Vasile Voiculescu POEZII °°°*°°° Grai valah Grai tamîiat, catuie de petale, Gîndul mi-a ciobanit pe plaiurile tale

. Umbla singur pe munti de sare, Vînt batrîn cu miere-n spinare. Serpi de racoare verde-n pîraie, Carari de bucium lung te stretaie. Granguri de aur boabele-ti ciugul', Sesul ti-l ara dorul cu plugul. Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur, Din fund ofteaza sramosii de aur. De piscul tau, unde se-mbina Pale de nori cu limbi de lumina, Buzele-mi razam frematatoare, Slavit pristol de piatra si floare. °°°*°°° Stiu, fără ca să pricep Stiu, fără să pricep, Treimea Si pe Ea viata îmi asez, Cum îmi cred, cu toata adâmcimea, Inima. pe care nu mi-o vaz: Tainica, neistovita ei lucrare Intr-o rana mi s-a-mpartasit: Rodnicul de viata fără incetare Sânge, în trei fete, dar nedespartit... °°°*°°° Contemporan Nu mă-nspaimânta cerul, nici pamântul; Pe unul calc, pe celalalt il strapung; Sunt slab, samânta care-o sufla vântul Pe stepele vietii indelung, Dar el mă sufla unde vreau s-ajung! Chiar daca esti la infinit de mine, Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia, Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia. O, Doamne, sunt contemporan cu Tine Si sunt contemporan cu Vesnicia. °°°*°°°

Tiparul Tu care smulgi tiparii din namolurile noastre Si impinsi de un fără de impotrivire alean Ii intorci peste orice stavile si dezastre Sub meridianele pururi albastre La bastina lor calda din Ocean, Nu ne uita în aceste tarâmuri cu vina Tipari nostalgici unor tarâmuri sfinte Stramuta-ne-n bastina noastra cea din-nainte Acolo unde-am văzut paradisiaca lumina In oceanelei nesfârsitei fericiri din sânul Tau, Parinte. °°°*°°° În grădina Ghetsemani Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, tinând grozava cupă, Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gură... Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată... Dar fălcile-nclestându-si, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viată! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de aripi prin vraistea grădinii Si uliii de seară dau roate dupa pradă. °°°*°°° CLXXXIII Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-s nestire, Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră, Si încă nu-ntelegem că fără de iubire Se vestejeste Timpul în noi ca floarea-n glastră; Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni Din care-altoiul subred să-si tragă seva nouă; Noi îl primim cu gheată si-l răsădim îcremeni Când Dragostea-i unica vecie dată nouă. Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci, Minunile iubirii n-au staile pe lume; Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci, Oricând si ori de unde mă vei striga pe nume, Chiar de-as zăcea în groapă cu lespedea pe mine, Tot m-as scula din moarte ca să alerg la tine. °°°*°°° Doamne In virful copacului Tau sint o floare...

Pe cea mai inalta ramura a lumii Ma leagan in talazul de azur si soare. Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii, Ci sloboda, spre cer, infloritoare Inima mea nu mai intirziie: Zbucneste afara in limpezi petale Sa lege rod tainic, bob de poezie Hrana zburatoarelor imparatiei Tale. Petala mi-e cu aripa ruda, Miresme, cintec gata sa s-auda. Zimbesc sub luceafar visarile-mi grele, Beau apele lunii, se umfla in ele Paunii noptii cu cozile-n stele. ...Scuturati-ma vinturi mladii ori haine, Singura moartea e o dincolo de fire Prapastie cu adinc de fericire. Furtuna extazului ma va urca, poate, Peste vamile si stavilele toate, Intr-o pala de parfum, Doamne, pina la Tine, Cerul arunce-mi inapoi jos ruina. Floarea cazuta din imparatie A vazut Cerul si a sarutat Lumina. °°°*°°§°°*°°°

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful