- 1

-
CURS 1

I.1. Introducere in biofizică

Biofizica ĺ fenomenele fizice implicate în funcţionarea sistemelor biologice,
fiind o ştiinţă care utilizează tehnici şi concepte fizico-chimice pentru cercetarea
fenomenelor lumii vii.

Luând drept criteriu de clasificare nivelul de organizare a materiei vii, ramurile
principale ale biofizicii sunt urmatoarele:

a. Biofizica electronică (cuantică)
b. Biofizica moleculară
c. Biofizica celulară
d. Biofizica sistemelor complexe

- Pentru cercetarea proceselor biologice ĺ structura şi însuşirile fizico-
chimice ale materiei vii
- La baza multor procese biologice stau fenomenele fizice, însă ele sunt
strâns legate de cele chimice şi sunt aproape inseparabile.

Biofizica foloseşte aproape toate domeniile clasice şi moderne ale fizicii:

- Biomecanica ĺ diferitele tipuri de locomoţie animală până la motilitatea celulară
- Bioelectricitatea ĺ ansamblul fenomenelor electrice din lumea vie, la nivel
celular, tisular şi de organ
- Biotermodinamica şi bioenergetica ĺ generarea, stocarea, conversia energiei
la nivel celular şi problemele energetice ale sistemelor biologice la nivel
supraindividual
- Biocibernetica ĺ mecanismele reglării şi transmiterii de informaţii în sistemele
biologice
- Radiobiologia ĺ fenomenele ce au loc la interacţiunea radiaţiei cu materia vie
Fenomenele fizice stau la baza funcţionării mecanismelor biologice


- 2 -

I.2 Mărimi fizice, unităţi de măsură, sisteme de mărimi şi unităţi

Mărimea fizică ĺ o proprietate măsurabilă a unui corp

Mărimile fizice:

Fundamentale ĺ se definesc fără ajutorul altora
[lungimea (l), masa (m), timpul (t), temperatura (T), intensitatea curentului
electric (i), intensitatea luminoasă (I), cantitatea de substanţă (nj)]

Derivate ĺ se obţin prin relaţii matematice din combinarea celor
fundamentale
[ex. forţa, lucrul mecanic (combinaţia masei, lungimii şi timpului]

o Pentru măsurarea unei mărimi ĺ se alege o mărime de acelaşi fel cu ea, care
se consideră etalon şi, de aceea, se numeşte unitate de măsură.
o A măsura o mărime înseamnă a o compara cu unitatea de măsură aleasă (cu
etalonul) şi a vedea de câte ori unitatea de măsură se cuprinde în mărimea de
măsurat.

Unităţile de măsură:
unităţi fundamentale
unităţi derivate

1960 la cea de-a XI-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi s-au
adoptat pe plan internaţional unităţile fundamentale pentru mărimile
fundamentale.
metrul (pentru lungime)
kilogramul (pentru masă)
secunda (pentru timp)
kelvinul (pentru temperatură)
amperul (pentru intensitatea curentului electric)
candela (pentru intensitatea luminoasă)
molul (pentru cantitatea de substanţă)
- 3 -

Unităţile derivate sunt cele corespunzătoare mărimilor derivate
Exemplu: [F]
SI
= [m]
SI
·[a]
SI
= kg·m/s
2

Grupul de unităţi fundamentale stabilite şi toate unităţile derivate din
unităţile fundamentale constituie un sistem de unităţi de măsură.


Sistem Internaţional de unităţi de măsură (SI) ĺ ansamblu coerent de unităţi
fundamentale şi derivate.
- şapte mărimi, respectiv şapte unităţi fundamentale: metrul, kilogramul,
secunda, kelvinul, candela, amperul, nr. de moli.

Sistemul tolerat de unităţi este sistemul C.G.S. (centimetru, gram, secundă) a
cărui folosire se face în funcţie de necesităţi.

Mărimi fizice scalare şi vectoriale

Mărimile fizice scalare ĺ se caracterizează prin:
- valoare numerică
- unitate de măsură,
de exemplu: temperatura, lungimea, masa etc.

Mărimile fizice vectoriale ĺ se caracterizează prin:
- valoare numerică
- unitate de măsură
- punct de aplicaţie
- orientare (direcţie şi sens)
de exemplu: forţa (se notează printr-o săgeata deasupra simbolului,
÷
F )
Operaţii cu vectori

- Un vector se reprezintă în felul următor:
originea (punctul de aplicaţie) trebuie să coincidă cu obiectul de
studiat,
- 4 -
direcţia şi sensul sunt indicate de direcţia şi sensul săgeţii





Componentele vectorului
÷
A pe
trei axe ortogonale
Componentele vectorului
÷
A pe
două axe ortogonale

o Versorii axelor de coordonate
÷
i ,
÷
j şi
÷
k (sunt vectori care au modulul egal
cu unitatea, adică |
÷
i | = 1, |
÷
j | = 1 şi |
÷
k | = 1) şi atunci vectorul
÷
A se poate scrie
sub forma:
÷
A =
÷
i ·A
x
+
÷
j ·A
y
+
÷
k ·A
z
,
unde A
x
, A
y
şi A
z
reprezintă proiecţiile vectorului
÷
A pe axele Ox, Oy şi Oz

Compunerea a doi vectori :
- găsirea unui vector care să aibă acelaşi efect ca şi vectorii pe care îi
compunem (din punct de vedere fizic)
- găsirea unui vector
÷
Ccare să fie echivalent cu cei doi, adică
÷
C=
÷
A +
÷
B
(din punct de vedere geometric)

Adunarea se poate realiza prin
- regula paralelogramului
- regula poligonului.


÷
A
- 5 -


Compunerea a doi vectori prin
regula paralelogramului
Compunerea a doi vectori prin
regula poligonului

Când se adună mai mulţi vectori, poligonul se formează translatând fiecare
vector cu originea în vârful precedentului şi rezultanta se obţine unind originea
primului cu vârful ultimului vector, închizând astfel un poligon.
OBS.
Dacă vectorii care se compun formează un poligon închis, rezultanta lor este
nulă.
Diferenţa a doi vectori
÷
A şi
÷
B înseamnă să adunăm la vectorul
÷
A opusul lui
÷
B , adică pe ±
÷
B


Scăderea vectorilor

Produsul a doi vectori poate fi:

- Scalar (mărime scalară egală cu produsul modulelor vectorilor şi al
cosinusul unghiului dintre ei)

- vectorial (un vector orientat perpendicular pe planul format de cei doi
vectori, în sensul rotirii burghiului drept care se roteşte astfel încât aduce primul
vector al produsului peste cel de-al doilea, pe drumul cel mai scurt)
Produsul vectorial se scrie:
÷
C =
÷
A x
÷
B

- 6 -



Modulul produsului vectorial este:
C = A · B · sinĮ

CURS 2, 3

Mecanica fluidelor

Studiul lichidelor aflate în repaus ÷ statica fluidelor
Studiul lichidelor aflate în mişcare ÷dinamica fluidelor

1. Statica fluidelor
1.1. Starea lichidă


Lichidele ÷ starea de agregare a substanţei în care distanţa dintre
particulele componente este mult mai mică decât la gaze şi de aceea lichidele
sunt foarte puţin compresibile.

÷ ordine locală a moleculelor pe o distanţă de câteva raze
moleculare. La lichide, energia cinetică a moleculelor (datorita
mişcării de agitaţie termică) şi energia potenţială au aceeaşi
pondere.
÷ din punct de vedere structural, lichidele ocupă un loc
intermediar între gaze şi solide.


- 7 -

Proprietăţile ce caracterizează lichidele:

- au formă nedeterminată şi volum determinat
- sunt izotrope
- curg şi sunt extrem de puţin compresibile.

Proprietăţile lichidelor depind de temperatură, adică la valori ridicate ale
acesteia se apropie de gaze, iar la valori joase de solide.

OBS.
Cunoaşterea legilor referitoare la curgerea lichidelor este necesară pentru
înţelegerea modului în care se desfăşoară circulaţia sanguină.

1.2. Densitatea (Ǐ)

DEF.
Densitatea absolută ĺ raportul dintre masa şi volumul său.
Dacă masa unui corp omogen este M, iar volumul său V, atunci:
Ǐ =
V
M

Pentru V=1, avem Ǐ=M, adică densitatea unui corp este numeric egală
cu masa unităţii de volum.
Densitatea se exprimă în funcţie de mărimile fundamentale ca:
[Ǐ] = M/L
3
= M·L
-3

Unitatea de măsură pentru densitate va fi reprezentată în sistemul
internaţional (SI) prin relaţia:
[Ǐ]
SI
= kg/m
3
= kg·m
-3


Densitatea relativă se defineşte ca fiind raportul dintre densitatea
absolută a unui corp (Ǐ) şi densitatea absolută a unui corp luat ca referinţă

0
):
Ǐ
r
=
0
p
p
=
V
M
V
M
0
=
0
M
M

- 8 -
Ǐ =
0
M
M
· Ǐ
0

Pentru
lichide, corpul de referinţă este apa distilată, a cărei densitate la
4
o
C este 1000 kg/m
3

gaze, corpul de referinţa este aerul la 0
o
C şi la presiunea de 760
mm Hg.

1.3. Presiunea hidrostatică

DEF.
Presiunea (P) reprezintă raportul dintre valoarea forţei ce apasă normal pe o
suprafaţă şi valoarea ariei suprafeţei respective




P =
S
F
n
=
S
F ¬ cos
, F
n
= F·cosĮ
Daca Į=0
o
÷ P=
S
F

Presiunea se exprimă în funcţie de mărimile fundamentale ca:

[P] = [F]/[S] = M·L·T
-2
/L
2
= M·L
-1
·T
-2
unitatea de măsură în S.I. este:
[P]
SI
= [F]
SI
/[S]
SI
= N/m
2
= Pa (Pascal)
iar în CGS:
[P] = dyn/cm
2
= barye (Ba), 1 Ba = 0,1 N/m
2


- 9 -
Alte unităţi de măsură tolerate, folosite :

Barul (bar) : 1 bar = 10
5
N/m
2
= 10
6
Ba (dyn/cm
2
).
Torrul (sau mmHg) : este egal cu presiunea exercitată de o coloană de
mercur înaltă de 1mm la 0
o
C şi in câmp gravitaţional normal (standard,
acceleraţia gravitaţională g = 9,8 m/s
2
).
1 Torr =1 mm Hg = 133,322 N/m
2
Atmosferă fizică : este egală cu 760 Torr:
1 atm = 760 Torr = 760·133,322 N/m
2
= 101325 N/m
2
§ 1,013·10
5
N/m
2
§
10
5
N/m
2
= 1 bar

OBS.
Straturile unui lichid aflat în repaus apasă unele asupra celorlalte
÷presiune hidrostatică.

Factorii de care depinde presiunea hidrostatică sunt adâncimea şi
densitatea:

1. Presiunea hidrostatică in lichide creşte cu adâncimea la care ne
găsim în lichid.
2. În orice punct din lichid presiunea hidrostatică este aceeaşi în
toate direcţiile.
3. Presiunea hidrostatică este aceeaşi în toate punctele unui plan
orizontal.
4. Presiunea hidrostatică creşte cu densitatea lichidului.

In concluzie:
La o anumită adâncime h, într-un lichid de densitate Ǐ, presiunea
hidrostatică este egală cu produsul dintre densitate, adâncime şi accelaraţia
gravitaţională.
P = Ǐ·g·h




- 10 -
1.4. Legea lui Pascal

ENUNŢ:
Presiunea exercitată pe o suprafaţă oarecare a unui lichid aflat în
repaus se transmite în toate direcţiile, cu aceeaşi intensitate în tot
lichidul.

Presa hidraulică este o aplicaţie directă a principiului lui Pascal.
Când asupra pistonului de arie S
1
se apasă cu forţa F
1
, sub piston apare
presiunea P
1
= F
1
/S
1
care se transmite conform principiului lui Pascal integral
la pistonul al doilea, cu aria S
2
.
Deoarece P
1
= P
2
, rezulta că:

1
1
S
F
=
2
2
S
F
sau F
2
=
1
2
S
S
·F
1

CONCLUZIE:

Forţa de apăsare asupra pistonului 2 este mai mare decât forţa de
apăsare a pistonului 1 de atâtea ori de câte ori este mai mare aria
pistonului 2 decât aria pistonului 1.


- 11 -
1.5. Principiul fundamental al hidrostaticii

- Considerăm în interiorul unui lichid două puncte A(h
1
) şi B(h
2
)
- În punctul A ÷acţ. forţa 1
÷
F
, iar în punctul B÷ acţ. forţa
÷
2
F
.
- Între planele orizontale în care se află punctele delimităm imaginar un
paralelipiped de greutate
÷
G .




În condiţii statice:

1
÷
F

+
÷
2
F +
÷
G = 0
F
2
F
1
G = 0
P
B
S P
A
S m g = 0

P
B
·S P
A
·S pgSh = 0

P
B
P
A
= p · g · h
ENUNŢ:
Diferenţa de presiune dintre două puncte A şi B din interiorul
unui lichid, între a căror straturi distanţa pe verticală este h, este:

P
B
- P
A
= Ǐ·g·h


1 F
2 F
G
h
1

h
2

B
A
- 12 -
1.6. Principiul lui Arhimede

Considerăm un corp de formă paralelipipedică, cu înălţimea h şi
aria bazelor S, cufundat într-un vas cu lichid de densitate Ǐ
l
.




F
2
= P
2
·S > F
1
= P
1
·S (P
2
> P
1
)

Rezultanta forţelor de presiune care acţionează asupra corpului este:
F
arh
= F
2
± F
1
= (P
2
± P
1
)· S = Ǐ
l
·g·h·S = Ǐ
l
·V·g = m
l
·g = G
l
(greutatea
lichidului dezlocuit)

F
arhimedica
=G
lichidului dezlocuit


ENUNŢ:
Orice corp cufundat într-un fluid este împins de jos în sus cu o
forţă verticală egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.

2. Dinamica Fluidelor
2.1. Curgerea fluidelor

În condiţii statice ÷ cunoaşterea adâncimii şi a densităţii Ǐ
l
pentru a
caracteriza starea fluidului.
În condiţii dinamice ÷ pe lângă aceste două mărimi este necesar să
cunoaştem în fiecare punct şi în fiecare moment şi viteza fluidului
÷
v

OBS.
- 13 -
o Drumul parcurs de o particulă de fluid în mişcarea sa ÷linie de curent
o În fiecare punct viteza particulei este tangentă la linia de curent



2.2. Clasificarea curgerii fluidelor

A. Curgere
÷ staţionară (în regim permanent) dacă viteza particulelor de fluid
depinde de poziţia lor, descrisă de vectorul de poziţie
÷
r
, şi nu depinde
de timp
÷
v
=
÷
v
(
÷
r
)
÷ nestaţionară (în regim nepermanent sau tranzitoriu) dacă viteza lor
depinde atât de poziţia lor cât şi de timp
÷
v
=
÷
v
(
÷
r , t)

B. Curgere
÷ nerotaţională (fără vârtejuri) dacă mişcarea particulelor de fluid este
doar translaţională (nu se rostogolesc)
÷ rotaţională (cu vârtejuri) atunci când particulele de fluid participă
simultan la o mişcare de translaţie şi una de rotaţie.

C. Curgere (cu sau fără vârtejuri)
ĺ turbulentă (are loc la viteze mari de curgere) în care liniile de curent
se intersectează
ĺ laminară (are loc la viteze mici de curgere) când liniile de curent sunt
paralele între ele (vase capilare în care viteza sângelui este foarte
redusă)


- 14 -
2.3. Debitul masic şi volumic

DEF.
Debitul este o mărime fizică scalară egală cu raportul dintre cantitatea de fluid
ce trece printr-o secţiune transversală a unei conducte într-un interval de timp
şi mărimea acelui interval.

OBS.În cazul lichidelor, în funcţie de mărimea adoptată pentru a măsura
cantitatea de fluid, se poate defini debitul volumic şi cel masic.

Debitul volumic:
Q
v
=
t
V
(
(
=
t
l S
(
(
=
t
t v S
(
(
=
v S
,
unde v reprezină viteza de curgere, iar S sectiunea transversală.

Debitul masic:

Q
m
=
t
m
(
(
=
t
V
(
( p
=
V
Q p
2.4. Ecuaţia de continuitate

Considerăm un fluid în curgere staţionară.
Fie trei secţiuni transversale S
1
, S
2
, S
3
prin care fluidul curge cu vitezele
v
1
, v
2
, respectiv v
3
:







- 15 -
Debitele volumice prin cele trei secţiuni sunt:

Q
1V
= S
1
·v
1

Q
2V
= S
2
·v
2

Q
3V
= S
3
·v
3


Fluidul este incompresibil
÷
prin orice secţiune a conductei trebuie să
treacă aceeaşi cantitate de fluid în acelaşi interval de timp:
Q
1V
= Q
2V
= Q
3V


÷
S
1
·v
1
= S
2
·v
2
= S
3
·v
3

Concluzie:

Viteza fluidului care curge staţionar printr-o conductă cu secţiunea
variabilă este mai mare unde secţiunea este mai mică şi invers.

2.5. Legea lui Bernoulli

Se referă la presiunile exercitate de un lichid la curgere staţionară printr-un
tub de secţiune variabilă.

Enunţ:
În orice secţiune a unui tub înclinat (cu secţiune variabilă) prin care curge un
lichid, suma dintre presiunea hidrostatică (p), presiunea hidrodinamică (Ǐv
2
/2)
şi presiunea de nivel (Ǐgh) este constantă.


P + Ǐv
2
/2 + Ǐgh = const.

În cazul unui tub orizontal, legea lui Bernoulli :

P + Ǐv
2
/2 = const.

ĺ viteză mare ĺ presiune hidrostatică mică ĺ fen. Venturi
- 16 -

Aplicaţii medicale:

ĺ În cazul dilatării unei artere (anevrism), presiunea hidrostatică mare duce la
ruperea peretelui arterial.
ĺÎn cazul unei stenoze vasculare , presiunea hidrostatică se micşorează. Se
schimbă caracterul curgerii devenind turbulentă ceea ce poate duce la spasme
in vasul obturat.

Dacă de-a lungul unui vas se manifestă o suită de ocluzii şi deschideri, ca
urmare o deplasare cu caracter ondulatoriu a sângelui, poate apărea un
zgomot numit suflu.

3. Reologia


DEF.
Reologia este ştiinţa despre curgerea corpurilor sub acţiunea unei forţe.

OBS.
Când un corp este supus unei forţe, el tinde să se deformeze.

a. Dacă deformarea este temporară, sub acţiunea de scurtă durată a unei forţe
corpul revenind la forma iniţială, se numeşte deformare elastică.

b. Dacă deformarea este permanentă, se numeşte deformare plastică şi este
corelată cu un proces de curgere.

CONCLUZIE:
Un lichid este un sistem care curge sub acţiunea unei forţe
exterioare.




- 17 -
3.1 Curgerea fluidelor reale. Vâscozitatea. Legea lui Newton

În fluidele reale, în condiţii dinamice se manifestă pe lângă
forţele de presiune şi forţe de frecare internă sau de frecare
vâscoasă, care influenţează mişcarea fluidelor.

Explicaţie
Stratul cu viteză mai mică va frâna stratul care se deplasează cu viteză
mai mare cu care este în contact şi invers, stratul cu viteză mai mare va
accelera stratul care se deplasează cu viteza mai mică peste care alunecă
÷

forte de frecare.
Forţele de frecare dintre straturile de lichid sunt tangente la acestea şi
îndreptate în sens contrar curgerii lor.
Cu cât aceste forţe sunt mai mari, cu atât fluidul este mai vâscos.

Forţa de frecare internă care apare în planul de alunecare pe
unitatea de suprafaţă, este proporţională cu:
- gradientul vitezei (grad v =
x
v
(
(
adică variaţia vitezei cu distanţa şi arată
cât de repede se schimbă viteza la trecerea dintr-un strat într-altul)
- aria suprafeţelor straturilor aflate în contact, S
- depinde de natura lichidului prin coeficientul de vâscozitate dž

F = dž·S·
x
v
(
(
(legea lui Newton)
OBS.
Coeficientul de vâscozitate dinamică dž este dependent de natura fluidului şi de
temperatură.

3.2. Starea solidă. Deformarea solidelor. Legea lui Hooke
Corpurile aflate în stare solidă se clasifică, din punct de vedere al
aranjării în spaţiu a particulelor componente, în corpuri:

- Cristaline - particulele componente sunt aranjate ordonat şi
periodic în spaţiu în nodurile reţelei cristaline
- 18 -

- Amorfe - particulele nu mai sunt dispuse ordonat şi de aceea se
spune că ele au o structură intermediară între a sistemelor lichide
şi cele a sistemelor cristaline

DEF.
Schimbarea dimensiunilor sau formei corpurilor solide sub influenţa unor
forţe aplicate asupra lor se numeşte deformare.


Dacă se acţionează cu o forţă deformatoare F asupra unei bare de
lungime l
0
şi sectiune S, ea se alungeşte, lungimea ei devenind l.
o creşterea l ( = l ± l
0
a lungimii barei ca rezultat al deformării ei se
numeşte alungire absolută
o raportul
0
l
l (
= İ se numeşte alungire relativă
o raportul dintre forţa F şi aria secţiunii S se numeşte tensiune sau
efort unitar
S
F
= ı.
Experienţa Hooke
ĺ a arătat că alungirea relativă (İ) este direct proporţională cu efortul
unitar (ı).

0
l
l (
~
S
F

0
l
l (
=
E
1

S
F
,

E (inversul constantei de proporţionalitate) ĺ constantă numită modulul lui
Young şi depinde de natura materialului din care este confecţionat corpul.
Relaţia de mai sus poate fi scrisă sub forma:

S
F
= E ·
0
l
l (
,

- 19 -

ı = E · İ

÷ deformarea İ este proporţională cu tensiunea deformatoare ı

OBS.
Dacă valoarea efortului unitar depăşeşte o anumită valoare bine
determinată pentru un anumit material, deformarea lui nu mai este
proporţională cu efortul unitar şi legea lui Hooke îşi pierde valabilitatea.

3.3 Lichide newtoniene. Valabilitatea legii lui Newton

Legea lui Newton: F = dž ·S ·
x
v
(
(
vom scrie sub o altă formă
S
F
= dž ·
x
v
(
(


- gradientul de viteză
x
v
(
(
÷deformabilitatea D
- raportul
S
F
÷ tensiune de forfecare T
Ţinând cont de aceste notaţii, legea lui Newton se poate scrie sub
forma:
T = dž · D

Concluzie:

deformabilitatea este proporţională cu tensiunea de forfecare aplicată
În acest caz de deformare vorbim despre lichide newtoniene.

Dacă lichidul ÷ forţe de forfecare crescătoare D=f(T) va fi o dreaptă.
O astfel de reprezentare se numeşte curbă de curgere sau reogramă.

OBS.
Conform ecuaţiei T = dž · D, această dreaptă va trece prin origine
Panta dreptei, tg Į, se numeşte fluiditate
- 20 -
În cazul corpurilor newtoniene, vâscozitatea este constantă
Dependenţa ei în funcţie de tensiunea de forfecare este:




4. Aplicaţii: vâscozitatea sângelui

Sângele ĺ lichid nenewtonian (nu se supune legii lui Newton)
- La t = 37
o
C vâscozitatea sângelui este ~ 4 ori mai mare decât ce a apei
- Este un sistem dispers heterogen ± o suspensie de elemente figurate
(celule) în plasmă
- Procentul volumului ocupat de elemente figurate ale sângelui (în
majoritate hematii) poartă numele de hematocrit (pentru omul sănătos
40%)

Pentru lichidele care curg în conducte ĺ nr. lui Reynolds, R
e
:
R
e
= Ǐ ·
L
r v


r = raza conductei
Ǐ = densitatea fluidului
v = viteza de curgere
dž = coeficientul de vâscozitate dinamică a lichidului

Pentru sângele din arterele mari există o valoare critică a nr. lui Reynolds
R
e
cr
= 1000.
Mai multe regimuri de curgere a sângelui:
o R
e
< R
e
cr
curgerea este laminară
o R
e
cr
= 1000 < R
e
< 2000 curgerea este nestabilă
o R
e
> 2000 curgerea este turbulentă
- 21 -
OBS.
În sist. cardiovascular curgerea turbulentă poate să apară în aortă, imediat
deasupra valvulelor sigmoide, în perioada de expulzie a sângelui (când viteza
lui atinge valoarea cea mai mare) ĺ zgomote caracteristice.
Turbulenţa (consumatoare de energie) poate să apară şi în alte vase în stări
patologice când vâscozitatea este mai scăzută (ex. anemie).

CURS 4

Fenomene moleculare

- Fenomene de suprafaţă (superficiale)
- Fenomene moleculare de transport


Fenomene de suprafaţă în faza lichidă
a. Interfaţa lichid-gaz
(Tensiunea superficială)

O substanţă lichidă este separată de atmosfera înconjurătoare printr-o pătură
superficială.

o Între moleculele din interiorul lichidului pe o distanţă de ordinul a trei
raze moleculare ÷ forţe de atracţie care se compensează reciproc (R=0).

o Moleculele din stratul superficial ÷ atrase spre interiorul lichidului
[forţele de atracţie (coeziune) exercitate de moleculele din interior sunt
mai mari decât cele exercitate de moleculele de gaz ] ÷ Rezultantă =0
(FORŢĂ DE TENSIUNE SUPERFICIALĂ)




- 22 -
Pătura superficială ÷ membrană elastică





÷existenţa unor forţe superficiale în membrana superficială care acţionează
tangenţial în toate direcţiile.

Sistemele ÷ echilibru  atunci când E
pot
= minimă

÷ starea de echilibru se realizează când există cele mai puţine molecule la
suprafaţă ÷ tendinţa de micşorare a suprafeţei libere a lichidului

In concluzie:

Forţa tangentă care ia naştere în stratul superficial şi care micşorează
suprafaţa liberă a lichidului se numeşte forţă de tensiune superficială.


Grosimea stratului superficial nu depăşeşte raza de acţiune moleculară.

Presiunea exercitată de moleculele din stratul superficial asupra celorlaltor
molecule de lichid ĺ presiune moleculară.

este foarte mare (} 10
4
atm)
sub acţiunea aceste presiuni moleculele se apropie foarte mult unele de
altele (lichidele sunt incompresibile
sub acţiunea acestei presiuni moleculele superficiale au tendinţa de a se
deplasa în interior ĺ micşorarea supr. libere
- 23 -
Concluzie:
Presiunea moleculară face ca stratul superficial să aibă proprietăţi
diferite de restul lichidului.
EXP.

Lichid gliceric în interiorul unui cadru de sârmă cu latura CD mobilă.(Lăsată în
poz. C
1
D
1
se deplasează în sensul micşorării ariei suprafeţei libere a peliculei).
÷forţele superficiale efectuează lucru mecanic pe seama micşorării energiei
potenţiale

o = coeficient de tensiune superficială

L
S
= FÂ(x
L
S
= oÂ(S ¿ ÷ FÂ(x = oÂ(S ÷ FÂ(x = oÂlÂ(x ÷

F = oÂl


o = F /l



Unitate de măsură : [o]
SI
=[F]
SI
/[l]
SI
= N/m

o = FÂ(x /lÂ(x = ¨L / ¨S


- 24 -
Coeficientul de tensiune superficială (o) este numeric egal cu lucrul
mecanic efectuat de forţele de tensiune superficială pentru a mări suprafaţa
lichidului cu o unitate.

Moleculele din stratul superficial : E
pot sup
" E
pot int


Fenomenele superficiale exprimă evoluţia unui sistem spre o stare de
echilibru caracterizată printr-un minim energetic.

Tensiunea superficială a lichidelor şi soluţiilor:

o Scade odată cu creşterea temperaturii (ĺ 0 la t
critică
)
o Scade odată cu creşterea concentraţiei solvitului
o Depinde de natura substanţei (solventului şi solvitului)

Tensiunea superficială a apei ĺ mare (datorită legăturilor de
hidrogen dintre moleculele de apă)

În privinţa influenţei solvitului ĺ 3 cazuri:

Nu modifică tensiunea superficială (ex. zahăr dizolv. în apă)
Măreşte tensiunea superficială (cazul soluţiilor apoase de
electroliţi)
Micşorează tensiunea superficială (ex. soluţii apoase de
soluţii organice polare)

- Substanţele care prin adăugarea lor scad considerabil tensiunea
superficială a soluţiei, se numesc TENSIOACTIVE.
- Cele care prin adăugarea lor cresc (sau nu modifică) tensiunea
superficială a soluţiei se numesc TENSIOINACTIVE.

SUBSTANŢELE TENSIOACTIVE : acizi graşi cu lanţuri lungi de C, alcooli,
săruri biliare,etc.
- Sunt substanţe organice care conţin în molecula lor:
Grupări polare hidrofile (-OH, -COOH,
- 25 -
-CHO, -NH
2
)
Lanţuri hidrocarbonate ( hidrofobe )

Explicaţie:

Grupările polare interacţionează cu dipolii moleculelor de apă ĺbuna
solubilitate a acestor substanţe în apă
Pătrund între dipolii apei din stratul superficial unde se aglomerează ĺ
adsorbţie pozitivă
Slăbesc forţele intermoleculare în stratul superficial ĺ scăderea
coeficientului de tensiune superficială a soluţiei faţă de solvent

Concluzie:
În contact cu apa, gruparea polară (hidrofilă) se orientează în
stratul superficial spre faza apoasă, iar cea nepolară (hidrofobă)
spre partea opusă.

Cantitatea de substanţă adsorbită în stratul superficial este o funcţie
dependentă (crescătoare ) de concentraţia soluţiei.
Dacă: co ÷ M
adsorbită
o ÷ Tens. Sup.+
Are loc până când suprafaţa liberă este ³saturată´. Astfel,T ajunge la o valoare
minimă.

Coeficientul de adsorbţie : a = - c/TÂR Â do/dc ÷ Relaţia lui Gibbs



- 26 -
Izoterma tensiunii superficiale
Izoterma de adsorbţie

Fenomenul invers, când substanţele care măresc tensiunea superficială se
îndepărtează de suprafaţă spre profunzime ĺ adsorbţie negativă.

Importanţa tensiunii superficiale în medicină:

Acizii biliari care sunt eliminaţi prin coledoc în duoden întâlnesc bolul
alimentar ( conţine lipide aproape în totalitate nedigerate) şi vor
contribui la scăderea tensiunii superficiale a grăsimilor, ceea ce uşurează
emulsionarea lor ĺ mai eficient metabolizate.

Tens. superf. condiţionează permeabilitatea membranelor, schimbul
dintre celule şi mediul interstiţial. Subst. tensioactive favorizează
permeabilitatea membranelor, resorbţia intestinală ĺ o serie de
medicamente se administrează cu subst. tensioactive.

Anestezicele (subst. tensioact.) determină scăderea tensiunii sup. a
sângelui.


Lichidele din organism au tensiuni superficiale < decât a apei ĺ se
modifică în cazul stărilor patologice.
- Ex. Urina normală are tens. sup ~ 70Â10
-3
N/m. În cazul unor
afecţiuni (icter, leziuni hepatice) datorită apariţiei unor acizi şi
săruri biliare ĺ 50Â10
-3
N/m

b. Interfaţa solid-lichid
(Fenomene capilare)

Fenomenele superficiale care au loc la contactul dintre lichide şi solide ĺ
fenomene de udare
- La contactul dintre solid şi lichid apar forţe de coeziune F
C
între
moleculele lichidului şi forţe de adeziune F
A
între moleculele
lichidului şi ale solidului.
- 27 -

- În raport cu lichidele, o suprafaţă solidă poate fi:
Liofilă (hidrofilă) (F
A
> F
C
), udă pereţii vasului (lichidul
aderă la suprafaţa solidului)
Indiferentă (caz ideal)
Liofobă (hidrofobă) (F
A
< F
C
), evită contactul cu pereţii
vasului (lichidul nu aderă la solid).
OBS.
În imediata vecinătate a pereţilor vasului meniscul devine
concav (în raport cu aerul) la lichidele care udă pereţii vasului
convex la lichidele care nu udă pereţii vasului.

Înălţimea la care urcă (coboară) lichidele în vasele capilare cilindrice de rază r
” 1mm este dată de legea lui Jurin:

h =
g r

p
o 2


Aplicaţii:
Există unele substanţe numite Äagenţi udanţi´ care introduse în lichide
favorizează udarea unor solide.

Macromoleculele mediilor biologice au o structură complexă, asimetrică
ĺ grupări polare (ionizante): carboxil íCOOH
í
, amino íNH
2
+
, hidroxil
±OH
í
, sunt hidrofile (atrag în jur molecule de apă).
ĺ grupări nepolare: grupări hidrocarbonice |CH sunt hidrofobe
(interacţ. mai puternic între ele decât cu apa)

Efect hidrofob ĺ macromoleculele biologice în mediu apos tind să se Ä
plieze´ şi să se plaseze astfel încât să expună spre mediu cât mai multe grupări
hidrofile şi să Äorienteze´ spre zone interioare grupări hidrofobe.
Ex. Proteinele membranare intrinseci care expun spre mediile intern şi
extern apoase grupări hidrofile iar spre interiorul membranar grupări
hidrofobe.

- 28 -
OBS.
Macromoleculele se organizează astfel încât împreună cu solventul să
atingă o energie potenţială termodinamică minimă.
ĺ interacţiunile dintre mediul apos şi macromolecule au loc până la
degajarea unei cantităţi mari de energie când se formează un număr mare de
legături.

CURS 5

FENOMENE TERMICE


Termodinamica ÷ studiază legile generale ale fenomenelor termice fără
a ţine cont de mişcările termice la scară microscopică.
Teoria cinetico-moleculară ÷ studiază procesele termice cât şi
proprietăţile corpurilor macroscopice, folosind o ipoteză cu privire la
structura intimă a corpurilor.

OBS.
Se consideră că orice corp macroscopic este format dintr-un nr. foarte mare de
atomi, iar mişcarea acestora se supune legilor mecanicii clasice.
Pentru a simplifica studiul gazelor, s-a recurs la un model cinetic-
molecular ĺ Ämodelul gazului ideal´.

Caracteristicile unui gaz ideal:
gazul este format dintr-un număr foarte mare de molecule identice;
moleculele sunt considerate punctiforme, deoarece dimensiunile lor sunt
foarte mici în comparaţie cu distanţele dintre ele;
moleculele nu interacţionează între ele, deoarece spaţiile dintre ele sunt
foarte mari în raport cu diametrul lor;
ciocnirile dintre şi molecule şi pereţii vasului sunt perfect elastice;

Noţiuni termodinamice de bază

Sistem termodinamic ÷ o porţiune din Univers în interiorul căreia pot avea
loc fenomene care se produc cu schimb de căldură.
- 29 -
1. Clasificare:
I. După schimburile cu mediul:
- Deschis ÷ schimb de energie şi substanţă cu mediul
- Închis ÷ schimb de energie calorică
- Izolat ÷ nici un fel de schimb

OBS. Sistemul adiabatic nu schimbă energie calorică cu exteriorul.
Sistemele vii sunt întotdeauna deschise.(Există şi sist. închise legate de cele
deschise, ex. forme de bacterii)

II. Structura internă:
- Omogen ÷ proprietăţi identice în orice punct al lui sau se modifică
continuu, fără salturi
- Heterogen ÷ proprietăţile prezintă discontinuităţi.
Omogene ± monofazice
Heterogene - polifazice
Sistemele vii sunt heterogene.

III. După modificarea proprietăţilor cu direcţia:
- Izotrope ĺ coeficienţii ce caracterizează mărimile fizice sunt aceeaşi în
orice direcţie
- Anizotrope ĺ valorile coeficienţilor se schimbă odata cu modificarea
direcţiei
Cauzele anizotropiei : aşezarea ordonată a unor molecule asimetrice, alungite
(în timpul curgerii, introducerea moleculelor polare în câmp electric, etc.)
Fazele sistemelor vii pot fi izotrope cât şi anizotrope.

IV. Natura schimburilor energetice:
- Simple ĺ realizează cu exteriorul schimb de căldură, iar lucrul mecanic
este datorat exclusiv forţelor de expansiune (dilatare). Interacţiunile cu
mediul sunt termo-mecanice.

- Complexe ĺ schimbă cu exteriorul căldură, lucru mecanic datorat
forţelor de expansiune şi datorat forţelor nemecanice, interacţionând
complex cu mediul.
- 30 -
Sistemele vii sunt, fără excepţie, sisteme complexe.

2. Starea unui sistem termodinamic ÷ totalitatea proprietăţilor ce
caracterizează un sistem la un moment dat.

OBS.
Proprietăţile sistemului sunt particularizate prin ansamblul de mărimi fizice
măsurabile care determină starea unui sistem la un moment dat.

Mărimile fizice:
I. În funcţie de istoria sistemului:
- De stare ĺ nu depind de istoria sistemului (au aceeaşi valoare,
indiferent de calea prin care sistemul o atinge)
- De proces ĺ depind de calea prin care sistemul atinge valoarea (Q, L)

II. În funcţie de natura lor:
- Extensive ĺ depind de dimensiunea şi geometria sistemului ( m, V, N,
etc.)
- Intensive ĺ independente de dimensiunea şi geometria sistemului (T,
c, Ǐ, etc.)
Se pot defini cu exactitate pe domenii reduse ±infinitezimale.

Mărimi fizice de stare:
Caracterizează dimensiunea, geometria, compoziţia şi toate celelalte
proprietăţi ale sistemului (termice, mecanice, chimice, electrice, magnetice,
etc.)
Se împart în: - parametri de stare
- funcţii de stare

Parametri de stare ± sunt anumite mărimi fizice accesibile direct
măsurătorilor cu care starea sistemului poate fi complet caracterizată.
(ex. Pentru gazul ideal p, V, T, nj)
Ecuaţia termică de stare leagă parametri de stare:
pÂV = njÂRÂT (pt. gazul ideal)

- 31 -
o Pentru sistemele omogene starea este cunoscută dacă parametri de stare
sunt constanţi în timp şi cunoscuţi.
o Pentru sistemele heterogene, starea este cunoscută dacă se cunosc
parametri de stare ai fiecărei faze.

Funcţiile de stare ± sunt mărimi inaccesibile măsurătorilor directe ale căror
valori depind exclusiv de param. de stare şi pentru o stare dată sunt
independente de istoria sistemului.

Variaţiile funcţiilor de stare depind doar de parametri stării iniţiale şi finale,
fiind independente de stările intermediare prin care trece sistemul.
Ex. U, H, S, F, G etc.

Starea de echilibru şi starea staţionară
j Starea de echilibru
j Orice sistem izolat atinge după un timp o stare de echilibru pe care
nu o mai părăseşte fără intervenţie din exterior. Un sistem aflat în
stare de echilibru nu va ceda energie în exterior (energia este minimă
la echilibru).
Sist.: izolate
j Starea staţionară
j Este o stare a cărei menţinere necesită în general o anumită
energie. Valorile parametrilor rămân constante în timp pe toată
perioada în care sistemul îşi menţine starea.
Sist.: deschise
OBS.
Sistemele vii nu pot exista în stare de echilibru (o ating abia după
moarte, deoarece echilibrul exclude orice schimb dintre sistem şi mediu).
Ele trec dintr-o stare staţionară în alta, tinzând spre echilibru.
Parametri stării staţionare se schimbă odată cu modificarea structurii. Ex.
boli, traumatisme scot sistemul din stare staţionară
Activitatea medicală de diagnostic se realizează prin măsurarea unor
param. de stare: p, V, T, c, Ǐ...


- 32 -
Forţa termodinamică:
Caracterizează echilibrul şi starea staţionară
Este generată de existenţa unui gradient
La echilibru: forţa termodinamică = 0
În stare staţionară: forţa termodinamică = const. 0
În stare staţionară există procese de transport pentru a menţine
constante mărimile:
- Transport activ
- Transport pasiv
Proces termodinamic ÷ trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în
alta se numeşte proces termodinamic (transformare de stare).

Reprezetarea grafică a unui proces termodinamic:




Clasificarea proceselor termodinamice
I. După parametrul de stare care rămâne constant în timp:
i. Procese termodinamice izoterme ( T=const.)
ii. Procese termodinamice izocore ( V=const. )
iii. Procese termodinamice izobare ( P=const. )
iv. Procese termodinamice adiabatice ( fără schimb de căldură cu
mediul ambiant )

- 33 -
II. După natura stărilor intermediare dintre starea iniţială (1) şi cea finală
(2):
i. Procese termodinamice cvasistatice
ii. Procese termodinamice necvasistatice ( de neechilibru )-stările
intermediare nu sunt stări de echilibru şi nu pot fi reprezentae
printr-o curbă continuă.
iii. Procese termodinamice cvasistatice reversibile
( 2÷1 1÷2 )

III. După raportul dintre starea finală (2) şi starea iniţială (1)
i. Procese închise ( ciclice )
ii. Procese deschise ( neciclice )

Postuatele termodinamicii. Scări de temperatură
Primul postulat al termodinamicii :

³Dacă un sistem termodinamic izolat este scos din starea de echilibru
termodinamic, acesta revine intr-o altă stare de echilibru termodinamic din
care nu poate ieşi niciodată de la sine´.

Al doilea postulat al termodinamicii :
³Echilibrul termodinamic este tranzitiv ( A~B, B~C ÷A~C )´.

Scări de temperatură
Celsius: pct. de îngheţare a apei 0
0
C ; pct. de fierbere 100
0
C.
Fahrenheit: € t € t € 32F ; € t € 212F.
Kelvin : € t € t 273,15
0
C ; € t € 373,15
0
C.

Rolul temperaturii :

- În teoria cinetico±moleculară :

³Temperatura este o mărime ce caracterizează energia cinetică medie de
mişcare a moleculelor gazului ideal´.

I
= 32 kT
- 34 -

- Din punct de vedere termodinamic :
³Temperatura caracterizează sensul schimbului de căldură intr-un proces´.

Teoria cinetico ± moleculară

Substanţa ÷ structură discontinuă, granulară.
÷ particulele : mişcare continuă şi dezordonată
Substanţa ÷ Molecule ÷ Atomi

Unitatea atomică de masă : 1u = 1,6610
-27
kg
Nr. Lui Avogadro : N
A
= 6,02310
26
molec/kmol
Volumul kilomolar : V
M
= 22,42 m
3
/kmol
Nr. mol dintr-o substanţă : n = m/M.

Studiul gazului ideal

Gazele ÷ sistemele fizic cele mai simple

Viteza medie şi drumul liber mediu:

Ciocniri numeroase (} 10
9
ciocniri/secundă ); vitezele moleculelor variază
continuu în mărime şi direcţie.

Viteza medie:
Media aritmetică a vitezelor tuturor moleculelor:

v
=
n
vi
n
i
§
=1
n = nr. de molecule


v
=
M
RT 3
;
R = const. univ. a. gazelor
M = masa molară
T = temperatura

- 35 -
Viteza medie pătratică :
v
mp
=
M
RT 3


Drum liber mediu:

Spaţiul l parcurs de moleculă între 2 ciocniri consecutive :
P
=
n
l
n
i
i
§
=1

Parametri de stare ai gazului :
Sunt mărimi macroscopice ce caracerizează complet starea gazului ideal :
a) Presiunea, p
b) Temperatura, T
c) Volumul unităţii de masă, V/m.

a) Presiunea ± este un parametru de stare numeric egal cu forţa care se
exercită de către gaz normal pe unitatea de suprafaţă a peretelui
recipientului în care se află gazul.
b) Temperatura ± este un parametru de stare care măsoară gradul de încălzire
al unui gaz.
c) Volumul specific ± este un parametru de stare numeric egal cu raportul
dintre porţiunea din spaţiu pe care o are gazul la dispoziţie şi masa acelui
gaz.
Formula fundamentală a gazului ideal:

P =

3
1
n
0
mv
2
; n
0
=
M
A
V
N


P =
0
3
2
2
2
1
n v m
=
c I
3
2
n
0
(1)

I
c
= energia cinetică medie care revine unei molecule.


- 36 -
c I ~ T

c I
=
2
3
kT (2)

Din (1) şi (2) ÷ P = n
0
kT

Legile gazului ideal. Ecuaţia de stare


1. Transformarea izotermă. Legea lui Boyle-Mariotte

Se consideră o masă de gaz (m = constant) care este comprimată sau destinsă
la temperatură constantă (T = constant).
Dacă parametri în stare iniţială sunt p
1
, V
1
, T iar în stare finală sunt p
2
, V
2
, T
legea acestei transformări este:
p
1
V
1
= p
2
V
2
sau
p V = constant
În coordonatele Clapeyron (p, V) acest tip de transformare se reprezintă
printr-o hiperbolă, numită izotermă :





- 37 -
2. Transformarea izobară. Legea lui Gay-Lussac

Variaţia volumului unei mase constante de gaz (m = constant) în funcţie de
temperatură, la o presiune constantă (p = constant).
t
V
V
( =
(
¬
0

unde
0
V
V (
este variaţia relativă a volumului, ¬ este coeficientul de dilatare
izobară
¦
¦
'
+

'

=
1
0
1
K
T
¬
, T
0
= 273,15 K, iar Ʃt este variaţia de temperatură.
const
T
V
sau
T
V
T
V
= =
0
0

Reprezentarea grafică:




3. Transformarea izocoră. Legea lui Charles

Variaţia presiunii unei mase constante de gaz în funcţie de temperatură, atunci
când volumul se menţine constant (V = const.).

0
P
P (
=
¡
(
t

ƩP = P ± P
0
, adică P
0
este presiunea iniţială, iar P este presiunea finală
ǃ § Į = 1/T
o
K
±1
este coeficientul de dilatare al gazului la volum constant, Ʃt
este variaţia de temperatură (în °C sau K),
(
t = T ± T
0
.
- 38 -

o
o
T
P
=
T
P
sau
T
P
= const.

Reprezentarea grafică:



4. Transformarea generală a gazelor perfecte. Legea Clapeyron ±
Mendeleev

Transformarea generală este acea transformare în care variază toţi cei trei
parametri de stare ai unui gaz.
0
0
T
V
=
,
T
V

T
P
=
,
0
T
P


Împărţind relaţiile, ajungem la legea transformării generale:

0
0 0
T
V P
=
T
V P
(legea generală a gazelor)

Pentru un mol de gaz aflat în condiţii normale de presiune şi temperatură P
0
=
101325 Pa (1 atm), T
0
= 273,15 K şi volumul molar V
0
= 22,41 m
3
/kmol,
membrul stâng devine:
- 39 -

15 , 273
41 , 22 101325

K kmol m
m N

2
3
= 8310 J/kmol·K = R (constanta universală a gazelor).

Deci, pentru 1 mol de gaz ideal (nj = 1 mol):

P·V
Nj
= R·T

nj > 1 mol, V
Nj
=
R
V
, relaţia de mai sus devine:

P·V = nj · R · T
şi se numeşte ecuaţia de stare a gazului ideal în forma generală sau ecuaţia
Mendeleev ± Clapeyron.

Legea lui Dalton


P · V = (nj
1
+ nj
2.
....) ·R·T
sau
P · V = nj
1
· R·T + nj
2
· R·T...
sau, împărţind cu V:
P = nj
1
· R·T/V + nj
2
· R·T/V...
dar
P
1
= nj
1
· R·T/V, P
2
= nj
2
· R·T/V
şi atunci,
P = P
1
+ P
2
+......
Legea lui Dalton:
Presiunea unui amestec de gaze ideale este egală cu suma presiunilor
parţiale ale gazelor componente.


- 40 -
CURS 6

Căldura, lucrul mecanic şi variaţia energiei interne


Mărimea care exprimă cantitativ capacitatea unui sistem de a efectua
lucru mecanic se numeşte energie.
În sistemele cu care operează bioenergetica există diferite tipuri de
energie:
- mecanică, termică, electrică, chimică etc.
OBS. Fiecare tip de energie are o expresie specifică.

EX. In mecanică, energia cinetică a unui corp are expresia:
E
c
=
2
1
mv
2

Termodinamica biologică ĺ studiul transformărilor de energie în sistemele
biologice.

OBS.
Într-un sistem termodinamic izolat, aflat în echilibru, energia acestuia
nu se modifică, sistemul nerealizând un transfer de energie spre exterior
sau din exterior spre interior, energia sistemului rămânând constantă la
o anumită valoare.
Sistemele biologice fiind sisteme deschise, schimburile permanente de
energie şi substanţă cu exteriorul sunt indispensabile pentru
desfăşurarea ansamblului de procese care reprezintă viaţa.


I. Căldura (Q) este o formă de energie datorită căreia se modifică energia
cinetică a moleculelor supuse mişcării haotice de agitaţie termică.
OBS.
Între căldura primită sau cedată de un sistem (Q) şi variaţia de
temperatură (ƩT) există o strânsă legătură.
Căldura poate fi corelată cu variaţia de temperatură ƩT prin relaţiile:
Q = C · ƩT
Q = m · c · ƩT
Q = nj · C
nj
· ƩT
- 41 -

Dacă schimbul de căldură se realizează la presiune constantă (Q
p
) se
utilizează c
p
şi C
p
sau dacă schimbul de căldură se realizează la volum
constant (Q
v
), c
v
şi C
v.


Unitate de măsură:
[Q] = 1J
1 kcal = 4185,5 J
Q > 0 în proces endoterm (primită de sistem)
Q < 0 în proces exoterm (cedată de sistem)

II. Lucrul mecanic (L) este o formă de energie care într-o transformare
reversibilă se poate converti integral în energie cinetică sau potenţială la nivel
macroscopic.
Din mecanică ÷ L =
÷ ÷
d F


EXP.
o Presupunem că avem un cilindru cu piston mobil în interiorul căruia se
află un gaz.
o Încălzind gazul, el se dilată, îşi măreşte volumul şi împinge pistonul cu o
forţă de presiune F (F = p · S), deplasându-l pe distanţa d, efectuând un
lucru mecanic:
L = p · S · d = p · ƩV

Lucrul mecanic este o formă de energie care, într-o transformare reversibilă,
se poate converti integral în energie cinetică sau potenţială la nivel
macroscopic.
L > 0 dacă procesul este exergonic (efectuează L asupra mediului)
L < 0 dacă procesul este endergonic ( L efectuatde mediu asupra
sistemului)

III. Energia internă (U) ĺ suma tuturor energiilor cinetice (de oscilaţie,
rotaţie şi translaţie) datorate mişcărilor dezordonate ale particulelor
- 42 -
constituente ale unui sistem termodinamic şi ale energiilor potenţiale de
interacţiune.
OBS.
- În cazul sistemelor ideale, energia internă depinde de temperatură.
- Energia internă este o mărime de stare (variaţia ei depinde doar de
stările iniţială şi finală şi nu depinde de stările intermediare prin care
trece sistemul, ƩU = U
2
± U
1
)
- Este o mărime aditivă (în cazul reuniunii mai multor sisteme, energia
internă a sistemului format este egală cu suma energiilor interne ale
sistemelor componente).

Primul principiu al termodinamicii şi aplicabilitatea lui în lumea vie

- Principiul I al termodinamicii reprezintă o lege de conservare a
energiei aplicată proceselor termice.
- Într-un sistem fizic izolat, în care au loc procese mecanice şi termice,
energia totală a sistemului se conservă.
- Pentru sistemele închise dar neizolate (există schimb de energie cu
exteriorul), primul principiu al termodinamicii exprimă din punct de
vedere cantitativ dependenţa care există între variaţia energiei interne
ƩU şi celelalte două forme de schimb de energie: lucrul mecanic L şi
cantitatea de căldură Q.

Cantitatea de căldură primită de un sistem duce la variaţia energiei
interne a sistemului şi la efectuarea de către sistem a unui lucru
mecanic asupra mediului exterior.

Matematic, primul principiu al termodinamicii se exprimă sub forma:
Q = L + ƩU

- În cazul sistemelor vii, care sunt sisteme deschise, transferul de
energie între sisteme şi mediul înconjurător se realizează şi prin schimb
de substanţă, iar în acest caz, odată cu schimbul de molecule se
transferă şi toate formele de energie asociate cu acestea.
- 43 -
- Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate creşte sau
poate să scadă în funcţie de diferite condiţii, cum sunt vârsta, starea
fiziologică etc.
- Aplicând primul principiu la transformările gazului ideal, vom obţine
pentru L, Q şi ƩU relaţiile cuprinse în următorul tabel:

Tipul de
transformare
L Q ƩU
Izobară (p=const.) P·¨V nj·C
p
·¨T nj·C
v
·¨T
Izocoră (V=const.) 0 nj·C
v
·¨T nj·C
v
·¨T
Izotermă (T=const.)
nj·R·T·ln
i
f
V
V
nj·R·T·ln
i
f
V
V

0
Adiabată (Q=0) P·¨V=nj·R·¨T 0 nj·C
v
·ƩT


Bilanţul energetic al organismului

Aplicând unui organism primul principiu al termodinamicii, se obţine următorul
bilanţ energetic:

E
m
= L + Q + E
d


Unde:
E
m
= energia preluată din mediu (aportul energetic)
L = lucrul mecanic efectuat de organism
Q = căldura degajată de organism
E
d
= energia depozitată în rezervele organismului

Situaţia se simplifică dacă se lucrează în condiţii de repaus a organismului:
- nu efectuează lucru mecanic (L = 0) şi nu preia energie din mediu (E
m
=
0)
În aceste condiţii:
E
d
+ Q = 0

- 44 -
Organismul degajă căldură pe seama propriilor sale rezerve energetice, care
sunt diminuate prin utilizare:
Q = - E
d
= E
u


unde E
u
este energia utilizată de organism.

OBS.
- Organismul poate fi comparat cu o maşină termică funcţionând în
condiţii izobare şi izoterme, iar energia necesară funcţionării lui rezultă
în urma reacţiilor de oxido-reducere.
- Compuşii acestor reacţii provin din alimente

Bilanţul energetic al unui organism, B(E), se poate determina dacă se
cunosc aportul A(E) respectiv cheltuielile energetice C(E), relaţia dintre ele
fiind următoarea:

B(E) = A(E) ± C(E)

- Dacă aportul energetic este egal cu cheltuielile, atunci bilanţul este egal
cu zero, B(E)=0, adică bilanţul este echilibrat. Aceasta este situaţia în
cazul organismelor sănătoase, cărora le este specifică starea staţionară.
- Dacă însă bilanţul este pozitiv, ceea ce înseamnă că aportul energetic
este mai mare decât cheltuielile, este sugerată instalarea obezităţii sau
instalarea convalescenţei după o boală.
- Dacă bilanţul este negativ, cheltuielile sunt mai mari decât aportul
energetic ceea ce duce la apariţia unui dezechilibru, în cazul subnutriţiei
sau al unor boli.








- 45 -
Entalpia şi sensul ei fizic

- proceselor biologice care au loc la o presiune constantă (procese izobare)
ĺ entalpie (H) şi reprezintă suma dintre energia internă şi produsul
dintre presiunea şi volumul sistemului, adică:

H = U + P·V

Variaţia entalpiei este:

dH = dU + P·dV + V·dP

o procesul are loc la presiune constantă ĺV·ƩP = 0
Atunci relaţia de mai sus devine:


dH = dU + L
¨H = ¨U + L


Ţinând cont de principiul I (Q = ƩU + L) şi comparând ecuaţiile obţinem:

ƩH = Q
p


- Variaţia entalpiei sistemului se măsoară prin cantitatea de căldură
rezultată din transformarea termică izobară în proces.

- Variaţia de entalpie, respectiv cantitatea de căldură obţinută prin arderea
izobară a diferitelor substanţe biochimice este aproximativ aceeaşi
pentru aminoacizi, proteine şi hidraţi de carbon, dar este de circa trei ori
mai mare pentru lipide, ceea ce explică funcţia de rezerve energetice pe
care o au grăsimile în organism.


- 46 -
CURS 7

Aplicatiile principiului I. Legea lui Hess. Coeficienti izocalorici.
Rolul ATP-ului in organism.

OBS.
Legea conservării energiei este valabilă în toate procesele, inclusiv
în cazul sistemelor vii.
Sursa principală de energie în organism o reprezintă procesele de
degradare a substanţelor alimentare.
Rolul principal îl constituie reacţiile de oxidare ale carbonului şi
hidrogenului (85%), reacţiile de hidroliză (14%), neutralizări,
hidratări, scindări moleculare etc (1%).
Cedarea de energie de către organism se face sub formă de lucru
mecanic, căldură, evaporarea apei.


Legea lui Hess este o consecinţă a primului principiu al termodinamicii şi este
aplicabilă proceselor chimice.
Enunţul legii este următorul:

Dacă din anumite substanţe iniţiale se obţin pe diferite căi
anumiţi produşi finali, indiferent de căile folosite, adică de tipul
reacţiilor intermediare, efectul termic total pentru aceste căi va fi
acelaşi.

Efectul termic (Q) ĺ suma căldurilor degajate şi a întregului lucru mecanic
efectuat de sistem asupra mediului înconjurător.
procesele care se produc la presiune constantă ĺ efectul termic:
Q
p
= ƩH
procesele care se produc la volum constant
ĺ efectul termic: Q
v
= ƩU



- 47 -
Ilustrarea legii lui Hess
ĺ considerăm produşii iniţiali A
1
, A
2
, A
3
.....de la care prin reacţii chimice se
ajunge la produşii finali B
1
, B
2
, B
3
.....
ĺ acest lucru se poate realiza pe mai multe căi:
- calea directă (I) cu entalpia de reacţie ƩH
1

- calea (II) cu etapele ƩH
2,
ƩH
3,
ƩH
4

- calea (III) cu etape ƩH
5,
ƩH
6,
ƩH
7,
ƩH
8




Conform legii lui Hess, vor fi îndeplinite egalităţile:

ƩH
1
= ƩH
2
+

ƩH
3
+

ƩH
4
= ƩH
5
+

ƩH
6
+

ƩH
7
+

ƩH
8


Coeficienţii izocalorici
ĺ stabilesc în cazul unui organism viu aportul energetic chimic prin
diferiţii principii alimentari (glucide, lipide, proteine).
ĺ prin măsurători în afara organismului se poate calcula cantitatea de
energie obţinută în urma aportului unei cantităţi de alimente.
Coeficienţii izocalorici (c
i
) ĺ cantitatea de energie (kcal) care se pune
în libertate prin arderea unui gram de principiu alimentar, în condiţii
determinate.

c
i
=
m
H (
(kcal/g)
- 48 -

În funcţie de condiţiile în care se determină:

A. Coeficienţii izocalorici fizici ĺ cantitatea de energie care se
eliberează prin arderea unui gram de principiu alimentar în bomba
calorimetrică, în condiţii de laborator.

B. Coeficienţii izocalorici fiziologici ĺ cantitatea de căldură eliberată
prin arderea unui gram de principiu alimentar până la produşii finali de
metabolism.
G, L ĺ CO
2
şi H
2
O
P ĺ CO
2
, H
2
O + alte subst. organice complexe (uree, creatina,
creatinina...)
OBS.
Pot fi utilizaţi numai în calculele pivind cantităţile princ. aliment. ce intră
în reacţiile metabolice.

C. Coeficienţii izocalorici practici ĺ cantitatea de căldură eliberată
prin arderea unui gram de principiu alimentar până la produşii finali de
metabolism, ţinându-se cont de gradul de digestibilitate şi absorbţie al
alimentelor.

OBS.
Au fost introduşi pentru calculul cantităţilor de energie efectiv primite
organism de la alimentele ingerate.
grad de digestibilitate şi absorbţie = coeficient de utilizare digestivă

ud
):

dž
ud
=
ing
abs
m
m


c
ipract
= dž
ud
 c
ifiziol



- 49 -
dž
ud
depinde de: factori individuali, natura alimentelor, gradul de preparare.

Principiul al doilea al termodinamicii. Entropia

ĺ lege generală a naturii
ĺs-a stabilit în urma unor experienţe: randamentul maşinilor termice
care transformă căldura în lucru mecanic.

Carnot ĺ în cazul unei maşini termice care produce lucru mecanic,
datorită transformărilor ciclice de stare ale unui fluid ce trece de la o
temperatură mai ridicată (T
1
) la una mai scăzută (T
2
), randamentul depinde
doar de cele două temperaturi şi nu depinde de natura fluidului, după relaţia:

dž = 1 ±
1
2
T
T

- dž < 1 ĺ nu se poate ca întreaga cantitate de căldură preluată de la sursa
caldă să fie transformată integral în lucru mecanic, ci o parte din ea va trece la
corpurile înconjurătoare.
- Carnot ĺ printr-o transformare ciclică lucrul mecanic poate fi transformat
integral în căldură, invers nu este posibil (sens unic de desfăşurare al
proceselor din natură).
- toate procesele spontane dintr-un sistem se desfăşoară în sensul scăderii
lucrului pe care l-ar putea efectua sistemul.
- dacă un sistem efectuează lucru mecanic pe seama scăderii energiei
interne, lucrul mecanic efectuat este mai mic decât energia internă, deoarece o
parte din ea trece în căldură.
- această energie este egală cu produsul dintre temperatura sistemului şi
ƩS, unde S reprezintă o nouă mărime fizică, ce este totodată o funcţie de
stare, şi se numeşte entropie: Q = T · ƩS
- în orice proces spontan entropia creşte.

- Deci, sunt posibile numai acele procese termodinamice pentru care ƩS •
0 (inegalitatea lui Clausius).
Primul principiu devine
- 50 -

T · ƩS = ƩU + L
OBS.
Din energia internă a unui sistem aflat la temperatura T poate fi
transformată în lucru mecanic doar o parte şi aceea se numeşte energie
liberă (F):
F = U ± T · S

În sistem izolat:
Proc. Izoterm: ƩF = ƩU ± T · ƩS, U = const. ĺ ƩU = 0, dar ƩS > 0 şi rezultă

ƩF = -T · ƩS < 0.

Concluzie:
Potrivit principiului al II-lea al termodinamicii, prin orice proces care are loc
într-un sistem izolat, energia liberă scade şi entropia sistemului creşte.

Fenomene de transport

CURS 8

Fenomene moleculare de transport

La toate nivelele de organizare a materiei se întâlnesc, sub diverse
forme, fenomene de transport de substanţă şi transfer de energie, care
sunt indispensabile funcţionării organismelor vii.
Fenomenele moleculare de transport se manifestă în sisteme neomogene
(asimetrice) şi se desfăşoară în sensul diminuării şi eliminării neomogenităţilor
sistemului respectiv.
În consecinţă va apărea un transport de substanţă şi energie care va
avea ca scop diminuarea până la dispariţie a neomogenităţilor sistemului.
Atingerea stării de echilibru se realizează în mod spontan, fără consum
de energie din exterior, numai prin agitaţie termică moleculară.

Importanţă:
Fenomenele de transport au o importanţă deosebită în
biologie în special în cadrul fenomenelor de transport prin membrane biologice.
- 51 -

Difuzia. Legile lui Fick

Def.
Difuzia reprezintă fenomenul de pătrundere a moleculelor unui corp printre
moleculele altui corp aflat în aceeaşi stare de agregare.

Obs.
La lichide fenomenul se produce cu o intensitate mai mică decât la gaze,
datorită forţelor intermoleculare mai mari şi a agitaţiei termice mai mici decât
în cazul gazelor.

o Două soluţii de concentraţii diferite (C
1
>C
2
), separate printr-un
perete despărţitor ĺ flux de substanţă de la concentraţie mare la
concentraţie mică şi va înceta în momentul în care ele devin
egale.





DEF.
Fluxul de substanţă reprezintă cantitatea de substanţă care traversează
unitatea de suprafaţă în unitatea de timp:
t S
m
J
(
(
=
(1)

- 52 -
DEF.
Fluxul de substanţă transportată este proporţional cu diferenţa de
concentraţie de-a lungul direcţiei după care are loc.

x
C
D J
(
(
=
(2)

ĺ D coeficient de difuzie şi depinde de:
- natura substanţei, a mediului
- frecarea internă
- temperatură.

Din formulele (1) şi (2) rezultă că:

x
C
S D
t
m
x
C
D
t S
m
(
(
=
(
(
(
(
=
(
(



Cantitatea de substanţă transportată în unitatea de timp
este proporţională cu secţiunea transversală prin care are loc difuzia,
cu gradientul de concentraţie, depinde de natura substanţei care
difuzează şi de natura mediului în care are loc difuzia.

Trnsportul de substanţă ĺ modificarea concentraţiei în timp în fiecare
punct al spaţiului ĺ uniformizarea soluţiei.

Legea a II a Fick:
) (
dx
dc
dx
d
D
dt
dc
=






- 53 -
Transportul căldurii prin conducţie, convecţie şi radiaţie

a) Transportul căldurii prin conducţie

Fenomenul de transport al căldurii se numeşte conductibilitate
termică şi a fost studiat de către Fourier.

o Sistem neuniform încălzit, adică există o diferenţă de temperatură
între diferite puncte ale sale.
o În consecinţă ĺ flux de căldură (J
Q
) ĺ echilibru termic (se egalează
temperaturile).

Mecanismul de transmitere ĺ energia cinetică a moleculelor fiind mai
mare la capătul mai cald duce la o ciocnire mare a moleculelor şi energia
calorică se transmite din aproape în aproape la capătul opus.



DEF.
Fluxul de căldură (J
Q
) reprezintă cantitatea de căldură (Q ce trece prin
unitatea de arie S în unitatea de timp.

t S
Q
J
Q
(
(
=
(3)
DEF.

Fluxul de căldură depinde de gradientul de temperatură
¦
'
+

'

(
(
x
T
şi de
natura substanţei (P)

- 54 -
x
T
J
Q
(
(
= P
(4)

P ĺ coeficient de conductibilitate termică.
Din formulele (3) şi (4) rezultă:

X
T
S
t
Q
(
(
=
(
(
P


Cantitatea de căldură transportată în unitatea de timp este
proporţională cu secţiunea transversală prin care are loc
conductibilitatea, cu gradientul de temperatură şi depinde de natura
substanţei.

Conductibilitatea termică a cristalelor depinde de direcţie deoarece
sunt sisteme anizotrope.
Conductibilitatea termică a lichidelor este mai mică decât a solidelor,
iar a gazelor este mai mică decât cea a lichidelor.
Conductibilitatea termică şi cea electrică cresc atunci când temperatura
scade.

b)Transportul căldurii prin convecţie (curenţi)

Are loc numai în cazul lichidelor şi al gazelor care vin în contact cu
un material solid compact aflat la altă temperatură.
Dacă solidul cu care vine în contact masa de fluid (ex. aer) este la o
temperatură mai scăzută decât a acestuia, atunci fluidul cald cedează peretelui
o parte din energie şi se va răci.
Devenind prin răcire mai dens, aerul va Äcădea´, urmând să fie
înlocuit de o cantitate de aer mai cald din incintă.
În acest fel se realizează o deplasare continuă de aer în jurul
peretelui şi totodată se realizează un transfer de căldură de la aerul cald la
peretele rece
Prin încălzire, la locul de contact cu o sursă caldă, fluidul îşi
modifică densitatea şi ca urmare se formează curenţi ascendenţi.

- 55 -
b) Transportul căldurii prin radiaţie

Spre deosebire de conducţie şi convecţie, la transportul căldurii
prin radiaţie nu este necesar un mediu material pentru a transporta energia.
Energia calorică se transmite prin unde electromagnetice cu
lungime de undă mai mare decât a luminii de culoare roşie din spectrul vizibil
(P>P
roşu
), care sunt purtătoare cu căldură. Ele se numesc radiaţii infraroşii.
Corpurile care permit trecerea radiaţiilor infraroşii se numesc
diatermane iar cele care nu permit trecerea lor se numesc atermane.
Când un corp metalic atinge o temperatură de 500
0
C el se
înroşeşte şi devine luminos. Odată cu creşterea în continuare a temperaturii
culoarea lui variază spre alb.
Căldura pe care o primeşte corpul prin încălzire se transformă în
energie radiantă.
Energia radiantă emisă în unitatea de timp se numeşte
putere emiţătoare a corpului.
Un corp care absoarbe toate radiaţiile care cad asupra lui se
numeşte corp negru. Atunci când un corp negru este încălzit, el emite toate
radiaţiile posibile. Corpul negru este definit ca emitor şi totodată absorbant
perfect de radiaţie.

Transportul căldurii în organism

Organismul uman produce căldură care se transmite din centrul
corpului spre suprafaţă, iar de aici spre mediul exterior.
Cantitatea de căldură şi temperatura din interiorul organismului
diferă de la un organ la altul. Căldura este transportată din locurile cu
temperatura mai ridicată spre cele cu temperatura mai scăzută prin conducţie
şi convecţie.
Conductibilitatea termică a ţesuturilor este redusă, mai ales a
celor groase, astfel încât rolul principal în transportul căldurii îl constituie
sângele.
Transmiterea căldurii prin intermediul sângelui este favorizată şi
de căldura lui specifică mare, fiind aproximativ egală cu cea a apei
(1 cal/g·grad sau 4185 J/kg·grad).
- 56 -

- Transportul căldurii din interiorul organismului cu temperatura T
i
spre
suprafaţa lui cu temperatura T
S
este dat de relaţia:

Q
1
= C
1
(T
i
± T
S
)

C
1
este capacitatea calorică a organismului în transferul căldurii din
interior spre suprafaţă.
- Transportul căldurii de la suprafaţa corpului cu temperatura T
S
în
mediul exterior cu temperatura T
e
este dat de o relaţie similară:

Q
2
= C
2
(T
S
± T
e
),

C
2
este capacitatea calorică a organismului în transportul căldurii de la
suprafaţa lui în mediul ambiant.
În regim staţionar: Q
1
= Q
2
, adică:

C
1
(T
i
-T
S
) = C
2
(T
S
-T
e
)

Din care rezultă
2
1
2
1
,
C
C
T T
T T
C
C
S i
e S

=
se numeşte indice termic al
circulaţiei.

- Transmisia căldurii spre exterior se realizează prin conducţie,
convecţie, radiere şi evaporarea apei prin transpiraţie.
- Transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie şi radiere reprezintă
aproximativ 70 ± 80 % din totalul căldurii transmise mediului exterior, iar prin
evaporare se cedează 20 ± 30 % din aceasta.
- În condiţii de efort fizic pierderea de căldură prin evaporare este de
60±70 % din totalul căldurii. În cazul muncilor fizice grele corpul poate pierde
4 ±12 l apă prin evaporare, ceea ce reprezintă o cedare considerabilă de
căldură.
- Din cauza aderării unui strat de aer de circa 4 ± 8 mm la suprafaţa
pielii, numit strat marginal, corpul se va opune cedării căldurii prin curenţii de
convecţie şi conducţie. Grosimea acestui strat scade atunci când corpul este în
mişcare.
- 57 -

CURS 9

TRANSFORMĂRI DE FAZĂ


I. Transformarea reciprocă între starea solidă şi cea lichidă.

Corpuri solide:
A. cristaline
B. amorfe


A. Corpuri cristaline:

- simetrie de aranjare a atomilor, ionilor
- dispunere: regulată, continuă şi periodică a particulelor în cristale (dat.
forţelor de inter. foarte puternice)
- particulele se aranjează a.î. E
pot
= min (cristalul este stabil)
- proprietăţi: - anizotropie
- punct de topire bine determinat pentru ac. presiune

B. Corpuri amorfe:

- nu au o simetrie de aranjare a particulelor
- dispunere: haotică a particulelor componente în tot volumul corpului.
- ordine locală.
- dispunerea este asemănătoare cu cea a particulelor în lichide, dar în
corpurile amorfe au o mobilitate mult mai mică (sticla).

I. Corp cristalin solid



- 58 -
lichida stare cristalin solid corp
t
. det bine T
P

€ € € € ÷ €



Def.
Procesul de trecere a unei substanţe din faza solidă în faza lichidă la T
t
în
absorbţie de căldură ÷ TOPIRE.

Procesul invers: stare lichidă ÷ stare solidă ÷ SOLIDIFICARE
(CRISTALIZARE)

Explicarea topirii:

F
atr.
÷ slabe ÷ corpul solid îşi reorganizează local reţeaua cristalină.
La topire: V - corp cristalin ÷ creşte
p - corp cristalin ÷ scade

EXCEPŢIE: - gheaţa, fonta, aliaje
V ÷ scade, p ÷ creşte

Legile topirii (solidificării):
1. Topirea şi solidificarea ÷ fenomene inverse (au loc la aceeaşi
temperatură).
2. T
t
= constant (când p = constant)
3. La T
t
, starea solidă şi cea lichidă sunt în echilibru: pres. vaporilor
celor 2 faze este aceeaşi.

Căldura latentă de topire:

m
Q
t
= P


B. Corpuri amorfe:


- tranziţia în starea lichidă se realizează
- 59 -
- la încălzire treptat se înmoaie şi în final devin lichide.
- în timpul topirii corpurile amorfe ÷ T
t
creşte astfel încât T
t
= constant
- la solidificare, temperatura scade constant ÷ interval de temperatură de
înmuiere (solidificare)





Eutectice

T
t
a unei substanţe depinde de puritatea ei.

Definiţie:
Compoziţia aliajului sau amestecului care corespunde punctului de T
t
minimă
se numeşte eutectic.
În tehnică ÷ amestecurile eutectice ± foarte importante în special în
cazul amestecurilor sub formă de pulbere a căror temperatură corespunzătoare
eutecticului se găseşte la temperatura camerei.


II. Transformarea din starea lichidă în starea gazoasă şi reciproc.

Trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori cu abs. de
căldură ÷ VAPORIZARE.
Procesul invers: CONDENSARE.

Dacă: Viteza moleculelor de lichid " viteza medie ÷ E
c
suficient de mare ÷
învingerea F
atr.
Din interiorul lichidului ÷ moleculele părăsesc suprafaţa liberă a
lichidului ÷ VAPORIZARE.
- 60 -
Vaporizarea la suprafaţa lichidului ÷ EVAPORARE.

Vapori saturanţi ÷ vaporii aflaţi în echilibrul dinamic cu lichidul din care
provin (p
s
). Vaporii saturanţi sunt în contact cu lichidul şi au o presiune
maximă.

Vapori nesaturanţi ÷ sunt acei vapori care nu sunt în contact cu lichidul
propriu şi au o presiune mai mică decât cea a vaporilor saturanţi.

Pentru ca vaporizarea să aibă loc la o temperatură constantă, este necesară
furnizarea unei energii calorice lichidului.

Căldura latentă de vaporizare: NJ
V
=
m
Q


FIERBEREA ÷ procesul de vaporizare care are loc în toată masa lichidului.
Temperatura la care fierbe lichidul este constantă şi se numeşte temperatură
de fierbere.

OBS:
Dacă presiunea deasupra lichidului este normală, adică de 1 atm, temperatura
la care fierbe lichidul se numeşte temperatură normală de fierbere. Odată
cu creşterea presiunii exterioare temperatura de fierbere va creşte de
asemenea şi invers.

APLICAŢIE:
- autoclve ĺ temperatura de fierbere a apei atinge 131°C şi permite
sterilizarea mai bună, distrugând şi bacteriile rezistente la temperatura
normală de fierbere a apei.

Spre deosebire de vaporizarea în vid, în atmosferă gazoasă evaporarea se face
mai lent. Dacă se face într-un volum limitat, ea se produce la fel ca şi în cazul
în care s-ar face în vid, până când presiunea vaporilor din incintă devine egală
cu presiunea vaporilor saturanţi.
- 61 -
III. Lichefierea gazelor:

- Scăderea temperaturii + creşterea presiunii deasupra unui lichid
favorizează transformarea din gaz în lichid.
- În unele cazuri este suficientă o simplă răcire (SO
3
, la t = -8
o
C, p = 1
atm) sau o simplă comprimare la temperatură const. ( SO
2
, t = 10
o
C, p
= 3,24 atm)

Andrews (1813 ± 1885) ÷ a comprimat izot.
CO
2
÷ izot. de variaţie a p în f. de V:


45
0
C (p.V. = const.) ÷ legea B-M
35
0
C uşoară inflexiune
31,1
0
C CO
2
lichid (în pct. ÄC´)
÷ izoterma critică

1. deasupra ei ÷ poate fi numai gaz
2. sub ea ÷ gazul poate fi lichefiat prin mărirea presiunii.
Gazele - departe de izot. crit. ÷ gaze ideale
- aproape de izot. crit. ÷ gaze reale

- 62 -


Gaze reale:
La o anumită presiune, V
g.real
V
g.ideal

Studiul interacţiunilor dintre molecule (V.d.W.)
1. din cauza forţei de interacţiune ÷ p + x
pV = RT ÷ (p+x)V = RT
2. volumul molecular nu mai poate fi neglijat ÷V - b
(p+x)(V - b) = RT
x = a/V
2

¸ ) RT b V
V
a
p
2
=
¦
¦
'
+

'

+
ec. V.d.W. pentru gaze reale
Forţele V.d.W. sunt mult mai slabe decât energia de legătură chimică.

faza solidă ÷ faza gazoasă ÷ SUBLIMARE
faza solidă n faza gazoasă n DESUBLIMARE


- 63 -
(p,T): un punct în care se află în echilibru cele 3 faze: S, L, G, ale unei
substanţe ÷ STAREA TRIPLĂ A SUBSTANŢELOR

H
2
O: T
t
= 273,15 K
KELVINUL: 1/273,15 din temperatura corespunzătoare stării triple a apei.
- Caracteristic pentru această diagramă este faptul că cele 3 curbe de
echilibru delimitează cele 3 faze posibile ale sistemului solid-lichid-vapori.

- Echilibrele dintre cele 3 faze sunt redate prin curbele OA, OB şi OC.

- Pentru fiecare presiune dată, sistemul este în echilibru (deci nu mai
variază) numai la o anumită temperatură.
De ex. pentru presiunea de 760 torr, temperatura de echilibru este 0
0
C, iar
temperatura de echilibru apă-vapori este de 100
0
C.

Din diagramă se observă că, la diferite presiuni şi temperaturi, pot exista câte
două faze în echilibru: solid-lichid, lichid-vapori sau solid-vapori. Există un
singur punct, punctul triplu, la care pot coexista cele 3 faze gheaţă, apă şi
vapori. La apă, punctul triplu este de 0,01
0
C şi 4,6 torr.


CURS 10-11

Proprietăţi coligative ale soluţiilor

1. Reducerea presiunii vaporilor
2. Creşterea temperaturii de fierbere (ebuliosopie)
3. Reducerea temperaturii de congelare (crioscopie)
4. Osmoza
OBS.

Presiunea de vapori, punctul de fierbere şi de congelare (topire) ale
unei soluţii nu sunt aceleaşi cu cele ale solventului pur.
Variaţiile punctelor de fierbere şi de congelare, pentru soluţiile diluate
sunt proporţionale cu concentraţiile molare ale substanţei dizolvate.
- 64 -
1. Reducerea presiunii de vapori.
Odată cu formarea unei soluţii se modifică atât proprietăţile
substanţei dizolvate cât şi proprietăţile dizolvantului.
Diagrama de faze a apei comparativ cu cea a unei soluţii
apoase:
O: punctul triplu al apei
O
S
: punctul triplu al soluţiei
Presiunea de vapori a soluţiilor, P
i
, este mai mică cu ¨P decât presiunea de
vapori a solventului pur, P
0
, iar scăderea de presiune este proporţională cu fracţia
molară a substanţei dizolvate, X
i
.
Acest enunţ este cunoscut ca Legea lui Raoult:
¨P = (Po±P
i
) = X
i
ÂP
o
,
X
i
= nj
2
/ (nj
1

2
) ~ nj
2
/ nj
1

nj
2
ĺ nr. moli subst. dizolv.
nj
1
ĺ nr. moli solvent
(Po±P)/P
o
= (m
2
/M
2
)/(m
1
/M
1
) = (nj
2
/1000)ÂM
1
~ Cmolară
Scăderea relativă a pesiunii de vapori este proporţională cu concentraţia molară
a soluţiei.
- 65 -
2. Creşterea temperaturii de fierbere (ebulioscopie):

- Ca urmare a micşorării presiunii de vapori, o soluţie fierbe la o
temperatură T
fierb.sol
superioară temperaturii T
fierb.solv.
a solventului pur.
- Creşterea punctului de fierbere al soluţiei depinde numai de concentraţia
soluţiei şi nu de natura substanţei dizolvate:

ƩT
ebulioscopic
= T
fierb.sol
± T
fierb.solvent


Creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii în comparaţie cu temperatura
de fierbere a solventului pur se numeşte efect ebulioscopic.

Raoult: Pentru acelaşi solvent, creşterea temperaturii de fierbere a
soluţiei faţă de cea a solventului pur este proporţională cu
concentraţia soluţiei.
ƩT
ebulioscopic
= K
E
·C
molară


K
E
÷ constanta ebuloscopică (ridicarea punctului de fierbere atunci când în
sol. se află un mol de substanţă dizolvată în 1000 g solvent).

3. Reducerea temperaturii de congelare (crioscopie)

Efectul crioscopic constă în scăderea punctului de congelare (îngheţare) unei
soluţii în comparaţie cu punctul de congelare al solventului pur:
ƩT
crioscopic
= T
cong. solvent
± T
cong. sol.

Raoult: Pentru orice solvent pur, scăderea temperaturii de congelare a
soluţiei faţă de cea a solventului pur este proporţională cu
concentraţia molară a soluţiei.
ƩT
crioscopic
= K
C
·C
molară
K
C
÷ constanta crioscopică ( coborârea punctului de congelare când în soluţie
se găseşte un mol de substanţă dizolvată în 1000 g solvent).

OBS.
- 66 -
- În cazul neelectroliţilor, ƩT
crioscopic
şi K
C
nu depind de natura substanţei,
ci doar de numărul de molecule-gram dizolvate.
- În cazul electroliţilor, datorită disociaţiei vor exista mai multe particule
în unitatea de volum. Rezultă un factor de corecţie, i:
ƩT
crioscopic
= i·K
C
·C
molară


i = 1+ (DŽ±1)· Į, unde DŽ = nr. de ioni şi Į = grd. de disociere

4. Osmoza

DEF.
Dacă două soluţii de concentraţii diferite snt despărţite printr-o
membrană semipermeabilă are loc un fenomen de difuzie selectivă a
moleculelor solventului, fenomen numit osmoză.

4.1. Presiunea osmotică ± Legea van¶t Hoff

Pentru a pune în evidenţă fenomenul de difuzie a substanţelor prin
anumite membrane, Pfeffer a realizat următoarea experienţă:



Osmometrul Pfeffer

- capătul inferior al unui tub din sticlă ÷ membrană semipermeabilă
- 67 -
- tubul a fost umplut până la un anumit nivel cu o soluţie de zahăr şi apoi cu
partea acoperită de membrană s-a introdus într-un vas cu apă până la nivelul
la care se afla soluţia de zahăr
- ridicarea nivelului soluţiei în tubul respectiv ÷ pătrunderea apei în tub prin
membrana semipermeabilă.

÷ apa pătrunde prin membrană în tub până când va fi oprită din
cauza atingerii unei stări de echilibru, când presiunea osmotică devine egală cu
diferenţa de presiune hidrostatică.

DEF.
Diferenţa de presiune apărută pe cele două părţi ale membranei se
numeşte presiune osmotică.

CONCLUZIE:
Prin osmoză se înţelege, deci, fenomenul de trecere preferenţială şi cu
viteză mare a solventului pur sau a unei soluţii mai diluate spre o soluţie mai
concentrată.

Exercitarea presiunii osmotice:




- 68 -
OBS.
- transferul nu are loc dinspre soluţia concentrată spre cea diluată pentru
egalizarea concentraţiilor, ci invers.
- solventul poate trece prin membrană, dar nu şi solvatul şi în acest caz
procesul care are loc se va desfăşura sub acţiunea presiunii osmotice.

Van¶t Hoff ÷ analogie între presiunea exercitată de o soluţie diluată şi
neelectrolitică şi presiunea exercitată de un gaz, aplicând în cazul soluţiei legea
generată a gazelor perfecte, adică:
T R V = R x
T R
V
=
R
x
unde
c
V
=
R
reprezintă
concentraţia molară.

Cu aceste înlocuiri obţinem pentru presiunea osmotică:
Ⱥ = c·R·T
legea van¶t Hoff (laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1904).

x reprezintă presiunea osmotică, c concentraţia molară, R constanta
universală a gazelor, iar T reprezintă temperatura.

÷ două soluţii care au aceeaşi concentraţie molară şi au aceeaşi
temperatură au presiunile osmotice egale, indiferent de natura lor.

DEF.
Două soluţii cu presiunile osmotice egale se numesc izotonice.

Trecerea apei din exterior spre interior se numeşte endosmoză, iar invers,
spre exterior se numeşte exosmoză.

Dacă două soluţii au presiuni osmotice diferite, cea cu presiunea
osmotică mai mare se numeşte hipertonică, iar ce cu presiunea osmotică
mai mică se numeşte hipotonică.
- 69 -
4.2. Importanţa biologică a osmozei

Osmoza intervine în multe procese fiziologice care au loc în interiorul
plantelor şi animalelor, jucând un rol important în schimbările dintre organisme
şi mediul lor de viaţă, între celulele şi mediul extracelular.

OBS.
O celulă introdusă într-o soluţie izotonică nu va suferi nici o modificare a
volumului, deoarece nu se produce nici un schimb de substanţă între soluţie şi
citoplasmă.

- Turgescenţa reprezintă fenomenul de mărire a volumului unei
celule prin pătrunderea apei în interiorul ei (endosmoză).
- Atunci când celulele se găsesc într-o soluţie hipotonică, apa intră în
celulă căutând să dilueze conţinutul ei.
- Fenomenul invers, de micşorare a volumului unei celule prin ieşirea
apei, atunci când se găseşte într-o soluţie hipertonă se numeşte
plasmoliză.

Hemoliza:
- Dacă celula este o hematie şi se introduce într-o soluţie hipotonică, ea se
va umfla datorită pătrunderii apei, însă doar până la o anumită limită,
când se va rupe şi în consecinţă va elibera hemoglobina trecând în
lichidul de suspensie.
- Fenomenul de rupere a hematiei se numeşte hemoliză iar volumul la
care se rupe hematia se numeşte volum critic de hemoliză.
- În final celula moare, iar fenomenul se numeşte citoliză.

OBS.
Izotonia este o condiţie importantă de care trebuie să se ţină cont
atunci când se introduc cantităţi de lichid în sânge, fie în scop curativ (prin
injecţii intravenoase), fie în cazul conservării sângelui. Pentru a nu se modifica
echilibrul osmotic al serului sanguin, soluţiile injectate trebuie să aibă aceeaşi
presiune osmotică.

- 70 -

La animale, ca urmare a existenţei substanţelor coloidale (substanţe cu
diametrul 1 ± 100 Qm) apare o presiune coloid osmotică (oncotică).
- Formarea edemelor în stările patologice se explică prin dereglarea presiunii
coloid osmotice.

- Membranele animale nu sunt perfect semipermeabile, deoarece lasă să
treacă şi substanţele cristaloide dizolvate, dar nu lasă să treacă suspensiile
coloidale. Această însuşire permite separarea substanţelor sub formă
coloidă de cele cristaloide, proces ce se numeşte dializă.


Realizarea dializei

Soluţia cu amestecul de coloizi şi cristaloizi se introduce în vasul prevăzut
cu membrană. Cristaloizii difuzează în curentul de apă curată, în timp ce
coloidul este reţinut.

Apa şi importanţa ei în lumea vie

Clasificarea apei din organismele vii

o În raport cu celulele există apă intracelulară şi extracelulară, care la
rândul ei poate fi interstiţială şi circulantă (intravasculara).
o După starea ei de fixare în organism, apa poate fi legată (conţinută în
structuri moleculare) şi liberă.
o În funcţie de provenienţă, apa poate fi exogenă (adusă din exterior) sau
endogenă (rezultată din procesele metabolice).

- 71 -
Proprietăţile fizice ale apei

Datorită proprietăţilor fizice pe care le are, apa are o importanţă
deosebită pentru organismele vii, influenţând existenţa, conformaţia şi
funcţiile acestora.

Variaţia densităţii apei cu temperatura

o Spre deosebire de celelalte lichide, apa îşi măreşte volumul prin
solidificare şi îşi micşorează densitatea. Ea are densitatea maximă la 4°C.
o Prin răcire, între 4°C şi 0°C apa se comportă anormal, dilatându-se. Ca
urmare, gheaţa are densitatea mai mică decât apa la 4°C şi de aceea pluteşte
pe apă.

(Această anomalie se explică prin faptul că, o dată cu scăderea temperaturii,
creşte gradul de ordonare al moleculelor de apă, prin creşterea numărului de
legături de hidrogen. Reţeaua moleculară devine tot mai structurată, ceea ce
determină mărirea volumului gheţii şi scăderea densităţii).

Proprietăţile termice ale apei

o Ca urmare a activităţii metabolice, organismele vii produc energie, mai
ales sub formă de căldură.
o Dacă se presupune că un organism viu ar fi un sistem izolat având
căldura specifică apropiată de cea a apei (1 cal/g·grad), atunci valoarea
temperaturii lui ar creşte mult peste 37 ± 40°C. (Însă la temperaturi mai mari
de 42°C încep să se denatureze proteinele, vitezele reacţiilor chimice ar creşte
foarte mult, iar aceste modificări nu mai sunt compatibile cu viaţa).

OBS.
Prin proprietăţile fizice şi valorile constantelor termice, apa are un rol deosebit
de important în procesele de termoreglare ale organismului (rol
termoregulator).

- 72 -
o Organismele vii pot primi din exterior cantităţi însemnate de căldură,
care însă produc încălziri mici. Sângele, prin conţinutul ridicat de apă,
transportă o mare cantitate de căldură din locul unde se produce în tot
organismul, uniformizând temperatura acestuia. Prin intermediul vaselor
sanguine din apropierea suprafeţei corpului, sângele cedează căldură mediului
exterior prin radiaţii.
o Conductivitatea termică a apei este mare în comparaţie cu alţi
constituenţi organici şi, în concluzie, organismele vii pot evita hipertermiile
locale prin transport rapid al căldurii.

Noţiuni de biofizică celulară

Membrane biologice

DEF.
Membranele biologice se definesc ca fiind ansambluri compuse din
proteine şi lipide care formează structuri continue bidimensionale, cu
proprietăţi caracteristice de permeabilitate selectivă, prin care se realizează
compartimentarea materiei vii.

I. Structură şi proprietăţi

Funcţiile pe care le îndeplineşte membrana sunt următoarele:
- delimitează celula (organitele celulare) de mediul exterior;
- prezintă permeabilitate specifică pentru ioni şi unele macromolecule;
- constituie locul unor reacţii enzimatice.

II. Compoziţia biochimică a membranelor biologice
Toate membranele biologice au în principiu o structură comună.
Principalele componente ale membranelor biologice sunt:
proteinele (60-80 %)
lipidele (40-20 %) (resturile glucidice sunt întotdeauna ataşate
proteinelor sau lipidelor)
alte componente minore (ioni, apă, transportori) (insuficient
studiate cantitativ).
- 73 -
I. Lipidele asigură funcţia de barieră a membranelor. Principalele clase de
lipide întâlnite în membranele celulare sunt:
A. fosfolipidele (55 % din lipidele membranare);
B. glicolipidele;
C. colesterolul.

Ele au în structura lor o grupare polară şi una nepolară.

A. Fosfolipidele:
a. Fosfogliceridele
Se bazează pe molecule de glicerol în care două grupări hidroxil
sunt esterificate cu acizi graşi (unul saturat şi unul nesaturat), iar a
treia poziţie este ocupată de o grupare polară.


Structura fosfogliceridelor

Gruparea polară a fosfogliceridelor este variată.

De restul de acid fosforic H
3
PO
4
se leagă:
o colină (în lecitină şi în fosfotidilcolină)
o etanolamină (în fosfatidilietanolamină)
o serină (în fosfatidilserină).

b. Sfingolipidele
Au la bază sfingozină (aminoalcool cu lanţ lung de atomi de carbon).
Structura lor ĺasemănătoare cu cea a fosfogliceridelor. Cea mai răspândită
sfingozipidă este sfingomielina care are aceeaşi grupare polară ca şi lecitina.
- 74 -
B. Glicolipidele
- Au la bază tot structura sfingomielinei, dar în locul grupării polare
fosforilcolină se află legate resturi glucidice.
- În cele mai simple glicolipide, numite cerebrozide, gruparea
polară constă dintr-un asemenea rest, de exemplu glucoză sau galactoză
(galactocerebrozida este componenta majoră a mielinei).

C. Colesterolul
- Este o altă lipidă majoră din membranele celulelor eucariote.
- Proporţia acestuia este mai mare în plasmalemă şi în mielină (deci în
membranele la care predomină funcţia de barieră) şi mai mică în membranele
intracelulare.

OBS.
Compoziţia lipidică a membranelor celulare variază de la un tip de membrană
la altul, chiar în aceeaşi celulă, de la o specie la alta, şi de la o celulă la alta
când este vorba de acelaşi tip de membrană.
II. Proteinele conferă funcţionalitatea membranei.
- Ele intervin în transportul activ, îndeplinesc funcţii enzimatice sau de
receptori.
- Dimensiunile lor sunt mai mari decât ale lipidelor.

Există 2 categorii de proteine: proteine periferice şi proteine integrate.

1.Proteine periferice
Ele sunt extrinseci şi pot fi extrase uşor prin tratare cu soluţii diluate de săruri;
sunt ataşate la exteriorul bistratului lipidic, interacţionând în principal cu
grupările polare ale lipidelor sau cu proteinele intrinseci (integrale) prin forţe
electrostatice.

2. Proteine integrate
Aceste proteine sunt integrate şi nu pot fi extrase decât după distrugerea
structurii membranei cu detergenţi; acestea sunt molecule amfifile mici ce
formează micele în apă.

- 75 -
III. Caracteristicile fizice ale membranelor biologice

Caracterul amfifil ± se datorează lipidelor care prezintă un Äcap´ hidrofil şi o
Äcoadă´ hidrofobă; în consecinţă ele formează în mod spontan în apă micelii şi
lipozomi (unilamelari, multilamelari) :


Formarea miceliilor
şi a lipozomilor


Fluiditatea membranelor

OBS.

Fluiditatea, f, este inversul vâscozităţii
¦
¦
'
+

'

L
=
1
f şi se aplică lichidelor izotrope
(aceleaşi proprietăţi în toate cele 3 direcţii ale spaţiului).
Fluiditatea membranelorĺ mobilitatea lor.

Se disting mai multe tipuri de mişcări:



1. Mişcări în interiorul moleculei fosfolipidelor
a. mişcările de flexiune ale atomilor de carbon din grupările
metilenice (-CH
2
-) din laţurile acizilor graşi (din ce în ce mai mobile spre centrul
stratului dublu lipidic şi mai rigide spre gruparea polară);
b. mişcările atomilor din gruparea polară.

- 76 -
2. Mişcări ale întregii molecule de fosfolipide
a. mişcarea de deplasare laterală (translaţie)- 2Qm/s
b. mişcarea de rotaţie în jurul axei longitudinale a moleculei - rapid
c. mişcarea de deplasare transversală (flip-flop) ± lent.


IV. Modele de membrană
Au fost elaborate pe baza unor tehnici fizico-chimice:
- Difr. razeX, măsurători de difuzie interfacială, RMN, RES,
microscopie electronică.


o 1925, Gorter şi Grendel
- sunt primii care extrag lipidele din membrana eritrocitelor şi
găsesc că la o comprimare maximă ele ocupă o arie care este egală cu dublul
ariei eritrocitelor.
De aici s-a născut ideea existenţei unui strat dublu lipidic ca bază a
structurii membranelor biologice.

o Danielli şi Davson
- au măsurat tensiunea superficială a membranei celulare găsind
valori foarte joase de aproximativ 1 dyn/cm, (în timp ce stratul dublu trebuie să
aibă aproximativ 5 dyn/cm).
- se consideră că stratul dublu este tapetat de o parte şi de alta
de straturi de proteine, ştiut fiind că proteinele scad tensiunea interfacială.



Modelul Danielli-Davson

- 77 -
OBS.
ĺ modelul Danielli-Davson este criticabil din mai multe puncte de vedere.
ĺorice sistem tinde să ia starea cu energie minimă, care este cea mai stabilă;
în cazul de faţă capetele polare ale fosfolipidelor (lipidelor amfifile) trebuie să
fie în contact cu mediul apos (extern sau intern), ele deci nu pot fi acoperite cu
proteine.

o 1972 Singer şi Nicolson, modelul în mozaic lipido-proteic (modelul
mozaicului fluid)
- proteinele integrale din membrană ar fi împlântate în stratul dublu lipidic
la fel ca nişte Äiceberguri´ ce plutesc pe mare.
- această Ämare lipidică´ este concepută fluidă, deci cu lipidele stratului
dublu în stare de cristal lichid şi în planul său proteinele se pot deplasa lateral
sau se pot roti în jurul unei axe perpendiculare pe planul membranei.
- se consideră azi că, în marea lor majoritate, proteinele integrale străbat
stratul dublu lipidic de pe o faţă pe cealaltă (deci sunt transmembranare).
- modelul în mozaic lipido-proteic îndeplineşte condiţiile de stabilitate a
structurii din punct de vedere termodinamic.
- date experimentale de microscopie electronică şi difracţie a razelor X, ce
susţin structura globulară a proteinelor de membrană şi penetrarea lor în
stratul dublu lipidic.


Modelul mozaicului fluid

- 78 -
V. Transportul prin membrane biologice

Clasificarea tipurilor de transport ± criterii:
Tipurile de transport membranar pot fi clasificate în funcţie de mai multe
criterii.

1. Din punct de vedere energetic:
- transport pasiv (fără consum energetic, în sensul gradientului de concentraţie
sau al celui electrochimic)
- transport activ (cu consum energetic, în sens opus gradientului de
concentraţie sau al celui electrochimic)

2. După natura substratului:
- transportul prin bistratul lipidic
- transportul prin polipeptide (oligopeptide)
- transportul prin proteine

3. După cinetică:
- difuzia simplă
- difuzia facilitată

Sisteme de:
macrotransport
1. transp. dir. al unor macromolecule prin membrane (de ex. la bacterii în
cursul procesului de transformare genetică, în care moleculele de ADN trec
atât prin peretele celular cât şi prin plasmalemă)
2. transp. prin vezicule:
a. endocitoza (pinocitoza, fagocitoza)
b. exocitoza
c. transcitoza

Endocitoza: materialele pătrund în celulă înglobate în vezicule ce se desprind
din plasmalemă.
fagocitoza ± pătrunderea substanţelor solide în celulă
pinocitoza ± pătrunderea macromoleculelor în soluţie
- 79 -
Exocitoza: se varsă în exteriorul celulei produsle secretate în celulă (se
produce prin fuziunea unor vezicule din citoplasmă cu plsmalema şi materialele
din vezcule sunt vărsate în afara celulei)
Transcitoza: realizează transortul moleculelor prin celulele endoteliului
capilar.
microtransport
1. transport pasiv
2. ransport activ

V.1 Transportul pasiv:
A. Difuziunea simplă prin bistratul lipidic

Un exemplu de difuziune simplă prin bistratul lipidic este pătrunderea
substanţelor liposolubile conform coeficientului de partiţie între ulei şi apă (k).
Overton a observat încă din secolul trecut că pătrunderea substanţelor
în celule este proporţională cu solubilitatea substanţelor în lipide măsurată prin
coeficientul de partiţie al substanţei între ulei şi apă (k).

Conform legii I a lui Fick:
d
c c
D J
1 2

=

Şi notând =
d
D
P, unde P se numeşte coeficient de permeabilitate şi c
2
± c
1
= Ʃc,
diferenţa de concentraţie.
Legea lui Fick devine:
J = P ·Ʃc

Regula lui Overton - cu cât coeficientul de partiţie are valoare mai mare, cu
atât substanţa este mai liposolubilă şi pătrunde mai repede în celule, deci
există proporţionalitate directă între coeficientul de permeabilitate(P) şi
coeficientul de partiţie (k).
- gruparea ± OH scade coeficientul de permeabilitate de 10
-2
± 10
-3
ori
- gruparea ± CH
3
creşte coeficientul de permeabilitate până la cinci ori

- 80 -
B. Difuziunea simplă mediată de polipeptide

Un exemplu îl constituie transportul ionilor prin polipeptide produse de
microorganisme care sunt numite ionofori.
Există două tipuri de ionofori:
1. Polipeptide ciclice care au în interior un spaţiu polar în care
sechestrează în mod specific un anumit ion; aceşti ionofori se
numesc transportatori mobili sau cărăuşi.
De exemplu, valinomicina leagă cationul K
+
; exteriorul ionoforului este
hidrofob.

Ionoforii din această categorie preiau ionul pe o faţă a membranei,
difuzează prin stratul dublu lipidic şi eliberează ionul pe cealaltă
faţă, deci Äfac naveta´ prin membrană.

2. Ionoforii de tip canal formează pori ce străbat stratul dublu lipidic.
Gramicidina este un polipeptid compus din 15 aminoacizi laterali
hidrofobi. Două molecule de gramicidină vin în contact formând un
canal perpendicular pe planul membranei prin care cationii şi apa
difuzează mult mai rapid decât în cazul difuziunii prin stratul dublu
lipidic.

Ionoforii produşi de microorganisme sunt antibiotice (împiedică
dezvoltarea altor microorganisme).
Ele sunt arme de apărare ale unor microorganisme împotriva altora
fiindcă anihilează potenţialul de membrană. Ionoforii de tip canal sunt şi
filipina, nistanina şi amfotericina B, care formează pori numai în
membranele ce conţin steroli, cum sunt membranele fungilor. De aceea sunt
utilizate în practica medicală drept antifungice.
C. Difuzia facilitată

- Difuzia facilitată se produce de la o concentraţie mai mare la una mai
mică şi se opreşte în momentul egalizării concentraţiilor de cele două
părţi ale membranei, dar substanţele trec mult mai rapid (de aproximativ
100.000 de ori), decât ar fi de aşteptat pentru dimensiunea şi
solubilitatea lor în lipide.
- 81 -
- Fiecare proteină transportoare are un loc specific de legare a
substratului;
- viteza transportului atinge valoarea maximă (v
max
), caracteristică pentru
fiecare transportor, atunci când acesta este saturat (când toate locurile
de legare sunt ocupate);
- fiecare transportor are o constantă caracteristică de legare a substanţei
pe care o transportă, numită K
M
(concentraţia substanţei când viteza de
transport atinge jumătate din valoarea maximă).

Exemple de difuzie facilitată:
- transportul anionilor, al ureei, al glicerolului şi al altor neelectroliţi
prin membrana eritrocitului;
- transportul glucozei şi al aminoacizilor prin plasmalema mai multor
celule.
Mecanismul se numeşte Äping-pong´
Transportorul este o proteină transmembranară, care suferă modificări
conformaţionale reversibile, după cum urmează:
- într-o anumită stare conformaţională (Äpong´) locurile de legare sunt
deschise spre exteriorul membranei, iar în stare Äping´ se închid la
exterior şi se deschid spre interior;
- în cealaltă stare conformaţională (´ping´), aceleaşi locuri sunt expuse
spre partea opusă a membranei, iar substanţa este eliberată.

Difuzia facilitată


- 82 -
B. Difuzia simplă mediată de proteine-canal

Acest tip de difuzie se deosebeşte de difuzia facilitată prin faptul că
viteza transportului poate fi mai mare decât în cazul difuziei facilitate şi
transportul nu se saturează (deci nu există V
max
).
De asemenea, unele canale formate din proteine de transport sunt
deschise în mod constant, pe când altele numai tranzitoriu şi acestea din urmă
se numesc proteine de tip poartă şi sunt de 3 tipuri:
- tipul A ± dependente de potenţial;
- tipul B ± dependente de ligand (se deschid la legarea unui ligand pe un
receptor);
- tipul C ± mecanodependente.
Mai există şi canale proteice care se deschid ca răspuns la creşterea
concentraţiei intracelulare a unor ioni, de exemplu canalele pentru K
+
ce se
deschid atunci când creşte concentraţia Ca
2+
în citosol.


Difuzia mediată de proteine canal

Transportul activ
Transportul activ se realizează cu consum de energie, de la o concentraţie mică
spre o concentraţie mare.
După modul în care se utilizează energia există mai multe tipuri:
A. transportul ionilor;
B. transportul activ cuplat cu gradiente ionice;
C. translocarea de grup.
- 83 -
A. Transportul ionilor

Transportul ionilor se realizează de către proteine care folosesc direct energia
din adenozintrifosfat (ATP), aceste pompe ionice având şi funcţie ATP-azică.
De exemplu, pompa de Na
+
şi K
+
din plasmalemă, pompa de Ca
2+

din plasmalemă şi reticulul sarcoplasmatic al celulelor musculare.
Plasmalema tuturor celulelor este polarizată, adică prezintă un potenţial de
membrană cu valori între ±20 mV şi ±200 mV. Faţa citoplasmatică a
plasmalemei este încărcată negativ, iar cea externă pozitiv.
Concentraţia intracelulară a K
+
este mult mai mare decât cea extracelulară iar
pentru Na
+
situaţia este exact inversă.

Pompa de Na
+
şi K
+
se află în plasmalema tuturor celulelor animale şi este
responsabilă de:
o menţinerea potenţialului de membrană
o controlul volumului
o Äîntreţinerea´ transportului activ al aminoacizilor şi glucidelor.
o reglează volumul celular

OBS.
Peste o treime din necesarul de energie al celulei este consumat de această
pompă, iar în celulele nervoase, care trebuie să-şi refacă potenţialul de
membrană după depolarizarea ce se produce la excitarea lor, se ajunge ca
până la 70 % din consumul energetic să revină pompei.

Pentru fiecare moleculă de ATP hidrolizată se pompează:
la exterior 3 Na
+

la interior 2 K
+


OBS.
- Fiecare moleculă de ATPază putând scinda 100 molecule ATP pe secundă.
- Pompând la exterior 3 Na
+
şi la interior 2 K
+
, proteina contribuie în mod
direct la generarea potenţialului electric de membrană (se pompează în exces
sarcini pozitive).
- 84 -
- Această contribuţie reprezintă numai 20 %, fiindcă majoritatea
potenţialului de membrană (80 %) se datorează gradienţilor de Na
+
şi K
+

menţinuţi prin Na
+
± K
+
ATPază, combinaţi cu permeabilitatea mai mare a
plasmalemei pentru K
+
decât pentru Na
+
sau anioni.


Pompa de Na
+
-K
+


Pompele de Ca
2+
sunt importante în menţinerea concentraţiei scăzute
de Ca
2+
în citosol (10
-7
M) faţă de o concentraţie mult mai mare a Ca
2+

extracelular (10
-3
M).
- Există în plasmalemă o pompă de Ca
2+
numită şi Ca
2+
ATPază ce
transportă activ Ca
2+
la exterior.
- Gradientul enorm de concentraţie al Ca
2+
asigură condiţii pentru
transmiterea de semnale de la exterior la interiorul celulei prin
plasmalemă.
- Reglarea concentraţiei Ca
2+
în citosol are o mare importanţă pentru
procurarea de secreţie celulară şi motilitatea lor.

OBS.
O caracteristică generală a pompelor ionice este reversibilitatea lor:
- prin hidroliza ATP-ului ele menţin gradienţii ionici
- puse în condiţii în care se introduc gradienţi de concentraţie foarte
mari (care depăşesc capacitatea pompelor), în loc să consume ATP
pentru a creşte gradienţii de concentraţie ionici, pompele sunt
- 85 -
reversibile: ionii se scurg conform gradienţilor de concentraţie, iar
enzima sintetizează ATP din ADP şi fosfat anorganic.

B. Transportul activ cuplat cu gradiente ionice

Acestui tip de transport aparţin transportul glucozei şi transportul
aminoacizilor.
Transportul glucozei prin plasmalema celulelor din mucoasa intestinală şi a
celulelor din tubii renali
- Absorbţia intestinală a glucozei ar fi foarte ineficientă dacă s-ar face prin
transport pasiv, fiindcă ar însemna ca în intestin concentraţia glucozei să
fie în permanenţă mai mare ca în plasmă.
- În realitate, în ambele cazuri, glucoza este transportată împotriva
gradientului de concentraţie de către un cărăuş al glucozei de care se
leagă şi Na
+
.
- Este un sistem simport: Na
+
tinde să intre în celulă conform gradientului
său electrochimic şi într-un sens antrenează glucoza.
- Cu cât gradientul de Na
+
este mai mare, şi viteza transportului este mai
mare, dacă se reduce mult gradientul de Na
+
se opreşte transportul
glucozei. Na
+
care intră în celulă cu glucoza este pompat în afară de Na
+

- K
+
ATPaza ce menţine gradientul Na
+
.

Transportul aminoacizilor
se face tot prin sisteme simport cu Na
+
, existând cel puţin 5 proteine diferite în
plasmalema celulelor animale (una pentru fiecare grup de aminoacizi înrudit
structural).

C. Translocarea de grup

la unele bacterii
constă în fosforilarea unor glucide în cursul trecerii lor prin plasmalemă

I.2 M rimi fizice, unit M rimea fizic M rimile fizice:

i de m sur , sisteme de m rimi i unit o proprietate m surabil a unui corp

i 

Fundamentale

se definesc f r ajutorul altora ( )]

[lungimea (l), masa (m), timpul (t), temperatura (T), intensitatea curentului electric (i), intensitatea luminoas (I), cantitatea de substan  Derivate fundamentale [ex. for a, lucrul mecanic (combina ia masei, lungimii i timpului] o Pentru m surarea unei m rimi se alege o m rime de acela i fel cu ea, care (cu

se ob in prin rela ii matematice din combinarea celor

se consider etalon i, de aceea, se nume te unitate de m sur . o A m sura o m rime înseamn a o compara cu unitatea de m sur aleas etalonul) m surat. Unit ile de m sur :  unit i fundamentale  unit i derivate 1960 la cea de-a XI-a Conferin adoptat pe plan interna ional unit ile fundamentale.        metrul (pentru lungime) kilogramul (pentru mas ) secunda (pentru timp) kelvinul (pentru temperatur ) amperul (pentru intensitatea curentului electric) candela (pentru intensitatea luminoas ) molul (pentru cantitatea de substan -2) General de M suri i Greut i s-au pentru m rimile i a vedea de câte ori unitatea de m sur se cuprinde în m rimea de

fundamentale

Unit

ile derivate sunt cele corespunz toare m rimilor derivate Exemplu: [F]SI = [m]SI·[a]SI = kg·m/s2

Grupul de unit i fundamentale stabilite

i toate unit ile derivate din i de m sur .

unit ile fundamentale constituie un sistem de unit

Sistem Interna ional de unit i de m sur fundamentale i derivate. y apte m rimi, respectiv

(SI)

ansamblu coerent de unit

i

apte unit i fundamentale: metrul, kilogramul,

secunda, kelvinul, candela, amperul, nr. de moli. Sistemul tolerat de unit i este sistemul C.G.S. (centimetru, gram, secund ) a c rui folosire se face în func ie de necesit i. M rimi fizice scalare i vectoriale  M rimile fizice scalare y y valoare numeric unitate de m sur , se caracterizeaz prin:

de exemplu: temperatura, lungimea, masa etc.  M rimile fizice vectoriale y y y y valoare numeric unitate de m sur punct de aplica ie orientare (direc ie i sens)
p

se caracterizeaz prin:

de exemplu: for a (se noteaz printr-o s geata deasupra simbolului, F ) Opera ii cu vectori Un vector se reprezint în felul urm tor: coincid cu obiectul de

y studiat, 

originea (punctul de aplica ie) trebuie s

-3-

 direc ia i sensul sunt indicate de direc ia i sensul s ge ii
p

A

Componentele vectorului A pe Componentele vectorului A pe trei axe ortogonale dou axe ortogonale

p

p

o Versorii axelor de coordonate i , j cu unitatea, adic sub forma:
p p p p

p

p

i k (sunt vectori care au modulul egal
p

p

| i | = 1, | j | = 1 i | k | = 1) i atunci vectorul A se poate scrie

A = i ·Ax + j ·Ay + k ·Az,
p

p

p

p

unde Ax, Ay i Az reprezint proiec iile vectorului A pe axele Ox, Oy i Oz Compunerea a doi vectori : y g sirea unui vector care s compunem (din punct de vedere fizic) y g sirea unui vector C care s (din punct de vedere geometric) Adunarea se poate realiza prin y regula paralelogramului y regula poligonului.
p

aib

acela i efect ca

i vectorii pe care îi

fie echivalent cu cei doi, adic

C= A + B

p

p

p

-4-

Diferen a a doi vectori A p p i rezultanta se ob ine unind originea primului cu vârful ultimului vector.Compunerea a doi vectori prinCompunerea a doi vectori prin regula paralelogramului Când se adun regula poligonului translatând fiecare mai mul i vectori. pe drumul cel mai scurt) Produsul vectorial se scrie: C = A x B p egal cu produsul modulelor vectorilor i al p p -5- . adic pe ± B p Sc derea vectorilor Produsul a doi vectori poate fi: y Scalar (m rime scalar cosinusul unghiului dintre ei) y vectorial (un vector orientat perpendicular pe planul format de cei doi vectori. în sensul rotirii burghiului drept care se rote te astfel încât aduce primul vector al produsului peste cel de-al doilea. rezultanta lor este i B înseamn s p adun m la vectorul A opusul lui p B . poligonul se formeaz vector cu originea în vârful precedentului OBS. un poligon închis. Dac vectorii care se compun formeaz nul . închizând astfel un poligon.

p ordine local a moleculelor pe o distan de câteva raze au aceea i un loc moleculare. energia cinetic mi c rii de agita ie termic ) pondere. Starea lichid Lichidele p starea de agregare a substan ei în care distan a dintre decât la gaze i de aceea lichidele particulele componente este mult mai mic sunt foarte pu in compresibile.Modulul produsului vectorial este: C = A · B · sin CURS 2. La lichide. -6- . lichidele ocup intermediar între gaze i solide. p a moleculelor (datorita i energia poten ial din punct de vedere structural. 3 Mecanica fluidelor Studiul lichidelor aflate în repaus   statica fluidelor Studiul lichidelor aflate în mi care   dinamica fluidelor 1.1. Statica fluidelor 1.

iar la valori joase de solide.2. la valori ridicate ale Propriet ile lichidelor depind de temperatur . OBS. Dac masa unui corp omogen este M. Cunoa terea legilor referitoare la curgerea lichidelor este necesar în elegerea modului în care se desf oar circula ia sanguin .Propriet ile ce caracterizeaz lichidele: i volum determinat y y y au form nedeterminat sunt izotrope curg i sunt extrem de pu in compresibile. avem cu masa unit ii de volum. iar volumul s u V. [ ] = M/L3 = M·L-3 Unitatea de m sur pentru densitate va fi reprezentat [ ]SI = kg/m3 = kg·m-3 se define te ca fiind raportul dintre densitatea i densitatea absolut a unui corp luat ca referin în sistemul interna ional (SI) prin rela ia: =M. adic M V densitatea unui corp este numeric egal Densitatea se exprim în func ie de m rimile fundamentale ca: Densitatea relativ absolut ( 0 ): a unui corp ( ) r M V M = = V = M0 V0 M0 V -7- . atunci: = Pentru V=1. Densitatea ( ) DEF. adic acesteia se apropie de gaze. pentru 1. Densitatea absolut raportul dintre masa i volumul s u.

corpul de referin a este aerul la 0oC i la presiunea de 760 mm Hg. 1 Ba = 0. este: [P]SI = [F]SI/[S]SI = N/m2 = Pa (Pascal) iar în CGS: [P] = dyn/cm2 = barye (Ba).3. corpul de referin 4oC este 1000 kg/m3  gaze. a c rei densitate la DEF. Presiunea (P) reprezint raportul dintre valoarea for ei ce apas normal pe o suprafa i valoarea ariei suprafe ei respective P= Daca =0o   P= F S Fn F ™ cos E = .I. Presiunea hidrostatic este apa distilat . 1. Fn = F·cos S S Presiunea se exprim în func ie de m rimile fundamentale ca: [P] = [F]/[S] = M·L·T-2/L2 = M·L-1·T-2 unitatea de m sur în S.= M · M0 0 Pentru  lichide.1 N/m2 -8- .

Factorii de care depinde presiunea densitatea: 1. într-un lichid de densitate gravita ional .013·105 N/m2 § OBS. Torrul (sau mmHg) accelera ia gravita ional g = 9. În orice punct din lichid presiunea hidrostatic toate direc iile. : este egal cu presiunea exercitat de o coloan de de 1mm la 0oC i in câmp gravita ional normal (standard. P= ·g·h . 2. Presiunea hidrostatic orizontal. adâncime i accelara ia cre te cu densitatea lichidului. Presiunea hidrostatic g sim în lichid.8 m/s2).322 N/m2 = 101325 N/m2 § 1. 1 Torr =1 mm Hg = 133. Presiunea hidrostatic In concluzie: La o anumit adâncime h.322 N/m2 Atmosfer fizic : este egal cu 760 Torr: 105 N/m2 = 1 bar 1 atm = 760 Torr = 760·133. este aceea i în toate punctele unui plan este aceea i în hidrostatic sunt adâncimea i unele asupra celorlalte in lichide cre te cu adâncimea la care ne -9- . Straturile unui lichid aflat în repaus apas   presiune hidrostatic . folosite : Barul (bar) mercur înalt : 1 bar = 105 N/m2 = 106 Ba (dyn/cm2).Alte unit i de m sur tolerate. 4. presiunea hidrostatic este egal cu produsul dintre densitate. 3.

Deoarece P1 = P2. cu for a F1. Legea lui Pascal ENUN : Presiunea exercitat pe o suprafa oarecare a unui lichid aflat în repaus se transmite în toate direc iile.10 - .1. cu aceea i intensitate în tot lichidul. Presa hidraulic este o aplica ie direct a principiului lui Pascal. rezulta c : presiunea P1 = F1/S1 care se transmite conform principiului lui Pascal integral F1 F S = 2 sau F2 = 2 ·F1 S1 S2 S1 CONCLUZIE:  For a de ap sare asupra pistonului 2 este mai mare decât for a de ap sare a pistonului 1 de atâtea ori de câte ori este mai mare aria pistonului 2 decât aria pistonului 1. sub piston apare Când asupra pistonului de arie S1 se apas la pistonul al doilea. cu aria S2. .4.

for a F2 .1. între a c ror straturi distan a pe vertical este h.5.Între planele orizontale în care se afl paralelipiped de greutate G . iar în punctul B p ac .PA = ·g·h .În punctul A p ac . . este: PB. Principiul fundamental al hidrostaticii . p punctele delimit m imaginar un F1 h2 G B h1 A F2 În condi ii statice: F 1 + F2 + G = 0 F2  F1  G = 0 PB  S  PA  S  m g = 0 PB·S  PA·S  VgSh = 0 PB  PA = V · g · h ENUN : Diferen a de presiune dintre dou puncte A i B din interiorul p p p unui lichid.Consider m în interiorul unui lichid dou puncte A(h1) i B(h2) p p . for a F 1 .11 - .

6. cu în l imea h l. cufundat într-un vas cu lichid de densitate F2 = P2·S > F1 = P1·S (P2 > P1) Rezultanta for elor de presiune care ac ioneaz asupra corpului este: Farh = F2 ± F1 = (P2 ± P1)· S = l ·g·h·S = l ·V·g = ml·g = Gl (greutatea lichidului dezlocuit) Farhimedica=Glichidului dezlocuit ENUN : Orice corp cufundat într-un fluid este împins de jos în sus cu o for vertical egal cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp. 2.  i aria bazelor S. În condi ii dinamice p pe lâng aceste dou m rimi este necesar s p i a densit ii l pentru a cunoa tem în fiecare punct i în fiecare moment i viteza fluidului v OBS. Dinamica Fluidelor 2.1.1. Principiul lui Arhimede Consider m un corp de form paralelipipedic .12 - . Curgerea fluidelor În condi ii statice p cunoa terea adâncimii caracteriza starea fluidului. .

Curgere v p p v r viteza lor v = v ( r . descris de vectorul de pozi ie r .2. C.o Drumul parcurs de o particul de fluid în mi carea sa p linie de curent o În fiecare punct viteza particulei este tangent la linia de curent 2. Clasificarea curgerii fluidelor A. Curgere p sta ionar (în regim permanent) dac viteza particulelor de fluid p depinde de pozi ia lor. t) p nerota ional p rota ional (f r vârtejuri) dac mi carea particulelor de fluid este (cu vârtejuri) atunci când particulele de fluid particip doar transla ional (nu se rostogolesc) simultan la o mi care de transla ie i una de rota ie. Curgere (cu sau f r vârtejuri) turbulent se intersecteaz laminar redus ) (are loc la viteze mici de curgere) când liniile de curent sunt paralele între ele (vase capilare în care viteza sângelui este foarte (are loc la viteze mari de curgere) în care liniile de curent .13 - . i nu depinde p de timp = ( ) p nesta ionar (în regim nepermanent sau tranzitoriu) dac p p p depinde atât de pozi ia lor cât i de timp B.

2. Debitul este o m rime fizic scalar egal cu raportul dintre cantitatea de fluid ce trece printr-o sec iune transversal i m rimea acelui interval. Debitul volumic: Qv = (V S ™ (l S ™ v ™ (t = = = (t (t (t S ™v.În cazul lichidelor.3.4. S3 prin care fluidul curge cu vitezele v1. în func ie de m rimea adoptat pentru a m sura a unei conducte într-un interval de timp cantitatea de fluid. Debitul masic: (m V(V = = V ™ QV (t (t Qm = 2. OBS. Fie trei sec iuni transversale S1. Ecua ia de continuitate Consider m un fluid în curgere sta ionar . iar S sectiunea transversal . v2.14 - . respectiv v3 : . S2. unde v reprezin viteza de curgere. Debitul masic i volumic DEF. se poate defini debitul volumic i cel masic.

vitez mare presiune hidrostatic mic .15 fen.Debitele volumice prin cele trei sec iuni sunt: Q1V = S1·v1 Q2V = S2·v2 Q3V = S3·v3 Fluidul este incompresibil   prin orice sec iune a conductei trebuie s treac aceea i cantitate de fluid în acela i interval de timp: Q1V = Q2V = Q3V   S1·v1 = S2·v2 = S3·v3 Concluzie:  Viteza fluidului care curge sta ionar printr-o conduct variabil este mai mare unde sec iunea este mai mic 2. cu sec iunea i invers. suma dintre presiunea hidrostatic (p). Legea lui Bernoulli Se refer la presiunile exercitate de un lichid la curgere sta ionar printr-un tub de sec iune variabil .5. Venturi . P + v2/2 + gh = const. legea lui Bernoulli : P + v2/2 = const. presiunea hidrodinamic ( v2/2) i presiunea de nivel ( gh) este constant . În cazul unui tub orizontal. Enun : În orice sec iune a unui tub înclinat (cu sec iune variabil ) prin care curge un lichid.

se nume te deformare elastic . sub ac iunea de scurt durat a unei for e corpul revenind la forma ini ial . presiunea hidrostatic mare duce la ruperea peretelui arterial. OBS.Aplica ii medicale: În cazul dilat rii unei artere (anevrism). Când un corp este supus unei for e. poate ap rea un zgomot numit suflu. Dac deformarea este permanent . Reologia este tiin a despre curgerea corpurilor sub ac iunea unei for e. el tinde s se deformeze. Dac de-a lungul unui vas se manifest o suit de ocluzii i deschideri. Se schimb caracterul curgerii devenind turbulent ceea ce poate duce la spasme in vasul obturat. presiunea hidrostatic se mic oreaz . 3. b. i este . se nume te deformare plastic corelat cu un proces de curgere. Dac deformarea este temporar . Reologia DEF. a. În cazul unei stenoze vasculare .16 - . CONCLUZIE:  Un lichid este un sistem care curge sub ac iunea unei for e exterioare. ca urmare o deplasare cu caracter ondulatoriu a sângelui.

particulele componente sunt aranjate ordonat periodic în spa iu în nodurile re elei cristaline . Deformarea solidelor.17 i y . este propor ional cu: (v adic varia ia vitezei cu distan a i arat (x gradientul vitezei (grad v = cât de repede se schimb viteza la trecerea dintr-un strat într-altul) y y aria suprafe elor straturilor aflate în contact. Vâscozitatea. ·S· Coeficientul de vâscozitate dinamic temperatur . care influen eaz mi carea fluidelor.2.3.1 Curgerea fluidelor reale. Explica ie Stratul cu vitez mai mic va frâna stratul care se deplaseaz i invers. Legea lui Newton  În fluidele reale. S depinde de natura lichidului prin coeficientul de vâscozitate (v (legea lui Newton) (x este dependent de natura fluidului i de F= OBS. For a de frecare intern unitatea de suprafa y care apare în planul de alunecare pe . în corpuri: Cristaline . peste care alunec   i For ele de frecare dintre straturile de lichid sunt tangente la acestea îndreptate în sens contrar curgerii lor. Legea lui Hooke Corpurile aflate în stare solid se clasific . stratul cu vitez cu vitez mai mare cu care este în contact mai mare va pe lâng sau de frecare accelera stratul care se deplaseaz cu viteza mai mic forte de frecare. în condi ii dinamice se manifest for ele de presiune i for e de frecare intern vâscoas . Starea solid . Cu cât aceste for e sunt mai mari. 3. cu atât fluidul este mai vâscos. din punct de vedere al aranj rii în spa iu a particulelor componente.

S E (inversul constantei de propor ionalitate) constant numit modulul lui Young i depinde de natura materialului din care este confec ionat corpul.18 - .particulele nu mai sunt dispuse ordonat spune c ele au o structur intermediar i cele a sistemelor cristaline i de aceea se între a sistemelor lichide DEF. S l0 . ea se alunge te. Schimbarea dimensiunilor sau formei corpurilor solide sub influen a unor for e aplicate asupra lor se nume te deformare. Dac se ac ioneaz cu o for deformatoare F asupra unei bare de lungime l0 i sectiune S. lungimea ei devenind l. l0 E S alungirea relativ ( ) este direct propor ional cu efortul F = . Rela ia de mai sus poate fi scris sub forma: (l F =E· .y Amorfe . o cre terea (l = l ± l0 a lungimii barei ca rezultat al deform rii ei se nume te alungire absolut o raportul (l = l0 se nume te alungire relativ o raportul dintre for a F i aria sec iunii S se nume te tensiune sau efort unitar Experien a Hooke a ar tat c unitar ( ). F (l ~ S l0 (l 1 F = ™ .

O astfel de reprezentare se nume te curb de curgere sau reogram . aceast dreapt va trece prin origine Panta dreptei.19 ·D . Valabilitatea legii lui Newton (v (x F = S Legea lui Newton: F = ·S · vom scrie sub o alt form · (v (x y y gradientul de vitez raportul (v p deformabilitatea D (x F p tensiune de forfecare T S inând cont de aceste nota ii. OBS. Dac lichidul p for e de forfecare cresc toare D=f(T) va fi o dreapt . 3.   Conform ecua iei T = · D.=E· este propor ional   deformarea OBS. Dac determinat cu tensiunea deformatoare valoarea efortului unitar dep pentru un anumit e te o anumit lui valoare bine nu mai este material.3 Lichide newtoniene. legea lui Newton se poate scrie sub forma: T= Concluzie:  deformabilitatea este propor ional cu tensiunea de forfecare aplicat În acest caz de deformare vorbim despre lichide newtoniene. deformarea propor ional cu efortul unitar i legea lui Hooke î i pierde valabilitatea. se nume te fluiditate . tg .

lui Reynolds Recr = 1000. Aplica ii: vâscozitatea sângelui Sângele y y lichid nenewtonian (nu se supune legii lui Newton) La t = 37oC vâscozitatea sângelui este ~ 4 ori mai mare decât ce a apei Este un sistem dispers heterogen ± o suspensie de elemente figurate (celule) în plasm Procentul volumului ocupat de elemente figurate ale sângelui (în majoritate hematii) poart numele de hematocrit (pentru omul s n tos 40%) y Pentru lichidele care curg în conducte Re = nr. Mai multe regimuri de curgere a sângelui: o Re < Recr curgerea este laminar o Recr = 1000 < Re < 2000 curgerea este nestabil o Re > 2000 curgerea este turbulent . vâscozitatea este constant Dependen a ei în func ie de tensiunea de forfecare este: 4. lui Reynolds.20 - .  În cazul corpurilor newtoniene. Re: · v™r L r = raza conductei = densitatea fluidului v = viteza de curgere = coeficientul de vâscozitate dinamic a lichidului Pentru sângele din arterele mari exist o valoare critic a nr.

Interfa a lichid-gaz (Tensiunea superficial ) O substan lichid este separat de atmosfera înconjur toare printr-o p tur superficial .21 - . În sist. CURS 4 Fenomene moleculare y y Fenomene de suprafa (superficiale) Fenomene moleculare de transport în faza lichid Fenomene de suprafa a. anemie).OBS. imediat deasupra valvulelor sigmoide. cardiovascular curgerea turbulent poate s apar în aort . i în alte vase în st ri Turbulen a (consumatoare de energie) poate s apar patologice când vâscozitatea este mai sc zut (ex. o Între moleculele din interiorul lichidului pe o distan de ordinul a trei raze moleculare p for e de atrac ie care se compenseaz reciproc (R=0). o Moleculele din stratul superficial p atrase spre interiorul lichidului [for ele de atrac ie (coeziune) exercitate de moleculele din interior sunt mai mari decât cele exercitate de moleculele de gaz ]   Rezultant {0 (FOR DE TENSIUNE SUPERFICIAL ) . în perioada de expulzie a sângelui (când viteza lui atinge valoarea cea mai mare) zgomote caracteristice.

P tura superficial p membran elastic  existen a unor for e superficiale în membrana superficial care ac ioneaz tangen ial în toate direc iile.22 - . libere . Grosimea stratului superficial nu dep e te raza de ac iune molecular .  este foarte mare (} 104 atm)  sub ac iunea aceste presiuni moleculele se apropie foarte mult unele de altele (lichidele sunt incompresibile  sub ac iunea acestei presiuni moleculele superficiale au tendin a de a se deplasa în interior mic orarea supr. Sistemele p echilibru  atunci când E pot= minim   starea de echilibru se realizeaz când exist cele mai pu ine molecule la suprafa p tendin a de mic orare a suprafe ei libere a lichidului In concluzie:  For a tangent care ia na tere în stratul superficial i care mic oreaz suprafa a liber a lichidului se nume te for de tensiune superficial . Presiunea exercitat de moleculele din stratul superficial asupra celorlaltor molecule de lichid presiune molecular .

i Lichid gliceric în interiorul unui cadru de sârm cu latura CD mobil .(L sat în poz. EXP.23 - .Concluzie:  Presiunea molecular face ca stratul superficial s aib propriet diferite de restul lichidului.  for ele superficiale efectueaz lucru mecanic pe seama mic or rii energiei poten iale W = coeficient de tensiune superficial LS = FÂ(x LS = WÂ(S ¿   FÂ(x = WÂ(S   FÂ(x = WÂlÂ(x   F = WÂl W ! F l Unitate de m sur : [W]SI=[F]SI/[l]SI = N/m W ! FÂ(x lÂ(x = ¨L / ¨S . C1D1 se deplaseaz în sensul mic or rii ariei suprafe ei libere a peliculei).

zah r dizolv. s ruri biliare. y Cele care prin ad ugarea lor cresc (sau nu modific ) tensiunea superficial a solu iei se numesc TENSIOINACTIVE.etc. alcooli. se numesc TENSIOACTIVE. Tensiunea superficial a lichidelor i solu iilor: o Scade odat cu cre terea temperaturii ( 0 la tcritic ) o Scade odat cu cre terea concentra iei solvitului o Depinde de natura substan ei (solventului i solvitului)  Tensiunea superficial a apei mare (datorit leg turilor de hidrogen dintre moleculele de ap ) În privin a influen ei solvitului 3 cazuri: Nu modific tensiunea superficial (ex. solu ii apoase de solu ii organice polare) Substan ele care prin ad ugarea lor scad considerabil tensiunea superficial a solu iei. .Coeficientul de tensiune superficial lichidului cu o unitate. Moleculele din stratul superficial : (W) este numeric egal cu lucrul mecanic efectuat de for ele de tensiune superficial pentru a m ri suprafa a E pot sup "E pot int Fenomenele superficiale exprim echilibru caracterizat evolu ia unui sistem spre o stare de printr-un minim energetic. -COOH. SUBSTAN ELE TENSIOACTIVE : acizi gra i cu lan uri lungi de C.24 - y . în ap ) M re te tensiunea superficial (cazul solu iilor apoase de electroli i) Mic oreaz tensiunea superficial (ex. Sunt substan e organice care con in în molecula lor:  Grup ri polare hidrofile (-OH.

-NH2)  Explica ie:  Grup rile polare interac ioneaz cu dipolii moleculelor de ap solubilitate a acestor substan e în ap  P trund între dipolii apei din stratul superficial unde se aglomereaz adsorb ie pozitiv  Sl besc for ele intermoleculare în stratul superficial coeficientului de tensiune superficial a solu iei fa Concluzie:  În contact cu apa. Cantitatea de substan Dac : minim . gruparea polar (hidrofil ) se orienteaz în stratul superficial spre faza apoas . Are loc pân când suprafa a liber este ³saturat ´. Coeficientul de adsorb ie : a = .-CHO. Sup. iar cea nepolar (hidrofob ) spre partea opus .c/TÂR Â dW/dc p Rela ia lui Gibbs co   Madsorbit o adsorbit în stratul superficial este o func ie   Tens.q sc derea de solvent buna Lan uri hidrocarbonate ( hidrofobe ) dependent (cresc toare ) de concentra ia solu iei.T ajunge la o valoare . Astfel.25 - .

y se Ex. tensioactive favorizeaz permeabilitatea membranelor. superf. o serie de  Lichidele din organism au tensiuni superficiale < decât a apei modific în cazul st rilor patologice.) determin sc derea tensiunii sup. . leziuni hepatice) datorit apari iei unor acizi i s ruri biliare 50Â10-3 N/m b. schimbul dintre celule i mediul intersti ial.Izoterma tensiunii superficiale Izoterma de adsorb ie Fenomenul invers.  Anestezicele (subst. Interfa a solid-lichid (Fenomene capilare) Fenomenele superficiale care au loc la contactul dintre lichide i solide fenomene de udare y La contactul dintre solid i lichid apar for e de coeziune FC între moleculele lichidului i for e de adeziune FA între moleculele lichidului i ale solidului. resorb ia intestinal medicamente se administreaz cu subst. ceea ce u ureaz emulsionarea lor mai eficient metabolizate. condi ioneaz permeabilitatea membranelor. În cazul unor afec iuni (icter. când substan ele care m resc tensiunea superficial se îndep rteaz de suprafa spre profunzime adsorb ie negativ . tensioactive. Importan a tensiunii superficiale în medicin :  Acizii biliari care sunt elimina i prin coledoc în duoden întâlnesc bolul alimentar ( con ine lipide aproape în totalitate nedigerate) i vor contribui la sc derea tensiunii superficiale a gr similor. Urina normal are tens. sup ~ 70Â10-3 N/m.26 - .  Tens. a sângelui. Subst. tensioact.

În imediata vecin tate a pere ilor vasului meniscul devine   concav (în raport cu aerul) la lichidele care ud pere ii vasului convex la lichidele care nu ud pere ii vasului.27 - . Proteinele membranare intrinseci care expun spre mediile intern i extern apoase grup ri hidrofile iar spre interiorul membranar grup ri hidrofobe. Ex. hidroxil ±OHí . OBS. grup ri nepolare: grup ri hidrocarbonice (interac .y În raport cu lichidele. evit contactul cu pere ii vasului (lichidul nu ader la solid). În l imea la care urc (coboar ) lichidele în vasele capilare cilindrice de raz r ” 1mm este dat de legea lui Jurin: h= 2 ™W r™V™g Aplica ii:  Exist unele substan e numite Äagen i udan i´ care introduse în lichide favorizeaz udarea unor solide. ud pere ii vasului (lichidul  Liofob (hidrofob ) (FA< FC). amino íNH2+ . sunt hidrofile (atrag în jur molecule de ap ). asimetric grup ri polare (ionizante): carboxil íCOOHí . o suprafa ader la suprafa a solidului)  Indiferent (caz ideal) solid poate fi:  Liofil (hidrofil ) (FA> FC). . mai puternic între ele decât cu apa) Efect hidrofob macromoleculele biologice în mediu apos tind s se Ä | CH sunt hidrofobe plieze´ i s se plaseze astfel încât s expun spre mediu cât mai multe grup ri hidrofile i s Äorienteze´ spre zone interioare grup ri hidrofobe.  Macromoleculele mediilor biologice au o structur complex .

deoarece spa iile dintre ele sunt foarte mari în raport cu diametrul lor. moleculele sunt considerate punctiforme. .28 - . foarte mare de atomi. CURS 5 FENOMENE TERMICE  Termodinamica p studiaz legile generale ale fenomenelor termice f r a ine cont de mi c rile termice la scar microscopic . Se consider c orice corp macroscopic este format dintr-un nr. folosind o ipotez cu privire la structura intim a corpurilor.  Teoria cinetico-molecular p studiaz procesele termice cât i propriet ile corpurilor macroscopice. interac iunile dintre mediul apos i macromolecule au loc pân la degajarea unei cantit leg turi. Caracteristicile unui gaz ideal:   gazul este format dintr-un num r foarte mare de molecule identice.  moleculele nu interac ioneaz între ele. iar mi carea acestora se supune legilor mecanicii clasice. No iuni termodinamice de baz Sistem termodinamic p o por iune din Univers în interiorul c reia pot avea loc fenomene care se produc cu schimb de c ldur .  ciocnirile dintre i molecule i pere ii vasului sunt perfect elastice. s-a recurs la un model cineticmolecular Ämodelul gazului ideal´.  Pentru a simplifica studiul gazelor. deoarece dimensiunile lor sunt foarte mici în compara ie cu distan ele dintre ele. i mari de energie când se formeaz un num r mare de OBS. Macromoleculele se organizeaz astfel încât împreun cu solventul s ating o energie poten ial termodinamic minim .OBS.

) Fazele sistemelor vii pot fi izotrope cât i anizotrope. Clasificare: I. lucru mecanic datorat valorile coeficien ilor se schimb odata cu modificarea ilor cu direc ia: i identice în orice punct al lui sau se modific i sist. etc. Sistemele vii sunt întotdeauna deschise.polifazice Sistemele vii sunt heterogene. Interac iunile cu mediul sunt termo-mecanice.29 - . IV.1. forme de bacterii) II. iar lucrul mecanic este datorat exclusiv for elor de expansiune (dilatare). interac ionând complex cu mediul. Omogene ± monofazice Heterogene . III. închise legate de cele coeficien ii ce caracterizeaz m rimile fizice sunt aceea i în y for elor de expansiune i datorat for elor nemecanice. f r salturi y Heterogen p propriet ile prezint discontinuit i. Complexe schimb cu exteriorul c ldur . Sistemul adiabatic nu schimb energie caloric cu exteriorul. . introducerea moleculelor polare în câmp electric. Dup modificarea propriet y Izotrope orice direc ie y Anizotrope direc iei Cauzele anizotropiei : a ezarea ordonat a unor molecule asimetrice. ex. Natura schimburilor energetice: y Simple realizeaz cu exteriorul schimb de c ldur . alungite (în timpul curgerii. Structura intern : y Omogen p propriet continuu. y y y Dup schimburile cu mediul: cu mediul Deschis p schimb de energie i substan Închis p schimb de energie caloric Izolat p nici un fel de schimb OBS.(Exist deschise.

2. ) Ecua ia termic de stare leag parametri de stare: pÂV = ÂRÂT (pt. . compozi ia i toate celelalte propriet i ale sistemului (termice. V. depind de calea prin care sistemul atinge valoarea (Q. magnetice. V. T.) Se împart în: . N. Starea unui sistem termodinamic p totalitatea propriet ilor ce caracterizeaz un sistem la un moment dat. chimice. independente de dimensiunea i geometria sistemului (T. f r excep ie. electrice. y Intensive c. OBS.) depind de dimensiunea i geometria sistemului ( m. M rimile fizice: I.30 - . gazul ideal) . Pentru gazul ideal p. M rimi fizice de stare: Caracterizeaz dimensiunea.) Se pot defini cu exactitate pe domenii reduse ±infinitezimale. sisteme complexe. etc. Propriet ile sistemului sunt particularizate prin ansamblul de m rimi fizice m surabile care determin starea unui sistem la un moment dat. geometria. (ex. L) indiferent de calea prin care sistemul o atinge) y II.parametri de stare func ii de stare Parametri de stare ± sunt anumite m rimi fizice accesibile direct m sur torilor cu care starea sistemului poate fi complet caracterizat . y În func ie de istoria sistemului: De stare De proces nu depind de istoria sistemului (au aceea i valoare. etc. mecanice.Sistemele vii sunt. y În func ie de natura lor: Extensive etc.

: izolate j Starea sta ionar j Este o stare a c rei men inere necesit în general o anumit energie. de stare: p. Valorile parametrilor r mân constante în timp pe toat perioada în care sistemul î i men ine starea. F.   Ele trec dintr-o stare sta ionar în alta. Func iile de stare ± sunt m rimi inaccesibile m sur torilor directe ale c ror valori depind exclusiv de param. T. V. Sist. G etc. deoarece echilibrul exclude orice schimb dintre sistem i mediu).: deschise OBS. Parametri st rii sta ionare se schimb odat cu modificarea structurii. . starea este cunoscut dac se cunosc parametri de stare ai fiec rei faze. de stare i pentru o stare dat sunt independente de istoria sistemului. Sist. Un sistem aflat în stare de echilibru nu va ceda energie în exterior (energia este minim la echilibru). H. o Pentru sistemele heterogene. Starea de echilibru i starea sta ionar j Starea de echilibru j Orice sistem izolat atinge dup un timp o stare de echilibru pe care nu o mai p r se te f r interven ie din exterior.. c. fiind independente de st rile intermediare prin care trece sistemul. Ex. Ex.. U. boli.  Sistemele vii nu pot exista în stare de echilibru (o ating abia dup moarte. .31 - . Varia iile func iilor de stare depind doar de parametri st rii ini iale i finale. traumatisme scot sistemul din stare sta ionar  Activitatea medical de diagnostic se realizeaz prin m surarea unor param. tinzând spre echilibru.o Pentru sistemele omogene starea este cunoscut dac parametri de stare sunt constan i în timp i cunoscu i. S.

For a termodinamic :  Caracterizeaz echilibrul i starea sta ionar  Este generat de existen a unui gradient  La echilibru: for a termodinamic = 0  În stare sta ionar : for a termodinamic = const.) ii. ) iv. Procese termodinamice izoterme ( T=const. Procese termodinamice izocore ( V=const. 0  În stare sta ionar exist procese de transport pentru a men ine constante m rimile: y y Transport activ Transport pasiv Proces termodinamic p trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în alta se nume te proces termodinamic (transformare de stare). ) iii. Procese termodinamice adiabatice ( f r schimb de c ldur cu mediul ambiant ) .32 - . Reprezetarea grafic a unui proces termodinamic: Clasificarea proceselor termodinamice I. Procese termodinamice izobare ( P=const. Dup parametrul de stare care r mâne constant în timp: i.

Procese termodinamice cvasistatice reversibile ( 2p1 1p2 ) III. 373. Dup natura st rilor intermediare dintre starea ini ial (1) i cea final (2): i.II.150C. € Fahrenheit: € € Rolul temperaturii : y În teoria cinetico±molecular : ³Temperatura este o m rime ce caracterizeaz energia cinetic medie de mi care a moleculelor gazului ideal´. I ! 3f2 kT . Al doilea postulat al termodinamicii : ³Echilibrul termodinamic este tranzitiv ( A~B. Sc ri de temperatur Primul postulat al termodinamicii : ³Dac un sistem termodinamic izolat este scos din starea de echilibru termodinamic. Procese deschise ( neciclice ) Postuatele termodinamicii. 273. acesta revine intr-o alt stare de echilibru termodinamic din care nu poate ie i niciodat de la sine´. t t € € t t € 32F .33 - . Sc ri de temperatur    Celsius: Kelvin : pct. pct. Procese termodinamice necvasistatice ( de neechilibru )-st rile intermediare nu sunt st ri de echilibru i nu pot fi reprezentae printr-o curb continu . de înghe are a apei 00C . Procese închise ( ciclice ) ii. iii. Dup raportul dintre starea final (2) i starea ini ial (1) i. € t t € € 212F. B~C  AbC )´.150C . Procese termodinamice cvasistatice ii. de fierbere 1000C.

42 m3/kmol  Nr.66™10-27kg  Nr. . univ. Teoria cinetico ± molecular Substan a p structur discontinu . Lui Avogadro : NA = 6. Viteza medie: Media aritmetic a vitezelor tuturor moleculelor: n § vi v = i !1 n n = nr.y Din punct de vedere termodinamic : ³Temperatura caracterizeaz sensul schimbului de c ldur intr-un proces´. de molecule v R = const. a. granular . gazelor M = masa molar T = temperatura = 3 RT M .023™1026molec/kmol  Volumul kilomolar : VM = 22. p particulele : mi care continu i dezordonat Substan a p Molecule p Atomi  Unitatea atomic de mas : 1u = 1. vitezele moleculelor variaz continuu în m rime i direc ie. mol dintr-o substan : n = m/M. Studiul gazului ideal Gazele p sistemele fizic cele mai simple Viteza medie i drumul liber mediu: Ciocniri numeroase (} 109 ciocniri/secund ).34 - .

c) Volumul specific ± este un parametru de stare numeric egal cu raportul dintre por iunea din spa iu pe care o are gazul la dispozi ie i masa acelui gaz. b) Temperatura ± este un parametru de stare care m soar gradul de înc lzire al unui gaz. T c) Volumul unit ii de mas . V/m. p b) Temperatura. Formula fundamental a gazului ideal: a peretelui P= 1 ™ n0mv2 .Viteza medie p tratic : vmp = 3 RT M Drum liber mediu: Spa iul l parcurs de molecul între 2 ciocniri consecutive : n P Parametri de stare ai gazului : §l = i !1 i n Sunt m rimi macroscopice ce caracerizeaz complet starea gazului ideal : a) Presiunea. . a) Presiunea ± este un parametru de stare numeric egal cu for a care se exercit de c tre gaz normal pe unitatea de suprafa recipientului în care se afl gazul.35 - . 3 n0 = NA VM P= 2 1 ™ mv 2 ™ n 0 3 2 = 2 ™ I c ™ n0 (1) 3 Ic = energia cinetic medie care revine unei molecule.

Dac parametri în stare ini ial sunt p1. V) acest tip de transformare se reprezint printr-o hiperbol . Ecua ia de stare 1. Transformarea izoterm .I c ~T I c= 3 2 kT (2) Din (1) i (2)   P = n0kT Legile gazului ideal. T iar în stare final sunt p2. V2. Legea lui Boyle-Mariotte Se consider o mas de gaz (m = constant) care este comprimat sau destins la temperatur constant (T = constant). numit izoterm : . T legea acestei transform ri este: p1 ™ V1 = p2 ™ V2 sau p ™ V = constant În coordonatele Clapeyron (p. V1.36 - .

2. Transformarea izobar . Legea lui Gay-Lussac Varia ia volumului unei mase constante de gaz (m = constant) în func ie de temperatur , la o presiune constant (p = constant). (V ! E ™ (t V0 (V unde V0 este varia ia relativ a volumului, E este coeficientul de dilatare

¨ 1 1 ¸ ©E ! K ¹ ¹ © T0 º , T0 = 273,15 K, iar t este varia ia de temperatur . izobar ª
V0 V ! T0 T Reprezentarea grafic : sau V ! const T

3. Transformarea izocor . Legea lui Charles Varia ia presiunii unei mase constante de gaz în func ie de temperatur , atunci când volumul se men ine constant (V = const.).

(P P0 = F ™ ( t P = P ± P0, adic P0 este presiunea ini ial , iar P este presiunea final § = 1/To K±1 este coeficientul de dilatare al gazului la volum constant, t

este varia ia de temperatur (în °C sau K), - 37 -

(t = T±T .
0

Po To
Reprezentarea grafic :

P = T

sau

P T

= const.

4. Transformarea general Mendeleev

a gazelor perfecte. Legea Clapeyron ±

Transformarea general este acea transformare în care variaz to i cei trei parametri de stare ai unui gaz. V0 V T0 = T , P0 P T = T, Împ r ind rela iile, ajungem la legea transform rii generale:

P0 ™ V0 P ™V T0 = T (legea general a gazelor) Pentru un mol de gaz aflat în condi ii normale de presiune i temperatur P0= 101325 Pa (1 atm), T0 = 273,15 K i volumul molar V0 = 22,41 m3/kmol, membrul stâng devine: - 38 -

101325 ™ 22,41 N ™ m3 273,15 m 2 ™ kmol ™ K = 8310 J/kmol·K = R (constanta universal a gazelor). Deci, pentru 1 mol de gaz ideal ( = 1 mol): P·V = R·T

> 1 mol, V =

V R

, rela ia de mai sus devine: P·V = ·R·T

i se nume te ecua ia de stare a gazului ideal în forma general sau ecua ia Mendeleev ± Clapeyron.

Legea lui Dalton

P·V=(

1

+

2.....)

·R·T

sau P·V=

R·T +

R·T...

sau, împ r ind cu V: P=

R·T/V + dar

R·T/V...

P1 =

R·T/V,

P2 =

R·T/V

i atunci, P = P1 + P2 +...... Legea lui Dalton: Presiunea unui amestec de gaze ideale este egal par iale ale gazelor componente. cu suma presiunilor

- 39 -

CURS 6 C ldura, lucrul mecanic i varia ia energiei interne  M rimea care exprim cantitativ capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic se nume te energie.  În sistemele cu care opereaz bioenergetica exist diferite tipuri de energie: y mecanic , termic , electric , chimic etc. OBS. Fiecare tip de energie are o expresie specific . In mecanic , energia cinetic a unui corp are expresia: Ec = Termodinamica biologic biologice. 1 mv2 2

EX.

studiul transform rilor de energie în sistemele

OBS.  Într-un sistem termodinamic izolat, aflat în echilibru, energia acestuia nu se modific , sistemul nerealizând un transfer de energie spre exterior sau din exterior spre interior, energia sistemului r mânând constant la o anumit valoare.  Sistemele biologice fiind sisteme deschise, schimburile permanente de energie i substan desf cu exteriorul sunt indispensabile pentru urarea ansamblului de procese care reprezint via a.

I. C ldura (Q) este o form de energie datorit c reia se modific energia cinetic a moleculelor supuse mi c rii haotice de agita ie termic . OBS.  Între c ldura primit sau cedat de un sistem (Q) i varia ia de temperatur ( T) exist o strâns leg tur .  C ldura poate fi corelat cu varia ia de temperatur Q=C· Q=m·c· Q= ·C · - 40 T T T T prin rela iile:

el se dilat . o Înc lzind gazul. efectuând un L=p·S·d=p· V lucru mecanic: Lucrul mecanic este o form de energie care.5 J   Q > 0 în proces endoterm (primit de sistem) Q < 0 în proces exoterm (cedat de sistem) II. î i m re te volumul i împinge pistonul cu o for de presiune F (F = p · S). Din mecanic   L= F™ d p p EXP. se poate converti integral în energie cinetic sau poten ial la nivel macroscopic. într-o transformare reversibil . Energia intern (U) rota ie i transla ie) datorate mi c rilor dezordonate ale particulelor . Lucrul mecanic (L) este o form de energie care într-o transformare reversibil se poate converti integral în energie cinetic sau poten ial la nivel macroscopic.41 - . III. Dac schimbul de c ldur se realizeaz la presiune constant (Qp) se utilizeaz cp i Cp sau dac schimbul de c ldur se realizeaz la volum constant (Qv).   L > 0 dac procesul este exergonic (efectueaz L asupra mediului) L < 0 dac procesul este endergonic ( L efectuatde mediu asupra sistemului) suma tuturor energiilor cinetice (de oscila ie. Unitate de m sur : [Q] = 1J 1 kcal = 4185. deplasându-l pe distan a d. cv i Cv. o Presupunem c avem un cilindru cu piston mobil în interiorul c ruia se afl un gaz.

constituente ale unui sistem termodinamic i ale energiilor poten iale de interac iune. în care au loc procese mecanice i termice. Primul principiu al termodinamicii i aplicabilitatea lui în lumea vie Principiul I al termodinamicii reprezint o lege de conservare a energiei aplicat proceselor termice. OBS. Matematic. Energia intern este o m rime de stare (varia ia ei depinde doar de st rile ini ial trece sistemul. energia intern a sistemului format este egal cu suma energiilor interne ale sistemelor componente). i prin schimb . y Într-un sistem fizic izolat. transferul de energie între sisteme i mediul înconjur tor se realizeaz de substan transfer i toate formele de energie asociate cu acestea. energia total a sistemului se conserv . primul principiu al termodinamicii se exprim sub forma: Q=L+ U y În cazul sistemelor vii. energia intern depinde de temperatur .42 - . y i final i nu depinde de st rile intermediare prin care U = U2 ± U1) Este o m rime aditiv (în cazul reuniunii mai multor sisteme. Cantitatea de c ldur y primit de un sistem duce la varia ia energiei interne a sistemului i la efectuarea de c tre sistem a unui lucru mecanic asupra mediului exterior. care sunt sisteme deschise. y y În cazul sistemelor ideale. odat cu schimbul de molecule se . primul principiu al termodinamicii exprim din punct de vedere cantitativ dependen a care exist între varia ia energiei interne U i celelalte dou forme de schimb de energie: lucrul mecanic L i cantitatea de c ldur Q. y Pentru sistemele închise dar neizolate (exist schimb de energie cu exteriorul). iar în acest caz.

) P·¨V 0 Adiabat (Q=0) P·¨V= ·R·¨T Bilan ul energetic al organismului Aplicând unui organism primul principiu al termodinamicii. vom ob ine pentru L. cum sunt vârsta.) Izocor (V=const. Q i U rela iile cuprinse în urm torul tabel: L Q ·Cp·¨T ·Cv·¨T Vf ·R·T·ln Vi Vf ·R·T·ln Vi 0 ·Cv· T U ·Cv·¨T ·Cv·¨T 0 y Tipul de transformare Izobar (p=const. se ob ine urm torul bilan energetic: Em = L + Q + Ed Unde: Em = energia preluat din mediu (aportul energetic) L = lucrul mecanic efectuat de organism Q = c ldura degajat de organism Ed = energia depozitat în rezervele organismului Situa ia se simplific dac se lucreaz în condi ii de repaus a organismului: y nu efectueaz lucru mecanic (L = 0) i nu preia energie din mediu (Em = 0) În aceste condi ii: Ed + Q = 0 .y Organismele vii sunt sisteme a c ror energie intern poate cre te sau poate s scad în func ie de diferite condi ii. starea fiziologic etc.) Izoterm (T=const.43 - . Aplicând primul principiu la transform rile gazului ideal.

y Dac bilan ul este negativ.44 - . y Compu ii acestor reac ii provin din alimente Bilan ul energetic al unui organism. y Dac îns bilan ul este pozitiv. în cazul subnutri iei sau al unor boli. Aceasta este situa ia în cazul organismelor s n toase. se poate determina dac se cunosc aportul A(E) respectiv cheltuielile energetice C(E). iar energia necesar func ion rii lui rezult în urma reac iilor de oxido-reducere. rela ia dintre ele fiind urm toarea: B(E) = A(E) ± C(E) y Dac aportul energetic este egal cu cheltuielile.Organismul degaj c ldur pe seama propriilor sale rezerve energetice. B(E). cheltuielile sunt mai mari decât aportul energetic ceea ce duce la apari ia unui dezechilibru. atunci bilan ul este egal cu zero. ceea ce înseamn c aportul energetic este mai mare decât cheltuielile. c rora le este specific starea sta ionar .Ed = Eu unde Eu este energia utilizat de organism. adic bilan ul este echilibrat. este sugerat instalarea obezit instalarea convalescen ei dup o boal . OBS. y Organismul poate fi comparat cu o ma in termic func ionând în condi ii izobare i izoterme. care sunt diminuate prin utilizare: Q = . B(E)=0. ii sau .

Varia ia de entalpie. adic : H = U + P·V Varia ia entalpiei este: dH = dU + P·dV + V·dP o procesul are loc la presiune constant Atunci rela ia de mai sus devine: V· P = 0 i produsul y dH = dU + L ¨H = ¨U + L inând cont de principiul I (Q = U + L) i comparând ecua iile ob inem: H = Qp y Varia ia entalpiei sistemului se m soar prin cantitatea de c ldur rezultat din transformarea termic izobar în proces. ceea ce explic func ia de rezerve energetice pe care o au gr simile în organism. y .45 - . dar este de circa trei ori mai mare pentru lipide. respectiv cantitatea de c ldur ob inut prin arderea izobar a diferitelor substan e biochimice este aproximativ aceea i pentru aminoacizi. proteine i hidra i de carbon.Entalpia i sensul ei fizic proceselor biologice care au loc la o presiune constant (procese izobare) entalpie (H) i reprezint suma dintre energia intern dintre presiunea i volumul sistemului.

în toate procesele.  Sursa principal de energie în organism o reprezint procesele de i degradare a substan elor alimentare. c ldur .  Legea conserv rii energiei este valabil în cazul sistemelor vii.  Rolul principal îl constituie reac iile de oxidare ale carbonului hidrogenului (85%). Enun ul legii este urm torul: Dac a primului principiu al termodinamicii i este din anumite substan e ini iale se ob in pe diferite c i de tipul anumi i produ i finali. procesele care se produc la presiune constant Qp = H U procesele care se produc la volum constant efectul termic: Qv = . de lucru (14%). neutraliz ri. inclusiv Legea lui Hess este o consecin aplicabil proceselor chimice. efectul termic total pentru aceste c i va fi acela i. scind ri moleculare etc (1%). Efectul termic (Q) suma c ldurilor degajate i a întregului lucru mecanic efectul termic: efectuat de sistem asupra mediului înconjur tor.46 - . reac iile de hidroliz hidrat ri. Rolul ATP-ului in organism. Legea lui Hess. adic reac iilor intermediare. Coeficienti izocalorici. indiferent de c ile folosite.  Cedarea de energie de c tre organism se face sub form mecanic. evaporarea apei.CURS 7 Aplicatiile principiului I. OBS.

H7. proteine).Ilustrarea legii lui Hess consider m produ ii ini iali A1. Coeficien ii izocalorici (ci) determinate. prin m sur tori în afara organismului se poate calcula cantitatea de energie ob inut în urma aportului unei cantit i de alimente.. H6. acest lucru se poate realiza pe mai multe c i: y y y calea direct (I) cu entalpia de reac ie calea (II) cu etapele calea (III) cu etape H2... A3. H3.. A2. lipide. în condi ii ci = (H m (kcal/g) .. vor fi îndeplinite egalit H1 = H2 + H3 + H4 = ile: H5 + H6 + H7 + H8 Coeficien ii izocalorici stabilesc în cazul unui organism viu aportul energetic chimic prin diferi ii principii alimentari (glucide.47 - . B3. B2.. H8 H1 Conform legii lui Hess... cantitatea de energie (kcal) care se pune în libertate prin arderea unui gram de principiu alimentar. H4 H5.de la care prin reac ii chimice se ajunge la produ ii finali B1.

H2O + alte subst.În func ie de condi iile în care se determin : A. G. inându-se cont de gradul de digestibilitate i absorb ie al alimentelor. grad de digestibilitate ( ud): i absorb ie = coeficient de utilizare digestiv ud = mabs ming ud cipract = Â cifiziol . L P CO2 i H2O CO2..) OBS. creatina. OBS. Au fost introdu i pentru calculul cantit ilor de energie efectiv primite organism de la alimentele ingerate. Coeficien ii izocalorici fizici elibereaz calorimetric . organice complexe (uree. B. ce intr în reac iile metabolice. Coeficien ii izocalorici practici cantitatea de c ldur eliberat prin arderea unui gram de principiu alimentar pân la produ ii finali de metabolism. aliment. Pot fi utiliza i numai în calculele pivind cantit ile princ. Coeficien ii izocalorici fiziologici metabolism. cantitatea de c ldur eliberat cantitatea de energie care se prin arderea unui gram de principiu alimentar în bomba prin arderea unui gram de principiu alimentar pân la produ ii finali de creatinina. C. în condi ii de laborator..48 - .

ci o parte din ea va trece la corpurile înconjur toare. i se nume te entropie: Q = T · y în orice proces spontan entropia cre te. y toate procesele spontane dintr-un sistem se desf lucrului pe care l-ar putea efectua sistemul. sunt posibile numai acele procese termodinamice pentru care 0 (inegalitatea lui Clausius). y Carnot printr-o transformare ciclic lucrul mecanic poate fi transformat urare al integral în c ldur .ud depinde de: factori individuali. Carnot datorit temperatur în cazul unei ma ini termice care produce lucru mecanic. y dac un sistem efectueaz lucru mecanic pe seama sc derii energiei interne. lucrul mecanic efectuat este mai mic decât energia intern . deoarece o parte din ea trece în c ldur . invers nu este posibil (sens unic de desf proceselor din natur ).49 S• . dup rela ia: =1± y <1 T2 T1 nu se poate ca întreaga cantitate de c ldur preluat de la sursa cald s fie transformat integral în lucru mecanic. y Deci. (T1) la una mai sc zut (T2). randamentul depinde transform rilor ciclice de stare ale unui fluid ce trece de la o mai ridicat doar de cele dou temperaturi i nu depinde de natura fluidului. Primul principiu devine . y aceast energie este egal o nou cu produsul dintre temperatura sistemului m rime fizic . natura alimentelor. gradul de preparare. ce este totodat S i S. Principiul al doilea al termodinamicii. Entropia lege general a naturii s-a stabilit în urma unor experien e: randamentul ma inilor termice care transform c ldura în lucru mecanic. unde S reprezint o func ie de oar în sensul sc derii stare.

care sunt indispensabile func ion rii organismelor vii. dar S > 0 i rezult Fenomene de transport CURS 8 Fenomene moleculare de transport La toate nivelele de organizare a materiei se întâlnesc. U = 0. fenomene de transport de substan i transfer de energie. sub diverse forme. S < 0. avea ca scop diminuarea pân la dispari ie a neomogenit oar în sensul diminu rii i elimin rii neomogenit ilor Atingerea st rii de echilibru se realizeaz în mod spontan.50 - . numai prin agita ie termic molecular . Fenomenele moleculare de transport se manifest în sisteme neomogene (asimetrice) i se desf sistemului respectiv. S= U+L Din energia intern a unui sistem aflat la temperatura T poate fi transformat în lucru mecanic doar o parte i aceea se nume te energie liber (F): F=U±T·S În sistem izolat: Proc. F= U ± T· S.T· OBS. f r consum de energie din exterior. prin orice proces care are loc într-un sistem izolat. . U = const. energia liber scade i entropia sistemului cre te. În consecin va ap rea un transport de substan i energie care va ilor sistemului. Izoterm: c F = -T · Concluzie: Potrivit principiului al II-lea al termodinamicii. Importan  : Fenomenele de transport au o importan deosebit în biologie în special în cadrul fenomenelor de transport prin membrane biologice.

Obs. separate printr-un perete desp r itor concentra ie mic egale. Legile lui Fick Def. o Dou solu ii de concentra ii diferite (C1>C2). Fluxul de substan unitatea de suprafa reprezint cantitatea de substan care traverseaz în unitatea de timp: J! (m S ™ (t . datorit for elor intermoleculare mai mari i a agita iei termice mai mici decât în cazul gazelor.51 - (1) . La lichide fenomenul se produce cu o intensitate mai mic decât la gaze.Difuzia. flux de substan de la concentra ie mare la i va înceta în momentul în care ele devin DEF. Difuzia reprezint fenomenul de p trundere a moleculelor unui corp printre moleculele altui corp aflat în aceea i stare de agregare.

DEF. cu gradientul de concentra ie. Fluxul de substan transportat este propor ional cu diferen a de concentra ie de-a lungul direc iei dup care are loc. J ! D ™ (C (x (2) D coeficient de difuzie i depinde de: y y y natura substan ei.52 - . a mediului frecarea intern temperatur . depinde de natura substan ei care difuzeaz i de natura mediului în care are loc difuzia. Din formulele (1) i (2) rezult c : (m (C ! D ™ (x S ™ (t (m (C ! D ™ S ™ (t (x Cantitatea de substan este propor ional transportat în unitatea de timp cu sec iunea transversal prin care are loc difuzia. modificarea concentra iei în timp în fiecare Trnsportul de substan punct al spa iului uniformizarea solu iei. Legea a II a Fick: dc d dc ! D ( ) dt dx dx .

53 - ¨ (T ¸ ¹ © ª (x º i de . adic exist o diferen între diferite puncte ale sale. Fluxul de c ldur (JQ) reprezint cantitatea de c ldur (Q ce trece prin unitatea de arie S în unitatea de timp.Transportul c ldurii prin conduc ie. Mecanismul de transmitere energia cinetic a moleculelor fiind mai flux de c ldur (JQ ) echilibru termic (se egaleaz de temperatur mare la cap tul mai cald duce la o ciocnire mare a moleculelor i energia caloric se transmite din aproape în aproape la cap tul opus. DEF. JQ ! DEF. o Sistem neuniform înc lzit. o În consecin temperaturile). (Q S ™ (t (3) Fluxul de c ldur depinde de gradientul de temperatur natura substan ei (P) . convec ie i radia ie a) Transportul c ldurii prin conduc ie Fenomenul de transport al c ldurii se nume te conductibilitate termic i a fost studiat de c tre Fourier.

aerul va Äc dea´.  Conductibilitatea termic a cristalelor depinde de direc ie deoarece sunt sisteme anizotrope. aer) este la o temperatur mai sc zut decât a acestuia. urmând s fie înlocuit de o cantitate de aer mai cald din incint . Din formulele (3) i (4) rezult : (Q (T ! P ™ S ™ (t (X Cantitatea de c ldur propor ional transportat în unitatea de timp este cu sec iunea transversal prin care are loc i depinde de natura conductibilitatea. Devenind prin r cire mai dens. Conductibilitatea termic scade. la locul de contact cu o surs cald . i cea electric cresc atunci când temperatura  .J Q ! P ™ P (T (x (4) coeficient de conductibilitate termic . cu gradientul de temperatur substan ei. În acest fel se realizeaz o deplasare continu de aer în jurul peretelui i totodat se realizeaz un transfer de c ldur de la aerul cald la peretele rece Prin înc lzire. fluidul î i modific densitatea i ca urmare se formeaz curen i ascenden i. Dac solidul cu care vine în contact masa de fluid (ex. b)Transportul c ldurii prin convec ie (curen i) Are loc numai în cazul lichidelor i al gazelor care vin în contact cu un material solid compact aflat la alt temperatur . iar a gazelor este mai mic decât cea a lichidelor. atunci fluidul cald cedeaz peretelui o parte din energie i se va r ci. Conductibilitatea termic a lichidelor este mai mic decât a solidelor.54 - .

C ldura pe care o prime te corpul prin înc lzire se transform în energie radiant . iar de aici spre mediul exterior. Corpul negru este definit ca emitor i totodat absorbant perfect de radia ie. Odat cu cre terea în continuare a temperaturii culoarea lui variaz spre alb. mai ales a celor groase.b) Transportul c ldurii prin radia ie Spre deosebire de conduc ie i convec ie. Corpurile care permit trecerea radia iilor infraro ii se numesc diatermane iar cele care nu permit trecerea lor se numesc atermane. Cantitatea de c ldur i temperatura din interiorul organismului   difer de la un organ la altul. C ldura este transportat din locurile cu temperatura mai ridicat spre cele cu temperatura mai sc zut prin conduc ie i convec ie. Ele se numesc radia ii infraro ii. care sunt purt toare cu c ldur . el emite toate radia iile posibile. Un corp care absoarbe toate radia iile care cad asupra lui se nume te corp negru.  sângele. astfel încât rolul principal în transportul c ldurii îl constituie . la transportul c ldurii prin radia ie nu este necesar un mediu material pentru a transporta energia. Atunci când un corp negru este înc lzit. Energia caloric se transmite prin unde electromagnetice cu lungime de und mai mare decât a luminii de culoare ro ie din spectrul vizibil (P>Pro u). .  Transmiterea c ldurii prin intermediul sângelui este favorizat de c ldura lui specific mare.55 i Conductibilitatea termic a esuturilor este redus . fiind aproximativ egal cu cea a apei (1 calg·grad sau 4185 J/kg·grad). Energia radiant emis în unitatea de timp se nume te putere emi toare a corpului. Când un corp metalic atinge o temperatur de 5000C el se înro e te i devine luminos. Transportul c ldurii în organism Organismul uman produce c ldur care se transmite din centrul corpului spre suprafa .

Grosimea acestui strat scade atunci când corpul este în mi care. y Transportul c ldurii de la suprafa a corpului cu temperatura TS în mediul exterior cu temperatura Te este dat de o rela ie similar : Q2 = C2(TS ± Te). C2 Ti  TS C2 se nume te indice termic al y Transmisia c ldurii spre exterior se realizeaz prin conduc ie. iar prin evaporare se cedeaz 20 ± 30 % din aceasta. C1 TS  Te C1 ! . Din cauza ader rii unui strat de aer de circa 4 ± 8 mm la suprafa a pielii. . convec ie i radiere reprezint aproximativ 70 ± 80 % din totalul c ldurii transmise mediului exterior. corpul se va opune ced rii c ldurii prin curen ii de convec ie i conduc ie. numit strat marginal.56 - y y y . Transmiterea c ldurii prin conduc ie.y Transportul c ldurii din interiorul organismului cu temperatura Ti spre suprafa a lui cu temperatura TS este dat de rela ia: Q1 = C1(Ti ± TS) C1 este capacitatea caloric a organismului în transferul c ldurii din interior spre suprafa . radiere i evaporarea apei prin transpira ie. adic : C1(Ti-TS) = C2(TS-Te) Din care rezult circula iei. convec ie. C2 este capacitatea caloric a organismului în transportul c ldurii de la suprafa a lui în mediul ambiant. În condi ii de efort fizic pierderea de c ldur prin evaporare este de 60±70 % din totalul c ldurii. ceea ce reprezint o cedare considerabil de c ldur . În cazul muncilor fizice grele corpul poate pierde 4 ±12 l ap prin evaporare. În regim sta ionar: Q1 = Q2.

dispunerea este asem n toare cu cea a particulelor în lichide. presiune B. ionilor dispunere: regulat . Corp cristalin solid . cristaline B.anizotropie punct de topire bine determinat pentru ac. Corpuri amorfe: nu au o simetrie de aranjare a particulelor dispunere: haotic a particulelor componente în tot volumul corpului. Corpuri cristaline: simetrie de aranjare a atomilor. continu i periodic a particulelor în cristale (dat. Corpuri solide: A. I.57 - . amorfe i cea lichid . foarte puternice) particulele se aranjeaz a. dar în corpurile amorfe au o mobilitate mult mai mic (sticla). I. ordine local .CURS 9 TRANSFORM RI DE FAZ Transformarea reciproc între starea solid A. Epot = min (cristalul este stabil) propriet i: . for elor de inter.î.

Procesul invers: stare lichid p stare solid p SOLIDIFICARE (CRISTALIZARE) Explicarea topirii: Fatr. Def. V p cre te Legile topirii (solidific rii): 1.ghea a. vaporilor celor 2 faze este aceea i. La Tt. starea solid i cea lichid sunt în echilibru: pres. Tt = constant (când V = constant) 3. Corpuri amorfe: Q m - tranzi ia în starea lichid se realizeaz .58 - . p slabe p corpul solid î i reorganizeaz local re eaua cristalin .corp cristalin p scade EXCEP IE: . Procesul de trecere a unei substan e din faza solid în faza lichid la Tt în absorb ie de c ldur p TOPIRE.corp solid cristalin €€ € € p stare lichida € Pt T  bine det . C ldura latent de topire: Pt ! B. 2. aliaje V p scade. fonta. La topire: V . Topirea i solidificarea p fenomene inverse (au loc la aceea i temperatur ).corp cristalin p cre te V .

59 - .- la înc lzire treptat se înmoaie i în final devin lichide. Dac : Viteza moleculelor de lichid " viteza medie   Ec suficient de mare   învingerea Fatr. . Transformarea din starea lichid în starea gazoas i reciproc. de c ldur p VAPORIZARE. Procesul invers: CONDENSARE. II. temperatura scade constant p interval de temperatur de înmuiere (solidificare) Eutectice Tt a unei substan e depinde de puritatea ei. Trecerea unei substan e din stare lichid în stare de vapori cu abs. Defini ie: Compozi ia aliajului sau amestecului care corespunde punctului de Tt minim se nume te eutectic. în timpul topirii corpurile amorfe p Tt cre te astfel încât Tt { constant la solidificare. În tehnic p amestecurile eutectice ± foarte importante în special în cazul amestecurilor sub form de pulbere a c ror temperatur corespunz toare eutecticului se g se te la temperatura camerei. Din interiorul lichidului   moleculele p r sesc suprafa a liber a lichidului   VAPORIZARE.

adic de 1 atm. Vaporii saturan i sunt în contact cu lichidul i au o presiune maxim . . C ldura latent de vaporizare: V = Q m FIERBEREA p procesul de vaporizare care are loc în toat masa lichidului. distrugând i bacteriile rezistente la temperatura normal de fierbere a apei. Vapori nesaturan i p sunt acei vapori care nu sunt în contact cu lichidul propriu i au o presiune mai mic decât cea a vaporilor saturan i. Temperatura la care fierbe lichidul este constant de fierbere. Dac se face într-un volum limitat. temperatura la care fierbe lichidul se nume te temperatur normal asemenea i invers. ea se produce la fel ca i în cazul în care s-ar face în vid. este necesar furnizarea unei energii calorice lichidului. Spre deosebire de vaporizarea în vid. APLICA IE: y autoclve temperatura de fierbere a apei atinge 131°C i permite sterilizarea mai bun . Pentru ca vaporizarea s aib loc la o temperatur constant . Odat cu cre terea presiunii exterioare temperatura de fierbere va cre te de i se nume te temperatur .Vaporizarea la suprafa a lichidului p EVAPORARE. pân când presiunea vaporilor din incint devine egal cu presiunea vaporilor saturan i. OBS: Dac presiunea deasupra lichidului este normal . Vapori saturan i p vaporii afla i în echilibrul dinamic cu lichidul din care provin (p s).60 de fierbere. în atmosfer gazoas evaporarea se face mai lent.

deasupra ei p poate fi numai gaz 2. Gazele . de V: - 450C (p. p = 3. p gaze reale .departe de izot. ( SO2. p = 1 atm) sau o simpl comprimare la temperatur const. la t = -8oC.61 - . crit.) p legea B-M 350C u oar inflexiune 31. = const. CO2 p izot.aproape de izot.V. În unele cazuri este suficient o simpl r cire (SO3. Lichefierea gazelor: Sc derea temperaturii + cre terea presiunii deasupra unui lichid favorizeaz transformarea din gaz în lichid. p gaze ideale .10C CO2lichid (în pct. sub ea p gazul poate fi lichefiat prin m rirea presiunii.24 atm) Andrews (1813 ± 1885) p a comprimat izot. crit. de varia ie a p în f. t = 10oC. ÄC´) p izoterma critic 1.III.

ideal Studiul interac iunilor dintre molecule (V.b (p+T)(V . Vg.Gaze reale: La o anumit presiune.d. din cauza for ei de interac iune   p + T pV = RT   (p+T)V = RT 2.real Vg. volumul molecular nu mai poate fi neglijat  V .b) = RT T = aV2 ¨ a ©p  © V2 ª ¸ ¹.W.) 1.

d. sunt mult mai slabe decât energia de leg tur chimic .d. pentru gaze reale For ele V. V.62 - . faza solid p faza gazoas p SUBLIMARE faza solid n faza gazoas n DESUBLIMARE .V  b ! RT ¹ º ec.W.W.

punctul de fierbere i de congelare (topire) ale unei solu ii nu sunt acelea i cu cele ale solventului pur. y Caracteristic pentru aceast diagram este faptul c cele 3 curbe de echilibru delimiteaz cele 3 faze posibile ale sistemului solid-lichid-vapori. la diferite presiuni i temperaturi.63 - .T):  un punct în care se afl în echilibru cele 3 faze: S. La ap . Exist un singur punct. la care pot coexista cele 3 faze ghea . De ex. L. Cre terea temperaturii de fierbere (ebuliosopie) 3. lichid-vapori sau solid-vapori.(p. ap vapori. Echilibrele dintre cele 3 faze sunt redate prin curbele OA. pentru presiunea de 760 torr. .15 K KELVINUL: 1273. Osmoza OBS. sistemul este în echilibru (deci nu mai variaz ) numai la o anumit temperatur . pot exista câte dou faze în echilibru: solid-lichid. G.010C i 4.6 torr. OB i OC. punctul triplu. punctul triplu este de 0. temperatura de echilibru este 00C. iar temperatura de echilibru ap -vapori este de 1000C.  Presiunea de vapori. Din diagram se observ c .  Varia iile punctelor de fierbere i de congelare. ale unei substan e   STAREA TRIPL H2O: Tt = 273. Reducerea temperaturii de congelare (crioscopie) 4. pentru solu iile diluate sunt propor ionale cu concentra iile molare ale substan ei dizolvate.15 din temperatura corespunz toare st rii triple a apei. i A SUBSTAN ELOR y y CURS 10-11 Propriet i coligative ale solu iilor 1. Reducerea presiunii vaporilor 2. Pentru fiecare presiune dat .

 Acest enun este cunoscut ca Legea lui Raoult: ¨P = (Po±Pi) = XiÂPo. Xi = 2 2/ cu ¨P decât presiunea de cu frac ia vapori a solventului pur. Xi . moli solvent 2/1000)ÂM1~ (Po±P)/Po = (m2/M2)/(m1/M1) = ( Cmolar Sc derea relativ a pesiunii de vapori este propor ional cu concentra ia molar a solu iei. Pi. 1 nr. Reducerea presiunii de vapori.  Odat cu formarea unei solu ii se modific atât propriet ile substan ei dizolvate cât i propriet ile dizolvantului. moli subst. . iar sc derea de presiune este propor ional ( 1 + 2) ~ 2/ 1 nr.64 - . dizolv. este mai mic molar a substan ei dizolvate.  Diagrama de faze a apei comparativ cu cea a unei solu ii apoase: O: punctul triplu al apei OS: punctul triplu al solu iei  Presiunea de vapori a solu iilor.1. P0.

. se afl un mol de substan dizolvat în 1000 g solvent).solv.2.solvent Cre terea temperaturii de fierbere a unei solu ii în compara ie cu temperatura de fierbere a solventului pur se nume te efect ebulioscopic.65 dizolvat în 1000 g solvent). solvent± Tcong. cu concentra ia molar a solu iei. sol. Raoult: Pentru orice solvent pur. . cre terea temperaturii de fierbere a solu iei fa de cea a solventului pur este propor ional Tebulioscopic = KE·Cmolar KE p constanta ebuloscopic (ridicarea punctului de fierbere atunci când în sol.sol ± Tfierb. y solu iei i nu de natura substan ei dizolvate: Tebulioscopic= Tfierb. 3. sc derea temperaturii de congelare a solu iei fa de cea a solventului pur este propor ional Tcrioscopic = KC·Cmolar KC p constanta crioscopic ( coborârea punctului de congelare când în solu ie se g se te un mol de substan OBS. a solventului pur.sol superioar temperaturii Tfierb. o solu ie fierbe la o Cre terea punctului de fierbere al solu iei depinde numai de concentra ia y temperatur Tfierb. Cre terea temperaturii de fierbere (ebulioscopie): Ca urmare a mic or rii presiunii de vapori. Raoult: Pentru acela i solvent. cu concentra ia solu iei. Reducerea temperaturii de congelare (crioscopie) Efectul crioscopic const în sc derea punctului de congelare (înghe are) unei solu ii în compara ie cu punctul de congelare al solventului pur: Tcrioscopic= Tcong.

Tcrioscopic i KC nu depind de natura substan ei. fenomen numit osmoz . de disociere în unitatea de volum. Pfeffer a realizat urm toarea experien Osmometrul Pfeffer y cap tul inferior al unui tub din sticl p membran semipermeabil . Dac membran dou solu ii de concentra ii diferite snt desp r ite printr-o a semipermeabil are loc un fenomen de difuzie selectiv moleculelor solventului. 4. de ioni i = grd.y În cazul neelectroli ilor.66 - . Presiunea osmotic Pentru a pune în eviden ± Legea van¶t Hoff fenomenul de difuzie a substan elor prin : anumite membrane. datorit disocia iei vor exista mai multe particule Tcrioscopic = i·KC·Cmolar i = 1+ ( ±1)· .1. ci doar de num rul de molecule-gram dizolvate. i: 4. y În cazul electroli ilor. Osmoza DEF. unde = nr. Rezult un factor de corec ie.

  apa p trunde prin membran în tub pân când va fi oprit din cauza atingerii unei st ri de echilibru.67 - . fenomenul de trecere preferen ial i cu mare a solventului pur sau a unei solu ii mai diluate spre o solu ie mai pe cele dou p r i ale membranei se . CONCLUZIE: Prin osmoz vitez concentrat . DEF.y tubul a fost umplut pân la un anumit nivel cu o solu ie de zah r i apoi cu partea acoperit de membran s-a introdus într-un vas cu ap pân la nivelul la care se afla solu ia de zah r y ridicarea nivelului solu iei în tubul respectiv p p trunderea apei în tub prin membrana semipermeabil . Diferen a de presiune ap rut nume te presiune osmotic . când presiunea osmotic devine egal cu diferen a de presiune hidrostatic . Exercitarea presiunii osmotice: se în elege. deci.

Dou solu ii cu presiunile osmotice egale se numesc izotonice. T reprezint presiunea osmotic . R constanta universal a gazelor. indiferent de natura lor.   dou solu ii care au aceea i concentra ie molar i au aceea i temperatur au presiunile osmotice egale. de o solu ie diluat i Van¶t Hoff p analogie între presiunea exercitat neelectrolitic generat a gazelor perfecte. iar T reprezint temperatura. aplicând în cazul solu iei legea T ™V ! R ™ R ™ T T! R R ™T V unde R !c V reprezint concentra ia molar . .OBS. cea cu presiunea mai mare se nume te hipertonic .68 - . y i în acest caz procesul care are loc se va desf ura sub ac iunea presiunii osmotice. c concentra ia molar . spre exterior se nume te exosmoz . DEF. adic : i presiunea exercitat de un gaz. Trecerea apei din exterior spre interior se nume te endosmoz . iar invers. dar nu spre cea diluat i solvatul pentru egalizarea concentra iilor. Cu aceste înlocuiri ob inem pentru presiunea osmotic : = c·R·T legea van¶t Hoff (laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1904). Dac osmotic mai mic dou solu ii au presiuni osmotice diferite. ci invers. iar ce cu presiunea osmotic se nume te hipotonic . y transferul nu are loc dinspre solu ia concentrat solventul poate trece prin membran .

fie în cazul conserv rii sângelui. atunci când se g se te într-o solu ie hiperton plasmoliz . y Atunci când celulele se g sesc într-o solu ie hipotonic . O celul citoplasm . y OBS. va elibera hemoglobina trecând în iar volumul la lichidul de suspensie. jucând un rol important în schimb rile dintre organisme i mediul lor de via . Izotonia este o condi ie important de care trebuie s se in cont atunci când se introduc cantit i de lichid în sânge. Hemoliza: y Dac celula este o hematie i se introduce într-o solu ie hipotonic . îns i în consecin doar pân la o anumit limit . apa intr în Fenomenul invers.2.69 - . de mic orare a volumului unei celule prin ie irea se nume te celul c utând s dilueze con inutul ei.4. fie în scop curativ (prin injec ii intravenoase). ea se va umfla datorit când se va rupe p trunderii apei. între celulele i mediul extracelular. solu iile injectate trebuie s presiune osmotic . y apei. iar fenomenul se nume te citoliz . y Fenomenul de rupere a hematiei se nume te hemoliz În final celula moare. aib aceea i . care se rupe hematia se nume te volum critic de hemoliz . Turgescen a reprezint fenomenul de m rire a volumului unei introdus într-o solu ie izotonic nu va suferi nici o modificare a între solu ie i volumului. OBS. Importan a biologic a osmozei Osmoza intervine în multe procese fiziologice care au loc în interiorul plantelor i animalelor. Pentru a nu se modifica echilibrul osmotic al serului sanguin. deoarece nu se produce nici un schimb de substan y celule prin p trunderea apei în interiorul ei (endosmoz ).

apa poate fi legat În func ie de provenien . apa poate fi exogen (rezultat din procesele metabolice). deoarece las treac i substan ele cristaloide dizolvate.La animale. Apa i importan a ei în lumea vie Clasificarea apei din organismele vii În raport cu celulele exist Dup ap intracelular i extracelular . Realizarea dializei Solu ia cu amestecul de coloizi i cristaloizi se introduce în vasul prev zut cu membran .70 - (adus din exterior) sau endogen . Aceast s (oncotic ). în timp ce o rândul ei poate fi intersti ial o structuri moleculare) i liber . proces ce se nume te dializ . Membranele animale nu sunt perfect semipermeabile. o i circulant (intravasculara). starea ei de fixare în organism. . prin dereglarea presiunii y suspensiile însu ire permite separarea substan elor sub form coloid de cele cristaloide. care la (con inut în în curentul de ap curat . dar nu las s treac coloidale. ca urmare a existen ei substan elor coloidale (substan e cu diametrul 1 ± 100 Qm) apare o presiune coloid osmotic y Formarea edemelor în st rile patologice se explic coloid osmotice. Cristaloizii difuzeaz coloidul este re inut.

Prin propriet ile fizice i valorile constantelor termice. mai Dac se presupune c apropiat un organism viu ar fi un sistem izolat având de cea a apei (1 cal/g·grad).71 - . prin cre terea num rului de leg turi de hidrogen. atunci valoarea la temperaturi mai mari ales sub form de c ldur . Propriet ile termice ale apei o Ca urmare a activit ii metabolice. Re eaua molecular devine tot mai structurat . o c ldura specific de 42°C încep s temperaturii lui ar cre te mult peste 37 ± 40°C. o dat cu sc derea temperaturii. dilatându-se. apa are o importan i Datorit deosebit pentru organismele vii. o Prin r cire. Ea are densitatea maxim la 4°C. (Îns se denatureze proteinele. iar aceste modific ri nu mai sunt compatibile cu via a).Propriet ile fizice ale apei propriet ilor fizice pe care le are. ceea ce determin m rirea volumului ghe ii i sc derea densit ii). ghea a are densitatea mai mic decât apa la 4°C i de aceea plute te cre te gradul de ordonare al moleculelor de ap . apa î i m re te volumul prin solidificare i î i mic oreaz densitatea. . Ca urmare. vitezele reac iilor chimice ar cre te foarte mult. (Aceast anomalie se explic prin faptul c . între 4°C i 0°C apa se comport pe ap . conforma ia func iile acestora. OBS. influen ând existen a. anormal. Varia ia densit ii apei cu temperatura o Spre deosebire de celelalte lichide. apa are un rol deosebit de important în procesele de termoreglare ale organismului (rol termoregulator). organismele vii produc energie.

II. care îns transport produc înc lziri mici. Compozi ia biochimic a membranelor biologice Toate membranele biologice au în principiu o structur comun . ap . din locul unde se produce în tot c ldur mediului organismul. constituie locul unor reac ii enzimatice. Prin intermediul vaselor sanguine din apropierea suprafe ei corpului. transportori) (insuficient proteinelor sau lipidelor)  studiate cantitativ).72 - . Principalele componente ale membranelor biologice sunt:   proteinele (60-80 %) lipidele (40-20 %) (resturile glucidice sunt întotdeauna ata ate alte componente minore (ioni. organismele vii pot evita hipertermiile locale prin transport rapid al c ldurii. prezint permeabilitate specific pentru ioni i unele macromolecule. Structur i propriet i Func iile pe care le îndepline te membrana sunt urm toarele: y y y delimiteaz celula (organitele celulare) de mediul exterior. cu propriet i caracteristice de permeabilitate selectiv . No iuni de biofizic celular Membrane biologice DEF. prin con inutul ridicat de ap . . Membranele biologice se definesc ca fiind ansambluri compuse din proteine i lipide care formeaz structuri continue bidimensionale. uniformizând temperatura acestuia.o Organismele vii pot primi din exterior cantit o mare cantitate de c ldur i însemnate de c ldur . în concluzie. prin care se realizeaz compartimentarea materiei vii. sângele cedeaz exterior prin radia ii. o Conductivitatea termic a apei este mare în compara ie cu al i constituen i organici i. Sângele. I.

fosfolipidele (55 % din lipidele membranare). Structura fosfogliceridelor Gruparea polar a fosfogliceridelor este variat . Fosfogliceridele  Se bazeaz pe molecule de glicerol în care dou grup ri hidroxil sunt esterificate cu acizi gra i (unul saturat i unul nesaturat). Sfingolipidele Au la baz Structura lor sfingozin (aminoalcool cu lan lung de atomi de carbon).73 - . B. Principalele clase de lipide întâlnite în membranele celulare sunt: A. i una nepolar . asem n toare cu cea a fosfogliceridelor. C. Cea mai r spândit sfingozipid este sfingomielina care are aceea i grupare polar ca i lecitina. Ele au în structura lor o grupare polar A.I. . Lipidele asigur func ia de barier a membranelor. b. iar a treia pozi ie este ocupat de o grupare polar . De restul de acid fosforic H3PO4 se leag : o colin (în lecitin i în fosfotidilcolin ) (în fosfatidilietanolamin )  o etanolamin o serin (în fosfatidilserin ). colesterolul. Fosfolipidele: a. glicolipidele.

i nu pot fi extrase decât dup distrugerea structurii membranei cu detergen i. y Dimensiunile lor sunt mai mari decât ale lipidelor. dar în locul grup rii polare fosforilcolin se afl legate resturi glucidice. sunt ata ate la exteriorul bistratului lipidic. gruparea const dintr-un asemenea rest. i de la o celul când este vorba de acela i tip de membran . de exemplu glucoz sau galactoz (galactocerebrozida este componenta major a mielinei). Exist 2 categorii de proteine: proteine periferice i proteine integrate. Compozi ia lipidic a membranelor celulare variaz de la un tip de membran la alta la altul. y Ele intervin în transportul activ.B. Proteinele confer func ionalitatea membranei. Colesterolul y y Este o alt lipid major din membranele celulelor eucariote. îndeplinesc func ii enzimatice sau de receptori. Propor ia acestuia este mai mare în plasmalem i în mielin (deci în func ia de barier ) i mai mic în membranele membranele la care predomin intracelulare. interac ionând în principal cu grup rile polare ale lipidelor sau cu proteinele intrinseci (integrale) prin for e electrostatice. C. OBS. y polar În cele mai simple glicolipide. 1. chiar în aceea i celul . 2. numite cerebrozide. II. acestea sunt molecule amfifile mici ce . de la o specie la alta.Proteine periferice Ele sunt extrinseci i pot fi extrase u or prin tratare cu solu ii diluate de s ruri. Proteine integrate Aceste proteine sunt integrate formeaz micele în ap . Glicolipidele y Au la baz tot structura sfingomielinei.74 - .

mi c rile atomilor din gruparea polar .75 - . Caracteristicile fizice ale membranelor biologice Caracterul amfifil ± se datoreaz lipidelor care prezint un Äcap´ hidrofil i o Äcoad ´ hidrofob . Mi c ri în interiorul moleculei fosfolipidelor mi c rile de flexiune ale atomilor de carbon din grup rile metilenice (-CH2-) din la urile acizilor gra i (din ce în ce mai mobile spre centrul stratului dublu lipidic i mai rigide spre gruparea polar ). f.III. multilamelari) : Formarea miceliilor i a lipozomilor Fluiditatea membranelor OBS. . a. în consecin ele formeaz în mod spontan în ap micelii i lipozomi (unilamelari. ¨ 1¸ Fluiditatea. b. Se disting mai multe tipuri de mi c ri: 1. i se aplic lichidelor izotrope (acelea i propriet i în toate cele 3 direc ii ale spa iului). este inversul vâscozit ii © f ! ¹ © L¹ º ª Fluiditatea membranelor mobilitatea lor.

Modelul Danielli-Davson . microscopie electronic . Danielli i Davson au m surat tensiunea superficial a membranei celulare g sind o y valori foarte joase de aproximativ 1 dyncm. o y g sesc c 1925. c.76 - . Modele de membran  y Au fost elaborate pe baza unor tehnici fizico-chimice: Difr. y se consider c stratul dublu este tapetat de o parte i de alta de straturi de proteine. tiut fiind c proteinele scad tensiunea interfacial . De aici s-a n scut ideea existen ei unui strat dublu lipidic ca baz structurii membranelor biologice. Mi c ri ale întregii molecule de fosfolipide mi carea de deplasare lateral (transla ie).rapid mi carea de deplasare transversal (flip-flop) ± lent. razeX. RMN. b. (în timp ce stratul dublu trebuie s aib aproximativ 5 dyncm).2Qm/s mi carea de rota ie în jurul axei longitudinale a moleculei . IV.2. RES. a. m sur tori de difuzie interfacial . Gorter i Grendel sunt primii care extrag lipidele din membrana eritrocitelor la o comprimare maxim ele ocup o arie care este egal i cu dublul a ariei eritrocitelor.

orice sistem tinde s în cazul de fa proteine. în marea lor majoritate. proteinele integrale str bat pe cealalt (deci sunt transmembranare).77 - . y dublu în stare de cristal lichid i în planul s u proteinele se pot deplasa lateral sau se pot roti în jurul unei axe perpendiculare pe planul membranei. modelul Danielli-Davson este criticabil din mai multe puncte de vedere. a proteinelor de membran Modelul mozaicului fluid . stratul dublu lipidic de pe o fa y modelul în mozaic lipido-proteic îndepline te condi iile de stabilitate a date experimentale de microscopie electronic i difrac ie a razelor X. ele deci nu pot fi acoperite cu o mozaicului fluid) y la fel ca ni te Äiceberguri´ ce plutesc pe mare. y sus in structura globular stratul dublu lipidic. modelul în mozaic lipido-proteic (modelul proteinele integrale din membran ar fi împlântate în stratul dublu lipidic aceast Ämare lipidic ´ este conceput fluid . deci cu lipidele stratului ia starea cu energie minim .OBS. care este cea mai stabil . y se consider azi c . ce i penetrarea lor în structurii din punct de vedere termodinamic. capetele polare ale fosfolipidelor (lipidelor amfifile) trebuie s fie în contact cu mediul apos (extern sau intern). 1972 Singer i Nicolson.

V. fagocitoza ± p trunderea substan elor solide în celul pinocitoza ± p trunderea macromoleculelor în solu ie .transportul prin bistratul lipidic .transport pasiv (f r consum energetic. al unor macromolecule prin membrane (de ex.transportul prin polipeptide (oligopeptide) .transportul prin proteine 3. prin vezicule: a. Transportul prin membrane biologice Clasificarea tipurilor de transport ± criterii: Tipurile de transport membranar pot fi clasificate în func ie de mai multe criterii. fagocitoza) b.difuzia simpl .difuzia facilitat Sisteme de:  macrotransport 1. endocitoza (pinocitoza. transp. transcitoza Endocitoza: materialele p trund în celul din plasmalem .78 înglobate în vezicule ce se desprind . 1. în care moleculele de ADN trec atât prin peretele celular cât i prin plasmalem ) 2.transport activ (cu consum energetic. la bacterii în cursul procesului de transformare genetic . exocitoza c. în sensul gradientului de concentra ie sau al celui electrochimic) . în sens opus gradientului de concentra ie sau al celui electrochimic) 2. Din punct de vedere energetic: . transp. dir. Dup cinetic : . Dup natura substratului: .

unde P se nume te coeficient de permeabilitate i c2 ± c1 = d diferen a de concentra ie.1 Transportul pasiv: A. cu atât substan a este mai liposolubil exist propor ionalitate direct coeficientul de parti ie (k). deci i între coeficientul de permeabilitate(P) .79 - . Difuziunea simpl prin bistratul lipidic prin bistratul lipidic este p trunderea p trunderea substan elor realizeaz transortul moleculelor prin celulele endoteliului Un exemplu de difuziune simpl Overton a observat înc substan elor liposolubile conform coeficientului de parti ie între ulei i ap (k). Legea lui Fick devine: J=P· c Regula lui Overton . y y gruparea ± OH scade coeficientul de permeabilitate de 10-2 ± 10-3 ori gruparea ± CH3 cre te coeficientul de permeabilitate pân la cinci ori i p trunde mai repede în celule. Conform legii I a lui Fick: J ! D™ i notând c2  c1 d c. D ! P.  microtransport 1.cu cât coeficientul de parti ie are valoare mai mare. ransport activ V. transport pasiv 2.Exocitoza: se vars în exteriorul celulei produsle secretate în celul (se produce prin fuziunea unor vezicule din citoplasm cu plsmalema i materialele din vezcule sunt v rsate în afara celulei) Transcitoza: capilar. din secolul trecut c în celule este propor ional cu solubilitatea substan elor în lipide m surat prin coeficientul de parti ie al substan ei între ulei i ap (k).

2.80 - . ace ti ionofori se cationul K+ . Ionoforii de tip canal sunt i amfotericina B. Difuziunea simpl mediat de polipeptide Un exemplu îl constituie transportul ionilor prin polipeptide produse de microorganisme care sunt numite ionofori. . Difuzia facilitat y Difuzia facilitat mic se produce de la o concentra ie mai mare la una mai i se opre te în momentul egaliz rii concentra iilor de cele dou i p r i ale membranei. exteriorul ionoforului este numesc transportatori mobili sau c r u i. Dou difuzeaz lipidic. Ionoforii produ i de microorganisme sunt (împiedic molecule de gramicidin vin în contact formând un i apa canal perpendicular pe planul membranei prin care cationii mult mai rapid decât în cazul difuziunii prin stratul dublu antibiotice dezvoltarea altor microorganisme). decât ar fi de a teptat pentru dimensiunea solubilitatea lor în lipide.000 de ori). De exemplu. deci Äfac naveta´ prin membran . Exist dou tipuri de ionofori: 1. dar substan ele trec mult mai rapid (de aproximativ 100. C.B. Ionoforii de tip canal formeaz pori ce str bat stratul dublu lipidic. cum sunt membranele fungilor. Ionoforii din aceast categorie preiau ionul pe o fa a membranei. Ele sunt arme de ap rare ale unor microorganisme împotriva altora fiindc anihileaz poten ialul de membran . Gramicidina este un polipeptid compus din 15 aminoacizi laterali hidrofobi. De aceea sunt utilizate în practica medical drept antifungice. nistanina membranele ce con in steroli. care formeaz pori numai i în filipina. difuzeaz prin stratul dublu lipidic i elibereaz ionul pe cealalt fa . valinomicina leag hidrofob. Polipeptide ciclice care au în interior un spa iu polar în care sechestreaz în mod specific un anumit ion.

y în cealalt stare conforma ional (´ping´). y viteza transportului atinge valoarea maxim de legare sunt ocupate). atunci când acesta este saturat (când toate locurile transport atinge jum tate din valoarea maxim ). dup cum urmeaz : y stare conforma ional (Äpong´) locurile de legare sunt deschise spre exteriorul membranei.81 - . numit caracteristic de legare a substan ei KM (concentra ia substan ei când viteza de (vmax). transportul glucozei i al aminoacizilor prin plasmalema mai multor celule. al ureei. iar în stare Äping´ se închid la exterior i se deschid spre interior. caracteristic pentru fiecare transportor. care sufer modific ri conforma ionale reversibile. Difuzia facilitat . acelea i locuri sunt expuse spre partea opus a membranei. al glicerolului i al altor neelectroli i prin membrana eritrocitului. Exemple de difuzie facilitat : transportul anionilor.y Fiecare protein transportoare are un loc specific de legare a substratului. Mecanismul se nume te Äping-pong´ Transportorul este o protein într-o anumit transmembranar . iar substan a este eliberat . y fiecare transportor are o constant pe care o transport .

82 - . de exemplu canalele pentru K+ ce se deschid atunci când cre te concentra ia Ca2+ în citosol. viteza transportului poate fi mai mare decât în cazul difuziei facilitate De asemenea. Difuzia simpl mediat de proteine-canal prin faptul c i Acest tip de difuzie se deosebe te de difuzia facilitat transportul nu se satureaz (deci nu exist Vmax). Difuzia mediat de proteine canal Transportul activ Transportul activ se realizeaz cu consum de energie. Dup modul în care se utilizeaz energia exist mai multe tipuri: A. pe când altele numai tranzitoriu i acestea din urm se numesc proteine de tip poart y y i sunt de 3 tipuri: tipul A ± dependente de poten ial. transportul ionilor. translocarea de grup. de la o concentra ie mic spre o concentra ie mare. unele canale formate din proteine de transport sunt deschise în mod constant. . C. tipul B ± dependente de ligand (se deschid la legarea unui ligand pe un receptor). transportul activ cuplat cu gradiente ionice. B.B. Mai exist i canale proteice care se deschid ca r spuns la cre terea concentra iei intracelulare a unor ioni. y tipul C ± mecanodependente.

Peste o treime din necesarul de energie al celulei este consumat de aceast pomp . Concentra ia intracelular a K+ este mult mai mare decât cea extracelular iar pentru Na+ situa ia este exact invers . proteina contribuie în mod direct la generarea poten ialului electric de membran (se pompeaz în exces sarcini pozitive). aceste pompe ionice având i func ie ATP-azic . y y Fiecare molecul de ATPaz putând scinda 100 molecule ATP pe secund . pompa de Ca2+ i reticulul sarcoplasmatic al celulelor musculare. Pompând la exterior 3 Na+ i la interior 2 K+. Pentru fiecare molecul de ATP hidrolizat se pompeaz : la exterior 3 Na + la interior 2 K+ OBS. adic prezint un poten ial de membran cu valori între ±20 mV i ±200 mV. iar cea extern pozitiv. iar în celulele nervoase. Plasmalema tuturor celulelor este polarizat .83 - .i refac poten ialul de membran dup depolarizarea ce se produce la excitarea lor. din plasmalem pompa de Na+ i K+ din plasmalem . Fa a citoplasmatic a plasmalemei este înc rcat negativ.  De exemplu. . care trebuie s .A. se ajunge ca pân la 70 % din consumul energetic s revin pompei. Transportul ionilor Transportul ionilor se realizeaz de c tre proteine care folosesc direct energia din adenozintrifosfat (ATP). Pompa de Na+ i K+ se afl în plasmalema tuturor celulelor animale i este responsabil de: o men inerea poten ialului de membran o controlul volumului o Äîntre inerea´ transportului activ al aminoacizilor i glucidelor. o regleaz volumul celular OBS.

Pompa de Na+ -K+  Pompele de Ca2+ sunt importante în men inerea concentra iei sc zute de Ca2+ în citosol (10-7 M) fa extracelular (10-3 M).y Aceast contribu ie reprezint numai 20 %. pompele sunt i motilitatea lor.84 - . fiindc majoritatea poten ialului de membran (80 %) se datoreaz gradien ilor de Na+ i K+ men inu i prin Na+ ± K+ ATPaz . y Reglarea concentra iei Ca2+ în citosol are o mare importan procurarea de secre ie celular OBS. pentru i Ca2+ ATPaz ce de o concentra ie mult mai mare a Ca2+ . y Gradientul enorm de concentra ie al Ca2+ asigur condi ii pentru transmiterea de semnale de la exterior la interiorul celulei prin plasmalem . y Exist în plasmalem o pomp de Ca2+ numit transport activ Ca2+ la exterior. O caracteristic general a pompelor ionice este reversibilitatea lor: y y prin hidroliza ATP-ului ele men in gradien ii ionici puse în condi ii în care se introduc gradien i de concentra ie foarte mari (care dep esc capacitatea pompelor). combina i cu permeabilitatea mai mare a plasmalemei pentru K+ decât pentru Na+ sau anioni. în loc s consume ATP pentru a cre te gradien ii de concentra ie ionici.

Transportul activ cuplat cu gradiente ionice Acestui tip de transport apar in transportul glucozei i transportul aminoacizilor.reversibile: ionii se scurg conform gradien ilor de concentra ie.85 - .K+ ATPaza ce men ine gradientul Na+. glucoza este transportat împotriva gradientului de concentra ie de c tre un c r u al glucozei de care se leag y i Na+. i viteza transportului este mai mare. Transportul glucozei prin plasmalema celulelor din mucoasa intestinal celulelor din tubii renali y Absorb ia intestinal a glucozei ar fi foarte ineficient dac s-ar face prin transport pasiv. fiindc ar însemna ca în intestin concentra ia glucozei s fie în permanen y mai mare ca în plasm . B. C. Este un sistem simport: Na+ tinde s intre în celul conform gradientului s u electrochimic i într-un sens antreneaz glucoza. în ambele cazuri. dac se reduce mult gradientul de Na+ se opre te transportul glucozei. y Cu cât gradientul de Na+ este mai mare. existând cel pu in 5 proteine diferite în plasmalema celulelor animale (una pentru fiecare grup de aminoacizi înrudit structural). Translocarea de grup  la unele bacterii  const în fosforilarea unor glucide în cursul trecerii lor prin plasmalem ia . iar enzima sintetizeaz ATP din ADP i fosfat anorganic. În realitate. Na+ care intr în celul cu glucoza este pompat în afar de Na+ . Transportul aminoacizilor se face tot prin sisteme simport cu Na+.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful