1

Cuprins

ARGUMENT ....................................................................................................................... pag. 2 CAP. I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE.............................................................. pag. 5 CAP.II. CLASIFICAREA DIODELOR................................................................................. pag. 14 CAP.III. TIPURI DE DIODE................................................................................................... pag. 15 CAP.IV. REDRESAREA, CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR .......... pag. 20 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... pag. 28 ANEXA 1.............................................................................................................................. pag. 29 ANEXA 2.............................................................................................................................. pag. 30

1

2

ARGUMENT

Lumea modernă, dominată de efectele ultimelor descoperiri tehnico-ştiinţifice, de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită astăzi, mai mult ca oricând, formarea personalităţilor rapid adaptabile la noile schimbări, ca posibile să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai complexe şi mai neprevăzute. Evoluţia rapidă a civilizaţiei impune şcolii contemporane pregătirea generaţiilor tinere astfel încât acestea să se poată integra, fără dificultăţi, în societatea informaţională de mâine. Automatizarea şi cibernetizarea implică tot mai multe procesele intelectuale în prelucrarea şi interpretarea datelor oferite de computere intensificând domeniile concepţiei, comenzii, controlului, şi organizării muncii. Tehnologia condiţionează cercetarea ştiinţifică modernă, devenind totodată o componentă indispensabilă a culturii generale. Educaţiei îi revine, mai mult ca oricând, un rol decisiv în dezvoltarea socială şi transformările calitative ale vieţii. Ca urmare, programul de instruire în şcoală trebuie să fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, tinerii fiind învăţaţi să descopere noi instrumente ale cunoaşterii, să pună noi probleme, să găsească noi soluţii. Orizontul de cultură generală nu mai este complet fără modulul tehnic şi cel tehnologic, care permit absolvenţilor nu numai policalificări rapide ci şi înţelegerea mai profundă a sensului marilor invenţii şi descoperiri, stimulându-le curiozitatea ştiinţifică, spiritul de cercetare şi descoperire. În acest context, electronica este disciplina de învăţământ, căreia îi revine o responsabilitate deosebită. Extraordinara sa dezvoltare, pătrunderea în toate domeniile de activitate ştiinţifico- tehnice, industriale şi economico-sociale impun pregătirea unei forţe de muncă, atât la nivel mediu cât şi la nivel superior, în rezonanţă cu cerinţele actuale ale societăţii. Istoria electronicii Pe măsura ce aplicaţiile electronicii se diversifică, încercarea de a-i da o definiţie şi de a-i marca teritoriul devine din ce în ce mai greu de realizat. S-ar putea spune, totuşi, că electronica este ansamblul tehnicilor şi ştiintelor care utilizează proprietăţile electronilor şi, în general, anumite particule pentru a primi, trata şi transmite date. Istoria acestei discipline este, cu alte cuvinte, indisolubil legată de cea a electronului. Tubul lui Crookes În 1878, pornind de la lucrările germanului Wilhelm Hittorf, William Crookes a efectuat un experiment în care a utilizat, la început, un tub din sticla în care a creat un vid gazos; în aceasta incintă a fixat doua plăci metalice (electrozi) între care a stabilit o diferenţă de potenţial electric. El a constatat în urma acestui experiment că între doi electrozi circulă un curent electric. În timpul experimentului, Crookes a introdus, la un moment dat, un factor nou si decisiv, care i-a permis să desprindă o concluzie importantă Plasând tubul între polii unui magnet foarte puternic, el a constatat ca raza este deviata de la direcţia sa primară. Aceasta sensibilitate la acţiunea câmpului magnetic i-a permis fizicianului englez să probeze natura crepusculară a razei studiate. În principiu, aceasta rază, numită catodică, deoarece iese tot timpul din elecronul negativ (catod), este un flux de corpusculi purtători de electricitate negativă, care au fost denumiti "electroni". Efectul Edison Cercetările pe această temă au fost preluate şi de alţi fizicieni, unul dintre ei fiind americanul 2

3 Thomas Edison, care, în 1879, a realizat prima lampă electrică dotată cu filament de carbon. Invenţia sa prezenta, însă, inconvenientul că se înegrea pe măsura ce era folosită. În 1883, atunci când a încercat să afle care este sursa acestei probleme, Edison a remarcat că, în anumite condiţii de presiune şi voltaj, în interiorul lămpii apare o lumină de culoare albastră. El a desprins concluzia ca problema se datorează curentului care circulă între cele două fire de alimentare a filamentului de carbon. Acest fenomen, denumit apoi "efectul Edison", nu a primit o explicatie clară decât la începutul secolului al XX-lea, graţie lucrărilor lui Thomson şi a unuia dintre discipolii săi, Owen Richardson. Primul a demonstrat ca lumina colorată observată în lampă conţine aer rarefiat sau un gaz, care apare la trecerea electronilor de la catod la anod (electrodul pozitiv). Richardson a aplicat rezultate obtinute de profesorul său la efectul Edison şi a stabilit că electronii sunt emişi de filamentul incandescent. În 1903, el a dezvoltat o teorie pe baza acestui fenomen fizic până atunci necunoscut, pe care a denumit-o "emisia termoionică a electronilor de către metale". Descoperirea electronului În 1897, savantul britanic Joseph Thomson a reuşit, după mai multi ani de studiu, să furnizeze dovada ca, în condiţii speciale, atomul emite particule mult mai mici decât el (pâna la acea dată atomul a fost considerat cea mai mica parte a materiei). Înainte de a descrie cu exactitate aceste particule, Thomson le-a determinat anumite caracteristici fizice şi a folosit pentru prima dată termenul de "electron" pentru a le identifica. Pornind de la aceste remarcabile rezultate, fizicienii au elaborat o teorie, numită electronică, a materiei. Conform acesteia, atomii sunt constituiţi din două tipuri de particule: electronul (sarcina electrică negativă) şi protonul (încărcat pozitiv). Au urmat apoi mai multe încercari de reprezentare a atomului, dar singurul care a reuşit să-şi impună teoria a fost, ceva mai târziu insă, Niels Bohr. Dioda lui Fleming În 1904, cercetările suscitate de tehnica telefoniei fără fir au permis realizarea primului dispozitiv electronic: dioda. În acea epoca, receptarea undelor, purtatoare de mesaje sonore, necesită o operaţiune delicată analogă filtrării. Provenite de la statia receptoare, aceste unde prezentau un curent electric alternativ care nu avea nici o utilitate practică; înainte de a asigura funcţionarea corecta a receptorului era necesară, deci, transformarea sa în curent continuu, ceea ce înseamnă ca trecerea curentului alternativ nu trebuia permisă decât într-un sens. Ideea de a utiliza efectul Edison pentru redresarea curentului alternativ i-a venit britanicului John Fleming. El a plasat doua plăci metalice în interiorul unei lămpii vide de gaz: una (catodul) era negativă din punct de vedere electric în raport cu cealaltă (anodul). Încălzit, cu ajutorul unei baterii anexe, catodul a constituit o sursă de electroni, care, purtători ai unei sarcini electrice negative, erau atraşi de anod, unde erau strânsi şi unde deplasarea lor producea un curent electric continuu. Migrarea lor nu avea loc decât de la catod spre anod. În aceste condiţii, lampa nu funcţiona decât atunci când tensiunea din anod era superioară celei din catod, comportându-se ca un redresor vis-a-vis de curentul alternativ: îl lasă să treaca atunci când potenţialul era pozitiv şi îl oprea atunci când era negativ. Acest tip de lampă a căpătat denumirea de "dioda". Trioda În anul 1907, americanul Lee De Forest şi-a îndreptat atenţia asupra unui detector de semnale radiotelegrafice ceva mai perfecţionat decât dioda. În cadrul experimentelor sale, americanul a avut ideea de introduce între cele două plăci de metal un al treilea electrod, în forma de grilă, şi a constatat că poate acţiona asupra curentului ce traversează dioda variind tensiunea aplicată aceste grile. Aceasta metoda de control a curentului cu ajutorul unei grile s-a dovedit mai eficace şi mai sensibilă decât căldura variabilă impusa de Fleming catodului. Invenţia lui De Forest, un element fundamental al electronicii moderne, a căpătat denumirea de "triodă". Modelul atomic al lui Bohr Conform danezului Bohr, atomul se compune dintr-un nucleu central, în jurul căruia se deplasează electronii, animaţi de o mişcare comparabilă cu cea a planetelor în jurul Soarelui. Nucleul conţine protoni şi, cum a demonstrat britanicul James Chadwick în 1932, neutroni (particule neutre din punct de vedere electric). Bohr a insistat foarte mult asupra rolului extrem de important al electronilor cei mai externi, care determină reactivitatea chimică a unui element. Fiind relativ departe de nucleu, aceşti corpusculi negativi sunt supuşi unor forte electrostatice slabe, putând, în aceste cazuri, să se sustragă 3

descoperirile din domeniul electronicii nu se vor opri la acest stadiu. fabricate separat. siliciu etc). o slabă tensiune de alimentare. În lucrarea de faţă. cercetătorii americani John Barden. în schimb. un circuit electronic era format din elemente distincte. doresc să prezint dioda semiconductoare. Este vorba despre tranzistor. ce constituie curentul electric. stă la bază a numeroase fenomene fizice. în general. în condiţiile în care aplicaţiile lor practice contribuie la îmbunătăţirea vieţii. 4 . Un circuit integrat. era realizat plecându-se de la un bloc monolitic de semiconductor (germaniu. care au permis o diminuare drastică a numărului componentelor electronice dintr-un anumit aparat. Pâna la descoperirea integratelor.4 acestei atracţii şi să se deplaseze liber între atomi. Circulaţia lor. Mai aproape de noi au fost inventate circuitele integrate. Cu sigurantă. şi apoi conectate prin fire imprimate pe un suport izolant. Fapt care nu poate decât să ne bucure. în care se puneau toate elementele de bază ale circuitului electronic printr-o simplă adiţie de elemente care jucau rolul impurităţilor. Walter Bratain şi William Shokley au pus la punct un dispozitiv care a revoluţionat electronica şi care a substituit tuburile cu vid în foarte multe domenii. Realizări contemporane În 1948. Acest fapt permitea o extraordinară minimalizare a dimensiunilor materialului folosit. dimensiuni reduse. care prezintă numeroase avantaje în raport cu tuburile clasice: lipsa curentului pentru încălzire.

spunem că dioda este polarizată invers. săgeţile indică deplasarea reală a electronilor prin diodă. Cea mai folosită diodă în circuitele electronice este cea semiconductoare. Fig.5 CAP. dioda fie va permite trecerea curentului spre lampă. Polarizarea directă Atunci când polaritatea bateriei este astfel încât este permisă trecerea electronilor prin diodă. Polarizarea inversă Invers. 1. când trecerea electronilor este blocată datorită inversării bateriei. Simbolul diodei Conectarea în circuit Fig. deşi există şi alte tehnologii. 5 . NOŢIUNI GENERALE DESPRE DIODE Definiţia diodei Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcţie.I. 2. Simbolul diodei Simbolul diodelor semiconductoare este prezentat în următoarea figură. fie o va bloca. spunem că dioda este polarizată direct. Conectarea diodei în circuitul electric simplu La conectarea într-un circuit simplu. în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. format dintr-o baterie şi o lampă.

Măsurarea tensiunii din circuit Să reluăm circuitul de mai sus. iar curgerea fluidului nu mai este posibilă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul diodelor. 6 . O supapă de închidere permite trecerea fluidului doar într-o singură direcţie. ca la un întrerupător: „închisă”. când este polarizată şi „deschisă” când este polarizată invers. dar folosind de această dată un aparat de măsură pentru determinarea căderilor de tensiune pe diferite componente ale circuitului. Dioda precum o supapă de închidere (analogie) Fig. diferenţa de presiune pe suprafaţa valvei va duce la închiderea acesteia. Explicaţie Fig. Dioda ca o supapă de închidere Comportamentul diodei este analog comportamentului dispozitivului hidraulic denumit supapă de închidere. doar ca în acest caz presiunea este reprezentată de tensiune. Dacă „polaritatea” presiunii este de sens contrar. Supapele de închidere sunt de fapt dispozitive controlate cu ajutorul presiunii: acestea se deschid şi permit trecerea fluidului dacă „polaritatea” presiunii pe suprafaţă lor este corectă. 3.6 Putem să ne gândim la diodă. 4.

Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune pn prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă. 5. astfel încât majoritatea tensiunii disponibile la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe lampă (sarcină). dioda devine polarizată invers. faţa de căderea de tensiune pe un întrerupător mecanic (câţiva mV). metal.în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers).în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct). Singura diferenţă notabilă este căderea de tensiune mult mai mare la bornele diodei (0. Putem considera dioda ca fiind un întrerupător „automat” (se închide când este polarizat direct şi se deschide când este polarizat invers). existenţa zonei de golire înguste în jurul joncţiunii P-N previne apariţia curentului (figura alăturată (a)). ca şi dioda cu vid: . Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională. catodul. iar joncţiunea n . şi prin urmare aceasta se comportă precum un izolator.7 O diodă polarizată direct conduce curent şi prezintă o cădere mică de tensiune la bornele sale.7 V). Dacă polaritatea bateriei este inversată. Simbolul diodei Regiunea p a joncţiunii constituie anodul diodei. 7 . Dacă nu există nicio tensiune aplicată la bornele diodei semiconductoare. iar căderea de tensiune pe sarcină va fi egală cu zero. şi toată tensiunea disponibilă la bornele sursei de alimentare se regăseşte pe diodă. . Această cădere de tensiune de polarizare directă se datorează acţiunii zonei de golire formată de joncţiunea P-N sub influenţa tensiunii aplicate. Fig. ceramică sau plastic. Purtătorii de sarcină aproape că lipsesc în zona de golire.

care pentru diodele de siliciu este în mod normal 0. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unei anumite tensiuni minime. 7. Pentru funcţionarea corectă a diodei însă. 6. zona de golire se extinde şi blochează şi mai bine trecerea curentului prin dispozitiv. zona de golire trebuie să dispară complet. zona de golire devine mult mai subţire (figura alăturată (a). Pentru analiza circuitelor electronice simplificate. denumită tensiune de polarizare directă (figura alăturată (b)).7 V. iar rezistenţa faţă de curent scade. polarizare parţială). Ecuaţia diodei 8 . iar pentru cele de germaniu de doar 0. Polarizarea directă a diodei Dacă dioda este polarizată direct însă. putem considera căderea de tensiune pe diodă ca fiind constantă (nu depinde de valoarea curentului prin diodă). Polarizarea inversă a diodei Dacă dioda este polarizată invers.3 V. Tensiunea de polarizare directă Fig.8 Fig. Căderea de tensiune la bornele diodei rămâne aproximativ constantă pentru o gamă largă de curenţi prin diodă.

Termenul q/KT descrie tensiunea produsă în joncţiunea P-N datorită acţiunii temperaturii. nu permite curentului să treacă prin ea datorită extinderii zonei de golire. această temperatură este de aproximativ 26 mV. De asemenea.7 (siliciu) sau 0.718) q = sarcina electronului (1. în realitate există un mic curent de scurgere ce trece prin diodă chiar şi la polarizarea inversă.6 ∙10-19 C) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) N = factor de idealitate sau coeficient de emisie (între 1 şi 2) k = constanta lui Boltzmann (1. 9 . Ecuaţia simplificată a diodei unde. căderea de tensiune rămâne constantă la 0. Curentul invers Deşi o diodă polarizată invers.9 unde. sau Vt. la bornele diodei. aceasta fiind şi motivul pentru care se consideră că. o joncţiune P-N polarizată direct poate fi folosită ca un dispozitiv de determinare a temperaturii. şi considerând factorul de idealitate ca fiind 1. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui euler (2. iar această utilizarea poate fi înţeleasă doar dacă înţelegem în primul rând ecuaţia diodei de mai sus. putem simplifica ecuaţia de mai sus şi să ajungem la următoarea relaţie.718) VD = tensiunea aplicată la bornele diodei (V) Cunoscând acest fapt. Aceste ecuaţii nu trebuie neapărat luată în considerare la analiza circuitelor simple cu diode. din moment ce temperatura este un factor în ecuaţia diodei.38∙10-23) T = temperatura joncţiunii (K) Ecuaţia exactă ce descrie curentul printr-o diodă poartă numele de ecuaţia diodei. Această variaţie este foarte mică. şi poartă numele de tensiune termică. ci este menţionată aici doar pentru a înţelege faptul că există o variaţie a căderii de tensiune la bornele diodei pentru diferite valori ale curenţilor prin diodă. La temperatura camerei. şi ele pot fi înţelese doar în contextul acestei ecuaţii. Totuşi. ID = curentul diodei (A) IS = curentul de saturaţie (aproximativ 10-12 A) e = constanta lui Euler (2. unele circuite folosesc în mod intenţionat relaţia curent/tensiune a joncţiunii P-N.3 V (germaniu).

