DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT CURSUL I Raportul juridic cu element de extraneitate

Dreptul internațional privat este ramura de drept formată din normele juridice care reglementează relațiile sociale cu element de extraneitate, element stabilit între persoanele fizice și/sau persoanele juridice. Raporturile de drept internațional privat sunt raporturile civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă și alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. Raportul de drept internațional se deosebește de raportul din dreptul intern prin existența unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. Prin elemente de extraneitate se înțelege împrejurarea de fapt în legătură cu un raport juridic datorită căreia acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept, cu legi aparținând unor țări diferite. Elementul de extraneitate poate consta în următoarele: a) părțile raportului juridic ori numai una dintre părți, în sensul că au cetățenia/naționalitatea unei țări străine ori că au domiciliul/sediul într-o altă țară; b) obiectul raportului juridic în cazul în care acesta este situat într-o țară străină, spre exemplu în cazul în care bunurile ce fac obiectul unei vânzări/ce alcătuiesc o masă succesorală sunt situate într-o țară străină. În cazul în care dintr-o moștenire fac parte și bunuri imobile, dreptul de moștenire se va reglementa prin regulile de drept aplicabile la locul situării imobilului; c) locul producerii faptului generator, modificator sau extinctiv al raportului
1

fondul de comerț. În ceea ce privește subiectele raportului juridic. locul producerii prejudiciului. în situația în care diferă de locul delictului.juridic este în străinătate. locul unde urmează să își producă efectele un act juridic. domiciliul. sediul. reședința. elementul de extraneitate nu constituie o componentă distinctă. drepturile și obligațiile părților se stabilesc în funcție de legea competentă să reglementeze acel raport juridic. centrul economic etc. d) locul judecării litigiului se găsește într-o țară străină. pot constitui elemente de extraneitate: locul încheierii actului juridic(negotium iuris). locul încheierii înscrisului constatator(instrumentum probationes). adică oricare dintre elementele indicate poate îmbrăca forma extraneității. Pe lângă elementele obiective. putând să apară în una din variantele arătate mai sus. În legătură cu conținutul raportului juridic. locul unde se produce un fapt ilicit cauzator de prejudicii. religia. în cazul în care se găsesc în străinătate ori sunt supuse unei legi străine. Într-un raport juridic de drept internațional privat. Ca exemplu. pentru persoanele juridice: naționalitatea. constituie elemente de extraneitate. în cazul actelor juridice poate exista și un element subiectiv și anume manifestarea de voință a părților de a se supune incidențelor unei legi străine pentru un anumit raport juridic. Raporturi juridice cu element de extraneitate care pot fi sau nu pot fi obiect al dreptului internațional privat Nu orice raport juridic cu element de extraneitate formează obiectul dreptului 2 . materializându-se prin elemente concrete care. pot constitui elemente de extraneitate: pentru persoanele fizice: cetățenia.

comerciale. respectiv drept financiar. care indică numai legea aplicabilă raportului cu element străin.” În sfera dreptului internațional privat nu intră raporturile juridice cu element de extraneitate din domeniul dreptului public. financiare. fie cu ajutorul normelor materiale ori substanțiale care se aplică direct. administrative străine. drept procesual penal. Metoda de reglementare în dreptul internațional privat Raportul cu element de extraneitate poate fi reglementat fie cu ajutorul normelor conflictuale. ci numai raporturile de drept civil. (2) din Legea 105/1992. ducând la intervenția elementului de autoritate al statului respectiv. drept penal.internațional privat. nemijlocit raportului juridic cu element străin. aceasta presupune alegerea legii competente să reglementeze un raport juridic cu element de extraneitate cu ajutorul normei conflictuale. ”în înțelesul prezentei legi. în sens larg. ci se vor declara necompetente atunci când vor constata că legea aplicabilă este o lege străină. Explicația excluderii acestor raporturi juridice din sfera dreptului internațional privat constă în aceea că aceste raporturi nu pot da naștere conflictului de legi întrucât părțile se află în poziție de subordonare juridică una față de cealaltă. astfel încât instanțele de judecată din România nu vor aplica legile penale. de muncă. drept administrativ. 1 alin. Ori de câte ori o instanță este învestită cu soluționarea unui litigiu privind un raport juridic cu element de extraneitate și sunt susceptibile de aplicare două 3 . drept internațional public. de procedură civilă și alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. Art. În ceea ce privește metoda conflictuală. competența legislativă coincide cu competența judecătorească. În aceste domenii. raporturile de drept internațional privat sunt raporturile civile.

normele conflictuale pot fi cuprinse și în convenții internaționale. după caz. de regulă. să nu existe o asemenea lege. Metoda conflictuală are următoarele trăsături caracteristice: instanța forului aplică propria normă conflictuală. și că aplicarea normei conflictuale este condiționată de împrejurarea ca. stabilite prin legislația fiecărui stat. caz în care aceste norme se vor aplica în toate țările ce sunt parte a respectivelor convenții. 4 . Metoda conflictuală este preferată deoarece permite o reglementare corespunzătoare a raporturilor cu element de extraneitate prin aplicarea legii care are cea mai însemnată legătură cu situația conflictuală. în principal. determină legea aplicabilă raportului juridic. În cazul României. legile de aplicare imediată. Utilizarea acestei metode este prealabilă aplicării normei conflictuale în materie. legea forului. De asemenea. norme de drept intern. legea străină ori ambele legi(aspectele reglementate vor fi distincte). Această metodă presupune existența unei categorii speciale de legi. determinarea legii aplicabile se face în raport de norma conflictuală. legea astfel desemnată este. în Legea 105/1992 referitoare la raporturile de drept internațional privat. aceste norme se regăsesc. Această metodă prezintă următoarele aspecte specifice: exclude aplicarea legii străine. Normele conflictuale sunt.sau mai multe sisteme de drept. înlăturând și incidența metodei conflictuale. Metoda utilizării legilor de aplicare imediată este o formă particulară a metodei conflictuale deoarece implică o legătură cu forul. respectiv instanța recurge la norma conflictuală conținută de propriul sistem de drept. punctul de plecare este norma juridică incidentă unei anumite relații sociale datorită caracterului său de obligativitate și se întemeiază pe norme cu caracter unilateral. în materia respectivă. permite alegerea legii competente.

fiind îndreptățită aprecierea potrivit căreia acestea sunt norme conflictuale speciale și excepționale. astfel încât legea determinată să fie cea mai indicată pentru speța respectivă. Conținutul reglementării dreptului internațional privat Conținutul dreptului internațional este dat de normele conflictuale și de normele materiale. normele materiale cârmuind în mod direct raporturile juridice cu element de extraneitate. 5 . Sistemul de drept determinat în acest mod este denumit lex causae. nemijlocit raportului cu element de extraneitate dedus judecății. În cadrul acestei metode. Această metodă constă în aceea că legea aplicabilă se determină în funcție de situația concretă pentru fiecare stat în parte.Normele de aplicare imediată rezolvă direct litigiul de drept internațional privat. Normele conflictuale sunt normele juridice dreptului internațional privat care desemnează legea internă aplicabilă raportului juridic cu element de extraneitate. instanța are un rol deosebit de important întrucât stabilește legea aplicabilă nu după reguli generale ci în funcție de cele mai puternice puncte de legătură. Metoda proper law a apărut inițial în materia răspunderii delictuale în sistemul common law fiind extinsă ulterior și la alte sisteme de drept. Metoda normelor materiale presupune aplicarea normelor materiale a căror trăsătură caracteristică rezidă din aceea că se aplică direct. Normele materiale pot fi cuprinse în legislația internă ori în convenții internaționale.

jurisdicția competentă în anumite situații). prealabil și indirect. când precizează legea competentă să reglementeze raportul care constituie conținut al normei conflictuale ori indicarea abstractă. Legătura normei conflictuale reprezintă dispoziția acesteia. jurisdicția competentă. fondul de comerț (în ce privește condițiile de fond ale actului juridic în general. locul situării bunului. în anumite situații). locul producerii prejudiciului. norma conflictuală are un caracter prejudicial. contractul de vânzare – cumpărare. Conținutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se referă. locul încheierii contractului. în anumite situații). Cu ajutorul punctului de legătură se realizează localizarea unui raport juridic într-un sistem de drept. locul unde se judecă litigiul). Așadar. moștenirea mobiliară. rolul său încetând în momentul desemnării legii competente. Punctul de legătură reprezintă elementul concret prin care se stabilește relația dintre raportul juridic (conținutul normei conflictuale) și un anumit sistem de drept (legătura normei conflictuale). autoritatea care examinează validitatea actului juridic (punct de legătură pentru condițiile de formă ale actului juridic. Norma conflictuală este formată din două elemente și anume conținut și legătură. Conținutul determină întinderea spațială a aplicării unei legi. locul executării contractului. locul producerii faptului juridic ilicit. Legătura normei conflictuale poate fi indicarea directă. locul abordajului.Norma conflictuală constituie o normă de trimitere sau de fixare. sediul social. Principalele puncte de legătură sunt următoarele: cetățenia(poate fi punct de legătură pentru raporturi juridice care vizează statutul persoanei fizice. pavilionul navei sau aeronavei (punct de legătură pentru 6 . respectiv partea care indică sistemul de drept aplicabil pentru conținutul normei conflictuale. când se folosește o formulă generală care duce la determinarea legii aplicabile. teritoriul (în ceea ce privește domiciliul sau reședința.

domiciliul. aceasta neputând exista în acele raporturi cârmuite în exclusivitate de legea forului deoarece legea străină nu și-ar găsi aplicarea. cesiunea de creanță. normele conflictuale se clasifică în norme conflictuale referitoare la persoane. Punctele de legătură pot fi împărțite în puncte de legătură fixă (locul situării bunului imobil. în principiu. reședința. normele conflictuale se clasifică în norme unilaterale(acelea care determină numai cazuri când legea locală se aplică. Pentru a determina legea competentă. norma conflictuală a forului. întreținerea ori repararea mijlocului de transport).) și puncte de legătură mobile (locul situării bunului mobil. În funcție de felul legăturii. O normă conflictuală nu poate exista decât în acele materii în care pot apărea conflicte de legi. În funcție de conținut. în același timp. cum ar fi arbitrajul ad-hoc internațional ori retrimiterea de gradul I(art.drepturile reale asupra acestor mijloace de transport și pentru dotarea tehnică a navei sau aeronavei și creanțele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnică. 7 . subrogarea convențională). (1)). proprietate. fără a arăta când legea străină este competentă) și norme cu acțiune dublă (acelea care determină. contracte.). voința părților (constituie punct de legătură pentru condițiile de fond ale actelor juridice în general. când este competentă legea locală și când este competentă legea străină. sediul. locul producerii prejudiciului etc. 4 alin. instituția abilitată aplică. raporturi de dreptul familiei etc. unele contracte speciale. moștenire. locul săvârșirii delictului. cetățenia etc. Norma conflictuală a forului este aplicabilă atât pentru chestiunile principale cât și pentru chestiunile accesorii care apar într-un litigiu privind un raport juridic de drept privat. Această regulă este aplicabilă și în situația în care litigiul se judecă în străinătate. De la regula aplicării propriei norme conflictuale există și excepții.

Domeniul dreptului internațional privat Reprezintă instituțiile juridice care alcătuiesc această ramură a dreptului. cetățenia. Domeniul dreptului internațional privat include: conflictul de legi. normele materiale reglementează în mod direct raportul juridic cu element de extraneitate. conflictul de jurisdicții. Conflictul de legi apare.Normele materiale Aceste norme constituie izvoare ale dreptului internațional privat dacă reglementează raporturi juridice cu element de extraneitate. Conflictul de legi reprezintă situația în care un raport juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe legi aparținând unor sisteme de drept diferite. de regulă. condiția juridică a străinului. între legea țării sesizată cu soluționarea litigiului și legea străină. în condițiile deplasării bunurilor și persoanelor dintr-o țară în alta. Spre deosebire de normele conflictuale. Normele de aplicație imediată sunt normele materiale aparținând sistemului de drept al forului care se aplică prioritar unui raport juridic cu element de extraneitate atunci când acel raport juridic are un punct de legătură cu țara forului. Acest conflict apare din cauza deosebirilor existente între diferite sisteme de drept. Cele mai importante categorii de norme materiale sunt cele referitoare la condiția juridică a străinilor și efectele hotărârilor judecătorești străine în România. excluzând conflictul de legi. Normele materiale se subclasifică în norme de drept material și norme de drept procesual. excluzând conflictul de legi și aplicarea în cauză a legii străine. atrasă 8 .

Conflictul de jurisdicții intervine în situația în care un litigiu de drept internațional privat este susceptibil de a fi soluționat de două sau mai multe instanțe din state diferite. fără vreo legătură cu legea forului. În alte cazuri. conflictul de legi poate apărea în legătură cu oricare dintre acestea. cu privire la același raport juridic. În măsura în care se declară competentă. instanța va aplica normele procedurale din legea națională cu privire la aspectele procesului. Dacă raportul juridic conține două sau mai multe elemente de extraneitate. Instanța va verifica în raport de legea proprie dacă este sau nu competentă să soluționeze acel proces. dar pe aspecte diferite. aceasta indicând legea aplicabilă raportului juridic de drept internațional privat. Conflictul de jurisdicții se soluționează după norma juridică aparținând sistemului de drept al instanței care este sesizată cu soluționarea litigiului. efectele hotărârilor judecătorești și arbitrale străine. 9 .de elementul de extraneitate. după norme procedurale proprii. procedura aplicabilă în procesul de drept internațional privat. Efectele hotărârilor judecătorești străine se determină tot după norma juridică proprie. Conflictul de legi este specific dreptului internațional privat. Conflictul de legi se soluționează în raport de norma conflictuală a forului. Raportul juridic cu element de extraneitate generează următoarele aspecte procedurale: competența jurisdicțională în dreptul internațional privat. Normele juridice care soluționează conflictul de jurisdicții sunt norme materiale care se aplică în mod direct raportului juridic respectiv. adică pot fi incidente mai multe conflicte de legi. fiind incompatibil cu raporturile juridice de drept public. conflictul se naște între legi străine.

Condiția juridică a străinului reprezintă ansamblul normelor juridice referitoare la drepturile și obligațiile străinului într-o anumită țară.juridică dintre o persoană fizică și un stat. Cetățenia reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează legătura politico . Este determinată prin norme materiale aparținând fie dreptului intern fie din izvoare internaționale. 10 . Condiția juridică a străinului este stabilită de legea statului în care acesta se găsește sau cu jurisdicția căruia are legătură. în temeiul căreia persoana fizică este titularul anumitor drepturi și obligații care constituie condiția sa juridică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful