MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „EUGEN NICOARĂ” LOCALITATEA MIERCUREA CIUC, JUDEŢUL HARGHITA

PROIECT

ANTIEPILEPTICE

Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

PROF. ÎNDRUMĂTOR:

Absolvent:

1

CUPRINS

CAPITOLUL I ……………………………………………………………………….pag. 3 Introducere……………………………………………………………...…….pag. 3 Epilepsia………………………………………………………………………pag. 3 CAPITOLUL II……………………………………………………………………….pag. 7 2.1 Generalităţi……………………………………………………………….pag. 7 2.2 Mecanism de acţiune……………………………………………………..pag. 9 CAPITOLUL II……………………………………………………………………...pag. 18 Clasificarea antiepilepticelor…………………………………………..……pag. 18 3.1 Barbiturice şi substanţe înrudite………………………………………....pag. 18 3.2 Derivaţi de hidantoină………………………………………………..….pag. 20 3.3 Derivaţi de succinimida…………………………………………..……..pag. 20 3.4 Derivaţi de benzodiazepina……………………………………….…….pag. 21

2

3.5 Derivaţi de carboxamida………………………………………….….….pag. 23 3.6 Derivaţi de acizi graşi…………………………………………………...pag. 28 3.7 Alte antiepileptice……………………………………………….….…..pag. 34 CAPITOLUL IV Concluzii……………………………………………………………..…….pag. 41 Bibliografie………………………………………………...……………….pag. 42

CAPITOLUL I Introducere Epilepsia
Este un sindrom de suferinţă cerebrală care se manifestă prin epileptică. La geneză stau doi factori: predispoziţia convulsivantă şi existenţa unei leziuni cerebrale anatomice sau biochimice. Se întâlnesc 4-10 cazuri la 1000 de locuitori. Vârsta de apariţie este în copilărie. Epilepsia este o boală neuropsihică cronică în care apar disfuncţii paroxistice ale creierului. Aceste disfuncţii apar ca urmare a descărcărilor excesive ale neuronilor cerebrali, de cauze diverse (epilepsie primară, epilepsie secundară). Manifestarea clinică majoră este epileptică, ce cunoaşte o mare varietate de forme. Epilepsia trebuie considerată o condiţie benignă în majoritatea cazurilor. Dintre pacienţii diagnosticaţi cu epilepsie, aproximativ 60-70% nu vor mai avea crize după ce au fost trataţi corect cu medicamente antiepileptice (MAE). În majoritatea acestor cazuri, medicaţia antiepileptică poate fi oprită după o perioada de timp rezonabilă. Epilepsia poate apărea şi la persoanele fără factori de risc. Nu poate fi identificată întotdeauna o cauză. Acest lucru este valabil, în special, în multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datorează unei tumori, infecţii sau traumatisme cerebrale.

3

Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulţi. Este posibil să existe agregare familială (adică mai multe cazuri de epilepsie în familie), dar nu este obligatoriu să existe istorie familială de epilepsie pentru ca cineva să facă epilepsie. Convulsiile epileptice apar atunci când descărcările electrice anormale ale neuronilor perturbă echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determină aceste descărcări electrice anormale nu sunt intotdeauna clari. Afecţiunile care pot duce la apariţia epilepsiei sunt: - traumatismele craniene - accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afectează circulaţia sangvină la nivelul creierului - ateroscleroza (depunerea de grăsimi) arterelor cerebrale - tumorile cerebrale - infecţiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita - boala Alzheimer - abuzul de băuturi alcoolice - abuzul de droguri şi perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de ţesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumită zonă din creier şi pot determina convulsii parţiale. Cu toate acestea, epilepsia poate apărea în absenţa tuturor acestor conditii.

Bătrânii reprezintă o categorie specială datorită riscului crescut de crize epileptice în special dupa 70 de ani, dintre care >70% sunt simptomatice, datorate accidentelor vasculare cerebrale sau tumorilor, bolii Alzheimer, alcoolism, hipoglicemie insulinică s.a. Din cauza comorbiditaţilor, pacienţii cu epilepsie iau şi multe alte medicamente pentru aparatul cardiovascular, aspirină, antiacide s.a. De asemenea, la vârste înaintate, se produce încetinirea funcţiei ficatului şi rinichilor, scăzând clearance-ul MAE. Toate acestea cresc riscul de reacţii adverse severe şi interacţiuni, impunând doze mai mici ale MAE şi, de preferat, monoterapie. Epilepsia are totuşi răsunet asupra vieţii private şi profesionale a pacienţilor. Ei trebuie, în fapt, să respecte o anumită igienă a vieţii: ore de somn suficiente şi regulate, evitarea consumului regulat de băuturi alcoolice. Doar pacienţii care au o epilepsie fotosensibilă (care survine în timpul unei stimulări luminoase intermitente) trebuie să-şi ia precauţii când privesc la televizor, când lucrează pe ordinator sau când practică jocuri video: camera suficient de bine luminată, respectarea unei distanţe suficiente între ecran şi pacient. În toate cazurile trebuie excluse activităţile sportive în care o criză poate pune în pericol viaţa subiectului: plonjare submarină, alpinism, sporturi aeriene. Scăldatul în apă de mică adâncime poate fi autorizat dacă e vorba de crize bine controlate, cu condiţia ca pacientul să fie insoţit. În plus, unele profesii nu sunt recomandate sau sunt interzise: şofer pe vehicul greu sau de vehicul de transport în comun, personal navigant al companiilor aeriene, profesiuni în care lucrul la înălţime este frecvent etc. În sfârşit, copilul epileptic are adesea dificultăţi şcolare, ale căror cauze sunt multiple: tulburări de
4

boală cu o mare variabilitate clinică. de nesiguranţa legată de posibila recurenţa a crizelor şi situaţiile în care acestea se produc. Diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului. iar modul lor de prezentare orientează spre focarul anatomic de origine. La trezire. pacientul nu-şi aminteşte nimic. idiopatică. În ţările lumii a III-a şi în zonele urbane. Fenomenul de aură . factorii genetici stau la baza sindromului epileptic de care suferă. de suferinţa la naştere sau de evenimente ce survin mai târziu in timpul vieţii cum ar fi consecinţe ale traumatismelor craniene.constituie un simptom. a examenului clinic. semnal ce avertizează bolnavul de iminenţa paroxismului 5 . a traseului electro-encefalografic in criză şi intercritic. imagistica cerebrală nu găseşte leziuni responsabile pentru crize şi uneori alţi membri ai familiei au suferit şi ei crize pe parcursul vieţii fără ca această condiţie să fie considerată obligatorie. Cauzele care pot conduce la recurenţa crizelor epileptice de o manieră cronică pot fi prezente de la naştere sau pot apărea oricând pe parcursul vieţii. de respingerea socială. In aceste condiţii debutul crizelor se situează de obicei sub vârsta de 18 ani. Majoritatea se simt stânjeniţi când survin crize şi pur şi simplu îi evită. Crizele epileptice pot fi expresia hiperexcitabilităţii unui grup de neuroni la nivelul scoarţei cerebrale (focar epileptic) iar semnele clinice ale crizei sunt clar legate de localizarea focarului. incidenţa este dublă. pentru cauzele secundare. Poate fi vorba despre tulburări de dezvoltare ale creierului. tulburări de caracter. absenteism din cauza crizelor. dar este influentata si de factori exogeni care pot acţiona încă din perioada de făt şi apoi pe parcusul existenţei individului. Crizele epileptice pot dura de la câteva secunde la câteva minute. Studiile populaţionale efectuate în ţările dezvoltate. Foarte puţini din semenii noştri ştiu să se poarte cu astfel de bolnavi şi să-i ajute eficient să depaşească crizele. se crede că are un oarecare determinism genetic. Leziunile care pot provoca crize epileptice sunt situate la nivelul scoarţei cerebrale şi nu în alte locaţii ale sistemului nervos. Cea mai adâncă suferinţă a bolnavilor este mai ales legată de reacţia celor din jur.care precede suspendarea conştienţei . a deschiderii crizei (mai ales de către anutraj). Pentru în medie o treime din cazuri. Poate fi criză paroxistică majoră (atacul propriu-zis) şi perioada post-criză. Numim această forma de epilepsie. au arătat că 2-4% dintre locuitori prezintă crize recurente într-un moment al vieţii. iar uneori prin tomografie computerizată sau rezonanţă magentică nucleară. Despre epilepsie. Convulsiile pot debuta la orice vârstă.atenţie legate de tratament. tumori sau accidente vasculare cerebrale. Cele mai frecvente forme de epilepsie idiopatică sunt epilepsia cu crize de tip absenţă a copilului de vârsta şcolară care debuteaza în jurul vârstei de 7-8 ani şi epilepsia mioclonică juvenilă care debutează la adolescenţă.

cu vârsta debutului. sau psiho-afectivă. Totuşi. orgasm). manifestată prin fenomene de tip "deja văzut" sau "niciodată nevăzut" si fenomene obsedant . într-o oarecare măsură. cu durată variabilă de la minute până la zile. durere. După cum am rezumat mai devreme. care poate dura câteva minute şi în timpul căreia bolnavul pierde urină. uneori şi materiile fecale. Faza convulsivă durează aproximativ 60 de secunde. valuri de căldura. La trezire pacientul nu işi aminteşte nimic (amnezie lacunară) sau prezintă o stare confuză. Urmează faza stertoroasă (respiraţie amplă. senzorială olfactiv . explozii. zgomotoasă cu hipersalivaţie). La unele persoane. steluţe. imagini caleidoscopice. senzorială auditivă (zgomote. Epilepsia reprezintă o tulburare cerebrală care implică apariţia unor convulsii ce revin dea lungul timpului. somnolenţa sau să persiste anomaliile neurologice apărute anterior. flăcări. senzorială . nu îl lasă sa-şi aleagă locul căderii.(crizei) dar care. 6 . vegetativă (contracţie laringiană. zgomotele etc. viziuni groteşti). În perioada post-criză pot apărea: cefaleea. mai ales cele din aură. frig. Paroxismul major (gradual sau fulgerător) este însoţit de cădere şi convulsii.gustativă (cu impresii dezagreabile). masticaţie.vizuală (pete luminoase. voci. sunete). În continuare bolnavul se trezeşte după o perioadă de somn fiziologic. spasm gastric. Cauza nu este cunoscută şi poate afecta persoane de orice vârstă. tipul de manifestare poate fi motorie (convulsii localizate într-un segment al corpului care se va generaliza). în multe cazuri nu sunt depistaţi adevăraţii factori declanşatori. Cauza convulsiilor se poate corela însa. având o toleranţă redusă.delirante de tipul "işi aud propriile gânduri". oameni sau animale fantastice. convulsiile pot fi declanşate de modificări hormonale cum ar fi sarcina sau menstruaţia. timp în care bolnavul este in apnee (i se opreşte respiraţia). Mai pot fi declanşate de anumite boli sau de stimuli cum sunt : lumina. salivaţie.

Această activitate electrică anormală de la acest nivel se manifestă clinic prin convulsii care afectează controlul mişcării. specialiştii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care această boală apare şi cum sau de ce apar descărcările electrice anormale la nivel cerebral. dar uneori. Epilepsia nu are o evoluţie previzibilă. care cauzează crize convulsive repetate în absenţa tratamentului. epilepsia este o dereglare cronică. Cel mai adesea. al vederii sau chiar al stării de conştienţă. Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vieţii şi care. 7 . Prin urmare. de cele mai multe ori cauza este necunoscută. chiar în ciuda tratamentului.CAPITOLUL II 2. În aceste cazuri. devin mai severe şi mai frecvente în timp. accesele sunt rezultatul unui traumatism. Alte tipuri pot persista toată viaţa. Nu toţi cei care au convulsii au şi epilepsie. pe termen lung. tratamentul implică administrarea zilnică a unor medicamente specifice. Cum se produce Deşi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburări neurologice care implică sistemul nervos. deşi se poate dezvolta la orice vârstă.1 Generalităţi Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descărcări bruşte şi intense de activitate electrică în creier. persoana nu mai are crize odată ce a dispărut cauza care le provoca. Epilepsia cauzată de un traumatism craniocerebral poate dispărea după caţiva ani sau poate persista toată viaţa. Deşi neobişnuit. Epilepsia incepe cel mai adesea în copilărie sau după vârsta de 60 de ani. Deşi epilepsia este uneori urmarea altor boli. al vorbirii. această boală care afectează iniţial o anumită arie a creierului poate să se extindă şi într-o altă arie cerebrală. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odată ce acesta ajunge la vârsta adolescenţei. al unei agresiuni sau al altor boli. fără tratament corect. Poate apărea la orice vârstă şi se poate agrava după o perioadă de ameliorare. fără legatură cu epilepsia. Uneori.

de exemplu) sau inhibitoare (precum GABA). dar din fericire. Aceste corpuri ale celulelor au nişte extensii lungi numite axoni care sunt legate la restul corpului nostru şi creează materia albă a creierului. Comunicarea între neuroni se produce la nivel chimic şi la nivel electric. nu este obligatoriu să existe aceşti factori. Neurotransmiţătorii din creier pot avea caracteristici excitatoare (precum glutamatul. există tratamente care să controleze apariţia convulsiilor epileptice şi care pot preveni repetarea acestora. cu atât riscul pentru epilepsie este mai mare accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulaţia sangvină la nivelul creierului tumorile cerebrale infecţiile cerebrale. în aşa-numita "materie cenuşie". in special în diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor. care face parte din sistemul nervos central. neuronii comunică unul cu celălalt pentru a transmite informaţii si pentru a realiza acţiuni conştiente (precum mişcarea unui braţ). Apariţia epilepsiei este caracterizată de existenţa dezechilibrului între inhibiţie şi excitaţie. cu cât este mai sever traumatismul cranian. Corpurile neuronilor sunt aliniate unul langa celălalt şi formează materia cenuşie a sistemului nervos central. iar acestea eliberează un compus chimic(un "neurotransmiţător") care este recunoscut de către un neuron vecin care va trimite din nou un semnal electric de-a lungul axonului. cum ar fi meningita sau encefalita intoxicaţia cu plumb intoxicaţia alimentara expunerea la fumuri toxice tulburări ale dezvoltării cerebrale survenite în timpul vieţii intrauterine abuzul de droguri convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de până la 5 ani atunci când fac febra crescută din diverse cauze) boala Alzheimer Cum s-a precizat şi anterior. Activitatea electrică tipică ce are loc in axoni ajunge la corpul celulelor din cortex.Nu exista nici un tratament care să vindece epilepsia. Tipuri de crize Factori de risc Riscul de a face epilepsie este crescut atunci când există: istorie familială de epilepsie (mai mulţi bolnavi de epilepsie în familie traumatisme craniene (de exemplu fractură craniană sau o plagă penetrantă) asociate cu pierdere de constienţă sau amnezie mai mult de 24 de ore. In cortex. ceea ce conduce la afectarea cortexului care va deveni astfel hiperexcitabil şi va avea o activitate electrică necontrolată. Cum apare epilepsia Epilepsia este o boală care işi are originea în cortexul cerebral. Epilepsia poate apărea şi în lipsa acestora din motive necunoscute. Epilepsia generalizată 8 .

30 de secunde. persistând numai automatismele simple (mersul. clipitul pleoapelor). scântei. Ultima tulburare este declanşată de emoţii şi conflicte psihice. criza se desfăşoara în prezenţa unor martori. asociat cu fenitoina sau Etotoin (2-4 tablete/zi). şi o a doua fază. iar bolnavii işi aleg de obicei locul căderii. senzorială (zgomote. Tratament: regimul de viaţă al bolnavului epileptic constă în program regulat de somn de 8 ore. primidona sau Trepal. dinţii strânşi. numită clonică. Echivalentele epileptice Se caracterizează prin faptul că bolnavul acţionează într-o stare. Uneori criza convulsivă este urmată de o stare comatoasă. maşini în mers etc. cianoza feţei.2 Mecanism de acţiune Diagnosticarea epilepsiei 9 . arsuri). cu rigiditatea membrelor. semne de deficit motor (pareze. Se descriu obişnuit o fază tonică. gulerul şi centura desfăcute şi. natura bolii contraindicând toate profesiunile care impun activitate la înălţime. cu reflexe abolite şi respiraţie stertoroasă. psihică (anxietate). uneori. Aura nu apare însă întotdeauna. dulciuri şi excitante. La adult. în formele uşoare. cu restricţie de sare. Absenţa (forma cea mai frecventă) este o suprimare a funcţiilor psihice de scurtă durată. Debutul este în general brutal. 2. Ea precedă cu câteva zeci de secunde criza şi permite bolnavului sa ia poziţii de protectie. ochii imobili şi toracele în expiraţie forţată. caracterizată prin crize subintrante. cu o durată de câteva zeci de secunde. Amnezia crizei este totală. cu prăbuşirea bolnavului. senzitivă (furnicături. scurtă. aşa-numită crepusculară. La fel starea de rău epileptic. scapă obiectele din mână şi îşi revin fără să ştie ce s-a întâmplat. Diagnosticul diferenţial trebuie să elimine simularea. în timpul cărora bolnavul îşi opreşte orice activitate. Dupa criză apar. care durează 1 . Baza Tratamentului medical constă în administrarea de fenobarbital în doze de 1 cg/an de vârstă/zi. tetania. Alegerea profesiunii este capitală. mestecatul etc). prin absenţe şi contracţii musculare parţiale. parestezii). Aura poate fi motorie (mişcări rapide ale membrelor. convulsii ale membrelor şi emisiuni involuntare de urină şi materii fecale. nevralgii. de obicei. fără consum de alcool. deglutiţia.2 minute şi se caracterizează prin mişcări violente ale capului şi maxilarelor. Criza minoră de epilepsie apare mai frecvent la copii şi se caracterizează. doza variază după necesităţi între 100 si 400 mg/zi. care durează mai multe ore. şi semne care precedă imediat criza şi care poartă numele de „aură". în apă. bolnavii devin palizi.a) Criza majoră este precedată de prodroame (migrenă. eventual. cu paloare brusca. cu muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi uneori sanguinolente. criza isterică. contractură). mirosuri diverse). care dureaza 20 . care apar cu ore sau zile înainte. imobilizat pentru evitarea loviturilor datorită convulsiilor. strigăt şi pierderea cunoştinţei. bolnavul trebuie menţinut culcat. În timpul crizei. mergând fără scop sau îndeplinind gesturi de care nu este conştient. cu cravata. voci.

dar nefiind de fapt convulsii. bolnavul nu cade în timpul acestui atac şi există amnezia atacului). care constau in oprirea bruscă şi de scurtă durată a activităţii motorii. Convulsiile sunt determinate de epilepsie? Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie.Stabilirea diagnosticului este vitală pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor. pot agrava convulsiile generalizate sub formă de absenţe (acestea sunt nişte crize nonconvulsive. Medicamentele care controlează convulsiile parţiale. Acestea includ: dureri de cap cu caracter de migrenă spasme musculare ticuri tulburări de somn convulsii psihogenice intervale de timp de apnee (fără respiratie) Administrarea de medicamente antiepileptice în cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare. Convulsiile pot fi determinate şi de alţi factori. pot determina apariţia convulsiilor care altfel nu ar fi apărut. Examinarea făcută de acesta se va axa în principal pe 3 întrebari şi anume: Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemănător convulsiilor Mai multe condiţii pot fi asemănătoare convulsiilor. cu privirea în "gol" şi pierderea cunoştinţei. 10 . ce fel de tip de convulsii au fost? Există mai multe tipuri de convulsii epileptice (parţiale şi generalizate) care nu sunt tratate în aceeaşi manieră sau cu aceleaşi medicamente. Trebuie consultat un medic specialist neurolog şi este nevoie de colaborarea deschisă cu acesta. În cazul în care este epilepsie. cum sunt: febra anumite medicamente dezechilibre electrolitice inhalarea de fumuri toxice Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu suferă de epilepsie. Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil.

calitatea vieţii bolnavilor se îmbunătăţeşte considerabil. depinzând de locaţia în care se află şi momentul în care bolnavul face convulsii. o cauză frecventă de epilepsie. Medicamentele antiepileptice trebuie administrate conform prescripţiei. Deşi convulsiile prin ele însele nu afecteaza fizic bolnavii. Poate dura mai mult timp până la găsirea celei mai bune combinaţii de medicamente. anumite meserii sunt interzise precum şi anumite activităţi. Neadministrarea unei doze compromite întreg tratamentul. Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Nerespectarea schemei de tratament este unul din principalele motive ale ineficienţei controlării crizelor convulsive. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viaţă – nu se pot obţine permise de conducere de automobile. Cu ajutorul medicului. nu este posibil ca această afecţiune să fie prevenită. pot fi prevenite. o anumită schemă de adminsitrare etc). este foarte important ca bolnavul să îl urmeze întocmai recomandărilor medicului neurolog. prin ajustarea dozelor. ele au un risc de traumatisme fizice şi chiar şi moarte. le agravează pe altele. Scopul este de a preveni apariţia convulsiilor cu preţul unor efecte adverse cât mai reduse posibil. care include efectele adverse. mai mult de 5 minute) duce la comă şi moarte. Aşa numitul status epileptic (o criză convulsivă care durează mai mult decât de obicei. schiatului.Tratamentul epilepsiei Tratamentul poate reduce frecvenţa apariţiei convulsiilor sau le poate preveni în cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie şi determină dispariţia crizelor acestor persoane pe toată durata vieţii. Prin reducerea frecvenţei sau eliminarea convulsiilor. Prevenirea Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt întotdeuna clare. recomandând o schemă specifică fiecărui medicament în parte (un anumit dozaj. Medicul are în vedere acest fapt. prin încercarea mai multor medicamente. Medicamentele antiepileptice sunt eficiente doar atunci când nivelul seric adecvat al medicamentelor este menţinut constant. înecarea sau alte accidente. Convulsiile apar pe neaşteptate şi pot determina căderea bolnavului. Tratamentul ambulatoriu Controlarea crizelor convulsive determinate de epilepsie necesită o urmare zilnică a schemei de tratament recomandată de medic. patinatului sau călăritului. riscurile şi costurile acestui tratament. Deciziile de tratament se bazează în primul rând pe tipul epilepsiei şi tipul convulsiilor – tratamentul care ameliorează un tip de convulsii. Traumatismele craniocerebrale. fără nici o abatere de la aceasta. Se recomandă purtarea centurii de siguranţă întotdeauna când vă aflaţi într-un autovehicul şi a căştii de protecţie în timpul biciclismului. trebuie ca pacientul să cântărească beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele. Odată ce a fost găsit cel mai eficient tratament. starea de sănătate şi stilul de viaţă sunt alţi factori importanţi în alegerea tratamentului. Vârsta. motociclismului. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul bolnavilor care urmează o dietă cetogenică (excluderea completă a grăsimilor şi proteinelor din alimentaţie) recomandată de medicul 11 .

De asemenea. medicul recomandă indentificarea şi evitarea lucrurilor. Poate dura mai mult timp până la găsirea celei mai bune combinaţii de medicamente.specialist întocmai pentru a imbunătăţi controlul epilepsiilor dificil de tratat. Deşi multe persoane suferă efecte adverse ale acestor medicamente. Odată ce a fost găsit cel mai eficient tratament. Scopul este de a preveni apariţia convulsiilor cu preţul unor efecte adverse cât mai reduse posibil. acesta este cel mai bun mod de a preveni convulsiile. şansele de a uita sau de a greşi ora administrării medicamentului sunt mult mai mici în monoterapie faţă de un tratament compus din mai multe medicamente. Scopul constă in găsirea unei medicaţii antiepileptice eficiente care să determine cele mai puţine efecte adverse. fiind tratamentul de primă intenţie. prin ajustarea dozelor. Există pe piaţă multe tipuri de medicamente antiepileptice (denumite si anticonvulsivante). Primul pas în alegerea anticonvulsivantelor este diagnosticarea corectă a tipului de epilepsie şi de convulsii pe care le are bolnavul. Monoterapia determină mai puţine efecte adverse şi nu are riscul de a interacţiona cu alte medicamente. medicaţia nu poate controla adecvat convulsiile (sau chiar deloc în unele cazuri). Deşi tratamentul medicamentos este cel mai frecvent folosit în cazul acestei boli. acesta nu este întotdeauna eficient. prin încercarea mai multor medicamente. De asemenea. Această proporţie este chiar mai 12 . cum ar fi: lipsa somnului adecvat consumul de băuturi alcoolice consumul de droguri stresul emoţional reducerea numărului de mese zilnice consumul de băuturi sau alimente care conţin cafeină privitul la televizor pentru mai multe ore folosirea îndelungată a computerelor expunerea intempestivă la soare Medicamente Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc antiepileptice. Intervenţii chirurgicale Intervenţiile chirurgicale pot imbunatăţi considerabil calitatea vieţii în cazul unor bolnavi de epilepsie. Atunci cand monoterapia este ineficientă. faptelor care determină apariţia convulsiilor. este foarte important ca bolnavul să îl urmeze întocmai recomandărilor medicului neurolog. în cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii. dar nu toate tratează acelaşi tip de convulsii. Beneficiile depăşesc de obicei neajunsurile acestor medicamente. In plus faţă de tratamentul medicamentos. Dieta cetogenică poate fi dificil de respectat dar este obligatorie respectarea ei strictă. Eficienţa antiepilepticelor în prevenirea convulsiilor este de 60-70%. adăugarea unui al doilea medicament poate imbunătăţi controlul convulsiilor. În aproximativ o treime din cazuri. Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandată. este nevoie de mai mult de un singur medicament.

anumite fructe şi legume. Se recomandă intervenţia chirurgicală în următoarele cazuri: Crizele convulsive sunt destul de severe şi de dese pentru a influenta semnificativ viaţa bolnavului.mare în cazul bolnavilor de epilepsie focală. în momentul de faţă. care constă într-un dispozitiv mic implantat sub piele. Convulsiile nu sunt controlate eficient de medicamente. În jur de 60% au o bună prognoză pentru că vor scăpa de crize după primul sau al doilea MAE în monoterapie fără a dezvolta efecte secundare adverse agresive. medicamentele antiepileptice au fost singurul tratament disponibil în cazul bolnavilor de epilepsie. Acest lucru este încă valabil în multe cazuri. Dacă monoterapia nu are succes. Stimulatorul nervului vag ajută la controlarea convulsiilor parţiale severe. chirurgia este o opţiune în unele cazuri. au apărut ipoteze conform cărora pacienţii care sunt prima dată diagnosticaţi cu epilepsie se împart în două tipuri distincte. necontrolate atât la adulţi cât şi la copii. Restul de 30-40% au ceea ce se numeşte epilepsie dificil de tratat. pot răspunde la alte tratamente. anumite lichide) şi a caloriilor din alimentaţie. pentru a reduce frecvenţa apariţiei convulsiilor. Tratamentul adecvat cu medicamente antiepileptice implică utilizarea acestora de preferat în monoterapie. cu toate că. Crizele convulsive care nu pot fi controlate cu medicamente sau tratate prin intervenţia chirurgicală. Recent. Acesta este programat să transmită impulsuri nervoase uşoare regulate la nivelul nervului vag (care se află în vecinătatea gâtului) şi la nivelul creierului. lângă claviculă. pastele. cele care determină frecvent căderea bolnavului la pământ). După primul tratament fără succes cu primul MAE. care forţează organismul să folosească mai multe grăsimi pentru obţinerea energiei (în locul glucozei folosite în mod obişnuit) prin limitarea severă a carbohidraţilor (cum ar fi pâinea. o combinaţie de două sau mai multe MAE poate fi încercată. numai 14% dintre pacienţi pot să nu mai experimenteze crize cu un al doile sau al treilea MAE. Convulsiile au tendinţa de a provoca traumatisme (de exemplu. Tratamente alternative Tratamentele alternative care pot fi adăugate medicamentelor şi intervenţiilor chirurgicale includ: Dieta cetogenică. lucru care sugerează faptul ca rezistenţa la medicaţie poate fi prezentă de la bun început şi indentificată atunci când 13 . Modificări ale conştienţei. Alte tratamente Timp de mulţi ani. Stimulatorul nervului vag. Bolnavul nu poate tolera efectele adverse ale medicamentelor. Numărul exact de MAE diferite şi combinaţiile acestora care pot fi încercate nu pot fi definite. Aceste impulsuri trebuiesc trasmise la intervale regulate de timp.

Principiul luării deciziilor Decizia începerii tratamentului trebuie luată de medicul specialist (care trebuie să adopte un rol de consultant). există şi alte forme de tratament: dieta cetogenică. Principiul "de aur" al tratamentului în epilepsie este diagnosticul pozitiv cert de epilepsie. Spre exemplu. Tratamentul epilepsiei a reprezentat si reprezintă o provocare pentru lumea medicală încă din cele mai vechi timpuri şi. Nu recomandăm tratament cu MAE (medicamente antiepileptice) daca nu putem diferenţia cert între epilepsie sau fenomen paroxistic neepileptic. ceea ce suprimă hiperexcitabilitatea care caracterizează creierul epileptic. toate implicaţiile. se consideră importantă o balanţă între obţinerea unui control cât mai bun al crizelor şi efecte adverse cât mai reduse. ajută la alegerea MAE. stimularea vagală. încadrarea sindromologica corectă. deşi s-au făcut progrese remarcabile în ceea ce priveşte sintetizarea unor noi molecule. cantitatea netă de GABA este crescută. chirurgical. Tratamentul medicamentos Scopul tratamentului era în trecut obţinerea controlului total al crizelor. deşi tratamentul medicamentos rămâne prima opţiune în terapia epilepsiei. Principala problemă asociată cu MAE este că acestea acţionează global la nivelul creierului şi nu se concentrează pe o zonă specifică unde apar crizele şi unde hiperexcitabilitatea este localizată. de aici. În prezent. Mecanismul de acţiune al MAE este în principal bazat pe interferenţa cu neurotransmisia electrică ori chimică. De asemenea. Pentru aceasta. diagnosticul semiologic corect (de tip de criză) şi. De aceea. apariţia celui mai comun efect advers al majorităţii MAE: sedarea. dacă este posibil. inclusiv efectele adverse ale tratamentului. care au deja un loc bine definit în epileptologie. împreună cu pacientul şi familia. tratamentul chirurgical. conform recomandărilor ghidurilor de tratament (tabelele III si IV). medicul trebuie să ofere pacientului o informare completă si corectă (tabelul II) într-un limbaj 14 . Această non-selectivitate are ca rezultat suprimarea generală a excitabilităţii creierului şi. uneori pentru alegerea MAE şi pentru evaluarea evoluţiei şi prognosticului. Pacientul şi familia acestuia trebuie implicaţi drept coterapeuţi Unii pacienţi pot opta pentru a nu lua tratament după ce au fost informaţi. de medicii specialişti. pentru ca pacientul să poată duce o viaţă normală. unele MAE pot creşte nivelul neurotransmiţătorului inhibitor GABA prin interferenţa cu mecanismele creierului care degradează GABA la un anumit timp după ce a fost eliberat. cu eficacitate superioară şi reacţii adverse scăzute. Este foarte important ca diagnosticarea şi iniţierea tratamentului să se facă într-un serviciu specializat de neurologie⁄neurologie pediatrică cu specializare în epileptologie. Depistarea etiologiei este foarte importantă pentru indicarea tipului de tratament: medicamentos. un procent important dintre pacienţi rămân rezistenţi la tratamentul medicamentos. În acest mod. Între aceste două categorii există o "zonă gri" de pacienţi care vor răspunde unei politerapii. după ce li s-au explicat beneficiile.primul MAE tolerat de pacient nu dă rezultate.

se preferă monoterapia. iar dacă şi al doilea MAE eşuează. şansele de succes ale unui alt MAE în monoterapie sunt de sub 20%. diferite situaţii fiziologice şi de comorbidităţi. să sfătuiască pacientul să evite factorii care pot declanşa crizele. Categorii speciale. orice schimbare a tratamentului trebuie facută înainte de concepţie. Dacă primul medicament s-a dovedit ineficient. vaccinări. crescând treptat până la doza corespunzătoare greutăţii (la copii) sau vârstei (la aduţti). Este bine demonstrat că. unui pacient cu IM (întarziere mintala) profundă i se pot administra MAE cu efect secundar sedativ. LTG (lamotrigina). contracepţie. Individualizarea tratamentului Alegerea medicamentului şi stabilirea dozei zilnice trebuie făcute şi in funcţie de vârstă. adaptat fiecărui pacient. alegerea MAE trebuie să ţină seama de gradul afectării. conducerea auto etc). La aceşti pacienţi. tot în monoterapie. La pacienţii cu afectare cognitivă trebuie făcută o evaluare suplimentară neuropsihologică. dacă primul MAE în monoterapie nu controlează crizele. Ce facem în cazul unei prime crize? Tratamentul cu MAE este în general recomandat după o a doua criză epileptică. se vor oferi informaţii în legătură cu legislaţia în vigoare (drepturile pacienţilor cu acest diagnostic) şi cu organizaţiile care se ocupă de epilepsie (asociaţii de pacienţi. care sunt reacţiile adverse ale MAE. crescând intâi al doilea medicament şi apoi se scade primul. deoarece până la 10% din populaţia generală poate avea o criză unică în decursul vieţii. Cu câte medicamente începem tratamentul? Se preferă monoterapia. să-l informeze asupra controalelor de rutină. în unele cazuri. şcolarizare. este de preferat alegerea MAE fără efecte asupra funcţiilor cognitive. au interacţiuni cu alte medicamente (în special cu contraceptivele orale). EEG intercritic relevă activitate epileptiformă clară. în schimb. De aceea. nu influenţează concentraţia contraceptivelor orale şi nu are efect teratogen. ingestie de alcool. Va fi anunţat şi procentul riscului morţii subite. Se poate administra tratament antiepileptic după o primă criză dacă există risc de recurenţă: pacientul are un deficit neurologic. deoarece s-a aratat că 15 . să-i dea sfaturi în ceea ce priveşte regulile de viaţă (somnul şi implicaţiile lipsei somnului.accesibil. în special la fete. La adolescenţă. astfel încât pacientul va primi un timp biterapie. imagistica cerebrala evidenţiază o anomalie structurală sau dacă pacientul şi/sau familia consideră inacceptabilă repetarea unei crize. nu influenţează atenţia şi concentrarea sau greutatea. fie când acestea au contraindicaţii. orientare profesională. Alegerea medicamentului se face în funcţie de tipul de criză (tabelul III) sau sindromul epileptic diagnosticat (tabelul IV). se trece la terapie combinată (tabelul V). nu sunt bine tolerate sau la femeile de vârstă fertilă. De exemplu. vacanţe. La pacientele cu epilepsie. ce investigaţii vor fi făcute şi ce rol au aceste investigaţii în diagnosticare. EEG nu se poate face decât cu sedare. în legătură cu epilepsia în general. şansele de control cu medicaţie sunt mai mici de 10%. ce opţiuni terapeutice există. De asemenea. Familia trebuie instruită asupra acordării primului ajutor în caz de criză şi sfătuiţi să se adreseze medicului de urgenţă în cazul unei crize prelungite (status epilepticus). Se începe de la doze mici. după al doilea MAE în monoterapie. alimentaţie. Schimbarea trebuie făcută treptat. sarcină şi alăptare. pentru a evita reacţiile adverse. Folosirea noilor MAE este indicată fie la pacienţii care nu au răspuns la MAE de generaţie veche. de câte ori este posibil. În cazul în care diagnosticul semiologic este incert. o sarcină trebuie planificată din timp. TPM (topiramat). în caz de IM uşoară. de preferat în timpul EEG. care are spectru larg. se incearcă un al doilea. se preferă LTG. se folosesc MAE cu spectru larg: VPA (valproat de sodiu). organizaţii caritabile etc).

datorate accidentelor vasculare cerebrale sau tumorilor. scăzând clearance-ul MAE. Oprirea se face sub supraveghere. Uneori. Este indicat să nu se schimbe forma comercială a medicamentului. pacienţii cu epilepsie iau şi multe alte medicamente pentru aparatul cardiovascular. Periodic (la 3-6 luni). Bătrânii reprezintă o categorie specială datorită riscului crescut de crize epileptice în special după 70 de ani. Din cauza comorbidităţilor. este necesară evaluarea concentraţiei sangvine a MAE (în cazul în care se suspectează lipsa de complianţă. în cazul benzodiazepinelor. împreuna cu pacientul şi familia acestuia. Din punct de vedere statistic.4 mg/zi incepând cu 3 luni înaintea concepţiei scade riscul de malformaţii. care este dublu faţă de populaţia generală. până la afectarea relaţiilor sociale şi a membrilor familiei). cca. gândirii. Decizia trebuie luată de medicul specialist neurolog/neurolog pediatru cu specializare în epileptologie. La pacienţii cu tratament cu VPA se evaluează coagulabilitatea sângelui preoperator. Trebuie făcut un plan de tratament în cazul reapariţiei crizelor. Primul ajutor în cazul unei crize: 16 . insuficienţă hepatica sau renală. Caracteristicile acesteia sunt: pacientul a încercat cel putin 3 medicamente antiepileptice (mono sau politerapie). Urmărirea tratamentului După iniţierea tratamentului. 30% au ceea ce numim epilepsie rezistentă la tratament. sarcină). de preferat.a. la vârste înaintate. procentul de reuşită cu un alt medicament este de numai 10%. Numărul de medicamente antiepileptice pe care pacientul trebuie să le fi încercat ţine de fiecare caz in parte. status epilepticus. Administrarea de acid folic 0. antiacide s. Toate acestea cresc riscul de reacţii adverse severe şi interacţiuni.a. pentru a monitoriza posibilele efecte adverse ale MAE. enzime hepatice. pacientul încă are crize necontrolate de medicaţie. Se cunoaşte că. chiar dacă se păstrează aceeaşi substanţă. impunând doze mai mici ale MAE şi. dintre care >70% sunt simptomatice. deoarece pot apărea reacţii adverse sau scăderea efectului. bolii Alzheimer. toxicitate. Este imposibil să se încerce toate medicamentele antiepileptice în toate combinaţiile. 6 luni sau mai mult. Epilepsia rezistentă la tratament este un concept relativ. hipoglicemie insulinică ş. interacţiuni medicamentoase. dacă pacientul a încercat 2 medicamente antiepileptice. aspirină. se fac teste de evaluare a funcţiei hepatice şi hemograma cu formulă leucocitară. De asemenea. Oprirea tratamentului poate fi luată în consideraţie după 2-3 ani de tratament fără crize. alcoolism. monoterapie. La adulţii cu MAE inductoare se indică hemograma. se produce încetinirea funcţiei ficatului şi rinichilor. după discutarea riscurilor şi beneficiilor opririi tratamentului. scoţând treptat câte un MAE (dacă pacientul primeşte politerapie) pe parcursul a 2-3 luni sau. vorbirii.de preferat la 3 luni (acest interval menţine o complianţă bună la tratament). se face un plan de vizite regulate împreuna cu pacientul . pacientul are o calitate a vieţii scăzută din cauza efectelor secundare ale medicaţiei antiepileptice (de la afecţiuni ale memoriei. electroliţi. din numărul persoanelor ce suferă de epilepsie. niveluri de vitamina D şi alte teste asupra metabolismului osos la fiecare 2-5 ani.politerapia creşte riscul de teratogenitate mai mult de 5-6% (riscul la pacientele cu epilepsie tratate cu monoterapie).

nu o lăsaţi singură până nu îşi revine complet CAPITOLUL III Clasificarea antiepilepticelor 3. nu îi daţi nimic de băut. nu încercaţi să mutaţi persoana din loc decât atunci când se află în pericol. după criză întoarceţi persoana pe o parte şi aplecaţi-i capul uşor pe o parte.puneţi-i persoanei ce face criza ceva moale sub cap.1 Barbiturice şi substanţe înrudite 17 . dacă nu aveţi nimic folosiţi-vă mâinile sau braţele. nu încercaţi să-i opriţi mişcările. nu încercaţi să-i puneţi nimic în gură sau între dinţi.

clonice. la alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţi. porfirie. Starea de rău epileptic. acid stearic. alăptare. Interacţiuni Antiepileptice: există interacţiuni complexe între antiepileptice. eclampsie. 18 . cu creşterea toxicităţii dar fără creşterea corespunzătoare a efectului antiepileptic. Copii: 6 mg/kg. Fenobarbitalul determină creşterea clearence-ului valproatului. erupţii alergice. Indicaţii terapeutice: ca antiepileptic. seara. Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţă activă. Asocierea fenitoinei la tratamentul cu fenobarbital determină creşterea concentraţiilor fenobarbitalului datorită inhibării prin competiţie a metabolizării acestuia. - Doze şi mod de administrare Adulţi: doza recomandată este de 2-3 mg/kg pe zi. gelatină. Adulţi: 100 mg de 1-2 ori pe zi. Reacţii adverse: somnolenţă. Contraindicaţii: alergie la barbiturice. Intramuscular adulţi: 200 mg. Adulţi: 150-400 mg.Phenorbitalum Indicaţii terapeutice: epilepsie majoră. epilepsia generalizată crize tinice. tonico – clonice. insuficienţă hepatică. Fenobarbital 100 mg comprimate Compoziţie: Un comprimat conţine fenobarbital 100 mg şi excipienţi: amidon de porumb. lent. convulsii febrile şi toxice. renală. stare de rău epileptic. înainte de culcare. prin intensificarea metabolizării hepatice a acestuia. porfirie. Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei: epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară. Administrare: oral. cu diminuarea consecutivă a concentraţiei plasmatice de valproat. insuficienţă respiratorie severă. Copii: 4-8 mg/kg. cardiacă grave. administrată în priză unică. intravenos. Copii: 2-4 mg/kg pe zi.

nistagmus. La copiii cu vârsta sub 6 ani. disfagie. hipertricoză. .2 Derivaţi de hidantoină Phenytoinum Indicaţii terapeutice: epilepsia majoră. cefalee. astaxie. 3. gastralgii.între 20-30 kg: 3-4 mg/kg pe zi. (corectată prin acid folic). scăderea concentraţiei plasmatice a hormonilor tiroidieni. nistagmus. halucinaţii. vărsături.sub 20 kg: 5 mg/kg pe zi. obstrucţie traheo-bronşică. dureri oculare. apar mai ales la doze mari. persistent. rash. tulburări funcţionale hepatice (creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice) şi în unele cazuri hepatită. Întreruperea tratamentului cu fenobarbital. hipotensiune arterială). . tulburări de coordonare şi echilibru. Mod de administrare: comprimatele se administrează pe cale orală. Supradozaj Simptome: După aproximativ o oră de la supradozajul masiv cu fenobarbital apare un tablou clinic care include: greaţă. vertij. Adjuvant în durere cronică pătrunzătoare Reacţii adverse: ameţeli.Peste 30 kg: 2-3 mg/kg pe zi. somnolenţă matinală. Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament. tremurături. comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimente. 19 .Copii: doza recomandată depinde de greutatea corporală. Reacţii adverse: sedare. anemie megaloblastică. dizartrie. depresie respiratorie. gastralgii. hiperplazia gingiilor. Bulimie. icter. trebuie să se facă progresiv. ataxie. cea mai frecventă reacţie adversă. epilepsia psihomotorie. sau înlocuirea cu un alt antiepileptic. Sughiţ refractar. În tratamentul epilepsiei doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului. devine deseori mai puţin intensă în tratamentul pe termen îndelungat. obnubilare. Status epilepticus. nervozitate. după cum urmează: . tulburări de vedere. cefalee. Tinitus. stări confuzionale şi comă asociată cu un sindrom neurovegetativ caracteristic (bradipnee cu ritm neregulat. pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.

hipertensiunea arterială. convulsii mioclonice şi akinetice. ataxie. Administrare: oral. 200 mg intravenos în 5 minute. iritaţie gastro-intestinală. Status epilepticus. Adulţi. Austria) Capsule moi 250 mg Sirop 50 mg/ml. Atac de panică. vome. Reacţii adverse: hiporexie.4 Derivaţi de benzodiazepina Clonazepanum Indicaţii terapeutice: epilepsie minoră. renală. ataxie. Bulimie 100 mg x 2-4/zi. 2-6 mg pe zi. până la 400 mg/zi. Trinitus. Germania) 3. apoi 100 mg x 4/zi intramuscular şi apoi oral. crescând.5-1 g pe zi.3 Derivaţi de succinimida Ethosuximidum Indicaţii terapeutice: epilepsie minoră. 0. hipersecreţie salivară şi bronşică. ameţeli. înainte de masă. Adulţi. somnolenţă.Contraindicaţii: insuficienţă hepatică. astenie. Sughiţ.25-0. până la 10 zile.5 mg la copii. în 2 prize. 1-3 mg pe zi. greţuri. Sugari. Status epilepticus. anemia.4 g pe zi. insomnie. anemie aplastică. 100 mg pe zi. Nevralgie. 1 mg la adulţi. intravenos lent. 0. Exemplu: Petimid (Gerot Pharmazeutika GmbH. Copii. 20 . peste 8 ani. Copii.2-0. Administrare: oral. Administrare: oral. până la 5 ani. 5-8 ani. 200 mg pe zi. Şcolari 3-6 mg pe zi. cardiacă. Exemple: Fenitoin (Gedeon Richter SA. 0. Reacţii adverse: sedare. erupţii cutanate.5 g pe zi. la nevoie. 30 mg x 3/zi. 0. 3. Adulţi 3-7 mg pe zi. în 1-2 prize zilnice. În tinitus. Copii mici. leucopenie. România) comprimate 100 mg Phenhydan (Desitin Arzneimittel GmbH. leucopenie. 50 mg pe zi. în 1-2 prize zilnice.

Nu se utilizează Rivotril în cazul unor probleme cu respiraţia sau pulmonare. . Acesta va putea să ajusteze doza de Rivotril. senzaţie de confuzie.Rivotril 0. delir şi tulburări de vorbire.agresivitate. în cazul prezneţei bolii “miastenia gravis” (în care muşchii devin slăbiţi şi obosesc repede). 21 - . la sugari. excitaţie. în cazul afecţiunilor hepatice severe. Aceasta aparţine unui grup de medicamente denumit “benzodiazepine”.orice convulsie pe care o are pacientul va fi mai puţin gravă. . 2 mg comprimate Ce este Rivotril şi pentru ce se utilizează Rivotril conţine o substanţă denumită clonazepam. cum ar fi vederea sau auzirea de lucruri care nu sunt reale (halucinaţii). . Rivotril este utilizat pentru a trata epilepsia. folosirea de utilaje şi alte afecţiuni potenţial periculoase sunt contraindicate în timpul tratamentului cu Rivotril.5 mg. Dacă pacientul suferă de una din cele de mai sus. în cazul în care pacientul suferă de sindromul numit apnee în somn (oprirea respiraţiei în timpul somnului). Conducerea de vehicule. atunci când pacientul merge. Dacă se observă oricare reacţie adversă dintre cele enumerate mai sus pacientul este rugat să spună medicului. senzaţie de nesiguranţă pe propriile picioare. Se recomandă consultarea medicului în această privinţă. Reacţii adverse posibile Reacţii asupra comportamentului: dacă se observă oricare dintre următoarele reacţii trebuie contactat imediat medicul deoarece acesta poate decide întreruperea tratamentului cu Rivotril. crescând-o apoi treptat. coşmaruri şi vise strălucitoare.tipuri de convulsii pe care pacientul nu le-a mai avut înainte. iritare. .tulburări de somn. copii şi adulţi. . Alte reacţii adverse posibile Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi) somnolenţă. acesta nu trebuie să ia Rivotril. agitaţie sau anxietate. oboseală.tulburări mentale. . muşchi slăbiţi sau moi sau mişcări sacadate ale acestora (coordonare slabă). nervozitate. ameţeli.scade numărul de convulsii (accese epileptice) pe care le are pacientul.

- Rare (afectează mai puţin de 1 din 100 de pacienţi) durere de cap. Nevralgie de trigemen. apariţia cu uşurinţă a vânătăilor. anorexie. anemie. modificări ale funcţiei ficatului (evidenţiate prin teste de sânge). Adjuvant în durere cronică pătrunzătoare. diplopie. Mania. respiraţie scurtată şi sângerări din nas. Producător: Roche România SRL 3. Tulburări de stres posttraumatic.5 Derivaţi de carboxamida Carbamazepinum Farmacocinetică: concentraţii plasm terapeutice între 5-12 µg/ml. deranjament stomacal. Indicaţii terapeutice: epilepsia majoră. temporală. senzaţie de rău (greaţă). modificarea culorii pielii. Aceste semne include senzaţia de oboseală. edeme. nistagmus. 22 . căderea părului (în mod obişnuit. ameţeli. erupţii pe piele şi urticarie. pierderea controlului asupra vezicii urinare. Tinitus. Sindrom de abstinenţă la alcool. psihomotorie. Medicul poate decide ca pacientul să facă teste sânge periodic. cocaină. Sindrom depresiv neinfluenţat de litiu. părul va creşte la loc). tulburări ale sângelui. Diabet insipid (mai puţin activ decât vasopresina. alergii. inactiv în forme severe). ataxie. retenţie urinară. benzodiazepine. greţuri. la bolnavi care nu suportă sau nu beneficiază de litiu sau valproat. Reacţii adverse: somnolenţă. leucopenie.

până la 1600 mg. la nevoie. până la un an 0. la câte 2 săptămâni până la 0. 600 mg Compoziţie Un comprimat cu eliberare prelungită conţine carbamazepină 600 mg şi excipienţi: copolimer metacrilat de amoniu tip B. în 1-2 prize zilnice.4-0.2 g pe zi de 1-2 ori pe zi.4-0.2 g pe zi. Se creşte progresiv. în 2-4 prize.6 g pe zi. tulburări convulsive care determină predominant modificări ale stării psihice. Copii. sindrom de abstinenţă la alcool. stearat de magneziu. până la 200 mg x 3/zi.1-0.6-1 g pe zi. 0.6 g pe zi în prize. 23 . neuropatie diabetică.4 g pe zi. copolimer de etil: acid metacrilic (1:1) dispersie 30% (Eudragit L 30 D). convulsii focale. Exemple: Carbamazepină LPH (LaborMed Pharma. În nevralgie de trigemen iniţial 100 mg x 2/zi. Întreţinere cu 400-800 mg pe zi. România) Comprimate 200 mg Carbamazepin EEL (Bio EEL SRL. convulsii de lob temporal. talc.Contraindicaţii: gravide. Se creşte.2 g pe zi. creşte cu 100 mg la 12 ore (200 mg pe zi). forme mixte de convulsii. Adulţi. 0.2-0.1-0. 5-10 ani. dioxid de siliciu coloidal anhidru. În trinitus. profilaxia recăderilor în psihoze maniaco-depresive la bolnavii la care tratamentul cu litiu este ineficient sau contraindicat. 10-15 ani. În sindrom depresiv 0. Germania) Comprimate 200 mg Neurotop retard 600 mg Comprimate cu eliberare prelungită. celuloză microcristalină. România) Comprimate 200 mg Finlepsin (AWD Pharma GmbH. iniţial 100 mg seara. 0. amidon glicolat de sodiu tip A.8-1. nevralgie de trigemen. Indicaţii terapeutice Epilepsia „grand mal”. iniţial 0. Administrare: oral. 1-5 ani. cu 100 mg/săptămână.

trebuie utilizate metode contraceptive alternative. tulburări de conştientă. la intervale mai mici. La întreruperea bruscă a tratamentului cu carbamazepină sau în cazul înlocuirii cu alt anticonvulsivant se recomandă protecţie cu diazepam sau alţi derivaţi de barbiturici. el nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii. Producător Gerot Pharmazeutika GmbH Arnethgasse 3. tulburări de conducere cardiacă. variaţii ale tensiunii arteriale. dacă valorile obţinute sunt normale. agitaţie. dacă este necesar tratamentul cu anticonvulsivante. apoi lunar. Totuşi. leucopenie simptomatică sau progresivă. Austria. A-1160 Viena. cu tulburări ale funcţiei renale sau hepatice şi la pacienţii cu glaucom. oligurie. De aceea. tremor. deprimare respiratorie. În timpul sarcinii. Tratamentul este simptomatic. Supradozaj Simptomele de supradozaj acut includ vărsături. - În timpul tratamentului trebuie evitat consumul de alcool etilic. deoarece acest fapt ar putea constitui un risc mai mare atât pentru mamă cât şi pentru făt. reacţii alergice cutanate sau dacă funcţia hepatică este semnificativ afectată. Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă de către carbamazepină. convulsii ajungând până la comă. Tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt dacă apar simptome sau semne de afectare ale hematopoiezei. orice tratament medicamentos reprezintă un pericol potenţial. funcţia hepatică: la fiecare 3-4 luni. acesta potenţând efectele carbamazepinei. 24 . în special în primul trimestru. Atenţionări speciale Monitorizarea regulată şi dozarea atentă sunt necesare la pacienţii cu boli cardiovasculare.Precauţii Înaintea iniţierii terapiei trebuie efectuate teste sanguine şi hepatice. În timpul tratamentului trebuie verificate: hemoleucograma: săptămânal în timpul primei luni. în cazul valorilor patologice.

Medicamentele antiepileptice. cum este şi Trileptal. comandat. 300. au avut crize epileptice sau convulsii repetate. În epilepsie. Trileptal este utilizat pentru tratarea crizelor epileptice parţiale. celulele creierului coordonează mişcările corpului trimiţând semnale prin intermediul nervilor la nivelul muşchilor. În mod normal. dar se pot 25 . într-un mod ordonat. Crizele parţiale implică o arie limitată din creier (adică au origine focală). celulele creierului trimit afară prea multe semnale într-un mod dezordonat. Pacienţii diagnosticaţi cu epilepsie. Ce este Trileptal şi pentru ce se utilizează Trileptal este disponibil sub formă de comprimate filmate conţinând 150. Crizele epileptice au loc datorită unei tulburări temporare în sistemul electric al creierului. Trileptal face parte din grupul medicamentelor numite anticonvulsivante sau antiepileptice (medicamente pentru tratarea epilepsiei). reprezintă tratamentul standard pentru epilepsie. 300 sau 600 mg de oxcarbazepină.Trileptal 150. 600 mg Comprimate filmate Substanţa activă din Trileptal este oxcarbazepina.

Comprimatele trileptal trebuie înghiţite cu puţină apă. Administrarea Trileptal la vârstnici Trileptal poate fi utilizat de către persoane cu vârsta peste 65 de ani. Acest lucru poate determina reacţii adverse la copiii alăptaţi. De aceea. vorbire sau înghiţire 26 . aproximativ în acelaşi moment al zilei. Trebuie evitat pe cât posibil consumul de alcool etilic. Trileptal nu trebuie utilizat în perioada de alăptare. administrată fracţionat. Cum se utilizează Trileptal Doza pentru adulţi Trileptal trebuie administrat de două ori pe zi. Administrarea Trileptal cu alimente şi băuturi Trileptal poate fi administrat cu sau fără alimente. Nu se utilizează Trileptal Dacă pacientul are o sensibilitate neobişnuită (erupţie cutanată sau orice alt semn de alergie).întinde în întreg creierul şi pot determina crize generalizate tonic-clonice. În mod normal medicul va încerca să găsească acel medicament care acţionează cel mai bine.umflarea buzelor sau gâtului. cu cât epilepsia este mai severă. Alăptarea Substanţa activă din Trileptal este excretată în laptele matern. dar. Dacă este necesar. Alcoolul etilic poate creşte efectele sedative ale Trileptal. Reacţii adverse Unele reacţii adverse pot fi grave. comprimatele pot fi fi rupte în jumătăţi pentru a uşura înghiţirea lor. însoţită de dificultăţi în respiraţie. la oxcarbazepină (substanţa activă din Trileptal) sau la oricare dintre excipienţii Trileptal comprimate. pentru adulţi (inclusiv pacienţii adulţi) este de 600 mg pe zi sau două comprimate de 150 mg de două ori pe zi. Doza pentru copii Doza pentru copii este în funcţie de greutatea lor. Doza iniţială este de 8-10 mg/kg şi zi. Doza de Trileptal iniţială obişnuită. zilnic. cu atât o combinaţie de două sau mai multe medicamente poate fi necesară pentru controlul crizelor. pacientul trebuie să discute cu medicul sau să meargă la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital dacă apar oricare din următoarele reacţii adverse: . în două prize.

diaree. febră.6 Derivaţi de acizi graşi Acidum Valproicum Farmacodinamie Creşte concentraţia presinaptică a acidului gama-aminobutiric. pete roşietice sau purpurii sau umflături/pete inexplicabile pe piele (semne de scădere în numărul trombocitelor sau scădere în numărul leucocitelor). convulsii mioclonice. hemostazei la 3 luni. gurii. greţuri. peteşii. învineţire inexplicabilă. dureri severe a părţii superioare a abdomenului. Contraindicaţii: sarcină. greaţă. gurii. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. alopecie. minoră. convulsii generalizate sub forma absenţelor. vome. durere în gât. Precauţii Controlul transaminazelor. ulcere ale mucoasei bucale. Manie asociată cu tulburări bipolare. tremor. otoragie. Reacţii adverse Toxicitate hepatică. febra şi dureri la nivelul articulaţiilor. Cum se păstrează Trileptal A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe cutie. hiperexcitabilitate. Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare. 3. somnolenţă. Concentraţie plasm. lipazei. ovar polichistic. apoi mai rar. ochilor. nasului sau organelor genitale (semne ale reacţiilor alergice grave). Indicaţii terapeutice Epilepsia majoră. amilazei. epistaxis. pierderea apetitului alimentar (semn de lupus eritematos sistemic). infertilitate. în primul an de administrare. tulburări menstruale. hirsutism. principalul neurotransmiţător inhibitor din creier. pancreatică. creşterea apetitului şi a greutăţii. Terapeutică 50-100 mg µg/ml. scăderea apetitului alimentar (semn de pancreatită). erupţie roşie peteşială mai ales pe faţă care poate fi acompaniată de oboseală. 27 . Tinitus refractar la alte medicamente.- (semne de angioedem) sau alte semne ale reacţiilor de hipersensibilitate cum sunt erupţia pe piele. vărsături. febră. convulsii din stări febrile la copii. apariţia unei erupţii severe cu vezicule pe piele şi/sau pe mucoasele buzelor.

maniei şi bolii bipolare. 500 mg. gastrorezistente 150 mg. Depakine Chrono 500 mg nu afectează eficacitatea medicamentelor contraceptive orale. Depakine Chrono 500 mg Comprimate cu eliberare prelungită Valproat de sodiu/acid valproic Ce este Depakine Chrono şi pentru ce se utilizează Depakine Chrono 500 mg se utilizează în tratamentul epilepsiei. Sarcina şi alăptarea Este recomandată consultarea medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. metabolică sau o formă severă de epilepsie. La nevoie. somnolenţă. Trebuie avută grijă deosebită când se utilizează Depakine Chrono 500 mg dacă pacientul sau copilul pacientului dezvoltă o boală neaşteptată. în 2-3 prize. Depakine Chrono 500 mg poate afecta ficatul (şi rar pancreasul) la un număr foarte mic de pacienţi. Sirop 50 mg/ml. greaţă. durere în partea superioară a abdomenului. Trebuie folosită o metodă contraceptivă eficace şi este recomandat ca pacienta să discute cu medicul înainte de a planifica o sarcină. 15 mg/kg/zi. lipsa poftei de mâncare.Administrare Oral. se creşte doza săptămânal cu câte 5-10 mg/kg până la cel mult 30 mg/kg/zi. umflarea picioarelor. Informaţii pentru femeile care pot rămâne gravide O sarcină neplanificată nu este de dorit la femeile care iau Depakine Chrono 500 mg. Exemple Convulex (Gerot GmbH. dacă apar vărsături repetate. icter. în special în primele şase luni de tratament şi mai ales. în cazul în care copilul are o altă boală neurologică. 300 mg. Mecanismul de acţiune nu este bine cunoscut. slăbiciune. În mania acută iniţial 750 mg /zi. dar se presupune că Depakine Chrono 500 mg previne sau inhibă impulsurile din creier care declanşează convulsiile epileptice. la mese. Adulţi şi copii. în 2-4 prize zilnice. înrăutăţirea epilepsiei sau o stare generală de rău. se creşte gradat până la 1000-2500 mg/zi (concentraţie serice 50-125 µg/ml). 28 - . Austria) Capsule moi. trebuie anunţat imediat medicul.

Ea este datorată unei funcţionări anormale. nu există un singur tip de tratament. . iar în compartimentul mic de la nivelul capacului se pot păstra jumătăţile de comprimat. . .tremor.greaţă sau dureri de stomac. 29 . pierderi involuntare de urină sau nevoia imperioasă de a urina.Instrucţiuni de utilizare Comprimatele cu eliberare prelungită sunt disponibile în flacoane. somnolenţă. Formele de manifestare ale crizelor şi evoluţia acestora sunt diferite: de aceea nu se poate vorbi despre un singur tip de epilepsie. . De obicei. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele. Deasemenea. . acute şi tranzitorii a activităţii electrice a creierului. instabilitate la mers. ci despre mai multe tipuri de epilepsie.umflarea picioarelor.creşterea în greutate. cu toate că nu apar la toate persoanele. în special la începutul tratamentului. Dacă apar anumite reacţii adverse. Crizele se pot repeta pe parcursul unei anumite perioade din viaţa persoanei bolnave. Depakine Chrono 500 mg poate provoca reacţii adverse. reacţiile adverse sunt reversibile. Pot să apară următoarele reacţii adverse: . reacţiile adverse pot fi grave. Rareori.modificări ale menstruaţiei.probleme ale rinichilor.căderea trecătoare a părului. . . Sfaturi generale Epilepsia este o boală neurologică. ci diferite tratamente: medicul poate recomanda tratamentul adecvat pentru fiecare bolnav în parte.reacţii alergice. flaconul are un capac care trebuie menţinut bine închis. diaree. . Deoarece comprimatele cu eliberare prelungită se degradează la umiditate. pacientul poate avea nevoie de tratament medical.probleme de auz.

care este un medicament ce face parte din grupul de medicamente numite anticonvulsivante. dacă pacientul are o soră sau un frate care a decedat din cauza problemelor hepatice în timpul tratamentului cu valproat de sodiu. Orfiril este indicat în tratamentul epilepsiei şi a episoadelor maniacale. Înainte de a utiliza Orfiril Nu trebuie utilizat Orfiril: în cazul hipersensibilităţii la valproatul de sodiu sau la oricare din excipienţii medicamentului. dacă vreunul din membrii familiei pacientului a avut boli hepatice. dacă pacientul are o producţie şi excreţie crescută de porfirine (agenţi de colorare roşie. 300.Orfiril 150. dacă pacientul a avut sau are în prezent o boală hepatică şi/sau dacă suferă de probleme grave cu pancreasul. fără fier) în urină şi materiile fecale (porfirie). 30 - . Trebuie avută grijă deosebită când se utilizează Orfiril Trebuie contactat imediat medicul dacă pacientul are: o afecţiune a măduvei spinării. 600 mg Comprimate filmate gastrorezistente Ce este Orfiril şi pentru ce se utilizează Orfiril conţine valproat de sodiu.

astfel. porfirie (o boală ereditară cauzată de o tulburare a sintezei hemului. Conducerea de vehicule şi utilizare utilajelor Pe durata tratamentului cu valproat de sodiu. cantităţile mici de valproat existente în laptele matern nu reprezintă un risc pentru copil. 31 . suferă de tulburări de coagulare sangvină. în cazul dozelor terapeutice. efect potenţat de consumul de alcool. un conţinut prea mic de proteine în sânge. dacă rinichi nu funcţionează corespunzător. nefiind necesară întreruperea alăptării. Orfiril poate avea reacţii adverse. are o boală ereditară rară cauzată de deficit enzimatic ereditar. în special la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii.- tulburări de coagulare sau trombocitopeniei. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele. timpul de reacţie poate fi întârziat. dispărând spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei. Valproatul de sodiu se excretă în laptele matern în cantităţi scăzute. Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţă clinică privind administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul episoadelor maniacale. o boală specifică. Sarcina şi alăptarea Nu se recomandă administrarea de Orfiril la femeile gravide. numai dacă este absolut necesar şi dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscurile potenţiale asupra fătului şi nounăscutului. La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată). prezent în eritrocite). cu toate că nu apar la toate persoanele. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când este necesar ca pacientul să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză. generalizată a sistemului imunitar (lupus eritematos diseminat).

somnolenţă. Administrare Iniţial. Prezenţa alimentelor aplatizează şi deplasează curba. biodisponibilitate absolută 90%. 14% modificat. fatigabilitate. 1% nemodificat. Rar. 7. diaree. care se administrează în timpul meselor. sub formă de metaboliţi şi renală. fără efect asupra SOMH. Doza zilnică se divizează în 3 prize.5-15 mg/zi. labilitate emoţională. Indicaţii terapeutice Tratamentul asociat al epilepsiei parţiale. cu sau fără crize generalizate secundare. Eliminarea digestivă 85%. La pacienţii trataţi cu inductoare enzimatice. stare depresivă. Reacţii adverse Vertij. Exemplu: 32 . Rezervat adulţilor şi copiilor peste 12 ani. dar nu modifică aria de sub curbă. dar afectată de inductoarele enzimatice: semiviaţa plasmatică de 7-9 ore este redusă la 2-3 ore. tulburări în cursul gândirii. apoi creşteri săptămânale cu 5 până la 15 mg/zi. Metabolizare hepatică. Sunt bine tolerate doze de până la 70 mg/zi.Tiagabinum Farmacocinetică Absorbţie orală rapidă şi totală. nervozitate. tremor. doze de întreţinere de 5070 mg/zi.

iniţial 50 mg/zi. Cehia) Comprimate 25 mg. angioedem. 15 mg.Gabitril (Torrex Pahrma. În asociere cu acid valproic. 100 mg 33 . Alte antiepileptice Lamotriginum Indicaţii terapeutice Convulsii parţiale şi convulsii tonico-clonice generalizate secundar. 100 mg Epiral (Zentiva AS. 50 mg. în două prize. ameţeli. fenomene dispeptice. Austria) Comprimate filmate divizabile 5 mg. Cehia) Comprimate 25 mg. o priză. iritabilitate. 10 mg. neinfluenţate de alte tratamente. ataxie. Reacţii adverse Rbs. întreţinere 100-200 mg/zi. cefalee. Întreţinere cu 200-400 mg/zi în 2 prize. primele două săptămâni. agresiune. Depresie bipolară. diplopie. 50 mg. Administrare Iniţial 50 mg de 2 ori pe zi. Manie acută. Exemple: Epimil (IVAX Pharmaceuticals SRO.

pentru tratamentul epilepsiei. Lamictal poate fi utilizat împreună cu alte medicamente. utilizate pentru tratamentul epilepsiei. Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani. Pacientul trebuie să spună medicului dacă ia. Sarcina şi alăptarea 34 . . Poate fi utilizat singur pentru tratamentul unui tip de epilepsie cunoscut sub numele de absenţe tipice. utilizat pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală.valproat. . precum şi contraceptive orale combinate. a început să ia sau dacă a întrerupt administrarea oricăruia din cele enumerate mai sus. Informaţii importante despre reacţii adverse potenţial grave Un număr mic de oameni care iau Lamictal fac o reacţie alergică sau reacţii la nivelul pielii. Lamictal tratează epilepsia prin blocarea semnalelor din creier care declanşează crizele epileptice.contraceptive hormonale. primidonă sau fenobarbital. Înainte de a lua Lamictal Nu trebuie administrat Lamictal dacă pacientul este alergic la lamotrigină sau la oricare dintre celelalte componente ale Lamictal.Lamictal Lamotrigină Ce este Lamictal şi pentru ce se utilizează Lamictal aparţine unei grupe de medicamente denumite antiepileptice. potenţial grave. Anumite medicamente interacţionează cu cu Lamictal sau fac mai probabilă apariţia reacţiilor adverse.fenitoină. . . .probleme cu rinichii. . Lamictal poate fi deasemenea folosit cu alte medicamente pentru tratarea convulsiilor care apar în cadrul unei afecţiuni denumite sindrom Lennox-Gastaut. Medicul trebuie să ştie dacă pacientul se află în una din următoarele situaţii: .risperidonă.i-a apărut vreodată o erupţie pe piele după ce a luat lamotrigină sau alte medicamente pentru epilepsie. Este utilizat pentru a trata două afecţiuni – epilepsia şi boala bipolară. utilizată pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală.carbamazepină. Acestea include: . Lamictal poate fi utilizat singur sau cu alte medicamente.o combinaţie de lopinavir şi ritonavir. care este un antibiotic. Pacientul trebuie să cunoască aceste simptome pentru a le putea remarca cât timp este sub tratament cu Lamictal. Pentru adulţi şi copii cu vârsta de peste 13 ani.dacă ia deja medicamente care conţin lamotrigină. utilizată pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV). care pot duce la probleme mai grave dacă nu sunt tratate. . pentru a trata aceste afecţiuni.

creştere a temperaturii. simptome asemănătoare gripei sau somnolenţă. - 35 . care apar în special în jurul gurii. axilei sau zonei inghinale. mai ales dacă doza iniţială este prea mare sau este crescută prea brusc. sângerarea sau învineţirea neaşteptată. Simptomele acestor reacţii include: erupţii sau roşeaţă la nivelul pielii. Aceste defecte include despicătura labială sau palatină. Unele din aceste simptome sunt mai frecvente în cazul cazul copiilor şi din această cauză părinţii trebuie să fie atenţi pentru a le putea sesiza la timp. sau dacă Lamictal este administrat cu alt medicament numit valproat.Poate exista un risc de defecte congenitale la copiii ai căror mame au luat Lamictal în timpul sarcinii. sau degetele pacientului devin albastre. Sarcina poate deasemenea modifica eficacitatea Lamictal. durere faringiană sau mai multe infecţii decât de obicei. nasului. care se pot transforma în reacţii grave la nivelul pielii cum ar fi erupţii cutanate extinse cu pustule şi descuamări ale pielii. umflare în jurul feţei sau umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului. Reacţii adverse posibile Reacţiile adverse apar cu precădere în primele luni de tratament cu Lamictal. ochilor şi organelor genitale şi exfoliere extinsă a pielii (pe mai mult de 30% din suprafaţa corpului – necroliză toxică epidermică). dureri bucale sau oculare. astfel încât să fie necesar ca pacienta să efectueze nişte analize de sânge şi doza de Lamictal să fie modificată.

Reacţii adverse: somnolenţă. Exemple: Topamax (Cilag AG. sau. astenie. Continuarea tratamentului: în funcţie de răspuns. Neuropatia diabetică 1800 – 3600 mg/zi. chiar la 2400 mg. Profilaxia migrenei. Administrare: oral. ca tratament adiţional altor anticonvulsivante. opioide). 100 mg. vărsături. cefalee. 50 mg. a doua zi – 300 mg de 3 ori/zi. Reacţii adverse: diaree. Nevralgia postherpetică 1200 – 3600 mg/zi. astenie. 36 . parestezii. Elveţia) Comprimate filmate 25 mg. migrenă). în unele cazuri. scleroza multiplă. Recomandat în nevralgia postherpetică. 100 mg. Topran (Terapia SA. sindrom dureros neuropatic (care răspunde slab la AINS. paracetamol. a treia zi – câte 300 mg dimineaţa şi la prânz şi 600 mg seara. greaţă. 200 mg. 100-300 mg x 2/zi. traumatism spinal. până la 400 mg x 2/zi. 50 mg. ameţeli. ataxie. România) Comprimate filmate 25 mg. Gabapentinum Indicaţii terapeutice: Epilepsia parţială a adultului. ataxie. se poate creşte treptat până la 1800 mg.Topiramatum Indicaţii terapeutice: convulsii parţiale. Administrare Iniţierea tratamentului: prima zi – 300 mg de 2 ori/zi. (nevralgie de trigemen. 200 mg. vertij.

Contraindicaţii Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţi. Deoarece nu se cunoaşte efectul asupra sugarului alăptat. Sarcina şi alăptarea Nu există studii adecvate sau bine controlate la gravide. Atenţionări speciale La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Dozare şi mod de administrare Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 37 . este necesară prudenţă în cazul administrării la mamele care alăptează. amidon de porumb.Gabagamma capsule Compoziţie O capsulă conţine gabapentină şi excipienţi: conţinutul capsulei – lactoză. este indicat în tratamentul durerii neuropate la adulţi cu vârsta peste 18 ani (neuropatie diabetică dureroasă şi neuropatie post-herpetică. Indicaţii terapeutice Gabagamma este un medicament antiepileptic. talc. s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. dioxid de titan (E171). În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care sau utilizat medicamente antiepileptice. Deasemenea. capsulă – gelatină. Gabbagamma este utilizat ca tratament adjuvant pentru crizele epileptice parţiale care nu pot fi controlate cu alte medicamente antiepileptice. Gabapentina este excretată în laptele uman.

au mai fost raportate fatigabilitate. Deasemenea. creşterea în greutate. insomnie. Durerea neuropată (adulţi cu vârsta peste 18 ani): Doza maximă iniţială este de 600 mg gabapentină pe zi. administrată în 3 prize zilnice. nistagmus. somnolenţa. 38 . nervozitate.Se recomandă începerea tratamentului cu o doză de maxim 600 mg gabapentină pe zi. parestezii şi scăderea apetitului alimentar. Doza se creşte cu maxim 600 mg gabapentină pe zi până se ajunge la o doză de întreţinere de 900-2400 mg gabapentină pe zi. Reacţii adverse Reacţiile adverse sunt în general descrise ca uşoare şi moderate cu o durată medie de 2 săptămâni. Cea mai frecventă reacţie adversă este afectarea sistemului nervos central. ataxia şi ameţeala. Supradozaj Nu a fost observată toxicitate acută cu potenţial letal în cazul supradozajului cu doze mari de 30 g gabapentină pe zi. greaţă şi/sau vărsături.

Administrare: adulţi şi adolescenţi peste 16 ani. apetit crescut. 150 mg. Exemplu: Keppra (U. la pacienţii cu epilepsie. cefalee. 300 mg. Reacţii adverse: ameţeală. confuzie. Iniţial 500 mg x 2/zi. anorexie. cu sau fără generalizare secundară. cu sau fără generalizare secundară. Doza poate fi schimbată prin creştere sau diminuare cu 500 mg de 2 ori/zi. la fiecare 2-4 săptămâni. ameţeli. 225 mg. Anglia) Capsule 75 mg. somnolenţă. diplopie. Se poate creşte la 1500 mg x 2/zi. 100 mg. Reacţii adverse: astenie. Exemplu: Lyrica (Pfizer HCP Corp. amnezie. vome. 225 mg. SA. Capsule 75 mg. constipaţie. diaree. 39 . depresie. Belgia) Comprimate filmate 250 mg. ataxia. iritabilitate. neutropenie. euforie. insomnie.C.B. vedere înceţoşată. somnolenţă. în 2-3 prize. 500 mg.Levetiracetamum Indicaţii terapeutice: terapie asociată în crize convulsive parţiale. 150 mg. tremor. indiferent de mese. 300 mg. dispepsie. ostilitate. diplopie. Adjuvant. Administrare: 150-600 mg/zi. creşterea greutăţii corporale. Pregabalinum Indicaţii terapeutice: durere neuropată periferică la adulţi. la adulţi cu convulsii parţiale. rash.

or pronosticul fiind în dependenţă de cauza care se află la bază. Alegerea unui medicament de primă linie este un proces complicat dar important. 40 . În general. leziuni cistice şi malformaţii vasculare au o rată de refractaritate cel puţin egală cu cea din MTS. sugerează valproatul de sodiu ca fiind madicamentul de primă intenţie în accesele generalizate. Selectarea iniţială va necesita de la clinician aprecierea atât a pacientului cât şi a dorinţelor acestuia. Rezultatele la un an de zile par să prezică exact rezultatele pe termen lung. iar lamotrigina în accesele parţiale. O îmbunătăţire a localizării leziunii a survenit ca urmare a introducerii electroencefalografiei intracraniale şi a utilizării judicioase a RMN funcţionale în localizarea ariilor limbajului şi altor regiuni cortical importante. cu toate că frecvent acest rezultat este atins printr-un proces de durată de încercări şi erori. teratogenicităţii şi chiar a costului este importantă. în special pentru lipsa unei clasificări sindromologice şi lipsa metodelor oarbe. De notat că de la debutul studiului au fost introduse trei medicamente antiepileptice noi (levetiracetam. Se pare că pacienţii cu tumori neuroepiteliale disembrioplastice (DNET). însă scopul final de obicei este atingerea unui control efectiv şi rapid al acceselor cu efecte adverse minimale. cu crize generalizate sau parţiale.CAPITOLUL IV Concluzii În general. Un studiu retrospectiv recent a analizat 120 de cazuri de displazie corticală focală (inclusiv MTS) şi a stabilit că subtipul histologic şi vârsta la debut nu sunt factori de pronostic. şi în ciuda caracterului său solid a fost subiectul numeroaselor critici. în cadrul tehnicilor chirurgicale se observă o tendinţă spre ameliorare şi se speră ca progresele imagistice aşa ca identificarea in vivo a fascicolelor substanţei albe cu ajutorul tractografiei DW vor scădea riscul de afectare a câmpurilor vizuale. zonisamide şi pregabalin). Acestă tehnică reprezintă circa 75% din toate intervenţiile la adult. Extirparea focală a leziunii hipocampale sclerotice unilaterale cu rezecţie anteromedială la pacienţii selectaţi corespunzător are o rată de succes de circa 60-70%. Este dificil de a interpreta rezultatele în acest grup de pacienţi din cauza unui şir variat de procese patologice. a efectelor adverse. medicaţia antiepileptică este efectivă în controlul acceselor în aproximativ 6070% din cazuri. Studiul randomizat SANAD realizat de Marson et al. dacă vor fi acceptate. O altă tehnică curativă importantă este înlăturarea formaţiunilor de volum şi displaziilor corticale focale care sunt epileptogene. a încercat stabilirea medicamentului de primă intenţie pentru epilepsia nou-diagnosticată. ceea ce îl lipseşte pe pacient de posibilitatea de a deţine permis de conducere în Marea Britanie. Rezultatele. Rezultatele rezecţiei neocorticale sunt mai puţin îmbucurătoare cu o rată de succes de 50% dar cu o rată generală de ameliorare de 85%. Deficitul cel mai frecvent întalnit postoperator este lezarea ansei Meyer cauzând defect de câmp vizual în cadranul superior homonim. Cea mai frecventă şi mai utilizată tehnică chirurgicală în epilepsie este rezecţia anteromedială sau neocorticală localizată din scleroza temporală mezială (MTS). Morbiditatea şi mortalitatea chirurgicală este în general mică în acest grup. Acest studiu a atras multă atenţie. Monitorizarea terapeutică. nici unul din ele nefiind considerate în cadrul studiului.

Mîndruţă Ioana – Spitalul Universitar Prospecte. Popoviciu Epilepsia de lob temporal Editura Medicală Articol din Monitorul Oficial Dr. 41 . Internet. Dumitru Dragomir Convulsiile şi epilepsia Editura Medicală L.Bibliografie Valeriu Popescu.