dioda va fi distrusă datorită unei condiţii denumită străpungere. Această tensiune inversă maximă poartă numele de tensiune de străpungere (inversă).10 iar acest curent poartă numele de curent invers. Dacă această tensiune devine prea mare. Graficul curent-tensiune al diodei Conectarea diodei la ohmmetru Fig. Conectarea diodei la ohmmetru 10 . Tensiunea de străpungerea creşte odată cu creşterea temperaturii şi scade cu scăderea temperaturii . Variaţia curent-tensiune a diodei Fig. Curentul invers poate fi însă ignorat pentru majoritatea aplicaţiilor. 8. 9. Tensiunea de străpungere Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare.exact invers faţă de tensiunea de polarizare directă. notată cu Vs.

dar valoarea rezistenţei obţinute din măsurătoare nu ne este de niciun folos. Totuşi. acest lucru nu este valabil pentru toate multimetrele. aparatul ar trebui să indice o rezistenţă foarte mare (figura alăturată (b)). Cu alte cuvinte. Neajunsuri Problema folosirii unui ohmmetru pentru verificarea unei diode. Verificarea diodei 11 . nu şi cantitativă. un ohmmetru poate doar să ne spună dacă dioda funcţionează (dacă aceasta conduce curent). La majoritatea multimetrelor digitale. atunci când aparatul este trecut pe funcţia „Ω”. Utilizarea funcţiei speciale de „verificare diodă” Fig. ci este o mărime dependentă de ambele cantităţi şi variază substanţial în funcţie de ohmmetrul folosit pentru efectuarea citirii.73 Ω la polarizarea directă. este că indicaţia afişajului are doar valoare calitativă.11 Din moment ce o diodă nu este nimic altceva decât o valvă uni-direcţională de curent. Folosirea corectă ohmmetrului Desigur. în acest caz. aparatul de măsură ar trebui să indice o rezistenţă foarte mică (figura de alăturată (a)). această valoarea nu este folositoare unui tehnician sau proiectantului circuitului. sonda roşie reprezintă terminalul pozitiv iar sonda neagră reprezintă terminalul negativ. putem verifica acest lucru folosind un ohmmetru alimentat în curent continuu (cu baterie). („OL” reprezintă o valoarea prea mare ce nu poate fi indicată de aparatul de măsură (din engl. putem considera rezistenţa ca fiind infinită). 10. Această valoare nu reprezintă nici căderea de tensiune la polarizarea directă şi nici rezistenţa materialului semiconductor din diodă. iar la conectarea inversă. Dacă un ohmmetru indică o valoare de 1. existând posibilitatea ca sonda neagră să fie pozitivă (+) şi cea roşie negativă (-). determinarea polarităţii diodei (care terminal este anodul şi care catodul) necesită ca în primul rând să cunoaştem care din sondele aparatului de măsură este cea pozitivă (+) şi care sondă este cea negativă (-). La conectarea diodei într-o anumită direcţie. atunci când aparatul este setat pe măsurarea rezistenţelor. Over-Limit).

atunci când această tensiune este atinsă în mod repetat. sunt următoarele: VRRM . un rezistor şi un voltmetru. tensiunea directă este descrisă de ecuaţia diodei. valoarea tensiunii de polarizare directă indicată de aceste aparate va fi de obicei mai mică decât valoarea „normală” de 0.tensiunea maximă inversă de curent continuu. fără distrugerea acesteia. 11. Lista parametrilor Principalele caracteristici ale diodelor. această valoare ar fi infinită. Ideal. Măsurarea tensiunii de polarizare Totuşi. VR sau VDC . această valoare a fi infinită. valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. în volţi. Ideal. Folosirea unui circuit special Fig. dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziţie în faţa deplasării electronilor. În realitate.7 V. unele multimetre digitale sunt prevăzute cu o funcţie specială de „verificare a diodei” ce indică tensiunea reală de polarizare directă a diodei. Ideal. folosind o baterie. de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. este tensiunea maximă inversă la care poate rezista dioda.12 Din acest motiv. IF(AV) .valoarea maximă (medie) a curentului direct. în loc de o rezistenţă în ohmi. trecute în cataloage. Principiul de funcţionare al acestor aparate de măsură constă în forţarea unui curent mic prin diodă şi măsurarea căderii de tensiune dintre cele două borne ale diodei. putem realiza un circuit electric precum în figura alăturată. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă 12 . această valoare ar fi zero: ideal. este valoarea maximă a tensiunii la care dioda poate funcţiona neîntrerupt.tensiunea (de polarizare) directă maximă. sau dacă vrem să măsurăm tensiunea de polarizare directă a diodei folosind un curent mai mare. VF . Dacă nu avem la dispoziţie un multimetru cu funcţie de verificare a diodelor. deoarece curentul furnizat de aparatul de măsură prin diodă este foarte mic.tensiunea inversă repetitivă maximă.

reprezintă diferenţa dintre temperatura joncţiunii şi temperatura aerului exterior diodei (R(Θ)JA). IR . în ciuda eforturilor susţinute de răcire a mediului exterior diodei. Ideal. PD . Ideal. Valoarea este exprimată în oC/W. CJ .puterea maximă disipată totală.rezistenţa termică. reprezintă capacitatea intrinsecă joncţiunii. TSTG . acest lucru duce la limitarea puterii maxime disipate. Căldura reprezintă punctul critic al dispozitivelor semiconductoare: acestea trebuie menţinute la o temperatură cât mai apropiată de temperatura camerei pentru funcţionarea lor corectă şi o durată de funcţionare cât mai lungă. ceea ce ar înseamna că învelişul (carcasa) diodei ar fi un conductor şi radiator termic perfect. această valoare ar fi infinită. reprezintă curentul de vârf maxim pe care dioda îl poate conduce la polarizare directă. Din nou. această valoare ar fi zero: dioda se „stinge” imediat după inversarea polarităţii. pentru o diodă de comutaţie rapidă. această valoare ar fi zero. valoare dată de obicei în oC. de ordinul picofarazilor (pF).13 căldură poate „suporta” joncţiunea P-N. această valoarea este mică în comparaţie cu valoarea curentului maxim de polarizare directă. 13 .temperatura de depozitare.temperatura de funcţionare a joncţiunii.timpul de revenire invers. În realitate. Această valoare este de obicei foarte mică. datorită comportării zonei de golire precum un dielectric între anod şi catod. Ideal. sau dintre joncţiune şi contacte (R(Θ)JL).capacitatea tipică a joncţiunii. Ideal. reprezintă temperatura maximă admisă a joncţiunii P-N a diodei. iar tensiunea de polarizare directă depinde atât de curent cât şi de temperatura joncţiunii. Ideal.curentul maxim de polarizare inversă. având în vedere că puterea disipată reprezintă produsul dintre curent şi tensiune. reprezintă durata de timp necesară „stingerii” diodei atunci când tensiunea la bornele sale alternează între polarizare directă şi polarizare inversă.curentul de polarizare directă maxim. Pentru o diodă redresoare tipică. reprezintă valoarea temperaturii de stocare a diodelor (nepolarizate). această valoare este limitată de capacitatea termică a joncţiunii diodei. deoarece o diodă perfectă ar bloca toţi curenţii atunci când este polarizată invers. R(Θ) . reprezintă valoarea curentului prin diodă la polarizarea inversă şi aplicarea tensiunii de polarizare inversă maximă de curent continuu(VDC). reprezintă valoarea puterii (în Watt) pe care dioda o poate disipa fără ca această putere să ducă la distrugerea diodei. fără ca acest curent să ducă la distrugerea diodei. O rezistenţă termică ridicată se traduce prin faptul că dioda va stoca o temperatură excesivă în jurul joncţiunii (punctul critic). pentru o anumită putere disipată. TJ . Mai este cunoscut şi sub numele de curent de scăpări. IFSM sau if(vârf) . această valoare ar fi infinită. fiind capabil să transfere energie sub formă de căldură dinspre joncţiune spre mediul exterior (sau spre contacte) fără nicio diferenţă de temperatură existentă în grosimea carcasei. timpul de revenire este de ordinul zecilor de microsecunde (ms). această valoare ar fi infinită. Această valoare este limitată de capacitatea termică a diodei. trr . această valoare ar fi zero. Ideal. şi este de obicei mult mai mare decât valoarea curentului mediu datorită inerţiei termice. acest timp poate ajunge la doar câteva nanosecunde (ns).

Fig.II. curentul (invers) creşte rapid. de la care creşte rapid cu creşterea tensiunii U. Curentul este egal cu zero. În relaţia de mai sus i şi u reprezintă curentul care trece prin diodă respectiv tensiunea la bornele ei la un moment dat în planul i-u. În Tabelul 1.1) se prezintă clasificarea diodelor semiconductoare după procesul tehnologic de realizare. diodele semiconductoare sunt parcurse de curenţi foarte mici (de ordinul microamperilor sau nanoamperilor). CLASIFICAREA DIODELOR Clasificarea diodelor semiconductoare se poate face după tehnologia de fabricaţie şi după domeniul de aplicaţie.3 V pentru diode cu germaniu şi 0. peste această valoare.14 CAP.6 – 0. Caracteristici principale ale diodelor semiconductoare Caracteristica directă. valori tipice pentru tensiunea de prag sunt cuprinse între limitele 0. 12.7 pentru diode cu siliciu. Caracteristica inversă a diodelor semiconductoare este puternic dependentă de temperatură. Caracteristica inversă. La utilizarea diodelor semiconductoare este necesar să se ţină seama de două limitări importante: curentul direct maxim şi tensiunea inversă maximă. La creşterea tensiunii inverse aplicate diodei. Puterea de disipaţie maximă. Tensiunea la care apare acest fenomen se numeşte tensiune de străpungere. Puterea maximă de disipaţie Pdmax este determinată prin produsul: i ⋅ u ≤ Pd max .1 (vezi Anexa nr.2 (vezi Anexa nr.2 unde limitele de funcţionare fără pericol ale unei diode semiconductoare sunt haşurate. dioda se poate distruge. relaţie care este reprezentată grafic în figura 1. La polarizare inversă. Hiperbola de disipaţie pentru o diodă semiconductoare 14 . chiar la variaţii mici ale tensiunii inverse aplicate diodei. Dacă această creştere a curentului invers nu este evitată sau limitată. până la o anumită valoare numită tensiune de prag. În Tabelul 1. depăşirea acestor mărimi poate produce distrugerea diodei.2) se propune o clasificare a diodelor semiconductoare după funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în circuitele electronice.2 – 0.

p+ s n+ Fig. Dioda redresoare III. Dioda funcţionează într-un regim de străpungere controlat. iar regiunea n+ cu un aliaj aur-stibiu. Tensiunea de străpungere ridicată este asigurată de regiunea s care la aplicarea unei tensiuni inverse se goleşte de purtătorii de sarcină mobili şi devine o regiune de sarcină spaţială.2. într-o gamă largă de variaţie a curentului invers. fără sa se distrugă. 14. Structura unei diode redresoare Acest tip de diodă poate fi realizat prin aliere. 13. Joncţiunea apare la contactul cu stratul n+ dacă s este de tip p şi la contactul p+ dacă s este de tipul n.15 CAP. Dioda redresoare Diodele redresoare se construiesc de obicei din trei straturi: un strat p+ cu concentraţie mare de impurităţi acceptoare. regiunea p+ se realizează cu aluminiu. iar regiunea n+ cu un aliaj staniu-stibiu.300 Ωcm şi un strat n+ cu concentraţie mare de impurităţi donoare. Dioda Zener Este o diodă stabilizatoare de tensiune. În conducţia directă dioda prezintă o rezistenţă ohmică de valoare mică datorită faptului că regiunea s este saturată de purtătorii de sarcină injectaţi din regiunea n+ sau p+. cât si puterea disipată sunt menţinute la valori pe care dioda le poate suporta în regim permanent. un strat s cu concentraţie foarte mică de impurităţi având o rezistivitate ρ = 30. Pentru diodele cu siliciu aliate. Funcţionarea ei se bazează pe proprietatea joncţiunii p-n de a avea în regiunea de străpungere o tensiune la borne constant.. 15 . Fig. În cazul diodei cu germaniu aliată regiunea p+ se realizează cu indiu. în care atât curentul. TIPURI DE DIODE III.. difuzie sau epitaxie.III.1.

apare curentul tunel. Dioda tunel Are o concentraţie mare de impurităţi. deci dioda nu prezintă conductţe unilaterală. ca pe o anumită porţiune la creşteri ale tensiunii corespund mişcări ale curentului. 15. III. ducând la micşorarea lătimii regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni). apare un fenomen numit efectul tunel. În acest domeniu dioda prezintă o rezistenţă negativă. Datorită acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar dacă lipseşte energia suplimentară. Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul watilor. care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. caracteristica ce se deosebeşte de cea a unei diode semiconductoare prin următoarele: . -când este polarizată invers (. Semnul convenţional al diodei Zener Funcţionarea diodei zener este caracteristică următoarelor mărimi: 1) Tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de străpungere. poate avea valori între 4-200 V) 2) Rezistenţa dinamică (este rezistenşa internă a diodei în regiunea de străpungere) Rd = DU/DI . adică Uz mai mic de 6V şi pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V.3. fără să se deterioreze) 4) Putere maximă disipată (este produsul dintre tensiunea de străpungere şi curentul invers maxim. 3) Curentul invers maxim (este valoare maximă a curentului pe care o poate suporta diode. are valori cuprinse între 0.în regiunea de polarizare inversă dependenţa curent-tensiune este liniară. arseniura de galiu acest raport depaseşte valoare 15. Tot datorită acestui effect. Pentru o bună funcţionare este de dorit. pentru valori mici ale tensiunii.în regiunea polarizării directe. Datorită acestei lăţimi mici a barierei de potenţial.pe anod si + pe catod) funcţionează în regim de străpungere. Dacă se foloseşte material semiconductor. care reprezintă variaţia tensiunii de stabilizare pentru o variaţie a temperaturii de 1grad C .16 Dioda zener este construită din siliciu : -când este polarizată direct (+ pe anod si – pe catod) funcţionează ca o diodă cu joncţiune.acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei. ca raportul dintre curentul maxim şi curentul minim să fie cât mai mare. Aceasta caracteristică arată. caracteristica are forma de „N”. care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune. Fig. .cu cât rezistenţa dinamică este mai mică cu atât tensiunea diodei este mai mică. Caracteristica diodei nu depinde de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe 16 .2-50 W) 5)Coeficientul de temperatură a tensiunii de stabilizare.

Celălalt electrod se continuă cu un conductor de wolfram.5. 17 .circuite basculante monostabile. Aceasta posibilitate de a varia o capacitate într-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesară în circuitele de schimbare a frecvenţei: circuitele de reglaj automat al frecvenţei.oscilatoare de frecvenţe foarte înalte. Semnul convenţional al diodei Varicap III. Aceste diode utilizează proprietatea joncţiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continuă de polarizare inversă (acesta este capacitatea de barieră). . dar puternic la contactul dintre conductori şi monocristal în interiorul acestuia din urmă se formează o regiune de tip p . dioda funcţionează la frecvenţe foarte înalte. 17. III. Acest tip de diodă poate fi folosit ca detector. Fig.4. Este alcătuită din următoarele componente: . Dioda cu contact punctiform Este folosită pentru frecvenţe înalte. care vine în contact cu monocristalul.17 foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz. Dioda Varicap Sunt diode cu joncţiune . cu o capacitate foarte mică ( < 1pF ) Datorita acestei joncţiuni. Semnul convenţional al diodei tunel Datorita caracteristicii în „N” şi a funcţionării la frecvente. Apare astfel o joncţiune de tip p-n de suprafaţă foarte mică. schimbător de frecvenţă sau ca diodă de comutaţie.o capsulă de sticlă străbătută de 2 electrozi metalici. 16. În acest fel. Dacă se trece un impuls de curent scurt. Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare şi cel de iesire. Fig. bistabile şi astabile.amplificatoare de frecvente foarte înalte. La capătul unui electrod se găseşte un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n). ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile. . care funcţionează în regim de polarizare inversă pâna la valoarea de străpungere . aceasta diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite: . precum şi modulaţia frecvenţei. Diodele varicap au capacităţi de ordinul pF sau zecilor de pF şi se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistentă internă mai mare în polarizarea inversă.

Fotodiodă cu contact punctiform: 1 – pastilă de germaniu.7. arseniura de galiu) energia care se degajă în urma procesului de recombinare electron-gol poate fi emisă sub forma de lumină. 4 – fir de tungsten. 5 – carcasa diodei (catod). ajungând în dreptul joncţiunii. 2-electrozi metalici. în aparatele electronice cu citire numerică) Folosirea diodelor luminoase împreună cu un dispozitiv fotosensibil creează un cuplaj optic între două circuite perfect izolate din punct de vedere electric.18 Fig. 20. folosit în realizarea circuitelor optoelectronice. Fotodioda Sunt astfel construite. Diodele luminoase intră în compunerea caracterelor luminoase (cifre. 4-conductor subtire de Wolfram Fig. 2 – lentilă. Structura unei diode cu contact punctiform: 1-capsula de sticla. care se vor deplasa sub acţiunea câmpului electric creat de tensiunea aplicată diodei. diodele luminoase au proprietatea de a emite lumină la trecerea curentului prin ele. Semn convenţional III. 6 – terminal anod. 18 . generează purtători excedentari de sarcină. Fig. 3-semiconductor de tip N. Principiul de funcţionare se bazează pe faptul că în anumite materiale semiconductoare (ex. 19. Radiaţia luminoasă. Construcţia fotodiodei III. litere. Dioida luminoasă Cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de LED-uri (LIGHT EMITTING DIODES). 3 – izolator. încât lumina să pătrundă în dreptul joncţiunii.6. 18. semne) folosite pentru afişarea informaţiilor (ex.

Dioda LED .semn convenţional 19 .19 Fig. 21. 22. Dioda de tip LED Fig.

REDRESAREA. redresarea mono-alternanţă nu este suficientă.20 CAP. Neajunsuri Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă. că mare parte din capacitatea sursei nu este folosită. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare dificil de filtrat. Redresor monoalternanţă Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă. 24. Pe scurt. Utilizare Fig. iar dioda realizează întocmai acest lucru. sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină doar odată la fiecare jumătate de perioadă. ceea ce înseamnă. 23. Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent alternativ dinspre sursă. Acest lucru implică folosirea unui dispozitiv ce permite trecerea electronilor doar într-o singură direcţie. Mai mult. Redresorul mono-alternanţă Fig.IV. Utilizarea redresorului monoalternanţă 20 . CEA MAI RĂSPÂNDITĂ APLICAŢIE A DIODELOR Definiţia redresării Cea mai populară aplicaţia e diodelor este redresarea. înspre sarcină. redresarea reprezintă transformarea curentului alternativ în curent continuu.

avem nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor. lampa nu „clipeşte”. Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă). Prima semi-perioadă Fig. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă folosite la lămpi. şi anume. folosind un transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode. decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului.21 Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a puterii generate pe o sarcină rezistivă. Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţă pulsează mult mai rapid. ci. aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul „lămpii” în poziţia „maxim”. Prima perioadă în funcţionare 21 . şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie. pentru o intensitate luminoasă mai scăzută. Fig. 25. Redresor dublă-alternanţă cu punct median Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale. filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică decât temperatura normală de funcţionare. lampa incandescentă primeşte aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ. un redresor dublă-alternanţă. Schemă de montaj cu redresor dublă-alternanţă Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median. 26. Când întrerupătorul este în poziţie mediu.

polaritatea tensiunii alternative se inversează.22 Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei. şi cealaltă jumătate a secundarului transformatorului. pozitiv sus şi negativ jos. 28. Doar partea de sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz. cealaltă diodă. cea de jos. În acest caz. vor conduce curent. 27. doar dioda de sus va conduce. Modul de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte. A doua perioadă în funcţionare În a doua parte a perioadei. Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. Mai mult. 22 . Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă Fig. iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au fost active la pasul precedent. de aceeaşi polaritate ca şi în cazul precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos. iar dioda de jos este blocată. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. Sarcina „vede” prima jumătate a formei de undă sinusoidale. Sarcina „vede” şi în acest caz o jumătate de formă de undă sinusoidală. când polaritatea tensiunii de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. În această situaţie. nu vor conduce curent. A doua semi-perioadă Fig. diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja existentă.

mărimea şi costul unui astfel de transformator pot fi suficient de mari. Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare) Fig.23 Dezavantaje Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. Aceste utilizează patru diode conectate în punte. Redresor dublă-alternanţă în punte Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. Prin urmare. redresorul dublu alternanţa cu punct median este folosit doar în aplicaţiile de putere mică. Semi-perioadele pozitive Fig. Funcţionarea redresorului în punte Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura alăturată. Dacă circuitul în cauză este un circuit de putere mare. 30. 23 . 29.

Prezentarea funcţionării Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători unele dificultăţi. 31. curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de curgere. căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină datorită diodelor este dublă (0.4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă alternanţă cu punct median. a acestui circuit este mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută. o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă pozitivă pe sarcină.7 ∙ 2 = 1. şi toate indică în aceeaşi direcţie. Avantaje şi dezavantaje Indiferent de polaritatea intrării. dar echivalentă. O reprezentare alternativa. Reprezentarea echivalentă Fig. 24 . 32. Cu alte cuvinte. Astfel. Funcţionarea redresorului în punte – a doua perioadă Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura alăturată. doar că toate diodele sunt poziţionate orizontal. Curgerea curentului are loc prin două diode serie. Este exact acelaşi circuit. pentru ambele polarităţi.24 Semi-perioadele negative Fig.

33.25 Configuraţie trifazată Fig. Redresor trifazat Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a redresorului. Redresor polifazat .sau oricărei configuraţii polifazate. Configuraţie polifazată Fig. 25 . 34...

deoarece produce un singur puls într-o perioadă completă (360o) a formei de undă alternative. Tensiunea de pulsaţie Indiferent de tipul redresării . poartă numele de tensiune de pulsaţie. dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu punct median sau în punte). este prin urmare un redresor cu un puls. din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură. Forme de unde înainte şi după redresare În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat. 26 . În majoritatea cazurilor. unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru realizarea filtrării ar impune unele limite. sau simplupulsaţie. metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile” tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice.monofazată sau polifazată .26 Forma de undă a tensiunii redresate Fig. poate fi numit redresor cu două pulsuri. dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu şase pulsuri. suprapunerea pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei singure faze de curent alternativ. Numărul pulsurilor semnalului redresat Câteodată. Un redresor monofazat. Dacă puterile implicate nu sunt foarte mari. Un redresor monofazat. deoarece produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent alternativ. Acesta este un avantaj important în circuitele redresoare de putere. mono-alternanţă. 34.cantitatea de tensiune alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului. Un redresor trifazat. se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect. pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită.

cele două punţi redresoare le conectăm apoi în paralel. Dacă se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau Δ-Δ. Dublarea numărului de pulsuri Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu ajutorului unui redresor. Folosind transformatoare. putem conecta în paralel un set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6 pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. un transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea). Cu alte cuvinte. tensiunea de pulsaţie rezultată prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6. Din moment de tensiunea de pulsaţie dintre cele două redresoare este defazată cu 30o. 35. va prezenta acest defazaj de 30o. 27 . iar un alt transformator în configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte.27 Dublarea numărului de pulsuri Fig. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte.

4. Universitatea din Galaţi.a. Petru A. Iliev Voichiţa-Marcela . Aiordăchioaie D. 5.Îndrumăr de laborator pentru electronică. ş.Dispozitive şi circuite electronice – partea I-a. „Materiale şi componente electronice” 11.I. Bodea M.. Popa Rustem.P. 1994. Germán S. Bodea M. Galaţi. “Agenda radioelectronistului” 9. internet 6. Automatica şi electronica” 10. Manolescu A. Dragulanescu N. Universitatea din Galaţi. E.. precizie in tehnologia straturilor subţiri. – Electronică. Îndrumar de laborator. Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 2. ş. Schlett Z. „Manualul muncitorului electronist” 16. „Diode şi tiristoare de putere” 8. Cătuneanu V. Pătruţescu M.a. Ceangă E. „Semiconductoare şi aplicaţii” 28 . ”Realizarea rezistenţelor de. Bucureşti. 1978.28 BIBLIOGRAFIE 1... „Diode cu siliciu” 14. Ceangă E. 2001.. Iliev Mircea.D. M.M. Ristea I.. Zoltán „Dispozitive şi circuite electronice” 12.D. 3. „Diodele tunel şi utilizarea lor” 13. “Circuite integrate liniare” 7.a.Electronică industrială. 1981. Rabeja R. ş. „Diode şi tranzistoare” 15.

29 Anexe ANEXA NR.1 Clasificarea diodelor semiconductoare în tipuri tehnologice DIODE CU CONTACT PUNCIFORM MICROALIATE ALIATE DIFUZATE EPITAXIALE MESA-ALIATE MESA-DIFUZATE ALIAT-DIFUZATE PLANARE PLANAR-EPITAXIALE MESA-PLANARE MESA-PLANAR EPITAXIALE 29 .

3W DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DETECTOARE DETECTOARE PENTRU SPECTRUL VIZIBIL DE PUTERE MEDIE IF 10A DE PUTERE MEDIE Pd 5W DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ MIXER MIXER SPECIALE DE PUTERE MARE IF > 10A DE PUTERE MARE Pd > 5W COMUTATOARE COMUTATOARE 30 .2 Clasificarea diodelor semiconductoare după funcţiile lor în circuite electronice DIODE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) DE ULTRAÎNALTĂ FRECVENŢĂ (până la300MHz) REDRESOARE STABILIZATOARE VARICAP FOTODIODE DE MICĂ PUTERE IF 0.3A DE MICĂ PUTERE Pd 0.30 ANEXA NR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful