Paul Dobrescu Geopolitica

Paul Dobrescu

Geopolitica

comunicare.ro

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2003 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“ Strada Povernei 6–8, Bucureºti Tel./fax: (021) 313 58 95 E-mail: editura@comunicare.ro www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României DOBRESCU, PAUL Geopolitica / Paul Dobrescu. – Bucureºti: comunicare.ro, 2003 Bibliogr. ISBN 973-8376-59-9 32.01:913

Cuprins

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie / 9 Geopolitik a devenit Géopolitique / 9 Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale / 11 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie / 13 Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece / 15 Mediul internaþional este un ansamblu coerent / 17 Geopoliticã, geoeconomie, geoculturã / 18 Pluralismul noii discipline / 19 Perenitatea grilei de lecturã bipolare / 22 Delimitãri conceptuale / 25 O disciplinã este istoria acelei discipline / 25 Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii / 26 Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie / 29 Geopoliticã, geoistorie / 30 Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii / 32 Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ / 33 Condamnarea geopoliticii la inactualitate / 36 Dogmatizarea prematurã a geopoliticii / 38 Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? / 40 O disciplinã integratoare / 40 Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice / 42 Geopolitica anglo-americanã / 45 Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan) / 45 Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) / 48 Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) / 65 Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) / 68 Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) / 69 O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) / 70 Geopolitica germanã / 73 Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii / 73 Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor / 74 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului / 77

Graniþa ca organ periferic / 78 Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane / 79 Haushofer ºi nazismul / 80 Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã / 84 Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ / 89 Teoria spaþiului vital / 94 Viaþa politicã a frontierei / 96 Pan-ideile ca hãrþi mentale / 98 Populaþia / 101 Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã / 101 Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? / 101 Deºi infirmatã, logica lui Malthus supravieþuieºte / 102 Caracteristici ale exploziei demografice actuale / 104 Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob / 105 Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale / 108 „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ / 110 Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei / 113 „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ / 115 Populaþie ºi securitate / 117 Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX / 119 S-a încheiat un „secol american“, dar un „mileniu european“ / 119 Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei cincisprezece / 122 Europa – noul pol de putere economicã al lumii / 128 Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã / 129 Extinderea spre est ºi problema graniþei de est / 134 Este Europa o regiune maritimã? / 140 Reforma instituþionalã / 143 În faþa integrãrii politice / 146 Riscul unei paralizii a deciziei / 148 Regiunile economice – noii actori mondiali / 151 Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã / 155 Funcþioneazã parteneriatul atlantic? / 159 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia / 163 Atuuri ºi slãbiciuni europene / 165 Paradoxuri europene / 168 O lecþie condensatã de geopoliticã / 171 Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii / 175 Cele douã Asii geografice / 175 Asiile culturale / 176 Noul model de dezvoltare asiatic / 177 Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor / 179 Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii / 181 Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon / 184 Drumul cãtre performanþã / 185 Relaþiile cu regiunea / 187 Cleºtele demografic al Japoniei / 191

Cãtre un binom de putere chino-nipon? / 193 Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare / 194 Ridicarea Chinei / 196 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic / 197 O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã / 198 China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului / 199 Putere continentalã sau maritimã? / 202 Cele trei Chine / 204 Þarã mare, probleme mari / 207 Redefinirea bazelor puterii în China / 211 Cercurile de gravitaþie chinezeºti / 213 Asia de Sud-Est, eºantionul mozaicului asiatic / 217 Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN / 221 „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã / 223 Cãtre un Fond Monetar Asiatic / 224 O cale asiaticã de cooperare regionalã / 225 APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã / 227 Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ / 229 India – contraponderea geopoliticã a Chinei / 231 Cooperarea, noul nume al securitãþii / 235 Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã / 239 Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice / 239 „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“ / 240 „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea, precum este cã rãsare soarele“ / 243 Þarã maritimã sau continentalã / 245 Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite, astãzi / 249 Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie / 251 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã / 255 Puterea culturalã: putere de completare sau încoronarea puterii / 260 Unilateralism versus multilateralism? / 262 De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii / 267 Un hibrid: sistemul uni-multipolar / 268 NAFTA – o regiune natural integratã / 273 Stumbling blocks vs. Building blocks / 274 Pentru SUA, NAFTA este o problemã de politicã externã / 276 Poligonul rusesc / 281 Laborator al unui nou experiment istoric / 281 Prima Rusie – Rusia Kieveanã / 284 A doua Rusie – Rusia Moscovitã / 287 Direcþiile de expansiune ale Rusiei / 288 Mesianismul ca legitimare a expansiunii / 293 Distanþarea statului de societate / 293 Eurasiatismul / 295 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului / 296 Rusia ºi strãinãtatea apropiatã / 299 Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei / 301 Butoiul cu pulbere al Caucazului / 303

„Balcanii Eurasiei“ / 305 Geopolitica petrolului ºi a conductelor / 307 Coabitare militarã ruso-americanã / 310 Integrarea sau dezintegrarea spaþiului ex-sovietic? / 313 Rusia – o Uniune mai micã / 316 Scãderea populaþiei – o situaþie absolut neliniºtitoare pentru Rusia / 318 Inversarea vectorului geopolitic în Eurasia / 319 Motivaþiile geopolitice ale integrãrii pãlesc în faþa celor de naturã geoeconomicã / 325 Federaþia Rusã – un fel de CSI II? / 327 Islamul – o lume în expansiune / 331 Prezenþa musulmanã: 46 de þãri ºi o cincime din populaþia globului / 331 O civilizaþie „de gradul doi“ / 332 Mahomed, Coranul, Islamul / 334 Ciclul arab / 336 Sfârºitul domniei „arabului pur sânge“ / 338 Un continent intermediar: Orientul Mijlociu / 339 Mari concentrãri musulmane / 341 State-pivot / 344 Potenþialul strategic al petrolului / 346 Vectorul creºterii demografice / 348 Renaºterea islamicã / 350 Moºtenirea Atatürk / 352 Renaºterea islamicã sau Islamul politic? / 354 O triplã ameninþare: politicã, demograficã ºi de civilizaþie / 355 Nu „ciocnirea civilizaþiilor“, ci „ciocnirea intereselor“ / 356 Islamul – singura provocare la adresa relativismului cultural / 359 Globalizarea / 363 „Globalizarea nu este împlinirea unui plan american“ / 363 Un proces nou sau un fenomen ciclic? / 365 Rezultat al unor transformãri tehnologice de tip seismic / 368 Multinaþionalele – actorii noului val al globalizãrii / 369 Un proces care trebuie tratat ºi înþeles prin consecinþe / 371 Globalizarea inaugureazã o epocã de severã inegalitate / 373 Rãspunderea statului primeazã când este vorba despre globalizare / 378 Globalizarea ºi redescoperirea identitãþii culturale / 380 Comunicarea exprimã ºi organizeazã procesul de globalizare / 381 Globalizarea în sfera mediaticã / 385 Revoluþia informaþionalã, globalizare, geopoliticã / 388 Paradoxul abundenþei / 389 Infosfera – a cincea dimensiune strategicã a puterii / 392 Note / 397 Bibliografie / 419

cum este geopolitica. Interesant este ºi subtitlul revistei. Noua revistã. Jacques Ancel – au dezvoltat un discurs dur la adresa geopoliticii germane. ia forma unei rezistenþe pasive care. Geoffrey Parker1 considerã cã „reîntoarcerea geopoliticii“ a avut loc în anii ’70. Dupã o perioadã de interdicþie. Precauþiile mai vechi sau mai noi sunt scoase la luminã ºi alcãtuiesc un fel de baraj psihologic foarte greu de strãpuns. survenitã în perioada urmãtoare celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Încã din perioada interbelicã. îºi propunea sã analizeze dintr-o „perspectivã geograficã radicalã“ problemele momentului. un asemenea tip de rezistenþã este foarte greu de depãºit. Stratégies. subtitlu schimbat în 1983: Revue de géographie et de géopolitique. la treizeci de ani de la moartea lui Karl Haushofer ºi a soþiei sale. justificare pentru o „expansiune fãrã limite“ (J. Sensuri aflate în competiþie Geopolitik a devenit Géopolitique Revenirea sau relansarea unei discipline care a cunoscut. „un gen de metafizicã“. fãrã rezerve. o perioadã de afirmare este mai dificilã decât naºterea unei discipline noi. Numele cu care este asociatã „noua geopoliticã“ sunt Henry Kissinger ºi Yves Lacoste. idéologies. parte a „maºinii de rãzboi germane“ (Demangeon). Ancel). Ca o ironie. profesor de geografie. intitulatã Hérodote. în SUA ºi Franþa. rezerva nedefinitã.“2 . în ianuarie 1976 apare la Paris prima revistã de profil din perioada postbelicã. Dacã nu se împotriveºte deschis. calificând-o drept „pseudogeografie“. chiar ºi formalã. cândva. géographies. Noutatea care însoþeºte naºterea unei discipline de studiu nu mai este prezentã. mai ales în cazul unei discipline care a avut un trecut disputat. ca urmare a echivalãrii disciplinei cu anumite teorii naziste. ci în cea care s-a opus. nedezvãluindu-ºi identitatea. Resuscitarea dezbaterii în jurul geopoliticii îmbracã de la început un caracter paradoxal care nu poate rãmâne neobservat. se converteºte într-o indecizie prelungitã. disciplinei. editatã de Yves Lacoste. Geopolitik a devenit géopolitique. Termenul este readus în atenþia publicã în þãri unde specialiºtii se pronunþaserã cu severitate împotriva geopoliticii germane. Geoffrey Parker noteazã: „Geopolitica s-a întors nu în þara unde s-a dezvoltat iniþial. Revenirea este îndeobºte întâmpinatã cu rezerve. geopolitica a început sã aparã din ce în ce mai frecvent în dezbaterea publicã.Noua geopoliticã. discipolii lui Vidal de la Blache – Albert Demangeon. în plan practic. resimþitã la tot pasul. „o falsã ºtiinþã aflatã în slujba politicii“ (Goblet). Yves-Marie Goblet.

ci în faptul esenþial cã opereazã deschiderea cãtre spaþiul public. practic. al lucrãrilor ºi chiar al revistelor consacrate geopoliticii a crescut în mod impresionant. ca fenomen secundar al procesului principal de cãutare a unor soluþii sau explicaþii noi. Geopolitica este deci descoperitã în efortul de a explica fapte ºi fenomene noi care nu mai puteau fi explicate cu instrumentarul teoretic existent. Pornind de aici. sau în efortul de a întemeia orientãri ºi abordãri politice diferite de cele de pânã atunci. în cea imediat postbelicã s-au ilustrat drept cele mai proeminente adversare ale acestei discipline. mai ales. numãrul studiilor. cã. ceea ce oferea Americii ºanse noi de a-ºi construi o nouã diplomaþie. pentru a atrage atenþia cã abordarea politicii externe doar prin prisma confruntãrii dintre cele douã superputeri ale momentului nu mai era realistã.10 Geopolitica Henry Kissinger utilizeazã termenul pentru a sublinia diversitatea tot mai mare a lumii politice din acea perioadã ºi. o nouã flexibilitate diplomaticã. o creaþie artificialã ºi cã ea are locul ei în câmpul fenomenelor sociale ºi politice. Acest rezultat apare. Un capitol din cunoscuta sa lucrare Diplomacy este semnificativ intitulat „Politica externã ca geopoliticã – diplomaþia triunghiularã a lui Nixon“3 ºi este consacrat momentului de regândire a politicii externe americane în perioada post-Vietnam. Ceea ce se întâmplase în Vietnam solicita revederea strategiei faþã de Lumea a Treia. E inutil sã adãugãm cã prestigiul lui Kissinger a împrumutat prestigiu noului domeniu. Nu avem de-a face cu un demers deliberat. marcheazã a doua naºtere a disciplinei. De ce regândire? Pentru cã. motivele unui asemenea demers veneau din trei direcþii. cel puþin aºa cum fusese ea definitã în spaþiul german. O succesiune de fenomene ºi procese din viaþa realã a venit sã confirme respectivele abordãri. cum s-a pretins. apoi. în mãsurã sã încline raportul de forþe în favoarea sa ºi a sistemului pe care îl întruchipa. aºa cum sublinia Kissinger. spune mult. subestimarea sau chiar abandonarea ei au un cost. În sfârºit. în cel public. dar apare pe parcurs. iniþiat pentru a redescoperi ºi a revalorifica virtuþile geopoliticii. se cuvine sã facem douã precizãri. Aºa încât orice exemplificare ar fi riscantã. identificarea unor soluþii care sã depãºeascã oscilaþiile dintre abdicare ºi supraextindere. viaþa ne obligã sã revenim asupra erorii pe cale de a se instala. Iar. dominante în acel moment. Aceste momente sunt importante pentru cã marcheazã încheierea perioadei de ostracizare a disciplinei ºi introduc termenul în mediul academic ºi. deschiderile operate de ele nu ar fi rodit în plan istoric dacã nu ar fi existat anumite tendinþe ºi preocupãri în realitatea propriu-zisã care sã fi confirmat ºi susþinut spiritul lor. iar supremaþia sa economicã era pusã în discuþie de creºterea dinamicã a Europei ºi a Japoniei. Faptul cã geopolitica a fost relansatã în þãri care în perioada interbelicã ºi. Ajunºi în acest punct. Maniera pragmaticã în care este redescoperitã geopolitica ilustreazã mai bine decât orice faptul cã aceastã disciplinã nu este. în blocul comunist apãruse marea fisurã dintre China ºi Uniunea Sovieticã. Nu putem sã nu menþionãm . A doua precizare are în vedere o altã faþetã a aceluiaºi proces. care avea nevoie de o recunoaºtere la nivel cât mai înalt. apoi. Oricât de substanþiale ar fi fost discuþiile care au relansat geopolitica. Neglijarea. Semnificaþia lor trebuie cãutatã nu neapãrat în contribuþiile celor doi autori – deºi ele sunt importante –. Superioritatea nuclearã a Americii se diminuase treptat. mai devreme sau mai târziu.

cu un grad de prospeþime realã. a evenimentelor locale ºi regionale într-o viziune globalã. geopolitica oferã o viziune spaþialã asupra evenimentelor abordate. Întruchiparea acestei viziuni este o tablã de ºah globalã care pare cã aºazã evenimente ºi situaþii. astfel. în ultimã instanþã. actori ºi fapte într-o imagine unitarã. Geopolitica oferã nu numai o imagine de ansamblu a hãrþii politice a lumii. De aici decurge ºi un alt factor explicativ al ascensiunii . pretinde evaluãri ºi judecãþi –. Avem în vedere nu numai lucrãrile publicate pe aceastã temã. un discurs politic – exprimând evaluãri ºi puncte de vedere partizane. arhetipalul. cum ar fi Centrul de geopoliticã ºi antropologie al Universitãþii Bucureºti5. formula judecãþi. a mai apãrut o revistã de geopoliticã. în Franþa. acela de a furniza imagini de ansamblu. S-a remarcat recent6 cã geopolitica este. În felul acesta. geopolitica exercitã chiar un tip special de seducþie. am dori sã remarcãm cã ºi reacþia româneascã la un câmp problematic actual s-a dovedit rapidã ºi. alimentatã de structuri de interpretare existente înaintea masei de fapte sistematizate. al unei anumite certitudini cã instrumentarul pe baza cãruia au fãcut judecata este obiectiv ºi conduce la construirea unor poziþii corecte. a le aºeza pe marea tablã de ºah a lumii. ea induce nu numai opinia cã se bazeazã pe „corelaþii naturale“. care sã se sprijine pe criterii. de cele mai multe ori. Mulþimea de fapte ºi situaþii prezente în spaþiul public are nevoie de „încadrare“. ci ne poate echipa cu instrumente de integrare a faptelor. Judecata pe care o propune apare „mai curând vizualã decât verbalã. ea conferã structurilor politice sau persoanelor particulare un rol activ. Sensuri aflate în competiþie 11 cã anul acesta. nevoia de a avea o imagine cât de cât unitarã devine imperativã – la nivelul guvernelor sau organismelor internaþionale. Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale Unul din factorii explicativi cei mai importanþi ai ascensiunii geopoliticii din ultimii ani constã în faptul cã ea furnizeazã o imagine de ansamblu a lumii. dar ºi al grupurilor sociale mai mici. fragmentãri. sugereazã profunzimea. chiar al persoanelor particulare. evenimente aparent singulare. Apelând la corelaþii mari. calificatã. Astfel. caracterizatã prin dezechilibre. al cãrui mentor este Ilie Bãdescu. Aceasta nu impieteazã însã asupra calitãþii ºi atuului fundamental al geopoliticii. sau Asociaþia de Geopoliticã ºi Strategie. ea le împrumutã sentimentul tonic al evaluãrii proprii. ci ºi crearea unor structuri profesionale care sã producã expertizã. „Naturalul“ este convertit în structuri de adâncime. Într-o epocã postmodernã. un statut dinamic în a corela. criterii de referinþã reale etc. lansa ipoteze. chiar un gen de provocare de a examina fapte ºi evenimente în lumina noii abordãri.Noua geopoliticã. mai curând obiectivã ºi detaºatã decât subiectivã ºi ideologicã“7. care editeazã ºi o revistã de profil. procedând astfel. În acelaºi timp.4 În acelaºi context. care aºteaptã doar faptele trecãtoare pentru a le încadra. ea reprezintã o invitaþie la analizã prin prisma paradigmei pe care o propune. întemeiazã judecãþi obiective. pentru cã atrage atenþia asupra unor lucruri care nu au fost avute în vedere pânã atunci. emancipate de abordãri partizane. ci ºi cã. de prelucrãri ideologice.

numai o combinaþie particularã de factori ºi contexte poate explica satisfãcãtor un eveniment. tema a concentrat atenþia dezbaterii teoretice. În orice caz. Toate celelalte componente ale procesului politic – contexte. geopolitica devine parte componentã a activitãþii de descifrare a viitorului. care pare foarte uºor de înþeles ºi evaluat: mediul geografic. Nevoia de sintezã este alimentatã. fãrã valorificarea achiziþiilor sale în procesul de explorare a viitorului. lideri – sunt schimbãtoare. Putem spune cã seducþia exercitatã de geopoliticã se explicã ºi prin faptul cã ea se focalizeazã pe un factor obiectiv al proceselor politice. abordare „comandatã“ a faptelor. Pentru cã. Comoditatea te poate îndemna. deci un statut opus ideologiei.12 Geopolitica geopoliticii. dacã nu sã reduci totul la un singur factor. Cu alte cuvinte. strategia modernã de stimulare ºi valorificare a potenþialului de dezvoltare pe care îl prezintã astãzi aceste domenii noi. inclusiv voinþa de a aplica rezultatele revoluþiei tehnologice moderne. Succesele unor þãri de mãrime medie ºi lipsite de materii prime. iar sursele noi. teritoriul. se sugereazã implicit cã. Avem de-a face ºi cu un gen de comoditate. . Influenþa sa a fost exageratã deoarece este constant. de fiecare datã. bogãþiile naturale continuã sã reprezinte puncte de referinþã necesare. asociate cu ºtiinþa. interpretare subiectivã. astfel. apelul la aceastã disciplinã devine de neevitat. care. ci ºi prestigiul. mãrturisitã sau nu. viziunile globale par lipsite de realism ºi consistenþã. chiar de a prefigura harta politicã a lumii de mâine. uneori decisive. Apariþia unor factori noi nu înseamnã substituirea celor clasici. tocmai pentru cã geopolitica a ajuns sã identifice structurile de adâncime ºi corelaþiile profunde. devin din ce în ce mai importante. scade proporþional. în acelaºi timp. Aici. reprezintã o probã de netãgãduit în aceastã privinþã. de sursele clasice ale puterii. geopolitica apare cu totul diferitã de ideologie ºi de tot ansamblul de conotaþii asociate acesteia: partizanat. populaþia. de interpretare pe baza unor date ºi corelaþii naturale. Sursele puterii se diversificã vizibil. ci elaborarea unei sinteze care sã aibã în vedere raporturile dintre factorii clasici ºi cei moderni ai puterii. vizibil ºi pare foarte uºor de interpretat (cu toate cã a trecut destul de multã vreme pânã când Mackinder a sesizat corelaþia dintre factorul geografic ºi anumite procese istorice repetitive). Fiecare moment cere o nouã evaluare ºi interpretare. am risca sã îmbrãþiºãm fie viziuni partizane. Mediul geografic este constant ºi poate da senzaþia cã ar furniza principala explicaþie a fenomenului politic. Independent de poziþiile adoptate. Cum ideologiile au cunoscut un declin nu numai în ceea ce priveºte utilizarea teoreticã. ºi de schimbarea dramaticã petrecutã în ecuaþia factorilor care genereazã astãzi puterea. Mai mult. fie abordãri pe termen scurt. partea de cercetare efectivã. mãcar sã-i supraevaluezi importanþa. ºi anume capacitatea de a prevedea. inevitabil. În absenþa acestora. ne-ar îndepãrta de cursul obiectiv al evoluþiei lumii. Fiind schimbãtoare. geopolitica îºi construieºte un statut de imparþialitate. de sintezele operate. creaþia. chiar ºi într-o epocã a globalismului ºi a cyberspaþiului. s-a impus concluzia potrivit cãreia. pentru a sesiza configuraþia particularã a elementelor explicative. celelalte elemente explicative sunt ºi mai dificil de cercetat. raporturi de putere.

axat pe impactul dezvoltãrii actuale asupra mediului natural. Fundamental pentru promovarea unei atitudini raþionale ºi cuprinzãtoare în domeniul mediului este sã depãºim viziunea. în 1972. mii de tineri s-au adunat ºi au lansat ceea ce a devenit primul mare slogan în domeniul ecologiei: „Noi nu avem decât o singurã planetã“. Preocupãrile ecologice au prilejuit o „redescoperire a Pãmântului“. chiar la schimbãri climatice globale. Au urmat studiile Clubului de la Roma. În acest context se înfiinþeazã partidele „verzilor“ în Europa Occidentalã. un plan de acþiune împotriva subdezvoltãrii.Noua geopoliticã. cu legile. Faptul cã societatea umanã are o esenþã diferitã nu înseamnã cã ea trebuie desprinsã de baza ei naturalã de existenþã ºi cu atât mai puþin contrapusã acesteia. potrivit cãreia Pãmântul este o „colecþie de resurse“ ºi sã ne considerãm noi înºine ca parte a unui tot natural. un asemenea model de dezvoltare bazat pe risipã. a numeroºi funcþionari internaþionali. la poluarea atmosferei. Bucurându-se de participarea unor oameni de ºtiinþã proveniþi din þãri diferite. care sã favorizeze un transfer semnificativ de resurse tehnice ºi financiare cãtre Lumea a Treia ºi sã creeze posibilitatea unei dezvoltãri ecologice. Din anii ’70. dereglãrile ºi procesele degenerative care au loc în naturã. Toate acestea au condus la degradarea iremediabilã a mediului. Sensuri aflate în competiþie 13 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie Majoritatea autorilor care vorbesc despre geopoliticã semnaleazã legãtura dintre revenirea geopoliticii ºi apariþia ecologiei ca domeniu de studiu de sine stãtãtor. poate conduce la o sinucidere colectivã. secãtuirea unor rezerve. În paralel cu conferinþa oficialã. care. corelaþiile ºi echilibrele lui. totodatã. consumarea freneticã a combustibililor. Naºterea ecologiei. lucrãrile elaborate de cãtre Worldwatch Institute de la Washington. ci ºi pentru cea globalã. Dacã va continua. reuniunea a semnalat pericolele poluãrii ºi degradãrii mediului ºi a recomandat mãsuri de „protejare vigilentã“ a naturii. dispariþia unor specii animale ºi vegetale. ideea cã omul ar fi stãpân al naturii este tot mai vizibil înlocuitã cu cea de participant într-un mediu complex care trebuie tratat cu grijã ºi prudenþã. În forme diferite ºi prin intermediul unor mijloace diverse ia naºtere o „conºtiinþã planetarã“ care porneºte de la câteva constatãri sugestive: dezvoltarea modernã se fundamenteazã pe exploatarea fãrã precedent a naturii. Ea sugereazã. este asociatã cu reuniunea iniþiatã de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite la Stockholm. pe consumul inegal al resurselor. care au publicat date. Existenþa în perspectivã a societãþii umane începe sã fie din ce în ce mai mult periclitatã de perturbãrile. a importanþei vitale pe care o are sãnãtatea sa nu numai pentru securitatea naþionalã. au furnizat interpretãri de mare impact social. Ceea ce solicitã din partea societãþii o altã abordare. trebuie sã reintegreze viaþa socialã ansamblului natural cãruia îi aparþine ºi . Degradarea mediului – preocupare din ce în ce mai insistentã a cercurilor academice ºi de cercetare – a început sã îmbrace forma unor interogaþii pe care le putem întâlni ºi la oamenii obiºnuiþi. Pericolul afectãrii vieþii omeneºti prin degradarea mediului. degradarea solului. în esenþa ei. evoluþia omenirii din ultimele decenii a prilejuit distrugerea masivã a resurselor naturale. au ajuns teme de dezbatere curentã ºi au conturat ideea unei lumi aflate în crizã. încã puternicã. poluare. ca domeniu de preocupãri de sine stãtãtor.

sã diminueze consumurile. Deci costuri mari din partea statelor. Au început sã se elaboreze politici în domeniul protecþiei mediului. este plinã de recomandãri privind dezvoltarea economicã a lumii cu respectarea protecþiei mediului. Cã aici procesul de trecere de la susþinerea unor poziþii teoretice la aplicarea unor mãsuri care însemnã . Statele Unite au refuzat sã semneze Acordul de la Kyoto. din 2002 –. nici aplicate. Se organizeazã conferinþe – semnalãm în aceastã privinþã Conferinþa de la Rio de Janeiro. O serie de progrese sunt vizibile. Din aceastã perspectivã. Numai cã ele nu oferã motive de optimism. s-a dezvoltat o conºtiinþã a sãnãtãþii planetei. Al Gore avea dreptate sã sublinieze cã „perspectiva ecologicã începe cu postularea întregului“. ea ne atrage atenþia cã problemele ecologice trebuie privite la scarã globalã ºi nu pot fi soluþionate decât prin eforturi conjugate la acest nivel. Am fost martorii unei schimbãri a paradigmei holistice a lumii. documentul adoptat la summit-ul de la Rio de Janeiro – dupã cum se remarca în publicaþia USA Today9 cu prilejul relatãrii summitului de la Johannesburg din august 2002. La Conferinþa de la Rio de Janeiro s-a vorbit despre „cetãþenia planetarã“.“ Poate cea mai importantã dintre ele este cea care fixa o anumitã ratã de scãdere a emisiei de gaze. sãnãtatea Pãmântului rãmâne una dintre problemele cele mai dificile ale secolului în care am intrat. ar fi important sã semnalãm douã probleme.14 Geopolitica sã facã din respectarea marilor corelaþii naturale o lege a existenþei sale.500 de propuneri în aceastã privinþã. sau cea de la Johannesburg. a determinãrilor naturale ale societãþii „ameninþã sã împingã Pãmântul dincolo de echilibru“8. instalarea unor perioade de secetã severã în altele. principala cauzã a încãlzirii atmosferei. „Agenda 21“. reducerea locurilor de muncã. Între timp se acumuleazã noi riscuri. creºterea precipitaþiilor ºi a intensitãþii furtunilor în anumite porþiuni ale globului. Documentul respectiv conþine nu mai puþin de 2. speranþa omenirii este legatã de rezultatele summit-urilor consacrate problemelor ecologice. Au fost promovate tehnologii care sã previnã poluarea. Treptat. De la constatarea crizei s-a trecut la prefigurarea unor strategii de acþiune. în care particula „geo“ nu mai era privitã cu distanþare ºi chiar dispreþ. Pânã când se va atinge acest obiectiv. dar rezultatele sunt modeste. care prevedea angajamente precise de reducere a gazelor emise în atmosferã. pe baza cãreia s-ar putea asigura guvernarea Terrei în acord cu comandamentele ecologice. Din acest motiv. Reducerea emisiei de gaze înseamnã implicit reducerea unor activitãþi industriale. Cu toate acestea. ci ºi multe state în curs de dezvoltare. din 1992. Oamenii de ºtiinþã au precizat cã o încãlzire cu 1-3. în inaugurarea unui nou model de dezvoltare care sã asimileze comandamentele ecologice. Chiar dacã formula poate pãrea paradoxalã. iar costurile care decurg din întârzierea aplicãrii unor strategii substanþiale cresc enorm. la implicarea factorilor politici în remedierea situaþiei. Din perspectiva temei de faþã. „Cea mai mare parte a lor nu au fost nici ratificate de guverne.5 grade Celsius pânã în 2100 va avea rezultate catastrofale pentru planetã: ridicarea nivelului mãrilor ºi oceanelor. cã nesocotirea rãului pe care viaþa umanã îl face deja naturii. ci integratã la loc de frunte în cadrul unor preocupãri mai ample privind spaþiul uman de existenþã ºi calitatea sa. Nu numai SUA.10 Cã efortul economic este semnificativ nu se îndoieºte nimeni. De atunci nu s-a fãcut nici un pas semnificativ înainte.

La începutul deceniului trecut George Bush a proclamat instituirea unei noi ordini mondiale. Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece Nu este nici o îndoialã cã rolul decisiv în recuperarea preocupãrilor geopolitice l-au avut transformãrile survenite pe harta politicã a continentului nostru la încheierea Rãzboiului Rece. cu toate conotaþiile sale. cultural. Se uitã. fãcut cu repeziciune de cãtre o serie de autori. Amânarea unor asemenea mãsuri este motivatã prin costurile economice severe. noua situaþie apãrea cu totul neobiºnuitã. Spaþiul socialist aflat sub influenþa directã a fostei Uniuni Sovietice – Europa Centralã ºi de Est – a optat pentru o nouã cale de dezvoltare. la rândul sãu. performanþe în . poziþie. în centrul Europei. Statele Unite nu pot nici sã se retragã din lume. nici sã o domine. S-a prãbuºit un imperiu care dura de trei sute de ani ºi al cãrui ultim nume a fost Uniunea Sovieticã. ªi se neglijeazã faptul cã anumite evoluþii în acest domeniu sunt ireversibile. Sunt situaþii care aratã impasul în care se aflã politicile practice de aplicare a unei strategii de conservare a mediului. SUA. Ceea ce a urmat nu a fost mai puþin solicitant pentru reflecþia geopoliticã. În acei ani au avut loc reaºezãri tectonice de o amplitudine pe care. care. iar mãsurile trebuie luate de state ºi companii. pentru prima oarã. sistemul internaþional este construit nu în jurul unui echilibru al puterii. Într-adevãr. venea dupã secole de practicã diplomaticã bazatã pe echilibrul puterilor. reduceri de activitãþi este mult mai dificil iarãºi este o realitate. Primul avertisment sever. a venit de la Henry Kissinger: „Ceea ce este nou în legãturã cu noua ordine internaþionalã pe cale de a se naºte este faptul cã. care pornea de la existenþa unei singure superputeri. cea mai puternicã þarã a lumii? Pentru cã existã puteri care.11 O nouã ordine cu o singurã superputere în frunte.“13 De ce nu pot astãzi SUA sã domine lumea chiar dacã sunt. Dar de la care a lipsit preºedintele Statelor Unite. cel mai puternic stat al continentului. nu suntem siguri cã la împlinirea a zece ani de la summit-ul de la Johannesburg nu se vor face aceleaºi constatãri amare. „Astãzi. spun Robert Kagan ºi William Kristol. costurile incomparabil mai mari ale ridicãrii temperaturii din atmosferã. „locomotiva economicã“ a Uniunii Europene. George W. însã. Dupã o perioadã de bipolarism. Sensuri aflate în competiþie 15 amputarea de locuri de muncã. O întâlnire la care au participat peste o sutã de ºefi de state ºi mii de delegaþi. La începutul anilor ’90 plutea în aer o abordare edulcoratã. de departe. dar care nu evalua cu realism consecinþele multiple ale promovãrii noii ordini bazate pe aceastã realitate politicã indiscutabilã. uneori. problematica noii ordini internaþionale.Noua geopoliticã. neîndoielnic. formând. ci pornind de la hegemonia americanã“. De aceea. Discuþiile sunt la nivelul ansamblului. SUA dominau net toate domeniile care intrau în componentele unei puteri: militar. cea mai dezbãtutã temã a fost. Germania de Est s-a unit cu Republica Federalã Germania.12 Dupã prãbuºirea comunismului. cel puþin dupã cunoºtinþa noastrã. De aici pânã la proclamarea unei lumi unipolare nu a mai fost decât un pas. prin forþã. Bush. nu o întâlnim nici la încheierea rãzboaielor propriu-zise. economic.

ar merita discutatã. cel care a elaborat politica externã a SUA în anii ’70. atunci se iveºte pericolul de rãzboi. lumea va traversa câteva decenii de uni-multipolarism. desfãºurat pe baza unei strategii convenite ºi asumate de întreaga lume dezvoltatã. Formula lansatã de Huntington este împãrtãºitã ºi de alþi autori. Situaþia de astãzi nu mai seamãnã cu cea de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. urmând ca secolul XXI sã fie prin excelenþã un secol de multipolarism. frecvent citatã ulterior.16 Geopolitica anumite domenii (Europa ºi Japonia în sfera economicã. despre care am mai amintit. Rusia în cea militarã. Joseph Nye Jr. „Nu trebuie sã uitãm cã numai atunci când a existat echilibrul puterii s-au consemnat perioade de pace mai lungi în istoria lumii. Ambele se extind ºi ambele reprezintã ameninþãri foarte serioase la adresa securitãþii globale. o perioadã de mari prefaceri ºi de schimbare a raporturilor pe plan internaþional. ºi Lester Thurrow pledeazã în diferite feluri pentru o tratare mai nuanþatã a ordinii . succint. cum ar fi lumea islamicã. cum spuneam. accentuarea diversitãþii ca tendinþã complementarã a globalizãrii. Complexitatea problemelor lumii. Dupã un „moment de unipolaritate“. au intensificat eforturile de a corecta ºi regândi noua ordine mondialã.“14 Evoluþia din ultimul deceniu a fost de naturã sã ilustreze faptul cã unipolarismul nu poate constitui o soluþie de duratã. a pãcii? În capitolul despre politica externã ca geopoliticã. socialã. iar noua realitate trebuie sã-ºi gãseascã ºi o expresie politicã. mai de curând. lumea de astãzi este confruntatã cu douã probleme extrem de grave. sãrãcia ºi degradarea mediului. ºi o altã problemã: este unilateralismul cea mai bunã soluþie pentru asigurarea echilibrului ºi. În sfârºit. Mai ales în plan economic a avut loc un proces de apropiere între „cei mari“. Kissinger îl citeazã pe Richard Nixon. nu considerãm cã este în interesul Statelor Unite ca asemenea probleme ºi agravarea lor sã fie asociatã cu o nouã ordine internaþionalã în care polul principal de decizie este reprezentat de cãtre America. Orientarea lor cãtre o cale democraticã solidã ºi durabilã nu poate fi decât rodul eforturilor conjugate ale tuturor statelor dezvoltate ºi ale democraþiilor mature. privind caracteristica ordinii politice mondiale: uni-multipolarism.. Studiul este important întrucât fixeazã încã din titlu pericolul pentru SUA de a conduce lumea singure: pericolul însingurãrii. militarã). diversele zone ale continentului asiatic etc. Pe de altã parte. de la o realitate politicã de netãgãduit. chiar dacã el porneºte. aspirã în mod legitim sã ia parte la gestionarea problemelor internaþionale. Primul care lanseazã un semnal de rãsunet în aceastã privinþã este Samuel Huntington. Stoparea ºi orientarea lor pe un fãgaº cât de cât promiþãtor nu se vor putea realiza decât tot printr-un efort corelat. Dacã am discuta în termeni de imagine. în studiul semnificativ intitulat „The Lonely Superpower“15. În noul context. Concomitent. a cãror evoluþie intereseazã întreaga planetã. în lumea de astãzi sunt regiuni de mare complexitate economicã. în ultimã instanþã. particularitãþile diverselor regiuni ºi ale surselor de conflicte regionale. chiar pe parcursul ultimilor 10-15 ani. China în cea economicã ºi. Când o naþiune devine net mai puternicã în raport cu competitorul sãu potenþial. Ambele cunosc o evoluþie nedoritã ºi gravã. când PIB-ul american reprezenta aproape o jumãtate din cel mondial. autorul american lanseazã o formulã. al proiectãrii întregii rãspunderi pentru toate problemele ºi dificultãþile lumii de astãzi asupra unei singure þãri. culturalã.

Iar neglijarea tendinþelor globale sau pe cale de a deveni globale poate avea efecte dramatice pentru oricine. Astãzi. în parte. furnizând omenirii baza sa de existenþã.“16 Neîndoielnic. ceea ce poate sã afecteze consistenþa ºi modernitatea demersului propriu-zis. geopolitica a fost ºi ea nevoitã sã-ºi schimbe prioritãþile. cu deosebire în planul raporturilor cu Uniunea Europeanã. Ei fac referire la schimbarea raporturilor reale dintre state în domeniile esenþiale care caracterizeazã o mare putere. ei avertizeazã asupra unei posibilitãþi care s-ar putea dovedi cu totul contraperformantã. Existã chiar tendinþa ca obiectul de studiu al geopoliticii sã nu mai fie situat la nivelul statelor. cât de preocupãrile în legãturã cu mediul care considerã cã pãmântul este un întreg. Se schimbã obiectul de studiu. pãrãsirea câmpului tradiþional. Mai curios este cã aceastã filiaþie dublã a generat un fel de gelozie între disciplinele care au contribuit la naºterea noului domeniu. ºi concentrarea asupra vieþii internaþionale ne apare ca o trãsãturã importantã a „noii geopolitici“. al vieþii politice a statelor. aºa de dominantã în trecut. Sensuri aflate în competiþie 17 mondiale ºi a rolului SUA în lume. formal. Nimeni. ci exclusiv la nivelul vieþii internaþionale. Din nou revenim la contextul paradoxal în care ia naºtere geopolitica. metodele de abordare. cel de-al doilea ºtiinþelor naturale. De pildã. fiecare . încât un autor prestigios precum Geoffrey Parker considera cã „noua geopoliticã reprezintã aplicarea geografiei ºi a metodei geografice la problemele internaþionale. A limita obiectul geopoliticii la studiul vieþii internaþionale din perspectiva metodei geografice este un demers care se cere examinat cu atenþie. ºi anume ca. sã se proclame multilateralismul. dar se conservã în întregime perspectiva geograficã de analizã. comportamentul statelor este influenþat într-o mãsurã mult mai mare de ceea ce se întâmplã în imediata lor proximitate ºi în viaþa internaþionalã în ansamblu. Rudolf Kjellen ºi Friedrich Ratzel. este întemeiat. Ceea ce. aparþin uneia din cele douã discipline: primul ºtiinþei politice. nu poate trãi izolat. În acest context. în fapt. dar. Este semnificativ în aceastã privinþã cã ºi cei doi întemeietori ai disciplinei. Cei doi autori invitã la regândirea ºi redefinirea situaþiei internaþionale într-un mod realist. Aceastã disciplinã se revendicã de la doi pãrinþi diferiþi: ºtiinþa politicã ºi geografia. realã – în influenþarea vieþii internaþionale. sã se interogheze asupra viabilitãþii propriului obiect de studiu dupã aproape un secol de la apariþie. Atât de mare este consideratã aceastã influenþã. definit ca fiind viaþa internaþionalã. în cel economic ºi cultural lucrurile ar trebui privite mai nuanþat. În primul rând. ipotezele de cercetare. sã se practice unilateralismul. esenþa sa nu este atât legatã de Realpolitik. în fluxuri informaþionale. Operând într-o realitate socialã ºi politicã diferitã. Cu toate acestea. el menþine geopolitica într-un perimetru clasic. factorii geografici au importanþa lor – repetãm. Mediul internaþional este un ansamblu coerent Indiferent ce factor reþinem din procesul de ascensiune a geopoliticii. indiferent de mãrime ºi putere. Statele sunt cuprinse în procese economice. în tendinþe care se cer asimilate în propriile decizii ºi comportamente.Noua geopoliticã. oricât ar fi de puternic. dacã în domeniul militar SUA conservã o superioritate netã.

financiare globale. studiul vieþii internaþionale poate sã aibã o importanþã preponderentã. Nu putem explica mulþumitor o serie de tendinþe. o covârºitoare izbândã: predominanþa vieþii economice ºi a logicii pe care aceasta o impune – logica comerþului. Evoluþiile zonale sunt o rezultantã. Referindu-se la conþinutul noului termen – geoeconomie –. Pe de altã parte. inclusiv suveranitatea statelor. culturalã. Dacã . Din aceastã perspectivã. ele nu pot fi desprinse de evoluþiile interne ºi de ceea ce Anton Golopenþia numea „potenþialul statelor“. dar nu exclusivã. mai precis a teritoriului. de procese zonale sau internaþionale fãrã a face apel la evoluþii interne survenite între timp. de-a face cu prefaceri în ceea ce priveºte demersul propriu-zis ºi particularitãþile sale. se cere neapãrat corelatã cu cea economicã. iar forþa de penetrare a pieþei pe cea a bazelor militare. Metodele comerþului înlocuiesc metodele militare. de condiþiile – prielnice sau nu – de dezvoltare existente în zona respectivã. inovaþia civilã – avansurile militar-tehnologice. Iar studiul potenþialului de dezvoltare al unui stat nu se poate face doar pãstrând o perspectivã geograficã. Toate acestea ne obligã sã regândim totul. sã resemnificãm importanþa structurii geografice a planetei. Rudolf Kjellen a numit de la început geopolitica drept un „capitol al ºtiinþei politice“. La fel cum evaluarea potenþialului de dezvoltare al statelor nu poate face abstracþie de contextul regional. de a o scoate din schema îngustã prefiguratã de întemeietori: importanþa centralã a teritoriului în comportamentul statelor. importantã. nu putem desprinde dezvoltarea impetuoasã a Chinei zilelor noastre de contextual favorabil pe care îl oferã o Asie dinamicã ºi inovatoare. Dinamica vieþii internaþionale este ºi o funcþie a dinamicii vieþii interne a statelor. Ca sã revenim la exemplul de mai înainte. dominatã vizibil de probleme geoeconomice. în acelaºi timp. subliniazã autorul. asupra vieþii politice. Geopoliticã. Nu considerãm cã revenind la o perspectivã „pur“ geograficã noua disciplinã ar câºtiga în vreun fel. corelaþie devenitã neîncãpãtoare. prefacerile ºi tendinþele la nivelul continentului asiatic nu pot fi discutate ºi înþelese în afara evoluþiilor interne ale Chinei ºi Indiei. de fluxurile comerciale. Este o corelaþie care nu dispare ºi nu va dispãrea niciodatã. geoculturã Avem. o asemenea perspectivã. capitalul disponibil – puterea de foc.18 Geopolitica fiind tentatã sã priveascã geopolitica drept fiul ilegitim al celeilalte. state mari.“17 Sfârºitul Rãzboiului Rece consacrã. punându-ºi pecetea pe dezvoltarea de ansamblu a Asiei. autorul american precizeazã: „Acest neologism este cel mai bun termen pentru a descrie combinaþia dintre logica conflictului ºi metodele comerþului. geoeconomie. sociologicã. Mai ales cã toatã istoria domeniului este un efort încordat de a scoate demersul geopolitic din corelaþia clasicã: influenþa datelor naturale. noua geopoliticã este asociatã cu particularitãþile noii epoci mondiale. De pildã. state care au consemnat în ultimii 10-20 de ani dezvoltãri semnificative. Cea mai rãsunãtoare interpretare în aceastã privinþã este oferitã de Edward Luttwak. în tentativa de a lãrgi aria problematicã a analizei. informaþionale.

ci interrelaþionate. nu teritoriale. ci pentru cã natura lor se schimbã. care exprimã noua tendinþã. Într-o lume a economiilor din ce în ce mai deteritorializate.Noua geopoliticã. noi falii. Globalizarea este interpretatã dupã modelul win to win. „axul central al lumii politice“. statele nu pot urma logica comerþului care. Samuel Huntington relevã puterea blocurilor geoculturale ºi predominanþa lor asupra fluxurilor comerciale. spaþialã: nu ne-am putea imagina asemenea conflicte fãrã existenþa unor teritorii delimitate prin graniþe. Construcþia lui Luttwak exprimã cu fidelitate acest moment de întretãiere istoricã. le-ar impune sã ignore propriile graniþe. sau. iar sursele de conflicte se împuþineazã. atunci lumea ºi guvernarea ar fi trebuit sã fie dominate de logica comerþului. dar ºi în sensul promovãrii unei dezbateri deschise despre înþelesurile sale actuale. Conflictele comerciale dintre state – dintre Japonia ºi SUA. Rezultatul? O combinaþie cu totul particularã între logica conflictului. producþiei ºi pieþelor sunt procese necesare ºi dezirabile. în care fiecare câºtigã. Un pas intermediar pânã la strãlucirea din anii care vor urma. propriile interese definite în termeni teritoriali. cercuri academice sau de putere. Cea mai importantã dintre ele. unde statele instituie anumite reguli ºi le protejeazã. desemnând realitãþi ce convieþuiesc. Gearóid Ó Tuathail vorbeºte chiar despre o periodizare a diverselor vârste ºi perioade de afirmare ale geopoliticii. Latente în timpul Rãzboiului Rece. într-un fel. la un moment dat. dar ele sunt conflicte economice. grila bipolarã pe care au instituit-o întemeietorii geopoliticii. ai globalismului. Este . Suntem în anul 1990. geopolitica ºi geoeconomia încep sã nu mai fie opuse. ºi cea a comerþului. Logica comerþului începe sã capete preponderenþã. Deci imediat dupã prãbuºirea sistemului socialist. aceste blocuri reapar cu o forþã neobiºnuitã astãzi ºi contureazã noi zone. Ca entitãþi teritoriale. dar înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice. de pildã – ar fi lipsite de temei dacã viaþa economicã ºi logica ei ar domina. Economice fiind. decurgând din importanþa teritorialitãþii. O datã cu afirmarea globalizãrii capãtã preeminenþã „liberalismul transnaþional“ ca doctrinã care subliniazã cã globalizarea comerþului. Criticã în sensul recunoaºterii faptului cã de la început geopolitica a însemnat diferite lucruri pentru diferite persoane. Numai cã scena internaþionalã este ocupatã în principal de cãtre state ºi blocuri de state care regleazã viaþa economicã în teritoriile ºi regiunile respective. Sensuri aflate în competiþie 19 aceastã activitate ar fi izbândit cu adevãrat. Nu pentru cã statele ar dispãrea. de la Friedrich Ratzel la Nicholas Spykman. ele devenind centre de susþinere ºi promovare a globalizãrii. Pluralismul noii discipline Noua geopoliticã este criticã. noi linii de conflict. Într-o interpretare mai largã. nu este greu sã observãm cã reapare grila bipolarã specificã Rãzboiului Rece. definite mai curând spaþial decât funcþional. În contrast cu optimismul neoliberal. sorgintea lor adâncã este tot geograficã. Conflictele dintre state se menþin. rãmâne cea dintre Occident ºi restul civilizaþiilor. Asemenea linii sunt plasate în fâºiile de pãmânt care despart cele ºapte blocuri culturale. La început a fost „geopolitica imperialistã“ elaboratã de clasicii acestei discipline.

degradarea mediului etc. dar ºi de forþa de nepãtruns a Rusiei. ci elaborãri care consacrã divizarea lumii în cele douã blocuri. mai puternicã în aplicarea principiilor de justiþie. Substanþa globalã a ecologiei a stimulat acþiunile la nivelul lumii în ansamblu. ori Andrei Jdanov.). aceasta este perioada în care se încearcã redefinirea disciplinei. nici acesta nu este emancipat de naivitate ºi iluzie. Natura celor mai multe ºi celor mai grave probleme ecologice depãºeºte cu mult graniþele statelor ºi chiar ale unor regiuni. o erã în care naþiunile lumii. precum ºi oameni politici de relief precum Harry Truman sau Leonid Brejnev. Mackinder este tipic în aceastã privinþã. ceea ce ar putea furniza elemente pentru o nouã ramurã a geopoliticii – „geopolitica mediului“. teoretizeazã. mai sigurã în promovarea pãcii. despre interpretarea fundamentatã pe fapte ºi date naturale. toate acestea reprezentând dimensiuni importante ale geopoliticii. Ceea ce nu exclude agendele locale. din spaþiul socialist. în fond. ambii lansând câte o doctrinã care le poartã numele. ele teoretizeazã ºi fixeazã mai ales dreptul fiecãrei superputeri a momentului de a vorbi ºi de a reprezenta interesele blocului pe care îl întruchipa. Tauthail considerã cã un capitol de sine stãtãtor al geopoliticii este reprezentat de „geopolitica mediului“. conceptul central este cel de nouã ordine politicã mondialã. scãldat de binefacerile pãcii ºi securitãþii. geopolitica Rãzboiului Rece cuprinde nume cum ar fi George Kennan. În interiorul acestui concept se forjeazã o nouã relaþie între naturã ºi specia umanã. . omenirea ºi-a îngãduit sã viseze un timp la un viitor pe care îl considera ferit de ameninþãri. precum ºi modalitãþile de control reciproc. Eliberatã de constrângerile de tot felul ale Rãzboiului Rece. El vorbeºte în numele imperiului care începea sã se teamã de ridicarea puterilor pe continent. interesele þãrilor lor ori ale imperiilor reprezentate de aceste þãri. Nu este vorba aici numai de autorii din spaþiul german. care defineºte o nouã erã „mai liberã de ameninþare ºi teroare. pot prospera ºi trãi împreunã“18. în plan teoretic mai larg aceastã perioadã a cunoscut elaborãri importante. Mult mai sãracã. iar concluziile detaºate influenþeazã opinia publicã. Dacã în plan politic definirea noii ordini a acuzat o lipsã de realism frapantã. din spaþiul capitalist. mai ales pentru o putere oceanicã. o redefinire a obiectului de studiu. Mai presus de toate. dar pe o bazã ideologicã. cum ar fi cele din domeniul geoeconomiei ºi geoculturii. Sudul ºi Nordul. Preocupãrile ecologiste prilejuiesc o nouã afirmare a gândirii holistice în care geografia este un vehicul. Fireºte cã acestea nu sunt construcþii geopolitice propriu-zise. a ariei problematice. spune Tuathail. deºi unele dintre rãdãcinile acestor probleme se situeazã încã în perimetrul graniþelor naþionale (poluarea. ci ºi de cei din spaþiul anglo-american. a stimulat ºi încurajat gândirea holisticã. Estul ºi Vestul.20 Geopolitica perioada în care se elaboreazã corpul conceptual al doctrinei. Toþi însã. a temelor care pot fi îmbrãþiºate de geopoliticã. uneori chiar deciziile politice. Ca orice început de perioadã istoricã. de ascensiunea Germaniei. problemele ecologice nu pot fi rezolvate decât dacã se bucurã de o agendã la nivel global. astãzi. a grãbit formarea unei conºtiinþe planetare. experþi. Realitatea este cã. Dupã Rãzboiul Rece. promovând tot o grilã bipolarã. „Mediul global“ constituie astãzi un obiect de studiu pentru oameni de ºtiinþã. a reponderat importanþa mediului natural în calitatea vieþii pe planeta noastrã. Mai toþi autorii acestei etape vorbesc despre „obiectivitatea“ demersului lor.

1999 . The Geopolitics Reader. FMI. Routledge. „Thinking Critically about Geopolitics. in Gearóid Ó Tuathail. state cu Strategi din cadrul Pentagonului potenþial de ameninþare nuclearã. Introduction“. Paul Routledge (eds). aºa cum este ea vãzutã de autorul american: Discursurile geopolitice Tipul de discurs Personalitãþi etice Alfred Mahan Friedrich Ratzel Geopolitica imperialistã Halford Mackinder Karl Haushofer Nicholas Spykman George Kennan Vocabularul dominant Puterea maritimã Lebensraum (spaþiu vital) Puterea oceanicã / Inima Lumii Puterea oceanicã / Inima Lumii Teoria þãrmurilor Politica îngrãdirii (containment) Þãrile din Lumea a Treia ca Geopolitica Rãzboiului Rece Lideri politici ºi militari din sateliþi sau piese ale dominoului. spaþiul sovietic ºi cel occidental blocul occidental vs. Sensuri aflate în competiþie 21 Iatã schema care sintetizeazã evoluþia istoricã a disciplinei. London and New York.Noua geopoliticã. OMC Noua gândire politicã Sfârºitul istoriei Geoeconomia statului Noua ordine mondialã impusã de SUA Liberalismul transnaþional/ neoliberalismul State-problemã. ºi al NATO teroriºti Samuel Huntington Ciocnirea civilizaþiilor Comisia mondialã pentru mediu Dezvoltarea durabilã ºi dezvoltare Al Gore Geopolitica mediului Robert Kaplan Thomas Homer-Dixon Michael Renner Iniþiativa strategicã în domeniul mediului Anarhia iminentã Resursele limitate ale mediului Securitatea mediului Sursa: Gearóid Ó Tuathail. blocul sovietic Mihail Gorbaciov Francis Fukuyama Edward Luttwak Geopolitica noii ordini mondiale George Bush Lideri ai G7. Simon Dalby.

dar ºi ca putere supremã în lume […]. reprezentatã de Uniunea Sovieticã. pe când cele continentale sunt asociate cu despotismul întruchipat de Sparta – cu care Atena se afla în disputã. promoveazã viziuni ºi abordãri diferite.“20 Am þinut sã reliefãm aceastã perenitate nu ca un reproº. sunt vãzute ca un fel de replici moderne ale Atenei democratice. De data aceasta se opereazã cu interacþiunile dintre configuraþiile spaþiale ºi cele politice. O schemã de interpretare a istoriei prin prisma geografiei. apoi. ea nu este – cum pare sã sugereze formula – cu totul nouã. Întreaga perioadã a Rãzboiului Rece se încadreazã perfect într-o schemã bipolarã. ea exprimând datoria puterilor oceanice de a îngrãdi. ci tocmai pentru a atrage atenþia asupra faptului cã. dar ele au un fundament geografic. Apare ºi un accent suplimentar: puterile maritime. culturale. Strategia containment-ului. Totuºi. evident. Grila este preluatã apoi de Haushofer ºi fixatã într-o metaforã sugestivã: „politica anaconda“ (politica promovatã de puterile oceanice de a dezbina ºi. De aceea. Nu putem sã nu observãm un proces de revenire a „hãrþilor mentale“ pe care le propun întemeietorii disciplinei în efortul de a explica evoluþia statelor ºi a lumii în ansamblu. În acest context am remarca o anumitã perenitate a „grilei de lecturã bipolare“ a lumii. Configuraþiile politice includ particularitãþi sociale. dimensiuni sociale. fundamentatã de George Kennan. de a împiedica extinderea puterii continentale prin excelenþã. psihologice.19 Ceea ce. Eurasia îºi pãstreazã importanþa geopoliticã […].22 Geopolitica Perenitatea grilei de lecturã bipolare Noua geopoliticã dobândeºte accente particulare. emancipatã în întregime de abordãrile clasice. fãrã îndoialã. Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþia mondialã […]. ci ºi în orientãrile ºi deciziile politice. hãrþile sunt modificate pentru a depãºi înþelegerea disciplinei ca exprimând influenþa „geografiei asupra vieþii politice“. Configuraþiile spaþiale includ. independent de abordãri. orientãri. este diferit. O încercare de identificare a elementelor repetitive ale evoluþiei istorice pornind de la configuraþia geograficã a lumii. Este o grilã care împarte lumea în puteri maritime ºi puteri continentale. Schema nu este cu mult diferitã în proiecþia lui Zbigniew Brzezinski privind imperativele geostrategice ale supremaþiei americane din lucrarea Marea tablã de ºah. cã ele se regãsesc nu numai în interpretãri teoretice de o anumitã anvergurã. instituitã de Mackinder. are drept substanþã bipolarismul. întãritã ºi consolidatã printr-un bipolarism ideologic. Cu toate acestea. poziþii. scopul acestei cãrþi este formularea unei geostrategii cuprinzãtoare ºi integrale pentru Eurasia. Este imperios necesar sã nu aparã nici un concurent eurasiatic capabil sã domine Eurasia ºi astfel sã concureze America. în frunte cu SUA. configuraþiile geografice îºi menþin – ºi îºi vor menþine – o anumitã semnificaþie. Fãrã îndoialã. sugruma puterile continentale). Putem vorbi chiar despre o redescoperire a spaþiului. Toatã dezvoltarea modernã a pãrut la un moment dat cã reprezintã o uriaºã desprindere de „constrângerile . Supremaþia americanã ºi imperativele sale geostrategice: „Pentru prima oarã în istorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia. se înalþã pe o configuraþie geograficã.

ne îndeamnã la prudenþã atunci când suntem tentaþi sã desprindem fluxurile globalizãrii de baza lor naturalã. informaþionale. semnificative cu adevãrat sunt fluxurile comerciale. Triumful globalizãrii a putut fi interpretat ca o dovadã fãrã echivoc în aceastã privinþã: spaþiile devin prea puþin importante.Noua geopoliticã. Rãspunsul. financiare. . Sensuri aflate în competiþie 23 naturale“. venit tot la scarã planetarã. sub forma ameninþãrii ecologice. independent de graniþe ºi interese locale. care au loc la scarã planetarã. tehnologice.

.

Delimitãri conceptuale

O disciplinã este istoria acelei discipline Cuprinsul acestui volum solicitã de la bun început câteva clarificãri legate de înþelesul termenului de geopoliticã, de apariþia ºi evoluþia acestei teorii. „Disciplinã cu nume sonor“, geopolitica este, adesea, folositã public „proporþional cu absenþa preciziei în definirea sa“1. Neologism de o ambiguitate ce nu este totdeauna perceputã, geopolitica este greu de caracterizat în câteva cuvinte. Mai dificil ºi, dupã opinia noastrã, mai riscant este sã apelãm la definiþii. De aceea, ne vom limita la prezentarea unor aprecieri ºi consideraþii fãcute de autori proeminenþi în domeniu, încercând, totodatã, ºi o serie de clarificãri ºi delimitãri conceptuale, necesare pentru înþelegerea problematicii volumului. Cu menþiunea cã acest capitol nu îºi propune decât o familiarizare cu unele accepþiuni ºi înþelesuri ale geopoliticii. În fond, conþinutul termenului va apãrea mai limpede dupã ce vom analiza diverse variante ale geopoliticii, diferite procese, tendinþe cu o evidentã conotaþie geopoliticã. Cu alte cuvinte, istoria ºi evoluþia disciplinei ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai limpede ºi conþinutul ei. Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevã legãtura de substanþã între poziþia geograficã a unui stat ºi politica sa. Însãºi etimologia cuvântului spune explicit acest lucru, „geo“ însemnând pãmânt, teritoriu. Geopolitica priveºte ºi analizeazã politica din perspectiva cadrului natural în care are loc, ea propunându-ºi sã explice mãsurile ºi orientãrile politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziþie geograficã, suprafaþã, bogãþii naturale, populaþie etc. Unul dintre întemeietorii disciplinei, Karl Haushofer, spune explicit: „Geopolitica demonstreazã dependenþa oricãrei dezvoltãri politice de realitatea perenã a solului.“2 Am putea spune cã spiritul geopoliticii este la fel de vechi precum istoria însãºi. Instinctiv, oamenii politici, conducãtorii militari de excepþie au acþionat luând în calcul considerente pe care noi astãzi le putem numi geopolitice, „forþele eterne ale pãmântului ºi climei“, iar atunci când le-au desconsiderat fie cã au suferit eºecuri, fie cã succesele ºi cuceririle lor au durat puþin. Experienþe istorice cumulate au arãtat cã trãsãturile eterne ale mediului natural înving pânã la urmã, cã ele îºi pun pecetea pe acþiunea politicã, fixându-i o serie de constrângeri. O treaptã intermediarã în procesul de apariþie a geopoliticii este reprezentatã de acele reflecþii care surprind ºi exprimã sugestiv importanþa relaþiei dintre mediul

26

Geopolitica

geografic ºi politicã. Herder spunea cã „istoria este geografie în miºcare“. Napoleon remarca, la rândul sãu, cã „politica unui stat stã în geografia sa“. De asemenea, doctrina Monroe – „America americanilor“ – ori cea a „misiunii civilizatoare“ a Franþei în Africa sunt elaborãri care implicã viziuni geografice ºi abordãri de facturã geopoliticã. Putem considera asemenea poziþii ca exprimând aprecieri de naturã geopoliticã? Neîndoielnic, nu! Ele sunt constatãri sugestive care surprind o relaþie; în cazul nostru, cea dintre geografie, pe de o parte, ºi politicã, pe de alta. Geopolitica ia naºtere în momentul în care apare intenþia de a explica aceastã relaþie, de a o întemeia din perspectivã teoreticã. Caracterul doctrinar apare în momentul în care noua teorie, surprinzând rolul real al mediului natural în configurarea politicii, transformã acest element în factor explicativ principal, dacã nu exclusiv, neglijând alte determinãri, uneori cel puþin la fel de importante.

Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii Întemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen, profesor de ºtiinþa statului la Universitatea Upsala. El foloseºte termenul propriu-zis de geopoliticã în 1899 într-o prelegere publicã. Cuvântul apare, dupã aceea, într-un studiu scris, Introducere în geografia Suediei, publicat la 1900. Consacrarea termenului are loc abia în 1916, când Kjellen publicã lucrarea Problemele politice ale rãzboiului mondial, în care primul capitol se intitula „Probleme geopolitice“. „De atunci, mãrturiseºte Kjellen, denumirea se întâlneºte peste tot, cel puþin în literatura (ºtiinþificã) de limbã germanã ºi scandinavã.“3 Rudolf Kjellen a ajuns la geopoliticã venind dinspre ºtiinþele statului. Puternic influenþat de cultura germanã, Kjellen concepea statul ca o formã de viaþã – o lucrare a sa publicatã în 1917, la Leipzig, se numea chiar astfel: Der Staat als Lebensform – iar ºtiinþa politicã drept o ºtiinþã a statului. Statul este studiat din mai multe perspective: 1. Þara (geopoliticã) Aºezarea þãrii Înfãþiºarea þãrii Teritoriul þãrii 2. Gospodãria þãrii (ecopoliticã) Relaþiile comerciale externe Satisfacerea nevoilor economice proprii Viaþa economicã 3. Neamul (demopoliticã) Constituþia neamului Poporul Firea neamului

Delimitãri conceptuale

27

4. Societatea (sociopoliticã) Structura socialã Viaþa socialã 5. Guvernãmântul (cratopoliticã) Forma de stat Administraþia Autoritatea statului Acestea reprezintã, de altfel, titlurile capitolelor ºi subcapitolelor din partea a doua a cãrþii Grundriss zu einem System der Politik (Principiile unui sistem al politicii), Leipzig, 1920.4 Dupã cum se observã, Kjellen propune o abordare a statului din multiple perspective, care sã ne ofere o explicaþie a funcþionãrii sale. În acest cadru, geopolitica urma sã examineze suportul geografic, natural al statului. „Statul, spune mai târziu autorul suedez, nu poate pluti în vãzduh, el e legat întocmai ca pãdurea de un anume sol din care-ºi suge hrana ºi sub a cãrui faþã copacii lui deosebiþi îºi împletesc între ei rãdãcinile.“5 Este cu totul remarcabilã aceastã viziune sistemicã asupra studiului statului, menitã sã ofere o înþelegere cât mai completã a funcþionãrii sale. Aºa cum este demnã de semnalat legãtura, comunicarea, am spune astãzi, între aceste perspective de abordare, pentru cã domeniile de care se ocupã alcãtuiesc un întreg. „Fiecare putere [e vorba de statele mari, de marile puteri, n. n.] a fost conceputã ca unitate politicã a cinci componente, putând fi privitã: din punct de vedere geografic, etnic, economic, social ºi juridic; numim aceste cinci feþe ale fiinþei ei: þarã, neam, gospodãria þãrii, structura socialã ºi guvernãmânt.“6 Statul este vãzut, aºa cum am spus, ca o formã de viaþã („marile puteri sunt, înainte de toate, întruchipãri ale vieþii ºi chiar cele mai mãreþe dintre toate întruchipãrile de pe pãmânt ale vieþii“), iar politica drept ºtiinþa statului; geopolitica reprezintã analiza statului din punct de vedere geografic, în acest sens ea nefiind altceva decât geografie politicã. O spune, de altfel, explicit Kjellen: „Cuvântul a fost formulat pentru întâia oarã într-o lecþie publicã în aprilie 1899 […], având acelaºi înþeles cu «geografia politicã» a lui Ratzel ºi, întrucâtva, chiar cu antropogeografia lui.“7 Este limpede cã Kjellen descoperã geopolitica în efortul de sistematizare a unghiurilor de analizã ºi studiu al statelor. Sã ascultãm o mãrturisire semnificativã a sa: „Mai e de dezlegat o problemã pur terminologicã. Rânduiala dinãuntrul sistemului încã nu e complet aºezatã pânã ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume. A le mai numi pe toate politicã este un simplu corolar al celor de mai sus; ele sunt toate teorii despre stat; însuºirilor speciale trebuie sã li se facã dreptate printr-o specificare a acestui termen general.“8 Era vremea desprinderilor, a autonomizãrii diverselor ramuri dintr-un trunchi comun. În viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii, consideratã ea însãºi ºtiinþã. Kjellen fixeazã pentru geopoliticã un anume obiect, un anume unghi de analizã a statului, cel care porneºte de la condiþiile sale naturale de existenþã. Dar,

28

Geopolitica

încã o datã, trebuie repetat cã geopolitica este parte componentã a unui demers mai amplu. Dacã vom desprinde acest capitol din formula în care a fost conceput ºi integrat, cum se procedeazã nu de puþine ori, mai mult, dacã vom încerca sã-l aplicãm unei realitãþi radical schimbate, fireºte cã nepotrivirea devine mai mult decât evidentã. Astfel, geopolitica poate apãrea ca un demers depãºit, al cãrui domeniu de valabilitate þine de un anumit stadiu în evoluþia studiului politicii. Autor prolific, Kjellen nu îºi limiteazã demersul la analize strict teoretice. El scrie, de pildã, un volum monografic intitulat Introducere la geografia Suediei, urmãreºte atent desfãºurarea Primului Rãzboi Mondial ºi elaboreazã lucrãri, cum ar fi Die Politischen Probleme des Weltkrieges (Problemele politice ale rãzboiului mondial). În acest proces de analizã concretã a statelor ºi diverselor situaþii apar consideraþii extrem de instructive pentru tema noastrã. Gânditorul suedez împarte geopolitica în: a) topopolitica – subdisciplina care va studia aºezarea statului; b) morfopolitica – subdisciplina care va examina forma, graniþele, reþelele de circulaþie; c) fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogãþiile solului ºi subsolului, aºezarea matematicã, în latitudine ºi longitudine. Topopolitica, de pildã, are în vedere aºezarea þãrii, dar în acest subcapitol nu e vorba de aºezarea matematicã, fizicã, aºezarea lângã mare sau în interiorul continentului (aceasta e studiatã în capitolul de fizipoliticã), ci de plasarea politicã a þãrii respective. Autorul simte, astfel, nevoia de a trece dincolo de cartografiere, de corelarea unor date fizice: „În practicã este vorba mai ales de un studiu al vecinilor. Se oferã aici observaþiei ºi reflecþiei toate problemele fundamentale pentru situaþia în lume a unei þãri care decurg: dintr-o vecinãtate simplã sau complicatã, din vecinãtatea cu state mari sau mici, din distanþele mai mari sau mai mici ce le despart de centrele de forþã ºi de culturã ale timpului, din situaþia faþã cu punctele de fricþiune sensibile ale marii politici, din aºezarea la centru, intermediarã sau la margine ºi multele altele de felul acesta.“9 Identificãm aici un alt sens al geopoliticii, care vine tot de la întemeietorul de drept al disciplinei, ºi anume acela de informaþie politicã externã, de studiu al cadrului larg al politicii, de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. Or toate acestea presupun nu numai mãsurãri propriu-zise, ci ºi evaluãri, judecãþi, tipuri de raportare. De fapt, aici este vorba despre frontierele politice ale statului. Iar examinarea lor implicã trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii. În acelaºi sens, Kjellen face deosebirea dintre poziþia geograficã ºi poziþia geopoliticã. Prima este fixã, cea de-a doua, mereu schimbãtoare. Poziþia geograficã poate fi determinatã cu exactitate prin mãsurãtori fizice, cea geopoliticã înseamnã „poziþia în raport cu statele înconjurãtoare“, deci implicã raportarea la un mediu politic care nu þine neapãrat seama de statul respectiv, dar de care acesta trebuie sã þinã seama.

Delimitãri conceptuale

29

Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie Este foarte important pentru înþelegerea a ceea ce urmeazã sã precizãm conþinutul unor noþiuni cum ar fi geografia, geografia politicã, geopolitica, geostrategia. Geografia este, dupã dfiniþia lui Fernand Braudel, „studiul societãþii cu ajutorul spaþiului“. Numai cã geografia a fost scrisã, dupã opinia specialiºtilor, la un nivel modest, într-o manierã staticã ºi descriptivistã, favorizând acumularea de date imense fãrã o sistematizare interioarã. Spre deosebire de istorie ºi istorici, geografii s-au þinut, mai ales în secolul al XIX-lea, departe de politicã. Remarca se referã, cum afirma ºi Yves Lacoste, în Dicþionarul de geopoliticã, apãrut, sub coordonarea sa, la Paris, la învãþãmântul geografic academic, pentru cã la nivelul învãþãmântului primar ºi secundar ambele discipline aveau un rol bine definit în promovarea identitãþii naþionale. Preocupaþi sã nu aibã atingere cu politica, geografii din mediul academic au recurs în special la culegerea de date despre climã, sol, subsol, relief, vecinãtãþi etc. Geografia politicã, întemeiatã de Friedrich Ratzel la sfârºitul secolului trecut (autorul german publicã lucrarea sa fundamentalã, Politische Geographie, în 1897), studiazã „relaþia dintre procesele politice ºi mediul geografic“10, „condiþiile geografice ale constituirii, dezvoltãrii ºi activitãþii statelor“, potrivit Dicþionarului de sociologie11. Concentrându-ºi demersul de cercetare pe relaþia dintre formele de organizare socialã ºi politicã, pe de o parte, ºi mediul geografic, pe de alta, geografia politicã încearcã sã rãspundã la întrebarea: existã o legãturã între formele politice ºi mediul natural? ªi dacã da, care ar fi aceasta? La prima parte a întrebãrii rãspunsul este, fãrã ezitare, afirmativ. În viziunea lui Friedrich Ratzel, statul e tratat ca un organism ale cãrui particularitãþi depind în parte de însuºirile poporului, în parte de cele ale pãmântului, rolul determinant revenind acestora din urmã. Între aceste particularitãþi, cele mai importante sunt întinderea, aºezarea, felul ºi relieful pãmântului, vegetaþia ºi apele etc. Deducem de aici deosebirea cardinalã dintre geografia politicã ºi geografie. Prima urmãreºte sã surprindã miºcarea, o anume evoluþie, dinamica propriu-zisã a corelaþiei menþionate, în timp ce geografia descrie mai mult condiþiile naturale ale mediului fizic. Mai puþin clarã apare deosebirea dintre geografia politicã ºi geopoliticã. De ce este mai anevoioasã trasarea acestei demarcaþii? Pentru cã, aºa cum am arãtat, un prim sens, de început, al geopoliticii coincide cu cel de geografie politicã. În acest context, nu putem sã nu menþionãm cã întemeietorul geografiei politice, Friedrich Ratzel, este îndeobºte considerat ºi întemeietorul de fapt al geopoliticii, în sensul cã el a formulat unele noþiuni care l-au influenþat pe Kjellen ºi care au fost preluate de cãtre geopolitica germanã în perioada interbelicã. Anton Golopenþia remarca ºi un viciu metodologic în demersurile privitoare la stabilirea obiectului specific al geopoliticii, în sensul cã încercãrile de definire „n-au pornit de la faptul preocupãrii zise geopolitice. Ci, dimpotrivã, de la definiþii ºi ºtiinþe existente cu care credeau cã trebuie sã le punã de acord.“12 De aceea, centrul de greutate a cãzut pe construirea definiþiilor, ºi nu pe delimitarea obiectului de studiu specific al acestei discipline. Geograful român cu cele mai sistematice preocupãri de geopoliticã, Ion Conea, citeazã poziþia autorilor germani Hennig ºi Korholtz în aceastã privinþã: „Sã fie bine

30

Geopolitica

stabilit cã geopolitica ºi geografia politicã nu e unul ºi acelaºi lucru, deºi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politicã se ocupã cu aspectul ºi împãrþirea politicã a statelor într-un moment dat – aºadar cu o permanenþã – pe câtã vreme geopolitica se ocupã cu miºcãrile din procesul de devenire a statelor, miºcãri care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stãrilor celor în fiinþã la un moment dat – cu acestea ºi cu rezultatele lor. Geografia politicã dã instantanee, imagini ale unei stãri de moment, la fel cu cliºeele fotografice; geopolitica, dimpotrivã, ne prezintã ca ºi un film, forþe ºi puteri în desfãºurare.“13 Am reprodus pe larg aceastã apreciere, întrucât ea este ilustrativã pentru discuþia de faþã. Atunci când obiectul unei discipline nu apare clar conturat, se stabilesc tot felul de distincþii, de-a dreptul bizare. Cum este ºi aceasta, pe care Ion Conea o contestã pe bunã dreptate, deoarece se proiecteazã, arbitrar, asupra geografiei politice un caracter static pe care aceasta nu-l are. Explicaþia pe care o gãseºte geograful român este cã aceºti autori – ºi noi putem spune, prin extrapolare, cã mai toate poziþiile de acest gen – au nevoie de un obiect de cercetare pentru geopoliticã ºi, întrucât nu-l gãsesc, apeleazã la „un furt de bunuri“ ºi rãpesc geografiei politice elementul ei dinamic. În plus, au existat reþineri privitoare la folosirea termenului de geopoliticã, datã fiind asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german. Uniunea Internaþionalã de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa a problemelor de geopoliticã pânã în 1964. Firesc, în toatã aceastã perioadã s-a folosit termenul de geografie politicã. Interesant este cã, ºi dupã încheierea Rãzboiului Rece, reticenþa faþã de folosirea termenului de geopoliticã persistã, mulþi autori preferând sã opereze cu noþiunea de geografie politicã. De pildã, în Dicþionarul de sociologie, citat mai sus, existã termenul de geografie politicã, ºi numai în explicaþiile date în interiorul sãu se vorbeºte de geopoliticã. Este cu atât mai semnificativã aceastã reþinere cu cât ea se manifestã în contextul unui de reviriment al geopoliticii, reviriment generat de prãbuºirea fostului sistem socialist, de dezagregarea Uniunii Sovietice, de redefinirea sferelor de influenþã care urmeazã unor prefaceri de o asemenea anvergurã. Geostrategia are un sens mai restrâns ºi desemneazã valoarea deosebitã a unui loc, a unei întinderi, în special în plan militar. De fapt, geostrategia înseamnã gândirea în termeni spaþiali a faptului militar, a preocupãrii de a identifica poziþii avantajoase din punct de vedere strategic. Astãzi termenul a cãpãtat ºi un înþeles mai larg, el fiind folosit în legãturã cu puncte, zone, întinderi care nu au neapãrat o semnificaþie pentru domeniul militar, ci ºi pentru cel comercial, al potenþialului de control al diferitelor regiuni.

Geopoliticã, geoistorie Un alt termen important pe care trebuie sã-l discutãm în cadrul acestui capitol introductiv este cel de geoistorie. Sunt mai multe motive care ne îndeamnã sã facem acest lucru. În primul rând, este un termen frecvent folosit. În al doilea rând, el are importante conexiuni cu termenul de geopoliticã ºi permite o mai bunã înþelegere a acestuia din urmã. Acest termen figureazã ºi în titlul primei reviste de profil din

Delimitãri conceptuale

31

România, Geopolitica ºi geoistoria, editatã la Bucureºti începând cu 1941. Alãturarea celor doi termeni chiar în titlu nu este întâmplãtoare ºi se cuvine sã încercãm o explicaþie. Cum se spune ºi în „Cuvântul înainte“ al primului numãr, „geopolitica nu este altceva decât, în mare mãsurã, geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind sã înþelegem atâta istorie, româneascã sau oricare alta, câtã se poate prin geografie explica)“. Deci geoistoria este ºi ea, ca ºi istoria propriu-zisã, o sumã de învãþãminte; de învãþãminte, de aceastã datã, privind lecþiile pe care geografia le-a oferit de-a lungul istoriei. Am putea oare, studiind geopolitica, sã ne lipsim de mina de constatãri ºi concluzii pe care o reprezintã geoistoria? Dupã cum se poate observa, geopolitica prezintã o înrudire de substanþã cu geoistoria. Nu am putea sã facem analize geopolitice realiste ºi adânci fãrã a lua în calcul cee ce ne transmite trecutul sub formã de semnal, de avertisment, de povaþã. Aºa cum se sublinia ºi în textul la care am fãcut referire, de fapt „geopolitica purcede, în parte, din geoistorie ºi numai la lumina acesteia poate geopolitica lãmuri îndeajuns prezentul“. Pentru toate statele învãþãmintele privind relaþia dintre geografie ºi viaþa oamenilor de-a lungul timpului sunt importante. Ele sunt cu deosebire relevante pentru acele state de dimensiuni mai mici aflate la ceea ce editorii revistei Geopolitica ºi geoistoria numesc „vaduri geopolitice ale vremii ºi planetei“ sau „rãspântii geopolitice“. De ce? Pentru cã la asemenea vaduri se adunã ºi avantajele, ºi primejdiile, atuurile, dar ºi poftele de a deþine asemenea atuuri. În cazul acestor þãri (printre care editorii revistei numesc ºi România), care deþin un fel de cumul geopolitic, învãþãmintele istoriei sunt mai condensate, mai pline de substanþã, au un statut nu de îndemn facultativ, ci de constantã ce condiþioneazã chiar supravieþuirea statelor. Avem de-a face cu ceea ce Adam Michnik numea – referindu-se la relaþiile Poloniei cu Rusia, la învãþãmintele pe care istoria le degajã de aici – „legile dure ale geopoliticii“, de care nu se poate face abstracþie decât cu un preþ foarte mare: „o regulã a politicii poloneze trebuie sã fie un dialog permanent cu Rusia. Chiar cu Rusia care recurge la o retoricã imperialã. Acestea sunt legile dure ale geopoliticii.“14 Pentru România, geoistoria este cu deosebire instructivã. Istoria ne propune ºi o anumitã percepþie asupra unui eveniment sau a unei relaþii. Când vorbim de geoistorie nu putem sã avem în vedere doar analiza rece ºi obiectivã a unei situaþii, ci ºi percepþia acelei situaþii care ne vine din trecut. Percepþie fixatã în manualele ºcolare ºi în mentalul colectiv al unei comunitãþi. O asemenea realitate psihologicã ne influenþeazã atitudinea, judecata, comportamentul, are o existenþã de sine stãtãtoare în conºtiinþa publicã, opunându-se altor interpretãri, altor abordãri ale aceloraºi evenimente sau situaþii. Istoria modernã a relaþiilor franco-germane a fost influenþatã de percepþia existentã în legãturã cu aceste raporturi, percepþie care nu facilita o abordare fireascã, netensionatã a acestei probleme. Am recurs la acest exemplu ºi pentru a arãta cã depãºirea unor asemenea percepþii presupune existenþa unor oameni vizionari, regândirea fundamentalã a unui raport, dar implicã ºi apariþia unui moment prielnic, a unei evoluþii care pune în termeni noi problema respectivã. De multe ori se face

32

Geopolitica

trimitere la acest exemplu într-adevãr relevant, fãrã a se avea însã în vedere toate dimensiunile semnalate. Atunci când în disputã se aflã un teritoriu, în conflict intrã idei, percepþii despre problema aflatã în discuþie, ºi nu adevãrul. Iar decizia unui lider ia în calcul ºi propria evaluare, dar încorporeazã ºi ideile, percepþiile care existã la un nivel social mai larg despre acea problemã. În preambulul Dicþionarului de geopoliticã apãrut sub coordonarea lui Yves Lacoste se remarcã, pe bunã dreptate, cã „rolul ideilor – chiar ºi false – este capital în geopoliticã, întrucât ele sunt cele care explicã proiectele ºi care, asemenea cauzelor materiale, determinã alegerea strategiilor“.

Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii Existã în conturarea obiectului de studiu al geopoliticii douã contribuþii româneºti de mare semnificaþie, asupra cãrora ne propunem sã insistãm. Prima, legatã de numele geografului Ion Conea, este construitã în directã legãturã cu viziunea lui Kjellen despre vecinãtate ºi studiul vecinãtãþii. Ion Conea plaseazã obiectul de studiu al geopoliticii în domeniul relaþiilor internaþionale, reþinând pentru aceastã disciplinã douã seturi de preocupãri. 1. În primul rând, el considerã cã „geopolitica nu va studia statele în parte, ci jocul politic dintre state“, cã „geopolitica va fi ºtiinþa relaþiilor sau – ºi mai bine – a presiunilor dintre state“15. Înainte de a trece mai departe la prezentarea concepþiei lui Conea, nu putem sã nu menþionãm un termen nou pe care geograful român îl foloseºte adesea, ºi anume druckquotient, termen folosit prima datã de Alexandru Supan. Rudolf Kjellen a vorbit de presiunea pe care un stat o suportã în fiecare clipã la hotare, subliniind cã orice stat trebuie sã se considere, oarecum, asediat. Supan a încercat sã dea expresie matematicã acestei presiuni recurgând la noþiunea de druckquotient. Acesta se obþine prin însumarea populaþiilor din þãrile vecine unui stat ºi împãrþirea acestei sume la numãrul populaþiei statului respectiv. Astfel, pentru o serie de state mici ºi mijlocii dinainte de Primul Rãzboi Mondial, druckquotientul calculat de Supan era: Olanda – 11,7, Belgia – 14,7, România – 30,8 iar Elveþia – 50,9. Fireºte, într-o perioadã, cum este cea contemporanã, în care tendinþa dominantã este cea de integrare, presiunea la graniþele unui stat nu mai are relevanþa pe care o avea altãdatã. Totuºi, ea reprezintã un indiciu demn de luat în seamã. Alexandru Supan vorbeºte de presiunea demograficã, temã asupra cãreia vom reveni într-un alt capitol. Prin extrapolare, putem vorbi de o presiune culturalã, economicã, informaþionalã. Starea de asediu de care vorbea Kjellen reprezintã însumarea tuturor acestor elemente. Acest nivel de analizã a relaþiilor internaþionale este extrem de important ºi nu trebuie subestimat în nici o privinþã. Cele mai multe conflicte sau stãri de tensiune decurg, adesea, din creºterea decalajelor de presiune la graniþa dintre state, care stimuleazã poftele de agresiune ale statului avantajat de noua situaþie. Nu vom cãpãta o înþelegere adecvatã a dinamicii relaþiilor dintre state dacã ne vom lipsi de aceastã analizã.

În al doilea rând. . Ion Conea defineºte geopolitica. mai mult. Pentru a studia jocul politic dintre state ºi presiunile dintre acestea este nevoie. De altfel. Monografia mea despre Suedia reprezintã o tentativã de a vãdi ºi de a descrie ºtiinþific o singurã patrie cu tot ce cuprinde. drept „ºtiinþa mediului politic planetar“.“17 Pe aceastã hartã putem identifica puncte ºi regiuni de „maximum“ ºi puncte ºi regiuni de „minimum“. De fapt. Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ Volumul Geopolitica. regiunile naturale care la un moment dat pun probleme de politicã ºi economie mondialã. ºi cuvântul care sã vinã dinspre sociologie“. „Presiunea“ ºi „jocul politic“ au un numitor comun: starea internã a statelor respective. De aceea. într-un sens mai cuprinzãtor. Ele ni se înfãþiºeazã ca realitãþi obiective ºi pline de viaþã. publicat la Craiova în 1940. autorul îmbrãþiºeazã cu preponderenþã o viziune strategicã asupra geopoliticii. mai întâi. întrucât ele sunt zone „de fricþiune sau de convergenþã a intereselor ºi disputelor“. Studiul lui Ion Conea. ci faptul cã este formulatã oarecum unilateral. aºa cum întâlnim mai ales la ºcoala anglo-saxonã. se încheie cu precizarea: „sã aºteptãm. „Geopolitica apare ca ºtiinþa atmosferei sau a stãrii politice planetare. Germania etc. „geopolitica are drept obiect mai degrabã problemele politice ºi economice pe care le pun regiunile ºi marile individualitãþi ale planetei. O ºtiinþã nouã“. Aceste realitãþi supraindividuale. care pot fi percepute empiric.“16 Iar geopolitica este un capitol al politicii. Ne spune acest lucru ºi Kjellen: „Obiectul politicii este statul […].Delimitãri conceptuale 33 Dacã este sã facem o obiecþie.“18 Este evident cã Ion Conea defineºte geopolitica tot din perspectivã geograficã. Sunt fiinþele pe care le percepem în perspectivã ca patrie. Oceanul Pacific etc. el o spune explicit: „acest mediu politic trebuie urmãrit ºi definit pe temei geografic“19. politica este ºtiinþa despre patria proprie ºi despre cea a altora. Primele intereseazã cu deosebire geopolitica. ºi nu atât problemele politice ºi economice care sã priveascã un singur stat. Anton Golopenþia ºi M. individualitãþi geografice formate din acele regiuni rãspândite pe suprafaþa planetei cum ar fi Marea Roºie. pentru cã acesta nu ar mai fi alimentat decât de datele geografice. totuºi. care sunt fixe. Aceastã hartã – înþelegerea ºi prezentarea ei – formeazã sau ar trebui sã formeze obiectul ei. ea analizeazã. Statele sunt acei actori ai istoriei pe care îi numim Anglia. Altminteri nu putem înþelege „jocul“. 2. zonele strategice unde se întâlnesc ºi intrã în disputã interesele þãrilor din zonã sau ale marilor puteri. aºadar. „Geopolitica. Important în devenirea hãrþii politice a lumii este sã urmãrim punctele ei de „maximum“. Ea trebuie sã ne prezinte ºi sã ne explice harta politicã. Popa-Vereº. ea nu priveºte importanþa problemei. de o vedere aplicatã asupra a ceea ce se întâmplã în interiorul respectivelor state. ne preocupã aici. Marea Mediteranã. publicat în deschiderea volumului. dacã nu ar exista prefaceri în situaþia internã a statelor s-ar anula însãºi ideea de joc. reuneºte unele studii importante ale autorilor lucrãrii: Ion Conea. În perspectiva acestui punct de vedere.

a modului cum e guvernat. a neamului. izvoarele acestei viziuni. o unitate indisolubilã dintre þarã (studiatã de geografia politicã). Cercetarea geopoliticã nu este. neam ºi populaþie (studiate de demografie). Am putea spune cã finalitatea a reprezentat una dintre cele mai . a mediului sãu politic. socialã. de nevoia vitalã a statelor de a cunoaºte la timp aceste prefaceri din imediata vecinãtate ºi din lume. dacã ea poate furniza informaþii ºi evaluãri orientative pentru factorii de decizie politicã. economie (studiatã de ecopoliticã) etc. pentru a sesiza cu adevãrat esenþa. dinamica. o rezultantã. un cuvânt aplicat.“20 De aici decurg ºi alte trãsãturi ale cercetãrii geopolitice. pentru a afla rãspunsuri potrivite. culturalã. oricât de important ar pãrea el la un moment dat. În primul rând.34 Geopolitica Studiul lui Anton Golopenþia. în viziunea lui Kjellen. tendinþele de evoluþie ale statului. a populaþiei. Statul. a structurii sociale. cu alte cuvinte urmãreºte sã surprindã situaþia de la un anumit moment dintr-o þarã. prin urmare. rezultatele sunt naþionale. ori numai politicã. ci este concomitent geograficã. Aceastã „teorie empiricã a statului“ pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care. Destinatarii acestor cercetãri sunt conducãtorii unui stat. iar rezultatele cercetãrii cu privire la ele îºi pierd actualitatea. el nu poate fi surprins urmând un singur unghi de analizã. cercetarea geopoliticã este continuã. Sociologul român era preocupat. pânã atunci. intitulat „Însemnare cu privire la definirea preocupãrii geopolitice“. aºa cum e refãcut zi de zi buletinul meteorologic. ci ºi pentru vremurile noastre. în acelaºi timp. Întrucât statele sunt realitãþi istorice. erau fragmentate. o lecturã mai adâncã a operei întemeietorului geopoliticii. deci. funcþionarea. plasând-o în miezul problemelor sociale ºi politice. Or dinamismul este un loc geometric.“21 S-a discutat mult în literatura de specialitate dacã geopolitica trebuie sã aibã o finalitate practicã. performanþa. demograficã. ºi nu sã facã teoria statului în genere. ci datoritã alegerii ºi analizei temelor respective din perspectiva statului pentru care se face cercetarea. Cuplarea acestor douã perspective îl determinã pe Golopenþia sã-ºi precizeze concepþia despre obiectul geopoliticii. numai geograficã. sã fi fost anunþat drept cuvântul care vine dinspre sociologie… Un cuvânt modern ºi actual nu numai pentru timpul când a fost rostit. „Ea este cercetare. de dinamica situaþiei internaþionale. Acesta este rezultanta însuºirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului. întrucât urmãreºte lãmurirea faptelor în individualitatea lor ºi rezultã din nevoia de a face faþã consecinþelor pe care le pot avea evenimentele care se produc în strãinãtate pentru un stat sau altul. n. este o „formã vie“. Douã sunt. „reluatã întruna. ori numai economicã.]. de rapida schimbare a unor conjuncturi. un cuvânt ce smulge geopolitica de pe tãrâmul strict al geografiei. credem. Cercetarea de acest gen „este întâi de toate informativã“. nu în sensul lipsei de obiectivitate. nu analizã teoreticã“. a economiei acestuia. Pentru sociologul român obiectul geopoliticii „îl constituie potenþialul statelor [s. economicã. Cercetarea geopoliticã nãzuieºte sã realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine. politicã. merita. ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica exclusiv unui demers de tip academic. cu adevãrat.

Delimitãri conceptuale

35

sensibile probleme în toatã dezbaterea pe marginea geopoliticii de-a lungul vremii. Fireºte, este dificilã astãzi tentativa de a recupera un sens aplicat al geopoliticii, dupã ce aceasta a fost asociatã cu o practicã istoriceºte condamnabilã. Nu ni se pare întemeiatã nici poziþia care reclamã un statut strict academic pentru geopoliticã, aºa cum l-ar fi avut geografia politicã, cel puþin în viziunea întemeietorului sãu, Fr. Ratzel. Caracterul academic al geografiei politice ºi al geopoliticii în etapele de început þine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare, de delimitare ºi de stabilire a identitãþii proprii. Faptul cã o ramurã a geopoliticii, cea germanã, a trãit experienþa cu totul nefericitã a apropierii de nazism nu ar trebui sã inhibe efortul de fixare a finalitãþilor practice. Ar trebui sã ne întrebãm dacã o disciplinã care îºi propune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica politicã ºi, dacã da, cu ce costuri. Academismul fad nu oferã perspective reale de dezvoltare acestei discipline. Conceputã într-un mod echilibrat ºi inteligent, geopolitica poate oferi argumente care sã stea la baza actului politic. Greºeala nu constã în acest efort, cu totul întemeiat, dupã opinia noastrã, ci în pretenþia de a oferi o justificare completã a actului ºi mãsurii politice. Punctul de intersectare între geopoliticã ºi activitatea practicã a liderului politic este, de altfel, subliniat chiar de întemeietorul disciplinei, deci înainte de apariþia oricãror deformãri ideologice. În prefaþa lucrãrii Marile puteri de dinainte ºi de dupã rãzboiul mondial (1935), Kjellen precizeazã cã nu trebuie studiate numai componentele geografice, etnice, economice, sociale ºi juridice ale politicii, ci ºi componentele subiective, ce idee are despre sine un popor, cum vede el lumea din jur, capacitatea oamenilor politici de a folosi împrejurãrile ºi momentele favorabile. „Cu acestea, afirmã Kjellen, am ajuns la limita pe care se opreºte ºtiinþa ºi de la care începe activitatea practicã a ºefului politic.“22 De altfel, pe filierã anglo-saxonã, geopolitica a dobândit un caracter aplicat ºi pragmatic. Sã ne referim în acest context la lucrarea lui Dean Minix ºi Sandra Hawley, Global Politics, apãrutã în 1998. Autorii considerã cã specialiºtii în relaþiile internaþionale ar trebui sã devinã un fel de meteorologi politici. „Este necesar sã descriem schimbãrile care au loc în climatul politic. Trebuie sã explicãm aceste prefaceri în mediul nostru politic, astfel încât sã le putem evalua ºi categorisi pentru utilizarea lor ulterioarã. În cele din urmã, bazându-ne pe analizele noastre asupra evenimentelor ºi a prefacerilor pe care le prefigureazã, putem spera sã prevedem în timp orice alte procese similare care urmeazã sã aibã loc în viitor ºi cum vor afecta viaþa noastrã aceste prefaceri politice.“23 Dean Minix ºi Sandra Hawley apreciazã pe bunã dreptate cã, în mijlocul unei furtuni politice în lume, ar fi nepotrivit sã scoatem o hartã pentru a vedea încotro ne îndreptãm. Datoria specialiºtilor demni de acest nume este, dimpotrivã, sã arate ºi sã convingã cã diversele crize ºi tensiuni nu înseamnã ºi nu pot fi echivalate cu haosul, dezordinea ºi dezorientarea. Ei chiar imagineazã un asemenea buletin, care sã surprindã meteorologia politicã a unor zone fierbinþi, precum Balcanii, Orientul Mijlociu, regiunea Asia-Pacific. Cu atât mai proeminent ni se pare meritul lui Anton Golopenþia de a fi surprins virtuþile practice ale cercetãrii geopolitice, de a fi fãcut acest lucru acum mai bine de o jumãtate de secol în termeni pe care literatura de specialitate îi foloseºte în mod

36

Geopolitica

obiºnuit astãzi, de a fi relevat finalitãþile cercetãrii geopolitice într-o perioadã în care nazismul era la zenit, de a fi avut temeritatea sã deosebeascã destinul unei discipline de asocierea, prin forþa lucrurilor temporarã, a unor reprezentanþi ai ei cu o orientare politicã extremistã. De altfel, viziunea lui Golopenþia despre geopoliticã ni se pare chiar foarte puþin valorificatã. Este suficient sã facem trimitere la câteva încercãri contemporane de caracterizare a geopoliticii ca sã ne dãm seama cât de departe a gândit Golopenþia, depãºindu-ºi în mod limpede epoca.

Condamnarea geopoliticii la inactualitate Chiar ºi caracterizãrile contemporane ale geopoliticii, încercãrile de definire surprind în special relaþia dintre mediul natural ºi politicã. Vom reda, în continuare, câteva asemenea aprecieri, aºa cum sunt ele citate în preambulul Dicþionarului de geopoliticã coordonat de Yves Lacoste. Grand Larousse universel (1962) considerã cã geopolitica este „studiul raporturilor dintre state, dintre politicile lor ºi legile naturale, acestea din urmã determinându-le pe primele“. Celãlalt mare dicþionar francez, Robert (1965), concepe geopolitica drept „studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei ºi politica statelor“. În ediþia din 1989, Grand Larousse universel defineºte geopolitica drept „ºtiinþa care studiazã raporturile dintre geografia statelor ºi politica lor […]. Geopolitica exprimã voinþa de a ghida acþiunea guvernelor în funcþie de lecþiile geografiei“. Citim în Le Petit Larousse illustré, 1994: „Geopolitica – ºtiinþa care studiazã raporturile între geografia statelor ºi politica lor“. În Enciclopaedia Britannica, geopolitica este consideratã a fi „utilizarea geografiei de cãtre guvernele ce practicã o politicã de putere“ (prin urmare, geopolitica este asociatã doar cu statele mari, cu puterile care au ceva de spus pe arena internaþionalã). Am reprodus aceste definiþii pentru cã ele fixeazã o anumitã înþelegere, de început, a geopoliticii. Pentru cã fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre, când existã o presiune difuzã, dar foarte realã, în direcþia unei înþelegeri diferite ºi moderne a acestui termen. Pentru cã ezitã sã încorporeze prefaceri ce au avut loc deja în câmpul politicii, al puterii, ºi care se cereau asimilate într-un fel sau altul ºi de cãtre geopoliticã. S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar ºi astãzi, la o sutã de ani de la apariþia termenului, se opereazã tot cu sensul iniþial al disciplinei ºi se încearcã aplicarea acestui sens la o realitate mult schimbatã. Evident cã, în acest context, suntem tentaþi sã percepem mai ales discrepanþa, ceea ce nu concordã. Suntem chiar tentaþi sã abandonãm noþiunea sau, poate ºi mai rãu, sã o folosim cu un sens trunchiat ori chiar negativ, ca exprimând „o orientare profund greºitã“, adeptã a „determinismului geografic“ etc. Aºa cum am precizat, geopolitica îºi propune sã explice performanþele statului. Dar pe „teritoriul“ statului au apãrut realitãþi noi, de care el nu poate sã nu þinã cont. A discuta potenþialul statului doar în raport cu instrumentele de care dispunea acum un secol – ºi în cadrul cãrora poziþia geograficã ºi, în general, condiþiile naturale jucau un rol mult mai important decât astãzi – înseamnã a condamna pur ºi

Delimitãri conceptuale

37

simplu geopolitica la cea mai grea sentinþã pentru o disciplinã, sentinþa de inactualitate. Ion Conea sesiza cu acuitate cã, dacã am concepe geopolitica doar ca geografie politicã, deci ca o disciplinã circumscrisã relaþiei dintre mediul natural ºi stat, atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul întrebãrii, deoarece însãºi influenþa mediului natural este din ce în ce mai puþin semnificativã într-o erã a triumfului tehnologiei moderne. „Astãzi, cu progresele extraordinare ale tehnicii ºi, în genere, ale ºtiinþei aplicate, se poate spune cã influenþele primite de omul civilizat înseamnã foarte puþin faþã de cele de el exercitate. Omul – agent geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv.“24 Dupã opinia noastrã, geopolitica a apãrut în efortul de a oferi o explicaþie cât mai riguroasã elementului central al politicii, puterea. De ce anume este determinatã puterea unui stat? reprezintã interogaþia care strãbate mai toate demersurile de naturã geopoliticã. Rãspunsul oferit de geopolitica tradiþionalã nu este cel mai adecvat, întrucât pune puterea în legãturã doar cu factorii naturali ai existenþei statale, de la poziþia geograficã pânã la bogãþiile naturale. Pe bunã dreptate, în toate analizele consacrate demersurilor geopolitice se reproºeazã determinismul geografic, faptul cã formulele întemeietoare ale acestei discipline oferã explicaþii unilaterale politicului, venind numai dinspre perspectiva geograficã. Este un lucru adevãrat, dar nu neapãrat cel mai important. Aceasta ni se pare o lecturã superficialã a întemeietorilor geopoliticii, un tip de raportare care nu reuºeºte sã treacã dincolo de formule stereotipe. Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul cã se încearcã o definire a ecuaþiei explicative a puterii unui stat. Are mai puþinã importanþã dacã elementele respective se schimbã, dacã deþin ponderi diferite în momente diferite. Dar însãºi ecuaþia este sau devine neîncãpãtoare. Montesquieu sesizase deja rolul mediului ºi al climei în determinarea sistemului de guvernãmânt; tot el semnala, însã, cã rolul acestora este mult mai mare în societãþile primitive, pe când în cele dezvoltate factorii non-naturali tind sã devinã preponderenþi. Schimbarea rolului diverºilor factori nu scade din valoarea ecuaþiei explicative, care poate integra alte elemente, poate repondera structura celor existente; esenþialã rãmâne preocuparea de a întemeia, de a fundamenta o ecuaþie. Or tocmai aceastã preocupare ni se pare demnã de reþinut, independent de formula concretã. Formula poate fi respinsã, efortul de a o întemeia, nu. Mai aproape de zilele noastre s-au lansat ºi alte ecuaþii de determinare a puterii unui stat. Dintre ele am cita-o pe cea a lui Ray S. Cline25:
Puterea = [Masa Criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã] sau, într-o formulã prescurtatã: P= (Mcr+E+M) x (S+V).

Putem face, fãrã îndoialã, o serie de remarci chiar ºi pe marginea acestei ecuaþii, dar aici primeazã efortul de a sintetiza, de a turna într-o formulã o anume interpretare ºi evaluare. Este limpede cã avem de-a face cu o ecuaþie care defineºte puterea pornind de la achiziþiile teoretice ºi de la experienþa politicã acumulatã la sfârºitul de secol ºi de mileniu. Astãzi, elementele care alcãtuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate

38

Geopolitica

numeºte putere necuantificabilã (intangible power) intrã din ce în ce mai pregnant în ecuaþiile care tind sã evalueze forþa unui stat. Pe drept cuvânt. Într-o epocã în care omul dispune de instrumente mult mai puternice pentru a-ºi modela viitorul, temeinicia strategiilor de dezvoltare, voinþa, sãnãtatea moralã, deschiderea culturalã sunt factori cu o pondere mai mare ºi, în anumite contexte, decisivã în devenirea unei naþiuni.

Dogmatizarea prematurã a geopoliticii Noþiunea de geopoliticã nu a avut, cel puþin în viziunea lui Rudolf Kjellen ºi a altor autori importanþi asociaþi cu naºterea ºi consacrarea sa, o încãrcãturã doctrinarã foarte pregnantã. Aceastã conotaþie este mai mult rezultatul interpretãrilor care au urmat, al deformãrilor de tot felul. Deformãrilor reale pe care le gãsim la unii întemeietori ai geopoliticii, cu deosebire germani, li se adaugã deformãrile ºi exagerãrile de tot felul ale analiºtilor care s-au ocupat de aceastã disciplinã. Un fapt real, apropierea unor reprezentanþi ai geopoliticii germane de nazism, formularea de cãtre Karl Haushofer ºi colaboratorii sãi de la Zeitschrift für Geopolitik a unor teze care au putut fi preluate de politica oficialã a Germaniei acelei perioade a condus în perioada postbelicã la un fel de proscriere a disciplinei. ªi nu numai în þãrile socialiste, ci ºi în statele occidentale. Într-un asemenea climat au existat puþine ºanse sã fie identificate virtuþile reale ale acestei discipline. S-au relevat mai ales greºelile abordãrilor geopolitice, deformãrile lor, ºi nu atât capacitatea acestei discipline de a explica, de a lumina mai bine o serie de relaþii ºi conexiuni. De aceea, întrebarea cardinalã nu poate fi evitatã: ne învaþã ceva cu adevãrat geopolitica? Dacã rãspunsul este pozitiv, atunci demersul de cercetare trebuie focalizat pe virtuþile explicative ale acestei teorii. Dacã nu, orice exerciþiu de interpretare este pur ºi simplu inutil. Identificãm, astfel, un al doilea paradox de care trebuie sã fim conºtienþi. Exagerãrile doctrinare reprezintã mai ales rodul analizelor fãcute de diverºi autori pe marginea doctrinei geopolitice, ºi nu atât al lucrãrilor care au întemeiat aceastã orientare. De aici decurg cel puþin douã cerinþe metodologice: opera întemeietorilor se cere cititã fãrã prejudecatã, iar cea a comentatorilor cu precauþie. Este adevãrat cã o anumitã ramurã a studiului geopoliticii – avem în vedere ºcoala germanã din perioada interbelicã – a lansat concepte ºi interpretãri care au putut fi utilizate de politica expansionistã a Germaniei naziste, dar existã parcã o propensiune deliberatã de a asimila geopolitica în ansamblu cu cea elaboratã în Germania interbelicã. Or chiar cu referire la aceastã orientare geopoliticã se fac eforturi de tratare mai nuanþatã, de recuperare a substanþei geopolitice veritabile. Stau mãrturie în acest sens, de pildã, prefaþa semnatã de Jean Klein la cartea lui Haushofer, Geopolitica, apãrutã în traducere francezã în 1986, sau lucrarea de mari proporþii, în douã volume, elaboratã de Hans-Adolf Jacobsen, intitulatã Karl Haushofer. Viaþa ºi opera, publicatã în 1979. Atât de pãtimaºã a fost uneori raportarea la geopolitica germanã interbelicã, încât nu a reþinut nici diferenþele dintre aceasta ºi poziþia oficialã (uneori a fost vorba chiar despre divergenþe: atacarea URSS a fost consideratã de cãtre Haushofer ºi colegii sãi

Delimitãri conceptuale

39

o greºealã, opinie întemeiatã oe argumente geopolitice) ºi nu a relevat nici acele poziþii care meritau sã fie subliniate prin schimbarea de interpretare pe care o propuneau. De pildã, în ultima parte a vieþii sale, Karl Haushofer precizeazã cã elementul geografic nu poate oferi explicaþii decât pentru maximum un sfert din orientãrile ºi deciziile politice. Nu discutãm acum dacã aceastã interpretare diferitã a intervenit dupã experienþa amarã a rãzboiului sau ca urmare a înþelepciunii pe care timpul o decanteazã uneori în fiinþa umanã. Reþinem doar cã era o precizare care contrazicea unele formulãri într-adevãr rigide din primii ani ai acestei ºcoli ºi care meritã criticate. Definiþia pe care publicaþia Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã), al cãrei mentor era Karl Haushofer, o dã în 1928 geopoliticii poartã, într-adevãr, amprenta unor interpretãri în spiritul determinismului geografic, dar conþine ºi precizãri care ar trebui sã trezeascã luarea-aminte: „Geopolitica este teoria dependenþei evenimentelor politice de teritoriu. Ea îºi are temelia sigurã în geografie, îndeosebi în geografia politicã, reprezentând teoria fiinþelor politice de pe glob ºi a structurii lor. Geopolitica urmãreºte sã furnizeze indicaþii pentru acþiunea politicã ºi sã fie îndreptar în viaþa politicã. Ca atare, ea devine o tehnologie capabilã sã conducã politica practicã pânã la punctul la care se produce avântul novator al acþiunii. ªi numai cu ajutorul ei acest avânt ar putea avea drept punct de plecare pentru realizãri ºtiinþa, ºi nu neºtiinþa. Geopolitica vrea ºi trebuie sã devinã conºtiinþa geograficã a statului!“26 Ultima frazã din textul citat ni se pare o caracterizare sinteticã (ºi, am putea spune, o formulã fericitã), care exprimã, este adevãrat, o anume viziune asupra geopoliticii. Indiferent cã este vorba despre statul antic sau despre cel din epoca postindustrialã, conºtiinþa geograficã este un element care intrã sau ar trebui sã intre în substanþa marilor orientãri ºi strategii politice. De ce nu ar fi geopolitica ºi un ghid în viaþa politicã? Fireºte cã e necesar sã precizãm ce sens dãm noþiunii de geopoliticã, dar cu toþii observãm cât de costisitoare sunt astãzi mãsurile ºi orientãrile care nu au respiraþie geopoliticã, nu au un ghidaj de aceastã facturã. Cum spuneam, geopolitica nu se limiteazã la geopolitica germanã (acestei variante a geopoliticii îi vom consacra un capitol de sine stãtãtor). De pildã, geograful englez Halford Mackinder, considerat unul dintre pãrinþii întemeietori ai geopoliticii, nu foloseºte acest termen nicãieri în opera sa. El ne propune o altã lecturã a geografiei planetei noastre, în care identificã ºi cauzalitãþi geografice ale istoriei, o altã viziune despre teritorialitate, foloseºte termeni noi precum „puncte strategice naturale („natural seats of power“) sau „zona-pivot a istoriei“. O abordare care a devenit posibilã deabia în perioada post-columbianã, când mijloacele de transport ale momentului – cãi ferate, vapoare – alcãtuiau totuºi o reþea care permitea nu numai ca globul sã fie cunoscut, dar ºi tratat ca un tot unitar. În loc de a încerca o desluºire a ceea ce ne învaþã cu adevãrat o interpretare precum cea a lui Mackinder, diverºi analiºti au preferat soluþia mai comodã de a împacheta totul în ambalajul numit „geopoliticã“, pe care au lipit diferite etichete conþinând cliºee obosite.

40

Geopolitica

Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? Autorul francez Jacques Ancel obiºnuia sã spunã: „Geopolitica este o chestiune a perioadelor postbelice“ (de fapt, citatul exact este „o ºtiinþã germanã din perioadele postbelice“). Remarca se cere plasatã în contextul reacþiei ºcolii geografice franceze faþã de geopolitica germanã interbelicã, o reacþie durã, presãratã cu sintagme de felul: „superstiþie cartograficã“, „geografie pusã în slujba politicii“, „produs gazetãresc“, „instrument al rãzboiului“ etc. Demn de semnalat este faptul cã autorul francez foloseºte termenul „geopoliticã“ doar pentru a nu fi confiscat de cãtre ºcoala germanã: „Cititorul sã scuze pedantismul aparent al faptului cã dau acestui studiu teoretic de geografie politicã drept titlu un neologism. Am crezut, însã, necesar sã nu las ca acest termen, care a fãcut carierã dincolo de Rin, sã fie acaparat de o nouã aºa-zisã ºtiinþã germanã.“27 Într-adevãr, dupã conflagraþii ºi mari înfruntãri armate, problemele teritoriilor ºi ale teritorialitãþii, deci ceea ce intrã cu obligativitate în obiectul de studiu al geopoliticii, capãtã o actualitate frapantã. În perioadele de dupã rãzboi se deseneazã sau redeseneazã graniþe, se repun în discuþie ºi se delimiteazã sfere de influenþã etc. De pildã, sfârºitul Rãzboiului Rece a condus la trei mari prefaceri geopolitice, care pun în umbrã tot ceea ce a însoþit acest proces. Este vorba de unificarea Germaniei, de eliberarea Europei de Est nu numai de comunism, ci, deopotrivã, de tutela sovieticã ºi de dezintegrarea Uniunii Sovietice. „Puþine prefaceri – noteazã analistul american Zbigniew Brzezinski – au avut loc într-un timp aºa de scurt ºi într-o perioadã de pace.“28 Sfârºitul Rãzboiului Rece a marcat, totodatã, sfârºitul unei organizãri bipolare a lumii: o bipolaritate geopoliticã, o bipolaritate ideologicã ºi o bipolaritate psihologicã. Sfârºitul acestei bipolaritãþi ne obligã sã regândim multe noþiuni. Ce sens ar mai avea în ziua de azi o miºcare cum a fost miºcarea de nealiniere? Nealinierea avea înþeles în condiþiile în care existau doi poli, în care se aflau în disputã douã orientãri care dominau planeta. În asemenea condiþii nealinierea semnifica „a treia cale“ sau, în orice caz, o poziþie care nu se alinia nici uneia dintre cele douã. A limita însã valabilitatea unei discipline doar la o perioadã anume, oricât de importantã ºi de semnificativã ar fi, înseamnã a-i rãpi dreptul la existenþã, a-i pune sub semnul întrebãrii statutul de disciplinã ºtiinþificã propriu-zisã. Dacã suntem consecvenþi cu punctele de vedere exprimate mai sus, atunci perioadele postbelice ar trebui descifrate prin intermediul celor antebelice. Cu alte cuvinte, geopolitica nu se poate interesa doar de ceea ce urmeazã, ci ºi de ceea ce pregãteºte ºi explicã un proces.

O disciplinã integratoare Atât de stãruitoare a fost preocuparea de a identifica deformãrile – repetãm, reale – ale formulelor tradiþionale ale geopoliticii, încât nu au fost sesizate la vreme evoluþiile semnificative în cadrul elementelor ce întemeiazã politica ºi componenta ei centralã, puterea. Nu a fost observatã apariþia unor noi situaþii care oferã explicaþii mai cuprinzãtoare potenþialului ºi performanþelor statului. Existã autori care considerã cã, astãzi, cronopolitica este mai importantã decât geopolitica. „Pierderea spaþiului material, apreciazã Paul Virilio, face ca guvernarea sã

Delimitãri conceptuale

41

aibã ca principal parametru timpul […]. Existã o miºcare de la geopoliticã la cronopoliticã: distribuþia teritoriului devine distribuþia timpului.“29 Nu am fi atât de fermi în a proclama aceastã substituire. Pentru cã spaþialitatea se cere ºi ea redefinitã în sens modern. Pur ºi simplu nu o mai putem concepe ca în secolul trecut, de pildã. Cert este cã timpul capãtã o nouã importanþã, de care trebuie sã fim cu toþii conºtienþi. Viteza de reacþie este o dimensiune esenþialã a conducerii ºi guvernãrii moderne. Viteza de reacþie în a sesiza domeniile noi ºi potenþialul lor de progres, viteza de reacþie în a produce inovaþia, viteza de reacþie în a o valorifica din punct de vedere comercial. Dacã schimbarea este un nou mod de a fi, a nu obosi sã te schimbi mereu, a face acest lucru cu viteza necesarã reprezintã un adevãrat comandament care se structureazã în jurul timpului. Existã ºi tentative de a sintetiza toate aceste schimbãri, de a le reuni într-un rãspuns nou, într-o formulã în care fiecare sã-ºi afle o soluþie mulþumitoare. Richard Falk este de pãrere cã lumea se miºcã rapid de la geopoliticã „spre o realitate mai integratã economic, cultural ºi politic“, ceea ce ar solicita apariþia geoguvernãrii. Statul suveran asupra unui teritoriu, ca actor într-o lume mult schimbatã, în care numeroase probleme ºi sfidãri au o naturã transnaþionalã, dispune de o capacitate de intervenþie ºi influenþare din ce în ce mai redusã. În aceste condiþii, ºi capacitatea sa de guvernare cunoaºte un declin vizibil. Miza politicilor globale nu o mai formeazã geopoliticile, ci geoguvernarea, menitã sã asigure structuri de guvernare eficientã la nivel global. A rãspunde la întrebarea „ce este geopolitica?“ înseamnã a rãspunde la întrebarea „ce anume determinã afirmarea politicã a unui stat?“ Deci geopolitica va fi o disciplinã integratoare sau nu va fi. Miºcarea ºi evoluþia statelor nu mai poate fi de mult explicatã doar pe baza datelor naturale ale statelor, deºi acestea îºi pãstreazã mult din semnificaþia lor. Nici chiar o lume profund informatizatã nu va putea niciodatã sã facã abstracþie de poziþia strategicã a strâmtorilor Gibraltar sau Malacca, nici de bogãþiile naturale din Orientul Mijlociu sau din Marea Caspicã ºi nici de presiunea ºi semnificaþia „politicã“ pe care o au populaþia ºi numãrul acesteia. Datele naturale vor fi întotdeauna materia primã din care se va întrupa procesul dezvoltãrii sociale. Modificarea esenþialã are loc la nivelul reponderãrii fiecãrui factor, iar adevãrata rãdãcinã a acestui proces se aflã în importanþa cu totul aparte pe care o are cunoaºterea astãzi, alãturi de capacitatea de a aplica ºi valorifica potenþialul sãu de dezvoltare. Geopolitica, dacã se vrea actualã, trebuie sã recompunã paralelogramul de forþe care alimenteazã afirmarea politicã a statului ºi evoluþia mediului politic internaþional. Ea va trebui sã consemneze sporirea importanþei pe care o au factorii subiectivi ai dezvoltãrii ºi sã-ºi redeseneze obiectul de studiu pornind de la aceastã realitate. Cu alte cuvinte, geopolitica va trebui sã asimileze datele fundamentale ale teoriei moderne a dezvoltãrii, fãrã de care nu pot explica ºi cu atât mai puþin prevedea evoluþiile din mediul politic internaþional. Nãscutã ca un capitol al politicii, geopolitica este nevoitã sã-ºi punã întrebãri cu privire la actul central al politicii, cel al guvernãrii. Pentru cã performanþa este datã de guvernare. Guvernarea trebuie sã sesizeze acei factori noi în procesul dezvoltãrii, acea reponderare a elementelor care determinã afirmarea politicã a unui stat. Dacã procesul dezvoltãrii este din ce în ce mai pregnant determinat de planificarea coerentã, de strategii realiste ºi, deopotrivã, de voinþa politicã, atunci geoguvernarea,

42

Geopolitica

care sã exprime atât dimensiunea naþionalã a termenului, cât ºi pe cea internaþionalã, desemnând forþe ºi tendinþe ce nu mai pot fi controlate ºi dirijate doar prin instrumente proprii fiecãrui stat, intrã într-o actualitate de netãgãduit. Geopolitica nu mai poate fi doar „conºtiinþa geograficã a statului“, ea trebuie sã fie ºi conºtiinþa „potenþialului statelor“ pe care îl pune în valoare guvernarea.

Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice Se poate spune cã geopolitica este o hartã mentalã. Orice stat îºi construieºte o asemenea hartã în care sunt topite evaluãri privind propria poziþie, raportul de forþe cu vecinii, contextul regional în care acþioneazã, mediul internaþional ºi coordonatele sale de bazã. Putem deduce veridicitatea hãrþilor mentale ale statelor ºi actorilor politici din acþiunile lor, din simþul oportunitãþii de care dau dovadã acestea, din inteligenþa cu care valorificã un context, din promptitudinea cu care reacþioneazã la anumite tendinþe etc. Când vorbim despre geopoliticã în sens de disciplinã avem în vedere mai ales „hãrþile mari“, elaborate de puterile vremii, la care „hãrþile mici“ trebuie sã se „alinieze“ sau mãcar sã se raporteze atent. La aceastã trãsãturã mai trebuie adãugatã o alta: geopolitica este prin natura ei preponderant imperialã. Ea a fost lansatã ca domeniu de reflecþie în perimetrul marilor puteri, de la imperiul de ieri la superputerea de astãzi. Punctele nodale ale teoriei au fost elaborate de cãtre autori aparþinând unor puteri în devenire (Alfred Mahan), unor puteri care îºi simþeau periclitatã poziþia (Halford Mackinder), unor puteri care se simþeau frustrate în urma pierderii unor confruntãri militare (Karl Haushofer) etc. Mahan, de pildã, realizeazã cu o acuitate ieºitã din comun cã Statele Unite nu pot deveni cu adevãrat o putere mondialã dacã nu devin ºi o putere maritimã ºi teoretizeazã cu mare forþã de convingere importanþa decisivã a construirii puterii navale. El a scris lucrarea The Influence of Sea Power upon History în primul rând pentru þara sa. Impactul a fost mult mai mare decât perimetrul Americii. Din ordinul lui Wilhelm II, împãratul Germaniei, cel puþin un exemplar din aceastã lucrare trebuia sã se afle pe fiecare navã a flotei germane. De altfel, în discursul rostit la Hamburg, la 18 iulie 1901, kaiserul a afirmat fãrã echivoc: „viitorul nostru se aflã pe mare“. Acelaºi ecou l-a stârnit lucrarea lui Mahan ºi în Japonia. Ea a fost tradusã ºi figura drept bibliografie obligatorie în toate colegiile militare ºi navale japoneze. Mackinder, la rândul sãu, a influenþat atât de mult geopolitica germanã, încât i-a împrumutat concepte, abordãri, distincþii. Corpul principal al geopoliticii aºa cum ne-o reprezentãm noi astãzi ca disciplinã este elaborat în perimetrul marilor puteri ºi exprimã temerile, preocupãrile, proiecþiile acestora. Putem reduce geopolitica la reprezentãrile ºi proiecþiile marilor puteri? Indiscutabil nu, pentru cã ºi þãrile mici trebuie sã-ºi elaboreze propriile hãrþi mentale. ªi ele au nevoie de o privire limpede asupra propriilor atuuri ºi slãbiciuni, ºi ele sunt somate sã cumpãneascã între marile tendinþe sub presiunea cãrora trãiesc, ºi ele au nevoie de elaborãri care sã le ghideze eforturile de promovare a intereselor lor pe arena internaþionalã. Am putea spune cã statele mici trebuie sã-ºi construiascã mai iscusit

sã se impunã prin calitatea lor intrinsecã. Subliniind acest lucru. porneºte de la datele naturale ºi cautã sã reliefeze importanþa acestora în evoluþia statelor ºi regiunilor. ceea ce implicã. cã ea nu topeºte în substanþa ei elementele cuantificabile ale mediului natural. altminteri. Chiar dacã vorbeºte despre „hãrþile mentale“ cu care ne echipeazã geopolitica. de combinare a acestor elemente.“30 Datele naturale ºi elementele spaþiale nu asigurã doar anumite constrângeri obiective. aºa cum ne spune ºi numele. Construit din datele naturale. din prefacerile care au loc în perimetrul vecinãtãþilor unui stat etc. Nu avem decât sã comparãm politica externã a Germaniei din timpul lui Bismark cu cea din perioada premergãtoare Primului sau celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pentru a vedea ce adaugã strategia pornind de la aceleaºi condiþii sau de la condiþii similare. strategia este conþinutã în ele. amintindu-ne de traseele fixe ale pãsãrilor cãlãtoare… Mai rãmâne sã lãmurim o problemã. Desigur. altminteri spus. într-un cuvânt. ºi de cele mai multe ori este. cât ºi roºii. pentru cã ele nu dispun de forþa de a le impune. constrângerile obiective ale spaþiului ºi dinamicii spaþiale. printr-o descifrare mai adâncã a proceselor cu care se confruntã. În mod special. tendinþe. o anumitã constanþã în timp a traseelor geopolitice. uneori. Dar a limita disciplina doar la studiul influenþei datelor naturale asupra deciziilor politice – interne sau internaþionale – ni se pare o îngustare . foarte mare. evoluþiile mediului politic zonal ºi internaþional. costul poate fi. ca reper fundamental al studiului geopolitic: „Concluzionând. de regândire a lor din perspectiva diverselor contexte este o problemã de construcþie. fluxuri. cât ºi a celor extremiste. Dacã pãrãsim sau neglijãm aceastã perspectivã nu mai suntem pe tãrâmul geopoliticii. indiferent de numele pe care epocile istorice le dau acestora vectori. din dinamica contextelor politice ºi geopolitice. poziþia naturalã devine locul de interferenþã a unor vectori. ci adesea integritatea ºi. o anumitã repetabilitate miºcãrilor geopolitice. Am subliniat cã elaborãrile geopolitice iau forma unor hãrþi mentale pentru a evidenþia cu cât mai multã pregnanþã caracterul lor construit.Delimitãri conceptuale 43 propriile hãrþi mentale. economice ºi culturale ºi religioase a popoarelor. atât pe timpul þarilor albi. cum evolueazã contextele. cum cresc ºi cum decad puterile? Geopolitica. Se schimbã actorii. de elaborare. din poziþiile geografice. dar procesul de descifrare. pentru cã el vizeazã nu numai prosperitatea statelor respective. Perenitatea lor imprimã o anumitã perenitate interpretãrilor. Polonia a fost împãrþitã de Rusia ºi Germania. Ilie Bãdescu subliniazã importanþa spaþiului. Faptul cã geopolitica se concentreazã pe influenþa factorilor naturali asupra politicii unui stat nu înseamnã cã strategia care ghideazã un stat este înscrisã întru totul în aceste date. atât în vremea regimurilor democratice din Germania. putem spune cã geopolitica este ºtiinþa dimensiunii spaþiale a vieþii politice. Asemenea hãrþi au nevoie sã se distingã printr-o mai mare elasticitate. „Legile dure ale geopoliticii“ imprimã permanenþã unor miºcãri. Poziþia naturalã nu se schimbã. o concepþie despre om ca fiinþã spaþialã. ca om spaþial. Cum se schimbã actorii. nu am dori sã sugerãm cã harta mentalã este o construcþie întru totul subiectivã. ele trebuie sã judece ºi sã evalueze lucrurile cel puþin pe termen mediu. O þarã micã este obligatã sã lucreze mãcar cu perspectiva termenului mediu. Conservându-se în timp. chiar supravieþuirea lor.

“31 Ca domeniu de preocupãri. calitatea strategiilor care ghideazã dezvoltarea lor. . Nu putem studia traseul ºi dinamica unei puteri. În introducerea la primul numãr al revistei Geopolitica ºi geoistoria se spunea: „Geopolitica ar fi ca o plantã ºtiinþificã ce creºte mai ales în þãrile care o udã cu lacrimi geografice. da! Tumultul unei dezvoltãri.44 Geopolitica a obiectului de studiu care nu conferã mare perspectivã studiului geopoliticii. ale unui actor mondial fãrã a face referire ºi la alte date. substanþa unei evoluþii. tehnologic. adicã elementele care conferã dinamism ºi trãsãturi particulare þãrilor ºi regiunilor. cu schimbãrile din câmpul politic. temeinicia unei orientãri nu pot fi înþelese fãrã corelaþiile necesare cu viaþa socialã. economicã. fãrã a avea în vedere ºi evoluþiile în plan economic.

Se spune cã acestuia din urmã nici nu-i prea plãcea termenul propriu-zis. preocupãrilor ºi dominantelor de ordin strategic ale statelor respective. Existã ceva ce îi uneºte pe toþi gânditorii care fac parte din aceastã ºcoalã: orientarea preponderent strategicã a gândirii ºi elaborãrilor de ordin geopolitic. Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA sã deþinã superioritatea navalã în Caraibe ºi în estul Pacificului. Mahan) Russel Fifield ºi Etzel Pearcy considerã cã Alfred Mahan ºi preºedintele Roosevelt sunt printre cele mai mari personalitãþi ale geopoliticii americane. urmând particularitãþile unei abordãri specifice. Elaborãrile lor teoretice dau astfel glas. Cumpãrarea Canalului Panama în 1903 ºi deschiderea lui efectivã în 1914. Chiar ºi atunci când abordeazã aceleaºi teme ca ºi autorii germani. ci ºi modul în care statele respective îºi percepeau evoluþia.Geopolitica anglo-americanã Principalele personalitãþi ale ºcolii geopolitice anglo-americane – Alfred Mahan ºi Halford Mackinder – nici nu au folosit termenul de geopoliticã. Teoria puterii maritime (Alfred T. despre ancorarea analizelor pe care le întreprind în spaþiul geografic al þãrii. În anul 1890. a pornit ºi de la evaluarea fãcutã de Mahan. Este vorba. caracterizatã prin viziune practicã ºi orientare strategicã a analizei. Existã. al puterii sau al superputerii din care fac parte. ºi ceva care îi uneºte pe toþi gânditorii din domeniul geopoliticii. Ceea ce transforma insulele Hawaii într-un punct strategic vital pentru apãrarea Americii de „o invazie barbarã“ . iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practicã a multora dintre ideile gânditorului american. fapt care ne ºi îndreptãþeºte sã vorbim despre o ºcoalã anglo-americanã de geopoliticã.1 Mahan a fost un autor care ºi-a elaborat opera în termenii strategici de care Statele Unite aveau atât de mare nevoie la acea vreme. cum am mai spus. chiar dacã într-un mod indirect. în acelaºi timp. ca ºi instrumentele de realizare a obiectivelor dezvoltãrii lor strategice. acþiune iniþiatã de preºedintele american. Lectura operei lor ne ajutã sã ne reprezentãm mai limpede nu numai aceste dominante. autorul american a atras atenþia asupra cerinþei ca Statele Unite sã construiascã un canal care sã traverseze istmul dintre cele douã Americi. interpretãrile ºi soluþiile sunt diferite.

pentru cã drumurile erau controlate de aceºtia din urmã. spun comentatorii. board-ul educaþional din San Francisco hotãrâse ca elevii japonezi. publicatã în 1890. Gestul preºedintelui american. ca simbol al puterii Statelor Unite. mai ales. Mahan observã cã evenimentele în care puterea maritimã a jucat un rol hotãrâtor au fost tratate ºi interpretate fãrã a se þine seama tocmai de aceastã influenþã. amiral al marinei americane. chinezi ºi coreeni sã frecventeze ºcoli separate. precum ºi un alt traseu istoric pentru Cartagina. formulatã cu câþiva ani înainte. Preºedintele Roosevelt este unul dintre cei care au pus în practicã aceastã idee. The Influence of Sea Power upon History. ºi în altul. intitulatã The Influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire. Alfred T. Prin urmare. „Este uºor sã spunem într-o formã generalã cã folosirea ºi controlul mãrii sunt ºi au fost dintotdeauna un factor important în istoria omenirii. trecutã cu vederea de istorici. Cu puþin timp înainte. ªi într-un caz. Autorul american relevã faptul cã influenþa puterii maritime în istoria diverselor þãri ºi în prosperitatea lor a fost sesizatã. „victoria a fost hotãrâtã de controlul asupra mãrii“. Mahan (1840-1914). Autorul citeazã douã înfruntãri militare celebre: cea dintre Hanibal ºi Scipio Africanul. Trei ani mai târziu. a urmat unui fel de „gâlceavã“ diplomaticã. care urmãreºte evoluþia flotei franceze între anii 1793-1812. în ascensiunea Marii Britanii.46 Geopolitica dinspre Asia. Opera lui Mahan ar putea fi caracterizatã drept o pledoarie pentru construirea unei puternice flote navale.“2 Dacã nu facem acest lucru. Aceeaºi cauzã – lipsa controlului asupra mãrii – i-a dezavantajat de douã ori pe cartaginezi: în primul rând. în al doilea rând. în timpul cãruia mai mult de jumãtate din trupele sale s-au risipit. de întârzierea cu care fratele lui Hanibal a sosit cu întãriri. cercetarea influenþei mãrii în istoria diverselor popoare rãmâne la un nivel difuz ºi vag. Generalul cartaginez nu a putut sã aducã trupele staþionate în Spania direct în Italia – aºa cum au procedat romanii –. Controlul romanilor asupra mãrii l-a forþat pe Hanibal sã recurgã la marºul îndelungat prin Galia. calitate în care scrie principala sa lucrare. numai cã ea a fost invocatã într-un mod atât de general. dintre Napoleon Bonaparte ºi coaliþia europeanã antinapoleonianã condusã de ducele de Wellington. Ambele evenimente prezintã o similitudine frapantã. Bãtãlia finalã de la Metaurus a fost decisã atât de poziþiile interioare ocupate de armata romanã în raport cu forþele cartagineze. iar între 1907 ºi 1909 a trimis în jurul lumii noua flotã americanã. indispensabile noului statut de putere al SUA. cele douã armate cartagineze s-au aflat în momentul decisiv separate de-a lungul Italiei. Trimiterea flotei reprezenta un semnal cã alta era acum puterea Americii. trupele lui Hanibal au ajuns înjumãtãþite la porþile Romei. Ceea ce a provocat indignare la Tokyo ºi chiar o anumitã încordare în relaþiile bilaterale. cât ºi. . între anii 1660-1783. Astfel. ºi cea de la Waterloo. întãririle au sosit cu întârziere. în decizia strategicã de a construi canalul este cuprinsã ºi ideea lui Mahan. Mahan publicã o altã lucrare de tip monografic. Cu mult mai dificil este sã cãutãm ºi sã arãtãm precis ºi exact importanþa sa într-o situaþie anume. care urma sã stabileascã soarta Romei. a fost ºi profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island). Volumul reprezintã o privire monograficã asupra rolului jucat de forþa maritimã. încât nu aducea nici o contribuþie efectivã la clarificarea acestei influenþe ºi a modului ei de manifestare.

O flotã comercialã puternicã era necesarã nu numai pentru desfãºurarea unei activitãþi comerciale intense. Amiralul american avertiza cã. mai ales. valorile ºi coeziunea naþionalã. Alfred Mahan trãieºte în perioada imediat urmãtoare încheierii procesului de colonizare a continentului american. cu o anumitã deschidere cãtre oceanul planetar (cu toate cã autorul american menþioneazã ºi alte condiþii spre a deveni putere maritimã. Mahan observã cã existã poziþii geografice avantajoase. în eventualitatea unor conflicte. conjugatã cu forþa sa navalã. sã se învecineze pe o întindere considerabilã cu Oceanul Planetar sau sã aibã acces la acesta printr-o mare deschisã. apreciazã Mahan. Mahan nu desparte istoria maritimã de alþi factori importanþi în devenirea popoarelor. Afirmarea acestui nou stat continental ºi ca putere maritimã era un imperativ. Poziþia geograficã a acestei þãri. o þarã trebuie sã îndeplineascã trei criterii. În primul rând. Aceasta era situaþia SUA la sfârºitul secolului. cât ºi. . i-au asigurat rolul de putere mondialã pe care l-a deþinut atâta vreme. Dacã Statele Unite doresc sã se substituie Marii Britanii ca putere oceanicã. amintind doar în treacãt problemele maritime. care s-a produs la mijlocul secolului trecut. în viziunea lui Mahan. în mãsurã sã previnã blocadele ºi sã menþinã legãturile porturilor americane cu cele ale þãrilor aliate sau neutre. ele trebuie sã-ºi completeze poziþia geograficã cu o flotã maritimã de prim rang. Statisticile spun cã Statele Unite aveau o putere industrialã din ce în ce mai mare. tot astfel lucrarea de faþã îºi propune sã aducã în prim-plan exact aceste probleme maritime. de aceastã flotã comercialã. nu e suficient sã opreºti inamicul la graniþã (în cazul SUA. Prosperitatea naþionalã ºi împlinirea destinului naþional al Statelor Unite depindeau. Autorul american trãieºte într-o perioadã în care expansiunea colonialã de tip clasic era pe sfârºite. sã nu aibã în vecinãtatea imediatã vecini puternici. ele nu dispuneau de o forþã navalã care sã punã în valoare toate aceste atuuri geopolitice. Ele continuau însã sã rãmânã o putere continentalã. au fost întrunite de Marea Britanie. ci ºi pentru cã ar fi reprezentat o dimensiune ºi un simbol al puterii. pãstrarea imperiului britanic au fost dependente de asigurarea controlului asupra oceanelor. navele comerciale ar fi trebuit sã dispunã de porturi. fãrã a le separa însã de ceilalþi factori ºi de istorie în ansamblu. În al doilea rând. Dar ele au doar o valoare strategicã potenþialã atâta vreme cât nu beneficiazã de o forþã economicã în mãsurã sã le pune în valoare ºi sã le fructifice potenþialul. Toate aceste criterii. Deºi dispuneau de largi deschideri cãtre Oceanul Planetar ºi aveau un considerabil potenþial economic. Ca sã ajungã putere maritimã. sociale ºi economice în evoluþia þãrilor. Mai mult.Geopolitica anglo-americanã 47 Focalizând analiza asupra influenþei puterii maritime. În sfârºit. deºi circa 60% din graniþe erau maritime. de destinaþii sigure. la þãrmurile oceanului). „La fel cum alte tipuri de istorii se ocupã cu influenþa rãzboiului. Atât dobândirea. cum ar fi numãrul populaþiei. Este meritul lui Mahan cã a formulat în termeni clari dimensiunea strategicã a forþei maritime pentru noua putere care se nãºtea. ceea ce echivala cu construirea unui adevãrat imperiu al oceanului. Problema cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate. ci trebuie sã dispui ºi de o flotã suficient de puternicã. a problemelor politice. sã dispunã de o capacitate navalã ºi de un potenþial militar ridicat al flotei maritime. protecþia lor urmând sã fie asiguratã de-a lungul întregului parcurs.“3 Fireºte putere maritimã nu poate fi decât o þarã vecinã cu marea. trãsãturile guvernãrii).

iar dominarea acestui spaþiu reprezintã fundamentul oricãrei încercãri de dominare a lumii. maritimã. Este puþin probabil ca oricare dintre revoluþiile sociale imaginabile sã îi poatã schimba raportul fundamental cu spaþiile geografice largi ale existenþei sale…“5 . Ideea centralã a prelegerii este aceea cã istoria universalã ºi politica mondialã au fost puternic influenþate de imensul spaþiu din interiorul Eurasiei. Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) Sir Halford Mackinder (1861-1947) este. inaccesibile navelor maritime. Persiei. stãpânirea unei þãri sau a unui teritoriu. prezentatã la Societatea Regalã de Geografie în anul 1904. puteri continentale. Puteri oceanice. cu toate acestea. Importantã nu mai era anexarea. vor vorbi despre puterea aerianã ºi chiar despre capacitatea Statelor Unite de a controla spaþiul cosmic. de cele mai multe ori.4 κi expune pentru prima datã ideile de geopoliticã în comunicarea intitulatã „The Geographical Pivot of History“ („Pivotul geografic al istoriei“). limitatã. Din altã perspectivã privind lucrurile. chiar imperative. Poate executa lovituri în toate direcþiile. þãrilor scandinave. pe punctul de a fi strãbãtute acum de o reþea de cãi ferate. Poloniei. Chiar dacã autorul american limiteazã aceastã capacitate doar la instrumentul naval.48 Geopolitica Centrul de greutate se mutase de la cucerire la controlul unor zone. „Dacã vom arunca o scurtã privire asupra tendinþelor mari ale evoluþiilor istorice – scria el –. ceea ce însemna o regândire a mijloacelor ºi instrumentelor dominaþiei. de anvergurã ºi. cu excepþia nordului. potenþialul de putere pe care îl reprezenta pentru America flota maritimã ºi cã a afirmat cerinþa construirii sale în cuvinte clare. Dar capacitatea de a proiecta puterea cu mijloacele potrivite pentru o etapã sau alta reprezintã o constantã. Rusia a luat locul imperiului mongol. Contribuþia lui Mahan este cã a sesizat. Mai târziu. tot din spaþiul american. Turciei. pentru a fi efectivã. Aceastã cale de acces este. dar poate fi ºi lovitã din toate aceste direcþii. nu devine oare evidentã permanenþa relaþiei dintre realitãþile geografice ºi aceste tendinþe? Spaþiile vaste ale Eurasiei. Indiei ºi Chinei iau locul raidurile centrifugale ale popoarelor stepei. Presiunile sale asupra Finlandei. alþi autori. Ea ocupã. ideea ca atare reprezintã un element esenþial al oricãrei abordãri geopolitice de tip modern. indiscutabil. Instrumentele cu care o þarã îºi proiecteazã puterea sunt ºi trebuie sã fie diferite de la epocã la epocã. Dezvoltarea impetuoasã a mobilitãþii bazate pe cãi ferate moderne reprezintã doar o problemã de timp. un fel de „spaþiu maritim al secolului XXI“. la scarã globalã. este important sã relevãm ideea lui Mahan cã puterea. nu constituie oare tocmai ele astãzi regiunea-pivot a politicii mondiale? Aici au existat ºi continuã sã existe condiþii de mobilitate care permit apariþia unei puteri militare ºi economice mobile. ci controlul asupra cãii de acces cãtre acel teritoriu. cel mai proeminent reprezentant al geopoliticii anglo-saxone. mai devreme decât alþii. iar controlul mãrii presupune existenþa unei puternice flote oceanice. trebuie însoþitã de capacitatea de a proiecta puterea. aceeaºi poziþie strategicã centralã pe care o deþine Germania la nivelul Europei.

Ceea ce le-a asigurat ºi o preeminenþã istoricã. spune autorul englez. celelalte pãrþi ale globului apar drept marginale. Aceastã reþea de comunicaþii va pune în valoare marile bogãþii naturale ale zonei. Karl Haushofer aprecia: „O grandioasã explicaþie a politicii mondiale. Puterile . cele care au nãvãlit spre marginile continentului în valuri succesive. dominaþie încoronatã de cel mai întins imperiu oceanic al lumii. În acel moment se construise doar o singurã asemenea cale feratã transsiberianã. Epoca aceasta este dominatã de puterile maritime.Geopolitica anglo-americanã 49 Fidel concepþiei sale. Sunt teritoriile pe care au înflorit marile civilizaþii ale Europei. Dacã Marea Britanie îºi menþine o poziþie de lider. de la Oceanul Îngheþat pânã la munþii ºi podiºurile care despart zona de nord ºi centralã a Asiei de cea de sud. un cerc de state ºi regiuni exterior din punct de vedere geografic continentului propriu-zis. ale Mãrii Mediterane. Australasia. mobilitatea zonei-pivot va fi mult mai mare. Noua situaþie ridica provocãri foarte serioase pentru puterile maritime. potenþialul demografic al regiunii. cele care au reuºit sã strãbatã distanþele continentale imense din zona central-asiaticã pânã spre þãrmurile Pacificului. acest statut va fi luat cu asalt de puterile continentale ºi cu deosebire de Rusia. aceastã zonã geograficã este ocupatã de Rusia. considerând cã multe dintre evenimentele care au marcat evoluþia omenirii au o determinare geograficã. sã exercite o presiune din ce în ce mai mare asupra regiunilor marginale. De la începuturile epocii columbiene. Zonapivot se întinde dinspre þinuturile vecine cu Pacificul pânã în zona cuprinsã. asiguratã prin construirea cãilor ferate. ale Atlanticului. astfel încât este inevitabil sã se ridice o mare putere inaccesibilã comerþului oceanic. între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. Astãzi. Referindu-se la expunerea lui Mackinder din 1904. Indiei ºi Chinei. la vest. un cerc de state situate pe continent. asistãm la o reaºezare a balanþei de puteri a lumii în favoarea statului-pivot. Ea dezvãluie mai întâi existenþa unei zone compacte de pãmânt situate în centrul Eurasiei. puterile maritime au avut un avantaj strategic: mobilitatea net superioarã pe care le-a oferit-o marea. Mackinder evidenþiazã cu pregnanþã însemnãtatea realitãþilor geografice în politica mondialã. suprafeþele agricole imense. Mobilitatea care a reprezentat marele atu al puterii maritime începe sã fie compensatã ºi chiar întrecutã de mobilitatea continentalã. este mai mult din inerþie. Curând. Africa subsaharianã. dar când întreaga Asie Centralã ºi de Nord va fi împânzitã de cãi ferate. ªi este imperios ca zona-pivot. O datã cu sfârºitul epocii columbiene. Sunt þinuturile ocupate cândva de imperiile nomade. mai ales dacã Germania se va alia cu Rusia“. America de Nord (vezi harta 1). dar care prezintã un important fronton maritim (oceanic). cum ar fi Marea Britanie. ocupându-le pentru anumite perioade de timp. comprimatã în câteva pagini. cel britanic. fapt care îi conferã acestei þãri o puternicã poziþie internaþionalã ºi un relief geopolitic particular. pe care autorul o denumeºte „zona-pivot a istoriei mondiale“. Orientului Mijlociu. În raport cu aceastã zonã centralã. spune Mackinder. Urmeazã conturul exterior – outer (insular) crescent. Ele sunt grupate în statele care alcãtuiesc ceea ce Mackinder numeºte contur interior – inner (marginal) crescent.“6 Meditaþia pe care ne-o propune Mackinder se sprijinã pe câteva realitãþi geografice descoperite dupã o atentã lecturã a geografiei globului ºi a relaþiei sale cu istoria mondialã. ocupatã de Rusia.

New York. p. 1904 (apud Halford J. Democratic Ideals and Reality.Harta 1: Teoria zonei-pivot – Mackinder. 260) . The Norton Library. 1962. Mackinder.

sã-i releve importanþa. pentru prima analizã care vrea sã atragã atenþia asupra unei corelaþii. El ne oferã un punct de sprijin în dezbaterea care s-a prelungit pânã astãzi: trebuie geopolitica sã se concentreze doar pe . cel de creºtere. ºi alta socialã ºi umanã. cum pot fi evitate rãzboaiele care revin ciclic în viaþa lumii. La o examinare mai atentã. Vom reveni asupra importanþei esenþiale pentru geopoliticã a demersului respectiv. am spune. cum ar trebui sã fie cititã mai veridic istoria lumii ºi sã fie identificate soluþii care sã reprezinte o contrapondere la influenþa geografiei asupra istoriei. Primul proces. fireºti. Democratic Ideals and Reality este scrisã în iarna lui 1919. una naturalã. ºi de data aceasta Mackinder scrie un preambul. lucrarea este un fel de Organon geopolitic: cum sã legãm idealurile noastre de realitãþile durabile ale pãmântului pe care trãim. expune întreaga filosofie a lucrãrii.Geopolitica anglo-americanã 51 oceanice vor trebui sã recurgã la un fel de defensivã. în cele din urmã. intitulat „Perspective“. Studiul din 1904 fusese scris dupã revolta burilor din Africa de Sud. cunoscut mai cu seamã pentru studiile sale din 1904 ºi 1943. sã scoatã la luminã influenþa ei asupra evoluþiei lumii. care. este rezultatul distribuþiei inegale a fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã de pe suprafaþa globului. Mackinder publicã lucrarea Democratic Ideals and Reality (Idealurile democratice ºi realitatea). Excelând cu deosebire în analize mai concentrate. într-o mare mãsurã. egalitatea ºanselor pentru naþiuni nu existã în naturã. cum am spune astãzi. Este o lucrare cu mesaj. În primul rând. în patru pagini. poate cã analiza cuprinde ºi exagerãri. ºi expansiunea spre alte teritorii. „Marile rãzboaie ale istoriei – ºi a avut loc un rãzboi mondial (world war) aproape la fiecare o sutã de ani în ultimele patru secole – sunt produsul direct sau indirect al creºterii inegale a naþiunilor. conduce la conflicte violente. în contextul actual. Cum sã adaptãm idealurile noastre la realitãþile pãmântului pe care trãim. În 1919. a cãrei înãbuºire a solicitat mult Imperiul. geograficã. ea reprezintã singura lucrare de proporþii a autorului englez. întrucât el este esenþial pentru viziunea autorului. unde. Sã mai observãm cã ºi de data aceasta demersul sãu exprimã un sentiment al urgenþei. pe care autorul doar îl menþioneazã. Cu alte cuvinte. astfel încât sã previnã repetarea rãzboaielor ºi sã asigure o pace durabilã. Scopul demersului sãu este sã lumineze latura geograficã. un avertisment pentru evenimentele care urmau: crearea Ligii Naþiunilor. dupã încheierea conflagraþiei mondiale. de care lumea nu a fost întotdeauna conºtientã. considerãm deopotrivã oportun sã accentuãm cel de-al doilea factor explicativ. creºterea economicã pe un teritoriu dat. creºterea economicã este vãzutã sub cele douã premise ale sale.“7 Am redat mai pe larg acest citat. Dupã cunoºtinþa noastrã. organizarea ei în lumina unei anumite concepþii. Mackinder se concentreazã cu deosebire pe cea naturalã. cum sã se previnã acumularea tensiunii dintre naþiuni. în timpul Conferinþei de Pace de la Paris. Meditaþia pe care ne-o propune se bazeazã pe douã categorii fundamentale: creºterea. ºi scopul lor major este sã împiedice ca Germania sã fie atrasã într-o politicã de pivot continental. În acest efort. cum sã fie instituitã ºi menþinutã justiþia în viaþa oamenilor ºi a naþiunilor. dar nu pretinde nici un moment cã aceasta epuizeazã explicaþia creºterii. geograficã. este produsul a douã condiþii. iar aceastã creºtere inegalã nu este în întregime datoratã geniului ºi energiei mai mari ale anumitor naþiuni comparativ cu altele. Acum.

inclusiv de istoria ultimilor patru ani ºi. Datele naturale. iar ca demers concret ar fi lipsitã de prospeþimea pe care o aduce analiza inspiratã de o evoluþie semnificativã. Importantã este corelaþia. ca disciplinã. deþinãtoarea fortãreþei lumii a înregistrat un colaps. dar nu poate neglija celãlalt factor. într-o epocã în care organizarea a avut influenþa decisivã în creºterea economicã. Care nu poate fi pus în legãturã decât cu organizarea în sensul sãu cel mai larg. atunci am putea spune cã aserþiunea autorului englez respirã un anumit determinism geografic rezonând cu scrierile lui Ratzel sau cu un anumit darwinism social. într-adevãr. nu ar avea nici un viitor. subestimate sau neglijate. cele geografice ºi naturale. eliberatã de mecanicismul determinismului geografic: omul se poate ridica deasupra acestor condiþii. spunând cã alãturarea dintre pãmânt ºi mare. aceasta este fraza cu care se încheie „Perspectiva“ de care am amintit. Soluþia. ºi nu atât ponderea pe care o deþine un factor într-o etapã sau alta. ºi anume fosta URSS. dintre solul fertil ºi zonele strategice este de aºa naturã încât permite dezvoltarea imperiilor ºi. . dupã aceea. o corelaþie de doi factori. dar nu neglijându-le. Mackinder aºazã la baza miºcãrii istorice un binom explicativ. este emancipatã de o asemenea influenþã.52 Geopolitica influenþa factorilor naturali asupra deciziei politice ºi orientãrilor mai mari în evoluþia naþiunilor ºi a omenirii? Iatã cã unul din întemeietorii demersului de tip geopolitic ne spune cã ecuaþia miºcãrii istorice mai cuprinde ºi alt factor explicativ de care trebuie neapãrat sã þinem seama. Condiþiile naturale care fãceau din aceastã zonã a globului o fortãreaþã naturalã. Analiza întreprinsã în planul „realitãþilor durabile“. Democratic Ideals and Reality este expresia efortului de a introduce în ecuaþia dezvoltãrii ºi a miºcãrii istorice realitãþile durabile ale mediului nostru natural. totuºi. Dacã vom mai parcurge încã o datã citatul de mai sus ºi mai ales continuarea sa – „Aº merge mai departe. dimpotrivã. prefigureazã o soluþie complet diferitã. ªi. În al doilea rând. Am putea sã ne întrebãm. „Strãdania mea este sã evaluez semnificaþia relativã a principalelor caracteristici fizice ale globului. deci în decizia politicã. ar pãstra oare aceeaºi pondere a factorilor care alcãtuiesc în concepþia sa binomul explicativ al miºcãrii istorice? Primul lucru cu care ar fi confruntat se referã chiar la prãbuºirea statului care ocupa zona-pivot. ºi aici descoperim unul din elementele care îl fixeazã pe Mackinder drept reper fundamental în evoluþia geopoliticii. în continuare. Analiza este marcatã. bogãþiile. însãºi corelaþia pe care Mackinder a situat-o la baza miºcãrii istorice se cere regânditã. au generat atâtea convulsii devastatoare pentru omenire. care. populaþia nu s-au schimbat. în cele din urmã. a unui singur imperiu mondial“8 –. au rãmas aceleaºi. în sensul reponderãrii factorilor care o compun. În caz contrar. Dacã nu ar asimila ºi acest factor. Pe de altã parte. de influenþa determinismului geografic. cum ar proceda astãzi Mackinder. ci pornind de la ele. ea. dupã opinia noastrã. aºa cum au fost ele testate de istorie. cu o poziþie strategicã de primã importanþã. sã focalizeze analiza pe importanþa mediului natural în miºcarea istoricã. Geopolitica este chematã. Demersul este focalizat pe o corelaþie cu obiectivul expres de a preveni conflictele violente pe care nesocotirea constrângerilor ºi influenþelor geografice le-a generat pânã acum. în mod legitim. sã vedem cum putem sã adaptãm mai bine idealurile noastre la aceste realitãþi durabile ale pãmântului pe care trãim“. demersul geopolitic nu ar putea nici mãcar aspira sã detecteze complexitatea dinamicii istorice.

prea încrezãtoare în puterea ei de a controla oceanele. „trebuie în mod necesar sã se opunã oricãrei puteri care încearcã sã organizeze resursele Europei de Est ºi ale Heartland-ului“11. Cine stãpâneºte Heartland-ul stãpâneºte Insula lumii. Cum aprecia ºi Parker. împreunã cu râurile care se varsã în ele. dar ea cunoaºte unele modificãri. principala scenã a istoriei. Germania a cunoscut o ascensiune rapidã ºi a înlocuit Rusia ca principalã ameninþare de securitate pentru Marea Britanie. cât ºi de conþinut. Zona-pivot a lumii este denumitã de data aceasta Heartland (Inima Lumii). Este vorba nu numai de o schimbare de denumire. Dacã þara care ocupã Heartland-ul este puternicã. în sensul cã sunt controlate de puterea continentalã respectivã. iar relaþia ei cu partea maritimã a Europei apare mai strânsã decât cu estul. Heartland-ul este diferit conturat.“9 (vezi harta 2) Întrebarea mai importantã priveºte contextul în care autorul a lansat o asemenea apreciere ºi temeiurile formulei care a fãcut. Europa de Est se aflã de data aceasta cuprinsã în Heartland.Geopolitica anglo-americanã 53 Pledeazã pentru emanciparea de rigorile determinismului însãºi urgenþa sub care a fost scrisã lucrarea. în jurul Africii. a ajuns cel mai des întâlnit citat din opera sa: „Cine stãpâneºte Europa de Est stãpâneºte Heartland-ul. Începând cu a doua parte a secolului al XIX-lea. Iar Europa de Vest. cu populaþia cea mai numeroasã. Mackinder face chiar un pas mai departe ºi învesteºte Europa de Est cu un rol-cheie în controlul Heartland-ului. atât de formã. Asia ºi Africa sunt cuprinse în conceptul de Insulã a Lumii. Europa. începând din secolul al XVI-lea. în 1870. Sensul urgenþei nu poate fi înþeles decât þinând seama de convingerea autorului cã se poate ajunge la cea mai avantajoasã pace. cât ca o insulã gravitând în jurul Insulei lumii. cea mai mare masã compactã de pãmânt a globului. ºi anume existenþa unei întinderi de pãmânt fãrã mari bariere naturale între Heartland ºi Europa Occidentalã. nu s-a situat de partea Franþei. nu a sesizat schimbarea de pe continent ºi. Cine stãpâneºte Insula Lumii stãpâneºte lumea. Explicaþia este tot de naturã geograficã. Anglia nu numai cã nu a „citit“ . cã o nouã structurã internaþionalã – Mackinder avea în vedere Liga Naþiunilor – poate adopta hotãrâri care sã previnã o altã conflagraþie. teza fundamentalã privind dihotomia între puterile continentale ºi cele oceanice rãmâne centralã în aceastã lucrare. una dintre cele mai mari modificãri fiind includerea în interiorul sãu a bazinelor Mãrii Negre ºi Mãrii Baltice. În aceastã lucrare el formuleazã teza care. carierã. care. Astfel. insularã ºi peninsularã. cã ºansa oferitã de contextul acela particular nu trebuie în nici un fel ratatã. dar mai ales o datã cu noul veac. atunci cele douã mãri – Marea Neagrã ºi Marea Balticã – devin „mãri închise“. „centrul de gravitaþie în Europa de Est s-a mutat de la Petrograd la Berlin“10. care se întinde acum pânã la o linie situatã între Elba ºi Adriatica. dupã aceea. America de Nord nu este privitã atât ca un continent. care i-a încurajat pe oamenii uscatului sã vinã mai ales în aceastã direcþie. constituie „Promontoriul lumii“. aºa cum Marea Mediteranã a fost o „mare închisã“ pe vremea când era controlatã de Imperiul Roman. este controlat de puterile maritime ale Europei. în sudul ºi estul Asiei. Prilej pentru autor de a formula o judecatã asprã la adresa politicii engleze. în timp. care. Coastele sudice ale Insulei Lumii – întinzându-se din Europa. orbitã încã de victoria de la Trafalgar. De la sfârºitul secolului al XIX-lea.

Inima Lumii Europa de Est Harta 2: Europa de Est. 215) . International Politics on the World Stage. Duskin/McGraw-Hill. p. 1999. intrândul cãtre Inima Lumii (apud John Rourke. Gutford.

Din nou vom recãdea la starea de pânã atunci. Ceea ce poate face Liga Naþiunilor este sã porneascã de la aceste date ºi sã încerce sã asigure un echilibru real al statelor lumii. iar cuceririle – scopul oricãrui stat agresor. a fost tratat cu superficialitate ºi îngãduinþã atât de englezi. aºa cum ar zãdãrnici ºi o legãturã directã între Germania ºi Rusia sau tentativa din ambele pãrþi de a împãrþi zona în sfere de influenþã. Totodatã. Lucrarea menþionatã mai sus este retipãritã în 1942. „Testul Ligii va fi în Heartland“. în zona maritimã. Totul este sã fie folosit acest moment atât de prielnic pentru a preveni reizbucnirea conflictelor. cuplatã cu tendinþa de a domina. Europa de Est ar constitui un spaþiu predilect pentru o asemenea organizare. Nu l-a trecut nici Anglia. cât ºi de americani. Ca o ironie. cu o putere la care fiecare din statele componente nu poate nici mãcar aspira. deci cine deþine o poziþie dominantã. În Marea Britanie s-a dat puþinã atenþie acestei lucrãri. autorul nu a avut. interesul pentru ideile din opera lui Mackinder ºi în Marea Britanie. ºi anume ca înarmarea Germaniei sã fie consideratã „declaraþie de rãzboi“. au fost la rãdãcina rãzboaielor). ªi. atunci lumea. spune autorul. astfel încât nici unul din ele sã nu poatã deveni suficient de puternic pentru a o sfida (câºtigarea poziþiei dominante. Un instrument în aceastã direcþie ar fi constituirea de cãtre marile puteri a unor structuri de garantare a principiilor Ligii. Aceasta este realitatea pe care trebuie sã o acceptãm ºi cu care trebuie sã ne împãcãm. Ceea ce menþionase Mackinder în legãturã cu importanþa echilibrului între naþiuni ca primã condiþie a pãcii a fost nesocotit ºi. Ea face legãtura între cele douã mari puteri ale Heartland-ului: Rusia ºi Germania. . în vedere puterea intrinsecã a Europei de Est. peste doar douã decenii. ci condiþia ei de „mãsurã“ a celor douã puteri continentale. Europa de Est mai are ºi o altã semnificaþie. Un alt instrument ar putea fi reprezentat de cãtre alcãtuirea unor federaþii de state mici. În acest context.Geopolitica anglo-americanã 55 bine evenimentele ºi nu a înþeles semnificaþia mai adâncã a confruntãrii dintre Franþa ºi Germania. credem. ar putea fi organizatã de puterile anglo-americane. în cele din urmã. atât de frãmântatã dupã primul rãzboi. Test pe care Liga nu l-a trecut. De pildã. de francezii înºiºi. cauzele rãzboaielor nu pot fi modificate. Evenimentele din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au trezit. Dacã va eºua în aceastã tentativã. ecoul scrierilor lui Mackinder a fost mai mare în Germania. acest echilibru s-a rupt chiar în interiorul Heartland-ului. Stãpânirea ei aratã ºi cine deþine preeminenþa la nivelul Heartland-ului în ansamblu. Distribuþia fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã este aceeaºi. se va întoarce din nou la situaþia în care forþa este arbitrul final. O altã dezvoltare a concepþiei sale comparativ cu cea expusã în 1904 priveºte evoluþia internaþionalã ºi problemele ei. Ceea ce a cerut Franþa. spunea Mackinder. o asemenea structurã. aceea de „sclavi ai geografiei lumii“. Arareori lumea învaþã din propriile greºeli. ea ar putea reprezenta ºi avantajul cã ar descuraja Germania sã încerce din nou o miºcare de expansiune spre est. În concepþia autorului englez. exact în aceeaºi formã în care fusese publicatã prima datã. în cele din urmã. dar „a uitat cã puterea maritimã este în mare mãsurã dependentã de productivitatea bazelor pe care se sprijinã ºi cã estul Europei ºi Heartland-ul ar putea asigura o puternicã bazã maritimã“.

continentul african este despãrþit de Europa doar de câþiva kilometri de apã în zona strâmtorii Gibraltar. ºi nu a zdruncinat punctele mele de vedere anterioare“12 – ar fi fost la fel de valabil ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. În articolul din 1943. Insula Lumii cuprindea cele mai mari bogãþii naturale. stabilirea unei corelaþii între miºcãrile istorice mari ºi condiþiile geografice în care au avut loc. Din suprafaþa totalã a globului trei pãtrimi sunt ocupate de apã. Dacã reuºim. Nu numai cã Insula Lumii ocupã cea mai mare parte din suprafaþa de uscat a globului. cât ºi maritime. Întâlnim în noul studiu aceeaºi preocupare de a identifica o formulã a influenþei geografiei asupra miºcãrii istorice. Mackinder revine asupra conceptului de Heartland în studiul „The Round World and the Winning of the Peace“. De asemenea. Sunt numeroase argumentele în favoarea acestui demers. în timp ce cealaltã treime este formatã din America de Nord ºi de Sud ºi din Australia. publicat în numãrul din iulie 1943 al revistei Foreign Affairs. Douã concepte pereche: Heartland ºi Oceanul Interior. aceea de a interpreta evenimentele curente ºi forþele politice aflate în competiþie într-o perspectivã mai cuprinzãtoare. în acelaºi timp. mult mai devastator decât cel în urma cãruia Mackinder scrisese Democratic Ideals and Reality. iar din aceastã suprafaþã douã treimi revin Insulei lumii. Cu precizarea cã „este mai valid ºi mai folositor astãzi decât era cu douãzeci sau cu patruzeci de ani în urmã“. ºi nuanþe. Interesant este cã ceea ce subliniazã el în prefaþa la ediþia din 1919. aceastã formulã ar trebui sã aibã o valoare practicã. modificãri semnificative ale noþiunilor anterioare. Cu peste douãzeci de ani mai târziu. Datele fizice sprijinã o asemenea împãrþire. cu anumite ºanse de succes. care sã confere o valoare practicã analizei. este nevoie sã abandonãm împãrþirea clasicã a globului în oceane ºi continente ºi sã operãm cu noþiunile pe care ni le propune autorul englez: Insula Lumii ºi Oceanul Interior. Heartland-ul ºi Oceanul Interior reprezintã de data aceasta zona de influenþare a vieþii lumii. autorul îºi concentreazã analiza pe Insula Lumii. Numai o pãtrime revine uscatului. care însumeazã caracteristici atât ale puterii continentale. . interpretãri noi. În plus. „În momentul de faþã ne aflãm pentru prima oarã în poziþia de a încerca. reprodusã ºi de cãtre ediþia la care am fãcut referire – „Dacã mã angajaz sã scriu despre aceste teme într-o lucrare de mai mare amploare este pentru cã simt cã rãzboiul a confirmat. A urmat un alt conflict. la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. prin construirea Canalului de Suez) ºi una aproape perfectã. Pentru prima datã suntem în mãsurã sã percepem trãsãturi ºi evenimente de importanþã realã pe scena lumii întregi ºi sã cãutãm o formulã care sã punã în luminã determinarea geograficã a istoriei universale. de aceea.“ Se adaugã. formatã din Europa. noul centru de putere. Pentru a-i înþelege ideile. tabloul geografic înfãþiºat de Mackinder ºi lectura realitãþilor naturale ale lumii sunt mult diferite. Oceanul Planetar era dominat la acea vreme în mod limpede de cãtre Marea Britanie. Asia ºi Africa.56 Geopolitica acolo unde Liga Naþiunilor trebuia sã susþinã testul fundamental. De ce considerã Mackinder cã Africa face parte din Insula Lumii? Iatã argumentele: existã o continuitate perfectã între Africa ºi Asia în zona Suez (despãrþirea s-a fãcut artificial. dar ea este locuitã de majoritatea populaþiei lumii.

care a ocolit Capul Bunei Speranþe pentru a ajunge în Indii (la sfârºitul secolului al XV-lea) ºi incursiunile trupelor cazace. Avem în vedere spaþiul din articol afectat noþiunii. porneºte de la realitãþile evidenþiate de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Se întinde de la coasta arcticã pânã la deºerturile centrale ºi are ca limitã vesticã istmul larg dintre Marea Balticã ºi Marea Neagrã. numai cã de data aceasta a fost vorba despre un drum terestru. dar avem în vedere. întrucât nu coincid în întregime. India sau China. pentru cucerirea Siberiei. Distanþã comparabilã cu cea parcursã de ruºi pentru a ajunge în Manciuria. Noul echilibru de putere nu se mai constituie în jurul celor douã tipuri de puteri. Prefigurarea noþiunii de Heartland a avut loc de-a lungul unei perioade mai lungi „de observaþie ºi meditaþie“. repetabilitate legatã de mediul geografic. De data aceasta. Cã este chiar abandonatã nu se poate susþine. al cãrei început a fost victoria germanã din 1870 asupra Franþei. dar. cel mai popular concept al domeniului. China. Ceea ce i-a sugerat autorului englez o „paralelã contrastantã“ între alte douã evenimente istorice: itinerariul lui Vasco da Gama. dupã pãrerea noastrã. în secolul urmãtor. disputa puteri oceanice–puteri continentale nu a mai funcþionat. Ceea ce pune în luminã o anume repetabilitate a evenimentului istoric. din aceastã zonã au venit succesiuni de raiduri ale triburilor nomade. Heartland-ul cuprinde cea mai largã suprafaþã platã de joasã altitudine de . în care distincþia ºi. Aceºtia se susþin unul pe altul ºi îºi pun amprenta în determinarea ºi delimitarea zonei. probabil. nici contururile de ansamblu ale zonei nu pot fi trasate cu precizie.13 Cã noþiunea a fost modificatã substanþial. Totuºi. ªi în 1943 nu erau multe dubii cu privire la câºtigãtorii conflagraþiei. a pãstrat în minte atât de viu ceea ce se întâmplase atunci. Primul dintre aceºti factori este întinderea platã de joasã altitudine. Orientul Mijlociu. Iar puterea militarã terestrã care ocupa Heartland-ul era imensã. De aceea. Uniunea Sovieticã ieºise întãritã din rãzboi. puternic surprinsã de înfrângerea Franþei. în acelaºi timp.“ Explicaþia pe care o avanseazã autorul þine de existenþa a trei factori. Modificatã atât de mult. Britanicii au trebuit sã strãbatã oceanul pe o distanþã de aproape zece mii de kilometri pentru a-i înfrunta pe buri. mai ales. Cu mult înainte de campania ruseascã în Siberia ºi în Asia Centralã. care avea la acea datã 9 ani. Conºtiinþa englezã fusese. sunt douã evenimente particulare care grãbesc formularea conceptului: rãzboiul purtat de Anglia în Africa de Sud în contra burilor (1902) ºi cel dus de Rusia în Manciuria (1904). Heartland-ul nu mai are contururile anterioare: „Heartland-ul este constituit din partea de nord ºi din centrul Eurasiei. Mackinder nu putea sã-ºi abandoneze tocmai acum cel mai important concept geopolitic pe care l-a lansat ºi. Mackinder a abandonat teoria sa despre Heartland în studiul din 1943. încât unii autori considerã cã. care poate fi considerat ºi un fel de testament geopolitic al autorului. redefinite. confruntarea puteri continentale–puteri oceanice trebuia înlocuitã.Geopolitica anglo-americanã 57 Noul studiu. În noua abordare. care au supus temporar populaþia sedentarã din Europa. ci între zona nordicã de influenþã (alcãtuitã din Heartland ºi Oceanul Interior) ºi þinuturile musonice ale Asiei (reprezentate de þãrile care au deschidere cãtre ocean: India. probabil. Rusia a luptat alãturi de Anglia. Mackinder oferã chiar unele amãnunte privind naºterea conceptului. noþiunea de Heartland este modificatã. Asia de Sud-Est. de vreme ce Mackinder. ºi realitatea politicã propriu-zisã. de fapt. scris la 82 de ani. este limpede.

O populaþie care creºte. În plus. pe Ienisei. La est de acest râu avem o întindere de munþi. Care este valoarea strategicã a Heartland-ului? Ca sã facã mai plasticã aceastã valoare. Iar cele situate dincoace de Urali se varsã în marea Caspicã sau în lacul Aral. în al treilea rând. în cea mai mare parte a anului. Graniþa de est este fixatã. nu este propice navigaþiei. Al doilea factor ar fi acela cã râurile care traverseazã câmpia sunt navigabile. are o suprafaþã de 20 de ori mai întinsã. În sfârºit. ale þinuturilor sãlbatice ale Lenei ºi ale lanþului de munþi care începe de la Altai ºi continuã cu deºerturile Gobi ºi Tibet. Pivotul Heartland-ului este plasat de cãtre Mackinder chiar la sud de Urali (vezi harta 3). Dar cea mai importantã diferenþã constã în ceea ce autorul numeºte „valoarea de apãrare“ a celor douã zone-pivot. platouri. Ultimul este reprezentat de o regiune mult mai restrânsã. Este adevãrat cã Heartland-ul rus are o frontierã deschisã mult mai mare decât cel francez. care. iar ruºii au folosit Heartland-ul pentru apãrare ºi retragere strategicã. Cel rusesc este locuit de o populaþie de patru ori mai numeroasã. este vorba despre existenþa unei întinse zone de pãºune care. vãi. mãri închise. Dar ºi populaþia rusã este mult mai numeroasã. pãduri de conifere. Pentru a uºura cititorului reprezentarea mai simplã a zonei-pivot. autorul comparã Heartland-ul rusesc cu cel francez. nu. Zona de pãºune a oferit de-a lungul timpului condiþii ideale pentru mobilitate. Mackinder oferã ºi o altã echivalenþã: „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul. calul a reprezentat principalul vehicul al mobilitãþii de-a lungul istoriei. Franþa s-a putut apãra retrãgându-se ºi folosind strategic valoarea zonei. se varsã în Oceanul Îngheþat. dintre care aproximativ cinci milioane sunt grupate de-a lungul liniei ferate transcontinentale care leagã oraºul Irkuþk de Vladivostok. Vasta întindere de pãmânt care urmeazã este foarte potrivitã pentru apãrare în adâncime ºi pentru retrageri strategice. Superioritatea zonei-pivot ruseºti de aici încolo începe. . Pe aceastã „poartã“ a atacat Hitler. în cea de-a doua. Este ceea ce autorul numeºte þinuturile Lenei (dupã numele fluviului care traverseazã zona). cuprinsã între Vosgi ºi Marea Nordului. în cea mai mare parte. cu trei milioane de persoane. Câmpia se prelungeºte cu zonele inaccesibile ale coastei arctice. Atuul principal al regiunii este reprezentat de bogãþiile imense de care dispune. coincide cu suprafaþa platã de joasã altitudine. de aceastã datã. cele situate dincolo de Urali. înconjuratã de munþi ºi mare ºi având o singurã deschidere. ambele. O întindere imensã de aproape patru milioane de kilometri pãtraþi pe care trãieºte doar o populaþie de circa ºase milioane de locuitori.58 Geopolitica pe suprafaþa globului. Heartland-ul se întinde deci la vest de Ienisei. Ca ºi în prerie. numai cã ele nu se varsã într-o mare aflatã în legãturã directã cu Oceanul Planetar. numai cã frontiera sa deschisã este plasatã la vest. cu o singurã excepþie“. practic neatinse. deschiderea sa fiind de patru ori mai mare. cea dinspre nord-est. Heartland-ul rusesc are alte dimensiuni decât cel francez. O parte din ele. În prima conflagraþie mondialã. Aici Franþa este vulnerabilã. fãrã sã acopere întreaga suprafaþã a acesteia din urmã. Rusia repetã pattern-ul Franþei. anual. pe o suprafaþã de peste patru milioane de kilometri pãtraþi pe care locuieºte o populaþie de 170 de milioane. pe aici s-au produs marile atacuri ºi marile agresiuni în timpul Primului ºi celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. iar Rusia poate aºeza pe istmul ponto-baltic un numãr de soldaþi de patru ori mai mare.

Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. adâncimi. Heartland-ul rus. prin barierele sale naturale. populaþiile care au locuit aceastã zonã au încercat sã ajungã la mare. . ele au exercitat de-a lungul istoriei o imensã presiune asupra popoarelor care ocupau regiunile de coastã. drept urmare. el constã în tehnica de a „vinde“ spaþiu pentru a câºtiga timp ºi de a construi la mare distanþã în spatele frontului o industrie de apãrare. frontoanele Eurasiei. 1985. nu.Geopolitica anglo-americanã 59 Harta 3: Teoriile lui Mackinder cu privire la Inima Lumii (apud Geoffrey Parker. Cum menþionau ºi Russel Fifield ºi Etzel Pearcy. London & Sydney. prin întinderi. p. prin dificultatea de acces. Autorii amintiþi denumesc aceastã strategie „strategia apãrãrii în adâncime“14. are o netã superioritate în comparaþie cu cel francez. De pe el s-au iniþiat expediþii de cucerire. Ceea ce a ºi fost confirmat de istorie: Heartland-ul francez a fost cucerit. cel rus. 123) Existenþa unei mase compacte de pãmânt precum Heartland-ul a generat un tip special de strategie de apãrare. de pe el au pornit valurile de popoare migratoare. Croom Helm.

sã-l ascultãm pe Mackinder. la începutul secolului. acesta s-ar fi putut extinde pânã la þinuturile marginale ale Eurasiei.60 Geopolitica Concluzia studiului din 1943 ºi a noii viziuni despre Heartland este expres formulatã: „Toate acestea conduc la concluzia inevitabilã cã. un cap de pod care poate fi apãrat (vezi harta 4). Pe de altã parte. Franþa. Mackinder îºi dã seama cã. Prima. consideratã un gen de Malta la o altã scarã. El atrage atenþia asupra unei trãsãturi . au invadat Europa. ea va deveni cea mai mare putere continentalã a planetei. Pe suprafaþa Eurasiei existau deja state puternice care puteau sã ajungã la dominarea întregului supracontinent. dacã Uniunea Sovieticã iese din acest rãzboi ca învingãtoare a Germaniei. Temerea sa era generatã de o eventualã apropiere dintre statele axiale. Mackinder observã cã nu existã bariere naturale importante între Germania ºi Rusia. pânã la punctul în care sã controleze chiar zona-pivot. se lanseazã un nou concept. el considerã cã existã trei puteri continentale care au cucerit poziþii dominante în zona axialã: Germania. singurã. De ce nu ar putea avea loc ºi o miºcare în sens invers? se întreabã autorul englez. A doua.“ Interpretare cu finalitate strategicã a geografiei. subliniazã el. Scrierile lui Mackinder ilustreazã întrebãrile ºi preocupãrile unui savant englez privitoare la fenomenele politice care puteau avea loc pe continent. a treia. De aceea. va fi puterea care ocupã poziþia de apãrare cea mai avantajoasã din punct de vedere strategic. ceea ce a facilitat miºcãrile masive de populaþie de la începutul mileniului ºi explicã uºurinþa cu care mongolii. ca þarã continentalã tipicã. Mackinder era preocupat fie de o apropiere între Germania ºi Rusia. este ca o cetate protejatã de apele care o înconjoarã. Opera lui Mackinder reprezintã o interpretare cu finalitate strategicã a geografiei lumii. Pentru prima oarã în istorie ea este ocupatã de o armatã care are atât atuul numãrului. Marea Britanie ºi Franþa“. pentru autorul englez apãreau doi actori principali: Anglia. pentru a preveni constituirea unei axe continentale Berlin–Moscova. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea axe. mai mult. Deosebirea fundamentalã faþã de studiul publicat în 1904 aici apare. Pentru a înþelege mai bine raporturile dintre cele douã concepte. venind din Asia. Mackinder preconiza intensificarea relaþiilor de bunã colaborare dintre Marea Britanie ºi Rusia. Heartland-ul este cea mai mare fortãreaþã naturalã a pãmântului. În fond. ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa puterii Marii Britanii. În „The Geographical Pivot of History“ Mackinder recomanda o politicã inteligentã din partea Marii Britanii. ºi Rusia. Rusia. este nevoie de o „cooperare strânsã ºi durabilã între SUA. În noul context. geografic spune autorul. Într-un fel sau altul. ca simbol al puterii maritime. cât ºi al calitãþii. ceea ce ar fi reprezentat o sfidare la adresa supremaþiei oceanice a Marii Britanii. În eventualitatea dezechilibrãrii balanþei de putere în favoarea unui singur stat. China. Anglia nu mai putea face faþã noii puteri continentale care se ridica: Uniunea Sovieticã. strategic. prezintã avantajul apãrãrii în adâncime. Este vorba despre conceptul de Ocean Interior vãzut ca un concept pereche cu cel de Heartland. þarã de mãrimi continentale. fie de o expansiune a Germaniei spre rãsãrit. De pildã. de pildã. adãugãm noi. În sfârºit. Aºa cum am mai spus. iar vastele resurse continentale ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice.

261) . Democratic Ideals and Reality. p. 1962. 1943 (apud Halford J. Mackinder.vot a-pi Zon ic nt tla ior) A r ul nte an n i ce a O oce ( a Inim ii Lum SUA Heartland de dimensiuni reduse Marea Britanie: Malta la o altã scarã Franþa: cap de pod Harta 4: Teoria zonei-pivot – Mackinder.

Douã mari þinuturi geografice vãzute de autor ca fiind în echilibru. un om cu experienþã practicã în domeniul aeronautic („Puterea aerianã depinde în mod absolut de organizarea practicã pe uscat“) ºi nu gãseºte de cuviinþã sã mai insiste. dar beneficiazã ºi de un „spirit dinamic“. iranian. în ultimã instanþã.62 Geopolitica extrem de importante a geografiei globului. tibetan ºi mongol. Este important felul în care introduce autorul noul concept de Ocean Interior. . Oceanul Indian ºi Atlanticul de Sud) ºi teritoriile cu care se învecineazã (Africa la sud de Sahara. ci ºi continentale (Franþa). ºi anume salba de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice care începe cu deºertul Sahara. Moºtenitoare ale unei tradiþii culturale bogate. În aceastã parte a pãmântului trãiesc sute de milioane de persoane. atunci el nu trebuie plasat în Asia. ele vor reprezenta contraponderea celorlalte sute de milioane care trãiesc în þinuturile cuprinse între Missouri ºi Ienisei. ci în America de Nord. continuã cu scutul Lorentian din Canada ºi ajunge la centura aridã din vestul Statelor Unite. George Cressey va considera cã. trece spre Alaska. nu este mai puþin importantã. chiar dacã se bazeazã pe elemente geografice certe. aceste popoare se vor dezvolta ºi vor evolua cãtre prosperitate. America de Sud ºi þinuturile musonice asiatice). Prin urmare. În interiorul acestei salbe întâlnim douã elemente geografice importante: Heartland-ul despre care am vorbit ºi Oceanul Interior (Atlanticul de Nord) cu cele patru regiuni subsidiare: mediteraneanã. El reprezintã o construcþie menitã sã contrabalanseze forþa principalei puteri continentale. dar ºi o contrapondere a sa. apoi se extinde spre þinuturile sãlbatice ale Lenei. arcticã ºi caraibianã. noul concept. Deci sã se învecineze pe un fronton larg cu marea (termenul ca atare de þarã putere amfibie va fi preluat ºi dezvoltat de Spykman). care posedã multe din bogãþiile Asiei. balticã. El formeazã o pereche cu Heartland-ul. dacã este sã vorbim despre Heartland. O construcþie care include nu doar puteri oceanice (Marea Britanie sau Statele Unite). Vorbind despre cele trei state. considerând cã argumentul se poate impune prin forþa evidenþei. Mai târziu. are o conotaþie strategicã evidentã. Astfel.15 În exteriorul salbei de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice se aflã Marele Ocean (Oceanul Pacific. posibila ei ascensiune ulterioarã ºi include pãmântul ocupat de noua putere în sistemul de echilibrare a puterilor Nordului. mai ales. sã fie amfibie dacã doreºte sã balanseze puterea continentalã. Autorul citeazã un specialist. continuã spre est cu deºerturile arab. Franþa. Oceanul Interior devine un centru din ce în ce mai important în ordine strategicã ºi economicã. „Trebuie adãugate câteva cuvinte despre celãlalt concept. sã considere cã ascensiunea acestei noi forþe ar împinge într-un plan cu totul secundar forþele maritime ºi armatele de uscat. pentru cã puterea maritimã trebuie. Autorul englez sesizeazã ridicarea Americii. Chiar dacã în treacãt. care sã balanseze cele spuse pânã acum“ (despre Heartland ºi despre statul care îl stãpânea la acea datã). simbolizatã în acel moment de Uniunea Sovieticã. prin care autorul înþelege civilizaþiile orientale vechi de pe teritoriile Chinei ºi Indiei actuale. Prin urmare. Mackinder þine sã sublinieze cã cea de-a treia. Mackinder îi avertizeazã pe cei tentaþi sã supraevalueze rolul noii puteri aeriene ºi. Un echilibru generator de pace ºi de libertate. Am insista puþin asupra acestui nou concept de þinuturi musonice asiatice.

Era deci posibil acum nu numai sã fie construitã o concepþie globalã privitoare la spaþiul terestru. astfel încât Anglia ºi Franþa au trebuit sã poarte un rãzboi (Rãzboiul Crimeei) pentru a-i opri înaintarea impetuoasã spre Europa. Cine priveºte atent harta continentului va observa imediat cã Europa nu este decât o prelungire a blocului masiv de pãmânt eurasiatic. acordând unei zone care cuprinde SUA. de prevenirea apariþiei unor decalaje. „conturul interior“ ºi „conturul exterior sau insular“. care a ajuns la începutul secolului al XIX-lea la Prut ºi la gurile Dunãrii. Ceea ce a devenit foarte clar în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Germania s-a extins mult spre est. un merit al lui Mackinder cã ºi-a modificat teoria în acord cu evoluþiile semnificative pe plan mondial. Franþa ºi Anglia au trebuit sã-ºi uneascã forþele pentru a stopa înaintarea ameninþãtoare a Rusiei. neîndoielnic. În rãzboiul din 1854. Anglia ºi Franþa statutul de þinut cu greutate geopoliticã asemãnãtoare cu cea a Heartland-ului. în evaluarea strategicã a diferitelor zone ºi regiuni? Fãrã îndoialã. în care lumea asistase la ridicarea a douã noi puteri.“ Mackinder vede existenþa noastrã ca o unitate a contrariilor geografice: Om ºi Naturã. Germania. care în 1870 a învins Franþa. La acea vreme Statele Unite nu aveau o prezenþã impunãtoare pe scena economicã ºi politicã a lumii. devenind una dintre primele puteri ale Europei. aceeaºi putere câºtigase în primii ani ai conflagraþiei supremaþia pe continent. Astfel. dupã ce luase sfârºit un secol dens în evenimente politice. Ar mai rãmâne de fãcut o remarcã. ci ºi o concepþie care sã cuprindã ierarhii de importanþã a diferitelor zone ºi regiuni ale lumii. aºa cum erau ele recomandate de cercetarea geograficã. ori . deºi observatorului atent nu putea sã-i scape faptul cã aceastã þarã întrunea mai toate condiþiile pentru a ajunge o superputere. puteri continentale ºi puteri maritime. dispunerea spaþialã în ascensiunea unor puteri. precum ºi de cea istoricã. Este. Mackinder atrage atenþia asupra acestui factor ºi cautã sã-l impunã ca reper de neocolit al cercetãrii de profil. Altminteri. Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918). cel puþin în aria europeanã. Pentru cei care se vor arãta surprinºi de importanþa decisivã pe care Mackinder o acordã Inimii Lumii. Japonia îºi extinsese influenþa pe întreg frontonul maritim al Asiei continentale. el oferã un tablou al vieþii politice internaþionale ca un spectacol spaþial. În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. puterile Nordului–þinuturile musonice. Opera geopoliticã a autorului englez consacrã o viziune bipolarã asupra lumii: puteri oceanice–puteri continentale. Mai întâi Rusia. iar spre vest era pe punctul de a câºtiga „supremaþia pe litoralul Atlanticului“16. nu de Rusia.Geopolitica anglo-americanã 63 „Omul. Supraestimeazã cumva autorul englez factorul geografic. Echilibrul lumii este dat de echilibrul între aceste puteri. vom menþiona cã teoria autorului englez a fost elaboratã într-un moment în care „zona-pivot“ nu avea o contragreutate de ordin geopolitic. ºi nu natura are iniþiative. Prin pacea separatã cu Rusia. intenþia acesteia de a ajunge la Bosfor ºi Dardanele. ci de o altã putere continentalã. Este adevãrat cã cele douã rãzboaie mondiale au fost provocate. O concepþie precum cea a lui Mackinder nu putea apãrea decât dupã ce cunoaºterea pãmântului ºi explorarea fiecãrui continent erau încheiate. Apoi Germania. ca o realã dramã teatralã („scena întregii lumi“) în care actorii sunt reprezentaþi de regiunile lumii ºi de legile pe care le ascunde dispunerea formelor geografice ale globului pãmântesc. În partea cealaltã a continentului. ambele continentale.

ºi mai puþin cauzele istoriei universale. chiar fãrã sã ne dãm seama. în felul acesta. prin natura sa. În ceea ce-l priveºte. care. pe de o parte. dotãrii ºi organizãrii popoarelor aflate în competiþie. întrucât el apare mai evident ºi este. economice ºi strategice. Iar variabilele geografice ale evaluãrii pot fi mult mai bine mãsurate ºi sunt mult mai constante decât cele umane. vigorii. unde s-au afirmat cândva civilizaþii de mare relief în istoria omenirii. fie un reflex de comoditate profesionalã în faþa complexitãþii pe care o presupune cercetarea: ne focalizãm pe ceea ce pare mai la îndemânã ºi mai uºor de explicat. chiar în perioadele când caracteristicile fizice respective nu erau studiate de cãtre geografi. adãugatã în timp. putem spera doar la o primã aproximare a adevãrului. al condiþiilor geografice. Preocuparea mea are în vedere acest control fizic de ansamblu. când se referã la þinuturile musonice care acoperã teritoriile Chinei ºi Indiei. cu alte cuvinte un complex de factori geografici. într-o mãsurã considerabilã. Deliberat sau nu. orice situaþie internaþionalã debalansatã naºte tensiuni ºi. focalizând analiza asupra factorului geografic. în orice caz. Dupã cum se poate vedea ºi în zilele noastre. mai uºor de evaluat. cu atât suntem mai apþi sã atenuãm diferenþele. Omul. ªi este bine sã ne reprezentãm mai clar dacã este vorba despre o absolutizare realã ºi asumatã sau de una preponderent construitã. Este evident cã. Meritã discutatã aceastã problemã ºi în contextul mai larg al reproºurilor care se fac geopoliticii în privinþa absolutizãrii factorilor naturali în explicarea fenomenelor politice. chiar ºi acolo unde el nu este decât într-o stare de potenþialitate. În acelaºi timp.64 Geopolitica de câte ori se referã la zone concrete. face precizãri importante: „Eu am vorbit ca geograf. fãrã a recurge la calea crudã a armelor. culturali ºi strategici. cât ºi valoricã. El identificã drept atuuri ale acestei zone populaþia. iar. Balanþa adevãratã a puterilor politice într-un anume moment este produsul. dupã opinia mea.“18 Poate mai presus de toate ar trebui relevatã preocuparea autorului englez de a identifica echilibrul. Cu cât estimãm mai fidel aceste variabile. în evoluþiile ulterioare ale disciplinei avem de-a face cu o problemã delicatã. au exercitat cel mai pregnant rol coercitiv asupra acþiunii umane ºi sã prezint unele dintre etapele importante ale istoriei organic legate de acestea. al numãrului. exercitã controlul. Mackinder estimeazã cã aceste zone se vor dezvolta pânã la nivelul de a putea întruchipa o contrapondere a populaþiilor cuprinse între Ienisei ºi Missouri. Echilibrul reprezintã o lege capitalã a vieþii internaþionale ºi este un merit incontestabil al autorului englez cã. tradiþia culturalã. dar natura. chiar cu un fel de capcanã profesionalã. Mai ales cã Mackinder se numãrã printre primii autori în acest domeniu. Sã-l ascultãm pe geograful englez. opþiunile a cât mai multor actori internaþionali. pe de alta. Mackinder îmbrãþiºeazã o poziþie ºtiinþificã clarã. nu este de naturã sã asigure soluþii ºi strategii pentru o evoluþie calmã. Recunosc cã eu ajung doar la un aspect al adevãrului. parcã anticipând criticile de mai târziu. recunoscând aspectele pe care se concentreazã ºi subliniind cã perspectiva adoptatã nu conduce ºi nu poate conduce decât la un adevãr parþial: „Îmi propun sã descriu acele caracteristici fizice ale lumii care. De pildã. ºi nu natura are iniþiative. el ia în calcul ºi alte variabile extrem de importante în devenirea unei puteri. subsumeazã . construitã pe valorile. bogãþiile. rolul factorului geografic este supraestimat.“17 Prin urmare. atât în ordine temporalã. recursul în exces la rolul factorului geografic poate exprima fie o disponibilitate redusã pentru investigarea unor variabile mai complexe ºi mai greu de evaluat.

În The Geography of the Peace este citat20 studiul din 1943. Publicã douã lucrãri importante chiar în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: America’s Strategy in World Politics (1942) ºi The Geography of the Peace (1944).19 Stenograma cursului ºi hãrþile utilizate de Spykman au fost. Autorul american recunoaºte meritele indiscutabile ale analizei întreprinse de cãtre Mackinder. institut întemeiat de Spykman. Demersul lui Spykman încearcã o îmbogãþire a analizei. Profesor de relaþii internaþionale la Universitatea Yale. Recomandarea lui Mackinder va fi preluatã ºi extinsã de cãtre Spykman la nivel eurasiatic: „Chiar dacã. dar implicit el atrage atenþia asupra Eurasiei. Cum precizeazã ºi Frederick Sherwood Dunn. Nicholas John Spykman cunoaºte bine opera lui Mackinder. în momentul de faþã. cât ºi lucrarea extinsã din 1919. Helen R. examinarea la scarã globalã a relaþiei dintre tipul de putere maritimã ºi puterea continentalã. fiind primul care „trateazã Europa nu drept centru al lumii.“22 Spykman este impresionat ºi de finalitatea analizei geografului englez. care propunea o analizã din perspectivã geopoliticã a problemelor de securitate cu care erau confruntate Statele Unite. „The Round World“. dupã care a plecat în SUA. este adevãrat cã geograful englez îºi focalizeazã atenþia asupra Siberiei. unde a fãcut ºi studiile. în acelaºi timp. uneori o revizuire a teoriei lui Mackinder. Cum autorul se stinsese din viaþã la 26 iunie. în cea a teoriei relaþiilor internaþionale. apãrut în revista Foreign Affairs în iulie 1943. directorul Institutului de Studii Internaþionale de la Yale. constituirea unei alianþe militare între Germania ºi Rusia. ci ca una dintre numeroasele peninsule ale masei compacte de pãmânt eurasiatic“21. pornind de la datele ºi achiziþiile survenite între timp. care atrage atenþia responsabililor cu politica externã britanicã sã previnã ridicarea unei puteri dominatoare pe continentul european ºi. deopotrivã. ci ºi de cel aerian. Ultima lucrare. lansatã de Nicholas Spykman. o serie de corelaþii ale vieþii internaþionale a cãror valoare îl va fixa în istoria geopoliticii ºi. atât studiul din 1904. o tratare mai nuanþatã. Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) O altã încercare de a corela geografia cu politica globalã este reprezentatã de teoria þãrmurilor („rimland theory“). Analist profund al relaþiei dintre mediul geografic ºi marile tendinþe politice. este sigur cã asistenta sa a gãsit de cuviinþã sã citeze studiul respectiv în legãturã cu schimbarea de cãtre Mackinder a graniþei zonei-pivot ºi plasarea acesteia pe Ienisei. dupã aceea. mai ales. primind cetãþenia americanã în 1928. În primul rând. a apãrut la un an dupã stingerea din viaþã a autorului. întrucât ea este unificatã nu numai de cãtre transportul maritim. Mackinder formuleazã. la care o sã facem referire în continuare. Pãstrând însã aceeaºi viziune globalã confirmatã de evoluþia ulterioarã: „Este chiar mai necesar sã privim la lumea de astãzi ca la un întreg. productivitatea industrialã a Lumii Noi o egaleazã pe cea a Lumii Vechi. Democratic Ideals and Reality. The Geography of the Peace are drept punct de plecare cursul predat de autor în 1942. Statele Unite s-ar gãsi ele însele irezistibil încercuite .Geopolitica anglo-americanã 65 întregul demers cerinþei fundamentale a echilibrului de puteri. Nicholl. pregãtite pentru tipar de cãtre asistenta sa. Spykman s-a nãscut la Amsterdam.

trebuie sã fie acela de a preveni unificarea centrelor de putere din Lumea Veche într-o coaliþie ostilã intereselor americane. imperiul britanic ºi cel rusesc s-au aflat de aceeaºi parte împotriva unei alte puteri de coastã (rimland power). Mackinder . Spykman la nivel planetar ºi din perspectiva Statelor Unite. chiar dacã nu mãrturisesc acest lucru. pentru a-i evidenþia slãbiciunile. pe teritoriile cuprinse între munþi ºi mare. cum au fost cele conduse de cãtre Napoleon. Anglia. Spykman procedeazã la o analizã detaliatã a construcþiei lui Mackinder ºi alterneazã argumentele de ordin teoretic cu cele practice.“23 Dupã cum se poate observa. în acest context. Mackinder insistã pe zona centralã a Eurasiei. în cele mai mari trei rãzboaie ale secolului al XIX-lea ºi al XX-lea – rãzboaiele napoleoniene.“24 Punctul de plecare al analizei întreprinse de Spykman este acelaºi: evaluarea „pur geograficã“ a contururilor de ansamblu ale Eurasiei. plasatã între munþi ºi mare. Autorul american mutã centrul de greutate a analizei pe importanþa fâºiei de pãmânt care înconjoarã supracontinentul. concrete. De pildã. Primul ºi cel de-al Doilea Rãzboi Mondial –. De fapt. tot de la Spykman. viziunea privind opoziþia dintre puterea continentalã ºi cea maritimã britanicã este examinatã ºi amendatã din perspectivã practicã: „Opoziþia dintre cele douã state nu a fost niciodatã inevitabilã. Nu putem. cea înconjuratã ºi adãpostitã de munþi ºi de Oceanul Îngheþat (vezi harta 5). Wilhelm II ºi Hitler. de proporþii: Mackinder gândeºte jocul strategic la nivel preponderent european ºi din perspectiva superputerii secolului al XIX-lea. cât ºi în timp de rãzboi. Spykman acceptã în parte analiza – „putem continua sã numim câmpia centralã a continentului «Heartland»“25. tot din perspectivã americanã. Numai cã aceeaºi realitate geograficã este cititã altfel. Principalul lor obiectiv.66 Geopolitica Zona de coastã Harta 5: Teoria þãrmurilor (Rimland theory) – Nicholas Spykman (apud John Rourke. subliniazã cã scopul politicii externe a Americii este prevenirea unei coaliþii pe continentul eurasiatic – pornesc. dar îºi concentreazã atenþia pe ceea ce este dincolo de munþi. sã nu relevãm faptul cã unele scrieri din zilele noastre – care. 186) de o forþã superioarã dacã ar trebui sã fie confruntate cu o zonã de coastã eurasiaticã unitã. International Politics on the World Stage. atât în timp de pace. p. diferenþa este de scarã.

În plus. – zona de coastã are numeroase cãi de comunicaþie înspre regiunea eurasiaticã propriu-zisã. Pentru a fixa noua evaluare. Teoria rimland-ului s-a impus ºi în urma eforturilor Statelor Unite de a ajuta Rusia în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Spykman foloseºte ºi alte concepte. stãpâneºte Heartland-ul. Perspectiva de analizã este mai pregnant strategicã de data aceasta: „Noi am eºuat în a înþelege semnificaþia realã a bãtãliei pe care o ducem. în ultimã instanþã. – aproximativ douã treimi din populaþia lumii locuiesc în zonele de coastã ale Eurasiei. denumiri care ar defini mai limpede realitatea geograficã. Controlul zonei de coastã care încercuieºte zona-pivot neutralizeazã forþa acesteia. În fond. – în sfârºit. ceea ce la autorul englez era outer crescent (inelul exterior). comparativ cu alte regiuni din interiorul continentului. Ceea ce însemna posibilitatea de a ajunge în zona Heartland-ului. deci accesul la trecerile spre aceastã regiune. cine stãpâneºte Eurasia controleazã destinele lumii întregi». cine stãpâneºte Heartland-ul…» este falsã. la Spykman devine rimland (þãrm). dar nu o valorificase suficient din punctul de vedere al analizei. formatã din „mãrile mediteraneene“ cuprinse între diferitele regiuni de coastã ale continentului ºi care leagã totul într-o „centurã maritimã“.“26 N. ce reprezintã Europa de Est în viziunea autorului englez? Ea ocupã intrândul cãtre Inima Lumii. Chiar inacceptabilã. aceastã fâºie de pãmânt care încercuieºte Eurasia este mult mai ospitalierã. Ceea ce la Mackinder era inner crescent (inelul interior). ºi Spykman o spune deschis: „Formula lui Mackinder «Cine stãpâneºte Europa de Est. la cel american devine off-shore (teritorii maritime). foarte greu de controlat.Geopolitica anglo-americanã 67 o menþionase ºi el.“ Este adevãrat cã ºi avantajul lui Spykman este net: el face generalizãri pornind de la datele ºi marile încercãri pe care le-a presupus conflagraþia mondialã. Ce este rimland-ul dacã nu fâºia de pãmânt care asigurã intrândul dinspre toate direcþiile cãtre aceeaºi Inimã a Lumii? . Care sunt argumentele pe care se sprijinã autorul? – masa compactã de pãmânt eurasiatic este prea întinsã ºi. acesta ar trebui sã fie: «Cine stãpâneºte rimland-ul stãpâneºte Eurasia. greu accesibile ºi cu o climã asprã. inclusiv albiile râurilor. Spykman este de acord cu viziunea lui Mackinder potrivit cãreia Eurasia reprezintã o poziþie-cheie pentru cucerirea ºi dominarea lumii. Mai ales cã nu erau disponibile decât cele dinspre Oceanul Îngheþat ºi cele dinspre Oceanul Indian. Dacã ar fi sã gãsim un slogan pentru politica de putere a Lumii Vechi. Spykman vorbeºte ºi de o „autostradã maritimã circumferenþialã“. Numai cã Spykman considerã decisiv pentru controlul inimii lumii (Heartland) controlul þãrmurilor. Teoria lui Mackinder care accentua importanþa estului Europei (acum ocupat de germani) în controlul Heartland-ului devenea cu totul insuficientã. Într-o anume privinþã putem considera teoria lui Spykman un fel de extindere a unui anumit punct din concepþia lui Mackinder.

Iran. care pare sã evolueze tot cãtre spaþiul maritim. regiunile. mai precis acela de zonã aflatã sub presiune geopoliticã. a reprezentat. Hong Kong etc. Africa ºi Asia de Sud se întind în afara acestor zone globale. Deºi cuprinde ºase puteri regionale – Egipt. prin forþa lucrurilor. cea mai importantã ar fi putea fi zona caraibianã. dar în ultimele decenii a fost integratã politic ºi economic Asiei de coastã. din punct de vedere geografic. în ordine descrescãtoare. Asemenea poziþii prezintã câteva caracteristici: sunt zone distincte din punct de vedere cultural ºi istoric. De pildã. . pânã nu de mult. zone fragmentate din punct de vedere politic. lumea este dispusã într-o ierarhie geopoliticã ale cãrei elemente. ceea ce autorul numeºte „zone aflate sub presiune geopoliticã“ (shatterbelts). ca întindere ºi populaþie. Europa maritimã ºi Maghrebul. El apreciazã cã ne aflãm pe punctul de a asista la formarea ºi a altor porþi de trecere. dar nu strivite între spaþiul maritim ºi cel continental. Aceste zone se aflã deopotrivã sub influenþa celor douã spaþii. Cel maritim este mai deschis schimburilor comerciale ºi în general ideii de schimb. considerã autorul. Asia de coastã ºi Africa subsaharianã. Israel. astãzi. din punct de vedere geopolitic. formând ceea ce Cohen numeºte „a patra sferã de marginalitate“. cel mai adesea maritime. zona din Orientul Mjlociu care face legãtura între Marea Mediteranã ºi Marea Roºie. care ar deveni un punct de legãturã între America de Nord ºi cea de Sud. gradul de fragmentare politicã dintre ele. De aceea. sunt: spaþiile geografice globale (realms). potrivit autorului american. naþiunile-state ºi unitãþile subnaþionale. fiecare spaþiu global conþine câteva regiuni distincte. Cohen introduce ºi alte concepte cu ajutorul cãrora ne putem reprezenta. prin urmare. cu atât mai bine. ele joacã un rol integrator între regiuni (vezi harta 7). În orice caz. Asia de Sud-Est. ele pot fi atrase de unul dintre aceste spaþii sau rãmân divizate. douã asemenea spaþii geografice globale: spaþiul maritim ºi cel continental. mici sau cel mult medii.68 Geopolitica Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) Fost preºedinte al Asociaþiei Geografilor Americani. Saul Cohen susþine cã. orientat cãtre el însuºi. statele situate în asemenea zone sunt. La rândul lui. Irak. Între acestea. În zona maritimã putem identifica mai multe asemenea regiuni: America de Nord ºi zona caraibianã. Un alt concept important este cel de poartã de trecere (gateway). asemenea poziþii leagã douã cãi comerciale importante. cea mai importantã poartã de trecere este reprezentatã de grupul de þãri central ºi est-europene care asigurã legãtura între Marea Balticã ºi Marea Adriaticã – þãri prinse. Dupã opinia autorului american. situate la întâlnirea dintre spaþii mari continentale ºi maritime. mai ales dupã colapsul URSS. deci unei regiuni semnificative a spaþiului maritim. Ultima zonã aflatã sub presiune geopoliticã este Orientul Mijlociu. mai bine lumea de astãzi. De notat cã America de Sud. cu cât vor exista mai multe astfel de porþi de trecere.27 Existã. pe când cel continental este. ca ºi tensiunea specificã unei asemenea situaþii vor putea sã menþinã pentru multã vreme regiunea ca atare în stadiul în care se aflã în prezent. din punct de vedere economic sunt mai dezvoltate decât zonele din jur. Siria ºi Turcia –. o asemenea regiune. ca rezultat al intereselor opuse ce se resimt în regiune (vezi harta 6).

unde se stabileºte definitiv. 167) Poartã de trecere actualã Poartã de trecere potenþialã Harta 7: Porþile de trecere – rol integrator între regiuni (apud John Rourke. Realms (apud John Rourke. Are o misiune în 1918 în SUA ºi solicitã azil în aceastã þarã. Alexander de Seversky activeazã în marina rusã în Primul Rãzboi Mondial. în care încearcã sã demonstreze cã puterea aerianã are o superioritate netã comparativ cu cea terestrã ºi maritimã ºi în . Primeºte cetãþenie americanã în 1927. În 1950 publicã o altã lucrare. În 1942 publicã lucrarea A Victory through Air Power. International Politics on the World Stage. 169) Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) Nãscut în Rusia. Strategia modernã nu poate fi conceputã fãrã o aviaþie modernã. p. Air Power: Key to Survival. International Politics on the World Stage. în care criticã subestimarea de cãtre Aliaþi a aviaþiei ca instrument indispensabil rãzboiului modern ºi fãrã de care nici o victorie decisivã nu poate fi obþinutã.Geopolitica anglo-americanã 69 Spaþiul continental Spaþiul oceanic Zonã aflatã sub presiune geopoliticã (Shatterbelt) Harta 6: Teoria spaþiilor globale – Saul Cohen. p.

70 Geopolitica care sugereazã cã SUA trebuie sã-ºi dezvolte capacitãþile aeriene ºi sã renunþe la bazele navale de peste mãri. o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia. La care am putea adãuga subcontinentul indian. Uniunea Europeanã fiind a doua forþã economicã a lumii dupã SUA ºi conservând bine atuul sãu principal: potenþialul de cercetare. al unei semi-izolãri naturale. Forþa aerianã reprezintã în acest context un mijloc indispensabil propriei protecþii ºi proiectãrii puterii pe spaþiile mapamondului. dupã expresia autorului american. Contexul este dat de faptul cã „pentru prima oarã în istorie. SUA nu mai pot beneficia de avantajul. Partea asiaticã a Eurasiei „a devenit. preocuparea unor savanþi desprinºi de problemele strategice ale vieþii politice. Pe supracontinentul eurasiatic întâlnim douã dintre cele trei zone cele mai dinamice ale lumii de azi. în zilele noastre. O forþã difuzã. un autor american de indiscutabil relief – Zbigniew Brzezinski – revine asupra temei în termeni oarecum similari cu cei din abordãrile anterioare. în viziunea autorului german. foarte costisitoare. dar ºi ca putere supremã în lume“28. datoritã dezvoltãrii ºi diversificãrii comunicaþiilor. „Politica anaconda“ era. un periculos centru de putere economicã ºi de sporitã influenþã politicã“29. realitate care îºi pãstreazã importanþa ºi în zilele noastre. Haushofer pleda pentru ideea unui bloc eurasiatic ºi considera drept o adevãratã axiomã a ascensiunii acestui supercontinent un pact de neagresiune între puterile din acest spaþiu. de învãþãmânt ºi tehnologic. autorii amintiþi fixeazã o realitate geopoliticã impunãtoare. cum ar putea pãrea. dupã aceea. o forþã departe de a-ºi . pentru a le putea. dar într-un context complet diferit. Mai mulþi analiºti considerã cã aprecierile lui Seversky privind dezvoltarea unei puternice forþe aeriene sunt cu atât mai actuale cu cât. O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) Toate ºcolile ºi toþi autorii importanþi ai domeniului de care ne ocupãm s-au raportat într-un fel sau altul la semnificaþia geopoliticã a Eurasiei. Este interesant sã semnalãm cã. important altãdatã. Semnificaþia geopoliticã a supracontinentului eurasiatic este mai vizibilã dacã o comparãm cu forþa ºi ponderea puterii americane. sau sã le reducã numãrul. controla ºi supune prin sufocare (despre „politica anaconda“ vom discuta pe larg în capitolul dedicat geopoliticii germane). în ultima vreme. o strategie elaboratã ºi urmatã îndeaproape de puterile oceanice prin intermediul cãreia dezbinau puterile blocului continental. Extremitatea vesticã este un adevãrat centru de putere. Alexander de Seversky utilizeazã noþiunea de areal de dominare aerianã ºi considerã cã arealele de dominare aerianã ale celor douã superputeri ale momentului se suprapuneau peste zona polarã nordicã. Specialiºtii considerã cã eforturile fãcute de cãtre SUA ºi fosta Uniune Sovieticã pentru controlul aerian al acestei zone au pornit ºi de la studiile ºi concluziile lui Seversky. aceastã zonã era vãzutã de autor drept „aria de decizie“. Dimpotrivã. am putea spune cã dimpotrivã. Noua situaþie nu aduce însã atingere statutului ºi importanþei geopolitice a Eurasiei. India fiind una dintre þãrile pe cale de a deveni o incontestabilã putere regionalã. Concentrarea atâtor autori asupra importanþei geopolitice a Eurasiei nu este.

cât priveºte centrul Eurasiei. din moment ce China va deveni din ce în ce mai mult o putere axialã. Pentru realizarea acestor obiective. Eurasia este singura putere în mãsurã sã se opunã. Pentru a nu aminti ºi de eforturile considerabile fãcute de China de a se apropia de Europa ºi de a avea relaþii economice dezvoltate cu protagonistele Uniunii Europene: Germania. Forþa conjugatã a continentul depãºeºte considerabil forþa Statelor Unite. Dacã am încerca sã pãtrundem dincolo de concluzia autorului american. cooperarea chino-americanã este indispensabilã în Orientul Îndepãrtat. Franþa ºi Rusia. realitãþile geografice nu pot fi trecute cu vederea. în secolul XXI. ci trebuie sã avem în vedere o politicã pentru Eurasia. Eurasia deþine 75% din populaþia lumii. pentru a preveni formarea unei coaliþii ostile ºi a stimula centrele de interes ºi de putere sã dezvolte relaþii de sine stãtãtoare cu America. Cele mai puternice ºi mai populate pretendente la statutul de puteri regionale. un suport natural pentru o posibilã realitate socialã ºi politicã. sã formeze un sistem de securitate trans-euroasiatic. Pe termen mediu. Analistul american precizeazã cã formarea sistemului de securitate transeurasiatic nu trebuie privitã ca un scop în sine. ºi anume zona dintre Europa ºi puterea regionalã reprezentatã de China. mai . cu ºanse reale. am putea descoperi cã printre temerile ºi realitãþile care au zãmislit o asemenea propunere se aflã ºi apropierea dintre Rusia ºi China. aceasta va fi un fel de „gaurã neagrã“ pânã în momentul în care Rusia va lua decizia de a se redefini ca stat postimperial. Eurasia a reprezentat „casa“ pentru cele mai dinamice ºi mai hotãrâte state dea lungul istoriei. care aratã cã nici acum. toatã aceastã evoluþie ne aratã cã statele cele mai importante ale lumii au pornit de aici. China ºi India. precum ºi relaþiile economice bune dintre Germania ºi Rusia. În primul rând. în cazul Eurasiei. importantã este menþinerea ºi extinderea capului de pod reprezentat de democraþiile vest-europene. el considerã cã „nu mai este suficient sã modelãm o politicã pentru Europa ºi alta pentru Asia“.Geopolitica anglo-americanã 71 fi pus în valoare potenþialul. Cei mai potenþi challengeri economici ºi politici pentru America provin din zona eurasiaticã. Urmãtoarele cele mai puternice ºase economii dupã SUA funcþioneazã pe acest supercontinent. mai ales cã ele reprezintã. o asemenea construcþie ar putea deveni nucleul unei structuri de securitate a cãrei caracteristicã principalã este responsabilitatea politicã autenticã. Este o apropiere evidentã între statele axiale ale Eurasiei. Din aceastã constatare geopoliticã. se situeazã în acest spaþiu. în condiþiile în care Franþa ºi Germania vor continua sã aibã rolul decisiv. Brzezinski deduce douã concluzii cu valoare strategicã pentru America de azi. pe de alta. Statelor Unite. Este o schimbare de perspectivã. Pe termen lung. Anglia. Franþa. În spiritul analizelor geopolitice clasice la care ne-am referit pânã acum. distribuitã cât mai corect posibil. SUA sã promoveze o viziune ghidatã de pluralismul geopolitic faþã de acest spaþiu. hegemonia americanã – benignã – este menitã sã descurajeze eventuale iniþiative ºi acþiuni de subminare a acestei hegemonii. Brzezinski afirmã: „cine dominã Eurasia dominã aproape automat Orientul Mijlociu ºi Africa“. eforturile SUA ar trebui canalizate în vederea apariþiei unor parteneri compatibili din punct de vedere strategic care. O a doua concluzie priveºte cerinþa ca. De la Ginghis Han pânã la miracolul economic asiatic contemporan. Iatã datele care recomandã Eurasia drept o putere predominantã a lumii de azi. pe termen scurt. rãmânând sub control american. 60% din PNB-ul mondial ºi 75% din resursele energetice ale globului. pe de o parte.

ameninþã sã devinã o zonã sfâºiatã de conflicte etnice ºi de rivalitãþi între diferitele puteri locale. între anumite limite. Uniunea Europeanã. dimpotrivã. atât cu vestul eurasiatic. îºi accentueazã semnificaþia geopoliticã: „Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþie mondialã. Sunt greu de estimat relaþiile dintre centrele de putere de pe întinderea Eurasiei: va triumfa cooperarea intercontinentalã sau se va afirma. Am putea spune cã analiza lui Brzezinski „urcã“ dinspre þãrmurile eurasiatice cãtre „Inima Lumii“. ea poate reveni. cât ºi cu estul. mai toate analizele prevãd cã în jurul anilor 2010 acest stat va cunoaºte o relansare economicã ºi politicã. De fapt. respectiv China. în sudul Rusiei. La care trebuie adãugatã capacitatea de combinare pe care o are Rusia. o nouã rivalitate continentalã? Dincolo de o variantã sau alta. consideratã „Balcanii Eurasiei“. Asia Centralã.72 Geopolitica mult. Marea necunoscutã a supracontinentului continuã sã fie Rusia. Chiar dacã Rusia traverseazã un moment de slãbiciune neîndoielnicã. blocul eurasiatic îºi menþine ºi. cãtre Rusia.“30 . întregul demers al autorului american are în vedere prevenirea formãrii unei coaliþii puternice pe acest continent sau a ridicãrii unei puteri care sã capete influenþã predominantã în Eurasia.

a generat o dezbatere vie pe continent în legãturã cu noua disciplinã ºi. În al doilea rând. În anul urmãtor face o cãlãtorie în Mediterana. poate. cea mai importantã lucrare a sa. care a impus abordãri ºi concepte ce se regãsesc ºi astãzi în dezbaterea de specialitate nu a pronunþat niciodatã cuvântul „geopoliticã“. Unii autori germani de indiscutabil relief ºtiinþific au lansat o serie de abordãri discutabile sau chiar condamnabile. Se întoarce convins de atracþia ºi importanþa cercetãrii geografice. multe observaþii pe marginea lucrãrilor de geopoliticã elaborate în acest spaþiu. El a operat cu termenul de geografie politicã. Nãscut la 30 august 1844.Geopolitica germanã De ce consacrãm un capitol de sine stãtãtor geopoliticii germane? În primul rând. Ne limitãm sã semnalãm faptul cã geopolitica germanã. a încheiat studiile universitare la Heidelberg. Un singur lucru nu se poate spune: cã ele nu ar avea o valoare intrinsecã. aceastã ºcoalã oferã un corpus de idei ºi interpretãri comune sau cvasicomune. În sfârºit. Autorul care i-a conturat unele dintre liniamentele de bazã. un relief aparte. ceea ce a atras o reacþie îndreptãþitã din partea colegilor din alte þãri. stimulând reacþia. Nu intrãm acum în analiza acestor abordãri. mai este un lucru peste care nu putem trece cu nici un chip. Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii În evoluþia disciplinei de care ne ocupãm s-a întâmplat ceva paradoxal. prilej cu care se depãrteazã de formaþia sa de zoolog ºi se apropie de studiul geografiei. Putem face. Friedrich Ratzel a fost un remarcabil om de ºtiinþã. astfel. Între 1874-1875 cãlãtoreºte în America de Nord ºi Mexic. nu ar conþine contribuþii întemeietoare. la Karlsruhe. Antropogeographie. Geografia politicã. în 1868. uneori s-au implicat în finalizarea lor politicã. Considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii. Ratzel publicã primul ºi. unde studiazã viaþa locuitorilor de origine germanã. respectiv. a contribuit implicit la clarificarea domeniului sãu de studiu. publicatã în 1897. În 1882 ºi 1891. cãreia i se va consacra pânã la sfârºitul vieþii. intitulându-ºi chiar una dintre lucrãrile sale fundamentale. cu interogaþii ºi dezlegãri identice sau cvasiidentice. geopolitica germanã a impus teme ºi unghiuri de abordare care au intrat deja în patrimoniul de idei ºi preocupãri ale geopoliticii. în care aºazã noi fundamente . al doilea volum din. inclusiv din România. neîndoielnic.

Perspectiva de sistematizare este una geograficã. cum e cel englezesc. nu numai limitele fizice de extindere a unei comunitãþi. zicea el. Spaþiul condiþioneazã. Geografia politicã are sã se ocupe. – omul de ºtiinþã trebuie sã urmãreascã toate formele acestea sociale. creºte. a evoluþiei ºi puterii sale. mai mult. sub numele de geografie politicã se înþelegea o înºirare de suprafeþe ale statelor ºi provinciilor. clima etc. ci ºi atitudinea ei mentalã faþã de lumea înconjurãtoare. Simion Mehedinþi scria: „Lucrarea aceasta a fost menitã sã rãstoarne ºi sã transforme o întreagã rubricã a literaturii geografice. Iar statul nu este o ficþiune cartograficã. el încearcã sã sistematizeze acest imens material cules de-a lungul vremii. Spaþiul modeleazã adânc existenþa populaþiei care îl locuieºte. împãrþiri administrative. De aceea. Spaþiul desemneazã limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor. dar ºi a operei ºtiinþifice a lui Friedrich Ratzel în ansamblu. o geografie Almanach-Gotha […].74 Geopolitica geografiei umane. forme de guvernare ºi alte amãnunte fãrã spirit geografic. Spre a înþelege mai bine conþinutul noþiunii de spaþiu. de graniþe. în spaþiu – între Ecuator ºi poli – iar în timp – evolutiv. de la statul umil. Astfel. el depãºeºte graniþele geografiei politice ºi face analizã geopoliticã. Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor Acest lucru apare clar. Pânã la Ratzel. În viziunea lui Ratzel. atunci când autorul german vorbeºte despre spaþiu. Prima se realizeazã prin colonizarea internã a unui spaþiu. ceea ce înseamnã distribuþia cât mai omogenã a populaþiei pe suprafaþa statului. arealul pe care acestea tind sã-l ocupe. ci o realitate biologicã ºi el. Termenul ca atare este folosit de toþi autorii care s-au referit la impactul mediului geografic asupra vieþii politice. de stat. ca ºi orice organism. se naºte. considerând cã el le revine în mod natural. practic înecatã într-un empirism fãrã orizont. spaþiul nu este echivalent cu teritoriul unui stat.“1 Spirit profund. Numai cã Ratzel deschide cercetarea geograficã spre fenomenul social ºi statal. autorul german încearcã o întemeiere ºi o explicare din perspectivã geograficã a statului. autorul german îºi dã seama de moºtenirea pe care o purta geografia la sfârºitul de secol. populaþii. Referindu-se la semnificaþia acestei lucrãri. potrivit lui Ratzel. un alt volum definitoriu pentru concepþia sa despre rolul geografiei în istoria politicã a diferitelor state. diferenþiatã în anumite împrejurãri naturale ce trebuie studiate. În 1897 apare lucrarea Politische Geographie. de pildã. Ratzel îºi dã seama cã o astfel de moºtenire penibilã nu mai poate fi suferitã mult timp. cel rusesc etc. autorul recurge la douã noþiuni sugestive: concordanþe ºi discordanþe antropogeografice. de la Turgot (cel care a folosit prima datã termenul de „geografie politicã“) la Montesquieu ºi Herder. Prin urmare. compus abia din câteva sate. formele plastice ale scoarþei. cu gândul de a le reduce la categorii geografice. decade ºi piere în legãturã cu anumite împrejurãri fizice: rasã. Era o adevãratã moºtenire din vremea perucilor. E o parte din faþa pãmântului ºi o parte din omenire. Deci el nu are o accepþiune fizico-geograficã. ºi pânã la statele mondiale. fãrã însã a pronunþa acest cuvânt. Statul. Discordanþa apare în momentul în care suprafaþa . fãrã de care demersul geografic nu ar avea sens.

Autorul Antropogeografiei evitã sã dea cifre precise în ceea ce priveºte numãrul optim al populaþiei sau suprafaþa optimã a unui stat. în cazul ruºilor cel puþin. care la sfârºitul secolului trecut avea o suprafaþã de zece ori mai mare decât Germania ºi de 2. „Revãrsarea din teritoriile dens populate cãtre cele slab populate se transformã în regulã […]. Întrucât unui popor în creºtere îi trebuie teritoriu nou. se epuizeazã dacã nu li se oferã spaþiu nou pentru colonizare.“4 Spaþiul este important.“2 În ambele cazuri ia naºtere un fenomen de migraþie. la dobândirea de noi teritorii. exprimã corelaþia celor doi factori: spaþiul ºi populaþia. sau. strâmtori). dar populaþia sa era mai redusã decât cea din Europa Centralã. Ratzel foloseºte noþiuni cum ar fi Volk ohne Raum (popor fãrã spaþiu). deci un numãr suficient de mare pentru a coloniza un teritoriu. În ceea ce priveºte mãrimea teritoriului. atunci poporul nãvãleºte în afarã ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale […] care duc în cele din urmã. pentru a zãmisli o culturã. Un stat aflat în ascensiune va tinde întotdeauna sã ocupe poziþii naturale avantajoase. pãmântul care nu fusese încã ocupat: aceasta este colonizarea internã. mai precis. Cazul cel mai flagrant de discordanþã antropogeograficã ar fi. Se produce astfel ceea ce autorul numeºte colonizare externã. . în mod necesar. Atunci poporul nãvãleºte în afara sa ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale care duc în cele din urmã. o þarã prin aceea cã-ºi mãreºte teritoriul. deci o migraþie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat. – sau puncte obligatorii de trecere (pasuri muntoase. mai ales atunci când teritoriul cu densitate redusã este vecin cu cel cu densitate mare. Iatã cum sintetizeazã autorul german cele douã forme de colonizare: „un popor creºte prin aceea cã-ºi mãreºte numãrul. la dobândirea de noi teritorii: aceasta este colonizarea externã. în mod necesar. Rusia. Puterea ca atare este totuºi mai strâns legatã de populaþie.Geopolitica germanã 75 statului este locuitã fie de un numãr prea mare de oameni. de pildã. întrucât spaþiile subpopulate atrag cu o putere fizicã populaþia din spaþiile suprapopulate. care se aflã mai degrabã în legãturã cu populaþia. Dacã nici aceasta nu mai ajunge. pentru sine ºi pentru stat. cucerirea. Foamea de spaþiu devine explicabilã ºi are un temei adevãrat atunci când se înregistreazã o densitate prea mare. pentru a se impune ca o identitate în rândul altor comunitãþi.5 ori mai mare decât a principalelor state europene luate la un loc. autorul vorbeºte de „numãrul politic al populaþiei“. se încaierã ºi se luptã între ei. a mãrii etc. Mai întâi el valorificã în interior. care nu mai asigurã condiþii potrivite de evoluþie: „Pe un teren mic. Invazia militarã. dupã pãrerea autorului german. Aceasta este colonizarea externã.“3 În acest context. el creºte peste marginile þãrii. El reprezintã semnul cel mai edificator cã un popor se aflã în ascensiune. În acest sens. dimpotrivã. se apropie unii de alþii. De aceea. Lebensraum (spaþiu vital) sau Raumsin (simþul spaþiului). „foamea de spaþiu“ nu are nici un alt temei decât „reflexul moºtenit de la populaþiile primitive ale stepei“. întrucât „densitatea mare a poporului înseamnã culturã“. el menþioneazã cã un stat puternic ar trebui sã tindã spre o suprafaþã de cinci milioane de kilometri pãtraþi. prin aceasta înþelegând spaþii naturale închise – vecinãtatea unui lanþ de munþi. oamenii devin prea numeroºi. dar nu înseamnã neapãrat ºi forþa statalã. este adeseori strâns legatã de aceastã colonizare. de o populaþie redusã. fie.

tocmai aici. prezenþa esenþialã a culturii ºi a forþei sale modelatoare. el prevedea cã bãtãlia pentru Pacific ar putea avea un final catastrofal. în acest caz rezultând imperiile. intensitatea comerþului. Valoarea unor mãri ºi oceane se schimbã ºi ea în funcþie de mãrimea ºi importanþa þãrilor care le strãjuiesc. cum sunt forþa ideilor. 5. În acelaºi timp. mutându-se din Marea Mediteranã în Oceanul Atlantic ºi de aici în Pacific. Ciclul oceanic a urmat o linie semnificativã. tãriei sau slãbiciunii sale. Statele se extind prin asimilarea sau absorbirea unitãþilor politice având o importanþã mai redusã. aceste legi topesc în ele totalitatea principiilor privind creºterea spaþialã a statelor. 4. Ceea ce deosebeºte geospaþiul de imperiu este. 6. este momentul sã amintim de ideea lansatã de Ratzel privind „ciclul oceanic“. prin acestea înþelegând extinderea forþei civilizatoare a unei civilizaþii la nivelul unui continent (geospaþiul american). Primul impuls de creºtere teritorialã este primit de statele nedezvoltate din exterior. Anglia (în acel moment. zone bogate în diferite resurse. O asemenea extindere poate fi ºi politicã. De aceea. . dupã cum se exprimã autorul german. în Pacific. albii ale fluviilor ºi râurilor. dupã pãrerea autorului german. precum ºi al schimbãrilor survenite în organismul sãu. Tendinþa generalã de asimilare sau absorbþie a naþiunilor mai slabe se autoîntreþine prin înglobarea de noi teritorii sau. se vor confrunta ºi stabili raporturile dintre cele cinci þãri. activitatea desfãºuratã în diferite sfere. Frontiera constituie organul periferic al statului ºi în aceastã calitate serveºte drept martor al creºterii. China). Ratzel considera cã în aceastã confruntare puterile continentale vor avea câºtig de cauzã. Ratzel considerã cã Pacificul este oceanul viitorului. Iatã sistematizarea lor oferitã de autorul german: 1. care ar marca ºi încheierea evoluþiei ciclice a omenirii. Japonia) ºi cele continentale (Rusia. aceastã ultimã þarã avea posesiuni în Pacific). precum ºi de un spaþiu suficient ca bazã geopoliticã.“5 Întrucât vorbim de spaþiu ºi de tendinþa statelor de a ocupa un spaþiu cât mai convenabil din punct de vedere natural. Pacificul este locul unei activitãþi susþinute ºi al unui potenþial conflict de interese între cele mai puternice cinci þãri ale lumii: SUA. Spaþiul unui stat creºte o datã cu creºterea culturii sale. Rusia. al unor resurse ºi poziþii geografice avantajoase. Miza acestui conflict ar fi reprezentatã de poziþia strategicã. „istoria miºcãrilor de expansiune aratã cã pofta vine mâncând. de la civilizaþiile mai avansate. Cum avea sã sublinieze chiar Ratzel. resursele unice ºi dimensiunile uriaºe ale Pacificului. China.76 Geopolitica Friedrich Ratzel foloseºte ºi termenul de geospaþii. în Pacific ar urma sã aibã loc ºi principala confruntare între statele maritime (Anglia. în cazul primului. În creºterea sa statul tinde sã înglobeze elementele cele mai valoroase ale mediului fizic înconjurãtor: linii de coastã. 3. pentru cã ele nu zãmislesc state propriu-zise. care au viaþã trecãtoare. Japonia. Creºterea spaþialã a statelor însoþeºte alte manifestãri ale dezvoltãrii lor. 7. întrucât dispun de resurse mult mai numeroase.6 Concomitent. 2. Autorul german formuleazã ºi o serie de legi ale spaþiului ºi aºezãrii în spaþiu. Pledeazã pentru aceastã apreciere douã tipuri de argumente.

rezultatul nu ar putea fi decât un tablou bogat în informaþii. „Poziþia corijeazã. Ea are. În cazurile în care. ºi aceastã dimensiune: situarea strict topograficã. Poziþia fizicã este neschimbãtoare.Geopolitica germanã 77 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului O altã noþiune-cheie a operei lui Ratzel este cea de poziþie. îi conferã deschidere. Din perspectiva noastrã. este schimbãtoare. dar ºi prin situation. de interdependenþele dintre factorul natural ºi cel politic ºi demografic. Important de reþinut este faptul cã poziþia nu este o noþiune strict geograficã. Deºi. Curzon a funcþionat multã vreme în India drept reprezentant al Coroanei. în fapt.9 Condiþiile politice ale formãrii statelor-tampon oferã teren pentru intrigã internã ºi intrigã externã. ele au existat de mai multã vreme. În acest sens. prin position. este important sã menþionãm cã Ratzel vorbeºte despre „poziþia intermediarã“. ele au o existenþã naþionalã proprie. România. de soliditatea instituþiilor ºi de poziþia guvernului acestuia.8 O formã de poziþie intermediarã poate fi socotitã ºi ceea ce în literatura de specialitate se numeºte stat-tampon („buffer state“). Cu aceastã ocazie a intreprins studii de sine stãtãtoare asupra graniþelor ºi modalitãþilor de stabilire a acestora. supradimensioneazã sau subdimensioneazã spaþiul“7. noul regat de la Dunãre. Deci poziþia este cea care decide. . pentru cã. este asociatã cu numele lordului Curzon of Kedleston. cu distanþa faþã de marile centre culturale ºi de civilizaþie etc. în ultimã instanþã. poziþiile pot fi asimilate împrejurãrilor. fiind sprijinite ºi de garanþiile pe care le oferã statele terþe interesate în menþinerea lor. vecinãtãþile naturale sau nu. fãrã îndoialã. Ratzel coreleazã poziþia naturalã cu cea politicã ºi socialã. Este interesant modul cum coreleazã autorul german noþiunea de poziþie cu cea de spaþiu. statele-tampon sunt formaþiuni artificiale. au ºi deschidere suficientã cãtre mare. pe când poziþia în acest ultim sens. nu se pot stabili frontiere clar delimitate. deþinând importante suprafeþe de pãmânt. Sunt bune ºi avantajoase acele poziþii care. cel care a propus celebra „linie Curzon“ care despãrþea Polonia de Uniunea Sovieticã dupã Primul Rãzboi Mondial. În acest context autorul german vorbeºte despre una dintre cele mai interesante poziþii politico-geografice intermediare din Europa. din anumite considerente sau datoritã unor circumstanþe anume. cât ºi politicã. artificialitatea statului-tampon este ceva relativ ºi poate varia în funcþie de stabilitatea situaþiei interne. O dovadã în acest sens este cã în francezã el este tradus. ceea ce francezii desemneazã prin termenul „situation“. îi asigurã posibilitatea de a se pune în valoare. contextului. nu toate folositoare. spre exemplu. localizarea într-o emisferã sau alta. provenind din partea forþelor care vor o redesenare a graniþelor în zonã. Dar. Curzon avanseazã ideea constituirii unor state-tampon. valoarea spaþiului. Este un tip de poziþie caracteristic îndeobºte statelor mici ori statelor apãrute de curând pe hartã. deci poziþia politico-geograficã. spune el. aflat între interesele directe ale Rusiei ºi Turciei. Schimbãtoare în acord cu schimbarea situaþiei în zonã. Preocupat de deschiderea cãtre viaþa statalã. Denumirea lor. formele de relief pe care le înglobeazã etc. atât în ordine naturalã. Sensul acestui termen este destul de complex. cum subliniazã ºi Curzon. Dacã am urmãri numai datele fizice.

se bazeazã pe acea imensã iluzie cã ar fi posibil sã se punã stavilã creºterii vii a unei naþiuni. Constituirea lor a avut loc pe principiul naþionalitãþii. ritmurile inegale ale creºterii lor duc peste o vreme. un martor al creºterii ºi slãbiciunii sale. presiunile pe care le cunosc sunt extrem de mari ºi vin din ambele sensuri (cel mai semnificativ caz în aceastã privinþã este situaþia Poloniei. un senzor de mare fineþe al prefacerilor survenite în interiorul sãu. aceasta reprezintã atuul principal prin care îºi asigurã supravieþuirea ºi consolidarea. statul ia naºtere în jurul unui Mittelpunkt (punct central). o zonã de mare presiune dintre ele. statele se întâlnesc cu forþa lor.78 Geopolitica Am insistat asupra acestei noþiuni întrucât ideile lui Curzon ºi-au aflat împlinirea prin Tratatul de la Versailles. Belgia. Suedia. Este adevãrat cã aceste state au luat naºtere într-un moment prielnic din punct de vedere istoric. Luxemburg ºi Elveþia) s-a mai adãugat o a doua salbã. În noul context. ci un organ periferic al statului. Ca linie despãrþitoare. cu capacitatea ºi disponibilitatea lor de a-ºi extinde spaþiul pe care îl deþin la un moment dat. în cercuri concentrice. dar este greu de acceptat ideea caracterului lor artificial. evoluþiile diferite ale statelor vecine. care a fost împãrþitã de trei ori în secolul al XVIII-lea de cãtre ruºi ºi nemþi iar la sfârºitul celor douã rãzboaie mondiale a fost „mutatã“ pe hartã în funcþie de raportul de forþe al momentului).“10 Potrivit concepþiei lui Ratzel. frontiera exprimã relaþiile spaþiale dintre state. O asemenea interpretare devine cu atât mai actualã în condiþiile în care spaþiile altãdatã puþin locuite sau chiar nelocuite dintre state au dispãrut. Graniþa ca organ periferic Una dintre cele mai interesante viziuni promovate de cãtre Ratzel este cea cu privire la graniþã ºi semnificaþia sa geopoliticã. frontiera este un adevãrat compromis la care s-a ajuns uneori prin intermediul forþei. spune Ratzel. Cu atât mai importantã este stabilitatea internã a statelor-tampon. Polonia. „Tratatele care garanteazã frontierele. Danemarca. De aceea. Bulgaria. pe un teritoriu locuit de popoarele respective cu mult înainte de apariþia imperiului prãbuºit la finele Primului Rãzboi Mondial. inevitabil. Atunci. România. reprezentat de dezagregarea Imperiului Austro-Ungar. poziþia lor geograficã le aºazã într-o situaþie de graniþã permanentã. Albania. la tensiuni ºi modificarea graniþelor. care concentreazã energia ºi forþa unui popor. „Graniþa . Grecia. Într-un anume sens. Putem vorbi în acest sens de organicitatea. performanþa lor. Graniþa nu mai este fâºia de pãmânt care marcheazã despãrþirea dintre state. frontiera are o semnificaþie politico-strategicã chiar ºi atunci când desparte douã state prietene ºi iubitoare de pace. La graniþã. Ceea ce nu înseamnã cã ar trebui subestimate presiunile teribile la care sunt supuse statele respective. ºi nu de artificialitatea constituirii lor. Întrucât au apãrut cu statut de „tampon“. alcãtuitã din Finlanda. Ultimul cerc este reprezentat chiar de graniþa statului respectiv. De aceea. Iugoslavia. unde de energie care acoperã întreg teritoriul naþional. Ea consfinþeºte o stare de lucruri proprie unui anumit interval de timp. Din acest centru vital al statului pornesc. care erau necesare pentru separarea Rusiei de Europa. la salba de state-tampon existente anterior (Norvegia.

Ea se aflã în expansiune dacã intensitatea pulsarilor este mare. „Condiþia grandorii unui popor ºi. înfiinþând o catedrã de geopoliticã la Universitatea din München.11 La graniþã putem mãsura cel mai bine intensitatea pulsarilor economici. Graniþa nu este o linie fixã. Prin urmare. apoi. . a schimbului de produse culturale ºi a schimbului de opinii propriu-zise. editând o revistã de specialitate. implicit. douã zone de influenþã. asupra lui Haushofer. Prin urmare. afirmã vizionar autorul. apoi. acela de a fi colaborat cu regimul nazist. atunci când Haushofer s-a afirmat drept ºef de ºcoalã în domeniul geopoliticii. Haushofer întruchipeazã pãcatul fundamental care i se reproºeazã geopoliticii germane. noþiuni care vor fi preluate de cãtre geopolitica germanã de mai târziu. chiar dacã ea este consacratã de înþelegeri internaþionale. în sensul larg pe care l-am prezentat mai sus. chiar dacã autorul Antropogeografiei lanseazã teze. care învinge spaþiile. comunicaþionali emiºi de Mittelpunkt. acuzaþia colaborãrii a adus grave prejudicii disciplinei ca atare. mai mult. o graniþã desparte douã state.Geopolitica germanã 79 este un produs al miºcãrii“. Argumentele acestei aprecieri ar fi urmãtoarele: – cei mai mulþi exegeþi reduc geopolitica germanã la perioada ei interbelicã. Cum este ºi firesc. organul cel mai sensibil unde putem detecta starea de sãnãtate a statului. Reiteratã de decenii bune. din nou ºi cvasiexclusiv. – în sfârºit. accentul cade. fiind un organ periferic. Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane A discuta despre Karl Haushofer înseamnã. economic ºi a poporului“. ºi anume comunicarea. Autorul german concepe comunicarea într-un sens foarte larg. sesizând cã în perioada care vine nu mai este suficientã forþa militarã. culturali. ci ca el sã nu întâlneascã un pulsar cu o intensitate mai mare ºi venind din direcþie opusã. graniþa este. aºa cum poate fi în retragere dacã aceastã intensitate se aflã în scãdere. a inhibat multã vreme eforturile de analizã obiectivã a acestui raport – real între anumite limite ºi pe care nimeni nu-l pune la îndoialã –. cã forþa comunicãrii pãtrunde acolo unde nu poate ajunge forþa armelor ºi cã puterea de a penetra teritorii ºi graniþe începe sã devinã un apanaj al comunicãrii. putem spune cã. prin însuºi acest fapt. Nu este important ca un pulsar sã aibã o anumitã intensitate. ea luând forma schimbului de mãrfuri. în regiunea de lângã graniþã se întâlnesc ºi se confruntã pulsari venind din direcþii diferite. a discuta despre geopolitica germanã. de a fi sprijinit ºi chiar fundamentat politica acestuia de cuceriri teritoriale. este „periferia teritoriului statal. Aici se face diferenþa dintre intensitatea lor. a oricãrei mari puteri este dezvoltarea maximã a comunicãrii“12. alþi exegeþi nu considerã cã preocupãrile lui Friedrich Ratzel ar fi asimilabile domeniului propriu-zis al geopoliticii. Este momentul sã semnalãm cã Ratzel sesizeazã rolul vital pe care îl are un alt factor. – concomitent. în bunã mãsurã. metropolã care a jucat un rol esenþial în lansarea dezbaterilor despre geopoliticã. un raport de forþe. în primul rând.

timp de doi ani. ale cãrei rãdãcini atestate mergeau pânã în secolul al XIV-lea. prilej cu care.80 Geopolitica a întârziat mult apariþia unor lucrãri consacrate operei lui Haushofer. Este pânã acum singura întreprindere exegeticã dedicatã gânditorului german. Nãscut la München în august 1869 într-o veche familie bavarezã.“14 Considerãm cã ne-am plasa mai aproape de evoluþia realã a lucrurilor dacã am distinge trei etape ale colaborãrii: cea pânã la venirea la putere a naziºtilor. tot atât de adevãrat este faptul cã ºi ecoul scrierilor sale este foarte mare în Japonia. sã tratãm mai nuanþat problema. Din 1924 publicã împreunã cu editorul Kurt Wowinckel ºi cu profesorii Erich Obst (Hanovra). În 1908 primeºte o misiune diplomaticã la Tokyo. cu titlul De la géopolitique. Karl Haushofer îmbrãþiºeazã cariera militarã. Maull (Graz) ºi doctorul Lantesach (Giessen) revista Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã). a relaþiilor dintre Haushofer ºi politica germanã de cuceriri: „Tezele geopoliticianului de la München privitoare la spaþiul vital ºi frontierele schimbãtoare se armonizau cu expansionismul teritorial german în Europa ºi. cea marcatã de desfãºurarea conflagraþiei mondiale. într-adevãr delicatã. Haushofer fiind considerat în acea perioadã un autor cvasioficial). Participã activ la luptele din timpul Primului Rãzboi Mondial. atât pe frontul de vest. în sfârºit. Orientul Îndepãrtat va fi totdeauna un subiect predilect al autorului. vorbeºte despre „legenda“ potrivit cãreia Haushofer ºi-a asumat responsabilitatea majorã în inspirarea ºi transpunerea în viaþã a politicii externe a celui deal Treilea Reich. Jean Klein. în trecãtorile Carpaþilor ºi pe Valea Trotuºului). precum ºi eventualele beneficii pe care Germania le-ar fi putut obþine din rivalitatea ce se nãºtea între SUA ºi Japonia. se retrage din armatã. Autorul menþionat face o distincþie care ne poate ajuta. cea dintre venirea la putere ºi declanºarea rãzboiului ºi. pânã la dezmembrarea statului cehoslovac. tezã axatã pe geografia politicã a Asiei (de altfel. cel care a semnat prefaþa la lucrarea lui Haushofer apãrutã în 1986 în traducere francezã. De-abia în 1979 vede lumina tiparului primul dintre cele douã volume consacrate de cãtre Hans-Adolf Jacobsen vieþii ºi operei lui Haushofer. El considerã cã de-a lungul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial „o întreagã ºcoalã americanã s-a strãduit sã demonstreze cã geopolitica germanã era proiectul ºtiinþific pentru cucerirea lumii de cãtre germani“13. La întoarcerea în Europa va publica un volum despre Þara Soarelui Rãsare ºi îºi va susþine teza de doctorat la Universitatea din München. Dupã încheierea conflagraþiei mondiale. Haushofer ºi nazismul Spre a înþelege mai bine raporturile dintre Haushofer ºi miºcarea nazistã. revistã cu apariþie constantã timp de douãzeci de ani. studiazã ascensiunea statului japonez. vom încerca sã analizãm aceastã problemã în funcþie de anumite etape pe care le-a cunoscut evoluþia realã a acestor raporturi. îmbrãþiºând cariera universitarã. ele nu se distingeau deloc de concepþiile conducãtorilor naziºti. cât ºi de est (luptã ºi în România. deºi dobândise gradul de general.15 . credem noi. G.

Nefiind implicat direct în miºcare. Haushofer se raporta la tânãrul politician ca la un om „cu suflet ºi caracter“.Geopolitica germanã 81 Cum aprecia ºi Hans-Adolf Jacobsen16. este necesar sã facem trimitere la miºcarea de idei numitã. timp de aproximativ douãzeci de ani. În atmosfera de frustrare cvasigeneralã. Viitorul ºef de cabinet al lui Hitler nu avusese timp sã-ºi desãvârºeascã studiile. asigurarea egalitãþii în drepturi a poporului german cu celelalte naþiuni. a întreþinut o legãturã foarte strânsã. dar nu frontierã germanã“. În 1841. ca ºi impactul lor real în epocã. Pentru aceastã primã perioadã. deoarece în acea zi l-a cunoscut pe Rudolf Hess. Haushofer îi face o vizitã lui Hitler în închisoarea de la Landsberg (în 1924). hrãnea spiritele. dar nu a putut sã-l convingã sã devinã membru al Partidului Naþional Socialist. axa Berlin–Bagdad fiind preocuparea dintotdeauna a pangermanismului (vezi harta 8): „Pentru orice naþiune mare. proprii de influenþã. iar obiectivul sãu era acela de a-i aduna pe cei de origine germanã în cadrul frontierelor lor naturale. Haushofer fusese ofiþer. generic. Hess vedea în relaþia cu Haushofer o bunã ocazie de a dobândi o altã înþelegere asupra politicii ºi determinãrilor sale. chiar dacã „nu excela în inteligenþã“17. Haushofer se mulþumeºte cu un rol informal de sfãtuitor al lui Hess ºi. iar militarii cu deosebire. cu care. „Rinul. De aceea. care prevedeau: reunirea tuturor germanilor într-un mare stat.18 Pânã la cucerirea puterii de cãtre Hitler. Astfel numai se poate înlãtura concurenþa ºi se poate ajunge la un echilibru de viaþã pe harta continentelor ºi a lumii politice […]. Dunãrea astfel ar deveni axa imperiului ºi ar juca pentru germanii de sud rolul pe care îl joacã Elba . abrogarea tratatelor de la Versailles ºi Saint-Germain. de a ajunge la Marea Neagrã ºi de a-ºi deschide drumul spre Orientul Mijlociu. imperialismul – adicã tendinþa de expansiune a puterii ei politice ºi economice – este una dintre formele ºi cerinþele cele mai fireºti de viaþã. pangermanismul era un avatar al patriotismului epocii napoleoniene. Jacobsen remarca. înviora. Toatã Valea Dunãrii ºi þãrile riverane formeazã un teritoriu prielnic pentru scurgerea surplusului de populaþie germanã […]. Hess l-a pus în contact pe profesor cu diferiþi lideri ai partidului. credem cã nu este exagerat sã vorbim despre o anumitã admiraþie a autorului german faþã de o miºcare radicalã care promitea restaurarea demnitãþii germane.19 Sau faþã de teza potrivit cãreia „istoria este o luptã pe viaþã ºi pe moarte a popoarelor pentru spaþiu vital“. Populaþia Germaniei în ansamblu. acuzau decepþiile perioadei postbelice. Iar naþiunile mai animate de imperialism trebuie sã se înþeleagã spre a-ºi delimita zone speciale. îndreptãþit. Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a înainta pe Dunãre. cã Haushofer nu ar fi putut avea rezerve faþã de primele puncte ale programului din 1920 al Partidului Naþional Socialist. probabil. La rândul lui. O serie de autori defineau într-un mod extensiv patria germanã. pangermanism. pãmânt care sã poatã hrãni populaþia ºi surplusul de populaþie germanã. fluviu german. visul „Germaniei mari“ unea. se poate considera cã raporturile lui Haushofer cu „miºcarea“ nu au întâlnit obstacole evidente. poate fi echivalatã cu un program. al unora dintre apropiaþii acestuia. La origine. Pentru a înþelege mai bine atracþia exercitatã de o serie de formule precum spaþiul vital sau reunirea tuturor germanilor. Cursul Dunãrii aratã direcþia în care trebuie sã se îndrepte aceastã emigrare. data de 4 aprilie 1919 a fost pentru Haushofer foarte importantã. Tot prin mijlocirea lui Hess. Aserþiunea lui Ludwig Uhland.

militarizat la maximum. dominând marea potrivit metodei hanseatice. care sã se întindã de la Marea Nordului pânã la Adriatica. Nu este nici un fel de îndoialã cã toate acestea i-au creat profesorului o stare de real disconfort. În existenþa lui Haushofer din aceastã perioadã putem constata ceva paradoxal. Sunt cel puþin trei paliere la care acest proces are loc. generalul-profesor nu vrea sau nu are tãria sã recunoascã decepþiile pe care i le oferã regimul. cu asemenea interogaþii ºi preocupãri venite dintr-o întreagã evoluþie istoricã. La alt palier al procesului de degradare despre care aminteam se situeazã dispariþia de pe scena politicã a lui Rudolf Hess. îndepãrtându-l vizibil de linia politicã oficialã.“21 Într-un asemenea mediu. surprindea cu acuitate esenþa acestei orientãri politice: „În conºtiinþa germanã actualã se prelungesc toate vechile obsesii de glorie germanã pânã la coincidenþa cu o singurã ºi atotcuprinzãtoare himerã – un imperiu bicefal austro-german. opresiv în Polonia. Atacarea statului sovietic nu numai cã anula orice posibilitate de apropiere a statelor axiale ale Eurasiei. Chiar ºi atunci când fiul sãu. În general. Ceea ce numim pangermanism este fuziunea tuturor acestor nãzuinþe. copiii sãi. în care vedea un element stabilizator al relaþiilor internaþionale. În primul rând. Haushofer are o altã abordare privind modalitãþile de realizare a Germaniei mari. ca ºi Ordinul Teutonilor cândva. în plus. Or politica oficialã nazistã de cuceriri în Est compromitea aceastã idee. Ca urmare a publicãrii legilor de la Nürnberg privitoare la „protecþia sângelui german ºi a onoarei germane“ (15 septembrie 1935). gata sã treacã peste orice graniþã pentru a ajunge la marginile de altãdatã ale Sfântului Imperiu. Relaþiile cu regimul nazist aveau sã se degradeze rapid în timpul rãzboiului propriu-zis. ambiþios în Orient. Nu putem sã nu reþinem în configurarea atitudinii sale din aceastã perioadã ºi câteva fapte care nu au putut sã nu-l marcheze. Decizia atacãrii URSS l-a îndepãrtat ºi mai mult pe Haushofer de politica oficialã. fãrã a-ºi da seama cã trãieºte doar cu iluzia puterii ºi a influenþei. în introducerea la volumul Pangermanisul filosofic. el ezitã sã le recunoascã. prietenul ºi protectorul sãu politic. dar. dar grãbea formarea unei coaliþii continental-oceanice împotriva Germaniei (ceea ce s-a ºi întâmplat). În 1939. ea mina pur ºi simplu credinþa geopoliticã a autorului în constituirea unui „bloc continental eurasiatic“. au cunoscut dificultãþi.“20 Charles Andler. el ocupã poziþii vizibile. menþinând Italia sub tutelã.82 Geopolitica pentru cei din nord. ca sub Frederic II al Prusiei. El a rãmas credincios politicii lui Deutschtum (reunirea sub o autoritate unicã a populaþiei germane rãspândite în toatã Europa). îi atrage atenþia asupra relelor sistemului. Albrecht. acesta face o tentativã stranie de a încheia o pace separatã cu Marea Britanie. Dupã cum se ºtie. tot aºa ar trebui sã se aºeze pe marginea Dunãrii din distanþã în distanþã câte un stâlp cu inscripþia: cale de apã spre Marea Neagrã. Poziþia sa era întemeiatã tot geopolitic. Aºa cum e obiceiul sã se punã indicator de direcþie pe marginea drumurilor. Fiinþã orgolioasã. frazele bombastice despre spaþiul vital au putut prinde mult mai uºor. cu puþin înainte de declanºarea ostilitãþilor cu URSS. Dupã ce mai multe încercãri de . în plus. întrucât pe linie maternã nu se bucurau de privilegiul unei origini ariene. dar decorative. cartea sa Frontierele a fost interzisã de cenzura germanã pentru motivul cã susþinea un alt punct de vedere cu privire la soluþionarea problemei populaþiei germane din Tirolul de Sud.

Este luat prizonier. La începutul lunii noiembrie 1945 redacteazã un fel de memoriu.Geopolitica germanã 83 Harta 8: Axa Berlin–Bagdad (apud Russel H. evident. 27 august 1944. nu putea avea sorþi de izbândã. Albrecht. Este anchetat. îl gãseºte în detenþie ºi nu este eliberat decât patru zile mai târziu. În noul context. O datã cu trupele americane soseºte ºi geopoliticianul E. pe care îl înmâneazã specialistului american. douã luni mai târziu se sinucide. dacã nu într-un duºman al regimului. Walsh. Vom identifica în ultima scriere a lui Haushofer multe judecãþi demne de luare aminte. „Apologia geopoliticii germane“. în complotul eºuat organizat împotriva lui Hitler în vara anului 1944 îl transformã pe profesor într-un suspect. tentativã care. Hess zboarã cu avionul direct în Marea Britanie. p. 1994. Pe acest fundal sumbru apare o undã de speranþã profesionalã. Implicarea fiului sãu. Albrecht este executat de cãtre Gestapo. Geopolitics in Principle and Practice. Boston. ziua când împlineºte 75 de ani. reþinut. colonel ºi profesor la Universitatea Catolicã Georgetown din Washington. În 1945. . 69) a realiza acest lucru pe cale diplomaticã nu dau roade. Etzel Pearcy. Fifield. Ginn. cu care are mai multe discuþii ºi schimburi de opinii. Haushofer este ºi mai izolat. împreunã cu soþia. iarãºi eliberat. iarãºi anchetat ºi reþinut. În ianuarie 1946 i se retrage dreptul de a profesa în învãþãmântul superior.

de fapt. topitã în viziunea privitoare la principalele probleme geopolitice: viziunea despre graniþe. în care se intersectau deziluzia ºi gândul revanºei. iar reþeta spaþialã. dar din perspectivã germanã. se cuvine sã menþionãm contextul în care a apãrut ºi s-a configurat concepþia lui Haushofer. Înainte de a prezenta aceste trãsãturi. despre spaþiul vital etc. în acelaºi timp. Considerãm cã este util sã stãruim puþin ºi asupra viziunii autorului german despre geopoliticã în calitatea sa de disciplinã de studiu. raporturile acesteia cu decizia politicã. „unul dintre cele mai bune mijloace de a evita pe viitor catastrofe mondiale“24. o modalitate de a preîntâmpina ºi exclude conflictele.84 Geopolitica Nu cu mult înainte de a-ºi pune capãt zilelor.“ Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã Concepþia despre geopoliticã este. o modalitate de realizare a obiectivelor naþionale care preocupau elita politicã ºi poporul german. Dacã þara în general era marcatã de deziluzie. e þara mea. Geopolitica se doreºte. În tratarea acestor probleme putem identifica principalele aliniamente ale abordãrii geopolitice propuse de Haushofer. ea s-a nãscut din dezastrul þãrii mele“22. o alternativã la ceea ce se întâmplase pânã atunci. Geopolitica germanã a apãrut ºi s-a dezvoltat la München în anii ’20. geopolitica a apãrut ca o abordare mult mai raþionalã. De aceea. ºi ca un demers obiectiv. cum precizeazã autorul german. O dovedeºte acuzaþia deschisã pe care o aduce poziþiei oscilante adoptate de cel de-al Treilea Reich faþã de puterile continentale ºi cele oceanice. pentru ca þara sã-ºi ocupe locul pe care îl meritã în Europa. Realitatea spaþialã era folositã pentru a lumina cauzele prãbuºirii. într-adevãr. poziþie care. în acelaºi timp. mãrturiseºte cã a îmbrãþiºat cariera universitarã târziu. ea îºi propune sã explice de ce a ajuns Germania într-o asemenea situaþie ºi sã ofere. Ea apãrea. aºa cum erau ele înþelese de Haushofer. despre raportul puteri continentale–puteri oceanice. devenitã în 1919 în mod oficial disciplinã de învãþãmânt la Universitate. era capitala nemulþumirii. pãstrând ceva din modul de gândire al militarilor. o soluþie de redresare. Münchenul. vom înþelege mai bine virtuþile geopoliticii. context care a imprimat abordãrii sale anumite particularitãþi. „îi fusese fatalã lui Wilhem II“ ºi i-a fost fatalã ºi celui de-al Treilea Reich: „Expansiunea unilateralã spre Est în 1939 ºi în 1941 a fost un pãcat capital împotriva acestei concepþii“23 (a concepþiei continentale). pentru a vindeca pacientul ºi a-l orienta pe o direcþie de evoluþie promiþãtoare. Pe acest fundal. o metropolã aflatã în fierbere. Nu este nici un dubiu cã Haushofer a gândit continental. contribuþia noii discipline la întemeierea marilor orientãri politice. se doreºte o replicã. . dupã ce fusese militar. oraºul care i-a dat pe Spengler ºi pe Haushofer ºi în care Hitler ºi-a cristalizat ideile politice. în felul acesta. în acelaºi timp. Geopolitica germanã s-a nãscut ca un protest. geopolitica germanã îºi propune explicit sã îndrepte lucrurile. naþionalismul ºi sentimental umilinþei. ªi încheie: „Rea sau bunã. în atmosfera de puternicã frustrare trãitã dupã Primul Rãzboi Mondial. pentru cã. în care ideile radicale erau de mult dominante. Autorul o spune explicit: „Geneza geopoliticii germane este în acelaºi timp apologia sa.

de fapt. în zadar neglijatã ºi umilitã. în mai multe rânduri. geopolitica va reþine avertismentele pe care istoria le transmite în legãturã cu anumite fapte repetitive petrecute pe aceleaºi spaþii. precizând. urmãrind cunoaºterea modurilor de viaþã ale altor popoare. fondate pe elemente naturale. Cum spune autorul. Care ar fi. Abordarea de tip geopolitic implicã din acest punct de vedere douã genuri de „studii pregãtitoare“. cã nu doreºte sã împiedice dezvoltarea ei ulterioarã prin fixarea anumitor enunþuri dogmatice. Geopolitica propune ºi opereazã în acest context cu o viziune planetarã. Important este sã vedem la ce concluzii conduce o asemenea perspectivã. toate schimbãrile ºi transferurile de putere care au loc în lume. un gen de conºtiinþã geograficã menit sã ghideze demersul politic“25. este vorba despre cunoaºterea trãsãturilor durabile. ca una dintre cele mai importante probleme ale geopoliticii. graniþele.29 Atunci când . Ea furnizeazã „un stoc permanent de cunoaºtere politicã ce poate fi transmis ºi însuºit […] ca un adevãrat punct de sprijin necesar saltului la acþiune politicã. trãsãturile definitorii ale geopoliticii în viziunea lui Karl Haushofer? Forþa geopoliticii provine din faptul cã înlocuieºte pasiunea politicã ºi încearcã sã se bazeze pe conexiuni naturale. experienþa milenarã aratã cã nu va exista liniºte atâta timp cât spaþiul respectiv nu va fi reconstituit în integralitatea sa. celelalte trei sferturi trebuie explicate. Faptul cã nu a publicat un manual de geopoliticã. el propune un model de raþionalizare a politicii din perspectivã geograficã. cã geopolitica are nevoie sã fie construitã. mai ales ale celor oceanice. din voinþa lui moralã ºi din contradicþia conºtientã. într-un cuvânt. preocuparea sa de fond fiind aceea de a nu „dogmatiza prematur“ noua disciplinã. cu respectarea anumitor corelaþii (cum ar fi corelaþia „organicã“ între populaþie ºi teritoriu). teme precum: marile spaþii de pe pãmânt. Faptul cã. pe raporturi clare între regiuni ºi þãri. „acele trãsãturi care caracterizeazã formarea. menþinerea ºi dispariþia puterilor“28. Karl Haushofer manifestã o prudenþã accentuatã. mai târziu. ca decurgând „din natura omului ºi a rasei sale. Dacã examinãm mai atent aserþiunile autorului. inevitabilã. el a precizat cã nu publicã decât „materiale de geopoliticã“. reiese limpede cã. dintre el ºi mediul sãu“26. De mai multe ori.Geopolitica germanã 85 În definirea geopoliticii propriu-zise. Haushofer va recunoaºte cã elementul geografic nu poate justifica decât 25% din acþiunea politicã ni se pare edificator. marile aºezãri ºi marile direcþii de migraþie din interiorul aceluiaºi spaþiu sau dintre spaþii. este edificator pentru aceastã preocupare demnã de respect. considerã autorul german. În primul rând. Natura. a „conexiunilor vitale ale omului de astãzi cu spaþiul de astãzi“27. În cazul în care un spaþiu natural locuit de o populaþie este amputat. În câmpul problematic al geopoliticii ar trebui sã intre. evoluþiile demografice ºi presiunile pe care le creeazã acestea. În al doilea rând. care se doresc a fi cãrãmizi de construcþie a unui edificiu viitor. de a nu o închide în jurul unor judecãþi fixe. totuºi. o viziune care „sã cuprindã continente întregi“. determinate de poziþia geograficã ºi de particularitãþile solului. Nu discutãm acum dacã argumentul geografic este suficient pentru a întemeia un asemenea demers. Forþa ºi perenitatea geopoliticii se asociazã cu forþa elementelor naturale ºi a raporturilor care existã ºi vor exista atâta timp cât existã chiar aceste elemente naturale. îºi reia drepturile pe suprafaþa pãmântului. potrivit autorului german.

Wowinckel îi propune o lãrgire a conþinutului noþiunii de geopoliticã. prin efortul de a pune de acord actul politic cu instrumentarul ºtiinþific pe care cunoaºterea îl pune la îndemânã. sã asigure bazele naturale ale vieþii statului“31. pentru cã el surprinde slãbiciunea fundamentalã a geopoliticii clasice. chiar dacã demersul propriu-zis suferã de ipoteza neîncãpãtoare pe baza cãreia se desfãºoarã. cum spuneam. procesul de pregãtire este îndreptat cu faþa la trecut. Haushofer nu ar fi precizat: „sunt în întregime de acord cu reflecþiile tale“30. astãzi. toate hrãnite de instrumentarul ºtiinþific pus la îndemânã de revoluþia ºtiinþificã modernã. Devine limpede cã noua disciplinã nu este în viziunea lui Haushofer nici de dreapta. este exercitat de cãtre oameni cu o pregãtire depãºitã. Haushofer constatã cu o anumitã amãrãciune decalajul dintre SUA. Ceea ce am putea denumi „instanþele de mediere“ cuprind astãzi forþe asociate cu cercetarea. Din aceastã perspectivã. . are un conþinut preponderent lingvistic ºi juridic. Argumentul avansat de Wowinckel. Geopolitica reprezintã un adversar neîmpãcat al ideologiilor. Plasându-ne în epocã. la 22 august 1941. Ajunºi în acest punct. se fac unele precizãri foarte interesante în legãturã cu obiectul geopoliticii. În Germania. pe de o parte. întotdeauna apar situaþii periculoase ºi conflictuale. pe de alta. complet inadecvate pentru a întemeia cu adevãrat orientãrile politice. cât ºi celui politic. constituie simple surogate. nu putem sã nu reþinem efortul în direcþia raþionalizãrii actului politic. editorul operei sale. puþin folositoare atât domeniului ºtiinþific. întemeiatã. în sensul cã „alãturi de forþele spaþiului. Actul politic se desfãºoarã pe baze tradiþionale. este acum mediatã de mult mai mulþi factori decât rasa ºi naþiunea. este cu deosebire interesant. Haushofer a purtat de-a lungul vremii o corespondenþã bogatã.“32 Dacã Wowinckel face aceastã observaþie. încât dacã vom þine cont numai de spaþiu nu vom ajunge decât la concluzii geografice formale. ni se pare important sã adãugãm un lucru. împreunã. deci ale omului ºi rasei pentru ca. devine nu numai insuficient. s-au creat catedre ºi alte structuri destinate studierii fenomenului politic. naturalã. de nimeni negatã. faþã de cerinþa din ce în ce mai importantã de a prevedea evoluþia fenomenelor politice. Anglia ºi Franþa. cu structurile de analizã ºi evaluare. Nu am fi insistat asupra acestora dacã. aceasta [trebuie] sã înglobeze forþele poporului. ºi anume cã spaþiul nu acþioneazã decât indirect asupra oamenilor. care. Cum ar putea fi asimilate cerinþele evidenþiate de cãtre geopoliticã în conducerea statului? În primul rând. care insista într-un mod unilateral doar pe spaþiu. Editorul operei lui Haushofer relevã cu îndreptãþire: „Maniera în care omul rãspunde la acþiunea spaþiului este din punct de vedere rasial ºi naþional atât de diferitã. potrivit lui Haushofer. am putea formula o serie de alte remarci. Într-o scrisoare pe care i-o adreseazã Kurt Wowinckel. În primele þãri pregãtirea oamenilor politici ºi a diplomaþilor se face în instituþii specializate. foarte puþin deschiºi faþã de problemele noi ale epocii ºi faþã de dinamismul ei. la fel de întemeiate. A discuta ºi a reduce procesul de raþionalizare doar la componenta geograficã.86 Geopolitica asemenea avertismente nu sunt luate în considerare. a întemeierii orientãrilor politice. ci ºi un mod de analizã depãºit. Acþiunea spaþiului. într-o scrisoare de rãspuns. noi. nici de stânga ºi nu permite abordãri partizane. ºi Germania.

oamenii politici trebuie sã primeascã o pregãtire în domeniul geopolitic. probabil cã numai Europa Centralã a fost în întregime surprinsã de acest rãzboi mondial. Care ar fi. dupã opinia autorului de care ne ocupãm. chiar de Marta. a fost tradusã în germanã. de Mackinder. cu o introducere semnatã de autorul german. dar o utilizeazã din perspectiva unei puteri continentale. a cãrui principalã carte. Geography and World Power. în condiþiile în care se ridicau puteri continentale semnificative. Franþa a ascultat de rezultatele propriilor specialiºti. sã semnaleze din vreme constrângeri ºi tendinþe pe care omul politic nu le sesizeazã sau nu le ia în calcul aºa cum se cuvine. Mackinder este frãmântat de evoluþia imperiului englez. Von Neurath. Mahan resimte acut momentul favorabil pe care îl traversau SUA ºi elaboreazã o lucrare care îºi propune sã ghideze eforturile oficiale de extindere a puterii statului. El preia schema de interpretare a lui Mackinder.Geopolitica germanã 87 foarte puþin deschis spre procesele economice ºi sociale ale epocii. Centrul sãu de interes este condiþia Germaniei. în mãsurã sã contrabalanseze dominaþia sa maritimã. altminteri. de deschidere cãtre mãrile ºi oceanele lumii. întrucât slãbea centrul Europei ºi crea o salbã de state care separau Germania de Rusia. sã o fereascã de erori. Autorul german le imputã conducãtorilor Puterilor Centrale faptul cã au intrat în rãzboi „fãrã o viziune geopoliticã“. faþã de care Haushofer are cuvinte de preþuire. „costul ignoranþei geografice“ este foarte înalt. subliniazã Haushofer. cum ar fi André Chéradame. pentru cã ea este comunã tuturor geopoliticienilor importanþi ºi pentru cã aceasta este natura demersului geopolitic: sã ghideze politica practicã. „care înþelegeau întrucâtva ce era geopolitica“. de James Fairgrieve. dar rãu înþelese“. greºelile fãcute de Germania? Reproºul fundamental adresat de Haushofer tuturor celor care au condus Germania în preajma Primului Rãzboi Mondial este cã nu au înþeles suficient poziþia geograficã . Haushofer îi numeºte chiar în aceastã privinþã. de Mahan. considerã el. Geopolitica germanã a fost puternic influenþatã de geopolitica anglo-saxonã. a fost un program urmat de Franþa. a cãrui lucrare The Influence of Sea Power upon History se studia în academiile militare germane. poate chiar preocuparea pentru evoluþia þãrii în care au loc elaborãrile de tip geopolitic. În procesul de formare a oamenilor politici intrã cu obligativitate studiul geografiei ºi al constrângerilor pe care aceasta le exercitã asupra istoriei. soþia lui Haushofer. Aºadar. în 1925. abordãri. Ce greºeli a fãcut ºi cum ar putea ajunge la o poziþie dominantã în Europa Centralã ºi chiar pe continent? Nu-i putem reproºa autorului german o asemenea preocupare. adãugând cã partidul nazist „nu a fãcut decât sã se slujeascã de unele dintre formulele sale“ [ale geopoliticii]. care a recomandat un întreg program de disoluþie a Imperiului Austro-Ungar.“33 Urmarea acestui fapt este cã Puterile Centrale au intrat în marea crizã a Primului Rãzboi Mondial „cu o necunoaºtere cu adevãrat înfricoºãtoare a jocului real al forþelor. Haushofer nu face excepþie. „Din punct de vedere geopolitic ei trãiesc cu mult în urma ritmului epocii lor. din viaþa politicã germanã a timpului sãu. pe Rudolf Hess ºi pe ministrul de externe. în timp ce peste tot s-a întrevãzut încã de la 1904 furtuna care se ridica la orizont“34. întrucât puþini sunt cei care pricep aceste comandamente. În acelaºi timp. Geopolitica germanã împrumutã de la geopolitica anglosaxonã teme.

dar ea se aflã. p. prin crearea unei salbe de state-tampon între Germania ºi Rusia. Alianþa temporarã dintre puterile maritime ºi cele continentale a învins Germania. Ceea ce-l nemulþumeºte pe autor este faptul cã dupã prima conflagraþie mondialã tocmai aceastã direcþie a fost blocatã. este chematã de poziþia sa geograficã sã domine centrul Europei ºi. ºi greºeala ei este cã nu a ºtiut sã previnã o asemenea coaliþie. Astfel. de fapt. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. potrivit lui Haushofer. „amputatã într-o manierã de nesuportat“.88 Geopolitica ºi cerinþele de reuºitã ale expansiunii þãrii lor (ceea ce înþelesese foarte bine Bismark). „German Geopolitik and its Antecedents“. dupã aceea. 66) . State germane Sferã de influenþã francezã Sferã de influenþã italianã Sferã de influenþã sovieticã State neutre Harta 9: Gruparea puterilor europene în 1931 (apud Geoffrey Parker. þara sa nu numai cã a fost „mutilatã“. Germania. sã înainteze spre rãsãrit. „încercuitã“ de state aflate sub influenþa acestei coaliþii (vezi harta 9).

singura care se poate opune cu succes coaliþiei statelor oceanice. „Geografia a fost convertitã peste noapte din aliat în duºman [acþiune reprezentatã de atacarea URSS – n. recurgerea la forþa armelor reprezentând excepþia. întemeiate nu pe afinitãþi politice. Geopolitica este cel mai bine situatã pentru a explica dinamica spaþialã a statelor ºi pentru a ghida expansiunea lor. al cãrei scop fundamental este sã facã din geografie un prieten. Concomitent.“37 Aceasta este fraza cu care Haushofer începe studiul „Blocul continental Europa Centralã–Eurasia–Japonia“. ºi confruntarea cu Statele Unite. care conduc lumea prin Liga Naþiunilor“. dimpotrivã. De altfel. Haushofer a salutat pactul Ribbentrop-Molotov ºi. aºa cum comandanþii care au nesocotit aceastã lege nescrisã a istoriei au sfârºit prin înfrângeri de rãsunet (Napoleon).35 Împreunã. Alianþele de tot felul. De aceea. cealaltã mare putere continentalã. Scopurile pe termen lung ale expansiunii Germaniei înspre rãsãrit nu trebuie sã fie ocuparea statelor mici ºi dens populate din Centrul ºi Estul Europei. Germania a trebuit sã susþinã. De aceea. nordul ºi estul Asiei. Dinamica statalã nu înseamnã în viziunea lui Haushofer doar expansiune. ci pe determinãri preponderent geografice ºi geopolitice.Geopolitica germanã 89 Ce ar urma sã facã Germania? Sã aibã iniþiativa istoricã de a crea o alianþã a statelor continentale „de la Elba pânã la Amur“. Ea nu trebuia sã mai apeleze la conflict în relaþia cu Uniunea Sovieticã. care sã foloseascã atuurile teritoriilor cucerite. În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. ci expansiune inteligentã. Germania s-a aflat într-o situaþie ºi mai delicatã decât în primul. n. ar putea forma „uniunea continentalã a excluºilor îndreptatã împotriva puterilor maritime. întrucât ºi aceastã þarã fusese nedreptãþitã de pacea care urmase Primului Rãzboi Mondial. ci sã promoveze o politicã abilã de momire a ursului cu miere. nu un duºman. Germania era chematã sã cultive relaþii speciale cu Uniunea Sovieticã. Toate puterile care au înþeles acest lucru de-a lungul istoriei au fãcut cuceriri durabile (de pildã. prescripþiile autorului german au fost nesocotite cu totul. ºi nu atât rasa este în viziunea lui Haushofer factorul determinant. nu a fost deloc de acord cu atacarea Uniunii Sovietice. ci stepele Ucrainei ºi Rusiei. Înfrângerea nu era decât o problemã de timp. judecata autorului german prefigureazã ºi direcþia fundamentalã a alianþelor strategice ale Germaniei. Spaþiul. Expansiunea spre rãsãrit ar fi urmat o cale paºnicã.] ºi aceasta a fost cuplatã cu coºmarul german clasic al rãzboiului pe douã fronturi“36 (exprimat de angajarea în disputã atât cu puterile oceanice. Imperiul Roman). cât ºi cu cele continentale). Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ „Incontestabil. Iar prima þarã cu care trebuie evitat conflictul este Rusia. Ca ºi când acest lucru nu era suficient. decizia politicã trebuie sã fie precedatã de o temeinicã analizã geopoliticã. În acest context. Ea condenseazã o întreagã viziune a autorului privind marile grupãri politice ale globului. din 1941. . cea mai mare ºi cea mai importantã schimbare în politica mondialã a timpurilor noastre este formarea unui puternic bloc continental cuprinzând Europa. atragerea acestor state în coaliþii reprezintã calea pentru cuceriri durabile ºi extinderea influenþei Germaniei în centrul ºi estul european.

autorul unei cãrþi cu privire la crepusculul lumii anglo-saxone. De atunci. ci chiar al întregului mapamond. un mare avantaj. primele sunt mai mobile. lordul Palmerston. ea fiind dedusã din miºcãrile adversarului. avertiza cã declinul acestei lumi va veni în ziua în care Germania.“ Citând acest proverb roman. totuºi.39 Dupã cum se poate uºor observa. În 1851. Homer Lea. mai apte sã se adapteze la diverse condiþii. pentru a construi o strategie a puterilor continentale. Autorul german prezintã chiar o hartã sugestivã (vezi harta 10) pentru tentaculele de care dispunea imperiul ºi care îi permiteau sã cuprindã ºi sã înfãºoare întreg globul. adevãratul duºman al Germaniei este reprezentat de imperiul britanic. tot sistemul instituit de cãtre imperiul britanic nu face decât sã protejeze propriile interese. de pildã. Mai târziu. afirmã cã „oricât de dezagreabile ar putea fi în momentul de faþã relaþiile noastre cu Franþa. ci ºi sistemul lor de organizare. Primul Rãzboi Mondial este interpretat ca o mare victorie a puterilor oceanice. ci ºi în interiorul acestora. Caracteristica acestei diviziuni este cã acþioneazã nu numai între state. Încercarea de a opera pe terenul celeilalte este oprit de lipsa de pregãtire ºi de performanþã. Haushofer preia în întregime dihotomia puteri oceanice–puteri continentale propusã de Mackinder. ºi o înfrângere zdrobitoare a celor continentale. trebuie sã le menþinem. în frunte cu acest imperiu. cât ºi celor continentale – „piraþilor stepelor ºi piraþilor mãrii“ –. aºa cum o fãcea ºi în timpul grecilor sau romanilor“. sã poate opera cu aceeaºi uºurinþã în ambele medii.90 Geopolitica „Este o datorie sfântã sã înveþi de la adversar. adaugã autorul german. spune Haushofer. . Fireºte cã el prelucreazã în mod diferit teoria autorului englez. într-un moment de crizã a relaþiilor sale cu primul ministru. de-a lungul istoriei. impunându-ºi nu numai controlul propriu. iar singuri nu putem face faþã unei asemenea situaþii“38. puterile continentale avanseazã metodic pe teritorii pe care le supun în întregime. Puterile maritime ºi continentale opereazã în chip diferit. Aceasta este „politica anaconda“. Dar diviziunea respectivã este însuºitã întocmai ca fiind „cel mai vechi laitmotiv care stabileºte pattern-ul lumii de astãzi. potrivit autorului german. de aceastã tensiune provenind din chemarea opusã a vocaþiei continentale ºi oceanice. Ea se referã la un comportament din partea puterilor oceanice similar comportamentului uriaºei reptile: de a se încolãci în jurul unei fiinþe vii ºi de a o omorî prin sugrumare. Anglia ºi SUA au lansat o formulã: politica anaconda. pentru cã a conservat echilibrul. considerã autorul. ªi. obiºnuite cu spaþiile mari. permiþând chiar un gen de autoguvernare pe teritoriile ocupate. Chiar dacã Haushofer considerã cã situaþia Germaniei dupã Primul Rãzboi Mondial se datoreazã atât puterilor oceanice. Deºi prezintã o faþadã de toleranþã ºi liberalism. a inhibat pornirile cãtre un control cvasigeneralizat. ar fi traversatã. Haushofer sugereazã implicit cã ideea precizatã mai sus nu îi aparþine. Ceea ce a reprezentat. pe care nu þin sã le domine în întregime. idealul este ca o putere sã aibã performanþã atât pe mare cât ºi pe uscat. Aceastã diviziune a fãcut ca respectivele puteri sã nu devinã eficiente decât în arealul geografic care le-a consacrat. totuºi. predispuse cãtre compromis. Franþa. pentru cã în planul din spate ameninþã o Rusie care poate lega Europa ºi Asia Orientalã. Rusia ºi Japonia se vor alia. sã asigure un control nu doar al teritoriilor cucerite. „unul din cele mai prezente fenomene ale geopoliticii“.

Harta 10: Politica anaconda (apud Geoffrey Parker. 68) . Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. p.

El vorbeºte de o coaliþie continentalã. toatã Europa Centralã.92 Geopolitica inclusiv teritoriul Uniunii Sovietice. Haushofer apreciazã cã formarea acestui bloc continental este condiþionatã de realizarea. ceea ce ar favoriza o mare unitate germano-rusooriental asiaticã. Japonia. care pot fi mândri cã îl þin pe cel de-al treilea la mijloc ºi cã pot înainta cu un asemenea atelaj. unul dintre cei mai buni specialiºti americani în politicã economicã. Liga Naþiunilor. Este important sã daþi atenþie manierei de a conduce un asemenea atelaj: în mijloc este aºezat calul cel mai nãrãvaº ºi mai violent.“41 Autorul îºi dã seama cã Rusia este un pilon foarte important al acestei noi unitãþi politice. ºi Marea Adriaticã. în faþa celor mai importante ieºiri ale Rusiei spre Oceanul Planetar. cu întreg spaþiul baltic. imperiul dã semne de lipsã de coerenþã ºi Haushofer prevede dezintegrarea sa. întrucât blocul spaþial care se întinde de la Marea Balticã ºi Marea Neagrã. construind un adevãrat imperiu (fie prin anexiuni.40 Toate acestea îl fac pe Haushofer sã concluzioneze: „Nimeni altcineva decât adversarul ne învaþã cã un bloc continental solid face inoperantã politica anaconda pe plan politic. În orice caz. acest bloc continental ar fi avut acces la trei mãri vecine: Marea Balticã. La începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. El îl citeazã pe Brooks Adams. Aceste mãri s-ar afla. potrivit autorului german. cel care a arãtat cã expansiunea influenþei engleze este pusã sub semnul întrebãrii în condiþiile în care s-ar realiza un vast efort de construcþie feroviarã transcontinentalã cu punctul terminus la Port Arthur ºi Þintao. Fãrã a mai vorbi de anexiunile care au urmat pactului Ribbentrop-Molotov. Cã Rusia este puterea cu cele mai mari atuuri în acest joc. fiecare dintre cele trei þãri era mult mai puternicã în comparaþie cu perioada premergãtoare Primului Rãzboi Mondial. fie prin penetrare economicã). a înþelegerii germano-japoneze. în prealabil. Rusia ºi puterea central-europeanã erau singurul grup de puteri capabil sã se apere împotriva tutelei anglo-saxone. deoarece includea ºi Japonia. creatã dupã rãzboi. nu ar fi în acest context decât un alt instrument de prezervare a puterii imperiului britanic ºi a puterilor oceanice în general. Germania anexase teritorii noi ºi domina. ar rãmâne neputincioasã. El citeazã chiar un lider politic japonez. Cu toate acestea. De aceea. Un semn cã aceastã slãbiciune era resimþitã chiar de cãtre imperiu este ºi alianþa cu SUA pentru a conserva hegemonia anglo-americanã. la dreapta ºi la stânga aleargã ceilalþi doi cai. Rusia atinsese o suprafaþã de peste 21 de milioane de kilometri pãtraþi. naval ºi economic. Goto. atunci când a fost scris studiul. Marea Japoniei. care i s-a adresat în asemenea termeni: „trebuie sã aveþi în vedere atelajul rusesc numit troika. chiar de reunire a lor. în faþa cãreia orice tentativã de edificare a unui bloc englez sau american. întrucât includea fosta Uniune Sovieticã. mai bine amenajatã pentru comerþ de cãtre þãrile riverane. Pentru a spori forþa de atracþie a construcþiei sale geopolitice. Japonia îºi extinsese mult influenþa în Asia.“42 În cazul în care s-ar fi realizat. „Dacã vom compara aceste cifre cu ceea ce deþineau Puterile Centrale în Primul Rãzboi . dar ea nu este în întregime continentalã. Haushofer cautã o coaliþie suficient de puternicã pentru a reprezenta o contrapondere la aceastã alianþã oceanicã. Haushofer prezintã puterea celor trei þãri componente ale blocului continental în ajunul Primului Rãzboi Mondial ºi în 1940. Tocmai de aceea. practic. militar. pânã la Oceanul Pacific este în cea mai mare parte ocupat de ea.

în timp ce SUA urmau sã-ºi limiteze influenþa la continentul american. Citând. vom observa o enormã diferenþã între atunci ºi acum. pentru cã s-a ridicat împotriva primelor douã popoare cele mai numeroase ale Europei ºi pentru cã a favorizat politica atlanticã pe continent (trimitere la politica tradiþionalã de prietenie a Poloniei cu Anglia ºi Franþa). Sfera de dominaþie a Japoniei ar fi trebuit sã fie reprezentatã de Extremul Orient. Condiþiile acestei dominãri: reducerea Franþei la neputinþã ºi satelizarea Italiei. dar ºubrede. cum ar fi rolul nou pe care unele state urmau sã-l joace. Dacã ar fi renunþat la misiunea ideologicã ºi ar fi acceptat sã joace rolul rezervat de noua restructurare a ordinii mondiale.Geopolitica germanã 93 Mondial.“43 Puterea acestui bloc nu ar consta numai în forþa þãrilor care îl compun. a Japoniei. Este cazul. de asemenea. ci latitudinal. situatã între douã state foarte puternice ale continentului. atunci spaþiul sãu de expansiune ar fi fost reprezentat de Asia Centralã. mergând pânã în India. ºi anume ca nici unul dintre cele douã popoare cele mai puternice ale continentului sã nu se ridice unul împotriva celuilalt. soarta sa depindea de atitudinea pe care urma sã o adopte faþã de mesajul revoluþionar. Astfel. al cãrui purtãtor era. Autorul german propune chiar o restructurare a ordinii mondiale. ar fi continuat sã persiste în promovarea þelurilor revoluþionare. cum ar fi dobândirea independenþei Indiei faþã de Marea Britanie (putere oceanicã). care ar ilustra hotãrârea celor douã þãri de a nu repeta greºeala din Primul Rãzboi Mondial. Judecãþi dupã pãrerea noastrã severe. dupã pãrerea autorului. iar cealaltã parte. dimpotrivã. În orice caz. Cât priveºte Rusia. Haushofer dã ca exemplu fericit acordul dintre Germania ºi Rusia (pactul Ribbentrop-Molotov). Haushofer dezvoltã ºi alte consecinþe care ar decurge din constituirea acestui bloc. inclusiv prin învãþãmintele pe care le pot sugera pentru România. . al Poloniei. Caracteristica acestei expansiuni ar consta în faptul cã nu ar mai fi urmat sã aibã loc în sens longitudinal. de pildã. Germania ar fi urmat sã domine Europa. un adaggio italian – „nu este permis sã faci douã erori în acelaºi rãzboi“ –. Africa ar fi reprezentat spaþiul de expansiune al unei Europe germane. s-ar fi procedat la o împãrþire a globului deschisã între puterile lumii ºi s-ar fi evitat principalele surse de conflict între statele blocului continental. de la nord la sud. de a nu încãlca ceea ce autorul numeºte „a doua axiomã geopoliticã a politicii europene“44. dintre care o parte intrau în sfera de influenþã a Germaniei. de la est la vest sau invers. În felul acesta. autorul german are judecãþi foarte aspre la adresa Poloniei. care ar trebui sã favorizeze apariþia a patru zone de expansiune teritorialã. ei i s-ar adãuga impactul unor alte fenomene mari pe care le-ar determina sau antrena. Dacã. Pornind de la acelaºi adaggio. ºi riscul pe care îl prezintã existenþa unei relaþii încordate cu fiecare dintre aceste douã puteri ale Europei sunt demne de atenþie. de cultura germanã. care dobândeºte o poziþie-cheie în spaþiul european. poziþia Poloniei. precum ºi atragerea Italiei în sfera de influenþã a continentului (aceastã þarã fiind consideratã de cãtre autor pe jumãtate maritimã ºi pe jumãtate continentalã). Cu alte cuvinte. pornind de la date geopolitice. continent marcat. Ulterior. Rusia urma sã fie împãrþitã în state naþionale.

mai ales. este de neconceput. fãrã îndoialã abuziv. un nou conflict va fi inevitabil pentru ca noul raport de forþe sã se poatã institui. cel puþin asemenea intenþii nu erau cunoscute. naþional-socialismul. unor planuri de cucerire de acest gen. Aceasta dovedeºte pe deplin cã în acea perioadã nu se proiectase ocuparea acestor teritorii. La aceasta a contribuit ºi politica abilã a puterii oceanice numãrul unu pãnã acum câteva decenii – Marea Britanie. Suntem contemporanii unui avans vizibil în favoarea puterilor oceanice întruchipate astãzi de cãtre Statele Unite. Istoria modernã aratã cã a primat rivalitatea. aºa cã puterile continentale vor trebui sã þinteascã mai întâi în aceastã direcþie. interesantã ºi chiar seducãtoare. dar ºi pentru a evita absolvirea totalã a autorului german de orice vinã în lansarea unor noþiuni care. la 8 noiembrie 1938. pentru a evita repetarea unor interpretãri care proiectau asupra operei lui Haushofer responsabilitãþi de care nu se face vinovat. s-ar fi renegat pe sine. ªi-ar fi . S-ar cuveni sã meditãm mai atent la o situaþie: puterile continentale erau suficient de apropiate între ele ºi. cã teoria blocului continental. pe baza unor hãrþi. Am crezut în promisiunea de stopare din 1938 […]. cum ar fi America de Sud. au fost preluate ºi folosite. Estimeazã însã cã puterile maritime nu vor ceda atât de uºor poziþiile privilegiate ºi. dar el nu a gãsit puterile continentale unite. dupã aceea. dar folosite de cãtre regimul nazist. nu a reprezentat un argument foarte puternic în decizia politicã a statelor respective. Vom înþelege astfel mai bine de ce Haushofer ºi-a fãcut public dezacordul faþã de gestul atacãrii URSS. Principala rezistenþã va veni chiar din partea imperiului britanic. „Când conduceam Liga Germanilor din Strãinãtate – mãrturiseºte autorul la sfârºitul anului 1945 –. cã am elaborat. de asemenea. mii de coloni au fost readuºi cu mare greutate ºi cheltuialã.“45 Apare limpede cã un autor de talia lui Haushofer nu a putut întocmi hãrþi sau indica direcþii pentru expansiunea nazistã. Prin cucerirea unor teritorii locuite de popoare de origine strãinã. Dar nu putem reduce totul numai la abilitate politicã. dacã ne referim la þelul pe care-l proclama. Vom înþelege. este o dovadã de mare fantezie. de aceea. Conflictul a izbucnit. Va genera oare aceastã situaþie o coalizare a forþelor continentale? Teoria spaþiului vital Cu deosebire în câmpul problematic desemnat prin acest termen se cuvine sã fim foarte atenþi ºi nuanþaþi. planuri de cucerire a altor zone ale lumii. Asupra acestui lucru nu pot exista dubii. într-adevãr. care am asemenea concepþii ºi o atât de mare moderaþie în privinþa Europei. Am subliniat acest lucru în toate ocaziile ºi m-am opus. ºi nu neapãrat la colaborare în vederea protecþiei faþã de o putere oceanicã.94 Geopolitica Pornind de la „slãbiciunea inerentã“ a imperiului britanic. faptul cã împart acelaºi continent poate duce ºi la rivalitate pentru poziþia dominantã în acel spaþiu. când douã popoare ocupã poziþii importante pe aceeaºi masã compactã de pãmânt. Haushofer concluzioneazã cã însãºi epoca de dominare a puterilor maritime se apropie de sfârºit ºi cã viitorul aparþine puterilor continentale. exista un echilibru evident între forþa lor ºi cea a puterilor oceanice ale momentului. Sã fiu acuzat eu.

Haushofer precizeazã ºi spaþiile de expansiune: unul în nord. întrucât. ºi cele poloneze. cu o densitate considerabil mai mare. aºa cum au fost ele selectate de cãtre Jean Klein. În felul acesta s-a creat un contrast demografic între spaþiile germane estice. Germania este confruntatã cu dificultãþi suplimentare. el a dezvoltat un altul. prin aceasta. cum este „spaþiul vital“. Fireºte cã într-o epocã în care revizionismul era la modã Haushofer nu a fãcut excepþie. Nu putem spune cã un asemenea . mai amplu ºi mai exact: spaþiul vital. mai ales în nord. care prin simpla prezenþã în opera sa diminueazã mult din ceea ce ar fi dorit el sã fie geopolitica: un mijloc de a exclude conflicte precum cel din 1914-1918. cum ar fi Saxonia sau Renania. „fideli pãmântului“ ºi „dispreþuitori ai viitorului“. altul spre þinuturile scãldate de apele fluviului Rin ºi celãlalt de-a lungul Dunãrii. cu alte cuvinte teritoriul pe care trãieºte un popor. în anumite regiuni ale sale. El aminteºte cu o anumitã amãrãciune cã a trebuit ca un autor strãin. „Noi considerãm cã baza pentru orice discuþie despre politica externã este spaþiul vital […]. iar ultimul în sud-est. potrivit aprecierii lui Haushofer. Pornind de la cele trei fluvii – unul în nord. Ne vom mulþumi sã reproducem câteva citate din Adolf Hitler pe aceastã temã. Rinul. sã elimine „dezechilibrul dintre cifra populaþiei [germane] ºi suprafaþa de sol pe care trãieºte“. „sã ocupe teritorii care revin poporului german pe acest pãmânt“48. Una dintre marile greºeli ale conducãtorilor germani este. Nu considerãm. aceea cã nu au colonizat zonele frontaliere germane sãrace în populaþie cu þãrani. Haushofer indicã ºi spaþiile predilecte pentru aceastã expansiune. Nu se poate ocoli nici faptul cã Haushofer a operat mult prea lejer cu un concept extrem de discutabil. Dunãrea –. trãiesc peste 300 de locuitori pe kilometru pãtrat. cã unele au fost deduse din altele. considerã autorul. Este evidentã asemãnarea dintre obiectivele oficiale ºi cele propuse de Haushofer. deþine suprafeþe puþin fertile iar. Dacã puterea din Pacific. care pot dovedi fãrã putinþã de tãgadã cã densitatea populaþiei a fãcut ca spaþiul vital. unde densitatea este de 27-40 de locuitori pe kilometru pãtrat. Germania a fost limitatã în aceastã privinþã de existenþa unor vecini puternici. a avut posibilitatea unor expansiuni în zonã. Elba. continuã autorul. altul în sudvest. Numai cã o asemenea asemãnare a facilitat enorm ºi transferul de sens ºi de tendinþã politicã. lucrãrile autorului german au putut pãrea cã inspirã. atunci când a devenit prea strâmt…“46 Existã douã popoare. pe de altã parte. sã sesizeze importanþa celor trei fluvii germane pentru aceastã þarã ºi pentru Europa Centralã în ansamblu. de a-l spori. de a-l conserva la nivelul moºtenirilor transmise de generaþiile trecute. Nu dorim sã facem o analizã a afirmaþiilor autorului german. Este datoria esenþialã a politicii externe de a veghea la acest spaþiu vital. Rudolf Kjellen. Astfel. dacã nu chiar întemeiazã politica externã nazistã. sã devinã neîncãpãtor ºi sã nu poatã hrãni populaþia de pe suprafaþa sa: Germania ºi Japonia. În plus.Geopolitica germanã 95 contrazis în felul acesta propria concepþie despre coaliþia statelor continentale. pornind de la conceptul de „simþ al spaþiului“. spaþiul necesar unui popor pentru a trãi ºi a se dezvolta. Scopul politicii externe fixat de Hitler era „sã concentreze forþele poporului pentru a-l face sã avanseze pe calea care duce de la sufocarea actualã a spaþiului sãu vital cãtre noi teritorii“. Aceste þãri au o densitate de 130 de locuitori pe kilometru pãtrat. În acelaºi timp.47 Mai mult.

pentru un popor „încercuit“. Existã. de pildã. nu poate fi în întregime sesizat […] pornind de la o concepþie staticã. ci o entitate cu un drept propriu la existenþã“51. Karl Haushofer considerã cã. respectiv dezechilibrul dintre . Se cuvine mai întâi menþionat cã Haushofer explicã de ce problema graniþei este.“50 Ca fenomen mobil. b) în cadrul statului luat în ansamblu. pentru a sesiza complexitatea proceselor ce se desfãºoarã în zona frontalierã. Diferenþa de valori între aceºti indicatori ne poate oferi o imagine a presiunilor ce se exercitã în zona frontalierã dintr-o direcþie sau alta. încât este simþitã instinctiv. o „viaþã politicã a frontierei“. „organicã“. dar el a fost prezent în disputa ideologicã care l-a pregãtit. de la o situaþie depãºitã. demografice. În orice caz. ci din punctul de vedere al miºcãrilor. în acest caz. ªi aceasta spune mult. uºor de reprezentat prin cifre. sociale din interiorul statului ºi din împrejurimi. Un asemenea popor este în mod necesar un „popor al frontierelor“. rezistenþa ºi lipsa de rezistenþã a vieþii politice a frontierei“. Viaþa politicã a frontierei Haushofer evolueazã pe liniamentul teoretic trasat de Ratzel în ceea ce priveºte graniþa ºi importanþa sa ca „organism sensibil“. accentul cade pe studiul spaþiilor înconjurãtoare nu atât din punct de vedere fizic. trasatã o datã pentru o duratã mãsuratã în secole: „Un fenomen vital. posedã sau poate sã dobândeascã un foarte bun instinct al frontierei. deoarece realitãþile ºi raporturile pe care le exprimã sunt dinamice. care reflectã procesele economice. este imposibil de exprimat prin cifre. formulã pe care chiar o citeazã. cum s-a spus cã sunt germanii. care nu poate fi în nici un caz un fenomen static. o problemã atât de sensibilã ºi obsesivã. o dimensiune a fizionomiei culturale. o componentã a conºtiinþei istorice. cu Iugoslavia pentru a bara calea de expansiune a Germaniei. A doua perspectivã. spune Haushofer. al strategiilor promovate pentru stãpânirea acestora. dacã pulsaþiile care ajung aici beneficiazã de forþa ansamblului sau nu.96 Geopolitica concept a aprins conflictul mult mai mare care a urmat. Una „mecanicã“. frontiera „nu este niciodatã linia geometricã pe care dreptul internaþional ºi cel public o traseazã cu atâta uºurinþã. cum ar spune Kjellen.49 Evoluând în spiritul abordãrii lui Ratzel. „forþa. are de pildã în vedere densitatea populaþiei. frontiera fiind într-un asemenea context „organul periferic“. Ea are în vedere raportul. rezultând dintr-un joc de forþe totdeauna schimbãtor. este vorba de a ºti dacã organul care înconjoarã trupul statului este irigat cu suficient sânge viguros. cu Cehoslovacia. Nu existã risc mai mare decât acela de a concepe frontiera ca o linie fixã. Într-un asemenea context. frontiera trebuie privitã din douã perspective: a) în cadrul statului luat în considerare cu viaþa sa proprie. înconjurat de un „mediu politic“ dat. este necesar sã examinãm lucrurile din cel puþin douã perspective. datã de momentul când a fost fixatã. Ambele perspective proiecteazã o luminã edificatoare asupra graniþei. autorul vorbeºte de încercãrile popoarelor romanice de a întreþine relaþii bune cu Polonia. ca frontiera politicã. Haushofer lanseazã o formulã percutantã – ideea frontierei în miºcare. într-o asemenea viziune.

atunci reacþia nu poate fi decât tot de ordin cultural. a valorilor care. Aceastã confruntare permanentã la graniþã foloseºte instrumente palpabile. ci în interiorul statului. chiar dacã populaþia nu observã ºi nu conºtientizeazã acest lucru. în mod firesc. Geopolitica apãrãrii ºi a securitãþii nu poate fi. mentalitãþi. strãpungerile de acest gen au impact pe termen lung. Graniþa nu mai era la limita teritoriului geografic. atracþie realã. prestigiu. erodeazã capacitatea de rezistenþã a comunitãþii care suferã influenþa. Dar în momente de cumpãnã. Deºi par prietenoase. întrucât „centrul politic ºi spiritual german era într-o prãbuºire lentã“. proprie locuitorilor unui spaþiu de viaþã. ci undeva în interior. într-un cuvânt de „reprezentãrile despre viaþã“ ale comunitãþilor respective. în rândurile populaþiei germane. Ni se pare demnã de atenþie aceastã abordare. dar înfrângerile suferite de Germania continuau. redusã la apãrarea graniþelor fizice. de „atac“ a popoarelor din respectiva zonã. un pronunþat spirit al identitãþii. intervin cu deosebire cele spirituale ºi atitudinale. Care înseamnã drept la diferenþã. întrucât ele sapã. de exemplu. ele lucreazã pentru puterea (cultura) care le-a lansat. de data aceasta nu pe câmpurile de bãtãlie. pentru a asigura abordãrilor de ordin cultural prospeþime. constând în performanþele economice. ca ºi disponibilitatea de a o proteja. care nu resimt. obstacolul fizic al liniei despãrþitore reprezentate de graniþã. pe capacitatea de asumare a destinului unui spaþiu. a graniþelor pe care le poartã o comunitate în suflet. erau cuprinse în termenul de ideologie: „ideologia pe care ºi-o însuºesc. idei. expresia forþei economice“52. Cultura atacatã este singura care poate reprezenta „detectorul“ ºi tot ea ºi mecanismul de apãrare. Primul Rãzboi Mondial se încheiase de mult. pe mentalitãþi. Au loc ceea ce Haushofer numeºte „strãpungeri prietenoase“ efectuate de cãtre ideologii. valori. la acea vreme. De pildã. Aici accentul cade nu atât pe numãr. cât pe idei.Geopolitica germanã 97 forþa organicã de apãrare ºi cea de înaintare. De aici cerinþa mai mult decât imperativã de a reconstrui permanent atitudinea ºi reacþia comunitãþii în faþa unor noi sfidãri. care dau sens întregului efort. este mai importantã ºi mai puternicã decât. opþiuni. de rãscruce. pe forþa valorilor culturale. întrucât la graniþã se înfruntã ºi concepþii. a graniþelor care nu de puþine ori sunt în interior. ci mai ales a celor spirituale. Ambele sunt importante ºi este decisiv ca ambele registre de luptã sã fie prezente. Autorul german tinde sã accentueze forþa ideilor. Dacã acest tip de strãpungere este de naturã culturalã. . Strãpungerile pe care le efectueazã acestea în teritoriul vecin echivaleazã cu o „subminare geopoliticã“. care sunt cu atât mai puternice cu cât sunt asumate într-o mãsurã mai mare de cãtre comunitatea respectivã. de aceea. În aceastã întreprindere instrumentele economice sunt importante. În acest context. dar ºi idei. conferã sens ºi motivaþie încordãrii naþionale pe care o presupune apãrarea graniþei. Haushofer vorbeºte despre protejarea ºi dezvoltarea simþului frontierei.

cea americanã. s-a nãscut într-o singurã zi din „instinctul de expansiune“ al unui trib mic. care unificã. cu care privim. Interiorizate. în general. cea europeanã. ºi cea europeanã. Ceea ce au ele în comun este faptul cã se opun pretenþiilor universaliste ale imperiilor europene. De asemenea. condusã de Japonia. în mãsurã sã surprindã potenþialul de dezvoltare al ideii respective: „comparãm forþa de organizare a panideilor dupã realizarea lor în fapt (staticã) ºi dupã energia lor potenþialã. pan-regiunile. „reprezentãrile noastre despre viaþã“. pan-regiunile înglobau ºi o serie de pan-regiuni mai mici despre care autorul . al latinilor. În acelaºi timp. panelenism. aºa cum putem opta pentru una dinamicã. În anii ’30 el vorbeºte despre cinci asemenea pan-idei: pan-ideea americanã. dinamicã. Asemenea pan-perspective sunt reprezentate de pan-ideea asiaticã. Roma. condusã de Germania. dar cu o pan-idee mare. O asemenea viziune elaboratã de cãtre ruºi a fost numitã panslavism. izbãvire sunt asemenea pan-idei fãrã de care nu putem nici înþelege. al forþei decisive pe care le au în orice confruntare credinþele. cea asiaticã. pan-ideea europeanã sau cea americanã. spune autorul. deci. Haushofer înþelege cã fãrã un conþinut ideologic imperialismul va sucomba repede ºi atunci încearcã sã furnizeze o altã bazã ideologicã a sistemului mondial. dar ºi a unui moment istoric. sã avem judecãþi chibzuite. Este o adevãratã hartã mentalã care fixeazã anumite repere culturale. condusã de SUA. evaluãm. Haushofer vorbeºte ºi despre pan-ideea etnicã. O pan-idee este o idee cardinalã. poate proiecta un nou orizont de afirmare a unui potenþial nebãnuit pânã atunci. definite ca idei supranaþionale ºi atotcuprinzãtoare care cautã sã se manifeste în spaþiu. reprezentatã de pan-idei. În evaluarea unei pan-idei putem adopta o viziune staticã. Dispuse longitudinal ºi conþinând o serie de regiuni naturale. pan-regiunile – cel puþin potenþial – îºi sunt suficiente lor însele. de cãtre greci. nici gândi ºi analiza lumea în care trãim. valorile. dând astfel la ivealã o întreagã diversitate de ordine. Domeniul lor de extensie apare destul de confuz. înþelegem lumea. Din punct de vedere fizic. modernizare. bineînþeles. ele constituie un fel de busolã în lipsa cãreia ar fi imposibil sã ne orientãm. pangermanism. O asemenea întâlnire fericitã poate declanºa un proces de edificare a unei civilizaþii durabile. În 1941. se cuvine sã menþionãm pe scurt ºi concepþia lui Haushofer despre pan-idei. aruncatã la timp peste douã civilizaþii ºi douã idei care se epuizaserã: cea persanã ºi cea greacã-elenistã. ele sunt uºor de delimitat ºi uºor de apãrat. Este decisiv pentru o pan-idee sã surprindã ºi sã exprime cu mare forþã dominanta vieþii unui popor. de cãtre germani. la un spaþiu concurenþial la nivelul globului pãmântesc. întruchiparea unei viziuni elaborate de cãtre o etnie privitoare la ceea ce considerã ea cã ar fi teritoriul sãu legitim de expansiune. sã ne purtãm constant cu noi înºine. Dreptate. fiecare revendicând un spaþiu anume care sã le revinã. de trei pan-regiuni. pan-ideea asiaticã. Haushofer vorbeºte de numai trei asemenea pan-idei ºi. care se referã la un spaþiu mult mai mare ºi. mãrime ºi ierarhie“53.98 Geopolitica Pan-ideile ca hãrþi mentale În acest context. Haushofer foloseºte ºi noþiunea de pan-perspectivã. cea islamicã ºi. întrucât autorul procedase la o reducere a lor. cea ruseascã. pe care ele sunt în stare sã o descãtuºeze. organizeazã viaþa oamenilor chiar pe mai multe spaþii.

Nu este lipsit de interes faptul cã în versiunea din 1941. ceea ce a favorizat. a pierdut rolul de actor privilegiat al istoriei. devenind obiect de disputã. aºa cum sunt ele vãzute de Karl Haushofer? Finalizarea autenticã a ideii pan-europene. procesul de divizare interioarã. Dupã Primul Rãzboi Mondial a triumfat „Europa naþiunilor“.Geopolitica germanã 99 german vorbise deja. marcat de existenþa de secole a unor state naþionale puternice. . divizatã. Haushofer vorbeºte despre „adevãrata graniþã de est a Europei“. din partea SUA ºi a Uniunii Sovietice. Din aceastã perspectivã. la 26 august 1937. În consideraþiile cu privire la Europa ºi viitorul ei întâlnim o serie de idei care. singura soluþie de contracarare a presiunii de care aminteam. de a recunoaºte dreptul fundamental al fiecãrui european de a vorbi limba care corespunde sufletului poporului sãu“55. pan-regiunea europeanã includea de data aceasta nu numai Africa. cum spune autorul. mai târziu. De pildã. Este interesant sã urmãrim cum vede Haushofer „condiþiile preliminare pentru realizarea ideii pan-europene“. Prin urmare. în general. cum spune autorul. fãrã nici o formã de opresiune naþionalã. nu poate fi fãcutã decât de cãtre „puteri cu adevãrat europene. ceea ce ridicã implicit problema graniþei de est (politice) a continentului. purtãtoare ale unei culturi bogate“. subliniazã autorul. Soluþia nu ar putea fi decât construirea unei confederaþii europene. vor fi preluate în literatura de specialitate. ci ºi Orientul Mijlociu. conchide autorul. atunci Europa liberã nu poate fi „decât între actuala frontierã sovieticã. mãrile nordice ºi bazinul mediteranean“54. decât dacã „se abþine de la orice opresiune lingvisticã“ ºi dacã lasã fiecãrui popor dreptul de a trãi într-o manierã proprie. Într-un asemenea spaþiu. Mediterana reprezentând un fel de placã turnantã a acestor zone geografice. Care ar fi condiþiile pentru ridicarea unui asemenea edificiu politic. Dacã se opteazã pentru soluþia de mai sus. care solicitã. orice construcþie europeanã implicã clarificarea raportului dintre aceastã nouã entitate ºi „drepturile naþionale interne“. O pan-Europã nu este posibilã. în mãsurã sã conducã la rezultate durabile. mai mult timp. Întâlnim în acest document o opinie „fãrã farduri“. lansatã cu puþin timp înainte de invadarea URSS. prima problemã ridicatã de înfãptuirea ideii paneuropene este delimitarea Europei. este adevãrat. Precizare care devine actualã în contextul dezbaterilor din zilele noastre despre extinderea spre est a Uniunii Europene. De pildã. fapt confirmat în bunã mãsurã de mãrturisirea edificatoare privitoare la marea ºi delicata problemã a viitorului Europei: „nici un om nu poate rãspunde la întrebarea dacã aceastã realizare [a ideii pan-europene] este posibilã“. a unei tradiþii culturale inspirate de viaþa naþionalã a popoarelor. faptul cã Europa. de revenire a bãtrânului continent la puterea ºi prestigiul de odinioarã. care s-ar întinde de la lacul Peipus cãtre Nistrul inferior. aºa cum sunt ele conturate în scrisoarea adresatã doctorului Rufenacht. Haushofer subliniazã cã prima condiþie pentru viabilitatea confederaþiei este „obligaþia de a respecta drepturile naþionale interne ale tuturor membrilor sãi. „obiect de presiune“. a unor culturi ºi. Sau cea privitoare la depãºirea stadiului de divizare a Europei.

.

pe care l-a strãbãtut. spunea Mircea Maliþa. Astãzi deschiderea spre mare sau ocean nu mai pare a avea un rol atât de mare ca altãdatã. antrenatã în zborul milenar. Dar o anumitã densitate demograficã este un element esenþial al densitãþii geopolitice. a zburat apoi pe Nil. nedescurajatã de aceastã întindere a ajuns recent în insulele nipone. oricum. neezitând sã treacã Canalul Mânecii. civilizaþia ne apare ca o pasãre îndrãgostitã de râuri ºi þãrmuri de mare. induse cu deosebire de revoluþia tehnico-ºtiinþificã. Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? De ce o temã consacratã populaþiei într-o lucrare de geopoliticã? Fascinatã de o serie de evoluþii spectaculoase. al gradului de ocupare a unui teritoriu. a trecut peste Atlantic alegându-ºi coasta esticã a unui continent. au prefigurat modele de organizare economicã ºi social-politicã. de unde a plecat. Pe aceste locuri binecuvântate au luat naºtere aglomerãri ºi concentrãri demografice care au reprezentat centre de iradiere culturalã. trei sferturi la mai puþin de 500 de kilometri. al posibilitãþilor de menþinere ºi de dominare a unui spaþiu. Fireºte cã nu orice aglomerare umanã – ipso facto – este ºi un pulsar economic ºi de civilizaþie. jumãtate la mai puþin de 200 de kilometri. având Orientul Mijlociu ºi continentul european la orizont. de unde o impetuozitate sporitã o duce spre Asia. cele mai avansate. care ºi-a fãcut iniþial cuib în Mesopotamia ºi în Orientul Mijlociu. a acordat mai puþinã importanþã unor factori „clasici“ . s-a stabilit pe Ron ºi Rin. de unde s-a îndreptat spre insulele ºi coastele greceºti.“1 Traseul geografic al principalelor centre de civilizaþie ale lumii este grãitor pentru rolul jucat în istorie de fâºiile de pãmânt care se învecineazã cu marea sau cu râuri importante. ªi astãzi aceste zone sunt cele mai dinamice. omenirea a uitat sau. Dar nici nu ºi-a pierdut importanþa.Populaþia Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã „Când parcurgem istoria omenirii. cu o ezitare înspre Bosfor. ºi-a continuat cãlãtoria spre peninsula italicã de unde a supravegheat întinderea unui imperiu ºi apoi. cele mai prospere. ajungând la Pacific. Dovada cã ºi în zilele noastre un sfert din omenire trãieºte la mai puþin de 50 de kilometri de mare.

De pildã. Întreaga evoluþie contemporanã aratã cã populaþia reprezintã mai mult decât atât: ea alcãtuieºte un fel de pânzã freaticã a multor fenomene ºi procese majore. În ultimele decenii. Nici un element semnificativ al lumii de azi nu poate fi înþeles fãrã o raportare directã sau mediatã la populaþie. Malthus fixa în urmãtorii termeni corelaþia dintre creºterea populaþiei ºi resursele naturale ale globului: populaþia. Mijloacele de existenþã cresc numai în proporþie aritmeticã. atunci când se înmulþeºte în mod necontrolat. a tendinþelor de evoluþie în câmp demografic. la 1765. pastorul german Johann Peter Susmilch sã vorbeascã de o cifrã de 13. Cert este cã estimãrile de astãzi privind nivelul pe care îl va atinge populaþia în 2050 se aseamãnã mult cu cele avansate de autorii menþionaþi. chiar în pragul revoluþiei industriale. Deºi infirmatã. a realizat la 25 aprilie 1679 ceea ce poate fi socotitã prima estimare a numãrului de persoane care ar putea trãi pe planetã. cum am spune astãzi. Inevitabil. irump în contemporaneitate cu o forþã ieºitã din comun. Rezultatul: 13. logica lui Malthus supravieþuieºte Totuºi. În celebra sa lucrare Essay on the Principle of Population. politic. apãrutã în anul 1798. fãrã de care nu putem cãpãta o înþelegere adecvatã a domeniului. la nivelul de instrucþie. populaþia a fost vãzutã de la început ca un „factor de putere“. Cu aproximativ trei decenii mai târziu. geopolitic nu numai prin complexitatea problemelor pe care le comportã. un simplu calcul pune în evidenþã imensitatea primei puteri . ci ºi prin declanºarea unor procese ºi tendinþe pe termen lung asupra cãrora omul poate acþiona în mai micã mãsurã. Cu alte cuvinte.5 miliarde. A pornit de la densitatea pe care o avea populaþia în Olanda acelei perioade (120 de locuitori pe kilometru pãtrat) ºi a calculat ce numãr de oameni ar putea hrãni globul pãmântesc dacã suprafaþa sa ar fi locuitã de o populaþie cu densitatea demograficã a Olandei. Existã o examinare de tip clasic a populaþiei. El a fãcut un calcul prin extrapolare. inventatorul microscopului. populaþia s-a impus în plan economic.4 miliarde de persoane. elementele „clasice“. la gradul de sãnãtate etc. ci ºi asupra aceleia dintre stat ºi elementele nongeografice. social.102 Geopolitica ai evoluþiei sale. învãþatul olandez Antoni van Leenwenhoek. la ritmul ei de creºtere. creºte în proporþie geometricã. întemeietorul de renume al acestei orientãri este Thomas Malthus. Nu ºtim exact cum au fost privite asemenea previziuni în momentul lansãrii lor. o asemenea analizã conduce la întrebarea cardinalã: câþi oameni poate hrãni Pãmântul? Meritul unei asemenea abordãri este cã oferã o imagine de ansamblu a situaþiei populaþiei. rãmânem chiar surprinºi de exactitatea unor previziuni în domeniul creºterii de ansamblu a populaþiei. a dezvoltãrii contemporane în general. cum este ºi populaþia. care pune în relaþie creºterea demograficã ºi resursele existente la un moment dat. Ca un fel de ironie. Întemeietorii geopoliticii au insistat nu numai asupra relaþiei dintre factorii geografici ºi stat. neglijate ºi subestimate. dintre pãmânt ºi stat. între care ºi populaþia. Astãzi. londonezul Gregory King estima acest numãr la 12.9 miliarde. pentru ca.

comparativ cu mijloacele de subzistenþã. Numai cã aceastã evoluþie a fost însoþitã de o creºtere fãrã precedent a decalajului între consumul pe cap de locuitor în þãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare. Raportul dintre cincimea cea mai prosperã a populaþiei ºi cincimea cea mai sãracã era de 20 la 1 în 1960. omenirii i-au trebuit mii de ani. Dupã aceea. Resurse existã. în orice moment. „revoluþia industrialã a împãrþit fãrã milã lumea în douã tabere – þãri bogate ºi þãri sãrace“3. apoi 15. Urmeazã apoi avertismentul sever. cumulatã. Din 1950 revoluþia tehnologicã a contribuit la creºterea de patru ori a producþiei de bunuri materiale.7-11 miliarde persoane. Numai cã statistica opereazã cu situaþii ºi raporturi globale. Este ca ºi când ele nu ar exista de fapt. De ce spunem efectiv? Statistic. populaþia va fi. aºa cum prevãzuse Malthus. Acesta s-a triplat. dupã aceea 30 de ani. Ca sã atingã un miliard de persoane. în felurite segmente sociale. în timp ce populaþia a crescut de peste douã ori. Semnalele privind o posibilã epuizare a resurselor. omenirii nu i-au mai trebuit decât 130 de ani. De la data publicãrii lucrãrii lui Malthus. incapacitatea Pãmântului de a þine pasul. Omenirea creºte anual cu 90 de milioane de persoane. previziunea fãcutã de Malthus a fost infirmatã. Cum remarca ºi Gerard Piel. logica lui Malthus funcþioneazã. Este ca ºi când o parte a populaþiei ar fi crescut în progresie geometricã. într-un raport de 512 la 10. Cel puþin pânã acum. El s-a ridicat la 60 la 1 în 1990. populaþia lumii a trecut pragul de 6 miliarde de persoane. mijloacele de subzistenþã au crescut într-un ritm superior creºterii populaþiei. . Astãzi pe glob s-au accentuat dramatic nu numai decalajele dintre populaþia bogatã ºi cea sãracã. efectiv.Populaþia 103 în raport cu cea de-a doua. când omenirea va numãra 10. ceea ce înseamnã populaþia Argentinei ºi Egiptului. dar ea are un potenþial de ameninþare care poate deveni. Discrepanþa respectivã nu s-a confirmat. apoi 12 ºi în cele din urmã 11 ani. cu o creºtere demograficã accentuatã sunt tot mai insistente. În jurul datei de 16 iulie 1999. Un element al estimãrii lui Malthus – cel care priveºte semnalarea discrepanþei dintre creºterea populaþiei ºi mijloacele de subzistenþã – sãlãºluieºte în conºtiinþa publicã. populaþia lumii va ajunge la 10 miliarde în jurul anului 2070.2 Cu toate acestea. la 11. privitor la dezechilibrul care poate interveni între cei doi factori: în douã secole ºi un sfert. dar ele sunt inaccesibile unei pãrþi considerabile a populaþiei. iar producþia de bunuri ar fi crescut în progresie aritmeticã. Anul 1999 a reprezentat o piatrã de hotar în ceea ce priveºte creºterea populaþiei. Într-adevãr. previziunea lui Malthus nu s-a adeverit. din 1950 producþia de bunuri materiale pe glob a crescut de patru ori. în continuare. populaþia lumii a crescut de ºase ori. având nu de puþine ori o actualitate care nu poate fi neglijatã. ci ºi discrepanþele izbitoare dintre naþiunile bogate ºi cele sãrace. În diverse regiuni.5 miliarde în 2150 ºi se va stabiliza în jurul anului 2200. reþinut cu o anumitã plãcere de cãtre posteritate. Potrivit evaluãrilor fãcute de organismele de specialitate ale ONU. pentru urmãtorul miliard. Dar logica lui Malthus supravieþuieºte.

Este vorba despre particularitãþile exploziei demografice actuale.117 1995 5.721 1.341 1990 5.137 3. Bucureºti. 1998.105 1970 3.213 4.000.000 oameni. Populaþia din þãrile dezvoltate se stabilizeazã sau este supusã unor evoluþii foarte lente. Începând cu mijlocul acestui secol. Mai întâi. iar între 1891 ºi 1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911. p. populaþia Europei a evoluat de la aproximativ 50 de milioane. Canada. anual au emigrat din Europa cãtre alte teritorii în jur de 377. Creºterea demograficã accentuatã are loc în þãrile slab dezvoltate.564 832 1.224 4. în SUA. O evoluþie care pe bunã dreptate nãºtea îngrijorare. geografie economicã. pe când Europa are o creºtere negativã. cât avea în 1600. De pildã. 45 Instructivã din acest punct de vedere este ºi evoluþia populaþiei pe regiuni geografice.672 1980 4. Deci timp de aproape douã secole Europa – zona cea mai dezvoltatã a lumii în acest interval – a fost tãrâmul pe care a avut loc explozia demograficã. . în alte þãri ºi continente slab populate. despre caracteristicile care o fixeazã în raport cu explozia demograficã din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. ea a reprezentat ºi continentul de unde au plecat valuri de emigranþi. ceva cu totul nou intervine în evoluþia demograficã a planetei. în teritorii în care mijloacele de subzistenþã sunt precare.049 2. dezvoltarea industrialã a declanºat un proces de sporire a bunãstãrii. Evoluþia populaþiei în þãrile dezvoltate ºi cele subdezvoltate (milioane de locuitori) 1950 Total mondial Total dezvoltate Total subdezvoltate 2.104 Geopolitica Caracteristici ale exploziei demografice actuale Existã ºi un alt element care conferã o certã notã de actualitate teoriei lui Malthus. Ieºirea din criza care se putea prefigura pe baza discrepanþei sesizate de Malthus a avut loc pe douã cãi. în state unde începuse revoluþia industrialã. Astfel.000 oameni. care a putut face faþã evoluþiei rapide a populaþiei.533 Sursa: Bebe Negoescu.050 945 2. a avut loc în þãri dezvoltate.757 1. la aproape un miliard la mijlocul secolului XX. la 1950 ajunsese sã reprezinte aproape o treime.478 1. În intervalul de timp cuprins între 1846 ºi 1930. Explozia demograficã din zorii societãþii moderne. aproximativ 50. Cea mai mare creºtere procentualã o înregistreazã Africa.000 de europeni s-au stabilit în teritoriile slab populate ºi slab dezvoltate de peste mãri.330 1. care a reprezentat materia primã pentru teoria lui Malthus. Terra. O a doua modalitate au constituit-o emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste mãri. între 1846 ºi 1890. Gheorghe Vlãsceanu. La 1600 ea reprezenta o zecime din populaþia lumii. Teora.732 1960 3.

pragul celor ºase miliarde. dacã avem în vedere faptul cã mijloacele de subzistenþã nu vor creºte în mod corespunzãtor. p. Cum se desprinde ºi din tabelul de mai jos. o serie de state africane vor atinge niveluri ale populaþiei absolut dramatice. Gheorghe Vlãsceanu. Rourke.534 7. creºterea cea mai mare.3 miliarde. geografie economicã totalul este de 5.100 Total 180 495 832 1.667 3. întrucât la jumãtatea anului 1999 populaþia lumii a depãºit.001 1. Terra. International Politics on the World Stage. epicentrul exploziei demografice actuale este continentul african.684 4.140 Rural 158 347 384 326 260 Sursa: Bebe Negoescu.57 miliarde în 1995.300 8.825 America Latinã SUA ºi ºi Caraibe Canada 500 690 304 369 Europa 729 701 Sursa: John T.100 Urban 61 99 285 1. de fapt.867 4. În 2025 populaþia Africii va fi de cel puþin douã ori mai mare decât cea a Europei. totalul populaþiei în 1998 este de 5. iar în 2050 de trei ori mai mare.399 2. iar potrivit surselor ONU citate în Terra. Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob Autorul american Paul Kennedy considerã cã.619 4. p. potrivit lui Rourke. . datele diferã puþin în funcþie de baza de calcul.496 Asia ºi Oceania 3. Cea de-a doua sursã ni se pare una de încredere.Populaþia 105 Evoluþia populaþiei mondiale urbane ºi rurale (milioane de locuitori) Total þãri subdezvoltate Anii 1800 1900 1950 1994 2025 Total 720 1. În anii ’70 Africa ºi Europa aveau o populaþie aproximativ egalã.000 Rural 659 1. geografie economicã. Pânã în 2025.400 Total þãri dezvoltate Urban 22 148 448 910 1. 63 Creºterea populaþiei 1998-2025 (milioane de locuitori) Total 1998 Populaþia 2025 Populaþia 5. De pildã.081 Africa 779 1. dacã luãm în calcul intervalul 1990-2025.236 1. se poate spune cã în jur de 95% din sporul populaþiei se va produce în þãrile în curs de dezvoltare. 533 Dupã cum se vede.100 1. aºa cum am spus.

48 3.6 203.243. depãºind China cu aproape 100 de milioane.3 2. Schimbãrile absolut spectaculoase în domeniul demografic sunt expresiv redate ºi de noua ierarhie a statelor cu cea mai mare populaþie din lume.5 1. Primele zece þãri cele mai populate ale lumii (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 China India SUA Indonezia Brazilia Rusia Pakistan Japonia Bangladesh Nigeria Populaþia totalã (milioane) 1.528 miliarde.8 125.1 147.6 122.4 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 0.8 1.2 1. creºterile. În 2050 se prevede o rãsturnare a „ierarhiei la vârf“.96 2.106 Geopolitica Evoluþia raportului dintre populaþia Europei ºi cea a Africii Creºteri masive vor avea loc ºi pe continentul asiatic.2 -0. Aici rata de creºtere nu este atât de ridicatã ca pe continentul african. .6 2.80 3. sunt considerabile. cu o populaþie de 1. în acelaºi timp.87 1.9 1.02 1. numai douã þãri dezvoltate figureazã în acest tabel (SUA ºi Japonia).5 163.8 Rata totalã a fecunditãþii 1.7 143. dar.35 5. mai ales în cifrã absolutã.17 1. pornindu-se de la un volum al populaþiei deja foarte mare. India va trece pe primul loc.0 118.6 0.63 2.7 960. cinci din primele zece þãri cele mai populate ale lumii se aflã în Asia.7 0.14 5.2 271.97 Dupã cum se observã.

75 1.318 345. p.5 70.3 1.97 4.30 2.188 Sursa: ONU. geografia economicã. Gheorghe Vlãsceanu.0 1.857 244.8 0.893 126.2 0.921 100.un.3 0.1 59.584 74.9 1.8 2.6 3.62 3.256 114.2 58.50 7.5 58.40 2.484 311.645 130.8 60.477.730 349.2 2.3 82.74 1.77 3.Populaþia 107 Urmãtoarele 12 þãri din punctul de vedere al populaþiei (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Mexic Germania Vietnam Iran Filipine Egipt Turcia Etiopia Thailanda Franþa Marea Britanie Italia Populaþia totalã (milioane) 94.230 212.2 76. Terra.664 80.6 0.2 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 1.63 1.853 1.360 146.793 121.947 114.844 104.00 1.311 244.1 0.2 57.528. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale (http://www.72 1.5 71.0 Rata totalã a fecunditãþii 2.446 160.7 64.19 Sursa: Bebe Negoescu. 401 Primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii în 2050 Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 India China SUA Pakistan Indonezia Nigeria Brazilia Bangladesh Etiopia Congo Mexic Filipine Vietnam Rusia Iran Egipt Japonia Turcia Tanzania Thailanda Nr.495 169.org) . populaþie (mii de persoane) 1.5 62.

„Migraþia inversã“ va reprezenta unul dintre procesele sociale majore ale urmãtoarelor decenii. . care. deocamdatã. Þãrile europene mari vor figura din acest punct de vedere printre þãrile mijlocii sau chiar mici. în mod natural. nu pot fi decât aproximate. întãrirea controlului nu sunt soluþii de lungã duratã. Zonele dezvoltate sunt sau pot fi echivalate cu zone rarefiate din punct de vedere demografic ºi ele vor atrage cu puterea unei legi fizice populaþia din alte zone. el va genera miºcãri ºi procese sociale de reechilibrare. De pildã. ale decalajelor demografice dintre diverse þãri. Dintre acestea. dar bogate. Paul Kennedy considerã cã între 1950 ºi 1985 cãtre statele dezvoltate din Europa au emigrat. Omenirea nu poate trãi mult timp sfâºiatã de acest dezechilibru demografic. cercetare. de o mai mare nevoie de a importa. iar populaþia Etiopiei de aproape trei ori mai mare decât cea a Franþei. din Asia etc. Toate acestea se vor reflecta într-o politicã externã mult mai activã. Nepalului sau Madagascarului. se poate aprecia cã în Europa s-au stabilit definitiv. care va putea fi foarte greu controlat. în perioada menþionatã. aºa cum reiese ºi din tabelul de mai sus. Populaþia Iranului va fi mai numeroasã decât cea a Japoniei. Procesul de îmbãtrânire a populaþiei Japoniei ºi scãderea numãrului de persoane active în raport cu numãrul pensionarilor au ca rezultat schimbarea orientãrii economiei. ªi cu atât mai puþin zãgãzuit.108 Geopolitica Deºi situatã acum pe locul 12. Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale Care ar fi consecinþele geopolitice ale distribuirii inegale a populaþiei pe glob. Dacã avem în vedere ºi familiile lor. aproximativ 13 milioane de emigranþi. pe baza exportului de tehnologie. Majoritatea analiºtilor sunt de acord cã existenþa unor concentrãri demografice inegale în diferite regiuni ale lumii va declanºa un proces de „migraþie inversã“ a populaþiei. ale perturbãrii proporþiilor dintre categoriile de vârstã în cadrul aceluiaºi stat? Aceste tendinþe nu pot sã rãmânã fãrã urmãri în diverse planuri. din cauza exploziei demografice. Închiderea graniþelor. corelatã cu extinderea peste hotare a industriei japoneze. dar în prezent sãrace. unde s-a stabilit un numãr chiar mai mare de emigranþi din America Latinã (în special din Mexic). dinspre producþie ºi exporturi cãtre servicii. Germania nu va mai fi în 2050 între primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii. aproximativ 30 de milioane de persoane din þãrile în curs de dezvoltare. consecinþele economice ºi sociale ale schimbãrii raportului dintre numãrul persoanelor ocupate ºi cel al pensionarilor este analizat de cãtre Milton Ezrati într-un articol din Foreign Affairs4 care se referã la situaþia Japoniei. cu consecinþe pentru întreaga zonã. Un proces absolut asemãnãtor are loc ºi în SUA. finanþe. Existã o anumitã superficialitate a abordãrilor în aceastã privinþã. La frontierele statelor sau ale zonelor dezvoltate se va crea o presiune atât de mare. Canada va avea o populaþie mai redusã decât cea a Siriei. în cãutare de lucru. dinspre þãrile ºi regiunile cu densitate demograficã ridicatã. spre cele cu o populaþie mai puþin numeroasã. Capacitatea din ce în ce mai scãzutã de a exporta e urmatã. 5 milioane s-au stabilit permanent în þãrile europene. încât ea nu va putea fi contracaratã prin mãsuri strict administrative. Într-un fel sau altul.

meritã menþionatã evaluarea lui John T. privitoare la raportul dintre ponderea naþionalitãþii majoritare ºi populaþia totalã a unui stat. care numãra doar 50 de milioane. La modul ideal. Diferenþele dintre ritmul natural de creºtere al celor douã populaþii au fãcut ca albanezii sã devinã majoritari într-o provincie care a fost leagãnul de formare a poporului sârb. Mai mult de 90% dintre state au douã sau mai multe naþionalitãþi. În acest context. ceea ce afecteazã stabilitatea ºi poate declanºa chiar un proces de redesenare a graniþelor. În cazul în care acestea din urmã au o ratã ridicatã a natalitãþii.9% raport bun 23. Degradarea mediului este un proces care nu cunoaºte graniþe. La sfârºitul deceniului trecut. diferenþele în sporul natural pot sã conducã la rãsturnãri ale raporturilor dintre populaþiile respective. 9. Cazul clasic din acest punct de vedere este evoluþia populaþiei ruse în raport cu cea musulmanã în cadrul fostei URSS. populaþia rusã. numai 9.9% raport aproape perfect 18. Problema ritmurilor inegale de creºtere naturalã a populaþiilor afecteazã mai ales statele cu populaþii minoritare semnificative.5% raport slab Raport perfect – naþionalitatea cea mai importantã reprezintã 100% din totalul populaþiei Raport aproape perfect – naþionalitatea cea mai importantã are între 90 ºi 99% din totalul populaþiei Raport bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 75 ºi 89% din totalul populaþiei Raport destul de bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 50 ºi 74% din totalul populaþiei Raport slab – naþionalitatea cea mai importantã are între 0 ºi 49% din totalul populaþiei . deci naþiunea majoritarã include întreaga populaþie.2% raport perfect 18. De fapt. Rourke. iar pentru 29. În timp. avea acelaºi numãr de copii cu cea musulmanã. Acelaºi fenomen a avut loc ºi în provincia iugoslavã Kosovo.5 % dintre state naþionalitatea majoritarã reprezintã mai puþin de jumãtate din totalul populaþiei (vezi tabelul de mai jos). considerãm cã în aceeaºi serie de consecinþe geopolitice poate fi menþionat ºi impactul negativ pe care creºterea necontrolatã a populaþiei îl are asupra mediului înconjurãtor. numãrând 145 de milioane. raporturile cu populaþia majoritarã se schimbã dramatic.5% raport destul de bun 29. raportul dintre aceste douã variabile e de 100%.2% dintre statele lumii se gãsesc în aceastã posturã.Populaþia 109 Consecinþe geopolitice importante pot avea ºi diferenþele în ceea ce priveºte sporul natural al populaþiilor de etnii diferite din cadrul aceluiaºi stat. În sfârºit. Apãrea limpede cã pe parcursul a douã generaþii populaþia musulmanã urma sã o depãºeascã numeric pe cea rusã.

El este însoþit de tendinþe pe termen lung care nu pot fi cercetate decât printr-un efort conjugat. nu ºi-a gãsit soluþii cât de cât satisfãcãtoare de atenuare. Existã contexte economice. dacã nu de rezolvare. Pe baza acestei evoluþii. O astfel de analizã. sunt necesare însuºiri personale ºi „o elaborare cât mai ºtiinþificã [s. autorul român formuleazã o primã axiomã demograficã: „puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“. Numai astfel omul de stat poate sã devinã un „organ de împlinire a destinului unei naþiuni“. n. în Europa am putea vorbi despre oportunitatea politicilor de corectare a creºterii negative. Aºa cum am încercat sã arãtãm. deteriorarea condiþiilor sociale ºi degradarea mediului. Nu putem limita analiza demograficã doar la acele aspecte comune care se ridicã la nivel global. mai ales din perspectivã geopoliticã. rãspunderea fiecãrui stat este aceea de a adopta politici ºi mãsuri care sã tempereze cel puþin aceste procese. pentru îndeplinirea obiectivelor pe care ºi le propune omul de stat. dar ºi în legãturã cu marile conflicte de interese manifestate în concurenþa internaþionalã“. „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ Ceea ce am prezentat pânã acum ar putea sugera o abordare globalistã a problemei populaþiei. În lucrarea Politica de vorbe ºi omul politic5. poporul ºi statul [român]. de interes mai ales în contextul studierii problemelor demografice ºi implicaþilor geopolitice ale acestora.110 Geopolitica prin urmare nu poate fi oprit la frontierã. Important din acest punct de vedere este ca tendinþele sã nu fie declanºate. ea a devenit o gravã problemã socialã care. problema populaþiei pretinde o tratare diferenþiatã de la zonã la zonã ºi chiar de la þarã la þarã. Dacã în Africa preocuparea predominantã este sau ar trebui sã fie controlul procesului de creºtere a populaþiei. deºi afecteazã cam o treime din populaþia globului. care s-ar rezuma astfel: întrucât populaþia globului creºte ameninþãtor. Observãri geopolitice. el devine o problemã regionalã ºi chiar globalã. este oferitã de Simion Mehedinþi. ªi în acest punct. gânditorii români din perioada interbelicã s-au dovedit a fi la înãlþimea curentelor europene. Mehedinþi stabileºte un paralelism între creºterea populaþiei ºi vitalitatea unui stat. . Existã o interconexiune complexã între creºterea populaþiei. privit nu numai în relaþiile sale locale. O datã ce procesul a început. sociale ºi culturale diferite care prefigureazã ºi solicitã abordãri diferite. deoarece. din 1940. Simion Mehedinþi subliniazã necesitatea legãturii dintre cercetãrile geopolitice ºi finalitatea politicã a statului. Cunoscutul geograf român oferã o abordare interesantã a problemelor legate de populaþie. Abordarea realistã a acestui ghem de probleme nu poate fi fãcutã decât situând în centrul analizei problema sãrãciei ca numitor comun al proceselor negative amintite mai sus. deci de stimulare a sporului natural al populaþiei. S. în lucrarea Fazele geografice ale istoriei. Dupã cum am mai spus. pe care uneori le-au ºi devansat.] a faptelor referitoare la pãmântul. Sãrãcia este o problemã geopoliticã întrucât. între numãrul locuitorilor unei þãri ºi forþa politicã a þãrii respective. unul dintre termenii care intrã în orice ecuaþie geopoliticã este reprezentat de trãsãturile guvernãrii. mai înainte.

dar ºi de „fecunditatea rarã a femeilor. la 1860 de SUA. favorizat ºi de faptul cã pe teritoriile de azi ale Germaniei populaþia trãia mai mult din vânãtoare ºi pescuit. gãsea un duºman semnificativ. la 24 de milioane la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi la 35 de milioane la 1850. O evoluþie asemãnãtoare cunoaºte ºi Rusia. iar în perioada interbelicã. dar nu o superputere.6 Populaþia puterilor europene 1700-1800 (milioane de locuitori) 1700 Insulele Britanice Franþa Imperiul Habsburgic Prusia Rusia 9 19 8 2 7. în principal datoritã poziþiei sale geografice: „Oriunde s-ar fi îndreptat.5 21 18 6 20 1800 16 28 28 9. pe la 1840 de Germania. întocmite parcã dinadins pentru înlesnirea vieþii omeneºti“. Franþa deþinea 38% din populaþia marilor puteri de atunci. la 20 de milioane sub Ludovic XIV. la 1899 de Anglia. Astfel. între Rin ºi Ocean a apãrut „un centru de îndesire a populaþiei“. spune Mehedinþi.Populaþia 111 Exemplul concludent este socotit evoluþia populaþiei Franþei.5 37 . populaþia în acest areal a tot crescut. la fiecare sutã de francezi reveneau 168 de germani. Franþa putea pune 100 de francezi în faþa la 101 germani. care erau minunate crescãtoare de copii“). Aºa explicã Mehedinþi de ce Regele Soare devenise arbitrul Europei.000 în 1666 ºi la 350.5 1750 10. continuã geograful român.000 în 1710. nu numai de „buna plãsmuire a ºesurilor ºi vãilor.000 de oameni în 1659 la 97. La 1871. noteazã autorul american. Franþa a putut astfel deveni forþa principalã a continentului. Exemplul menþionat de Mehedinþi nu este singular. referindu-se la acest þinut. Rãstimp în care disproporþiile demografice faþã de vecini se accentueazã. În numai o jumãtate de secol. Paul Kennedy oferã o imagine sinopticã a raporturilor dintre evoluþia populaþiei ºi forþa politicã a unui stat. Aºa se explicã. Creºterea populaþiei Franþei de la 1850 la 1920 este de numai 5 milioane. De atunci. la 9 milioane sub Carol cel Mare.“ Franþa mai deþine preponderenþa demograficã pe continent încã un veac. Germania câºtigã o preponderenþa demograficã evidentã pe continent.5 milioane de locuitori sub antonini. de ce „aici trebuia sã se dezvolte cel dintâi popor mai numeros ºi cel dintâi stat european cu tendinþe de hegemonie asupra continentului“. Galia se pare cã a avut 7 milioane de locuitori (geograful Strabo vorbea. La sfârºitul secolului al XVIII-lea este întrecutã de Rusia. A ajuns la 8. spune Mehedinþi. Când avea 20 de milioane de locuitori. la 1870 de Japonia. Populaþia de aproximativ 20 de milioane de locuitori – remarcã Paul Kennedy – i-a permis lui Ludovic XIV sã sporeascã armata de la 30.

De pildã. atinge Bugul. sporul de populaþie explicându-se ºi în felul acesta. Nu se împlinise un secol de la moartea þarului «reformator» ºi armatele moscovite apar la Rin. cât avea aceastã þarã înainte de Primul Rãzboi Mondial. menþionãm cã pânã la al Doilea Rãzboi Mondial Rusia cuprindea Ucraina. Pentru a preveni eventualele neînþelegeri. mult mai mare. care avea numai 38 de milioane de locuitori. în circa 60 de ani Rusia ºi-a dublat populaþia. Bielorusia. pe la 1772. Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1998 147. apoi la Paris. dispunea de o cu totul altã poziþie ºi putere comparativ cu Franþa. pe care Rusia l-a înregistrat comparativ cu Franþa. iar dupã alþi 20 de ani se opreºte tocmai la gurile Dunãrii ºi la Prut (1812).“7 Din cele prezentate mai sus reiese limpede legãtura dintre creºterea populaþiei ruse ºi afirmarea politicã a statului rus. în secolul trecut.000 2050 121. precum ºi alte teritorii. dupã 20 de ani sare la Nistru (1792). în Elveþia. Redãm în continuare estimãrile privitoare la dinamica populaþiei ruse în 2050.112 Geopolitica Evoluþia populaþiei puterilor lumii 1890-1938 (milioane de locuitori) 1890 Rusia SUA Germania Japonia Franþa Marea Britanie Italia 116 62 49 39 38 37 30 1900 135 75 56 43 38 41 32 1910 159 91 64 49 39 44 34 1913 175 97 66 51 39 45 35 1920 126 105 42 55 39 44 37 1928 150 119 55 62 41 45 40 1938 180 138 68 72 41 47 43 Fireºte cã în perioada pe care o vizeazã autorul Rusia s-a extins mult ca teritoriu. De aceea populaþia sa se ridica în 1938 la 180 de milioane. Nu se poate însã ocoli în nici un fel importanþa sporului natural. Iar efectul politic nu a întârziat sã aparã.000 Sursa: ONU. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale . cum reiese ºi din tabelul de mai jos: Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1816 51 1860 76 1880 100 Fireºte cã o Rusie cu 180 de milioane de locuitori. Iatã cum înfãþiºeazã Simion Mehedinþi aceastã înaintare ameninþãtoare a Rusiei spre Europa Occidentalã: „Sub Petru (numit cel Mare) hotarul Rusiei nu cuprindea încã Niprul.

ºcolarã.316 evrei. ci se referã. la fel ca în toatã aceastã regiune a Europei. Începând cu mijlocul secolului trecut. þiganii ºi „nevolnicii“). Neagoe Basarab. La 1803. la „gradul de ocupare“ a teritoriului naþional. el vorbeºte despre „desimea ºi omogenitatea populaþiei“.000 de locuitori (în 1849) la 7.000 de oameni. populaþia a început din nou sã scadã. cã atunci când s-au aºezat au fost asimilate ne oferã temeiuri sã vorbim. populaþia sa se ridica la câteva milioane.000 de evrei. exprimând cu fidelitate perioadele de înflorire sau de dificultate pe care le cunoºteau provinciile româneºti.000 de creºtini ºi 3.000 de suflete. epoca nãvãlirilor. însã.“ . De la 1880 pânã la 1917. slugile lor. din nou. În acest sens. iar la sfârºitul veacului al XVI-lea densitatea ei se apropia de cea atinsã în epoca daco-romanã. înregistrând niveluri de-a dreptul dramatice în perioada fanariotã. Un punct de sprijin foarte important în aceastã privinþã îl constituie numãrul oºtirilor – de circa 40. Populaþia din cele douã principate a evoluat în anii urmãtori de la 4.517 capi de familie creºtini (fãrã a intra aici boierii. natalitatea noastrã a fost mereu (afarã de 1898) peste 38 la mie. se înregistrau în Moldova doar 104. în condiþiile în care þãrile apusene nu mobilizau mai mult de 10. Dupã toate probabilitãþile. Populaþia româneascã urmeazã. Toatã legiferarea. care a determinat o scãdere a populaþiei. adãugând o serie de elemente suplimentare foarte interesante.000. de o superioritate numericã ºi culturalã a locuitorilor autohtoni. bisericeascã ºi în genere culturalã trebuie sã se învârteascã împrejurul acestui punct cardinal. mai târziu. administrativã. populaþia româneascã a început. de pildã. începând cu cea economicã.“ Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei Analiza întreprinsã de Mehedinþi nu se limiteazã la sesizarea importanþei pe care o are numãrul populaþiei.280. Dacia a fost „cel puþin tot atât de populatã ca ºi Galia“. la „mãcar jumãtate din populaþia Galiei din acea vreme“. Din secolul care a urmat. sã creascã. În epoca romanã. iar mortalitatea numai 35 la mie.Populaþia 113 Evoluþia populaþiei româneºti de-a lungul veacurilor confirmã datele axiomei amintite. potrivit lui Simion Mehedinþi. iar în Muntenia 1. La 1831 se face în ambele principate un recensãmânt care aratã cã în Moldova trãiau 831. deopotrivã. la dispunerea acesteia în interiorul graniþelor. Faptul cã popoarele migratoare nu s-au aºezat în þinuturile vechii Dacii. Pe aceastã bazã geograful român formuleazã o altã axiomã demograficã: „ªi dacã este o axiomã etnograficã cã puterea unui popor stã în raport direct cu desimea ºi omogenitatea sa. despre raporturile dintre populaþia majoritarã ºi diversele etnii. se deschide din nou o perioadã fastã pentru Þãrile Române.000 – pe care le ridicaserã atât ªtefan cel Mare. Aceasta este epoca de ascensiune politicã a statului. cum sublinia ºi geograful român. A venit. ca probleme foarte importante pentru evoluþia stabilã ºi funcþionarea statului. o evoluþie sinuoasã.650. Începând cu secolele XIII-XIV. sanitarã. ceea ce însemna o populaþie de peste 600.000 de creºtini ºi 37.000 (în 1912). atunci este vãdit pentru oriºicine cã problema fundamentalã a statului românesc este obsesia populaþiei. cât ºi. Noteazã Mehedinþi: „Privind aceste cifre este cu neputinþã sã pierdem din vedere legãtura dintre sporul populaþiei ºi afirmarea politicã a statului […].

când asupra elementelor instinctiv naþionale. populaþia nu poate explica ascensiunea unui stat. Populaþia creºte când o sumã de condiþii economice. De aceea. un indicator sintetic. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. Ea este. Este vorba nu despre o simplã prezenþã. Am putea spune. în depãºirea unor momente de realã cumpãnã ale istoriei naþionale. ne-am da seama de importanþa fundamentalã pe care a avut-o natalitatea ridicatã în dãinuirea noastrã ca popor. înaintea unor fapte de vitejie. precum vedem. ar fi riscantã punerea lor sub semnul întrebãrii. Densitatea internã apare drept cea mai potrivitã formã de a contracara presiunea demograficã externã. Dacã am accepta un asemenea punct de vedere ar însemna ca India sau China sã fie cele mai puternice state ale lumii. va fi întotdeauna confruntat. ci de una susþinutã de numãr ºi de puterea pe care o dã numãrul. plasat într-un spaþiu de interferenþe demografice. deci. populaþia. Ca sã putem descifra mai exact valoarea formulãrilor lui Mehedinþi. principalul mijloc de supravieþuire ar fi sporirea populaþiei. Populaþia nu este factorul explicativ al puterii naþiunilor. Asemenea cugetãri nu puteau sã aparã decât într-un spaþiu în care istoria avertizase cã principalul sprijin al unui popor este numãrul sãu. mai întâi. de a preveni diverse primejdii cu care un stat mic. ca aspecte detaºate de evoluþia de ansamblu a societãþii. ascensiunii ºi consacrãrii unei comunitãþi naþionale. Deci populaþia reprezintã elementul explicativ al puterii unui stat pentru cã. La 1821 începe reacþiunea elementului autohton ºi merge biruitoare ºi asimilând pânã la 1866. inclusiv de ordin demografic. Este de aceea legitim ca ea sã reprezinte prioritatea cea mai importantã a unui stat. un spaþiu supus la diferite presiuni. Existã ºi de atunci o oscilaþiune. prin excelenþã. Ca factor de sine stãtãtor. Perioadele de creºtere ºi de descreºtere demograficã sunt asimilate de Mihai Eminescu celor de biruinþã sau. am zice: La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariotã. iar principalul reazem al unui stat. Ceea ce au decimat bolile ºi . creºterea elementului autohton. creºterea populaþiei reprezintã semnul cel mai fidel al stãrii unei naþiuni. un spaþiu poftit de-a lungul istoriei. Sub acest unghi privitã.114 Geopolitica Cum putem privi interpretarea pe care o oferã Mehedinþi relaþiei dintre populaþie ºi putere? Corelaþiile evidenþiate de autorul român îºi gãsesc punctul de sprijin în dezvoltarea istoricã a diverselor state. O serie de nuanþe se cer însã introduse. cã aceastã natalitate ridicatã ºi sporul demografic natural la care a condus au reprezentat atuul nostru istoric. ar trebui sã precizãm cã autorul român considerã populaþia ºi creºterea sa nu ca simple date statistice. Un spaþiu geografic restrâns. când asupra celor instinctiv strãine. sociale ºi culturale sunt îndeplinite. dar victoria. Din modul cum se raporteazã la creºterea demograficã. ea constituie un barometru de sãnãtate a corpului social. fãrã teama de a greºi. Fiind susþinute de o întreagã evoluþie. de înfrângere a elementului autohton: „Dacã am încerca sã determinãm exact timpul în care elementul autohton a învins pe cel imigrat sau a fost învins de el. dimpotrivã. e momentan a acestora din urmã…“ Dacã am privi cu ochii ºi preocupãrile prezentului la o întreagã evoluþie istoricã a teritoriilor româneºti. o mutare a punctului de gravitaþie. înaintea multor acte înfãþiºate în manualele de istorie. Dar prezenþa ei este obligatorie în ecuaþia decolãrii. apare limpede cã Mehedinþi priveºte populaþia ºi creºterea sa drept produsul unui complex de condiþii.

dar spun limpede cã nu atât istoria ºi dreptul istoric hotãrãsc cine va stãpâni un teritoriu. cã nu este cu putinþã ascensiunea ºi asigurarea de viitor mai bun fãrã spor numeric. care scrie broºura intitulatã Ne trebuie 20 de milioane de unguri. Sub vraja lui «suntem un popor mic. autorul articolului „Bazinul Carpaþilor trebuie sã fie locuit de unguri“. Oriunde ºi oricând populaþia este importantã din punct de vedere geopolitic. Este în mod netãgãduit meritul gânditorilor din regiune cã au sesizat importanþa covârºitoare a populaþiei. apãrutã în 1941. Autorii la care am fãcut sau vom face referire spun. element ce pare a fi mai puþin supus intemperiilor politice. „Obsesia populaþiei“ reprezintã expresia descoperirii unui adevãr esenþial. publicat în septembrie 1941 în revista Bazinul Carpaþilor. pentru simplu motiv cã suntem unguri. ºi-a gãsit expresia cea mai potrivitã credinþa poporului maghiar cã un neam care are în urma sa realizãri istorice de importanþa celor ale noastre nu poate fi socotit drept naþiune micã oricât ar fi scãzut numericeºte […]. inaugureazã o linie aparte în modul cum explicã „declinul naþiunii maghiare“. Într-un spaþiu geografic restrâns ºi intens locuit. În aceastã regiune ea reprezintã cheia ecuaþiei geopolitice. uneori direct. asimilând-o unei tendinþe naturale.“8 . românii au crezut cã ea va dãinui la nesfârºit. pentru francheþea cu care s-au opus „ideologiei curente în Ungaria a poporului ales“. treazã în orice popor sãnãtos. uneori ºi datoritã nepriceperii comandanþilor. ceea ce a dispãrut prea de timpuriu ca urmare a unei rate foarte ridicate a mortalitãþii infantile a fost mereu acoperit de aceastã fantasticã ratã de natalitate. o otravã cu gust agreabil ºi fin. semnalând ceea ce gândirea politicã a asimilat de-abia mai târziu. ºi de Paul Vida. Ambii autori sunt citaþi admirativ de cãtre Anton Golopenþia în studiul „Preocupãri biopolitice ungureºti“. Admirativ pentru luciditatea demersului lor.“ Pornind de la aceastã afirmaþie. Aceastã lozincã a devenit. Numai cã. dar o mare naþiune.Populaþia 115 molimele. Este vorba despre Andrei Korponay. alteori implicit. Anume cã între factorii care în viziunea geopoliticii clasice dau trãinicie unui stat – teritoriu. În continuare. limbã. ceea ce au luat cu ele diferite stãpâniri ºi nãvãliri. prin studiile lor. „Suntem un popor mic. devenitã atât de popularã în ultima vreme. care a contribuit îndeosebi la adormirea în unguri a acelei ºtiinþe instinctive. populaþie. în acest înþeles. fãrã înmulþire sãnãtoasã. putere economicã – populaþia capãtã preeminenþã chiar ºi asupra teritoriului. ceea ce a pierit pe câmpul de luptã. Iatã greutatea geopoliticã indiscutabilã a populaþiei. populaþia ºi dimensiunea ei reprezintã prima condiþie de supravieþuire a unui popor. Korponay subliniazã: „În aceastã frazã. tipãrit în revista Geopoliticã ºi geoistorie. precum ºi redresarea sa. vom insista asupra a doi autori maghiari din prima parte a secolului nostru care. dar o naþiune importantã» am putut sã ne obiºnuim sã credem cã nici nu e nevoie sã devenim un popor mare ca sã fim naþiune mare. „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ Preocupãrile specialiºtilor români în domeniul creºterii populaþiei nu sunt deloc ieºite din comun în zonã. ci mai ales populaþia care îl locuieºte. pentru curajul de a fi evidenþiat suferinþa cronicizatã a poporului cãruia îi aparþineau: slaba creºtere demograficã.

numai cã de data aceasta în sens invers. Inspirã. de cãtre neamul lor ºi. respect profesional demersul autorului maghiar de a explica modificãrile teritoriale dramatice pentru poporul sãu care au intervenit dupã Primul Rãzboi Mondial prin prisma schimbãrii raporturilor dintre populaþia maghiarã ºi cea româneascã. n. la sfârºit. nu pot fi soluþionate pentru secole nici prin hotãrârea unui areopag european. le-a îngãduit impregnarea ºi apoi umplerea unor teritorii. din populaþia de 21 milioane de la 1910 a Regatului maghiar. Ungaria a numãrat circa 5 milioane de locuitori. în 1930.“ ªi continuã: „Este tragedia cea mai mare a vieþii maghiare cã.]. sloveni ºi alþi slavi) ºi 10.“ O eventualã recucerire a acestor teritorii ar implica manifestarea aceluiaºi proces demografic. iar masele româneºti ºi de slavi vor spori ºi pe mai departe cu aproximativ 12 la mie.5-11 milioane de unguri. la cumpãna dintre mileniile I ºi II. Autorul maghiar mutã accentul de la problema obsedantã a graniþelor la cea a populaþiei. Dacã poporul maghiar se menþine la sporul actual de 6 la mie. Ceea ce ne propunem sã relevãm este forþa populaþiei de a schimba identitatea etnicã ºi chiar apartenenþa istoricã a unui teritoriu. atâta timp cât poporul român ºi cel al slavilor de sud îºi vor menþine avantajul de spor actual? În valea Dunãrii trãiau. ca singura bazã pe care se pot rezolva durabil probleme fundamentale pentru viaþa unui popor. care sunt într-adevãr vitale pentru noi. Masa ungurilor de sânge nu întrece în nici un caz 9 milioane. în propria lor patrie. ca pe o acþiune care s-ar reduce „la o nouã lãrgire a frontierelor geografice“. atunci dupã 200 de ani .“9 Ceea ce Mehedinþi subliniase cu puþin timp dupã Primul Rãzboi Mondial Korponay reia acum în termeni izbitor de asemãnãtori: „Istoria ne învaþã cã între ascensiunea popoarelor ºi creºterea lor numericã subzistã o corelaþie strânsã ºi de nedezminþit. nici în virtutea dreptãþii (care este din pãcate subiectivã) ºi nici chiar printr-un rãzboi purtat în constelaþii favorabile ºi câºtigat. În rãstimpul în care poporul francez. respectiv cea „a slavilor“. privea renaºterea acestei þãri ca pe „o problemã exclusiv geograficã“. Nu dorim sã deschidem dosarul dreptului istoric asupra Transilvaniei. ceea ce ar explica puterea de care s-a bucurat ªtefan cel Sfânt). „Ne putem oare imagina ca Transilvania sau teritoriile de sud sã rãmâie din nou ale noastre. Dar în aceste 10 milioane sunt cuprinºi ºi 700. iar poporul englez a devenit cel puþin de opt ori mai numeros. unde autorul se situeazã pe poziþia clasicã a istoriografiei maghiare. neîndoielnic. aproximativ 13 milioane de români. 12 milioane de diferiþi iugoslavi (sârbi. ºi-a întreit numãrul. de care Korponay este conºtient: „Sporul lor natural puternic [al românilor ºi al slavilor – n. cândva indiscutabil ungureºti. maghiarii abia au putut sã se ridice la dublul cifrei lor iniþiale“ (Korponay considerã cã. dupã Trianon.000 de evrei ºi numeroºi alþi strãini asimilaþi numai aparent. croaþi. numai 10 milioane erau cu «limba maternã» maghiarã. care supralicita cu sutã la sutã pe cel al ungurilor. considerând aceste teritorii „indiscutabil ungureºti“. Korponay polemizeazã cu iredenta maghiarã care. Aici stã ºi meritul fundamental al analizei: „Numai puþini înþeleg cã ºi acele probleme teritoriale ridicate între noi ºi popoarele vecine.116 Geopolitica Din perspectiva importanþei hotãrâtoare a populaþiei în devenirea unui stat. detaºarea acestora de la noi. cu sporul sãu redus din veacul trecut.

sã colonizeze cetãþeni ai unor popoare înrudite. ar fi o greºealã ca poziþiile înfãþiºate mai sus sã fie judecate dupã aceste soluþii prefigurate spre final. reprezintã o sursã de tensiune. Judece oricine are mintea limpede dacã în cazul unei astfel de evoluþii în proporþia numericã a celor trei neamuri un rãzboi câºtigat cu ajutorul unei alianþe de un fel sau altul sau orice altã întorsãturã favorabilã pentru noi a sorþii ar putea sã ne asigure în mod trainic stãpânirea Transilvaniei ºi a celorlalte teritorii. ci dimensiunea socialã. Populaþia reprezintã principalul „material de construcþie“ din care se ridicã ºi în care se fixeazã influenþele geopolitice. în continuare.Populaþia 117 numãrul românilor ºi slavilor de sud vor fi de 4 ori ºi jumãtate mai mare decât cel al ungurilor. De pildã. Repetãm. performanþele ºi chiar pentru sãnãtatea unui popor. În aceastã perspectivã. Configuraþia demograficã de astãzi deseneazã cu limpezime raporturile geopolitice de mâine. Avem. extrem de importantã. noþiunea de securitate nu avem în vedere în nici un fel dimensiunea sa militarã. prima condiþie pentru pãstrarea acestui teritoriu. ªi nici o analizã geopoliticã nu poate face abstracþie de evoluþia populaþiei. Valoarea analizei constã în semnalarea importanþei decisive a populaþiei pentru pãstrarea unui teritoriu. în medie. vom stãrui. o evoluþie prea rapidã a populaþiei. suprasolicitând posibilitãþile de susþinere ale mediului natural. mai întâi. cu o importanþã ieºitã din comun pentru echilibrul. uneori semnificativ mai importantã decât cea militarã propriu-zisã. într-un ritm care depãºeºte posibilitãþile de hranã. ci înfrigurate. cu alte cuvinte ca probleme în sine. termen considerat în sensul sãu cel mai larg. Având în vedere cã discutãm despre probleme demografice într-o lucrare de geopoliticã. la declanºarea unor tendinþe greu de controlat. Totul pentru ca bazinul Carpaþilor sã fie locuit numai de unguri. În faþa diferitelor tendinþe demografice. probleme cu un puternic impact economic ºi social. în acest context. Consecinþele acestei situaþii pot fi desemnate printr-un cuvânt sugestiv: dezechilibru. Dar tocmai aceastã trãsãturã dã seamã de faptul cã autorii realizeazã dramatismul situaþiei demografice înfãþiºate. sã repatrieze ungurii care trãiesc în strãinãtate. chiar ºi acestea. Populaþie ºi securitate Populaþia ºi evoluþia sa nu sunt ºi nu pot fi privite ca fenomene strict demografice. probleme cu implicaþii dintre cele mai importante pentru securitatea fiecãrei þãri ºi a omenirii în ansamblu. în vedere securitatea în planul intern al fiecãrei þãri. de insecuritate care pe termen lung poate duce la o sãrãcire a mediului.“ Mijloacele ºi soluþiile pe care le preconizeazã cei doi autori pentru a inversa aceste tendinþe sunt nu nerealiste. drepturile istorice. Dezechilibru în ceea ce priveºte dimensiunea populaþiei raportatã la o anumitã suprafaþã. Cei doi autori vorbesc de un plan biopolitic. pãlesc. de adoptarea unor mãsuri complexe care sã ridice naºterile la 6 copii pe fiecare familie. O datã cu creºterea populaþiei sporeºte considerabil presiunea asupra . existã câteva dimensiuni care nu ar trebui sã scape. menite sã figureze în diferite statistici. dimpotrivã. asupra câtorva aspecte ale relaþiei dintre populaþie ºi securitate. Deci. atunci când folosim. Ele sunt.

Consumul de resurse naturale se accelereazã. etc. În ultimele decenii. Existã o prudenþã evidentã care aratã cã specialiºtii devin mai conºtienþi de complexitatea fenomenului creºterii populaþiei. pragul exploatãrii durabile a sistemelor naturale a fost depãºit câteodatã la cote alarmante: suprafaþa pãdurilor a fost redusã. se prezintã astfel. atunci mãrimea ºi distribuþia populaþiei vor fi astfel. în orice caz.118 Geopolitica mediului natural. cum ar fi corelarea mãsurilor educaþionale ºi culturale cu cele materiale ºi de creºtere a calitãþii vieþii.10 Lester Brown vorbeºte despre o stare de depãºire a pragurilor care începe sã devinã cronicã. Propunând o analogie cu economia. aceastã depãºire este echivalentã cu „a consuma dobânda ºi a cheltui însuºi capitalul pe care îl deþii“. la ultimele simpozioane ale Population Association of America. analizele lor sunt de genul: dacã rata naºterilor. De altfel. . Ei preferã abordãri sectoriale ºi. de faptul cã influenþarea acestui proces impune intervenþii fine. degradarea pãºunilor continuatã etc. aºa cum remarca Lester Brown. Ecosistemul începe sã fie afectat. Autorul american înþelege prin acest termen „pragul exploatãrii durabile a unei resurse“. Ea solicitã precizãri absolut necesare. mediul se degradeazã ºi se instaleazã tendinþe care afecteazã sau încep chiar sã distrugã fundaþia pe care este clãditã economia mondialã. experþii au evitat sã mai facã previziuni privind creºterea demograficã pe termen lung. Câþi oameni ºi la ce nivel de trai? Câþi oameni ºi cu ce distribuþie a veniturilor? Câþi oameni ºi cu ce tehnologie disponibilã? etc. Întrebarea „câþi oameni poate hrãni Pãmântul?“ nu are un singur rãspuns. migraþia etc. ceea ce poate prefigura o catastrofã cu consecinþe greu de controlat asupra securitãþii omenirii. eroziunea solului fertil acceleratã.

Pornind de la aceastã realitate. Dacã avem în vedere faptul cã sfârºitul divizãrii Germaniei însemna. a reprezentat un eveniment geopolitic mult mai bogat în semnificaþii. Romano Prodi subliniazã: „la fel de adevãrat este ºi cã mileniul în care trãim [mileniul trecut – n. din subiect istoric ea a devenit obiect de disputã. n. Europa a încetat sã mai fie adevãratul centru al lumii. Mai mult. În noul context. Divizarea Europei a fost exprimatã cu fidelitate de divizarea celei mai puternice þãri a continentului – Germania. teza lui Halford Mackinder ar fi putut fi reformulatã: cine dominã Europa dominã Eurasia ºi cine dominã Eurasia dominã lumea întreagã. dar un „mileniu european“ În întreaga perioadã modernã. care avea ºi o puternicã încãrcãturã simbolicã. o perioadã de decãdere fãrã echivoc. a fost la originea mai tuturor achiziþiilor ºtiinþifice importante ale ultimelor secole. a inventat parlamentarismul. iar în zona esticã – trupe sovietice. reþinem cu deosebire încãrcãtura simbolicã a evenimentului. Rãzboiul Rece au reprezentat o confruntare între cele douã superputeri ale momentului pentru dominarea Europei. deci. în acelaºi timp. dacã. Ea a fost continentul care s-a aflat la cârma procesului de dezvoltare.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX S-a încheiat un „secol american“. Din punctul nostru de vedere. Aceastã þarã simboliza sfâºierea Europei. Secolul pe care l-am încheiat de curând a fost. a unui imperiu construit cu metodã timp de trei sute de ani. a inaugurat modele. nu putem scãpa din vedere cã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi. Chiar dacã în ultimele decenii ale secolului XX Europa ºi-a revenit în bunã mãsurã. Brzezinski considera cã sfârºitul divizãrii Germaniei reprezintã „cea mai însemnatã schimbare geopoliticã produsã de sfârºitul Rãzboiului Rece“2. . În partea de vest a þãrii staþionau trupe americane. mai ales. care a lansat principalele curente. Europa a fost adevãratul centru al lumii (vezi harta 11). ºi sfârºitul divizãrii Europei.] este «mileniul european»“1. Fiind de acord cu autorii care considerã cã secolul douãzeci a fost „un secol american“. din perspectiva istoriei europene. prãbuºirea fostei Uniuni Sovietice. putem fi de acord cu aprecierea autorului american.

pp. Hartcourt & Brace. New York. Spykman. 1944. The Geography of Peace. 15-16) .a) Polul Nord b) Harta 11: a) Imaginea lumii având continentul european în centru (harta tradiþionalã a lumii) b) Imaginea lumii având Polul Nord în centru (apud Nicholas J.

ºi divizatã prin crearea a douã state germane. cã dacã Primul Rãzboi Mondial a declanºat procesul de declin al Europei. de pildã.5 milioane de japonezi4 etc. ºi cea de vest. ar asigura supremaþia mondialã. deci. în perioada Rãzboiului Rece care a urmat. iar acesta din urmã.5 milioane de germani. mondial cu adevãrat atât prin participare. În timpul acestui rãzboi Europa a încetat sã mai fie centrul real al politicii mondiale. 4 milioane de polonezi. 800. Brzezinski avea dreptate sã remarce: „primul rãzboi «mondial». dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ea pierde o cincime din suprafaþa pe care o deþinea în 1938). aflatã pânã atunci sub dominaþie sovieticã. Germania. purtat de puteri europene de însemnãtate mondialã“ a slãbit considerabil forþa continentului. cel de-al doilea l-a desãvârºit. devenind. Este relevant acest moment ºi pentru cã el ne poate arãta dacã Europa a învãþat ceva din perioada care s-a încheiat. Marea Britanie era epuizatã. Din perspectiva temei de faþã. Europa a constituit pentru fiecare din ele miza centralã […]. Franþa. intereseazã faptul cã Primul Rãzboi Mondial a istovit Europa. Teatrul de rãzboi l-a constituit aproape în exclusivitate Europa. de partea Antantei. Putem spune. Din subiect al întrecerii globale. cu controlul asupra Eurasiei.000 de englezi) sau de numãrul mare al rãniþilor (circa 20 de milioane). locul efectiv de desfãºurare a unei competiþii globale. de fapt ultimul rãzboi european. o datã realizat. 2. În ultima parte a confruntãrii au intrat în rãzboi. cât ºi prin aria de desfãºurare a ostilitãþilor. 700. a unui proces de autodefinire ºi autoafirmare. 1. purtate de douã puternice state extraeuropene. care a evoluat într-un sistem democratic.8 milioane de ruºi. dacã este pregãtitã sã întâmpine noua vârstã a societãþii moderne cu un model de dezvoltare adecvat.4 milioane de francezi. Pentru Europa este vorba despre sfârºitul unei ere de divizare între partea de est a continentului. în timp ce a doua conflagraþie mondialã „a desãvârºit procesul de sinucidere istoricã a Europei. inaugurarea unei noi perioade. de aceea. ale cãror resurse au fost antrenate în timpul confruntãrii. ºi devastatã. deºi învingãtoare.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 121 Încheierea Rãzboiului Rece este pentru continentul european un eveniment mult mai semnificativ decât pentru orice altã regiune a lumii. La încheierea conflagraþiei. Amândouã au înþeles cã obþinerea controlului geostrategic asupra Europei ar echivala.000 de turci. a unei noi cãi de dezvoltare.2 milioane de chinezi. ci de faptul cã Europa ºi-a revenit cu greu de pe urma efortului solicitat de confruntarea militarã care tocmai se încheiase. din rândul populaþiei civile ºi militare: 17 milioane de ruºi. China (august 1917) ºi Brazilia (aprilie 1917). una dintre cele mai importante miºcãri de pe continent în anii de dupã Rãzboiul Rece a fost recuperarea geopoliticã a teritoriilor care evoluaserã în altã orbitã. a atins nivelul producþiei din 1914 de-abia în pragul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Anglia ºi Franþa deþineau imperii peste mãri. Europa a devenit acum obiectul acesteia. SUA (aprilie 1917). Primul Rãzboi Mondial nu a fost mondial prin aria de desfãºurare a confruntãrilor militare. ºi amputatã (dacã în Primul Rãzboi Mondial aceastã þarã pierduse cam o optime din teritoriul pe care îl deþinea la începutul ostilitãþilor. Pierderile sunt mult mai mari dupã cel de-al doilea rãzboi. 1. Franþa devastatã. În acelaºi timp. Nu este vorba numai de pierderea a circa 9 milioane de vieþi omeneºti3 (2 milioane de germani.“5 . Prin urmare. ci prin resursele umane ºi materiale angajate. 1. 5. de cãutare febrilã a unei noi identitãþi. în schimb. Ele se ridicã la circa 40 de milioane de vieþi. Pentru orice regiune a fost un eveniment important. în cele din urmã.

Prima formã de cooperare europeanã este legatã de numele lui Jean Monet. au câºtigat tot. atunci lucrurile apar într-o cu totul altã luminã. Robert Schuman. Cert este cã. iar þara a devenit o putere obiºnuitã. Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei douãzeci ºi ºapte O dovadã limpede cã Europa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pe care a trãit-o în prima parte a secolului XX este ºi faptul cã ea a inaugurat un nou model de dezvoltare. ci dimpotrivã. Europa a fost continentul care a construit prima regiune economicã a lumii. dar pe baza unui proiect comun. O scurtã istorie a acestei regiuni economice integrate ar fi edificatoare. cã nu au rãspuns decât Italia ºi Benelux. cu excepþia victoriei“6. care au câºtigat victoria dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.122 Geopolitica Acestea sunt rezultatele la sfârºitul rãzboiului propriu-zis. ci prin intermediul unor paºi concreþi ºi al unor realizãri parþiale. La sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale erau puterea economicã dominantã a momentului (produceau aproape jumãtate din PNB-ul mondial). astfel încât atractivitatea sa a sporit în timp. Credem cã numai extinzând analiza la acest interval de timp mai mare putem fi de acord cu ceea ce Aukie Hoogvelt afirma în legãturã cu sfârºitul conflagraþiei propriu-zise: „au existat învingãtori care au pierdut tot. la toate contribuþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei. ºi de cancelarul Konrad Adenauer prin care industria cãrbunelui ºi oþelului din Franþa ºi Germania urmau sã fie plasate sub autoritate comunã. Dacã extindem analiza ºi la perioada Rãzboiului Rece. Câºtigãtorii Rãzboiului Rece nu sunt neapãrat ºi câºtigãtorii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Iatã cum prezintã John McCormick acest moment istoric: la 9 mai 1950. au existat învinºi care. care nu este altceva decât urmarea celei de-a doua conflagraþii mondiale. a anunþat un plan aprobat de Jean Monet. cât ºi modul cum au valorificat potenþialul de dezvoltare al revoluþiei tehnologice moderne.7 Cu acelaºi prilej. ca inspirator. a strãlucit pe cerul politicii Rãzboiului Rece. cu excepþia victoriei. la încheierea Rãzboiului Rece reprezentau singura superputere a timpului. el a anunþat cã a invitat ºi alte state sã se alãture proiectului. unificare care nu se va face dintr-o datã. Un edificiu economic ridicat treptat. Aici trebuie avute în vedere atât starea de epuizare a învingãtorilor. cã a fãcut-o scrutând viitorul ºi cerinþele sale sau dorind doar sã evite tragediile pe care tocmai le trãise are acum mai puþinã importanþã. poziþie pe care ºi-au pãstrat-o ºi în momentul de faþã. au câºtigat-o ºi pe cea de dupã încheierea Rãzboiului Rece. ºi de cel al ministrului de externe francez. la o conferinþã de presã þinutã la Ministerul Afacerilor Externe al Franþei. ci al unei întregi regiuni geografice. cea a modelului de dezvoltare bazat nu pe potenþialul unei þãri. Anglia a câºtigat rãzboiul. dar a pierdut imperiul. cã este o primã iniþiativã de unificare a Europei. Uniunea Sovieticã a câºtigat rãzboiul. ºeful Comisiei franceze de Planificare Naþionalã. dupã care s-a prãbuºit spectaculos. Cele douã produse urmau sã . titularul portofoliului. Ea poartã numele de Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). Europa a mai adãugat una. Existã o excepþie: SUA. în spirit pragmatic. Robert Schuman. în cele din urmã.

Bulgaria (þãri care sperã sã adere în 2007) ºi Turcia (care începe negocierile în 2005) Harta 12: Uniunea Europeanã .Þãri membre Þãri care vor adera în 2004 România.

în paralel cu asigurarea liberei circulaþii a persoanelor. Existã motive sã credem cã dacã. Deºi a beneficiat de acelaºi sistem instituþional ca ºi celelalte douã comunitãþi. „cei ºase“ au redus barierele vamale din interiorul comunitãþii.124 Geopolitica beneficieze de liberã circulaþie între cele douã þãri. reprezentanþii aceloraºi þãri care aderaserã la CECO semneazã Tratatul de constituire a Comunitãþii Economice Europene (CEE). De data aceasta. Se stabileºte cu aceastã ocazie o nouã serie de politici concrete în diferite domenii: – o uniune industrial-vamalã prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare ºi desfiinþarea contingentelor cantitative. o datã cu realizarea unei mari zone de liber schimb. implicit. ia naºtere Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului.8 Crearea Comunitãþii a fost perceputã ca o problemã mai mult de naturã tehnicã. – o politicã concurenþialã. este supranaþional ºi pune astfel bazele Europei comunitare. nivelul producþiei din regiunea industrialã Ruhr. ceea ce îi poate explica într-o oarecare mãsurã succesul. prin Tratatul de la Roma ia naºtere ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (CEEA). mai ales în privinþa bunurilor de consum. deci nu una care sã constituie o ameninþare pentru politicieni. în plan istoric. în timp. spre deosebire de alte modele. dar decisiv al gestionãrii cãrbunelui ºi oþelului. Concomitent. – o politicã agricolã comunã. ele urmãrind „eliminarea barierelor care divizeazã Europa“. obiectivele sunt ºi mai ambiþioase. încât atacarea unuia de cãtre celãlalt ar deveni pur ºi simplu un nonsens. Demn de relevat este faptul cã printre scopurile fundamentale ale noului organism se numãrã „menþinerea pãcii“ între Germania ºi Franþa. tarifele intracomunitare sunt în întregime eliminate. Raþionamentul este urmãtorul: crearea unui asemenea organism va stimula atât de mult schimburile între cele douã state ºi investiþiile reciproce. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. care avea acelaºi scop de a crea o piaþã unicã în domeniul energiei atomice. Are loc un proces de specializare. Este adevãrat cã aceste prerogative se referã la domeniul limitat. astfel încât. cunoscut ºi sub numele de Tratatul de la Roma. de la bun început. la Roma. în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporit de trei ori. reglându-se astfel. ideea europeanã nu ºi-ar fi aflat o întrupare aºa de rapidã ºi nu ar fi declanºat un proces de o asemenea importanþã. Comunitatea asigurã un sistem de protecþie exterioarã uniformã (tarif vamal comun). CEEA a rãmas un actor de mai micã importanþã în procesul integrãrii ºi s-a focalizat pe cercetare. – o politicã comercialã comunã. Noul organism reprezintã prima organizaþie europeanã care se bucurã de prerogative supranaþionale. ceea ce . care. În mai multe etape succesive. în iunie 1968. Efectele economice acumulate în acelaºi interval de timp au fost spectaculoase: comerþul intracomunitar a crescut de ºase ori. proiectul de integrare ar fi fost formulat în termeni politici sau militari expliciþi. De aceea. Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului a jucat un rol esenþial în declanºarea procesului de reconciliere ºi cooperare franco-germanã. în urma acceptãrii fãrã rezerve a planului Schuman de cãtre cele ºase þãri. Astfel. CECO inaugureazã însã modelul european al integrãrii. La 25 martie 1957.

Între 1963-1973. Iar Constituþie – pentru cã transformã întreaga noastrã ordine economicã ºi juridicã ºi integreazã texte constituþionale ale statelor membre. În primul rând. în timp ce PIB-ul Marii . printre care ºi Marea Britanie. Aºa a survenit prima cerere de aderare a Marii Britanii. Adeseori. dupã cum am amintit. creºterile anuale fiind de 2. cu o medie anualã de 5.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 125 sporeºte performanþa economicã ºi competitivitatea la export a produselor din cadrul Comunitãþii. mult mai slabã). cei ºase au înregistrat o creºtere economicã de 54%. Comunitatea ca atare dobândise o experienþã semnificativã. În acelaºi timp. Iniþial. iar între 1958-1964 creºterea a fost de 47%. Rezultatele obþinute de Piaþa Comunã i-au schimbat radical opþiunea. Padoa-Schioppa semnificaþia sa: „Chiar dacã nu este prima piatrã de temelie. deci aproximativ jumãtate din creºterea celor ºase.6 ºi. ci nucleul Constituþiei Europene. Aderarea Marii Britanii ºi a celor doi parteneri tradiþionali ai sãi este grãitoare în ceea ce priveºte performanþele economice ale Comunitãþii. extindere care. considerând cã þara vecinã ar putea sã joace rolul unui cal troian al americanilor.7%. au solicitat admiterea în aceastã organizaþie.“9 Mai multe condiþii favorabile se întâlnesc în stimularea procesului de extindere a Comunitãþii Europene. cu o medie anualã de 6. Dacã în domeniul economic ºi comercial evoluþia este constant pozitivã ºi încurajatoare. au istorie ºi dispun de autoritatea de a acþiona. procesul de lãrgire a Comunitãþii este susþinut ºi de cãtre Franþa. sporea piaþa internã. „mica Europã“. Iatã cum aprecia T. PIB-ul celor ºase a crescut cu 58 procente. devine Europa celor nouã. contestã dreptul Comunitãþii de a reprezenta statele. generalul de Gaulle utiliza formula „Europa europeanã“. cu o ratã anualã de 4. cum era denumitã CEE pe vremea când avea doar ºase membri. în cel politic apar dificultãþi reale. economia Marii Britanii a crescut cu 20%. În perioada 1950-1957. Generalul de Gaulle. el s-a opus de douã ori admiterii Marii Britanii în cadrul Comunitãþii. care au avut în vedere o federaþie. De data aceasta. supus ratificãrilor parlamentelor. care. De altfel.3%. ªeful statului francez obiºnuia sã vorbeascã de confederaþie (o uniune. de adevãratã piatrã de hotar în construirea Europei unite. De aceea. o serie de þãri. Tratat – pentru cã este scris în formele clasice ale unui text determinat de un pact între guverne.7%. respectiv. În 1973 aderã la CEE Irlanda. 3. performanþele sale economice i-au sporit indicele de atractivitate. singurele care se bucurã de legitimitate. manifestã o evidentã preocupare de a diversifica relaþiile cu partenerii europeni. Tratatul de la Roma îºi pãstreazã neºtirbitã importanþa istoricã. respinsã datoritã poziþiei lui Charles de Gaulle. spre deosebire de fondatorii Comunitãþii. ºi nu „Europa atlanticã“. Astfel. În perioadele respective. Tratatul nu era (cum considerau Jean Monet ºi mulþi alþi federaliºti) un simplu acord internaþional privind libertatea schimburilor. dupã cum se ºtie. Danemarca ºi Marea Britanie. în termeni comerciali vorbind. respectiv cu 29%. Cu toate oscilaþiile înregistrate de-a lungul timpului.7%. Privit din perspectivã actualã. denumire care sugera prezenþa ºi influenþa în cadrul Comunitãþii a puterii de peste Ocean. dupã venirea la putere a lui Georges Pompidou (15 iunie 1969). În perioada urmãtoare are loc ceea ce s-a numit „extinderea spre nord“. înregistrase suficiente progrese pentru a simþi nevoia extinderii. tratatul semnat la Roma constituie trecerea decisivã spre o putere supranaþionalã organicã. venit la putere în 1958. Marea Britanie nu a aderat la CEE.

A avut loc un proces de accelerare a extinderii. Letonia. în 1992. ritmul de lãrgire a UE a încetinit. În deceniul urmãtor are loc „extinderea spre sud“. Comunitatea Economicã Europeanã a devenit Comunitatea Europeanã ºi apoi. Finlanda (octombrie 1994). Procesul de extindere continuã. A încetat astfel divizarea Europei. Pe 1 mai 2004 opt þãri din Europa Centralã ºi de Est (Republica Cehã. hotãrâtã la Yalta în 1945. Spania (1986) ºi Portugalia (1987).126 Geopolitica Britanii cu 39 procente. este vãdit preocupatã de a asimila Germania în structurile Uniunii ºi. s-a hotãrât o eºalonare precisã a paºilor pentru introducerea monedei unice europene ºi înfiinþarea Bãncii Centrale Europene. cu trei excepþii – Norvegia.10 Marea Britanie face o altã cerere. Marea Britanie nu a aderat la hotãrârea luatã. rata anualã fiind de 3. în timp ce referendumul organizat în Norvegia s-a soldat cu un rezultat negativ (52% de voturi împotrivã). Am expus aceastã situaþie ºi pentru cã ea este izbitor de similarã cu cea actualã. concomitent. au aderat la Uniune þãri dezvoltate. ºi anume Actul Unic European (1985). cum ar fi Austria (în iunie 1994). Acum sunt dezbateri foarte vii în aceastã þarã privind justeþea propriei hotãrâri. faþã de care Uniunea nu putea sã nu adopte o poziþie. atunci Marea Britanie va urma. Europa. Slovenia ºi Slovacia) au aderat la Uniunea Europeanã. prilejuitã de adoptarea monedei unice. Dupã ce Bulgaria ºi România au devenit membre ale Uniunii. de data aceasta acceptatã. stabilind trei paliere foarte importante de integrare viitoare. traseul parcurs la aderarea în CEE. Al . Semnat în 1991. dar procesul de aderare. CEE devine Europa „celor 12“. Dacã moneda unicã va da rezultate – ºi dupã toate evaluãrile va da –. Cu totul remarcabil apare însuºi efortul Germaniei de a contribui la accelerarea acestui proces. cu democraþii mature. Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului ºi Comunitatea Europeanã pentru Energie Atomicã. Estonia. Lituania. pe baza hotãrârii Tratatului de la Maastricht. Croaþia. Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei ºi Turcia au deschis negocierile cu Uniunea Europeanã. Unificarea Europei Occidentale se împlinise. Cu acest prilej. Accelerarea construcþiei europene are loc ºi sub impactul reunificãrii Germaniei. care a grãbit procesul de integrare. condiþionat de îndeplinirea unor criterii complexe. Primul este realizarea uniunii monetare. Anii ’90 consemneazã alte prefaceri ale Comunitãþii. Nici de data aceasta. împreunã cu Cipru ºi Malta. ea cuprindea toate statele continentului care nu aparþinuserã defunctului sistem socialist. probabil. Polonia. Tratatul de la Maastricht marcheazã un nou stadiu în integrarea Europei. Elveþia ºi Islanda –. la 1 ianuarie 2007. În prima parte. Practic. poziþia ei la Maastricht ºi cu alte prilejuri devansând chiar poziþia altor þãri de pe continent. Suedia (noiembrie 1994). Dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi prãbuºirea sistemului socialist a apãrut o situaþie politicã nouã. care a hotãrât fuziunea între Comunitatea Economicã Europeanã (înfiinþatã în 1957). de a preveni o înþelegere germano-rusã care ar fi reaprins vechi coºmaruri europene ºi ar fi declanºat frisoane chiar ºi la Washington. Nu am putea încheia aceste rânduri fãrã a menþiona un moment de reper în devenirea Uniunii. Uniunea Europeanã. pe parcursul cãreia aderã Grecia (1981).3%. Europa a devenit Europa celor cincisprezece (vezi harta 12). Ungaria. în frunte cu Franþa. e unul de duratã. dar el capãtã o conotaþie mai pregnant politicã.

cu ocazia adoptãrii Actului Unic European. În general. Olanda. din octombrie 2007. Lituania. Pe când cea germanã. La jumãtatea lunii mai 2005. spre a da o mai mare greutate evenimentului. în urma noii lãrgiri. Tratatul instituind o Constituþie pentru Europa a fost semnat la Roma în 2004. Spania. Eºecul votului pentru Constituþie în Franþa ºi Olanda a impus regândirea strategiilor de reformare a Uniunii. în special cele privind politica externã . Austria. La summitul UE de la Lisabona. procedând la o evaluare a rezultatelor generate de Maastricht. dar poate pune capãt crizei instituþionale a Uniunii. document care topea în substanþa sa toate tratatele anterioare ale Uniunii ºi dãdea o nouã direcþie evoluþiei europene. în 1997. caracterizatã printr-o extindere dinamicã a Uniunii ºi printr-o accentuare a dimensiunii federaliste. Pauza de reflecþie invocatã în dezbaterile care au urmat votului negativ s-a încheiat odatã cu relansarea proiectului de cãtre noul cancelar al Germaniei. cu ocazia Tratatului de la Amsterdam. ªi Olanda. liderii europeni au aprobat Tratatul de Reformã care nu echivaleazã cu o Constituþie. care dureazã de mai bine de ºase ani. þãrile care au ratificat tratatul optaserã pentru votul în parlament. De pildã. despre formulele dupã care ea înþelege sã se conducã. dimpotrivã. a adoptat noi mãsuri în ceea ce priveºte înlãturarea ultimelor obstacole în circulaþia liberã a persoanelor ºi dezvoltarea unei politici externe comune. are cea mai înaltã contribuþie pe cap de locuitor la fondurile Uniunii. Procesul ratificãrii a decurs pânã la un anumit moment în mod normal. Polonia. Tratatul de la Nisa (2000) a avut drept principalã responsabilitate adoptarea noii structuri instituþionale a Uniunii. urma sã fie ratificat de toate statele membre în decursul a doi ani. Tratatul de la Amsterdam (1997). pe care a aprobat-o. la rândul ei. în acelaºi timp.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 127 doilea este reprezentat de cerinþa integrãrii politice ºi militare ºi vizeazã elaborarea unei politici externe ºi de securitate comune. ºi Franþa sunt þãri fondatoare ale Uniunii. Slovenia. Ungaria. cu ocazia Tratatului de la Nisa. El preia unele din prevederile Constituþiei. Modalitatea de ratificare s-a stabilit în funcþie de prevederile constituþionale ale statelor membre ºi de hotãrârile conducerilor din þãrile respective. opt þãri ratificaserã deja Tratatul: Grecia. un adevãrat tandem care a asigurat echilibrul ºi unitatea organizaþiei europene. Sunt þãri care nu erau obligate în mod strict la organizarea unui referendum. pânã în 2007. interzice organizarea de referendumuri. Franþa a format împreunã cu Germania un gen de „motor politic” al Uniunii. Tratatele fondatoare fuseserã amendate cu diferite prilejuri: în 1986. În mai puþin de o sãptãmânã. a proiectãrii unui document fundamental care sã dea glas viziunii moderne despre evoluþia Uniunii. Aºa au procedat Franþa. Uniunea Europeanã s-a zguduit din temelii: pe 29 mai Franþa a zis „nu“ Constituþiei iar pe 1 iunie Olanda a dat acelaºi rãspuns cu o majoritate mai semnificativã. de aproximativ 60 la sutã din populaþia care s-a prezentat la vot. Constituþia irlandezã obligã expres ca orice tratat care propune un transfer de suveranitate sã fie adoptat prin referendum. Angela Merkel. Al treilea are în vedere elaborarea unei politici interne ºi de securitate socialã comune. Prin urmare. Italia. Noul Tratat constituþional european. se simþea nevoia vitalã a unei unificãri a reglementãrilor existente ºi. în 2001. Slovacia. dar au optat pentru o asemenea formulã. Marea Britanie.

128 Geopolitica a Uniunii ºi procesul de luare a deciziilor.3 din populaþia globului.12 Dintre cele mai mari o sutã de corporaþii ale lumii. Volkswagen etc. ea produce aproape 20% din PIB-ul mondial (în scãdere de la 28. Ea este pe cale de a deveni astfel. la mai bine de ºaizeci de ani de la încheierea celei de-a doua conflagraþii mondiale ºi la peste cincisprezece de la încheierea Rãzboiului Rece? Rãspunsul este dificil. ponderea Uniunii în ansamblul comerþului mondial scade. pe când în SUA 77%. între care Daimler-Chrysler. Insistãm asupra densitãþii pentru cã ea. cu partea nordicã a Franþei. Cu o populaþie de peste 490 de milioane de locuitori. în acelaºi timp. În America de Nord exportã peste 23% din volumul activitãþii comerciale ºi importã circa 14%. o treime sunt europene13. în conformitate cu noua realitate.14 Totuºi. Uniunea Europeanã este. Tratatul poate fi ratificat de þãrile membre fãrã referendum ºi va intra probabil în vigoare la începutul lui 2009. procesul de extindere a Uniunii Europene este. cât avea UE-15. merge mânã în mânã cu dezvoltarea. Chiar între þãrile din Uniunea Europeanã existã diferenþe mari de dezvoltare. SUA au 30 de locuitori pe aceeaºi unitate de suprafaþã. uneori. Uniunea este cel mai mare agent comercial. În ultima decadã a secolului 20. bine organizatã. Europa – noul pol de putere economicã al lumii Ce este astãzi Europa.3%. cu o densitate medie de 115 locuitori pe kilometru pãtrat. În acelaºi timp. Royal Dutch/Shell. Ca de fiecare datã când partea care se adaugã este semnificativã. pentru cã Europa nu este încã întregitã. Ca putere economicã. activitatea ei deþinând 38 de procente din exportul mondial (valoric vorbind) ºi 36 procente din importuri. 85% din populaþia sa trãieºte în oraºe de diferite mãrimi (în Belgia chiar 97%. de pildã) pânã la 30 de locuitori pe aceeaºi suprafaþã (în Suedia ºi Finlanda). numai pe relaþia cu Asia existã un mic dezechilibru: exportã în China 5% ºi importã 13%. De menþionat cã în cadrul Uniunii avem chiar variaþii vizibile ale densitãþii. ºi o alta urmând sã fie cuprinsã în rigorile pãrþii care funcþioneazã astfel de peste patruzeci de ani. Europa are o . Zona cu cea mai mare densitate demograficã din Europa porneºte din nordul Italiei. iar în Irlanda 59%). de la 49% la 40%. ca sã comparãm cu o altã zonã foarte dezvoltatã a lumii. menþionate de revista Fortune. Uniunea este una dintre cele mai populate zone ale lumii. dar înaintea SUA ºi China). de la 470 de locuitori pe kilometru pãtrat (în Olanda. UE este un adevãrat pol al lumii contemporane: cu 8. trece prin Elveþia. iar Rusia doar 9 persoane. cu Benelux. totul trebuie reorganizat pe o bazã diferitã. Pe nedrept. Cu o parte principalã. trece Canalul Mânecii ºi cuprinde partea de sud-est a Angliei. îndeobºte. continuã cu vestul Germaniei. aceastã scãdere a fost de 9 procente. Uniunea Europeanã este „cea mai mare piaþã a lumii industrializate“ ºi una dintre cele mai deschise. Este ºi partea cea mai dezvoltatã a Europei. Europa oferã acum imaginea unui adevãrat ºantier. ea are cele mai echilibrate schimburi cu regiunile lumii: exporturile sunt aproximativ egale cu importurile. Potenþialul de dezvoltare al Uniunii este uriaº. BP Amoco.15 Din punct de vedere demografic. una dintre cele mai urbanizate regiuni ale lumii. calificat drept „organizarea periferiei“11. în Rusia exportã 5% ºi importã 8%.

Cadru de dezbatere corect. dar din ce în ce mai puþin numeroasã ºi din ce în ce mai bãtrânã. sociale ºi de organizare internã. de potenþial natural etc. . Iatã care ar fi cele trei probleme. Cu trei probleme mari s-a confruntat Uniunea în aceastã perioadã. de un învãþãmânt performant. putem vorbi despre un rezultat cu semnificaþie geopoliticã. are o semnificaþie mai largã. la modelul de dezvoltare. de întindere. perioada de dupã încheierea Rãzboiului Rece a reprezentat o mare încordare de energii la nivel european. astfel. astãzi este posibilã nu numai pentru cã Uniunea Sovieticã s-a prãbuºit. ci vitalitatea internã. ci ºi. adoptarea monedei unice. fãrã însã a mai atinge standardele care au consacrat-o. cândva. De ce aceste cifre ºi aceste consideraþii într-o lucrare de geopoliticã? Într-adevãr. deci ceea ce este ºi ce urmeazã sã devinã Uniunea. cel puþin în perspectivã. prosperã. care favorizeazã sau nu o anumitã evoluþie. dinamismul propriu. Mai ales când este vorba despre o regiune care îºi construieºte mecanismele interne. Iar dinamismul propriu. construcþia interioarã. Mai întâi. Probabil cã aceasta este vulnerabilitatea cea mai vizibilã. a accelerat organizarea ei într-o regiune integratã ºi a grãbit perceperea sa de cãtre comunitatea internaþionalã drept un pol de putere. de neconceput cu 15 ani în urmã. Nu în întregime sesizat ºi discutat. dar neîncãpãtor. Scãdere accentuatã în consecinþele ei de îmbãtrânirea populaþiei. Ele sunt. care valorificã sau nu anumite date naturale. a dat expresie vie ºi palpabilã puterii sale economice. îºi proiecteazã structurile de conducere. la populaþie. în majoritatea studiilor ºi volumelor de specialitate. de graniþã. rezultatul. îºi defineºte profilul ºi identitatea. deopotrivã. dupã un interval probabil necesar Uniunii pentru propria clarificare. Uniunea Europeanã a fãcut un pas extrem de important în direcþia organizãrii federale. Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã Se poate spune cã. drept continentul creaþiei. pentru cã influenþeazã decisiv evoluþia Uniunii. Extinderea spre est reprezintã prin excelenþã o mutare geopoliticã. Uniunea s-a lãrgit ºi a adoptat hotãrâri de importanþã istoricã. Europa dispune. Luând aceastã mãsurã – ºi continuând sã o consolideze –. accentul cade pe probleme de vecinãtãþi. pentru cã Europa îºi recupereazã teritoriile. face o miºcare de integrare a pãrþilor sale. toate. A doua este extinderea spre est. calificatã. probleme economice. Chiar dacã mãsurile s-au situat într-un plan bine delimitat. de asemenea. ªi. considerãm cã esenþiale în devenirea unei þãri sau a unei regiuni nu sunt aceste date. nu poate fi discutat fãrã a ne referi la învãþãmânt. dar au o importanþã esenþialã în plan geopolitic. continentul aratã o diversitate ºi o bogãþie nicãieri negate. Cifrele menþionate mai sus nu ne pot face sã uitãm cã ponderea populaþiei europene în cadrul populaþiei lumii scade dramatic.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 129 populaþie instruitã. Importanþa economico-financiarã a mãsurii pare palidã pe lângã cea politicã ºi geopoliticã. care plaseazã sau nu þara ori comunitatea respectivã pe o orbitã de mare perspectivã a dezvoltãrii. punctul cel mai dureros al Europei de astãzi ºi de mâine. Din punct de vedere cultural. de multe ori plasatã în cadrul dezbaterii lãrgire–integrare. Fãrã a le subestima.

semnificaþia geopoliticã a organizãrii interne nu poate scãpa. Tot prin Tratatul de la Maastricht s-a hotãrât înfiinþarea Institutului Monetar European. Corelaþia dintre succesul Uniunii ºi modul sãu de organizare nu este pusã la îndoialã de nimeni. fãrã de care nu va avea performanþã. Marea Britanie. Austriei ºi Suediei). cu scopul de a limita fluctuaþiile cursurilor de schimb ale monedelor europene. apoi. deja declanºate. care prevede nu numai instituirea monedei unice. Pe piaþã. ECU reprezenta un fel de medie a puterii celor 12 monede europene. sã pãstreze funcþionalitatea internã ºi capacitatea de decizie la nivelul ansamblului. Consiliul European a hotãrât crearea Sistemului Monetar European. a fost stabilitã la reuniunea la vârf de la Madrid din decembrie 1995. Oricum am privi lucrurile. procesul de reorganizare internã a Uniunii.130 Geopolitica pentru cã Uniunea Europeanã a devenit puternicã ºi este organizatã potrivit unui model care atrage. Maastricht reprezentând momentul care marcheazã trecerea de la declaraþii de principiu la iniþiative concrete. Istoria ei este mai lungã. Pânã la 1 ianuarie 1997. Raportul dintre ECU ºi dolar a luat naºtere pe baza unui coº de valute reprezentând 12 þãri europene (statele membre ale UE înainte de aderarea Finlandei. bãncile naþionale centrale au beneficiat de independenþã faþã de IME. ci ºi sã cuprindã în aceeaºi organizare teritorii care acoperã cât mai mult din întinderea geograficã a continentului.16 În 1991. de atenuare ºi înlãturare a discrepanþelor se vor adeveri. Drept referinþã comunã pentru cursurile de schimb a fost stabilitã moneda de cont ECU (European Currency Unit). „euro“. Astãzi. În 1989. care a apãrut încã de la înfiinþare ºi. Pare o reacþie la procesul primirii de noi membri. Uniunea este chematã sã accentueze elementele de organizare federalã. Desigur cã este prilejuit de valurile de extindere din 2004 ºi 2007. dupã cum am amintit. prin urmare. Denumirea monedei unice. Uniunea Monetarã Europeanã a fost conceputã de la început drept un adevãrat motor pentru continuarea integrãrii politice a Europei Occidentale ºi mai ales pentru asigurarea unei creºteri economice accentuate. þãrile Comunitãþii Europene semneazã Tratatul de la Maastricht. Dacã lucrurile vor evolua bine iar procesele. Suedia ºi Danemarca au refuzat aderarea la EURO din motive interne. în fond. ci ºi un program eºalonat în timp pentru aplicarea mãsurii. moneda a fost introdusã la începutul anului 2002 în 12 dintre cele 15 þãri ale UE. Un mod de organizare care sã pãstreze capacitatea de decizie la nivel comunitar. Este prima oarã în istorie când Europa poate nu numai sã unifice. înfiinþatã în iunie 1998. este un rãspuns la problema fundamentalã a organizãrii interne a Uniunii Europene. dar. crearea Uniunii Monetare Europene. în perspectivã Europa de Est ºi Europa de Vest nu vor avea decât o conotaþie geograficã. care nu reprezenta altceva decât o etapã preliminarã în vederea creãrii Bãncii Centrale Europene. stipulatã prin Tratatul de la Maastricht. Valoarea sa a fost fixatã prin comparaþie cu dolarul. În sfârºit. Unul dintre stâlpii integrãrii europene îl reprezintã. i-a însoþit evoluþia. fãrã de care nu se poate dezvolta ca un pol de putere ºi mai semnificativ. Iatã câteva repere ale acestei istorii. La 1 ianuarie 1999. Consiliul de . Demn de reþinut este cã ponderea fiecãrei monede în cadrul coºului reflecta puterea economicã a þãrii respective.

“19 Existenþa unui competitor real pentru dolarul american are ca rezultat schimbarea întregii configuraþii a mediului financiar internaþional. în condiþiile monedei unice. „dacã relaþia dintre cele douã monede se va dovedi la fel de volatilã precum cea dintre dolar ºi yen. cele care induc conotaþii de ordin geopolitic. autorul oferã exemplul dezechilibrului creat în 1995 ºi 1997 între dolar ºi yen. fireºte. producþia.7. cum aprecia publicaþia Business and Technology. investiþiile ºi costul tranzacþiilor nu mai sunt influenþate de evoluþia cursurilor de schimb ºi nu mai includ cheltuielile legate de riscul valutar (experþii Comisiei Europene au calculat cã numai înlãturarea barierelor reprezentate de ratele de schimb ºi a altor obstacole care generau fluctuaþii echivaleazã cu 0. creeazã condiþii pentru apariþia unei „noi ordini economice bipolare care sã înlocuiascã hegemonia Americii. Lansarea euro. lipsa corelãrii între cele mai puternice monede ale lumii are efecte globale. deoarece 48% din tranzacþiile comerciale internaþionale sunt derulate în dolari. la propunerea Comisiei Europene ºi dupã consultarea Bãncii Centrale Europene.5% din PNB-ul Uniunii Europene). cel mai mare fiind acela cã. mai ales cã majoritatea monedelor asiatice erau strâns legate de dolar. Cursul de schimb între euro ºi dolar a fost la data naºterii monedei europene de 1/1. care reunea titularii portofoliilor Finanþelor ºi Economiei din þãrile membre ale UE.18 Euroscepticii insistã. În acest sens. consilierul fostului preºedinte Bill Clinton. la nivelul ansamblului Uniunii. atunci sistemul financiar mondial va fi în aer“20. pe când cele în euro se estimeazã cã reprezintã 31%. Pentru lucrarea de faþã importante sunt consecinþele mari. Primii evidenþiazã avantajele monedei unice: se asigurã o ratã stabilã a schimburilor. totul þine numai de propria organizare).17 Introducerea monedei unice a împãrþit specialiºtii ºi pe cei direct influenþaþi de acest proces în douã tabere: euro-entuziaºtii („euroforicii“) ºi euro-scepticii. aprecia cã euro este comparabil cu dolarul din mai multe puncte de vedere.21 Ca . asupra riscurilor implicate de noua mãsurã. în timp ce SUA au datorii nete în valoare de circa 5. Principalul argument al monedei europene ar fi acela cã Europa este creditor mondial. au stabilit cursurile de schimb fixe dintre monedele þãrilor membre ºi dintre acestea ºi euro. componentã esenþialã a funcþionãrii unei pieþe unice. respectiv insuccesul unei monede internaþionale sunt date de ponderea în tranzacþiile internaþionale. dacã moneda nouã nu va funcþiona cum se cuvine. Tot la 1 ianuarie a avut loc ºi transferarea responsabilitãþilor politicii monetare de la bãncile centrale naþionale la Banca Centralã Europeanã. considerã F. acum. euro nu ar avea ºanse sã constituie o alternativã realã la hegemonia dolarului. comparabilã doar cu momentul în care dolarul a depãºit lira sterlinã în perioada interbelicã. creºte transparenþa pieþei ºi a preþurilor (în sensul cã acum nu mai pot fi invocate diferenþele de schimb între valute sau alte explicaþii „naþionale“ pentru preþurile mai mari. ale mãsurii despre care vorbim. atunci toatã construcþia europeanã se va prãbuºi. O relaþie necontrolatã între euro ºi dolar ar influenþa funcþionarea ºi stabilitatea sistemului financiar global. Succesul. de importanþa ca monedã de rezervã ºi ca monedã de investiþii. Fred Bergsten.000 de miliarde de dolari. Într-o viziune pesimistã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 131 Miniºtri. datând de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial“ ºi reprezintã „cea mai mare schimbare în finanþele mondiale. În noul context. fapt considerat una dintre cauzele crizei asiatice. expert în domeniul comerþului ºi director al Institute for International Economics din Washington. Bergsten.

sfârºitul unilateralismului în plan financiar. ponderea superioarã pe care o are dolarul este ºi expresia unei tradiþii. prin fluctuaþii ale dolarului. insistã asupra faptului cã dominarea autoritarã de cãtre dolar a pieþei financiare internaþionale pune punct unei practici folosite frecvent pânã acum. Uniunea Europeanã va avea o mai mare putere de a influenþa politica economicã globalã ºi nu se va mai mulþumi sã reacþioneze la diferite mãsuri ºi iniþiative luate în spaþiul dolarului sau yenului. SUA deþineau procentele cele mai multe în cadrul Fondului Monetar Internaþional ºi.24 De aceea. este vorba despre contractarea unor împrumuturi pentru subvenþionarea deficitului bugetar enorm al SUA care. a unor obiºnuinþe de derulare a operaþiunilor financiare. Cum s-a spus pe bunã dreptate. ea va fi o monedã care va funcþiona paralel cu dolarul. principalele state europene ºi.25 .8%. dolarul ºi euro vor deþine. exercitau controlul asupra acestui organism. pânã de curând. Bergsten considerã cã. Disputa nu are loc numai printre specialiºti. dolarul ocupa 63% din rezervele valutare mondiale. Moneda europeanã a întâmpinat îndeobºte rezistenþã din cauzã cã. de pildã. practic.4 – reprezintã dublul celor americane. care sã înfrângã scepticismul ºi rezistenþa în ceea ce priveºte de crearea pieþei unice. cam 40 de procente din rezervele mondiale. dupã o perioadã de tranziþie. Germania a avut deja propria propunere pentru preºedinþia FMI. implicit. aºa cum explicã Rudiger Dornbusch. ci ºi printre oamenii obiºnuiþi. O altã implicaþie ar putea fi schimbarea raportului de forþe în cadrul organismelor financiare internaþionale.23 Am putea spune cã. euro reprezintã cel mai bun rãspuns la provocãrile globalizãrii. atunci ºi ponderile respectivelor monede vor fi asemãnãtoare. Simplul fapt cã existã o alternativã conteazã foarte mult. ulterior. Literatura de specialitate. Aceastã situaþie poate evolua în funcþie de modul în care evolueazã ºi economiile respective. De pildã. implicit. De acum. hegemonia americanã nu se va mai putea exercita ca pânã acum. Aceasta înseamnã. valoarea împrumutului scãdea automat. acestea sunt vizibile doar pe termen lung. independent de ponderea pe care euro o va avea imediat în tranzacþii sau ca monedã de rezervã. puteau sã înregistreze fluctuaþii de valoare realã. apariþia unei ordini bipolare. Cât despre avantajele Uniunii Monetare. piaþa obligaþiunilor europene este cu peste o treime mai micã decât cea americanã. a unor pieþe deja câºtigate. a fost posibil sã fie oferite stimulente imediate de naturã economicã. Apoi. Acum procentele însumate ale statelor europene – 35. þãrile membre ale Uniunii Europene vor fi mult mai unite ºi mai coordonate în acþiuni. Mai realist este sã spunem cã moneda urmeazã cursul economiei. Cu o singurã monedã. Uniunea Monetarã a reprezentat o situaþie complet diferitã faþã de eliminarea tarifelor vamale. În acest al doilea caz. în timp ce monedele europene doar 21%22. unde argumentele pro ºi contra nu sunt formulate în termeni exacþi ºi unde apar dificultãþi de înþelegere. echivalente. ceea ce însemna un avantaj pentru cel care fãcea împrumutul ºi un dezavantaj pentru creditor. cu acest instrument extrem de important. ºi nici atunci în termeni foarte concreþi. Cum economia americanã ºi cea europeanã sunt. care se ridicã la 17.132 Geopolitica monedã de rezervã. ca monedã de investiþii. Evident cã acest lucru are o serie de inconveniente pentru partea americanã. în general. fiecare. dacã dolarul avea un curs mai mare (inflaþionist). Se ºtie de pildã cã.

în fiecare moment. nici specialistul nu puteau opera cu o imagine precisã în acest domeniu. exprimã ceva. am putea spune. chiar dacã germanii au trebuit sã renunþe la un adevãrat simbol de stabilitate ºi de prosperitate – marca germanã27 –. superioarã dolarului. moneda unicã va contribui esenþial la coagularea unei atitudini europene. europenii îºi vor da seama cã ori se scufundã împreunã. mai devreme sau mai târziu. a cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea. Helmut Kohl. sau mãcar le va facilita. Moneda va grãbi ºi formarea unei percepþii mai precise în strãinãtate în legãturã cu ceea ce este Uniunea ºi cum evolueazã ea. Acestea sunt fenomene care. dovedind cã Germania doreºte sã devinã ea europeanã. Moneda ne va vorbi. Întreaga geopoliticã dezvoltatã . a fost adoptatã cu o hotãrâre exemplarã. Chiar dacã nu imediat. Kohl s-a angajat exemplar în noua direcþie. prin reunificare. o mãsurã care a trebuit luatã în pofida multor obiºnuinþe ºi rezistenþe. inclusiv psihologice. la modelarea unui mod comun de a vedea lucrurile. spaniolului nu-i va fi indiferentã evoluþia din Olanda ºi nici dacã un stat al Uniunii este confruntat cu o recesiune economicã. preocupãri ºi îngrijorãri comune faþã de diverse situaþii. Nu peste multã vreme. Pânã nu de mult nici cetãþeanul. Chiar dacã Germania. Elizabeth Pond avea dreptate sã remarce: „În nici o decizie activismul noii Europe nu a fost mai manifest decât în crearea uniunii monetare. se vor repercuta ºi asupra lui. ne spune cã evoluþia Uniunii mãcar nu este rea (sau cã evoluþia altor zone nu este mai bunã decât a Uniunii). Moneda este „sângele economiei“ ºi ea va „transporta“ anumite înþelegeri comune. sã facã parte dintr-o construcþie la nivel continental ºi arãtând. de pildã. Actuala cotaþie a euro. Moneda este mãsura lucrurilor. foarte important faptul cã acest moment va declanºa procese de omogenizare internã în cadrul Uniunii. va stimula raportãri comune. ori reuºesc împreunã. de repoziþionare. pentru sceptici. Germania va fi locomotiva Uniunii. Instituirea monedei unice a fost un prilej de precizare a poziþiei Germaniei. Mai mult decât ne dãm seama. pentru înfãptuirea noului obiectiv.“26 Sunt cu totul remarcabile angajamentul ºi energia sub semnul cãrora au acþionat germanii.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 133 Este. Italia –. devenise cu o treime mai mare decât orice altã mare þarã a Europei – Franþa. cã procesul integrãrii este ireversibil. prin persoana cancelarului de atunci. în profunzimile cãruia vom descifra tot conotaþii de ordin geopolitic: disponibilitatea cu care statele UE au luptat pentru instituirea monedei unice. Marea Britanie. Astãzi aceastã putere este condensatã ºi exprimatã de cãtre euro ºi de raporturile care se stabilesc între cursul acestei monede ºi cel al celorlalte valute ale lumii. dupã pãrerea noastrã. Meritã sã insistãm puþin ºi asupra altui aspect. O mãsurã extrem de complexã. spulberând aceste temeri de care aminteam. chiar dacã poate fi de conjuncturã. chiar dacã existau temeri mari cã Germania se va desprinde din „strânsoarea europeanã“ pentru a urma visul mai vechi al unei Europe germane. ci într-o anumitã perioadã de timp. mai presus de orice. Ea a arãtat cã principala þarã central-europeanã – ºi chiar la nivelul Europei – îmbrãþiºeazã deschis Uniunea ºi preferã sã acþioneze din interiorul acestei structuri integrate pentru ridicarea sa ºi a Uniunii în ansamblu. ºi nu o forþã care balanseazã între Est ºi Vest. despre forþa economicã a Uniunii ºi despre raportul în care se aflã aceasta cu celelalte puteri ale lumii.

cu atribuþii în ceea ce priveºte definitivarea unei strategii de perspectivã faþã de spaþiul central ºi est-european. Dacã ar fi fost vorba despre o putere de mâna doua. dacã existã discuþii ºi interogaþii privind efectul în viaþa internã a Uniunii. asupra posibilitãþilor ca UE sã se afirme ca un actor important în sistemul mondial. nu se confirmã. dar. prin implicaþiile pe care le are asupra dezvoltãrii interne a continentului. inaugurând o epocã financiarã bipolarã. nici de o umbrelã de securitate. Consiliul European de la Copenhaga (1993) a definit condiþiile politice ºi economice ale lãrgirii Uniunii. îi creeazã una din premise. euro ar fi avut o importanþã de mâna a doua. În orice caz. Centrul european nu mai apare ca spaþiul predilect de expansiune german. ceea ce face din noua monedã un adevãrat eveniment tectonic la nivel mondial. Iatã ce spune în aceastã privinþã Christoph Bertram. implicit. Existenþa monedei unice europene nu numai cã pune capãt unilateralismului financiar american. în acelaºi timp.134 Geopolitica de-a lungul vremii în spaþiul german se reconfigureazã. În legãturã cu extinderea propriu-zisã. pentru cã aici se ridicã problema graniþei de est a Uniunii.] ºi.29 Nu numai îmbrãþiºarea deschisã de cãtre Germania a integrãrii europene contribuie la acest lucru.“28 În acelaºi timp. importanþa pe care pãrea cã o dobândeºte ideea de Mitteleuropa la începutul anilor ’90. n. Asiei Centrale etc. datoritã scãderii semnificaþiei pe care o are Rusia. Dar Uniunea este deja o putere de prim rang. ca nou pol de putere. Extinderea spre est ºi problema graniþei de est La Maastricht s-a anunþat intenþia de a admite þãrile din centrul ºi estul Europei în Uniune. nimeni nu pune la îndoialã cã instituirea monedei unice a creat cadrul pentru dezvoltarea legãturilor transeuropene care vor promova. S-a statuat o fazã . Chiar putem ºi vom putea din ce în ce mai mult vorbi de o estompare a temei. a limitelor viitoare pânã unde se va extinde Europa integratã. În orice caz. Uniunea Europeanã a decis la Maastricht înfiinþarea Conferinþei interguvernamentale. poate prefigura chiar o ordine politicã de facturã bipolarã. Acesta a fost primul semnal coerent privind poziþia Uniunii Europene faþã de un spaþiu care nu se bucura nici de protecþie economicã. ci ºi integrarea statelor din aceastã parte a Europei în aceeaºi comunitate. Mai degrabã vom putea vorbi despre dezvoltarea semnificaþiei geopolitice a Europei de Est. acea tentaþie veche a Germaniei de a cãuta un loc între Est ºi Vest este acum lipsitã de atracþie. Realizând cã nu este suficient pregãtitã pentru a adopta mãsuri ºi strategii fundamentate faþã de o regiune cu certe valenþe geopolitice. Depinde de Europa cum ºi în ce mãsurã îºi asumã rolul politic la care o îndreptãþesc puterea economicã ºi construcþia integratã în numele cãreia vorbeºte. ideea Europei. director al think tank-ului Fundaþiei pentru ªtiinþã ºi Politicã de la Berlin: „Datoritã lecþiilor dure pe care Germania le-a trãit în acest secol [în secolul trecut – n. sau mai bine zis importanþa pe care a cãpãtat-o respectiva temã în literatura de specialitate. a fortificãrii unei zone aflate la confluenþa cu spaþiile deloc stabile ale Orientului Mijlociu.

6 7.4 1.0 -1.6 80 57 42 51 33 38 55 40 48 28 25 22 4. Datele aratã cã.4 3. p.1 6. Principalii indicatori economici ai þãrilor care au intrat în UE (2001) PIB pe cap de locuitor Agricultura Suprafaþa Populaþia (% din media (% din forþa (mii de km2) (milioane) de muncã) þãrilor din UE) 9 79 45 93 65 65 0.1 2. Slovacia.5 2.7 1.5 0.3 15. încât capãtã importante conotaþii geopolitice.3 6. What Kind of Europe. Slovenia – ºi douã mediteraneene: Cipru ºi Malta. În decembrie 1997 au fost acceptate ºase state pentru a parcurge aceastã etapã de preaderare.7 18.6 5. creºte considerabil.2 2.4 6.8 1.4 35.9 3. al mãrimii pieþei interne. populaþia va spori cu 29%.5 11. Ungaria.8 10. Consiliul European de la Helsinki a decis înscrierea Turciei pe lista statelor candidate.8 6. Chiar dacã þãrile care au aderat recent nu au performanþe economice deosebite.1 16.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 135 de preaderare. în aceastã apreciere.4 4.7 2.4 3.4 12. Letonia. Sã-l ascultãm pe Romano Prodi: „Prin includerea þãrilor Europei Centrale ºi de Est. de pregãtire în vederea aderãrii propriu-zise.4 5.2 8.9 2. implicit.8 4.4 PIB (media Inflaþia creºterii (creºterea ªomajul reale medie 1999-2001) 1999-2000) 2.3 1. Procesul de extindere este atât de cuprinzãtor. din punctul de vedere al forþei economice.1 8.7 6.9 4.8 42. Oxford University Press.4 10. ceea ce conduce la o nouã poziþionare a sa faþã de ceilalþi actori politici importanþi. alte patru state fiind acceptate pe parcurs.1 6.1 15.0 58. Oxford.4 38.2 26. împingerea datei aderãrii României ºi Bulgariei pânã în 2007 ºi începerea negocierilor cu Turcia în 2005. Polonia.1 16. Cehia. este limpede cã ele parcurg un proces de modernizare care le va amplifica prezenþa ºi contribuþia economicã. iar PIB-ul cu cel puþin 10%“30. 2003.0 2.2 9.9 22.6 UE Cipru Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Slovacia Bulgaria România Turcia Sursa: Loukas Tsoukalis.6 7. În primul rând. aceasta va conduce la sporirea importanþei ºi ponderii specifice a Uniunii. ponderea Uniunii Europene. În decembrie 1999. Turcia nu este avutã în vedere. 173 . La summit-ul de la Copenhaga din decembrie 2002 s-a hotãrât primirea a zece state în Uniunea Europeanã: opt esteuropene – Estonia.4 13.7 14.3 44. Lituania.3 3.5 2.3 313 49 111 238 775 0. suprafaþa Uniunii Europene va creºte cu aproximativ 30%.9 3.6 7.9 2.4 7.4 68.2 19.

La circa o jumãtate de secol de la divizarea sa ideologicã. ci prin . Europa nu mai este purtatã înainte doar de propriul succes. Totuºi. România. cel mai mic din rândul þãrilor nou integrate. migraþia forþei de muncã este un lucru bun. Aceasta va presupune în urmãtorii ani transformãri care ne vor aminti de ritmurile industrializãrii din perioada dinainte de 1989. Sunt douã probleme esenþiale: nu numai cã la sat trãieºte multã populaþie. însãºi capacitatea de regenerare a Europei. unele cu importanþã strategicã (Polonia. Privind la situaþia României. ca ºi performanþele înregistrate într-un timp relativ scurt. Aici nu este vorba numai despre conotaþia moralã sau politicã. cã Uniunea are acum o altã pondere. ci ºi de visurile ºi aspiraþiile declanºate de acest succes. ne apar mai limpede ºi unele discrepanþe care presupun un mare efort de recuperare. Calculul strict economic are elemente care pot susþine o asemenea poziþie. prin amploarea proiectului. nici în cea a lumii“31. discrepanþe prea mari nu pot sã existe. continentul se poate uni. în condiþiile în care Uniunea Europeanã are nevoie de forþã de muncã. de gândul greu de reprimat cã. Bulgaria). aºa cum remarca ºi Joseph Ackerman. dacã nu principalul obstacol în calea integrãrii. dar satul nu beneficiazã de unitãþi industrializate care sã dea o altã productivitate activitãþii din agriculturã. cel care s-a dezvoltat de la început pe linia democraþiei ºi economiei de piaþã ºi cel a cãrui evoluþie în aceastã direcþie a fost întreruptã de cei aproape cincizeci de ani de comunism. Pur ºi simplu populaþia va migra spre locuri de muncã mai bine plãtite. Succesul economic al Uniunii Europene. ideea pan-europeanã. vrea sã sugereze cã lãrgirea UE nu adaugã mult ca forþã economicã Uniunii Europene. Europa s-a reunit. Tot atât de adevãrat este cã. unul dintre cele mai mici din Europa ºi. „nu are precedent în istorie. Loukas Tsoukalis. sistemul sãu de organizare atractiv. recuperând ºi reintegrând politic ºi economic ceea ce geografic aparþine Europei. deopotrivã. la istmul ponto-baltic. Practic. ca bogãþii ºi ca forþã economicã. cu aceastã extindere a luat sfârºit pentru Europa cel deal Doilea Rãzboi Mondial. Când ia proporþii. statului unde migreazã aceasta. Nu putem omite nici faptul cã aceasta va fi unul din principalele. probabil cã principala problemã care frapeazã nu este atât nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor. În anumite limite. Este un proces de unificare care. nici în cea europeanã. dar au relansat la un nivel nebãnuit. dar nu poate fi ignorat cã prin lãrgire s-a extins considerabil piaþa internã a Uniunii. oricum. ea poate crea probleme greu de surmontat þãrii de unde pleacã forþa de muncã ºi. Actuala extindere a favorizat o deplasare a Uniunii cãtre est ºi a prilejuit unificarea celor doi versanþi ai Europei. acum. Pentru a nu mai aminti de faptul cã astfel s-au adãugat noi teritorii. prin împlinirea unor idealuri tocmai dupã o prãbuºire dezastruoasã. ca teritoriu. Uniunea Europeanã s-a extins de curând pânã la Marea Neagrã. într-o piaþã integratã. el reprezintã un adevãrat „miracol european“. cã s-a integrat o populaþie calificatã. care ne deosebeºte net de toate statele membre ale Uniunii. Prin dimensiuni. ca populaþie. privind mai atent la tabelul de mai sus.136 Geopolitica Autorul citat. ci ponderea extrem de mare a populaþiei din agriculturã. procesele de extindere spre est au creat nu numai o nouã realitate geopoliticã. chiar ºi cu câþiva ani în urmã. poate izbândi nu doar prin ceea ce a acumulat de curând.

Uniunea ar fi vital interesatã de dezvoltarea Chinei ºi Rusiei. În acest proces de extindere. trecând prin Budapesta. SUA sunt deja o mare putere ºi singura modalitate de a asigura o contrapondere la superputerea americanã este încurajarea unor alþi poli de putere. drept un candidat cu drepturi juridice. limita occidentalã a Poloniei postbelice. þãri în mãsurã sã asigure contraponderea de care aminteam. implicit. Iar puterea euroatlanticã. De aceea. multipolarã. Atunci de ce nu republicile musulmane din Asia Centralã.“32 Pierre Biarnès se întreabã ºi el: Pânã unde se întinde Europa? Care sunt graniþele de est ale Uniunii Europene ºi care trebuie sã fie? Autorul francez vorbeºte de „graniþe rezonabile“. Obiecþia principalã vizeazã faptul cã Turcia nu este. cã este moºtenitorul Imperiului Otoman. se ridicã în mod legitim problema graniþei de est a Uniunii. Ceea ce ar trebui sã-ºi propunã Uniunea Europeanã este construirea unei lumi multipolare. Nu pentru raþiuni religioase. Puterea sovieticã a fixat-o pe Oder-Neisse. François Géré considerã cã graniþa de est a Europei este graniþa fixatã de imperiile care s-au succedat de-a lungul vremii. a renunþa la ambiþia de a construi o lume aºa cum o vrem.“35 Problema nu este una secundarã. între România ºi Moldova. care precizeazã: „Turcia a fost recunoscutã de cei 15 la summit-ul de la Helsinki. dupã dezastrul reprezentat de bãtãlia de la Mohács (1526). mai ales în contextul extinderii spre est a Uniunii. Fixarea graniþei reprezintã. dacã avem în vedere ºi fosta Republicã Democratã Germanã. aceastã graniþã se situa la vest de Budapesta. ci dintr-o evidentã raþiune geograficã: 95% din teritoriul sãu aparþine Orientului Mijlociu. Nu mai departe. o naþiune europeanã. dominatã de SUA a plasat-o mult mai spre est. de ce nu statele din Maghreb sau Israelul? De ce nu Eurasia sau Eurafrica?“34 Un al treilea argument este de ordin geopolitic. din punct de vedere geografic vorbind. Pe timpul Imperiului Otoman. Concluzia autorului francez este apodicticã ºi mai puþin „rezonabilã“. prin crezul comun care poate fecunda energii pânã nu de mult latente. sau chiar pe Elba. Autorul concluzioneazã: „Graniþa în ciclonul de transformãri care au urmat Rãzboiului Rece porneºte din Varºovia pânã la Istanbul. între Polonia ºi Ucraina. dacã avem în vedere complexitatea ºi delicateþea temei pusã în discuþie: „În aceastã problemã esenþialã. când de ordin politico-tactic sau chiar geopolitic. Includerea Turciei nu poate fi avutã în vedere pentru cã aceasta ar echivala cu includerea SUA (argument politico-tactic). cã are o poziþie crucialã din punct de vedere strategic. de fapt. un rãspuns la întrebarea: lãrgirea Uniunii . În acest punct este citat Alain Duhamel. vom insista ºi noi asupra temei. de la mijlocul lui decembrie 1999. trebuie sã fie clar ºi precis: frontierele Uniunii Europene trebuie fixate într-o manierã definitivã între þãrile baltice ºi Belarus. care sã îngãduie Uniunii sã-ºi întãreascã instituþiile centrale ºi sã promoveze politici concertate. Din acest perspectivã. Este adevãrat cã Turcia este cel mai laicizat stat musulman.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 137 forþa tradiþiilor sale revitalizate. între Grecia ºi Turcia ºi sã se opreascã la nord de Marea Mediteranã. ceea ce este un nonsens istoric ºi un precedent periculos. incluzând ºi Turcia. Orice iniþiativã sau demers care ar împiedica acest proces ar contraveni ºi intereselor Uniunii: „A admite Ucraina înseamnã a slãbi într-un mod iremediabil Rusia ºi.“33 Argumentele cu care opereazã Biarnès sunt când de ordin geografic. Dar nu este o naþiune europeanã.

ea va decide unde va evolua. pentru cã. problema graniþei de est dezvãluie intenþiile Europei de a-ºi recupera teritoriile. spre deosebire de Turcia. în timpul Rãzboiului Rece. Este limpede cã aici nu este vorba despre o graniþã geograficã. Ridicãm problema voinþei ºi a dorinþei popoarelor din zonã pentru cã în ceea ce afirmã Alain Duhamel este o problemã realã: Uniunea nu poate evolua fãrã a þine cont de nevoia de integrare cât mai solidã a nou-veniþilor. dar ºi interesul ºi logica internã de dezvoltare a Uniunii. ale puterilor. lãrgirea trebuie sã subsumeze totul conservãrii puterii de decizie ºi construirii unei identitãþi a regiunii. ªi noi considerãm cã este bine ca lumea de astãzi sã fie multipolarã. Ea a fost ºi dincolo de Praga. atunci ea va fi amplasatã acolo unde se concentreazã. un viitor. criteriul geografic nu mai opereazã. fãrã Ucraina. În acea perioadã. Apoi. dar nu se ia în calcul cel al Uniunii Europene. Identitatea. A vorbi acum despre o graniþã de est „definitivã“ ni se pare riscant.138 Geopolitica sau adâncirea integrãrii sale? În acelaºi timp. Putem spune unde va fi graniþa dupã acest val masiv de aderare. este Ucraina interesatã ºi îºi propune sã facã parte din Uniunea Europeanã? Cu câþiva ani în urmã. Cel puþin la fel de mult se cere luat în calcul ºi ceea ce doreºte un stat sau altul. Rusia nu mai poate fi imperiu. mult mai mari. dacã urmãm perspectiva potrivit cãreia graniþa este o problemã politicã ºi de raport de forþe. unde ajung ºi unde pot sã se impunã interesele Uniunii Europene. cum am spune astãzi. În ultimã instanþã. cel care despãrþea douã lumi. Astãzi. Ce doreºte ºi ce va dori Ucraina? Mai ales cã este o þarã de 50 milioane locuitori ºi. Mai putem spune cã graniþa . Ea se miºcã în funcþie de influenþele care se exercitã asupra sa. în perioada interbelicã. poate rezulta „un conglomerat artificial fãrã energie ºi fãrã suflet“. Graniþa este indiscutabil un raport de forþe. dintre care zece est-europene. pentru cã aceasta a fost stabilitã de mult. Extinderea trebuie sã aibã în vedere gradul de pregãtire ºi dorinþa solicitantului. Întotdeauna graniþele au fixat interese ºi raporturi de forþe. Este sau nu interesatã Uniunea în integrarea Ucrainei? Pentru cã aici. sufletul ºi simþirea pornesc ºi de la voinþa de a aparþine unei comunitãþi. de una geopoliticã în sensul cel mai plin al termenului. Brzezinski spunea cã Ucraina ar trebui antrenatã în sfera de influenþã a Vestului. Ci de una politicã. ci al lumii fiind ca aceastã þarã sã aibã o prezenþã internaþionalã cât mai semnificativã. ªi noi considerãm cã este bine ca Rusia sã cunoascã un proces de dezvoltare ºi de modernizare. în ultimã ºi primã instanþã. Uniunea Europeanã are interes sã ajungã la gurile Dunãrii ºi la Marea Neagrã ºi probabil va reuºi. care ne propune un fel de echilibristicã din care lipsesc chiar interesul Uniunii ºi voinþa popoarelor din zonã. douã universuri de valori. Nu putem urma însã raþionamentul autorului francez. mai ales dacã popoarele din zonã vor sprijini acest proces prin propriile performanþe. Géré are dreptate sã remarce cã graniþa de est a urmat raporturile de forþe ale imperiilor. Altminteri. Pierre Biarnès remarcã ºi el aceeaºi importanþã geopoliticã a þãrii vecine. ºansele stabilitãþii ºi pãcii dovedindu-se. interesul nu numai al zonei. împreunã. dar ºi pe istmul pontobaltic. dar recomandã o soluþie inversã. care urmeazã sã cuprindã 12 þãri. douã zone geografice ºi etnopolitice distincte. pentru a nu contraria Rusia. de la hotãrârea de a asuma. Simion Mehedinþi vorbea despre Nistru ca despre un simbol geopolitic. Surprinde în ceea ce am citat mai sus faptul cã se þine seama de interesul Rusiei. în aceste condiþii. Deci.

ea trebuie sã fie precautã. Uniunea este tentatã sã deschidã mai larg porþile pentru noii solicitanþi. procesul fusese preponderent economic. absorbind þãri mai puþin pregãtite. el solicitã rãspunsuri ºi dezlegãri în aceastã perspectivã. bine instruitã. Existã. . în cele mai multe cazuri. sunt deþinãtoare ale unor bogate resurse naturale. geopoliticã de care nu se poate face abstracþie. populaþia zonei este calificatã ºi. sã piardã timp ºi poziþii deja câºtigate în aspra cursã geopoliticã a lumii de astãzi. Dacã am privi lucrurile din perspectiva competiþiei globale în care este antrenatã Uniunea ºi le-am evalua cu mãsura termenului scurt.“36 O asemenea piaþã nu poate fi neglijatã de nici un fel de putere aflatã în expansiune. resurse ºi poziþie este extrem de important pentru Europa ca întreg. de pildã. aceste state deþin un spaþiu geografic care prin întindere. dacã avem în vedere numai statele din afara spaþiului sovietic. întrucât nivelul de dezvoltare a acestor þãri este mai modest. La nivel politic. putem spune cã unele din aceste þãri deþin o poziþie geograficã ºi. Un exemplu: Germania Federalã a investit circa 1. primirea de noi membri ar putea fi privitã ca un dezavantaj. al propriei pregãtiri ºi performanþe în procesul admiterii în Uniune. acum el a devenit preponderent geopolitic. deci. îmbracã un caracter geopolitic mai pregnant decât pânã acum. În nici un fel nu poate fi subestimat faptul cã multe dintre aceste þãri. Discuþia se mutã pe teren geopolitic sau. pentru cã. Referindu-se la acest aspect al lãrgirii pieþei. Ne dãm astfel mai bine seama de ce Uniunea pune un aºa de mare accent pe pregãtirea internã a fiecãrei þãri care doreºte sã adere. ci ºi efortul financiar fãcut de Uniune în ansamblu.37 Am menþionat situaþia paradoxalã în care se aflã Uniunea Europeanã pentru a arãta constrângerile diferite cu care se confruntã ºi pentru a înþelege mai bine ce importanþã capãtã criteriul economic. un interes clar din partea Uniunii pentru aceastã zonã. fãrã ezitare. riscã sã-ºi diminueze propria vitezã de înaintare. La nivel economic. sã ne gândim de ce sprijin financiar ar avea nevoie Ucraina. În al doilea rând. uneori. Deci o populaþie de 18 milioane de locuitori a beneficiat de un asemenea sprijin. mai ales cele din fostul spaþiu sovietic. Uniunea Europeanã este puternicã. fostele state socialiste reprezintã o mare piaþã: populaþia lor se ridicã la peste 100 milioane de locuitori. Josef Ackerman preciza: „o oportunitate unicã se deschide în faþa noastrã pentru lãrgirea pieþei interne ºi trebuie sã facem tot ceea ce este posibil sã o valorificãm. o bunã pregãtire diminueazã nu numai dificultatea procesului de integrare. care adesea se conjugã cu poziþii geopolitice importante. în acelaºi timp. mai precis. cât ºi a Uniunii în ansamblu pentru modernizarea lor economicã ºi socialã. interesele popoarelor din zonã ºi nu în ultimul rând voinþa lor de a evolua într-o structurã sau alta. Ceea ce presupune un efort mare atât din partea statelor respective.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 139 viitoare va trasa o linie care va exprima interesele ºi raportul de forþe dintre puterile continentului. Pânã de curând. întrunesc indici de competitivitate mai modeºti. Totodatã. În acest context.000 de miliarde mãrci pentru a ridica economia fostei RDG la un nivel european. Prin urmare. Fireºte cã aceastã fazã a extinderii este mai complicatã. Modul sãu de raportare la fostele þãri comuniste trebuie înþeles ºi din perspectiva presiunii pe care o resimte în competiþia economicã cu alte centre de putere. Mai ales dacã avem în vedere faptul cã aceste þãri sunt mai puþin pregãtite pentru aderare. Dacã am porni de la acest exemplu.

dar mai ales evoluþia istoricã în cadrul unor state care au apãrut. Este Europa o regiune maritimã? Înainte de a trece la tema-cheie a reformei instituþionale a Uniunii. vocaþia ei s-a împlinit ºi urmeazã sã se împlineascã în acest plan. dorind sã sublinieze acelaºi lucru. a preluat toate pulsiunile istorice venind din aceastã parte a lumii: migraþii. suprafaþa micã ºi poziþia lãturalnicã. cotropiri. sã nu beneficieze de o singurã zonã centralã (cum este cazul Statelor Unite. Europa nu are o poziþie de invidiat. În primul rând. concentrându-se cu deosebire asupra extinderii propriu-zise. Este clar. în zorii epocii moderne sau chiar înainte de aceasta au fãcut ca Europa sã graviteze în jurul mai multor centre de dezvoltare. . au putut explora ºi alte teritorii. atunci ne apare limpede cã Uniunea Europeanã a dat prioritate termenului mediu ºi lung. în mod semnificativ. Relieful. Europa este pentru lume ceea ce este Peninsula Scandinavã pentru Europa. Göran Theborn intitula un studiu. marcat de unitãþi naturale distincte. Nu dispune nici de zone cu micã densitate demograficã sau de zone pur ºi simplu nepopulate. ca forme de organizare politicã. ci. al Rusiei sau al Chinei). vom observa ºi alt dezavantaj: prelungire a masei compacte de pãmânt eurasiatice. De aceea ºi insistãm asupra ei. Ea este marcatã de câteva dezavantaje geopolitice clare. Cu alte cuvinte. dezvoltarea lor s-a asociat strâns cu posibilitãþile pe care le oferea aceastã poziþie de deschidere generoasã cãtre mãrile ºi oceanele lumii. Continentul nostru nu are bogãþii naturale care sã-l impunã ca o regiune distinctã. care i-a prilejuit lui Paul Valéry caracterizarea de „micã prelungire a Asiei“ („petit cap de l’Asie“). acest instrument vital pentru analiza geopoliticã. Dimpotrivã. „Europe – Superpower or a Scandinavia of The World?“38. Dacã privim atent la hartã. Recent. mari râuri. dar care au în viaþa popoarelor o importanþã strategicã. nãvãliri. Ca amplasament geopolitic. Europa. într-un fel. Popoarele din est nu numai cã au fost în calea tuturor dezlãnþuirilor istoriei. am dori sã ne oprim puþin asupra unei probleme de o anumitã pregnanþã în literatura de specialitate: Europa este o regiune maritimã. Afirmaþia are loc într-un moment în care Europa înainteazã în interiorul continentului ºi îºi afirmã inclusiv vocaþia continentalã. întinderea limitatã. la marginea masei compacte de pãmânt eurasiatice. asupra procesului de întregire a Europei. lanþuri de munþi. apãrate prin sacrificiul popoarelor din estul continentului.140 Geopolitica Dacã am judeca valul masiv de extindere hotãrât în decembrie 2002 prin prisma celor spuse anterior. au avut la îndemânã alternativa mãrii: când densitatea demograficã a fost prea mare. am putea spune cã. cã Europa nu-ºi poate permite sã se axeze în mod unilateral pe aceastã direcþie fãrã a se angaja ºi în reformarea instituþionalã. din punct de vedere geografic. Diferenþele de dezvoltare între Europa Esticã ºi cea Vesticã se explicã în bunã mãsurã pe bazã geograficã. în acelaºi timp. este o regiune sãracã. din perspectiva aceasta. Statele din vestul continentului nu numai cã au fost mai departe de nãvãlirile asiatice ºi. dar nici nu au avut un substitut la aºezarea lor geograficã. cu deosebire cea de Est ºi Centralã.

un dezavantaj. A strãlucit în Mediterana. maritime. are în vedere. Prototipul succesului este. ca ºi unele bogãþii naturale. capitolul despre Europa astfel: „Europa maritimã ºi Maghrebul“39. ar putea fi o putere maritimã. de ce nu mai este ºi astãzi Anglia aceeaºi putere ca în secolul al XIX-lea? Când vorbim de rolul factorilor naturali în dezvoltarea unor þãri sau zone nu este potrivit sã ne imaginãm o relaþie mecanicã. Europa Occidentalã. astãzi. locuitorii statelor riverane au dezvoltat o viziune orientatã cãtre comerþ care provine dintr-o lungã interacþiune cu marea. chiar dacã prima se mãrgineºte. precum fierul ºi cãrbunele. În acelaºi timp. solul ºi compoziþia sa. climatul. precum Franþa sau Germania. De fiecare datã când mizele istoriei s-au jucat pe aceste frontoane. temperatura. Care ar fi argumentele acestei viziuni? Europa maritimã „descrie cel mai bine habitatul uman din cadrul reliefului insular ºi peninsular al Eurasiei. de-a lungul istoriei. de la poºtã la transporturi. nu putem accepta formula potrivit cãreia Europa.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 141 Atât de importantã este consideratã marea în viaþa Europei. Europa a strãlucit. de facturã deterministã. ca . la sistemul cadastral etc. De ce aceastã insulã de mãrime medie a ajuns la un moment dat superputerea lumii. Dovada cea mai bunã în acest sens este furnizatã de un fapt: cea mai mare parte a locuitorilor regiunii trãiesc pe o fâºie de pãmânt cu o lãþime de 400 de kilometri care se întinde de-a lungul mãrii ºi este traversatã din loc în loc de apele curgãtoare ce se varsã în ocean. Sunt þãri. pãdurile specifice climatului mediteranean. a strãlucit în Atlantic. Într-adevãr. statele din partea vesticã a continentului european s-au dezvoltat în ritmuri impresionante. un factor-cheie în dezvoltarea Europei Occidentale. Europa Occidentalã este ºi continentalã. Folosind poziþia. a dezvoltat elemente de civilizaþie tipic continentale (organizarea terestrã. încât un autor de talia lui Saul Cohen îºi intituleazã. când ea a început sã-ºi construiascã flota ºi imperiul la peste o sutã de ani dupã ce Spania ºi Portugalia dispuneau deja de flote puternice ºi ocupaserã deja zone întinse de pãmânt peste mãri? Cum se explicã faptul cã. ele au ilustrat într-un mod strãlucit adevãrul potrivit cãruia. În multe privinþe. Vecinãtatea mãrii reprezintã. Dar atunci apare imediat întrebarea: ce se înþelege prin Europa Occidentalã? Oricât de restrâns am defini aceastã noþiune. prin inteligenþã istoricã. în aceastã privinþã. chiar ºi numai cea occidentalã. Astfel. când vorbeºte despre Europa. Europa Occidentalã este o regiune maritimã arhetipalã. Europa. într-o recentã lucrare. Anglia. într-un succes care a consacrat zona drept principalul centru de dezvoltare a lumii moderne. poate fi convertit într-un avantaj. în general. suprafaþa terestrã limitatã. continentul nostru se mãrgineºte pe douã din frontoanele sale cu marea. dacã aceastã vecinãtate ar fi fost factorul decisiv.“40 Un set de condiþii economice ºi fizice propriu-zise reprezintã argumente în aceastã privinþã: caracteristicile fizice. ºi dezvoltând comerþul maritim. O viziune realistã configureazã mai exact rolul mediului natural ºi conferã spaþiul cuvenit unui alt factor care poate fi decisiv: societatea ºi organizarea ei. Ea nu explicã în întregime evoluþia ulterioarã impresionantã a þãrilor din vestul Europei. centrul lumii s-a mutat din Mediterana în Atlantic ºi apoi s-a deplasat cãtre alte zone ale lumii? Apoi. unde a evoluat civilizaþia europeanã. de fapt.). Este adevãrat cã autorul. indiscutabil. în amplificarea comerþului. într-adevãr. în edificarea unui întreg sistem colonial. Cu toate acestea. gustul ºi condiþiile pentru performanþã etc.

cel puþin parþial. Graniþele Heartland-ului nu au fost niciodatã fixe. instrument care aratã aten- . cã nu a urmat evoluþia marcat ascendentã a Europei Occidentale. cu excepþia graniþei de est. „Nu natura. când mai departe. cea de-a doua. ºi nu desparte. nu are nici graniþe atât de clare ºi de naturale precum cele asigurate de vecinãtatea cu marea. Înþelegem cã Saul Cohen a preluat propria idee despre marile regiuni ale lumii susþinutã în cartea sa de acum patruzeci de ani41. cuprindea zona anglo-saxonã ºi caraibianã. ºi analizã istoricã. pe unul. ºi Europa de Est – ºi Asia de Est. divizatã. Dacã în epocã se înþelegea includerea Europei de Est în cadrul Heartland-ului. cea de-a doua. Chiar Mackinder vorbeºte de un „Heartland de dimensiuni reduse“ în Europa. istoriceºte vorbind. era constituitã numai din douã regiuni geopolitice: Heartland-ul – care cuprindea. Poate cã în deceniul al cincilea al secolului trecut era justificatã includerea Europei de Est în perimetrul Heartland-ului.“ 42 Dificultãþile de stabilire a graniþei nu trebuie sã impieteze asupra adevãrului potrivit cãruia Europa fãrã Europa Centralã ºi de Est nu este întreagã din punct de vedere cultural ºi demografic. În ceea ce priveºte graniþele de apus ale Heartland-ului. Fireºte cã în noul context se ridicã problema graniþei dintre Europa de Est ºi Heartland. cum observã ºi Cohen. expansiunea. marcatã poate prea mult de tensiuni sau chiar conflicte. Marea. geografic ºi istoric. pe douã frontoane cu marea. Potrivit evaluãrii de atunci. De altfel. iar cele douã pãrþi ale Europei nu pot fi vãzute decât împreunã. Analiza geograficã este. pentru cã este vorba despre o graniþã politicã. o lume. în aceastã viziune. ca ºi muntele uneori. Mai mult. ci puterea militarã ºi economicã a puterilor aflate în competiþie ºi structura alianþelor strategice respective este cea care fixeazã limitele regiunii. De altfel. uneºte. este în sens invers. cel francez.142 Geopolitica ºi Europa. Maghrebul ºi toatã regiunea mediteraneanã reprezintã un spaþiu de proximitate pentru Europa ºi trebuie tratate cu maximã atenþie. Era o anumitã organizare politicã a lumii. cum spune ºi autorul englez. lumea continentalã. dar acestea nu constituie motive pentru un tratament fugitiv ºi la suprafaþa lucrurilor. iar primele modificãri au fost fãcute chiar de cãtre autorul noþiunii. cum spune ºi titlul lucrãrii citate. Asia insularã ºi Oceania. Europa maritimã ºi Maghrebul. astãzi aceastã parte a continentului trebuie sã fie integratã Europei. cel puþin cea demograficã. Istoria continentului nostru a clocotit ºi aici. Chiar face o paralelã între Heartland-ul rus ºi cel francez. „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul“. ideea Europei maritime are ºi o prelungire logicã. lumea era împãrþitã în douã mari regiuni strategice: prima. Faptul cã Europa Centralã ºi de Rãsãrit a avut un parcurs istoric mai accidentat. nu s-a dovedit potrivit pentru aºa ceva. Geopolitica se concentreazã pe determinãrile ºi constrângerile geografice ale istoriei. pentru cã îi aparþine din toate punctele de vedere. Spaþiul de expansiune fireascã a continentului este considerat regiunea Maghreb. ele au fost situate când între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. problemã într-adevãr dificilã. reprezentatã de lumea maritimã. Uniunea Europeanã a ºi adoptat un Parteneriat Euro-Mediteranean. numai cã aici se ridicã cel puþin douã probleme. Aceastã parte a Europei este mai fragmentatã. în ultima vreme. Una este cã acest spaþiu. America de Sud ºi Africa de Sud ºi. Halford Mackinder. în cele din urmã. dar. cã nici astãzi nu are nivelul de dezvoltare al acesteia nu poate fi un argument pentru neglijarea ei în analiza geopoliticã.

dezbãtutã prima oarã la reuniunea la nivel înalt de la Nisa. pe când faþã de Europa Centralã ºi de Est Uniunea trebuie sã iniþieze. Faþã de spaþiul mediteranean. Þãrile din bazinul mediteranean sunt þãri situate de partea cealaltã a Mediteranei. Parlamentul European ºi Curtea de Justiþie. Uniunea va trebui sã aibã o atenþie constantã. Definirea arhitecturii optime a viitoarei construcþii europene devine fundamentalã. politicã. reprezintã o parte a Europei. împãrtãºesc alte valori. cum ar fi Comisia. În al doilea rând. aºa cum existã instituþii cu orientare interguvernamentalã: Consiliul de Miniºtri ºi Consiliul European. de întârziere. creºterea integrãrii ºi a funcþionalitãþii interne a Uniunii reprezintã imperativul momentului. aceastã extindere este „istoric – imperativã. În plus. nu putem decât sã subliniem câteva prioritãþi ºi sã desprindem unele semnificaþii. istoric. vom face o scurtã prezentare a instituþiilor actuale ale Uniunii. spiritual. pentru cã reintegrarea acestei zone face parte din procesul de reîntregire a Europei. se pune ºi problema prioritãþilor ca atare. politic – dezirabilã iar cultural – indispensabilã“43. pe când multe dintre þãrile spaþiului amintit aparþin altor culturi. în afara cãreia aceasta nu-ºi va pune în valoare potenþialul ºi nu va rãspunde aºteptãrilor. pentru cã statele din fostul spaþiu iugoslav aºteaptã ºi ele integrarea) este mult mai greu de condus decât o Europã cu 15 membri. prin reintegrarea statelor din aceastã zonã. O Europã cu 27 de membri. a evoluat pe altã orbitã. La nivelul Uniunii Europene existã instituþii cu orientare supranaþionalã. Europa Centralã ºi de Est reprezintã. Reforma instituþionalã Împingerea limitelor estice ale Uniunii ºi învingerea geografiei au un corelativ necesar: sporirea capacitãþii de acþiune ºi de decizie a Uniunii. Este o situaþie care pune în termeni presanþi reforma instituþiilor europene. din punct de vedere geografic. Fãrã a discuta în adâncime aceastã temã. Problemele reale din aceastã regiune nu sunt motiv nici de ezitare. o acþiune de recuperare. Cum spunea atât de sugestiv Romano Prodi. Mai întâi.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 143 þia de care se bucurã bazinul mediteranean ºi interesul Europei ca þãrile din acest bazin sã evolueze cãtre stabilitate ºi prosperitate. în þãri europene limitrofe Mediteranei au existat puncte de vedere potrivit cãrora prioritar pentru Uniune (sau pentru þãrile din aceastã zonã. . la începutul anilor ’90. nici. dar atitudinea este. De recuperare a unei zone care îi aparþine ºi care. ºi nu Europa de Est. în cazul în care va fi acceptatã ºi Turcia (iar extinderea nu se poate opri aici. uneori. Întrucât extinderea a devenit un fapt. chiar 28 de membri. Tratatul de Reformã aprobat la reuniunea de la Lisabona din octombrie 2007 reia multe din inovaþiile din Constituþia care nu a ajuns sã fie promulgatã. ªtim cã. însã. cum a ºi fãcut-o. fie ºi de Est. se cuvine relevat cã Europa. în esenþa ei. Acesta a fost socotit prea puþin tranºant în crearea unei arhitecturi instituþionale funcþionale. pentru a înþelege mai bine ºi ceea ce urmeazã sã se întâmple. Europa îºi consolideazã dimensiunea continentalã. o parte componentã a Europei. Cum este un proces în curs. apoi în cadrul Convenþiei Europene care a propus proiectul de Constituþie europeanã. fãrã de care continentul nu ar avea ponderea ºi influenþa care l-au consacrat. nu se înþelegea foarte bine) era spaþiul mediteranean. din motive asupra cãrora nu insistãm.

45 Prin întâlniri la cel mai înalt nivel. Întrucât Curtea este chematã sã asigure aplicarea acestor reglementãri. numãrul parlamentarilor se ridica la 518. Comisarii nu mai au. numãrul parlamentarilor a crescut la 732. ci mai ales pe grupuri ideologice. Parlamentul European. ci întruchipeazã ideea de unitate europeanã. ajungând la circa 13.144 Geopolitica Comisia este alcãtuitã din reprezentanþi numiþi de statele membre pentru o perioadã de patru ani. dupã numire. în forul european ei nu sunt grupaþi pe blocuri naþionale. deºi membrii Parlamentului sunt aleºi în fiecare þarã a Uniunii Europene – proporþional cu populaþia –. Consiliul European încearcã sã ajungã la înþelegeri prin care sã se armonizeze marile orientãri politice ale statelor membre. Curtea este chematã sã reglementeze ºi sã medieze diferite conflicte pe baza acestor tratate. Curtea este alcãtuitã din 13 judecãtori numiþi de cãtre statele membre pentru un mandat de ºase ani.000 de funcþionari care asigurã din punct de vedere administrativ funcþionarea Uniunii Europene. reglementãrile europene au întâietate în faþa celor naþionale. De altfel. Creatã în 1952. . Henderson. Având sediul la Bruxelles. cum spunea Conway W. Pentru Uniunea Europeanã. El cuprinde ºefii de stat ºi de guvern din statele membre ºi se reuneºte îndeobºte la sfârºitul fiecãrei preºedinþii a Comisiei Europene. Comisia ºi-a sporit personalul. aceºtia nu mai reprezintã interesele propriilor guverne. format din premierii sau preºedinþii þãrilor membre ale UE. tratatele pe care le adoptã Curtea reprezintã legea supremã. Franþa avea un numãr de 87 de mandate care au scãzut la 72. Comisia simbolizeazã ºi asigurã funcþionarea ideii de integrare supranaþionalã mai mult decât orice organism. membrii Parlamentului European sunt aleºi direct de cãtre cetãþenii statelor din care provin. dacã o asemenea hotãrâre întruneºte douã treimi din voturi. În momentul când Uniunea avea 12 membri. care funcþioneazã la Strasbourg. Parlamentul European oferã o imagine a spectrului ideologic al Uniunii Europene. în afara Comunitãþii Europene. numãrul de locuri ce reveneau þãrilor care erau mai de mult membre ale Uniunii a scãzut. este. Rolul sãu este crucial pentru procesul de integrare europeanã. identificã agenda de probleme ºi propune soluþii pe care le înainteazã Consiliului de Miniºtri. Comisia este expresia intereselor comunitãþii. Curtea de Justiþie a constituit în toþi aceºti ani un factor important pentru integrarea europeanã. Mai ales sub conducerea lui Jacques Delors. Dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa. dar are prerogative în ceea ce priveºte supravegherea bugetului Uniunii. O datã numiþi. Înfiinþat în 1952. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia. Parlamentul European nu poate adopta legi. În felul acesta. Cu alte cuvinte. ei ºi depun un jurãmânt de credinþã Uniunii Europene. de fapt. ca parte a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului. nici un fel de legãturã cu interesele guvernelor care i-au propus. De pildã. practic. „primul ºi singurul experiment în democraþia transnaþionalã“44. Acest organism devine în mod legal parte integrantã a Uniunii Europene numai începând cu anul 1986. se poate spune cã acest for a mers cel 10. Consiliul European. dupã cum este în mãsurã sã blocheze o serie de propuneri executive. dar dupã mãrirea la 15 membri numãrul parlamentarilor a crescut la 626. Înfiinþarea Consiliului European a fost o expresie a rezistenþei pe care liderii respectivelor þãri au manifestat-o faþã de ideea de a fi conduºi de un for supranaþional. Demn de menþionat este ºi faptul cã. Comisia. Din 1979. Prin Tratatul de la Nisa.

chiar fãrã atingerea pragului de 65% din populaþie. Dupã 1990. Comisarii vor fi selectaþi prin rotaþie între statele membre. altfel se considerã cã s-a ajuns la majoritate calificatã. cu sediul la Strasbourg. Dupã 1989. la propunerea Consiliului European. O prevedere suplimentarã împiedicã blocarea unor decizii de cãtre state membre cu populaþie numeroasã: minoritatea de blocaj trebuie sã reprezinte cel puþin patru state membre. Parlamentul va avea o mai mare putere de decizie asupra alcãtuirii sale. Sistemul de vot prin majoritate calificatã propus de Tratatul de Reformã se bazeazã pe principiul dublei majoritãþi. Deciziile luate pe baza acestei scheme de vot trebuie sã întruneascã sprijinul a cel puþin 55% din membri ºi sã reprezinte cel puþin 65% din populaþia Uniunii. întruchipatã de Comitetul de Miniºtri. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe ºi Politica de Securitate va fi ºi Vicepreºedintele Comisiei. au fost admise în Consiliu. Consiliul poate fie sã promoveze. cu minim ºase locuri pentru þãrile mici (ceea ce permite reprezentarea curentelor politice mari) ºi maxim 96 pentru þãrile mari. Prin acordul final asupra noului Tratat de la Lisabona. Prin procedura legislativã ordinarã Parlamentul devine co-legislator în cele mai multe din cazuri. Consiliul Europei devine prima structurã de integrare a noilor democraþii. faþã de numãrul actual de 27 de comisari. în funcþie de rezultatul alegerilor europene. Iatã câteva din inovaþiile introduse: noul Preºedinte al Consiliului European va fi numit pentru o perioadã de doi ani ºi jumãtate (faþã de ºase luni. Consiliul Europei are douã dimensiuni: una federalistã. alcãtuitã din parlamentari proveniþi din parlamentele naþionale. Parlamentul împarte funcþiile legislativã ºi bugetarã cu Consiliul de Miniºtri ºi are ºi funcþii de control politic (al Comisiei. el contribuie la „securitatea democraticã“ a continentului. Consiliul Europei. Luând naºtere în 1949.46 Admiterea tinerelor democraþii în cadrul Consiliului a reprezentat un fel de certificat de atestare a respectãrii principiilor democratice. Cum s-a spus. Parlamentul e cel care alege Preºedintele Comisiei. Tratatul prevede de asemenea cã din 2014 numãrul Comisarilor se reduce la douã treimi din numãrul statelor membre. interguvernamentalã. alcãtuit din miniºtrii de externe ai statelor membre. Fiind un organism care reprezintã prin excelenþã punctul de vedere interguvernamental. Tratatul de Reformã fixeazã numãrul maxim de locuri în Parlamentul European la 750. noile reguli de distribuire a locurilor fiind stabilite de Consiliul European pe baza propunerii Parlamentului ºi adoptate cu consimþãmântul sãu. pentru un mandat de 5 ani. Rolul Parlamentului e în continuã creºtere. în prezent) ºi va putea deþine douã mandate. Uniunea Europeanã pune punct procesului îndelungat de reformare a instituþiilor sale. reprezentatã de Adunarea Consultativã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 145 deoarece membrii Consiliului sunt cei care au puterea de a realiza în þãrile lor orice hotãrâre luatã la nivel european. putem doar sã observãm cã ele urmeazã linia simplificãrii procesului de . ºi cealaltã. fie sã blocheze ideea supranaþionalã. reuneºte toate statele Uniunii Europene. al execuþiei bugetului) ºi de consultare. Deoarece schimbãrile propuse de Tratatul de reformã nu au fost încã puse în practicã. printre care ºi România. majoritatea statelor din aceastã regiune.

În al doilea rând. într-o Europã a cãrei mândrie este tocmai diversitatea. Cum era ºi firesc. trãsãturile confederale aproape prevalau asupra celor federale. pe care îl aleg. care are capacitatea de a negocia în anumite domenii în numele tuturor statelor membre. o diversitate confirmatã ºi exprimatã în toate planurile creaþiei. mai ales într-o Europã cu tradiþii statale. Europa trebuie sã foloseascã prilejul actual pentru o clarificare internã. a numãrului de decidenþi. Nici nu s-ar putea renunþa la ele. Cum aceastã nevoie se menþine. instituþiile-cheie ale Uniunii îºi derivã autoritatea nu de la cetãþenii statelor membre. Creºterea spectaculoasã a numãrului de membri. a nesocoti. a soluþiilor preconizate de statele naþionale. Prin mãsura respectivã. implicit. chiar ºi a subestima tradiþia ºi tot ceea ce ne propune o întreagã evoluþie istoricã ar fi un act care ar pune în pericol existenþa construcþiei europene. Alegerile importante au loc la nivelul statelor. Nu este nici o îndoialã cã organismele interguvernamentale îºi vor pãstra o anumitã pondere. s-a introdus moneda unicã. ºi structurile care îi creeazã cadrul de manifestare trebuie sã existe. de încorporare în deciziile comune a abordãrilor. la care se adaugã faptul cã autoritatea asupra politicii fiscale este deþinutã de cãtre Banca Centralã Europeanã. Ackerman preciza: „Este de la sine înþeles cã elementele federale ºi supranaþionale se vor extinde. Întrebarea este: va deveni ea o federaþie ºi în . putea duce la paralizarea activitãþii instituþiilor europene. cum va evolua Uniunea? Într-o direcþie federalistã sau într-una care sã împace trãsãturile federale cu cele confederale? De la început. Aºa cum am mai spus. în curând. Cu privire la acest aspect. Cu excepþia Parlamentului. câte se preconizeazã sã numere. În afara Parlamentului. cetãþenii nu au legãturã directã cu organismele europene.146 Geopolitica luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene. În primul rând. ºi. ci de la guvernele acestora. Într-o Europã atât de bogatã naþional. instituþie federalã mai este ºi Comisia Europeanã. ºi sensibilitãþile în acest plan se cereau menajate. În alþi termeni. În ultimii ani. Nu este nici o îndoialã cã orientarea care se va impune va fi cea reprezentatã de întãrirea dimensiunii federale47 a Uniunii. însãºi coordonarea poziþiilor de care aminteam se va face mai greu. Uniunea a devenit în plan economic o federaþie propriu-zisã. Structurile interguvernamentale exprimã nevoia de coordonare a poziþiilor. naþionale ºi culturale puternice. În faþa integrãrii politice Existã câteva probleme esenþiale la care trebuie sã rãspundã procesul de restructurare internã a Uniunii. Dacã nu ar fi fost adoptatã mãsura privind moneda unicã. În primul rând cea a raportului dintre organismele europene ºi statele membre. dintre competenþele pe care trebuie sã le întruneascã structurile de conducere ale Uniunii ºi cele ale þãrilor din cadrul sãu. una este sã coordonezi ºi sã negociezi poziþiile ºi interesele a 15 state ºi cu totul alta sã faci acelaºi lucru pentru 25 sau pentru 27 þãri.“48 Sunt cel puþin câteva argumente care pledeazã în acest sens. A rezultat o Uniune cu douã tipuri de organisme: supranaþionale ºi interguvernamentale. Comunitatea Economicã Europeanã a afirmat o vocaþie supranaþionalã certã. Uniunea.

maxim. Cum spunea Romano Prodi. deci. Aceasta este problema vitalã cu care se confruntã Uniunea în momentul de faþã. avem mai mulþi actori. efortul ºi progresele fãcute de peste patru decenii vor putea rãmâne. de vocea ei. o simplã potenþialitate. „în plan economic.“50 . un pitic“49. „Angajarea în competiþia constructivã cu «cealaltã» superputere pentru modele economice ºi sociale. Ajungem astfel la cel de-al treilea argument. poate slãbi coeziunea ºi solidaritatea cetãþenilor. Uniunea nu are de ales: ea trebuie sã devinã actor politic internaþional.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 147 plan politic? Fãrã îndoialã. Altminteri. Uniunea va risca sã nu joace rolul politic la care o îndreptãþeºte puterea ei economicã. nu numai cã nu-ºi va împlini propria construcþie. chiar opuse pe care le-au exprimat statele Uniunii Europene în actuala crizã din Irak ne-au arãtat nu numai situaþia delicatã în care se aflã Uniunea ca actor internaþional. Unde va suna un telefon dat de la Washington sau de la Beijing. Dacã nu va face acest pas. Ackerman defineºte aceastã perspectivã de devenire a Europei în termeni mai puþin obiºnuiþi ºi la un nivel. iar în cel politic. ca ºi pentru stabilirea strategiilor de rezolvare a conflictelor globale trebuie sã fie scopul nostru pe termen lung. ci ºi din raþiuni internaþionale. Etajul economic este integrat într-o manierã federalã ºi dã posibilitatea Uniunii sã acþioneze ca un singur stat. atâta vreme cât nu are o politicã externã ºi de securitate unitarã ºi bine definitã. fundamental însã. Lumea de astãzi are nevoie de experienþa Europei. ci riscã sã erodeze ceea ce a fãcut pânã acum. pol de putere politicã. Europa nu poate deveni actor internaþional. Sincopele ºi poziþiile diferite. Europa nu poate face faþã marilor puteri ale momentului ºi problemelor serioase pe care le ridicã globalizarea decât acþionând unitã. în registru geopolitic. care vor conferi o mai mare capacitate de acþiune ºi posibilitatea ca Europa sã se poatã pronunþa unitar asupra unor probleme esenþiale. ori se va opri la jumãtate? Întrebãrile pe care le adresãm sunt în bunã mãsurã retorice. încrederea lor în construcþia europeanã. ºi etajul politic funcþioneazã în organizare confederalã. Aici Europa nu are o politicã unitarã ºi nu vorbeºte printr-o voce unicã. mai ales în latura de politicã externã ºi de apãrare. sã fie cu adevãrat un pol de putere. de la Kremlin sau de la Tokyo. Practic. unde. Fãrã unitate în plan politic. de competenþa ei în rezolvarea problemelor pe care le ridicã dezvoltarea actualã ºi situaþia politicã internaþionalã. Europa este un gigant. Europa nu poate participa la procesul de luare a deciziilor pe plan internaþional atâta timp cât vorbeºte pe mai multe voci. Va deveni ºi o adevãratã Uniune politicã. Integrarea politicã va face din Uniunea Europeanã un actor geopolitic de primã importanþã. Europa ar trebui sã facã acest lucru nu numai din motive ºi din interese interne. În momentul de faþã Uniunea are douã niveluri care funcþioneazã dupã norme diferite ºi cu viteze diferite. am putea spune. sau va rãmâne doar una economicã? Va finaliza construcþia începutã cu mai bine de cincizeci de ani în urmã. Lipsa de unitate în politica externã poate avea consecinþe pe plan intern. combinaþia de structuri federale confederale se va pãstra: aici este vorba despre o schimbare de accent în favoarea celor federale. Europa politicã. ci ºi un alt lucru mai puþin sesizat. a rãmas mult în urmã. Fãrã rezolvarea ei. menit sã cunoascã rapid poziþia Europei într-o problemã presantã? Aici este problema adevãratã a Europei de astãzi.

pur ºi simplu. care însumau mii de pagini. soluþia ca fiecare . ele comportau ºi accente diferite. volumul prevederilor ºi hotãrârilor. evident. proiecte. în acelaºi timp. evident. Aceasta ar fi însemnat 33 de comisari. pentru a nu afecta decât în limite strict stabilite dreptul suveran al statelor membre de a gestiona problemele interne. aºa cum au fost ele precizate de Valéry Giscard d’Estaing. preºedintele Convenþiei Europene. Acceptarea de noi state a generat o creºtere a numãrului de membri în diferite organisme. date. numãr care urma sã mai creascã pe mãsura primirii de noi membri. Tratatul de Reformã încearcã sã rezolve astfel de probleme instituþionale. De fiecare datã. Situaþia este similarã ºi în cazul celorlalte instituþii. Cu fiecare lãrgire. cerinþa de a preveni riscul unei paralizii decizionale. lucrurile sunt mai clare ºi. Fiind adoptate în momente diferite. Cu alte cuvinte. Asemenea aspecte ºi altele la care nu mai facem referire ridicã problema revederii complete. O primã propunere a fost ca fiecare stat sã aibã un comisar. Vom apela la cifre. De îndatã ce se pãºeºte pe tãrâmul înfãptuirii lor. fãcea foarte dificilã luarea de decizii pe baza lor. poate cea mai autorizatã voce în acest domeniu. Se putea ajunge la un blocaj pe care noua Constituþie a încercat sã-l rezolve. Pentru a evita aceastã situaþie.148 Geopolitica La nivel de principiu. ea a revenit în atenþie. s-a gãsit formula votului prin majoritate dublã. Riscul unei paralizii a deciziei Problema centralã a restructurãrii este cea care priveºte funcþionalitatea propriuzisã a instituþiilor de bazã ale Uniunii. dar ne oferã o idee despre preocupãrile aflate în prim-plan. a regândirii întregului sistemul instituþional.54 Înainte de extinderea din 2004. dimensiunea federalã va fi prezentã. dar va fi caligrafiatã cu foarte mare grijã. ar fi devenit nefuncþionalã. Comisia numãra 20 de membri. un membru din partea fiecãrui stat. ceea ce i-ar putea bloca funcþionarea. sã relevãm douã aspecte importante. Parlamentul European ajunge sã numere 750 de membri. Concomitent. Preºedintele Convenþiei subliniazã. iar þãrile mari sã aibã dreptul la douã locuri. astfel încât el sã-ºi conserve capacitatea de a rãspunde noii complexitãþi pe care o cunoaºte Uniunea. oricum. înainte de a trece la problema normelor pe baza cãrora se va face restructurarea instituþionalã propriu-zisã. pentru cã se simþea nevoia acutã a unui document care sã topeascã în substanþa sa „tratatele complexe ºi dificile“ adoptate de cãtre Uniune de-a lungul timpului. Apoi a fost avutã în vedere. totul se complicã ºi pot apãrea blocaje greu de surmontat. Preocuparea la care ne referim nu este nouã. dar acestea au fost mai mult niºte paliative. În cele ce urmeazã o sã facem referire la prefacerile care au avut loc în cadrul a douã organisme de bazã: Comisia ºi Consiliul de Miniºtri. Vom da un singur exemplu. dupã aderarea celor zece.51 Constituþia se impunea. nu sunt definitive. care.53 Ceea ce ridicã iarãºi problema funcþionalitãþii ºi a procedurilor de vot. Au avut loc perfecþionãri. De aceea. cele cinci state mari având dreptul la un comisar în plus. problema perfecþionãrii instituþionale s-a reportat. mai uºor de dezbãtut. S-a pus întrebarea cum s-ar putea proceda în faþa noului val de extindere. Comisia. cerinþa ca „UE sã nu intervinã în afacerile statelor membre mai mult decât este necesar pentru exercitarea propriilor responsabilitãþi“52. În contextul lãrgirii din 2007.

Dimpotrivã. Ea permite þãrilor aflate în minoritate în timpul votului sã suspende (temporar) luarea deciziilor. în timp ce Germania rãmânea cu unul singur. La summit-ul de la Nisa s-a gãsit o soluþie de compromis: fiecare stat mare sã aibã al doilea comisar. statele mici întrunesc uºor 13 procente. tendinþa de care aminteam s-a accentuat. dar Tratatul de Reformã prevede reducerea numãrului de comisari pânã la douã treimi din numãrul statelor membre. dar numãrul acestora sã nu treacã de 20. ceea ce înseamnã „minoritatea care poate bloca“.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 149 membru. nici aceastã soluþie nu a fost adjudecatã. ponderea statelor mari în adoptarea hotãrârilor a scãzut vizibil. împreunã. împreunã. care reprezintã 78% din populaþia Uniunii Europene. comisarii din partea celor mai mari cinci state. Suediei ºi Finlandei. RFG ºi Italia – aveau de douã ori mai multe voturi decât Belgia ºi Olanda. Majoritatea calificatã însemna 12 din 17 voturi. Dar nici aceastã formulã nu a satisfãcut pe toatã lumea: Varºovia a reuºit sã includã clauza Ioannina într-un protocol al textului tratatului. În felul acesta. indiferent de mãrime. iar Danemarca ºi Irlanda între þãrile mici ºi foarte mici. Malta avea 3 voturi. am putea spune. În ceea ce priveºte voturile în Consiliul de Miniºtri. Ele însumau 80% din totalul populaþiei. Tratatul a introdus atunci soluþia dublei majoritãþi. cu excepþia Poloniei. De partea cealaltã. ar fi contrazis orice normã a reprezentativitãþii. ºi aceasta ar fi scãzut autoritatea Comisiei în faþa statelor mari ºi. Majoritatea calificatã era formatã din 258 de voturi. aveau un numãr de voturi dublu faþã de Luxemburg. în cele din urmã. Nou-veniþii au fost încadraþi în schema existentã: Marea Britanie în grupa þãrilor mari. restul þãrilor urmau sã aibã un comisar prin rotaþie. Aceastã soluþie nu a fost primitã de la bun început cu entuziasm de toþi membrii Uniunii: la Lisabona Finlanda ºi Danemarca s-au pronunþat cu tãrie împotriva reducerii numãrului de comisari. dar împreunã nu întruneau majoritatea calificatã. iar numãrul de voturi scãdea proporþional cu mãrimea populaþiei. De când Comunitatea avea ºase membri s-a adoptat urmãtorul sistem: cele trei þãri mari – Franþa. Evident. vor reprezenta 24% din numãrul cetãþenilor. în 2014. s-au creat noi categorii: Spania a fost încadratã între grupa þãrilor mari ºi grupa imediat urmãtoare. 345 de voturi. Iatã ce spune Valéry Giscard d’Estaing în aceastã privinþã: „Dupã extindere. în acelaºi timp. în condiþiile în care numãrul acestora nu va trece de 20. cei 12 membri noi aveau 108 voturi. Demn de subliniat este cã. Grecia în aceeaºi grupã cu Belgia ºi Olanda. Comisia are 27 de comisari. În prezent. deci peste 70% din numãrul total. iar restul statelor sã aibã un comisar prin rotaþie. iar rolul statelor mari risca sã devinã ºi mai puþin important. Clauza poate fi modificatã doar prin unanimitate de voturi. S-a creat o ratã de 4:2:1 dintr-un total de 17 voturi. þãri mici. Fiecare din cele patru þãri mari avea câte 29 de voturi. cele trei state baltice ar fi avut trei comisari. La Nisa s-a stabilit urmãtoarea formulã: cele 27 de þãri aveau.“55 Ca sã nu mai vorbim de faptul cã minoritatea de blocaj se putea realiza ºi mai uºor. Altã soluþie preconizatã: fiecare stat sã aibã un comisar. Prin aderarea Austriei. sã poatã avea un comisar. Prin valul de extindere din 2004. peste numãrul de voturi cerut de „minoritatea care poate bloca“. ceea ce înseamnã 31 de procente din total. care cuprinde în general. care. la rândul lor. . situaþia nu este mai simplã. câte unul pentru fiecare stat membru. care se va aplica abia din 2014.

„Aº dori ca Preºedintele Comisiei sã fie ales de o majoritate de 2/3 din Parlament. „cele mai multe decizii . Aceasta este prima cerinþã a perfecþionãrii interne despre care am vorbit. poporul sau statul? Dacã pornim de la premisa de federaþie de state. Aici apare o foarte delicatã problemã de legitimitate. în contextul mãririi considerabile a numãrului de membri. iar în stabilirea mecanismelor de decizie nu este nevoie sã fie urmatã neapãrat doar logica numãrului. unul din aceste locuri urmând sã revinã automat Poloniei. se are în vedere o creºtere a rãspunderilor fiecãrei instituþii în parte: rolul Comisiei va spori.150 Geopolitica Nu a fost singurul compromis fãcut la reuniunea de la Lisabona: Polonia a solicitat suplimentarea cu trei locuri a numãrului avocaþilor generali de la Curtea de Justiþie (actualmente de 5). o preocupare importantã a procesului de perfecþionare instituþionalã este reprezentatã de asigurarea ponderii cuvenite statelor mari. state cu care Europa trebuie sã se mândreascã. Toate aceste luãri de poziþie aratã cât e de dificil procesul de luare de decizii. Pentru ca numãrul de parlamentari europeni sã nu fie mai mare de 750.“56 În sfârºit. Mai ales în perspectiva accentuãrii caracterului federal al Uniunii. În legãturã cu acest lucru. În acelaºi timp. dar ºi pentru a conserva capacitatea de decizie a respectivelor structuri. iar capacitatea decizionalã este fundamentalã acum pentru Uniunea Europeanã. Dacã pornim de la premisa de federaþie de popoare. Consiliul European va dispune de o serie de structuri de pregãtire ºi luare a deciziilor. Vitalitatea construcþiei europene va fi datã ºi de respectarea acestui raport. aproape 80% din populaþia Uniunii sã nu întruneascã un numãr de voturi cât de cât apropiat de aceastã pondere realã –. în procesul reprezentãrii va fi obligatoriu sã þinem cont nu numai de ponderea statelor mari. dacã va fi o federaþie ºi cât de mult spirit federalist va putea încorpora Uniunea. Parlamentul urmeazã sã dobândeascã noi atribuþii în ceea ce priveºte luarea deciziilor propriu-zise. Dupã cum spunea Pat Cox. Cine este reprezentat în asemenea instituþii. s-a ajuns la compromisul ca preºedintele Parlamentului sã nu mai aibã drept de vot decât în împrejurãri excepþionale. împreunã. Romano Prodi vorbea ºi despre dreptul Parlamentului de a alege Preºedintele Comisiei. Mecanismul de decizie trebuie sã creeze cadrul optim pentru luarea hotãrârilor.“57 Nu numai din nevoia de a întruni cerinþa reprezentativitãþii – ar fi nefiresc ca state care deþin. de a preveni apariþia unor posibile forþe centrifuge. „Avantajele actualei situaþii – menþioneazã preºedintele Convenþiei Europene – este cã împacã în mod satisfãcãtor ambele aspecte ale problemei. Indiferent ce formã va lua în viitor Europa. Ceea ce înseamnã cã numãrul de voturi ar trebui raportat la numãrul populaþiei. iar Italia a dorit sã obþinã un loc în plus în Parlamentul european (ceea ce face ca Italia sã aibã acelaºi numãr de locuri ca Marea Britanie). mai ales în ceea ce priveºte misiunea sa de a veghea asupra respectãrii tratatelor încheiate. atunci dreptul fiecãrui cetãþean trece pe prim-plan. Instituþiile trebuie sã aibã capacitatea de a lua decizii. adãugãm noi. Cu alte cuvinte. când în ecuaþie sunt implicate 27 de þãri membre. fiecare stat ar trebui sã aibã un numãr egal de voturi. Concomitent. Dupã cum s-a putut observa. atunci dreptul fiecãrui stat trebuie sã fie egal. nimic nu ar afecta mai mult încrederea în Uniune ºi prestigiul ei real decât instituirea unui „directorat al celor mari“. de a acþiona. am releva un aspect. Sunt state-fanion. precizeazã Giscard d’Estaing. ci ºi de experienþa istoricã pe care asemenea þãri o aduc în procesul de conducere a continentului.

Finalizarea diplomaticã este un pas înainte. Mai întâi. am putea adãuga. Dacã înþelegem bine. nu mai poate face faþã. În spatele cursei înarmãrilor avea loc ºi o altã cursã. Mario Teló vorbeºte despre un „directorat trilateral“63 (SUA. Prima asemenea regiune a apãrut pe continentul european ºi a fost reprezentatã de ceea ce s-a numit Comunitatea Europeanã.60 Giscard d’Estaing precizeazã în încheierea studiului cã. Cel puþin în înþelesul pe care îl dã Giscard d’Estaing. În sfârºit. care. Apariþia regiunilor economice reprezintã un fenomen cu totul nou. dar ºi cã prima. Preºedintele Convenþiei El îndeamna la gradaþie ºi considera cã „dezvoltãri pozitive sunt posibile“ în privinþa reformãrii instituþiilor europene. care porneºte de la premisa cã nici un stat. vor fuziona formând guvernul Europei unite“61. În perioada de dupã încheierea acestui rãzboi existã o singurã superputere militarã (SUA) ºi trei superputeri economice: SUA. întrecerea s-a transformat din cursã militarã în cursã politicã“62. singur. nu ar fi vorba despre „politicã externã comunã a UE“. „fãrã pauzã. cursa economicã. dar ea urmeazã unei decizii. dupã pãrerea noastrã. într-o zi. în ceea ce priveºte dimensiunea federalã. ci de „un transfer al responsabilitãþilor diplomatice asupra Comunitãþii“ care ar „reduce limitele pentru iniþiativa naþionalã“59. care ar exprima mai bine realitatea economicã mondialã dupã încheierea Rãzboiului Rece. un fenomen silenþios. dupã actuala extindere. are în vedere „crearea unor funcþii federale în amândouã instituþiile executive – Consiliul ºi Comisia –. se va apropia de dimensiunile continentului. care. Evident cã toate propunerile de acest gen urmeazã a mai fi discutate. este din ce în ce mai mult o interfaþã pentru cea decisivã. cursa înarmãrilor. la nivelul Uniunii va fi transferatã rãspunderea finalizãrii diplomatice a unor hotãrâri politice luate. o datã cu încheierea Rãzboiului Rece. Cum am putea privi regiunile în raport cu acest nou fenomen dominant al zilelor noastre. dar din ce în ce mai evident. problemelor dezvoltãrii contemporane. oricât de puternic. domina scena politicã a lumii. Japonia. toate luptând pentru supremaþie economicã. principiile trebuie precizate din vreme ºi temeinic. Tocmai de aceea. globalizarea? Din ultimii ani ai Rãzboiului Rece. Regiunile economice – noii actori mondiali Întrucât am discutat pe larg problemele implicate de construcþia europeanã. care împreunã cu Canada ºi Mexicul au format NAFTA (North American Free Trade Agreement).Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 151 urmeazã sã fie luate“58. am fi dorit sã mai insistãm asupra unei probleme esenþiale: cea a politicii externe a Uniunii. Apoi. actuala Uniune Europeanã. este momentul sã clarificãm o problemã foarte viu discutatã astãzi. mai puþin . Este. Nici chiar SUA. Uniunea Europeanã ºi Japonia). Aici considerãm cã este problema-cheie: cum se vor lua aceste hotãrâri. pentru cã aceste regiuni includ cele mai importante þãri din punct de vedere economic ale lumii. cea a raportului dintre regiunile economice ºi globalizare. temã extrem de viu discutatã în ultima vreme. Europa. pentru cã ele inaugureazã un alt tip de evoluþie. Aºa se face cã. Apãrea din ce în ce mai limpede nu numai cã prima cursã va fi decisã de cea de-a doua. de funcþionarea noii regiuni. cea economicã.

considerã cã procesul de formare a regiunilor reprezintã o întoarcere la un „medievalism“ întârziat. ci ºi relaþiile þãrii respective cu ansamblul regiunii. ca fiind în esenþa lor complementare. care au reprezentat un îndemn la mare prudenþã în orice tentativã de înfiinþare a unor organisme cu prerogative supranaþionale.65 Noi considerãm cã aceastã dezbatere nu este feritã de o anumitã abordare speculativã. De pildã. Asia-Pacific. potrivit cãreia regionalismul va fi noua formã de conflicte geo-economice. Prin urmare. ar merita o analizã comparativã a regiunilor ca atare. Asia-Pacific. dimpotrivã. Europa dispune de o structurã proprie în acest sens (Uniunea Europei Occidentale – UEO). dar ºi a „locomotivelor“ acestora. ASEAN (Association of South-East Asia Nations) etc.64 Luttwak dezvoltã o demonstraþie de ecou. Astfel. Cealaltã. cu potenþiale consecinþe politice. de obstacole greu de tolerat pentru un comerþ liber. bazat pe existenþa unor „cetãþi economice“. La fel de importantã ni se pare natura modelului propriu-zis de integrare adoptat de o regiune sau alta. Apariþia regiunilor economice pune în termeni noi problema evoluþiei comerþului internaþional. NAFTA a apãrut ca o reacþie la Comunitatea Europeanã. pe lângã cele trei mari regiuni – Europa. fãrã suficientã anco- . sub forma unor regiuni economice. cum ar fi MERCOSUR (un gen de acord comercial al Americii de Sud). Comunitatea Statelor Independente. NAFTA – au mai apãrut ºi alte regiuni de integrare. dacã încurajeazã ºi stimuleazã reguli ºi norme care sã atenueze diversele obstacole în calea fluxului de schimburi la nivel global. În Asia-Pacific nu existã o asemenea structurã. gradul sãu de acceptare. de o „locomotivã“: NAFTA de SUA. conservã în întregime suveranitatea statelor. pornind ºi de la experienþele dureroase petrecute aici în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Asia-Pacific de Japonia iar Uniunea Europeanã de Germania. trebuie sã luãm în calcul ºi capacitatea „locomotivei“ de a asigura puterea de înaintare a regiunii în ansamblu. cu organisme supranaþionale. reprezintã o modalitate tot mai des adoptatã în diferite zone ale lumii. Fiecare dintre cele trei mari regiuni de integrare dispune de un lider. bazatã pe argumente construite în laboratoare academice. generatoare de tensiuni ºi chiar conflicte. Când vorbim de competiþia dintre aceste zone. ceea ce poate spori riscurile unor conflicte în zonã. dimpotrivã. Bhagwati apreciazã cã regionalismul a cuprins lumea ºi ameninþã sistemul comerþului multilateral. O parte a acesteia vede cele douã procese. potrivit unor declaraþii oficiale. Stimuleazã regiunile economice comerþul mondial sau prefigureazã un fel de autarhie economicã intraregionalã? Rãspunsul depinde de modul în care sunt concepute ºi funcþioneazã aceste regiuni. de regionalizare ºi de globalizare. Este un model supranaþional sau unul care se limiteazã la a stimula relaþiile comerciale dintre þãri ? Europa promoveazã un model supranaþional. în care sã intre nu numai atuurile þãrii-fanion. precum ºi cea a raporturilor dintre regiunile economice ºi procesul globalizãrii contemporane. dacã ele sunt deschise comerþului internaþional. chiar dacã ea este susceptibilã de dezvoltãri ulterioare. orientat doar de normele performanþei ºi competitivitãþii.152 Geopolitica important cã. A apãrut o întreagã literaturã în privinþa relaþiei de care vorbim. Deosebiri semnificative au loc ºi în ceea ce priveºte structurile de securitate ale regiunilor respective. Semnificativ este faptul cã aceastã formã de evoluþie. Pactul Andin.

la dimensiuni mai mici asprimea competiþiei globale. nevoia statelor mai mici de a se integra. ce probleme rezolvã sau îºi propun sã rezolve. a fãcut ca bogaþii sã devinã ºi mai bogaþi. Ea este vizibil marcatã de existenþa regiunilor economice care cuprind majoritatea þãrilor dezvoltate. în cele din urmã. au ºi ei interesul major de a avea la dispoziþie o piaþã mai mare. Ea a mondializat sãrãcia. ale regiunilor respective. corelativ. Este un examen extrem de dificil pentru economia noastrã. de a „încadra“ puterile zonale respective. motivele care au dus la crearea regiunilor economice. oarecum comunã. Acceptarea socialã este fundamentalã pentru orice proces economic. Având de-a face cu un fapt. Multe din scrierile întâlnite pe aceastã temã nu fac decât sã „întemeieze“ o asemenea abordare. atât în latura sa economicã. Pentru a nu vorbi de faptul cã statele ºi companiile practicã. de a se antrena pe un teren mai mic în vederea competiþiei mari. de a asigura o anumitã stabilitate zonei în care se aflã. Ceea ce propunem este mai întâi sã privim atent la harta economicã a lumii. ar trebui sã ne întrebãm în ce mãsurã intrã ele în contradicþie cu cerinþele globalizãrii. concomitent cu cerinþa propriei dezvoltãri ºi cu dorinþa de a diminua decalajele care le despart de statele avansate din regiune. a accentuat decalajele existente. atuurile þãrilor ºi. nevoia unor state puternice. un fel de „cantonament“ pentru globalizare. pentru specializarea în anumite domenii. putem spune cã regiunile economice formeazã o ºcoalã. a unor lideri economici zonali de a vorbi în numele unei puteri economice mai mari decât propria putere. primul lucru pe care ar trebui sã-l lãmurim este cãrei necesitãþi anume rãspund regiunile. transparenþa ºi performanþa. reprezentatã de globalizare. aºa cum o dovedesc anumite reacþii în zonele în care se organizeazã diferite întâlniri pe aceastã temã. în caz contrar. Regionalismul ºi globalizarea apar la o primã abordare drept procese incompatibile. pe scurt. ªi statele mai mici ºi mai puþin dezvoltate. în cadrul regiunii. în care regula este competitivitatea. ceea ce ºtim este cã. ºi. Nu ºtim cum va face faþã economia româneascã acestui ºoc. Dacã acestea sunt faptele. România primeºte fonduri considerabile pentru restructurare. România se pregãteºte acum sã adere la Uniunea Europeanã. împreunã. nu va putea funcþiona cum se cuvine. ce preocupãri angajeazã. iar sãracii. alimentând traiecte de evoluþie complet diferite. deopotrivã. Iatã. ºi cele mai mari ºi mai dezvoltate au nevoie sã exerseze. actorii economici propriu-ziºi. În primul rând. el va fi din ce în ce mai puþin acceptat. o anticamerã. sã mai insistãm asupra unui aspect. în aceastã perioadã. Este de notorietate faptul cã globalizarea a generat o serie de consecinþe sociale negative. Înainte de a rãspunde la întrebare. cu consecinþe sociale greu de evaluat. strategiile care se pot dovedi de succes.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 153 rare în procese ºi tendinþe sociale reale ºi probate. Din aceastã perspectivã. pentru pregãtirea integrãrii în general. câr ºi. companiile. mai ales. În constituirea unei regiuni sunt topite mai multe cerinþe. Sã ne imaginãm ce ar însemna participarea þãrii noastre la fluxurile comerciale ale lumii de astãzi fãrã aceastã . Sã luãm un exemplu. de a participa la o competiþie în care norma este performanþa. un comerþ în care barierele dispar. care va implica multe restructurãri. indiferent de performanþele lor concrete de funcþionare. Un proces de o asemenea importanþã cum este globalizarea nu poate fi discutat fãcând abstracþie de impactul social pe care îl genereazã. în ceea ce priveºte controlul implicaþiilor sociale. majoritatea regiunilor lumii. ºi mai sãraci (vezi în acest sens ºi capitolul despre globalizare din lucrarea de faþã).

scopul central al politicii economice este îmbunãtãþirea competitivitãþii internaþionale. contrasteazã cu cel japonez. Astãzi. Nu existã modalitate mai normalã de a stimula acest proces decât pregãtindu-i condiþiile de funcþionare. în timp ce alte sectoare se conduc în întregime dupã regulile comerþului liber. reconfigurãri. dezbaterile nu se mai poartã între susþinãtorii comerþului liber ºi cei ai protecþionismului. care combinã strategia cu investiþiile pe termen lung. Dintr-o asemenea perspectivã. preconizând un fel de parteneriat între guvern ºi corporaþii. inclusiv în cel al mentalitãþilor ºi comportamentului. de avantajul comparativ care se va dezvolta spontan. cã. spune Gamble. va contribui la diminuarea urmãrilor sociale negative ale globalizãrii. Prin urmare. Nu este indicatã în nici un fel insularizarea.67 . este faptul cã fiecare stat promoveazã politici faþã de anumite sectoare dupã regulile comerþului strategic (de pildã. Evident cã în acest punct viziunea susþinãtorilor comerþului strategic se aflã la antipodul celei a adepþilor comerþului liber. de a participa la comerþul internaþional. cât ºi regionalizarea sunt procese complexe de schimbare socialã. cele douã procese sunt mai strâns corelate decât par la prima vedere. acum ºi în anii viitori. în ultimã instanþã. ele se intersecteazã. fãrã experienþa pe care o va acumula. cu accent pe comerþul liber ºi pe regimul de laisser-faire. Pe de altã parte. dar ºi de a te asigura cã eºti în mãsurã sã faci faþã competiþiei. companiile cele mai puternice. Modelul dominant anglo-saxon. care þin de un „specific regional“. pot lucra în direcþia accelerãrii globalizãrii ºi regulilor sale.154 Geopolitica pregãtire. ci sã „citim“ corect regiunile ca fenomen economic. adicã forþele vital interesate în ridicarea barierelor din calea comerþului internaþional.66 Pentru reprezentanþii comerþului strategic. dar dupã o perioadã de pregãtire care. Chiar dacã pot sã aparã ºi elemente de incompatibilitate. sã protejeze anumite sectoare-cheie ºi sã se asigure cã vor deveni lideri internaþionali în acele domenii. ªi mai important. sã realizezi o anumitã performanþã. ci între cei ai comerþului liber ºi ai comerþului strategic. Gamble. se sprijinã unul pe altul ºi îºi pregãtesc condiþiile de funcþionare. Revenind la întrebarea anterioarã. scopul este de a accepta aceste rigori. potrivit cãrora specializarea deplinã este dictatã de piaþã. precizarea pe care o face Andrew Gamble ni se pare de o realã importanþã. în practicã. Proiectele regionale au avut în vedere ca statele sau regiunile în ansamblul lor sã acþioneze strategic. important este nu sã ne angajãm în direcþia relevãrii ºi teoretizãrii incompatibilitãþii. domeniul apãrãrii în SUA). care implicã restructurãri. fãrã de care nu poþi deveni actor economic semnificativ. pe linia argumentelor promovate de reprezentanþii comerþului strategic se înscriu ºi concepþiile referitoare la existenþa unor modele distincte de capitalism. în procesul integrãrii europene. Cum subliniazã ºi A. sã le descifrãm linia de evoluþie. Iar regiunile economice pot deveni asemenea actori. Nu este greu sã înþelegem cã asemenea viziuni sunt un fel de transpunere în planul comerþului internaþional a ceea ce numim „terapia de ºoc“ ºi „terapia gradualã“ în procesul transformãrilor sociale. marginalizarea faþã de fluxurile competiþiei internaþionale. cu o arie de cuprindere deja multinaþionalã. prefaceri pe toate planurile. actorii procesului de globalizare sunt statele cele mai avansate. putem spune cã atât globalizarea. în accelerarea efortului de instituire a normelor multilaterale ale globalizãrii.

cum am menþionat. Este de neimaginat cã formarea acestei zone de cooperare nu a obþinut ºi acceptarea americanã. s-ar putea crede cã aceasta nu este o atitudine împotriva regionalismului. chiar atitudini deschise împotriva ideii de regiuni din partea unor autori de diferite orientãri. a elaborat strategii de dezvoltare . în sfârºit. faþã de Orientul Mijlociu ºi implicit faþã de Asia. ci împotriva anumitor regiuni. De aceea. De aceea.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 155 Mario Teló încearcã o sistematizare a diferitelor tipuri de regionalism. mai puternicã va trebui sã-ºi redefineascã politica în direcþia celor trei frontoane principale ale sale. pânã acum cel puþin. care ºi-a propus sã stimuleze cooperarea regionalã în vederea accelerãrii propriului proces de dezvoltare. de vreme ce toate þãrile dezvoltate ale lumii fac parte din asemenea regiuni. Fãrã îndoialã. Implicit. el propune sã vorbim despre noul regionalism. deci faþã de principala putere din estul Europei. pentru a evita anumite confuzii ºi pentru a fixa mai bine natura diferitã a regionalismului modern. mai cuprinzãtoare. Rusia. reprezentat de ASEAN sau CEE. asemenea critici se cer mai clar precizate. adicã regiuni care se dovedesc adepte ale multilateralismului implicat de cãtre comerþul modern. regionalismul anilor ’60 ºi ’70. De altfel. deci. au creat ele însele o asemenea regiune. Modificarea de statut pe care o favorizeazã extinderea obligã Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniul relaþiilor internaþionale. pentru a cita exemplul regiunii de cel mai mare succes. APEC – Asia-Pacific Economic Region. SUA sunt membre în mai multe regiuni (NAFTA. pentru cã. regionalismul anilor ’90. sprijinind procesul de refacere a continentului. s-a înfiinþat într-o perioadã în care SUA erau prezente fizic în Europa Occidentalã. Sunt rezerve. faþã de principala putere de peste Ocean. generator. SUA. care lucreazã în spiritul competitivitãþii ºi performanþei. Prin urmare. Uniunea Europeanã. care sã exprime noul rol ºi noua situaþie. într-adevãr. aceasta înseamnã ºi elaborarea unei viziuni globale asupra evoluþiei lumii. nu existã o poziþie clarã împotriva regiunilor ºi regionalismului. al cãrei iniþiator sunt chiar SUA ºi care reprezintã „un nou capitol în politica economicã externã a singurei superputeri a momentului“68. or regiunile. SUA. FTAA – Free Trade Area of the Americas). În direcþia Oceanului Atlantic ºi. care s-a dezvoltat într-o perioadã de afirmare a globalismului ºi care este deschis regulilor ºi cerinþelor acestuia. demonstrate mai aplicat. În direcþia Mãrii Mediterane ºi. De altfel. întrucât comerþul cu aceastã zonã a lumii trece prin Orientul Mijlociu. de tensiuni ºi conflicte. Regionalismul interbelic. ºi în direcþia est. nu putem vorbi despre regionalism ca despre un fenomen modern dacã nu avem în vedere regiuni ºi aranjamente regionale deschise. Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã O Europã mai mare. ºi-au dovedit viabilitatea. toate regiunile economice importante ale lumii au luat naºtere cu un anumit tip de consimþãmânt din partea SUA. ªi acest lucru trebuie subliniat. În aceastã perioadã au luat naºtere NAFTA. altminteri. ca forme de cooperare ºi de stimulare a dezvoltãrii. deci. Fãrã îndoialã cã ºi pânã acum Uniunea Europeanã ºi-a afirmat viziuni proprii. asupra principalelor probleme cu care se confruntã omenirea în ansamblu.

ºi ea fãrã denumire. în îndepãrtatul an 1492“69. ceea ce a reconfigurat importanþa unor trasee comerciale sau semnificaþia unor zone ºi arii comerciale. Ele prilejuiesc sau induc repoziþionãri. în sine. Nu existã nici un golf în Mediterana care sã nu fie o micã patrie ºi. Dinamismul relaþiilor economice dintre Europa ºi Asia îl depãºeºte pe cel al relaþiilor dintre Asia ºi America. de temut prin mãrimea lor. Mediterana nu este doar o mare. deocamdatã. la vest Marea Tirenianã. fiecare cu caracteristicile ºi tradiþia sa. relaþiile economice dintre cele douã regiuni mari s-au intensificat. pentru cã. în sfârºit. ºi care uneºte strâmtoarea Gibraltar cu Atlanticul. de prelungiri terestre ale maselor continentale. de la Arcipelago. Corsica ºi þãrmul occidental al Italiei. „marea etruscã“. reponderãri. S-ar mai putea distinge ºi în interiorul acestor câmpuri mai restrânse. Aceste consecinþe pot fi mai numeroase. Sardinia. subliniind chiar cã „asistãm la cea mai importantã transformare geopoliticã intervenitã dupã epoca de descoperire a Americii. redesenarea unor trasee comerciale) etc. Creºterea ponderii economice a Asiei ºi a Europei nu poate sã rãmânã fãrã implicaþii geoeconomice (intensificarea schimburilor va putea conduce la o nouã relaþie dintre aceste macroregiuni ale lumii contemporane) ºi. Al unui continent care a însemnat foarte mult în istoria omenirii ºi care. între Sicilia. Iatã cum descrie Fernand Braudel arealul mediteranean: „Viaþa marinã a lumii mediteraneene se situeazã la periferia celor douã întinse suprafeþe. prin integrare. o succesiune de mari bazine. schimbãri de contexte ºi ambianþe. Nu încape nici o îndoialã cã ele se vor dezvolta în continuare. vecinul Valenciei. Mai slabe cu decenii în urmã. în partea cea mai de vest. marea Italiei prin excelenþã. în centru.156 Geopolitica viitoare. pânã la capul Nao. ci ºi un complex armonios de unitãþi geografice. numai pe jumãtate mediteraneanã. de „mici Mediterane“. Marile modificãri economice produc rezultate geopolitice. aproape de Alger. aºazã una din premisele esenþiale pentru a juca un rol asemãnãtor ºi în viitor. ea beneficiazã de o altã poziþie. Puþin îngroºatã. în cele din urmã. cu un proces în devenire. acea «Mare a Mânecii Mediteranã» care poate fi delimitatã la est printr-o linie ducând de la capul Matifou. în perimetrul mãrilor strâmte: la est Marea Neagrã. Procese precum dezvoltarea explozivã a Asiei sau ascensiunea Uniunii Europene nu puteau sã rãmânã nici ele fãrã consecinþe. ºi mãrile dintre Africa ºi Sicilia care n-au un nume aparte. De data aceasta. ca urmare a intensificãrii schimburilor comerciale prin Canalul de Suez ºi Oceanul Indian. iar timpul le va amplifica. Schimburile comerciale dintre Europa ºi Asia au evoluat rapid. fiecare o „micã patrie“. de alte instrumente ºi vorbeºte din ce în ce mai mult în numele unui continent. Marea Adriaticã. ºi în continuare Marea Egee sau Arhipelagul (astfel i se zicea în secolul al XVI-lea. aprecierea lui Prodi ne atrage atenþia asupra unui fapt fundamental. cuvântul italian. între sudul Spaniei ºi apropiata Africã o mare. de culturi ºi civilizaþii. avem de-a face cu o tendinþã care este pe cale sã schimbe statutul geopolitic al Mediteranei. geopolitice (accentuarea importanþei unor zone. o lume complicatã. Autorul la care ne referim relevã ºi fixeazã una dintre aceste consecinþe: revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ei de altãdatã.“70 . care îºi impune autoritatea). Romano Prodi considerã cã „dezvoltarea impetuoasã a Asiei a contribuit la reasumarea de cãtre Mediterana a tradiþionalei sale centralitãþi“. dublându-se din 1988.

cum îºi va cultiva vecinãtãþile? Uniunea Europeanã este o structurã supranaþionalã. cu mare potenþial de dezvoltare. cum îºi va trasa zonele de influenþã. Tradiþional. ci un brâu care uneºte mai mult decât separã. din istm în istm. Revenirea Mediteranei ºi prefigurarea acestei zone ca un nou centru. decalajele dintre diferite þãri ºi regiuni ale Uniunii Europene s-au diminuat. În acelaºi timp. Erau trei-patru drumuri care brãzdau Mediterana. Libia. pe diferite frontoane. la care s-a adãugat. „Câmpiile mãrii“ erau arareori brãzdate. Ridicarea Mediteranei scoate la ivealã o altã problemã. care uneau malurile.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 157 „Marea cea mai ospitalierã de pe glob“. este un proces cu un impact semnificativ chiar asupra Uniunii Europene ºi a modelului sãu de dezvoltare. navigaþia avea loc cu precãdere „la pas. semn cã organismul comercial ºi cultural mediteranean era robust ºi greu de doborât. chiar în perioada ei de maximã înflorire. Marea istorie nu a pãrãsit-o grãbitã decât dupã începutul secolului. menþine o anumitã prioritate a fluxurilor ºi cuprinde în sine tendinþa de perpetuare a diferenþelor. încât chiar ºi atunci când centrul de greutate al comerþului s-a mutat în Atlantic arealul mediteranean a continuat sã fie o prezenþã vie. asigurau legãturi multiple.Tunisia. a fost încadrat de zone cu diferite trãsãturi de periferie economicã. Egipt. Cu alte cuvinte. dominantã. un continent dublu“71. în centrul acestei întinderi imense care o înconjoarã rãmâne pânã prin 1600 o economie plinã de energie. teritoriile palestiniene. din promontorii în insule ºi din insule în promontorii“. Mediterana nu a reprezentat o barierã amplasatã între masa continentalã europeanã ºi cea nord-africanã. încurajau schimburile. Israel. ridicã implicit întrebarea privind proiectarea mai elasticã a viitorului Uniunii. remarcã Romano Prodi. Liban. Aceastã evoluþie tradiþionalã s-a perpetuat ºi prin „distribuþia potenþialurilor de dezvoltare care descreºte o datã cu îndepãrtarea de zonele centrale“73. ea trebuie sã-ºi punã în primul rând problema vecinãtãþilor. Cipru ºi Malta –. Cum se va raporta Europa la procesele ºi tendinþele din jurul acestei regiuni. a zonelor de proximitate. mai târziu. sã ia în calcul schimbãri pe cale de a se împlini. Când vorbim despre Mediterana trebuie sã avem în vedere nu numai þãrile mediteraneene din Europa. Turcia. strâmtã. Algeria. uneori.“72 Ascensiunea contemporanã a Mediteranei ºi consacrarea ei drept un centru cu mare potenþial de evoluþie. într-o viziune care sã þinã cont de procese noi. o dimensiune britanicã. ºi acesta este un fapt de netãgãduit. sã vinã în întâmpinarea ºi sã stimuleze tendinþe deja vizibile. Diferenþele ºi. marea se însufleþea mai ales de-a lungul coastelor. Nucleul central. în funcþie de potenþialul lor de evoluþie. reculul intervenind mult mai târziu. Perioada aceasta de afirmare a Mediteranei a fost atât de strãlucitã. structuratã în jurul unui nucleu central. inclusiv posibilitatea apariþiei unor noi centre care sã imprime o altã vitalitate Europei comunitare. Ca orice putere. ci mai ales cele douãsprezece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii – Maroc. „Lumea mediteraneanã propriu-zisã. state în care . De la Rodos la Alexandria se mergea în linie dreaptã. Siria. în primul rând economicã. care pot afecta liniºtea de care are nevoie procesul dezvoltãrii. suplã. concepþia de pânã acum. Este adevãrat cã viaþa pe Mediteranã s-a derulat mai mult pe þãrmuri. care face din Africa de Nord ºi Europa de Sud „o singurã lume. din secolele XV-XVI. Europa comunitarã a apãrut ºi s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central francogerman. dar totuºi erau. poate mai importantã ºi mai presantã.

în principal. intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºi diversifica activitatea comercialã ºi pentru a-ºi accelera propria dezvoltare. Uniunea Europeanã furnizeazã 64. frontonul de sud al Uniunii se învecineazã pe toatã întinderea sa cu lumea musulmanã. În cazul aprovizionãrii cu resurse energetice avem de-a face cu o dependenþã accentuatã a Europei de statele din Maghreb. Un moment care a marcat creºterea angajamentului Europei faþã de aceastã zonã îl constituie Conferinþa Mediteraneanã. Ceea ce îl îndreptãþeºte pe Mario Teló sã vorbeascã despre „o interdependenþã crucialã ºi simbioticã“76. Banca Europeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de împrumut pentru firmele ºi proiectele economice din zonã. prin Maroc. Concomitent. în bazinul mediteranean. comerþul acestor þãri este. a unei zone de liber schimb. un sfert sunt din þãrile maghrebiene. Cu alte cuvinte. Un sfert din cerinþele de gaze naturale ale Uniunii ºi circa o treime din cele de petrol sunt asigurate de regiunea nord-africanã. cu excepþia Libiei. pentru a veni în sprijinul activitãþii de restructurare economicã.75 Nu se estimeazã cã ponderea acestor þãri în aprovizionarea Europei cu resurse energetice va scãdea. Tunisia. care sã aibã în vedere evoluþia pe termen lung a situaþiei din regiunea mediteraneanã. ea are nevoie de un mare dinamism economic pentru a nu exercita o presiune demograficã greu de controlat asupra continentului european. dinamismul demografic al regiunii. Iordania etc. Fiind o regiune cu mare dinamism demografic. În orice caz. dar mai ales þãrile din Maghreb au avut relaþii tradiþionale cu statele de pe þãrmul nordic al mãrii. S-a creat un program financiar special – MEDA – menit sã sprijine procesul de restructurare. O nouã conductã urmeazã a fi construitã din Libia spre Sicilia. În plan comercial propriu-zis. De aceea. spre Spania. lor li se adaugã douã milioane de turci care lucreazã în Germania. Cu acest prilej s-a preconizat crearea pânã în 2010. s-a dat în funcþiune o conductã pentru transportul gazelor naturale din Algeria. pentru cã regiunea nu oferã suficiente locuri de muncã. evaluarea mai realistã a intereselor europene în zonã au arãtat cã este nevoie de o nouã strategie a Uniunii Europene. de circa 3%. Numai cã ponderea þãrilor amintite în activitatea comercialã a Uniunii este foarte redusã. Europa trebuie sã-ºi defineascã o strategie mai largã . De aici ºi prezenþa unei puternice populaþii de emigranþi pe continentul nostru provenitã din statele de la sudul Mediteranei. Între timp. avem de-a face cu o relaþie izbitor de asimetricã. care va cuprinde þãri cu o populaþie de câteva sute de milioane de locuitori. Se estimeazã cã din cei zece milioane de muncitori strãini care lucreazã în Europa. Între Europa ºi þãrile din sudul ºi estul Mediteranei s-a dezvoltat o complexã legãturã economicã. desfãºuratã la Barcelona în noiembrie 1995. La acest proiect participã toate statele din sudul ºi estul Mediteranei. regiunea în ansamblu.74 Acest flux demografic nu se va diminua în urmãtorii ani. Proximitatea geograficã. sã asigure creºterea specializãrii ºi competitivitãþii în vederea participãrii sporite a statelor din regiune la schimburile comerciale cu Uniunea. Au fost stabilite o serie de facilitãþi financiare.158 Geopolitica trãieºte o populaþie asemãnãtoare ca mãrime cu cea din UE.9 procente din importurile þãrilor din Maghreb ºi absoarbe 71 de procente din exportul lor. Susceptibil de perfecþionãri. S-au încheiat ºi o serie de acorduri de asociere de tip bilateral cu Israelul. Marocul. În plus. parteneriatul euro-mediteranean lansat la Barcelona ilustreazã importanþa acordatã de cãtre Uniune zonei aflate la sudul continentului. comerþul cu Europa.

Pacea ºi stabilitatea cer un anume consens al popoarelor din regiunile respective ºi cei ataºaþi acestor idealuri trebuie sã se aplece asupra problemelor care frãmântã aceste populaþii. ceea ce poate duce la o diminuare a schimburilor comerciale transatlantice. care. De pildã. dupã Canada. Funcþioneazã parteneriatul atlantic? Dintre toate prioritãþile pe care le poate avea Uniunea Europeanã în domeniul extern. în acelaºi an. iar investiþiile americane în Uniunea Europeanã depãºesc 46% din totalul investiþiilor strãine ale SUA. discutãm în perspectiva termenului mediu-lung sau în cea a termenului scurt? Altminteri. ele exprimând cu fidelitate atât nivelul de competitivitate al celor douã economii. cât ºi încrederea cu care se raporteazã una la cealaltã. iar în percepþia publicã vor apãrea confuzii mergând pânã la a privi acest parteneriat drept unul compromis. exporturile SUA cãtre cei cincisprezece se ridicau la 164 de miliarde de dolari. Nimic surprinzãtor din acest punct de vedere. ci chiar la graniþele continentului. într-un anume fel. la un nivel de 220 de miliarde de dolari. Mexicul. 16 miliarde. nu sã se ascundã în spatele formulei referitoare la „ciocnirea civilizaþiilor“. de 178 de miliarde. De câte . Importurile SUA din spaþiul celor cincisprezece se situau. prima noastrã grijã este sã facem unele distincþii: în ce plan discutãm. Este un fapt cã relaþiile politice cu partenerul tradiþional de peste Ocean nu traverseazã cea mai bunã perioadã.77 Chiar dacã în ultima vreme se pare cã legãturile cu lumea asiaticã se intensificã. China. putem spune cã relaþiile economice decurg bine. dar devansând Japonia. diferenþele care apar în diferite planuri ale relaþiei vor fi extrapolate la nivelul ansamblului. 146 de miliarde. Mexic aveau urmãtoarele valori: 229 de miliarde. mai ales dacã vor continua. cea mai complexã ºi. Japonia. Pentru anul 2000. cele provenite din Canada. 65 de miliarde. China. relaþia merge bine ºi cunoaºte o tendinþã de consolidare. Situaþia este satisfãcãtoare ºi la nivelul investiþiilor reciproce. cea a relaþiei transatlantice este. astfel. De ce presantã? Pentru cã deja au început sã aparã diferenþe de vederi notorii. 111 miliarde. Dacã avem în vedere totalul activitãþii comerciale desfãºuratã de cei cincisprezece cu SUA. care a funcþionat cu bune rezultate ºi fãrã de care nici Europa nu era unde este astãzi. De aceea. cea mai importantã. Pe de altã parte. precum ºi îndemnul sãu de a nu ne mulþumi cu aprecierea lui Huntington potrivit cãreia la graniþa dintre culturi ºi civilizaþii se ivesc conflicte. 100 de miliarde ºi 135 de miliarde. China ºi Mexic erau. În altã ordine de idei.5% din totalul investiþiilor celor cincisprezece în anul 1999. de departe. a lui Romano Prodi: „În relaþie cu lumea islamicã se va decide calitatea vieþii noastre viitoare“. Japonia. iar cele cãtre Canada.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 159 faþã de aceastã lume. Investiþiile în SUA au reprezentat 63. o relaþie mult mai complexã. atunci o sã constatãm cã Uniunea este al doilea partener comercial al puterii de peste Ocean. ar fi nedrept ca diferenþele reale în probleme precise sã fie proiectate asupra întregii relaþii. nu vor face bine nici uneia dintre pãrþi. respectiv. în plan economic. cea mai presantã. pentru cã ea nu se aflã undeva departe. care poate pãrea surprinzãtoare. Ceea ce ar fi o mare eroare. mai bine aprecierea. pentru cã relaþia transatlanticã are mai multe etaje. Înþelegem.

Ceea ce. face o paralelã contrastantã: „Unde gãsim astãzi cele mai inovatoare picturi ºi sculpturi? Unde întâlnim cele mai importante realizãri din ºtiinþã ºi tehnicã? Unde sunt cele mai multe universitãþi care dezvoltã cercetãri de înalt nivel? Unde au plecat premiile Nobel? Cultura americanã contemporanã este vie ºi prosperã: plinã de energie. Explicabil ºi prin ponderea economicã pe care au avut-o pânã nu de mult cele douã comunitãþi. cât ºi cel al dezvoltãrii. Relaþiile bilaterale. Uniunea are un PNB care îl depãºeºte pe cel american. De aceea. întruchipând tradiþia culturalã ºi exprimând puterea de creaþie în acest domeniu. dacã nu chiar exclusiv.“79 Aprecieri exprimând mai curând frustrãri. Sesizând momentul delicat al relaþiilor reciproce. care ar deþine doar performanþã economicã ºi comercialã. pentru cã avem de-a face cu douã puteri aflate în competiþie economicã. are cea mai mare piaþã unicã din lume. fie cã recunosc sau nu. acceptarea ºi integrarea ei în sistemul puterilor vremii este o problemã dificilã. Nedistribuindu-se pe mai multe relaþii. . Richard Perle. care a asigurat atât pilonul stabilitãþii. am dori sã relevãm cã sunt foarte dãunãtoare. explicabil ºi psihologic. Elizabeth Pond a scris chiar o carte în care atrage atenþia asupra acestuia: „Transformarea Europei va constitui pentru noi o provocare. superputerea momentului. în soluþionarea unor provocãri ecologice etc. cel puþin pe termen scurt. Am putea chiar spune cã extinderea spre est a Uniunii nu ar fi avut amploarea de astãzi dacã nu s-ar fi cuplat cu extinderea NATO. ea ne apare mult mai pregnantã. evident. dupã ce evocã tradiþiile culturale europene. Americanii. pe relaþia cu Statele Unite. vibrantã. atât din punct de vedere economic. prin lãrgire. Singura superputere a lumii nu este încã pregãtitã pentru ºocul care vine. SUA au dificultãþi reale în a se acomoda noului context. Cartea de faþã este un îndemn de a începe pregãtirile necesare pentru secolul urmãtor. iar. ponderea ºi influenþa ei vor creºte. diversã. acele discuþii care contrapun cele douã puteri din punct de vedere cultural: Europa. este bine sã precizãm natura disensiunilor ºi conotaþia lor. Extinderea Uniunii s-a fãcut într-un mod corelat cu extinderea NATO. pentru a putea cãpãta o abordare mai aplicatã ºi o viziune mai fidelã asupra evoluþiei relaþiei în ansamblul ei. care s-a soldat. A fost o strategie echilibratã. ºi care nu pot oferi nici un element de construcþie pentru o relaþie marcatã de multe sincope. la a cãrei ascensiune au contribuit din plin. cu mari conflicte ºi tensiuni. de-a lungul istoriei. genereazã puncte de vedere similare de partea cealaltã. chiar ca la un „protectorat“. De pildã. Sunt confruntaþi cu o nouã putere.“78 De menþionat cã divergenþe de opinie notorii nu au apãrut doar în criza irakianã. Astãzi. ºi de o parte ºi de alta. SUA s-au raportat la Europa Occidentalã ca la un partener minor. În acest context. Probleme ºi tensiuni sunt ºi în comerþul cu produse agricole. are a doua monedã de rezervã din lume. cel puþin din punct de vedere psihologic. ceea ce va genera deosebiri de vederi ºi în plan politic. cu sfidãrile care se ridicã din aceastã perspectivã în faþa Uniunii Europene.160 Geopolitica ori se ridicã o nouã putere. acum ºi în perspectivã. acuzã un ºoc. De data aceasta tensiunea generatã de ascensiunea noii puteri europene se consumã în principal. cât ºi psihologic. ar fi îndreptãþitã – „istoriceºte“ – sã priveascã cu superioritate SUA. Cu totul altfel stau lucrurile dacã le privim în relaþia lor cu problemele de securitate. vor fi de acum încolo marcate de tensiuni ºi de abordãri diferite.

Dacã analizãm relaþia cu SUA având în vedere ºi „etajul de securitate“. Pledeazã în aceeaºi direcþie ºi faptul cã însãºi Uniunea are o agendã extrem de densã ºi. Precipitarea în reconfigurarea acestui rol. Deocamdatã. cu echilibrul pe care îl dau sau ar trebui sã îl dea forþa proprie ºi conºtiinþa acesteia. Modificarea ei cât de cât substanþialã necesitã o perspectivã pe termen lung sau cel puþin mediu. Pe ambele relaþii Uniunea va trebui sã construiascã strategii ºi sã aibã capacitatea de a le finaliza. deºi se situeazã în urma SUA. dacã acest lucru s-ar impune. Nu putem trece cu vederea faptul cã impresionanta creºtere a Uniunii Europene timp de treizeci de ani a avut loc ºi pentru cã Europa s-a bucurat de umbrela de securitate a SUA. William Wallace crede cã „este mai uºor pentru guvernele Europei Occidentale sã întreþinã relaþii speciale cu SUA decât sã negocieze o tranziþie delicatã cãtre un parteneriat transatlantic mai echilibrat“80. atenþia preponderentã ce se acordã mai degrabã impactului public al unei poziþii sau alteia. Pe relaþia esticã. nu vor putea fi abordate imediat. Situaþia din fosta Iugoslavie a arãtat cã UE.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 161 Vecinãtãþile Uniunii Europene nu sunt dintre cele mai stabile. cum vom arãta ºi în capitolul despre Rusia. ea ne apare mult mai complexã. poate o regândire a parteneriatului transatlantic. problemele complexe ale securitãþii. pe frontonul sudic NATO ºi Uniunea Europeanã au lansat „strategia mediteraneanã“. ºi nu este capabilã. o acþiune comunã faþã de o zonã complexã care ridicã multe probleme de stabilitate. nu se ridicã nici mãcar la nivelul unei puteri regionale. extrem de avantajoasã pentru Europa. Problemele. din punct de vedere militar. se ridicã mult deasupra Rusiei. NATO a avut o reacþie mai promptã ºi a semnat cu Rusia un parteneriat de asociere. dar acest lucru trebuie fãcut cu o ºtiinþã a gradaþiei. precum ºi cea a statelor care sunt pe cale de a adera la Uniune este organic legatã de prezenþa în zonã a NATO ºi de colaborarea cu partenerul de peste Ocean. va avea nevoie de timp pentru schimbare. propria securitate. Chiar dacã vor putea pregãti ºi aranjamente de mai mare amploare. acesta. sfidãrile ºi provocãrile venite din arii noneuropene au putut fi privite cu un anume confort pe care îl dãdea poziþia „din spatele SUA“. atmosfera încordatã în care se poartã. cu toate acestea. În acelaºi timp. asemenea discuþii. în datele sale fundamentale. Este adevãrat cã Uniunea este puternicã din punct de vedere economic ºi cã în planul cheltuielilor militare. uneori. Dacã þinem seama de aceastã realitate. Chinei ºi Japoniei. cel puþin pentru moment. vom putea spune cã pe termen scurt sau mediu nu putem avea în vedere decât cel mult încercarea de a construi un parteneriat transatlantic mai echilibrat. dacã îºi propune aºa ceva. care solicitã construcþii durabile. ºi nu atât consecinþelor sale practice. cel puþin pânã acum. Pentru mai buna reprezentare a situaþiei este bine sã precizãm cã diferenþele ºi chiar disputele vor avea în vedere probleme precise ºi consecinþele lor directe vor avea efecte pe termen scurt. cu respectul cuvenit faþã de o colaborare cu adevãrat istoricã. Rusia nu a constituit. Credem cã Uniunea Europeanã are toate atuurile pentru a negocia o altã poziþie în cadrul parteneriatului. Uniunea nu a dezvoltat o forþã de apãrare semnificativã. Deºi extrem de importantã pentru Europa. obiectul unei strategii particulare din partea Uniunii. cât ºi la sud. cel puþin comparativ cu cea a SUA. axat în mod special pe aceastã relaþie. excentricitatea unor formulãri nu se situeazã la nivelul . Rusia devenind membru în Consiliul NATO. sã-ºi asigure ºi sã-ºi protejeze singurã interesele. atât la est.

pentru cã în lume au apãrut noi ameninþãri ºi sfidãri. durabil ºi care ar trebui sã fie prevalent. pentru cã multe þãri ºi zone ale lumii au nevoie de sprijin. Iatã cum îºi începe Elizabeth Pond lucrarea la care ne-am referit: „Europa conteazã. Ea a contat suficient de mult. o valoare moralã de nimeni pusã la îndoialã. pot contribui la promovarea unor reguli internaþionale care sã sprijine dezvoltarea altor continente ºi sã liberalizeze activitatea în acest domeniu. sprijinul generos pe care ºi l-au dat. de vreme ce forþele americane au stat pe bãtrânul continent o jumãtate de secol pentru ca Rãzboiul Rece sã rãmânã îngheþat. vom vedea cã ele sunt unite de valori ºi opþiuni mult mai numeroase ºi mai substanþiale decât pare la prima vedere. al relaþiilor transatlantice: cel reprezentat de valorile generale pe care le împãrtãºesc SUA ºi Uniunea Europeanã. ªi atunci când Europa a sprijinit lupta de independenþã a SUA. în momente dificile. este nevoie sã luãm aminte: aº dori sã avertizez împotriva . dar ele. Referindu-se la cerinþa evaluãrii cumpãtate a acestora. ºi atunci când acestea au venit în ajutorul Europei. nici unul dintre cei doi actori nu poate face aºa ceva. în consens cu echilibrul natural –. de angajamentul lor actual privind extinderea acestor moduri de organizare politicã în lume. Diferenþe normale. Sunt fricþiuni care însoþesc întotdeauna procesele de reaºezare a raporturilor de putere. Echilibrul transatlantic este fundamental pentru echilibrul lumii. strategii care sã angajeze nu doar o þarã sau alta. pentru cã. dacã le raportãm la problemele ºi ameninþãrile actuale. reale – nu credem cã trebuie sã estompeze acest plan de cooperare substanþial. în cele mai dificile momente din istoria sa. Împreunã. de altfel. au avut loc evoluþii. Astãzi. nu vor afecta cooperarea între aceºti poli de putere care împãrtãºesc valori comune fundamentale. între timp. Europa ºi SUA a fost hrãnit de valorile ºi opþiunile de care am amintit. extrem de important. instituirea ºi consolidarea mecanismelor de piaþã. nici nu sunt semnul cel mai bun cã proiectul reconstrucþiei acestei relaþii este gândit în modul cel mai temeinic. Diferenþele – repetãm. Romano Prodi releva: „încã o datã. stabilitate. dar sugestiv. care pretind eforturi conjugate. dacã plasãm cele douã puteri la nivel planetar. de opþiunile durabile pe care cele douã puteri le-au fãcut nu de ieri. de vreme ce au sacrificat o jumãtate de milion de persoane în cele douã rãzboaie mondiale. sã sperãm. de protecþie pentru a-ºi dezvolta ºi consolida propriile sisteme democratice. Vor exista. Mai existã un etaj. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã funcþional. dezvoltare armonioasã. Cu alte cuvinte. promovarea valorilor de pace. atunci aceastã cooperare se dovedeºte vitalã. de încurajare. ci puterile momentului. de azi pentru democraþie ºi libertate.162 Geopolitica tradiþiei unui continent care de aproape o jumãtate de mileniu se aflã în prim-planul istoriei ºi. Ele nu pot conduce la poziþii de ansamblu care sã fie contrapuse. Întotdeauna în istorie. tensiuni. Europa a contat suficient pentru SUA. ca sã ne referim la un domeniu mai concret. libertate. Dacã avem în vedere marile obiective care unesc cele douã lumi – evoluþia democraticã a societãþii. Singur. deþin cam jumãtate din comerþul mondial. SUA ºi Uniunea Europeanã. reponderãri care cautã expresie politicã. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã viu ºi pentru cã are o conotaþie simbolicã. de bunã seamã. Sunt pagini de o rarã frumuseþe ºi generozitate în ceea ce s-ar putea numi un parteneriat istoric pentru democraþie. statele democratice ale globului.“81 Un asemenea parteneriat se cuvine dezvoltat ºi consolidat. tinere ºi vulnerabile.

Rusia ºi-a dat acordul.“84 Orice calcul. ºi spre Uniune. abandonate dupã aceea. chiar dacã nu au fãcut în mod expres cereri de aderare. ministrul de externe al Germaniei. dupã încheierea Rãzboiului Rece. nici noi nu o sã insistãm asupra acestei teme. la Praga. în 2002. Ceea ce releva. recent. în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. care ar trebui sã includã neapãrat ºi statele din spaþiul iugoslav. Cu o agendã ocupatã de problemele extinderii. mai rãmâne un grup de state aflate la întretãierea influenþelor despre care vorbeam: Ucraina. Uniunea nu a mai putut sã-ºi definitiveze o strategie faþã de spaþiul rusesc. cum le numea cineva. În ce sferã de influenþã vor evolua ele? Este greu de spus astãzi. ªi aceastã vecinãtate geograficã nu poate. momentul Copenhaga 1993 a exprimat noua poziþie a Occidentului faþã de statele foste comuniste. Uniunea a avut nevoie de timp pentru a-ºi construi o strategie faþã de aceastã parte a continentului. Extinderea spre est pune mai întâi problema graniþei. cel puþin pentru stagiul de preaderare. ºi statele „orfane“ de care aminteam. care pãreau interesante. care puteau adera la Uniune. ºi vom adãuga la acestea ceea ce se menþioneazã în Tratatul Uniunii Europene83. în acelaºi timp. Pânã la urmã. Belarus ºi Moldova. importanþa colaborãrii cu SUA. fãrã de care lãrgirea UE s-ar fi dovedit mult mai dificilã). Ele fac parte din Comunitatea Statelor Independente. sau mãcar a delimitãrilor dintre sferele de influenþã ale celor douã puteri. În mod firesc. nu poate sã evite. intenþii nefinalizate.85 . pentru a încerca sã înþelegem de ce stau lucrurile aºa. încã o datã. o serie de convorbiri care nu au adjudecat hotãrâri semnificative în planul relaþiilor bilaterale. precum ºi harta Europei. dacã nu chiar ºocante (de pildã. a fãcut posibil ca Europa sã-ºi gãseascã din nou drumul. sã se adjudece integrarea a opt state central ºi est-europene. în opoziþie una cu alta. cu SUA. pentru lãrgirea NATO spre est (se relevã.“82 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia Relaþia Uniunii Europene cu Estul a fost una asimetricã. ne aºteptãm deja la o Uniune de aproximativ 35 de state membre. angajamentul american masiv este cel care. ideile lansate de Ioshka Fischer. Cu Rusia UE împarte un continent. de negociere. dar privesc.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 163 încercãrilor de a construi o cale americanã ºi una europeanã. Fapt explicabil. De aceea. sã nu aibã ºi conotaþii geopolitice. Vom face doar unele consideraþii. „state orfane“. mai ales cã Uniunea nu ºi-a precizat un punct de vedere. o alianþã. dacã þinem cont de numãrul de 35 precizat de autoritatea europeanã. în cele din urmã. Dacã avem în vedere ºi lãrgirea preconizatã din 2007 (în urma cãreia ar urma sã adere România ºi Bulgaria). au urmat momentele de preaderare. Au existat în aceastã privinþã o serie de iniþiative. Sau mãcar unele dintre ele. ºi Jacques Chirac privind crearea unei alianþe de securitate între Uniunea Europeanã ºi Rusia). Romano Prodi în aceastã privinþã ne dã numai o idee: „Uniunea Europeanã va continua sã se lãrgeascã: dacã vom calcula aproximativ care state ºi-au manifestat intenþia. Rusia este de o mare importanþã. pentru ca tot la Copenhaga. în 2002. cu condiþia respectãrii anumitor criterii. Pentru Uniunea Europeanã. Estul european a înregistrat un colaps. În 2005 Parlamentul european aprobã aderarea Bulgariei ºi României la 1 ianuarie 2007.

considerând – ºi eu susþin acest punct de vedere – cã Rusia ar trebui sã stabileascã drept obiectiv pe termen lung integrarea deplinã în Uniune. În plus. în regiunea Mãrii Caspice s-au descoperit bogate zãcãminte. Dupã cum se ºtie. deºi este extrem de interesatã de asigurarea unor surse diverse ºi stabile de aprovizionare cu petrol ºi gaze. iar peste 80% dintre minoritãþile care trãiesc în Rusia nu sunt europene.164 Geopolitica Aici nu putem sã nu avem în vedere ºi poziþia Rusiei. mai curând decât simpla asociere. parteneri sau aliaþi?“91. Belarus ºi Moldova – se aflã în legãturã cu o anume evoluþie a Rusiei înseºi. s-a accentuat ºi datoritã fenomenelor de corupþie. Aproape trei sferturi din necesitãþile de gaze naturale ale Europei sunt asigurate de exportul rusesc. Zona a reprezentat un teren de confruntare între Rusia ºi SUA pentru câºtigarea unei influenþe dominante în zonã. încât. având în vedere bogãþiile despre care vorbeam.“87 Dupã opinia noastrã. o eventualã aderare a Rusiei ar pune în mod dramatic problema identitãþii Uniunii Europene. Serghei Karaganov ne comunicã ºi altã opinie din spaþiul rus: „Între timp. din aceleaºi motive ale apropierii geografice. de mari rezerve de gaz ºi de petrol de care Europa are o nevoie vitalã. Pe de altã parte.88 În acelaºi timp. comerþul a luat-o cu mult înaintea aranjamentelor politice. ºi anume cã Uniunea Europeanã rãmâne un „partener complicat ºi ineficient“. cã datoritã oscilaþiilor din poziþiile sale. în ultimii ani ai secolului XX. trebuie sã o spunem. dar a fost iniþiatã mult mai devreme. Uniunea este mai interesatã decât alte puteri în stabilizarea situaþiei de ansamblu din Rusia. Rusia este vital interesatã în importul de produse de înaltã tehnologie oferite de Uniunea Europeanã. Marea Caspicã este aproape de graniþa de est a Europei. A fost o penetrare americanã puternicã într-o zonã de interes strategic. Mai ales cã peste douã treimi din spaþiul rusesc este asiatic. Rusia dispune de un mare potenþial energetic. petrol ºi mai ales gaze naturale. Am menþionat aceastã dezbatere din politica externã ruseascã ºi pentru a înþelege cã evoluþia celor trei þãri de care aminteam – Ucraina. considerã Christopher Williams. Atât de mult a afectat tranziþia mentalitatea populaþiei. Rusia a început sã se îndrepte cãtre poziþia ei tradiþionalã – „US first“ –. chiar dacã la nivel declarativ rãmâne „Europe first“: „Nu atât puterea SUA – în termeni absoluþi ºi rela- . ci ºi complementaritatea economiilor lor. Dar Rusia a fixat ºi ea ca o prioritate a politicii sale externe apropierea de Uniunea Europeanã (sondajele de opinie publicã aratã cã peste 50% din cei intervievaþi ar dori ca Rusia sã fie membru al Uniunii Europene)86. Uniunea Europeanã nu a fost prezentã în aceastã disputã. „problema-cheie în secolul XXI va fi cum se vor raporta Rusia ºi Occidentul unul la celãlalt: vor fi adversari. Dificultatea acestui proces – care. Schimburile între cele douã regiuni s-au intensificat. Ea s-a accentuat dupã 11 septembrie. întârzierii sine die a finalizãrii unor iniþiative. Înþelegem astfel un lucru foarte important pe care îl sesizeazã Karaganov. elita rusã doreºte sã se facã un pas înainte. În cele din urmã s-a statuat „o coabitare ruso-americanã“89 într-o regiune care reprezenta zonã de influenþã exclusiv ruseascã. ca ºi unor deficienþe recunoscute în gestionarea tranziþiei – a accentuat tendinþele antioccidentale în cadrul populaþiei ºi „a revitalizat vechile dispute dacã Rusia este europeanã. Nu numai vecinãtatea geograficã apropie cele douã zone. atât de mult i-a rãscolit sentimentele. eurasiaticã sau altcumva“90.

cât ºi din cea a valorificãrii poziþiei ºi puterii de care dispune Uniunea. o vreme. Atât din perspectiva funcþionalitãþii. ci sã-l asociem cu perioada specialã pe care o traverseazã Uniunea. Iatã o altã mizã a finalizãrii procesului de construcþie internã a Uniunii. Chiar dacã a luptat atât de mult pentru a fi prezentã într-o asemenea competiþie. o asemenea temã oferã prilejul unor . În acelaºi timp. Karaganov avea dreptate sã sublinieze cã „ar fi practic imposibil pentru UE sã ia conducerea în competiþia globalã fãrã o cooperare explicitã cu Rusia în cel puþin câteva domenii. de a vedea dacã Europa va reveni la strãlucirea ºi importanþa de altãdatã. Ceea ce poate scoate din competiþie o putere. de a exploata propriile atuuri. atâta câtã este. cu nesiguranþa. o întârziere prelungitã poate fi perceputã pe plan internaþional ca nehotãrâre. în ciuda neîncrederii sporite pe care Moscova o are faþã de Washington. agenda europeanã va cuprinde probleme. îneca o iniþiativã oportunã în termeni reali. Ceea ce ne propunem noi sã relevãm este faptul cã agenda Uniunii. Astfel. Iar cazul relaþiei cu Rusia ni se pare semnificativ. despre care am vorbit. primirea de noi membri ºi integrarea celor deja primiþi. ca lipsã de voinþã sau chiar ca incapacitate de a finaliza. chiar în ciuda tendinþei SUA cãtre unilateralism. în cele din urmã. Dacã am avea în vedere chiar ºi numai problema resurselor energetice ºi tot ar fi meritat ca problema relaþiei cu Rusia sã reprezinte o prioritate ºi sã fie ghidatã de o strategie. cum ar fi cel aerospaþial ºi energetic“93. deºi ea este extrem de importantã. Fireºte cã sunt multe explicaþii ale acestei întârzieri. sã se consume în procese de organizare proprie. Atât de mult va fi absorbitã Uniunea cu asemenea lucruri. Washingtonul încã dã impresia cã este un partener mult mai eficient ºi mult mai transparent decât Bruxelles. atunci când discutãm despre Uniunea Europeanã comparaþia exercitã o anumitã fascinaþie ºi nu putem rezista tentaþiei de a o plasa în ansamblul puterilor momentului. Mai ales în condiþiile în care Uniunea îºi propune sã reprezinte un pol de putere economicã ºi politicã. Trecem peste problema vecinãtãþii geografice. Sau incapacitatea administrativã vizibilã a Rusiei. Dintre ele nu putem omite faptul cã birocraþia Uniunii Europene poate absorbi ºi. Probabil cã ºi de acum încolo. cum ar fi elaborarea Constituþiei. Mãrturisim cã. Nu credem cã ar trebui sã asimilãm acest lucru cu ezitarea. încât ea nu va putea fructifica în întregime posibilitãþile pe care i le oferã noua poziþie ºi noul statut. de multe ori. precum ºi momentele dificile pe care le-a parcurs într-o tranziþie mult mai dureroasã decât a statelor central ºi est-europene (iar o relaþie importantã nu se poate construi decât dupã ce situaþia se stabilizeazã).“92 Interesul Uniunii Europene faþã de Rusia nu poate fi pus la îndoialã. gestionarea implicaþiilor presupuse de dezvoltarea dimensiunii federaliste etc. comparativ cu orice capitalã europeanã. În ciuda tuturor neînþelegerilor dintre SUA ºi Rusia. a fãcut ca energia la nivelul Comunitãþii. ne dãm mai bine seama cât este de presantã problema reconstrucþiei europene. Atuuri ºi slãbiciuni europene Cu sau fãrã voia noastrã. extrem de încãrcatã cu probleme interne.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 165 tivi – este cea care a cauzat aceastã reorientare.

Actorii economici cu cea mai impresionantã devenire ar fi. alte criterii ºi altã complexitate ºi ea nu trebuie redusã la un concurs contra cronometru. Dacã tendinþele actuale continuã. Competiþia economicã are alte rigori. a reprezentat un semnal cât se poate de concludent. ca ºi o serie de dezavantaje. de a fi prezentã acolo unde interesele ei o cer. care nu proiecteazã cea mai bunã perspectivã asupra Europei. „cei cinci mari“: Rusia. circa 21% din PIB-ul mondial. Iar ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia. putem spune cã aceastã formã de integrare a favorizat dezvoltarea. întocmindu-se diverse clasamente. care vor înregistra. potrivit autorului citat. Creºterea economicã a continentului nu este foarte susþinutã. Vom insista asupra unei alte abordãri. China. este iarãºi indubitabil. În ultimele luni.94 În domeniul proiecþiilor de viitor. ponderea SUA se va reduce la 11%. Uniunea Europeanã 22% iar Japonia 8%. La nivelul anului 2020. Indonezia. pe parcursul cãreia pot sã aparã multe lucruri greu de prevãzut astãzi. aºa încât Financial Times se întreabã „nu dacã avem de-a face cu o refacere. ajungând ca în 2050 sã producã de douã ori mai mult decât Europa. nu este nici un fel de îndoialã. Germania. împreunã. Concomitent. lucrurile nu sunt atât de sigure cum par sã sugereze unele cifre ºi interpretãri. în orice caz. Slãbiciunea fundamentalã în aceastã privinþã este capacitatea redusã a Uniunii de a proiecta puterea. Atât de marcatã a ajuns aceastã slãbiciune în percepþia politicã. unde UE nu a putut interveni cu forþele sale. Iatã ce a stat le baza Hotãrârii Consiliului European de la Helsinki de a crea o „forþã . încât a devenit obiect de ironie: Europa este vãzutã drept un pigmeu militar. India ºi Brazilia. dar premisele de la care se pleacã sunt demne de luare-aminte. mai ales cã este vorba despre o perioadã îndelungatã de timp.166 Geopolitica tratãri de inspiraþie sportivã. Cã Europa se aflã într-o competiþie economicã cu SUA sau cu Japonia. mult mai mare decât în America. Iatã datele pe care le prezintã în aceastã privinþã Romano Prodi. vor continua sã se dezvolte mai rapid. Din perspectiva celor aproape 45 de ani de existenþã a Comunitãþii ºi. cel puþin comparativ cu puterea sa economicã sau cu puterea militarã a partenerului de peste Ocean. cea a Uniunii Europene la 12% iar a Japoniei la 5%. ci ce formã de refacere va fi ºi cât va fi de susþinutã“95. Chiar þara ei cea mai mare. apoi. în 2020. Cã ea are în aceastã competiþie anumite atuuri. vorbindu-se despre competiþii mai mult sau mai puþin imaginare.96 Extrapolarea ni se pare ºi nouã riscantã. SUA. deºi era vorba despre un conflict pe un teritoriu european. În rândul slãbiciunilor europene se cuvine menþionatã ºi puterea militarã modestã de care dispune Uniunea. care acum au o economie cam de acelaºi ordin de mãrime cu Europa. Europa celor cincisprezece are un volum al produsului intern brut cam de aceeaºi mãrime cu cel american. cu o capacitate militarã care îi poate permite doar sã rãstoarne un guvern dintr-o þarã bananierã… Într-adevãr. a fost confruntatã cu probleme economice serioase. rata ºomajului în Europa se menþine ridicatã ºi. Este un tip de abordare care rãmâne la suprafaþa lucrurilor ºi care sugereazã un mod de tratare inadecvat. avertizeazã The Economist. Mai important este cã Uniunea Europeanã îºi va pãstra ºi în viitor o pondere considerabilã în ansamblul PIB-ului mondial. cu alte puteri. se pare cã „locomotiva Europei“ dã semne sigure de revenire. cel puþin pentru volumul de faþã. SUA deþineau 20% din PIB-ul mondial. a Uniunii Europene. La nivelul anului 1995. Europa nu exceleazã în aceastã privinþã.

aceasta trebuie sã fie neapãrat prioritatea Europei? Trecând peste situaþia particularã pe care o traverseazã Uniunea. Întrebarea centralã se referã. Iar credibilitatea nu poate fi asiguratã fãrã o capacitate de intervenþie militarã modernã. Uniunea Europeanã a sporit cheltuielile militare de la 150 de miliarde de dolari la 180 de miliarde într-o perioadã în care SUA cheltuiau în acelaºi scop 280 de miliarde de dolari. evident. SUA au sporit volumul cheltuielilor militare la 623 de miliarde (buget pentru 2008)98. Noi considerãm cã. Ar fi o discuþie prea complicatã. În momentul de faþã. bugetul american al apãrãrii reprezintã 43% din totalul cheltuielilor militare mondiale. O altã problemã esenþialã este cea a cheltuielilor militare fãcute de Uniunea Europeanã.000 de soldaþi. Situaþia Uniunii Europene este semnificativã pentru stadiul de evoluþie în care se aflã. este suficient sã amintim cã în 2007 administraþia Bush a cerut o suplimentare cu 48% faþã de suma din 200199. ea trebuie sã aibã capacitatea sã fie mobilizatã într-un timp cât mai scurt. sau. meritã sã ne întrebãm dacã Europa trebuie sã-ºi orienteze resursele în aceastã direcþie. o miºcare de rãspuns. numai cã ele se fac. condusã. O întrebare se ridicã automat: este oportun sã o facã. în majoritate. în care problema politicii externe ºi a unei puteri militare comune sunt încã în discuþie. în valoare absolutã. Traversãm într-un fel o perioadã de relansare a cursei înarmãrilor. o sumã care se apropie mult de întreg PIB-ul Rusiei. cel puþin pânã acum. ele se situeazã. Lãsãm la o parte faptul cã aceasta ar presupune clarificarea raporturilor din cadrul NATO. cu o economie care este comparabilã cu cea americanã. Este un paradox cã state precum Franþa sau Anglia sunt puternice din perspectiva volumului ºi performanþelor tehnologice ale armamentului lor. la nivelul celor ale Luxemburgului. unde þãrile Uniunii Europene sunt membre.100 Este adevãrat cã Uniunea Europeanã alocã mult mai puþini bani domeniului militar. în timp ce Europa nu a avut. Supremaþia americanã în acest domeniu este de necontestat. Europa are capacitatea ºi condiþiile de a deveni o putere ºi în termeni militari. SUA alocã domeniului militar circa 4% din PIB.101 Cu o populaþie educatã. Rezultã o mare disipare a efortului financiar ºi o vizibilã lipsã de performanþã. procentual vorbind. neîndoielnic. cu adevãrat importantã. Cheltuielile militare ale Europei nu sunt atât de mici. sunt necesare câteva precizãri. dintre organizaþia nordatlanticã ºi forþa militarã care s-ar crea. de SUA. cuprinzând aproximativ 60. Ca sã ne dãm seama ce distanþã separã SUA de celelalte state din acest punct de vedere. ea nu se justificã (încã o . pentru cã o putere trebuie sã fie credibilã. cel puþin în contextul lucrãrii de faþã. la oportunitatea unei acþiuni de mare amploare. la efortul fãcut în aceastã privinþã de alte puteri ale momentului. Crearea forþei de intervenþie rapidã se justificã. aºa cum este adevãrat cã decalajul care desparte SUA de orice putere semnificativã a lumii de astãzi în domeniul militar este enorm ºi greu de recuperat în urmãtorii ani buni. Anul acesta trebuiau încheiate pregãtirile unei asemenea forþe. raportate. În legãturã cu aceastã temã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 167 de reacþie rapidã“ europeanã. cu performanþe tehnice dovedite. ceea ce înseamnã. Sporirea masivã a cheltuielilor militare din partea Uniunii ridicã problema centralã a oportunitãþii ºi a prioritãþilor sale. oricât ar fi de tentantã o asemenea perspectivã. mai bine zis. a transformãrii Uniunii ºi într-o mare putere militarã. Cât priveºte cheltuielile Germaniei în acest domeniu.97 De curând. în timp ce Uniunea Europeanã este încã slabã. Ea are un mandat strict regional. la nivelul statelor componente.

Ar consuma prea multe fonduri într-o direcþie care nu are o importanþã vitalã pentru Uniune ºi viitorul ei. complexul militaro-industrial a funcþionat bine în SUA. nu „producea“ pentru domeniul civil. Dar nimeni nu poate trece peste faptul cã. Nu se renunþã la un mecanism testat. când nu a fost implicatã în prim-planul confruntãrilor. dupã 11 septembrie. o relansare a cursei înarmãrilor. nimeni nu se îndoieºte astãzi de potenþialul de dezvoltare al Europei. Marea performanþã a Americii acelei perioade a fost capacitatea de a transfera în domeniul civil ceea ce se descoperea în domeniul militar. Europa are prioritãþi economice. La opt ani de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. Dar de ce creºterea s-a declanºat în 1999. Semnalul îl dau. de coexistenþã a unor laturi contradictorii. deºi puternicã. Europa are un aer mult prea clasic ºi. dar nu mai este simbolul ei. ci desemneazã prelungirea excesivã a unei stãri de lucruri. nici în puterea autorului sã identifice ceea ce lipseºte Europei pentru a reveni pe locul de altãdatã. aºa cum am mai spus. Aici ar trebui concentrat efortul investiþional de ordin strategic al Uniunii. Din 1999 are loc. aºa cum au alte domenii la care ne vom referi. care sporesc considerabil bugetul apãrãrii. ªi acest substitut probabil nu s-a gãsit. Problema echilibrului dintre cheltuielile afectate zonei militare ºi cele consacrate dezvoltãrii propriu-zise este fundamentalã pentru vitalitatea unei noi puteri. În felul acesta. Statele Unite. Cu menþiunea cã în ceea ce urmeazã paradoxul nu este vãzut doar în latura sa de conflict sau tensiune internã. deºi existã condiþii de depãºire a acesteia. în orice caz. nu mai deþine poziþia de întâietate pe care a avut-o cândva. deºi dezvoltatã. fie ºi parþial. ºi din experienþele recente. pânã când nu se gãseºte un substitut convenabil. Ne vom limita sã numim câteva din ceea ce Romano Prodi numeºte „paradoxuri europene“. cum ne avertizeazã ºi Paul Kennedy102. deopotrivã. Sperãm cã Europa a învãþat ºi din propriile experienþe. care solicita atâtea fonduri. verificat. la un mecanism care a dat roade. tehnologice. Ruºii nu au reuºit sã punã la punct un asemenea mecanism. a luat naºtere un binom funcþional: statul aloca o parte din PIB cheltuielilor militare. cel puþin în momentul de faþã. de atuurile sale incontestabile în competiþia internaþionalã. pare cã nu se mai aflã în prim-planul proceselor moderne de dezvoltare. dar a învãþat. Iar asigurarea unui mecanism stabil de producere a inovaþiei – o adevãratã performanþã. când nu se contura nici un pericol major? Nu putem sã oferim mai mult decât o ipotezã de rãspuns. cheltuielile militare au început sã creascã. este de înþeles. când pe trupul ei au curs râuri de sânge. În întreaga perioadã a Rãzboiului Rece. Paradoxuri europene Nimeni nu poate nega rolul Europei în evoluþia omenirii. întârzierea în rezolvarea unor . iar specialiºtii considerã cã aici putem identifica una din explicaþiile prãbuºirii comunismului: cursa înarmãrilor. Nu este nici în cãderea. dar acestea se întorceau în economie sub formã de inovaþie. Cã acesta creºte din nou. Europa este o forþã a lumii de astãzi. la opt ani de la dispariþia adversarului principal al Americii. iar „investiþia“ nu se recupera. De ce? Inovaþia este un lucru fundamental pentru un stat modern. lãsãm la o parte relaþia cu NATO). demografice. într-adevãr.168 Geopolitica datã.

În ultima perioadã Uniunea Europeanã . De aceea. Nu este vorba aici numai despre o problemã de prestigiu ºi de imagine. pentru cã rãmânerea în urmã se situeazã la nivelul cauzelor. Începând cu perioada postbelicã. astãzi. strâns legate de cerinþele de creºtere a performanþei economice. Se ºtie cã. Tendinþa s-a confirmat dupã prãbuºirea comunismului. în activitãþi competitive. Formarea propriilor competenþe este un mijloc în aceastã direcþie. atragerea altora este importantã nu numai prin sporul de materie cenuºie pe care îl prilejuieºte. al potenþialului de evoluþie cu care este creditatã. dacã Europa nu va recupera decalajul în aceste domenii de vârf. electronica. cum sunt informatica. Traseele de emigrare a personalitãþilor prin excelenþã creative reprezintã un indiciu foarte sensibil al atractivitãþii unei puteri.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 169 probleme în situaþia în care existã date pentru soluþionare. De aceea. ci ºi prin imaginea pozitivã pe care o proiecteazã asupra þãrilor de destinaþie. Important ºi decisiv pentru competiþia tehnologicã actualã este cã microelectronica. decalajul Europei faþã de cele douã state menþionate începe sã fie vizibil. ºi nu atât cãtre Europa Occidentalã. ºi nu locul unde poposesc aceste minþi. situaþia la nivelul Uniunii Europene este perfect comparabilã cu cea din SUA ºi Japonia. chiar specialiºti de primã mãrime din statele Vestului european emigreazã în America. Europa creeazã. dar nu o face neapãrat pe direcþii prioritare. Istoria Europei aratã cã ea a reprezentat continentul unde veneau. al prestigiului de care se bucurã. pe direcþii vitale pentru evoluþia tehnologicã ºi economicã. În domenii de importanþã cardinalã. indicatorul care anunþã evoluþia viitoare a unei þãri sau a unui conglomerat economic. Europa acuzã o vizibilã rãmânere în urmã. Din punctul de vedere al producþiei ºtiinþifice – numãr de brevete. reþeaua de institute de cercetare etc. Europa creeazã. astfel. poate mai important ºi mai expresiv: cel reprezentat de raportul dintre producþia ºtiinþificã proprie ºi gradul sãu de valorificare. îndeobºte. Situaþia despre care am vorbit va fi înþeleasã mai bine dacã vom trata un alt paradox. cum ar fi chimia sau industria farmaceuticã. dar nu converteºte creaþia în tehnologie performantã ºi în oportunitãþi de afaceri. tendinþa s-a inversat. biotehnologiile. ea nici nu poate emite pretenþii la poziþii de vârf în aceste domenii atât de importante. ºi nu punct de sosire a minþilor de excepþie. spiritele de excepþie. producþia ºtiinþificã reprezintã secretul fundamental al performanþei ºi competitivitãþii. –. cel puþin pe termen scurt ºi mediu. continentul nostru devenind punct de plecare. întârzie costisitor însuºi procesul de construire a propriilor atuuri. informatica. biotehnologiile sunt ramuri care contribuie decisiv la modernizarea ºi ridicarea performanþelor celorlalte activitãþi industriale. în cele din urmã a propriei puteri. publicaþii de profil. de atingerea unei „mase critice“ de specialiºti de mare performanþã. Iatã un asemenea paradox: Europa continuã sã fie locul de unde pleacã spre alte orizonturi minþile strãlucite. Mai mult. al cercetãrii propriu-zise. Când este vorba despre investiþiile în cercetare-dezvoltare. Este adevãrat cã Europa conduce în domenii industriale clasice. ea riscã sã-ºi piardã competitivitatea în sectoarele clasice. de transformare în tehnologii performante. când materia cenuºie de excepþie din Europa de Est a migrat în special cãtre Statele Unite ºi Canada. Dezvoltarea ºi menþinerea competitivitãþii în domeniul cercetãrii ºi tehnologiei înalte este legatã indisolubil de o anumitã concentrare. minþile vremii. atrase de cultura ºi performanþele europene.

Europa va trebui sã iasã din clasicismul sãu actual. Chiar aspirã la statutul de primã putere economicã a lumii. Sã sperãm cã ele vor structura mai bine cercetarea. care condiþioneazã în momentul de faþã performanþa ºi modernizarea economicã ºi socialã. nu ar îmbrãca o notã de dramatism. S-a vorbit mult – ºi cu îndreptãþire – despre decalajul dintre venituri. Aici este vorba despre o regiune care. de atitudinea faþã de inovaþie. aleargã umãr la umãr cu celelalte puteri ale momentului. ºansa de a se împlini în acest câmp se pot dovedi mai importante. din cele mai mari 25 de întreprinderi europene nici una nu este nouã. Aici considerãm cã am putea localiza un alt paradox. inovaþia managerialã. Paradoxul constã în faptul cã Europa întruneºte mai toate condiþiile inovaþiei – producþie ºtiinþificã. Ambele sunt legate de atitudinea faþã de inovaþie pe care o solicitã tehnologiile moderne. Europa dispune de condiþii de inovaþie. dacã nu principalul paradox european. sã-ºi valorifice performanþele educaþionale creând un context propice inovaþiei. Iatã ce ne spune în aceastã privinþã Romano Prodi: „Din cele mai mari 25 de companii americane actuale. nici Microsoft. în toate sensurile ei – inovaþia tehnologicã. învãþãmânt performant. inovaþia socialã –. toate existând de mai bine de 30 de ani. Întâlnim frecvent în literatura de specialitate aprecierea cã Europa are douã probleme esenþiale – dezvoltarea insuficientã a economiei ºi nivelul ridicat al ºomajului.170 Geopolitica a lansat programe care urmãresc sã previnã fãrâmiþarea cercetãrii. Suntem tentaþi sã considerãm cã mai important decât diferenþa dintre venituri este faptul cã Europa nu este consideratã un veritabil avanpost al cercetãrii în domenii esenþiale. cum sunt înaltele tehnologii. ca sã dãm doar douã exemple celebre. sã orienteze eforturile specialiºtilor pe direcþii prioritare la nivel european. ºi numai dupã aceea despre capacitatea mai redusã de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi. a reprezentat leagãnul creaþiei. 19 nu existau sau erau foarte mici înainte de 1960. Nu putem sã nu consemnãm în acest context ºi un alt aspect. sã se dezvolte rapid. în orice caz. un fel de imobilism în a urma cerinþele pieþei. Nimeni nu poate nega faptul cã talentele de excepþie sunt atrase ºi de câºtig. În schimb. nici Intel. care ar alimenta migraþia creierelor. al atitudinii inovative. odatã.“101 Este vorba despre o anumitã inflexibilitate faþã de schimbarea rapidã pentru a capta o direcþie de mare viitor. din punct de vedere economic. esenþial dupã opinia noastrã. Pe atunci nu existau. al modelelor. faþã de crearea condiþiilor optime în care inovaþia. . informaticii sau biotehnologiilor? Nu este vorba doar de o insuficientã capacitate de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi. cea care a consacrat-o ca putere economicã în perioada modernã. dar suferã în domeniul inovaþiei propriu-zise. Cã tinerii Europei pleacã spre alte þãri este o realitate. lucrurile nu ar fi ieºite din comun ºi.. Putem oare concepe astãzi o superputere fãrã ca ea sã deþinã o poziþie de întâietate în industriile fundamentale ale microelectronicii. El nu poate explica procesul ca atare. Dacã aceastã rãmânere în urmã s-ar manifesta în cadrul unei þãri obiºnuite. ci de ceva mai mult. ºi este trist cã astãzi multe minþi de excepþie pleacã de pe continentul care. dar atracþia profesionalã. nivel de instruire a populaþiei ridicat etc. al unei regiuni economice de nivel mediu. dar nu a creat mediul inovaþiei: de la concentrarea cercetãrii la rãsplata inovaþiei de excepþie. direcþionând-o cãtre obiective cu adevãrat strategice. Europa parcã nu mai are avântul.

Europa trebuie sã-ºi recupereze freamãtul novator fãrã de care nu poate aspira la statutul de superputere. a creaþiei. Europa a renãscut în felul acesta. Pentru ca dupã numai cincizeci de ani Europa sã nu mai figureze drept putere politicã semnificativã. cât lanseazã modele. Europa nu a mai fost atentã la ridicarea altor zone. cauzele imediate ale celor douã conflagraþii. Obiºnuitã cu succesul. Conflictele dintre puterile europene au reprezentat. Într-o epocã a creaþiei. Franþa – disputându-ºi primele locuri în ierarhia mondialã. într-adevãr. Un secol care a debutat cu o Europã aflatã indiscutabil pe prima poziþie în ierarhia lumii. O lecþie condensatã de geopoliticã Europa a încheiat de curând un secol care ar putea fi considerat o lecþie condensatã de geopoliticã. pentru cã el nu s-a consumat în întregime. atâta timp cât testeazã idei noi. la sfârºitul ultimei conflagraþii mondiale se întindea un câmp al tristeþii ºi epuizãrii. confortabil. în tipare ºi mândrã de tradiþia care. Îndrãznim sã afirmãm cã ideea lansatã de Monet ºi Schuman a reprezentat cel mai semnificativ produs în domeniul dezvoltãrii propus de secolul pe care tocmai l-am încheiat. . o onoreazã. care a pãtruns nu numai la nivelul clasei politice din þãrile europene. modele diriguitoare. Asemenea tendinþe nu puteau fi sesizate de o Europã politicã prea încrezãtoare în sine ºi prea obiºnuitã sã considere cã reprezintã centrul lumii. Pare prea împãcatã ºi mulþumitã de sine. în mod cert ºi dintr-o examinare adâncã a experienþei amare pe care tocmai o încheiase. Cu þãrile sale fanion – Marea Britanie. O supralicitare a rolului ºi forþei Europei. pentru cã Europa nu este nici întinsã. ºi din forþa pe care o aduce mândria rãnitã. Nu a reuºit prin datele naturale ale existenþei sale. aºezatã. dar. Rusia a înregistrat ºi ea la cumpãna dintre secole o dezvoltare semnificativã. într-adevãr. SUA aveau deja a treia flotã a lumii. nici bogatã (este adevãrat cã într-o vreme ea reprezenta o mare concentrare demograficã). Insistãm asupra acestui moment. pentru a nu mai aminti de puterea sa militarã. S-a confirmat încã o datã cã Europa este mare atâta vreme cât reprezintã un laborator istoric. drept actor internaþional important. Europa s-a aflat la un pas de sinuciderea politicã. aceasta este cea mai importantã bogãþie. Sã nu uitãm cã. Germania. Dovadã cã a ºi fost îmbrãþiºatã în multe pãrþi ale lumii. atunci nu încape nici o îndoialã cã eurocentrismul a reprezentat un asemenea factor. la potenþialul de dezvoltare de care dispun acestea. iar economia þãrii evolua extrem de promiþãtor ºi extrem de îngrijorãtor pentru Europa. De-acolo de unde plecaserã idei mari. A reuºit întotdeauna prin creaþie. istoria i-a administrat una din cele mai severe lecþii. Europa a strãlucit în istorie în ultimele secole (dupã o perioadã la fel de strãlucitã în Antichitate). ci ºi la cel al cetãþeanului obiºnuit. De îndatã ce nu s-a mai înscris pe direcþia principalã a dezvoltãrii. s-a plãmãdit ideea unirii câtorva din þãrile sale cele mai dezvoltate într-o regiune comercialã. ca sã spunem aºa. Probabil ºi din disperarea pe care o dã absenþa unei speranþe. cât aratã lumii posibile cãi de dezvoltare viitoare. la începutul secolului.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 171 nebunia. dacã ar fi sã ne referim la cauzele de fundal. apoi într-una economicã propriu-zisã ºi chiar într-una politicã.

circa o treime din populaþia Europei Occidentale va avea peste 60 de ani. cifrele erau cu totul diferite: 12. România. pentru cã îndreptarea ei este extrem de anevoioasã. înseamnã creºtere demograficã negativã). iar a europenilor de 52. 11. dacã avem în vedere procesele de emigrare. cum ar fi Germania sau Italia. de populaþia sa ºi de calitatea acesteia. proporþiile sunt urmãtoarele: 609 asiatici. privitã altfel. dintr-o mie de persoane. extrem de dureroase. 250 europeni. 14. vârsta medie a americanilor este de 35.6% pentru nordul ºi vestul Africii ºi 4. 119 europeni. 580 erau asiatici.104 Ceea ce înseamnã o mare povarã financiarã ºi. Rata naºterilor este depãºitã de rata deceselor. dar cu atât mai mult în cel demografic. iar cea a europenilor de 37. Iatã evaluarea fãcutã în aceastã privinþã de The Economist. în America Latinã: 25-7. procesul de îmbãtrânire a populaþiei. ºi a scãzut la mai mult de jumãtate. unde se înregistreazã rate negative de creºtere demograficã. În orice domeniu. Iatã raportul dintre rata naºterilor ºi cea a deceselor în alte zone ale lumii: Japonia: 10-7.103 Astãzi. Aici nu este vorba doar despre creºterea unui segment al populaþiei.2.6% pentru America Latinã. sudul ºi sud-estul Asiei. În cazul altor state. vârsta medie a americanilor va fi de 36. Belarus. element-cheie pentru dezvoltarea sa. Aºa se prezintã lucrurile în þãri care. cuplate cu subevaluarea altor zone. în Asia de Sud-Est: 26-8. În 2020. La 1900.5. 3. în Africa: 41-14. rata anualã a deceselor este doar cu un procent mai micã decât cea a naºterilor (ceea ce. 135 americani ºi 132 africani. Acesta nu este un fapt secundar. în SUA: 15-9.7 ani. dar situaþia este similarã în Rusia. Aceeaºi problemã a îmbãtrânirii populaþiei. Tocmai în acest domeniu vital s-a instalat suferinþa principalã a Europei.105 Problema populaþiei este la fel de complexã ca ºi cea a dezvoltãrii. sã înfãþiºãm câteva evoluþii. În 2050. Bulgaria. Amânarea poate fi chiar fatalã. Considerãm cã viitorul Europei depinde de viitorul sãu demografic. în acelaºi timp.7 ani.8% în cazul statelor din centrul.3% în cazul SUA. Ucraina.9% pentru Japonia ºi chiar 4. diminuarea considerabilã a forþei de propulsie economicã pe care o asigurã îndeobºte populaþia tânãrã. Ca sã ne dãm seama de importanþa temei. þãrile baltice. În primul rând. pânã nu de mult. ci ºi de un fapt mult mai grav: în multe din þãrile europene nu se mai asigurã nici mãcar înlocuirea naturalã a populaþiei existente. Un secol mai târziu. Conºtientizarea ei nu poate întârzia. iar cea europeanã a scãzut.5% din populaþia Europei Occidentale avea peste 65 de ani. Procesele asupra cãrora am . În 1990. excelau prin rata creºterii demografice. dacã nu am descoperi ºi acum o atitudine de superioritate ºi de tratare oarecum superficialã a sfidãrilor cu care se confruntã continentul nostru.172 Geopolitica Nu am fi insistat asupra acestui lucru dacã nu am întâlni ºi astãzi puseuri de supraevaluare a Europei. 92 americani (care locuiau pe ambele continente americane) ºi 68 africani. dar în momentul de faþã populaþia europeanã este cea mai redusã comparativ cu populaþiile altor continente. la nivelul ansamblului continentului.103 Nu numai cã ponderea populaþiei tuturor continentelor a crescut. Europa nu poate trãi din tradiþie. Iar Europa nu poate aspira la un loc de vârf în ierarhia lumii dacã nu va gãsi o soluþie la problema demograficã. Dintre acestea ne vom opri la una singurã – sfidarea demograficã – cãreia literatura de specialitate îi oferã o importanþã comunã. Pãrþi întregi din Europa se sting încet… Situaþia capãtã proporþii dramatice dacã avem în vedere cã. Mai ales cã el se cupleazã cu alte tendinþe.

Calificarea. organizarea. de motivaþia ºi angajamentul lor. Împotriva cãreia nu va putea lupta cu nici un sistem de securitate. instituirea monedei unice. Ci doar cu propria populaþie. mai devreme sau mai târziu. . principala problemã de ordin geopolitic a Europei este cea demograficã. Ceea ce înseamnã cu rata ei de creºtere. dar sunt palide – mai ales în perspectiva termenului mediu ºi lung – faþã de tema centralã. Dacã Europa nu opune presiunii demografice externe o forþã de contrabalans internã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 173 insistat în acest capitol – unificarea Europei. cu numãrul acesteia. Dupã unificare. va fi obiect de expansiune demograficã. de capacitatea ºi organizarea lor. oricât de performant. Greutatea geopoliticã a unui stat sau a unei regiuni începe de la o anumitã pondere a populaþiei. nu i se substituie. oricâte mãsuri de precauþie ºi-ar lua. reconstrucþia europeanã etc. Tot ceea ce a fãcut pânã acum Europa a fãcut cu populaþia sa. Izbânda nu poate fi niciodatã desprinsã de oameni. inventivitatea se adaugã numãrului. cea a populaþiei. – sunt foarte importante.

.

devine mai populatã. prada râvnitã de cei peste un miliard de chinezi. mai întâi. Literatura de specialitate vorbeºte despre o Asie aridã ºi muntoasã care porneºte din Turcia. în cele din urmã. în aceastã masã compactã de pãmânt a avut loc expansiunea chinezã. Asia se întinde de la Bosfor ºi de la Canalul de Suez pânã la Pacific. apoi cea otomanã ºi. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii Cele douã Asii geografice Asia este atât de întinsã. partea de coastã a continentului se dezvoltã mai repede.Asia. Deasupra acestei centuri. mai aproape de timpurile noastre. Din punct de vedere geografic. Asia cu o intensã viaþã comercialã. imensele stepe de dincolo de Urali care se continuã cu Siberia puþin locuitã. Sunt mai multe posibilitãþi de a sistematiza aceastã întindere uriaºã ºi compactã de pãmânt. munþi ºi þinuturi aride este marcatã din loc în loc de oaze. se întinde din Peninsula Arabicã prin India pânã în Japonia. pentru cã vestitul „drum al mãtãsii“ lega salba de oaze într-un drum nesfârºit din China spre Asia Micã ºi Europa. Cea de-a doua Asie. capãtã preeminenþã în faþa Asiei aride ºi muntoase. de la Orientul Mijlociu pânã în îndepãrtata Japonie. Asia care cuprinde delte mãnoase. atât de inegalã. cea ruseascã. atât de diversã. perspectiva geograficã. care au culminat cu nãvãlirea tãtarã. de multe ori chiar suprapopulatã. Asia maritimã. Asia pe terenul cãreia se varsã în mare fluviile asiatice. Asia aridã ºi muntoasã a exercitat pentru întregi perioade istorice o preponderenþã indiscutabilã. . în jurul cãrora era grupatã cea mai mare parte a populaþiei din þinuturile respective. În orice caz. Prosperitatea oazelor venea din agricultura care se putea practica pe porþiuni restrânse. asemenea unui „capac geografic“. strãbate Asia Centralã ºi merge pânã în mijlocul Chinei. întâlnim Rusia asiaticã. Din aceste regiuni au pornit valurile de popoare migratoare. În epoca premergãtoare marilor descoperiri geografice. Aceastã centurã de deºerturi. sã experimenteze. încât cu greu poate fi surprinsã într-o privire cuprinzãtoare. O datã cu descoperirea mãrilor ºi a cãilor maritime. O bunã parte a tumultului istoriei vechi s-a consumat în aceste þinuturi. sã inoveze ºi. Ea îmbrãþiºeazã modelul liberal de dezvoltare sau cel puþin asimileazã mai rapid practici specifice acestui model. Asia maritimã s-a ilustrat ca o regiune care a avut înþelepciunea sã se detaºeze de practici ºi modele tradiþionale. dar mai ales din comerþ. Existã. Ea include regiuni culturale ºi demografice distincte.

mai ales în zona ei esticã. precum ºi tensiunile politice. pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasã a multor state din zonã. Pe mãsurã ce înaintãm spre est descoperim „subcontinentul indian“. Legãturile dintre Turcia ºi aceste state se intensificã ºi nu este exclus ca. Dacã secolul al XIX-lea a fost european. în percepþia publicã. foarte bine conturat din punct de vedere geografic de cãtre munþii Himalaya. cum se remarcã în L’Atlas géopolitique et culturel. la forþa economicã ºi comercialã care a consacrat-o drept noul centru al lumii. deopotrivã. Asia Centralã. ca un conglomerat de regiuni istorice ºi culturale. alcãtuitã din Turcia ºi popoarele din Asia Centralã care vorbesc limbi apropiate de limba turcã ºi fac parte din familia popoarelor turcice. Orientul Mijlociu alcãtuieºte un „continent intermediar“ care face legãtura între Africa ºi Asia. La est de Turcia întâlnim spaþiul persan. terorismul a gãsit un loc predilect de pregãtire în unele state situate între Caspica ºi Oceanul Indian. Asiile culturale Asia poate fi privitã. Un relief aparte în masa compactã de pãmânt asiatic are aria turcicã. dar el este moºtenitorul unei impresionante culturi ºi este un stat cu un rol-cheie în zonã. sã ia naºtere o zonã cu accentuate afinitãþi culturale. bogãþiile subsolului. Împinsã într-o anumitã penumbrã. continentul asiatic este redus adesea la aceastã regiune.176 Geopolitica sã se impunã drept o zonã de mare dinamism ºi de remarcabilã prosperitate. Prin urmare. spre vest pânã la istmul ponto-baltic ºi chiar peste acesta. Fenomen aflat în extindere ºi care capãtã o importanþã globalã. cândva un imperiu care se întindea de la Mediterana la munþii Himalaya. deci Asia situatã la vest ºi nord de aceastã mare devine vitalã în lupta împotriva noului flagel. cu particularitãþi de netãgãduit. care timp de 400 de ani s-a extins necontenit spre est pânã la Pacific. ºi apele care strãjuiesc peninsula. în viitor. Sunt autori care nu ezitã sã numeascã secolul XXI „un secol al Pacificului“. Între ele se impune China. încât. Anunþat de dezintegrarea fostului spaþiu sovietic. economice ºi sociale din zonã fixeazã aceastã regiune ca una dintre cele mai fierbinþi ale lumii. nici influenþa imperiului de altãdatã. În nord se aflã Rusia. Identitãþii geografice i se adaugã o pregnantã identitate culturalã construitã în timp ºi exprimatã de una dintre cele mai bogate ºi mai vechi culturi ale lumii. între Oceanul Atlantic ºi cel Indian. De îndatã ce ajungem la Pacific descoperim alte conglomerate culturale. Asia aridã a irumpt în ultimii ani pe prima scenã geopoliticã a lumii. o adevãratã placã turnantã între Europa. secolul XXI urmeazã sã aparþinã acestei regiuni de puternicã dezvoltare tehnologicã ºi economicã. Ca sã ne facem o imagine despre ponderea Chinei în . de la boom-ul economic ºi comercial pe care îl înregistreazã regiunea. la nord. Iranul de astãzi nu mai are nici întinderea. Evoluþia demograficã. Africa ºi Asia. cel de-al XX-lea american. la „tigrii“ ºi „dragonii“ ei. Atât de mult a avansat Asia maritimã în ultima vreme. „China eternã – un cliºeu adevãrat“. aºa cum a fost Mediterana secolului al XVI-lea sau Atlanticul secolului al XIX-lea. acest proces a fost decisiv consacrat o datã cu descoperirea bogãþiilor naturale din Caspica ºi cu lupta împotriva terorismului. poziþia geopoliticã. spre sud pânã la Caspica. având ca lider economic ºi cultural statul de pe Bosfor.

continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 177 istoria omenirii. Malayezia etc.3 miliarde sunt chinezi. India. China este înconjuratã la rândul ei de þãri cu bogate moºteniri culturale: Coreea. Hong Kong. de cãtre Vietnam. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.Asia. model care porneºte de la ideea unei economii orientate cãtre export.2%. Indonezia. a fost de 26. Cel mai impunãtor colos demografic al planetei. a unei economii cu mare grad de mobilitate. concretizatã cu deosebire în rãzboaiele din Coreea ºi din Vietnam. Asia a inaugurat ºi un nou model de dezvoltare. de cãtre China ºi. Între mijlocul anilor ’70 ºi ’90 schimburile comerciale ale regiunii Asia-Pacific evolueazã spectaculos ºi le depãºesc pe cele din Atlantic. 20 de milioane erau chinezi. cât mai informatizatã ºi. La sud-estul Asiei ºi al Chinei întâlnim Asia insulelor ºi a peninsulelor: Birmania. Singapore devin state-model ale dezvoltãrii. Singapore. Asia este pãmântul pe care s-au afirmat mari culturi ºi mari civilizaþii. Taiwan. Europa. De câteva decenii. În anul 1975. în cazul în care se va reuni –. Aproape în mod brutal. Asia inaugureazã o nouã direcþie de evoluþie: Coreea de Sud. Celãlalt colos al Asiei. expansiunea comunismului a atins punctul maxim. bazatã pe valorificarea virtuþilor informaticii ºi dezvoltarea spiritului antreprenorial intern. Nu este întâmplãtor cã în perioada 1990-2000 valoarea exporturilor Asiei. deþinãtoare a unei impresionante culturi. de efortul de refacere dupã rãzboi.2 Considerãm cã se poate vorbi despre o redeºteptare a Asiei la cerinþele modernitãþii. Japonia. este suficient sã amintim cã aceastã þarã a deþinut de-a lungul întregii sale existenþe între 1/5 ºi 1/6 din populaþia lumii. chiar Coreea. de înfruntarea dintre cele douã sisteme politice ale momentului. apoi. în ultima vreme. Când pe pãmânt trãiau 100 de milioane de persoane. privatizarea unor segmente economice foarte importante. Când populaþia lumii a ajuns la 200 de milioane. Conceput de Japonia. 1. capabilã sã ocupe niºele care apar la orizontul dezvoltãrii. în multe dintre statele sale. Indonezia. exportã tot atât cât importã. întrunind indici de competitivitate superiori. Pakistan. din cele 6.8%. mai mare cu ºase procente decât ponderea exporturilor (17. el a fost.7%. Din 1976. aproximativ 40 de milioane erau chinezi. Noul model de dezvoltare asiatic Continent al coloºilor demografici – China. ca pondere în comerþul mondial. de pildã.6 miliarde de oameni ai planetei. mai liberalã. noi metode de stimulare a performanþei. în timp ce valoarea importurilor s-a cifrat la 22. Pacific Rim (Coasta Pacificului) . care include promovarea liberei iniþiative. în altele. Thailanda.1%). În timp ce ponderea importurilor nord-americane în comerþul mondial este de 23. conducerea Chinei este preluatã de cãtre Deng Xiao Ping. India. trece ºi el la o altã strategie de evoluþie. adevãrate puncte de reper în istoria lumii. þarã care cunoaºte ritmuri de dezvoltare impresionante.1 Asia este continentul care are cel mai bun raport între exporturi ºi importuri. o datã cu cãderea Saigonului. Japonia etc. deci. îmbrãþiºat de cãtre dragonii asiatici. Astãzi. Asia a fost rãvãºitã de lupta de eliberare de sub dominaþia colonialã. despre un gen de descoperire mai din vreme a tendinþelor dezvoltãrii actuale. iar din decembrie 1978 se trece la un nou model de dezvoltare.

De aceea. pentru cã dinamismul economic s-a afirmat cu deosebire aici. între Rusia ºi Japonia nu s-a semnat un tratat de pace datoritã insulelor Kurile. Asia de Nord-Est. În primul rând. dacã nu chiar fierbinþi ale configuraþiei internaþionale actuale. conferindu-le chiar o nouã configuraþie. Asia este marcatã de serioase tensiuni ºi vulnerabilitãþi. cum ar fi spus Ion Conea. relaþiile dintre China ºi Taiwan se menþin tensionate. . dar nu un „tot nediferenþiat“3. Australia ºi Noua Zeelandã. aproximativ de patru ori mai mult decât în Europa. unde se întâlnesc interesele a trei mari puteri nucleare (SUA. între care menþionãm Singapore ºi Coreea de Sud. dominatã de cãtre India. Asia-Pacific a atras þãri ºi regiuni care pânã nu de mult fie se þineau deoparte. Impunându-se drept zona cea mai dinamicã a lumii. dar în zilele noastre „punctele de maxim“. Taiwan ºi Hong Kong. calde. Japonia. ale evoluþiei acestui continent sunt în regiunea Asia-Pacific. fie se aflau în alte sfere de influenþã: Australia. traverseazã o perioadã de stagnare prelungitã pe care nu a reuºit încã sã o depãºeascã. cum ar fi Asia Centralã ºi Asia de Sud. putem spune cã Asia încã mai este marcatã de consecinþele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: Coreea este încã divizatã. Dupã cum se observã. ªi. colosul economic al regiunii. Coreea de Sud. Asia de Sud. urmând ca. NAFTA ºi Chile. de asemenea. Asia continuã sã evolueze sub „supravegherea“ SUA. în partea a doua a acestui capitol. India. zone. apoi Asia de Sud-Est. Rusia ºi China) ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia).178 Geopolitica apare drept noul centru mondial. China nu ar fi avut greutatea geopoliticã pe care o are astãzi. a patra regiune este formatã din China. De asemenea. ne vom concentra pe aceastã regiune ºi pe problemele pe care le ridicã din perspectiva abordãrii de faþã. Fãrã dezvoltarea absolut impresionantã din ultimii 30 de ani. acelea care pânã la urmã dau relief datelor geopolitice. parcã pentru a reconfirma rolul-cheie al Chinei în regiune. De aceea. La fel regiunea Asia-Pacific. China ºi Taiwanul (ceea ce aratã cã organizaþia este insensibilã la deosebiri politice). În aceastã zonã a lumii vor locui la mijlocul secolului aproape 2 miliarde de oameni. statele Asiei de Sud-Est (ASEAN). chiar America Latinã. În sfârºit. nu existã o structurã de securitate care sã fereascã regiunea de posibile conflicte. totuºi. o „zonã geopoliticã discretã“. Este adevãrat cã. Asia este mult mai întinsã. Ceea ce ne pune în gardã asupra faptului cã problemele geopolitice nu pot fi tratate separat de cele economice. Vom trata în cadrul acestui capitol patru probleme mari. sã insistãm ºi asupra altor regiuni asiatice. din punct de vedere geografic. În deceniul trecut izbucneºte o crizã financiarã care zguduie þãrile dezvoltate ale continentului. Dacã vom privi mai atent la harta politicã a continentului. patru regiuni în bunã mãsurã distincte ale Asiei de Est. pãrem ºi noi tentaþi sã limitãm Asia la zona Asia-Pacific. Vom explica de ce folosim termenul „regiune“ atunci când vom trata tema Chinei continentale ºi a Chinei insulare. În 1989 ia naºtere APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation) care regrupeazã polii economici ai Asiei: Japonia. În 2001 acest forum s-a reunit la Shanghai. la „stânga“ ºi la „dreapta“ cãreia se aflã Pakistanul ºi Bangladesh-ul.

strategia de conducere a þãrii este orientatã militar. Cele douã puteri economice nu sunt plasate pe continentul propriu-zis: Japonia este o putere insularã. Dar. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 179 Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor Cum spuneam. peninsula coreeanã are o relevanþã care nu poate scãpa. Din punct de vedere geopolitic. Rusia. PIB-ul Germaniei de Est reprezenta 20 de procente din cel al Germaniei de Vest. parcã pentru a adãuga o nouã necunoscutã la o ecuaþie deja foarte complicatã. parte a uscatului propriu-zis ºi Coreea de Sud – ocupând cea mai mare parte a peninsulei. Statele Unite se aflã pe un alt continent. aceastã acþiune.5 milioane dintre coreenii din sud – aproximativ 15% din populaþia þãrii – au rude în Coreea de Nord. Unirea celor douã economii ar costa undeva între 100 ºi 500 de miliarde de dolari. SUA ºi Japonia. O prelungire a continentului. în timp ce Coreea de Sud este incomparabil mai bogatã. în Asia de Nord-Est se întâlnesc interesele primelor trei puteri militare ale momentului ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). ele sunt prezente prin interese. Coreea de Sud – chiar refãcutã dupã criza financiarã asiaticã ºi în ciuda surplusului comercial de 80 de miliarde de dolari – pur ºi simplu nu are banii necesari pentru a iniþia. lucrurile nu au urmat ritmul aºteptãrilor de atunci. aproximativ opt procente din cel sud-coreean. Chiar dacã în politica economicã a Coreei de Nord se simte o orientare mai pronunþat pragmaticã. singurã. parþial. Sã privim mai atent la harta regiunii. dar puternic militarizatã. Divizarea peninsulei coreene în douã state este o relicvã a Rãzboiului Rece. fiind în acest fel mai apropiatã de Rusia ºi. Într-un anume fel. de China. Procesul de apropiere a fost declanºat de întâlnirea celor doi ºefi de state la Phenian pe 13 iunie 2000.Asia. Chiar dacã interesele de fond ale populaþiei ºi ale celor douã state reclamã apropierea ºi cooperarea. Coreea de Sud – democratã ºi prosperã. în 1989. cea de Nord – dictatorialã ºi sãracã.“5 Mai este vorba ºi despre orientarea complet diferitã a regimurilor politice din cele douã þãri. Chiar dacã întâlnirea pãrea sã fie un moment de rãscruce în evoluþia cooperãrii bilaterale. peninsula coreeanã este ea însãºi marcatã de serioase probleme. peninsula putând deveni foarte bine un fel de placã turnantã (vezi harta 13). Iatã ce spune în aceastã privinþã Kent Calder: „Potrivit unui recent studiu al unei bãnci coreene. desprinsã de masa compactã de pãmânt asiaticã. Chiar dacã 7. Þara cea mai micã din zonã este Coreea. iar venitul pe cap de locuitor. peninsula coreeanã reproduce discrepanþele din zonã. exprimând parcã un efort al uscatului de a apropia arhipelagul nipon. Reunificarea Germaniei – celãlalt stat divizat dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã – s-a produs. Prin contrast. Japonia. Dezavantaj care ar putea fi transformat în atu. China. Peninsula coreeanã este „un adevãrat pivot strategic al regiunii“4. Coreea de Nord preponderent continentalã seamãnã mai mult cu continentul – sãracã. la vest ºi nord-vest. Numai cã ea este divizatã: Coreea de Nord. Explicaþiile le putem gãsi în decalajul dintre cele douã state. apropiindu-se prin nivelul economic de standardele puterilor economice. PIB nordcoreean în 1999 a reprezentat cam patru procente din cel sud-coreean. care ar face unificarea coreeanã mult mai scumpã decât unificarea germanã. Reunificarea celor douã Corei întârzie. În . la est. Prima dintre acestea este cã se aflã între giganþi: la nord.

8 Rusia este prezentã în Asia de Nord-Est cu o regiune mai puþin dezvoltatã. slab populatã.180 Geopolitica momentul de faþã. Coreea de Nord. reprezentatã prin þãri ca Japonia. în ciuda unei severe crize economice. situaþia nu poate fi comparatã cu cea existentã acum zece-douãzeci de ani. Pentru aceste douã state.7 Ca sã ne facem o idee mai exactã despre dezvoltarea þãrii ºi despre locul ei în ierarhia mondialã. a eradicat analfabetismul ºi a redus semnificativ decalajele care o despãrþeau de statele dezvoltate.6 Astãzi Coreea este unul din cei mai mari producãtori de circuite integrate pentru calculatoare. Hyundai sunt firme recunoscute peste tot în lume. Aºa cum evolueazã lucrurile pânã acum. pe care l-a achitat deja. Chiar dacã sunt puþine ºanse ca Rusia sã recupereze decalajele economice care o despart de Japonia. prin ritmurile înalte ºi constante de creºtere economicã ºi. Pentru a depãºi criza.3 miliarde dolari. þara a contractat un împrumut de 13. Coreea a reuºit sã creascã venitul pe cap de locuitor de opt ori într-un interval de treizeci de ani. Rusia are resurse naturale. între timp fiind plãtitã datoria cãtre FMI de care vorbeam.8 miliarde dolari. Evident. ºi tehnologie militarã. prin bogãþiile pe care un teritoriu imens le oferã. Daewoo. Agenda asiaticã din ultima vreme a Kremlinului exprimã un interes particular pentru aceastã zonã a lumii. mai sãrac decât India. ceea ce o poziþioneazã pe locul 11 în lume. Majoritatea statelor din zonã sunt interesate în accelerarea cooperãrii dintre cele douã state coreene. reunificarea este o problemã de timp. Cât de mult a fost afectatã þara de aceastã crizã ne putem da seama ºi din urmãtoarele date. Coreea a fost una dintre þãrile unde a izbucnit criza financiarã asiaticã din 1997-1998. Adicã tocmai lucrul de care are nevoie o zonã dinamicã din punct de vedere economic. þara a fost primitã în Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare (OCDE). coroboratã cu lipsa acestora în Japonia ºi Coreea.5 de miliarde dolari. Prin mãrimea naturalã. dar cu mari bogãþii naturale. Nu putem trece mai departe fãrã a insista puþin asupra ascensiunii economice a Coreei de Sud. pentru a nu mai vorbi de SUA. de aceea. sã mai amintim cã astãzi Coreea de Sud are un PNB mai mare decât cel al Rusiei. la mijlocul anilor ’50. este mai curând o barierã decât un punct de contact. În 2001. statul nord-coreean se numãrã printre þãrile care fac eforturile cele mai mari pentru înarmare. Aflat sub ocupaþie japonezã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. apoi devastat de rãzboiul dintre Nord ºi Sud. pentru China. prin populaþie. China. acest stat era. Coreea de Nord a acceptat ca teritoriul sãu sã fie traversat de o conductã de transport a energiei care leagã Rusia de Coreea de Sud. Datoritã unei strategii de dezvoltare ingenioase. iar companiile Samsung. Procesul de apropiere dintre cele douã þãri consemneazã. ele atingeau cifra de 12. Ca urmare a performanþelor sale. Deocamdatã potenþial. Menþionãm acest lucru spre a releva un adevãr: pentru peninsula coreeanã. puterea militarã a Rusiei nu trebuie subestimatã. rezervele valutare ale Coreei se ridicau la 3. China este singura þarã din zonã care poate aspira la statutul de hegemon în regiune. ritmuri lente. chiar ºi de China. un element de sudurã. nu în ultimul rând. cum . La sfârºitul anului 1997. care ocupã cu deosebire partea continentalã a peninsulei. Coreea de Sud. De pildã. prin strategia care ghideazã o asemenea evoluþie. mai ales nu trebuie subestimatã puterea specialã pe care o dau resursele naturale abundente.

aceastã þarã „va fi prea puternicã pentru a putea fi îngrãditã de cãtre Japonia ºi Rusia“. China cunoaºte ritmuri remarcabile de creºtere economicã. în situaþia în care China va înregistra o evoluþie pozitivã în continuare. Japonia este o þarã cu o suprafaþã micã. Japonia are de înfruntat în aceastã privinþã câteva dezavantaje naturale clare: este o þarã sãracã în resurse naturale. Dar diferenþa de dotare ºi instruire nu va putea fi aºa de pregnantã încât sã compenseze dezavantajul numãrului. Este adevãrat cã. dar pe o perioadã de 10-15 ani ea nu va fi în mãsurã sã recupereze decalajul faþã de Japonia ºi în nici un caz nu va putea deveni curând un exportator redutabil de capital. aceste state fiind invadate în 1917 ºi ocupate pânã în 1945 de cãtre noua putere insularã. Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii Colosul economic al regiunii este de departe Japonia.10 Deþinând cam 30 de procente din rezervele financiare ale lumii. cam o datã ºi jumãtate mai mare decât România. iar cu forþa imensã pe care i-o asigurã superioritatea demograficã se va putea impune drept puterea dominantã în zonã. Ceea ce ar putea face din Asia de Nord-Est „un sistem multipolar. China va recupera parþial asemenea decalaje. Insistãm asupra Japoniei ºi semnificaþiei geopolitice pe care o are ridicarea acestei þãri din douã motive. În acelaºi timp. De aceea. tehnologic ºi financiar al zonei. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 181 precizeazã ºi John Mearsheimer. unii autori nu ezitã sã vorbeascã despre Japonia ca despre un „pitic geopolitic“. vom consacra regiunii reprezentate de China ºi teritoriile locuite de chinezi o analizã de sine stãtãtoare în cadrul acestui capitol. Dar. Nici populaþia. Japonia va continua sã fie cel mai puternic stat din punct de vedere economic. ea ºi-a propus sã lanseze pânã în 2008 opt sateliþi de supraveghere. Japonia este limitatã ºi de prevederea constituþionalã care interzice dezvoltarea unei armate puternice ºi susþinerea unui program de înarmare. . Este puþin probabil cã Japonia va putea deveni mai mult decât un lider economic.000 km². de o bunã bucatã de vreme.9 Pentru cã nu este tot atât de puternicã precum Japonia (PNB nipon pe cap de locuitor este de 24 de ori mai mare decât cel chinez). Cum am subliniat. Japonia are ºi astãzi capacitatea tehnologicã ºi forþa economicã de a organiza o armatã modernã.Asia. Acum ne limitãm sã subliniem cã. Având în vedere acest lucru. PNB japonez este de douã ori mai mare decât al Chinei ºi de 12 ori mai mare decât al Rusiei. având un rol crucial în finanþarea unor proiecte la nivel global. Din decembrie 1998.11 În regiune. Japonia a convenit cu SUA un program comun de cercetare în domeniul apãrãrii privind armele balistice. de dimensiuni reduse ºi plasatã geografic departe de continentul propriu-zis. dacã va continua sã creascã în ritmurile de pânã acum. dar este dificil sã ne imaginãm cã aceastã þarã va putea converti forþa economicã realã într-un avantaj strategic decisiv. Japonia este cel mai mare exportator de capital. superioarã armatelor statelor din zonã. ea va fi întotdeauna confruntatã cu o problemã de proiectare a puterii. Japonia are de învins o reticenþã puternicã din partea Coreei ºi a Chinei. dramatic de dezechilibrat“. De asemenea. de 377.

într-un fel sau altul. Vom insista asupra câtorva elemente durabile ale acestei experienþe. în ultimii ani. autoare de recorduri. unul din cele mai mari PIB pe cap de locuitor de pe glob (cel puþin dintre þãrile mari). China. Iar când aceste recorduri nu au mai apãrut sau nu au mai apãrut aºa de frecvent. Japonia se aflã de-abia pe locul al ºaselea din punctul de vedere al populaþiei. ridicarea Japoniei are ºi o pregnantã conotaþie geopoliticã. pentru cã am fost tentaþi sã evaluãm ºi sã mãsurãm lucrurile din perspectiva geopoliticii tradiþionale: teritoriu. Creºterea spectaculoasã a ponderii economiei asiatice în economia lumii nu ar fi fost de conceput fãrã aceastã inovare a modelului dezvoltãrii. ci pe creaþie ºi care. . ci constituie rezultatul unei strategii elaborate în perioada imediat postbelicã ºi care a produs rezultatele la care ne-am referit. cu deosebire în zona informaticii. Dacã avem în vedere chiar ºi numai continentul asiatic. bogãþii. Faptul cã Japonia întâmpinã dificultãþi reale în depãºirea unui anumit tip de blocaj care a fãcut ca. inclusiv de cãtre China. dupã China. în acord cu noul context tehnologic ºi economic postbelic. experienþa japonezã parcã nu a mai interesat. scoþând analiza din domeniul cifrelor prea abundente ºi obsesiv repetate. India. Sã nu uitãm cã numãrul japonezilor este de zece ori mai mic decât al chinezilor. a fost preluat de cãtre celelalte state asiatice. Japonia a inaugurat un nou model de dezvoltare. populaþie.182 Geopolitica chiar dacã numãrã peste 126 milioane de locuitori. aºa cum evoluþia spectaculoasã a Asiei de Est ºi a unor state din Asia de Sud-Est nu ar fi fost de conceput fãrã experienþa atât de instructivã a Japoniei. De bogãþii naturale nici nu mai este cazul sã amintim. creºterea zero sã alterneze cu creºteri modeste sau chiar creºteri negative nu afecteazã în nici un fel semnificaþia geopoliticã a succesului economic repurtat de Japonia în perioada postbelicã. Ridicarea Japoniei nu este întâmplãtoare. Un al doilea motiv: în spaþiul est-asiatic a apãrut un nou actor de primã mãrime. A existat o întârziere considerabilã în perceperea acestei semnificaþii. Deci Japonia nu deþine nici atuul populaþiei. De aceea. Japonia revoluþioneazã domeniul ºi datoria noastrã este sã relevãm aceastã contribuþie. totuºi. dar nu se mai aminteºte nimic sau se menþioneazã câteva lucruri în treacãt despre Japonia. fiind pe pragul de a fi abandonatã în favoarea alteia. „Miracolul japonez“ de ieri a fost înlocuit cu „miracolul chinez“ de astãzi. aceastã þarã are al treilea produs intern brut din lume. care a consemnat în ultimul sfert de veac o dezvoltare cu adevãrat impresionantã. Indonezia. Pakistan ºi chiar Bangladesh. de peste douã ori mai mic decât al americanilor. Ceea ce ne-a surprins este cã în ultimele lucrãri ºi studii despre Asia sau despre geopoliticã se vorbeºte aproape în exclusivitate despre China – care are într-adevãr ºanse sã devinã un actor mondial de primã mãrime –. nu ar recomanda Japonia drept candidatã la un loc fruntaº în ierarhia statelor lumii. Contribuþia durabilã a Japoniei la redefinirea contemporanã a geopoliticii tinde sã ocupe un loc minor sau sã fie tratatã într-o manierã superficialã. ªi. mai proaspete. este cel mai mare creditor financiar al lumii ºi deþine întâietate într-o serie de ramuri ale industriei. pornind de la condiþiile particulare ale acestei þãri. care au fixat o imagine de tip almanah a Japoniei. Aºa cum succesul Chinei de astãzi nu umbreºte în nici un fel contribuþia durabilã a Japoniei la plãmãdirea unui nou model de creºtere bazat nu pe resurse. de nouã ori mai mic decât al indienilor.

înzestrarea cu bogãþii naturale.“ Schimbare determinatã de intrarea în era comerþului global. cu resurse naturale bogate ºi poziþionare strategicã. „Partea geopoliticã“ în ecuaþia explicativã a puterii nu dispare. capacitatea militarã. ducând la rãsturnãri dramatice în modul de judecare a puterii unui stat. Experienþa Japoniei este sau constituie un îndemn la prefacerea instrumentelor cu care opereazã geopolitica. Iar întârzierea cu care a fost perceputã importanþa experienþei japoneze se datoreazã ºi acestei inversãri. Lumea nu a înþeles la timp extraordinara schimbare a bazelor acestei puteri. Raportul dintre populaþia americanã ºi cea japonezã e de 2 la 1. în acest sens.“13 La sfârºitul deceniului al optulea.Asia. faptului cã modelul de dezvoltare nipon a sfidat formula tradiþionalã care asocia în mod univoc puterea cu mãrimea fizicã ºi bogãþiile naturale.] De altfel. state care sunt capabile sã iasã pe piaþã cu preþuri competitive. ºi anume modul în care concepem premisele care stau la baza apariþiei unei puteri mondiale […]. În teoria dezvoltãrii este o rãsturnare copernicanã. „când puterea nu mai aparþine în mod automat acelor state cu un teritoriu întins. pe baza unor criterii fizice. sau chiar înainte de anii ’70. Cline12: Puterea = [Masa criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã. dar ocupã poziþia a doua. cu altã dispunere a elementelor. Dupã cum apreciazã Ezra F. totuºi. O experienþã care ne propune un model bazat pe cu totul alte premise. Interesant este cã autorul citat nu neagã în nici un fel importanþa elementelor clasice ale puterii. cum ar fi suprafaþa. reacþia dominantã a marilor puteri a fost de amuzament combinat cu fascinaþie. El a forþat ºi lansarea unor noi ecuaþii de determinare a puterii. economia Japoniei a ajuns sã reprezinte aproximativ 2/3 din cea a Americii. se poate afirma cã miracolul japonez a contrazis multe dintre teoriile care încercau sã explice într-un mod clasic puterea unui stat. fãrã reprezentarea adevãratei dimensiuni a succesului japonez. Revenim. conceperea puterii doar în paradigma sa clasicã. sã adune ºi sã analizeze informaþia relevantã ºi sã fie la înãlþimea rigorilor comerþului internaþional. . este puþin probabil ca aceastã formulã sã fi putut apãrea la începutul secolului. la ecuaþia propusã de Ray S. sã recapitulãm dezavantajele fizice copleºitoare ale acestui stat în comparaþie cu SUA. ci acelor state care posedã resurse umane ºi instituþii performante. poziþionarea strategicã. înainte ca experienþa japonezã sã se impunã ºi sã forþeze cumva renunþarea la definirea puterii unui stat în termenii prefiguraþi de mãrimea teritoriului. fundamental sprijinitã pe alte aserþiuni. Japonia este ceva mai micã decât California. Vogel. abundenþa bogãþiilor naturale. Pornind de la acest rezultat spectaculos. Japonia este dependentã de resurse energetice în proporþie de 85%. a întârziat recunoaºterea ºi reprezentarea fidelã a semnificaþiei adevãrate a ridicãrii economiei japoneze: „un factor de adâncime a fãcut ca lumea sã reacþioneze cu atâta întârziere la succesul japonez. ªi. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 183 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia geopoliticã a traseului parcurs de Japonia în perioada postbelicã. Ca suprafaþã.

propulsate de cooperarea dintre stat ºi industrie. În anii ’70. Atunci au început ºi fricþiunile dintre cele douã state. echipamente. automobile ºi piese pentru maºini industriale s-a vãzut întrecutã de cea japonezã. una dintre ameninþãrile la adresa SUA ar fi fost ca procesele din interiorul Japoniei sã stimuleze o direcþie de dezvoltare pro-sovieticã. a venit rândul industriei de electronice. ci ºi în poziþia dominantã pe care o deþine în industriile viitorului. Americanii au fost absolut încrezãtori în a da Japoniei mânã liberã sã se dezvolte. Cel mai îngrijorãtor semnal a fost acela cã Japonia a întrecut Statele Unite în unele sectoare-cheie ale acestei industrii: componente microelectronice.184 Geopolitica Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon Imediat dupã rãzboi. izbucnirea rãzboiului în Coreea au fãcut din Japonia un aliat preþios într-o eventualã confruntare cu lumea comunistã. Ceea ce a contrazis stereotipurile potrivit cãrora japonezii nu vor fi competitivi pe piaþa înaltelor tehnologii (în anii ’70 circula butada cã japonezii nu vor fi niciodatã în stare sã construiascã o maºinã de lux) ºi a stârnit temerile occidentalilor cã sunt supuºi unei „dezindustrializãri“ treptate. Relaþiile bilaterale „au mers prea bine“. ajutor care nu poate fi înþeles în afara rivalitãþii americano-sovietice. industria americanã producãtoare de televizoare. monitoare. Japonia începe sã se impunã ºi pe piaþa sistemelor integrate. Americii. având ca motiv imediat competitivitatea sporitã a produselor textile japoneze ºi a producþiei de oþel. importanþa acestei þãri a crescut. Datã fiind ºi capacitatea deosebitã a Japoniei de a bloca operaþiunile navelor sovietice în Pacific. „America a ieºit învingãtoare din rãzboi. economia japonezã reprezenta a zecea parte din cea americanã. În acel moment. Japonia a ieºit învingãtoare din pacea care a urmat“14. În 1952. imprimante. domenii în care supremaþia aparþinea. cum s-a spus. Marele ajutor al americanilor nu a constat în banii oferiþi pentru reconstrucþie. În anii 1978-1979. Japonia s-a concentrat pe crearea unei economii bazate pe export. SUA au fost nevoite sã îºi schimbe atitudinea faþã de Japonia. Prosperitatea japonezã nu poate fi desprinsã de ajutorul economic american din anii imediat postbelici. arãtând cã forþa Japoniei se mãsoarã nu numai în valoarea produsului naþional brut. condiþia de existenþã a acestei scheme fiind exportul masiv ºi piaþa generoasã a altcuiva. dupã cum se exprima un congresman american. Japonia ºi Statele Unite au semnat primul acord comun de securitate. spun unii comentatori. iar economia Japoniei reprezenta doar 4% din economia americanã.15 . a software-ului specializat. SUA asigurau peste 40% din producþia globalã. Schema de dezvoltare a economiei japoneze a funcþionat pentru cã s-a cuplat cu imensa piaþã americanã. ci în piaþa oferitã aproape în mod naiv. De aceea. În anii ’60. În deceniul urmãtor. procesoare. Problema care a apãrut pe parcurs a fost cã Japonia a valorificat mai bine contextul respectiv în beneficiul propriu. valoarea produsului naþional brut pe cap de locuitor în Japonia a depãºit-o pe cea din SUA. Japonia a profitat de piaþa americanã pentru a-ºi pune la punct un aparat productiv extrem de performant. Triumful lui Mao. În anii ’80. Sau. în mod tradiþional. microprocesoare. industria japonezã high tech a început sã constituie o ameninþare pentru marile firme americane producãtoare de semiconductori ºi computere.

În 1987. imediat dupã cea americanã. în mod negativ. Numai cã exporturile japoneze nu au scãzut.16 Japonezii alocã mai mult timp planificãrii ºi proiectãrii ºi investesc mai mulþi bani ºi timp în produse noi. Când americanii ºi-au întors privirea spre cost. declanºând „endaka“ (în japonezã. accesul produselor strãine de acelaºi profil pe piaþa japonezã este blocat. în jurul unui 2%. deficitul comercial al SUA se va reduce. prin care bãncile centrale din þãrile vest-europene. biotehnologie. japonezii s-au îndreptat spre calitate. Ca procent din PNB. era yenului atotputernic). Important este cã americanii cumpãrau cam 1/3 din exportul nipon. În anii ’70. au recurs la mãsura de depreciere a dolarului în raport cu yenul. împreunã cu Statele Unite. apoi unul dintre cei mai mari investitori strãini. japonezii au urmãrit costul. au reuºit sã se situeze cu un pas înaintea europenilor ºi a americanilor. Atâta timp cât nu se obþine o cotã semnificativã de competitivitate. Japonia aloca peste 3%. devenind de 4 ori mai mare decât cea a investiþiilor SUA în Japonia. telecomunicaþii. Valoarea investiþiilor japoneze în SUA a crescut. economia japonezã a urcat pe locul al doilea. declasând Marea Britanie din aceastã poziþie. în timp ce SUA a stagnat. Ca urmare a planificãrii ºi a viziunii de perspectivã. Televiziunea prin satelit a reprezentat o astfel de industrie. În felul acesta. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 185 În a doua jumãtate a anilor ’80. Se preconiza cã. iar Japonia va fi cel mai tare influenþatã. Japonia angaja în laboratoarele de cercetare cu 70. Japonia a devenit cel mai mare creditor al lumii. valoarea investiþiilor directe ale Japoniei în strãinãtate s-a ridicat la 67. de aceastã mãsurã. anul celebrului Acord Plaza. plasând Japonia pe locul al treilea în clasamentul investitorilor. Când revoluþia calitãþii a atins ºi cele douã þãrmuri ale . iar valoarea rezervelor bancare a atins cote astronomice. apoi cea mai mare sursã de ajutor financiar extern. La începutul anilor ’90. depãºind ºi din acest punct de vedere SUA. Au contat foarte mult ºi domeniile cãtre care se îndreptau banii pentru cercetare ºi dezvoltare: în SUA cu predilecþie cãtre domeniul militar ºi medicinã. Puterea de cumpãrare a yenului s-a dublat. iar bursa de valori japonezã a devenit cea mai importantã din lume.000 mai mulþi cercetãtori ºi ingineri decât SUA ºi folosea de zece ori mai mulþi roboþi pe liniile de asamblare. Alte explicaþii ale performanþelor economice: japonezii investesc mai mult decât americanii în cercetare ºi dezvoltare. Drumul cãtre performanþã Una dintre strategiile cele mai eficiente a fost concentrarea pe un anumit sector.5 miliarde de dolari. prin aprecierea yenului în raport cu dolarul.000 de dolari (locul al doilea în lume). importurile mai mult. procent aflat în creºtere. pentru a þine sub control exporturile japoneze. firmele nipone au rãgazul sã-ºi construiascã o poziþie solidã ºi sã atace piaþa externã cu succes.Asia. În 1989. rata economiilor era de 3 ori mai mare decât în America. exporturile americane vor costa mai puþin. venitul anual pe cap de locuitor a ajuns la 17. Anul care a declanºat tendinþele ascendente ale yenului este 1985. când americanii se concentrau pe volum. pentru a creºte performanþele sale economice ºi a-l impune pe piaþa mondialã. la un moment dat. în Japonia în principal cãtre computere.

Astãzi. japonezii s-au concentrat pe înjumãtãþirea timpului dedicat apariþiei unui produs complet nou.186 Geopolitica Atlanticului. spre exemplu. În plus. Ele analizeazã informaþia ºi decid în ce locuri trebuie cãutatã. Japonia a declanºat. în epoca informaþionalã. pe probleme generale sau punctuale. Nici o altã þarã nu are mai multã experienþã în evaluarea funcþionãrii instituþiilor.7 milioane de ore de proiectare ºi lucru efectiv. a început o perioadã de adaptare. conformarea la regulile grupului. strângerea de informaþii de la oricine. Persoanele oficiale aflate la niveluri înalte ale administraþiei au o responsabilitate deosebitã în ceea ce priveºte acumularea cunoºtinþelor ºi a informaþiilor. japonezii fãceau progrese în flexibilitate. Vogel. ale comunitãþii. Japonia (ºi þãrile din Asia de Est) sunt binecuvântate tot cu douã daruri: posedã resursele umane cele mai performante din lume ºi dispun de sistemele tehnologice în mãsurã sã le punã în valoare. În timp ce europenii se strãduiau sã perfecþioneze producþia de masã. europeni sau americani producerii unei maºini. afaceri. învãþãmânt. pe scurtarea perioadei de proiectare ºi a celei de execuþie. artã. Dupã selectarea celor mai bune modele. pentru strategii pe termen scurt sau lung. adaptate de cãtre Japonia. specialiºtii în Franþa sã studieze modul în care francezii au rezistat cu succes invaziei produselor britanice. dacã e sã explicãm ascensiunea Japoniei printr-un indicator sintetic. Referindu-se la aceastã paradigmã care pune accent pe trãsãturile de caracter ale japonezilor. administraþie. Vogel accentueazã exact aceastã direcþie: „Cu cât am examinat mai mult abordarea japonezã a organizãrii moderne. dupã 1. printre obiectivele lor se numãrã adunarea de exemple oferite de þãrile respective. producând. cât mai ales cu structurile organizaþionale specifice. americanii ºi europenii în doar 60 de luni ºi cu efort de-a lungul a 3 milioane de ore. chiar dacã în momentul în care se solicitã o informaþie nu se ºtie exact dacã sau pentru ce va fi utilã. . spiritul de sacrificiu. ataºamentul faþã de muncã. din orice domeniu. exemple care ar putea fi preluate. Japonia a utilizat specialiºti care sã analizeze forþa ºi slãbiciunile comparabile ale instituþiilor din fiecare þarã modernã. considerând cã vrednicia. ºi mai spectaculoase sunt diferenþele în ceea ce priveºte capacitatea de a ieºi pe piaþã cu un model absolut nou: japonezii pot sã proiecteze. armatã. considerã Ezra F. Ministerul Industriilor ºi al Comerþului Internaþional ºi-a trimis. sã construiascã ºi sã punã în vânzare un model nou de maºinã în 46 de luni. America a fost binecuvântatã cu douã lucruri strâns legate între ele: posedând cele mai bogate resurse naturale din lume. acesta este dorinþa de cunoaºtere. În cadrul fiecãrui minister.“18 În 1968. automobile adaptate cerinþelor clienþilor individuali. un numãr de experþi urmau cursuri de specializare în strãinãtate. a dezvoltat un sistem industrial care sã le valorifice. un proces de examinare atentã a celor mai bune instituþii din lume în fiecare sector: guvern. autodisciplina. rãbdarea. de pildã. Steven Schlosstein face o paralelã sugestivã: cu un secol în urmã.17 Ezra F. Acestea se reflectã în diferenþele considerabile între timpul alocat de japonezi. Existã autori care explicã performanþele economice prin trãsãturile specifice populaþiei nipone. în crearea sau restructurarea lor printr-o planificare raþionalã care sã vinã în întâmpinarea cerinþelor viitorului. programele politice ºi planificarea riguroasã. pe o perioadã de douã decenii. au contribuit la succesul japonez. cu atât m-am convins cã succesul japonezilor are de-a face mai puþin cu trãsãturile de caracter.

2001. se poate situa în inima activitãþii comerciale a unei regiuni care reprezintã cea mai dinamicã parte a continentului. performanþe economice. SUA. experienþã dublatã de aviditatea de informaþie. 2003. Marea Britanie Japonia. Prin experienþa din ultimele decenii.2% 0. Malayezia Japonia. a doua zi dupã dezastru. Japonia. SUA. va trãi ºi va avea valoare aproape independent de succesul propriu-zis pe care l-a prilejuit. The World Factbook. în spatele cifrelor economice vom descoperi ºi o realitate socialã. 1999.2% – Sursa: World Bank Atlas. SUA.Asia. Relaþiile cu regiunea Sã privim tabelul care urmeazã. Cohen. in Saul B. semnificaþia geopoliticã a succesului repurtat de aceastã þarã nu constã în nivelul performanþelor economice. ci din faptul cã deþine un stoc de cunoaºtere. de aceea. 278 Dacã vom analiza mai îndeaproape datele prezente în tabel. Forþa Japoniei nu provine numai din valoarea Produsului Naþional Brut. Þara Singapore Malayezia Coreea de Sud Australia Thailanda Filipine Indonezia Taiwan Principalii parteneri comerciali Japonia. SUA. Fiind principalul partener comercial al . Rowman & Littlefield Publishers. Cum o þarã de dimensiuni mici. cit.0% 5. Singapore Investiþiile strãine directe (% din PNB) 9. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 187 Deci Japonia nu a acumulat doar un surplus comercial. dar nu poate fi negatã. SUA. Strategia degajatã de experienþa Japoniei poate fi modificatã. Germania Japonia. care poate face ca primele douã sã reaparã oricând. Japonia ne transmite un adevãr esenþial: forþa ºi importanþa geopoliticã se sprijinã din ce în ce mai mult pe forþa umanã întrupatã în calitatea modelului de dezvoltare ºi în vitalitatea acestuia. adaptatã.5% 2. ci ºi o remarcabilã expertizã în cunoaºterea instituþiilor altor þãri ºi în capacitatea de adaptare a lor la particularitãþile Japoniei. Singapore Japonia. revirimentul economic ar putea reîncepe. respinsã chiar.6% 2. ea se va bucura de o anumitã perenitate.4% 1. SUA. El ne aratã locul pe care îl ocupã Japonia în viaþa comercialã a Asiei. tocmai pentru cã sunt întrunite toate condiþiile umane ale dezvoltãrii. De aceea. Singapore Japonia. dacã ne-am putea imagina o catastrofã economicã în Japonia. în acord cu cerinþele lumii de astãzi. China. SUA. p. Cu alte cuvinte. Lanham. ci în prefigurarea drumului cãtre performanþã. un „pitic geopolitic“. Singapore Japonia. Singapore SUA.3% 2. Geopolitics of the World System.

semiconductori ºi automobile din Coreea de Sud a luat naºtere în dependenþã directã de tehnologia ºi pãrþile componente japoneze. Companiile de construcþii de automobile din Japonia au filiale care produc diverse pãrþi componente: motoare în Thailanda. aºa va evolua ºi zona în ansamblu. cea mai mare fiind criza financiarã din 1997-1998. economiile lor s-au pus în miºcare. a trebuit parcurs un drum lung.188 Geopolitica statelor din regiune. le îmbunãtãþesc performanþele ºi le exportã din nou. dar ºi al oamenilor obiºnuiþi. Între caracteristicile sale se numãrã ºi faptul cã el abandoneazã datele modelului colonial. Poate mai presus de orice. modelul asiatic conceput de cãtre Japonia instituie un raport de complementaritate între economii. de pildã. Prin urmare. Pentru companiile de computere. uneori chiar cãtre þãrile de unde a fost fãcut importul. În anii ’90. ci ºi forþa lor de muncã. al cãrei rezultat însemna beneficii. pentru îmbunãtãþirea performanþelor unor produse. avantajoasã pentru întreaga regiune. în acelaºi timp. Filipine este unul dintre cei mai semnificativi importatori de componente high tech din SUA ºi. pentru stimularea unor industrii. a cãrei primã fazã a fost una de dependenþã. baterii în Indonezia etc. au calificat o forþã de muncã din ce în ce mai numeroasã. din care toatã lumea are de câºtigat. În felul acesta. inaugurat prin promovarea unui nou model de dezvoltare. Câteva exemple. Realitate care începe sã fie resimþitã inclusiv la nivel psihologic. Rezultatul s-a exprimat în mai multe planuri: þãrile respective au importat tehnologie avansatã. au dezvoltat ramuri economice moderne ºi. þãrile din jur au fost confruntate cu dificultãþi. aºa cum necazurile sau involuþiile sale se repercuteazã negativ asupra întregii zone. de o parte. a apãrut ºi a prins rãdãcini ideea de cooperare ºi interdependenþã. bazatã pe o nouã viziune. se declanºeazã o reacþie în lanþ a proceselor de dezvoltare. operaþii. împreunã cu partea japonezã. Acest trend inaugurat de Japonia s-a extins apoi la întreaga regiune. vecinii sãi asiatici au beneficiat din plin de pe urma exportului de capital ºi a bazelor de producþie construite de cãtre japonezi pe teritoriul lor. s-au creat carteluri care au construit peste jumãtate din navele lumii. astfel. ca sentiment efectiv al oamenilor politici. care instituia de la bun început o diviziune asimetricã între parteneri. Japonia nu este doar principalul partener comercial: ea este generatorul bunãstãrii în zonã. reexportã jumãtate din ceea ce importã. dupã care le adaugã noi componente. Anii de experienþã în derularea schimburilor au arãtat acestor state cã ele depind foarte mult de Japonia. a jocului cu sumã zero. implicit. iar Coreea de Sud. unul din cei mai semnificativi exportatori de produse high tech spre SUA. pentru executarea unor operaþii. costuri ºi pierderi. al optulea. Industria de oþel. Bunãstarea sa înseamnã. Ca sã se ajungã aici. de cele mai multe ori ieftinã ºi abundentã. cã aºa cum evolueazã aceastã þarã. s-a trecut la cea win-win. iar asamblarea computerelor se realizeazã în Malayezia. de alta. Ca urmare a acestei colaborãri. s-a ajuns astãzi ca Japonia sã fie al doilea deþinãtor de flotã comercialã din lume. ºi bunãstarea vecinilor sãi. În anii ’70 ºi ’80. De la paradigma win-lose. Statele din zonã au început ele însele sã importe componente sau produse parþial finisate. regiunea devenind o zonã a . Statul mai dezvoltat nu foloseºte doar piaþa statelor cu care se aflã în legãturã. perioadã de adevãrat boom pentru economia japonezã. când economia japonezã a început sã intre într-o perioadã de stagnare. dupã Grecia. automat Japonia devine ºi nucleul economic al zonei. dupã care. Singapore. componentele sunt produse în Singapore.

Rezultatul cumulat al acestei stagnãri de aproape zece ani. dacã îºi propune sã explice factorii acestei dinamici. care sã zdruncine societatea ºi sã reprezinte un semnal de alarmã pentru toatã lumea. Am mai menþiona cã Japonia nu a fost confruntatã cu o crizã majorã. accentuând o problemã pe care Japonia a avut-o dintotdeauna. Iar fluxuri externe de capital s-au mãrit de aproape patru ori. Ca atare. mult mai puþin competitiv. pentru prima datã în ultima sutã de ani. sectorul orientat spre export nu mai poate compensa eficienþa modestã a sectorului intern.100 de miliarde. În ciuda problemelor pe care le traverseazã în momentul de faþã. se pare.Asia. Succesul iniþial s-a datorat ºi faptului cã producþia orientatã cãtre export a beneficiat de pieþe mari. mai ales cã þara. rolul de locomotivã a dezvoltãrii. de 0. corelat cu creºterea altor economii. dar ºi alte aspecte care în contextul de faþã capãtã o relevanþã deosebitã. În momentul de faþã. de la 300 de miliarde de dolari la mai mult de 1. spun unii comentatori. Japonia se confruntã ea însãºi cu dificultãþi. creºterea acceleratã a economiei nipone dintre 1975-1990 permitea dublarea standardului de viaþã la fiecare 23 de ani. Producþia manufacturatã a Japoniei este în continuare mai mare decât cea a SUA. Prin urmare. Ea va continua sã fie principalul generator de investiþii de capital. A fost un proces de eroziune lentã la care. Economia niponã este consideratã de mulþi analiºti o economie dualã. intern. când aceste decalaje se reduc. Japonia rãmâne de departe cel mai bogat ºi cel mai avansat stat din toatã Asia. valorificând prompt decalajele din Asia. În ultimii ani creºterea sa economicã a fost minimã. în continuare. rolul Japoniei de lider economic. În timp ce deficitul comercial al SUA se pãstreazã la acelaºi nivel. face ca. Japonia va îndeplini. raporturile rigide între firme ºi structurile statale.19 O serie de analiºti. Dacã aceastã disciplinã se ocupã cu dinamica spaþialã a puterii.5%. ponderea Japoniei în PIB-ul global ºi în activitatea comercialã internaþionalã sã fie în scãdere. cu preþul prelungirii crizei propriu-zise. chiar dacã recunosc perioada dificilã pe care o traverseazã Japonia. Un sector extrem de competitiv reprezentat de industriile japoneze orientate spre export ºi altul. mulþi analiºti considerã cã pericolul adevãrat pentru japonezi nu ar fi cataclismul. Ritmul de creºtere din ultimul deceniu. fiind cel mai mare creditor mondial. Astãzi. ci acest proces de erodare lentã. surplusul comercial al Japoniei s-a dublat în ultimii zece ani. Printre explicaþiile frecvente ale întârzierii relansãrii se numãrã. atunci ea nu poate face . De pildã. face ca aceastã dublare sã aibã loc la peste o sutã de ani. Prezenþa economicã atât de pregnantã a Japoniei declanºeazã o dezbatere de mare actualitate pentru geopoliticã. tendinþã susþinutã puternic de marile centre financiare din Tokyo ºi Singapore. impulsionând toatã regiunea. Produsele ieftine ºi bune din Asia exercitã o adevãratã atracþie pentru japonezi. De aceea. dar cu efecte pe termen lung. de baze de producþie în statele continentului ºi de relaþii comerciale intense ºi profitabile. cel puþin pe termen mediu. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 189 schimbului din ce în ce mai echilibrat. considerã cã aceasta nu este decât un moment de respiro înainte ca þara sã declanºeze o nouã ofensivã globalã. vizibilã. consumul intern destul de mic. societatea niponã s-a adaptat. a avut capacitatea financiarã de a estompa orice fenomen dramatic. tehnologic ºi financiar al regiunii nu este pus la îndoialã de nimeni.

japonezii au fost vãzuþi de vecinii lor drept un rãu necesar. fie este prea târziu. Mãrimea. Vecinii câºtigã capital. iar Rusia economicã ar fi cât Japonia fizicã. E ca ºi cum evenimentele care au avut loc în Asia cu jumãtate de secol înainte ar fi rescrise. cât ºi în expansiunea sa spaþialã. Experienþa Japoniei este absolut pilduitoare. Iar cucerirea economicã este mai durabilã. Pe mãsurã ce amintirile rãzboiului se estompeazã. dar care are un PNB de zece ori mai mare decât cel al Rusiei. pentru cã ea trãieºte prin consecinþe. dar se bazeazã din ce în ce mai mult pe mãrimea PNB-ului ºi competitivitatea unei economii. La început. în acelaºi timp. Este o economie suficient de puternicã ºi de competitivã pentru a asculta de comandamentul strategic. de astã datã prin mijloace economice. tehnologie avansatã. Spaþiul naþional este mult mai deschis tehnologiei ºi produselor comerciale în general. o þarã care nu are nici o bogãþie naturalã semnificativã. Dacã am pune alãturi de harta fizicã a lumii o hartã pe care þãrile ar fi reprezentate în funcþie de PNB.190 Geopolitica în nici un fel abstracþie de forþa ºi de competitivitatea unei economii. prin influenþele pozitive pe care le induce. în timp ce Japonia câºtigã forþã de muncã ieftinã pentru industriile exportate ºi pieþe de desfacere pentru produsele sale. dimpotrivã. ºi din ce în ce mai mult drept ceva necesar ºi. ºi. mulþi dintre aceºtia fiind foºti adversari ai Japoniei în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. cel puþin din punct de vedere economic. Din pãcate. atunci Japonia economicã ar fi cam jumãtate din Rusia fizicã. Ca ºi în cazul Japoniei. sunt percepuþi din ce în ce mai puþin drept un rãu. în dinamica internã a unui stat. Neîndoielnic. atunci acela este populaþia. implicit. este interesul statului respectiv sã-ºi deschidã graniþele. În acord cu aceastã viziune. Datele naturale au devenit cu totul insuficiente pentru a înþelege dinamica despre care vorbeam. Sau. atunci când acest lucru se întâmplã. el nu este sesizat la întreaga sa dimensiune. Dacã un factor din seria celor naturale îºi menþine importanþa. Cu trecerea timpului. prezenþa niponã în Asia este din ce în ce mai vizibilã. acela de a fi prezentã acolo unde competiþia este cea mai acerbã ºi. ca prin farmec. de a urma propoziþiile clasice ale geopoliticii ºi de a-ºi consolida poziþiile în zonele învecinate din Asia. fie domeniul de intervenþie rãmâne foarte restrâns. . Mai ales când acestea sunt performante. puterea militarã intrã neîndoielnic în dinamica spaþialã a statelor. Aceasta nu înseamnã cã Asia este neglijatã. Direcþia strategicã a Japoniei este aceea de a fi prezentã în marile centre de inovaþie tehnologicã ºi de prosperitate comercialã. reprezentate de SUA ºi Europa. ceva dezirabil. cunoºtinþele necesare modernizãrii. Este adevãrat cã nici spaþiul nu mai este cel definit de geopolitica tradiþionalã. firmele japoneze îºi concentreazã exporturile ºi investiþiile în spaþiul vecinilor asiatici. dinamica spaþialã a puterii nu numai cã include. Dar cu o pondere mai redusã. Atât în creºterea economicã. O þarã cu o suprafaþã de 40 de ori mai micã decât Rusia. Japonia recâºtigã fostele teritorii. cu alte mijloace. bogãþiile naturale. sã favorizeze dinamica spaþialã a statului care deþine competitivitatea superioarã.

Se inverseazã astfel o piramidã atât de importantã pentru sãnãtatea ºi vitalitatea societãþii în ansamblu: bãtrânii vor reprezenta în Japonia circa un sfert din volumul populaþiei. apar semnale de o anumitã gravitate.Asia. urmeazã Japonia. Apoi natalitatea a scãzut. procentajele. care are o ratã a naºterilor de 12 iar cea a deceselor de 11. La fel. Sunt de luat în calcul nu numai datele primare. iar aniversarea vârstei de 60 de ani era marcatã în fiecare familie în mod deosebit. Referitor la acest aspect.37 în 1955 la 1. Douã sunt motivele de adâncime care au fãcut ca Japonia sã aibã. procentual vorbind. în timp ce în Franþa acelaºi proces ar dura 150 de ani. din acest punct de vedere. astfel. bãtrânii formând astfel un grup mai numeros ºi existând chiar pericolul de a împovãra oarecum societatea. Japonia se confruntã cu fenomenul de îmbãtrânire a populaþiei. Este într-un anumit fel paradoxal cã tocmai din acest domeniu. impresioneazã nu numai saltul. Dupã cum am spus. în timp ce tinerii se vor situa sub o cincime. la problemele care se contureazã în celãlalt segment social. proporþiile. Aproape la fel de alarmantã. Îmbãtrânirea populaþiei ºi mai ales rapiditatea cu care se schimbã raporturile dintre generaþii încep sã constituie presiuni la fel de mari. în fruntea plutonului þãrilor dezvoltate. Marii Britanii sau Germaniei. în mare parte. în mentalitãþile ºi atitudinile acestora. La nivelul anilor ’90. ci ºi iuþeala lui. Rata fertilitãþii a scãzut. Japonia va depãºi Suedia ºi Elveþia în ceea ce priveºte ponderea populaþiei vârstnice ºi se va situa. Pânã de curând. speranþa medie de viaþã se situa în jur de 50 de ani. numai 8% din populaþie avea peste 65 de ani. pot fi detectate modificãri în ceea ce priveºte celebra „eticã . Îngrijorãtor este faptul cã problemele apar concomitent la cele douã etaje ale evoluþiei demografice. media numãrului de copii a scãzut de la 5 în 1955 la 3 în 198920 ºi la puþin peste 2 copii astãzi. de data aceasta negativ. Tendinþele aratã cã populaþia vârstnicã din Japonia se dubleazã în 25 de ani. cu rata naºterilor de 10 ºi cea a deceselor de 7. faima economicã a Japoniei ºi cel alcãtuit de populaþia tânãrã. Astfel. cel reprezentat de tineri. ci ºi transformãrile survenite în interiorul grupului social al tinerilor. De exemplu. chematã sã preia cârma economicã ºi politicã a þãrii. al populaþiei. mai puþin de jumãtate din ponderea pe care o deþinea aceastã categorie socialã în perioada interbelicã.57 în 1989. tocmai pentru cã erau puþini oameni care ajungeau sã trãiascã evenimentul. cel reprezentat de populaþia în vârstã. Înainte de rãzboi. se considera cã cele mai importante schimbãri din societatea japonezã au loc sub impuls extern. La primul etaj. tinerii sub 15 ani numãrau 23 de milioane. Trecem. care avertizeazã. care a fãcut. creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã se conjugã ºi cu alte schimbãri de naturã demograficã. pun în gardã ºi impun o revizuire a prioritãþilor. Dupã Europa. în 1985 procentajul a ajuns la 10% ºi se estimeazã cã în 2015 un sfert din populaþia Japoniei va avea peste 65 de ani. o populaþia vârstnicã de douã ori mai mare decât cea a Franþei. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 191 Cleºtele demografic al Japoniei Semnalam în subcapitolul dedicat miracolului japonez abordãri care explicã acest fenomen prin trãsãturile de caracter ale populaþiei. Primul este creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã. de la 2. În 1975.

Cert este cã aceºti tineri nu au mai fost hãrþuiþi de foame ºi sãrãcie. aºa cum semnaleazã ºi Saul Cohen. sã-ºi stabileascã o politicã limpede în domeniul imigrãrii. ataºamentul faþã de muncã. ca ºi Europa. în Japonia au fost aduºi circa un milion de coreeni ca forþã de muncã. opþiunile ºi prioritãþile. situaþia este mai dificilã.23 . anual. Studii de specialitate realizate sub egida ONU aratã cã Japonia va trebui sã-ºi completeze. Descendenþii lor nici astãzi nu au fost integraþi în societatea niponã. Demografia poate sã explice ºi intensificarea preocupãrilor pentru schimbarea opþiunilor de apãrare ale Japoniei. 37% dintre cei de 30 de ani. Dar. care merg pânã la a contesta valabilitatea aranjamentului postbelic americano-nipon. considerat a fi o constantã a comportamentului cetãþeanului japonez. pentru cã. Japonezii între 30 ºi 40 de ani ar face acest lucru în proporþie de 72%. Japonezii sub 25 de ani nu cunosc experienþa rãzboiului decât prin amintirile bunicilor. Atunci când câºtigul este suficient pentru a petrece timpul liber dupã plac. În cazul Japoniei. deoarece asociau propria prosperitate cu siguranþa oferitã de piaþa americanã. iar bunãstarea a influenþat. De asemenea. 50% dintre cei de 40 ºi 54% dintre cei de peste 50 de ani. tinerii japonezi nu numai cã acceptã. Dacã pãrinþii lor pãstrau o anumitã recunoºtinþã americanilor. deschiderea este preferabilã declinului economic. cei între 40 ºi 50 de ani în proporþie de 68% ºi doar 51% dintre cei peste 50 de ani sunt de acord cu astfel de schimbãri. inevitabil. valorile.000 de imigranþi. Este ilustrativ în aceastã privinþã urmãtorul fapt: între Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial. þara nu este pregãtitã ºi se dovedeºte foarte ostilã ideii de imigraþie. Cert este cã declinul demografic obligã Japonia la un import de forþã de muncã dictat de nevoi de producþie. munca începe sã fie vãzutã de noua generaþie preponderent ca mijloc de a procura bani pentru timpul liber ºi distracþie. Un sondaj de opinie prezentat de revista Look Japan aratã cã 81% dintre tinerii japonezi între 20 ºi 30 de ani intervievaþi au rãspuns cã ºi-ar schimba locul de muncã pentru a-ºi pune în valoare mai bine potenþialul ºi pentru a câºtiga mai mulþi bani. Japonia nu are practic alegere: oricât de dificilã s-ar dovedi. defecþiuni în sistemul de învãþãmânt. dar chiar sunt doritori sã presteze munci plictisitoare.22 Ceea ce va obliga þara. cum noteazã autorul menþionat. fascinaþia exercitatã de posibilitãþile de petrecere a timpului liber.192 Geopolitica a muncii“. Spre deosebire de imaginea japonezului care se odihnea pentru a fi mai bun de muncã dupã sfârºitul de sãptãmânã. tinerii muncesc pentru a avea bani de distracþie. stilul de viaþã. tinerii japonezi de astãzi iau bunãstarea drept fireascã. s-au desprins psihologic de ideea cã piaþa americanã ºi prezenþa americanã în zonã ar fi de neînlocuit ºi dezvoltã atitudini independente. fenomenul de renaºtere a naþionalismului. forþa de muncã cu 600. Numai 25% dintre cei între 20 ºi 30 de ani îºi manifestã disponibilitatea de a-ºi sacrifica o parte din timpul liber pentru probleme de serviciu.21 Cei preocupaþi de aceste modificãri încearcã sã ofere ºi explicaþii corespunzãtoare: efectele occidentalizãrii Japoniei.

care a crescut cu aproximativ 40 de procente în 2000.7 procente în 2000) ºi scãderea sprijinului nipon ar fi erodat bazele interdependenþei dintre cele douã state. nonviolent. Mai este ºi o problemã de echilibru. aºa cum japonezii au avut. Depinde acum dacã aceastã pretenþie va fi înfãptuitã în „stil asiatic“. Coreea de Sud. astfel încât sã formeze o regiune similarã ca mãrime. ambele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate. China reprezintã baza de producþie preferatã pentru firmele japoneze. cumpãtat. Ca sã se dezvolte. ambele sunt însã suficient de puternice pentru a emite pretenþii la supremaþie. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 193 Cãtre un binom de putere chino-nipon? Vorbind de situaþia din regiunea Asia-Pacific. Ambele state luptã pentru crearea ºi consolidarea sferelor de influenþã. Dacã ar fi sã lãsãm la o parte investiþiile fãcute de chinezii din afara Chinei. Iar Japonia le poate oferi din abundenþã pe amândouã. Din punctul de vedere al potenþialului propriu. prin forþa lucrurilor. deºi diferenþele de culturã ºi instituþionale sunt mai mari decât cele din þãrile europene. cele mai mari investiþii directe fãcute în China sunt cele nipone. relaþiile dintre aceste douã state au evoluat bine. China reprezintã al doilea partener economic al Japoniei. þarã a continentului ºi cel mai mare stat al sãu se dovedesc fundamentale pentru echilibrul regiunii de nord-est ºi al Asiei în ansamblu. datoritã forþei de muncã ieftine ºi bine calificate. pe când cea cu China drept una de complementaritate. iar relaþiile comerciale dintre cele douã state cunosc evoluþii promiþãtoare. China a avut nevoie de performanþa tehnologicã niponã. adicã într-un mod silenþios. Populaþia sa este mult mai mare decât a acestor patru þãri la un loc. Comerþul ºi investiþiile care leagã Japonia de þãrile vecine s-au extins. Hong Kong. din punct de vedere economic.24 Demn de subliniat este ºi faptul cã mulþi lideri din sfera economicã a Japoniei vãd relaþia cu SUA drept una de concurenþã. e foarte posibil ca aceastã þarã sã se apropie foarte mult de noile þãri industrializate din regiune. Cel puþin deocamdatã. au ºi vor avea nevoie de piaþa chinezã. economiile dinamice ale celorlalte þãri asiatice ºi ar forma zona economicã cea mai puternicã a lumii de azi. Japonia este mult mai puternicã decât partenerii sãi. ni se pare esenþial sã subliniem cã totul depinde în momentul de faþã de felul cum va fi modelatã relaþia dintre Japonia ºi China. iar economia de 5-6 ori mai mare. poate însã mai dinamicã decât ceilalþi doi mari competitori. Cel puþin pânã în prezent. China este un stat de mãrime impresionantã. Cert este cã. Raporturile dintre cea mai puternicã. Japonia se aflã cu mult în urma SUA ori a Uniunii Europene. ar transforma în sateliþi. astãzi. Taiwan.Asia. care ar reuni douã dintre cele mai puternice economii ale lumii (de fapt. Orice eventual bloc economic compus din aceste . Inclusiv distanþele fizice dintre aceste þãri sunt mult mai mari: Singapore este tot atât de departe de Tokyo precum Londra de New York. ea va avea nevoie de tehnologie ºi surse financiare. de aceea. Iar surplusul comercial al Chinei pe relaþia cu Japonia. Kent Calder vorbeºte de o deteriorare a relaþiilor nipono-chineze. nu a fost în mãsurã sã readucã echilibrul din anii anteriori. poziþiile economice numerele doi ºi trei din lume). Singapore. elementele de complementaritate între cele douã þãri sunt suficient de puternice. Analiºtii vorbesc despre formarea unei posibile axe economice ºi strategice Beijing-Tokyo. Creºterea cheltuielilor militare chineze (creºtere de 12.

o astfel de propunere nu va fi acceptatã de ceilalþi. probabil. mai ales cele intervenite dupã criza asiaticã. dar ea conferã posibilitatea unor miºcãri din care SUA nu ar avea neapãrat de câºtigat. asupra cãreia vom reveni mai târziu – este cã ele ar dori sã lucreze cu toate cele trei puteri economice ale Asiei de NordEst: Japonia. Mesajul dat de aceste state – prin iniþiativa ASEAN plus trei. importante sunt ºi reacþiile sudului asiatic. se poate forma un alt tandem. în felul acesta. astfel. este o agendã din ce în ce mai încãrcatã ºi mai plinã de înþeles. independent de cele spuse mai sus. chino-rus. astfel cã. Ni se par semnificative ºi rezultatele unui sondaj efectuat în Japonia privind securitatea regiunii. Considerãm cã. Considerãm cã aceastã reacþie exprimã o percepþie reprezentativã pentru aceastã parte a lumii. Agenda europeanã este destul de bine conturatã. Din 1998 au loc întâlniri anuale între ºefii de stat chinez ºi japonez. pentru relaþiile dintre statele din nord-estul Asiei. Agenda geopoliticã asiaticã este mai puþin clarã. chiar Indonezia. 70% dintre rãspunsuri spun clar cã întãrirea cooperãrii în regiune este consideratã cea mai bunã formulã de consolidare a securitãþii. ºi de tehnologia niponã. Criza asiaticã a generat. iar aici surprizele sunt practic excluse. ºi de dinamismul Coreei de Sud (aceastã þarã. S-ar cuveni adãugat ºi faptul cã în aceastã zonã este prezentã ºi Rusia. Ea are nevoie ºi de piaþa chinezã. Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare În comparaþie cu agenda economicã. Coreea de Sud ºi China. chiar dacã s-ar adãuga la acest bloc. Dar acestea nu au arãtat dinamismul celorlalþi ºi. de ce ele au diminuat preocupãrile pentru consolidarea NAFTA. deºi a fost afectatã puternic de criza de acum cinci ani. Vom înþelege. economia japonezã tot ar fi de câteva ori mai mare decât a celor opt luaþi la un loc. iar din 2001 întâlniri periodice între miniºtrii economiei din cele trei þãri.194 Geopolitica þãri va fi dominat de Japonia într-o asemenea mãsurã încât. Ceea ce exprimã o tendinþã mai largã. Este o zonã în care primeazã nu structurile regionale. Asia pacificã îºi dã seama cã ruperea unor echilibre în cadrul regiunii ar fi cel mai costisitor lucru. fiind conºtiente de forþa noii regiuni economice care s-ar putea naºte. Dacã nu se formeazã tandemul chino-nipon. Cu toate acestea. pentru cã. combinaþiile pot fi surprinzãtoare. Thailanda. PNB-ul sud-coreean este cu o pãtrime mai mare decât cel din 1996). agenda politicã ºi de securitate a Japoniei în Asia este limitatã. la fel de important. am putea spune din ce în ce mai mult recunoscutã: astãzi cooperarea este noul nume al pãcii ºi un climat de cooperare este cea mai bunã garanþie pentru o evoluþie stabilã ºi nonconflictualã. Asia de Sud doreºte sã colaboreze cu aceste trei þãri. fiind mult diminuatã posibilitatea apariþiei unor dereglãri mari în regiune. a reuºit o refacere spectaculoasã. Sunt ºi alte þãri în regiune care ar putea deveni parteneri suplimentari: Filipine. De aceea. astãzi. Japonia deþine în momentul de faþã al ºaselea buget de apãrare din lume. puterile respective se vor echilibra între ele. . ci actorii care evolueazã în diferite ritmuri. ºi de ce Statele Unite þin sã fie prezente din ce în ce mai mult în Asia. cu tot potenþialul ei economic ºi militar. Malayezia. un proces de apropiere între cele trei forþe economice ale Asiei de Nord-Est. Dialogul politic s-a intensificat.

al telefoniei mobile. ea este denumitã „putere nuclearã latentã“. Ideile de bazã ale acestor orientãri sunt: asiaticii se înþeleg mai bine între ei. Mai importantã decât discursurile de genul celor de mai sus ni se pare stagnarea economicã prelungitã a Japoniei. în actualul context. fiind þara cea mai dezvoltatã din Asia. Japonia. În medie. la noul asiatism. Dacã numai cu câþiva ani în urmã vocile care se opuneau creãrii unei forþe militare semnificative ºi. se poate spune cã japonezii trãiesc mai bine decât celelalte naþiuni dezvoltate. fãrã a mai fi în subordinea arogantei „rasei albe“. Este semnificativ în aceastã privinþã cã actualul prim-ministru. De altfel. Rusia. tendinþele care asociazã demarajul economic al Japoniei cu un efort semnificativ în domeniul înarmãrii sã se intensifice. spune Robert Harvey. 90% dintre niponi au maºinã ºi aproape 50% computer. astãzi Japonia cunoaºte un curent din ce în ce mai pronunþat de dreapta. al informaticii au cunoºtinþe pe care le pot transfera în domeniul controlului radar. în discursul media ºi chiar în manualele ºcolare. la folosirea forþei pentru rezolvarea disputelor internaþionale. revizuirii Constituþiei erau majoritare. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 195 dupã SUA. al bombelor inteligente etc. sunt mai cooperanþi. Avansul luat de Japonia în industria high tech. la originea fricþiunilor economice. plãtesc mai puþine taxe – 12% din câºtiguri comparativ cu 16% în SUA ºi 20% în Europa – iar îngrijirea medicalã este gratuitã. japonezii câºtigã mai mult decât americanii. China. prin care Japonia renunþa. mai sensibili. La începutul anului 2000. nu atât de materialiºti. de fapt. a venit la putere cu un discurs care avea printre punctele principale revizuirea prevederilor constituþionale în domeniul apãrãrii. Întotdeauna stãrile de crizã au produs miºcãri politice radicale. chiar contextul politic din Japonia s-a schimbat în aceastã privinþã. deci. are o obligaþie specialã sã ajute celelalte state asiatice. În medie. la care se adaugã impresionanta capacitate de producþie. de fapt. se avea în vedere mai ales faimosul articol 9. care fãceau trimiteri la conceptul de pan-asiatism. Nu este exclus ca. ea îºi poate hotãrî singurã politica externã ºi de apãrare. sesizabil în discursul oficial. Mai ales cã aceastã þarã are capacitatea de a deveni o forþã nuclearã într-o perioadã scurtã de timp. Am putea spune cã. Franþa ºi Marea Britanie. Chiar dacã nu deþine o armatã sau o flotã puternicã. Fireºte cã stagnarea nu a afectat semnificativ nivelul de trai al omului obiºnuit.26 Este important de semnalat acest lucru pe fondul crizei de care aminteam. ca urmare a faptului cã deþine o poziþie foarte importantã în ceea ce se cheamã tehnologie cu dublã întrebuinþare: specialiºtii care lucreazã în domeniul aparaturii video. îi va permite sã lanseze mai repede pe piaþã arme mai ieftine ºi mai performante din punct de vedere tehnologic. În ultimii ani. parlamentul japonez a anunþat cã va declanºa un proces de revizuire a Constituþiei. Junichiro Koizumi. Fiecare gospodãrie deþine un televizor color ºi un cuptor cu microunde. forþa de muncã instruitã ºi absenþa fenomenului infracþional sunt interpretate drept dovezi ale superioritãþii poporului japonez ºi a culturii sale. la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Mai mult. japonezii .Asia. O carte care a fãcut vogã – Japan That Can Say No25 – susþine cã prejudecãþile americane împotriva rasei galbene ar sta. O asemenea tendinþã trebuie corelatã cu alte solicitãri mai vechi de renunþare la „pacifismul unilateral“. Poziþia pe care o deþine în prezent Japonia în domeniul economic ºi tehnologic. vocile care solicitã o prezenþã de mai mare relief a Japoniei în domeniul securitãþii s-au intensificat. Japonia ar avea toate condiþiile sã devinã una dintre puterile militare ale lumii.

ªi o asemenea orientare nu se poate realiza decât în cadrul unui aranjament multilateral. încât a activat ºi a adus în prim-plan potenþialitãþile sale geopolitice. când istoricii vor scrie despre acest timp. ni se pare semnificativ cã Statele Unite încurajeazã în ultimul timp o asemenea evoluþie. în condiþiile în care nu se gãseºte o soluþie durabilã la aceastã crizã. Evoluþia economicã din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasã. Problema este cum se va afirma acest rol. ºi dispunând de considerabile resurse naturale –. dar care are ºi ea un înþeles deloc de neglijat: „Aceasta va fi ºi mai probabil dacã mulþi istorici de frunte ce vor trãi peste un secol nu se vor numi Smith. China. Taiwan ºi alte state din Asia sunt angajate într-o intensã cursã a înarmãrilor. în mãsurã sã valorifice poziþia sa geostrategicã. situatã în sudul Arhipelagului Nipon. De altfel. ºi consolidarea unui climat de încredere la nivelul regiunii. Ridicarea Chinei Statul cu cea mai impresionantã evoluþie din regiune este. care pânã nu de mult erau doar latente. care ne îndeamnã sã revedem poziþia clasicã a þãrii de a nu deþine decât forþe militare defensive. încã puternice. În ce sens? O Chinã dezvoltatã ºi competitivã poate oricând alcãtui un cuplu cu Rusia. despre populaþie – cea mai populatã þarã a lumii –. În insula Okinawa. numãrul atacurilor de cord este de trei ori mai mic iar durata medie de viaþã este mai mare decât a americanilor. ridicarea Chinei poate sã fie cea mai importantã tendinþã din lume în secolul urmãtor. în care vãd o garanþie suplimentarã de securitate în Asia.“ Autorul continuã cu o ironie evidentã. Kristof menþiona în aceastã privinþã: „Dacã va continua. China cu prosperitatea ei economicã reprezintã de departe cea mai mare piaþã a lumii. cu o pregnantã dimensiune continentalã. despre poziþia geograficã – China fiind din acest punct de vedere dualã. sã-i promoveze ºi sã-i protejeze interesele. Unirea forþei economice cu populaþia chinezã poate declanºa un proces care este greu de aproximat în prezent. ci mai ales Wu. Este vorba despre suprafaþa ºi bogãþii – a treia þarã ca întindere de pe glob. dacã el va avea în vedere menajarea sensibilitãþilor din zonã. Potenþialele surse de conflict în Asia sunt numeroase. dar ºi cu o puternicã perspectivã oceanicã –. Puterea economicã ºi poziþia câºtigatã de Japonia în regiune invitã la un rol mai proeminent ºi în planul securitãþii.“28 .000 de soldaþi americani. dupã Rusia ºi Canada. Pe de altã parte. despre puterea militarã – China deþinând una dintre cele mai puternice armate. Nicholas D. un atu extrem de important. Peste o sutã de ani. Coreea de Nord. dând un nou înþeles ºi o nouã substanþã spaþiului care se numeºte Eurasia.196 Geopolitica lucreazã cu o orã mai puþin decât americanii. Nu este nici un fel de exagerare sã spunem cã ridicarea Chinei este poate cea mai importantã tendinþã geopoliticã a momentului. Iar o piaþã de dimensiunile celei chineze este în condiþiile unei supraproducþii mondiale. sunt încã prezenþi peste 40. neîndoielnic. ar trebui sã avem în vedere ºi schimbarea contextului asiatic în general. s-ar putea sã ajungã la concluzia cã cea mai semnificativã dezvoltare a fost ridicarea unei economii de piaþã competitive – ºi a unei armate – în cea mai populatã þarã a acestei lumi.27 Intensificarea discursului de dreapta ºi naþionalist poate fi pusã în directã legãturã cu perspectiva declinului relativ a acestui standard. China.

în orice caz.7 procente anual.Asia. Potrivit datelor oficiale. China avea ºi o suprafaþã de peste 12 milioane kilometri pãtraþi. Atuuri care nu pot fi puse în nici un fel la îndoialã. controlatã – a iniþiativei particulare. adicã tocmai ceea ce propunea experienþa cehoslovacã –. ea având ºi o componentã de eliberare a þãrii de sub ocupaþia japonezã. A ales sã reformeze sistemul în latura sa economicã. a fost cel mai întins din lume ºi. ceea . la acea datã. s-a întors cãtre sine. din 1968. Birmania ºi Nepalul erau un fel de state vasale ale Chinei. China a construit un imperiu care. dupã pãrerea noastrã ºi. Într-adevãr. Este o reformã mai profundã decât pare la prima vedere. Considerãm cã aceastã strategie este principala explicaþie a ascensiunii Chinei ºi a noii afirmãri geopolitice pe care o cunoaºte aceastã þarã. urma dupã aceea India. dar ºi a populaþiei – de a restabili locul pe care aceastã þarã l-a avut în istoria omenirii. cu 16%. Renaºterea economicã actualã a Chinei este marcatã de declanºarea. întrucât se acceptã ideea ca relaþiile socialiste sã funcþioneze pe baza proprietãþii private. Uniunea Sovieticã. ca sã nu mai amintim cã. Thailanda. Din 1978 pânã în 2000. China a luat parcã un rãgaz de zece ani de meditaþie adâncã asupra destinului sãu ºi a sistemului politic pentru care optase cu mai multe decenii în urmã. iar pe locul al treilea se situa Franþa. China a ratat însã întâlnirea cu lumea modernã. de a se reforma din interior. China a administrat lumii contemporane o lecþie de înþelepciune. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 197 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic Studiile de specialitate insistã îndeobºte asupra unor atuuri de ordin geopolitic ale Chinei.1%.7% din întreaga economie a lumii (cum spun unii comentatori.100 de ani s-a aflat o succesiune de opt dinastii. o parte mai mare decât cea deþinutã de SUA astãzi). ceea ce era de neconceput pânã atunci. am spune independent de persoane. s-a descoperit mãtasea etc. Noi cunoaºtem mai bine istoria Europei. Coreea. nu putem sã nu relevãm ºi un anumit angajament – din partea conducerii þãrii. iar o perioadã de 150 de ani. cel mai durabil. cu peste 2 milioane mai mult decât deþine astãzi. ceea ce reprezintã un record din mai multe puncte de vedere. prin eliberarea – este adevãrat. la sfârºitul acestui secol ºi mileniu. a reprezentat declinul trist al unui colos. strategia care ghideazã dezvoltarea Chinei. de lideri ºi de contexte particulare.30 Trecutul imperial al Chinei este o sursã de mândrie pentru locuitorii de astãzi ai þãrii. În acel moment. s-a produs pentru prima datã hârtia. Se menþioneazã puþin sau nu se menþioneazã deloc un aspect cardinal. care a însemnat refuzul net al primului stat socialist. a procesului de reformã condus de Deng Xiao Ping. în multe perioade. între 1989 ºi 2000 PNB a crescut cu 9. cu 5. ritmul mediu anual de creºtere economicã a Chinei a fost de 9%. la sfârºitul anului 1978. care a debutat o datã cu secolul al XIX-lea. Revoluþia condusã de Mao a avut loc pe fondul acestei rãmâneri în urmã din ce în ce mai vizibile.4%29. s-a închis. La conducerea imperiului care a durat cam 2. aici s-a inventat praful de puºcã. dar ar trebui sã amintim cã la 1820 China asigura 28. anume viziunea. Dupã o serie de procese dramatice petrecute în cadrul socialismului de stat – ºi în primul rând invadarea Cehoslovaciei. Vorbind despre factorii care alimenteazã evoluþia de-a dreptul impresionantã a Chinei. iar în 2006 creºterea a fost de 11. Nu a fost doar o cuprindere teritorialã ieºitã din comun: China a devenit spaþiul unei culturi de o impresionantã vitalitate.

care cunoaºte. China a consemnat o creºtere considerabilã a consumului intern de bunuri de folosinþã îndelungatã ºi a pieþei interne. dupã SUA. Creºterea industrialã internã a þãrii s-a repercutat pozitiv asupra participãrii la activitatea comercialã internaþionalã. China a þinut într-un anumit echilibru problemele sociale ºi cele economice. Din ce în ce mai mult. O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã Declanºatã mai întâi în agriculturã.198 Geopolitica ce. Cã ritmurile de dezvoltare ale Chinei inspirã anumite temeri este de înþeles. trebuie sã se teamã mai mult de o destabilizare a Chinei decât de o evoluþie care o recomandã drept un viitor centru de putere. într-o perioadã relativ scurtã. de la 112 la 474 de miliarde de dolari. la sfârºitul deceniului al doilea al secolului nostru China va depãºi SUA din punctul de vedere al PIB. Întrebarea care se ridicã priveºte o opþiune simplã: ce ar fi mai riscant. prefaceri masive. În aceeaºi perioadã. traversatã de conflicte ºi violenþe? Dacã avem în vedere dimensiunile. deci inclusiv SUA. volumul comerþului internaþional a crescut de patru ori. în acelaºi timp.000 de ingineri anual. cam de trei ori mai mulþi decât Japonia. a fost abandonatã în bunã mãsurã practica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale.31 O þarã de asemenea proporþii. care vor avea 12%. dacã statul chinez se va bucura de stabilitate. reprezintã un ritm de creºtere ieºit din comun. populaþia þãrii. în timp ce mai mult de 30% din angajaþi lucreazã pentru firme particulare sau mixte (în condiþiile în care în 1979. cu o pondere de 10% din comerþul mondial. chiar la adresa unor concepte de bazã. pe mãsura evoluþiei. pregãteºte 420. reforma a condus la creºterea spectaculoasã a producþiilor în acest sector vital. este suficient sã subliniem cã. China. este confruntatã ºi cu multe probleme sociale. Cert este cã economia Chinei a progresat continuu.700 de miliarde de dolari. de 9. legitimitatea guvernãrii este pusã în relaþie cu performanþa economicã. Ca sã ne dãm mai bine seama de rolul dezvoltãrii economice în ascensiunea politicã ºi geopoliticã a Chinei. China va avea un volum al comerþului care o va plasa pe locul al doilea în lume. Apoi iniþiativa privatã a fost stimulatã în industrie. þarã citatã cu respect pentru . Concomitent. Între 1989 ºi 2000.800 de miliarde de dolari. 40% din producþia industrialã a þãrii este asiguratã de companii private. economice. comparativ cu cel al SUA. cã dezvoltarea ºi modernizarea economicã a acestui megastat au scos la ivealã un actor politic de primã importanþã al lumii de azi. Astãzi. perspectivele þãrii se amplificã ºi puterea latentã a acestui stat se evidenþiazã.32 China va avea un PIB de 9. Ceea ce impresioneazã în dezvoltarea Chinei este faptul cã. În afirmarea sa ca putere. politice. dacã actualele tendinþe se menþin. credem cã omenirea. nu exista nici o firmã particularã). devenind numãrul unu al economiei mondiale. cum ar fi cel al sistemului „economiei socialiste de piaþã“. ºi înaintea Japoniei. dacã avem în vedere dimensiunile continentale ale þãrii. Pânã în 2020. ceea ce a fãcut-o mai atractivã pentru investiþiile strãine. potrivit previziunilor Bãncii Mondiale. Au avut loc ºi prefaceri economice structurale. Putem face o serie de observaþii ºi consideraþii critice la adresa sistemului politic chinez. o Chinã puternicã sau o Chinã slabã. anul în care a început reforma. care va deþine 5%.

Specialiºtii spun cã volumul investiþiilor strãine va face din China o putere de dimensiuni globale în domeniul exportului de produse. Ceea ce a atras capitalul strãin. Avem de-a face cu o strategie de dezvoltare temeinic elaboratã. nici o altã þarã din lume nu primeºte atâtea investiþii strãine directe precum China. se asociazã cu noile tehnologii. conjugat cu reducerea tarifelor comerciale ºi alte liberalizãri care decurg din statutul de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului. ajungând în 1996 la 41. Dupã opinia noastrã. China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului Volumul de investiþii de 40 de miliarde de dolari anual veniþi numai din afara graniþelor – la care se adaugã propriile investiþii particulare ºi de stat – va reprezenta un adevãrat motor de dezvoltare ºi modernizare a Chinei. implicit.Asia. prezentând în acelaºi timp avantajul unei forþe de muncã mai ieftine. din acest punct de vedere. de ºase ori mai mult decât investiþiile directe în Japonia. atractivitatea þãrii a crescut. Rezultatul? Un fenomen geopolitic: ridicarea masivã a Chinei este deja cel mai important fenomen geopolitic de la începutul acestui secol. aplicatã celei mai populate þãri a lumii. Nu este nici o îndoialã cã.33 China a pregãtit o forþã de muncã de înaltã calificare. China poate deveni numãrul unu al Asiei.4 miliarde de dolari sub formã de investiþii strãine.35 Voci oficiale chineze vorbeau de „cel puþin“ 50 de miliarde de dolari investiþii strãine directe dupã intrarea în OMC. a ºansei inteligent valorificate. marea performanþã a Chinei este cã a înfãptuit aceste transformãri în condiþii de stabilitate economicã ºi socialã. preocupat de stabilitate. Numai între 1996 ºi 1999. actorul principal al . abordãri simpliste. cifra de investiþii s-a stabilizat la un nivel de 40 de miliarde anual. de acum. þara va beneficia de un risc investiþional mai scãzut. a contextului favorabil. Au existat. O strategie modernã. S-a calculat cã un procent mai mic în rata de risc a investiþiilor strãine. Investiþiile strãine se orienteazã cu deosebire cãtre domenii noi. sporirea exportului. În 1990. Aici nu este vorba doar despre suma de bani propriu-zisã. dupã ce în septembrie 2001 China a devenit membrã a Organizaþiei Mondiale a Comerþului. puterea ei latentã care se actualizeazã. condiþia elementarã pentru obþinerea profitului. Ceea ce va avea drept rezultat creºterea producþiei de înalt nivel tehnic ºi. în urmãtorii ani.34 Nu este nici o îndoialã cã. cu mare ratã de profit. Important este sã analizãm nu numai ritmurile actuale de dezvoltare. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 199 eforturile ºi pentru performanþele în acest domeniu. ceea ce apropia China foarte mult de volumul de investiþii strãine în SUA. ci ºi potenþialul de evoluþie al þãrii. care vorbeau de o creºtere a acestor investiþii la circa o sutã miliarde de dolari pânã în 2005. va conduce la sporirea ratei anuale de creºtere economicã a Chinei cu un procent. Aceasta scoate definitiv discuþia din zona întâmplãtorului. pentru cã. China beneficia doar de 3. cu performanþa managerialã. Statutul actual al Chinei de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului este foarte probabil sã sporeascã acest val de investiþii.7 miliarde. promovatã treptat ºi controlatã din punct de vedere economic ºi social. Cifra a crescut de peste zece ori. În afara de SUA. acest tip de investiþii a totalizat 126 de miliarde de dolari. În ultimii ani ai secolului trecut.

între 1990 ºi 2000. Analiºtii din domeniul militar spun cã Strâmtoarea Taiwan este unul dintre punctele cele mai sensibile nu numai ale Asiei.200 Geopolitica continentului. în sfârºit. Important este ce intenþioneazã sã facã aceastã þarã cu propria creºtere. Ceea ce. Putem sã ne facem o imagine despre aceste interese menþionând faptul cã în relaþiile comerciale bilaterale China are un surplus de 60 miliarde dolari. vom face câteva trimiteri ºi la relaþiile Chinei cu þãrile din sudul continentului. Aceste companii au adus cu ele experienþa de producãtor în tehnologia informaþiei. 60 de miliarde de dolari au fost investite în China continentalã de cãtre firme taiwaneze. În ce direcþie doreºte sã o canalizeze: cãtre ridicarea unei puteri moderne sau pentru a urmãri direcþii expansioniste care sã o punã în contradicþie cu regiunea ºi cu întreaga lume? De aceea.36 S-a vorbit mult despre relaþiile tensionate dintre China ºi Taiwan. De la inaugurarea relaþiilor oficiale (1992). Specialiºtii estimeazã cã volumul comerþului dintre cele douã þãri va ajunge pânã în 2010 la valoarea de o sutã de miliarde dolari anual. relaþiile dintre cele douã state nu traverseazã cea mai bunã perioadã. având în vedere faptul cã Taiwanul beneficiazã de sprijin ameri- . care ocupã în momentul de faþã locul al doilea. ceea ce înseamnã cam 40% din valoarea exporturilor chineze în domeniul electronic. depãºind volumul exportului pe relaþia cu SUA.5%. Evaluãri oficiale taiwaneze aratã cã.9%. China. Ceea ce spune mult despre interesele celor douã þãri de a menþine relaþii bune.8%. zone de influenþã principale care se contureazã pentru China. unde se aflã plasatã cealaltã þarã asiaticã de mãrimi semicontinentale – India. gradul sãu de acceptare în regiunea Asia-Pacific. Prima condiþie în acest sens este nu atât propria performanþã. în timp ce China doar 6. Relaþiile comerciale în Asia de Nord-Est sunt intense. De curând. În 2000. comerþul în ambele direcþii China–Coreea de Sud a crescut de cinci ori. Potrivit autorilor lucrãrii China and the WTO. vom încerca sã analizãm relaþiile Chinei cu þãrile din zona în care geografic este plasatã – Asia de Nord-Est – precum ºi cu statele din sud-estul asiatic. Japonia este deja cel mai mare exportator în China. cel puþin pentru moment. China a surclasat Taiwanul ca al treilea producãtor în domeniul tehnologiei informaþiei. SUA ºi China sunt angajate într-un volum al comerþului bilateral care se ridicã la o sutã de miliarde de dolari anual. De pildã. în timp ce aceea a Chinei a crescut la 10. Surse semioficiale din Taiwan susþin cã exportul de produse în domeniul tehnologiei informaþiei fãcut de firmele taiwaneze aflate pe teritoriul Chinei continentale s-a ridicat în 2000 la circa 14 miliarde de dolari. ponderea Coreei s-a redus la 7. în 1995 Coreea deþinea 9% din piaþa americanã a electronicii de consum. sunt de consemnat unele procese care conduc la o cu totul altã interpretare. de a dezvolta cooperarea. Mai delicat este faptul cã cele douã þãri au început sã concureze pe toate pieþele. Surplusul comercial sud-coreean – de circa 6 miliarde de dolari anual – pare sã nu preocupe. Într-adevãr. domeniu în care Taiwanul a ocupat al treilea loc în lume. Relaþiile oficiale cu Taiwanul rãmân încordate. cât relaþiile pe care le are cu vecinii ºi cu þãrile de pe continent în ansamblu. La fel de semnificativ este ºi faptul cã activitatea comercialã dintre cele douã þãri a crescut în medie cu zece miliarde dolari în fiecare an. iar în urmãtorii ani se apreciazã cã va depãºi Japonia. ci ale lumii. Din punct de vedere comercial însã.

China devine nu numai o superputere economicã. Ceea ce ar constitui soluþii pe termen scurt. pentru cã factorii menþionaþi au o duratã de viaþã considerabilã. ci cu geamantane“. Noi am vrut sã subliniem cã tendinþele economice ºi comerciale. China preferând. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 201 can ºi cã. ªi. mai ales de cãtre memoria asiaticã. la rândul ei. Existã frustrãri sau umilinþe acumulate de-a lungul istoriei. Cu Rusia. dar nu considerãm întemeiatã ideea cã „ostilitatea dintre cele douã þãri este visceralã“37. mai ales când se combinã cu procese culturale profunde. ºi ei nu pot fi neglijaþi. în timp ce în nord-estul Chinei trãiesc peste 70 de milioane de chinezi. China va trebui sã aibã o alternativã la sursa numitã Orientul Mijlociu. care. Creºterea ritmului de emigrare a chinezilor cãtre Orientul Îndepãrtat este un fapt. sunt. va conduce la intensificarea influenþei chineze în zonã. . puþin locuite. cum ar fi cea menþionatã mai sus. în aceeaºi perioadã. Cum s-a spus. dar nu cu tancuri. deocamdatã.Asia. Cele douã megastate sunt unite oarecum de presiunea americanã ºi de cea nord-atlanticã. „China invadeazã Rusia. dar relaþia politicã actualã este alimentatã de alþi factori. procesul este lãsat sã curgã în mod natural. Mai mult. reportate istoriei. Noi considerãm cã ºi în continuare aceastã relaþie se va consolida. magnetismul pe care aceastã evoluþie îl va degaja vor constitui pe termen mediu ºi lung o punte de legãturã care va estompa diferenþele ºi chiar tensiunile politice de astãzi. probabil. în timp ce populaþia ruseascã a scãzut cu 8% din 1989. pentru cã pierderile teritoriale nu se uitã. de provocãrile pe care le implicã ascensiunea lumii islamice. care pot cel mult genera stãri de insatisfacþie psihologicã. În regiunea Orientului Îndepãrtat care aparþine Rusiei trãiesc doar 7. care sã ducã la echilibrarea balanþei demografice. se poate dovedi adevãrat. þinând cont de criza demograficã pe care o cunoaºte statul rus. sã exploateze situaþia creatã la momentul potrivit. Alte probleme. în timp. spre întinderile ruseºti din Orientul Îndepãrtat. La aceastã provocare. Lucru greu de realizat. O dovedesc întâlnirile la nivel înalt. Dezvoltarea economicã a Chinei.4 milioane de ruºi. Factorii demografici ca atare sunt lãsaþi sã-ºi spunã cuvântul. Dinspre partea chinezã. Cã Beijingul ar contempla nu fãrã o oarecare plãcere decãderea Rusiei. autoritãþile ruseºti au puþine rãspunsuri. Alt rãspuns la provocarea chinezã ar fi accentuarea de cãtre autoritãþile ruseºti a discursului xenofob ºi înãsprirea controalelor la graniþã. cel puþin în ultima vreme. deoarece aceasta s-a numãrat printre marii profitori ai prãbuºirii Chinei din secolul al XIX-lea. chiar dacã acest lucru ar deveni posibil. El are explicaþii greu de contracarat. ci ºi una militarã. Pactul de la Shanghai etc. pot prefigura orientãri geopolitice. Cu totul altceva este „procesul tãcut“ de expansiune a populaþiei chinezeºti spre Siberia. cea chinezã a crescut cu 13%. O propunere a fost redistribuirea populaþiei din Rusia europeanã. de extinderea terorismului ºi de asocierea acestuia cu miºcãri extremiste musulmane. La care se mai adaugã ºi nevoia Chinei de materii prime ruseºti. raportul dintre cele douã populaþii în zona respectivã rãmâne de 6 la 1 în favoarea chinezilor. relaþiile se îmbunãtãþesc vizibil. se poate dovedi adevãrat.

în epoca modernã China fost martorã la ridicarea Angliei ca prim actor mondial – care s-a fãcut. mai bine zis. prin valorificarea poziþiei sale maritime ºi dezvoltarea celei mai puternice flote a momentului – ºi la construirea flotei americane. în principal. nu pentru largul oceanului propriu-zis. Preocuparea Chinei de a valorifica deschiderea sa largã spre mare. mai competitiv. dominatã de orientarea sa continentalã. sã-ºi lege destinul de mare ºi de posibilitãþile ei. pe de altã parte. de închidere. mai rapid. nu a avut aceastã prioritate. Liderii Chinei au înþeles cã viitoarea bãtãlie economicã se va da pe ocean. cu deosebire þãrmurile sale. China istoricã este profund continentalã. restul lumii. Indiferent de unde vin resursele ºi unde sunt prelucrate. Când te deschizi cãtre ocean. de îndepãrtare de freamãtul lumii. China. Am spune cã reforma economicã este un derivat al acestei miºcãri iniþiale. Din istoria Chinei nu lipseºte un anume sinocentrism. Un argument suplimentar în aceastã privinþã este acela cã niciodatã China nu a fost preocupatã sã construiascã o flotã pe mãsura puterii ºi mãrimii sale. China. a pierdut.202 Geopolitica Putere continentalã sau maritimã? Evaluând lucrurile cu un „compas istoric“. Oceanul are legile lui: învinge cine este mai mobil. poziþiile avantajoase pe care le reprezentau insulele din apropiere locuite de chinezi. Apariþia ei ca stat ºi ca imperiu. Chiar construirea zidului poate fi interpretatã ºi ca o tentativã de izolare. Þarã care ocupã în bunã mãsurã frontonul pacific al masei compacte euroasiatice. care a consacrat aceastã þarã ca putere mondialã de primã mãrime. cel puþin pe termen mediu. ªi cea mai bunã dovadã este decuplarea de la începutul secolului al XIX-lea. deci cu lumea largã. nu mai poþi construi ziduri. mai pregãtit. Construirea Zidului Chinezesc este un simbol al continentalitãþii. dacã de-a lungul istoriei sale îndepãrtate construirea unei flote nu a apãrut ca un lucru presant. la începutul secolului XX. Petru cel Mare a mutat capitala la Petersburg pentru a arãta deschiderea europeanã a Rusiei ºi pentru a ilustra faptul cã Rusia înþelege sã-ºi asocieze viitorul cu lumea europeanã. Ea a avut mai tot timpul o flotã de coastã. oceanul mãsoarã ºi consacrã. un mod de a considera cã. dintotdeauna. a fost minimã. o regândire a raportului dintre dimensiunea continentalã ºi cea maritimã a þãrii. Miºcarea iniþiatã are o profundã semnificaþie geopoliticã. afirmarea ei ca civilizaþie se face în întregime pe continent. iar statul chinez. avem China. Viaþa Chinei se va conecta cu oceanul. ªi. O modificare esenþialã a survenit în însuºi modul în care au fost concepute destinul ºi vocaþia ei. când lumea s-a miºcat rapid. China a fost sedusã de mãrimea sa continentalã ºi puþin preocupatã de deschiderea spre „continentul marin“ reprezentat de Pacific. De câte ori accentul a cãzut pe prima parte a relaþiei. comerþul ºi . Conducerea chinezã nu mutã capitala. dar mutã centrul de greutate al dezvoltãrii þãrii. pe de o parte. China a considerat cã împlinirea vocaþiei sale se face pe continent. dovadã cã nici în primele decenii ale dezvoltãrii sale socialiste problema flotei nu s-a pus. a ajuns obiect de disputã pentru puterile occidentale. A intervenit o fracturã în viziunea despre natura continentalã a Chinei. De multe ori ea s-a adâncit în continentalismul sãu ºi a pierdut parþial contactul cu lumea exterioarã. o dovadã cã. Ceea ce s-a întâmplat în 1978 nu a fost doar o cotiturã în strategia economicã de dezvoltare a þãrii. o flotã pentru apele þãrmului.

în care China se deschide hotãrât cãtre mare. poate transmite semnale. folosind datele sale naturale: imensa . coasta a reprezentat laboratorul economiei de piaþã chinezeºti. una de est ºi una de sud).. În 1999. modeleazã. întãreºte aceastã deducþie (în momentul de faþã. care ar urma sã includã submarine. Chiar dacã schimbarea din 1978 pare mai puþin spectaculoasã. distrugãtoare. Concluzionând. acum mai bine de 50 de ani. care exprima o anumitã viziune despre propria dezvoltare. coasta a devenit plãmânul prin care China a respirat. Însã nu este nici o îndoialã cã direcþia de evoluþie se asociazã tot mai mult cu noul sãu destin oceanic. Când China s-a hotãrât sã iasã spre ocean. China. un lucru este sigur: China este hotãrâtã sã punã capãt inferioritãþii sale navale. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 203 deschiderea pe care le prilejuieºte. menþionarea unor dotãri cum ar fi portavioanele aratã cã este vorba despre o strategie cu bãtaie mai lungã. aproape 70% din populaþia sa trãieºte la sate. pentru a nu se ajunge la o divizare care nu i se pare improbabilã autorului american. ci o repondereazã. circa 20 de procente sunt angajaþi sau asociaþi cu activitãþile desfãºurate pe coastã. ºtia cã o aºteaptã o încordare realã. Nu abandoneazã dimensiunea continentalã. China intenþioneazã sã redevinã prima putere a lumii. Ni se pare concludent în acest sens ºi efortul pe care China actualã îl face pentru construirea flotei sale oceanice. vine dinspre uscat. Nu numai cã a consemnat ritmuri mult mai mari de creºtere ºi numãrul cel mai mare de firme mixte. China are o flotã de nord. care de acum devine principal. China schimbase.5 procente în crearea PIB chinez. vase de luptã. ca întruchipare a noii vocaþii oceanice. în principal.3 miliarde de locuitori. dar nu va conduce la rezultate dramatice. Ea doreºte sã fie o placã turnantã între puterile continentale ºi cele oceanice. Chiar dacã ar putea avea ºi o existenþã de sine stãtãtoare. dar nu modificase nimic din evoluþia ei continentalã: totul se situa într-o continuitate frapantã. Coasta. Discrepanþa care se creeazã este realã. portavioane. China este încã nu numai continentalã. coasta este puternicã în mãsura în care reprezintã ºi exprimã o forþã care. Comerþul internaþional nu deþine decât 7. motorul adevãrat al dezvoltãrii sale actuale. problema centralã a Chinei de mâine fiind concilierea celor douã Chine. Continentalitatea Chinei rãmâne încã sursa de bazã a puterii sale. dar ºtia cã numai aºa poate izbândi. prin vocea ºefului forþelor sale navale. s-a dezvoltat atât de mult încât un autor de talia lui Cohen anticipeazã o mare tensiune între China continentalã ºi cea oceanicã. ci chiar ruralã. În aceastã perioadã de aproape 30 de ani. dar într-un alt mod. dar ea nu se poate substitui uscatului. Indiferent de discuþiile privind dotarea ºi posibilitãþile de evoluþie ale puterii navale chineze. Toatã perioada de peste 20 de ani de la declanºarea reformei este un mare efort de a pregãti economia þãrii pentru aceastã confruntare comercialã extrem de asprã. intenþia Chinei de a construi a patra flotã chinezã. În acelaºi timp. Coasta pune în valoare. ºi aºazã un nou pilon al dezvoltãrii þãrii: pilonul marin. a anunþat un program de zece ani de modernizare a flotei sale. O asemenea miºcare nu era de conceput cu numai trei decenii în urmã. Chiar dacã s-a subliniat cã este vorba despre o flotã pentru apãrarea þãrmurilor. Din cei peste 1. putem spune cã momentul 1978 a însemnat regândirea rolului Chinei în lume ºi proiectarea unei strategii adecvate pentru acest scop. destinatã Oceanului Indian. regimul politic. dar pe coastã s-a modelat o altã atitudine. ea introduce un moment de discontinuitate într-o evoluþie secularã ºi inaugureazã un nou curs.Asia.

Ea s-a dezvoltat cu deosebire dupã 1978. mai puþin dezvoltatã. aici se realizeazã. pe o porþiune mare. chiar de miºcãri centrifuge. atât de mult ne impresioneazã dezvoltarea sa. Sã recunoaºtem. A doua reprezentare: cum succesul s-a afirmat cu deosebire pe coastã ºi în regiunile apropiate acesteia. cu fostele republici sovietice din Asia Centralã (cu Tadjikistanul. cea locuitã de populaþia han. dar mult mai sãracã decât China maritimã. Aici s-a realizat cea mai mare parte din creºterea economicã impresionantã a Chinei. Deºi în spaþiul chinez ideea de naþionalitate are un alt înþeles. este un statut pe care China. Scãpãm din vedere partea sa vesticã.000. China va putea nu numai sã dezvolte legãturi în ambele direcþii. se întinde de la nord de Beijing pânã spre graniþa cu Vietnamul. apoi graniþa de nord a Indiei ºi a minusculelor state Nepal ºi Bhutan. Lucrurile nu stau tocmai astfel. nu l-a avut. dar majoritatea populaþiei este formatã încã din þãrani. dar foarte întinsã.000 de dolari. se învecineazã cu lumea islamicã: cu Pakistanul. sã impunã propriile condiþii colaborãrii continentale sau oceanice. un venit pe cap de locuitor de 18. La o analizã atentã se pot distinge „trei Chine“ (vezi harta 13): o Chinã maritimã. ªtiind cã succesul stimuleazã o anumitã coeziune. ºi larga deschidere cãtre cel mai mare ocean al lumii. Dezvoltându-se ca putere modernã ºi beneficiind de datele sale naturale. Aici întâlnim China eternã. dar va încerca sã valorifice pentru sine noul sãu statut ºi chiar. când a avut loc o regândire profundã a noilor posibilitãþi de afirmare ale Chinei. pentru cã multe asemenea naþionalitãþi au evoluat vreme de secole întregi împreunã cu naþiunea majoritarã. cu Kîrgîstanul ºi. ne apar în minte douã tipuri de percepþii. cu Afganistanul ºi. iar populaþia este alcãtuitã cu precãdere din minoritãþi. cu sau fãrã voia noastrã. de tensiuni.204 Geopolitica întindere continentalã. care ocupã masa de teren dintre Asia Centralã ºi Oceanul Pacific. realitãþile din China de astãzi ne vorbesc de multe probleme interne. Astãzi. cea traversatã de marile fluvii chinezeºti. Este ºi ea intens locuitã. apoi. perfect comparabil cu cele mai dezvoltate naþiuni. Are mari aglomerãri urbane. de departe cea mai dinamicã zonã a þãrii. în anumite limite. China maritimã este cea mai populatã zonã a þãrii ºi cea mai prosperã. Cele trei Chine Atât de mult ne absoarbe succesul Chinei. nu putem omite faptul cã în China continentalã trãiesc peste 55 de minoritãþi naþionale care numãrã peste o sutã de milioane de persoane. Densitatea demograficã este mai redusã. în unele zone. încât. în partea de est. Evoluþiile . tindem sã reducem China la zona ei dinamicã ºi dezvoltatã. chiar în perioada ei de mare înflorire. 20. sau mãcar anumite înþelegeri ºi raportãri comune. cu Kazahstanul). ne reprezentãm China unificatã de propriul succes. Sã privim din nou la hartã ºi vom vedea cât de mult înainteazã China în interiorul continentului. Ea ocupã toatã graniþa de nord a Birmaniei (ne dãm astfel mai bine seama de ce China are ºi va avea o relaþie bunã cu aceastã þarã: este singura modalitate de a avea acces de pe uscat la Oceanul Indian). cea pe care s-a desfãºurat cea mai mare parte a istoriei chineze. China continentalã propriu-zisã. Soarta ei depinde cumva de deschiderea continentului cãtre ºansele pe care le oferã vecinãtatea mãrii. Dupã care.000 sau chiar 22.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

205

Harta 13: Cele trei Chine (apud L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Dictionnaires Le Robert, Paris, 2002, p. 144)

din ultima vreme au avut un impact puternic ºi în aceastã zonã. Cunoaºte ºi ea ritmuri de dezvoltare moderne, concomitent cu mari miºcãri demografice: de la sat spre oraº ºi dinspre interior spre zona maritimã. Migraþia dinspre sat spre oraº ºi dinspre adâncul continentului spre þãrmuri este aºa de amplã, încât China este confruntatã cu fenomenul depopulãrii satelor ºi cu apariþia unor aglomerãri citadine suprapopulate, unde iau naºtere fenomene sociale greu de controlat. Decalajul dintre „China de mijloc“ ºi „sora“ ei maritimã încã se menþine. În sfârºit, cea de-a treia Chinã, cea de vest, constituie partea cea mai puþin dezvoltatã a þãrii; este partea ocupatã de provinciile Tibet ºi Xinjiang, regiune locuitã cu preponderenþã de minoritãþi care împãrtãºesc alte credinþe religioase decât cele confucianiste. Deºi îndepãrtatã, aceastã zonã cunoaºte ºi ea o dinamicã, dar una specificã. Sunt miºcãri cu puternicã tendinþã de autonomie, dacã nu chiar de desprindere. Insistând puþin asupra acestei regiuni a þãrii, vom dobândi o reprezentare mai adecvatã a Chinei de astãzi. În partea de sud-vest a þãrii se aflã Tibetul, leagãn al religiei budiste, amplasat chiar în inima munþilor Himalaya. A devenit o regiune autonomã în 1951, sub conducerea

206

Geopolitica

lui Dalai Lama. Reformele agricole din anii care au urmat, ca ºi reducerea drasticã a puterii de care se bucurau mãnãstirile, au provocat revolta din 1959, soldatã cu represiuni severe (de pildã, Cohen vorbeºte despre omorârea a un milion de tibetani), cu distrugerea multor lãcaºuri de cult, cu plecarea liderului tibetan în nordul Indiei. Ca populaþie, tibetanii numãrã aproximativ 2,5 milioane de persoane. Îi particularizeazã cu deosebire credinþa religioasã, budismul, care aici îmbracã o formã deosebitã de celelalte ramuri existente pe continent.38 Cert este cã, de atunci, chiar dacã lucrurile au cunoscut perioade de acalmie, chiar dacã, se pare, statul însuºi face eforturi de construire a unor noi mãnãstiri, problema tibetanã rãmâne o temã internaþionalã,39 iar Dalai Lama încearcã sã mobilizeze sprijinul internaþional pentru cauza tibetanã. În estul Chinei se întinde provincia Xinjiang, locuitã în cea mai mare parte de triburile uigure, vorbitoare a unei limbi din familia limbilor turcice. Imediat dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în climatul turbulent ºi nesigur de atunci, populaþia uigurã a reuºit sã întemeieze un nou stat: Turkestanul de Est, care a fost, dupã aceea, desfiinþat de noua putere chinezã. Numãrul uigurilor se ridicã la circa 8 milioane de persoane, de credinþã islamicã (este singura provincie unde politica de limitare a numãrului de naºteri nu se aplicã). În timp, aici s-a dezvoltat o miºcare separatistã, încurajatã în ultima vreme ºi de procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice ºi de creare a statelor independente din Asia Centralã; un rol important în stimularea acestor miºcãri centrifuge l-a avut ºi ascensiunea miºcãrilor extremiste din unele þãri musulmane vecine. De pildã, provincia Xinjiang are o graniþã directã pe o lungime de circa 30 de kilometri cu Afganistanul. Saul Cohen sesizeazã corect cã unul dintre dezavantajele cu care se confruntã China în aceastã regiune este aceea cã partea ei dezvoltatã ºi intens populatã se aflã situatã la mare distanþã, în timp ce zonele populate ale þãrilor vecine sunt plasate lângã graniþa chinezã, ceea ce le sporeºte, implicit, influenþa.40 Rãspunsul chinez este proiectat în mai multe planuri. În primul rând s-au construit ori se aflã în curs de construcþie diverse ºosele ºi cãi ferate, care sã lege mai bine provinciile Xinjiang ºi Tibet de restul þãrii. Motivul oficial al acestui efort este exploatarea resurselor energetice din deºertul Tarim Basin (de aici, din acest deºert, va porni chiar o conductã de gaze care sã ajungã la Shanghai). Este limpede cã se are în vedere ºi o intensificare a legãturilor între diferitele populaþii, a circulaþiei ºi a schimburilor. În acelaºi timp, literatura de specialitate semnaleazã ºi politica de încurajare a populaþiei chineze din restul þãrii pentru a se muta ºi a se stabili în aceste teritorii. Se pare cã în provincia Xinjiang sunt deja stabiliþi circa 6 milioane de chinezi ºi cã acest proces se va accentua pânã când populaþia han o va depãºi ca numãr pe cea uigurã. În acest context, vom menþiona câteva lucruri ºi despre credinþele religioase rãspândite în China de astãzi. Nu vom vorbi despre taoism, pentru cã aceastã credinþã este tradiþional chinezã. Nu vom discuta prea mult nici despre budism, deºi este foarte rãspândit pe teritoriul chinez. Raul Birnbaum vorbeºte de trei ramuri ale budismului: cea tibetanã, adoptatã ºi de mongoli, forma sudicã, prezentã la graniþa de sud a þãrii, precum ºi în statele din Asia de Sud-Est, ºi budismul Han, „budismul chinez“ rãspândit în toatã þara, caracterizat printr-o slujbã standardizatã ºi alte practici specifice (de pildã, budismul tibetan permite consumul de carne, cel Han practicã vegetarianismul complet).

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

207

În China trãiesc astãzi peste 20 de milioane de musulmani41 – mai mulþi decât populaþia Malayeziei; mai mulþi decât în orice þarã din Orientul Mijlociu, cu excepþia statelor mari, Iran, Turcia, Egipt. O bunã parte a lor sunt masaþi în provincia Xinjiang, dar enclave musulmane se aflã ºi în alte pãrþi ale þãrii. Cum spuneam, uigurii sunt exceptaþi de la politica limitãrii numãrului de copii. ªi datoritã acestui fapt, dar ºi ca urmare a ratei înalte de creºtere demograficã înregistrate de populaþia musulmanã, procentul de musulmani în China va creºte, raportat la populaþia þãrii. Extrem de interesantã este evoluþia creºtinismului în China. Credincioºii catolici ocupã cam un procent din populaþia Chinei, ceea ce înseamnã aproximativ 10-12 milioane de persoane.42 Ei se bucurã de o libertate sporitã în ultimii ani. Ca ratã a creºterii, credincioºii catolici se situeazã pe aceeaºi treaptã cu populaþia de credinþã autohtonã, aºa cã nu se prevãd evoluþii spectaculoase. În mod particular se contureazã prezenþa ºi ponderea protestantismului. Aceastã credinþã a fost mult mai activã ºi a reprezentat un element dinamic al procesului de „redeºteptare religioasã“ din China ultimelor decenii. Ca urmare, audienþa protestantismului a crescut considerabil. În orice caz, se estimeazã cã numãrul credincioºilor protestanþi este de 20 de ori mai mare decât cel din 1949.43 Cât priveºte numãrul total al acestora, estimãrile sunt diferite. Cea mai lejerã evaluare vorbeºte despre un numãr variind între 15 ºi 75 de milioane de credincioºi. Dinamica creºterii este oricum semnificativã, din moment ce ºi cifrele oficiale vorbesc despre un numãr de protestanþi între 25 ºi 35 de milioane. La fel de interesantã ni se pare constatarea uneia dintre cauzele acestei creºteri: chinezii, cu deosebire cei intelectuali, sunt atraºi de aceastã credinþã, datoritã rolului pe care biserica protestantã l-a avut în dezvoltarea capitalismului modern ºi a spiritului întreprinzãtor pe care acesta îl presupune.

Þarã mare, probleme mari Dacã succesul Chinei stã în reforma pe care a promovat-o, dacã performanþa economicã a actualizat potenþialul geopolitic al þãrii, atunci se pune, firesc, întrebarea: va reuºi China sã menþinã acelaºi ritm, sã promoveze cu acelaºi echilibru strategia care, pânã acum, i-a adus succesul? Întrebarea devine actualã mai ales în contextul obiectivului central stabilit la ultimul congres al partidului, din toamna anului 2002, acela ca, pânã în 2020, China sã-ºi sporeascã de patru ori PIB-ul, aºa cum, cu 20 de ani în urmã, la Congresul al XII-lea, fixase aceeaºi creºtere pânã în 2000. În legãturã cu mãrimea PIB-ului chinez, existã o serie de discuþii în literatura de specialitate. De pildã, Cohen îl estimeazã la peste 4.000 de miliarde de dolari. Ceea ce ar plasa China pe locul trei în lume, dupã SUA ºi Uniunea Europeanã, dar înaintea Japoniei. Alte surse vorbesc de peste 1.000 de miliarde, ceea ce ar situa China pe locul al ºaselea în lume, dupã SUA, Japonia, Germania, Franþa, Marea Britanie ºi Italia. Sunt modalitãþi de calcul diferite ºi preferãm sã nu intrãm într-o discuþie tehnicã. Chiar dacã am lua în calcul acest ultim nivel ºi l-am înmulþi cu patru, vom vedea cã, în urmãtoarele douã decenii, China se va instaura pe un confortabil loc doi (Japonia va creºte ºi ea, dar sã nu uitãm cã una este sã te angajezi în cursã cu un miliard de oameni, cu o enormã

208

Geopolitica

suprafaþã continentalã ºi cu totul altceva sã reuºeºti cu o forþã naturalã cam de zece ori mai micã; pânã la urmã, numãrul îºi spune cuvântul, iar decalajul tehnologic nu va mai fi aºa de mare încât sã compenseze aceastã diferenþã fizicã). Nu suntem neapãrat partizanii unor calcule care aratã ce s-ar întâmpla dacã…, dar vom reproduce unul dintre acestea pentru a avea mai bine reprezentate implicaþiile dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei, consecinþele creºterii performanþelor sale. Iatã ce ne spune John Mearsheimer în aceastã privinþã: „În condiþiile în care China se modernizeazã pânã la punctul în care va avea un PNB pe cap de locuitor egal cu al Coreei de Sud (8.600 $), ea va avea economia de 2,5 ori mai puternicã decât a Japoniei de astãzi ºi de 1,3 ori mai mare decât a SUA de astãzi“. Deci, va reuºi China sã menþinã acest ritm, sã realizeze obiectivul pe care ºi l-a propus? Realizãrile de pânã acum, experienþa acumulatã în promovarea reformei ºi în transformarea þãrii, atuurile pe care le-a dobândit între timp, inclusiv cel de membru al OMC sunt premise care nu pot fi neglijate. În tot ceea ce a fãcut China impresioneazã faptul cã a gãsit mãsura dreaptã a lucrurilor, cã nu a forþat pânã când terenul nu era bine pregãtit, economic ºi social, cã nu a urmat reþete, ci ºi-a construit strategia pornind de la propriile realitãþi. Cu autoritatea de fost consilier al preºedintelui Clinton ºi de fost economist-ºef al Bãncii Mondiale, Joseph Stiglitz citeazã mai multe exemple care aratã cã, deºi nu a numit-o astfel, China a aplicat ceea ce Shumpeter numea „distrugere creatoare“. „Deºi China nu a privatizat întreprinderile de stat, o datã cu apariþia noilor întreprinderi private importanþa primelor s-a micºorat într-o mãsurã atât de mare încât, la douãzeci de ani de la începerea tranziþiei, ele mai dãdeau doar 28,2% din producþia industrialã. Trecerii la un nou sistem de preþuri, pe care fiecare tranziþie o resimte dureros, China i-a gãsit o «soluþie ingenioasã». Ea a adoptat un sistem ingenios: un sistem de preþuri organizat pe douã niveluri. Ceea ce se producea în conformitate cu vechiul sistem de stat se vindea la preþul vechi, iar ceea ce se producea dincolo de acest sistem se vindea la nivelul pieþei.“44 ªi iatã concluzia formulatã de autor: „deºi în China liberalizarea a fost înfãptuitã, aceasta s-a fãcut treptat, în aºa fel încât resursele sã nu fie lãsate neutilizate, ci sã fie redistribuite cãtre destinaþii mai potrivite […]. Pe când în China tranziþia a determinat cea mai mare diminuare a numãrului de sãraci din istorie (de la 358 de milioane în 1990 la 208 de milioane în 1997, folosind drept criteriu de apreciere standardul de un dolar pe zi), în Rusia ea a determinat cea mai mare creºtere a numãrului de sãraci înregistratã vreodatã într-un interval aºa de mic (cu excepþia perioadelor de rãzboi)“45. Indiferent de abordãrile adoptate în ceea ce priveºte dezvoltarea Chinei, de diversele opinii critice formulate, nu am întâlnit o contestare a capacitãþii conducerii chineze de a promova, în continuare, reforma. Îndoielile se formuleazã în legãturã cu alte probleme. Prima dintre acestea priveºte transferul puterii politice cãtre o nouã generaþie de lideri. Congresul al XVI-lea, din toamna anului 2002, a arãtat cã acest pas extrem de important a fost fãcut cu bine. Fireºte, sunt puncte de vedere diferite în legãturã cu acest transfer ºi cu faptul dacã acesta a avut loc cu adevãrat. Se ºtie, a fost ales un nou secretar general al partidului în persoana lui Hu Jintao, care reprezintã a patra generaþie de lideri politici, dupã generaþia a treia (reprezentatã de Jiang Zemin), a doua

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

209

(simbolizatã de Deng Xiao Ping) ºi prima generaþie (întruchipatã de Mao). Demn de semnalat este cã în Biroul Politic au fost promovaþi oameni tineri, mulþi dintre ei provenind din regiunile de coastã. Existã autori care spun cã, de fapt, nu a avut loc nici un transfer, întrucât Zemin ºi-a pãstrat funcþia de preºedinte al Comisiei Militare Centrale a partidului, poziþie deþinutã ºi de Deng Xiao Ping ºi consacratã de istoria recentã drept poziþie-cheie în sistemul de putere al Chinei. Este o interpretare care nu poate fi neglijatã, aºa cum nu se poate scãpa din vedere nici faptul cã înainte de congres foarte mulþi comentatori pronosticau un nou mandat de secretar general pentru Zemin. Deci, dacã avem în vedere complexitatea procesului, vom putea concluziona cã a avut loc un transfer, dar el a urmat calea, tradiþionalã am spune, a mãsurii treptate (care poate fi cititã ºi ca jumãtate de mãsurã). O altã întrebare se referã la modul în care comunitatea internaþionalã va accepta ºi va integra noul actor. Dupã cum semnaleazã Nicholas Kristof, „aproape nimic nu este mai destabilizator decât sosirea unei noi puteri pe scena mondialã“46. Istoria aratã cã una dintre cele mai vechi probleme în relaþiile internaþionale, a fost modul în care comunitatea internaþionalã se adapteazã la noile cerinþe, la noile ambiþii ale puterii care apare. De aceea, dacã China este capabilã sã susþinã miracolul economic, reajustarea raporturilor sale cu ceilalþi poli de putere ai lumii reprezintã una dintre cele mai dificile sarcini ale relaþiilor internaþionale în deceniile care urmeazã. În orice caz, faptul cã astãzi China este membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului ilustreazã o asemenea disponibilitate din partea comunitãþii internaþionale. Mai multe surse semnaleazã o altã constrângere cãreia va trebui sã-i facã faþã China în anii urmãtori. Este vorba despre resursele energetice mult mai mari pe care le presupune dezvoltarea proiectatã a þãrii. În momentul de faþã, China este al ºaselea producãtor de petrol din lume.47 Ascensiunea rapidã a nevoilor de consum generate, în principal, de rata înaltã a creºterii economice a fãcut ca producþia sã fie din ce în ce mai insuficientã, iar China sã devinã importatoare de petrol. În anul 2000 a importat deja 6 milioane tone, iar în 2010 urmeazã sã importe aproximativ 100 de milioane de tone. Aceastã situaþie ridicã mai multe probleme. În ceea ce priveºte producþia internã, este de menþionat cã ea provine în cea mai mare parte din China de est, ceea ce conferã o cu totul altã semnificaþie miºcãrilor separatiste din Xinjiang. Noi rezerve au fost descoperite în deºertul Tarim ºi la graniþa cu Kazahstanul. Sunt motive care ne îndeamnã sã credem cã, în viitor, China va face mari eforturi pentru stabilizarea zonei ºi, în acelaºi timp, pentru modernizarea ei. Chiar dacã nu reprezintã singurul motiv, rezervele de petrol care se estimeazã cã existã în insulele Spratly ºi Paracel fac ºi mai atractive aceste teritorii pe care China le revendicã insistent. Chiar ºi aºa, nevoile mari de petrol ale Chinei fac necesar recursul la petrolul din import. „Se estimeazã cã în 2050, China va fi tot atât de dependentã de petrolul din Orientul Mijlociu ca ºi Japonia.“48 O parte din el va fi procurat, cum se întâmplã ºi acum, din Rusia. Totuºi, Orientul Mijlociu devine o regiune de importanþã vitalã pentru China. Vom înþelege de ce ºi China va avea o atitudine foarte atentã cu numeroasa minoritate musulmanã din þarã. Ajunºi în acest punct, vom prezenta o interpretare diferitã a modului în care SUA ar putea limita dezvoltarea Chinei.

210

Geopolitica

Aymeric Chauprade considerã cã, la orizontul anilor 2015, China va putea pune în discuþie dominaþia clarã a Pacificului de cãtre SUA.49 Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, China se contureazã drept celãlalt pol de putere, „celãlalt rival economic neaservit politic“. Sã nu uitãm, spune autorul francez, cã principalul atu al Chinei este populaþia sa, care, în condiþiile dezvoltãrii acestei þãri, va reprezenta o piaþã internã perfect comparabilã cu NAFTA ºi cu UE. SUA au învãþat încã din perioada Rãzboiului Rece cum se contracareazã un duºman. Faþã de Uniunea Sovieticã ele au promovat strategia îngrãdirii. De data aceasta sunt pe punctul de a aplica o metodã diferitã, pe care autorul francez încearcã sã o descifreze. Din punctul de vedere al dominaþiei în Pacific, SUA vor stimula constituirea unei reþele alcãtuite din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, þãri care dispun sau pot sã dispunã în orice moment de puternice structuri militare; în spatele lor vor fi Statele Unite cu puterea lor militarã atât de performantã. De aceea, SUA vor încuraja Japonia sã-ºi asume responsabilitãþi de securitate în Pacific ºi sã abandoneze propria prevedere constituþionalã potrivit cãreia forþele armate ale þãrii nu sunt menite decât pentru misiuni defensive. SUA vor încuraja Taiwanul sã-ºi modernizeze forþele de apãrare (de altfel, Taiwanul este unul din marii cumpãrãtori de armament din lume). SUA au stigmatizat Coreea de Nord ca fãcând parte din „Axa rãului“, pentru a grãbi reunificarea ºi a stimula o „Coree mare, antichinezã ºi proamericanã“. Aceastã orientare, precizeazã Chauprade, cunoaºte ºi dificultãþi reale, pentru cã statele respective vor avea ºi ele calculele ºi evaluãrile lor, ºi nu este convenabil în nici un fel sã joci, la începutul mileniului trei, rolul de vasal al cuiva, oricât de puternic ar fi. De aceea, principala modalitate de limitare ar fi „controlarea nevoilor de energie ale adversarului“. Cum spuneam, China va deveni nu numai importatoare, ci chiar dependentã de resurse energetice exterioare. Graþie intervenþiei în Afganistan ºi controlului din ce în ce mai vizibil pe care îl exercitã în Asia Centralã, SUA limiteazã accesul Chinei la sursele din Marea Caspicã. Prin intervenþia în Irak ºi prin planurile de expansiune în zonã pe care le au, SUA vor institui un control sever asupra principalei resurse a economiei moderne, petrolul. Aºa s-ar explica insistenþa SUA de a ataca Irakul: aceastã intervenþie militarã conferã puterii americane un control strategic nu numai asupra Chinei, ci ºi asupra altor mari consumatori de petrol. În sfârºit, în strategia americanã ar mai fi prevãzutã slãbirea adversarului din interior prin stimularea diverselor miºcãri de autonomie ºi independenþã, a tendinþelor centrifuge. Miºcãrile din Tibet ºi cele din Xinjiang ar putea juca un asemenea rol. Chauprade deplânge faptul cã o putere de dimensiunile Chinei nu are decât cel mult o viziune asiaticã, nu se ridicã la nivelul unei viziuni globale, care i-ar da temeiuri sã se opunã Statelor Unite, sã încerce sã previnã strategia care se þese deja în jurul ei. Ne-ar fi greu sã ne pronunþãm asupra veridicitãþii analizei, ca ºi asupra comportamentului recomandat de autor. Ceea ce putem spune este cã pânã acum China nu a întâlnit opreliºti semnificative în propria dezvoltare. Fireºte cã disputa pentru dominaþie – mai ales când este vorba despre dominaþie mondialã, dacã China va ajunge sã se angajeze în aºa ceva – are duritatea ei. Deocamdatã, nu putem sã nu remarcãm cã „noul bipolarism“ despre care se discutã, cel dintre SUA ºi China, este unul proiectat, imaginat de diverºi analiºti ºi nu unul real, afirmat ºi asumat de vreuna dintre pãrþi.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

211

Dupã opinia noastrã, dacã este sã discutãm ascensiunea Chinei spre puterea mondialã, atunci principala problemã este ca aceastã þarã sã dobândeascã, mai întâi, statutul de putere regionalã. Nu din punctul de vedere al parametrilor economici ºi sociali, al forþei sale, ci al acceptãrii în regiune. Japonia are toate datele sã fie un asemenea lider regional ºi, totuºi, un anumit trecut, proaspãt încã, face ca þãrile din zonã sã fie extrem de reticente. China nu vine cu o asemenea încãrcãturã istoricã. Dar, în atmosfera de suspiciune sau, sã spunem, de prudenþã exageratã din Asia, nu este vãzutã cu ochi buni ascensiunea unui lider detaºat. Toate miºcãrile pe care le vom observa la statele din ASEAN urmãresc sã asigure un echilibru la nivel asiatic, sã nu se conecteze doar la o singurã sursã de putere. Deocamdatã, strategia gradualã pe care China o aplicã în promovarea reformei interne se dovedeºte cea mai bunã metodã ºi în ceea ce priveºte afirmarea ei pe plan internaþional.

Redefinirea bazelor puterii în China Tot la sfârºitul anilor ’70, China a declanºat procesul de modernizare a armatei ºi a trecut de la doctrina militarã a unei armate care sã impresioneze prin mãrime la cea a unei forþe militare mai mici, dar mult mai profesioniste ºi mai sofisticate din punct de vedere tehnologic. Între 1989 ºi 1995, cheltuielile militare au crescut cu 10-15% în fiecare an, cheltuieli alocate mai ales pentru achiziþionarea de aparaturã high tech. Ceea ce a dus la concluzia cã statul chinez foloseºte boom-ul economic pentru a finanþa inclusiv o mare ascensiune militarã. Raþiunile acestei politici ar putea fi dorinþa de a garanta stabilitatea internã ºi securitatea graniþelor, de a susþine eforturile de explorare a rezervelor minerale în zona de coastã, precum ºi motive de politicã internã. Investiþiile masive în armatã ºi pentru modernizare au ºi scopul de a trimite un mesaj sugestiv vecinilor din sud, acela cã Beijingul este cât se poate de ferm în ceea ce priveºte pretenþiile teritoriale asupra insulelor din Marea Chinei de Sud ºi a unora din Marea Chinei de Est. Interesant de urmãrit este ºi direcþia în care se îndreaptã aceste cheltuieli, ceea ce prefigureazã o nouã strategie navalã a Chinei. În ultimii ani, China a achiziþionat tehnologia necesarã dotãrii unei flote aeriene ºi navale, fapt ce reflectã aspiraþiile de a-ºi dezvolta un potenþial naval, nu numai unul de coastã. Principalul obiectiv strategic al unei forþe navale este de a apãra þãrmurile. Dar, pe mãsurã ce miza intereselor strategice ºi economice creºte, rolul jucat de forþa navalã se extinde. În a doua jumãtate a anilor ’90, China a început sã se preocupe de pregãtirea unei armate mai flexibile, mai echilibrate, capabile de a opera ºi în afara apelor teritoriale chineze. Noua doctrinã are în vedere capacitatea de a proiecta puterea, mai curând decât cea de apãrare propriu-zisã. Pot fi amintite câteva dintre cauzele care stau la baza acestei schimbãri: starea de nesiguranþã din regiune, fluctuaþiile economice, imaginea echivocã a rolului jucat de Statele Unite, nesiguranþa cauzatã de influenþa Japoniei. Alte cauze: dorinþa de a fi sigurã pe resursele de energie, de aici necesitatea de a controla cãile de acces la aceste resurse. China are nevoie sã proiecteze o imagine de putere regionalã ºi pentru aceasta este necesarã dimensiunea militarã.

212

Geopolitica

Mai mulþi analiºti vorbesc despre zona de tensiune reprezentatã de grupurile de insule din marea Chinei de Sud, pe unde trece principala cale de aprovizionare cu diferite produse a þãrilor din zonã. Ele au o importanþã strategicã (insulele Spratly sunt situate la intrarea în Marea Chinei de Sud, deci reprezentând un „punct de control“ al accesului în zonã, iar Paracel, în partea de nord a aceleiaºi mãri, ºi îndeplinind aceleaºi funcþii) ºi una economicã (ambele sunt bogate în resurse de petrol ºi de gaze naturale). Grupul de insule Spratly este plasat la o distanþã aproape egalã de Filipine, Vietnam, Malayezia ºi la aproximativ o mie de kilometri de insula chinezã Hainan. Descoperirea rezervelor de petrol a aprins ºi mai mult disputa; au avut loc ciocniri militare în zonã între forþe vietnameze ºi filipineze, filipineze ºi chineze, chineze ºi vietnameze (ultimele soldându-se cu scufundarea unor vase vietnameze). Nu s-a ajuns la un acord, deºi ASEAN a propus o soluþionare paºnicã a disputei. Un tip de înþelegere chino-vietnamezã se pare cã se instaleazã pentru coordonarea acþiunilor în zonã. Grupul de insule Paracel se aflã la 280 de kilometri sud-est de insula chinezã Hainan ºi la 370 de kilometri de coasta vietnamezã. Forþele armate chineze au luat, în 1974, aceste insule de la Vietnam, în momentul când s-a fãcut publicã intenþia acestei þãri de a exploata rezervele de petrol din zonã. Importanþa strategicã ºi economicã a insulelor nu va face uºoarã gãsirea unei soluþii. Tot aºa de adevãrat este cã importanþa rutei comerciale care trece prin aceastã mare (de pildã, Japonia asigurã din import aproximativ 80% din nevoile sale energetice) face ca, oricâte dispute ar exista, ele sã fie menþinute între anumite limite, pentru cã, altfel, problema poate îmbrãca un caracter internaþional acut. Deci nici China nu este interesatã sã-ºi impunã unilateral voinþa. China este îngrijoratã ºi de faptul cã, dupã terminarea Rãzboiului Rece, SUA s-ar putea afla în cãutarea unui nou duºman; în acest sens, remarcã mai mulþi autori, SUA ar fi preocupate de faptul cã statul chinez îºi sporeºte performanþa militarã nu în vederea unei confruntãri directe, ci pentru a folosi aceastã putere ca instrument de presiune ºi bazã pentru negocieri. Dupã cum semnaleazã Samuel Huntington, la sfârºitul anilor ’80 China a început sã-ºi converteascã resursele economice ºi puterea militarã în influenþã politicã, semnul cel mai vizibil fiind opoziþia din ce în ce mai fermã faþã de prezenþa americanã în zonã. Mai mult, China deþine arme nucleare, are dispute de graniþã cu o parte din vecini, iar prin dotarea rapidã a armatei ar putea sã fie în mãsurã sã rezolve certuri mai vechi în propriul avantaj.50 Tendinþa Chinei de a transforma puterea economicã ºi militarã în putere politicã exemplificã procese care încep sã se contureze la nivelul întregii Asii. Înscrierea economiei pe o curbã ascendentã ºi investiþiile în modernizarea armatei sunt semne cã statul chinez se întoarce la o imagine de putere în care aspectele economice, politice ºi militare coexistã. Imaginea unei puteri mult mai stabile, care nu poate fi doborâtã în momentul în care s-ar confrunta cu dezechilibre economice. Desigur, factorul economic rãmâne în prim-plan, oferind premisele pãstrãrii statutului de putere, dar nu mai este vorba de conceperea economiei ca bazã exclusivã a puterii. Puterea are dimensiuni multiple ºi ea se cere evaluatã cu mãsuri specifice fiecãrui domeniu în care se manifestã.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

213

Cercurile de gravitaþie chinezeºti În percepþia comunã, China reprezintã o þarã continentalã, o þarã întinsã, un bloc masiv continental. Realitatea politicã, economicã ºi culturalã este în multe privinþe deosebitã. Pe de altã parte, civilizaþia chinezã în definiþia ei contemporanã are drept centru de greutate China continentalã, dar cuprinde în acelaºi timp ºi alte entitãþi chineze sau cu populaþie majoritar chinezã – Hong Kong, Taiwan, Singapore (vezi harta 14). Hong Kong-ul este o insulã situatã în vecinãtatea Chinei, unde trãiesc aproximativ 6 milioane de locuitori. Aflat mai bine de o sutã de ani sub stãpânire britanicã, Hong Kong-ul a devenit în ultimele decenii un adevãrat simbol al dinamismului ºi prosperitãþii. Dezvoltarea din ultima vreme a Chinei a fãcut ca tratatul de retrocedare a Hong Kong-ului, prin care drepturile britanice asupra acestei insule încetau în 1997, sã fie respectat. De remarcat înþelepciunea Chinei, care, pentru a atenua impactul revenirii Hong Kong-ului, a promovat ideea „o þarã, douã sisteme“, ceea ce anunþã ºi sintetizeazã voinþa Chinei de a respecta dreptul Hong Kong-ului la autonomie. În acelaºi mod s-a procedat ºi în ceea ce priveºte revenirea oraºului Macao la statul chinez, la 20 decembrie 1999. În tratatul care stipula revenirea la China exista prevederea cã actualul sistem social, politic, economic ºi cultural al fostei colonii portugheze rãmâne neschimbat pentru urmãtorii 50 de ani. Rigorile disciplinei care face obiectul lucrãrii de faþã ne îndeamnã sã remarcãm un tip special de înþelepciune care evalueazã evenimentele cu alte mãsuri (decenii ºi chiar secole), care ºtie sã aºtepte ºi înþelege cã, în domeniul politic, numai timpul poate estompa multe conflicte care par, la prima vedere, ireconciliabile. Mai complicatã ºi, se pare, mult mai sinuoasã este relaþia cu Taiwanul. Taiwanul este ºi el o insulã, unde trãiesc peste 22 de milioane de locuitori. Dacã avem în vedere dinamismul ºi performanþa economicã a Taiwanului, ne vom da seama cã nu mai avem de-a face cu o simplã insulã, ci cu o putere economicã de relief a lumii contemporane. Desprins de China dupã Revoluþia de Eliberare Chinezã, Taiwanul a fost întemeiat ºi condus de cãtre Cian Kai ªi, lider revoluþionar ºi cumnat al lui Mao Tze Dung. Spre deosebire de Mao, care a îmbrãþiºat o linie internaþionalistã, Cian Kai ªi a urmat o linie naþionalistã. Mult timp, între cele douã state a existat o relaþie încordatã, alimentatã ºi de rivalitatea personalã dintre cei doi lideri politici. Aceastã încordare este cel mai fidel exprimatã de politica celor 3 nu-uri: nici un contact, nici o negociere, nici un compromis cu continentul. Ritmul rapid al dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei continentale are un impact considerabil asupra relaþiei cu Taiwanul. De la înfiinþare, Taiwanul a evoluat în sfera de influenþã americanã, ºi cea mai importantã piaþã pentru aceastã insulã prosperã era chiar America. În anii ’90, între insulã ºi continent se dezvoltã puternice relaþii economice ºi chiar relaþii umane. Relaþiile politice însã au evoluat mult mai lent, în acest plan menþinându-se o încordare vizibilã. Alegerile din Taiwan din martie 2000 au dat câºtig de cauzã candidatului cu cel mai pronunþat discurs anti-China, sprijinit de partidul care avea în program independenþa faþã de China. În plus, victoria a

214

Geopolitica

Harta 14: Cercurile de gravitaþie chinezeºti (apud François Géré, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Paris, Larousse, 2002, p. 156)

intervenit dupã 55 de ani de dominare a Partidului Naþionalist. Cu ocazia discursului inaugural, noul preºedinte taiwanez (reales apoi în 2004) a anunþat cã nu va declara independenþa pe timpul mandatului sãu dacã, la rândul sãu, statul chinez nu va recurge la forþã pentru a pune stãpânire pe Taiwan. Chiar dacã relaþiile politice dintre China ºi Taiwan nu traverseazã cea mai fastã perioadã, este aproape verificat faptul cã, atunci când legãturile economice se intensificã, la orizont apare un proces de destindere care nu poate sã nu-ºi punã amprenta asupra ansamblului relaþiilor dintre cele douã state. Or, în plan economic, relaþiile dintre China continentalã ºi Taiwan se intensificã, ceea ce ne îndreptãþeºte sã anticipãm cã, pe termen mediu, se vor îmbunãtãþi ºi relaþiile politice. Problema Taiwanului meritã analizatã foarte atent ºi dintr-o altã perspectivã. Revenind la dihotomia puteri maritime–puteri continentale, o analizã mai atentã a realitãþii

Rezerva de astãzi a SUA este una de calcul. Este o tranziþie extrem de dificilã. se sprijinã pe Singapore. a aparþinut mai mult puterilor continentale. Iar cea mai directã modalitate de a întârzia ridicarea Chinei este ca Taiwanul sã nu revinã la þara cãreia îi aparþine. ºi nu forþa propriu-zisã. iar astãzi sprijinã Taiwanul. cât ºi continentalã. ceea ce a ajutat-o în mod fundamental sã devinã superputere. atunci va trebui sã conchidem cã unul dintre cele mai importante conflicte potenþiale ale anilor care vin va fi asociat cu Taiwanul. China a evoluat într-o formulã continentalã. aºa cum am mai spus. În numai câþiva ani. Franþa poate fi socotitã atât putere maritimã. în acelaºi timp. la întretãierea secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea. inclusiv Clyde Prestowitz. þara care face o tentativã de a realiza sinteza despre care vorbim este China. atunci acest lucru se poate cel mai bine verifica în atitudinea faþã de problema Taiwanului. istoriceºte ea rãmâne o putere continentalã. Poate ºi pentru cã strãlucirea ei maximã – în timpul lui Ludovic XIV ºi a lui Napoleon – a fost în registru continental. Puterea sa financiarã este enormã. dacã sprijinã Taiwanul. Mulþi autori. ce deschidere comercialã ar oferi revenirea Taiwanului Chinei continentale. parte a Chinei ºi un adevãrat simbol mondial al comerþului ºi mobilitãþii financiare ºi investiþionale. se întreabã de ce SUA au abandonat poziþia de acum douã decenii. imensa ei deschidere faþã de ocean favorizeazã o asemenea tranziþie. înseamnã cã America începe sã considere China un competitor. Din punct de vedere istoric. cât ºi în cealaltã. SUA încep sã se teamã de evoluþia Chinei ºi încep sã perceapã aceastã þarã drept un competitor strategic. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 215 din ultimele decenii aratã cã viitorul aparþine þãrilor care pot realiza sinteza dintre cele douã dimensiuni într-o formulã competitivã. Franþa. Numai cã Franþa. prin istorie. a realizat cã fundamentalã pentru devenirea sa este dobândirea unui statut maritim de prim rang. neîndoielnic. de la socialism la capitalism. În ultima vreme. Poziþia naturalã a Franþei oferã atât argumente într-o direcþie. Când America bãtea la porþile consacrãrii internaþionale ca putere de primã mãrime. care are cam aceleaºi virtuþi ºi unde populaþia chinezã are o pondere de 75%. Marea tranziþie a Chinei nu este. fiind sfâºiat între chemarea maritimã ºi cea continentalã. pentru cã puterea maritimã implicã un alt tip de comportament ºi alte caracteristici: este mai deschisã. Taiwan este printre primele 10 economii exportatoare ale lumii. ar începe sã fie. Chiar dacã. mai înclinatã sã foloseascã „arma“ comerþului. Iar dacã astãzi SUA nu mai sunt în consonanþã cu propria poziþie de acum douãzeci de ani. Cu Taiwan. ea ºi-a construit acest statut. a fost. Statul care în mod tradiþional a avut un statut ambivalent din acest punct de vedere. China nu era China de astãzi. Dar China mai dispune de niºte atuuri în aceastã privinþã. China s-ar înscrie definitiv în rândul puterilor maritime de prim rang ale momentului. Datele naturale de care beneficiazã China. Acum mai bine de douã decenii. . China nu este un competitor al SUA. când recunoºteau o singurã Chinã. Prima þarã care a realizat cu adevãrat aceastã sintezã este SUA.Asia. În sfârºit. Dar sã calculãm. din punctul de vedere al datelor naturale. Ea se sprijinã pe Hong Kong. s-ar putea sprijini pe Taiwan. ci de la putere continentalã clasicã la putere continentalo-maritimã. mai liberalã. Sã calculãm ce ar însemna revenirea Taiwanului la China prin puterea economicã pe care o deþine aceastã insulã. mai mobilã. Cu Taiwan. Sã capete premise pentru un asemenea statut. aºa cum se spune. Dacã aceastã evaluare se verificã. Dacã. Astãzi.

teritoriu care s-a remarcat prin spirit întreprinzãtor – Hong Kong. o excepþionalã reþea de comunicaþii – Singapore. contribuind la accelerarea modernizãrii acestei þãri. ceea ce aratã o forþã ieºitã din comun. În ciuda faptului cã în acest moment Japonia dominã regiunea din punct de vedere economic. în Malayezia 30%. în care influenþa nu se mai sprijinã aºa de mult pe populaþie. mai ºocantã este cifra pe care o furnizeazã Zbigniew Brzezinski referitor la mãrimea absolutã a bogãþiei pe care o deþin cei 50 de milioane de chinezi care trãiesc în afara Chinei. Este instructiv sã menþionãm cã acest prim cerc de gravitaþie chinezeascã se continuã cu un altul. Unele date vorbesc despre cifre mergând pânã la aproape douã . când vorbim de China. Dupã ce procesul de relansare economicã s-a declanºat. în Filipine 2%. cum remarca Samuel Huntington. Mulþi lideri din Singapore au devenit adepþi ºi susþinãtori entuziaºti ai Chinei ºi ai ºanselor sale de afirmare. Singapore a investit miliarde de dolari în China. un spaþiu locuit de chinezi sau în cea mai mare parte de chinezi. de fapt. Mai întâi populaþia chinezã din zonã: Hong Kong ºi Taiwan în întregime chineze. China este o prezenþã dominatoare în toatã Asia de Sud-Est ºi. În anii ’90. în Indonezia 3-4%. comerþului ºi finanþelor. ceea ce specialiºtii numesc Marea Chinã. ci. Deci al treilea centru concentric chinezesc este echivalent cu o Chinã care dominã întreaga Asie de Sud-Est. un spaþiu mai larg. în mod firesc. Aceastã zonã strategicã conþine substanþiale capacitãþi tehnologice ºi manufacturiere – Taiwan. la rãmânerea sa în urmã ºi mai ales la rigiditatea politicii sale. un nemaipomenit fond comun de capital financiar (toate cele trei) ºi o largã înzestrare cu pãmânturi. nu putem avea în vedere doar statul chinez propriu-zis. Fluxul investiþiilor externe venite din Singapore – ºi care. 50-60% din cea a Malayeziei ºi. la fel ca în cazul celorlalte þãri din zonã. mergeau cu precãdere spre Malayezia ºi Indonezia – a luat calea continentului. Taiwan. „economia est-asiaticã este fundamental o economie chinezã“51. Apare limpede cã astãzi. în Singapore 75% din populaþie este chinezã. Aºa ne ºi explicãm de ce peste jumãtate din investiþiile strãine în China provin de la propria diasporã. care deþine 90% din economia Indoneziei. Hong Kong ºi Singapore. un spaþiu aflat sub influenþã chinezã. Singapore. privea cu nedisimulat dispreþ la continent. Chinezii din aceste teritorii au furnizat peste jumãtate din capitalul necesar creºterii economice a Chinei continentale în anii ’90. Grãitor pentru noua orientare este ºi faptul cã aproximativ jumãtate din proiectele de colaborare externã sprijinite de guvernul din Singapore sunt destinate Chinei. Mult mai importantã este puterea economicã a acestei populaþii. ºi politica statului Singapore faþã de China continentalã s-a schimbat. Singapore. în Thailanda 14%. întreaga economie din Taiwan. pânã nu demult. Între tigrii asiatici. Existã date grãitoare care sprijinã afirmaþiile cu privire la existenþa acestor cercuri concentrice.53 Într-un fel. ci pe factori economici. economia bazatã pe populaþia chinezã a Asiei iese la suprafaþã rapid ca „un nou epicentru al industriei. alcãtuind ceea ce s-a numit „sfera de coprosperitate a Marii Chine“.216 Geopolitica Înainte de 1980. Venitul acestora echivaleazã cu PIB-ul Chinei continentale54. resurse ºi muncã – China continentalã“52. stat care s-a desprins din Federaþia Malayezia în 1965. 75% din cea a Thailandei. trei sunt chinezi: Hong Kong.

Majoritatea acestor þãri. China va trebui sã promoveze o relaþie cât de cât destinsã cu India. din ce în ce mai sigurã pe sine. Indonezia ºi Filipinele fiind amplasate chiar pe aceste rute. Vietnam. Chiar dacã se aflã în plin proces de dezvoltare. ca stat. Ele au avut legãturi puternice nu atât cu þãrile din regiune. ci ºi psihologic. În general. dar ºi ca þarã cu cele mai intense relaþii comerciale în Asia maritimã. Nu putem omite. evitând pe cât se poate problemele pe care le ridicã în regiune propria ascensiune. statul cel mai important din Asia de Sud ºi o putere economicã în vizibilã ascensiune. Deci relaþii bune cu Rusia. parte componentã a afirmãrii Chinei ca putere regionalã. Aºa se explicã de ce este atât de puternicã ideea de mozaic cultural. Myanmar (Birmania) ºi Brunei. de asemenea. importantã este tendinþa politicã pe care o prefigureazã: ridicarea treptatã a unei sfere de influenþã chineze. Este foarte probabil ca ea sã se consolideze în viitor. Asia de Sud-Est. Indiferent de mãrimea acestora. importanþa strategicã a regiunii pentru legãtura dintre Oceanul Pacific ºi cel Indian. Relaþii bune cu Vietnamul ºi Indonezia. chiar ºi pe scurt. În momentul în care China va dobândi nu numai economic. În sfârºit. Laos. Un al doilea motiv este cã în regiune locuiesc aproximativ o jumãtate de miliard de oameni. De ce ne oprim. cu gradul de acceptare implicat de noul rol. iar statura sa se impune aproape de la sine. cu tradiþii istorice atât de diferite. chinezã. chiar dacã îºi redefineºte bazele puterii. au fost colonii europene. problema afirmãrii sale ca putere mondialã se va rezolva aproape de la sine. chiar dacã menþin anumite dispute de graniþã. în perioada urmãtoare. þãri confruntate cu probleme complexe. interesatã în unirea cu nordul peninsulei ºi în formarea unui stat de cu totul alte dimensiuni ºi cu alte rãspunderi. deci o populaþie de mãrimea celei europene. dar foarte importante în zonã. asociatã cu legãturi etnice ºi economice. Este interesant de urmãrit cum evolueazã o regiune atât de diversã din punct de vedere cultural. China sã se afirme într-un mod treptat. Cambodgia. eºantionul mozaicului asiatic Asia de Sud-Est cuprinde zece state: Singapore. pe mãsurã ce China. asupra acestei zone a lumii? În primul rând. Indonezia. Filipine. pentru cã este un conglomerat de culturi diferite – indianã. importanþa strategicã a regiunii. Aceasta este particularitatea afirmãrii internaþionale a noii puteri. cât cu centrele culturale ºi economice de care au depins. se modernizeazã ºi se afirmã. Malayezia. Drumul Chinei cãtre statutul de putere regionalã este ceva mai complicat. dintre . Aceastã sferã este puternicã. ca partenerul esenþial al SUA în regiune. chiar dacã probleme de graniþã ºi frustrãri istorice planeazã asupra cooperãrii. þarã cu o dinamicã economicã impresionantã. El presupune acceptarea regionalã. este de aºteptat ca. cu excepþia Thailandei. occidentalã. statutul de putere regionalã. Relaþii bune cu Coreea. Thailanda. chiar dacã cele douã state au fost angajate în conflicte directe. relaþii bune cu Japonia nu numai ca putere economicã ºi tehnologicã numãrul unu în Asia. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 217 treimi. Principalele drumuri comerciale dinspre Orientul Mijlociu spre China ºi Japonia pe aici trec.Asia. islamicã.

cât ºi pentru cele oceanice. regiunea numãrã þãri cu niveluri de dezvoltare foarte diferite. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Este cea mai veche regiune de cooperare din spaþiul asiatic. nu poate fi trecutã cu vederea. altele au optat pentru un sistem cu un singur partid (Malayezia. dupã care a devenit Burma ºi abia de curând Myanmar (vezi harta 15). alcãtuit din China. creatã încã din 1967.5 milioane de locuitori ai sãi trãiesc cu toþii în mediul urban (deci avem de-a face cu o zonã de conurbaþie generalizatã). pe de alta. Orientul Mijlociu. ºi considerãm important sã facem o succintã analizã comparativã cu Uniunea Europeanã. Romano Prodi vorbeºte despre clubul „celor cinci mari“. vechea denumire a acestui stat era Birmania. Laos ºi Cambodgia –. având ºi astãzi un partid comunist la putere.218 Geopolitica Asia de Est. „O Indonezie care sã se bucure de pace ºi stabilitate – spune Cohen – ar putea deveni o adevãratã cheie de boltã a zonei Asia-Pacific ºi un partener . reprezintã prelungirea continentului spre ocean. cu puternice lupte interne. Cele mai sãrace þãri din zonã sunt Cambodgia ºi Myanmar. Care sunt. venitul pe cap de locuitor este de 31. chiar exoticã din punctul de vedere al diversitãþii. de cherestea. pe de o parte. cea mai mare exportatoare de gaz lichefiat din lume). dar altele au avut un start economic mult mai modest – Laos. Cu asemenea date. Vietnam. Indonezia poate deveni o putere a lumii de azi. Thailanda.4 mii de dolari. Europa ºi Africa. Indonezia. unde regimul Pol Pot a vrut sã reediteze un gen de revoluþie culturalã dusã pânã la ultimele consecinþe ºi a exterminat un sfert din populaþie. Învecinatã cu Australia la sud. ci din lume. care este de 33. unele au evoluat ca democraþii moderne (Thailanda ºi Filipine). care. Rusia ºi Brazilia. totuºi. dupã o perioadã (1991-1993) în care þara a fost un gen de cvasiprotectorat ONU. vor avea în anii ce vin o pondere de peste 20 de procente în PNB-ul mondial. cea mai populatã þarã musulmanã ºi a patra þarã din lume). Cei 4. principalii actori din zonã? Indonezia ne apare de departe drept cel mai important. cum ar fi Singapore. Peninsula Indochina. sunt deja încadrate în grupa valoricã a „dragonilor asiatici“. ceea ce îi asigurã o poziþie importantã atât pentru puterile continentale. Dar ºi unul cum este Cambodgia. China ºi Oceanul Pacific la vest. Ea cuprinde un stat cum este Singapore. similar cu al Japoniei. aceste state au creat o regiune economicã: ASEAN (Association of South-East Asian Nations).1 mii. Malayezia. rãvãºit de dispute politice. ºi Asia de Sud. Singapore) sau pentru un sistem comunist (Laos. Cambodgia. împreunã. cu cele trei state ale sale – Vietnam. Cum spuneam. India. Cambodgia ºi Vietnam). cu India la est. se întinde de-a lungul uneia din insulele sale). Vietnamul este considerat o þarã sãracã. ci ºi tipic: prin populaþie (234 de milioane de locuitori. Unele dintre ele. prin mãrimea teritoriului (are o suprafaþã de aproximativ un milion de kilometri pãtraþi). prin poziþia-cheie pe care o deþine pentru rutele comerciale dintre Pacific ºi Oceanul Indian ºi de aici spre Mediterana (Strâmtoarea Malacca. cea mai aglomeratã linie de trafic de vase comerciale din lume. cu indicatori economici care îl recomandã pentru plutonul fruntaº al þãrilor nu numai din regiune. cu o populaþie ruralã de peste 80%. regiunea este foarte diversã. Nu numai important. foarte dezvoltat. În sfârºit. prin bogãþiile naturale de care dispune (mare producãtoare de petrol. însã Cambodgia are o treime din venitul pe cap de locuitor al Vietnamului.

“56 Tensiunea dã glas unei judecãþi destul de rãspândite. cherestea. Cele mai importante insule sunt. S-a încercat un proces de redistribuire a populaþiei între diferitele insule (ceea ce s-a numit transmigraþie). în nordul insulei se aflã Sultanatul Brunei. „Fãrã Sumatra. Jakarta). cu slabe rezultate însã. cauciuc. Indonezia este un conglomerat de 13. De pildã. în partea de nord a Sumatrei se aflã provincia Aceh. care vorbesc peste 300 de limbi locale.800 de kilometri din Oceanul Indian pânã în Pacific. Java (unde se aflã ºi capitala þãrii. Kalimantan (care ocupã sudul insulei Borneo. locuitã de aproximativ 5 milioane de persoane ºi care. Chiar ºi între aceste insule mari sunt tensiuni considerabile. totuºi. ºi douã grupãri statale aparþinând de Federaþia Malayezia).600 insule (3. . continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 219 Birmania Laos Thailanda Marea Chinei de Sud Vietnam Insulele Spratly Insulele Filipine Cambodgia St râm to are aM Brunei ala cc Malayezia a Singapore Indonezia Harta 15: Þãrile membre ASEAN potrivit pentru eforturile Japoniei ºi Australiei de dezvoltare a regiunii. Indonezia ar fi împovãratã. Sumatra deþine cele mai mari bogãþii ale Indoneziei – petrol. în istorie. este locuitã de o populaþie de trei ori mai numeroasã (în Java trãiesc 120 de milioane de oameni. iar Java cheltuieºte. cum apreciazã acelaºi autor.000 sunt nelocuite) care se întind pe o lungime de peste 4. Constituitã pe fosta colonie olandezã Indiile Orientale. gaze. potrivit cãreia Sumatra produce. unde trãiesc peste 300 de grupuri etnice diferite. 40 de milioane). deci aproximativ 60% din populaþia þãrii. Mult mai virulente sunt alte conflicte.“55 Dar. „Indonezia este un stat gata sã explodeze“. pe când în Sumatra. Sumatra ºi Bali. Deºi Java are o suprafaþã mult mai micã decât Sumatra.Asia. În acelaºi timp. foarte bogat în petrol.

Ea dominã celelalte douã state ale peninsulei. disputate de China ºi care în momentul de faþã se aflã într-un gen de condominium chino-vietnamez. Este vorba despre o miºcare de independenþã a creºtinilor din insula Molucca de Sud. apãrutã dupã cãderea preºedintelui Suharto (1998). zonã foarte dinamicã ºi intens populatã a vecinului de la nord. care fac atât de dificile procesele de comunicare între insule. în aceastã mare se aflã cele douã insule importante prin poziþie ºi bogãþiile de care dispun: Spratly ºi Paracel. a consemnat cele mai mari ritmuri de creºtere din regiune. pe termen mediu. Bill Clinton. în partea de sud a acesteia. ci mai întâi prin aºezare (Laosul nu are ieºire la mare ºi este pe mai mult de jumãtate din graniþele sale înconjurat de Vietnam). provincii. orientarea cãtre o viaþã democraticã. miºcãrile centrifuge îºi gãsesc un bun teren de manifestare. În condiþiile unei asemenea întinderi. ca o sabie. vizita pe care preºedintele de atunci al Statelor Unite. partea de est constituind Papua Noua Guinee (ceea ce poate duce cu gândul la o miºcare de desprindere în vederea unificãrii cu acest stat independent). nu numai prin populaþie. Diversitatea de care vorbeam face aproape imposibilã o judecatã cât de cât echilibratã ºi nuanþatã asupra lor. provincii. grupuri etnice. Graniþa de nord a Vietnamului „intrã“ pe teritoriul Chinei. ceea ce ar putea diminua. care s-a soluþionat prin dobândirea independenþei). Poziþia aceasta ocupând o bunã parte a þãrmurilor peninsulei aminteºte de poziþia statului Chile. Miºcarea spre independenþã totalã a provinciei este foarte problematicã din douã puncte de vedere: Aceh deþine cam jumãtate din producþia de petrol ºi gaze naturale a Indoneziei (motiv economic). consideratã un fel de „Mediteranã a Pacificului“. De aici anumite tensiuni între cele douã state. Dacã privim mai atent la hartã. Cambodgia ºi Laos.220 Geopolitica a avut o existenþã de sine stãtãtoare. Alte douã conflicte au loc în Indonezia în Sud (tot în aceastã regiune a existat conflictul cu Timorul de Est. culturi. de care unele provincii deja se bucurã. a diversitãþii culturale aºa de pregnante. a efectuat-o în Vietnam în anul 2000 a avut ºi acest scop. Fapt este cã ele existã. ºi de lupta locuitorilor din Irian Jaia. Aceastã provincie ocupã partea de vest a insulei Papua. circa 85 de milioane. la care se adaugã faptul cã provincia se întinde de-a lungul Strâmtorii Malacca (motiv strategic). vom observa cã Vietnamul înconjoarã o bunã parte a peninsulei. cu ritmuri de creºtere considerabile. Vietnam reprezintã. Amplasamentul geografic îi conferã Vietnamului o mare deschidere cãtre ocean. Probabil cã o reaºezare a raporturilor dintre insule. O þarã care a normalizat relaþiile cu China ºi chiar cu SUA ºi care. esenþialã pentru regiune. ar putea contribui la reaºezarea lucrurilor ºi la stabilizarea situaþiei. o redefinire a autonomiei. . îngrijoraþi cã vor fi asimilaþi de musulmani. De asemenea. ca sultanat. Nu departe de þãrmurile sale. se arcuieºte ºi o cuprinde în partea de nord-est. de departe. Mari conflicte au existat ºi în timpul dominaþiei olandeze. aflate între 5-7 procente. mai precis cãtre Marea Chinei de Sud. Importanþa þãrii decurge. est ºi sud. în ultimii ani. din aceastã poziþie naturalã. Pentru cã în plan economic Indonezia are o evoluþie bunã. din forþa miºcãrilor de desprindere. se alungeºte de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud. Vietnamul cunoscând o puternicã presiune demograficã ºi economicã din partea Chinei. în primul rând. care. De altfel. þara cea mai importantã din peninsula Indochina. a arãtat cã democraþia singurã nu poate soluþiona problema miºcãrilor centrifuge.

57 Sã mai menþionãm un fapt foarte important pentru înþelegerea situaþiei specifice din regiunea Asiei de Sud-Est. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 221 de a contrabalansa influenþa chinezã în zonã. Într-un context particular. Singapore ºi Thailanda – în contextul rãzboiului din Vietnam ºi al temerii viu resimþite în epocã privind extinderea comunismului. dar ºi puteri de rangul doi. de o poziþie naturalã avantajoasã. precum ºi tendinþe evolutive mai puþin aºteptate. chiar ºi acolo unde este mai puþin numeroasã. puteri de primã mãrime. de o populaþie numeroasã. Japonia. despre care am vorbit mai sus. Diversitatea este aºa de pregnantã. cu tot ceea ce înseamnã el ca problemã economicã. În acelaºi timp. Malayezia. India. Myanmar. ASEAN a fost înfiinþatã în 1967 de cãtre cinci þãri – Indonezia. în special cu partea chinezã. a apãrut o ameninþare economicã reprezentatã de . ea contribuie la asigurarea fluxurilor comerciale în zonã. ASEAN a integrat vechii rivali ideologici: Vietnam (1995). Aceastã populaþie. dat fiind cã aici sunt mai multe puteri care ar dori sã deþinã întâietatea. Dispunând de o serie de bogãþii naturale – petrol ºi cherestea –. se pare din ce în ce mai pregnantã. Vietnamul s-a reunificat (1975). Deºi dupã victoria asupra Vietnamului de Sud ºi. Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN Tendinþele de integrare economicã în Asia de Est pot þine cont de lecþiile evoluþiilor europene ºi americane. Filipine. acesta din urmã producând circa 2/3 din PIB naþional. obiectivul de fond era unul de securitate. Dupã diminuarea sau chiar stingerea ameninþãrii politice. Thailanda). cãtre stimularea cooperãrii comerciale. Modelul de dezvoltare promovat în regiune a fost cel orientat spre export. În plus.Asia. Chiar dacã erau menþionate scopuri precum intensificarea cooperãrii în zonã. Intrã ca membru deplin în ASEAN în 1985. Important nu este atât numãrul acesteia ºi nici mãcar distribuþia. Pe parcurs însã a evoluat cãtre problemele economice. Asia de Sud-Est se aflã sub o presiune crescândã a coloºilor din aceastã parte a continentului: China. Filipinele s-au înscris ºi ele în ritmurile ridicate de creºtere ale regiunii: între 5 ºi 7 procente. încât ºi formele de cooperare regionalã sunt puternic influenþate de context. Numite mult timp „bolnavul Asiei de Sud-Est“. ºi formele de cooperare sunt particulare. pot apãrea combinaþii surprinzãtoare. în continuare. implicit. deþine poziþii-cheie în economie ºi comerþ ºi contribuie cu o parte semnificativã la producerea bogãþiei naþionale. culturalã. În contextul încheierii Rãzboiului Rece. drept mãsurã de rãspuns la poziþia lor aparte. în anii ’80 ºi între 7 ºi 8 procente anual în prima parte a deceniului urmãtor. Cambodgia ºi Laos (1997)58. Este meritul þãrilor din zonã cã au înþeles acest lucru ºi au iniþiat acþiuni de cooperare economicã. Vom înþelege astfel o realitate geopoliticã specificã: deºi este alcãtuitã ºi din þãri mari ºi puternice (Indonezia. psihologicã ºi de tradiþie. de o putere militarã considerabilã. Vietnam. el se aflã. marcat de diferenþele mari dintre nord ºi sud. socialã. Vietnamul constituie o putere de rangul doi în regiune. care în unele state a dat rezultate foarte bune. Populaþia chinezã din regiune se ridicã la circa 25 milioane. a americanilor.

ªi. nu vom înþelege nici natura ASEAN ca organizaþie de rãspuns la o ameninþare externã. Regiunea în ansamblu s-a ridicat.60 Iniþial. piaþa chinezã nu a putut atrage ºi absorbi aceste fluxuri de capital ºi exporturi de obiective industriale. când Japonia. Dacã cineva câºtigã teren o face în detrimentul altcuiva. Singapore ºi Indonezia au intrat în rândul marilor exportatori de produse electronice ºi electrotehnice. sã-ºi creeze o tradiþie. produsele electrice ºi electrocasnice sunt cele mai frecvente. Dezvoltarea economicã a zonei a condus. se înregistreazã evoluþii ºi în ceea ce priveºte conþinutul schimburilor. Ceea ce s-a spus despre economia japonezã. Ascensiunea Chinei s-a fãcut în detrimentul statelor din Asia de Sud-Est. Valoarea acestuia a crescut de la 27 de miliarde de dolari în 1990 la 70 de miliarde de dolari în 1996. Printre scopurile declarate a fost crearea unui spaþiu al liberului schimb. la intensificarea comerþului în cadrul ASEAN. Fãrã a avea în vedere aceste presiuni. ºi anume cã motorul boom-ului l-a constituit consumatorul american. acordul prevedea . Întrucât China cunoaºte o dezvoltare impresionantã ºi îºi sporeºte volumul exportului – pe piaþa asiaticã sau pe alte pieþe –. capabil de a susþine competiþia cu alte state asiatice. în mod firesc. De asemenea. între 1990 ºi 1996 schimburile între ASEAN ºi China s-au triplat. precum Conway W. cineva trebuie sã piardã corespunzãtor cu câºtigul þãrii aflate în ascensiune. Malayezia a devenit unul dintre exportatorii mondiali de microprocesoare ºi al treilea producãtor de semiconductori. în Thailanda. care considerã cã ASEAN este singura organizaþie din regiunea Asia-Pacific care oferã cadrul integrãrii ºi cooperãrii regionale. iar principalii beneficiari au fost statele din ASEAN. Comerþul poate fi tratat drept un joc cu sumã zero. ca rãspuns la presiunea americanã similarã asupra monedelor proprii. ºi-a mutat multe dintre industriile producãtoare peste hotare.222 Geopolitica expansiunea japonezã în zonã ºi de ridicarea masivã a Chinei. În acel moment. în 1993 statele ASEAN au semnat acordul de liber schimb AFTA (ASEAN Free Trade Agreement). Existã o interpretare dominantã. potrivit cãreia miracolul a intervenit în aceste þãri în 1988. mai ales cu China. se aplicã ºi în cazul celorlalte miracole economice din Asia de Sud-Est. iar în 1996 ASEAN a devenit al patrulea partener comercial al SUA. între dezvoltarea cooperãrii intraregionale ºi antrenarea actorilor principali din Asia. Dacã la început comerþul era dominat de petrol ºi produse petroliere. produsele electronice au devenit principalul articol de export. Henderson59. deci cã performanþa economicã s-a datorat (ºi) unor circumstanþe externe semnificative. În mod semnificativ. La aceeaºi metodã au recurs Coreea de Sud ºi Taiwanul. ca rãspuns la noua situaþie. Tot aºa de adevãrat este cã o parte din statele regiunii au fãcut efortul sã valorifice acest moment prielnic ºi sã-ºi dezvolte propriile ramuri industriale. în prezent. ASEAN devenind al cincilea partener de afaceri al Chinei. pentru a evita ºocul aprecierii yenului în raport cu dolarul (ceea ce i-ar fi scumpit exporturile). nici oscilaþiile ºi pendulãrile sale între sporirea integrãrii ºi „aranjamentele flexibile“. De pildã. Se pare cã aceeaºi regulã se aplicã foarte bine relaþiilor Chinei cu statele din sud-estul Asiei. Existã specialiºti. dupã Japonia ºi SUA. înlocuind textilele. Suma rãmâne egalã. pentru atragerea investiþiilor strãine de capital.

dar în 1994. în momentele de vârf ale crizei. perioada de timp prevãzutã pentru realizarea acestui obiectiv a fost scurtatã la 10 ani. de altfel. Într-un studiu dat publicitãþii în 2000. „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã Criza financiarã din anii 1997-1998 a încetinit dezvoltarea impetuoasã a þãrilor din Asia de Sud-Est. s-a ajuns la o relativã stabilizare a monedelor ºi a tranzacþiilor bursiere.Asia. În primul rând. iar devalorizarea monedelor din Malayezia ºi Filipine s-a situat între 30 ºi 50 de procente. liderii din Asia de Sud-Est l-au „implorat“ pe preºedintele chinez Jiang Zemin sã nu devalorizeze yuanul. Dupã cum apreciazã specialiºtii. Japonia. La sfârºitul anului 1997. Hotãrârea cu care China acþioneazã pentru intrarea în OMC este o . continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 223 eliminarea tarifelor vamale în 15 ani. Rupia indonezianã a scãzut cu 80 de procente în comparaþie cu dolarul. Conducerea politicã pare angajatã în direcþia reformelor economice. reuºind ca þara lor sã nu fie afectatã. De asemenea. care sã restabileascã echilibrul. În 1998. nu s-a arãtat foarte dispusã sã joace acest rol ºi sã cumpere o parte mai mare a exporturilor vecinilor asiatici. Marea performanþã a Chinei este cã a reuºit sã opreascã criza la graniþele sale. Neîncrederea investitorilor a luat proporþii ºi un val de retrageri de capital a lovit þãrile din zonã. Primele semne ale crizei au fost vizibile în mai 1997. în ultimã instanþã. la oprirea procesului de rãspândire a crizei. Mai multe tendinþe economice din zonã au ca efect cumulat extinderea influenþei Chinei în Asia de Sud-Est. printr-un atac asemãnãtor asupra baht-ului. ceea ce a condus la prãbuºirea monedelor naþionale. Managerii ei economici au condus cu abilitate economia pe parcursul celei mai mari crize economice asiatice. transformându-se într-un adevãrat ciclon. aflatã ea însãºi în perioadã de recesiune. În acel moment. a fost respins printr-o acþiune concertatã a bãncilor centrale din regiune. criza a reprezentat chiar un moment-cheie în afirmarea Chinei ca putere economicã majorã a regiunii. Existã opinii cã unul dintre motivele pentru care criza financiarã a luat proporþii neaºteptate. Secretariatul ASEAN atrage atenþia asupra acestui fapt: „China este o piaþã imensã ºi dinamicã. baht-ul. Dupã cum apreciazã Supacha Panitchpakdi62. Criza financiarã a fost un bun prilej pentru China de a-ºi extinde ºi consolida influenþa în zonã. dupã aproximativ opt luni de cutremure financiare succesive. Criza propriu-zisã a izbucnit la 2 iulie. a lipsit un catalizator al regiunii. decizia luatã de conducerea Chinei de a nu devaloriza yuanul a contribuit la stoparea devalorizãrii monedelor din zonã ºi. a fost ºi modul în care Fondul Monetar Internaþional a reacþionat în acele momente. sporirea investiþiilor strãine directe în China le va afecta pe cele care aveau drept destinaþie Asia de Sud-Est. Puternice efecte negative a avut criza ºi asupra Coreei de Sud. chiar un raport intern redactat de economiºti de la FMI a admis cã politica Fondului de a impune ridicarea ratei dobânzilor ºi de a pune în practicã politici fiscale severe „este posibil sã fi exacerbat ºi extins panica determinatã de devalorizarea baht-ului“61. se apreciazã cã. Nesiguranþa cu privire la rata de schimb a monedei thailandeze a dus la o masivã retragere de capital strãin din bãncile thailandeze ºi apoi din cele ale þãrilor vecine. când un atac asupra monedei thailandeze.

cât ºi financiar. cu un sfert faþã de Thailanda. Nu este vorba numai de forþa de muncã mai ieftinã. avem de-a face doar cu miºcãri ºi cãutãri ale unor soluþii. ar încuraja o regionalizare care ar . pentru SUA. Liberalizarea pieþei sale va conduce inevitabil la o creºtere a încrederii investitorilor ºi va prilejui o scãdere a costului afacerilor în aceastã þarã. în viitor. s-a lansat propunerea creãrii unui Fond Monetar Asiatic (AMF – Asian Monetary Fund). în acelaºi timp. Din punct de vedere geopolitic. va apãrea concurenþa pe toate pieþele. sumã ce depãºeºte rezervele SUA sau ale þãrilor din zona euro. Dar ele vor conþine de fiecare datã o victorie chinezã. ele trebuie sã-ºi ia mãsuri suplimentare de protecþie. Nu este greu de dedus cã. cele zece state au invitat la discuþii Coreea de Sud ºi Japonia. aceastã iniþiativã a dus la apropierea Asiei de Nord-Est de cea de Sud-Est. Japonia ºi China ar urma sã participe cu sumele cele mai importante. Deocamdatã. Pe acest fond de preocupãri. apariþia unui competitor mult mai puternic decât a fost Japonia în anii ’90 ºi decât este China astãzi. Cãtre un Fond Monetar Asiatic Seismul financiar care a traversat o serie de þãri din Asia în 1997-1998 a modificat viziunile despre evoluþia statelor ºi a continentului. La început.“63 Pe de altã parte. China a propus celor zece state din ASEAN un acord de comerþ liber. impactul crizei financiare asiatice asupra modelelor de dezvoltare din zonã. iniþiativa respectivã a luat forma unui proiect concret: crearea unei arii de comerþ liber la nivelul Asiei de Est. Fred Bergsten64 surprinde. Dar. Ceea ce se materializeazã în avantaje comparative în ceea ce priveºte competitivitatea produselor. nu cu aranjamente instituþionale. Calculul financiar aratã cã rezervele monetare din zonã s-ar ridica la aproape un trilion de dolari. cu o treime comparativ cu Malayezia. C. Fluctuaþia dolarului ºi experienþa consumatã în timpul crizei au pus aceste þãri în gardã cu privire la faptul cã.224 Geopolitica demonstraþie a acestui angajament. Temându-se de marele vecin de la nord. 25% din exporturile acestei regiuni ºi 30% din exporturile chineze merg spre piaþa SUA ºi a Japoniei. Este limpede cã AMF – cum subliniazã ºi Bergsten – ar rivaliza cu FMI ºi ar putea dezvolta conflicte în domeniul financiar. ceea ce înseamnã crearea unei regiuni economice ºi. pentru simplul motiv cã economia chinezã devine deja mai competitivã. salariile în China sunt mai mici cu aproximativ 20% decât în Filipine. Mai ales dacã avem în vedere cã ASEAN ºi China se bazeazã cam pe aceleaºi pieþe de export: SUA. Potrivit datelor ASEAN. Asia de Nord-Est ºi Uniunea Europeanã. din punct de vedere comercial. precum în Europa. Va fi vorba doar de o reþea de structuri bilaterale care va beneficia de un suport financiar evaluat la aproape 100 de miliarde de dolari. statele din regiune ar urma sã stabileascã o serie de aranjamente financiare bilaterale. care ar totaliza mai mult de 500 de miliarde de dolari. atât din punct de vedere comercial. Sigur cã o asemenea evoluþie ar putea reduce riscul unor tensiuni în zonã. Din punct de vedere financiar. dupã pãrerea noastrã cu acuitate. ci ºi mai bine pregãtitã. Nu trebuie nici sã ne îndoim de faptul cã se va ajunge la aranjamente acceptabile pentru ambele pãrþi.

O analizã comparativã cu Uniunea Europeanã este dificil de fãcut. Principalul organism decizional este întâlnirea ºefilor de guverne sau a ºefilor de stat din ASEAN (echivalentul Consiliului European). Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile. avem un semnal foarte limpede cã în domeniul comerþului a sosit momentul unor aranjamente multilaterale în cadrul cãrora fiecare þarã sã-ºi poatã promova interesele. numai cã. La fel cum. Pe de altã parte. Este adevãrat cã o asemenea iniþiativã ar lãsa puþin loc pentru prezenþa SUA în Asia. Primul summit a avut loc la înfiinþare. Din perspectiva discuþiei noastre. nu a existat un sistem de întâlniri regulate ºi cu o agendã precisã. atât în anii ’80. spre a avea o imagine mai limpede a deosebirilor dintre ASEAN ºi Uniunea Europeanã. devine o prioritate. Dacã Uniunea a optat de la început pentru o dezvoltare supranaþionalã. apare limpede încercarea de coordonare a eforturilor – deocamdatã într-o formulã bilateralã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 225 stimula comerþul ºi cooperarea în regiune. dupã lansare. care are un export în regiune de circa 20 de miliarde de dolari. în acord cu noua sa pondere economicã. orientare accentuatã pe parcurs. De la aceastã datã. Nu este nici un fel de îndoialã cã eventualele înþelegeri la care se va ajunge vor purta o amprentã specific asiaticã. Vom face doar câteva menþiuni. când s-a decis ca ºefii de guverne sã se întâlneascã o datã la trei ani – formal – ºi de câte ori este nevoie – informal. . putem spune cã ASEAN „a cãutat o cale asiaticã de cooperare regionalã“65. Acest organism internaþional a stimulat aranjamentele bilaterale ºi a dezvoltat o atmosferã de încredere. poate. Fiecare dintre aceste douã mari zone economice a trãit un moment de umilinþã: euro. în ciuda unor obstacole greu de surmontat. În toatã dezvoltarea spectaculoasã a þãrilor din zonã. Existã un moment sensibil pentru evoluþia în direcþia regionalizãrii – atât în Europa. iar cel de-al patrulea s-a consumat în 1992. în acest caz. a cunoscut o scãdere bruscã. este limpede cã tendinþa spre regionalizare se prefigureazã ºi în Asia. cât ºi ’90.Asia. ASEAN a avut un rol important. Se pare cã intervenþia FMI – care a dictat condiþiile însãnãtoºirii – a marcat memoria liderilor politici din regiune. Percepþia potrivit cãreia Statele Unite folosesc sistemul financiar ºi comercial internaþional pentru a-ºi promova interesele poate declanºa regrupãri semnificative în diferite zone ale lumii. esenþialã pentru accentuarea integrãrii. pentru cã diferenþele sunt prea mari ºi contextele în care au acþionat cele douã organisme. fapt ce nu poate fi desprins de anumite interese extraeuropene. performanþa Malayeziei de a ieºi din crizã fãrã sprijinul FMI a dat ºi ea de gândit. statele din cadrul ASEAN au promovat un tip de cooperare interguvernamentalã. Corectarea subreprezentãrii Asiei în FMI. „miracolul economic“ al unor þãri din Asia a eºuat într-o crizã financiarã extrem de costisitoare. Ceea ce poate ridica probleme pentru SUA. foarte deosebite. Se pare cã liderii de pe continentul asiatic nu sunt mari admiratori ai birocraþiei de la Bruxelles ºi sunt în cãutarea unor structuri mai simple ºi mai funcþionale. De aceea ºi sistemul instituþional dezvoltat este mult mai slab decât cel din cadrul UE. O cale asiaticã de cooperare regionalã Dupã patru decenii de activitate. cât ºi în Asia.

Scopul acesteia este sã reducã pânã la desfiinþare tarifele vamale pentru comerþul intra-ASEAN într-o perioadã de 15 ani. ne intereseazã cu deosebire preocuparea acestor state de a apropia cei trei giganþi din zonã – China. Japonia. Cambodgia-China. mai mult. Australia ºi Noua Zeelandã. cu o realitate socialã ºi psihologicã atât de diversã. ca ºi cele ale miniºtrilor economiei. de un fond cultural comun. În timp ce Uniunea Europeanã a beneficiat de un adevãrat „motor“ al dezvoltãrii sale.226 Geopolitica întâlnirile miniºtrilor de externe sunt anuale. adãugând cã „nu existã precedent în istoria lumii privind succesul unui acord comercial liber între þãri cu disparitãþi economice atât de mari“66. chiar dacã UE este constituitã din þãri diferite. Forumul Regional ASEAN (ARF). La început. chiar mai lungã în cazul unor þãri ca Laos. ASEAN revine la preocupãrile sale iniþiale de menþinere a pãcii ºi securitãþii. care a avut loc în Singapore. deci. Canada.67 În ciuda faptului cã are o structurã internã de organizare mult mai slabã. precum ºi þãri sau organisme nonasiatice: Uniunea Europeanã. a decalajelor majore dintre state. India. ASEAN nu a avut aceastã ºansã. structuri mentale foarte diverse). „Disparitatea economicã este cea mai importantã barierã în calea cooperãrii regionale formale în regiunea Asia-Pacific“. Asistãm la dezvoltarea unui sistem în cercuri concentrice prin crearea. pentru a discuta probleme ale cooperãrii în zonã. prin care urmeazã sã se creeze o zonã de comerþ liber. din punct de vedere economic ºi cultural. pentru a crea o atmosferã de încredere. Organizaþia îºi asumã un rol de pivot în aceastã privinþã. Cambodgia. remarcau Kjell A. el a fost confruntat cu disensiuni ºi contradicþii interne. Myanmar. încât orice conciliere era extrem de dificilã. ASEAN a fost confruntatã cu discrepanþe economice ºi sociale mult mai mari (venitul pe cap de locuitor în Singapore e de o sutã de ori mai mare decât în Vietnam. Eliassen ºi Catherine Borve Monsen. Prin urmare. La al patrulea summit. în 1992. preferinþa pentru aranjamente bilaterale. cu deosebiri culturale fundamentale (sã nu uitãm cã în regiune sunt religii diferite ºi. reprezentat de tandemul franco-german. SUA. reprezentanþii þãrilor membre au semnat un „Acord-cadru cu privire la intensificarea cooperãrii economice în ASEAN“. noul organism se doreºte un gen de OSCE al Asiei. Este de semnalat influenþa pozitivã pe care Uniunea Europeanã a avut-o în direcþia adâncirii cooperãrii intraregionale. iar cel din Brunei cam de 20 de ori mai mare decât cel din Indonezia). Consecinþele crizei financiare din regiune asupra evoluþiei ASEAN sunt contradictorii. Japonia ºi SUA –. prudenþa cu care s-a înaintat în procesul integrãrii propriu-zise ar putea avea ºi o asemenea explicaþie. în 1994. China. ºi cã promoveazã principiul nonintervenþiei ºi metoda interguvernamentalã de cooperare politicã. În felul acesta. Rusia. Nu discutãm acum eficienþa demersului. care include ºi alte þãri asiatice. de a iniþia o acþiune pentru a netezi calea unor viitoare înþelegeri. Coreea de Sud. criza a generat o orientare cãtre problemele interne ale fiecãrei . care se bazeazã pe consultãri. A mai existat ºi problema relaþiilor preferenþiale pe care statele membre le au cu marile puteri (Vietnam-Rusia. Thailanda-SUA). a unei structuri mai largi. noua iniþiativã trebuie apreciatã în contextul stimulãrii dialogului în zonã ºi al preocupãrii de a miºca lucrurile din loc. Aºa cum remarca ºi Mario Teló. evitarea unor soluþii care sã angajeze toþi membrii. ea a beneficiat de o anumitã omogenitate economicã a þãrilor membre. pe fondul unui vacuum de securitate în zonã.

chiar a accentuat o anumitã atmosferã de suspiciune ºi de tensiune dintre unele state.Asia. semnificativã fiind preocuparea de a institui un gen de monitorizare. sã aparã reacþia inversã. În noiembrie 1991 au aderat China. de Chile. Republica Coreea. ºi de lãrgire asiaticã. instructivã pentru tendinþele existente în Asia. pentru ca. APEC. ea aratã cã ASEAN percepe un anume tip de izolare ºi vrea sã se deschidã cãtre marea finanþã. Mexicul ºi Papua Noua Guinee se alãturã APEC. Indonezia. include cele mai importante economii ale regiunii ºi multe dintre cele mai dinamice ºi mai dezvoltate economii ale lumii. de supraveghere regionalã. ºi a lansat o cooperare financiarã cu Japonia. Japonia. Este vorba despre crearea unui nou organism. La fel. deoarece forumul reuneºte economii. Canada. ºi nu supranaþional. Noua Zeelandã. de intensificarea acestuia. Australia era legatã de Marea Britanie ºi de Europa. iniþiativa în crearea acestui forum a aparþinut Australiei. amintim o altã iniþiativã. care a generat ºi serioase reorientãri geopolitice. dar de lãrgire temperatã. jumãtate din importurile ºi exporturile Australiei mergeau cãtre Anglia. cele care pot cu adevãrat sã o ajute. Câteva semnificaþii ale noii iniþiative nu pot scãpa. Programul. deci plus cele mai dezvoltate state ale Asiei de Est – Japonia. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 227 þãri. în continuare. iar restul. se observã clar. Miºcarea s-a produs dupã lansarea APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation). Filipine. se va lucra într-un spirit interguvernamental. APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã Forumul de Cooperare Asia-Pacific a fost înfiinþat în 1989. desfãºurat la Hanoi. În noul context. „ASEAN plus trei“. era asociatã cu Europa ºi cu Occidentul în general. cum au fãcut China ºi Japonia. În 1993. nu atât de mare ºi atât de puþin coerentã ca în cazul APEC. noul organism va fi comparabil cu celelalte douã regiuni puternice – Uniunea Europeanã ºi NAFTA. Malayezia. în 1994. fãrã de care nu-ºi poate împlini propriile proiecte. În timpul crizei a înþeles cã este foarte important sã se afle în legãturã cu forþe financiare redutabile. chiar dacã. El a lansat un program anticrizã. urmate. Statele Unite. Cele 21 de economii au un PNB însumat care reprezintã cam jumãtate din PNB-ul mondial. din punct de vedere cultural ºi economic. este revelator în aceastã privinþã. Singapore ºi Brunei. iar nu þãri separate) ºi Hong Kong. Rusia ºi Vietnam. dezvoltarea infrastructurii ºi coordonarea politicilor financiare. Summit-ul din decembrie 1998. În sfârºit. în mod tradiþional. în principal cãtre Europa ºi SUA. dupã aceea. Înainte de anii ’50. numit ºi „Planul de acþiune 1999-2004“. În primul rând. þarã care. Thailanda. Reorientarea s-a produs ca urmare a sistãrii tarifelor comerciale preferenþiale din Commonwealth (condiþie pentru aderarea Marii Britanii la Uniunea . Ultimele aderãri au avut loc în 1998: Peru. Taiwan (China recunoaºte apartenenþa Taiwanului la APEC. a demonstrat voinþa de a consolida integrarea ºi de a promova rãspunsuri comune la probleme comune: stimularea investiþiilor strãine în zonã. ca un grup informal de lucru între aceastã þarã. la iniþiativa Australiei. În mod tradiþional. Coreea de Sud ºi China. Ea exprimã o dorinþã de lãrgire. Dupã cum am mai observat. „Redefinirea asiaticã a Australiei“ despre care vorbeºte Huntington68 este strâns legatã de procesul de regionalizare.

cei sosiþi din Asia nu erau acceptaþi. Cum relevã ºi Cohen. O asemenea politicã a fost abandonatã în 1973. cu regiuni aflate în competiþie pe pieþe între care barierele vamale dispar sau sunt considerabil reduse. poziþia þãrilor asiatice faþã de propunerea americanã. la o analizã mai atentã. APEC a lansat un program ambiþios privind crearea unei zone interregionale de comerþ liber pânã în 2020. Efortul american de creare a „comunitãþii economice a Pacificului“ nu a avut foarte mare succes. totodatã. Ideea unui for de cooperare transpacific a apãrut ca urmare a schimbãrilor care au intervenit în anii ’80 în comerþul mondial. Este planificat ca Japonia ºi Statele Unite sã elimine toate barierele din comerþul bilateral pânã în 2010.228 Geopolitica Europeanã). Congresul american dezbãtea foarte aprins lansarea NAFTA. Prin urmare. în 1993. iar populaþia de aceastã provenienþã deþine deja 7 procente în populaþia Australiei. Este greu de anticipat dacã proiectul de creare a zonei de liber schimb a Pacificului se va realiza. în care ea sã-ºi piardã identitatea ºi unde sã nu aibã prea multe de spus. în momentul în care se fãceau aceste declaraþii. În acelaºi an. APEC a apãrut deoarece lipseau mecanismele economice implicate de evoluþiile spectaculoase din regiune. preºedintele Clinton a fãcut o declaraþie consideratã istoricã: „Naþiunea noastrã este gata sã devinã un partener deplin în dezvoltarea Asiei“. dat fiind . dupã declaraþiile membrilor fondatori. sau chiar China pentru un asemenea pas? Este importantã. din 1998. Aceasta ar aduce din nou în discuþie pregãtirea internã pentru o asemenea competiþie. competiþia deschisã între regiuni fãrã bariere vamale între ele nu înseamnã decât altã denumire pentru globalizare. cã America se angajeazã sã creeze „o nouã comunitate a Pacificului“71. a existat impresia cã americanii pun un asemenea accent pe ideea de comunitate economicã a Pacificului pentru a exercita o presiune asupra europenilor. deºi relaþiile þãrii cu aceastã zonã se dezvoltau vizibil. iar celelalte þãri membre APEC sã realizeze acelaºi lucru pânã în 2020. În acel deceniu. dar ºi a dezvoltãrii spectaculoase a Asiei. cu geometrie variabilã. Cert este cã astãzi peste jumãtate din importurile þãrii ºi trei sferturi din exporturile sale se deruleazã pe relaþia cu þãrile din zona Asia-Pacific. La întâlnirea de la Jakarta (1994). Sinceritatea declaraþiilor americane a fost pusã la îndoialã de participanþii la summit-ul de la Seattle. de teama de a nu fi cuprinsã într-o organizaþie prea largã. La primul summit al liderilor APEC. dintr-o asemenea perspectivã. sau Cambodgia. Pentru cã. SUA au sperat cã vor obþine un acord de principiu cu privire la formarea unei zone a liberului schimb. În 1980. multã vreme imigranþii admiºi în Australia erau cei proveniþi din Europa. un nou concept de regionalism. afirmând. 40% din imigranþii sosiþi în Australia sunt asiatici. Mai mult. ASEAN a fost rezervatã. Cu zece ani mai târziu. cu ocazia vizitei în Asia. Dupã rãzboi. comerþul exterior al SUA peste Pacific era cu 35% mai mare decât cel peste Atlantic (conform datelor oferite de US Department of State Dispatch. care a avut loc la Seattle. Sunt pregãtite Myanmar. comerþul transpacific l-a egalat pe cel transatlantic. Multe alte state au preferat o strategie soft. Ceea ce cuprinde o viziune nouã. mai ales cã. un fel de APEC à la carte. în iulie. o comunitate Asia-Pacific. Paºii în direcþia integrãrii economice au fost mici.70 Este important cã un partener economic a abandonat o relaþie tradiþionalã. 5 august 1991). relaþiile economice între þãrile din regiunea Asia-Pacific au cunoscut o curbã ascendentã explozivã.69 Reorientarea geopoliticã a Australiei este ilustratã ºi de un alt fapt: atitudinea faþã de imigraþie.

dupã opinia noastrã. exprimã. De multe ori. în timpul crizei asiatice. cu actorii ei. frecvent întâlnitã în literatura americanã de specialitate. prioritãþi specifice. pentru a-i folosi astfel forþa de propulsie într-un interes regional. Iar piaþa asiaticã este într-o ascensiune incontestabilã. despre un interes reciproc. Dacã ar fi sã tratãm tema în termeni geopolitici. discrepanþa dintre nivelurile de dezvoltare. pentru cã totul se distribuie pe mai multe câmpuri. noul organism ar mai putea fi interpretat ºi ca o încercare de a îngrãdi Japonia. . unele afectate de inflaþie. Aici avem diviziuni mari. a ajutorului. ci pur ºi simplu divizeazã. altele slabe.72 Sunt interpretãri care vãd în crearea noului organism un rãspuns la integrarea europeanã. la o estompare a prezenþei sale în regiune. În acelaºi timp. De exemplu. Ea a fost într-o perioadã timpurie a istoriei un centru de putere73 care a strãlucit cu deosebire în plan cultural. Fireºte cã regiunea are nevoie de Japonia la fel de mult pe cât are ºi Japonia nevoie de regiune. Cohen spune chiar cã este o zonã închisã. a infuziilor de capital. pentru cã una din pãrþi ar dori sã aibã tehnologie. cel puþin pe termen mediu. deosebirile între starea economiilor (unele puternice. Ceea ce reprezenta ºi un dezavantaj. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 229 numãrul mare de state membre. Asia de Sud a avut o proeminenþã istoricã modestã.Asia. iar cealaltã parte ar dori cât mai multã piaþã ºi sã ofere cât mai puþinã tehnologie. care sã divizeze cele douã þãrmuri. În Asia de Sud întâlnim mai multe religii. aceastã temere. nu putem eluda nici faptul cã în zonã existã tensiuni explicite ori numai latente. în cadrul APEC a fost vorba de o adevãratã competiþie între prioritãþi. sunt complementare. dar sã ofere cât mai puþinã piaþã. ºi prezenþa americanã este necesarã din ambele perspective. islamismul ºi budismul. Un spectru atât de larg al situaþiilor economice are ca rezultat abordãri diferite. altele de supraproducþie. Faptul cã un eveniment cum a fost criza asiaticã poate sã aibã efecte atât de diferite asupra membrilor aceleiaºi organizaþii duce la inerþie instituþionalã. Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ De foarte multã vreme. Trei religii importante: hinduismul. numeroase culturi. Lupta actualã se dã pentru pieþe. care influenþeazã în micã mãsurã viaþa planetei. Temerea se explicã prin faptul cã piaþa puternicã reprezentatã de Asia ºi. este vorba mai curând despre o temere reciprocã ºi. Dacã americanii îºi dau seama de importanþa pieþei asiatice. în acelaºi timp. ascensiunea puternicã a acestei regiuni. În acelaºi timp. iar liniile despãrþitoare nu se mai estompeazã în mulþimea conflictelor. ºi nimeni nu-ºi poate permite sã trateze cu indiferenþã pieþele în curs de dezvoltare. nu încape îndoialã cã tendinþele durabile ale procesului. Ideea „liniei despãrþitoare“ în mijlocul Pacificului. unele înregistrând ritmuri considerabile de creºtere. Îi consacrãm câteva rânduri din mai multe motive. altele traversând perioade de stagnare). în timp ce economiile mai puþin afectate au scos în evidenþã necesitatea reformelor în domeniul financiarbancar. de a o înlãnþui în firele cooperãrii. ar putea duce la o marginalizare treptatã a partenerului de peste ocean. modalitãþi particulare de rezolvare a crizelor. în general. Apar ºi vor mai apãrea tensiuni. ºi asiaticii realizeazã câtã nevoie au de tehnologia americanã. economiile direct afectate au pus accentul pe problema lichiditãþilor. existã ambiþii de dezvoltare economicã.

deºerturi ºi râuri la vest. De altfel. regionalismul nu poate prinde acolo unde nu dau roade contactele ºi legãturile bilaterale. Dramatismul situaþiei iese ºi mai pregnant în evidenþã dacã avem în vedere cã 80% din populaþia regiunii se ocupã cu agricultura. pentru cã nu are o minimã unitate. Cu siguranþã. cã SAARC a prilejuit ºi anumite aranjamente bilaterale de dimensiuni mai reduse poate fi consemnat. oceanul la sud ºi pãdurile musonice la est). conflictele în Asia de Sud au cunoscut un proces de cronicizare. iar graniþa sa este marcatã de bariere naturale (munþi la nord. Dar ºi conflicte cu puternicã coloraturã religioasã. problema demograficã va deveni cea mai importantã preocupare în perioada urmãtoare.230 Geopolitica Asia de Sud este. care cuprinde toate cele ºapte þãri: Bangladesh. care are o suprafaþã cam cât jumãtate din suprafaþa României ºi numãrã. dintre India ºi Pakistan. dar meritul sãu principal este cã rezistã. în câteva decenii populaþia regiunii va ajunge la 1. cum a fost cel din interiorul Sri Lankãi. Legate de moºtenirea colonialã. de la câºtigarea independenþei (1947). a doua þarã musulmanã ca numãr de locuitori. cã a supravieþuit într-un climat atât de încordat. În regiune trãiesc peste 1. regiunea a fost traversatã. Ea nu este o regiune geopoliticã. Asociaþia pentru Cooperare Regionalã în Asia de Sud (South Asian Association for Regional Cooperation – SAARC). cronicizat. Sri Lanka. dacã þinem cont de ritmul natural de creºtere demograficã. cum este cel. în 1948. în principal. Asia de Sud îºi este oarecum suficientã sieºi. Maldive. transformând zona într-o parte a arcului de instabilitate care cuprinde. Bhutan. . Bangladesh ºi Myanmar (situat la graniþa dintre Asia de Sud ºi cea de Sud-Est) se numãrã printre cele mai sãrace þãri de pe glob. În ultimii 50 de ani. în schimb. 150 de milioane de locuitori. Aºezarea predispune parcã la o orientare spre interior. Schimburile cu þãri ºi regiuni din afara zonei sunt de importanþã secundarã. Dupã aceea. deºi vecinãtatea cu apele Oceanului Indian ar putea stimula ºi o altã vocaþie. ca un lucru pozitiv. marcatã de autarhism. faptul cã au avut loc mai multe întâlniri la nivel înalt. de dispute interetnice sau religioase. Înþelegând situaþia din India. apoi. ceea ce însemnã cã posibilitãþile creãrii de noi locuri de muncã sunt extrem de modeste. Þara cea mai importantã din zonã. þãri din Orientul Mijlociu. a fost condusã de un regim militar. Deºi regiunea este marcatã de puternice tensiuni. din 1985 a luat fiinþã un organism de cooperare comercialã. de foarte multe conflicte. un decupaj natural care nu poate sã nu atragã atenþia. Comerþul cu bunuri ºi servicii deþine o pondere de numai 5% în PNB-ul zonei. Rezultatele sunt modeste. în principal. În sfârºit. Pakistan. ºi de Bangladesh. în contextul dat. Ele au fost. încât a inhibat potenþialul ºi disponibilitatea de cooperare zonalã. India. dar reprezintã „o unitate geograficã distinctã“74. De o parte ºi de alta a marelui colos din regiune se aflã douã state musulmane extrem de populate.5 miliarde. Nepal. În plus. Totuºi. India ºi-a triplat populaþia ºi se estimeazã cã la mijlocul secolului actual va depãºi China. În cele ce urmeazã vom stãrui asupra principalului stat din zonã – India. conflicte de graniþã. vom înþelege mai bine situaþia din regiune. ªi sã nu uitãm cã suprafaþã Indiei este de trei ori mai micã decât cea a Chinei. reprezintã un adevãrat subcontinent. Este vorba de Pakistan. India. unde religia majoritarã este cea budistã.3 miliarde de persoane (aproape o cincime din populaþia lumii) ºi. De când ºi-a câºtigat independenþa. Asimetria dintre economiile interne este aºa de puternicã – India deþine 72% din suprafaþa Asiei de Sud ºi 77 procente din populaþie –. Birmania (Myanmar) a fost sfâºiatã de rãzboaie civile care au durat pânã în 1962.

Coreea nu izbuteºte sã se reunifice. are loc împãrþirea fostei colonii în douã þãri. datele sale naturale ºi istorice care o recomandã drept o putere semnificativã a Asiei ºi. chiar a lumii. Ceea ce pãrea a fi un proces paºnic. poate. care. atunci aprecierea autorului american ar putea fi acceptatã. astfel. iatã. India constituie duºmanul asiatic prin excelenþã“. spune Laurent Murawiec. Imperiul britanic Mandat britanic Sferã de influenþã englezã Harta 16: Poziþia-cheie a Indiei în imperiul britanic (apud Geoffrey Parker. deþinea douã teritorii.500 de kilometri unul de celãlalt76. la 15 august 1947. la acea datã. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. dinamica ºi puterea Indiei acþioneazã ca un pol de atracþie asiaticã […]. Pakistanul occidental (Pundjab) ºi Pakistanul oriental (Bengal). masa. plasate la o distanþã de 1. iar Vietnamul este prea sãrac ºi prea slab. s-a arãtat. câºtigarea independenþei de cãtre India. þinând cont de componenþa etnicã a populaþiei: India propriu-zisã (locuitã majoritar de populaþia hindusã) ºi Pakistanul (locuit majoritar de populaþia musulmanã). p. Când. în raport cu celelalte colonii.Asia. parlamentul britanic voteazã independenþa Indiei. India britanicã ocupa toatã Asia de Sud (vezi harta 16). subdimensioneazã un actor. care. 71) . geopoliticã ºi politico-intelectualã a Chinei. de viziunea preponderent clasicã asupra geopoliticii. mai târziu. a cãrui importanþã se va accentua ºi mai mult în viitor.“75 Dacã am face abstracþie de atitudinea nu neapãrat prietenoasã la adresa Chinei. deosebind. Pentru cã ea pune în luminã potenþialul Indiei. India constituie contraponderea demograficã. Japonia. „Cum Japonia rãmâne un pitic geopolitic. extrem de înºelãtor. Indonezia nu este în stare sã-ºi atragã celelalte þãri. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 231 India – contraponderea geopoliticã a Chinei „Pentru China.

Chiar procesul de departajare între teritorii a implicat schimburi masive de populaþii. de la nord ºi cele indiene. Doi ani mai târziu. în decembrie 1947.77 În mijlocul Indiei rãmãsese un stat musulman – Hyderabad – care.000 km pãtraþi. Partea sudicã este anexatã apoi de cãtre India în 1957.232 Geopolitica Mare adversar al divizãrii. la 30 ianuarie 1948. dar trupele lui Indira Gandhi împart Pakistanul: apare astfel un nou stat. dar condus de un suveran hindus. este revendicat de ambele þãri (vezi harta 17). ostilitãþile înceteazã ºi sub auspiciile ONU se traseazã o linie de demarcaþie între forþele pakistaneze. care s-au ridicat la 14 milioane de persoane. Din teritoriul Kashmirului. Bangladesh. iar India o Harta 17: Kashmirul – teritoriu disputat între India ºi Pakistan (apud François Géré. Kashmirul – un stat cu populaþie majoritarã musulmanã. Nu numai cã este pentru a treia oarã înfrânt. p. Jawaharlal Nehru este asasinat. Al treilea conflict este umilitor pentru Pakistan. 45) . pe teritoriul Pakistanului de rãsãrit (1971). Astfel se declanºeazã primul rãzboi indopakistanez. dupã aceea. de la sud. de un fanatic hindus. în 1965. ceea ce provoacã un nou rãzboi. a fost divizat. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. Pakistanul ocupã 73.

mai întâi. Ei reprezintã 13. Existã douã mari trecãtori prin cei mai înalþi munþi din lume. tensiunile au evoluat ciclic. Una în partea vesticã. o populaþie preponderent musulmanã. În interiorul Indiei trãiesc 150 de milioane de musulmani. ªi prima mare problemã a Indiei este cea a populaþiei extrem de numeroase pentru suprafaþa pe care o deþine þara. ºi Indu. fie de pãduri greu de pãtruns. A ataca India înseamnã a da piept cu problemele ei interne. a le prelua cumva. nu ar avea nici un profit.Asia. nu întruneºte cea mai mare densitate demograficã. S-ar mai putea adãuga ºi problemele sociale foarte complexe. vãile mãnoase ale marilor râuri Gange. În acelaºi timp. Interiorul câmpiei Hindustan. Partea de sud a Indiei. De atunci. munþii au rolul unei bariere naturale între China ºi India.5 procente. de existenþa unui segment de populaþie foarte numeros care trãieºte . dacã ar fi atacatã. unde este amplasatã vechea capitalã a þãrii. iar populaþia trãieºte cu deosebire pe þãrmuri. spune Saul Cohen. Karakorum. Himalaya joacã un rol esenþial. respectiv 3.“79 La nord este apãratã. ce ar câºtiga agresorul? Asupra acestei probleme credem cã ar merita sã meditãm. el nu mai poate fi tratat pur ºi simplu drept un conflict de graniþã între douã state.000 de kilometri lungime. Fiind controlatã de China. cât ºi Pakistanul alocã pentru cheltuielile militare 2. nu numai pentru cã ambele pãrþi deþin arma nuclearã. greu de trecut. De aici izvorãsc marile râuri care traverseazã subcontinentul indian ºi de care sunt dependente nu numai India.78 Permanentizarea stãrii de conflict are un cost economic înalt. Diphu. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 233 suprafaþã dublã. sunt zonele unde întâlnim densitãþi demografice care merg de la 460 de persoane pânã la 1. ci ºi Pakistanul ºi Bangladesh. transformând conflictul din Kashmir în cel mai vechi conflict în care au fost antrenate Naþiunile Unite. situatã în partea de est a munþilor. Conflictul a cãpãtat. din partea de nord a þãrii. în aglomeraþii urbane. Sã nu uitãm cã Anglia i-a lãsat autonomie Indiei. unde aceasta este interesatã. dar ºi datoritã faptului cã. India este protejatã de mare. în mod natural. Este important sã menþionãm acest lucru. Din punct de vedere geopolitic. cu alte cuvinte a patra mare concentrare de musulmani într-o singurã þarã. „Umerii“ sãi continentali sunt strãjuiþi fie de mari râuri. altã semnificaþie. regiunea Golfului Bengal. Dacã cineva ar ataca-o. „India is big and India is happily situated. apoi de un brâu de deºerturi. pentru cã atât India.4 procente din populaþia þãrii ºi existã enclave mari în centrul þãrii sau în zone cum ar fi Bombay (în est) sau Bangalore (în sud). Pe mai mult de jumãtate din graniþã. se aflã sub controlul Indiei ºi blocheazã trecerea Chinei spre Assam ºi alte zone de la sud de munþi. India este. care leagã nordul Pakistanului cu provincia Xinjiang din vestul Chinei. Cele douã þãri au construit aici o ºosea asfaltatã de aproximativ 1. de cãtre munþii Himalaya. ªi totuºi. cea care ia forma unei peninsule atât de clar decupate ºi înconjuratã de apele oceanului. cele mai populate state ale lumii. la vest.2 procente din PIB (dacã vorbim de cifre oficiale).900 de persoane pe un kilometru pãtrat. Calcutta. pentru cã „este singura porþiune pavatã din istoricul drum al mãtãsii“80. generate de marile discrepanþe sociale. Lucrurile nu se opresc aici. la est. care în ultimele decenii au avut conflicte de graniþã tocmai în aceastã regiune. pe care trãieºte. Din motivele arãtate mai sus. Cea de-a doua trecãtoare. greu de atacat. în contextul agravãrii situaþiei la vest de Pakistan. în continuare. Centrul peninsulei este semiarid. trecãtoarea reprezintã o serioasã vulnerabilitate pentru partea de nord a Indiei. în anii din urmã.

mai mult de jumãtate din investiþiile strãine directe în China au venit de la conaþionalii de peste mãri. întemeietorul firmei Infosys. Cu multiplele implicaþii pe care le poate genera o asemenea situaþie. adicã. Clasamentul includea 13 firme indiene ºi numai patru chinezeºti. pornind de la datele sale. rãspunde China. Pânã acum diaspora indianã a asigurat cam zece procente din valul investiþional extern venit în India. Strategia þãrii este de a atrage cât mai mulþi specialiºti indieni plecaþi în strãinãtate pentru a construi în þarã un fel de cópii ale uzinelor ºi firmelor unde lucreazã. S-a construit chiar un folclor în aceastã privinþã. Ei sunt prezenþi în domeniile înaltei tehnologii. credem. India poate revãrsa din energia sa. Care este cea mai rapidã cale pentru dezvoltare? se întreabã revista Foreign Policy81. ªi atunci. Pânã acum aceastã strategie a dat rezultate. cu ajutorul diasporei. aproximativ 280 de milioane de persoane. Populaþia aflatã în sãrãcie se ridicã la 25% din totalul locuitorilor. chiar mândria. cum ar fi Ranbaxy ori Laddy’s Lab. poate sã valorifice atuurile pe care i le oferã populaþia sa numeroasã. pentru a ridica firme performante. care este util. bine instruite. este considerat un fel de Bill Gates al Indiei ºi a devenit un personaj foarte popular. poate gãsi cãi de afirmare mai puþin bãtãtorite. De-a lungul anilor ’90. „comerþul exterior indian reprezintã . Ceea ce nu înseamnã cã India îºi rezolvã doar în felul acesta multiplele probleme cu care se confruntã ºi nici cã decalajul care o desparte de China a dispãrut peste noapte. devenind uzina lumii. India dispune de o clasã de mijloc de aproximativ 200 de milioane de persoane. a gãsit un alt rãspuns la aceeaºi problemã presantã ºi complexã. Ea nu neagã viabilitatea rãspunsului chinez. se pare. ºi India a cãutat sã le valorifice. cu deosebire în segmentele de soft. tocmai ceea ce experimenteazã cu un anumit succes de o vreme. India. „cu ajutorul diasporei. India ar putea sã devinã laboratorul tehnologic al lumii“. Cert este cã în 1999 exporturile indiene de soft au totalizat 5 miliarde de dolari. în urmãtorii zece ani se preconizeazã o creºtere de zece ori a vânzãrilor de soft.234 Geopolitica la limita existenþei umane.83 Cum spunea revista citatã mai sus. În 2002. care sã-ºi îngemãneze interesele cu cele ale întreprinzãtorilor. sau nu ar face-o cu acelaºi succes. Este. India deþine deja giganþi în domeniul softului. ea a cãutat sã dezvolte cu precãdere spiritul antreprenorial al acestei populaþii. China a câºtigat cursa. Narayana Murthy. Investiþiile strãine. China are o diasporã mai puternicã ºi mai bogatã. optimismul. stimuleazã încrederea. ºi antrenarea în aceastã direcþie a expertizei specialiºtilor. Avantajele comparative ale propriei diaspore sunt altele. Cum remarca ºi Cohen.82 Concomitent. dar înþelege cã nu l-ar putea urma. de pildã. în cifrã absolutã. Circa jumãtate din specialiºtii care lucreazã în Silicon Valley sunt indieni. Din ce în ce mai mulþi specialiºti semnaleazã cã India este pe cale sã inaugureze o formulã nouã pentru propria dezvoltare. capabile sã facã faþã competiþiei internaþionale. mai mult de jumãtate din exportul þãrii. pentru cã asigurã la nivelul omului obiºnuit cunoaºterea acestor realizãri. ce ar câºtiga un eventual agresor? În schimb. De aceea. sau în cel al industriei farmaceutice ºi biotehnologiilor. De pildã. revista Forbes a întocmit un clasament anual al celor mai performante companii mici din lume. Diaspora indianã s-a distins în ceea ce astãzi numim industrii bazate pe cunoaºtere. cum ar fi Infosys ori Wipro. sã conceapã un sistem bancar mai mobil. se poate folosi de poziþia ei pentru a dezvolta activitãþi profitabile.

principalele legãturi comerciale ale Indiei nu sunt în Asia de Sud.51% 9.6% 5. De aceea. comerþul exterior al Indiei este redus. dar este un experiment de mare amploare cãruia trebuie sã-i acordãm atenþia cuvenitã. iar în Asia de Sud-Est avem de-a face cu douã zone de tensiune. care ocupã cam trei sferturi din comerþul lor exterior. Am prezentat succint aceste date spre a ilustra o posibilã cale de urmat pentru India. experimenteazã. Producþia indianã a fost absorbitã de aceastã piaþã ºi.87% 1. iar exportul cãtre SUA doar o optime din exporturile chineze cu aceeaºi destinaþie“84. piaþa internã indianã numãrã câteva sute de milioane de persoane. Cazul cu producþia de soft ºi de produse farmaceutice ni se pare semnificativ.5% Investiþii directe 44. reprezentate de Cambodgia ºi Indonezia. Principala piaþã a Indiei este piaþa internã. Numai cã toate la un loc nu totalizeazã decât trei procente din schimburile comerciale ale Indiei. ci cu state din afara regiunii: SUA. Poziþia geograficã – cea mai bunã legãturã cu exteriorul este Oceanul Indian ºi proximitatea faþã de drumurile comerciale dintre Mediterana ºi Pacific – ar crea condiþii optime în acest sens. când vorbim de Asia. sã nu limitãm discuþia ºi analiza doar la regiunea Asia-Pacific.2 miliarde 3. Sunt doi factori care ne ajutã sã înþelegem mai bine lucrurile. tensiunea dintre . ea nu a produs nici atâtea rezultate. situaþia în regiunea Asia-Pacific se prezintã din acest punct de vedere altfel. Germania. una dintre cele mai mari din lume. El ne îndeamnã. Cooperarea. În Asia de Nord-Est existã o sursã de conflict latent în Peninsula Coreeanã. toate celelalte þãri din zonã au drept partener comercial India. în sudul Asiei. Nu este o strategie consolidatã. Chiar dacã nu luãm în calcul populaþia foarte sãracã. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. o alternativã potrivitã condiþiilor sale ºi folosind sprijinul extrem de important al propriei emigraþii. ªi mai ales pentru a arãta cã o þarã precum India cautã. comerþul exterior a fost mai redus. situaþia s-a schimbat radical. configureazã noi soluþii care sã o conducã la succes ºi performanþã.28 miliarde India 1. Japonia. Cu excepþia Pakistanului. În sfârºit. prin forþa lucrurilor.05 miliarde Rata de creºtere Rata de a populaþiei creºtere a PNB 0. noul nume al securitãþii Absenþa unor structuri de securitate în Asia a fost trecutã cu vederea atâta timp cât conflictul mondial coincidea în cea mai mare mãsurã cu cel americano-sovietic. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 235 un sfert din cel chinez. ca în cazul Chinei. Totuºi.4 miliarde Populaþie sãracã 10% 25% Mãrimea diasporei 55 milioane 20 milioane India este de departe forþa economicã dominantã în regiune.Asia. În momentul în care produsele au întrunit aprecieri externe. Iatã ºi un tabel semnificativ privind unele date semnificative din cele douã þãri: Populaþie 2002 China 1. Este adevãrat cã nici capacitatea internã de producþie nu a fost foarte mare sau ceea ce a propus ea spre vânzare nu a fost cerut pe piaþa externã. pentru cã am comite o nedreptate.

remarca Brzezinski. Probleme cum ar fi împãrþirea Peninsulei Coreene în douã state.236 Geopolitica India ºi Pakistan reizbucneºte periodic. China se pregãteºte pentru o ciocnire majorã cu SUA. Aºa cum am arãtat pe tot parcursul capitolului. definirea ºi precizarea pe termen mediu a relaþiei dintre SUA ºi Japonia în aceastã privinþã. mai mult ca oricând. . în sfârºit. De câte ori se ridicã o putere. de o clarificare a raporturilor pe termen mediu ºi lung dintre China ºi Japonia. Sã insistãm asupra relaþiei dintre China ºi Taiwan. Sunt procese recunoscute de istorie ca generând tensiuni ºi stãri potenþiale de conflict. China a anunþat cã îºi va mãri cheltuielile de apãrare cu aproximativ 17. precum ºi câteva nave pentru navigaþia de coastã dotate cu echipamente de semnalizare. În acest context.3 miliarde de dolari. o þarã a Pacificului. China ºi-a propus sã îºi modernizeze flota aerianã ºi a achiziþionat mai multe bombardiere performante de provenienþã rusã. Deci Asia urmeazã sã facã faþã ridicãrii mai multor puteri ºi tuturor problemelor pe care le implicã noua situaþie. „lista posibilelor conflicte interstatale ºi interne din Asia o depãºeºte cu mult pe aceea din Europa“85. deopotrivã. Ceea ce caracterizeazã în momentul de faþã Asia este faptul cã pe teritoriul sãu se întâlnesc cele mai multe dintre aceste procese. fostã parte componentã a Chinei. antrenarea Rusiei în noul sistem de securitate nu numai în virtutea forþei sale militare. Tot pentru a contracara supremaþia aerianã a Taiwanului. Statele Unite au generat ameninþãri de securitate în Asia-Pacific. SUA pun la dispoziþia Taiwanului alte dotãri în valoare de 5 miliarde de dolari. unul dintre cei mai influenþi experþi chinezi în controlul armamentului declara: „Percepþia publicã în China privind Statele Unite s-a modificat semnificativ din 1998. În Asia de astãzi apar doi mari actori economici. urmate de alte trei puteri economice regionale: India. Indonezia ºi Coreea de Sud. ci ºi a faptului cã ea este. Însã situaþiile menþionate rãmân adevãrate rãni deschise. Taiwanul este interesat de menþinerea supremaþiei aeriene. stabilitatea zonei în care se ridicã aceasta poate fi serios afectatã. douã puteri economice mondiale – Japonia ºi China –. Este limpede cã el va trebui sã se sprijine pe câteva realitãþi: includerea în acest sistem a SUA. Cred cã. Cum am spus la începutul capitolului. edificarea unui sistem de securitate în aceastã regiune se va impune.“86 O dovadã cã statele din Asia de Est ºi de Sud trãiesc un sentiment de nesiguranþã este ºi faptul cã aceste regiuni absorb 35% din vânzãrile de arme la nivel mondial. O asemenea întâlnire poate amplifica îngrijorãtor coeficientul de risc ºi poate genera situaþii imprevizibile. în plus. Statele Unite s-au angajat sã vândã cãtre Taiwan un întreg pachet de armament în valoare de 1. în Asia nici cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. nici Rãzboiul Rece nu s-au încheiat.6%. cooperarea economicã asiaticã a fãcut paºi extrem de importanþi. ca ºi faptul cã între Japonia ºi Rusia continuã sã existe o disputã în legãturã cu Insulele Kurile dovedesc acest lucru. de asemenea. existenþa unui stat de sine stãtãtor ca Taiwanul. Prin urmare. una dintre puþinele modalitãþi de rãspuns în cazul unui atac chinez. Ea a atins niveluri ºi parametri care asigurã o stabilitate din ce în ce mai pronunþatã. Ca reacþie la aceste miºcãri din partea Taiwanului. „În orice caz“. care pot genera evoluþii imprevizibile. dar despre care se crede cã are fi de trei ori mai mare. Acest lucru ar conduce la sporirea unui buget de apãrare a cãrui valoare declaratã oficial este de 20 de miliarde de dolari. includerea Chinei în noua structurã – proces ce trebuie precedat. În 2003. ca ºi a celor dintre China ºi America.

Japonia este interesatã. cu atâta suferinþã. În acest context. a iniþierii unor situaþii conflictuale are. în contextul de faþã. nu în ultimã instanþã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 237 doar cu 5% mai puþin decât Orientul Mijlociu. ºi încã într-un ritm îngrijorãtor. Elementul cu totul pozitiv în Asia este dinamismul economic. mai puþinã importanþã. inclusiv cel al regiunii de nord-est a continentului. când îmbrãþiºeazã ºi valori naþionaliste. în China. Dar saltul în dezvoltarea regiunii. Robert Harvey considerã cã în Japonia. de menþinerea acestor forþe. ªtim cã miºcãrile radicale. Absenþa unor structuri ºi a altor aranjamente de securitate accentueazã aceastã fragilitate. . mai ales pe acest continent. Se accentueazã competiþia – realã. Cã achiziþiile de armament sunt fãcute ca urmare a unor conflicte de graniþã – cum ar fi conflictul India-Pakistan –. Cã echilibrul în zonã rãmâne fragil este o realitate. conferind situaþiei o notã de precaritate din punctul de vedere al securitãþii. De pildã.Asia. În Asia nu existã instituþii regionale în mãsurã sã gestioneze posibile crize ºi sã stabileascã obiective comune. dimpotrivã. Semnificativ este faptul cã bugetele alocate apãrãrii cresc. pe mãsurã ce aceastã þarã va depãºi „criza liniºtitã“ pe care a traversat-o în ultimii ani ºi va inaugura un nou curs în propria sa evoluþie. cã arsenalul de armament se diversificã ºi se modernizeazã. Ceea ce se remarcã în analizele consacrate regiunii Asia-Pacific este o anumitã subestimare a capacitãþii statelor de pe acest continent de a concepe ºi realiza aranjamente de securitate reciproc avantajoase. Urmeazã sã vedem dacã perioada urmãtoare va confirma sau nu o asemenea evaluare. potenþialul de risc sã se amplifice. se contureazã un rol mai activ pentru Japonia în regiune. analiºtii nu estimeazã o retragere a forþelor americane din regiune. cã armele sunt achiziþionate în vederea apãrãrii sau. ceea ce face ca. fãrã îndoialã –. cel puþin pentru moment. Potenþialul de risc este accentuat de faptul cã „fiecare guvern din regiune este un mare consumator ºi un mare producãtor de armament“88. inclusiv în ceea ce priveºte nivelul de trai. în India ºi în Pakistan s-ar afirma miºcãri de aceastã facturã. Existã în ultima vreme evaluãri potrivit cãrora orientãrile politice de dreapta ºi de coloraturã naþionalistã s-ar intensifica. decalajele ºi ritmurile de dezvoltare pot crea dezechilibre. în final. este impresionant. Concomitent. se subestimeazã capacitatea statelor din regiune de a conveni formule care sã asigure stabilitatea ºi securitatea în zonã. se supraevalueazã inexistenþa unor structuri de securitate similare cu cele europene ºi. formaþiunile politice ºi grupurile sociale vor fi dispuse sã abandoneze o orientare care a adus un nivel de dezvoltare ºi bunãstare de neconceput acum o jumãtate de secol. ºi noi considerãm cã aceste decenii de dinamism ºi prosperitate au marcat profund mentalitatea ºi psihologia popoarelor din zonã. Deocamdatã nu sunt produse suficiente dovezi în sprijinul acestor aprecieri foarte grave.87 Iar achiziþia de arme a reprezentat dintotdeauna un semnal cã lucrurile pot evolua ºi într-o direcþie conflictualã. Este puþin probabil cã liderii. a unor evaluãri privind intensificarea miºcãrilor centrifuge – cum ar fi situaþia din Indonezia –. predispun la conflicte ºi la situaþii tensionate. Neîndoielnic. în schimbul promovãrii unor politici de naturã sã favorizeze conflicte ºi tensiuni asociate.

.

Dar nu putem uita cã aceastã dominaþie covârºitoare avea loc pe fondul ravagiilor produse de conflagraþie. chiar dacã nu a traversat o crizã. iar altele au coborât. se apreciazã în Atlasul geopolitic ºi cultural1. De fiecare datã. deja foarte mari. Germania ºi Franþa. SUA sunt mai puternice acum decât Japonia.2 Japonia nu a mai înregistrat creºterea cu care ne obiºnuise. La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice „Statele Unite ale Americii nu au fost niciodatã aºa de puternice ca la începutul acestui secol“. practic. Adevãr indiscutabil. la care ar trebui adãugat cel al prestigiului –. prin forþa lucrurilor puterea celei victorioase a ieºit mai bine în evidenþã ºi s-a impus dominator. Astfel. dar era departe de a fi foarte clar. Statele Unite erau puternice mai întâi prin economia lor. erau aliatele de pânã atunci. poziþia economicã a SUA s-a consolidat. un adevãrat record. economic vorbind. care a fãcut ca partea acestei þãri în PNB-ul mondial sã se ridice de la 25% în 1990 la aproape 30%. a consemnat ritmuri de dezvoltare sub cele ale SUA. Numai cã el ar trebui completat: ºi ca dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Când una s-a prãbuºit. Celelalte forþe economice erau cele care se afirmaserã sub umbrela de securitate oferitã de SUA. De fiecare datã. Ca urmare. La fel Uniunea Europeanã. Statele Unite au fost puternice ºi dominatoare prin puterea lor. Situaþia nu mai semãna cu cea de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. de nerecuperat. aceastã putere s-a exprimat într-un context particular ºi a îmbrãcat forme diferite. SUA aveau o poziþie de frunte în anumite domenii – militar ºi cultural. Meritul SUA în perioada care a urmat Rãzboiului Rece este cã a consemnat 107 luni de creºtere economicã neîntreruptã. Situaþia este similarã în plan cultural. într-un fel. iar în cel economic. deci urmãtoarele trei þãri ca putere economicã. Japonia fãcuse salturi imense ºi în anumite domenii egalase SUA. SUA s-au menþinut în frunte de fiecare datã ºi parcã. Perioada Rãzboiului Rece a fost marcatã de competiþia între cele douã superputeri ale vremii. al prãbuºirii sau epuizãrii puterilor acelui moment. care asigura aproape 50% din PIB-ul mondial. luate la un loc. De-a lungul acestei jumãtãþi de secol unele puteri au urcat pe roata istoriei. decalajul exista. iar UE. ºi-au . Iar decalajele în domeniul militar. ºi ca dupã încheierea Rãzboiului Rece. au devenit.

apoi. de ceea ce preºedintele John Quincy Adams numea „forþa naturalã“. împreunã cu Canada ºi Mexic. inclusiv o serie de lucrãri americane. în primul rând. promoveazã un fel de confruntare cu lumea. precum „destinul manifest“. Analizând o serie de evoluþii din ultima vreme. cã aceastã þarã transformã problemele interne ale altor state în probleme internaþionale. iar nordul de francezi. în loc sã conducã lumea. superputere mondialã. De aceea. ci doar le cumpãrã“ Istoria SUA poate fi vãzutã ca un proces continuu de expansiune. putem numi cu drept cuvânt secolul pe care l-am încheiat de curând un secol american. sudul este cucerit. care aratã cã America. chiar dacã rãspunsul nu este negativ. din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Dar cum înþeleg SUA sã-ºi exercite noul rol? Vor reuºi sã evite tentaþia imperialã sau cea hegemonicã? Judecând dupã datele devenirii lor istorice. Ele au încheiat secolul trecut ca singura superputere a lumii. O analizã comparativã a acestei regiuni în raport cu Uniunea Europeanã ºi cu ASEAN este instructivã. atunci. clar detaºatã de celelalte state sau chiar grupuri de state. irezistibilã.240 Geopolitica consolidat poziþia. imposibil de ocolit. de datele naturale. Fiind singura superputere a lumii. Domnia reginei Elisabeta marcheazã o schimbare de orientare în politica britanicã de expansiune. sociale ºi politice ale acestei evoluþii spectaculoase. care este comportamentul internaþional al unei superputeri? Sunt SUA seduse de visuri imperiale. sã trimitã surplusul cãtre metropolã ºi sã stabileascã forme de . câteva lucruri ni se par extrem de importante. favorizat. de inspiraþie religioasã sau laicã. din „naþiune indispensabilã“. În secolul al XVI-lea. Din perioada colonialã (1497-1763) meritã reþinute câteva momente. vor sã devinã o nouã Romã? „Putere modestã“ este o contradicþie în termeni. În al treilea rând. Elisabeta înþelege faptul cã noul continent va fi mai bine exploatat prin intermediul unor colonii permanente. în mare. cã SUA. noile teritorii sunt luate cu asalt mai ales de cãtre spanioli ºi francezi. de spanioli. la fel ca ºi relevarea unor semnificaþii geopolitice ale noii regiuni. ar trebui sã spunem cã da. modul cum a devenit America putere ºi. „America americanilor“. populate de coloniºti care sã lucreze pãmântul. problema comportamentului internaþional al singurei superputeri a lumii meritã o analizã mai nuanþatã. Dupã descoperirea Americii de cãtre Columb (1492). care oferã o anumitã înþelegere a evoluþiei de mai târziu a Statelor Unite. care a împins în permanenþã graniþa cãtre vest. Din perspectivã geopoliticã. Câteva repere în istoria Statelor Unite ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai bine acest proces de expansiune (vezi harta 18). „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii. în virtutea cãrora americanii ar avea o adevãratã datorie de a rãspândi idealurile ºi instituþiile democratice pe întreg continentul american ºi. SUA au întemeiat o nouã regiune economicã: NAFTA – North American Free Trade Agreement. atuurilor ºi slãbiciunilor sale. Expansiunea a fost alimentatã de diverse ideologii. scrise de autori americani. este important sã insistãm asupra caracteristicilor. „America – ultima ºi cea mai bunã speranþã a omenirii“. chiar în întreaga lume. În sfârºit. datele naturale. În primul rând. sunt pe cale sã fie percepute drept un fel de „stat-problemã“ („rogue state“3).

iar rãzboiul va începe oficial în 1775. Statele Unite în 1846 – înþelegere finalã cu Marea Britanie Statele Unite în 1842 Oregon Teritoriu cedat de Marea Britanie în 1818 Teritoriu cedat de Mexic în 1848 Louisiana – teritoriu cumpãrat de la Franþa în 1803 Statele Unite în 1787 Teritoriu Teritoriu cedat de achiziþionat Rusia în în 1853 Alaska 1876 Hawaii – achiziþionat în 1898 Statele Unite în 1783 Texas – anexat în 1845 Florida – teritoriu cumpãrat de la Spania în 1819 Teritoriu Teritoriu anexat anexat în în 1810 1812-1813 Harta 18: Istoria de expansiune a Statelor Unite (apud Revue Française de Géopolitique. a impozitului pe timbru (1765). Delaware. când guvernul britanic încearcã sã impunã pentru ceaiul produs de o companie englezã un preþ mai mic decât cel al ceaiului produs de autohtoni. 30) . 1/2003. stratégies“. interets. În jurul anului 1760. Virginia – semneazã Declaraþia de Independenþã. Rãzboiul ia sfârºit în 1783. New Hampshire. cãrþile de joc ºi almanahurile din colonii. Evenimentele de la Boston marcheazã începutul confruntãrilor deschise între metropolã ºi colonii. Graniþele noului stat sunt trasate de-a lungul râului Mississippi. Modelul va fi impus pe întreg continentul nord-american mai ales de coloniºtii britanici din Virginia. p. Nemulþumirile mocnite izbucnesc în 1773. iar Statele Unite ale Americii sunt recunoscute ca stat suveran. În secolul al XVIII-lea. cele 13 colonii care iniþiaserã procesul de desprindere – Connecticut. Maryland. În 1776. În teritoriile care au urmat modelul Virginiei se vor forma adunãri populare ale coloniºtilor. New York. instituþiile politice din coloniile britanice de pe Coasta de Est se maturizeazã ca urmare a unei politici de „neglijare benignã“4 din partea Londrei. În 1787 este aprobatã noua constituþie. acoperind zona Marilor Lacuri ºi partea de nord a Floridei. New Jersey. Pennsylvania.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 241 guvernare localã. North Carolina. coloniºtii încep sã punã sub semnul întrebãrii parteneriatul transatlantic. care echilibreazã raportul dintre puterea statelor membre ºi administraþia centralã. acestea dobândind treptat puterea de a emite legi. prin care erau taxate documentele oficiale. Rhode Island. Massachussets. de cãtre metropolã. nr. Aceºtia vor refuza sã mai lucreze pentru acþionarii companiei care îi trimisese în America ºi se vor angaja într-un proces de împroprietãrire. Culture. numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Încercãrile de desprindere se intensificã o datã cu impunerea. Georgia. Un grup de americani din Boston aruncã în ocean tot ceaiul încãrcat pe vasele respectivei companii. South Carolina.

în 1801 este de trei ori mai mare iar în 1803 de patru ori. SUA cunosc o perioadã de dinamism economic. au devenit în scurt timp cel mai mare intermediar în domeniu. americanii îºi îndreaptã atenþia cãtre Florida (1819). pãrþi din Montana. poartã un rãzboi cu Mexicul. care. unul dintre primii preºedinþi. Statele Unite urmãresc nu numai obiectivul de a extinde limitele þãrii – deja prea mari – ºi de a se pregãti pentru dominarea întregii Lumi Noi. dar tratatul care consfinþeºte trecerea acestui teritoriu în posesia SUA nu face vreo referire la aºa ceva. SUA. interpretarea înaintãrii cãtre Vest drept o serie de „afaceri reuºite“ a fost preferatã în discursul oficial pentru a impune ideea cã „spre deosebire de alte naþiuni. impune o serie de mãsuri care favorizau navele americane în raport cu cele strãine în porturile interne. Teritoriul încorporat în aceastã perioadã are importanþã pe mai multe planuri. Peninsula Florida reprezenta modalitatea de a controla cãile de acces de la Atlantic cãtre Golful Mexic. iar râul Columbia oferea ocazia de a stabili o rutã comercialã directã cu Asia. guvernul american nu dispunea de lichiditãþi pentru a onora tranzacþia. Apoi se îndreaptã spre vest. dupã reþinerea comisionului. acum pânã la istmul Panama ºi. de a . încorporând teritoriile care constituie astãzi California. care nu produceau aproape deloc zahãr. ci doar le cumpãrã“5.242 Geopolitica Conºtient cã independenþa politicã este lipsitã de semnificaþie în absenþa independenþei economice. În primul rând. sunt teritorii bogate în aur (California).“ Între 1820 ºi 1860. în acel moment. Washington. Dupã cumpãrarea Lousianei. Statele Unite nu ocupã teritorii. ci ºi pe acela de a-ºi asigura un imens fond de resurse ºi de bogãþii. valoarea exporturilor americane se dubleazã comparativ cu perioada de dinainte de rãzboi. În goana lor dupã cât mai mult teritoriu. Ca urmare a acestor mãsuri. SUA devin o putere pacificã ºi. sunt teritorii care asigurã deschiderea þãrii spre Pacific ºi spre Asia. Istoriografia americanã subliniazã faptul cã cele douã Floride (de vest ºi de est) au fost cumpãrate de cãtre americani de la spanioli. Nevada. Un punct de reper în rãzboiul pentru independenþã economicã îl reprezintã achiziþionarea Lousianei (1803). Transportul bunurilor de orice provenienþã pe ruta transatlanticã începe sã fie efectuat aproape în exclusivitate cu nave americane. Statele Unite anexeazã Texasul. Utah. pânã unde se sfârºeºte Lumea Nouã […]. dupã aceea. O pãrere opusã exprimã chiar diplomatul spaniol care a negociat tratatul referitor la Florida: „americanii cred cã teritoriul lor este destinat spre a se extinde. În al doilea rând. În felul acesta. câºtigã o poziþie strategicã pe care nu o mai deþinea nimeni: de a se învecina pe o lungime aproximativ egalã cu ambele oceane. Un amãnunt oarecum amuzant este faptul cã. Prin încorporarea lor. el adaugã suprafeþei SUA cam o treime din ce deþineau la acel moment. Tot Madison va impune bariere împotriva bunurilor de provenienþã britanicã ºi a navelor care transportau astfel de produse pânã în momentul în care Marea Britanie urma sã permitã accesul produselor americane pe piaþa britanicã ºi a Indiilor de Vest. în zãcãminte petrolifere (Texasul). au plãtit suma cãtre trezoreria francezã. Teritoriul cumpãrat de la Napoleon era de importanþã strategicã: New Orleans reprezenta un centru comercial puternic ºi o importantã cale de acces spre Mexic. În 1796. Dar poate cel mai important lucru. de exemplu. Oregon. Madison. pe care sã le valorifice în întregime. în urma cãruia anexeazã Arizona ºi New Mexico. în felul acesta. Numai dupã ce au ocupat New Orleans americanii au vândut o serie de acþiuni unor firme britanice.

Actualizarea acestui rol era o problemã de dezvoltare ºi de modernizare internã. dar Spania – alarmatã de invazia americanã în Texas – refuzã oferta ºi comaseazã pe teritoriul cubanez o forþã militarã de aproximativ 20. Cuba ºi Mexic trebuiau pãstrate în sfera de influenþã a Americii. Dar poziþia fizicã. fusese deja asiguratã. dreptul de administrare a unei fâºii de pãmânt late de aproximativ zece mile. obþine. la sfârºitul cãruia SUA vor exercita o adevãratã hegemonie în zona caraibianã ºi vor deveni actorul principal în Pacific. în schimb. situatã de o parte ºi de alta a drumului maritim. „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“ Expansiunea ºi consolidarea economicã sunt întârziate de Rãzboiul Civil (18601865). începe procesul de construire a reþelei de autostrãzi care va lega statele între ele. În 1848. În acelaºi timp. Golful Mexic era numit „Marea Neagrã a Americii“. Influenþa SUA în regiune va fi consolidatã prin ceea ce în literatura de specialitate va fi cunoscut sub denumirea de „diplomaþia dolarului“.6 Controlul exercitat de SUA asupra acestei porþiuni. porturi. preºedintele Theodore Roosevelt încurajeazã o revoltã în provincia columbianã Panama ºi recunoaºte imediat independenþa noii entitãþi create. În 1869 este definitivatã prima autostradã transcontinentalã. a reþelei de cale feratã. Infrastructura puternicã – ºosele. SUA declanºeazã expansiunea pe mãri. dar acþiunea a eºuat în cele din urmã. rãzboiul va fi câºtigat de statele din Nord tot prin recursul la mãsuri economice. În jurul anului 1900. În 1898 are loc rãzboiul americano-spaniol. mai ales ca urmare a capacitãþii acestora de a impune blocade asupra porturilor Confederaþiei ºi de a le deconecta de la fluxurile comerciale consacrate. precum ºi a porturilor capabile sã gãzduiascã nave de mare tonaj. În acea perioadã. va permite obþinerea unor avantaje imense.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 243 avea legãturi maritime directe cu cele douã continente importante: Asia ºi Europa.000 de soldaþi. SUA încearcã sã cumpere Cuba de la Spania. canale de navigaþie ºi sisteme de comunicaþii – era consideratã un instrument indispensabil al competiþiei pe pieþele internaþionale. SUA ocupau primul loc în ceea ce priveºte extracþia de cãrbuni ºi fier. Declanºat dintr-o multitudine de motive – dintre care cele economice sunt ºi ele semnificative –. de punere la punct a infrastructurii indispensabile unei puteri care se extinsese la scarã continentalã. ghidatã de o politicã externã ºi o activitate diplomaticã agresive. Perioada de reconstrucþie (1865-1896) este una de consolidare internã. mai ales dupã ce americanii construiesc canalul.7 Saltul înregistrat de SUA de la câºtigarea independenþei pânã la cumpãna dintre secole este atât de mare încât a provocat urmãtoarea compa- . reprezentând teritorii vitale pentru o rutã comercialã dinamicã. iar Mexicul – Turcia Americii. reprezentau unul dintre exportatorii principali de produse ºi de capital. În 1903. o rutã care sã nu fie împãrþitã cu nici o altã putere. minatã ºi de o serie de scandaluri financiare. Havana – un alt Sevastopol. geograficã. De menþionat cã prima tentativã de strãpungere a canalului aparþine Franþei. care va dura pânã în 1979. aveau cea mai mare pondere în ceea ce priveºte produsele obþinute din agriculturã ºi alte produse manufacturate.

8 79. Iatã câteva date care aratã cât de mult se dezvoltaserã SUA ºi cât de mare era presiunea interioarã spre noi pieþe de desfacere: Valoarea exporturilor ºi a importurilor (milioane de dolari).6 America de Nord 13 13 8.320 1. cât ºi economic. Howard Schonberg. numãrul cãsãtoriilor dintre fetele prosperilor industriaºi americani ºi tinerii reprezentanþi ai nobilimii europene. John Wiley & Sons.244 Geopolitica raþie: „din multe puncte de vedere. În anii 1890.5 America de Sud 4.2 4.8 74. Tracy. un american din perioada revoluþiei s-ar simþi mai apropiat de Atena lui Pericle decât de America industrialã a anului 1900“8. in William Appleman Williams (ed. 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Exporturi 393 513 836 742 858 808 1.046 1. Crapo. în urma unei expansiuni întemeiate atât din punct de vedere strategic. influxul de obiceiuri. frecvenþa cãlãtoriilor dinspre Lumea Nouã cãtre bãtrânul continent. p.8 77.7 2.394 Importuri 436 533 668 578 789 732 850 Total 829 1.5 4.8 7. Expansiunea pe mãri a fost determinatã ºi de o adevãratã presiune economicã. 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Europa 79. Familiarizarea cu istoria ºi cu obiceiurile Lumii Vechi începea sã fie considerat un semn de distincþie al aristocraþiei americane în formare.2 3.540 2.8 4. În jurul aceluiaºi an. 1972.244 Exporturile americane în funcþie de piaþã (în procente). From Colony to Empire: Essays in the History of American Foreign Relations.). „The Shift to Global Expansion“. New York.9 2.8 Sursa: Edward P.3 2.7 2.1 80.4 80. piaþa internã americanã devine insuficientã. SUA încep sã se deschidã cãtre Europa. Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“.1 3.504 1.6 4. 144 .6 13.8 Asia 2.3 10. Indicii în acest sens ne oferã ºi numãrul mare de diplome pe care tinerii americani le obþineau în principal de la universitãþile germane.647 1. SUA deþineau deja un imperiu maritim. Simultan cu miºcarea de consolidare internã.1 86. Comandantul marinei (Secretary of the Navy) între 1889 ºi 1893. mode europene. ceea ce face o prioritate din cãutarea unor pieþe externe care sã absoarbã surplusul de producþie industrialã.3 11 13. era conºtient de potenþialul strategic al mãrii ºi sublinia: „marea va reprezenta sursa de putere a unui imperiu.8 3. Benjamin F. gusturi.

pentru depãºirea izolaþionismului – ca opþiune economicã ºi de politicã externã. Apoi. maritimã sau continentalã? Rãspunsul este delicat. politica lor externã a devenit mai deschisã. angajamentele internaþionale mult mai vizibile. SUA vor deveni un actor cu acoperire globalã autenticã. Cea mai mare parte dintre produsele de export erau transportate cu nave britanice. Acest lucru nu trebuie privit în sine. în funcþie de ponderea care se acordã continentului sau coastei. care dezvoltã ideea nevoii vitale pentru SUA de a avea o flotã puternicã devin extrem de populare. apoi. în acest context. Autorul vorbeºte despre patru etape de dezvoltare geopoliticã a SUA. deci prin mãrimea ºi capacitatea forþei sale navale. Chiar dacã ni s-a pãrut puþin forþatã. politica externã a fost marcatã de note izolaþioniste. mai ales. încadrarea respectivã este extrem de dificilã. pentru a vedea care sunt mai importante. scrierile lui Mahan. SUA nu vor mai putea sã priveascã indiferente la evenimente care au loc la mii de kilometri distanþã de graniþele proprii. o întrebare devine stãruitoare: ce fel de þarã sunt Statele Unite. jumãtate continentale. deci oceanului. când SUA s-au orientat preponderent cãtre ocean. respectiv cu continentul? O þarã maritimã se distinge ºi prin ponderea activitãþii sale comerciale ºi prin capacitatea de a folosi marea ºi avantajele sale. Puternicul conflict de interese între proprietarii ºi constructorii de nave este. . ºi la o mare dezbatere cu conotaþii strategice privind evoluþia economicã a þãrii. mai ales dupã ce l-am parcurs pe Mackinder. în America Latinã sau în Europa. În acest context. ar trebui sã facem o comparaþie cu producþia ºi activitatea tipic continentale ale SUA. dimpotrivã. depãºit: vor avea câºtig de cauzã interesele strategice ºi economice de ansamblu ale SUA. cã acest boom economic era o excelentã ocazie pentru construirea unei flote comerciale proprii. În acest caz. Când þara a traversat o perioadã preponderent continentalã. în cele din urmã. interesat în mod vital de tot ceea ce se întâmplã pe glob. Cu atât mai puþin la schimbãri de echilibru în Orientul Îndepãrtat. În orice caz. Exportatorii propriu-ziºi erau mulþumiþi sã închirieze navele. pentru cã aproximativ jumãtate din graniþele sale sunt maritime. Dupã participarea la Primul Rãzboi Mondial. Pe ei nu îi interesa flota comercialã a þãrii. Orientarea preponderentã cãtre continent sau ocean imprimã trãsãturi distinctive politicii externe a SUA. putem încadra o þarã doar dupã întinderea vecinãtãþii cu marea. tocmai pentru a încãpea într-o schemã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 245 Asistãm. Construirea unei flote puternice ºi deschiderea Canalului Panama (1914) reprezintã argumente principale. indiferent de provenienþã. Liderii þãrii înþeleg însã cã se creeazã o dependenþã de navele britanice ºi. interpretarea pe care Saul Cohen o dã evoluþiei geopolitice a SUA este demnã de luare-aminte. ci efectuarea la timp a transportului. în dezvoltarea SUA. Þarã maritimã sau continentalã? Dacã privim atent la harta America.

cãrbuni.246 Geopolitica Patru etape în dezvoltarea geopoliticã a SUA Interior Etapa Perioada Mijloace de transport Exterior Surse de energie Orientare Controlul asupra þãrmului Maritimã Perioada colonialã – Râuri. Într-o primã fazã. principala lor preocupare era asigurarea controlului asupra coastei. carne. Pe lângã mãrimea propriu-zisã. Asistãm la o dezvoltare sprijinitã pe doi piloni: agricol ºi industrial. cale feratã. 2003. ºosele. grâne. Lanham. Boulder. New York. Deja. p. controlate încã de cãtre englezi. O suprafaþã de 2. fiind bazat pe exportul de produse din agriculturã. . Când spunem acest lucru nu trebuie sã avem în minte Louisiana de astãzi. în perioada Rãzboiului Civil. Perioada continentalã. 107 Perioada maritimã. motorul cu expansiune în combustie internã Caraibe ºi în Pacific Autostrãzi. Oxford. coloniile ºi.120. transportul Continentalã (Rãzboiul cãrbune americano-spaniol) cu cai 1898 – izbucnirea Continentalcelui de-al Doilea maritimã Rãzboi Mondial Maritim1941 – prezent continentalã Unificarea ºi extinderea la scarã continentalã Continuarea Petrol. Mori de vânt. canale.000 de kilometri pãtraþi. bumbac. se asigurã accesul industriei manufacturiere la materiile prime ºi la pieþe. întrucât în acea vreme teritoriul SUA era plasat pe Coasta de Est. avioane Toate + energie nuclearã Expansiune la nivel global Sursa: Saul Bernard Cohen. Mori de vânt 1803 (cumpãrarea transportul cu cai Louisianei) 1803-1898 Cale feratã. iar comerþul reprezenta principala ramurã a economiei. Urmeazã boom-ul înregistrat de construcþia de cãi ferate. peºte ºi blãnuri. râuri. unul stimulându-l pe celãlalt. ci o vastã suprafaþã de pãmânt care se întindea de la Mississippi la Munþii Stâncoºi ºi de la Golful Mexic pânã la coloniile din nordul þãrii. Chicago stabileºte conexiuni cu toate celelalte colþuri ale þãrii. apoi. ªosele. care însemna dublul suprafeþei deþinute la acea vreme de cãtre SUA. Coloniile importau produse manufacturate ºi exportau cu precãdere produse agricole precum tutun. Rowman & Littlefield. dezvoltarea a fost susþinutã de agriculturã. statele independente erau parte componentã a unei lumi dominate de cãtre o altã putere. orez. producþia din agriculturã o egaleazã pe cea de produse manufacturate. achiziþionarea Louisianei deschide apetitul continental al tânãrului stat. în 1803. Rãzboiul a oferit un stimul major procesului de industrializare în nord-est ºi în zona vest-centralã a SUA. Pentru americanii din aceastã perioadã. Geopolitics of the World System. Începutul acestei etape este marcat de cumpãrarea Louisianei de la francezi. pentru ca în jurul anului 1880 America sã devinã cel mai mare producãtor de oþel ºi de utilaje agricole. autostrãzi continentale. Saul Cohen vorbeºte despre o perioadã maritimã. gaze expansiunii naturale.

Apar marile aglomerãri urbane – New York. coasta este axatã pe servicii. Perioada continental-maritimã este caracterizatã. pe industria manufacturierã. În perioada maritim-continentalã. aratã Cohen. Detroit.210 kilometri (1916). Santo Domingo. Chicago. În aceastã perioadã. astfel încât. explozia urbanã fiind alimentatã mai ales de numãrul impresionant de imigranþi din Europa Centralã ºi de Est.780 de kilometri (1870) la 426. Zona de coastã a înregistrat o creºtere spectaculoasã a importanþei în raport cu partea continentalã. Partea vest-centralã a Americii. anexarea insulelor Hawaii. transformarea Cubei în protectorat american. Nicaragua. Pacific ºi Marile Lacuri. Golful Mexic. În aceastã perioadã. ºi se încheie o datã cu cele douã „decenii de tranziþie“ dintre cele douã rãzboaie mondiale. St. dar centrul de greutate al dezvoltãrii rãmâne pe continent. de consolidarea expansiunii continentale. mai ales a oraºului Chicago ºi a altor centre. dar ºi o evoluþie fãrã precedent a procesului de industrializare. în principal. Avem de-a face ºi cu o primã proiecþie a puterii dincolo de graniþe. orientarea continentalã a fost pe picior de egalitate cu cea maritimã. Din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în anii ’50-’60. din totalul populaþiei (de aproximativ 106 milioane). 14% erau nãscuþi în strãinãtate. deþin un numãr considerabil de porturi. accentul cade pe valorificarea potenþialului continental. Aceste teorii vor fi contrazise de tendinþele economice ºi demografice ale anilor ’60. cu o uºoarã creºtere pânã la 10% în prezent.7% în 1970. Louis. Coasta mai este numitã de Cohen ºi „Statele Unite ale celor patru mãri“: Atlanticul. dar nu lipsesc nici preocupãrile maritime. pânã în punctul în care „coasta a ajuns sã domine partea continentalã“. ca o prelungire fireascã a puterii continentale deja dobândite. conflagraþia a stimulat producþia de grâu ºi de porumb. „inelul maritim“ cunoaºte o adevãratã explozie în raport cu interiorul SUA. pânã în punctul în care coasta începe sã domine interiorul. reþeaua de transport aerian. de la 84. Recordul în ceea ce priveºte ponderea emigranþilor în totalul populaþiei nu a mai fost niciodatã atins. Între 1900 ºi 1920. la exploatarea resurselor interne ºi a pieþei interne. prezenþa marinei americane în Honduras. promovarea politicii „uºilor deschise“ faþã de China. teoriile care acordã întâietate exploatãrii trãsãturilor continentale capãtã o anumitã proeminenþã. având drept rezultat dezvoltarea producþiei agricole. Perioada maritim-continentalã. vestitã în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea pentru supremaþia în producþia agricolã. invadarea insulei Haiti. procentajul a scãzut la 4. Zonele de coastã prezintã multe trãsãturi comune: sunt intens populate. Lungimea cãilor ferate a crescut. îndemnând la izolaþionism economic. se adapteazã noilor condiþii ºi preia conducerea ca zonã industrializatã ºi urbanizatã. Aceastã perioadã începe cu rãzboiul americanospaniol din 1898. Dovadã: prezenþa americanã în Pacific. Mai mult. turism ºi comerþ internaþional. maritim ºi terestru este sincronizatã. deschiderea Canalului Panama. puternic industrializate. în SUA vor intra peste 14 milioane ºi jumãtate de emigranþi. precum ºi dezvoltarea industrialã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 247 Perioada continental-maritimã. . zona de coastã. Participarea la Primul Rãzboi Mondial nu a însemnat abandonarea preocupãrilor legate de dezvoltarea internã. Perioada interbelicã este caracterizatã de o întoarcere a SUA cãtre interior. care permite Statelor Unite ale Americii sã-ºi extindã influenþa în zona pacificã ºi caraibianã.

6. în ansamblul activitãþii de export. Populaþia din cele 30 de state care ocupã coasta (Cohen are în vedere ºi statele din zona Marilor Lacuri. 4. Producþia americanã de oþel scade brusc de la 131 de milioane de tone în 1965 la 88 de milioane de tone douã decenii mai târziu. Nivelul scãzut al producþiei ºi nivelul crescut al importurilor a slãbit economia concentratã în interiorul SUA. partea continentalã nu exercitã o influenþã semnificativã. Dupã aplicarea mãsurilor de creºtere a eficienþei ºi introducerea de noi tehnologii. Detroit-ul a decãzut din poziþia de centru incontestabil al producþiei mondiale de automobile. iar industria se concentreazã în special în California ºi sudul SUA. care sunt conectate la Ocean printr-un sistem de canale interne) reprezintã 80% din întreaga populaþie a Americii. dar cu toate acestea exportul de produse din agriculturã nu are decât o pondere de 8% în exporturile americane. este puternic mecanizatã. impactul dezindustrializãrii a avut efecte devastatoare asupra activitãþii economice din Michigan. acum. ceea ce a accentuat dependenþa de importuri în aceastã ramurã. Texas. 3. argumentele lui Cohen în favoarea afirmaþiei potrivit cãreia partea continentalã este dominatã. În primul rând. Agricultura SUA este orientatã mai ales cãtre export. Ucraina. Centrul SUA a cunoscut un declin considerabil ºi în ceea ce priveºte producþia de armament. Noile centre industriale – bazate pe importul de oþel – încep sã fie situate pe coastã. Producþia de petrol a scãzut ºi ea. de scãderea populaþiei în statele din interior. iar centrul de greutate al industriei petrochimice s-a mutat în apropierea porturilor. iar 20% din Arabia Sauditã ºi din alte þãri din Orientul Mijlociu. Brazilia. a scãzut din nou în 2001 la 5. Industria producãtoare de automobile nu mai este nici ea concentratã în partea central-esticã a Americii. Mexic ºi Venezuela. de coastã: 1. ea a ajuns la 6.8 milioane de barili în 1999.6 milioane de barili pe zi în 1970 (ceea ce reprezenta circa 20% din întreaga producþie la nivel mondial). Explozia demograficã din inelul maritim a fost determinatã. Natura echipamentelor pentru apãrare s-a schimbat fundamental. 7. Deci. . Indiana ºi Illinois (state de interior). sisteme electronice de supraveghere ºi nave produse în Atlantic. de prezenþa accentuatã în aceastã regiune a industriei high tech. Aproximativ 60% dintre emigranþi se îndreaptã cãtre cele 4 state cele mai importante din inelul maritim: California. producþia americanã de oþel creºte din nou în 1998 la 109 de milioane de tone. New York ºi Florida. an în care 1/3 din oþelul necesar industriei americane era pus la dispoziþie de producãtorii din Japonia. de la tancuri ºi alte tipuri de armament greu produse în Michigan ºi în statele înconjurãtoare la avioane. Ponderea este ºi mai mare dacã se are în vedere doar populaþia urbanã. De la 9. la nivelul SUA. Producþia internã a crescut la 7.8 milioane. în zona Golfului Mexic ºi a coastei pacifice.248 Geopolitica Iatã care sunt. într-o formã sistematizatã. 2. Aproximativ 60% din aceste importuri provin din Canada. Rusia. dupã care scade la 95 de milioane de tone în 2001. 5. de pensii ºi alte servicii financiare atrãgãtoare. Interiorul SUA ºi zona Marilor Lacuri ºi-au diminuat importanþa economicã ºi politicã ºi ca urmare a faptului cã sectorul agricol ºi-a schimbat ºi el profilul.1 milioane de barili pe zi în 1996 (mai puþin de 10% din totalul mondial). Ohio. Explozia demograficã de pe coastã este compensatã. Coreea de Sud. în primul rând. de imigraþie.

Douã elemente vin în sprijinul acestei afirmaþii. Localizarea industriilor care stau la baza economiei nu mai este determinatã de distanþa faþã de sursele de materie primã (concentrate în interiorul SUA). Ponderea ei nu este foarte mare: 3. Washington. astãzi Majoritatea studiilor de specialitate consacrate Statelor Unite pun insistent problema situaþiei sociale ºi politice a acestei þãri. 63% din producþia agrarã a SUA provine din statele aflate în inelul maritim (California ºi Texas ocupând primele poziþii din acest punct de vedere). ceea ce le va favoriza ascensiunea socialã viitoare. la începutul anilor ’90.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 249 8. 25% dintre studenþii de la Massachusetts Institute of Technology. Frecvenþa cu care sunt transportate bunurile în interiorul inelului maritim o depãºeºte cu mult pe cea a bunurilor transportate între inel ºi interiorul SUA. Texasul dominã industria de produse electronice ºi high tech. 10. În acelaºi timp. problema populaþiei este cel mai des invocatã. ea nu face o notã distinctã faþã de alte state sau grupuri de state: are atuuri. ci de distanþa faþã de pieþe ºi faþã de marile concentrãri de forþã de muncã calificatã. care sunt îndeobºte orientaþi cãtre discipline ºtiinþifice. în perspectivã. Existã într-adevãr unele evoluþii care vor ridica probleme în anii ce vin. 20% dintre studenþii de la Berkeley ºi Stanford. zona de coastã o întrece pe cea continentalã. De pildã. ªi în cazul Statelor Unite. foarte solicitate în America. în cifrã absolutã. calificarea. Dacã insistãm asupra unor asemenea probleme o facem pentru a avea o imagine mai clarã ºi mai reprezentativã asupra unui portret interior al acestui megastat. în momentul de faþã ea deþinând 69. este preocupatã de calificarea copiilor. Din acest punct de vedere. Chiar ºi în ceea ce priveºte agricultura. nici în ceea ce priveºte modificarea statutului social. de calitatea.2% din ansamblul populaþiei americane. Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite. Populaþia de culoare s-a stabilizat undeva în jur de 12 procente. 9. ca o ameninþare greu de controlat. De pildã. ceea ce reprezintã.7%. diversitatea etniilor care trãiesc pe pãmânt american fiind perceputã. Statele aflate în zona de coastã sunt dintre cele mai dinamice în industriile de vârf ale momentului: California este cel mai important producãtor de software ºi de semiconductori. 15% dintre cei de la Harvard ºi 13% dintre cei de la Yale . Nu se prevãd schimbãri spectaculoase nici ca evoluþie numericã. aproximativ 10 milioane de locuitori. punându-ºi întrebarea dacã nu cumva în plan intern America este confruntatã cu probleme care sã umbreascã orizontul dezvoltãrii sale. Nu sunt majoritari decât în insulele Hawaii. în cifrã absolutã circa 30 milioane de locuitori. schimbãri greu de evaluat au loc în legãturã cu populaþia asiaticã. Dezvoltarea unui stat este înrâuritã decisiv de populaþia sa. O analizã comparativã nu scoate neapãrat în evidenþã elemente care sã o avantajeze sau sã o dezavantajeze într-un mod hotãrâtor. dar ºi slãbiciuni. Din acest punct de vedere. unde reprezintã 62% din populaþie. Veniturile lor sunt superioare cu 20% mediei pe þarã. populaþia albã a scãzut în timp. Populaþia asiaticã trãieºte în comunitãþi relativ bine individualizate ºi are o disponibilitate recunoscutã pentru întrajutorare în cadrul comunitãþilor respective. cel mai mare producãtor de avioane ºi un important centru de e-business. disciplina ºi motivarea acesteia.

Ideea la modã prin anii ’70 privind amestecul de rase ºi etnii pe care l-ar favoriza societatea americanã. ceea ce s-a numit „melting pot“ (creuzet). de folosirea acesteia în ºcoli. studenþii asiatici deþin ponderi mult mai mari. Fundamental în aceastã direcþie ºi pentru echilibrul de ansamblu este succesul economic al societãþii americane. Existã chiar ºi evaluãri mai precise. în perspectivã creeazã probleme legate de limbã. 42. Nu ni se pare realistã nici interpretarea mai recentã a aceleiaºi probleme.1%. Potrivit ultimului recensãmânt realizat în SUA. Pe termen lung. vom observa imediat diferenþa. Dacã ar fi sã privim învãþãmântul din perspectiva gradului de pregãtire a populaþiei. ci chiar o accentueazã. anglo-saxone. Pentru prima datã în istoria SUA. în sensul cã etniile îºi pãstreazã îndeobºte individualitatea. a ajuns deja la 13%. cu implicaþii sociale mai mari. respectiv. Un alt element important este faptul cã deja într-o serie de state. cu bunãstarea pe care o aduce aceasta în viaþa omului obiºnuit. mai ales când este vorba despre analize comparative cu Europa. nici faptul cã procesul de imigrare a populaþiei hispanice este mai greu de controlat. Ceea ce înseamnã cã în viitor ponderea acestei populaþii va creºte. la departamentele de inginerie. au loc în cadrul populaþiei hispanice. este posibil sã aparã probleme mai ales în legãturã cu populaþia hispanicã. datoritã graniþei cu Mexicul. iar japonezii cel mai bun învãþãmânt gimnazial. la valorile dominante. Cum în evoluþia economiei americane nu se prevãd dificultãþi ieºite din comun. chiar un sentiment de mândrie de a aparþine unei societãþi performante. mai ales. Prefaceri considerabile. el amplificã legãturile. New Mexico. Se discutã mult despre calitatea procesului educaþional american. Dacã raportãm aceste date la ponderea deþinutã de populaþia asiaticã. potrivit cãreia fiecare etnie nu numai cã îºi conservã identitatea. Va induce aceastã diversitate etnicã accentuatã tensiuni ºi chiar fracturi în perioada urmãtoare? Pe termen mediu. nemþii cele mai bune licee ºi ºcoli profesionale. este puþin probabil. care nu ar fi chiar competitiv. Mai aproape de adevãr este interpretarea potrivit cãreia noii emigranþi ºi cetãþenii aparþinând diferitelor etnii cunosc un proces de transformare prin care aderã. care nu ar întruni standarde de performanþã deosebite. nu s-a dovedit realistã.250 Geopolitica erau de origine asiaticã. atunci putem . dezvoltã sentimentul de apartenenþã. Se acuzã cu deosebire calitatea modestã a pregãtirii medii în SUA. În cifrã absolutã. care nu poate rãmâne fãrã consecinþe în anii ce vin. Nu putem nesocoti nici un anumit proces de constituire a unor trãsãturi comune ale populaþiei. care sã punã în discuþie echilibrul de ansamblu. ci de hispanici. potrivit anumitor estimãri. Lester Thurrow considerã cã americanii au cele mai performante universitãþi. ºi într-o manierã spectaculoasã. putem conchide cã nici în plan social nu sunt previzibile fracturi ºi conflicte de amploare. Nu sunt ponderi alarmante (încã) ale unei populaþii. aceasta înseamnã în jur de 39 milioane. De pildã. Ceea ce acum ºi. populaþia hispanicã deþine 32 %. minoritatea cea mai importantã nu este cea reprezentatã de populaþia de culoare. superioarã mediei pe þarã ºi superioarã ratei atinse de celelalte etnii. Problema este viu dezbãtutã chiar în literatura de specialitate americanã. indiferent de etnia de origine. exprimatã prin formula „salad-bowl“ (castron de salatã). cel puþin într-o anumitã proporþie. uneori mergând pânã la 80%. ponderea populaþiei hispanice este de 12. Nu putem neglija.9 La alte universitãþi. El este adevãratul liant. cum ar fi Texas. în 2002. Primul lucru care trebuie menþionat este rata de creºtere demograficã foarte înaltã a acestei populaþii. în acest context. instituþii publice ºi mass media.5% iar în 2003.

Tabloul social al SUA cuprinde bogaþi ºi sãraci. Unii autori mai adaugã ºi domeniul tehnologic. Ceea ce proiecteazã o anumitã luminã asupra învãþãmântului european. putem spune cã ea deþine un avantaj net în raport cu Europa ºi Japonia. prin performanþele ºi comportamentul sãu. Cã viaþa americanã cunoaºte o tendinþã de accentuare a decalajelor dintre bogaþi ºi sãraci este adevãrat. dar grosul societãþii este format din clasa de mijloc. poate fi tratat de sine stãtãtor. nu este nici pe departe aºa de accentuat precum în Europa ºi Japonia. populaþiei active ºi vârstnicilor. cel mai important pilon al unei superputeri. persoana care propulseazã un domeniu. o minimã atractivitate. Tinerii sub 18 ani au mai scãzut ca pondere.000 de dolari pe an) ºi care se ridicã la aproape 15% din numãrul americanilor. Majoritatea populaþiei. cea care asigurã echilibrul ºi un grad ridicat de coeziune socialã. atunci societatea americanã are o populaþie mai calificatã. îndeobºte. atunci populaþia europeanã deþine o calificare mai înaltã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 251 formula unele judecãþi de valoare.10 Acesta. O analizã mai nuanþatã a calificãrii populaþiei ne aratã ºi alte lucruri. un nivel de prosperitate fãrã de care o superputere nu poate purta acest titlu cu o anumitã demnitate (o superputere sãracã nu poate avea atractivitate). El asigurã dinamismul unei þãri. dar poate fi ºi integrat celui economic. Nimeni nu pune la îndoialã cã nivelul de calificare ºi de culturã generalã al populaþiei europene este mai înalt. cum o sã procedãm ºi noi în continuare. cea care trãieºte sub pragul oficial al sãrãciei (considerat a fi 15. Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie O superputere trebuie sã deþinã poziþii dominante într-o serie de domenii care asigurã soliditatea respectivei þãri. Americanii preþuiesc mai mult talentul ieºit din comun. Este aici o diferenþã ºi în ceea ce priveºte viziunea asupra dezvoltãrii. tineri cu pregãtire superioarã. uneori chiar de excepþie. Poate ºi de aceea au universitãþile cele mai performante. militar ºi cultural. Stabilitatea socialã se asociazã strâns cu existenþa acestei clase. care se menþine la o ratã ridicatã. poate. tineri. Domeniul economic este. real ºi în aceastã þarã. capacitatea de a-ºi impune interesele. extrem de importante. circa 75%. formeazã clasa de mijloc. Se considerã îndeobºte cã asemenea domenii sunt cel economic. Procesul de îmbãtrânire. Celelalte douã domenii care condiþioneazã existenþa unei superputeri . omul performant cu adevãrat. Dacã luãm în calcul urmãtoarele douã treimi. de a conduce lumea ºi prin puterea exemplului. ca ºi cel financiar. Dacã am avea în vedere prima treime a populaþiei. al procentului tinerilor. Dacã analizãm societatea americanã din punctul de vedere al ratei de creºtere demograficã. reprezentând acum 26 de procente. Mai trebuie sã luãm în calcul ºi procesul de imigrare. Europenii pun accent pe nivelul general de cunoºtinþe ºi pregãtire. dar numãrul lor este suficient de mare pentru a asigura vitalitatea societãþii americane de mâine. Populaþia bogatã are o pondere de 10% în populaþia þãrii ºi se aflã într-un anumit echilibru numeric cu populaþia foarte sãracã. Ei au înþeles cã salturile în diferite domenii se asociazã cu creaþia minþilor de excepþie. dar aceasta nu afecteazã prea mult echilibrele mari ale societãþii. el antreneazã.

când. dar ºi a poverii reprezentate de cursa înarmãrilor. victoria finalã neputând fi desprinsã de capacitatea acestei economii de a participa la dotarea militarã a propriei armate. înaltele tehnologii. a apãrut drept economia cea mai solidã. mai proaspete. o culturã impunãtoare. PIB-ul american deþine o pondere de 20 de procente din PIB-ul mondial. Ar fi mai greu sã ne imaginãm o putere militarã în absenþa unei puteri economice ºi tehnologice suficient de solide pentru a susþine financiar ºi logistic efortul de înarmare. parcã mai capabile de performanþã. ºi pe fondul epuizãrii generate de conflagraþie. Mai ales dacã o raportãm la populaþie. dinamismul ºi forþa ei inovatoare. satelitul. pentru cã principalii aliaþi erau antrenaþi în procesul propriei refaceri. economia americanã pãrea istovitã ºi luatã cu asalt de economiile mai tinere. timp de o jumãtate de secol. Cert este cã astãzi produse tipice ale industriei moderne cum ar fi computerul. ca ºi oferirea generoasã a pieþei americane pentru importurile din toatã lumea. Cifrele citate în legãturã cu acest domeniu se referã îndeobºte la ponderea sa. Sunt voci care spun cã aceste domenii constituie chiar un cvasimonopol american. SUA afectând între 4-12% din PIB pentru apãrare. De-abia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ea a devenit pe deplin evidentã. o activitate de creaþie în toate domeniile activitãþii spirituale. Ceea ce ar merita semnalat în primul rând este curba ascendentã pe care a consemnat-o aceastã economie în secolul pe care l-am încheiat de curând.11 Dupã încheierea rãzboiului. Deci economia americanã se detaºeazã clar nu numai ca mãrime.Cu mai puþin de 5% din populaþia lumii. Nu a avut timp sã-ºi afirme în întregime forþa. din cauza crizei din 1929-1933 ºi a anilor de refacere care au urmat. economia americanã a contribuit esenþial la refacerea economiei occidentale ºi la relansarea acesteia. la mãrimea exprimatã de cifre. prãbuºirea finalã neputând fi disociatã de o anumitã istovire economicã apãrutã ca urmare a lipsei de performanþã propriu-zisã a economiei. SUA deþin aproape o treime din producþia mondialã. Rolul economic al SUA a început sã se contureze dupã Primul Rãzboi Mondial. Efortul financiar propriu-zis trebuie integrat unei strategii mai largi care a vizat asigurarea unui climat propice dezvoltãrii ºi deschis competiþiei. Aºa cum puterea culturalã a unui stat se leagã prin mii de fire de puterea sa economicã. Ceea ce numim astãzi revoluþia informaþionalã. Refacerea rapidã ºi evoluþia spectaculoasã a Japoniei nu pot fi desprinse de capacitatea de absorbþie uluitoare a pieþei americane. Într-adevãr. Puterea economicã a SUA este impresionantã. Stau mãrturie în aceastã privinþã planul Marshall de refacere a Europei de Vest ºi planul Dodge de refacere a Japoniei. La sfârºitul Rãzboiului Rece. Cazul fostei Uniuni Sovietice este semnificativ. laserele sunt asociate cu industria americanã. de capacitatea de a susþine cheltuielile pe care le presupune un învãþãmânt modern. ci ºi ca eficienþã. Forþa economiei americane a fost demonstratã în timpul perioadei Rãzboiului Rece. biotehnologiile sunt legate în principal de efortul inovativ american. stimularea schimburilor comerciale. ceea ce fixeazã economia americanã drept una dintre cele mai competitive din lume. cum ar . ºi cifra aceasta spune mult. la sprijinul acordat Marii Britanii ºi Uniunii Sovietice ºi la susþinerea efortului de rãzboi în general. capacitatea ei de a se adapta particularitãþilor fiecãrei etape.252 Geopolitica sunt strâns legate de puterea economicã. SUA au susþinut ºi majoritatea cheltuielilor presupuse de existenþa ºi funcþionarea NATO.

PIB-ul SUA este în momentul de faþã triplu faþã de cel al Japoniei. SUA au ºi specialiºti de primã mãrime. care au înþeles mai devreme decât alte þãri cã. computerul este un produs american. Cum spuneam. Tehnologia informaticã este importantã nu numai prin ea însãºi.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 253 fi cea japonezã sau germanã. nu este greu sã constatãm cã evoluþia pozitivã de pânã acum va continua. acolo unde rezultatele nu sunt sigure. dar fãrã de care nu se poate avansa semnificativ.12 Dacã vom cupla aceastã realitate cu nivelul ridicat al investiþiilor strãine. pentru economia americanã a urmat una din cele mai îndelungate perioade de creºtere economicã postbelicã. Dimpotrivã. SUA este. Aici nu este vorba despre „modã“. sã inoveze. ªi. mai ales în domeniile high tech. ci despre competitivitate. sã cerceteze . Nu poþi pretinde competitivitate înaltã fãrã tehnologie ultramodernã. productivitatea muncii în SUA a crescut în aceastã perioadã cu 50 procente mai mult decât în orice þarã dezvoltatã. Sunt performanþe care ilustreazã un dinamism ieºit din comun ºi care scot discuþia din domeniul întâmplãtorului. în felul acesta. atenþia se cere îndreptatã spre factorii care întreþin o asemenea ascensiune. ci ºi prin efectele pe care le genereazã în întreaga economie. În domeniul cercetãrii. Nu putem sã nu remarcãm în rândul factorilor care asigurã dinamismul economiei americane ºi spiritul antreprenorial stimulat ºi încurajat de societatea americanã. în anul 2000. Aici identificãm probabil principalul atu al SUA. devine vitalã pentru performanþa economicã de ansamblu. Am spune mai mult. tendinþa care începe sã devinã dominantã. Concomitent. este o Meccã pentru oricine vrea sã testeze idei noi. Mai mult de 85 de procente din computerele existente astãzi în lume sunt produse de cãtre firmele americane Motorola sau Intel ºi lucreazã cu soft-uri Microsoft sau Unit. în Silicon Valley au fost iniþiate de cãtre investitori indieni. chiar dacã luãm în calcul ºi cele zece state care vor fi curând integrate. Ceea ce atrage investitori din exterior. o accentuare a distanþelor care o despart de celelalte economii puternice ale lumii. cercetarea este adevãrata sursã a saltului tehnologic ºi economic. Aproape un deceniu de creºtere neîntreruptã.14 S-a spus cã SUA constituie un gen de „Meccã antreprenorialã“. totuºi. deºi acum un deceniu era de 3. Numai cã SUA au ºtiut sã valorifice ºi comercial aceastã descoperire tehnologicã. Mai mult de 40% dintre noile companii stabilite. dar au ºi disponibilitatea de a investi în cercetarea fundamentalã.13 În general. iar în domenii cum ar fi cercetarea medicalã ºi biotehnologiile SUA. de a sesiza mai din timp tendinþa nouã. SUA deþin cel mai clar ºi mai important avantaj. chiar o vocaþie de a dezvolta ºi stimula tehnologia modernã. cheltuiesc mai mult decât întreaga lume. am releva mobilitatea economicã ºi tehnologicã a þãrii. singure. flexibilitatea. din punct de vedere economic.3 ori mai mare. mai puternicã decât Uniunea Europeanã. deºi cu zece ani în urmã era numai cu 80% mai mare. Cheltuielile americane în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii reprezintã 40 procente din cheltuielile mondiale. astãzi. De pildã. El este de 5 ori mai mare decât PIB-ul german. SUA se disting prin capacitatea de a se concentra pe domenii tehnologice cheie. Urmarea a fost consolidarea vizibilã a poziþiei sale de lider mondial. al contextului avantajos. Vom menþiona în aceastã direcþie câteva cifre care ni se par semnificative prin ele însele. Ea contribuie la informatizarea tuturor celorlalte ramuri ºi. SUA beneficiind de cele mai mari capitaluri venite din afarã sub formã de investiþii. mulþi dintre ei conducând afaceri de succes similare în propria þarã. care imprimã o asemenea vitalitate.

Ceea ce trebuie neapãrat sã se reflecte ºi în prezenþa internaþionalã amplificatã a acestor state ºi comunitãþi. Este. Existã câteva economii apropiate ca dimensiuni ºi performanþe. existenþa monedei euro. care reprezintã a doua monedã importantã a lumii. cea a Uniunii Europene. mai întâi. de 13. intervenit cu deosebire în deceniul opt al secolului trecut. De asemenea. Chiar ºi existenþa acestei monede.08 mii de miliarde de dolari (faþã de PIB-ul SUA. economia ei nu are cum sã stagneze. dar nu netã. cinci sunt americane. chiar dacã a înregistrat o perioadã dificilã în anii ’90. în acelaºi timp.15 Ponderea societãþilor multinaþionale americane Poziþia în ierarhia mondialã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Numele General Motors Daimler-Chrysler Ford Royal Dutch/Shell Wal-Mart Stores Exxon Mitsui Mitsubishi Itochu General Electric Þara Statele Unite Germania Statele Unite Olanda Statele Unite Statele Unite Japonia Japonia Japonia Statele Unite Dominaþia economicã ºi tehnologicã a SUA este considerabilã. Existã. reprezintã un fenomen extrem de important. dar nu mai pãstreazã avantajul atât de clar de care beneficiau la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. în reconfigurarea rolului lor mondial. al companiilor multinaþionale. aflatã într-o ascensiune indiscutabilã.06 mii de miliarde). ºi un avantaj. avem un mare dezavantaj: Uniunea Europeanã nu este un stat propriu-zis ºi nu are în domeniul dezvoltãrii ºi al cercetãrii o politicã unitarã. economia niponã rãmâne un competitor foarte important. SUA sunt puternice. Dupã o perioadã de un anume declin. firmele multinaþionale americane revin vizibil. În acest caz. al cãrei PIB se ridicã la 13. pe care obiºnuinþele noastre clasice le resping. Efortul de inovaþie ºi de cercetare se desfãºoarã la nivelul societãþii. pentru cã el dã posibilitatea celorlalte þãri sã aleagã în ce monedã urmeazã sã facã schimburile comerciale ºi alte operaþii financiare. Atâta timp cât America va pãstra acest spirit ºi aceastã imagine. Nu putem neglija nici economia chinezã. Dintre primele zece companii multinaþionale. ele ocupând primele locuri în ierarhia mondialã. .254 Geopolitica lucruri ieºite din comun. cum am arãtat în capitolul consacrat Europei. Ponderea importantã a acestor state sau comunitãþi economice le conferã acestora o anumitã greutate politicã pe plan internaþional. Subliniem aceste lucruri pentru cã forþa economicã solicitã o expresie politicã. dar el este cu deosebire concentrat la nivelul firmelor mari.

Din septembrie 2001. de când se declanºeazã o luptã deschisã contra terorismului mondial. mai ales datoritã performanþelor industriei care o susþinea. cheltuielile militare cresc ºi mai mult. aceasta sã se prãbuºeascã. întreg potenþialul þãrii a fost subsumat dezvoltãrii propriu-zise. Armata de uscat s-a distins ºi ea într-un timp foarte scurt. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. La limitã. de-a lungul istoriei. când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navalã. flota navalã a SUA se situa deja pe primul loc în lume. de a-ºi apãra ºi promova interesele. ele cresc. cheltuielile afectate domeniului militar cresc. Dacã bugetele apãrãrii din statele europene au scãzut dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi s-au menþinut astfel (doar Franþa ºi Marea Britanie alocând acestui domeniu puþin mai mult de 2 procente din PIB-ul lor). forþa militarã exprimã mãsura puterii. Nu am putea spune cã anii Rãzboiului Rece au reprezentat o perioadã de consolidare a acestui avantaj în raport cu principala competitoare. fiecare imperiu sau stat cu capacitate de dominaþie a cãutat sã edifice o putere militarã cât mai de temut. ªi. În anii imediat urmãtori încheierii Rãzboiului Rece se instalase o atmosferã mult prea optimistã în ceea ce priveºte evoluþia relaþiilor internaþionale. SUA dominau din punct de vedere strategic aerul ºi apa ºi dispuneau de o forþã militarã terestrã foarte modernã. liderul militar de necontestat al lumii. la un moment dat. astfel. Forþa militarã exprimã capacitatea puterii de a-ºi impune voinþa. de a apela la mijloace coercitive ºi violente în acest scop. reprezentatã de secolul al XIX-lea. cheltuielile americane deþin circa 4 procente din PIB. iar situaþia mondialã va cunoaºte o evoluþie paºnicã. Uniunea Sovieticã. Cert este cã. Bush a anunþat o creºtere a cheltuielilor militare cu 48 de miliarde de dolari. sfaturile lui Mahan privind construirea unei flote au fost ascultate. ceea ce înseamnã cã suma alocatã acestui domeniu se ridica la 380 de miliarde. din 1998. puterea economicã ºi tehnologicã superioarã a SUA ºi-a spus cuvântul. putem afirma cã SUA erau puterea militarã numãrul unu a lumii.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 255 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã Expresia cea mai directã ºi cea mai palpabilã – deºi nu neapãrat ºi cea mai modernã – a puterii este forþa militarã. cea culturalã. preºedintele George W. prestigiul ºi puterea ei de penetraþie. Se pãrea cã o datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece va scãdea ºi efortul pentru înarmare. sã se ajungã la un anumit echilibru. totuºi. De aceea. SUA s-au impus ca putere aerianã dominantã. Parcursul istoric al SUA a fãcut ca forþa lor militarã sã nu fie neapãrat o prioritate de la bun început (una din explicaþiile dezvoltãrii rapide a acestui stat este ºi faptul cã în perioada de ascensiune economicã. anul celui mai mare angajament al SUA în rãzboiul din Vietnam16 ºi doar cu ceva mai puþin decât recordul atins . Forþa economicã asigurã substanþa ºi baza puterii. SUA au rãmas. dupã 1922. În cele din urmã. Brusc. iar la 1914 SUA deþineau trei flote de luptã. în cele din urmã. tot atât cât era în 1967. Salturile semnificative în dotare realizate de aceasta din urmã au fãcut ca. La orizont nu se profilase nici un pericol major. la sfârºitul rãzboiului. cheltuielile militare fiind minime). Relansarea cursei înarmãrilor din ultimii ani ai Rãzboiului Rece a fãcut ca povara financiarã sã nu mai poatã fi suportatã de Uniunea Sovieticã ºi. La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Dacã avem în vedere ºi puterea economicã a þãrii. La începutul anului 2002.

În felul acesta. fãrã a putea fi vãzut sau auzit.000 de dolari în SUA. O statisticã luând ca punct de referinþã bugetele militare pentru anul 2005 aratã cã SUA afectau de 7 ori mai mult decât China ºi Rusia. poate survola þinta ºi ochi cu precizie. ajungând. cu razã lungã de acþiune ºi cu mare capacitate de încãrcare. decalajele izbitor de mari dintre SUA ºi celelalte state în acest domeniu se vor accentua. Decalajul este la fel de izbitor în ceea ce priveºte cheltuielile pentru cercetare ºi dezvoltare fãcute în medie pe fiecare membru al forþelor armate. încât sunt în mãsurã nu numai sã intercepteze orice convorbire intercontinentalã prin cablu marin. urmãtoarele state de pe listã. oriunde.17 Ca sã ne dãm seama de mãrimea decalajului. realist vorbind. ghidat de la sol. încât a o amplifica. ghidate prin satelit. la suma de 643 de miliarde. Sã menþionãm cã în acest conflict au fost folosite bombardiere B2 ºi B52. ºi de a transmite aproape în timp real informaþia la unitãþile operaþionale. cum spune ºi Robert Harvey. de 10 ori mai mult decât Japonia ºi Franþa ºi de 14 ori mai mult decât Germania. care. circa 70% din bombe au fost „bombe inteligente“ (ghidate prin satelit). sã mai facem trimitere la o comparaþie. Superioritatea în acest domeniu este atât de netã. un control la scarã globalã. atât de greu de recuperat. rezervaþi faþã de o colaborare cu proprii aliaþi în rãzboiul din Afganistan.256 Geopolitica în timpul Rãzboiului Rece. Un alt tip de avion este cel pilotat prin telecomandã. dar. America va avea capacitatea sã vadã orice individ. americanii deþin un cvasimonopol.19 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia acestui efort. decalajul din domeniul dotãrii creºte ºi poate lua forma chiar a unui factor greu de depãºit în domeniul compatibilitãþii dotãrii. spune Robert Harvey. Pentru 2008 bugetul solicitat de Pentagon este de 643 de miliarde. comparativ cu 30% în Kosovo ºi 10% în primul rãzboi din Golf. este noua generaþie americanã de sateliþi de spionaj lansaþi pe orbitã începând cu 2005. În domenii precum armele de mare precizie ºi avioane cu razã lungã de acþiune. comparativ cu 7. În felul acesta.18 Mai important într-un fel este cã aceste cheltuieli vor creºte în continuare. în termeni de performanþã. De aceea. de altfel.20 Deci este vorba despre un efort ieºit din comun. Dotate cu echipament digital. care nu mai are raþiuni militare propriu-zise. în 2008. sateliþii Echelon dispun de o asemenea dotare. Ei au capacitatea de a urmãri obiecte de mãrimea unei mingi de baseball în orice moment din zi ºi din noapte. a o consolida exprimã un scop politic. ele sunt capabile sã identifice o þintã ºi sã o loveascã în numai 20 de minute de la identificarea ei. Astfel. în orice punct de pe glob. este suficient sã menþionãm cã numai creºterea bugetului SUA pentru apãrare din 2007 este mai mare decât întreg bugetul nipon al apãrãrii. în timp ce PIB-ul american nu este de ºapte ori mai mare decât cel francez. de 8 ori mai mult decât Marea Britanie.000 de dolari în Uniunea Europeanã. În plus. Mai impresionantã. cu 50% mai mult decât suma record din timpul Rãzboiului Rece. În conflictul din Afganistan. acestea se ridicã la 27. . ele nici nu vor putea fi egalate în urmãtorii ani. SUA nu numai cã sunt de departe cea mai puternicã putere militarã a momentului. sã-l urmãreascã ºi sã-l distrugã. un obiectiv care nu mai poate fi susþinut doar în termeni militari. ei au fost. ci ºi orice convorbire care are loc în orice colþ al lumii. din punct de vedere tehnic. Bugetul militar american este mai mare de zece ori decât cel francez. Este. sã asculte convorbirile sale telefonice ºi sã punã în miºcare un avion cu „bombe inteligente“.

unde George W. Paul Wolfowitz. În ceea ce priveºte modalitatea de împlinire a acestor obiective generoase. înainte ca ele sã devinã efective. înainte ca el sã poatã acþiona. preferând. în locul puterii. Ea a fost prefiguratã în discursul rostit de preºedinte la 1 iunie 2002 la Academia Militarã a SUA de la West Point. dacã va fi necesar. Bush a vorbit pentru prima datã despre „noile ameninþãri.“24 Apoi. care se bazeazã pe înfruntarea duºmanului înainte ca el sã-ºi poatã desfãºura forþele. ce ar urmãri sã dezvolte o putere militarã care sã depãºeascã sau sã egaleze pe cea a SUA. În aceastã versiune se vorbeºte despre un prim obiectiv – „sã previnã ridicarea unui nou rival“ ºi despre cerinþa de a convinge aliaþii cã „nu au nevoie sã aspire la un rol mai important“ etc. în termeni de dominaþie asupra altor state sau popoare. Documentul se încheie semnificativ: „Forþele noastre vor fi suficient de puternice pentru a descuraja adversarii potenþiali. ªi aceastã naþiune va acþiona. trebuia gãsit un motiv temeinic pentru menþinerea la un nivel ridicat a cheltuielilor militare.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 257 În mod tradiþional. în care scopurile sunt cele democratice. este înaintat spre Congresul SUA documentul „Strategia de securitate a SUA“. De fapt. sã-i dejucãm planurile ºi sã distrugem cele mai grave ameninþãri.21 Este ºi ceea ce a fãcut ca acest stat sã fie numit „prima superputere nonimperialistã“. între timp. . Ceea ce. ci. O primã versiune o putem întâlni la începutul anilor ’90. Numai cã.“23 Este o doctrinã nouã. Chiar ºi George W. a creat reacþii. când.“22 Foarte mulþi analiºti semnaleazã o schimbare radicalã de poziþie a preºedintelui SUA dupã venirea la putere. în spiritul capacitãþii de a lucra. i-a cerut adjunctului sãu. dimpotrivã. într-adevãr foarte mare. ele se vor apãra singure „acþionând preventiv“. a cuvântului etc. într-un discurs rostit în California. ca împreunã cu Collin Powell sã elaboreze o nouã strategie de apãrare. inclusiv din partea presei. pe atunci titularul portofoliului la Departamentul Apãrãrii. Este vorba despre lansarea unei noi strategii. în septembrie 2002. „Îngrãdirea nu este posibilã când dictatori dezechilibraþi care se aflã în posesia armelor de distrugere în masã utilizeazã aceste arme sau le furnizeazã pe ascuns unor aliaþi teroriºti. potrivitã noului context. singura cale spre siguranþã este calea acþiunii. evident. care solicitã o nouã gândire“ ºi a anunþat în mod deschis: „Trebuie sã înfruntãm duºmanul la el acasã. Bush. pe care Prestowitz o numeºte a „supremaþiei ºi a atacului preventiv“. SUA nu ºi-au definit niciodatã puterea. Aici se subliniazã cã „SUA nu vor ezita sã acþioneze singure“ ºi. dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice. aceastã doctrinã nu apare din senin ºi nu este neapãrat creatã dupã 11 septembrie. libertatea credinþei. apar semne de întrebare serioase. dreptatea. de la „America americanilor“ a lui Monroe la cea a „îngrãdirii“ a lui Truman sau cea a „noii frontiere“ a lui Kennedy. Ea s-ar situa în rândul marilor doctrine ale preºedinþilor americani. Dick Cheney. de a coopera cu alte þãri în interesul comunitãþii internaþionale ca întreg. În acel context. Anunþarea acestei doctrine semnificã abandonarea celei de-acum clasice a îngrãdirii. sublinia: „America nu a fost niciodatã un imperiu. suntem singura putere în istorie care a avut aceastã ºansã ºi a refuzat-o. Astfel încât purtãtorul de cuvânt al Departamentului Apãrãrii a recunoscut cã „este o formã mai puþin elaboratã“ ºi a precizat cã se lucreazã la o nouã formã. Bill Clinton a câºtigat alegerile.“ Cum remarcã ºi Clyde Prestowitz. înainte de a fi ales preºedinte. mãreþia ºi în locul gloriei. cu care ne-a obiºnuit aceastã þarã: extinderea beneficiilor libertãþii ºi a „drepturilor non-negociabile“: statul de drept. În lumea în care am intrat.

reþelele teroriste au capacitatea de a acþiona fãrã a transmite nici un semnal cu rol de avertizare. ambele cu caracter transnaþional. acþiunea preventivã – inclusiv în dimensiunea sa militarã – este inclusã în definiþia propriu-zisã a noului tip de ameninþare“. Problema. pot ameninþa ºi destabiliza securitatea naþionalã ºi internaþionalã. Sfidarea principalã a momentului se referã la capacitatea sistemului internaþional de a se adapta noilor condiþii. proiectarea unor principii pe baza cãrora orice naþiune poate recurge. în care preºedintele Bush fãcea publicã hotãrârea Statelor Unite de a abandona politica descurajãrii ºi a trece la cea a acþiunii preventive. În timpul conflictelor tradiþionale. Astãzi. nici în interesul lumii în ansamblu. Poziþia lui Henry Kissinger faþã de semnalul transmis de preºedintele american conþine accente critice moderate. de ce nu ar proceda la fel ºi alte state? De ce nu India ºi Pakistan? De ce nu orice þarã care se aflã într-un conflict prelungit cu un vecin? Ca sã nu mai vorbim despre complicaþiile care s-ar crea pornind de la condiþiile pe care le pretinde noua strategie: un înalt grad de certitudine cu privire la pregãtirile ºi intenþiile celeilalte pãrþi. miºcarea trupelor constituie un avertisment cu privire la iminenþa unui atac. opoziþia faþã de înfiinþarea Curþii Penale Internaþionale. Diplomatul american relevã faptul cã ameninþarea din partea terorismului la scarã globalã pretinde soluþii ºi abordãri radical diferite de tot ceea ce a existat pânã atunci în câmpul relaþiilor internaþionale. fiind în legitimã apãrare. ca urmare a tehnologiei moderne. aºa cum transpare din poziþia lui Kissinger. ºi noile condiþii ale lumii – modelate de prezenþa tehnologiei ºi a terorismului.258 Geopolitica Problema gravã este cã doctrina supremaþiei ºi a atacului preventiv ridicatã la rang de doctrinã internaþionalã poate declanºa o reacþie în lanþ. Un numãr special din 2002 al revistei New Perspectives Quarterly reuneºte opiniile unor autori de renume cu privire la tema atacului preventiv. o materializare a acestei ciocniri. Numãrul este deschis de un editorial intitulat sugestiv „Why Not Preempt Gobal Warming“. partea vizatã de un atac terorist este. întotdeauna luatã prin surprindere: „între anumite limite. pe care SUA îl semnaserã împreunã cu URSS în 1972. altminteri. Este vorba despre o transformare substanþialã. nu este nici în interesul Statelor Unite. în care reþele de teroriºti. în cazul în care nu recurge la acþiuni preventive. despre o ciocnire între noþiunea tradiþionalã de suveranitate a statului naþiune. Cu toate acestea. la acþiunea preventivã. neîngrãditã. Prin urmare. care atrage atenþia asupra faptului cã anunþul preºedintelui american nu vine pe un teren gol. pentru cã. iar efectele ei ar fi greu de evaluat. Controversa în jurul „acþiunii preventive“ este un simptom al transformãrii pe care o suferã sistemul internaþional. Dacã SUA procedeazã aºa. organizate la nivel substatal sau suprastatal. este modul în care aceastã opþiune este þinutã sub control ºi modul . în registre ºi tonalitãþi diferite. aºa cum a fost ea conceputã o datã cu Pacea de la Westfalia. succesul rapid al acþiunii. subliniazã Kissinger. reprezentând o continuare a unor acþiuni recente cu un pronunþat caracter unilateral din partea Americii: respingerea Protocolului de la Kyoto cu privire la încãlzirea planetei. Reacþiile ºi criticile specialiºtilor la discursul de la West Point din iunie 2002. nu au întârziat sã aparã. retragerea din Tratatul cu privire la rachetele balistice. Nu existã ceva fundamental greºit în legãturã cu acþiunea preventivã. respingerea Protocolului de la Rio cu privire la biodiversitate. cealaltã parte poate lovi la rândul ei. pentru a rãspunde la ceea ce ea considerã drept o ameninþare.

ºi ca urmare a criticilor violente din partea unor specialiºti consacraþi precum Paul Kennedy. noua doctrinã îºi propune nu atât sã confere o nouã fundamentare a relaþiilor internaþionale. consecinþele sunt severe ºi afecteazã modul în care este perceput cel mai mare stat democratic. unul dintre cei mai cunoscuþi istorici americani. aplicând-o momentului actual. inacceptabil în practica relaþiilor internaþionale. conchide cã „acþiunea preventivã unilateralã nu este nici legitimã. de exemplu. cã „unul dintre evenimentele copleºitoare ale perioadei actuale îl constituie prezentarea rãzboiului preventiv drept un instrument moral ºi legitim la care Statele Unite pot face apel în iniþiativele de politicã externã“26. în acest caz. Un alt autor consacrat – Francis Fukuyama – atrage atenþia asupra aceloraºi probleme: „Dacã Statele Unite au de gând sã treacã de la politica descurajãrii la cea a acþiunii preventive în lupta contra terorismului internaþional. doctrina pãrãseºte matca istoricã în care s-au definit SUA ca putere care îºi face din promovarea intereselor de ansamblu ale comunitãþii internaþionale scopul principal. printre alte lucruri.. precum ºi de formularea unei strategii mai ample care. De aceea.“ Serioase rezerve se ridicã ºi din altã perspectivã. Pentru a nu mai aminti cã acþiunea preventivã a fost condamnatã în Procesul de la Nürnberg drept crimã de rãzboi. el bulverseazã întreg sistemul internaþional ºi noua ordine mondialã se poate uºor converti într-o dezordine greu de controlat. America nu a fost o astfel de þarã în ultimii 200 de ani. În acel moment. în cazul crizei rachetelor din Cuba. Arthur Schlesinger Jr. Suveranitatea naþionalã este un principiu fundamental al relaþiilor internaþionale. cât sã întemeieze drepturile ºi prerogativele internaþionale ale SUA. relevã Schlesinger. de opþiunea acþiunii preventive. sã recupereze decalajul uriaº pe care SUA l-au acumulat de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. atât de ataºatã ideilor de egalitate ºi de competiþie deschisã. care considerã ilegalã „ameninþarea ori folosirea forþei împotriva integritãþii teritoriale sau independenþei politice a unui stat“. cu mai mult de un deceniu în urmã“28 parcã nu mai recunoaºtem America tradiþionalã. cui se . Conducerea americanã a mai fost tentatã. subliniind cã „nu am fost o astfel de þarã în ultimii 175 de ani“27. în termeni severi. Ea concepe drepturi privilegiate pentru cea mai mare putere a lumii ºi. Când se afirmã fãrã echivoc „preºedintele nu are nici o intenþie de a permite unei alte puteri strãine sã prindã din urmã. Dupã opinia noastrã. Opþiunea a fost însã abandonatã. Schlesinger preia aceastã frazã a lui Paul Kennedy ºi.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 259 în care este definitã ameninþarea. aprecia. acest lucru trebuie însoþit de a analizã minuþioasã a contextului. Paul Kennedy etichetase o eventualã ofensivã preventivã împotriva Cubei drept „Pearl Harbour executat de noi“. el conchide: „nu este în interesul naþional american sã stabileascã acþiunea preventivã ca principiu universal la care sã recurgã orice naþiune“. nici moralã. de-a lungul timpului. În fond. laureat al premiului Pulitzer ºi fost consilier al preºedintelui John Kennedy. Dacã refuzã sã ia în seamã principiul potrivit cãruia comunitatea internaþionalã reprezintã sursa de legitimitate pentru instituþiile internaþionale ºi cã opþiunile unui actor – inclusiv opþiunea atacului preventiv – sunt constrânse de aceste instituþii. Exemplul tipic de acþiune preventivã – atacul japonez de la Pearl Harbour – a rãmas în istorie drept un moment infam. Dar tocmai aici este principala sa vulnerabilitate. stabileºte ºi limitele care constrâng noua doctrinã“25. o datã nesocotit. Acþiunea preventivã înseamnã o încãlcare flagrantã a prevederilor Cartei ONU. în virtutea unor principii general acceptate.

în fond. iar pentru prestigiul ºi atractivitatea unei puteri forþa culturalã apare drept decisivã. deºi în ordine istoricã acestea rãmân drept semne emblematice ale culturii unei perioade. a rãmas semnul ei cel mai edificator. ci de standardele pe care le fixeazã. Perioada actualã a mai adãugat ceva: cultura este ºi forma publicã de existenþã a puterii. stabilesc orientãri ºi strategii. prezenþa culturalã. supravegheazã aplicarea ºi respectarea lor. vorbind despre puterea culturalã americanã. de modul de viaþã al americanului cam de aceeaºi condiþie cu el. iau decizii. Este important ce face puterea. Puterea culturalã reprezintã interfaþa publicã a unei superputeri. Cã. lucrurile s-au schimbat substanþial în aceastã privinþã. din punct de vedere public. muzicii. puterea culturalã a dat mãsura unei puteri ºi. Fireºte cã acestea din urmã au un alt relief. dar ea nu permite sã fie ajunsã din urmã. picturii. dar ºtie de film. Este aroganþa imperiului pe teritoriul cãruia soarele nu apune. Omul obiºnuit nu cunoaºte nici creaþiile de excepþie în domeniul literaturii sau picturii. ai contribuþiilor durabile în domeniul creaþiei. În cele ce urmeazã avem în vedere . Era bine sã existe. Noi privim astãzi la puterile trecute prin ochii culturii pe care ne-au lãsat-o. ºtie ce se discutã la televizor. pentru cea internaþionalã. Pentru opinia publicã internã ºi. Am putea chiar risca o comparaþie. nu mãreºte sau micºoreazã impozitele. Cu alte cuvinte. dar consecinþele sale. dar absenþa ei nu era ceva catastrofal. o mare putere se putea lipsi de aceastã dimensiune a vieþii ei. relieful ºi prestigiul acesteia traduc puterea adevãratã a unui stat. rezultatul social pe care îl favorizeazã sunt decisive. Aici nu este vorba doar de faptul cã o datã la patru ani este chematã sã schimbe puterea propriu-zisã. Puterea culturalã este similarã cu puterea opiniei publice în sistemul puterilor clasice ale unui stat. Ea nu aresteazã. Nu vrem sã subestimãm importanþa puterii militare. promoveazã legi. de vreme ce nimeni nu pune la îndoialã avantajul indiscutabil pe care îl au în acest domeniu SUA? Este o incantaþie cu nuanþe imperiale: nu numai cã America este foarte puternicã. în timp. Este de neînlocuit succesul economic. dar ea este folositã în situaþii-limitã. au atribuþii exacte. Opinia publicã pare o putere modestã în comparaþie cu acestea. nici de muniþia inteligentã. Puterea culturalã: putere de completare sau încoronare a puterii Puterea culturalã a fost îndeobºte tratatã ca o putere de completare. de computer. Dintotdeauna. dar are o forþã de constrângere la care celelalte puteri nici nu pot aspira. ºtie ceea ce îi spune media. De aceea. comportamentul pe care îl induce. importante erau puterea militarã ºi cea economicã. Omul obiºnuit nu are idee nici de bombardiere. El ºtie ceea ce curge neîntrerupt pe canalele mijloacelor de comunicare în masã. ar fi greºit sã reducem totul la numãrul de cãrþi scrise. forma cotidianã sub care ea se prezintã. Dupã opinia noastrã. de libertate. nu dã amenzi. dar este cel puþin la fel de important cum este perceput respectivul demers.260 Geopolitica adreseazã un asemenea avertisment. la dezvoltarea literaturii. de presiunea difuzã pe care o exercitã ºi cãreia nu i se poate sustrage nimeni. mai ales. a ceea ce obiºnuiam sã înþelegem în mod tradiþional prin culturã. ea apare drept hotãrâtoare. De aceea. la rãdãcina puterii sau superputerii se aflã forþa ei economicã este foarte adevãrat.

Ea are ºi filme de duzinã. Pe de altã parte. o putere mediaticã copleºitoare. zeci de mii de specialiºti din toate þãrile lumii care au învãþat ºi s-au format în mediul academic american. ºi nu constrânge. pentru ea în primul rând. o superputere trebuie sã aibã o anumitã atractivitate ºi sã exercite un anumit magnetism. în cele din urmã. Într-un fel sau altul. sã le prefigureze pe parcursul unor ani de zile. Are ºi universitãþi comune.000 de studenþi strãini. Performanþa Statelor Unite în domeniul cultural este aceea cã au ºtiut sã ofere produse pentru o gamã largã de cerinþe. Cã America experimenteazã ºi pentru noi. anual. o culturã adaptatã condiþiei de existenþã a celor mai mulþi oameni. ia forma unui model de viaþã. testeazã. societatea americanã a lansat modele. Ea nu se poate impune doar prin forþã. ca o condiþie de existenþã a superputerii americane contemporane. întemeietoare de ºcoli ºi orientãri în domeniu. ceilalþi. a impus înþelesuri. Prin intermediul imaginilor de film sau televiziune. Performanþa americanã constã în faptul cã pentru o societate de masã a creat o culturã de masã. dar are ºi universitãþi-etalon. a consacrat stiluri. o producþie muzicalã greu de cuprins.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 261 sensul cel mai larg al acestui termen care. cea care promoveazã valori culturale larg împãrtãºite. atitudini. Dacã vom mãsura aceste noi realitãþi cu tiparele pe care ni le propun înþelesurile clasice ale culturii. America orienteazã percepþii. Puterea culturalã exprimã cu deosebire dimensiunea soft a puterii. de-a lungul anilor. Filmele americane deþin 85% din încasãrile la casele cinematografelor din Europa ºi 80% la cele din întreaga lume. a unui stil de existenþã. va trebui sã apreciem aºa cum se cuvine aceastã performanþã ºi sã o aºezãm lângã cea economicã ºi militarã. sã reprezinte ºi sã fie perceputã drept un fel de laborator. Cã toþi ceilalþi sunt într-un fel sau altul beneficiarii acelei reuºite. vor sã beneficieze de drepturile ºi libertãþile americane. ceea ce însemnã. sã le inculce puþin câte puþin. oferã puncte de reper pentru judecãþi ºi interpretãri. Supremaþia americanã în domeniul audiovizualului este tot aºa de netã ca ºi în domeniul economic sau militar. dublatã de o strategie gradatã care sã sugereze asemenea lucruri. care propune bunuri pentru toate buzunarele. riscãm sã evaluãm o realitate cu ajutorul unor criterii care nu i se potrivesc ºi sã ajungem la rezultate cu totul neconcludente. a promovat interpretãri. cel puþin 600. dar sugerând cã reuºita este una comunã. dar ºi producþii de top. Puterea americanã este pur ºi simplu de neconceput în afara acestei puteri culturale. ea trebuie sã arate imaginea viitoare a lumii. 191 erau turnate în America. Ca ºi piaþa americanã propriu-zisã. pretenþii ºi pregãtiri. care nu-ºi gãsesc uºor egal în lume. acceptat ºi chiar dorit. Acestea din urmã atrag. ºi piaþa culturalã oferã o diversitate impresionantã. Ceea ce presupune iarãºi o subtilã forþã culturalã. Prin aceste instrumente impresionante. O cercetare recentã care urmãrea sã evalueze care sunt primele 10 filme în 22 de þãri a stabilit cã. O asemenea raportare pozitivã poate fi obþinutã prezentând acest efort încordat. din 220 de pelicule. . de avanpost care experimenteazã. dar ºi pentru noi. cea care convinge. a conturat un mod de viaþã. Dimpotrivã. creeazã. într-un cuvânt influenþeazã. doresc sã se poarte precum americanii. care reprezintã partea ei cea mai spectaculoasã ºi care conferã magnetism ºi atractivitate Americii. a unui mod de a fi. Rezultatul? O fantasticã producþie de film ºi televiziune. Performanþa ei este aceea cã foarte mulþi oameni din întreaga lume vor sã trãiascã precum americanii.

nu s-a dovedit astfel. formule de viaþã resimþite ca „moderne“. ªi în acest domeniu. Avantajul decisiv al Americii este acela cã deþine o supremaþie clarã în fiecare din cele trei domenii fundamentale ale puterii. Iatã atuul principal deþinut de SUA. cinematografia indianã se situeazã pe primul loc. A fost una de triumf economic. SUA au a se teme. Ceea ce face ca SUA sã fie nu numai singura superputere mondialã. prin intermediul imaginilor uniforme puse în circulaþie de cinematografie ºi televiziune“29. prin intermediul filmului. dar Hollywood este simbolul cinematografiei moderne. SUA vor avea resursele de putere spre a . ale culturii de masã. Dacã în plan economic. „demne de urmat“. al computerului. cã produsele lor sunt urmãrite sau consumate cu încredere. SUA au exportat imaginea unei þãri în care multã lume ar dori sã trãiascã. pentru cã aceastã þarã a reprezentat vectorul principal al victoriei. Ceea ce înseamnã capacitatea de a promova ºi impune valori recunoscute. dar nu una de ascensiune politicã. Mai presus de toate. Hubert Vedrine. „dorite“. sunt apropieri semnificative între SUA ºi Europa sau între SUA ºi Japonia. strategia pe care ar trebui sã o promoveze de pe aceastã poziþie au declanºat în America o dezbatere vie în jurul temei: unilateralism sau multilateralism. iar majoritatea lor ar dori sã trãiascã exact ca americanii. Dacã Statele Unite reprezintã singura superputere a lumii de astãzi. sub aspectul numãrului de filme produse anual. tocmai aici pot sã aparã vulnerabilitãþi.262 Geopolitica moduri de organizare. în principal. Unilateralism versus multilateralism? Situaþia unicã pe care o cunosc Statele Unite ale Americii. De la nivelul la care se aflã. Perioada de la încheierea Rãzboiului Rece. modele de comportament împãrtãºite. ci ºi sã poatã menþine aceastã poziþie pentru o bunã perioadã de timp. SUA se aflã la apogeu din punctul de vedere al puterii militare ºi economice. Unul singur se profileazã parcã mai clar: chiar politica SUA. Acest stat nu are pentru perioada previzibilã un adversar pe mãsurã. nu ar trebui ca totul sã fie construit pornind de la aceastã realitate? Acum ºi pentru viitorul previzibil. nici una dintre acestea nu deþine poziþii importante sau comparabile cu cele ale SUA în domeniul militar ºi cultural. CNN sau McDonald’s reprezintã ºi simboluri ale standardizãrii. idealuri asumate. Corelaþia dintre ele „face din America singura superputere mondialã multilateralã“30. declara cã americanii sunt atât de puternici deoarece „stimuleazã visele ºi dorinþele altora. Este greu de imaginat cã vreo putere a lumii va egala America în veunul din domeniile la care ne-am referit. de ele însele. Hollywood. al televiziunii. de triumf. care trebuia sã însemne o perioadã de triumf politic. dacã nu chiar de supratriumf militar. dar se aflã la un nivel foarte modest din punctul de vedere al prestigiului politic. succesul american este de netãgãduit. de pildã. Este adevãrat cã. Dar nimeni nu poate nega cã ele sunt înconjurate de prestigiu. Vom încerca sã analizãm aceastã situaþie paradoxalã. fostul ministru de externe francez. Cvasitotalitatea cetãþenilor planetei doresc sã trãiascã la fel de bine ca americanii. Dacã ar fi sã judecãm dupã anumite evoluþii din ultima vreme. Dar este ºi mai dificil sã ne imaginãm cã o vor egala în toate aceste domenii fundamentale.

Cã lucrarea este publicatã dupã . la fel cum a fost ºi dobânditã. pornind de la realitatea unipolaritãþii. de pildã. Iatã. în mare. Poziþia pare avantajoasã pe termen scurt ºi – în anumite limite – realistã. O lucrare recent apãrutã. Corelaþiile nemijlocite pe care unilateraliºtii le stabilesc între putere ºi acþiune. în acord cu interesele ºi angajamentele lor. Prin urmare. ci în jurul hegemoniei americane. ca ºi când lumea ar fi unipolarã. Aºa cum poziþia multilateraliºtilor pare dezavantajoasã pe termen scurt. în mare mãsurã. hegemonia americanã trebuie activ menþinutã. egoist. meritã o analizã de sine stãtãtoare. Instituþiile financiare internaþionale au fost modelate de cãtre americani ºi servesc interese americane. îºi articuleazã interesul într-o ordine internaþionalã beneficã. Cu alte cuvinte.“33 Problema de fond a unilateraliºtilor este cea reprezentatã de costurile poziþiei lor pe termen lung. sistemul relaþiilor internaþionale ar trebui construit în aceastã luminã. Structurile de securitate internaþionale sunt. Unilateraliºtii îi acuzã pe multilateraliºti cã. Statele Unite nu urmãresc un interes naþional îngust. Unilateraliºtii sunt preocupaþi ca SUA sã nu cedeze din prerogativele care decurg din statutul lor special ºi. Din moment ce contextul internaþional relativ benefic este produsul influenþei americane hegemonice. Cei care sugereazã cã resentimentele la nivel internaþional pot fi oarecum domolite printr-o politicã americanã mai puþin agresivã se autoamãgesc. orice diminuare a acestei influenþe le va permite celorlalþi sã aibã o contribuþie mai semnificativã la modelarea lumii.“31 Fireºte cã unilateraliºtii ºi multilateraliºtii nu se deosebesc în toate aspectele pe care le implicã decizia ºi acþiunea internaþionale. o colecþie de alianþe dominate de cãtre americani […]. Pe de altã parte. sã nu fie fãcute vinovate de tot ceea ce se întâmplã în lume. un autor cunoscut pentru vederile sale unilateraliste34. Nu poate exista responsabilitate fãrã drept la decizie ºi nici invers. state precum China ºi Rusia ar configura sistemul internaþional într-o manierã diferitã […]. în condiþiile în care aceastã þarã acceptã concesii de tot felul ºi consimte ca principalele decizii sã fie luate în instituþii internaþionale reprezentative. Problemã care. Unilateraliºtii ridicã problema capacitãþii de acþiune a SUA. ei precizeazã cã disputa realã dintre cele douã poziþii nu are drept mizã „aroganþa“ americanã. Dacã li s-ar oferi aceastã ºansã. Ei vor sã transforme un moment unipolar într-o „erã unipolarã“. drept „triumfaliºti“: „Sistemul internaþional actual este construit nu în jurul unei balanþe de putere. consideraþi de Joseph Nye Jr. în acelaºi timp. De aceea. semnatã de Robert Kagan. „Este vorba despre puterea incontestabilã a SUA în diversele sale forme de manifestare. fãrã altã constrângere decât capacitatea de acþiune pe care þi-o dã puterea. „afundând America într-un mecanism încâlcit de luare a deciziei. ne îndeamnã la acest lucru. ci. Pe termen lung. este realã ºi face trimitere la raportul dintre dreptul de decizie ºi responsabilitatea pentru decizia luatã. cu denumiri ciudate“32. tocmai faptul cã Statele Unite impregneazã politica lor externã cu un înalt grad de moralitate explicã de ce celelalte state simt cã au mai puþin a se teme de economia americanã care intimideazã. astfel încât aceasta sã se potriveascã propriilor nevoi.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 263 forþa realizarea unui obiectiv. se autocondamnã sã reacþioneze pur ºi simplu în faþa evenimentelor. dar beneficiile pe termen lung sunt neîndoielnice. ceea ce spun Robert Kagan ºi William Kristol. sã cheltuiascã banii în cadrul unor comunitãþi multilingvistice. este sigur cã ea devine foarte costisitoare. în anumite limite.

iar multilateralismul a slãbiciunii. fiind mai puternici. noi nu credem cã Kagan exprimã cu exactitate poziþia SUA. Mãrturisim. Ce sã înþelegem din opinia plinã de desconsiderare la adresa unui organism creat pentru a asigura o ordine internaþionalã bazatã pe lege ºi legitimitate? Atunci. iar europenii de pe Venus: ei nu cad de acord asupra multor lucruri ºi se înþeleg unii pe alþii din ce în ce mai puþin. nu ni se pare deloc liniºtitoare. Consiliul de Securitate al ONU este un substitut al puterii care le lipseºte. în ultima vreme. de un mecanism prin care sã-i controleze pe cei ce pot.“39 În cele din urmã. într-o acþiune „de unul singur“. Ceea ce face Europa în momentul de faþã nu ar fi decât sã foloseascã instituþiile internaþionale pentru a-i constrânge pe americani sã acþioneze pe baza unor înþelegeri ºi aprobãri multilaterale. ªi nu ni se pare cã se încadreazã în atitudinea promovatã de-a lungul timpului de America.264 Geopolitica recentele disensiuni dintre unele þãri din Europa ºi SUA în problema Irakului ne-o spune chiar prima frazã: „Este timpul sã punem punct pretenþiei cã europenii ºi americanii împart o viziune comunã despre lume sau chiar cã ocupã aceeaºi lume […]. chiar dacã. sã considere cã „ameninþarea reprezentatã de Saddam Hussein era mai tolerabilã decât riscul înlocuirii sale“. „Aceia care nu pot acþiona ei înºiºi în mod unilateral vor sã dispunã. date fiind diferenþele dintre perspectiva SUA. interesele ºi aprecierile SUA? ªi atunci Europei ce-i mai rãmâne de fãcut? Într-o asemenea viziune. oricând. ºi cea a Europei.35 Slãbiciunea a cãutat dintotdeauna sã justifice inacþiunea. Lumea de astãzi nu poate fi condusã dintr-un singur centru. dezacordul din ce în ce mai vizibil dintre ele „reflectã. mai presus de orice. în poziþia oficialã a acestei þãri au apãrut accente. care sunt puternice. Toleranþa Europei faþã de ameninþãrile contemporane se explicã cel mai bine prin slãbiciunea sa.“37 În cele din urmã. uneori îngrijorãtoare. dacã singura superputere ar mai avea nevoie de aºa ceva. rol pe care poate ºi l-a autoatribuit. chiar dacã acest centru este foarte puternic. dar care este bine primit“40. „Ambele evaluãri au sens. În ceea ce priveºte problemele internaþionale ºi strategice majore ale lumii de astãzi. Ideea cã poziþia dominantã a SUA poate fi tradusã. pentru cã el a fost gândit de SUA pentru a da celor cinci puteri postbelice o autoritate exclusivã privind legitimitatea diverselor acþiuni internaþionale. sã gãseascã argumente pentru ezitare. Pe când americanii. Kagan contureazã pentru Statele Unite ale Americii un rol de „ºerif internaþional. de unilateralism. Pentru europeni. SUA […].“35 Lentilele diferite prin care SUA ºi Europa privesc la lumea de astãzi.“38 Consiliul de Securitate al ONU nu ar mai reprezenta decât o „aproximaþie palidã“ a adevãratei ordini multilaterale. fireºte. Tot aceeaºi logicã ne îndeamnã sã putem spune cã pe arena internaþionalã se inaugureazã o nouã ordine care þine cont doar de evaluarea. „Dar astãzi Consiliul de Securitate nu conþine decât o singurã putere. Existã o complexitate particularã a regiunilor care nu poate fi . doar sã se înarmeze pentru a deveni o putere militarã de primã mãrime care sã poatã fi acceptatã cu drepturi reale într-un viitor Consiliu de Securitate. logica autorului ne-ar duce la crearea unui Consiliu de Securitate al SUA. siguranþei. unilateralismul american ar fi expresia puterii. doar pentru cã existã capacitatea de finalizare militarã. care este slabã. americanii sunt de pe Marte. au stabilit pentru Saddam un prag de toleranþã mult mai mic. disparitatea puterilor lor“.

evoluþia vieþii internaþionale aduce în prim-planul acþiunii politice o dimensiune mai puþin avutã în vedere pânã acum. dacã sunt obligate sã conducã. cã Statele Unite au o poziþie centralã în toate cele patru forme ale globalizãrii – militarã (este singura þarã care poate proiecta puterea oriunde pe glob). spune Nye41. ºi anume inteligenþa – am spune înþelepciunea – cu care se promoveazã o mãsurã. dacã. Arhitectura reþelelor de interdependenþã variazã în funcþie de domeniul globalizãrii.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 265 întotdeauna înþeleasã cel mai bine de la Washington. abordarea potrivit cãreia centrul controleazã ramificaþiile este riscantã. Aici predominanþa americanã este mai accentuatã ºi. Nu numai complexitatea regiunilor lumii invitã la acest lucru. s-ar pierde ceea ce este mai important: influenþa. Tokyo s-ar putea sã fie mai important decât Washington-ul. Lucrurile evolueazã rapid ºi se configureazã pe centre ºi regiuni. în loc de a fi considerate drept sprijin în menþinerea echilibrului. ele sunt obligate ºi sã coopereze. din Europa. terorismul. Frankfurt sã fie plasat înaintea New York-ului. economicã (are cea mai mare piaþã de capital). În ultima vreme. se adoptã o decizie. Autorul american invitã la o tratare mai nuanþatã a acestei probleme. La care putem adãuga întinderea unui stat. În celelalte domenii. Puterea hard recurge fie la mijloace de constrângere. prin poziþia lor. sistemul se preteazã la o asemenea interpretare (deºi. populaþia. Puterea militarã sau puterea economicã este puterea hard. Dacã Statele Unite ale Americii. SUA ar fi percepute drept o ameninþare. culturalã (este inima culturii pop) ºi de mediu (sprijinul american este esenþial pentru orice acþiune de amploare în domeniul protecþiei mediului la nivel global). fie . Din perspectiva acestor abordãri. va afecta ºi imaginea sa. Ideea centrului care controleazã reþelele poate fi acceptatã în domeniul militar. ceea ce numim puterea soft. aºa cum spunea Joseph Nye. De pildã. Existã mai multe forme de a evalua. Exercitarea acestui rol preeminent în cadrul procesului de globalizare trimite la o problemã delicatã. comportamentul este influenþat de percepþiile referitoare la ameninþare. intervenþia în Afganistan a apropiat SUA de Rusia ºi a prilejuit o cooperare aproape de neimaginat cu câþiva ani în urmã. Din aceastã perspectivã. Puterea care se sprijinã pe elemente precis mãsurabile. de a „mãsura“ puterea unui stat. controlul nodului central al reþelei ar conduce într-o manierã cvasinormalã la hegemonie. „nodul central“ al reþelei presupuse de globalizare este echivalat cu SUA. traficul de droguri. credibilitatea cã intervenþiile militare sunt menite sã-i protejeze pe cei nedreptãþiþi). În multe analize. formele prin care el se dezvoltã. este dezvoltatã în literatura de specialitate distincþia dintre puterea hard ºi puterea soft. Poziþia centralã în reþea înseamnã putere: cine controleazã nodul central controleazã ramificaþiile. resursele naturale. Pentru altele. în acest domeniu. Globalizarea are în miezul sãu o reþea de interdepedenþe la nivelul lumii întregi. Pentru anumite state din Asia. care folosesc interdependenþele lumii de astãzi pentru extinderea propriilor reþele – obligã SUA la cooperare cu statele lumii. În primul rând pentru cã nici preeminenþa SUA nu este aºa de marcatã. se legitimeazã o acþiune. Dorinþa de a merge singurã va slãbi în cele din urmã puterea Americii. pe de altã parte. Pentru fundamentarea noului rol al SUA se folosesc ºi particularitãþile procesului de globalizare. vor avea în lumea de astãzi un statut privilegiat. Este adevãrat. dar ºi apariþia sau evoluþia unor mari probleme contemporane – cum ar fi crima organizatã.

Ceea ce implicã fundamentare atentã. Nu ai tendinþa de a urma o þarã care este rãmasã în urmã din punct de vedere economic. nu este nevoie ca toatã lumea sã fie de aceeaºi pãrere. nu credem cã am putea consemna o evoluþie pozitivã.266 Geopolitica la anumite avantaje (schimburi economice profitabile). conferinþelor ºtiinþifice. dacã examinãm mai îndeaproape aceastã corelaþie. Acest gen de putere a fost tipic pentru politica þãrilor lumii de-a lungul istoriei. rãspândirea modelului lor cultural nu are loc prin apelul la coerciþie. Iar „magnetismul universal“ pe care îl exercitã lucrurile de provenienþã americanã nu se limiteazã doar la domeniul culturii pop ºi al produselor de consum. Semnalele pe care le-au tras multilateraliºtii. manualelor universitare etc. chiar dacã Statele Unite sunt deosebit de puternice. este tipicã în aceastã privinþã). în acest sens. dar adevãrata sa afirmare are loc în ultimul secol. chiar dacã nu este cea mai bunã. Înaintarea culturii elenistice s-a produs într-un moment în care Grecia nu reprezenta o putere imperialã. într-adevãr. În încercarea de a defini acest tip de putere. Cum am caracteriza aceastã putere? „Numesc putere soft acea laturã a puterii care îi face pe alþii sã ajungã sã doreascã ceea ce vrei tu de fapt sã doreascã. un anume acord cu valori larg împãrtãºite. se numãrã printre cele mai raþionale. De aceea. încorporând evidente elemente de conþinut americane. de o culturã globalã în curs de apariþie. Autorul vorbeºte de „faza elenisticã a civilizaþiei anglo-americane“ pentru a sugera ideea cã extinderea modelului cultural american nu poate fi explicatã satisfãcãtor în termenii unei politici imperiale. Ceea ce.44 Considerãm cã disputa unilateralism/multilateralism îºi gãseºte o dezlegare convingãtoare în ecuaþia propusã de puterea soft. începând cu articolul scris de cãtre Huntington – „The . Într-un cuvânt. al politicii unui guvern sau a unui stat. Ambele sunt forme de manifestare ale puterii ºi putem identifica multe conexiuni ºi determinãri reciproce. Ea mai degrabã antreneazã oamenii decât îi constrânge“42. atitudini de respect. fãrã preocuparea de legitimare a acþiunilor. mulþi autori o separã total de puterea hard. prioritãþi recunoscute ca atare de cãtre mulþi. de asemenea. puterea soft presupune mai întâi stabilirea unei agende politice în consens cu dominantele momentului. Performanþa economicã. în fond. cã soluþia propusã. care sã cuprindã probleme resimþite drept presante. al companiilor de consultanþã. Tot aºa de adevãrat este cã simpla existenþã a puterii hard. magnetismul politicii sale. al unei mãsuri. Trãim într-un nou mileniu. poate genera chiar reacþii de respingere (intervenþia URSS în Cehoslovacia. ci doar sã existe conºtiinþa faptului cã este vorba despre ceva important. Dacã am face o comparaþie între indicele de atractivitate al politicii internaþionale americane la începutul anilor 1990 ºi la începutul deceniului urmãtor. al editurilor. grave. ci cuprinde domeniul firmelor de investiþii. de convingere a opiniei publice privind oportunitatea unei acþiuni. Deci. al universitãþilor de elitã. În centrul puterii soft se aflã ceea ce am putea numi indicele de atractivitate al unei acþiuni. legitimare convingãtoare. Peter Berger43 subliniazã. realizarea de excepþie declanºeazã. Forþa exercitatã cu exactitate ºi inteligenþã inspirã o anumitã admiraþie. în mod similar. spune Joseph Nye. vom vedea cã puterea hard – exercitatã imaginativ ºi inteligent – este o sursã foarte importantã a puterii soft. din 1968. este fals. Puterea soft este ºi ea prezentã în istorie. cã se poate vorbi. o propensiune limpede spre a-l urma pe cel care a putut înfãptui aºa ceva. Credem cã acest lucru trebuie sã dea de gândit. element important al puterii soft.

în care SUA nu au ºi nici nu trebuie sã aibã vreun competitor.“47 Noua doctrinã de securitate nu s-a nãscut din senin. SUA pot sã intervinã oriunde ºi oricând pentru a lupta împotriva acestui pericol. „s-a datorat faptului cã statul american a avut capacitatea ºi disponibilitatea de a-ºi exercita puterea în cadrul unor alianþe ºi înþelegeri multilaterale. O superputere care nu exercitã fascinaþie înceteazã sã fie cu adevãrat superputere. Izolaþionismul însemna cã SUA îºi propuneau sã evolueze independent de lume. Ameninþãrile globale contemporane necesitã noi evaluãri ºi rãspunsuri. 4. analize. Magnetismul unei superputeri este tot atât de important ca ºi puterea sa militarã. 2. SUA manifestã suspiciune faþã de valoarea dreptului. fiind articulatã în jurul urmãtoarelor idei: 1. pot recurge la forþã chiar în mod preventiv. Statele Unite pot utiliza dreptul la „prima loviturã“. 5. apariþia sa este legatã de douã realitãþi gemene ale lumii contemporane: terorismul cu consecinþe catastrofale ºi puterea unilateralã a SUA. 6. Banca Mondialã sau Fondul Monetar Internaþional. Lumea contemporanã este o lume unipolarã. Cele douã orientãri s-au dovedit de succes: „secretul dominaþiei îndelungate ºi strãlucite pe care au exercitat-o SUA“. puterea ºi agenda americanã au pãrut acceptabile atât pentru aliaþi. în noua doctrinã. semnaleazã „arogarea. Dupã terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. ci trebuie eliminate. este ºi el învechit. Unilateralismul poate fi eficient. dar nu este atractiv. mai precis. . impus dupã Pacea de la Westfalia. Una dintre interpretãrile frecvente ale acestei strategii subliniazã faptul cã ea reflectã ambiþiile imperiale ale Americii. rolul – neîngrãdit – poate fi asumat ca urmare a puterii militare fãrã egal. ca ºi forþa economiei sale. relevã un articol din Foreign Affairs. O astfel de atitudine nu este echivalentã cu izolaþionismul care a caracterizat uneori Statele Unite. de a stabili natura ameninþãrilor. SUA au urmat douã mari strategii: strategia îngrãdirii (care ºi-a gãsit întruchiparea în instituþii ºi parteneriate precum NATO sau alianþa americano-japonezã) ºi strategia multilateralismului – coagulatã în jurul unor instituþii precum GATT. Doctrina nu preia nici unul dintre elementele îngrãdirii sau ale multilateralismului. parteneriatelor ºi tratatelor internaþionale. SUA sunt dispuse sã aibã o contribuþie directã ºi neîngrãditã de nimeni la rezolvarea ameninþãrilor actuale. cât ºi pentru alte state. 3. singura opþiune fiind ofensiva. din moment ce terorismul nu cunoaºte graniþe naþionale. De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii Doctrina de securitate expusã de preºedintele american în 2002 a iscat numeroase reacþii.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 267 Lonely Superpower“45 – aratã o direcþie. specific Rãzboiului Rece. de a folosi forþa ºi de a impune dreptatea“46. grupurile teroriste nu pot fi þinute sub control. de cãtre SUA. În felul acesta. Statele Unite îºi propun ca lumea sã acþioneze în termenii impuºi de cãtre ele. controverse. Conceptul de suveranitate naþionalã. Conceptul de deterrence (descurajare). a rolului de a impune standarde. este învechit.

ºi alte state ar putea face acelaºi lucru (autorul articolului citat. dar astãzi lumea traverseazã unul sau douã decenii de uni-multipolarism. care va fi. oarecum. neîndoielnic. o astfel de doctrinã. existã poli economici puternici – Uniunea Europeanã. Dominaþia militarã a SUA este clarã ºi indiscutabilã. promoveazã ºi el o poziþie mult mai nuanþatã faþã de rolul SUA în lumea de astãzi. Schimbarea ameninþãrilor cu care se confruntã SUA ºi lumea în ansamblu au impus. În lumea de astãzi. Stabilitatea internaþionalã nu reprezintã un scop în sine. În plan economic. La celelalte douã eºaloane ale puterii – economic ºi cultural – lucrurile trebuie privite diferit. statele ostile se simt încurajate sã accelereze programele de înarmare. multipolar“50. statele ostile sunt cu atât mai atrase de armele ºi de metodele de luptã neconvenþionale. Abandonarea strategiei îngrãdirii. este posibil sã diminueze din seducþia exercitatã de cãtre acest stat asupra opiniei publice mondiale. Care sunt posibilele probleme pe care le ridicã o doctrinã de securitate înãlþatã pe astfel de piloni? În primul rând. Iar dacã SUA sunt o putere militarã unipolarã. de aici nu putem conchide. Samuel Huntington recunoaºte poziþia detaºatã a SUA în plutonul þãrilor avansate economic. Într-adevãr. În ultimul rând. deoarece se referã la un rol autoatribuit de „protectorat în problemele de securitate globalã“. puterea SUA. doctrina Bush „nu poate genera cooperare“. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. se întreabã ce ar însemna acest lucru în cazul unor state precum Pakistan. pentru a putea contracara. China – de care SUA nu pot face în nici un fel abstracþie. modificãri în doctrina americanã de securitate. Japonia. într-adevãr. singura superputere a lumii. În al treilea rând. de . Problema constã în faptul cã nu este vorba despre o simplã schimbare de accent. înainte de a intra în secolul XXI. politica faþã de un stat poate duce la destabilizarea unei regiuni. sintetizând porniri imperiale. John G. Joseph Nye Jr. în mod necesar. întrucât SUA dominã chiar cu o anumitã autoritate toate domeniile care intrã în componenþa unei puteri: economic. diminuarea ponderii pe care o are multilateralismul sunt fenomene oarecum fireºti. a existat un „«moment de unipolaritate» – evidenþiat cu deosebire de Rãzboiul din Golf –. Hubert Vedrine vorbeºte de singura „hiperputere“49. Ikenberry. China sau Rusia). Apoi. cã am trãi într-o lume unipolarã. nu poate fi vorba decât de o relaþionare a intereselor. „SUA trec de la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii“48. Din moment ce nu o pot face în termenii unei confruntãri clasice. în domeniul economic ºi politic puterea este distribuitã între mai multe centre. cultural. ci de faptul cã SUA riscã sã nu mai fie doar o putere. militar. în plan militar SUA nu au rival. dreptul la prima loviturã ºi recursul la forþã în mod preventiv sunt domenii problematice. nu are valoare intrinsecã. precizeazã Huntington. pentru a rãspunde unor transformãri reale. ªi prima metodã de a evita cooperarea este recursul la blocaje economice. dar instabilitatea e consideratã necesarã pentru înlãturarea unui regim ostil Statelor Unite.268 Geopolitica 7. dacã SUA le utilizeazã. Un hibrid: sistemul uni-multipolar Statele Unite reprezintã astãzi.

Populaþia sa este mai mare ºi. Ceea ce ar mina globalitatea. Rusia în plan militar nu sunt superputeri. avem de-a face cu puteri majore. De pildã. Lucrurile stau cumva asemãnãtor. Dar ea nu a jucat cum se cuvine rolul de lider real. de o piaþã internã mai mare decât a SUA. atunci nu este greu sã deducem cã UE va dispune. Politica globalã nu poate porni decât de la aceastã realitate. în diversitatea culturilor. cu tendinþele pe care le anunþã. Sub impactul acestei evoluþii propune ºi Huntington formula de „sistem uni-multipolar“. în domeniul cultural. Este adevãrat cã ea are o componentã care prefigureazã standardizarea ºi uniformizarea. dupã opinia autorului american. Am avea de-a face cu un leadership global. cã SUA erau liderul incontestabil al lumii. în substanþa lor. Prima þarã care trebuia sã se îndoiascã – pentru cã ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie care sunt responsabilitãþile care decurg dintr-o asemenea poziþie – era chiar America. în curând. astãzi. nu poate fi condusã lumea. dupã prãbuºirea URSS. puterea economicã a Uniunii Europene este aproape egalã cu cea a SUA. dacã nu chiar americano-centriste. ci prin inteligenþã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 269 multipolarism. ci pãrea cã încurajeazã o asemenea orientare. în elaborarea orientãrilor mondiale. rãmân unitaleraliste. autori precum Lester Thurrow ºi Samuel Huntington crediteazã Uniunea Europeanã cu prima ºansã de a deveni puterea economicã cea mai importantã a secolului în care am intrat de curând. care vor sã aibã un cuvânt de spus în problemele internaþionale. dacã avem în vedere posibilitãþile de extindere ale Uniunii. Japonia ºi China în plan economic. chiar din perspectivã americanã ºi þinând cont de interesele þãrii pe termen mediu ºi lung. Prima þarã care trebuia sã invite la o formulã de putere în mãsurã sã angajeze ºi alte state sau uniuni de state era chiar America. cu fenomenele pe care le prefigureazã. UE alocã deja aproximativ douã treimi din cheltuielile militare ale SUA pentru modernizarea apãrãrii. În mod sigur. Momentul de dupã Rãzboiul Rece a fost jucat de SUA nu foarte inspirat. Din perspectiva temei de faþã. ºi a intereselor altor centre de putere ale lumii. . Nimeni nu s-a îndoit. Astãzi. Sub presiunea acestei realitãþi a intervenit ºi trecerea de la formula „lume unipolarã“ la cea de „lume multipolarã“. Asemenea abordãri care vorbesc despre echilibrul puterilor. pe care este chematã sã o sprijine ºi sã o consolideze. care evalueazã mai devreme. Nimeni nu putea sã nege acest lucru. numai cã el ar fi de sorginte ºi de substanþã unipolarã. acela care priveºte mai departe. Cel puþin la nivelul potenþialului de evoluþie. Riscul mare este ca. Politica globalã este ºi multiculturalã. Un moment se citeºte împreunã cu evoluþiile cuprinse în acel moment. Iar inteligenþa nu poate reprezenta obiect de monopol. considerãm util sã subliniem cã. nu a fost bine ºi adânc citit momentul de dupã încheierea Rãzboiului Rece. dupã opinia noastrã. pot fi întâlnite frecvent. SUA sã acþioneze ca ºi când aceasta ar fi unipolarã. dar care. Iar conducerea oficialã a þãrii nu numai cã accepta. America era în mod detaºat cea mai puternicã þarã a lumii. Cele trei puteri menþionate au aproape jumãtate din produsul mondial. luarea în calcul. În domeniul economic au avut loc evoluþii semnificative. într-o lume din ce în ce mai vizibil multipolarã. Bogãþia lumii de astãzi stã în multiculturalitatea ei. care impun regândirea rolului SUA. O întreagã literaturã teoretiza ideea singurei superputeri ºi a unei lumi unipolare. puterea se impune nu atât prin forþã. cu sensurile sale adânci. ªi fãrã de care.

De ce acum se vorbeºte din ce în ce mai mult de o lume multipolarã ºi nu de unipolarism. ceea ce ar putea contrabalansa superioritatea americanã în domeniu. Ca superputere modernã. între timp. ele trebuie sã încadreze aceastã luptã tot în contextul unei acþiuni multilaterale. de a împiedica alte þãri sã-ºi dezvolte capacitãþile militare. Percepþie care ar cultiva în rândul celorlalte state o atitudine rezervatã. Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a reprezentat nu numai un atac terorist cumplit. ni se pare extrem de edificator. chiar dacã în politica practicã unipolarismul nu este deloc înlãturat? Dupã pãrerea noastrã. Lupta deschisã pe care SUA au pornit-o la scarã mondialã împotriva acestui nou pericol global a avut în vedere acest avertisment. Cã a fi lider incontestabil nu înseamnã a fi hegemon. celelalte puteri majore ale lumii contemporane – Japonia. ªi astãzi. Încet-încet. ca acum un deceniu. de a extinde vânzãrile de arme americane. riscul ca „politica lor externã sã fie condusã într-un mod precumpãnitor de politica internã“52. militar ºi cultural. aceasta a exercitat un anumit impact asupra imaginii SUA. Editorialul publicat de Le Monde cu acest prilej. existã o problemã care nu poate fi în nici un fel eludatã: frecvenþa intervenþiilor militare în care au fost implicate SUA. oricât de nobil ar fi efortul. americanii încep din ce în ce mai mult sã fie percepuþi ca iniþiatori de diverse presiuni asupra altor state pentru a adopta valorile americane ºi practicile privind drepturile omului ºi drepturile democratice. ca ºi acum un deceniu. astfel încât sã serveascã interesele aceloraºi corporaþii. de a modela politica Bãncii Mondiale ºi a FMI. de a interveni în conflicte locale care nu au mizã pentru interesele americane. În toatã perioada care a trecut de la încheierea Rãzboiului Rece. În ultimã instanþã. În timp. ci ºi un avertisment asupra formelor pe care le poate îmbrãca terorismul.270 Geopolitica Între poziþia SUA de astãzi ºi cea de acum zece ani nu este o diferenþã semnificativã. el va fi pândit . China. Percepþie care favorizeazã în acelaºi timp un proces de însingurare a Americii: the lonely superpower. cât ºi în lupta declanºatã dupã aceea. SUA nu pot conduce singure lumea. SUA reprezintã singura superputere a lumii. prudentã. de a forþa aplicarea unor legi americane ºi în alte state. SUA au datoria sã se situeze în fruntea acestei ofensive. Impact stimulat de puteri ºi centre de influenþã care erau interesate sã facã acest lucru. ca ºi acum zece ani. „Nous sommes tous Americains“ („Cu toþii suntem americani“). mulþi autori ºi oameni politici ºi-au dat seama cã. Chiar aceastã ofensivã implicã o mare coordonare de forþe. ªi astãzi. Nu discutãm acum ceea ce s-a întâmplat într-o zonã sau alta unde SUA au intervenit militar. cum remarca ºi Huntington. promovându-ºi interesele cu prea puþinã preocupare pentru interesele celorlalþi. Altminteri. de a sprijini þãrile în funcþie de adeziunea lor la standardele americane în domenii cum ar fi drepturile omului sau libertatea credinþei. de aºteptare. Ci doar frecvenþa cu care s-a recurs la instrumentele tradiþionale ale puterii. viaþa a impus corecþia respectivã. SUA dominã toate cele trei domenii care alcãtuiesc sursele principale ale puterii: economic.51 Existã riscul ca SUA sã fie percepute ca ºi când ar acþiona într-o lume unipolarã. concomitent cu limitarea comerþului cu arme din partea altor þãri. Lumea întreagã a fost alãturi de SUA atât în momentul atacului respectiv. o strânsã cooperare internaþionalã. pentru cã au poziþia numãrul unu în lume. ªi astãzi. Cu alte cuvinte. Pentru cã au fost lovite atât de dur. de pe poziþiile unui unilateralism global. Uniunea Europeanã – ocupã aproximativ aceleaºi poziþii ca ºi acum zece ani. oricât de puternice ar fi.

cât datoritã acestei atitudini cu totul noi. În mod tradiþional. am putea spune. America a fost admiratã. iar trupele americane din afara graniþelor se ridicã la circa 250. de lumea întreagã. mai mult de 700 de instalaþii americane pe tot globul. În intervenþia recentã din Irak nu s-a mai bucurat nici de susþinerea tuturor statelor din NATO. imitatã. Prestowitz se întreabã de ce SUA încep sã fie percepute în lume ele însele drept un stat problemã. împotriva puterii dominatoare. 92. de cel puþin douã distrugãtoare de submarine. când SUA au 13 grupuri de luptã pe care le presupune existenþa celor 13 portavioane moderne (care sunt însoþite oriunde merg de vase care sã le protejeze de atacul unor rachete. nu cu întinderi teritoriale. deci când SUA. În primul rãzboi din Golf. China are nevoie vitalã de tehnologia americanã. nu cu imperii. Evident cã este o problemã de acþiune progresiv unilateralã.000 în emisfera vesticã. America a atras prin identificarea modernã pe care a propus-o.000 în Africa de Nord. China ºi India. Puterea obsedatã de conservarea propriului avantaj nu poate genera admiraþie. a reprezentat un model nu atât datoritã performanþelor sale ieºite din comun. Dar când SUA deþin 43% din totalul cheltuielilor mondiale în domeniul apãrãrii ºi acest procent se aflã în creºtere. În acest sens este amintitã frecvent trilaterala dintre Rusia. Omul obiºnuit simþea întrucâtva cã America nu are nici imperiu de extins. un rival economic al SUA. exercitând o dominaþie aºa de netã. dar vor sã conserve dominaþia de tip imperial. Ceea ce meritã subliniat este cã fiecare în parte are un interes vital sã stabileascã legãturi comerciale foarte strânse cu SUA. SUA au fost în fruntea unei largi coaliþii internaþionale. în momentul de faþã. nici utopii de împlinit. ci cu cauze. Orientul Mijlociu ºi Asia de Sud iar 15. Este ºansa fãrã de care ele nu pot înregistra evoluþii tehnologice semnificative. problema nu mai este cea a unui imperiu teritorial. 30. Pentru aceasta. îºi pun problema contracarãrii oricãrui stat care ar dori sã recupereze decalajul amintit. În intervenþia din Kosovo. SUA nu au imperiu ºi nu vor sã fie imperiu. sã declanºeze conflicte care servesc propriilor interese strategice. Aici putem gãsi una dintre explicaþii. inclusiv de acela ca. Devine din ce în ce mai limpede cã puterea din estul Eurasiei – China – va putea reprezenta. Mai existã ºi altã perspectivã asupra cãreia se insistã în literatura consacratã temei: formarea unor coaliþii împotriva „hegemonului“. sub pavãza acestei ofensive. dar la fel de hegemonic. ci doar a NATO. de vase de aprovizionare). i-am descoperi imediat inconsistenþa. Nu relevãm rivalitãþile dintre aceste state.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 271 de multe pericole.000 în Europa. nu peste multã vreme. Nesocotirea Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi chiar a NATO sunt foarte costisitoare. sancþionatã prompt ºi chiar ireversibil. SUA nu au mai întrunit aprobarea Consiliului de Securitate. Poate s-ar simþi atrasã – din punct de . A fost o intervenþie aprobatã de Consiliul de Securitate ºi. ca puteri reprezentative pentru supracontinentul eurasiatic. când existã. ci a unuia nonteritorial. unele mai deschise. SUA sã instituie reguli.000 de persoane: 120.000 în Asia de Est ºi Pacific. Dacã am insista asupra acestei idei. altele mai ascunse. în timp ce nici un alt stat nu deþine nici mãcar un asemenea grup. Este adevãrat cã nici unul dintre aceste state nu vede neapãrat cu ochi buni poziþia SUA ºi fiecare ar dori sã o contracareze. America ºi-a definit puterea în antitezã cu cea a imperiilor. ci cu performanþe tehnologice ºi economice. America începe sã se substituie judecãþii lumii ºi acest lucru nu are cum sã genereze acceptare. situaþie pe care lumea nu a mai cunoscut-o pânã acum.

o istorie de conflicte cu vecinii. . ci în cel al faptelor. China trebuie sã se gândeascã la viitorul ei economic ºi tehnologic. în general. Miza se aflã în relaþia SUA cu opinia publicã internaþionalã ºi cu opinia publicã internã. ºi în promovarea uneori axcesivã a cerinþelor globalizãrii. de temerile pe care. ultima ºi singura superputere globalã“. SUA nu duc în spate o „raniþã cu încãrcãturã istoricã“. Nu dorim sã sugerãm cã dezlegarea s-ar afla în domeniul unei noi strategii de imagine. Zbigniew Brzezinski spunea cã SUA vor fi „prima. Conºtiinþa faptului cã acesta este un moment unic pentru o putere unicã va conduce. Media ºi literatura de analizã americane sunt extrem de severe ºi extrem de atente cu evoluþia SUA pe plan internaþional. acþiunilor ºi atitudinilor internaþionale care au început sã erodeze aceastã imagine. Nici o decizie realistã nu poate face abstracþie de acest atu strategic de care fiecare stat. a libertãþii. coaliþiile antiamericane sunt puþin probabile. vocile chiar aspre venite din interior se înmulþesc. le declanºeazã existenþa vecinului puternic). imaginea internaþionalã nu este un lucru secundar. nu încape nici un fel de îndoialã cã SUA vor sã-ºi exercite prerogativele într-o formulã modernã. De aceea. Imaginea ºi prestigiul de care se bucurã nu sunt asociate doar cu performanþele lor în diferite domenii. Puterea dominatoare pe care o deþin Statele Unite are nevoie sã se converteascã ºi în anumite prerogative – ºi aici unilateraliºtii semnaleazã un fenomen real –. În acest sens. totdeauna situat de partea dreptãþii. Miza este în altã parte: SUA pot susþine un examen cu valoare istoricã. Fiind singura superputere. preocupat de propria evoluþie. la un tip de comportament politic care sã rãmânã în memoria istoriei. ºi în cel al lipsei de cooperare în probleme ecologice cheie. America nu poate fi într-un fel acasã ºi în alt fel pe plan internaþional. Poziþiile critice frecvente pe plan internaþional nu rãmân fãrã ecou în plan intern. Miza problemei nu se aflã atât în relaþia SUA cu alte puteri majore ºi. Lipseºte ceea ce îndeobºte reprezintã liantul coaliþiilor: ameninþarea imediatã. îndeobºte. Semn cã situaþia va reveni la matca tradiþionalã cu care ne-a obiºnuit America. Nu este întâmplãtor cum va fi jucat acest rol. cât ºi de poziþia istoricã. trebuie sã þinã seama. SUA sunt avantajate atât de poziþia lor geograficã (America este desprinsã de tensiunea graniþelor. În primul rând din perspectivã americanã. ci deopotrivã cu acest model de comportament. vocile critice. Puterea Americii stã în primul rând în puterea ei tehnologicã. În ambele planuri. America a au obiºnuit opinia publicã internaþionalã cu un anume comportament. Constrângeri foarte mari pentru SUA din aceastã direcþie nu au de unde sã vinã. care sã exprime cerinþe profunde ale vieþii internaþionale. Pentru o superputere. a dezvoltãrii. Asemenea fapte se situeazã ºi în planul acþiunilor militare prea frecvente. dar ea trebuie sã se concretizeze cu deosebire într-o poziþie de mare echilibru. cum ar fi refuzul de a semna Protocolul de la Kyoto.272 Geopolitica vedere strategic – de un parteneriat cu Rusia. ºi în tendinþa SUA de a lua hotãrâri unilaterale. În cazul acesta. pentru îndeplinirea cãrora nu este nevoie sã se recurgã la puseuri de unilateralism. în cele din urmã. cu alte state. Direcþia principalã de presiune asupra politicii americane pe termen mediu ºi lung va veni dinspre propriul electorat ºi conºtiinþa democraticã a acestuia.

În interiorul NAFTA nu existã libertatea de miºcare a forþei de muncã. Cu toate acestea. cei trei parteneri nu au în vedere crearea unei uniuni monetare ºi economice ºi nu urmãresc corelarea politicilor în acord cu o cartã economicã ºi socialã comunã. Astfel ia naºtere NAFTA – Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (North American Free Trade Agreement). NAFTA – cea mai puternicã formã de integrare economicã dupã cea europeanã – a apãrut pe o platformã de comerþ regional îndelungat. În 1994. Spre deosebire de UE. fãrã a beneficia de o construcþie suprastatalã menitã sã coordoneze dezvoltarea integratã a statelor componente. marcheazã o schimbare fundamentalã în politica economicã americanã. Nu existã planuri pentru armonizarea legislaþiei ºi nici echivalentul instituþional al Curþii Europene de Justiþie. s-a cerut eliminarea majoritãþii tarifelor ºi barierelor comerciale naþionale. investiþiilor ºi transportului rutier de mãrfuri. Imediat dupã semnare. Pânã în acel moment. nu are un parlament.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 273 NAFTA – o regiune natural integratã 1989. pe fondul unei adevãrate proliferãri a acordurilor regionale ºi al unui discurs anti-multilateralism pronunþat. ea nu poate fi interpretatã doar în termeni de rãspuns la provocarea venitã de peste Ocean. NAFTA nu participã la activitatea unor forumuri internaþionale. existã doar o comisie de arbitraj pentru a soluþiona disputele comerciale. Decizia SUA de a urma ºi calea regionalismului – înþeles atât în sens geografic. un acord comercial care stimuleazã schimbul de produse. anul în care SUA semneazã Acordul de Liber Schimb cu Canada. migraþia forþei de muncã dinspre Mexic cãtre SUA sau Canada fiind consideratã inacceptabilã. în amplificarea relaþiilor comerciale dintre ele. în esenþã. Apariþia noii entitãþi economice a fost motivatã în primul rând de necesitatea de a face faþã provocãrii reprezentatã de integrarea europenã. cu toate acestea. Unele trãsãturi – precum forþa economicã ºi populaþia – apropie NAFTA de UE: NAFTA are o populaþie de 442 de milioane de locuitori ºi un PNB de aproape 15 mii de miliarde dolari. NAFTA a rãmas. SUA completeazã acest acord de liber schimb cu unul asemãnãtor încheiat cu Mexicul. stabilindu-se ºi un program pentru eliminarea lor totalã în urmãtorii 15 ani. O altã deosebire esenþialã constã în discrepanþa economicã din interiorul NAFTA. diferenþele dintre cele douã acorduri economice sunt mult mai proeminente. NAFTA nu dispune de pletora de instituþii supranaþionale ale Uniunii Europene. în repetate rânduri. Acordul a apãrut ºi s-a construit pe o piaþã naturalã integratã. NAFTA are rãdãcini în istoria devenirii þãrilor membre. cât ºi în sens de comerþ preferenþial cu diverºi parteneri – a revigorat discuþiile cu privire la regionalism versus multilateralism. dar treptat el se extinde ºi asupra serviciilor bancare. NAFTA acoperã în principal comerþul cu produse. nu are o instituþie permanentã similarã Consiliului de Miniºtri. de mimare a unei structuri comerciale noi. consacrând ºi amplificând o serie de tendinþe vizibile în comerþul dintre cele trei þãri. ceea ce îi conferã o anume trãinicie. Statele Unite fuseserã susþinãtorul cel mai înfocat al multilateralismului în domeniul comerþului exterior ºi un opozant la fel de hotãrât al iniþiativelor regionale. fiind de fapt o consfinþire a unei stãri de fapt. . nu semneazã tratate de comerþ internaþional sau tratate referitoare la protecþia mediului. Deºi. De asemenea. acordul a dus la eliminarea a mai mult de jumãtate dintre barierele vamale în ceea ce priveºte produsele agricole.

decizia de a îmbrãþiºa o strategie regionalã ºi de a nu mai considera cã multilateralismul reprezintã singura . în cazul în care acordul nu ar fi fost semnat. Canada! a înlocuit God Save the Queen ca imn naþional. în timp ce pãrinþii întemeietori ai Americii accentuau „viaþa. Întemeietorii Federaþiei Canadiene proclamau „pacea. în cãutare de forþã de muncã mai ieftinã. aºa cum semnaleazã ºi Alberta M. în Statele Unite ºi în Mexic. aºa cum stau lucrurile în cadrul UE. Deja anumite date ºi tendinþe erau de naturã sã întreþinã aceste îngrijorãri.274 Geopolitica Decalajele nu sunt însoþite de o politicã menitã sã ajute statul defavorizat. care accentua implicarea directã a guvernului în economie. mesajele persuasive au fãcut apel la ameninþãri sau la proiectarea unor imagini înfricoºãtoare. De la adoptare (1867) pânã în 1982. NAFTA a generat o vie disputã în cadrul societãþii americane în ansamblu. Preºedintele George Bush. Constituþia Federaþiei Canadiene a fost un „Act al Americii de Nord Britanice“ (British North America). de origine americanã. cã strângerea relaþiilor economice cu marele vecin de la sud ar putea afecta identitatea naþionalã canadianã. libertatea ºi cãutarea fericirii“. au evoluat în condiþii istorice diferite. canadienii trebuiau sã trimitã o petiþie Camerei Comunelor din Marea Britanie. aºa cum o fãcuserã chiar ºi înainte de crearea NAFTA. În lunile care au precedat votul. subliniind rolul individului.53 Stumbling blocks vs. Nu de puþine ori. Seymour Martin Lipset vorbeºte ºi de o adevãratã „prãpastie culturalã“ provenind din faptul cã cele douã naþiuni. restul fiind. O. care iniþiase ºi negociase acordul NAFTA. În Canada a fost puternicã influenþa politicii tory. Sbragia. Canadienii. la un moment dat. temerea cã mare parte dintre industriile canadiene vor migra cãtre sud. Pânã în 1982. De pildã. De abia în 1980. de asemenea. pentru fiecare amendament la Constituþie. în proporþie covârºitoare. Instructiv este faptul cã dezbaterile nu au avut loc doar pe tãrâm american. argumentând cã el va contribui la crearea de locuri de muncã în fiecare dintre cele trei state membre. l-a sprijinit energic. Canadienii nu au rupt cu tradiþia englezã aºa cum au fãcut-o americanii. numai între 3-5% dintre filmele care rulau în Canada erau de origine canadianã. ºi-au exprimat îngrijorarea. proclamat de regina Victoria. Clinton a iniþiat nu mai puþin de 18 evenimente publice în sprijinul acordului NAFTA ºi s-a întâlnit cu peste 150 de reprezentanþi ai Camerei. presupunând deci implicarea statului în protejarea societãþii. ordinea ºi un bun guvernãmânt“. de ce „Statele Unite au luat. Bill Clinton a condiþionat sprijinul pentru acord de protejarea locurilor de muncã ale americanilor ºi a mediului ambiant din aceastã þarã. Numeroase grupuri sociale ºi personalitãþi considerau cã acordul economic va conduce la pierderea de locuri de muncã americane – din cauza salariilor modeste din Mexic – precum ºi la prejudicierea mediului înconjurãtor. O serie de lideri canadieni au exprimat. de pildã. canadianã ºi americanã. înainte de a fi discutat în Congresul american. întrucât standardele mexicane în aceastã privinþã erau mult mai scãzute. Interesant este cã. Building blocks Întrebarea esenþialã în legãturã cu NAFTA este. toþi membrii cabinetului au fãcut lobby în favoarea acestui proiect.

de a se retrage cãtre sine. Rãspunsul la aceastã întrebare se înscrie în cadrul unei dezbateri actuale mai largi cu privire la raportul dintre regionalism ºi multilateralism. În plus. Câteva dovezi susþin ipoteza regionalismului drept piatrã de temelie a liberalizãrii complete a comerþului: crearea NAFTA a determinat un adevãrat val de liberalizare în domeniul investiþiilor.56 Criticii regionalismului. ai blocurilor regionale considerã. care nu exclude. tendinþa – existentã ºi ea – de regionalizare dupã criterii geografice este semnificativ contracaratã de activitatea companiilor transnaþionale. ca factor de accelerare a procesului de globalizare. necesarã pentru a contracara efectele multilateralismului. fie cã sunt de o amploare mai mare. un fel de antrenament pentru jocul mai complicat ºi mai solicitant în cadrul sistemului global. ca forþã de contrapondere. ca variantã paralelã. Runda Uruguay a fost încheiatã ºi ca urmare a faptului cã unele state membre ale Uniunii Europene au acceptat condiþiile GATT doar în virtutea faptului cã aparþineau acestei entitãþi economice. integrat. regiunile ar fi adevãrate „stavile“ („stumbling blocks“) în calea liberalizãrii fluxurilor comerciale. Acestea traverseazã regiunile. dimpotrivã. printr-o strategie gradualã. în cele din urmã. Atractivitatea acordurilor de liber schimb creºte proporþional cu creºterea costurilor neaderãrii. de a nu mai avea nici un cuvânt de spus în negocierile internaþionale alimenteazã o reacþie în lanþ. Contribuþia regiunilor la liberalizarea comerþului mondial ar putea fi înþeleasã. care va conduce la liberalizarea comerþului mondial în ansamblu. în aceastã viziune. constituind o adevãratã forþã care leagã grupãrile regionale într-un puternic cadru nonguvernamental. care urmeazã logica profitului. ci completeazã abordarea multilateralã. Membrii unor astfel de acorduri de liber schimb nu sunt motivaþi sã reducã . a bunãstãrii mondiale în general. împiedicã liberalizarea schimburilor la nivel global. în literatura de specialitate se pot identifica douã mari curente care coaguleazã dezbaterile cu privire la blocurile economice regionale. în aceastã perspectivã. ale izolãrii. Dezbaterea se centreazã în jurul urmãtoarelor întrebãri: – Uniunea Europeanã ºi NAFTA manifestã tendinþe de a se închide. Prestaþia în cadrul regiunilor ar reprezenta. Teama de a nu fi exclus de pe piaþã. cã acordurile de liber schimb – numite ºi „grupãri geografice discriminatorii“57 –. printr-o comparaþie cu jocul de domino: un acord regional devine atrãgãtor pentru tot mai mulþi membri. stimuleazã aderarea pânã când. Modelul este unul evoluþionist: acorduri de liber schimb – regiuni economice mari – sistem complet liberalizat. Susþinãtorii strategiei regionale considerã cã blocurile regionale constituie adevãrate pietre de temelie – „building blocks“ – pentru edificarea sistemului global integrat. la influenþa pe care fiecare dintre aceste tendinþe o are asupra comerþului mondial. o poartã de acces cãtre economia globalã. de a încuraja schimburile intraregionale ºi de a le reduce pe cele inter-regionale? – Regiunea Asia de Est poate constitui o alternativã la cele douã regiuni deja constituite? – Integrarea regionalã submineazã multilateralismul?55 Tendinþa contemporanã spre regionalizare a fost interpretatã în moduri diverse: ca înlocuitor al multilateralismului pe cale de dispariþie. Sistematizând.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 275 cale spre liberalizarea comerþului mondial“54. toate þãrile ajung sã facã parte din acelaºi sistem global. fie mai micã.

totuºi. modelul aratã cã raportul dintre comerþul mondial ºi PIB mondial ar cunoaºte cea mai scãzutã valoare în momentul în care numãrul actorilor de mãrime ºi forþã comparabile ar fi de 3. ele sunt în egalã mãsurã menite sã protejeze statele de propriile grupuri interne de interese ºi sã protejeze statele unele faþã de celelalte“58. Într-o astfel de evaluare. sã aibã o dimensiune globalã (vezi harta 19). în mod esenþial. Blocurile comerciale mari. în sensul cã raportul dintre exporturile globale ºi PIB-ul global este mare. îºi concentreazã toate eforturile în interiorul acordului din care fac parte. Deci motivele care întemeiazã crearea zonelor comerciale de liber schimb nu ar fi economice. instrumente ale economiei politice. – conotaþiile politice ale acordurilor de liber schimb le întrec în semnificaþie pe cele economice. care aratã cã. . mai degrabã decât sã contribuie la unificarea sa.276 Geopolitica barierele comerciale ºi vamale cu statele nemembre. Pentru SUA. ar prezenta urmãtoarele trãsãturi: – una sau mai multe þãri mici se alãturã uneia mari. aceasta ia naºtere ca urmare a unor concesii fãcute de þãrile mici. de atingere a pragului de stabilitate. fie cã este denumit „noul regionalism“60. – þãrile mici recurg la mãsuri de reformã în mod unilateral. Drept dovadã în acest sens este adus un model matematic conceput de Jagdish Bhagwati59. iar contribuþia strategiei regionale la creºterea bunãstãrii generale ºi a bunãstãrii participanþilor este minimã. Gradul de liberalizare este cel mai mic în momentul în care existã un numãr mic de actori de dimensiuni moderate ºi comparabile – aºa cum ar sta lucrurile în momentul în care blocurile regionale mari s-ar consolida. economia mondialã este relativ liberalizatã. ci modest. – gradul de liberalizare între membri nu este spectaculos. care nu sunt urmate de mãsuri cu caracter reciproc din partea þãrii/þãrilor mari. Criticii regionalismului cred cã menþinerea unui sistem regional consumã din resursele necesare menþinerii ºi consolidãrii unui sistem global. cu consecinþe politice dintre cele mai serioase. dacã nu chiar contraproductivã. se poate vorbi de liberalizare. regionalismul va reprezenta noua formã pe care o vor lua conflictele geoeconomice. dacã vizualizãm relaþia dintre gradul de liberalizare al economiei mondiale ºi numãrul actorilor care participã la economia mondialã. apartenenþa la aceste entitãþi economice este consideratã o modalitate de sporire a puterii politice. aceeaºi valoare mare a acestui raport se obþine în momentul în care pe scena comerþului mondial existã o multitudine de actori. ridicate pe fundaþii de naturã politicã. sau nu pur economice. ªi mai surprinzãtor. NAFTA este o problemã de politicã externã Valul de regionalizare care caracterizeazã perioada actualã. ci mai cu seamã politice: „sistemele de schimb regional reprezintã. tind sã fragmenteze economia mondialã. fie „al doilea regionalism“61 (spre deosebire de regionalismul anilor ’60). Atunci când puterea este concentratã în mâinile unei puteri hegemon. nu mai sunt interesaþi de consolidarea unui sistem comercial care. obþinem o curbã în forma literei U. în cele din urmã. – când.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 277 a) b) Harta 19: a) Building blocks b) Stumbling blocks .

– succesul integrãrii europene. Prin urmare. eºecul Rundei Uruguay de a relansa sistemului mondial ghidat de multilateralism. a rutei regionale pe care se îndrepta Europa Occidentalã a avut loc pe baza unor serioase considerente strategice. noul regionalism mai este denumit „regionalismul regional“. iar statele sunt tentate sã recurgã la strategii care sã valorifice apropierea geograficã. sã înþeleagã acest regionalism mai mult în sens geografic decât în cel de comerþ preferenþial? Existã mai multe motive care explicã schimbarea de orientare a politicii comerciale americane: recesiunea ºi instabilitatea economicã din deceniile al ºaptelea ºi al optulea. a înregistrat un cvasieºec (excepþie fãcând procesul de integrare europeanã). Proiectul nu s-a bucurat de succes nici în rândul politicienilor – pe motiv cã un astfel de parteneriat ar fi alimentat sentimentele antiamericane (exprimate în mod oficial de generalul de Gaulle) – nici al economiºtilor – pe motiv cã ar fi diminuat câºtigurile americane acumulate de pe urma comerþului liber ºi a sistemului GATT. Acest lucru are loc ca urmare a faptului cã noul regionalism este stimulat de mãsurile de eliminare a barierelor vamale ºi comerciale. mai ales. Primul regionalism. trei motive se desprind ca relevanþã ºi greutate: – mediul de securitate modificat în datele sale fundamentale. Unul dintre motivele eºecului a fost ºi opoziþia din partea SUA. tendinþele protecþioniste din partea unor grupuri de interese americane. vecini. cu atât valoarea fluxurilor comerciale creºte. sã nu se mai opunã celui de-al doilea val al regionalismului ºi. În momentul în care valoarea tarifelor vamale ºi comerciale scade. însemnând North Atlantic Free Trade Agreement (în care ar fi urmat sã fie inclusã ºi Marea Britanie).62 De aceea. Acceptarea. pe lângã faptul cã ar susþine interesele comerciale ale SUA. Ce a intervenit nou între anii ’60 ºi anii ’90 pânã în punctul în care SUA – arhitect ºi susþinãtor al sistemului comercial multilateral – au decis sã urmeze ºi calea regionalã. Stabilitatea ºi prosperitatea Europei Occidentale erau vãzute ca fiind compatibile cu obiectivul american de a îngrãdi puterea sovieticã. de cãtre SUA. distanþa fizicã devine o variabilã mult mai semnificativã în ecuaþia comerþului. au existat voci care au propus încheierea unui acord NAFTA. Dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În acel deceniu. precum ºi cu acela de a menþine stabilitatea unui sistem internaþional multilateral. Pe lângã acestea. Compatibilitatea . al anilor ’60.278 Geopolitica – determinantul „regional“ este înþeles în sensul sãu geografic/fizic. Acordurile regionale preferenþiale – caracteristice perioadei interbelice – au fost multã vreme considerate drept cauza de fond a confruntãrii care a urmat. cu cât distanþa este mai micã. securitatea ºi abordarea multilateralã în comerþul exterior erau vãzute de cãtre americani drept douã feþe ale aceleiaºi monezi. importanþa distanþei geografice creºte. de cele mai multe ori. Prin urmare. – necesitatea de a asigura securitatea ºi stabilitatea graniþei cu vecinul din sud. politica externã americanã de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost ghidatã de multilateralism: comerþul mondial pe baze nediscriminatorii. refuzul europenilor de a participa la negocieri comerciale multilaterale în 1982. ar produce prosperitate ºi ar preveni reapariþia condiþiilor care au favorizat ultima conflagraþie mondialã. Fluxul comercial este invers proporþional cu distanþa geograficã ºi cu valoarea tarifelor vamale ºi comerciale. participanþii la astfel de acorduri sunt.

au o capacitate sporitã de a juca un rol semnificativ – de cele mai multe ori. Regionalismul pe baze preferenþiale nu va fi contracarat de insistenþa americanã de partea multilateralismului. eficienþã sau creºtere economicã. cu succesul integrãrii europene: „Era din ce în ce mai dificil sã convingi Congresul american cã SUA nu trebuie sã recurgã la acorduri comerciale preferenþiale discriminatorii în condiþiile în care exportatorii americani se confruntau cu astfel de practici din partea europenilor. calea regionalã reprezintã o încercare de sporire a puterii de negociere a SUA în context multilateral. în viziune europeanã. deþine importante zãcãminte de petrol.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 279 dintre interesele de securitate ºi interesele economice ale SUA a determinat succesul abordãrii multilaterale. instabilã. se ºtie. Devenea evident cã regionalismul în Europa nu va dispãrea. în cadrul acestora. în cinci propoziþii67: – NAFTA nu va avea efecte asupra numãrului de locuri de muncã din Statele Unite. pe deasupra. a fost creat contextul ideal pentru articularea argumentului cã una dintre cele mai bune metode pentru a face faþã regionalismului european este aceea de a crea un regionalism nord-american ºi cã. el va atrage noi membri. Prin urmare. dar ºi din APEC. Din acest moment. Prezenþa acestei þãri în structura NAFTA duce la procurarea de resurse energetice suplimentare ºi reduce dependenþa de Orientul Mijlociu. diminuarea posibilitãþii ca între þãrile europene sã izbucneascã un conflict militar a modificat evaluãrile în domeniul securitãþii fãcute de americani. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. Importanþa geopoliticã a acordului este sintetizatã de analistul Paul Krugman. Al doilea motiv care explicã opþiunea regionalã a SUA are de-a face. Integrarea Mexicului are ºi ea o importantã dimensiune strategicã. – Fondul Monetar Internaþional – cadrul formal care sã punã ordine în schimburile monetare la nivel mondial. ba mai mult. – Banca Mondialã – cadrul care sã asigure mobilizarea surselor pentru dezvoltare. acela de a avea la graniþa de sud o þarã sãracã ºi.“64 Mai mult. Pentru SUA acest acord nu înseamnã locuri de muncã. Faptul cã SUA pot participa la mai multe grupãri ºi cã. Statele Unite au fost nevoite sã acþioneze într-un mediu în care legãtura dintre securitate ºi politica economicã externã era mult redusã faþã de perioadele din trecut. ci este o modalitate de a preveni un pericol esenþial. a sistemului de comerþ mondial bazat pe patru piloni instituþionali fundamentali: – GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) – cadrul formal pentru comerþul liber. Calea regionalã este atrãgãtoare pentru America ºi din motivul cã aceastã þarã are capacitatea de a face parte din mai multe acorduri încheiate pe baze geografice – America face parte din NAFTA. acela de lider incontestabil – le oferã o altã poziþie în negocierile multilaterale propriu-zise. dupã cum relevã Alberta Sbragia63. În felul acesta. – sistemul monetar bazat pe convertibilitatea dolarului. Mexicul. . profesor de economie la cunoscutul Massachusetts Institute of Technology. cele douã regionalisme îºi vor uni forþele. un fel de sperietoare la care SUA apeleazã pentru a forþa concesii din partea diferiþilor parteneri. aºa cum am arãtat. calea regionalã îmbrãþiºatã de SUA este folositã mai mult ca un factor de presiune în negocierile internaþionale multilaterale. în cele din urmã.

pentru Canada ºi pentru Mexic comerþul exterior înseamnã comerþ exterior cu Statele Unite. un mic câºtig în venitul general al SUA. NAFTA permite Statelor Unite sã urmeze ºi o cale regionalã care. la o uºoarã scãdere a salariilor reale ale muncitorilor necalificaþi din America. În schimb. mai mult de douã treimi din comerþul exterior al acestora este derulat cu Statele Unite. iar Mexicul al treilea. Mai curând. raportat la volumul pe care îl au schimburile comerciale ale SUA. nici nu va ajuta mediul înconjurãtor. – NAFTA va conduce. NAFTA este în mod esenþial o problemã de politicã externã. NAFTA – cel puþin în forma în care funcþioneazã acum – nu prezintã foarte multe motive de atractivitate pentru SUA. în afara capacitãþii sporite de negociere într-un cadru multilateral ºi a impunerii unui control puternic asupra vecinului din sud. atunci el apare mai puþin relevant: „Canada este partenerul numãrul unu al Statelor Unite.280 Geopolitica – NAFTA nici nu va prejudicia. totuºi. – Pentru SUA. NAFTA este rezultatul unei strategii prin care SUA îºi propun sã rãspundã diverselor provocãri venite din mediul lor extern. – NAFTA va produce.“66 Þinând cont de aceste considerente. Comerþul direct dintre Canada ºi Mexic este foarte redus. în ciuda acestui fapt. doar un sfert din comerþul SUA este derulat cu cei doi vecini ai sãi. sã le sporeascã puterea în sistemul multilateral pe care l-au creat ºi impus dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Comerþul SUA cu partenerii sãi din interiorul NAFTA este intens. Spus mai direct ºi oarecum simplist. probabil. Sintetizând. se poate spune cã NAFTA nu reprezintã începutul unui proces de integrare al Americilor similar sau analog celui care traverseazã continentul european. în anumite condiþii. .

Avem în vedere nu numai destructurarea propriu-zisã. iar seducþia imperialã continuã sã fie puternicã. ceea ce ne obligã sã judecãm în alþi termeni. Rusia a constituit forþa principalã a unei structuri statale întinse pe o mare suprafaþã a continentului eurasiatic. într-o altã perspectivã. un imperiu care fusese construit cu metodã timp de trei sute de ani ºi a cãrui ultimã denumire a fost Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. sã se modifice radical. pretinde alte eforturi. În felul acesta. cea mai mare parte a bogãþiilor naturale ale defunctei uniuni ºi se întinde de la Marea Neagrã la Oceanul Pacific (vezi harta 20). parcã amânându-ºi deznodãmântul. divizarea Germaniei s-a încheiat. aºteptând doar momentul prielnic. o prãbuºire simultanã a sistemului politic ºi economic. fãrã a reuºi sã evite prãbuºirea finalã. S-a schimbat pur ºi simplu contextul geopolitic în care era plasatã Rusia. O tulburãtoare transformare a fãcut ca harta Eurasiei. Un moºtenitor legal al fostului imperiu existã: Rusia. Rusia se aflã la o rãscruce de tentaþii. un adevãrat cutremur politic. Celãlalt a mai întârziat. Transformarea internã a Rusiei reprezintã procesul cu cele mai mari semnificaþii geopolitice. astfel. ultimul imperiu. Rusia a reprezentat pivotul unui imperiu. care contrasteazã izbitor prin modul de desfãºurare: unul înfãptuit cu repeziciune. În toate þãrile din Europa Centralã ºi de Est tranziþia este un proces dureros. Rusia cuprinde aproximativ 75% din suprafaþa fostului teritoriu sovietic ºi 60% din potenþialul economic. fãrã ezitare. solicitã alt preþ. Ea a fost sedusã de . Ea a modificat contururile statale în regiune ºi plaseazã Rusia într-o poziþie cu totul particularã. evoluþia sa. Nu este vorba numai de dificultãþile propriu-zise ale transformãrii. de o delegitimare a statului. s-ar spune cã transformarea nu este atât de profundã. Rusia deþine cea mai mare parte a armamentului sovietic. Aici trãieºte peste jumãtate din populaþia fostei URSS. Destrãmarea fostului imperiu poate fi numitã. în special nuclear. de o pierdere a încrederii ºi speranþei. Judecând dupã mãrimea Federaþiei Ruse. de fapt. aºa cum era cunoscutã de multe decenii. nevoitã peste noapte sã-ºi revadã prioritãþile.Poligonul rusesc Laborator al unui nou experiment istoric Sfârºitul Rãzboiului Rece a fost marcat de douã evenimente geopolitice majore. a dispãrut. Pe continentul rusesc ea îmbracã o altã complexitate. însoþitã de temeri ºi derutã.

ca dezavantaje. deci. mereu subsumatã expansiunii. strategii ºi valori deosebite. dar foarte costisitoare. Care dintre ele va învinge? Rusia poate fi. þarã în care aceastã orânduire ºi-a gãsit elemente de sprijin într-o întreagã evoluþie . corelatã cu o mare diversitate etnicã. sã se întoarcã asupra ei înseºi. simbolizând modele. Evoluþia istoricã a statului rus a consacrat un mod tradiþional. în care întinderea a reprezentat aproape o obsesie (în timp. în care prioritãþile au fost reprezentate de semne emblematice ale extensivului: mãrime. ca un imens laborator unde ele sunt testate. Frustrãrile prezentului. De data aceasta. De aceea.282 Geopolitica BIELORUSIA Moscova UCRAINA R U S I A MOLDOVA KAZAHSTAN GEORGIA UZBEKISTAN ARMENIA AZERBAIDJAN TURKMENISTAN TADJIKISTAN KÎRGÎSTAN Harta 20: Comunitatea Statelor Independente (CSI) întindere. poate chiar elemente constitutive ale unei poveri istorice. suprafaþã. tipului de competiþie pe care o implicã evoluþia postindustrialã. Rusia este mai puþin pregãtitã pentru a face faþã noilor modele de dezvoltare. tocmai întinderea. Acum Rusia este somatã de istorie sã se desprindã de propriul ei model de dezvoltare. nu este exagerat sã spunem cã. o abordare de tip clasic a dezvoltãrii. Faptul cã astãzi Rusia are o armatã numeroasã ºi puternicã. sã-ºi racordeze cadenþa cu cea a lumii de azi. fiind þara unde niciodatã evoluþiile nu au fost încheiate. copleºitoare. în noul context. Din perspectivã geopoliticã. este un atu sau un dezavantaj? Dar mãrimea teritoriului? Þarã care a întemeiat ºi simbolizat socialismul. fascinant chiar. care a avut în vedere cu preponderenþã factori de ordin cantitativ. fãrã a fi preocupatã cum se cuvine de propria dezvoltare. în prezent. reprezintã sfidarea. privitã ca un adevãrat poligon de încercare pentru principalele teorii ale geopoliticii. Evoluând potrivit unor precepte clasice. Seducþia trecutului este imensã. Ceea ce reprezentau pânã ieri atuuri pot fi privite. ea a degajat chiar un sens al vastitãþii). dimensiune. pe teritoriul rus concureazã mai multe Rusii. Rusia reprezintã un teritoriu extrem de instructiv.

Suferinþã clasicã. Poate din curtoazie. Fireºte cã Rusia compenseazã acest dezavantaj prin poziþia privilegiatã: ea ocupã zona cea mai întinsã ºi inima Eurasiei. Ea se situeazã la întretãierea nu numai a unor zone politice. Gromîko îºi invitã oaspetele într-o încãpere alãturatã biroului sãu. în cadrul a 38 de campanii militare. de placã turnantã. Rusia a petrecut 106 ani numai în lupte. Fiind într-o asemenea poziþie. într-adevãr. continuã autorul. iar interesul lumii întregi este ca aceastã placã turnantã sã existe ºi sã funcþioneze. în medie. De pildã. O mare þarã. Rusia este supusã unor câmpuri de forþã teribile.Poligonul rusesc 283 istoricã (conducerea de tip autoritar. geopolitica poate fi sugestiv descrisã ºi prin cuvintele lui Haushofer: „conºtiinþa geograficã a statului“. Rusia joacã rolul de adevãrat tampon. socialã. un înalt funcþionar NATO este invitat de Andrei Gromîko la Moscova. între 1700 ºi 1870. sunt autori care vorbesc despre Rusia ca despre o „fundãturã continentalã“. pe baza unei viziuni ºi care a avut drept rezultat anexarea în fiecare an din ultimele douã secole. din care numai douã au fost defensive. poate pentru cã presimþea cã îndelungata sa carierã în fruntea Ministerului de Externe nu avea sã mai dureze mult. sã privesc la aceastã hartã ºi sã reflectez“2. Gromîko se plaseazã într-o linie de continuitate cu marile dominante ale istoriei ruseºti. nu are ieºiri sigure spre Oceanul Planetar. Dar o placã turnantã nu existã ºi nu funcþioneazã doar prin sprijin extern. care fixeazã adevãrul fundamental cã politica trebuie sã fie pãtrunsã de condiþia geograficã în care are loc. fãrã îndoialã. Douã fapte ni se par ilustrative în acest sens. Þarã de dimensiuni continentale. de aceea. specula cu privire la ceea ce va fi gândit ºi imaginat Gromîko în faþa hãrþii. cãrora nu le poate face faþã decât prin coerenþã internã.4 Situaþia geograficã a Rusiei este. Arareori aceastã conºtiinþã geograficã a statului apare atât de pregnantã. paradoxalã. de dominatoare ca în cazul Rusiei. când a pierdut practic ieºirea la Marea Neagrã ºi importante cãi de acces la Marea Balticã. supraevaluarea rolului unui stat centralizat). psihologicã. O istorie de permanent expansionism teritorial. cea mai importantã fiind reconstrucþia internã. care prin forþã militarã s-a extins enorm. conferind acestei þãri rolul de laborator al unui nou experiment istoric. a unui teritoriu de mãrimea Olandei (vezi harta 21). Este un proces care are loc sub o teribilã presiune istoricã. nu obiºnuiesc sã rupã din timpul lor pentru a gândi asupra „imperativelor istorice ºi geopolitice care modeleazã relaþiile unei naþiuni cu lumea“3. O camerã cu un fotoliu îndreptat cãtre un perete pe care se afla o hartã: harta lumii vãzutã de la Moscova. Expansiunea s-a fãcut prin intermediul conflictelor militare. .1 În prima parte a anului 1985. între ea ºi aceastã mare interpunându-se statele baltice. moºtenitoare a unei evoluþii niciodatã încheiate. Independent de definiþii ºi caracterizãri. ci ºi a unor mari spaþii culturale. desfãºurat cu metodã. „înapoierea oceanicã“ a Rusiei s-a accentuat dramatic dupã încheierea Rãzboiului Rece. Ministrul de externe îi mãrturiseºte oaspetelui cã de câteva ori pe sãptãmânã se retrage în respectiva încãpere ºi „nu fac decât sã stau aici. Zbigniew Brzezinski îºi începe cartea sa Game Plan cu relatarea unei scene demne de luare-aminte. care nu au cunoscut întreruperi semnificative. Rusia este confruntatã dintr-o datã cu o sumedenie de sfidãri. Se poate. dar nu se poate ocoli întrebarea pe care ºi-o pune autorul american: oare câþi miniºtri de externe ai statelor occidentale au o asemenea hartã ºi vin sã mediteze în faþa ei? Înalþii demnitari.

dacã aceasta din urmã nu existã. Este o mare miºcare demograficã ce se încheie în jurul secolului al VII-lea. The Geopolitics of Domination. 1981. sciþi. Prima Rusie – Rusia Kieveanã Chiar în literatura de specialitate este puþin abordatã problema originilor îndepãrtate ale Rusiei. de Rurik. se pare. Routledge. La rândul lor. la fel de puternicã. slavii se amestecã ºi cu alte populaþii aflate deja în aceste þinuturi – finlandezi. London. istoria Rusiei începe cu Rusia Kieveanã. cunoscutã sub numele de Rusia Kieveanã5. moment într-adevãr foarte important în devenirea acestei þãri. Locul geografic pe care a apãrut Rusia Kieveanã a fost mai întâi ocupat de o ramurã a vikingilor condusã. Ulterior. bulgari –. Cel mai adesea. în primul rând. Presiunea exterioarã nu poate fi contracaratã decât de o presiune interioarã. ªi. 86) prin vitalitate proprie. p. formând o primã unitate statalã.284 Geopolitica Marele cnezat al Moscovei 1462-1689 1689-1801 1801-1904 1904-1991 Harta 21: Istoria de expansiune a Rusiei (apud Geoffrey Parker. de calitatea rãspunsului la problema dezvoltãrii sale interne. perceperea Rusiei drept „o pradã“ poate deveni obsedantã. . în câmpiile Niprului s-au aºezat slavii orientali. Restabilirea misiunii geopolitice a Rusiei depinde. sarmaþi. Ei veneau dinspre Baltica în cãutarea unei rute comerciale mai scurte spre Constantinopol.

care înlesnesc negoþul. ea mergea pânã la jumãtatea distanþei dintre Kiev ºi Marea Neagrã. spune Fernand Braudel.000 de kilometri. În lipsa unui obstacol natural semnificativ. . la nord. invazia mongolã din secolul al XIII-lea s-a abãtut cu toatã forþa asupra Kievului. se pare. nu cunoaºte obstacole naturale importante. sfinþii Chiril ºi Metodiu traduc cãrþile sfinte în slavonã. pentru a uºura opera de evanghelizare a slavilor. ºi suprafaþa pe care se întindea Rusia Kieveanã era considerabilã. el fiind chiar denumit „Bizanþul de pe Nipru“. La vest se aflã Bugul ºi Nistrul. iar ruta continentalã scade în importanþã: „calea maritimã a ucis drumul comercial“. Rusia Kieveanã cuprinde tot acest bazin încadrat de reþeaua de râuri amintite. Cã negoþul este explicaþia ascensiunii lor o dovedeºte ºi faptul cã aºezãrile din jur nu erau suficient de puternice pentru a susþine asemenea oraºe. pe locul unde se afla Kievul. atunci când Constantinopolul este ocupat de latini (1204). de frumuseþea ritualurilor bizantine. la nord-vest pânã undeva cãtre Munþii Urali iar la nord atingea þãrmurile Mãrii Baltice. Kievul este situat pe Nipru. situat chiar pe Nipru. Rusia Kieveanã ocupa o bunã parte din ceea ce numim astãzi Rusia europeanã (deci ºi regiunea care se va numi mai târziu Moscova). ºi o mare vulnerabilitate. ºi Kievul. Sã nu uitãm cã. distrugând un imperiu pe cale de a se naºte. El procedeazã la o convertire oficialã ºi la 988 populaþia Kievului este botezatã în bloc în apele Niprului. Kievul adoptã creºtinismul ca religie de stat sub principele Vladimir cel Sfânt. în plus. În sud. Kievul capãtã preeminenþã asupra Novgorodului ºi îºi întinde influenþa atât spre sud. deplasarea ºi. De aceea. Principalul avantaj al acestei cãi comerciale consta în faptul cã transportul se fãcea pe apã – utilizând cursul Niprului – ºi cã istmul dintre Baltica ºi Marea Neagrã. nu se mai gãseau decât „vreo douã sute de case prãpãdite“7. iar nãvãlirea mongolã (1241) nu face decât sã-i aplice lovitura de graþie. începe un comerþ înfloritor pe mare. cât ºi spre nord. de vreme ce construcþia catedralei Sfânta Sofia din Kiev are loc între 1025 ºi 1037. Acest act energic al unui prinþ a putut avea loc pentru cã a fost pregãtit de o întreagã operã misionarã. sau conducãtorii politici sunt deciºi sã evolueze în aceastã direcþie.Poligonul rusesc 285 Apariþia ºi dezvoltarea „Primei Rusii“ nu ar fi fost de conceput fãrã rolul decisiv al cãii comerciale dintre Baltica ºi Marea Neagrã. impresionat. La cinci ani dupã aceastã invazie. care mergea mai departe spre Bizanþ sau Bagdad ori spre greci. iar cea a Sfintei Sofia din Novgorod între 1045 ºi 1052. comunicarea cu þinuturile apropiate. într-un sens mai larg. Aceste avantaje de ordin geografic au reprezentat. la sud. iar la nord Dvina ºi Neva. nu peste multã vreme. Noua religie este acceptatã cu destulã hotãrâre. Schimbul intens de mãrfuri va contribui la înflorirea a douã mari oraºe pe aceastã rutã comercialã: Novgorodul. tot în veacul al IX-lea. cândva atât de înfloritor. Este important sã menþionãm cã aceastã influenþã se extinde pe un teritoriu încadrat de un sistem de râuri (vezi harta 22). Nu am putea explica aceastã expansiune rapidã în afara existenþei a douã condiþii naturale: stepa uºor de strãbãtut ºi reþeaua de râuri de care am amintit. Cu timpul. þinutul pe care se aflã astãzi Petersburgul.6 Kievul decade. de aproximativ 1. deci la puþin timp de la convertirea oficialã. la est Donul ºi Volga.

286 Geopolitica Harta 22: Rusia Kieveanã ºi Rusia Moscovitã (apud Geoffrey Parker. p. 87) . The Geopolitics of Domination.

Moscova devine capitala statului centralizat rus. care fugea din faþa nãvãlitorului. se formeazã în regiunea mãrginitã la est de fluviul Volga iar la nord-vest de podiºul Valdai. Niprul. Vom menþiona doar câteva trãsãturi ºi momente. nici o densitate demograficã ridicatã. De ce este important Ivan III? În primul rând pentru cã. Naºterea celei de-a doua Rusii are loc. De la început. Ea ia forma luptei pentru dobândirea neatârnãrii faþã de mongoli.Poligonul rusesc 287 A doua Rusie – Rusia Moscovitã „Istoria Moscovei“. populaþia localã plãtea tribut noului stãpân ºi încerca sã dobândeascã independenþa faþã de ocupant. formarea acestui stat are loc în contextul unor sfâºieri ºi dispute interne între diferiþi conducãtori locali. În aceastã privinþã existã o deosebire esenþialã între Rusia Moscovitã ºi cea Kieveanã. Mulþi autori explicã centralismul statului rus ºi prin influenþa exercitatã de tãtari. Rusia Moscovitã se bucurã din punct de vedere geografic de acelaºi amplasament geografic favorabil ca ºi Rusia Kieveanã. Petru I. era mult mai liberalã. preferat de unii istorici chiar ºi lui Petru cel Mare. Începând din secolul al XV-lea asistãm la un proces de expansiune rapidã ºi constantã ale cãrui momente de vârf sunt atinse în timpul domniilor lui Ivan III ºi Ivan cel Groaznic. denumit ºi „Mesopotamia ruseascã“. Legãturile dintre cele douã . în acelaºi timp. care. Un moment esenþial în devenirea Rusiei Moscovite îl reprezintã domnia þarului Ivan III (1462-1505). Dvina. pe Volga inferioarã. mai bogate în pãduri. Neva. fiind un imperiu preponderent comercial. statul moscovit nu mai pãstreazã aproape nimic din liberalismul. acum organizat într-o structurã statalã – Hanatul Hoardei de Aur. zonã în care se afla ºi ceea ce numim astãzi regiunea Moscovei (vezi harta 22). Ca ºi în cazul Rusiei Kievene. la o adevãratã migraþie a populaþiei din stepele sudului spre þinuturile din nord. Nucleul celei de-a doua Rusii. cnezatul moscovit a evoluat într-o formã absolutistã ºi centralizatã. Donul. Ecaterina II ºi Alexandru I. Subliniem aceastã trãsãturã pentru cã ea figureazã în mai toate studiile geopolitice care încearcã sã explice extinderea rapidã a Rusiei. „este istoria transformãrii unui ostrog neînsemnat în capitala unui imperiu eurasiatic“8. De aceea. La sfârºitul secolului al XV-lea. potrivit lui Geoffrey Parker9 chiar la o retragere masivã. cu capitala la Sarai. în condiþii mult mai încordate decât cele în care s-a format prima Rusie. Din zona aceasta izvorãsc Volga. În stepa ruseascã se aflã ºi imense pãduri. prin urmare. aceastã reþea de râuri a reprezentat tot atâtea posibilitãþi de înaintare într-un teritoriu care nu prezenta nici obstacole naturale. Nu vom intra în amãnuntele acestor impresionante cuceriri teritoriale. cunoscutã ºi sub denumirea de Rusia Moscovitã.10 Este primul lider al noului stat care adoptã titulatura de þar (cuvânt care derivã din „Cezar“). sub conducerea lui. Concentratã cu deosebire în aceastã regiune. sublinia Kerner. Acestea au reprezentat pentru mongoli zone greu accesibile. Asistãm. din prosperitatea celui kievean. Îmbracã de la început haina centralismului autoritar ºi tot de la început îºi afirmã dorinþa de cucerire ºi expansiune. Nãscându-se în luptã ºi prin luptã. Rusia a obþinut independenþa faþã de Hoarda de Aur (1480). ele au devenit adãpostul natural al populaþiei locale. Cu deosebire atractiv a fost þinutul dintre Volga ºi Oka.

. Aºa ia sfârºit perioada fastã a unui oraº iubit ºi respectat cu sinceritate pentru vârsta lui. marcatã de cucerirea Novgorodului.288 Geopolitica structuri statale se menþin dupã aceea. ocupând hanatele tãtare Kazan ºi. Kremlinul capãtã atunci linia sa actualã. apoi. Marea Balticã de Marea Neagrã ºi. în primii ani ai secolului al XVIII-lea.000 de locuitori sunt obligaþi sã pãrãseascã oraºul. însoþind. în timpul domniei sale Moscova are o tentativã de a stabili contacte cu Occidentul. apoi. apoi a þãrilor baltice ºi chiar a unor teritorii subarctice. Demnã de remarcat este consecvenþa cu care a fost urmãrit acest þel. exprimatã ºi într-o remarcabilã operã de edificare arhitecturalã. Cert este cã la începutul secolului al XIX-lea Rusia atinsese linia care strãbãtea istmurile ce legau zona Arcticã de Marea Balticã. Ea se concretizeazã mai întâi în mutarea capitalei de la Moscova la Sankt Petersburg. inauguratã sub conducerea lui Petru I. Tot sub conducerea sa Moscova supune Novgorodul. fiecare concentrând anumite prioritãþi în expansiunea sa teritorialã. în urma unor lupte desfãºurate de-a lungul mai multor ani. poate fi situat alãturi de Ivan cel Groaznic. dar ºi spre Siberia. La rândul lui. Lituania – vor intra sub influenþã rusã. În urma acestei victorii. În felul acesta. Este o perioadã de avânt economic a Rusiei. ceea ce însemna cale deschisã spre Marea Caspicã. indiferent cine s-a aflat pe tron ºi indiferent ce viziune împãrtãºea cu privire la viitorul þãrii. urmând cursul fluviului Volga. a fost atins. Astrahan. primul istm. aºa cum ne spune ºi denumirea sa veche: „Domnul Novgorod cel Mare“. 7. multe familii ruseºti renumite având origine tãtarã (de pildã. iar o sutã de familii nobile sunt exilate. Fiecare a realizat o strãpungere strategicã pentru expansiunea teritorialã a Rusiei: Ivan cel Groaznic spre est. Expansiunea cnezatului Moscovei a avut loc într-o manierã concentricã. Petru cel Mare a repurtat marea victorie de la Poltava asupra suedezilor – pânã atunci puterea dominantã a Nordului –. Ocuparea acestei poziþii a creat condiþiile unei adevãrate reorientãri geopolitice a Rusiei. care avea drept þinte durabile ocuparea unor poziþii strategice foarte importante. Din acest punct de vedere. Marea Neagrã de Marea Caspicã. Direcþiile de expansiune ale Rusiei Existã în istoria Rusiei mai multe direcþii de înaintare. care considerau Marea Balticã o mare interioarã. Letonia. care a fãcut atâtea lucruri pentru deschiderea Rusiei faþã de Europa. cel dintre zona arcticã ºi Marea Balticã. Statul angajeazã cheltuieli care îi depãºesc puterile. Totul s-a desfãºurat de parcã ar fi existat un plan de expansiune transmis de la o generaþie la alta. în sfârºit. Godunov). O asemenea direcþie a fost reprezentatã de expansiunea spre nord. întreaga evoluþie a Rusiei. dupã ocupare. þãrile baltice – Estonia. iar Marea Balticã începe sã fie consideratã drept o mare interioarã de cãtre ruºi. în capitala rusã sosesc mari artiºti. constructori de palate ºi biserici. un conducãtor fãrã îndoialã modern cum este Petru cel Mare. În sfârºit. Controlul acestor poziþii a reprezentat un obiectiv formulat în termeni strategici: asemenea istmuri reprezintã liniamente mai uºor de apãrat în cazul unui atac din afarã. Se prefigureazã o tendinþã care va deveni evidentã pe timpul lui Ivan cel Groaznic.

Petersburgul simboliza dimensiunea maritimã a acestei puteri. cât despre semnificaþia ei. dimpotrivã. când orice întârziere în cuplarea Rusiei la evoluþia Europei ar fi fost foarte costisitoare. Petersburgul a apãrut de la început ca un fel de antitezã a Moscovei. în strânsã legãturã cu evoluþia acesteia. pe care l-a învins. când Polonia dispare ca stat. Moscova era tradiþionalistã ºi teocraticã. Petersburgul. Ea s-a confruntat cu statul polono-lituanian. Iatã semnificaþia unei miºcãri strategice iniþiate la timp. Cum remarca ºi Geoffrey Parker13. cu noi valori ºi cu noi orientãri politice ºi culturale. iar la 1654 Ucraina. Petru I a înþeles foarte bine acest lucru – ºi judecata sa este cu atât mai valoroasã cu cât ea s-a petrecut în zorii epocii moderne. cã a fost „o nemþoaicã rusificatã“. aratã cât de hotãrât a fost Petru cel Mare sã deschidã Rusia cãtre Europa. o bunã parte a teritoriului acesteia.Poligonul rusesc 289 De ce spunem cã aceastã miºcare are conotaþii geopolitice? Locul pe care se va ridica Petersburgul era situat pe malul mãrii. Moscova era simbolul unei puteri exclusiv continentale. S-a spus despre Petru cã a fost „un rus germanizat“. De acum. nimic important nu se va mai decide în Europa fãrã cuvântul. modern ºi secularizat. cu clãdiri în cel mai pur stil rusesc. Într-un secol Rusia devine putere europeanã în sensul deplin al termenului. construit în stil neoclasic. timp de mai bine de douã secole. 1792. pânã atunci ocupatã în mare parte de Polonia. momentul în care a avut loc revenirea capitalei la Moscova: imediat dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial ºi dupã victoria Revoluþiei din Octombrie. legat de Europa. Ar fi elocvent sã amintim. ºi cã noua metropolã a fost construitã în stil neoclasic. în poziþia avantajoasã pe care o oferea pentru comerþ. sã prefigureze o nouã traiectorie strategicã pentru evoluþia þãrii sale. fãrã vreo legãturã semnificativã cu tradiþia arhitecturalã a Rusiei. într-un fel sau altul. practic pe o mlaºtinã nelocuitã. Începea o nouã perioadã în istoria Rusiei. conceptul de Rossiiskaia Imperiia a triumfat asupra celui de russki (ceea ce însemna cã era mai importantã apartenenþa la imperiul rus decât calitatea de etnic rus). fie ºi în treacãt. dupã numai un secol. Cert este cã modernizarea Rusiei s-a declanºat în aceastã perioadã ºi. Iar mutarea capitalei în interiorul þãrii exprima acest nou timp. pe când vechea capitalã era situatã în centru. aºa cum despre Ecaterina II s-a afirmat. o perioadã de închidere. Valoarea lui consta în deschiderea pe care o asigura. chiar în estuarul Nevei. despre tendinþa pe care o exprimã. Moscova era capitala arhitecturalã a Rusiei. despre procesele pe care le anunþã. pe parcursul cãrora Petersburgul a fost capitalã. Geoffrey Parker afirmã: „aceastã masivã deplasare geograficã a puterii politice de la centru la periferie exprima o credinþã neclintitã în ceea ce putea deveni Rusia“12. se alãturã Rusiei. a Rusiei. Petersburgul era un fel de capitalã a lumii vestice. apoi cu cazacii din bazinul inferior al Niprului. Faptul cã viitoarea capitalã a fost ridicatã pe un loc gol. La sfârºitul secolului al XVIII-lea Rusia participã la cele trei împãrþiri succesive ale Poloniei (1772. A doua direcþie de expansiune a Moscovei a fost cãtre sud-vest.11 Petersburgul era aºezat la periferie. de a-i gândi altfel viitorul. la 600 de kilometri distanþã de Moscova. 1795) ºi ocupã dupã ultima împãrþire. Nu este vorba atât despre mutarea capitalei. de izolare a þãrii de procesele europene. Alegerea unei asemenea poziþii releva limpede voinþa de a deschide Rusia pentru comerþ. armatele ruseºti vor ajunge la Paris. fãrã participarea. pe malul mãrii. care nu-i va mai reveni Poloniei .

de fapt. p.000 Populaþia (milioane de locuitori) 3. când soarta Imperiului Habsburgic era dramaticã. creându-se chiar posibilitatea unei viitoare uniuni a celor douã coroane. Practic. a avut loc numai între Rusia ºi Prusia. 1997.200 57. datoritã reizbucnirii rãzboiului cu turcii. din iarna lui 1772-1773. Împãrþirea Poloniei din 1792 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1792) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Ceea ce a rãmas 522. Prima împãrþire. p.000 120.000 215. aflatã la apogeul afirmãrii sale. iar Rusia ºi Danemarca sã împartã partea suedezã a Poloniei.100 215. Dupã nici douã secole. 60 .72 Sursa: John P.000 Populaþia (milioane de locuitori) 7.000 47.000 47. Împãrþirea Poloniei din 1795 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1794) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Partea care a revenit Austriei Total 215. Polonia urma sã fie împãrþitã de trei ori de cãtre cei pe care. intervenþia Poloniei a salvat Viena. The Russian Empire and the World. New York. Am dori sã insistãm puþin asupra acestor momente dureroase din istoria Poloniei.300 250. care a însemnat.72 Sursa: John P. pentru ca la 1613 sã fie ales primul þar din dinastia Romanovilor. 58 La cea de-a treia împãrþire. Peste nici douã secole.50 3. învinge Rusia ºi chiar pãtrunde în Moscova. a participat ºi Austria. La 1610. Ele ne aratã cât de prudente trebuie sã fie statele.290 Geopolitica decât în 1918. pentru cã ele pun în luminã rolul Rusiei de actor principal ºi de beneficiar privilegiat al acþiunii. The Geopolitics of Expansion and Containment. LeDonne. îi învinsese. iatã. din 1792. ea nu a fost dusã pânã la capãt. Oxford University Press. „Fiul regelui polonez a fost ales þar.20 1. chiar dacã la procesul de împãrþire au participat ºi alte state. de pildã. ºtergerea statului polonez de pe hartã. Austria participã la desfiinþarea statului polonez.“14 O miºcare naþionalã ruseascã a forþat retragerea polonezilor. Polonia.50 1. LeDonne. pentru cã în viaþa internaþionalã nu acþioneazã decât interesele ºi puterea proprie pe care o are fiecare þarã. prevedea ca Prusia sã ia Pomerania.72 3 1 3. Cea de-a doua. The Russian Empire and the World.72 1. Nu a contat datoria istoricã a Austriei: atunci când turcii se aflau sub zidurile Vienei împresurate (la 1529). Aceste rãsturnãri de istorie sunt extrem de instructive.

Toþi cei care s-au ocupat de istoria Rusiei relevã importanþa acestui element geografic favorizant. care trecea cu mult de istmul baltico-pontic. întreaga Europã ar ajunge sub dominaþie ruseascã.“15 John LeDonne încearcã sã introducã o nuanþã care sã mai atenueze din visurile de cucerire ale Ecaterinei. Motivaþia era una geopoliticã avant la lettre. ocuparea acestor istmuri a reprezentat un obiectiv strategic al politicii externe ruseºti. Iatã cum i se adresa Ecaterina II unuia dintre secretarii sãi: „Dacã aº putea trãi douã sute de ani. unificarea Heartland-ului. Numai cã. neîndoielnic. ajungând la Prut. Ruºii au înaintat pe Volga ºi au ajuns sã controleze Marea Caspicã. Au înaintat pe Nipru ºi Nistru ºi au ocupat foarte importante poziþii la Marea Neagrã. Au înaintat pe Neva sau Dvina ºi au ajuns sã considere la un moment dat Marea Balticã drept o mare interioarã (vezi hãrþile 23). Rusia a ocupat o parte din teritoriul acestei þãri. mai precis Europa continentalã. în orice caz. Ca întotdeauna când apar asemenea tentaþii. De pildã.Poligonul rusesc 291 Concomitent. Caucazul s-a dovedit mult mai greu de ocupat. locuitã de popoare diferite ca structurã etnicã ºi credinþã religioasã. Totuºi. Rusia atinge coasta de nord a Mãrii de Azov. De asemenea. Am arãtat mai sus cã expansiunea teritorialã a Rusiei a fost uºuratã de existenþa unor mari râuri care traversau þinuturi întinse. Rusia a ajuns în cele din urmã sã domine sau sã încerce sã domine mãrile în care aceste râuri sau fluvii se vãrsau. nu mai evalua ºi ºansele de împlinire a scopului. depãºea istmul pontico-caspic. mãsura dispare. Toate acestea ilustreazã faptul cã obiectivul de care am amintit avea mai mult un rol de justificare a expansiunii ºi cuceririlor teritoriale în faþa puterilor strãine. el fiind motivat prin posibilitãþile de apãrare în faþa diferitelor primejdii externe. Expansiunea Rusiei a avut. Cum spuneam. motive strategice. de câte ori a avut posibilitatea. dar a fost alimentatã ºi de tentaþia expansiunii în sine. Astfel. Au înaintat pe Don ºi au inclus Marea de Azov în propriul teritoriu. . care nu mai era neapãrat preocupatã de fundamentarea acþiunilor de cucerire propriu-zise ºi. iar pe malul Mãrii Negre dezvoltã portul Odessa ºi baza navalã Sevastopol. Prin „întreaga Europã“ ea ar fi înþeles „Europa germanicã“. de la Elba pânã în Manciuria. a unei adevãrate mistici a cuceririi teritoriale. Ultima direcþia de expansiune a Rusiei este istmul dintre Marea Neagrã ºi Marea Caspicã. Rusia a depãºit aceste amplasamente. iar visul exercitã o seducþie cãreia greu i se poate face faþã. înaintând pe cursul acestor ape curgãtoare. atunci când Polonia a fost împãrþitã. fãrã mari variaþii de relief. Pânã atunci i-aº da afarã pe turci din Europa. care. ocupã Basarabia. le-aº da o lecþie chinezilor ºi aº stabili relaþii comerciale cu India. dupã cucerirea Caucazului. Zonã preponderent muntoasã. Rusia a trecut la ocuparea Transcaucazului. Caucazul a opus o rezistenþã puternicã ºi de-abia în secolul al XIX-lea Rusia ºi-a instalat controlul asupra regiunii. În 1812. de asemenea. Rusia controleazã în întregime istmul care leagã Marea Balticã de Marea Neagrã.

33) . în 1924. armistiþiul din 15 dec.292 Geopolitica IA VE G SUEDIA FINLANDA NOR ESTONIA LETONIA Riga LITUANIA ANIA Moscova Brest-Litovsk POLONIA BIELORUSIA GERM CEHOSLOVACIA UCRAINA UNGARIA ROMÂNIA BA SA RA BIA IUGOSLAVIA BULGARIA ALBANIA TURCIA ARMENIA AZERBAIDJAN GEORGIA GRECIA Limita occidentalã a imperiului rus în 1914 Limita occidentalã a URSS dupã recuperarea. pacea din 3 martie 1918 Tratatul de la Riga din 18 martie 1921 Teritorii ale imperiului rus pierdute de noua Rusie sovieticã Teritorii pierdute temporar de Rusia sovieticã (republicile secesioniste) Teritorii aflate în permanenþã sub control sovietic Zone disputate între armatele roºii ºi armatele albe Harta 23: 1917-1924 – De la imperiul rus la imperiul sovietic (apud François Géré. p. a republicilor secesioniste Brest-Litovsk. 1917. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique.

care avea în vedere rolul ruºilor în protejarea slavilor din alte teritorii. ºi anume ideea mesianicã. A apãrut. în ultimã instanþã. Este adevãrat cã între cele douã dimensiuni nu se pot face distincþii clare. cu deosebire din Balcani. Nu putem sã nu semnalãm faptul cã acest obiectiv cu determinãri religioase neîndoielnice cuprinde ºi importante elemente de ordin geopolitic. oraº etern. de dobândirea neatârnãrii. Distanþarea statului de societate Din raþiuni care þineau. foarte importantã. A luat naºtere astfel „un cezaro-papism desãvârºit.“16 Multe acþiuni de cucerire teritorialã întreprinse de Rusia au avut loc în numele ortodoxismului. Mitropolia Bisericii Ortodoxe din acest spaþiu se mutã la Vladimir. de la început un tip de evoluþie centratã în jurul unui paradox care s-a perpetuat în timp ºi a atins punctul culminant în perioada socialistã. Rusia Moscovitã a pretins cã este statul succesor al Rusiei Kievene (de la care ar moºteni „sufletul“). privind cucerirea Constantinopolului constituie o încoronare a acestui tip de mesianism. ci un sprijinitor al statului în demersurile sale de expansiune ºi de protejare a „tuturor ruºilor“. ieºirea la Oceanul Planetar. cãsãtoria lui Ivan III cu moºtenitoarea Paleologilor. ideea. succesorul autentic al Romei ºi Constantinopolului. apoi de susþinerea procesului de expansiune ºi. sau . la început. în cele din urmã. inerþialã sau autonomã de creºtere a rolului statului. Prin urmare. astfel. Dupã cãderea celei dintâi. Douã secole mai târziu ea se transformã în patriarhie. de o tendinþã. uneori în dezacord cu cea a societãþii. distanþându-se de societate. cu un conþinut care se plaseazã pe terenul credinþei. iar cetãþeanul se considerã pe sine însuºi „agent al reunificãrii creºtinãtãþii“. De pildã.Poligonul rusesc 293 Mesianismul ca legitimare a expansiunii Mai existã o legitimare a expansiunii. „Rossiiskaia Imperiia era în primul rând sfânt ºi numai în al doilea rând rusesc. De origine religioasã. practic. sublinia Henry Kissinger17. Rusia a fost un caz special. alteori nu –. extinderea influenþei ruseºti propriu-zise. iar impulsul religios îl regãsim chiar în inima sa. extrem de puternicã. mesianismul rus mai cunoaºte ºi o altã dimensiune. Constantinopolul înseamnã ºi controlul strâmtorilor dintre Marea Neagrã ºi Marea Mediteranã. „comandându-i“ cumva. ºi nu este nici o îndoialã cã situaþia specialã despre care vorbea autorul american þinea ºi de paradoxul semnalat. Slavii din Balcani sunt ºi ei de religie ortodoxã. Dupã cãderea Constantinopolului. apoi la Moscova. de controlul asupra unui teritoriu atât de întins. deci. De-a lungul întregii sale istorii. invocarea unui motiv religios – protejarea credincioºilor ortodocºi – sau panslavist – protejarea slavilor din alte teritorii – nu exclude existenþa unor adânci raþiuni geopolitice. conferã ºi un alt tip de sprijin ideii potrivit cãreia Moscova ar fi „a treia Romã“. impunându-ºi voinþa. statul a devenit tot mai puternic. ultimii împãraþi greci ai Bizanþului. în care Biserica ºi statul devin sinonime“. ºi anume mesianismul panslavist. care a reprezentat o adevãratã dominantã a politicii externe ruseºti – uneori mãrturisitã. sprijin care i-a hrãnit statului convingerea cã prin acþiunile sale de expansiune ar îndeplini o „misiune divinã“. Biserica nu a fost un rival. dar ºi al Imperiului Bizantin.

ºi anume „a doua iobãgie“. fiecare nou moment de evoluþie preluând un pasiv istoric împovãrãtor.“18 Din perspectiva lucrãrii de faþã.294 Geopolitica al unora dintre componentele sale. Nobilii. O asemenea evoluþie paradoxalã a dat naºtere. instituþii. fãrã a pãtrunde în straturile de profunzime ale societãþii. este important sã înþelegem particularitãþile procesului de modernizare a Rusiei: un proces sfâºiat. care stãpânea temporar o suprafaþã de pãmânt. care a pornit totdeauna de sus în jos. dacã mentalitãþile care s-au format de-a lungul vremii în jurul acestor parametri mai pot reprezenta combustia dezvoltãrii astãzi. aºa cum remarca Fernand Braudel. De aceea. unei expansiuni brutale a statului în câmpul societãþii. în întreaga istorie rusã se pot întâlni elemente. Am vorbit de rãscoale. create foarte de timpuriu ºi la proporþii impresionante. Cum în relaþia dintre stat ºi societate va continua sã existe un paradox. care le recunoaºte nobililor de serviciu posesia pentru ei ºi pentru moºtenitorii lor. stãpâni ai pãmânturilor lor. întrebarea cardinalã este dacã numãrul ºi masivitatea mai reprezintã neapãrat un mare avantaj în epoca informatizãrii ºi. Indicatorii care mãsurau performanþa medie nu au avantajat niciodatã Rusia. a cãrei mãrime nu era corelatã cu nici o ameninþare la adresa propriei securitãþi. mai ales. el nu a fost în nici o etapã încheiat. „Cu fiecare cucerire caracterul statului [rus] s-a schimbat pe mãsurã ce încorpora grupuri etnice non-ruse. dar istoria Rusiei din secolul al XIX-lea ºi mai ales din prima parte a secolului XX este o istorie a conflictului surd care izbucneºte periodic în explozii sociale. nu erau precum cei din Vest sau cei din timpul Rusiei Kievene. Poate ºi de aceea. A apãrut ceea ce s-a numit nobilimea de serviciu. de Sfântul Gheorghe. pe care le încredinþa unor slujbaºi credincioºi. Între instituþiile pe care le-a întemeiat Ivan cel Groaznic este ºi ceea ce am putea numi astãzi poliþia secretã. Apare astfel „a doua aristocraþie“20. expresive prin ele însele. Datoritã acestui act se pun în miºcare mase de þãrani care pãrãsesc regiunea Moscova ºi migreazã spre Siberia sau Volga ºi Don. aceastã tensiune va fi prezentã în toatã istoria Rusiei. Este vorba despre legarea iobagului de nobil. În timpul lui Petru cel Mare apare o altã reglementare. Ivan cel Groaznic nu s-a mulþumit sã-i omoare pe boieri. Cei ºase mii de oameni ai serviciului . Rãscoalele conduse de Stepan Razin (1669-1671) ºi Pugaciov cu aproape un secol mai târziu stau mãrturie a tensiunii teribile care ia naºtere în interiorul statului rus. zone de avanpost ale modernitãþii coexistând cu procese. Întâlnim în Rusia un alt fenomen particular care se adaugã celui prezentat mai sus. „Rusia mai poate continua sã promoveze modernitatea faþã de Europa ºi Evul Mediu faþã de ea însãºi“19. din masivitate. chiar de timpuriu. fãrã o întemeiere realã. Pânã atunci iobagul putea sã-ºi schimbe stãpânul în fiecare an. înfãptuitã printr-un ucaz al lui Ivan IV (1581). asociatã cu statul ºi depinzând de rangurile oficiale ocupate în ierarhia puterii. atitudini cu mult rãmase în urmã. Se creeazã astfel o presiune demograficã reprezentând un factor favorizant al expansiunii ruseºti spre aceste zone. de pildã. înfiinþatã în 1565. ci le-a confiscat pãmânturile. Un instrument al acestei evoluþii supracentralizate l-au reprezentat ºi serviciile de represiune. pentru cã forþa ei a provenit întotdeauna din numãr. Dacã. care s-a împlinit în crearea unui adevãrat sistem de dependenþã faþã de stat chiar ºi a segmentului de populaþie care ar fi putut trãi independent. Este una dintre raþiunile pentru care Rusia s-a simþit obligatã sã menþinã o imensã armatã.

P. el a cunoscut în ultimii ani o revenire semnificativã. numit Opricinina. „este o lume aparte. dar având o identitate precisã. irosind prea multã vreme în rugãciuni. poliþia secretã þaristã a fost botezatã Ohrana. Stalin a proslãvit regimul de teroare introdus de Ivan cel Groaznic ºi rolul sãu în centralizarea puterii. Sã meditãm dacã între întinderea unui stat ºi forma de guvernãmânt nu este o legãturã. P. simbolizând misiunea de a stârpi trãdarea. liderul sovietic a considerat chiar cã Ivan cel Groaznic nu a fost suficient de dur. Din 1954 pânã la prãbuºirea Uniunii Sovietice.“23 Mai recent. unele zguduitoare. În 1800. au avut mereu preocuparea centralizãrii. chiar ºi democraticã. ea s-a numit KGB – Comitetul pentru Securitatea Statului – ºi funcþiona pe lângã Consiliul de Miniºtri. Poziþia geograficã particularã ar trebui sã dicteze. în reducerea opoziþiei faþã de autoritatea þarului. Fãrã a fi o ideologie nouã. inconfundabilã. Eurasiatismul O orientare politicã importantã în Rusia de astãzi este eurasiatismul. Emblema respectivului serviciu era un cap de câine ºi o mãturã. Potrivit opiniei aceluiaºi autor. Ar fi interesant sã meditãm la urmãtorul fapt: de ce. nu va pãstra o puternicã tendinþã de centralizare ºi autoritarism în conducere.000 în afarã. Eurasiatismul apare ca orientare în 1921. Sahna Zarov – consilier politic apropiat al lui Gorbaciov –. care nu este împãrþit între douã continente. ºi anume cã ultimul lider sovietic a luat cunoºtinþã de situaþia realã a economiei pe care o conducea dintr-un raport ultrasecret al KGB care i-a fost pus la dispoziþie numai dupã ce a ajuns secretar general al Partidului. KGB numãra 400. unii chiar luminaþi. publicaþia Nezavisimaia Gazeta se referã ºi ea la aceeaºi realitate geograficã. KGB a devenit cea mai mare forþã de poliþie politicã ºi cel mai mare serviciu de informaþii externe din lume. a controlului asupra propriului teritoriu? Serviciile despre care am vorbit nu sunt decât expresia acestei preocupãri. distinctã […]. o politicã distinctã care sã conserve identitatea Rusiei. când reprezentanþi de seamã ai emigraþiei ruse – N. Dupã cum afirmã Fred Coleman21. cum ar fi Petru cel Mare. Ideea de bazã a eurasiatismului este cã Rusia formeazã un spaþiu aparte ancorat în cele douã continente. Saviþki (geograf).Poligonul rusesc 295 sãu.22 Ilustrativ pentru forþa acestui serviciu este ºi ceea ce a declarat G. aºa încât se cuvine sã stãruim asupra sa. Când Gorbaciov a preluat conducerea þãrii (în 1985). numai cã accentueazã elementele de legãturã. scria Saviþki în 1925. conexiunile pe care le implicã o asemenea . în loc sã-ºi dedice tot timpul lichidãrii boierilor rãzvrãtiþi.000 de ofiþeri în interiorul URSS ºi 200. Florovski (teolog) publicã lucrarea Exodul spre est. Rusia ocupã cea mai mare parte a acestui spaþiu. potrivit opiniei acestor autori. independent ºi care nu are numai un sens geografic. Trubeþkoi (economist). mai toþi conducãtorii ruºi. Dacã Rusia. Surcinski (critic muzical). Eurasia. G. iar sub puterea comunistã ea a purtat numele de CEKA ºi NKVD. erau îmbrãcaþi în negru ºi cãlãreau cai negri. ci formeazã un al treilea. dincolo de excese.

formarea Rusiei este legatã de afirmarea Rusiei Kievene. mediul cultural tãtar. o serie de elemente ale matricei lor culturale.“ Pe de altã parte. au influenþat-o neîndoielnic. de pildã. Tãtarii n-au schimbat esenþa spiritualã a Rusiei. pot sta cu demnitate alãturi de construcþiile similare din Occident. în spiritul rãtãcitor rusesc. care a atins punctul culminant al evoluþiei sale înainte de nãvãlirea tãtarilor. „neutru“. Aici considerã autorul cã a apãrut ºansa Rusiei. avem interese vitale atât în Europa. mai ales pentru cei interesaþi. În aceasta constã diferenþa Rusiei faþã de celelalte þãri europene ºi asiatice. am spune chiar oficial. Dacã ar fi cucerit-o Occidentul. i-a imprimat simþul mãreþiei. „Rusia postcomunistã . „Între altele. ºi care le-a fost transmis ruºilor. spune autorul. Întreaga înflorire a acestei picturi se încadreazã total în perioada jugului tãtar. ºi anume cã „a fost cuceritã de tãtari. acesta ar fi scos sufletul din ea. Paradoxal. Însuºirile aflate în stare de hibernare au renãscut într-un contur spiritual puternic.296 Geopolitica poziþie: „Eurasiatismul Rusiei se datoreazã faptului cã. Saviþki considerã cã jugul tãtãrãsc a organizat acea retortã în care „s-a modelat originalitatea spiritualã ruseascã“26. ci ºi deoarece încearcã sã fundamenteze „unicitatea“ Rusiei. Doar Turcia se poate pretinde într-o oarecare mãsurã eurasiaticã (mai precis euro-mic-asiaticã). cã Piotr Saviþki încearcã sã explice într-un mod diferit istoria de început a ruºilor.“24 Este important sã subliniem. în capacitatea de a comunica cu stepa. ceea ce apãrea ca un blestem al lui Dumnezeu „a purificat ºi sfinþit Rusia“. care admira „orice fel de zei“ ºi tolera „orice fel de culturi“. oazele ºi pãdurile. ºi nu de altcineva“. la popoarele „litoraliste“ o anume însuºire de a simþi învolburarea mãrii. Deci. „încercãrile prin care ar fi trebuit sã treacã ar fi fost de multe ori mai mari. Unele mãnãstiri din prima parte a secolului al XI-lea. A apãrut o sesizabilã rãmânere în urmã a Rusiei Kievene înainte de nãvãlirea tãtarã (ilustratã. cum ar fi Sfânta Sofia Kievskaia. dar prin forþa ce-i distingea atunci. Existã. de a-i înþelege zbuciumul. în amploarea cuceririlor ºi anexiunilor ruseºti existã acelaºi sentiment al continentului. de a „cuprinde nemãrginirea“. care „nu putea duce decât la jugul strãin“. dupã opinia lui Piotr Saviþki.“25 Înrâurirea exercitatã de tãtari nu se reduce doar la organizarea militarã ºi crearea statului centralizat. baza teoreticã a eurasiatismului. cât ºi în Asia. în virtutea istoriei ºi geografiei noastre. Nici o altã þarã de pe unul sau altul din aceste continente nu are asemenea caracteristici. nãvãlirea tãtarã nu a precedat. la popoarele vecine cu oceanul. a contribuit la precipitarea ºi limpezirea profilului cultural rusesc. Dacã Rusia ar fi cãzut în mâna turcilor „infectaþi de exaltarea ºi fanatismul iranian“. iar soarta mult mai amarã […]. ci a urmat slãbirii interne a Rusiei Kievene. ºi de diferenþele de dimensiuni dintre bisericile construite în secolul al XIII-lea în aceastã þarã ºi cele occidentale).“27 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului Am insistat asupra acestei abordãri nu numai pentru cã ea propune un alt mod de analizã a procesului de formare a Rusiei moderne. Un sentiment ce nu-ºi poate gãsi echivalentul decât în „sentimentul tãtãrãsc al continentului“. „În Rusia sub «tãtãrime» a apãrut în toatã plinãtatea ei profunzimea misticã ºi cea mai înaltã creaþie a ei – pictura religioasã ruseascã. aceea de creatori de stat ºi organizatori militari. În mod obiºnuit.

politice ºi militare occidentale. cu þãrile arabe. la modelele ºi principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evoluþiei sale istorice. de fapt. în aspiraþia de a institui un parteneriat cu Uniunea Europeanã. spre deosebire de cel englez. dimpotrivã. acolo unde lumea islamicã preseazã ºi formuleazã sfidãri la care cu greu se va gãsi rãspuns? Sau. Coreea de Nord. este „organic“. întrucât adepþii acestei ideologii nu au acces direct la nivelul efectiv al luãrii deciziilor. fiind ataºaþi de modele clasice. ideea imperialã). cât ºi cu Estul.“28 Ce va face Rusia? Va cocheta. slavofilii recomandã ca prioritate protejarea minoritãþii ruse din fostele republici sovietice. Cuba. de valori tradiþionale.“29 Slavofilii considerã cã imperiul rus. Molodaia Gvardia. precum Den. În ceea ce priveºte politica externã. Este interesant cum vãd slavofilii renaºterea Rusiei. Unul dintre reprezentanþii eurasiatismului. prin afirmarea filonului cultural clasic alcãtuit din valori ortodoxe ºi slave. otoman. Occidentul este perceput ca un rival. În primul rând. Rusia a fost o verigã esenþialã între ele. întrucât procesul integrator ar putea restrânge suveranitatea naþionalã. ea este realmente decisivã atât pentru ea însãºi. zona care va juca multe dintre mizele secolului XXI? Prioritãþile sale strategice vor fi îndreptate spre sud. ar feri poporul de anarhie. seducþiile pe care le exercitã tot felul de idei care au însoþit dezvoltarea acestei þãri (cum a fost. Fiind situatã între cele douã civilizaþii. cu iluzia imperialã? Cu alte cuvinte. la modelul pe care l-a urmat timp de secole? Vom asista la o direcþionare a energiilor sale spre est. de pildã. de tot felul de conflicte ºi fenomene arbitrare. considerabilã dacã avem în vedere faptul cã ei sunt grupaþi în jurul unor ziare ºi reviste cu ecou în viaþa publicã a Rusiei. ca o ameninþare. constând în relaþii strânse cu Serbia. Am insistat asupra acestui curent pentru cã el ilustreazã foarte bine zbaterea realã a Rusiei. cu care. reprezentanþii acestei orientãri propun o întoarcere la resursele proprii. subliniazã: „Poziþia geopoliticã a Rusiei este nu numai unicã. nu acelaºi lucru se poate spune despre influenþa lor intelectualã. Rusia va sta îndreptatã mai mult cu faþa spre Europa. India.30 Influenþa politicã a slavofililor este redusã. francez. se va întoarce la problematica istoricã. aºa cum unii autori. ea va trebui sã consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-ºi defini identitatea. Ca ºi Europa.Poligonul rusesc 297 se aflã în cadrul unor graniþe care nu au precedent istoric. întrucât este generat ºi întreþinut de o arie geopoliticã comunã. împarte continentul? Versiunea slavofilã a eurasiatismului are drept premise poziþia geopoliticã a Rusiei ºi particularitãþile care o individualizeazã atât în raport cu Vestul. membru al Academiei Ruse de ªtiinþe ale Naturii. În al doilea rând. a asigurat un echilibru civilizat ºi o balanþã mondialã a puterii. de o economie comunã ºi de cerinþe de securitate comune. prin filtrarea foarte atentã a influenþei occidentale. De aceea slavofilii se ºi opun integrãrii Rusiei în instituþiile economice. ca alternativã. Elgiz Pozdniakov. devenind un participant mai activ în Pacific. care i-ar putea garanta Rusiei un statut respectat. El nu ar fi altceva decât expresia politicã a unei „entitãþi culturale polietnice“ în care „grupuri de popoare ºi naþionalitãþi au coexistat paºnic“. precum ºi revenirea la sistemul de alianþe tradiþionale. în continuare. Naº Sovremennik. nu percep la dimensiunea realã importanþa pe care o are . prin întãrirea autoritãþii centrale. cât ºi pentru lume […].

Un moment care capãtã valoare dacã întemeiazã ceva.“31 Am dori sã mai menþionãm o situaþie care sugereazã rolul de-a dreptul catastrofal pe care izolarea – sub orice formã – îl poate avea în evoluþia unui stat. el este reacþionar. Dar conceptul construirii unei punþi este nu numai neconstructiv. Era evident cã economia japonezã nu s-ar fi putut dezvolta aºa de rapid fãrã imensa piaþã americanã. A imagina procesul de modelare a viitorului doar în aceºti termeni. aºa cum procedeazã eurasiatiºtii în general ºi slavofilii cu deosebire. cã autoizolarea înseamnã practic un fel de sinucidere lentã. Au fost analiºti – ºi nu puþini – care au îndemnat la adoptarea acestei mãsuri. de definire a prioritãþilor. Alte voci au atras însã atenþia cã o asemenea mãsurã ar fi însemnat pentru Statele Unite începutul unei perioade de autoizolare tehnologicã. literatura americanã de specialitate era profund marcatã de ameninþarea economicã pe care o reprezenta Japonia. Ni se pare absolut întemeiat îndemnul eurasiatiºtilor la o întoarcere a Rusiei asupra ei înseºi. în mod deliberat. nu poate fi decât un moment. O astfel de întoarcere. În anii ’80. ci sporirea competitivitãþii economice. ori sã rãmânã în afara ei. Tot ce poate face este ori sã se alãture sintezei. pentru cã aspirã lent sã ne imprime cu forþa în minþi ideea cã democraþia este improprie Rusiei. în afara cãrora Rusia nu poate avea viitor politic cu adevãrat. care nu poate nici sã diminueze. cã orice tentativã de închidere a barierelor vamale nord-americane ar fi putut sã însemne o înãbuºire a economiei nipone. repetãm. mai mult. Experienþa istoricã aratã cã orice proces de izolare condamnã ineluctabil la rãmânere în urmã. A preconiza. Prin urmare. a fundamenta o anume izolare a Rusiei prin desprinderea ei de tumultul vieþii contemporane ni se pare un demers fãrã consistenþã politicã ºi fãrã valoare naþionalã. China a fost mult timp un adevãrat avanpost al civilizaþiei antice ºi medievale. Cine trebuie legat de cine? Germania cu Japonia sau Franþa cu Taiwanul? Legãturile dintre ele ºi sintezele lor au început cu mult timp în urmã. problema fundamentalã a eurasiatiºtilor este aceea cã ei fac din unicitatea Rusiei motiv ºi temei de izolare. la menþinerea. o etapã pregãtitoare. nici sã adauge ceva la aceastã sintezã înþepenindu-se în unicitatea sa. ºi nu punct de pornire pentru participarea cu ansamblul sãu de particularitãþi la procesele de modernizare ºi dezvoltare contemporane.298 Geopolitica viaþa modernã în reconfigurarea tuturor ideilor ºi modelelor de dezvoltare. nu numai oportunã. Andrei Zagorski avea dreptate sã sublinieze: „Rafinatul concept de a clãdi punþi între civilizaþiile vestice ºi estice pare lipsit de sens. dar chiar imperativã. dacã deschide un orizont de înaintare. desprinderea Rusiei de procesele integratoare moderne înseamnã implicit condamnarea acestei þãri la rãmânere în urmã. întruchipatã între altele ºi în capacitatea produselor nipone de a le concura pe cele americane chiar pe propria lor piaþã. Fãrã acest examen sincer ºi sever nu se poate construi nimic durabil. fãrã nici o participare a Rusiei. dacã prefigureazã o strategie orientatã cãtre viitor. aºa cum piaþa ar fi incompatibilã cu unicitatea noastrã. un prilej de evaluare realistã. a construi. Decãderea a început o datã cu izolarea sa de lume ºi de fluxurile . Din aceastã perspectivã. care ar fi fost lipsitã de principala sa piaþã de export. În cele din urmã au avut câºtig de cauzã poziþiile care susþineau cã soluþia nu poate fi în nici un caz protecþionismul. extrem de costisitoare. ca în trecut. dacã nu la accentuarea decalajului dintre ea ºi lumea dezvoltatã.

32 Existã o realitate psihologicã a momentului pe care îl traverseazã Rusia. ci ºi un tip de izolaþionism politic. Este delicatã pentru cã de trei sute de ani ruºii trãiesc în minte cu ideea imperialã. fie printr-o politicã de „resentiment ºi umilire“ din partea Occidentului. China Revoluþiei Culturale. mai mult. ca ºi avantajele integrãrii în procesele moderne. ca pe o tragedie. Rusia.Poligonul rusesc 299 civilizaþiei acelei perioade. care le oferea un fel de compensaþie pentru greutãþile ºi lipsurile vieþii cotidiene. ci în cei atotcuprinzãtori ai marilor spaþii. Pentru adepþii eurasiatismului postsovietic. fiecare þarã europeanã a blocului socialist a fost confruntatã cu problemele dificile ºi dureroase ale tranziþiei. fie prin eºecul tranziþiei. soluþia nu poate fi cea indicatã de diversele variante ale eurasiatismului. tranziþia a însemnat ºi trecerea de la statul imperial la cel postimperial. unde amploarea transformãrii adaugã elemente de dificultate suplimentare procesului. De aceea. care ar . În cazul Rusiei. De data aceasta. A dispãrut ºi „aroma ideologicã“ pe care o rãspândea. deschisã schimburilor. Rusia ºi strãinãtatea apropiatã Dupã încheierea Rãzboiului Rece. dar cel puþin suntem mari ºi temuþi. Obiectiv discutat nu în termeni politici mãrunþi. China oferã un exemplu viu a ceea ce înseamnã dezavantajele imense ale izolãrii. Dacã în planul dificultãþilor reale trecerea de la economia centralizatã la cea de piaþã se dovedeºte foarte complicatã. deschisã competiþiei. Cu atât mai mult în cazul Rusiei. trãieºte convingerea cã „a fost amãgitã pãrãsind locul pe care îl meritã în lume“33. ne spun D. În orice caz. prãbuºirea imperiului a fost însoþitã de o prãbuºire a nivelului de trai ºi chiar a securitãþii personale. a Asiei Centrale unificate sub semnul revoluþiei islamice sau a blocului Extremului Orient construit în jurul Chinei. mai ales în cazul Rusiei. în planul percepþiei cea mai delicatã problemã este totuºi cea a trecerii de la statul imperial la cel postimperial. Sã comparãm China anilor ’60. realitate ce poate deveni materie primã pentru noi întrupãri ale ideii imperiale. Gustafson. demersurile lor vizeazã acest obiectiv. Este mai puþin important dacã aceastã alternativã va lua forma unei Mitteleurope dominate de Germania. opacã faþã de tendinþele moderne. dar nu viitorul Rusiei. Mai ales cã aceastã orientare nu preconizeazã doar un protecþionism economic. populaþia este tentatã sã priveascã dispariþia imperiului ca pe o pierdere. De aceea ºi insistãm asupra sa într-o lucrare de geopoliticã. ca pe un „complot“ pus la cale pentru a dezmembra un regim ºi o naþiune. Nostalgia imperialã poate fi reaprinsã. existenþa imperiului: suferim. totuºi. devoratã de încleºtãri interne. predilecþia eurasiatismului de a discuta alternativa la atlantism în termenii marilor spaþii îl apropie foarte mult de geopoliticã ºi îl sileºte sã ofere o astfel de perspectivã privind tratarea ºi dezlegarea problemelor cu care se confruntã Rusia. O asemenea cale ar putea pregãti orice. Într-o þarã obiºnuitã tranziþia a însemnat trecerea de la totalitarism la democraþie ºi de la economia centralizatã la cea de piaþã. cu China actualã. Într-o cu totul altã epocã. Yergin ºi T. misiunea strategicã a momentului este construirea unei „alternative geopolitice la atlantism“. slãbitã de dispute proletcultiste. Direct sau indirect.

orientare politicã etc. Moscova controla statesatelit în care trãiau 120 de milioane de persoane din spaþiul central ºi est-european. De aceea. Al doilea era imperiul sovietic. dependente de Moscova din raþiuni ce þineau de sprijinul militar ºi economic. apusul ideii imperiale este condiþionat în primul rând de succesul economic intern al Rusiei de azi. Republicile din Asia Centralã: Kazahstan. 145 de milioane de ruºi au exercitat un control politic asupra unui sistem imperial care includea 545 de milioane de oameni rãspândiþi în întreaga Eurasie ºi în teritorii dependente de peste mãri. Primul. Evgheni Yasin ne propune o sistematizare a lor pe care o reproducem mai jos. considerã autorul american. Poloniei ºi þãrilor scandinave. Vorbind despre imperiu ºi ideea imperialã la ruºi. Belarus. Prin intermediul sãu. Pentru a putea urmãri unele dintre principalele probleme de ordin geopolitic ale Rusiei de astãzi. peisajul politic al Rusiei ºi strãinãtãþii sale apropiate. Uzbekistan. deoarece ruºii deþin o pondere de circa 40% din populaþie. Fosta URSS conþinea 15 republici unionale. incluzând 50 de milioane de musulmani asiatici ºi 50 de milioane de ucraineni. Aproximativ 145 de milioane de ruºi dominau aproximativ 145 de milioane de oameni aparþinând unor numeroase popoare ne-ruse. Prin urmare. aflate. Statele baltice: Estonia. 4. la care se adãugau 2 milioane de mongoli ºi 15 milioane de afgani. am spune. Etiopia. dupã cum se ºtie. mentalitãþile imperiale. un spaþiu al rublei. populaþiile acestea sunt strâns legate – istoric ºi cultural – de Turcia. sã înfãþiºãm. menþioneazã autorul. Realist este un scenariu intermediar. nu putem sã nu amintim cã imperiul sovietic avea o existenþã structuratã în mai multe cercuri concentrice.35 1. care au devenit state independente. care includea state precum Cuba. Iran ºi Orientul Mijlociu. care s-au dezvoltat ºi se aflã ºi astãzi sub influenþa Germaniei. 2. Ucraina. ipoteza opusã este ca toate sã formeze un spaþiu economic comun. Moldova ar putea intra în aceastã grupã (din nou. Cum vor evolua aceste state în raport cu Rusia? Existã posibilitatea ca fiecare sã aibã propria monedã ºi sã evolueze cu totul independent de Rusia. Letonia ºi Lituania. iar colonizarea ruseascã a avut o influenþã redusã. Yemenul de Sud ºi Coreea de Nord. 3. în datele sale sumare. Republicile slave: Rusia. în care unele dintre aceste þãri vor forma o uniune economicã . Vietnam. Armenia ºi Azerbaidjan. care nu observã „amãnuntul“ cã 65% din populaþia acestui stat este formatã din moldoveni. sub controlul Uniunii Sovietice. adaugã autorul. Republicile transcaucaziene: Georgia. de modernizarea sa. Al treilea era imperiul comunist al Moscovei. nu a reprezentat decât un alt înveliº pentru promovarea unor interese imperiale mai vechi. Cu alte cuvinte. Kîrgîstan. În ciuda diferenþelor de religie. misiunea internaþionalistã a leninismului. deci români).300 Geopolitica readuce în minþi vremurile de altãdatã (sau o combinaþie a acestor tipuri de fenomene). dupã cum preciza ºi Zbigniew Brzezinski34. Aceste state au o populaþie de circa 130 de milioane locuitori. Kazahstanul ocupã o poziþie specialã. Cu anumite rezerve. Tadjikistan ºi Turkmenistan au devenit parte a imperiului mult mai târziu. Nicaragua. Angola. era imperiul Marii Rusii.

Fostul ministru de externe al Rusiei. Ar fi. riscant sã emitem judecãþi sigure în privinþa evoluþiei fiecãrui stat. Ucraina îºi doreºte independenþa. Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei Ilustrativã în acest sens este poziþia Ucrainei. din punct de vedere politic. dar împreunã cu Ucraina. ceea ce se numeºte Comunitatea Statelor Independente (CSI). în acelaºi timp. Georgiei ºi statelor din CSI sau sã preia plata cãtre Rusia a miliardelor de dolari. în care reforma nu a fost condusã. Belarus. „Nu poate fi subliniat îndeajuns faptul cã. În orice caz. Ucraina se zbate în acest paradox. douã tendinþe contrare în atitudinea acestor þãri. eventual ºi cele caucaziene. de pildã. sã plãteascã pentru petrolul ºi gazele livrate de cãtre Rusia Ucrainiei. totuºi. altele nu. Rusia înceteazã sã fie un imperiu. cea mai complexã între toate fostele republici unionale. Existã. þarã mare. În 1991. Fiecare dintre aceste þãri are ºi o strategie proprie de evoluþie ºi nu vede în mod pozitiv. subordonatã. Rusia devine automat un imperiu.“37 Ecuaþia geopoliticã a Ucrainei este.“36 O þarã de dimensiunile Ucrainei.Poligonul rusesc 301 împreunã cu Rusia. Andrei Kozîrev. nu se poate desprinde de vechea legãturã economicã decât cu un efort financiar foarte mare. ºi-a proclamat printre primele independenþa. chiar ºi un stat mare ºi dezvoltat economic precum Ucraina nu poate sã se descurce în afara unor legãturi strânse cu Rusia. ºi numai timpul va hotãrî care va învinge. Din punct de vedere politic. În acelaºi timp. pe care acum nu ºi-l poate în nici un fel permite. mai întâi amãgitã ºi. dar aceastã uniune a funcþionat modest. potrivit specialiºtilor. presiuni. o pondere importantã. cu excepþia Azerbaidjanului. iar ultimele sale evoluþii par sã o apropie de Rusia. Kazahstan ºi republicile din Asia Centralã. în faþa unor comentarii ºi. cu poziþia sa geopoliticã. cum am spus. întrucât are o poziþie geopoliticã foarte importantã: ea reprezintã interfaþa europeanã a vechiului imperiu. ea are o acutã dependenþã energeticã faþã de Rusia. dar. De pildã. cât reprezintã datoria Ucrainei? Iatã de ce rolul ºi responsabilitãþile speciale ale Rusiei în cadrul fostei Uniuni Sovietice trebuie avute în minte de cãtre partenerii occidentali ºi sprijinite. Existã o alternativã? Este Occidentul pregãtit. poate. fãrã îndoialã. apoi. probabil. în care populaþia ruseascã deþine. Belarus a alcãtuit deja o asemenea uniune. analiºtii spun cã un tratat de genul celui de la Alma Ata ar putea fi semnat între Rusia. Pledeazã pentru acest lucru existenþa celor aproape zece milioane . Este foarte probabil sã se alãture acestei uniuni ºi Kazahstanul. s-a semnat un acord care voia sã întemeieze un gen de Uniune Europeanã a Estului. Vom insista puþin asupra Ucrainei. Cauzele sunt multiple. la Alma Ata. un anumit tip de subordonare faþã de Moscova. foarte bine. Al doilea stat din punct de vedere demografic din fostul spaþiu al URSS (52 de milioane de locuitori). a avut o apreciere neiertãtoare: „În CSI. fãrã Ucraina. Ucraina a ajuns sã aibã o datorie de zeci de miliarde de dolari faþã de Rusia. legãturile economice ºi sursa de materii prime pe care o reprezintã Rusia constituie un îndemn spre integrare. deci. Pe fondul unei tranziþii complicate.

populaþia nu priveºte neapãrat cu ochi rãi la o perioadã când Ucraina era unitã cu Rusia. Trãind mai greu. locuit în majoritate de ruºi. O situaþie care nu a marcat deloc un progres în ceea ce priveºte creºterea nivelului de trai faþã de perioada dinaintea obþinerii independenþei. Desprinderea acestor state accentueazã situaþia Rusiei de „fundãturã continentalã“. ºi nu un vârf de lance al NATO. dar au ºi o importanþã din punct de vedere strategic pentru spaþiul rusesc: pe teritoriul lor trec rute comerciale foarte importante. Privind atent la hartã. Mai presus de toate.7 milioane (Lituania). Dacã. iar populaþia lor este de 1. ele sunt. Lituania cu Germania ºi Polonia. în vreme ce Ucraina poate fi în Europa fãrã ca Rusia sã fie în Europa.302 Geopolitica de ruºi care trãiesc aici ºi faptul cã Ucraina deþine Crimeea. Chiar dacã este improbabil ca Ucraina sã renunþe la independenþa sa. orientarea proocidentalã a acestor þãri a fost fermã ºi ºi-a gãsit încoronarea prin admiterea lor în Uniunea Europeanã. ci ºi greutatea care provine dintr-un proces pe care ea îl poate filtra. Letonia cu celelalte þãri scandinave. porturile ruseºti de la Marea Balticã sunt îngheþate pe timpul iernii. Ele doresc sã-ºi restabileascã legãturile istorice: Estonia cu Finlanda. de mãrimea Austriei sau Ungariei. fiecare. þinut rusesc. Sunt singurele care nu au aderat la CSI. Faptul cã aceastã þarã a fost de acord cu intrarea lor în NATO aratã ºi noul stadiu al relaþiilor ruso-americane. cât ºi pentru guvernul de la Kiev sã recunoascã faptul cã viitorul cel mai bun pentru Ucraina este acela de a deveni o punte de legãturã între Rusia ºi Occident. este esenþial sã aibã relaþii bune cu Ucraina. fãcut cadou de cãtre Hruºciov în 1954. care a avut loc în 2004. din punct de vedere economic. Cum spuneam. Þãrile baltice deþin o poziþie extrem de importantã pentru ieºirea la Baltica a Federaþiei Ruse (nu întâmplãtor dominarea lor de cãtre Rusia a început dupã victoria de la Poltava). ni se pare mai realistã evaluarea fãcutã de Cohen: „Ar fi bine atât pentru Occident. care nu poate fi ºters în câþiva ani. aceste þãri au un trecut comun de aproape 350 de ani. ca ºi al relaþiilor Rusiei cu NATO. economia sa puþin reformatã ºi chiar starea de spirit a opiniei publice. ne dãm seama de adevãrul celor spuse de Zbigniew Brzezinski. Dacã Rusia doreºte cu adevãrat sã se apropie de Europa. ea ocupã ieºirea fostului imperiu spre Europa. Iar cine deþine Crimeea deþine o poziþie-cheie la Marea Neagrã. 3. O þin în loc marile datorii faþã de Rusia (pentru resursele energetice importate). 3. din punct de vedere geopolitic poziþia Ucrainei este esenþialã. Pentru a înþelege mai bine datele de astãzi ale Ucrainei ar trebui sã facem unele trimiteri ºi la situaþia sa economicã. cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia.5 milioane (Letonia). „transformarea ei dintr-o prelungire europeanã a Rusiei într-o barierã a Rusiei spre Europa va fi foarte greu de acceptat de cãtre Moscova“38.6 milioane (Estonia). În plus. este improbabil ºi sã se apropie foarte mult de Occident. Ca suprafaþã.“40 Dintre celelalte republici unionale o situaþie ceva mai clarã au republicile baltice. . De aceea. primirea în cadrul NATO era mult mai puþin previzibilã. în valul celor zece þãri integrate. care remarca plin de înþeles: „Chestiunea cea mai importantã de care trebuie sã þinem seama este cã Rusia nu poate fi în Europa fãrã ca Ucraina sã fie în Europa.“39 Deci Ucraina nu are doar semnificaþia geopoliticã pe care i-o conferã mãrimea ºi poziþia de interfaþã europeanã a Rusiei. De aceea.

unde are douã porturi: Suhumi ºi Batumi. În plus. fostul ministru de externe al URSS. prilej cu care dobândeºte sprijinul Moscovei în soluþionarea conflictelor interne. Amintim acest lucru pentru a vedea cum simt. valoarea poziþiei geopolitice a Georgiei a crescut datoritã descoperirii de resurse energetice în Marea Caspicã. 43% gruzini ºi 17% ruºi). Georgia are o largã deschidere la Marea Neagrã.000 de locuitori. când Georgia aderã la CSI. Importanþa strategicã a Osetiei de Sud constã în faptul cã pe teritoriul sãu trece una dintre cele douã rute principale care traverseazã Caucazul de Nord ºi ajung la Marea Neagrã. având capitala la Suhumi. Tbilisi nu recunoaºte hotãrârea. Izbucneºte un conflict militar care ia sfârºit abia în 1993. cum pot percepe oamenii obiºnuiþi premisele tranziþiei ºi cum se poate explica apariþia unor orientãri nostalgice.000 de locuitori. trãiesc în douã provincii: Osetia de Nord. Pe de altã parte. aceastã þarã situându-se pe unul dintre drumurile posibile ale petrolului caspic spre Marea Neagrã ºi de aici spre Europa. Este semnificativã în acest sens situaþia Georgiei. cele mai bune vinuri din fosta URSS ºi avea un export masiv. Georgia ºi-a proclamat independenþa în 1991.Poligonul rusesc 303 Butoiul cu pulbere al Caucazului O sã insistãm puþin ºi asupra poziþiei statelor din Caucaz. Abhazia îºi declarã independenþa. ea a fost de la începutul secolului al XIX-lea integratã Rusiei. Pânã în 1990 avea un nivel de trai peste media republicilor unionale. Se pãrea cã Georgia va deveni cu adevãrat independentã.5 milioane de locuitori. Prima a fost cea iniþiatã de Osetia de Sud. Cert este cã la 14 mai 1994 a fost semnat la Moscova un acord de încetare a focului care prevede crearea unei zone de securitate unde sã fie . pentru cã fiecare dintre ele întâmpinã serioase dificultãþi în tentativa de a obþine independenþa. În 1992 puterea a fost preluatã de Eduard ªevardnadze. popor din Caucaz. Georgia este o þarã relativ micã. gruzinii erau buni comercianþi ºi aprovizionau piaþa Moscovei cu zarzavaturi (erau consideraþi un fel de „milionari socialiºti“). ºi Osetia de Sud (100. Georgia declarã neconstituþionalitatea hotãrârii. Semnificaþia din acest punct de vedere a Abhaziei este mai mare. Numai cã pe teritoriul sãu au izbucnit – la timp. integratã Federaþiei Ruse (600.000 de locuitori). Producea. imediat dupã Primul Rãzboi Mondial. iar pe teritoriul ei se aflã portul Batumi. are o suprafaþã aproximativ egalã cu cea a Irlandei. pentru cã ea se aflã situatã pe litoralul Mãrii Negre. împreunã cu Moldova. Oarecum dupã acelaºi scenariu se desfãºoarã ºi conflictul din Abhazia. dintre care 17% abhazi. abhazii fiind sprijiniþi de „voluntari“ din Caucazul de Nord. întrucât fostul imperiu nu avea o producþie proprie cât de cât îndestulãtoare. De la acest nivel. în 1995 locuitorii capitalei – Tbilisi – au ajuns sã nu aibã apã caldã decât de douã ori pe sãptãmânã câte douã ore. care face parte din Georgia. pe care trãiesc 5. iar primul preºedinte care a câºtigat alegerile a fost Zviad Gamsakurdia. dintre care 65% osetini ºi 30% gruzini). Osetinii. Osetia de Sud îºi proclamã independenþa. am spune – miºcãri de independenþã ale unor provincii. o altã regiune din cadrul Georgiei (540. În mai 1996 se semneazã Memorandumul ruso-gruzino-osetin cu privire la asigurarea securitãþii ºi încrederii între pãrþi. izbucneºte conflictul armat. Cu o întrerupere de câþiva ani. un fost disident.

. Azerbaidjanul este vecin ºi cu Iranul (de altfel. În 1996. Importanþa strategicã a Azerbaidjanului a crescut o datã cu descoperirea rezervelor de petrol din Marea Caspicã. De aceea. în urma cãreia sunt deschise douã coridoare de legãturã cu Armenia ºi este cucerit 10% din teritoriul azer.304 Geopolitica dislocate forþe de menþinere a pãcii ale CSI. Exemplul dat aratã cât de complicatã este situaþia nu numai în Caucaz. Într-un mod asemãnãtor a procedat ºi în cazul Osetiei. problema independenþei acestor republici faþã de Rusia este foarte complicatã ºi trebuie tratatã cu mare prudenþã ºi. preºedintele ªevardnadze a afirmat cã locul þãrii sale se aflã în comunitatea statelor occidentale. numãrând aproximativ 4 milioane de locuitori. Sprijinul dat de Moscova celor douã miºcãri separatiste a tensionat relaþiile bilaterale. ªi ele nu au de ales. Acceptã medierea Moscovei. dar în care Stalin a înregistrat adevãrate performanþe – de a face asemenea împãrþiri ºi reîmpãrþiri care sã creeze potenþiale surse de conflict. un acord semnat de pãrþile implicate la Moscova. Regiunea Nagorno Karabah a fost o enclavã în cadrul Azerbaidjanului. În primãvara lui 1993 se declanºeazã ofensiva etnicilor armeni. a suferit mult în urma conflictului din Nagorno Karabah. De aceea. aºa cum pe teritoriul Iranului trãiesc foarte mulþi azeri. pe teritoriul sãu trãiesc mulþi iranieni. Se ajunge la conflict deschis. am spune. Frustrat de victoria armeanã. Pe de altã parte. de douã ori mai mult decât în Azerbaidjan). Cei 190 de mii de locuitori ai sãi erau în proporþie de 80% armeni ºi 20% azeri. creând mari complicaþii ulterioare. Cea mai mare þarã caucazianã. Poziþia sa este izbitor de asemãnãtoare cu cea a statelor Nepal sau Lesotho – fãrã acces direct la o cale de comunicaþie importantã. Ca þãri de aceeaºi religie – ortodoxã –. Azerbaidjan ºi Iran). Am menþionat acest lucru pentru cã era o practicã imperialã – la care nu au apelat numai ruºii. nu are ieºire la mare sau la alte cãi de comunicaþie importante. ci în mai toate republicile unionale. iar de Georgia este despãrþitã de un munte traversat numai de o cale feratã care nu poate transporta mai mult de o pãtrime din comerþul þãrii. Armenia. Un an mai târziu are loc o reglementare. Azerbaidjanul (8 milioane de locuitori). Congresul armenilor din Nagorno Karabah decide unirea acestei zone cu Armenia. În 1920. iar Georgia are ºi o graniþã comunã cu Cecenia pe o lungime de 130 de kilometri. care pot repede deveni masã de manevrã. Fiecare republicã are „pungi de populaþie“ de altã etnie. Trei dintre cele patru þãri cu care se învecineazã sunt islamice (Turcia. Rusia ºi Georgia ar trebui sã aibã relaþii destinse. Georgia ºi Abhazia au convenit „prelungirea mandatului trupelor ruse“. o bunã relaþie cu Moscova este principala soluþie de supravieþuire. Pe teritoriul sãu trece conducta petrolierã care merge spre portul rusesc Novorossiisk. pentru cã a fost înfrântã de o þarã mai micã ºi pentru cã a pierdut un teritoriu important. Importanþa strategicã a Georgiei e susþinutã ºi de alte douã motive. La intervenþia lui Stalin. acceptã trupe ruseºti pentru a-ºi salva existenþa statalã. Deci republicile unionale sunt supuse ºi unor presiuni de acest gen partea Moscovei. La sfârºitul deceniului al nouãlea au loc demonstraþii ale armenilor din enclavã în favoarea unirii cu Armenia. acest teritoriu este cedat Azerbaidjanului. a exprimat intenþia de a cere admiterea în NATO ºi chiar a solicitat specialiºti occidentali în vederea instruirii propriei armate. Stalin a luat nordul ºi sudul þãrii ºi le-a dat Ucrainei. În cazul Moldovei de peste Prut. cu înþelegere.

Situaþia este asemãnãtoare în ceea ce priveºte „Balcanii Eurasiei“: „Tocmai aceastã combinaþie familiarã de vacuum de putere ºi absorbþie de putere justificã denumirea de «Balcanii Eurasiei». invitã la intervenþie. perioadele de liniºte ºi relativã stabilitate fiind corelate mai degrabã cu un echilibru în cadrul forþelor care priveau lacome spre regiune. singurul stat care nu a fãcut parte din Uniunea Sovieticã. Dupã Primul Rãzboi Mondial. regula de a diviza ºi de a crea rivalitãþi care. Tadjikistan. apoi. asupra celor din Asia Centralã.Poligonul rusesc 305 precum ºi de sprijinul sovietic implicit acordat Armeniei în timpul conflictului. cum ar fi Turcia sau Irakul. Despre þãrile din Caucaz am mai vorbit: vom insista. care oricând poate genera un conflict. din rivalitãþile fãrã de sfârºit dintre þãrile din zonã. Azerbaidjan. între criteriile care au contat foarte mult figurând. traiectoria acestei þãri va fi. De menþionat cã acest perimetru rãmâne deschis. Denumirea este menitã sã sugereze mai întâi instabilitatea politicã asociatã cu Balcanii Europei. ceea ce ar ridica semne serioase de întrebare cu privire la posibilitatea de control a regiunii.“42 Ar mai trebui adãugat cã rezervele energetice descoperite în zona Mãrii Caspice. O zonã instabilã tenteazã puterile din regiune sau de pe continent. în continuare. „Balcanii Eurasiei“ În lucrarea Marea tablã de ºah. Similitudinea de care aminteam poate merge mai departe. Kîrgîstan. Zbigniew Brzezinski apeleazã la o formulã ºocantã cu privire la sud-estul ºi sudul fostului spaþiu sovietic. generatã de complexitatea etnicã a zonei. vor alimenta o anumitã presiune. Bogãþiile Caspicei sporesc miza geopoliticã a zonei. Armenia. din situaþia complicatã. numindu-l sugestiv „Balcanii Asiei Centrale“. Statele din aceastã regiune ocupã o suprafaþã de 3. fãrã îndoialã. în Asia Centralã avea ecou ideea creãrii unei unitãþi politice noi care sã cuprindã toate cele cinci state turcofone sub denumirea de „Turkestan“. precum ºi Afganistanul. desigur.000 de . de circa 50%. De altfel. de fragilitatea graniþelor care rezultã de aici. a cererii mondiale de energie în urmãtorii 15-20 de ani vor spori interesul diverselor puteri regionale în zonã. în sensul cã state situate în imediata vecinãtate. toate aceste þãri alcãtuiesc un „vast dreptunghi geografic care delimiteazã zona principalã de instabilitate globalã“41. Georgia. Moscova a decis împãrþirea regiunii. pe care au lãsat-o diferitele ocupaþii de-a lungul istoriei. precum ºi ambiþiile de dominaþie. ºi þãrile occidentale au tot interesul sã amplifice cooperarea cu Baku. corelate cu o creºtere substanþialã. datoritã unor conflicte etnice interne (menþionãm cã în Iran trãiesc milioane de azeri. de multe ori explozivã. iar în Turcia o importantã parte a comunitãþii kurde) ar putea fi absorbite în acest proces conflictual.950. sã poatã fi manipulate. Existã din acest punct de vedere o similitudine care nu poate scãpa. ascendentã. Autorul american cuprinde în aceastã formulã nouã þãri – Kazahstan. Uzbekistan. Aºa s-au întâmplat lucrurile în cursul istoriei în Balcani. Azerbaidjanul dezvoltã legãturi vizibile cu Occidentul (mai ales cu SUA). De aceea. totul depinde de interesele care se ciocnesc ºi de forþa puterilor care promoveazã aceste interese. Turkmenistan.

veniturile realizate din producþia de bumbac. facilitãþile acordate capitalului strãin pot lansa economia þãrii. El este supus unor mari presiuni din partea Rusiei. numai cã este constrâns de prezenþa unui arsenal nuclear moºtenit de la fosta Uniune Sovieticã. zinc. Kazahstanul formeazã ºi un fel de scut protector pentru celelalte republici. ruºii ºi uzbecii reprezentând câte 10%. care îi furnizeazã legitimitate pentru o posibilã misiune în regiune. cu armata cea mai puternicã ºi cu o economie ce poate evolua încurajator este Uzbekistan. Turkmenistanul dispune de impresionante rezerve de petrol ºi gaze naturale. care nu au graniþã directã cu Rusia. Menþionãm cã majoritatea acestor rezerve sunt situate în partea de est a Mãrii Caspice. Circa 75% din cei 4. Kazahstanul reproduce într-un fel presiunile la care sunt supuse statele din zonã. El se învecineazã nu numai cu Rusia.5 milioane de locuitori sunt turcmeni. deþinãtor al unor importante rezerve de gaz natural ºi de uraniu. are ºi o populaþie relativ omogenã. este alcãtuitã din peste 6 milioane de ruºi ºi aproape 4 milioane de non-kazahi (dintre care aproape 2 milioane sunt germani ºi ucraineni). Descoperirea rezervelor de hidrocarburi a propulsat-o dintr-o datã în atenþia marilor puteri ºi a marilor companii energetice. la sud cu Iranul ºi Afganistanul iar la vest cu China. Mai problematic este cã populaþia ruseascã este concentratã în zonele nord-vestice ºi nord-estice ale þãrii. Cu o populaþie de 27 de milioane de locuitori ºi o suprafaþã mai mare decât a Franþei. fiind adesea confruntat cu adevãrate miºcãri de secesiune. altãdatã adevãratã metropolã comercialã. cãrbune. argint. Brzezinski remarca ºi poziþia „ecranatã“ a þãrii. este enclavatã.43 Mãrginitã la nord cu Rusia. Se învecineazã direct ºi pe o suprafaþã întinsã cu Marea Caspicã. munþi pleºuvi nu o face mai atractivã. la care l-ar îndreptãþi mãrimea. fosta capitalã a imperiului întemeiat de Tamerlan (1336-1404) ºi Buhara. 80% dintre locuitori fiind etnici uzbeci.306 Geopolitica kilometri pãtraþi ºi au o populaþie de 56 de milioane de locuitori. Kazahstanul este cea mai întinsã þarã din Asia Centralã ºi una din cele mai bogate. Uzbekistanul a consemnat în ultimii ani o creºtere economicã încurajatoare ºi reprezintã „primul candidat la supremaþia regionalã în Asia Centralã“44. Ea are acces direct la Marea Caspicã. regiunea nu are ieºire la mare. Populaþia sa de 18 milioane. . kazahii nu sunt majoritari în propria þarã. resursele nu numai de petrol. câmpii îndeobºte aride. Relieful alcãtuit din deºerturi. Mare producãtor ºi exportator de bumbac. Uzbekistanul are un potenþial de dezvoltare considerabil. precum ºi de vecinãtatea cu Rusia. Este atras spre o politicã de independenþã. Un rol aparte poate juca în afirmarea Uzbekistanului ºi istoria sa. În plus. aflatã la o mai mare depãrtare de Rusia comparativ cu celelalte state central-asiatice. Statul cu populaþia cea mai numeroasã din zonã. ºi cu alte trei republici din Asia Centralã. beneficiind de o conducere hotãrâtã. adicã la frontiera cu Rusia. Omogenitatea populaþiei. crom. Cu alte cuvinte. Nimic special nu se întrevedea în legãturã cu viitorul zonei. mai puþin numeroasã decât a Uzbekistanului. Pe teritoriul sãu se aflã douã localitãþi vestite: Samarkand. ci ºi cu China. cu Marea Caspicã. precum ºi ofertele fãcute de diverse þãri dezvoltate de a exploata asemenea bogãþii. cu o forþã economicã impresionantã. în Kazahstan ºi Turkmenistan. ci ºi de aur. dar se învecineazã pe o întindere mare ºi cu Rusia. în partea sa de est.

În acelaºi timp. ceea ce complicã mult stabilitatea în regiune. ele fiind evaluate la 30-40% din rezervele mondiale. Mai ales cã aceastã þarã va avea mare nevoie de surse de energie ºi cã între China ºi Asia Centralã existã graniþã directã. dacã evoluþia economicã a Turciei va continua sã fie ascendentã. opiniile sunt împãrþite: la început. Þinând cont de faptul cã. dependentã de modul în care vor evolua relaþiile dintre Rusia ºi Kazahstan. Mai ales dupã descoperirea zãcãmintelor de petrol ºi gaze.5 milioane de locuitori ai þãrii fiind tadjici. Iar Rusia nu are relaþii bune cu Azerbaidjanul. adesea violente. care face ca pe teritoriul acestui stat sã se afle trupe ruseºti. evaluãrile sã fie mai temperate. Regiunea va fi o zonã predilectã de confruntare a intereselor ruseºti ºi turceºti. Tadjikistanul este mai omogen din punct de vedere etnic. iar în ultima vreme ºi economic. O poziþie-cheie pentru ecuaþia geopoliticã ºi geostrategicã din regiune are Azerbaidjanul. În ceea ce priveºte rezervele de petrol ale regiunii. în acelaºi timp. Dacã ar fi sã vorbim despre interesele ºi presiunile strãine exercitate în zonã. nu putem scoate sub nici un cuvânt din ecuaþia geopoliticã a regiunii China ºi interesele ei. Va cunoaºte fãrã îndoialã influenþa din ce în ce mai mare a Chinei. dar va fi.Poligonul rusesc 307 Kîrgîstanul este aproape strivit între China ºi Kazahstan. populaþia sa o va ajunge pe cea a Rusiei. cam tot atâþia tadjici trãiesc în Afganistan. pentru ca. cultural vorbind. Aceastã zonã comunã deþine . Populaþia Tadjikistanului este împãrþitã însã în diverse triburi aflate în dispute. practic. În sfârºit.45 Cu totul alta este situaþia dacã Marea Caspicã este corelatã cu Golful Persic în ceea ce s-a numit „elipsa energeticã strategicã“ a planetei. primele ar trebui sã fie menþionate cele ruseºti. la mijlocul secolului viitor. Demn de reþinut este ºi faptul cã kirghizii nu reprezintã decât aproximativ 55% din populaþia de 5 milioane de locuitori. cum nu poate exista îndoialã cã regiunea a intrat deja în calculele cancelariilor de la Washington ºi Bruxelles. toate þãrile din Asia Centralã vorbesc limbi turcice. aceste state se simt atrase de Turcia. Geopolitica petrolului ºi a conductelor Asia Centralã a cunoscut o bruscã evoluþie geopoliticã sub influenþa a douã cauze: descoperirea surselor de hidrocarburi din zonã ºi poziþia strategicã deþinutã de regiune în lupta împotriva terorismului. întrucât ea a sprijinit Armenia în rãzboiul pentru provincia Nagorno Karabah. Nu este nici un fel de îndoialã cã perimetrul central-asiatic va reprezenta un teren de confruntare între Rusia. Este ºi motivul. ele sunt apreciate cam la 10% din cele mondiale (cu o valoare similarã celor descoperite în Marea Nordului). Turcia ºi China ca puteri regionale. importanþa zonei pentru Rusia a crescut. Cu o singurã excepþie. circa douã treimi din cei 6. Cu privire la potenþialul petrolier al regiunii. ulterior. care are serioase puncte de sprijin în statele de la sud de marea Caspicã. nu este greu sã deducem confruntarea de interese ce va urma. „lacãtul“ pentru bogãþiile din Caspica. s-a apreciat cã Marea Caspicã reprezintã un al doilea Golf Persic. cel puþin formal. Rezervele de gaz sunt mult mai importante.

Chiar dacã nu se ridicã la nivelul aºteptãrilor iniþiale. Rusia a deþinut un monopol al influenþei în zonã. dar ocoleºte Cecenia ºi ajunge în acelaºi port la Marea Neagrã. Strategia Rusiei aratã multã . traverseazã Rusia ºi se îndreaptã spre þãrile baltice. este de aºteptat ca ºi numãrul de automobile sã creascã spectaculos. regiune în bunã mãsurã enclavatã. Acum este deja o mare importatoare. ºi inaugureazã un gen de condominiu ruso-american în regiune. Kazahstan ºi diferite companii multinaþionale. alcãtuitã din Rusia ºi Iran. cei peste 2 miliarde de chinezi ºi indieni nu au decât o maºinã la 200 de locuitori. iar apoi oamenii de afaceri americani au insistat pe lângã Congres sã fie adoptatã strategia energeticã pentru Drumul Mãtãsii. trece prin nordul Kazahstanului. diminueazã mult importanþa axei nord-sud. Astãzi. a doua trece prin Daghestan. Prezenþa din ce în ce mai vizibilã a SUA în zonã are câteva consecinþe de ordin geopolitic: sparge acest monopol ºi redimensioneazã influenþa rusã în zonã. Partea de suprafaþã a conductei. hidrocarburile din zona caspicã au deja o importanþã strategicã. la 90 procente (vezi harta 24). de la Samsun la Ankara. iar peste zece ani ea va fi tot atât de dependentã de petrolul din import ca ºi Japonia. Douã cifre ne vor ajuta sã ne dãm seama de marea cerere de resurse energetice în urmãtoarele decenii. O dovadã elocventã în aceastã privinþã este faptul cã încã din timpul preºedinþiei lui Bill Clinton.308 Geopolitica 70% din rezervele mondiale sigure de petrol ºi peste 40% din cele de gaz. Mai ales când este vorba despre un þinut ca Asia Centralã. Cum cele mai populate state ale lumii sunt în plin proces de dezvoltare ºi modernizare. dependenþa Turciei de resursele ruse de gaz va creºte de la 60 de procente. Din perspectivã geopoliticã este important sã relevãm faptul cã Rusia a înþeles foarte bine importanþa strategicã a conductelor de transport a hidrocarburilor din Marea Caspicã. Conductele pentru asemenea zãcãminte sunt ceea reprezintã drumurile pentru transportul terestru. Construitã de Rusia. în prezent. Cu zece ani în urmã China îºi asigura nevoile de petrol din resurse proprii. regiunea a fost apreciatã din perspectivã americanã drept „un obiectiv strategic ºi comercial“. În mod tradiþional. aceastã conductã a fost suplimentatã cu una nouã care porneºte tot din câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. Cine va controla aceastã regiune va avea un cuvânt greu de spus în evoluþia economicã a lumii viitoare. Cecenia ºi ajunge în portul Novorossiisk de la Marea Neagrã. Prin aceastã conductã. cu puþine legãturi cu exteriorul. Heartland-ul energetic al lumii. atunci probabil cã Rusia ºi-ar fi menþinut acest monopol sub o formulã mai modernã. Datã fiind situaþia din Cecenia. a fost deja terminatã. Rusia se aflã în plin efort de construcþie a unei conducte de gaz submarine de la Novorossiisk cãtre portul turcesc Samsun. aceastã conductã are o capacitate de transport mai mare ºi livreazã petrolul la un preþ mai mic. Dacã lucrurile ar fi evoluat pe o cale obiºnuitã. Implicarea Rusiei în regiune include controlul asupra a douã conducte petroliere: una care porneºte dinspre câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. În sfârºit. chiar dacã rezervele sunt plasate într-o regiune care este departe de a fi stabilã. dezenclavizeazã bogãþiile caspice ºi le disponibilizeazã pe mai multe rute de transport. Creºterea demograficã ºi dezvoltarea economicã vor face din aceastã zonã adevãratul pivot central. pe când în statele dezvoltate existã o maºinã la 2 locuitori.

Azerbaidjan 309 Harta 24: Rezervele de petrol ºi gaze naturale din Asia Centralã (apud Revue Française de Géopolitique. CHINA Ucraina RUSIA Rezerve de petrol ºi de gaze naturale Principalele conducte construite deja Novorosiisk Marea Caspicã Uzbekistan Turkmenistan Baku Conducte în curs de construcþie Marea Neagrã 1 2 Kîrgîstan Tadjikistan Georgia Porturi ºi noduri de transport petrolier Þãri care au iniþiat proiecte de construire a conductelor USA Tbilisi Turcia Iran Afganistan SUA ARAB. Armenia 2. Ceyhan Marea Mediteranã Prezenþe militare americane dupã 11 septembrie Numãrul de soldaþi americani Pakistan India Baze aeriene americane 1. 268) . INDIA FR. nr. p.Rusia Kazahstan Þãrile care se învecineazã cu Asia Centralã Poligonul rusesc Þãrile Asiei Centrale JAP. 1/2003.

care sã nu fie dependente de Rusia. ceea ce probabil cã reprezintã ºi interesul ei strategic pe termen mediu în regiune. Mai sunt în discuþie ºi alte douã conducte. dimpotrivã. vom observa cã hidrocarburile din Caspica sunt programate sã ajungã cu precãdere în Occident. De pildã. þara cu zãcãmintele petrolifere cele mai importante din zonã. un acord prin care Kazahstanul se angajeazã sã exporte 15 milioane tone pe an prin oleoductul care merge spre þãrile baltice ºi alte 2. Prezenþa americanã în zonã a stimulat ºi a încurajat construirea altor conducte. una care sã treacã prin Afganistan spre Pakistan ºi. a doua þarã ca importanþã din punctul de vedere al resurselor. ar merita relevat cã hidrocarburile din Asia Centralã nu ajung deocamdatã în Asia de Sud sau în cea de Est. Cu o valabilitate pe o perioadã de 15 ani. acordul asigurã din partea Rusiei un gen de control asupra majoritãþii tranzitului de petrol kazah. De altfel. Rusia a semnat în 2002 cu Kazahstanul. Ceea ce poate sã însemne o opþiune foarte serioasã ºi pentru exploatarea în comun ºi. Cu Turkmenistanul. S-a spus cã mizele care se joacã în jurul Caspicii sunt un joc cu sumã zero. Dimpotrivã. Semnificaþia acestor douã proiecte trebuie corelatã cu încetarea monopolului rusesc în ceea ce priveºte transportul hidrocarburilor din Caspica. locul pe care a fost plasat în ecuaþia de securitate a regiunii dintre Marea Caspicã ºi Oceanul Indian. care sã ajungã în Turcia ºi de aici la Marea Mediteranã. În acelaºi . care ar opune Washingtonul Iranului ºi Moscovei. dacã nu imposibil.310 Geopolitica mobilitate ºi capacitate de adaptare la contexte ºi realitãþi schimbate. Fãrã îndoialã cã Iranul a pierdut mult ca poziþie în confruntarea de interese din jurul Caspicii. mai ales în China. Dovadã cã Rusia a adoptat o atitudine de expectativã ºi nu s-a implicat în noul proiect. mai ales al celor de gaz. Faptul cã SUA au sprijinit dezenclavizarea bogãþiilor naturale din zonã nu pune sub semnul întrebãrii ci. chiar dacã nu mai exercitã monopolul. spre India. Atentatele de la 11 septembrie ºi decizia SUA de a interveni în Afganistan au arãtat importanþa strategicã a spaþiului central-asiatic. ar fi fost ºi foarte dificil. Washingtonul ºi Moscova au acþionat mai degrabã în lumina corelãrii intereselor strategice. ca Rusia sã fie exclusã dintr-o regiune unde a fost prezentã de mult timp ºi unde are un rol de jucat multã vreme. dacã analizãm infrastructura construitã sau aflatã în construcþie. În orice caz. mai departe. În toamna lui 2002 a început construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan ºi tot atunci s-a discutat lansarea unui gazoduct BakuTbilisi-Erzerum. Ceea ce a ºi schimbat dintr-o datã statutul sãu.5 milioane tone prin cel care ajunge la Novorossiisk. pentru transportul resurselor respective prin conducte ruseºti. deºi ambele regiuni simt acut nevoia de aceste resurse. deþine o preponderenþã indiscutabilã în transportul acestor bogãþii. ca un loc de primã importanþã în lupta împotriva terorismului. pune în luminã existenþa unui condominiu rusoamerican în ceea ce priveºte hidrocarburile caspice. Coabitare militarã ruso-americanã Celãlalt motiv care a sporit importanþa regiunii este cel strategic. alta spre China. eventual. Rusia are de asemenea un acord de explorare în comun a zãcãmintelor de petrol ºi de gaze de care dispune þara. Desigur cã Rusia.

000. în sensul cã nu a formulat restricþii faþã de operaþiunile trupelor americane. Este de remarcat cã intenþia Washingtonului de a plasa trupe în regiune a primit un rãspuns favorabil din partea statelor central-asiatice. Uzbekistanul. p. pânã acum SUA au creat 13 baze militare în nouã þãri din jurul Afganistanului. „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après le 11 septembre 2001“. dar cu condiþii restrictive. Prezenþa militarã americanã în Asia Centralã (cifre valabile în februarie 2002) Þara Uzbekistan Republica Kirghizã Tadjikistan Turkmenistan Kazahstan Nivelul prezenþei americane 1. Aºa s-ar explica ºi insistenþa Americii de a fi prezentã în spaþiul central-asiatic. Fireºte cã rãspunsul favorabil a fost ºi el gradat. posibilitate de creºtere a numãrului de soldaþi la 2. drept de survol Sursa: Mohamed-Reza Djalili. între 1. a anunþat la nici o sãptãmânã de la atacurile teroriste de la 11 septembrie disponibilitatea de a primi forþe militare americane pe propriul teritoriu. Preºedintele Tadjikistanului a exprimat aceeaºi disponibilitate. „Pãtrunderea SUA în Asia Centralã reprezintã o încercuire care cautã sã rezolve problema Iranului ºi a Irakului ºi sã controleze Orientul Mijlociu.000 de soldaþi americani fuseserã deja aduºi la baza uzbecã Karshi-Khanabad. Trupele americane din aceste zone au crescut de la 25. dreptul de utilizare a bazei de la Kulyab – aflatã la numai 40 de kilometri de frontiera afganã – nu a fost acordat decât mai târziu. În cele din urmã ºi Kazahstanul a oferit posibilitatea utilizãrii aeroporturilor sale. Potrivit relatãrilor din ziarele americane. Thierry Kellner. 1/2003. înaintea declanºãrii .500 ºi 2. situat lângã capitala Biºkek (fosta Frunze). În vara lui 2002. Republica Kirghizã ºi Tadjikistanul au acceptat ºi ele sã primeascã trupe americane. SUA au menajat orgoliul ºi interesele ruseºti deoarece pentru ele Asia Centralã erau doar o etapã. Celelalte state din zonã ºi-au oferit colaborarea fãrã însã a accepta prezenþa americanã pe propriul teritoriu. de pildã. Revue Française de Géopolitique. a Heartland-ului energetic al globului. nr.Poligonul rusesc 311 t