Gheorghe Voinea

1

CUPRINS:

Cuprins:................................................................................................................................................... 1 CAP. 1. Conceptul şi sfera finanţelor internaţionale ............................................................................. 4 1.1. Conţinutul şi sfera finanţelor internaţionale ................................................................................. 4 1.2. Mutaţii şi tendinţe în finanţele internaţionale ............................................................................... 5 CAP. 2. Valutele şi monedele internaţionale.......................................................................................... 9 2.1 Valutele – concept, forme, regim de schimb.................................................................................... 9 2.2 Monedele internaţionale................................................................................................................. 12 CAP. 3. Cambiile, biletele la ordin, cecurile şi cardurile – instrumente de plată internaţionale ...... 19 3.1. Cambia – instrument de plată în relaţiile economice internaţionale ........................................... 19 3.2 Biletul la ordin ................................................................................................................................ 24 3.3 Cecul................................................................................................................................................ 25 3.4 Cartea de plată (cardul) ................................................................................................................. 26 CAP. 4. Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economice internaţionale ............................... 30 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 5.1 5.2 5.3 5.4 Cursul valutar: concept, funcţii, forme ......................................................................................... 30 Flotarea cursurilor valutare........................................................................................................... 32 Factori care influenţează asupra cursului valutar........................................................................ 33 Teorii asupra determinării cursului valutar ................................................................................. 35 Influenţa cursului valutar asupra relaţiilor economice internaţionale ........................................ 39 Riscul valutar şi măsuri de protecţie ............................................................................................. 42 Sfera pieţelor valutare şi participanţii........................................................................................... 46 Operaţiile pe pieţele valutare ......................................................................................................... 47 Pieţele futures de devize ................................................................................................................. 50 Pieţele opţiunilor de devize ............................................................................................................ 52

CAP. 5.Pieţele valutare şi pieţele derivate de devize ........................................................................... 46

CAP. 6. Piaţa valutară din România .................................................................................................... 57 6.1 Politica valutară a Băncii Naţionale a României .......................................................................... 57 6.2 Sfera pieţei valutare din România si operatiunile valutare........................………………………57 6.3 Organizarea si functionarea pietei valutare interbancare in Romania ……………....................60 6.4 Operatiunile de schimb valutar cu numerar si substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul Romaniei ................................................................................................................................ 61 CAP. 7. Piaţa eurovalutelor şi pieţele financiare internaţionale ......................................................... 63 7.1 Piaţa eurovalutelor ......................................................................................................................... 63 7.2 Pieţele financiare internaţionale .................................................................................................... 66 CAP. 8. Formarea şi utilizarea rezervelor internaţionale .................................................................. 74 8.1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimare............................................................. 74 8.2 Rezervele internaţionale................................................................................................................. 75 8.3 Rezervele internaţionale ale României .......................................................................................... 76 CAP. 9. Creditul internaţional: trăsături, forme, garanţii.................................................................. 78 9.1 9.2 9.3 9.4 9.5 9.6 Creditul internaţional, trăsături şi clasificare ............................................................................... 78 Formele creditului internaţional.................................................................................................... 78 Garantarea şi asigurarea creditelor internaţionale ...................................................................... 80 Organisme de acordare şi garantare a creditelor de export în România .................................... 81 Forfaitingul si factoringul .............................................................................................................. 84 Creditele în valută acordate de băncile comerciale din România ................................................ 86

2

Finanţe internaţionale

CAP. 10. Modalităţi şi acorduri de plată internaţionale ..................................................................... 90 10.1 10.2 10.3 10.4 10.5 10.6 10.7 Sfera şi gruparea plăţilor internaţionale ..................................................................................... 90 Acreditivul documentar ............................................................................................................... 92 Incasso documentar.................................................................................................................... 101 Ordinul de plată.......................................................................................................................... 104 Decontările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAM ........................................................ 105 Scrisoarea de garanţie bancară.................................................................................................. 106 Compensaţia ............................................................................................................................... 109

CAP. 11. Fondul Monetar Internaţional......................................................................................... 111 11.1 Resursele Fondului Monetar Internaţional ...................................................................................111 11.1 Politici şi facilităţi de finanţare ale Fondului Monetar Internaţional ........................................113 CAP. 12. Banca Mondială........................................................................................................................122 12.1 Banca Internaţională Pentru Reconstrucţie Şi Dezvoltare .................................................... 122 12.2 Asociaţia Internaţională Pentru Dezvoltare ........................................................................... 128 12.3 Corporaţia Financiară Internaţională .................................................................................... 129 12.4 Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale ................................................................ 131 12.5 Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind Investiţiile.....................................132 CAP. 13 Bănci internaţionale……………………………………………………………………….134 13.1 Banca Reglementelor Internaţionale (BRI)............................................................................. 134 13.2 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)............................................. 137 13.3 Banca Europeană de Investiţii (BEI) ...................................................................................... 142 CAP. 14. Balanţa de plăţi .................................................................................................................. 147 14.1 14.2 14.3 14.4 Echilibrul valutar şi conexiunile sale ......................................................................................... 147 Conceptul de balanţă de plăţi si structura................................................................................ 147 Capitolele balanţei de plăţi......................................................................................................... 150 Reflectarea echilibrului valutar prin balanţa de plăţi .............................................................. 152

CAP. 15. Riscul de ţară ..................................................................................................................... 154 15.1 Definirea riscului de ţară si fapte generatoare de risc de ţară ................................................ 154 15.2 Organisme de evaluare şi estimare a riscului de ţară ............................................................... 156 Bibliografie.......................................................................................................................................... 162

Gheorghe Voinea

3

MODUL I: Concepte şi tendinţe din domeniul finanţelor internaţionale

OBIECTIV: Delimitarea sferei finanţelor internaţionale, cunoaşterea tendinţelor şi a impactului lor asupra relaţiilor economice internaţionale

TIMP DE ASIMILARE: 4 ore

UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 1. Conceptul şi sfera finanţelor internaţionale

TERMENI : finanţe internaţionale, relaţii valutare, relaţii financiare internaţionale, credit internaţional, globalizare, risc sistemic.

4

Finanţe internaţionale

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL ŞI SFERA FINANŢELOR INTERNAŢIONALE 1.1. Conţinutul şi sfera finanţelor internaţionale Relaţiile valutar financiare internaţionale mijlocesc schimburile de bunuri şi servicii dintre ţări cu ajutorul valutelor şi a altor instrumente de plată internaţionale, asigură formarea şi redistribuirea unor fonduri în valută necesare echilibrării balanţelor de plăţi, dezvoltării economiei, cooperării tehnice, ştiinţifice, culturale şi sociale. Finanţele internaţionale reflectă raporturile de schimb şi de transfer de creanţă care se exprimă şi se derulează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor şi a cooperării internaţionale. Finanţele internaţionale se deosebesc de alte componente ale relaţiilor economice internaţionale prin următoarele: finanţele internaţionale mijlocesc schimburile economice internaţionale, colaborarea economică, ştiinţifică, culturală şi socială; finanţele internaţionale exprimă raporturile economice de formare, repartizare şi utilizare a unor fonduri în valută necesare schimburilor economice internaţionale, dezvoltării economice a ţărilor şi cooperării internaţionale; relaţiile valutar financiare se manifestă între state suverane şi independente, între persoane juridice şi fizice din state diferite, precum şi în raporturile cu organismele internaţionale. relaţiile valutar financiare internaţionale se exprimă prin intermediul unei valute sau a unui instrument de plată internaţional. a) Relaţiile valutare asigură comensurarea raporturilor economice de schimb şi de transfer de creanţă la nivel internaţional prin intermediul valutelor sau a altor instrumente de plată internaţionale. Schimburile economice internaţionale, prestările de servicii, formarea şi redistribuirea fondurilor pe plan internaţional, contractarea şi rambursarea unor împrumuturi pe pieţele bancare şi financiare internaţionale ce se exprimă în valută formează relaţiile valutare. b) Relaţiile financiare internaţionale exprimă raporturile economice privind constituirea, repartizarea şi utilizarea unor fonduri în valută necesare dezvoltării economice, schimburilor economice şi cooperării internaţionale. Fondurile în valută se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut, din resursele disponibile în valută ale băncilor, organizaţiilor, din cotizaţii, ajutoare, donaţii. Transferul de creanţă ce se realizează prin intermediul relaţiilor financiare internaţionale se exprimă în valută şi se derulează între state, între persoane fizice şi juridice din state diferite şi în relaţiile cu organismele internaţionale. În cadrul relaţiilor financiare internaţionale se deosebeşte asistenţa financiară pentru dezvoltare care îmbracă forme diferite: ajutorul public pentru dezvoltare acordat de statele dezvoltate, mişcările de capital particular spre ţările în curs de dezvoltare, investiţii directe de capital din ţările industriale. Ţările dezvoltate s-au

Reciclarea petrodolarilor a impus o intensificare a mişcărilor de capital. În cadrul OCDE s-a constituit Comitetul Asistenţei pentru Dezvoltare (CAD) pentru monitorizarea finanţării externe a ţărilor în curs de dezvoltare. şi în acelaşi timp s-a manifestat o creştere a dezechilibrelor din plăţile internaţionale. resursele în valută se mobilizează şi repartizează pe baza rambursabilităţii şi cu condiţia plăţii unei dobânzi. Resursele în valută ce se mobilizează şi repartizează în vederea derulării schimburilor economice internaţionale. 220 2 Vezi: Văcărel Iulian. În cadrul mecanismelor valutare şi financiare aurul avea misiunea de menţinere a stabilităţii cursurilor de schimb şi de 1 restabilire a echilibrului în relaţiile economice internaţionale . 1995.Gheorghe Voinea 5 angajat să acorde un ajutor public pentru dezvoltare. în reducerea decalajelor economice dintre state. în stimularea dezvoltării schimburilor economice internaţionale şi în asigurarea echilibrului balanţelor de plăţi. de renunţarea la aur în calitate de mecanism central al sistemului valutar. într-o anumită proporţie din produsul brut sub formă de donaţii şi împrumuturi pe termen lung din surse oficiale sau sub formă de investiţii în sectorul particular. Integrarea economică favorizată de mobilitatea capitalurilor şi de substitualitatea activelor a contribuit la diversificarea relaţiilor valutar-financiare. Modificările profunde din structura mecanismelor şi tehnicilor valutar financiare internaţionale au fost determinate de abandonarea cursurilor fixe şi de trecerea la cursurile flotante în anii 1971-1973. Relaţii financiare internaţionale. de procesele de integrare economică. 1978. Bucureşti. organisme financiar-bancare internaţionale şi din alte resurse. de liberalizarea mişcărilor de capital. adâncirea diviziunii 2 internaţionale a muncii au amplificat fluxurile financiare şi de credit . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Relaţiile de credit internaţional se caracterizează prin următoarele: resursele de creditare se formează pe seama disponibilităţilor în valută care provin de la bănci. investiţiilor şi acoperirii altor cerinţe au înregistrat creşteri importante. 20 .2. de apariţia şi dezvoltarea pieţei eurovalutelor. Relaţiile valutar financiare internaţionale. Relaţiile valutar-financiare internaţionale au un rol important în sprijinirea eforturilor ţărilor în vederea modernizării structurilor economice. Creşterea cuantumului resurselor financiare redistribuite pe plan internaţional şi diversificarea mecanismelor financiare şi valutare au contribuit la lărgirea sferei finanţelor internaţionale. p. p. în cadrul deceniilor dezvoltării. mecanismelor şi impactului lor asupra schimburilor economice şi cooperării internaţionale. Bucureşti. Dezvoltarea economică a ţărilor. Până la începutul anului 1970 în sfera finanţelor internaţionale se încadrau mecanismele şi tehnicile de formare şi utilizare a resurselor în valută necesare schimburilor economice şi cooperării internaţionale şi de asigurare a echilibrului valutar în relaţiile economice internaţionale. de creşterea schimburilor internaţionale şi de programele de dezvoltare economică aplicate în diverse ţări. de reciclarea capitalurilor provenite din producerea şocurilor petroliere. Editura Academiei Române. societăţi comerciale. c) CREDITUL INTERNAŢIONAL cuprinde raporturile care reflectă atragerea unor disponibilităţi în valută şi redistribuirea lor în vederea satisfacerii unor cerinţe ale statelor sau ale societăţilor comerciale din diferite state. 1 Vezi: Costin Kiriţescu. Mutaţii şi tendinţe în finanţele internaţionale Finanţele internaţionale au înregistrat profunde transformări din punct de vedere al sferei. 1.

Finanţe internaţionale. În acelaşi timp globalizarea a determinat mutaţii în structura riscurilor din relaţiile economice internaţionale. Deschiderea spre exterior a pieţelor financiare naţionale precum şi modificările din unele compartimente au contribuit la extinderea operaţiilor pe pieţele financiare. Finance Internationale. 36 5 Simona Gaftoniuc. 17 . Globalizarea în domeniul relaţiilor financiare internaţionale se reflectă prin creşterea fluxurilor internaţionale de capital şi prin modificările profunde în structura mecanismelor de pe pieţele financiare. p. 1992. Pieţele valutare. p. politicile industriale şi de investiţii. Editura Economică. Globalizarea determină schimbări în structurile concurente. Crearea unor instrumente noi în domeniul financiar sub denumirea de inovaţia financiară a influenţat asupra pieţelor financiare internaţionale. de diversificarea plasamentelor şi de tehnicile de acoperire 5 a riscurilor . Globalizarea stimulează dezvoltarea fluxurilor financiare internaţionale. Efectele negative ale unor fenomene ce se manifestă pe pieţele valutare şi financiare se propagă rapid în alte domenii ale economiei sau în alte state. PUF.financiare internaţionale poate să genereze efecte negative datorită volatilităţii cursurilor şi interconectării pieţelor. Paris. Din punct de vedere economic globalizarea înseamnă accentuarea integrării economiilor naţionale. Înlăturarea delimitărilor dintre activităţile băncilor comerciale şi cele ale băncilor de investiţii precum şi dintre jobberi şi brokeri au determinat universalizarea operaţiunilor bancare şi financiare. 1995. pieţele derivate au devenit compartimente ale pieţelor globale. Riscul „sistemic” ce rezultă din funcţionarea sistemului financiar internaţional nu mai poate fi gestionat individual. Bucureşti. Instrumentele financiare au devenit alături de instrumentele de politică monetară mecanisme de influenţă asupra operaţiilor pe pieţele financiare internaţionale. International Monetary Fund. reducerea costului tranzacţiilor. 3 4 Henry Bourquinat. 91. p. dereglementare şi 3 dezintermediere . Paris. conexiunea pieţelor financiare. Frankfurt) au fost însoţite de dezvoltarea spectaculoasă a pieţelor financiare japoneze şi a centrelor financiare din Singapore şi Hong Kong. adâncirea relaţiilor economice şi extinderea fluxurilor comerciale şi financiare internaţionale.6 Finanţe internaţionale Evoluţia schimburilor economice internaţionale şi a cooperării. Procesul de globalizare în cadrul relaţiilor valutar. Mijloacele moderne de prelucrare a datelor şi tehnicile de transmitere a informaţiilor au favorizat globalizarea în domeniul relaţiilor valutar-financiare internaţionale. Extinderea şi diversificarea operaţiilor în centrele financiare tradiţionale (Londra.95 Vezi: Annual Report 2000. Globalizarea a imprimat pieţelor pe lângă capacitatea de a atrage şi dirija fonduri importante şi pe cea de a oferi instrumente de prevenire şi atenuare a riscurilor din relaţiile economice internaţionale. presupune amplificarea iniţiativei private şi a răspunderii în administrarea 4 resurselor în valută . New York. Dimensiunile operaţiilor de pe pieţele valutare şi financiare au fost determinate de standardizarea financiară. diversificarea riscurilor din relaţiile economice internaţionale. bursele de valori. deschiderea spaţiilor comerciale naţionale şi liberalizarea mişcărilor de capital au generat o tendinţă de globalizare în domeniul relaţiilor valutarfinanciare internaţionale. Globalizarea în domeniul relaţiilor valutar financiare a mai fost determinată şi de impactul exercitat de către decompartimentare.

transparenţa şi deciziile eficiente de guvernare sunt direcţii de acţiune în vederea limitării riscurilor pentru ţările participante pe pieţele globale. În acelaşi timp. Globalizarea impune adaptarea managementului instituţiilor financiare internaţionale la problemele dezvoltării economice mondiale. Care sunt factorii care au determinat modificări profunde în structura mecanismelor şi tehnicilor valutar financiare internaţionale? 3. la nivel internaţional se pot evita unele efecte negative ale globalizării prin evaluarea corespunzătoare a riscurilor de către investitori. se diversifică activele financiare. modernizarea sistemelor financiare datorită concurenţei de pe plan internaţional. INTREBĂRI DE VERIFICARE 1. Care sunt trăsăturile care individualizează finanţele internaţionale? 2. Politicile şi programele economice care susţin şi consolidează stabilitatea macroeconomică. Crizele economice complexe au fost determinate pe de o parte de influenţele politicilor naţionale şi pe de altă parte de mecanismele sistemului financiar internaţional. Procesul de globalizare generează unele efecte pozitive în domeniul relaţiilor valutar financiare internaţionale: ţările beneficiază de mecanisme de gestiune a echilibrului extern. dar a oferit prin fluxurile financiare premize de realizare a creşterii economice. finanţarea diverselor activităţi economice se realizează în aceleaşi condiţii.Gheorghe Voinea 7 Globalizarea a expus la risc economiile ţărilor dezvoltate. liberalizarea mişcărilor de capital asigură o alocare mai eficientă a resurselor datorită instrumentelor de plasament şi de finanţare. operaţiunile pe pieţele financiare şi derivate au multiplicat vânzările şi cumpărările de valută. Ce efecte generează globalizarea în domeniul relaţiilor valutar financiare internaţionale? 4. Ca urmare a globalizării în domeniul relaţiilor financiare şi valutare internaţionale au crescut operaţiile de schimb valutar. valorificarea informaţiilor asupra unor instituţii financiare. tehnologiile de transmitere a informaţiilor favorizează dispersia operatorilor pe pieţele financiare. Schimburile comerciale. cât şi pe cele ale ţărilor emergente. Care sunt principalele riscuri rezultate din globalizarea fluxurilor valutar financiare internaţionale? . Procesul de globalizare financiară necesită mecanisme de control ale autorităţilor monetare şi întărirea controlului prudenţial din partea băncilor care desfăşoară activităţi pe plan internaţional. monitorizarea fenomenelor din principalele centre financiare de către organismele de reglementare şi supraveghere.

8 Finanţe internaţionale MODUL II: Mijloace şi instrumente de plată internaţionale OBIECTIV: Delimitarea mijloacelor şi instrumentelor de plată internaţionale şi utilizarea lor în lichidarea obligaţiilor din schimburile economice internaţionale TIMP DE ASIMILARE: 4 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 2. deţinător. . protest. cambie internaţională. Cambiile. bilet la ordin. trăgător. convertibilitate. EURO. aranjamente ale ratelor de schimb. biletele la ordin. card. tras. garant. flotare independentă. cecurile şi cardurile – instrumente de plată internaţionale TERMENI : Valută. Valutele şi monedele internaţionale Capitolul 3. DST. flotare administrată. girant. rate de schimb târâtoare. consiliu monetar. cec.

cambiile. în cazul în care se află sub formă de disponibil într-un cont bancar. de interesele părţilor contractante. În sfera mijloacelor de plată internaţionale se încadrează valutele. forme. În accepţiunea statutului Fondului Monetar Internaţional. dacă ţara nu-şi însuşeşte avantajele aranjamentelor de . Depunerile de valută în cont se pot efectua la vedere sau la termen. regim de schimb 2. monede neconvertibile. monedele internaţionale. sect. Valuta în numerar se depune în cont şi devine valută de cont. de locul plăţii. În al doilea rând. moneda unei ţări membre devine convertibilă. în măsura în care îndeplineşte funcţiile de instrument de plată şi de rezervă în relaţiile economice internaţionale. În al treilea rând. Valuta convertibilă se caracterizează prin faptul că poate fi preschimbată în mod liber în altă monedă la cursul pieţei. valuta în numerar se înlocuieşte cu cecul de călătorie sau cartea de credit. Mijloacele şi instrumentele de plată internaţionale depind de nivelul şi structura schimburilor comerciale. Valuta se poate prezenta sub formă de numerar (bilete de bancă şi monedă metalică) şi valuta în cont. valuta în cont se transformă în valută în numerar. Mijloacele şi instrumentele de plată reflectă valutele şi devizele ce se utilizează 6 în vederea lichidării obligaţiilor de plată din tranzacţiile internaţionale . biletele la ordin. de cooperarea economică. iar pe măsură ce se efectuează retrageri. de capacitatea de plată a debitorilor şi de legislaţia valutară de la locul plăţii. cecurile şi cardurile.1 Conceptul şi formele valutei Disponibilităţile în valută reprezintă principalul mijloc de plată a obligaţiilor în valută din schimburile economice internaţionale. 2). În vederea evitării riscurilor ce se manifestă pe perioada deplasării persoanelor.1. VIII.1 Valutele – concept. VALUTELE ŞI MONEDELE INTERNAŢIONALE Schimburile economice şi prestările de servicii necesită folosirea unor mijloace de plată în vederea lichidării obligaţiilor în valută dintre partenerii de afaceri internaţionale. statutul FMI solicită ţărilor membre să evite practicile monetare discriminatorii. VIII. Valuta reprezintă moneda naţională a unei ţări.Gheorghe Voinea 9 CAPITOLUL 2. În funcţie de condiţiile de preschimbare a unei valute în altă valută se deosebesc valutele convertibile. Statutul Fondului Monetar Internaţional cere fiecărei ţări membre să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor şi transferurilor internaţionale curente fără aprobarea Fondului (art. prin statutul Fondului Monetar Internaţional ţările membre se angajează să cumpere soldurile în monedă naţională deţinute de un alt stat membru şi provenite din tranzacţii curente (art. Valuta în numerar se utilizează pentru plăţile privind deplasarea persoanelor în străinătate. la o bancă din ţara emitentului sau la o bancă dintr-o terţă ţară în funcţie de prevederile legislaţiei valutare. 2. Valuta în cont se păstrează la o bancă din ţara deţinătorului. valute transferabile şi valute liber utilizabile. 7 sect. 4) .

Monod. 1993. Washington D. 39 Articles of Agreement. Techniques de Paiement Internationaux.. ESKA. Edition. p.10 6 7 Finanţe internaţionale Vezi: Didier Pierre. 29 .C. 1985. International Monetary Fund. Moyens. p.

Gheorghe Voinea

11

tranziţie prevăzute de art. XIV, sect. 2, şi notifică Fondului Monetar Internaţional că acceptă obligaţiile ce decurg din prevederile art. VIII din statut. În condiţiile actuale, convertibilitatea reflectă însuşirea unei monede de a fi preschimbată în mod liber pe piaţă, eliminarea restricţiilor cu privire la suma de schimbat (tranzacţii curente sau mişcări de capital) şi calitatea persoanei care efectuează schimbul (rezident sau nerezident). Convertibilitatea asigură reflectarea directă a eficienţei schimburilor economice internaţionale, stimulează creşterea productivităţii muncii, ridicarea nivelului tehnic al produselor, îmbunătăţirea activităţii de producţie şi atragerea investitorilor străini. Principalele riscuri ale convertibilităţii monedei sunt reprezentate de epuizarea rezervelor valutare, creşterea preţurilor mărfurilor importate, pierderea controlului asupra circulaţiei băneşti şi inflaţiei. Transferabilitatea reflectă dreptul deţinătorului unui activ exprimat în moneda unei ţări de a cere transferarea într-un activ în altă monedă. Valutele liber utilizabile au fost reprezentate de monedele ce se utilizeazu în cadrul operaţiilor Fondului Monetar Internaţional şi anume: dolarul SUA, marca germană, lira sterlină, francul francez şi yenul japonez. Valuta de rezervă reprezintă moneda unei ţări care se atrage, păstrează şi administrează de către autoritatea monetară a altei ţări în vederea acoperirii deficitului balanţei de plăţi, a susţinerii cursului de schimb şi a garantării solvabilităţii externe. Eurovalutele reflectă depunerile de valută în conturi la bănci comerciale ce îşi au sediul în afara ţării emitente a monedei respective. Ponderea valutelor în plăţile internaţionale depinde de structura exporturilor şi importurilor, de serviciile internaţionale, de orientarea geografică a schimburilor economice, de serviciile bancare, de evoluţia pieţelor valutare. Diversificarea disponibilităţilor în valută este de natură să atenueze influenţele monedelor statelor dezvoltate asupra relaţiilor economice internaţionale. Controlul asupra procesului diversificării urmăreşte îmbunătăţirea gestiunii riscului de transfer pe pieţele valutare. 2.1.2 Aranjamentele ratelor de schimb ale monedelor ţărilor membre ale 8 Fondului Monetar Internaţional Regimul cursului de schimb al monedei unei ţări depinde de anumiţi factori: mărimea ţării, gradul de deschidere, nivelul de integrare financiară internaţională, rata 9 inflaţiei faţă de media mondială şi politica comercială . În condiţiile unei ţări cu un grad de deschidere mai mare este mai eficientă modificarea cursului de schimb. Un nivel ridicat al integrării pieţelor financiare internaţionale poate să favorizeze flotarea cursului de schimb. De asemenea o rată a inflaţiei diferită de media mondială favorizează fluctuarea, deoarece cursurile de schimb fixe nu pot fi susţinute. Ratele de schimb ale ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional se diferenţiază în funcţie de gradul de flexibilitate al aranjamentului. Aranjamentele privind ratele de schimb ale ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional pot fi mai rigide sau mai libere. a) Aranjamentele de schimb fără monedă oficială separată În cazul unui asemenea aranjament, moneda altei ţări circulă în calitate de unic mijloc de plată legal sau statul aparţine unei uniuni monetare sau valutare în cadrul căreia circulă aceeaşi monedă în toate statele membre. Aranjamentele de schimb fără
8 9

Annual Report 2001, International Monetary Fund, Washington, D.C., 2001, p. 123-124 C. Paul Hallwood, Ronald Mac Donald, International Money and Finance, Blackwell, 1994, p. 323

12

Finanţe internaţionale

monedă oficială separată nu permit autorităţilor monetare naţionale să promoveze politici monetare independente şi să exercite controlul monetar. b) Aranjamente în cadrul unui consiliu monetar Consiliul monetar reprezintă un organism la nivel naţional care se preocupă de menţinerea ratei de schimb fixe în funcţie de raportul dintre masa monetară şi rezervele de valută, corelează moneda naţională cu o valută. Aranjamentele în cadrul unui consiliu monetar presupun un regim monetar ce se bazează pe un angajament legislativ implicit de a schimba moneda naţională pe o monedă străină specificată la o rată de schimb fixă, combinat cu restricţii asupra autorităţii emitente care să o determine să-şi îndeplinească obligaţiile legale. Un asemenea regim de schimb implică ca moneda naţională să fie emisă numai contra valută, noile emisiuni să fie acoperite în totalitate de devize străine. De asemenea, aranjamentul în cadrul unui consiliu monetar elimină funcţiile de control monetar şi de creditor ale băncilor centrale. O anumită flexibilitate a aranjamentului ratei de schimb depinde de stricteţea regulilor consiliului monetar. c) Alte aranjamente convenţionale de cursuri fixe menţinute artificial Ţara menţine artificial cursul monedei sale faţă de o valută importantă sau de un coş de valute a cărui compoziţie ponderată este formată din monedele partenerilor comerciali sau financiari principali, iar ponderea monedelor reflectă distribuţia geografică a fluxurilor comerciale, de servicii şi de capital. În cadrul aranjamentului convenţional de cursuri fixe menţinute artificial, mone- dele fluctuează într-un interval îngust de cel mult 1% în jurul cursului central. Monedele care formează coşul valutar pot fi standardizate. Autoritatea monetară trebuie să fie pregătită să menţină paritatea fixată prin intervenţii care limitează gradul de libertate al politicii monetare. Aranjamentele convenţionale de cursuri fixe menţinute artificial asigură o anumită libertate a politicii monetare, deoarece funcţiile tradiţionale ale băncilor centrale se exercită într-o anumită proporţie şi autoritatea monetară poate ajusta nivelul ratei de schimb. d) Rate de schimb menţinute artificial în cadrul unei marje orizontale În cadrul acestui regim de schimb, valoarea monedei se menţine în cadrul unei marje de fluctuaţie în jurul unei valori fixe formală sau de facto care este mai largă decât ± 1% faţă de cursul central. Politica monetară discreţionară a băncii centrale depinde de lărgimea intervalului orizontal. e) Rate de schimb târâtoare (paritate de cremalieră, crawling peg) În cazul acestui regim de schimb moneda se ajustează periodic cu valori mici până la o rată fixă anunţată dinainte sau ca răspuns la modificările unor indicatori cantitativi selectaţi (diferenţe post inflaţie faţă de principalii parteneri comerciali, diferenţe între inflaţia planificată şi inflaţia aşteptată de principalii parteneri comerciali). Ritmul ajustării poate să determine modificarea valorii monedei în funcţie de inflaţie sau până la o rată fixă anunţată anterior. Menţinerea unei rate de schimb târâtoare credibile impune constrângeri în politica monetară. f) Rate de schimb în cadrul unor intervale târâtoare Regimul ratei de schimb în cadrul unor intervale târâtoare presupune ca moneda să se menţină în cadrul unor marje de fluctuaţie în jurul unui curs central care se ajustează periodic până la o rată anunţată anterior sau ca răspuns la modificările unor indicatori selectivi. Gradul de flexibilitate al ratei de schimb depinde de lărgimea intervalului (intervale simetrice în jurul unei parităţi centrale târâtoare, intervale care se lărgesc treptat cu existenţa unei asimetrii între banda de sus

Gheorghe Voinea

13

şi cea de jos).

14

Finanţe internaţionale

Angajamentul de a menţine cursul central în cadrul unui interval presupune constrângeri asupra politicii monetare. g) Flotare administrată fără o valoare prestabilită a ratei de schimb Autoritatea monetară influenţează mişcările ratei de schimb prin intervenţii active pe piaţa valutară fără a se specifica sau angaja să ajungă la o anumită valoare a ratei de schimb. Indicatorii în funcţie de care se administrează cursul de schimb pot fi poziţia balanţei de plăţi, rezervele internaţionale şi dezvoltarea pieţelor. h) Flotarea independentă În cazul unui astfel de regim, rata de schimb se formează pe piaţa valutară urmărind îndeosebi evoluţia moderată a cursului de schimb şi prevenirea fluctuaţiilor neprevăzute decât stabilirea unui nivel al acestuia. În cadrul acestui regim de schimb politica monetară este în principiu independentă de politica ratei de schimb. Aranjamentele privind ratele de schimb ale statelor membre ale Fondului Monetar Internaţional se aplică în contextul unor cadre de politică monetară. Unele ţări adoptă mai multe ancore nominale în conducerea politicilor monetare. În aceste condiţii numărul ţărilor care adoptă un regim al ratei de schimb nu mai este egal cu cel al ţărilor ce urmează anumite ancore nominale în politica monetară. A) Ancora ratei de schimb Autoritatea monetară este pregătită să cumpere sau să vândă valută la cursuri date pentru a menţine rata de schimb la nivelul preanunţat. Rata de schimb serveşte drept ancoră nominală sau ca ţintă intermediară a politicii monetare. Ancora ratei de schimb acoperă aranjamentele de schimb fără moneda oficială separată, aranjamentele în cadrul consiliilor monetare, ratele de schimb fixe cu sau fără intervale de fluctuare, ratele de schimb târâtoare. B) Ancora agregat monetar Autoritatea monetară utilizează instrumentele specifice pentru a realiza o ţintă a creşterii unui agregat monetar iar agregatul devine ancoră nominală sau ţinta intermediară a politicii monetare. C) Cadrul ce vizează inflaţia Cadrul ce vizează inflaţia implică anunţarea publică a unei valori numerice de realizat pe termen mediu pentru inflaţie însoţită de un angajament instituţional al autorităţii monetare de a realiza acea valoare. Banca centrală acţionează pentru realizarea obiectivelor în domeniul inflaţiei şi urmăreşte evoluţia pieţelor şi impactul inflaţiei. D) Programe monetare sprijinite de Fondul Monetar Internaţional sau alte programe monetare Un program sprijinit de Fondul Monetar Internaţional sau un alt program monetar implică implementarea unei politici monetare şi a ratei de schimb într-un cadru care stabileşte niveluri minime pentru rezervele internaţionale şi plafoane pentru deţinerile nete de active ale băncii centrale. E) Altele Ţara nu recurge la o ancoră nominală specificată explicit ci monitorizează diferiţi indicatori în funcţie de care îşi conduce politica monetară sau nu există informaţii relevante disponibile despre ţara respectivă. 2.2 Monedele internaţionale Creanţele şi obligaţiile din schimburile economice internaţionale se încasează sau se plătesc şi prin intermediul monedelor internaţionale. Moneda internaţională se deosebeşte prin faptul că este emisă de un alt organ decat cel naţional şi se utilizează în tranzacţiile internaţionale.

diferit de contul ce reflectă operaţiile curente ale Fondului Monetar Internaţional. lira sterlină şi yenul japonez. Drepturile Speciale de Tragere se aseamănă cu drepturile de tragere ale membrilor din contul resurselor generale. Fondul Monetar Internaţional a înlocuit cantitatea de mărci germane şi franci francezi din structura compozită a DST cu o cantitate . Din anul 1974. dar se deosebesc datorită expresiei „special” care reflectă 10 caracterul acestei monede internaţionale . respectiv în greutatea şi fineţea dolarului SUA de la 1 iulie 1944. numărul valutelor din coş s-a redus de la 16 la 5 şi anume dolarul SUA. iar dacă şi această piaţă era închisă se aplică cursurile de pe piaţa din Frankfurt. În statutul Fondul Monetar Internaţional din anul 1969 era prevăzut că o unitate DST era echivalentă cu 0. Dolarii echivalenţi se însumează şi se obţine valoarea unui DST în dolari SUA. De la 1 ianuarie 1981. Emisiunea Drepturilor Speciale de Tragere se fundamentează pe baza cerinţelor globale de lichidităţi internaţionale pe termen lung şi se aprobă de către Consiliul Guvernatorilor cu o majoritate de 85% din total. Cursul de schimb s-a calculat în funcţie de cantitatea de monedă ce se include în coşul DST care se transformă în dolari SUA pe baza cursurilor de schimb de pe piaţă.1 Drepturile Speciale de Tragere Consiliul Guvernatorilor din cadrul Fondul Monetar Internaţional a hotărât în anii 1968-1969 crearea Drepturilor Speciale de Tragere în calitate de monedă de cont şi de rezervă a sistemului valutar. a) Definirea. În cazul în care piaţa din Londra era închisă se utilizează cursurile de pe piaţa din New York. Cursurile monedelor din coş faţă de dolarul SUA ce se folosesc la evaluarea DST reprezintau media între cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărare de pe piaţa din Londra.2.Gheorghe Voinea 15 2. Drepturile Speciale de Tragere s-au evaluat pe baza unui coş format din 16 valute ale ţărilor a căror participare la exportul mondial de bunuri şi servicii era mai mare de 1%. la promovarea unui sistem multilateral de plată.888671 gr. aur fin. francul francez. Drepturile Speciale de Tragere sunt considerate active create de Fondul Monetar Internaţional pentru a suplimenta activele de rezervă formate din monede şi aur. De la 1 ianuarie 1999. Drepturile Speciale de Tragere au fost create pentru a contribui la extinderea comerţului internaţional şi a activităţii economice. la susţinerea stabilităţii cursurilor valutare şi corectarea dezechilibrelor din balanţele de plăţi. Drepturile Speciale de Tragere se emit în urma constatării insuficienţei lichidităţii internaţionale de către Consiliul Guvernatorilor din cadrul FMI. emisiunea şi evaluarea Drepturilor Speciale de Tragere DREPTUL SPECIAL DE TRAGERE (SPECIAL DRAWING RIGHT) reprezintă o unitate monetară de cont şi de rezervă emisă şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional în vederea derulării relaţiilor de cooperare monetară cu ţările membre pe baza următoarelor principii: Operaţiunile de emisiune şi utilizare a Drepturilor Speciale de Tragere se efectuează printr-un cont special. marca germană. Ţările membre ale Fondul Monetar Internaţional care participă la contul DST devin eligibile să primească alocări în această monedă şi o pot utiliza în operaţiile dintre ele.

62 . 1984. Its Financial Organisation and Activities. Washington D. International Monetary Fund.C. p.. The International Monetary Fund.16 10 Finanţe internaţionale Vezi Anand G Chandavacar.

dintre membrii care nu sunt participanţi sau din rândul altor instituţii oficiale. Banca Reglementelor Internaţionale. Banca de Investiţii Nordică. Mecanismul de desemnare a permis ca în caz de necesitate participanţii să folosească Drepturile Speciale de Tragere pentru a obţine valute liber utilizabile. Ţările membre ale căror deţineri în DST depăşesc alocările cumulative nete primesc dobândă.Gheorghe Voinea 17 echivalentă de EURO pe baza ratelor de schimb dintre EURO.140889 0. c) Alocarea şi utilizarea Drepturilor Speciale de Tragere Suma în Drepturi Speciale de Tragere ce se alocă unei ţări membre participante la cont depinde de cota de contribuţie a acesteia.169999 0. Banca Centrală a Statelor Americane.5770 1.00000 Dolari echivalenţe 0. Evaluarea DST la 30 aprilie 2001 Euro Yen japonez Lira sterlină Dolar american Cantitate Rata de schimb 0.4260 0. AID.000 123.265793 b) Participanţi şi deţinători Fiecare membru care încheie cu Fondul Monetar Internaţional un contract prin care îşi asumă obligaţiile faţă de Departamentul DST adoptă măsurile necesare şi devine participant la Departamentul DST. Fondul Monetar Internaţional poate desemna şi alţi deţinători dintre cei care nu sunt membri. Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă.5770000 1. Termenii şi condiţiile în care deţinătorii desemnaţi pot deţine.43180 0. poate accepta şi utiliza DST în operaţiile şi tranzacţiile dirijate prin cont împreună cu participanţii şi în conformitate cu prevederile statutului. Banca Asiatică de Dezvoltare. Ţările membre care beneficiază de alocaţii de Drepturi Speciale de Tragere pot obţine în schimbul lor sume în valută de la alte ţări participante la contul DST prin tranzacţiile de desemnare.0984 1. Fondul African de Dezvoltare. . BIRD. Din anul 1997 tranzacţiile de desemnare au fost înlocuite de tranzacţiile prin care statele au încheiat acorduri cu FMI pentru a vinde sau cumpăra Drepturi Speciale de Tragere în schimbul valutelor liber utilizabile. XIX din statutul Fondul Monetar Internaţional participanţii ale căror balanţe sunt considerate suficient de puternice pot fi solicitaţi de Fondul Monetar Internaţional să furnizeze valută convertibilă în schimbul unor sume specificate în Drepturi Speciale de Tragere.88710 210. accepta şi utiliza Drepturi Speciale de Tragere în operaţiile şi tranzacţiile cu participanţii sau cu alţi deţinători desemnaţi se aprobă de către Consiliul Guvernatorilor cu majoritate de 85% din puterea totală de vot. Ţările membre pot obţine cu acordul unei alte ţări participante sume echivalente în monedă naţională sau în moneda altei ţări în schimbul Drepturilor Speciale de Tragere în vederea derulării operaţiilor comerciale internaţionale. Conform prevederilor art. iar ţările la care deţinerile sunt mai mici decât alocările cumulative nete plătesc dobândă.377905 0. Prin decizia Consiliului Guvernatorilor în cadrul deţinătorilor de DST printre nemembri se înscriu Banca Africană de Dezvoltare. Fondul Monetar Internaţional poate să desemneze o ţară membră pentru a ceda valută în schimbul Drepturilor Speciale de Tragere în funcţie de rezervele valutare şi de capacitatea de a asigura echilibrul valutar.53000 0. Banca de Dezvoltare Islamică. Fondul Monetar Internaţional poate deţine Drepturi Speciale de Tragere în contul de resurse generale. marca germană şi francul francez.

Washington D. L’EURO. monetar şi financiar. rambursărilor şi dobânzilor. 1998.2. de a apropia oamenii şi de a beneficia de avantajele pieţei europene unice. 122-183 . LGF.18 Finanţe internaţionale Ţările membre ale FMI pot utiliza Drepturile Speciale de Tragere în diverse operaţii pe care le realizează: în aranjamentele SWAP prin care un stat membru al FMI transferă DST unui alt stat membru în schimbul unor sume echivalente în valută.. După:Financial Organization and Operations of the IMF. p. EURO în calitate de monedă a ţărilor participante la Uniunea Economică şi Monetară Europeană îndeplineşte următoarele funcţii: funcţia de etalon al cursurilor valutare care asigură măsurarea valorii bunurilor şi serviciilor din relaţiile economice internaţionale. 2. ţările membre pot cumpăra sau vinde DST cu cedarea la o dată viitoare (operaţie la termen) în schimbul unor sume în valută sau a altui activ monetar la o rată de schimb convenită. 11 Vezi: Yves Thibault de Silguy. răscumpărări şi subscrieri de cotă. Treasure's Departament International Monetary Fund. 16 Fondul Monetar Internaţional poate să primească DST de la ţările membre sub forma plăţilor pentru folosirea resurselor.2 EURO – moneda Uniunii Europene 11 a) Funcţiile şi formele monedei EURO Emisiunea şi lansarea în circulaţie a monedei EURO este expresia dorinţei popoarelor europene de a adânci cooperarea pe plan economic. La rândul său Fondul Monetar Internaţional poate să transfere DST către ţările membre cu ocazia cumpărărilor. 1995. contractarea unor împrumuturi în DST la o rată a dobânzii şi scadenţe stabilite de părţi.C. Drepturile Speciale de Tragere în calitate de monedă de cont şi de rezervă prezintă mai multă stabilitate şi completează rezervele valutare internaţionale. p. ţările membre ale FMI pot constitui garanţii în DST ce se înregistrează într-un cont special sau o sumă în DST ce se transferă sub formă de garanţii pentru îndeplinirea unor obligaţii contractuale. remuneraţiilor.

50. funcţia de mijloc de rezervă. 20. 200 şi 500 EURO au o grafică ce se inspiră din tema „Epoci şi stiluri în Europa” în care sunt reflectate ferestrele. EKP) şi semnătura preşedintelui băncii. 50 EURO în portocaliu. 10 EURO în roşu. 100. Preţurile mărfurilor şi serviciilor fiind exprimate într-o singură monedă se pot face comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite ţări şi cumpărătorii sunt avantajaţi. Bancnotele de 5. Amplificarea concurenţei în domeniul serviciilor bancare şi financiare determină îmbunătăţirea calitativă a serviciilor şi reducerea costurilor. Fiecare monedă EURO are o faţă naţională şi o faţă comună. drapelul U. 10.E. Stabilitatea economică va favoriza o evoluţie corespunzătoare a ratelor dobânzii. renaşterea. EURO are drept simbol € care s-a inspirat din epsilon (greacă) şi de la prima literă a Europei. arhitectura rococo. 200 EURO în galben şi 500 EURO în violet. 5. EKT. Moneda metalică EURO cuprinde piesele de 1. EURO protejează întreprinderile în cadrul Uniunii Europene împotriva efectelor devalorizării monedelor din alte state. 50. se îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale. EURO stimulează creşterea economică în cadrul Uniunii Europene. iar la 2 iulie 2002 a început retragerea din circulaţie a biletelor şi monedelor exprimate în devize naţionale. arhitectura care utilizează fierul şi sticla. 10. 100. 10. 2. EURO în calitate de monedă unică pentru spaţiul european este chemată să stimuleze cadrul concurenţial între ţările Uniunii Europene. Bancnotele EURO mai reflectă numele monedei. ECB. Înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea riscului valutar stimulează activităţile comerciale ale întreprinderilor din Uniunea Europeană. iniţialele Băncii Centrale Europene (BCE. 50 cenţi. Stelele exprimă dinamismul şi armonia Europei contemporane. 20. 100 EURO în verde. Utilizarea . 20 EURO în albastru. Bancnotele EURO se emit în valoare de 5. La 1 ianuarie 2002 s-au pus în circulaţie monedele şi bancnotele exprimate în EURO. EURO permite aplicarea unor inovaţii în domeniul financiar şi ameliorarea serviciilor întreprinderilor. 20. 200 şi 500 EURO de culori diferite şi în mărimi crescătoare în funcţie de valoarea lor. fiind tăiat de două linii paralele pentru a reflecta stabilitatea monedei. porţile şi podurile şi stilurile arhitecturale ce caracterizează evoluţia culturii europene: clasicismul. capitalurile şi persoanele. EURO are misiunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internaţionale în cadrul Uniunii Europene şi în raporturile cu alte ţări. Prin utilizarea monedei EURO se suprimă unele costuri ale tranzacţiilor în devize. Podurile reflectate pe cealaltă faţă a bancnotelor în EURO simbolizează legăturile care unesc popoarele Europei între ele şi Europa de restul lumii. Ferestrele şi porţile care sunt reprezentate pe prima faţă a bancnotelor EURO ilustrează spiritul de deschidere şi cooperare care domneşte în interiorul Uniunii Europene. Bancnotele au dimensiune crescătoare în funcţie de valoarea lor nominală. Agenţii economici din ţările Uniunii Europene beneficiază de acces la credite în aceeaşi monedă.Gheorghe Voinea 19 funcţia de mijloc de plată în relaţiile comerciale dintre ţările Uniunii Europene precum şi în schimburile internaţionale. Bancnotele de 5 EURO sunt colorate în gri. 2 EURO şi 1. romantismul. arhitectura barocă. EZB. b) Efectele introducerii monedei EURO Moneda unică EURO este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice europene deschisă celor 370 milioane consumatori pe care circulă liber bunurile..

20 Finanţe internaţionale monedei EURO de către ţările Uniunii Europene contribuie la întărirea climatului de .

Spaţiul european permite întreprinderilor şi băncilor să obţină avantaje din tranzacţiile internaţionale ce se decontează în EURO şi să reducă impactul monedelor ţărilor dezvoltate. dolari SUA 8. EURO permite persoanelor fizice să compare direct preţurile bunurilor din ţările Uniunii Europene. În calitate de monedă de schimb şi de rezervă EURO intră în competiţie cu monedele ţărilor dezvoltate şi modifică schimburile economice internaţionale. % 19. simplifică operaţiunile la deplasarea persoanelor în străinătate şi protejează economiile personale.8 Moneda EURO exercită influenţă asupra activităţii întreprinderilor din ţările Uniunii Europene pe următoarele planuri: stabilitatea monetară stimulează dezvoltarea producţiei şi a activităţii comerciale.9 Ponderea Rezerve exporturilor valutare. în reducerea preţurilor.2 49. Utilizarea monedei EURO reprezintă o garanţie a coordonării acţiunilor şi eforturilor în vederea încadrării în deficitul bugetar şi a asigurării unei gestiuni eficiente în domeniul finanţelor publice. Emisiunea unei monede internaţionale a fost analizată pornind de la faptul că moneda reprezintă un simbol al suveranităţii naţionale. Zona economică 1. Ţările Uniunii Europene care utilizează moneda unică îşi coordonează politicile economice şi concentrează eforturile în direcţia creşterii economice şi a reducerii şomajului. Mecanismele instituţionale şi financiare ale Uniunii Europene urmărind asigurarea stabilităţii preţurilor. stimulează concurenţa firmelor în satisfacerea cerinţelor persoanelor. încasarea şi plata în aceeaşi valută.Gheorghe Voinea 21 stabilitate care favorizează creşterea economică şi investiţiile.1 9 172.5 38. îmbunătăţeşte accesul la credite şi reduce dobânzile. mil. loc 267 126 370 Ponderea în totalul PIB al ţărilor membre ale OCDC.5 20. Moneda unică va permite membrilor Uniunii Europene să-şi exprime schimburile comerciale şi să limiteze dependenţa de dolarul SUA.5 20.6 10. elimină costurile generate de schimbul valutar. .3 Ponderea în comerţul internaţional. Ţările din Uniunea Europeană se angajează să acţioneze în direcţia îmbunătăţirii gestiunii finanţelor publice. asigură facturarea.2 349. Rezervele manifestate faţă de moneda EURO au invocat implicaţiile sale asupra suveranităţii şi identităţii naţionale. 2. Moneda unică susţine afirmarea şi întărirea poziţiei Uniunii Europene şi Monetare Europene de pol economic în cadrul economiei mondiale. favorizează îmbunătăţirea repartiţiei resurselor materiale şi financiare. reducerea costurilor tranzacţiilor şi a costurilor de producţie ca urmare a concurenţei se va reflecta în rentabilitate şi în competitivitatea întreprinderilor. în PIB. 3. diminuează riscul valutar şi costul de asigurare. Piaţa unică şi moneda unică sunt de natură să facă mai atractiv spaţiul european pentru investitori şi depunători europeni sau străini. % mild. SUA Japonia Uniunea Europeană Populaţi a.4 10. % 32. Analiza evoluţiei criteriului de convergenţă privind dobânzile şi adoptarea unor măsuri corespunzătoare sunt de natură să creeze condiţii de relansare a investiţiilor şi de reducere a şomajului. simplifică riscurile în domeniul investiţiilor.

Politicile monetare autonome în contextul amplificării interdependenţelor dintre economiile naţionale nu mai au efectele scontate. Editions Organisation. p. Cum a evoluat definirea Drepturile Speciale de Tragere? 8. 36 . Ce condiţii sunt necesare pentru asigurarea convertibilităţii unei valute după statutul FMI? 4. Mieux comprendre. Pe ce principii se bazează unitatea monetară şi de cont a FMI. reprezintă un transfer de suveranitate partajată ceea nu înseamnă diminuarea suveranităţii naţionale. Prin ce se individualizează conceptul de valută? 2. Politicile economice sunt promovate de guvernele statelor membre în funcţie de orientările Consiliului European. Care sunt formele pe care le îmbracă valuta? 3. EURO presupunând un transfer partajat de suveranitate de la nivel naţional la nivel european stimulează promovarea liberului schimb şi procesul tranzacţiei spre o uniune politică. l'Euro. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. Experienţa Comunităţii Economice Europene a arătat că transferul progresiv al unor laturi ale suveranităţii naţionale care poate fi gestionat în comun. Drepturile Speciale de Tragere? 7.22 Finanţe internaţionale Ţările membre ale Comunităţii Europene au constatat că nu se poate realiza o piaţă unică fără o monedă unică. adoptarea unei politici monetare naţionale ar fi o opţiune fără ieşire” . De cine depinde suma alocată în Drepturile Speciale de Tragere de către FMI unei ţări membre? 9. În realitate se manifestă o recompartimentare datorită fluctuaţiilor monedelor ţărilor membre care reclamă politici protecţioniste. „Adevărata problemă care se pune este: avem noi interesul să cedăm o parte din suveranitatea naţională şi să o gestionăm în colaborare cu partenerii noştri sau să urmăm politica monetară pe care ei o vor decide. Băncile centrale ale statelor membre participând la gestiunea comună a politicii monetare reflectă o suveranitate partajată. 1998. Piaţa unică susţinută de ţările Uniunii Europene poate fi decompartimentată prin suprimarea barierelor sau de altă natură. Care sunt principalele efecte ale introducerii EURO? 12 Vezi: Francois Descheemaekere. Care sunt funcţiile monedei EURO? 10. Care sunt factorii care influenţează asupra regimului de schimb al unei ţări? 5. Care sunt principalele aranjamente de schimb ale monedelor ţărilor membre ale FMI şi prin ce se diferenţiază acestea? 6. pentru a păstra integralitatea a ceea ce nu ar fi decât o suveranitate iluzorie? Într-un context al creşterii interdependenţelor 12 dintre economii.

titularul documentului dobândeşte un drept propriu şi autonom de raportul economic care îl generează. dreptul de creanţă cuprins în titlurile de credit se poate exercita pe baza condiţiilor stabilite. Gh. fie locul indicat lângă numele trasului. p. prin care se reflectă formarea. fie locul indicat lângă numele beneficiarului plăţii. necesită promovarea uniformităţii în aplicarea ei. CECURILE ŞI CARDURILE – INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAŢIONALE Plăţile ce decurg din schimburile internaţionale se pot efectua şi cu ajutorul titlurilor de credit pe termen scurt. Instrumente şi modalităţi de plată în schimburile economice internaţionale. CAMBIILE. Titlurile de credit reprezintă documente sau înscrisuri care îi conferă titularului dreptul de a încasa sumele din textul lor la scadenţă. Cambia – instrument de plată în relaţiile economice internaţionale 14 În calitate de instrument scris.. 15 Cambia internaţională se individualizează prin următoarele : cambia are caracter internaţional. Titlurile de credit pe termen scurt se utilizează în calitate de instrumente de plată 13 internaţionale datorită următoarelor elemente : titlurile de credit pe termen scurt reflectă certitudinea efectuării plăţii la un anumit termen. Editura Scrisul Românesc. fie locul indicat lângă semnătura trăgătorului. fie locul unde este trasă cambia.1. este datată şi semnată de trăgător. ori locul plăţii să fie specificat în cambie şi să fie situat într-un stat contractant. 13 Imireanu M. Craiova 1982. transmiterea şi exercitarea unui drept de creanţă. art. incluse uneori în sfera devizelor. 22 14 Convenţia Naţiunilor Unite asupra Cambiilor Internaţionale şi Biletelor la Ordin Internaţionale (UNCITRAL) art. titlurile de credit fiind negociabile. 15 Convenţia UNCITRAL. beneficiarii le pot transmite prin scontare şi pot încasa sumele prevăzute înainte de scadenţă. 3. Titlurile de credit se caracterizează prin următoarele trăsături: titlurile de credit se exprimă printr-un înscris sau document.Gheorghe Voinea 23 CAPITOLUL 3. deoarece menţionează cel puţin două dintre locurile prevăzute şi indică faptul că oricare două astfel specificate sunt situate în state diferite. fie locul plăţii cu condiţia ca ori locul unde este trasă cambia. BILETELE LA ORDIN. respectiv de către persoana care se legitimează ca titular al documentului (literalitate). deţinătorul titlului având posibilitatea să plătească o datorie prin cedarea documentului. este plătibilă la cerere sau la un moment definit. titlurile de credit pot circula prin girare sau andosare în favoarea unui beneficiar. 1 şi Legea uniformă asupra cambiilor şi biletelor la ordin (Geneva 1930). 2 . cambia internaţională cuprinde ordinul necondiţionat prin care trăgătorul cere trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului sau la ordinul acestuia.

suma restantă devine scadentă. numele şi adresa beneficiarului. la cerere sau la prezentare ori dacă nu este exprimat nici un moment 18 de plată . Girul trebuie scris pe instrument sau pe un adaos ataşat la acesta şi poate fi în alb sau special (în „plin”). soldul neplătit devine scadent. Momentul plăţii unui instrument plătibil la cerere este data la care instrumentul este prezentat la plată. clauza de absolvire a trăgătorului de răspundere de plată. sau după data dezonorării. locul plăţii. data şi locul emiterii. „pentru depozit”. ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată în valută. interzicerea de a trage contracambii. Momentul plăţii unei cambii plătibile la o perioadă fixă după vedere este determinat după data acceptării sau în cazul în care cambia este dezonorată prin neacceptare după data protestului. Girul în alb se reflectă prin semnătura singură sau printr-o semnătură însoţită de o declaraţie în sensul că instrumentul este plătibil persoanei care este în posesia lui. în tranşe la date succesive cu menţiunea că în caz de neplată a oricărei tranşe. conform unei rate de schimb indicate pe instrument sau care va fi determinată aşa cum menţionează instrumentul sau într-o altă valută. „plăteşte oricărei bănci” sau alte expresii prin care se 16 17 Convenţia UNCITRAL.24 Finanţe internaţionale presupune respectarea bunei credinţe în tranzacţiile internaţionale. Girul special (în „plin”) presupune o semnătură însoţită de indicarea persoanei căreia îi este plătibil instrumentul. b) Transfer Un instrument este transferat prin gir şi presupune livrarea instrumentului de 19 către girant giratarului sau prin simpla livrare a instrumentului (dacă girul este în alb) . fie ca o rată variabilă. 9 19 Ibidem. 7 Ibidem. clauza privind dobânzile cuvenite deţinătorului legal al cambiei. deoarece suma se poate plăti cu dobândă. Cambiile internaţionale cuprind următoarele clauze: denumirea de cambie. Momentul plăţii unui instrument plătibil la o perioadă fixă este determinat prin referinţa la data instrumentului. în tranşe la date succesive cu stipularea pe instrument ca în cazul neplăţii oricărei tranşe. semnătura trăgătorului. aceasta curge de la data instrumentului. 13 . În cambie se pot înscrie clauze facultative astfel: clauza fără protest. numele şi adresa persoanei care trebuie să plătească suma. Instrumentul este considerat plătibil la un moment definit dacă prevede că este plătibil la o scadenţă specificată sau la o perioadă fixă după o dată specificată sau la o perioadă fixă după vedere. „valoare în încasare”. excluderea duplicatelor de cambie. „prin procură”. art. clauza documentară. a) Interpretarea cerinţelor formale 16 Suma plătibilă prin cambie necesită o definire concretă. alta decât cea în care este exprimată suma în instrument. art. art. art. În situaţia în care există o discrepanţă între suma exprimată în cuvinte şi suma 17 exprimată în cifre. în tranşe la date succesive. 8 18 Ibidem. suma plătibilă prin instrument este suma menţionată în cuvinte . scadenţa. Dacă girul conţine expresiile „pentru încasare”. Un instrument se consideră a fi plătibil la cerere dacă menţionează că este plătibil la vedere. în tranşe la date succesive. În cazul în care un instrument menţionează că suma trebuie plătită cu dobândă fără a specifica data de la care curge dobânda. Rata la care se plăteşte dobânda poate fi exprimată fie ca o rată definită.

ceea ce înseamnă că după acceptare se angajează că va plăti cambia conform termenilor acceptării sale deţinătorului sau oricărei părţi care preia şi plăteşte cambia. poate gira instrumentul numai în scopul încasării.râte din acest instrument. Trăgătorul poate exclude sau limita propria sa obligaţie pentru acceptare sau plată printr-o menţiune expresă pe cambie. oricărui girant sau garant al girantului care preia şi plăteşte cambia. d) Obligaţiile părţilor Conform prevederilor Convenţiei internaţionale. „valoare în gaj” sau alte cuvinte similare giratarul este un deţinător care poate exercita toate drepturile izvo. numai dacă a luat instrumentul având la cunoştinţă despre o astfel de revendicare sau dacă instrumentul a fost obţinut prin fraudă sau furt sau a participat în orice moment la fraudă sau furt în privinţa lui. poate gira instrumentul numai în cazul încasării20. giratarul este un deţinător care poate exercita toate drepturile izvorâte din instrument. Obligaţia părţii asupra instrumentului rezultă şi în cazul în care persoana semnează un instrument cu un nume care nu este al lui. o persoană nu este obligată printr-un instrument decât dacă îl semnează. 24 Girantul reprezintă persoana care se angajează ca la dezonorarea cambiei prin neacceptare sau neplată şi la orice protest necesar să plătească instrumentul deţină- . Dacă un instrument este alterat material (modificat) o parte care îl semnează după alterarea materială este răspunzătoare conform termenilor textului alterat. 23 Trasul devine obligat prin cambie dacă o acceptă. 22 Trăgătorul se angajează că la dezonorarea cambiei prin neacceptare sau prin neplată şi la orice protest necesar să plătească cambia deţinătorului. Drepturile asupra unui instrument ale unui deţinător protejat nu sunt supuse nici unei revendicări asupra instrumentului. c) Drepturile unui deţinător şi ale unui deţinător protejat Deţinătorul unui instrument are toate drepturile care îi sunt conferite prin Convenţia internaţională faţă de părţile la instrument şi poate transfera instrumentul. Acceptarea se menţionează în scris pe cambie prin semnătura trasului însoţită de expresia „acceptat” sau de cuvinte cu sens similar sau prin semnătura trasului.Gheorghe Voinea 25 autorizează giratarul să încaseze instrumentul. Transferul unui instrument de către un deţinător protejat investeşte orice deţinător ulterior cu drepturile asupra instrumentului pe care le avea deţinătorul protejat. În cazul în care girul conţine cuvintele „valoare în garanţie”. O asemenea stipulare care exclude sau limitează obligaţia de plată este efectivă numai dacă o altă parte este sau devine obligată prin cambie. iar partea care îl semnează înainte de alterarea materială este obligată conform termenilor textului original. din partea nici unei persoane cu excepţia unei revendicări ce rezultă din tranzacţia de bază dintre el însuşi şi persoana care ridică revendicarea. Drepturile unui deţinător neprotejat sunt supuse oricăror revendicări valabile asupra instrumentului din partea oricărei persoane. Deţinător „protejat” înseamnă deţinătorul unui instrument care era complet când l-a luat sau care era incomplet şi a fost completat conform autorităţii sale sau dacă atunci când a devenit un deţinător nu avea cunoştinţă despre o apărare contra obligaţiei privind instrumentul sau nu avea cunoştinţă despre o revendicare valabilă a vreunei persoane asupra instrumentului sau nu avea cunoştinţă despre faptul că a fost 21 dezonorat prin neacceptare sau neplată .

art. art. art. 38 23 Ibidem. 40 24 Ibidem.26 20 21 Finanţe internaţionale Ibidem. 27-29 22 Ibidem. 44 . art. art. 21 Ibidem.

garantul se angajează să plătească la scadenţă cambia deţinătorului sau oricărei părţi care preia şi plăteşte cambia. deţinătorul poate să-şi exercite dreptul de recurs împotriva trăgătorului. sau dacă cambia este plătibilă la un moment definit. giranţii şi garanţii nu sunt răspunzători asupra lui. dacă trasul la prezentarea în timp refuză expres să accepte cambia. „aval”. dacă prezentarea pentru plată nu este necesară pentru că s-a renunţat la aceasta. dar nu sunt eliberaţi de răspundere. cererea făcută şi . 25 Garantul constituie persoana care garantează plata unui instrument indiferent dacă a fost sau nu acceptat pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte a ei pentru contul unei părţi sau al trasului. Protestul reprezintă o declaraţie de dezonorare. 26 Instrumentul este considerat a fi dezonorat prin neplată în următoarele situaţii : dacă plata este refuzată la prezentarea la timp sau dacă deţinătorul nu poate obţine plata la care este îndreptăţit. dacă trăgătorul a stipulat în cambie că trebuie prezentată pentru acceptare.Gheorghe Voinea 27 torului sau oricărui girant ulterior. semnată şi datată de o persoană autorizată care cuprinde: persoana la cererea căreia este protestat instrumentul. Garanţia se înscrie pe instrument sau pe o prelungire ataşată şi se exprimă prin cuvintele „garantat”. „bun ca aval” sau alte cuvinte cu sens similar însoţite de semnătura garantului. În cazul în care cambia este dezonorată prin neacceptare. e) Prezentarea cambiei pentru acceptare şi dezonorarea prin neacceptare În principiu o cambie poate fi prezentată pentru acceptare. întocmită la locul unde a fost dezonorat instrumentul. Girantul poate exclude sau limita propria sa răspundere printr-o menţiune expresă pe instrument. trăgătorul. sau oricărui garant al girantului care preia şi plăteşte instrumentul. la dezonorare prin neacceptare şi la orice protest necesar să plătească deţinătorului sau oricărei părţi care preia şi plăteşte cambia. O cambie trebuie prezentată pentru acceptare. sau acceptarea nu poate fi obţinută cu stăruinţa rezonabilă sau dacă deţinătorul nu poate obţine acceptarea la care este îndreptăţit. Cambia este considerată a fi dezonorată prin neacceptare. Răspunderea unui garant asupra instrumentului este de aceeaşi natură ca şi cea a părţii pentru care a devenit garant. Dacă persoana pentru care a devenit garant este trasul. locul protestului. În cazul în care un instrument este dezonorat prin neacceptare sau neplată deţinătorul îşi poate exercita dreptul de recurs numai după ce instrumentul a fost protestat corespunzător pentru dezonorare. giranţilor şi garanţilor. f) Prezentarea cambiei pentru plata şi dezonorarea prin neplată În cazul în care instrumentul nu se prezintă corespunzător pentru plată. în cazul în care cambia este plătibilă la o perioadă fixă după vedere sau cambia este plătibilă în alt loc decât la rezidenţa sau sediul trasului cu excepţia cazului în care este plătibilă la cerere. Recursul Dacă o cambie este dezonorată prin neplată. deţinătorul poate să exercite dreptul imediat de recurs împotriva trăgătorului. giranţilor şi garanţilor sau poate să revendice imediat plata de la garantul trasului la orice protest.

58 . art. art.28 25 26 Finanţe internaţionale Ibidem. 46 Ibidem.

după scadenţă sau înainte de scadenţă la dezonorare prin neacceptare . suma datorată 29 la scadenţă. aceştia din urmă 30 se eliberează de obligaţia de plată numai în măsura sumei plătite . sau oricărei persoane. Protestul poate fi făcut pe instrument sau pe un adaos ataşat la acesta sau ca document separat care menţionează instrumentul care a fost dezonorat. art. art. Plata unui instrument se efectuează în conformitate cu anumite prevederi din 32 Convenţia UNCITRAL : un instrument trebuie plătit în moneda în care este exprimată suma de plată. plata se va face în moneda specificată pe instrument sau dacă nu este menţionată în moneda locului de plată. În cazul unui instrument plătibil în tranşe la date succesive trasul sau partea care efectuează plata. art. Înştiinţarea de dezonorare poate fi făcută sub orice formă şi în orice termen care identifică instrumentul şi declară că acesta a fost dezonorat. de la garant. alta decât plata ultimei tranşe poate cere ca menţiunea plăţii să fie făcută pe instrument sau pe un adaos ataşat şi să-i fie dat documentul de justificare a plăţii. dobânda de la acea sumă şi orice cheltuieli de înştiinţare. i) Eliberarea prin plată Eliberarea de obligaţia de plată ce decurge dintr-un instrument se produce atunci când partea care plăteşte deţinătorului sau unei părţi următoare ei. 60 Ibidem. dacă plata nu se face în locul unde instrumentul a fost prezentat 31 pentru plată. 27 28 Ibidem. În cazul în care unitatea monetară de cont nu este transferabilă între acele persoane. se consideră dezonorat prin neplată .Gheorghe Voinea 27 29 răspunsul dat . Oricare parte care preia şi plăteşte instrumentul îşi poate exercita drepturile sale în acelaşi mod contra părţilor obligate faţă de ea. Persoana care primeşte plata unui instrument trebuie să livreze instrumentul trasului care efectuează plata. Deţinătorul nu este obligat să primească plata parţială. Deţinătorul. Deţinătorul are dreptul să refuze să primească plata într-un loc altul decât cel din instrument şi. h) Suma plătibilă Deţinătorul poate exercita drepturile sale asupra instrumentului împotriva oricărei părţi sau a unora sau tuturor părţilor obligate prin ea. plata se face prin transfer de unităţi monetare de cont dacă se specifică moneda de plată. la dezonorarea unui instrument prin neacceptare sau neplată are obligaţia să transmită înştiinţări trăgătorului şi ultimului girant. tuturor celorlalţi giranţi şi garanţi care la rândul lor trebuie să transmită înştiinţare de dezonorare ultimei părţi 28 care îl precede şi care este obligată prin instrument . 72 . Partea care plăteşte un instrument şi care se eliberează complet sau parţial de obligaţia sa poate recupera de la părţile obligate faţă de ea întreaga sumă. dacă suma de plată este exprimată într-o anumită unitate monetară de cont este transferabilă între persoana care face plata şi persoana care o primeşte. 64 29 Ibidem. şi nu este obligat să respecte ordinea în care părţile au devenit obligate. acceptant sau emitent. În situaţia în care deţinătorul primeşte plata parţială de la tras. iar dacă i se oferă şi nu primeşte instrumentul devine dezonorat prin neplată. 72 30 Ibidem. art.

74 . art. 74 32 Ibidem. art.30 31 Finanţe internaţionale Ibidem.

Dacă se aplică asemenea reglementări un instrument tras într-o monedă care nu este cea a locului de plată şi trebuie plătit în moneda locală. dacă este specificat pe bilet şi este situat într-un stat contractant. promi. suma de plată se determină la opţiunea deţinătorului conform ratei de schimb în vigoare pe data prezentării sau pe data plăţii efective. trebuie plătit într-o monedă specificată alta decât moneda în care este exprimată suma de plată. locul indicat lângă numele beneficiarului plăţii. locul plăţii. locul plăţii şi adresa beneficiarului. . suma de plată se calculează pe baza ratei indicate sau dacă nu este menţionată o rată. sau la cursul de schimb din data scadenţei în vigoare. Suma de plată se calculează conform cursului de schimb prevăzut în instrument. eliberează toate părţile de obligaţia lor în aceeaşi măsură cu anumite excepţii. Dacă instrumentul este dezonorat prin neacceptare suma de plată se calculează în funcţie de rata de schimb indicată în instrument sau dacă nu este indicată nici o rată la opţiunea deţinătorului. Biletul la ordin cuprinde următoarele clauze: denumirea de bilet la ordin. scadenţa. este datat şi semnat de emitent.Gheorghe Voinea 31 trăgătorul sau emitentul pot menţiona în instrument. Caracterul internaţional al biletului la ordin înseamnă că este reglementat de principiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Cambiilor Internaţionale şi Biletelor la Ordin Internaţionale (UNCITRAL) şi părţile se angajează să respecte prevederile din documentul menţionat. La instrumentele dezonorate prin neplată. conform ratei de schimb în vigoare la data dezonorării sau la data plăţii efective. În cazul instrumentului dezonorat prin neplată. Dacă o parte este eliberată total sau parţial de obligaţia sa privind instrumentul orice parte care are un drept privind instrumentul împotriva sa este eliberată în aceeaşi măsură. semnătura emitentului. locul indicat lângă semnătura emitentului.siunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată. suma de plată se calculează conform cursului de schimb pentru trate la vedere. Biletul la ordin este un înscris care conţine o promisiune necondiţionată prin care emitentul se obligă să plătească o sumă de bani beneficiarului sau la ordinul acestuia. sau către orice parte care preia şi plăteşte cambia. data şi locul emiterii. la opţiunea deţinătorului conform ratei de schimb în vigoare la data dezonorării sau la data plăţii efective. 3. Un bilet la ordin internaţional reprezintă un înscris care specifică cel puţin două dintre următoarele locuri şi indică faptul că oricare două astfel locuri specificate sunt situate în state diferite şi anume: locul unde este întocmit biletul. Dacă cursul nu este indicat pe instrument.2 Biletul la ordin Biletul la ordin reprezintă un instrument de plată din relaţiile economice internaţionale prin care emitentul se angajează să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani la data şi locul din document. faptul că. Suma de plată la un instrument dezonorat prin neacceptare se calculează la opţiunea deţinătorului. Instrumentul se plăteşte în moneda astfel specificată. Plata de către tras a întregii sume a unei cambii sau a unei părţi din ea către deţinător. suma de plată se calculează conform ratei de schimb pentru trate la vedere din data prezentării sau în 33 vigoare în locul unde trebuie prezentat pentru plată . este plătibil la cerere sau la un moment definit. la rata de schimb în vigoare pe data dezonorării sau pe data plăţii efective.

art.32 33 Finanţe internaţionale Ibidem. 76 .

sau oricărei alte părţi care preia biletul la ordin. la o valoare cel puţin egală cu cea a cecului. cu excepţia cazului în care biletul la ordin indică în mod clar persoana care trebuie să plătească. locul de plată. 3. Cecul nominativ indică expres beneficiarul respectiv persoana îndreptăţită să încaseze suma prevăzută în document. . Trăgătorul sau emitentul titlului dispune trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului. precum şi dreptul său de a transmite beneficiul plăţii prin girare sau andosare. exigibilă şi disponibilă. Dacă un bilet la ordin este dezonorat prin neplată.2 Efectuarea plăţilor internaţionale prin intermediul cecului În calitate de instrument de plată din relaţiile economice internaţionale cecul se caracterizează prin proviziunea (acoperirea) cu disponibil care se constituie din disponibilităţi bancare sau din credit bancar. numele şi adresa trasului.1 Efectuarea plăţilor internaţionale prin bilet la ordin Funcţia de instrument de plată a biletului la ordin se manifestă datorită faptului că emitentul se angajează să plătească suma la scadenţă. Cecul la ordin reprezintă un instrument de plată care menţionează beneficiarul.Gheorghe Voinea 33 Fig. 3. să fie certă. ordinul de efectuare a plăţii. suma care trebuie plătită. numele beneficiarului. semnătura trăgătorului. deţinătorul poate să-şi exercite dreptul de recurs împotriva giranţilor şi garanţilor. Emitentul nu poate exclude sau limita propria răspundere printr-o menţiune pe biletul la ordin. Biletul la ordin semnat de către doi sau mai mulţi emitenţi poate fi prezentat oricăruia dintre ei. beneficiarul fiind persoana care se află în posesia documentului. Cecul se trage asupra unei bănci în limita fondurilor emitentului şi cuprinde: denumirea de cec. 3. Cecul la purtător este un document care nu indică numele persoanei către care urmează să se efectueze plata. Proviziunea cecului presupune îndeplinirea unor condiţii: să se constituie înainte de emitere. Fig. lichidă. Emitentul se obligă că va plăti biletul la ordin conform termenilor săi deţinătorului. data şi locul emiterii.3 Cecul Constituie un instrument de plată din relaţiile economice internaţionale prin intermediul căruia titularul unui cont creditor sau beneficiarul unui credit dă ordin unei bănci să achite suma înscrisă în document.

numărul cardului. Cecul de virament este un instrument de plată ce cuprinde ordinul de virare într. Nicolae Dardac. durata de valabilitate.un cont deschis la o bancă. Editura Didactică şi Pedagogică. Cecul cu barare generală nu cuprinde menţiuni între liniile trase pe document şi poate să circule prin girare. Cardul are forma unei cărţi de vizită confecţionată din material plastic rezistent cu dimensiuni tipizate şi standardizate. Cecul poate fi cec cu barare generală şi cec cu barare specială. 132 . cecul certificat. Cecul nebarat sau cecul în alb se caracterizează prin faptul că se plăteşte în numerar. Debit-card se întemeiază pe existenţa unor resurse într-un cont pe baza cărora utilizatorul are dreptul de a efectua cheltuieli în limita soldului disponibil sau de a retrage numerar. respectiv prin înregistrarea într-un cont bancar (bararea cecului se realizează prin două linii paralele trase pe faţa documentului). cecul de voiaj şi cecul circular. Cartea de plată cuprinde următoarele menţiuni: denumirea şi sigla emitentului (băncii). Cecul certificat se deosebeşte prin faptul că presupune existenţa expresă a proviziunii ceea ce obligă trăgătorul să prezinte cecul băncii la care are cont şi disponibil care certifică în scris existenţa sumei de plată din document. Operaţiuni bancare. Cecul cu barare simplă cuprinde între liniile de pe document denumirea unei bănci care îl va achita. Bucureşti. 1996. În funcţie de modul de stocare a caracteristicilor de securizare se emit carduri cu bandă magnetică şi carduri cu microprocesor. sfera de aplicabilitate. Cărţile de debit (debit-carduri) se emit în calitate de instrumente de plată în sumă egală cu disponibilităţile din cont sau în limita unui descoperit de cont pe care banca îl acordă clientului. cardurile pot îmbrăca forma cărţilor de debit (debit-carduri) şi a cărţilor de credit (credit-carduri). În raport de sursa de acoperire a cheltuielilor. Prin această trăsătură se individualizează funcţia de instrument de plată a cecului deoarece contribuie la compensarea unor obligaţii de plată din relaţiile economice internaţionale. Cecul este plătibil la vedere ceea ce înseamnă că banca îl achită la prezentare sau la un termen scurt de la vedere. holograma tridimensională care reflectă autenticitatea. numele posesorului autorizat. comercianţi (magazine) sau alte organisme care au sisteme proprii de decontare cu clienţii 34 (companii telefonice) . Cecul barat reprezintă un instrument la care suma se plăteşte prin virarea din contul emitentului în contul beneficiarului.4 Cartea de plată (cardul) Cartea de plată (cardul) reprezintă un instrument pe bază căruia deţinătorul are dreptul la o procedură de autorizare şi plată a unor bunuri şi servicii sau de retragere a unor sume. cecul documentar.34 Finanţe internaţionale După modul de încasare se pot emite şi utiliza cecuri nebarate. 3. cecul de virament. Instrumentele de plată sub forma cardurilor se pot emite de către bănci. semnătura trăgătorului. barate. Cecul de călătorie reprezintă un instrument de plată ce se foloseşte pentru achitarea cheltuielilor din cursul unei călătorii turistice a persoanelor. p. 34 Cezar Basno. Cecul documentar reprezintă un instrument de plată prin care emitentul solicită efectuarea plăţii în favoarea beneficiarului în schimbul prezentării unor documente cu privire la expedierea sau prestarea serviciilor.

3 Efectuarea plăţilor prin intermediul cardului Plăţile pe care le efectuează persoanele fizice prin intermediul cardurilor se derulează astfel: persoana se adresează unei bănci sau organizaţii care emite şi pune la dispoziţie carduri. .Gheorghe Voinea 35 Cărţile de credit (credit-card) asigură dreptul deţinătorului de a achita bunuri şi servicii cumpărate sau retragerea unor sume pe seama unui credit sau a unei linii de credit acordate. încheie un contract pe baza disponibilităţilor din cont sau a creditului aprobat şi primeşte un card. În calitate de instrument de plată din relaţiile economice internaţionale cardul se individualizează prin anumite efecte: elimină utilizarea numerarului. se reduce perioada de efectuare a decontărilor. Fig. cărţile de credit oferă clienţilor dreptul de a obţine linii de credit de la bănci în vederea efectuării unor cheltuieli. datele de identificare şi suma ce trebuie plătită. comerciantul verifică cardul din punct de vedere formal. implicit diminuează riscurile şi greutăţile în colectarea şi folosirea numerarului. simplifică operaţiile clientului care poate cumpăra mărfuri sau beneficia de servicii fără a completa documente. 3. deţinătorul cardului prezintă instrumentul de plată comerciantului în vederea achitării mărfurilor şi serviciilor. deţinătorul cardului poate cumpăra mărfuri şi servicii. stimulează clienţii să cumpere mărfuri din anumite reţele de magazine şi implicit promovează vânzările. băncile percep comisioane mai mici datorită cheltuielilor reduse de efectuare a decontărilor prin intermediul cardurilor. comerciantul transmite centrului de autorizare numărul cardului. valabilitatea şi concordanţa datelor. respectiv autenticitatea.

3. banca verifică contul deţinătorului de card şi autorizează operaţia de efectuare a plăţii.36 Finanţe internaţionale centrul de autorizare transmite cererea de autorizare a plăţii băncii emitente a cardului. „American 35 Express Master Card International” . centrul de autorizare transmite comerciantului că se acceptă plata din contul deţinătorului de card. 5. 4. p. 18-32 . „Europay International”. Editura Tribuna Economică. Bucureşti. Care sunt variantele sub care prezintă cecul? 9. Prin ce se caracterizează cecul în calitate de instrument de plată internaţional? 8. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. 2. Cardul – instrument modern de plată. Prin ce se individualizează CARDUL în calitate de instrument de plată internaţional? 10. Prin ce se individualizează cambia internaţională? Care sunt cerinţele formale ale unei cambii? Care sunt obligaţiile părţilor la o cambie internaţională? În ce constă acceptarea şi dezonorarea cambiei prin acceptare? În ce constă prezentarea cambiei pentru plată şi dezonorarea prin neplată? 6. comerciantul eliberează marfa însoţită de un document în trei exemplare cu suma plătită din care unul se remite plătitorului. Promovarea şi globalizarea plăţilor prin carduri se realizează prin anumite organizaţii cum sunt „Visa Internatioonal”. Cum se derulează o plată prin CARD? 35 Vezi Radu Popescu şi alţii. Prin ce se deosebeşte biletul la ordin internaţional şi ce clauze conţine? 7. unul se păstrează în evidenţa comerciantului şi al treilea se prezintă băncii pentru decontare. Cardurile pot asigura retragerea numerarului de la distribuitoarele automate sau obţinerea de informaţii asupra soldului contului şi a transferurilor efectuate. 1998.

Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economice internaţionale. clauză valutară. cerc vicios. flotare. coeficient de fluctuaţie valutară. cerc virtuos. curs fix. depreciere a monedei.Gheorghe Voinea 37 MODUL III: Cursul de schimb şi impactul său în relaţiile economice internaţionale OBIECTIV: Cunoaşterea modului de stabilire a cursurilor valutare a factorilor de influenţă şi a impactului cursului de schimb în relaţiile economice internaţionale TIMP DE ASIMILARE: 4 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 4. risc valutar. TERMENI : Curs de schimb. apreciere a monedei. curs flotant. .

cursul valutei se calcula în funcţie de cantităţile de aur reflectate de monede: P ⋅ Cv = A m Pm ⋅B cursul valutar poate fi stabilit în mod convenţional de autoritatea monetară a unei ţări. a salariilor şi a productivităţii muncii. 22 Daniel Dăianu. 77 . funcţia de mecanism de influenţă în relaţiile economice internaţionale prin care pot fi stimulate exporturile. Cursul valutar reprezintă raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări sau preţul unei valute exprimat în altă valută. Timişoara.1 Cursul valutar: concept. p. a preţurilor. p. Bucureşti. forme Schimburile economice internaţionale fiind exprimate în valută presupun cunoaşterea cursului valutar şi a factorilor ce exercită influenţă asupra lui. Într-o altă formulare cursul valutei 36 exprimă preţul la care o monedă naţională se schimbă cu altă monedă . funcţii. cursul valutar se calculează în funcţie de raporturile a două monede faţă de o altă monedă. 1996. funcţia de instrument de conversie şi de comparare a puterii de cumpărare a monedelor din diferite ţări.38 Finanţe internaţionale CAPITOLUL 4. Raportul de schimb dintre valute are un caracter sintetic. restrânse importurile şi modificat echilibrul valutar. cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumpărare a unei monede (Pc1) care se raportează la puterea de cumpărare a altei monede (Pc2). Pc 2 36 37 Vezi: Anne O. Din acest raport rezultă numărul unităţilor monetare naţionale (n Mn) pentru o unitate monetară străină (Ms). Determinarea cursului valutar. Editura Academiei Române. cursul valutar se formează prin confruntarea cererii şi a ofertei de valută pe piaţa valutară. 1992. Cv = ⋅ Pc1 C = x Mn v y ⋅ Ms . Funcţionarea economiei şi echilibrul extern. Krueger. Editura Sedona. CURSUL DE SCHIMB ŞI ECONOMICE INTERNAŢIONALE IMPACTUL SĂU ÎN RELAŢIILE 4. 37 Cursul de schimb al valutei îşi exprimă menirea prin următoarele funcţii : funcţia de instrument de evaluare a bunurilor şi a serviciilor din relaţiile economice internaţionale. deoarece permite compararea produsului intern brut. Cursul de schimb al valutei se formează în mod diferit în funcţie de anumiţi factori şi de perioada de timp: în condiţiile în care valorile paritare ale monedelor se exprimau în aur.

În perioada aplicării mecanismului cursurilor fixe s-au manifestat unele efecte negative. Cursurile de schimb ale monedelor ţărilor membre ale F. oscilau în jurul parităţii în limita de ± 1%. Evoluţia economică a statelor capitaliste în anii 1950-1970.I. autoritatea monetară intervine pe piaţă pentru a limita variaţia cursului de schimb. În relaţiile economice internaţionale. operatorii care se angajau în contractele comerciale internaţionale erau supuşi unor riscuri reduse. Cursurile fixe se menţineau la acelaşi nivel prin intervenţia autorităţii monetare pe piaţa valutară. 1995. În perioada exprimării valorii monedelor în aur cursul valutar se forma în funcţie de cantitatea de aur a monedelor. 38 Philippe d’ Arvisent. Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile şi serviciile ce se pot achiziţiona cu unităţile monetare din două ţări. presiunile de pe piaţa aurului şi alţi factori economici şi monetari au exercitat influenţă asupra relaţiilor economice internaţionale şi au determinat renunţarea la mecanismul cursurilor de schimb fixe în anul 1971. Prin ajustarea cursului de schimb al unei monede faţă de o altă monedă cu diferenţialul de inflaţie din două ţări se obţine cursul de schimb real. Cursul oficial se caracterizează prin faptul că se stabileşte de autoritatea monetară a unei ţări. respectiv prin vânzarea şi cumpărarea de valută din rezervele oficiale. Finances Internationale. p. Thiery Schowb. Ţările membre ale F. iar banca centrală se angaja să îl menţină mai multă vreme la acelaşi nivel fiind cunoscut sub denumirea de curs fix. raportul de schimb al valutei diferă în funcţie de locul de formare. uneori. Sistemul valutar de la Bretton Woods (SUA) din anul 1944 a funcţionat pe baza mecanismului cursurilor fixe. în măsura în care se modifica cursul de schimb peste limitele stabilite se manifesta incertitudine în derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale. Cursurile flotante se individualizează prin faptul că se formează pe piaţa valutară în funcţie de influenţele factorilor economici monetari şi financiari.M. Hachette Superieure. Mecanismul cursurilor de schimb fixe aplicat de ţările membre ale FMI în 38 relaţiile economice internaţionale a fost justificat prin următoarele argumente : mecanismul cursurilor de schimb fixe urmărea să formeze şi să menţină stabilitatea în schimburile economice internaţionale. Cursurile fluctuante exprimă formarea raporturilor de schimb dintre valute în anumite limite în mod liber (limite de fluctuare mai mari decât cele din perioada cursurilor fixe) iar pe măsura atingerii lor.I. mărime şi de alţi factori.M. mecanismul cursurilor fixe era menit să asigure o administrare eficientă şi echitabilă a resurselor valutare. având nivel variabil şi flexibil. se angajau să menţină cursurile monedelor în limitele marjelor de fluctuaţie prin intervenţii pe pieţele valutare. banca centrală îşi dirija rezervele valutare spre susţinerea cursului de schimb şi se diminua influenţa lor în stabilirea echilibrului valutar.Puterea de cumpărare a unei monede depinde de bunurile şi serviciile oferite şi de nivelul preţurilor. fie la paritate fie la un nivel convenţional. politicile economice ale ţărilor erau orientate spre susţinerea cursului de schimb şi nu spre stimularea schimburilor economice internaţionale. Paris. 24-25 .

flotarea poate să determine reducerea necesarului de rezerve valutare în cazul în care banca centrală nu se mai angajează să intervină pe piaţa valutară pentru susţinerea cursului de schimb. dacă raportul de schimb al valutei se situează la nivelul de echilibru al cererii şi ofertei de pe piaţa valutară. flotarea neconcertată se produce în cazul în care cursul unei valute în raport cu altă valută se formează pe piaţa valutară. flotarea contribuie la formarea unui nivel fundamental al cursului de schimb dacă nu se aplică anumite măsuri pentru echilibrarea balanţei de plăţi. flotarea descurajează intervenţiile speculative deoarece variaţiile de cursuri sunt mai greu de anticipat. Determinarea cursului valutei pe piaţa valutară generează unele efecte pozitive în relaţiile economice internaţionale: flotarea favorizează echilibrarea spontană a balanţei de plăţi. flotarea pură (curată) se realizează în situaţia în care cursul unei valute se formează pe piaţa valutară fără intervenţia autorităţii monetare. cea de a doua modificare a statutului Fondului Monetar Interna. În conformitate cu prevederile art. Cursurile flotante generează şi unele efecte negative în relaţiile economice internaţionale: . formarea cursului de schimb pe piaţa valutară asigură ajustarea economiei naţionale în funcţie de influenţele factorilor economici monetari şi financiari. iar în comparaţie cu monedele altor state cursul unei monede se formează liber pe piaţă. s-a impus coordonarea politicilor valutare şi s-a manifestat instabilitate pe pieţele valutare.2 Flotarea cursurilor valutare Flotarea cursurilor valutare reprezintă formarea raportului de schimb al unei valute pe piaţa valutară în funcţie de cererea şi oferta de valută şi de alţi factori economici monetari şi financiari. 4. după care ţările dezvoltate au trecut la flotarea cursurilor valutare.tate la dolarul SUA cu marje mai mari de fluctuare de până la ± 2. IV din statutul Fondului Monetar Internaţional ţările membre sunt invitate să colaboreze 39. respectiv a băncii centrale. În perioada de aplicare a cursurilor flotante intervenţiile pe pieţele valutare au fost însemnate şi frecvente.ţional din anul 1978 a prevăzut principiul potrivit căruia ţările membre se bucură de libertate în alegerea politicii de curs. Flotarea se realizează în mai multe variante: flotarea concertată se aplică în cazul în care unele ţări se angajează ca între monedele lor să menţină anumite marje de fluctuare. În acest context.25% denumit sistemul cursurilor centrale ce s-a aplicat până în martie 1973. flotarea impură se caracterizează prin faptul că raportul de schimb al valutei de pe piaţă se formează prin intervenţia autorităţii monetare. cu Fondul şi cu celelalte ţări membre în aplicarea flotării cursurilor valutare Ţările membre se mai angajează să nu manevreze cursul de schimb pentru a obţine avantaje unilaterale şi să nu aplice măsuri care să împiedice ajustarea balanţei de plăţi.Acordul Smithsonian din decembrie 1971 a prevăzut un sistem de cursuri rapor.

39 Articles of Agreement. p. Washington DC. 1985. 6 . IV. art. International Monetary Fund.

import şi producţia internă. . Zonele obiectiv se pot aplica în varianta dură sau moale în funcţie de mărime. schimbări şi grad de intervenţie. flotarea cursurilor presupune imobilizarea unor sume pentru acoperirea pierderilor din producerea riscului valutar. Echilibrul balanţei de plăţi externe este dependent de valoarea exporturilor şi a importurilor. de serviciile internaţionale şi de conjunctura de pe pieţele internaţionale. a) Unul din factorii cei mai importanţi care influenţează asupra cursului valutar îl constituie situaţia balanţei de plăţi. oferta de valută depăşeşte cererea şi moneda se depreciază. de gradul de eficienţă şi competitivitate al produselor. cursurile flotante propagă inflaţia ca urmare a tendinţei participanţilor la schimburile internaţionale de a majora preţurile în vederea acoperirii pierderilor din modificarea cursului de schimb. În cazul în care o ţară înregistrează deficit al balanţei de plăţi externe.cursurile flotante amplifică riscurile din comerţul internaţional. monetari. cursurile flotante influenţează asupra raportului dintre export. alţi specialişti au apreciat că se pot institui zone obiectiv (target zone) care să limiteze perioadele în afara cărora autorităţile monetare nu sunt pregătite să intervină pe pieţele valutare pentru stabilizarea cursului de schimb. economia naţională nu poate să asigure produsele corespunzătoare sumelor în monedă naţională existente în străinătate.3 Factori care influenţează asupra cursului valutar Raportul de schimb dintre valute este o variabilă care depinde de factori interni şi externi. Dacă ţara prezintă excedent al balanţei de plăţi sumele în valută se pot utiliza pentru cumpărarea mărfurilor şi a serviciilor din străinătate. financiari şi psihologici . Deţinătorii de monedă vând sumele pe piaţa valutară. cererea de valută este mai mare decât oferta şis moneda se apreciază. altă soluţie presupune aplicarea unor parităţi pe durate mai mari de timp şi susţinerea lor prin politici monetare convergente ale statelor participante. frecvenţă. politica de flotare controlată pe baza unor indicatori macroeconomici care asigură coordonarea politicilor economice şi valutare. cursurile flotante pot determina aplicarea unor măsuri protecţioniste. Din punct de vedere al naturii lor factorii care influenţează asupra cursului 40 de schimb pot fi economici. Susţinătorii soluţiei zonelor obiectiv consideră că volatilitatea ce exprimă variaţia cursului de schimb pe termen scurt se deosebeşte de dereglare care reflectă îndepărtarea cursului de schimb de nivelul de echilibru pe termen lung. 4. de nivelul preţurilor. Reuniunile reprezentaţilor ţărilor industriale au dezbătut efectele negative ale cursurilor flotante asupra relaţiilor economice internaţionale şi au susţinut armonizarea politicilor monetare pentru a limita fluctuaţiile cursului de schimb. În vederea înlăturării efectelor negative ale cursurilor flotante asupra relaţiilor economice internaţionale s-au formulat unele opinii: unii specialişti au susţinut revenirea la paritatea aur şi adaptarea ei la condiţiile din relaţiile economice internaţionale.

1995. 79-83 .40 Vezi: Paul Bran. Editura Economică. p. Relaţii financiare şi monetare internaţionale. Bucureşti.

rea exportului de mărfuri sau dezvoltarea serviciilor internaţionale. consumul în sectorul public şi influenţează asupra cursului de schimb. 4. influenţa ieşirilor de capital se atenuează prin majora. g) Creşterea inflaţiei interne determină deprecierea valutei.tară în circulaţie şi generează efecte pozitive asupra cursului de schimb. Devalorizarea (deprecierea) valutei stimulează creşterea exporturilor. k) Cumpărarea sau vânzarea de valută pe piaţa valutară de către bănci se reflectă asupra cursului de schimb. Oferta de valută este determinată de exportul de mărfuri. determină creşterea masei monetare în circulaţie şi deprecierea valutei.1 Relaţiile dintre cursul valutar. de nivelul dobânzilor şi de ieşirile de capitaluri. cursul de schimb influenţează asupra echilibrului balanţei de plăţi externe ca urmare a relaţiei de conexiune dintre ele. O influenţă directă asupra cursului de schimb exercită dobânzile bancare la împrumuturile acordate de bănci şi dobânzile la titlurile de stat. de încasările din servicii internaţionale. restrânge importurile şi determină o tendinţă de echi.mice internaţionale şi implicit exercită influenţă asupra cursului de schimb. . i) Politica de impozite şi structura cheltuielilor bugetare stimulează sau restrâng producţia internă. h) Deficitele şi excedentele bugetare influenţează asupra cursului de schimb. Unele influenţe ale factorilor care determină cererea şi oferta de valută se pot compensa între ele. c) Creşterea masei monetare în circulaţie contribuie la deprecierea valutei. la stimularea creşterii importurilor. de serviciile internaţionale necesare de termenele de rambursare a creditelor. Scăderea dobânzii facilitează accesul la credit. Aprecierea valutei contribuind la descurajarea exporturilor. e) Dobânda ridicată descurajează solicitarea de credit. iar scăderea indicelui inflaţiei se reflectă pozitiv asupra cursului valutei. Cererea de valută depinde de valoarea importurilor. balanţa de plăţi. b) Raportul dintre cererea şi oferta de valută exercită influenţă asupra cursului valutar. f) Raportul dintre preţurile de export şi preţurile bunurilor importate influenţează asupra cursului valutar. De exemplu. iar măsurile de reducere a masei monetare determină aprecierea monedei. Creşterea importului de mărfuri se compensează cu influenţa intrărilor de capital. d) Extinderea sau reducerea creditului influenţează asupra economiei naţionale şi implicit asupra cursului de schimb. generează dezechilibru în balanţa de plăţi. încasările din rambursări de credite şi dobânzi şi de intrările de capital. diminuează masa mone. cererea şi oferta de monedă La rândul său.Fig.librare a balanţei de plăţi. j) Măsurile de politică economică favorizează sau îngrădesc schimburile econo.

Dacă nivelul preţurilor dintr-o ţară se notează cu „P” şi nivelul preţurilor dintr-o * altă ţară cu P cursul de schimb corespunde raportului dintre preţuri: .4 Teorii asupra determinării cursului valutar Teoria intervalutară a apreciat că preţul valutelor depinde de sumele în valută cerute şi oferite pe piaţa valutară. După această teorie cursul monedei este determinat de cantitatea de bunuri şi servicii pe care o poate achiziţiona ţara emitentă cu o unitate monetară în comparaţie cu o unitate străină. O creştere a ratei dobânzii în ţara „A” în raport cu dobânzile din ţara „B" va determina o deplasare a capitalurilor din ţara „B” către ţara „A". După această teorie. Teoria cantitativă a banilor a susţinut că raportul de schimb al monedei este determinat de masa banilor în circulaţie. Teoria psihologică a variaţiei cursurilor valutare a considerat că raportul de schimb al valutei se formează sub influenţa mai multor factori. o) Aprecierile favorabile sau neîncrederea într-o monedă se reflectă asupra cursului valutar. m) Productivitatea reprezintă un factor important de influenţă asupra cursului valutar. iar scăderea masei băneşti contribuie la aprecierea valutei. Operatorii din ţara „B” cumpără moneda ţării „A” pentru a o plasa în ţara respectivă unde dobânzile sunt mai atractive. în creşterea exporturilor şi în asigurarea echilibrului extern. Teoria Efectului Fisher a demonstrat că există o relaţie directă între diferenţele de dobândă din două ţări şi nivelul cursului de schimb. de ansamblul curbelor individuale de oferte şi cereri. dobânzi şi alţi factori. Cererea suplimentară de monedă a ţării „A" determină aprecierea valutei care corespunde deprecierii valutei ţării „B”. Productivitatea ridicată se reflectă în competitivitate. 4. creşterea masei banilor în circulaţie conduce la deprecierea valutei. Conform acestei abordări cursul valutar este dependent de raportul dintre cererea şi oferta de valută. creşterea producţiei şi exporturilor influenţează pozitiv asupra cursului valutar. Teoria parităţii puterilor de cumpărare a fost fundamentată de Gustav Cassel 42 în lucrarea „Moneda şi schimbul după 1914” publicată în anul 1923 . masei banilor în circulaţie şi a altor 41 factori . n) Investiţiile dirijate spre ramurile cu productivitate şi eficienţă ridicată influenţează asupra cursului valutar. Dacă nivelul dobânzii din ţara „A” este de 8% şi în ţara „B” de 10% raportul de schimb se modifică cu 2%. iar în perioadele de recesiune moneda se depreciază. obligaţiile de plată.l) În perioada de avânt economic. Cursul de schimb reflectă estimările individuale şi satisfacţiile care se aşteaptă de la ultima unitate monetară. În formă absolută. care este expresia combinării între scara cantităţilor şi scara preţurilor. credite. relaţia parităţii puterii de cumpărare presupune ca o unitate monetară a unei ţări să fie schimbată cu aceeaşi valoare a bunurilor ca şi o unitate monetară străină. În al treilea rând. cursul de schimb se formează sub influenţa balanţei de plăţi. p) Gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor. Raportul dintre cererea şi oferta de valută evoluează în funcţie de creanţele de încasat.

Relaţiile valutar financiare internaţionale. Paris. 1978. PUF. 53-64 42 Bourguinat Henry. 345-373 . Bucureşti. 1992. Kiriţescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. p.41 Vezi: Costin C. Finance Internationale. p.

Orice schimbare a nivelului preţurilor determină modificarea cursului valutar pentru a reflecta raportul dintre puterile de cumpărare. Cursul de schimb ca expresie a parităţii puterilor de cumpărare se determină pornind de la produsele reprezentative din economia unei ţări cum sunt produsele industriale. contribuţiilor şi a altor instrumente. .S= Pt Pt* Paritatea puterilor de cumpărare se formează pe baza următoarelor condiţii: – toate bunurile să se schimbe în funcţie de costurile lor. Teoriile de orientare keynesistă consideră că preţul de schimb al valutei este influenţat îndeosebi de către balanţa comercială şi de mişcările de capital. bunurile de consum. În formă relativă. Creşterea preţurilor (P) poate să genereze o pierdere de competitivitate. iar paritatea globală a puterilor de cumpărare rezultă din relaţia dintre nivelul general al preţurilor şi tarifelor în cele două ţări. – să nu se aplice restricţii în efectuarea schimburilor internaţionale sub forma taxelor vamale. de tradiţie şi obiceiuri. raportul dintre preţurile unui produs asigură formarea unui curs de schimb. produse de export. Eşantionul de produse pentru determinarea parităţii puterilor de cumpărare este influenţat de comparabilitatea produselor. formarea unui deficit comercial care se reflectă în deprecierea monedei. Creşterea venitului naţional (Y) contribuie la sporirea importurilor şi la deprecierea monedei. – indicii de preţ ce se utilizează pentru determinarea raportului dintre puterea de cumpărare a monedei autohtone şi străine să reflecte ponderi egale ale bunurilor. – bunurile autohtone şi străine să fie omogene. – să nu se aplice practici de monopol prin care bunuri identice să se vândă la preţuri cu diferenţe mari. cursul de schimb ca expresie a parităţii puterilor se reflectă prin raportul dintre indicii de preţ. S1 PPCR = S0 x P A ⋅P(1) B (1) S1 PPCR Indicele preturilor autohtone 0 ⋅ = S x Indicele preturilor straine Teoria parităţii puterilor de cumpărare susţine că raportul de schimb al valutei se modifică numai în măsura în care se înregistrează creşteri sau reduceri ale nivelului general al preţurilor şi tarifelor. de ponderea lor . Conform acestei teorii. După teoriile de orientare Keynesistă creşterea ratei dobânzii (i) stimulează intrările de capital şi pe această cale contribuie la aprecierea monedei.

iar creşterea preţurilor poate să determine şi o sporire a cererii de monedă şi contribuie la o apreciere a monedei. Paris. Politica monetară şi politica bugetară care vizează asigurarea echilibrului intern şi extern depind de regimul de schimb şi de gradul de substitualitate al capitalurilor. p. Teoriile de orientare Keynesistă consideră că asupra cursului monedei exercită influenţe într-o viziune de termeni de flux. La synthese financiare. Fig 4. 310 . se reprezintă din punct de vedere al evoluţiei prin curbele IS (loc geometric al punctelor de echilibru al pieţei bunurilor).După: Le Dictionnaire Encyclopédique de la Finance. 1993. Creşterea produsului intern stimulează cererea de monedă şi determină aprecierea monedei. Modelul exprimat din punct de vedere formal în raport cu un plan (y. LM (echilibru a pieţei monedei) şi BF echilibru extern. balanţa comercială şi mişcările de capital.2 Echilibrul pieţelor în condiţiile modelului Mundell-Fleming 43 Bourguinat Henry. PUF 1992. Teoriile de orientare monetaristă susţin că impactul asupra cursului monedei se realizează prin raportul dintre cererea şi oferta de monedă. 360 Teoriile de orientare monetaristă susţin că preţul la care se schimbă moneda este influenţat de cererea şi oferta de monedă. Economica. p. i) venit naţional – rată a dobânzii. Finance Internationale. respectiv prin intermediul pieţei monetare. Excedentul de ofertă de monedă antrenează o depreciere. Modelul Mundell-Fleming care este de origine keynesistă implică în formarea 43 cursului de schimb influenţa balanţei comerciale şi a mişcărilor de capital .

M y) M * * * Modelul monetarist al preţurilor flexibile implică flexibilitatea preţurilor. y) P Cursul de schimb (E) fiind expresia parităţii puterilor de cumpărare se formează astfel: E=. în cazul în care S creşte (deprecierea schimbului) curba IS se deplasează spre dreapta. După această abordare cursul de schimb se apreciază pe termen scurt şi se depreciază pe termen mediu sau lung. P P * L (i . i) locul geometric al punctelor la un curs de schimb dat reprezintă echilibrul pieţei bunurilor. y E = * = ) L(i. În condiţiile în care pe termen scurt se diminuează creşterea masei monetare se produce un excedent al cererii de monedă. – nu se iau în calcul efectele de îmbogăţire. În raport cu planul (y. Echilibrul pieţei monedei este reflectat de curba LM care în situaţia în care se deplasează spre dreapta exprimă creşterea masei monetare. Pe termen mediu sau lung preţurile bunurilor se ajustează. Deprecierea care urmează după o apreciere pe termen scurt este denumită suprareacţie (overshooting). După adepţii acestui curent ajustări mai rapide se efectuează pe pieţele financiare decât pe pieţele bunurilor. de titlurile interne (B). Modelul echilibrului de portofoliu presupune o integrare a efectelor de îmbogăţire şi un grad minim de substitualitate între activele financiare. M = L(i. Evoluţia modelului de orientare monetaristă al preţurilor flexibile poate fi influenţată de verificarea parităţii puterilor de cumpărare şi de variabilele creşterii monetare. – agenţii consideră că prezentul se perpetuează. o creştere a ratei dobânzii. Modelul monetarist al preţurilor rigide susţine că ajustarea preţurilor nu se realizează în acelaşi timp pe toate pieţele. – preţurile sunt fixe.Impactul unor factori asupra cursului de schimb depinde de următoarele ipoteze: – economia fiind de dimensiune medie nu afectează preţurile şi dobânzile dar influenţează asupra preţurilor exporturilor şi ratei interne a dobânzii. a ratei dobânzii şi deprecierea monedei. Modelul monetar al preţurilor rigide a fost elaborat în anul 1976 de Rudiger Dornbush pentru a explica instabilitatea cursurilor de schimb. Cursul de schimb al monedei depinde de moneda naţională (M). intrări de capital şi moneda se apreciază. Modelul monetarist al preţurilor flexibile consideră că preţul de schimb al valutei depinde de valoarea stocului de monedă şi de factorii care determină cererea de monedă. în condiţiile cursurilor flotante se poate înregistra un echilibru al balanţei de plăţi în cazul în care fluxul de capital este corespunzător pentru finanţarea deficitului. Dreapta BF reprezentând locul geometric al punctelor de echilibru al balanţei. Din reprezentarea curbei IS care are drept parametri cursul de schimb se observă că. de . Pe termen scurt nu se înregistrează o ajustare a preţurilor bunurilor ci o variaţie a ratei dobânzii. reducerea ofertei de monedă determină scăderea nivelului preţurilor. mobilitatea capitalurilor şi substituabilitate între activele naţionale şi străine. Modelul de orientare monetaristă al preţurilor flexibile presupune că oferta de monedă care este expresia raportului dintre oferta de monedă naţională (M) şi nivelul general al preţurilor (P) îşi găseşte corespondent în cererea de monedă (L) care este dependentă de rata dobânzii interne (i) şi venitul naţional (y).

un .

de prestările de servicii. Fig. Modelul echilibrului de portofoliu a fost dezvoltat de către William Bronson în anul 1976 prin includerea variaţiilor ofertei de active non-monetare de tipul finanţării deficitului bugetar. – expansiunea monetară care contribuie la deprecierea monedei şi la stimularea economiei este contrabalansată de efectele excedentului contului curent şi de modificările de portofoliu. 4. de situaţia economicofinanciară a participanţilor la schimburile internaţionale. de conjunctura de pe pieţele valutare.3 Modelul echilibrului de portofoliu de determinare a cursului de schimb Principalele efecte ale aplicării modelului echilibrului de portofoliu se materializează astfel: – gradul de substitualitate între active este un factor important în determinarea cursului de schimb. titluri şi active compozite. – cursul de schimb suprareacţionează ca şi în modelul monetar al preţurilor rigide. – paritatea puterii de cumpărare nu este o condiţie a echilibrului pe termen lung.i ) ⋅ W * * * i = dobânda În condiţiile în care se realizează un echilibru de portofoliu şi un surplus al contului curent moneda naţională se apreciază.5 Influenţa cursului valutar asupra relaţiilor economice internaţionale Efectele fluctuaţiei cursului de schimb depind de structura schimburilor comerciale. M = m(i ⋅ i ) ⋅ W B = b(i ⋅ i )⋅W eF = f(i. monedă plus titluri (F). În perioada practicării cursurilor de schimb fixe. se înregistrează o pierdere de competitivitate şi o deteriorare a situaţiei balanţei de plăţi. devalorizarea era expresia deciziei autorităţii monetare de diminuare a puterii de cumpărare a monedei în raport . 4. de averea agenţilor (W) deţinută în bani. de valuta în care sunt exprimate relaţiile economice internaţionale.activ compozit străin . Aprecierea monedei se poate produce până în momentul în care acumularea nu mai are loc şi se realizează un echilibru pe termen lung.

cu .

Importurile sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus pentru achitarea lor. Aprecierea monedei dezavantajează debitorii care îşi achită datoriile în monedă mai puternică.aurul şi alte valute (devalorizarea explicită). Efectele devalorizării asupra echilibrului balanţei de plăţi externe depind de elasticitatea preţurilor bunurilor destinate exporturilor şi elasticitatea preţurilor bunurilor importate. CV − K CV ap 0 = 1 0 CV Deprecierea (devalorizarea implicită) monedei stimulează exporturile şi frânează importurile deoarece se plătesc în monedă depreciată. 44 Vezi: Ion Stoian. devalorizarea contribuie la îmbunătăţirea situaţiei balanţei de plăţi. p. Teoria absorbţiei consideră că devalorizarea are efecte pozitive asupra balanţei comerciale în cazul creşterii produsului naţional brut şi a scăderii absorbţiei interne. După teoria „absorbţiei” devalorizarea poate să determine modificarea soldului 44 balanţei comerciale prin efectele asupra venitului (Y) şi absorbţiei . CV − K CV dp 1 = 0 0 CV Aprecierea sau revalorizarea implicită a valutei exprimă creşterea puterii de cumpărare faţă de alte valute şi se determină pe baza cursurilor de schimb dinainte şi după momentul producerii variaţiei cursului. iar revalorizarea implicită reflectă creşterea puterii de cumpărare a monedei pe piaţă. 1977. ceea ce înseamnă că moneda se apreciază. 178 . devalorizarea are caracter implicit datorită reducerii puterii de cumpărare a monedei pe piaţă în funcţie de cerere şi ofertă fiind numită depreciere. Aurel Berea. În cazul în care impactul devalorizării asupra echilibrului balanţei de plăţi externe nu se manifestă imediat ci după o anumită perioadă de timp se reprezintă grafic 45 prin „Curba în J” . În condiţiile cursurilor flotante. Teoria elasticităţii susţine că devalorizarea sau deprecierea monedei influenţează asupra balanţei de plăţi prin preţurile bunurilor şi serviciilor. Deprecierea care reflectă scăderea puterii de cumpărare a monedei pe piaţă în funcţie de cerere şi ofertă se calculează în funcţie de noul (CV1)şi vechiul curs de schimb al monedei faţă de o altă monedă (CV0). Devalorizarea poate să încurajeze utilizarea resurselor interne în vederea creşterii producţiei destinate exportului şi a producţiei necesare acoperirii cererii interne în vederea diminuării importurilor. iar revalorizarea reflecta creşterea puterii de cumpărare a monedei faţă de aur şi alte valute (revalorizare explicită). Balanţa de plăţi externe. Pe lângă influenţa directă exercitată de devalorizare asupra venitului naţional se manifestă şi o influenţă indirectă care este expresia înclinaţiei marginale pentru consum şi investiţii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. În cazul în care suma elasticităţii cererii este real mai mică decât unu devalorizarea influenţează negativ asupra balanţei comerciale. fie o cerere unitar elastică (Ec = 1) fie cerere relativ inelastică la preţ (Ec < 1). Bucureşti. iar creditorii sunt avantajaţi în urma încasării creanţelor în moneda respectivă. În condiţiile în care elasticitatea cererii pentru import şi export este mai mare decât unu. Deprecierea îi avantajează pe debitorii care îşi achită datorii în monedă depreciată şi îi dezavantajează pe creditori. Aprecierea monedei îngrădeşte exporturile şi stimulează importurile unei ţări. Importatorii având nevoie de sume mai mari pentru a-şi procura mărfurile necesare îşi reduc cantităţile. Raportul dintre modificarea relativă a cantităţii de bunuri şi modificarea relativă a preţurilor reflectă fie o cerere relativ elastică la preţ (Ec ≥ 1).

Editura Sedona.45 Anne O. 1996. Timişoara. p. Krueger. Determinarea cursului de schimb. 41 .

importurile scad. exporturile cresc şi se manifestă tendinţa de echilibru în balanţa comercială. Dezechilibrele structurale din economie şi consumurile mai mari decât resursele contribuie la formarea cercului vicios dintre depreciere şi dezechilibrul balanţei de plăţi şi care se propagă prin inflaţie. Fig.227 . a extinderii relaţiilor comerciale cu alţi parteneri. 1991. Paris. p. Uneori deprecierea unei monede nu stimulează în suficientă măsură exporturile 46 şi nu descurajează importurile. Pe măsură ce trece o anumită perioadă de timp de la momentul devalorizării. Efectele devalorizării monedei asupra echilibrului balanţei comerciale se manifestă după o anumită perioadă de timp datorită creşterii competitivităţii mărfurilor.4 Efectele devalorizării valutei de forma curbei în „J” După devalorizare importurile cresc datorită influenţei preţurilor de import deşi cantitatea nu se modifică.Fig. Dalloz.5 Cercul vicios în cazul unei influenţe a deprecierii valutei asupra deficitului balanţei de plăţi În măsura în care deprecierea monedei nu stimulează creşterea exporturilor şi nu restrânge şi descurajează importurile care se menţin sau cresc ţara se încadrează într-un „cerc vicios”. a dezvoltării capacităţii de producţie pentru export şi a transferării ofertei de produse de pe o piaţă pe alta. manifestându-se efectul „pervers” . 226. 4. 46 Vezi: Lexique d’ Economie. 4.

La rândul lor. 4.Fig.cului valutar se atenuează prin contractarea unor credite paralele. Contractul comercial internaţional menţionează cursul dintre cele două valute de la data încheierii şi prevede faptul că în situaţia în care raportul de schimb dintre valute se modifică peste anumite limite la scadenţă. Măsuri contractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutar a) Clauza valutară constă în corelarea valutei de contract cu o valută mai stabilă şi agreată de părţile la contract. În perioada derulării contractului comercial internaţional. Măsurile extracontractuale constau în contractarea unor credite paralele. importatorii suportă efectele riscului valutar. stimularea intrărilor de capital străin. În momentul negocierii contractului.6 Riscul valutar şi măsuri de protecţie Riscul valutar reflectă probabilitatea de a înregistra pierderi din contractele comerciale internaţionale sau din alte raporturi economice datorită modificării cursului de schimb al valutei în perioada de la încheierea contractului şi până la scadenţă. evoluţia pieţei valutare şi impactul previzibil al cursului valutei de contract.ţiuni la termen pe piaţa valutară şi a unor operaţiuni de acoperire pe pieţele derivate. hedging valutar şi operaţii de acoperire pe pieţele derivate. A. părţile pot acţiona pentru corelarea plăţilor pentru importuri cu momentul realizării încasărilor din exporturi. înscrierea în contract a unei clauze valutare sau a unei clauze de revizuire a preţurilor. La încheierea contractului comercial internaţional. efectele negative ale ris. . dacă valuta de contract se apreciază în perioada de la încheierea contractului şi până la scadenţă. pentru includerea în contracte a clauzelor de consolidare valutară şi a unor marje de siguranţă în preţuri. recurgerea la termen. plata se realizează în funcţie de noul raport de schimb dintre valute. în cazul în care la data încasării contravalorii mărfurilor valuta de contract se depreciază faţă de momentul încheierii contractului comercial internaţional. realizarea unor opera.6 Cercul virtuos dintre aprecierea valutei şi balanţa de plăţi echilibrată Dacă aprecierea valutei determină o restrângere moderată a exporturilor şi menţinerea sau creşterea importurilor în limite controlabile starea de echilibru a balanţei de plăţi se menţine şi ţara se încadrează într-un „cerc vicios”. Variaţia cursului valutei de contract faţă de valuta de referinţă se reflectă cu ajutorul unui coeficient (K) care depinde de cursul valutar dintre cele două valute din momentul plăţii (CV1) şi de cursul de la data încheierii contractului (CV0). Exportatorii sunt supuşi riscului valutar. descurajarea importurilor şi întărirea rezervelor valutare. părţile analizează legislaţia valutară din ţările de origine. a investiţiilor. 4. Deprecierea valutei exercită influenţă în direcţia restabilirii echilibrului extern dacă este însoţită de programe care vizează creşterea producţiei şi a exportului. Efectele riscului valutar pot fi prevenite sau atenuate prin aplicarea unor măsuri contractuale care cuprind: alegerea valutei de contract. K= CV1 − CV0 CV0 K= CV1 1 CV0 − Suma de plată din contractul comercial internaţional de la scadenţă se determină pornind de la valoarea prevăzută la data încheierii contractului (S0) la care se aplică coeficientul fluctuaţiei cursului de schimb.

S1 = S 0 + (S 0 ⋅ K) S1 = S 0 (1+ k) .

C1’’’) de cursurile valutei de plată faţă de valutele din coş de la data încheierii contractului (C0. C0’’’) şi de numărul valutelor din coş (n). Definiţi cursul de schimb al unei valute şi arătaţi funcţiile. c0 1 c 1 + . C1’. ÎNTREBARI DE VERIFICARE 1. d) Clauza de revizuire a preţurilor se înscrie în contractele comerciale internaţionale în vederea atenuării efectelor rezultate din modificarea preţurilor în perioada de la data încheierii contractului şi până la încasarea contravalorii mărfurilor contractate.. +d 1. 1 +b − . d): c K = a   c0 1 c. Măsuri extracontractuale de atenuare a efectelor negative ale riscului valutar În cazul în care în contractele comerciale internaţionale nu se înscriu clauze de protecţie. .. C0’. 2.. c 0 c. 1 + .. +n  1 −  n  0 c 0 c0 c c0  Coeficientul de fluctuaţie a cursului valutei de plată faţă de valutele din coş se poate determina în funcţie de ponderea valutelor în coş (a. Coeficientul de fluctuaţie a cursului valutei de plată faţă de valutele din coş (K) depinde de cursurile valutei de plată faţă de valutele din coş din momentul scadenţei (C1.b) Clauza coşului valutar se deosebeşte prin faptul că valuta în care se exprimă contractul comercial internaţional se raportează la mai multe valute (coş valutar)... Clauza de revizuire a preţurilor prevede recalcularea preţurilor din contract în funcţie de indicele preţurilor din ţara importatorului sau de indicele preţurilor de pe pieţele internaţionale. riscul generat de majorarea preţurilor la produsele schimburilor economice internaţionale se gestionează prin preţuri care includ rezerve. efectele riscului valutar se mai pot atenua prin solicitarea amânării plăţii sumelor datorate sau încasării sumelor în valută din exporturi şi alte operaţii cu anticipaţie. acoperirea la termen presupune că operatorul care este supus riscului pierderii din cauza fluctuaţiei cursului de schimb al valutei în care se exprimă tranzacţia comercială să iniţieze o operaţie de vânzare sau cumpărare pe piaţa valutară la termen. La scadenţă încasează suma în valută depreciată şi rambursează împrumutul în aceeaşi valută şi la acelaşi curs. n 1 c c c c1 K =  1 + . B. C1’’.. C0’’. 1 + . Ce forme îmbracă cursul valutei în funcţie de locul de formare. . + cn  0 n c) Clauza Drepturilor Speciale de Tragere presupune raportarea valutei de plată din contractul comercial internaţional la drepturile speciale de tragere şi recalcularea drepturilor şi obligaţiilor contractuale în funcţie de evoluţia cursului de schimb de la scadenţa contractului faţă de cursul valutar de la data încheierii contractului. b. efectele negative ale riscului valutar se pot atenua prin aplicarea altor măsuri extracontractuale: metoda creditelor paralele conform căreia creditorul a cărui creanţă la termen exprimată într-o valută cu tendinţă de depreciere se împrumută cu o sumă egală şi în aceeaşi valută pe care o utilizează în momentul respectiv.. . Pe baza clauzei coşului valutar abaterea cursurilor dintr-un coş este moderată datorită faptului că unele efecte negative la unele valute se compensează cu efecte pozitive la alte valute.

mărime şi factori? .

Prin ce se deosebeşte teoria parităţii puterilor de cumpărare în determinarea cursului de schimb? 10. Ce efecte negative s-au manifestat în perioada aplicării cursurilor fixe? 4. Ce reflectă curba în „J” din punct de vedere al impactului deprecierii valutei asupra balanţei de plăţi a unei ţări? 13. Care sunt efectele pozitive ale cursurilor flotante? 5. Prin ce se deosebeşte riscul valutar de alte riscuri din relaţiile economice internaţionale? 14. Cum se aplică clauza valutară şi clauza cosului valutar în contractele comerciale internaţionale? . Ce factori monetari şi de credit influenţează asupra cursului de schimb? 6. Care sunt factorii de natură financiară ce influenţează cursul de schimb? 9. Ce reflectă aprecierea unei monede şi cum se calculează gradul de apreciere? 12. Care sunt principalii factori economici ce exercită influenţă asupra cursului de schimb? 7. Ce exprimă deprecierea unei monede şi cum se calculează gradul de depreciere? 11. Care este relaţia dintre balanţa de plăţi şi cursul de schimb? 8.3.

contract futures. euroefecte. . curs la termen (forward). Capitolul 7. Piaţa eurovalutelor şi pieţele financiare internaţionale. hedging. operaţiuni la vedere. intermediari pe piaţa valutară.MODUL IV: Pieţe valutare şi financiare internaţionale OBIECTIV: Cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a pieţelor valutare şi financiare internaţionale TIMP DE ASIMILARE: 8 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 5. prima. Piaţa valutară din România. operaţiuni valutare curente. preţ de exercitare. report. operaţiuni de capital. speculaţie. piaţa internaţională a acţiunilor. piaţa euroobligaţiunilor. banca centrală. swap. piaţa valutară interbancară. contract de opţiuni. arbitraj. deport. eurocredite. curs “spot”. opţiune CALL. operaţiuni la termen. cotaţie. Pieţele valutare şi pieţele derivate de devize. eurovalute. bază. Capitolul 6. TERMENI : Piaţa valutară. opţiune PUT.

Pieţele valutare au mărimi diferite în funcţie de operaţiile pe care le realizează şi de localităţile în care sunt amplasate.CAPITOLUL 5. Zurich. de formator de piaţă şi de susţinere a lichidităţii pieţei. asigură executarea lor conform cerinţelor clienţilor şi furnizează informaţii asupra evoluţiei cursurilor de schimb. Economica. New York. 1993. 10-12 Vezi Phillippe d’Arvisent. Frankfurt. Băncile comerciale pot îndeplini rolul de MARKET MAKER. socie47 tăţile comerciale care realizează operaţii de comerţ exterior . Piaţa valutară este formată din băncile şi casele de schimb care sunt autorizate să vândă şi să cumpere valută. Curtierii de schimb sunt intermediari care centralizează ordinele de cumpărare şi vânzare. Paris. Tokyo. Principalele pieţe valutare funcţionează la Londra. Paris. p. curtierii. Paris. iar din confruntarea cererii şi a ofertei de valută rezultă cursul de schimb.1 Sfera pieţelor valutare şi participanţii Pieţele valutare reprezintă centrele sau locurile în care se confruntă cererea şi oferta de valută şi se stabileşte cursul de schimb. 1990. Finances Internationalles. oferă deţinătorilor de valută cadrul de piaţă pentru a fi vândută. Pieţele valutare mijlocesc accesul persoanelor juridice şi fizice la valuta necesară schimburilor economice internaţionale. deplasării în străinătate. Hachette Superieure. p. Pe pieţele valutare participă băncile comerciale. intermediază operaţiunile de transformare a valutelor. realizează operaţii de arbitraj şi speculative în vederea obţinerii unor câştiguri. Techniques Financieres Internationale. Fig. Primirea şi transmiterea ordinelor de vânzare şi cumpărare de valută. PIEŢELE VALUTARE ŞI PIEŢELE DERIVATE DE DEVIZE 5. 5. 21 . precum şi practicarea unor operaţii speculative reprezintă activitatea de Front-office din schimbul valutar.1 Participanţii pe piaţa valutară Băncile centrale intervin pe piaţa valutară în vederea limitării fluctuaţiei cursului. băncile centrale. Back office reflectă activităţile de realizare a contractelor negociate şi 48 gestionarea rezultatelor schimbului de valută . Thiery Showb. a protejării monedei naţionale precum şi pentru satisfacerea unor ordine ale 47 48 Yves Simon. Băncile comerciale intervin pe piaţa valutară sub forma vânzărilor şi cumpărărilor de valută pentru contul propriu sau pentru contul clienţilor.

În general cursul la termen ar trebui să fie mai mare decât cursul la vedere (CT > CV) deoarece la cursul la vedere se adaugă dobânda la valută pe un termen. Tranzacţiile cu valută la vedere se realizează la cursul „SPOT”. forward market) reflectă tranzacţiile de cumpărare sau vânzare de valută ce se realizează pe baza predării sumelor la un ter. Banca centrală reglementează organizarea şi supraveghează funcţionarea pieţei valutare. schimburi şi repatrierea capitalurilor. intervenţiile băncilor centrale sub forma vânzărilor şi a cumpărărilor de valută în vederea influenţării cursului de schimb. îmbunătăţirea serviciilor bancare de gestiune a sumelor în valută ale clienţilor. operaţiuni de arbitraj. 5. eliminarea restricţiilor valutare şi promovarea convertibilităţii. Societăţile comerciale care realizează importuri şi exporturi adresează ordine de cumpărare şi vânzare de valută prin intermediarii de pe piaţa valutară sau bănci. iar dacă ordinele de vânzare sunt mai mari scade cursul. În cazul în care sporesc ordinele de cumpărare se majorează cursul valutei. Pe piaţa valutară la vedere se stabilesc cursuri pentru operaţiunile de cumpărare şi cursuri pentru operaţiunile de vânzare. Cursul de pe piaţa la vedere rezultă din confruntarea cererii şi a ofertei de valută. Cursul la care se realizează operaţiile cu valută este expresia raportului dintre ordinele de cumpărare şi vânzare de valută adresate de participanţii pe piaţă. a influenţelor exercitate de alte operaţiuni efectuate pe piaţă şi în funcţie de operaţiile valutare de pe alte pieţe valutare. tendinţele de liberalizare a politicilor valutare. generalizarea cursurilor flotante a necesitat diversificarea operaţiunilor speculative şi recurgerea la tehnici specifice de preîntâmpinare sau atenuare a efectelor riscurilor din schimburile economice internaţionale. a) Operaţiile la vedere (piaţa la vedere „marche spot”) constau în cumpărarea sau vânzarea de sume în valută cu cedarea imediată sau la cel mult 48 ore a valutei.men viitor şi la un curs determinat.2 Operaţiile pe pieţele valutare Pe pieţele valutare se efectuează operaţii la vedere. Diferenţa dintre cursul la termen şi cursul la vedere plus dobânda la o valută este cunoscută sub denumirea de „AGIO”. Evoluţia operaţiilor de pe pieţele valutare a fost determinată de anumiţi factori: extinderea şi diversificarea relaţiilor internaţionale care s-au reflectat în multiplicarea fluxurilor de valută şi în creşterea cerinţelor de conversie prin intermediul pieţelor valutare. operaţii la termen.clienţilor. Spread care exprimă diferenţa dintre cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărare se poate exprima în formă procentuală astfel: Spread = (curs de vânzare – curs de cumpărare)/ curs de vânzare x 100 b) Operaţiile la termen (piaţa la termen. perfecţionarea tehnicilor şi a modalităţilor de efectuare a plăţilor internaţionale. Cursul la termen al unei valute este mai bun decât cursul la vedere plus dobânda în cazul în care se prevede o apreciere. speculative şi de acoperire la termen. Cursul valutei se formează şi sub influenţa operaţiilor de pe alte pieţe valutare. amplificarea mişcărilor de capital a impulsionat operaţiile valutare provenite din plasamente. Raportul de schimb al valutei la vedere este determinat şi de alte operaţii ce se efectuează pe piaţa valutară. Diferenţa între cursul de vânzare şi cursul de cumpărare al unei valute pe piaţa la vedere este cunoscută sub denumirea de SPREAD. În .

situaţia în care se întrevede o depreciere a valutei. Curs la termen (CVT) = Curs la vedere (CV) + Report (R) CVT = CV + R Dacă cursul monedei străine reflectat în monedă naţională la termen este mai scăzut decât cursul la vedere se înregistrează un DEPORT sau moneda cotează DISCONT. Arbitrajul valutar direct constă din vânzarea unei sume în valută pe piaţa pe care cotează mai bine şi cumpărarea în acelaşi timp a unei sume în aceeaşi valută pe piaţa pe care cotează mai slab.D Diferenţele în procente ale reportului şi deportului se calculează în funcţie de cursul la termen şi cursul la vedere. cursul la termen poate fi mai slab decât cursul la vedere şi dobânda. Operaţiile de arbitraj valutar asigură câştiguri din diferenţele de curs la aceeaşi valută pe o piaţă la două momente diferite din diferenţele de curs a unei valute pe două pieţe diferite şi din diferenţele de curs între două valute şi două pieţe diferite. Deportul unei valute exprimă diferenţa de dobândă în plus pe piaţa monetară a valutei respective faţă de dobânda de pe pieţele monetare străine. Arbitrajul valutar la termen se deosebeşte în funcţie de pieţele pe care se . Curs la termen − Curs la vedere 360 ⋅ 100 ⋅ Curs la vedere t Pe piaţa la termen valutele cotează la termen de 1 lună. diferenţa este denumită „DISAGIO VALUTAR” sau se apreciază că valuta cotează disagio la termen. de diferenţa de dobândă la valute (Db) şi de termenul de negociere (Nz). 6 luni şi 1 an. Diferenţialul valutar reflectă deosebirile între cursurile la termen şi cursurile la vedere. Reportul asupra unei valute reflectă dobânda mai mică de pe piaţa monetară din ţara emitentă faţă de dobânda de pe pieţele monetare străine. Cursul la termen se poate menţiona direct sau prin punctele de report sau deport de la cursul la vedere.Deport (D) CVT= CV. Fwd = CV ⋅ Db ⋅ Nz 360 ⋅ 100 Cotarea report şi deport În cazul în care cursul monedei străine exprimat în moneda naţională este mai ridicat la termen decât cursul la vedere se înregistrează un REPORT sau se apreciază că moneda cotează PREMIUM. Tranzacţiile la termen de pe piaţa valutară pot influenţa relaţiile comerciale internaţionale: Curs la termen > Curs la termen < Curs la vedere Curs la vedere Importatorii care plătesc în valută Pierdere Câştig Exportatorii care încasează sume în valută Câştig Pierdere c) Operaţiile de arbitraj valutar Arbitrajul valutar reprezintă o operaţie care constă în vânzarea şi cumpărarea de valută. 3 luni. uneori simultan pe pieţele valutare în vederea protejării împotriva fluctuaţiei cursurilor valutare precum şi pentru obţinerea unor câştiguri. Cotaţiile la termen se reflectă prin intermediul punctelor. Arbitrajul valutar poate fi direct şi la termen. Curs la termen (CVT)= Curs la vedere (CV). Cursul operaţiilor la termen de pe piaţa valutară depinde de cursul „SPOT” (CV).

realizează tranzacţiile cu valută de către bănci. Arbitrajul la termen pe o singură piaţă urmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de curs al valutei pe aceeaşi piaţă la două .

la protejarea sumelor în valută deţine de clienţi la bănci şi la obţinerea unor câştiguri din diferenţele de curs. Dacă un importator are de achitat o sumă în valuta „X” peste 3 luni şi se estimează o apreciere. fie sub forma cumpărărilor şi vânzărilor de valută în vederea protejării cursului monedei naţionale.momente diferite. Arbitrajul la termen pe două pieţe urmăreşte valorificarea diferenţelor la cursul la termen al unei valute de pe două pieţe. La termenul de rambursare a împrumutului în valuta „X” operatorul vinde suma în valuta „Y” pentru care obţine o sumă mai mare în valuta „X”. Speculaţia activă la vedere se practică în cazul în care valuta „X” se află în depreciere. În cazul în care banca centrală completează oferta de valută insuficientă sau influenţează cererea. Prin operaţiunea specială de acoperire la termen exportatorul are certitudinea că suma în valută pe care o va încasa de la importator după primirea şi recepţionarea mărfurilor este egală cu suma necesară achitării obligaţiei valutare contractate la termen. . Speculaţia pasivă la vedere sau la termen se practică pe pieţele valutare în vederea prevenirii şi gestionării efectelor negative ale riscului valutar. Intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară se poate produce la orice curs şi în orice moment sau poate fi limitată la o anumită perioadă de timp sau la un nivel de curs. Intervenţia Băncii Centrale pe piaţa valutară Banca centrală intervine pe piaţa valutară. f) Operaţii speciale de acoperire – hedging valutar Operaţiile speciale de acoperire la termen pe piaţa valutară sunt cunoscute şi sub denumirea de hedging valutar. acesta cumpără la termen suma în valuta „X” pentru care plăteşte o sumă în valuta „Y” la un curs mai avantajos. Operaţiunea de arbitraj valutar devine avantajoasă în măsura în care diferenţa de curs de la valută este mai mare decât diferenţa de dobândă. Arbitrajul valutar combinat cu arbitrajul dobânzilor presupune să se compare diferenţele de curs valutar cu diferenţele de dobândă la un plasament egal de capital pe cele două pieţe. e) Operaţiile Swap reprezintă îmbinarea a două operaţiuni valutare simultane şi opuse. Arbitrajul valutar realizat de către bănci contribuie la echilibrarea cererii şi a ofertei de valută pe piaţă. rambursează împrumutul şi rămâne cu o diferenţă. dar egală cu valoarea acestuia. la exercitarea unei influenţe asupra cursului valutar. d) Operaţiile speculative Speculaţia valutară reprezintă intervenţia unui operator pe piaţa valutară în vederea realizării unui câştig din diferenţele de curs ale valutelor. ale băncilor centrale străine sau organismelor financiare internaţionale. Speculaţia activă la termen se realizează pentru a beneficia de diferenţele dintre cursul la termen şi cursul la vedere. Suma împrumutată în valuta „X” o foloseşte pentru cumpărarea unei sume echivalente în valuta „Y” care este mai stabilă. încheie o tranzacţie cu o bancă comercială prin care cumpără la termen o sumă într-o altă valută decât cea în care se exprimă contractul comercial. Operatorul împrumută o sumă în valuta „X” la o anumită scadenţă. fie prin executarea unor ordine ale administraţiei centrale. realizează o intervenţie directă. Banca centrală influenţează indirect operaţiile de pe piaţa valutară prin intermediul taxei scontului care are efecte asupra intrărilor şi ieşirilor de valută. Exportatorul care estimează că valuta în care se exprimă creanţele de export din contractul comercial internaţional îşi va modifica puterea de cumpărare. una de vânzare şi alta de cumpărare la două scadenţe diferite.

deoarece la scadenţă se realizează operaţiuni inverse în vederea protejării împotriva riscului valutar şi a obţinerii unui câştig. cumpărătorii şi vânzătorii de contracte „futures”. dolari canadieni 100. a operaţiilor SWAP.3 Pieţele futures de devize Pieţele contractelor la termen (futures) şi pieţele opţiunilor de devize sunt cunoscute sub denumirea de pieţe derivate. ceea ce înseamnă cotaţii la opt termene. Germania. la New York în New York Futures Exchange (NYFE). brokerii care participă în nume propriu sau pentru clienţi. Danemarca. Pe pieţele contractelor la termen de devize se negociază şi încheie contracte la scadenţe fixe: martie. 5. dolarul canadian şi dolarul australian. Canada. la Singapore în Singapore International Monetary Exchange (SIMEX). lira sterlină.500. iunie. a) Formarea pieţelor la termen de devize sau „devizele futures” au fost lansate 49 în anul 1972 în cadrul departamentului International Money Market (IMM) din cadrul pieţei Chicago Mercantile Exchenge (CME). instabilitatea cursurilor valutare. la Londra pe London International Financial Exchange (LIFFE). au oferit mecanisme de protecţie împotriva riscului valutar şi obţinerea unor câştiguri din intervenţiile realizate. Luxemburg. francul elveţian. speculanţii care operează cu orizonturi apropiate şi termene scurte. yenul japonez. Dezvoltarea schimburilor comerciale. Suedia. Australia.5 dolari americani pe contract. Devizele care se negociază pe pieţele contractelor la termen sunt dolarul SUA. la Sidney pe Sidney Future Exchange (SFE) precum şi pe pieţele din Elveţia. Olanda. Italia. Belgia. .Intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară se realizează pe seama rezervelor valutare. Franţa. euro. firmele de curtaj care acţionează în numele clienţilor. Pieţele contractelor la termen şi pieţele opţiunilor de devize au diversificat accesul la surse de finanţare. Contractele la termen de devize se mai negociază pe următoarele pieţe: la Philadelphia în cadrul Philadelphia Board of Trade (PBOT). a împrumuturilor pe termen scurt de la alte bănci centrale. Fluctuaţia minimă a valorii contractului este cuprinsă între 10-12.000). perfecţionarea tehnicilor de negociere de pe pieţele valutare. septembrie. decembrie pentru durate de doi ani. b) Trăsăturile contractelor la termen de devize Contractele la termen de devize exprimă angajamentul de a preda sau de a primi o anumită sumă într-o valută la o dată menţionată şi la un preţ stabilit în momentul încheierii şi se deosebesc prin: Contractele de pe această piaţă au o mărime standardizată (lire sterline 62. Spania şi Portugalia. accentuarea riscului valutar au determinat apariţia şi evoluţia operaţiilor pe pieţele derivate. nevoile de valută. la Tokyo pe Tokyo International Financial Exchange (TIFE). Pe pieţele contractelor la termen de devize (futures) participă: băncile şi instituţiile care utilizează contractele „futures” în operaţiunile lor. Contractele la termen în devize de pe această piaţă nu presupun livrarea efectivă a valutei. deoarece intervenţiile şi cursul se formează în funcţie de operaţiile de pe pieţele valutare la vedere şi la termen.

Les marches de changes. Paris. p. Vuibert Gestion. Operations et couverture. 1995. 83 .49 Vezi: Josette Peyrard.

În fiecare zi pe piata futures se realizeaza o marcare la piata a contractelor futures in functie de pretul inregistrat la sfarsitul zilei de tranzactionare. Brokerii sau curtierii negociază tranzacţiile de vânzare sau cumpărare în numele clienţilor şi conform ordinelor primite. BE = CV (I s USD T − I ) V 360 c) Operaţiile pe pieţele contractelor la termen de devize Participanţii de pe pieţele contractelor la termen de devize adresează ordine de cumpărare sau de vânzare de valută la anumite termene prin intermediul brokerilor sau curtierilor agreaţi de organismele de supraveghere a burselor. de dobânda de pe piaţa eurodolarilor (IUSD). 5. de dobânda de pe pieţele valutelor (IV) şi de perioada de timp (T). 5.Cursul „Futures” Fig. dacă se înregistrează un anumit nivel pe piaţă. Fig.2 Evoluţia cursului devizelor futures Diferenţa dintre cursul de pe piaţa la vedere şi cursul de pe piaţa contractelor la termen (baza) tinde către zero pe măsură ce se apropie scadenţa contractului. La scadenţă se determină efectele operaţiunilor de pe piaţă şi se reglează diferenţele prin intermediul camerelor de compensaţie. Baza de echilibru (BE) depinde de cursul de pe piaţa valutară la vedere (CVs). ordinul la preţul pieţei. . Baza = Cursul Spot . conform căruia clientul îi menţionează brokerului un curs la care se va executa operaţia. Diferenţa dintre cursul valutar „Spot” şi cursul de pe piaţa contractelor la termen de devize este cunoscută sub denumirea de „bază”.Preţul contractelor la termen în devize se formează în corelaţie cu raportul de schimb de pe piaţa valutară la vedere.3 Participanţii pe piaţa contractelor futures de devize Ordinele de cumpărare sau de vânzare de valută pe pieţele contractelor la termen se pot formula în două variante: ordinul la curs limită.

iar vânzătorii de contracte răscumpăra valoarea acestora. Opţiunile europene se pot exercita la scadenţă. 50 Yves Simon. Părţile la contractele la termen de devize îşi încheie poziţiile iniţiale la scadenţa contractului prin poziţii inverse. Italia. p. La termen cumpărătorii de contracte de pe această piaţă le revând. Franţa. Australia. arbitragişti. respectiv să calculeze diferenţele ce rezultă din intervenţiile efectuate.Cotaţiile de pe pieţele contractelor la termen de devize se realizează prin licitaţii din care rezultă cursurile de deschidere. Elveţia. cursurile cele mai scăzute şi cursurile de închidere. Suedia. cumpărătorul unei opţiuni dobândeşte dreptul de a cumpăra suma în valută la scadenţă la un anumit curs precum şi dreptul de a renunţa la tranzacţie. Canada. Camerele de compensaţie au misiunea să regleze raporturile dintre participanţii la contractele de pe această piaţă. Pe pieţele opţiunilor de devize participă exportatori. Germania. 57 . importatori. În vederea participării pe piaţa contractelor la termen de devize operatorii depun o garanţie iniţială care depinde de valoarea contractului. Diferenţa din revânzarea (răscumpararea) contractului la scadenţă la cursul la vedere se poate determina diferit: pornind de la numărul de contracte (n). Contractele de opţiuni de devize se mai diferenţiază după modul de negociere astfel: contracte de opţiuni negociate pe pieţele interbancare care se deosebesc prin faptul că se schimbă pe bază de înţelegere între bănci şi întreprinderi. vânzătorul unei opţiuni are dreptul de a vinde suma în valută la scadenţă la un anumit curs. participanţi pe pieţele opţiunilor de devize Pieţele opţiunilor de devize realizează operaţii importante pentru derularea schimburilor comerciale şi a cooperării internaţionale. Economica. ţinând seama de cursurile de la scadenţă (Cs) şi cele cotate (Cfc) şi de valoarea standardizată a contractului în valuta respectivă (Vs). Olanda. Portugalia. Belgia. Singapore. Paris. cursurile cele mai ridicate. 5. investitori. forme. de punctele care reflectă diferenţele de curs (p). Japonia. de volatilitatea valutei precum şi garanţii suplimentare în funcţie de evoluţia cursurilor de pe piaţă. 1993. b) Trăsăturile contractelor pe opţiuni de devize 50 Contractul de opţiuni de devize exprimă un raport între două părţi prin care se asigură dreptul de opţiune de cumpărare sau de vânzare a unei sume în devize la un preţ determinat şi la o anumită scadenţă. Techniques Financiéres Internationales.Cfc)Vs dacă se ţine seama de numărul de contracte (n).4 Pieţele opţiunilor de devize a) Sferă. Spania. Luxemburg. Pieţe ale opţiunilor de devize funcţionează în SUA. bănci şi speculatori. Marea Britanie. ∆c= n(Cs. Danemarca. de limită minimă a fluctuaţiei valorii contractului în valuta respectivă (fm): ∆ c = n ⋅ p ⋅ fm . iar opţiunile americane asigură dreptul de exercitare pe durata valabilităţii contractului. contracte de opţiuni standardizate care se negociază pe pieţe şi diferenţele se decontează prin camerele de compensaţie.

Opţiunea de vânzare – PUT oferă vânzătorului dreptul de a vinde o sumă în valută la o anumită scadenţă. VÂNZĂTOR CALL PRIMA CEDEAZĂ SUMA ÎN VALUTA DIN CONTRACT CUMPĂRĂTOR CALL Cumpărarea unei opţiuni PUT îi dă dreptul cumpărătorului să vândă suma în valuta A în schimbul unei sume în valuta B la cursul din contract sau să renunţe la vânzare. devizele ce se vând sau cumpără pe pieţele opţiunilor sunt reprezentate de valutele ce se negociază pe pieţele valutare la vedere şi la termen. opţiunile pot fi revândute sau răscumpărate şi astfel părţile la contract se pot elibera de obligaţii sau pot pierde drepturile din contract.valoarea contractului de opţiuni diferă în funcţie de pieţele pe care se negociază opţiunile de devize. Cumpărătorul unei opţiuni CALL dobândeşte dreptul (nu şi obligaţia) de a cumpăra o anumită sumă în valuta A contra unei sume în valuta B în schimbul unei prime sau să renunţe la cumpărare. CUMPĂRĂTOR CALL PRIMA EXERCITĂ OPŢIUNEA LA SCĂDENŢĂ SAU RENUNŢĂ VÂNZĂTOR CALL Vânzarea unei opţiuni de cumpărare CALL obligă vânzătorul să predea suma în valută la scadenţa prevăzută şi la cursul stabilit prin contract. . devizele fiind cotate după data exerciţiului. respectiv să primească o sumă în valută la un curs determinat sau să renunţe la cumpărare. preţul opţiunii denumit „prima” reprezintă sumă ce se plăteşte de cumpărător vânzătorului pentru dreptul renunţării la opţiune. preţul exerciţiului sau cursul la care se vând sau cumpără devizele se stabileşte de cele două părţi ale contractului de opţiune. Opţiunea de cumpărare – CALL asigură dreptul cumpărătorului să-şi exercite opţiunea la scadenţă. CUMPĂRĂTOR PUT PRIMA EXERCITĂ OPŢIUNEA SAU RENUNŢĂ VÂNZĂTOR PUT Vânzarea unei opţiuni PUT presupune ca vânzătorul să primească suma în valuta din contract la cursul stabilit. durata unei opţiuni este limitată prin contract.

diferenţele între ratele dobânzii la valute. Valoarea propiu zisa a unei opţiuni de devize reflectă câştigul care se poate obţine dacă opţiunea se exercită imediat. Profit = Curs la vedere (CV1)– (Preţ de exerciţiu(PE) + Prima(Pr)) Vânzarea unei opţiuni de cumpărare se practică în cazul în care se prevede scăderea sau stabilitatea cursului şi poate să asigure un câştig limitat la valoarea primei sau o pierdere în funcţie de evoluţia cursului valutar. valabilitatea cursului valutei. 5. Dacă valuta de contract a exportatorului se apreciază până la scadenţă. deoarece pe măsura apropierii de termen. . deoarece obţine un curs mai bun prin contract decât cel de pe piaţa valutară la vedere. deoarece îşi procură devizele necesare de pe piaţa la vedere la un curs mai avantajos. datorită faptului că îşi procură valuta prin contract la un curs mai bun decât cel de pe piaţa la vedere. exportatorul renunţă la opţiunea de vânzare şi vinde valuta din contract la cursul de vedere de pe piaţă. În cazul cumpărării unei opţiuni de cumpărare se mizează pe o creştere a cursului valutei de contract care să fie mai mare decât preţul de exercitare. Importatorii care urmează să plătească sume în valută pentru mărfurile cumpărate contractează opţiuni de cumpărare pentru a se apăra împotriva riscului valutar. Dacă valuta de contract se depreciază la termen. preţul de exerciţiu şi primă.VÂNZĂTOR PUT PRIMA PRIMEŞTE SUMA ÎN VALUTĂ CUMPĂRĂTOR PUT Exportatorii care urmează să încaseze sume în valută din exporturi la anumite termene cumpără opţiuni de vânzare pentru a se proteja împotriva riscului valutar. Valoarea perioadei care exprimă diferenţa dintre preţul opţiunii (primă) şi valoarea intrinsecă depinde de următorii factori: durata rămasă până la scadenţă. În cazul în care valuta de contract se depreciază până la scadenţă. În cazul în care valuta de contract se apreciază la scadenţă. respectiv diferenţă între cursul la vedere. Fig. importatorul exercită opţiunea de cumpărare.4 Contractarea unei opţiuni de cumpărare Cumpărătorul unei opţiuni CALL îşi asumă un risc de pierdere care se limitează la primă sau obţine profit dacă cursul valutei depăşeşte punctul critic. Contractarea unei opţiuni de cumpărare asigură obţinerea unui câştig dacă cursul valutei la vedere depăşeşte preţul de exerciţiu. valoarea perioadei se diminuează.rea propiu zisa a unei opţiuni de devize şi valoarea perioadei. Prima care se plăteşte la contractele de opţiuni de devize este formată din valoa. exportatorul exercită opţiunea din contract. importatorul renunţă la opţiunea de cumpărare.

Pr) Vânzarea unei opţiuni „PUT” permite obţinerea unui câştig reprezentat de primă sau asumarea unui risc de pierdere în funcţie de evoluţia cursului valutei. (Cvs = PE .5 Vânzarea unei opţiuni de cumpărare Vânzătorul unei opţiuni de cumpărare poate să înregistreze pierdere dacă cursul valutei coboară sub punctul critic. Cumpărătorul opţiunii de vânzare mizează pe o scădere a cusului la scadenţă şi pe obţinerea unei diferenţe între preţul de exercitare şi cursul la scandeţă.7 Vânzarea unei opţiuni „PUT” Pierderea care se poate înregistra de către vânzătorul unei opţiuni „PUT” depinde de raportul dintre cursul de pe piaţă de la scadenţă şi preţul exerciţiului. Punct critic Fig. 5. 5. Punct critic Fig. 5. Cumpărarea unei opţiuni de vânzare poate să obţină câştig în cazul în care preţul exerciţiului este mai mare decât cursul la vedere şi prima. . dar poate să câştige dacă cursul valutei depăşeşte punctul critic.6 Cumpărarea unei opţiuni „PUT” Profit = Preţ de exerciţiu – (Curs la vedere + Prima) Cumpărătorul opţiunii „PUT” riscă să piardă prima pe care o plăteşte.Fig.

Care sunt participanţii pe pieţele futures de valute? 8. Ce trăsături prezintă contractele de opţiuni de devize? 12. Ce reprezintă arbitrajul valutar? 5.ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. În ce constă cotarea DEPORT şi REPORT pe piaţa la termen? 4. Ce exprimă speculaţia valutară şi care sunt formele principale? 7. Prin ce se deosebesc operaţiile la vedere pe piaţa valutară? 3. Ce trăsături prezintă contractele futures pe valută? 9. Care sunt strategiile de bază de pe piaţă opţiunilor de devize? . Cum se definesc pieţele valutare şi care sunt participanţii? 2. Care sunt componentele principale ale pieţei opţiunilor de devize? 11. Cum se calculează diferenţele la contractele futures pe valută? 10. Care sunt variantele arbitrajului valutar? 6.

CAPITOLUL 6. PIAŢA VALUTARĂ DIN ROMÂNIA 6.1 Politica valutară a Băncii Naţionale a României Banca Naţională a României reglementează şi supraveghează funcţionarea 51 pieţei valutare, autorizează şi supraveghează intermediarii pieţei valutare . Banca Naţională a României poate elabora reglementări ce vizează controlul 52 valutar pe teritoriul ţării, care se referă la : - autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi supravegherea persoanelor juridice care au obţinut aprobarea de a efectua tranzacţii valutare; - stabilirea de plafoane şi alte limite pentru deţinerea de active externe, operaţiuni cu acestea pentru persoanele juridice şi fizice; - stabilirea plafonului şi a condiţiilor îndatorării externe a persoanelor fizice şi juridice care intră sub incidenţa regimului valutar. Piaţa valutară interbancară în România a început să funcţioneze în februarie 1991 sub forma licitaţiei organizate de Banca Naţională a României, cu participarea băncilor comerciale. Din anul 1994, sistemul de vânzare-cumpărare a valutei prin licitaţie a fost înlocuit de vânzarea-cumpărarea la nivelul băncilor comerciale. 6.2 Sfera pieţei valutare din România şi operaţiunile valutare Piaţa valutară din România reprezintă o piaţă pe care se efectuează operaţiuni de schimb valutar la cursuri de schimb determinate liber de către intermediarii autorizaţi de Banca Naţională a României. Piaţa valutară din România este formată din următoarele segmente: piaţa valutară interbancară, piaţa valutară a caselor de schimb, piaţa valutară a entităţilor aprobate. Operaţiunile valutare cuprind încasările, plăţile, compensările, transferurile, creditările, precum şi orice alte tranzacţii exprimate în valute şi care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin alte modalităţi de plată, practicate de instituţiile de credit în funcţie de natura operaţiunii respective. În sfera operaţiunilor valutare se deosebesc operaţiunile valutare curente şi operaţiunile de capital. OPERAŢIUNILE VALUTARE CURENTE – includ raporturile în valută dintre rezidenţi şi nerezidenţi care decurg din: a) tranzacţii de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii şi alte asemenea tranzacţii care presupun o contraprestaţie imediată, inclusiv operaţiunile efectuate în scopul acoperirii riscurilor; b) alte operaţiuni care nu sunt de natura operaţiilor valutare de capital, cum ar fi: plăţi / încasări legate de impozite şi taxe – cu excepţia taxelor succesorale – comisioane, onorarii, cheltuieli de judecată, amenzi, asistenţă tehnică, sume decurgând din drepturi de asigurări sociale, inclusiv pensii într-un sistem public sau privat, câştiguri din joc de noroc, leasing operaţional, cheltuieli cu întreţinerea proprietăţilor deţinute în alt stat, cheltuieli de reprezentare, cheltuieli guvernamentale, abonamente la publicaţii, participare la organizaţii, cluburi;
51 52

Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României în M. Of., p. I, nr. 582/2004, art. 9 Legea nr. 312/2004, art. 10

c) repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende, dobânzi, chirii, provenind din operaţiunile curente şi de capital; d) remiteri de sume moderate reprezentând cheltuieli curente ce decurg din obligaţii legale de întreţinere a membrilor familiei – soţ, soţie, copii ori alte persoane aflate în întreţinere; e) cheltuielile care nu sunt de natura operaţiunilor de capital făcute de rezidenţi deplasaţi în străinătate în scop educaţional sau religios, de recreere, vacanţă, sport, afaceri, vizite la rude sau la prieteni, misiuni, întâlniri, conferinţe, îngrijirea sănătăţii. OPERAŢIUNILE DE CAPITAL cuprind raporturile în valută între rezidenţi şi nerezidenţi care decurg din: A. Investiţii directe în România ale nerezidenţilor şi în străinătate ale rezidenţilor; B. Investiţii imobiliare; C. Operaţiunile cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital respectiv operaţiunile cu acţiuni sau cu alte titluri de natură participativă, cu obligaţiuni, alte titluri de credit şi instrumente financiare derivate, cu scadenţă iniţială, de regulă, mai mare de un an respectiv: a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă de capital străină prin emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr- un intermediar, cotarea în cadrul bursei; b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa de capital românească, prin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printrun intermediar, cotarea în cadrul bursei; c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu instrumente financiare româneşti pe piaţa de capital; d) tranzacţii ale rezidenţilor cu instrumente financiare străine tranzacţionate la bursă; D. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară: a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă monetară străină prin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar pe o piaţă monetară, acces pe o piaţă monetară pe baza procedurilor specifice; b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa monetară românească, prin: emisiune de oferă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar, acces pe piaţa monetară; c) tranzacţii privind achiziţionarea de către nerezidenţi a instrumentelor financiare româneşti pe piaţa monetară; d) tranzacţii privind achiziţionarea de către rezidenţi a instrumentelor financiare străine pe piaţa monetară. E. Operaţiunile cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv – OPC – au ca obiect titlurile de natură participativă la fonduri de investiţii, fonduri mutuale sau la alte entităţi constituite în scopul realizării de investiţii colective în instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital şi instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară; F. Credite legate direct de comerţul internaţional la care participă un rezident şi care se acordă de nerezidenţi către rezidenţi sau invers de rezidenţi către nerezidenţi; G. Credite şi împrumuturi financiare; H. Garanţii acordate de nerezidenţi către rezidenţi şi invers;

I. Transferuri aferente derulării contractelor de asigurare încheiate între rezidenţi şi societăţi de asigurare nerezidente sau contracte de asigurare de viaţă şi de credit încheiate între societăţile de asigurare rezidente şi nerezidente şi alte transferuri care decurg din contracte în derulare; J. Transferuri de capital cu caracter personal sub formă de împrumuturi, cadouri şi donaţii, dote, moşteniri şi legate, achitarea de către imigranţi a datoriilor în ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa, transferuri de active ale rezidenţilor realizate în cazul emigrării acestora în perioada premergătoare plecării, transferuri de sume reprezentând economii ale imigranţilor depuse pe perioada şederii în România având ca destinaţie ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa; K. Operaţiuni în conturi curente deschise de nerezidenţi în România la instituţii de credit în monedă naţională şi valută şi deschise de rezidenţi în străinătate la instituţii de credit; L. Operaţiuni în conturi de depozit deschise de nerezidenţi la instituţii de credit în România şi de rezidenţi la instituţii de credit în străinătate; M. Import şi export fizic de active financiare, respectiv valori mobiliare şi alte titluri negociabile şi instrumente de plată; N. Alte mişcări de capital reprezentate de impozite şi taxe aferente moştenirilor, despăgubiri rezultate din operaţiuni de capital, restituiri de sume în cazul anulării ori rezilierii contractelor sau restituiri de sume necuvenite, decurgând din operaţiuni de capital, transferuri de sume rezultând din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală – patente, desene, mărci, invenţii, transferuri de sume reprezentând prestări de servicii. Ca urmare a măsurilor de liberalizare a operaţiilor de capital, nerezidenţii au dreptul să dobandescă, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută şi în monedă naţională. Sumele în monedă naţională şi în valute deţinute de nerezidenţi pot fi convertite prin intermediul pieţei valutare. Nerezidenţii pot deschide şi menţine conturi în valută şi în monedă naţională la instituţii de credit şi pot repatria şi transfera activele financiare deţinute. Rezidenţii au dreptul să dobandească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută. Sumele în monedă naţională şi în valute cotate, deţinute de rezidenţi pot fi convertite prin intermediul pieţei valutare. Rezidenţii pot deschide conturi în valută şi în moneda naţională la instituţii de credit şi alte instituţii asimilate acestora. Măsurile de salvgardare ce se pot aplica de Banca Naţională a Romaniei, în situaţii în care fluxuri de capital pe termen scurt de o mai mare amploare ar exercita presiuni puternice asupra pieţei valuare şi ar provoca perturbări grave în aplicarea politicii monetare şi a cursului de schimb, nu pot depăşi maxim 6 luni şi includ: reţinerea în cont la Banca Naţională a României, pe o perioadă determinată a unei părţi : din suma în valută care provine din intrări de capital utilizate de un rezident sau de un nerezident pentru conversia acesteia în lei, în scopul constituirii unui depozit la o instituţie de credit din România sau din suma în valută care provine din conversia unui depozit în lei constituit de un rezident sau de un nerezident la o instituţie de credit din România în scopul transferului în străinătate; stabilirea unei rate mai mari a rezervelor minime obligatorii pentru depozitele în lei constituite de rezidenţi şi nerezidenţi la instituţii de credit din România, care provin din sume în valută reprezentând intrări de capital convertite în lei; aplicarea de către Banca Naţională a României a unui comision pentru tranzacţiile de pe piaţa valutară interbancară generate de intrări/ieşiri de capital ale rezidenţilor şi nerezidenţilor care au ca obiect vânzarea/cumpărarea de valută în scopul

depunerii/retragerii de sume în lei în/din depozite constituite la instituţii de credit din România; instituirea unor restricţii de scadenţă pentru depozite în lei constituite de rezidenţi şi nerezidenţi la instituţii de credit din România care provin din intrări de capital. 6.3 Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare interbancare în România Piaţa valutară interbancară reprezintă acel segment al pieţei valutare prin care se efectuează tranzacţii valutare prin intermediari autorizaţi precum şi de Banca Naţională a României. a) Intermediarii pe piaţa valutară interbancară Operaţiunile de vânzare şi/sau cumpărare de valută se pot efectua pe piaţa valutară interbancară numai prin intermediari autorizaţi de Banca Naţională a României, respectiv, instituţiile de credit. Intermediarii pe piaţa valutară interbancară pot încheia tranzacţii valutare atât în nume şi cont propriu, cât şi în numele şi contul clienţilor. Persoanele juridice care solicită să intermedieze operaţiuni pe piaţa valutară interbancară sunt autorizate de Banca Naţională a României pe baza următoarelor condiţii: existenţa unui capital social adecvat; delimitarea atribuţiilor şi departajarea activităţilor pe piaţa valutară pe compartimente distincte (front office, back office). existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu specific pentru efectuarea tranzacţiilor; reglementarea prin norme proprii a procedurilor de lucru cu clienţii, a relaţiilor cu alţi intermediari, competenţele şi limitele valorice până la care se pot angaja arbitrajiştii, limitele de lucru cu ceilalţi intermediari, penalizările convenite în relaţia cu clienţii şi alţi intermediari în cazul nerespectării termenelor de decontare ale tranzacţiilor, sistemul de evidenţă contabilă a tranzacţiilor; desemnarea persoanelor implicate în activitatea de schimb valutar respectiv prezentarea listei arbitrajiştilor; relaţii de corespondent stabilite prin conturi deschise în străinătate pentru cel puţin patru valute: dolar SUA (USD), euro (EUR); echipament informaţional specific tip Reuters, Bloomberg, echipamente tehnice specifice pentru plăţi şi comunicaţii (linii telefonice interne şi internaţionale, sistem de înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax). b) Operaţiuni pe piaţa valutară interbancară din România Pe piaţa valutară interbancară din România se efectuează operaţiuni la vedere, operaţiuni la termen şi operaţiuni SWAP. Operaţiunile la vedere (spot) reflectă tranzacţiile de vânzare / cumpărare de valută cu decontarea în maxim două zile de la data încheierii tranzacţiei la cursul de schimb stabilit de părţi(curs spot). Operaţiunile la termen (forward) se referă la tranzacţiile vânzare/cumpărare de valută cu decontare după mai mult de două zile de la data încheierii tranzacţiei la cursul de schimb negociat de părţi (curs forward).

Marja dintre cursurile de vânzare şi cele de cumpărare se determină liber pe piaţa valutară interbancară. Operaţiunile swap constau din tranzacţiile de cumpărare şi vânzare simultane a aceleaşi sume în valută cu decontare la două date (de regulă spot şi forward) la cursuri de schimb (spot. de raportul dintre cerere şi ofertă. Poziţia deschisă reflectă diferenţa dintre totalul cumpărăturilor la vedere şi totalul vânzărilor la termen efectuate într-o valută. 6. ale leului la vedere (spot) şi la termen(forward) pentru următoarele valute: euro (EUR).4 Operaţiunile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României. Entităţile care deţin în administraţie unităţi hoteliere pot desfăşura operaţiuni de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar la recepţia hotelului care este considerata punct de schimb valutar. Cotaţia fermă la care suma în valută şi data valutei sunt acceptate de client sau de intermediarul autorizat presupune ca tranzacţia să se considere încheiată şi se execută necondiţionat. Banca Naţională a României recomandă utilizarea de către intermediarii pieţei valutare interbancare a prevederilor Codului de etică adoptat de ACI – Asociaţia Pieţelor Financiare. Instituţiile de credit şi casele de schimb valutar pot efectua operaţiuni de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar prin intermediul punctelor de schimb valutar. şase luni (6M). leul (fără subdiviziuni). Cursul de schimb informativ la termen se cotează la scadenţă de o lună (1M). douăsprezece luni (12M). forward) de la data tranzacţiilor. trei luni (3M). case de schimb valutar organizate sub forma persoanelor juridice conform prevederilor Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi entităţi ce deţin în administrare structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi au în obiectul de activitate cumpărarea de valute cotate sub formă de numerar. nouă luni (9M). iar cotaţia orientativă (for info only) fixează un preţ orientativ. cursurile de schimb. Poziţia închisă se manifestă în cazul în care cumpărările şi vânzările într-o valută se echilibrează. Cotaţia fermă presupune stabilirea unui preţ ferm care angajează banca. Cotaţia pe piaţa valutară interbancară este directă şi are la bază unitatea monetară a României. case de schimb şi entităţile care beneficiază de prevederi legale pot efectua următoarele operaţiuni de schimb valutar: .Intermediarii autorizaţi să acţioneze pe piaţa valutară interbancară sunt obligaţi să afişeze permanent în timpul de funcţionare a pieţei valutare interbancare. Cursurile cotate de bănci diferă în funcţie de natura operaţiei (operaţie în cont sau numerar). de relaţiile cu clienţii precum şi de politica proprie de trezorerie. În vederea bunei funcţionări a pieţei valutare interbancare şi armonizării cu practicile internaţionale. a) Entităţile care pot fi autorizate să efectueze operaţiuni de schimb valutar Operaţiunile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pot fi efectuate de următoarele entităţi: instituţii de credit. dolarul american (USD). b) Efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice Instituţiile de credit. persoane juridice şi alte entităţi care beneficiază de prevederi legale.

cumpărare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar contra monedei naţionale de la persoane fizice. .

clienţi. Ce operaţiuni se realizează pe piaţa valutară interbancară? 7. Prin ce se deosebesc operaţiunile de capital? 6. Care sunt condiţiile specifice de autorizare a caselor de schimb valutar pentru schimbul de valută în numerar pentru persoane fizice? 8. Ce se încadrează în sfera operaţiunilor valutare? 4. Ce cuprind operaţiunile valutare curente? 5. cumpărarea de valute cotate sub formă de numerar contra monedei naţionale de la persoane fizice prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar. Cursurile de schimb valutar pot fi modificate în cursul aceleiaşi zile lucrătoare cu condiţia afişării listei cursurilor în vigoare şi înregistrării corespunzătoare în toate documentele ce stau la baza operaţiilor de schimb valutar. Cum este organizat şi cum se desfăşoară schimbul de valută în numerar pentru persoane fizice? . Entităţile care deţin în administrare structuri turistice pot efectua următoarele operaţiuni de schimb valutar: cumpărare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar contra monedei naţionale de la persoane fizice. cumpărarea de valute cotate sub formă de numerar contra monedei naţionale de la persoane fizice prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar. Ce misiune are Banca Naţională a României pe piaţa valutară? 2. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1.vânzare de valute cotate sub formă de numerar şi substitute de numerar (cecuri de călătorie) contra monedei naţionale persoanelor fizice. Care sunt principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României în administrarea regimului valutar? 3.

EUROVALUTELE reprezintă depuneri în valută în conturi la bănci comerciale din afara ţării emitente. . Operaţiile de mobilizare şi de distribuire pe termen scurt şi mediu a resurselor în eurovalute de pe piaţa eurovalutelor se realizează prin intermediul băncilor comerciale din străinătate denumite eurobănci. Băncile domiciliate într-o ţară participă pe piaţa eurovalutelor prin operaţiile de atragere şi de acordare a creditelor şi prin operaţiile în monedă naţională efectuate în străinătate. Valuta utilizată în operaţii de depozit sau de credit nu aparţine ţării în care se realizează. Operaţiile cu eurovalute se caracterizează printr-o libertate mai mare. Eurovalutele se deosebesc de depunerile în cont la o bancă din ţara de origine a valutei deoarece nu reprezintă creanţe directe asupra resurselor ţărilor ci creanţe asupra băncilor. iar persoana nu este rezident al ţării emitente a valutei.1 Organizarea pieţei eurovalutelor Prin confruntarea cererii şi a ofertei de eurovalute pe această piaţă se stabileşte rata dobânzii la împrumuturile pe termen scurt şi mediu. Fig. deoarece nu intră în totalitate sub incidenţa prevederilor legale din ţara emitentă a valutei şi nici a celor din ţara în care se păstrează disponibilităţile în eurovalute. PIAŢA EUROVALUTELOR ŞI PIEŢELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE 7. Piaţa eurovalutelor reprezintă un segment al pieţelor internaţionale pe care se efectuează depuneri bancare şi se acordă credite pe termen scurt sau mediu în eurovalute.CAPITOLUL 7.1 Piaţa eurovalutelor a) Formarea şi sfera pieţei eurovalutelor Piaţa eurovalutelor deţine un rol important în formarea şi redistribuirea resurselor în eurovalute necesare tranzacţiilor comerciale internaţionale. respectiv din momentul apariţiei şi afirmării eurovalutelor în relaţiile financiare internaţionale. 7. Piaţa eurovalutelor s-a format din anul 1957. În cadrul eurovalutelor o pondere mare deţin eurodolarii (dolarii SUA) depuşi la bănci comerciale din afara SUA care se utilizează în operaţiuni de creditare pe termen scurt sau mediu pe o piaţă paralelă cu cea oficială.

Hachette Superieure. Finance Internationale et Marche de Gre a Gre. Operaţiile băncilor din zonele libere bancare au fost stimulate de înlesnirile fiscale. de instabilitatea sistemului financiar internaţional şi de teama blocării unor disponibilităţi datorită unor evenimente politice. reţele informatice şi de telecomunicaţii. decizia autorităţilor americane. depuneri în valută ale persoanelor rezidente la bănci comerciale în străinătate. disponibilităţi în valută din exporturile de mărfuri şi servicii care se păstrează la bănci comerciale din străinătate. Thiery Showb. Zonele libere bancare s-au format în spaţiile geografice care au oferit infrastructură modernă. din anul 1965 de impozitare a dobânzilor percepute de rezidenţii americani la creditele acordate nerezidenţilor pentru a diminua ieşirile de dolari din SUA. disponibilităţi în valută transferate de băncile comerciale din unele ţări către filialele din străinătate.Apariţia şi evoluţia pieţei eurovalutelor este expresia influenţei unor factori din 53 relaţiile economice internaţionale : deciziile autorităţilor americane din anul 1960 prin care s-a plafonat dobânda practicată de bănci la depozitele la termen şi s-a interzis remunerarea depozitelor la vedere până la o anumită perioadă (reglementarea Q). Formarea pieţelor eurovalutelor este explicată uneori şi prin prisma unor evenimente politice ce s-au manifestat în perioada respectivă. În aceste condiţii. băncilor în acordarea creditelor în lire sterline nerezidenţilor. integrarea economică vest. 16 54 Vezi Phillipe d'Arvisent.europeană care a inclus eliminarea restricţiilor şi liberalizarea mişcării capitalurilor. restricţiile impuse de autorităţile britanice. crearea şi extinderea zonelor libere (OFFSHORE) au stimulat băncile să realizeze operaţiuni cu eurovalute pentru nerezidenţi. 53 Vezi Claude Dufloux. dezvoltarea schimburilor economice internaţionale. 1990. Finances Internationales. hoteliere şi personal. din anul 1969 de împiedicare a societăţilor americane de a dirija sume de dolari în vederea finanţării expansiunii internaţionale şi de a repatria beneficiile realizate de către filialele străine. de rezervele obligatorii mai reduse. Paris. deciziile autorităţilor americane. Laurent Marguleci. în anul 1957. datorită deficitului balanţei de plăţi. 32-33 . Economica. p. Conflictele militare şi alte evenimente politice ale perioadei au generat teama de blocare a disponibilităţilor în valută la băncile din ţările dezvoltate. sumele în dolari şi în alte valute s-au transferat din ţara de origine la bănci comerciale în străinătate şi s-a format 54 piaţa eurovalutelor . p. 1991. b) Operaţiile de formare a depozitelor în eurovalute şi de creditare Resursele pieţei eurovalutelor se formează pe următoarele căi: împrumuturi de la bănci din ţara de origine a valutei contractate de bănci şi societăţi comerciale din străinătate. Paris. de libertatea de a alege poziţia de trezorerie. amplificarea concentrării industriale şi bancare a presupus mecanisme de finanţare.

EUROCREDITELE reflectă sumele acordate de bănci pe baza depozitelor în eurovalute sau a sumelor împrumutate de eurobănci de pe piaţa interbancară care se deosebesc prin următoarele: nivelul eurocreditelor este variabil în funcţie de cerinţele solicitatorilor. exporturilor.depunerile economiilor personale în monedă naţională sau valută la bănci comerciale din străinătate. în tranşe egale. Rata dobânzii la eurocredite depinde de rata dobânzii la depozitele de eurodolari de pe piaţa Londrei (LIBOR) la care se adaugă anumite procente pentru a acoperi riscul băncilor participante. la o rată a dobânzii şi care se utilizează în cadrul unei perioade determinate. împrumuturi pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare (window dressing). costul eurodatelor este format din dobânda variabilă. plasarea eurocreditelor se realizează de către sindicate de bănci care negociază condiţiile împrumutului. investiţiilor sau altor obiective de investiţii. c) Piaţa creditului pe termen mijlociu în eurovalute (piaţa 55 eurocreditelor) Piaţa eurocreditelor se individualizează în cadrul pieţelor financiare internaţionale prin faptul că mijloceşte contractarea creditelor pe termen mediu (5-7 ani) prin intermediul sindicatelor de bănci. Tehnicile de depozit de pe piaţa eurovalutelor se deosebesc în funcţie de condiţiile de depozitare şi retragere. eurocreditele sunt destinate importurilor. agenţiilor guvernamentale. Pe piaţa eurovalutelor se efectuează operaţii de depozit şi operaţii de împrumut în eurovalute. Împrumu. crescătoare sau descrescătoare la scadenţe stabilite. Prin intermediul liniilor de credit se aprobă împrumuturi într-o anumită mărime. Împrumuturile ce se contractează pe piaţa eurovalutelor se diferenţiază pentru depozite pe termen scurt. Operaţiile de depozit constau în atragerea unor sume în eurovalute în conturi şi păstrarea lor la băncile comerciale pe o anumită perioadă de timp. Montajul unui eurocredit constă în elaborarea de către o bancă a unui document cu privire la mărimea creditului. iar marja suplimentară de dobândă are un nivel constant. plasamentele rezervelor de valută ale băncilor centrale şi ale organismelor monetare oficiale la băncile comerciale în străinătate. eurocreditele se utilizează integral sau parţial în decursul unei perioade de tragere. pentru operaţii de comerţ internaţionale pe termen scurt. Băncile comerciale acordă credite pe durate mari de timp sub forma creditelor revolving. condiţiile de acordare şi mod de rambursare. rambursarea eurocreditelor se efectuează într-o singură tranşă. societăţilor multinaţionale şi autorităţilor locale la o dobândă variabilă. Împrumuturile ce se contractează pe piaţa eurovalutelor se acordă sub forma liniilor de credit şi a creditelor revolving. . Rata dobânzii la depozitele în eurodolari de pe piaţa Londrei se modifică în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de eurovalute şi de proporţia riscului.turile se contractează prin intermediul sindicatelor de bănci. Eurocreditele reprezintă împrumuturi pe termen mediu în eurovalute de mărimi ridicate ce se acordă guvernelor.

Paris. Vuibert Gestion. 291 . p.55 Josette Peyrard. Gestion Financiere Internationale. 1995.

Pe pieţele financiare internaţionale mai participă băncile comerciale.2. Relaţiile valutar financiare internaţionale. pieţele financiare internaţionale cuprind operaţiile de confruntare a cererii de finanţare a instituţiilor financiare internaţionale. având natura de pieţe ale valorilor mobiliare. Market maker constituie persoana care dispune de un portofoliu de titluri prin care exercită influenţă asupra pieţei financiare. Societăţile sau companiile ale căror titluri se admit la bursele de valori pentru tranzacţii de vânzare-cumpărare trebuie să îndeplinească anumite condiţii din punct de vedere al numărului de acţiuni şi acţionari. Bursele de valori reprezintă organisme care dispun de un spaţiu pe care se efectuează operaţiile cu titluri. precum şi la cererea clienţilor care dispun de un stoc de valori mobiliare supus riscului de portofoliu. management. iar altele participă pe piaţa secundară sub forma de broker/dealer. titluri Pieţele financiare internaţionale asigură confruntarea cererii şi a ofertei de capital pe termen lung prin organisme specializate. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.2 Pieţele financiare internaţionale 7. societăţilor comerciale din străinătate cu oferta de capital provenită de la bănci. Unele societăţi financiare mijlocesc distribuirea şi plasarea noilor emisiuni pe piaţa primară. În sens restrâns. 56 Costin Kiriţescu. al ponderii acţiunilor accesibile public şi al difuzării informaţiilor cu privire la situaţia economico-financiară. în afara burselor. modul de realizare a operaţiilor. societăţi de asigurare. al capitalului. respectiv vânzarea şi cumpărarea pe baza unei legislaţii şi regulamente. Brokerii sunt persoanele sau entităţile care acţionează în calitate de intermediari pe pieţele financiare între vânzători şi cumpărătorii de titluri pentru care încasează comisioane. 56 În sens larg . firmele de audit şi control financiar. 82 .1 Sfera pieţelor financiare internaţionale. 1978. Pieţele financiare internaţionale sunt organizate şi funcţionează în cadrul burselor de valori sau sub formă de pieţe interdealeri (Over The Counter). Intermediarii de pe pieţele financiare internaţionale se pot grupa în intermediari care cumpără sau vând titluri de valoare în nume propriu şi în contul clienţilor şi intermediari care cumpără şi vând titluri în nume propriu pentru contul propriu. sistemul de compensare şi alte raporturi privind operaţiile bursei. În cadrul pieţelor financiare mai acţionează firmele de evaluare a calităţii titlurilor. respectiv impune o cantitate minimă de titluri la vânzare şi cumpărare. să informeze conducerea bursei asupra unei noi emisiuni şi să constituie garanţii. Bucureşti. Bursele de valori funcţionează pe baza unor reglementări ale statelor în care sunt amplasate şi care prevăd structură organizatorică. valorile mobiliare care se negociază. fonduri de pensii şi de la alţi posesori de capitaluri pe termen lung. Resursele în valută de pe pieţele financiare internaţionale se mobilizează şi împrumută prin intermediul acţiunilor. p. Dealerii reprezintă persoanele sau entităţile care participă pe pieţele financiare în interesul şi pe riscul propriu. administraţiilor locale. participanţi. Societăţile comerciale se angajează să publice bilanţul şi contul de profit şi pierdere.7. a împrumuturilor pe titluri. a guvernelor. băncile de investiţii. obligaţiunilor. societăţile financiare. investitori. lombard şi a împrumuturilor ipotecare. să justifice modul de ţinere a contabilităţii. firmele de consultanţă şi firmele de marketing financiar. criterii de admitere a titlurilor la bursă. pieţele financiare mijlocesc confruntarea cererii şi a ofertei de acţiuni şi obligaţiuni.

numărul titlurilor supuse negocierii. . Titlurile primare sunt documentele emise în vederea mobilizării şi majorării capitalului propriu. tipul de ordin. constă în colectarea informaţiilor cu privire la cererea şi oferta de titluri şi cursuri. ordine „legate” prin care se solicită intermediarilor să execute operaţiuni simultane sau condiţionate. de evoluţia conjuncturală a economiei naţionale şi de alţi factori. de situaţia economico-financiară a emitenţilor de titluri. cursul la care urmează să se realizeze operaţiile cu titluri. ordine la „cursul cel mai bun” prin care operatorul solicită intermediarului să execute operaţia la cel mai bun nivel ce se înregistrează în cursul unei perioade la bursă. b) Cotarea prin opoziţie ce se aplică la titlurile care cotează la vedere şi la termen. Cotaţia titlurilor de pe pieţele financiare internaţionale depinde de raportul dintre cererea şi oferta de titluri. ordine „totul sau nimic” ce se deosebesc prin faptul că instrucţiunile solicită intermediarului să îl realizeze în totalitate sau să nu îl execute. termenul de valabilitate. care înseamnă vânzarea titlurilor la cursul cel mai mare şi cumpărarea titlurilor la cursul cel mai mic.renţa operaţiilor cu titluri şi cadrul concurenţial operatorilor de la bursă. a) Metoda optării prin strigare presupune ca în şedinţa de bursă să se anunţe public titlurile oferite şi cerute iar în momentul în care se realizează un echilibru între cererea şi oferta de titluri se fixează cursul. Titlurile derivate se deosebesc prin faptul că acordă anumite drepturi părţilor la contract asupra activelor la o anumită scadenţă. de nivelul dividendelor şi al dobânzilor. ceea ce înseamnă că nu poate fi realizat parţial. 7. delimitarea titlurilor care formează obiectul ordinului de bursă.2 Ordinele de bursă şi metode de cotare a titlurilor pe pieţele financiare internaţionale Ordinele de bursă exprimă instrucţiunile investitorilor sau ale altor persoane transmise intermediarilor în vederea realizării unor operaţiuni de cumpărare sau vânzare de titluri pe pieţele financiare internaţionale. ordine „la curs limită” cu menţiunea „stop” la care cumpărătorul menţionează un preţ sub care se aşteaptă să fie executat ordinul. Titlurile sintetice sunt instrumentele care se creează de societăţile comerciale pe baza activelor financiare (contracte pe indici bursieri). Ordinele de bursă necesită menţiuni clare şi simple cu privire la anumite elemente: natura operaţiunii cu titluri de cumpărare sau vânzare. ordine „la curs limită” prin care vânzătorul sau cumpărătorul de titluri îi fixează intermediarului un nivel minim de vânzare şi o limită maximă de cumpărare.Titlurile de valori ce se negociază pe pieţele financiare internaţionale reprezintă înscrisuri sub formă materială sau înregistrare electronică care atestă existenţa unor relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi asigură anumite drepturi posesorilor. centralizarea în registrul de opoziţie ţinut de un funcţionar al bursei din care rezultă cursul la punctul de echilibru dintre cerere şi ofertă. Ordinele de bursă se pot formula în mai multe variante: ordine la „primul curs” care se execută la cursul de deschidere a şedinţei de bursă. Metoda optării prin strigare asigură transpa.2. iar vânzătorul stabileşte preţul peste care va fi executat ordinul adresat.

Bursa. vol. 7. 1993. Creditul acordat de broker se garantează cu titlurile care constituie obiectul contractului. În principiu tranzacţiile cu titluri la termen se încheie cu plata diferenţei de curs fără predarea hârtii. iar pe 57 pieţele financiare europene operaţii la vedere şi operaţii la termen cu lichidare lunară . Operaţiile cu lichidare imediată de pe pieţele europene se caracterizează prin faptul că vânzătorul cedează titlurile în termenul stabilit şi cumpărătorul plăteşte cash titlurile în termen de până la trei zile. Operatorul de pe piaţa la termen depune o garanţie pentru operaţiile pe care le realizează.2. Operaţiunea „a la baisse” (bear) reprezintă o intervenţie la bursă care mizează pe scăderea cursului titlurilor la termen. Tranzacţiile cu titluri la termen urmăresc obţinerea unor câştiguri din diferenţele de curs. 15. 50. Termenul de executare este diferit la contractele cu lichidare imediată de cel de la contractele cu lichidare normală. Editura Adevărul. Operaţiile curente se referă la tranzacţiile la care titlurile se predau imediat sau în termen de cel mult 48 ore. 57 Vezi: Ioan Popa. Operaţiile cu titluri de pe pieţele financiare internaţionale se grupează în operaţii curente şi operaţii la termen. operatorii cumpără titluri la vedere şi vând titluri la termen. Operaţiile la termen se efectuează cu obligaţia predării titlurilor la o anumită scadenţă.3 Operaţiile de cumpărare şi vânzare a titlurilor pe pieţele financiare internaţionale. Prin reglementările bursiere se prevăd titlurile ce se pot negocia la termen şi numărul minim (5. iar cursul se stabileşte la punctul de echilibru dintre cerere şi ofertă. Operatorul care adresează un ordin de cumpărare a unui număr de titluri nu achită brokerului întreaga valoare ci numai o acoperire sau marjă iar diferenţa reprezintă împrumutul obţinut de la broker. urmărind obţinerea unui câştig din diferenţa de curs la cele două momente. Uneori. scăderea cursului titlurilor la termen este provocată de participanţii de pe piaţa financiară. p. Cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri fără să dispună în momentul încheierii contractului de resursele necesare. prin virarea sumei în contul de la broker. Operaţiile în marjă (margin trading) cu titluri primare reflectă cumpărarea de titluri pe datorie din contul în marjă deţinut de client la firma de broker. Operaţiunea „a la hausse” (bull) presupune mizarea în jocul de bursă pe creşterea cursului titlurilor de valoare la termen. Operaţiile pe bani gata (cash) se deosebesc prin faptul că investitorul care cumpără titlurile achită integral contravaloarea lor. iar vânzătorii sunt obligaţi să le cedeze la scadenţă. Colecţia bursa. II. Operaţiile la termen de pe pieţele europene se încheie într-o anumită zi şi se execută la o dată fixă în fiecare lună. 100). 11 . d) Metoda cotaţiei continue asistate de calculator presupune colectarea infor. prelucrarea lor conform programului informatic şi stabilirea cursului. Pe pieţele financiare americane şi japoneze se realizează operaţii de vânzarecumpărare a titlurilor primare pe bani gata (cash) şi pe datorie sau în marjă. În această situaţie. Bucureşti. participanţii de pe piaţă vând imediat titluri la cursul la vedere şi cumpără titluri la termen. Brokerul acordă clientului un credit pentru cumpărarea titlurilor de pe piaţa financiară. În acest caz.maţiilor cu privire la cererea şi oferta de titluri. 10. iar vânzătorul predă titlurile. 25.lor de valoare.c) Metoda stelajului reprezintă o tehnică scrisă pe baza căreia titlurile ce se oferă şi solicită se grupează în fişe.

a reducerii dobânzilor şi a privatizării societăţilor comerciale. Hachette Superieure. München. Paris. Criteriile de piaţă urmărite de coordonatorul global sunt capacitatea de investiţie deţinută pentru a asigura dezvoltarea ordonată a pieţelor secundare. piaţa obligaţiunilor internaţionale şi piaţa 58 euroefectelor . Economie Monetaire Internationale. p. Emitenţii de euroobligaţiuni pot fi guverne. Tehnica plasării euroobligaţiunilor Euroobligaţiunile se plasează pe europieţele de capital de către sindicatele bancare internaţionale constituite pentru fiecare emisiune şi formate din coordonatorul emisiunii. Allegret. firme multinaţionale şi instituţii internaţionale.7. grupul de subscriere şi grupul de plasare. Piaţa primară de euroobligaţiuni asigură tranzacţiile cu euroobligaţiuni între emitenţi şi investitori. investitori individuali.2. coordonează activitatea. administraţii locale. 1997. A. Amsterdam. Euroobligaţiunile reprezintă titluri de credit pe termen mediu şi lung exprimate în eurovalută şi plasate pe europieţele de capital de către un sindicat bancar internaţional. fondurile mutuale.4 Componentele pieţelor financiare internaţionale Pieţele financiare internaţionale asigură confruntarea cererii şi a ofertei de capital în centre internaţionale pe care operează agenţi indiferent de naţionalitate şi valută. p. sensibilitatea la preţ a cererii. 1998. Organizarea emisiunii euro-acţiunilor se realizează prin două metode: metoda subscrierii titlurilor conform căreia societăţile emitente vând acţiunile unui sindicat bancar internaţional care se angajează să le plaseze acţionarilor. decide în colaborare cu societatea emitentă asupra preţului de emisiune şi a volumului ordinelor. 11 . cunoaşterea societăţii comerciale de 59 către investitori şi alţi parteneri . Tranzacţii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului. Şeful de filă supervizează operaţiunea. bănci de investiţii. Bruxelles. Copenhaga. Frankfurt. organisme financiar bancare internaţionale.rare cu euroobligaţiuni. Geneva. Tranzacţii cu acţiuni se efectuează pe pieţele din New York. tehnica denumită construcţia cărţii la ordin sau „book building”. B. Editura Corson Iaşi. Euroobligaţiile se emit de mari întreprinderi particulare. Pieţele internaţionale de acţiuni (euroacţiuni) mijlocesc plasamentele acţiunilor societăţilor comerciale în străinătate prin intermediul sindicatelor bancare sau al caselor de curtaj. instituţii publice. Piaţa obligaţiunilor internaţionale realizează operaţii de vânzare şi cumpă. Euroacţiunile sunt emise de societăţi rezidente. Investitorii instituţionali sunt reprezentaţi de bănci comerciale. Emisiunea şi plasarea acţiunilor pe pieţele financiare internaţionale asigură accesul la resurse de finanţare pe mai multe pieţe. Zürich. stat. Piaţa euroacţiunilor s-a dezvoltat ca urmare a dereglementării. case de pensii. Principalele componente ale pieţelor financiare internaţionale sunt piaţa emisiunilor internaţionale de acţiuni. În acest caz şeful de filă constituie un sindicat de garanţie şi de plasament care realizează o cercetare de marketing asupra cumpărătorilor potenţiali. Londra. exprimate în eurodevize şi destinate nerezidenţilor. Tokyo. Madrid. 162 Vezi: Maria Prisăcaru. înregistrează oferta de cumpărare. cantitatea cerută. dezintermedierii. 58 59 Vezi Jean Pierre. societăţi de asigurări. conform unui preţ fixat cu un timp de subscripţie al investitorilor.

Costul total al împrumutului prin emisiunea de obligaţiuni depinde de comisionul global.2 60 60 Organizarea emisiunilor de obligaţiuni pe pieţele internaţionale După Josette Peyrard. la scadenţe intermediare. Plasarea euroobligaţiunilor pe piaţă şi mobilizarea capitalurilor disponibile. firme. subscripturi. ce se repartizează între şeful de filă. dobânda aferentă şi modul de răscumpărare a titlurillor. precum şi asupra scadenţei şi preţului emisiunii. 7. Banca coordonatoare comunică băncilor participante asupra repartizării euroobligaţiunilor. prin rambursarea de către debitor a obligaţiunilor prin bursă. Banca coordonatoare decide asupra valorii emisiunii. Pornind de la cursul obligaţiunii. Banca contactează alte bănci şi le solicită să participe în calitate de coordonări. Etapele plasamentului de euroobligaţiuni: Solicitantul de capital se adresează unei bănci pentru a negocia condiţiile împrumutului. prin tragere la sorţi. Gestion Financiere Internationale.Coordonatorul emisiunii denumit şeful de filă este reprezentat de o bancă de pe piaţa de capital care negociază clauzele emisiunii cu privire la: mărimea împrumutului. durata obligaţiunii. 1995. Grupul de subscriere se obligă să preia o parte din emisiune şi să obţină o subscriere de un anumit nivel. Cursul euroobligaţiunilor pe piaţă evoluează în funcţie de dobânda nominală. obligaţiuni convertibile. Emisiunea este realizată pe baza unui prospect în care se reflectă situaţia economicofinanciară a debitorului. durata totală şi durata până la scadenţă se calculează randamentul euroobligaţiunilor. Fig. p. bănci. Vuibert Gestion. care furnizează suma împrumutului. sau pentru plasament. Grupul de subscriere este format din instituţii financiare. de la dobânda nominală. Banca informează solicitatorul de împrumut asupra termenilor şi condiţiilor emisiunii. obligaţiuni cu certificate de opţiune anexate. Pe pieţele de euroobligaţiuni se emit diverse tipuri astfel: obligaţiuni clasice. Negocierea pe piaţa euroobligaţiunilor. Paris. durata. în tranşe. 296 . sindicatul de garanţie şi sindicatul de plasament la care se adaugă cheltuieli generale. obligaţiuni cu dobândă variabilă. Rambursarea împrumuturilor pe bază de euroobligaţiuni se poate efectua la o scadenţă.

7. . C. Emisiunea titlurilor se realizează în moneda ţării respective pe baza legislaţiei şi a procedurilor locale. pe piaţa britanică „bulldog bonds” şi pe piaţa olandeză „rembrandt bonds”. EORO-CLEAR (Centrale de Livraison de Valeurs Mobilières) – societate de drept belgian creată de Morgan Guaranty Trust şi CEDEL – societate anonimă de drept luxemburghez oferă servicii de gestiune şi conservare a titlurilor.3 Evoluţia marjei de randament Piaţa euroobligaţiilor se deosebeşte de piaţa emisiunilor străine care se efectuează de un împrumutător nerezident pe o piaţă naţională. D. Din punct de vedere al naturii lor. garanţiile şi facilităţile oferite de ţările primitoare astfel: angajarea ţării că nu naţionalizează participarea străină prin norme legale sau convenţii internaţionale. iar plasa. Garanţia constă într-o linie de credit. Emisiunile străine pe piaţa americană se numesc „yankee bonds”. Emisiunea euroefectelor se montează de către o bancă şi se garantează de un sindicat.tele la ordin pe termen de 1 la 6 luni. Investiţiile internaţionale directe depind de capitalurile disponibile precum şi de mediul de afaceri. pe piaţa spaniolă „matador bonds”. Fig. Efectele pe termen mediu se deosebesc prin faptul că emisiunea se realizează prin intermediar care asigură un cost redus şi o adaptare la cerinţele de finanţare. euronate şi euroefectele pe termen mediu.mentul se efectuează prin intermediul unui grup de bănci care subscriu la emisiune şi plasează titlurile investitorilor sau printr-un dealer care îşi asumă misiunea plasamentului. Pe piaţa euroefectelor se contractează împrumuturi pe termen scurt cu o dobândă mai mică. Piaţa euroefectelor Euroefectele au apărut la începutul anilor ’80 sub forma biletelor de tresorerie. Hârtiile euro-comerciale şi euronatele sunt euroefecte emise pe o perioadă de 3-6 luni care se plasează prin dealeri. Eurobiletele de tresorerie reprezintă titlurile pe termen scurt emise de întreprinderi la care subscriu investitorii ce dispun de resurse pe termen scurt. Investiţiile internaţionale directe Un flux particular din relaţiile economice internaţionale îl constituie investiţiile internaţionale directe ce se realizează în ţările care recunosc dreptul de proprietate al investitorului străin şi oferă anumite facilităţi. Evoluţia împrumuturilor străine depinde de receptivitatea investitorilor naţionali faţă de titlurile străine şi de avantajele oferite de pieţele naţionale. Euroefectele se referă la hârtii euro-comerciale. a euro-notelor şi a altor efecte ce se emit de către întreprinderi.Operaţiile de pe piaţa euroobligaţiunilor presupun mecanisme de asigurare a securităţii tranzacţiilor şi a transferurilor din mişcările de capital. de compensaţie şi de împrumut pe titluri. instituţii financiare şi 61 guverne . pe piaţa japoneză „samurai bonds”. euroefectele sunt instrumente hibride care prezintă trăsături ale eurocreditelor şi ale euroobligaţiilor cum sunt „eurobonurile” şi bile.

Armand Colin. Les marches d’actifs financiers internationaux. 147 . p. Paris. Siac. 1993.61 Vezi J. în Finances Internationales.

Care sunt operaţiunile ce se desfăşoară pe pieţele financiare internaţionale? 10. Care sunt căile de atragere a resurselor de piaţa eurovalutelor? 4. În vederea garantării investiţiilor internaţionale directe se pot încheia acorduri de protejare a investiţiilor prin care se asigură un tratament echitabil şi protecţia părţilor. acordarea unor înlesniri în amortizarea investiţiilor. Care sunt principalele metode de cotare ale titlurilor de pe pieţele financiare internaţionale? 9. eliminarea unor restricţii în repatrierea profitului şi a altor fluxuri valutare generate de investiţia străină. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. asigurarea dreptului de a decide asupra investiţiilor realizate pe teritoriul unui stat. suprimarea unor taxe asupra producţiei şi desfacerii produselor. Care sunt factorii ce au contribuit la apariţia şi evoluţia pieţei eurovalutelor? 3. În ce constă tehnica plasării obligaţiunilor pe pieţele financiare internaţionale? .acordarea de facilităţi vamale şi fiscale importurilor destinate investiţiilor străine de pe teritoriul unui stat. Prin ce se deosebeşte piaţă internaţională a acţiunilor? 11. Ce trăsături prezintă EUROVALUTELE? 2. Care sunt funcţiile burselor de valori? 7. Ce operaţii se derulează pe piaţă eurovalutelor? 5. Ce tendinţe se manifestă pe pieţele financiare internaţionale? 8. În ce constă sensul larg şi restrâns al pieţelor financiare? 6.

rezerve de valută. rezerve internaţionale. fond de asigurare a creditelor de export. TERMENI : Lichiditate internaţională. a formelor de exprimare a modului de utilizare a rezervelor internaţionale şi mecanismelor creditului internaţional TIMP DE ASIMILARE: 4 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 8. garantarea creditelor internaţionale. forfaiting. factoring. fond pentru bonificaţie de dobândă. credit de import. rezerva aur. credit comercial. Lichiditatea internaţională şi rezervele internaţionale Capitolul 9. credit de prefinanţare. EXIMBANK.MODUL V: Lichiditatea intrenaţională şi creditul internaţional OBIECTIV: Delimitarea sferei lichidităţii internaţionale. fond de garanţie pentru export. . Creditul internaţional.

L = i vi R Ab lichiditatea internaţională a unei ţări se reflectă prin raportul dintre rezervele internaţionale şi deficitul balanţei de plăţi externe (De). aurul. Lichiditatea internaţională are accepţiuni diferite în relaţiile economice 63 internaţionale . Li = R Mvi n lichiditatea internaţională se exprimă pe baza raportului dintre rezervele internaţionale şi angajamentele la vedere şi la termen ale băncii centrale (Ab). creditele acordate de organismele financiar-bancare internaţionale şi facilităţile temporare de credit pe bază de reciprocitate dintre băncile centrale. În sens larg.1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimare Lichiditatea exprimă capacitatea unui activ de a se transforma în expresie bănească şi de a deveni mijloc de plată. eficienţa şi competitivitatea produselor pe pieţele externe. Lichidităţile internaţionale cuprind activele susceptibile de a se transforma în mijloace de plată internaţionale. Lichiditatea internaţională reflectă nivelul de dezvoltare al economiei naţionale. Lichidităţile internaţionale îndeplinesc funcţiile de finanţare a deficitului balanţei de plăţi şi de protejare a 62 cursului de schimb al monedei . fiind denumită „lichiditate condiţionată”. L = i vi R De . Lichiditatea internaţională se exprimă prin anumiţi indicatori: lichiditatea internaţională (Li) se apreciază prin intermediul raportului dintre rezervele internaţionale (Rvi) şi masa monetară în circulaţie (Mn).CAPITOLUL 8. lichiditatea internaţională reflectă capacitatea de finanţare a deficitului balanţei de plăţi externe pe seama disponibilităţilor în valută şi alte active pe care le deţine autoritatea monetară (banca centrală) a unei ţări fiind cunoscută sub denumirea de „lichiditatea necondiţionată”. FORMAREA ŞI UTILIZAREA REZERVELOR INTERNAŢIONALE 8. facilităţile de credit şi resursele în valută ale băncilor şi persoanelor juridice şi fizice particulare. gradul de participare al ţării la schimburile internaţionale. În sens restrâns. în sfera lichidităţii internaţionale se încadrează rezervele valutare deţinute de banca centrală. lichiditatea internaţională exprimă capacitatea unei ţări de a acoperi angajamentele externe pe seama rezervelor valutare deţinute de banca centrală şi de particulari. În această accepţiune. În sfera lichidităţii internaţionale „necondiţionate” se cuprind rezervele valutare existente la banca centrală. rezerve aur.

32 Costin Kiriţescu. Hachette Superieure. Paris. 123 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Economie Monetaire Internationales. p.62 63 Jean Pierre Allegret. 1997. p. Relaţiile valutar financiare internaţionale. Bucureşti. 1978.

Rezervele internaţionale ale unei ţări se delimitează de alte mijloace de plată internaţionale prin următoarele: rezervele internaţionale se păstrează şi administrează de către autoritatea monetară (banca centrală) a unei ţări. iar ţările la care rezervele internaţionale acoperă valoarea importurilor pentru perioade mai scurte au greutăţi în asigurarea lichidităţii internaţionale. de alte obligaţii în valută.. În sfera rezervelor internaţionale se încadrează rezervele de valută. Drepturile Speciale de Tragere. În măsura în care o ţară îşi acoperă importurile pe o perioadă de peste 6 luni din rezervele internaţionale dispune de lichiditate internaţională. Euro. respectiv depunerile la banca centrală. de regimul de schimb al valutei. plasamentele în bonuri de tezaur. îl reprezintă cel dintre rezervele internaţionale şi valoarea importurilor (I). rezerva de aur şi poziţia ţării la Fondul Monetar Internaţional. ci de cerinţele de echilibrare a balanţelor de plăţi şi de susţinere a cursului de schimb. rezervele internaţionale contribuie la susţinerea cursului de schimb în anumite limite şi la protejarea monedei naţionale. Li = R Ivi m Lichiditatea internaţională se apreciază şi prin prisma perioadei de timp în care se pot acoperi importurile pe seama rezervelor internaţionale deţinute de banca centrală. deoarece mărimea lor nu mai depinde de masa banilor în circulaţie. Rezervele internaţionale se deosebesc de „acoperirea monetară” prin care erau garantate bancnotele emise de bancă.raportul cel mai sugestiv de exprimare a lichidităţii internaţionale a unei ţări. . obligaţiuni guvernamentale şi alte titluri. iar rezervele să reprezinte factorul de garanţie. rezervele internaţionale sunt destinate echilibrării balanţei de plăţi. excedentele din balanţele de plăţi se pot plasa temporar pentru a obţine resurse din valorificarea lor pe o perioadă de timp. de impactul unor factori interni şi externi şi de accesul pe pieţele valutare. Lichiditatea internaţională poate să se asigure prin acces pe pieţele internaţionale. 8.2 Rezervele internaţionale Rezervele internaţionale reflectă disponibilităţile în valută şi în alte active ce se păstrează şi administrează de către autoritatea monetară a unei ţări şi se folosesc pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe şi susţinerea cursului de schimb al monedei. convertibilă şi utilizată în tranzacţiile internaţionale. Valuta îndeplineşte funcţia de instrument de rezervă în măsura în care este stabilă. Cererea de valută de rezervă depinde de mărimea deficitelor balanţei de plăţi. şi în alte active. rezervele internaţionale asigură garantarea solvabilităţii ţării care solicită finanţarea externă în vederea acoperirii deficitului balanţei de plăţi. a) Rezervele de valută Rezervele de valută reprezintă sumele sub formă de creanţe asupra străinătăţii deţinute şi administrate de băncile centrale.

K2. în medicină (Cm) şi în industrie (Ci) care se corectează cu anumiţi factori (K1. 8 Vezi: Legea nr. de politica monetară şi bugetară a ţărilor emitente 64 şi de evoluţia tranzacţiilor pe pieţele valutare . 203/1998. Relations Monetaires Internationale. active externe sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări pe care le stabileşte Banca Naţională a României. Stocul de consum curent (Sco) se poate evalua pornind de la consumul din anul de bază în domeniul cercetării ştiinţifice (Cs). b) Drepturile Speciale de Tragere Drepturile Speciale de Tragere reprezintă active de rezervă emise de Fondul Monetar Internaţional şi repartizate ţărilor membre în vederea procurării unor sume în monedă convertibilă. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României în M. Stocul permanent de aur se cuantifică ţinând seama de influenţele unor factori deosebiţi cum sunt: consumul de grâu al ţării pe un an în caz de secetă (Cg). S co = C s ⋅ K 1 + Cm ⋅ K 2 + Ci ⋅ K 3 Stocul permanent de aur (Spa) sau intangibil reprezintă partea din rezerva de aur ce se păstrează în tezaurul băncii centrale şi se utilizează în situaţii deosebite. O parte din rezervele de valută se păstrează în cont la banca centrală în vederea echilibrării balanţei de plăţi. e) Utilizarea rezervelor internaţionale Rezerva aur se păstrează în tezaurul băncii centrale sau la Banca Reglementelor Internaţionale (depozitar extern). nr. Stocul de consum curent reflectă cantitatea de aur necesară în domeniul cercetării ştiinţifice. uşor negociabile pentru a asigura lichiditatea rezervelor. 1994. medicină. art. mărimea deficitului balanţei comerciale în cazul întreruperii relaţiilor comerciale şi valutare cu unele ţări (Ce). 8. S pa = (C g ⋅ Ne ⋅ 365) + C a + C e ⋅ 0.5 După modificarea statutului FMI din anul 1978 aurul îndeplineşte funcţia de mijloc de rezervă al băncilor centrale. Rezervele de valută sunt deţinute şi administrate de către băncile centrale. Paris.3 Rezervele internaţionale ale României Rezervele internaţionale ale României sunt alcătuite cumulativ sau selectiv din 65 următoarele componente : aurul deţinut în tezaur sau depozitat în străinătate. 64 65 Vezi: Colètte Nême. industrie şi producţie de bijuterii. K3) ce exercită influenţă de la un an la altul.. cerinţele pentru apărare naţională (Ca). Hachette Superieure. Of. c) Rezerva aur Rezerva aur este formată din două părţi şi anume: stocul de consum curent şi stocul permanent. iar o altă parte se plasează în obligaţiuni şi certificate de depozit cu dobândă. d) Disponibilităţile la Fondul Monetar Internaţional În sfera rezervelor internaţionale se pot include şi sumele care rezultă din depăşirea cotei de participare a unei ţări membre la FMI faţă de disponibilităţile în monedă naţională. Disponibilităţile în Drepturi Speciale de Tragere se reflectă în conturile administrate de către Departamentul Drepturilor Speciale de Tragere din cadrul FMI.Oferta de valută de rezervă este determinată de mărimea încasărilor din exporturi. iar în calitate de mijloc de plată se poate utiliza în situaţii deosebite în relaţiile economice internaţionale. de situaţia balanţei de plăţi. p. 31 . a răscumpărării sumelor în monedă naţională deţinute de alte ţări membre şi pentru achitarea dobânzilor şi comisioanelor către FMI.

orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă precum şi deţinerile de Drepturi Speciale de Tragere; cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor recunoscute pe plan internaţional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României; bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile, sau nu, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile de către Banca Naţională a României. În vederea administrării rezervelor internaţionale, Banca Naţională a României 66 este autorizată să efectueze următoarele operaţiuni : să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu lingouri şi monede de aur şi cu alte metale preţioase; să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valute; să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizaţii financiare guvernamentale; să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valori mobiliare emise sau garantate de către bănci centrale, instituţii financiare internaţionale, societăţi bancare şi nebancare; să deschidă şi să menţină conturi la bănci centrale, autorităţi monetare, societăţi bancare şi instituţii financiare internaţionale; să deschidă şi să menţine conturi, să efectueze operaţiuni de corespondent pentru instituţiile financiare internaţionale, bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi financiare şi bancare, organizaţii financiare interguvernamentale precum şi guverne străine şi agenţiile lor. Pornind de la componentele de administraredin statut a rezervelor şi ţinând seama de riscurile specifice activelor externe, Banca Naţională a României are misiunea să fundamenteze mărimea rezervelor internaţionale şi să monitorizeze utilizarea lor. Menţinerea rezervelor internaţionale la un nivel corespunzător tranzacţiilor externe ale statului, se urmăreşte de către Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor. În cazul în care rezervele internaţionale ale României se diminuează până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, Banca Naţională a României prezintă Parlamentului şi Guvernului un raport privind situaţia rezervelor internaţionale, cauzele care au determinat o asemenea evoluţie, precum şi propuneri de măsuri în vederea preîntâmpinării reducerii sau refacerii rezervelor internaţionale. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. 2. 3. 4. 5. 6. În ce constă sensul restrâns şi larg al lichidităţii internaţionale? Care sunt indicatorii de exprimare a lichidităţii internaţionale? Prin ce se delimitează rezervele internaţionale de alte sume în valută? Cum se definesc rezervele de valute şi ce se include în sfera lor? Din ce este formată rezerva aur? Care sunt componentele rezervelor internaţionale ale României?

66

Vezi Legea nr. 101/1998, art. 32

CAPITOLUL 9. CREDITUL INTERNAŢIONAL: TRĂSĂTURI, FORME, GARANŢII 9.1 Creditul internaţional, trăsături şi clasificare Creditul internaţional reprezintă un mecanism important de mobilizare a resurselor financiare necesare schimburilor internaţionale, cooperării şi dezvoltării economice a ţărilor. Extinderea schimburilor economice internaţionale, programele de dezvoltare economică şi progresul tehnic au determinat participarea însemnată a creditului în relaţiile economice internaţionale. După părţile la contractele de credit din relaţiile economice internaţionale se deosebesc: creditele guvernamentale ce se negociază între state, creditele bancare ce se contractează cu băncile, creditele comerciale ce se manifestă între exportatori şi importatori. Dacă ţinem seama, de durata pentru care se acordă, creditele internaţionale se grupează în credite pe termen scurt (12-18 luni), credite pe termen mediu (5-7 ani) şi credite pe termen lung. În funcţie de modul de acordare, creditele internaţionale se diferenţiază în credite furnizor ce se acordă de către exportator sub formă de livrări de mărfuri cumpărătorului străin şi credite cumpărător. Până la încasarea contravalorii mărfurilor exportatorii pot contracta credite bancare sau sconta efecte comerciale la bănci. Creditul cumpărător reprezintă un credit bancar ce se acordă de o bancă locală importatorului pentru a achita mărfurile exportatorului. După obiectul creditat se deosebesc creditele pentru operaţii de export-import, de maşini, utilaje, echipamente, materii prime, combustibil, bunuri de consum. Creditele internaţionale se acordă în funcţie de valoarea şi natura tranzacţiei comerciale, rentabilitate, bonitate, solvabilitate şi garanţii. Termenul de creditare depinde de obiectul creditat, de raportul dintre cererea şi oferta de pe piaţa creditului şi de alţi factori. Durata creditării ce cuprinde intervalul de timp din momentul acordării până la rambursare include o perioadă de graţie în cadrul căreia nu se efectuează rambursări de sume. Creditele internaţionale se pot acorda integral sau în tranşe, în funcţie de obiectul creditat, natura tranzacţiei şi alţi factori. Dobânda la creditele internaţionale depinde de taxa scontului şi de conjunctura de pe piaţa creditului. Dobânda (D) se calculează în funcţie de mărimea creditului (C), de rata dobânzii (Rd) şi de perioada de rambursare (Pm):
D= C ⋅ Rd ⋅ Pm 360 ⋅ 100

Creditele internaţionale se pot rambursa în rate egale, în rate crescătoare sau descrescătoare pe baza acordului părţilor la contractul de credit. 9.2 Formele creditului internaţional a) Creditele comerciale (creditele furnizor) Creditele de export denumite şi credite furnizor se caracterizează prin faptul că exprimă un raport de credit între furnizor şi importator. În baza relaţiei de credit comerciale, furnizorul acceptă ca importatorul să achite contravaloarea mărfurilor după

o anumită perioadă de timp de la primirea lor. Durata acestei perioade se negociază de

Riscurile necomerciale la care sunt supuşi exportatorii pe credit se referă la starea de război.către cele două părţi în funcţie de valoarea mărfii şi poate fi cuprinsă între câteva luni şi până la un număr de ani.creditele cumpărător Creditele de import sunt cunoscute sub denumirea de credite cumpărător ce se acordă de o bancă importatorului. a avansurilor destinate firmelor care sunt solvabile. 67 68 Vezi: Josette Peyrard. Pe seama creditelor de import se acoperă până la 85% din valoarea tranzacţiei comerciale internaţionale. refuzul nejustificat al cumpărătorului de a accepta plata produselor primite. Prin acordarea creditului de import. iar partea cuprinsă între 5-15% se suportă de importator sub formă de avans acordat exportatorului sau plată după primirea mărfurilor. Paris. Creditul furnizor presupune completarea capitalului circulant al exportatorului pe o perioadă de timp şi asumarea unor riscuri de natură comercială şi necomercială. Mărfurile importate se plătesc după primirea şi recepţionarea lor pe seama creditelor de import şi nu mai presupun includerea unor elemente suplimentare în preţ. b) Creditele de import. p. 102 . aplicarea unor restricţii la transferurile de sume în străinătate.loarea produselor importate. În sfera riscurilor de natură comercială preluate de exportatorul pe credit se încadrează insolvabilitatea cumpărătorului. Livrările de mărfuri pe credit îi permit exportatorului să cucerească şi să menţină pieţe de desfacere pentru mărfurile sale şi îi asigură avantaje la plată importatorului. Creditele de prefinanţare a exporturilor se acordă sub forma creditelor bancare directe. c) Credite de prefinanţare. Exportatorul încasează contravaloarea mărfurilor după livrarea lor şi prezentarea documentelor de expediţie. anularea unor autorizaţii de export sau import după expedierea mărfii de către furnizor. Bucureşti. Pe seama creditelor de prefinanţare se achiziţionează bunuri. Vuibert. 243 Vezi Mariana Negruş. Finanţarea schimburilor internaţionale. Creditele de import sunt cunoscute sub denumirea de credite financiare. avarierea sau distrugerea mărfurilor. confiscarea. expropierea. În SUA importatorii pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială de la EXIMBANK până la 30-35% din valoarea tranzacţiei iar diferenţa se poate obţine de 68 la băncile comerciale . 1992. p. 1995. datorită faptului că pe seama resurselor împrumutate de la bancă se achită contrava. credite pe termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung Creditele internaţionale se mai diferenţiază în credite de prefinanţare. schimbarea regimului politic. Gestion Financiere Internationale. pe o durată care depinde de situaţia ţării importatorului şi cu dobânzi 67 mai reduse . în cazul în care acesta nu dispune de resurse de finanţare corespunzătoare importurilor. neachitarea la termen a mărfurilor de către importator. a creditelor de mobilizare a creanţelor comerciale pe termen. Exporturile din ţările membre ale OCDE se creditează până la limita de 85% din valoarea lor. a creditelor destinate dezvoltării exporturilor. exportatorul nu mai este supus riscului. echipamente şi alte servicii necesare realizării producţiei pentru export. credite pe termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung. Creditele pe termen scurt îmbracă forma avansurilor acordate de bănci exportatorilor pe baza documentelor de export. deoarece încasează contravaloarea mărfurilor după livrare şi depunerea documentelor de decontare. Editura Humanitas. a creditelor în cont sub forma unui plafon şi a creditelor necesare fabricării şi pregătirii exporturilor de produse cu ciclu lung de fabricaţie.

riscuri monetare şi riscuri comerciale din operaţiuni de comerţ exterior ale firmelor belgiene. garantarea şi asigurarea tranzacţiilor comerciale ale companiilor private. riscurile din exproprierea activelor investite în străinătate precum şi fluxurile de plăţi oficiale. înfiinţarea de ipoteci şi gajuri. documentaţie tehnică şi alte facilităţi în vederea dezvoltării producţiei interne.3 Garantarea şi asigurarea creditelor internaţionale Datorită riscurilor ce se manifestă în relaţiile internaţionale se impune garantarea şi asigurarea creditelor de import şi export. Garanţiile reprezintă măsuri care întăresc siguranţa creditelor de export şi import ce se aplică. Prin intermediul creditului guvernamental ţara debitoare beneficiază de sume necesare dezvoltării economice. la contractele de leasing şi împotriva riscului valutar. Principalele documente ce reflectă relaţia de credit guvernamental sunt: acordul guvernamental de cooperare economică. Oficiul Naţional de Garanţie (L’Office National du Ducroire) din Belgia este o instituţie publică care are misiunea să acopere riscuri politice.d) Creditul guvernamental de cooperare economică internaţională Creditul guvernamental de cooperare economică se acordă pe baza unei înţelegeri între două state în vederea realizării unor acţiuni de cooperare economică internaţională pe termen lung. Societatea de asigurare Hermes din Germania (societate privată) ce funcţionează din anul 1949 acţionează în numele statului în prestarea serviciilor de asigurări la creditele de export.tate mixtă cu capital de stat şi particular din Franţa specializată în asigurarea creditelor de export şi garantarea operaţiunilor de comerţ exterior ale firmelor franceze. Garanţiile se pot acorda de către statul din care provine exportatorul prin instituţii specializate sau prin instituţii mandatate cum sunt: Compania Franceză de Asigurare a Creditelor de Export (Compagnie Française d’Assurance pour le Credit a l’Exportation) COFACE reprezintă o socie. Creditul guvernamental se garantează de către guvernul ţării importatoare şi se rambursează în produse acceptate de ţara creditoare. Institutul Naţional de Asigurări (Instituto Nazionale delle Assigurazioni) din Italia reprezintă o instituţie publică care oferă servicii de asigurare a creditelor de export. Departamentul pentru Garantarea Creditelor de Export (Export Credit Guarantee Departament) din cadrul Ministerului Comerţului al Marii Britanii creat în anul 1949 garantează riscurile de neachitare a creditelor pentru export. riscuri provenite din calamităţi naturale. Societatea Olandeză de Asigurare a Creditelor de Export acoperă riscurile comerciale pe termen scurt ce se pot manifesta în tranzacţiile comerciale internaţionale ale firmelor olandeze. să sporească eficienţa şi să-şi extindă desfacerile de produse pe diverse pieţe. convenţia de cooperare economică pe credit şi aranjamentul interbancar ce se încheie între băncile prevăzute în convenţia de cooperare economică pe credit. avalizarea tratelor. Banca de Export-Import (EXIMBANK) din SUA funcţionează în calitate de . Creditul guvernamental îi permite ţării creditoare să-şi utilizeze capacităţile de producţie. COFACE acţionează în numele statului în vederea asigurării riscurilor politice. 9. de licenţe. prin emiterea scrisorilor de garanţie bancară. naturale şi de transfer la toate tipurile de credite şi a riscurilor comerciale la creditele cu durată mai mare de trei ani. Garanţiile se solicită de creditor şi se suportă de către debitor. Oficiul Naţional de Garanţie reasigură riscurile comerciale preluate de societatea privată Compania Belgiană de Asigurare a Creditului (La Compagnie Belge d’Assurance de Credit).

agent al statului în vederea asigurării şi reasigurării riscurilor din tranzacţiile comerciale .

garantare.internaţionale. Techniques Financieres Internationales. mijloceşte schimbul de informaţii asupra mecanismelor tehnice de asigurare a creditelor de export. Paris. Economica. a garantării şi refinanţării creditelor pentru export acordate de băncile americane. Nr. 293/1992 privind aprobarea atribuţiilor. Banca de Export-Import (EXIMBANK) din SUA. Of. Uniunea Internaţională a Societăţilor de Asigurare a Creditelor de Export (Uniunea de la Berna) reprezintă o asociaţie privată de drept elveţian creată în anul 1934 de către Societatea franceză de asigurare şi încurajare a creditului. elaborează principiile şi regulile de acordare şi urmărire a evoluţiei garanţiilor. în M. Departamentul pentru Asigurări de Export din cadrul Ministerului Comerţului Internaţional din Japonia răspunde de serviciile de asigurare a creditelor de export ale firmelor japoneze. asigurare şi reasigurare a creditelor de comerţ exterior. de o societate de asigurări 69 italiană şi o societate de asigurări spaniolă care acţionează în următoarele direcţii : facilitează cooperarea instituţiilor şi a societăţilor membre în domeniul garantării creditelor de export. Banca japoneză pentru export-import (Export-Import Bank of Japan) creditează exporturile firmelor japoneze pe seama fondurilor oferite de guvern şi din împrumuturi în valută. p. 139/1992 din 22 iunie 1992 .4 Organisme de acordare şi garantare a creditelor de export în România A. a dobânzilor la creditele pentru export şi a condiţiilor garantării 70 creditelor de export . asigurare şi reasigurare a creditelor de export în numele şi în contul statului. 1993. Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior examinează şi aprobă următoarele operaţiuni: operaţiunile individuale de finanţare. 394 HGR nr. garanţii precum şi alte instrumente specifice de promovare a exporturilor. bonificaţii de dobândă la creditele acordate de Banca de Export-Import pentru exporturi. proceduri speciale de refinanţare. colaborează cu Asociaţia Asigurării Creditelor Externe (Foreign Credit Insurance Association) ce grupează societăţi de asigurări private în acoperirea riscurilor comerciale şi politice ce rezultă din creditele pe termen scurt şi creditele pe termen mediu (5 ani). Comitetul Tehnic al Asigurării Creditelor din cadrul Uniunii Europene reuneşte reprezentanţii organismelor care acţionează în numele statului în gestionarea garanţiilor de export. bonificaţii. 69 70 Vezi: Yves Simon. limite maxime de expunere ale Băncii de Export-Import a României. 9. de Departamentul Garantării Creditelor de Export din Anglia. Garanţiile statului oferite prin intermediul instituţiilor publice sau prin societăţi private se completează cu asigurarea creditelor comerciale de către exportator pentru riscurile comerciale la creditele pe termen scurt şi mijlociu care depăşesc o anumită valoare prin intermediul unei societăţi de asigurare. dobânzi. mecanisme de stimulare a activităţii de comerţ exterior cum sunt: credite. urmăreşte armonizarea politicilor în domeniul asigurării creditelor de export şi a investiţiilor. competenţelor şi a modului de funcţionare a Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior precum şi a convenţiilor cadru pentru derularea activităţii de finanţare şi asigurare a creditelor de comerţ exterior. Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior a fost creat în anul 1992 în vederea sprijinirii dezvoltării comerţului exterior şi a promovării exporturilor prin analiza şi aprobarea în numele şi contul statului a operaţiilor de finanţare. în activitatea de garantare. propune soluţii şi urmăreşte politica de credit faţă de ţările în curs de dezvoltare.

Finanţarea, garantarea, asigurarea şi reasigurarea creditelor în numele şi în contul statului se realizează până la limita de cel mult 85% din valoarea creditelor de import-export şi pe termene diferite în funcţie de natura obiectelor creditate. Riscurile de la contractele de export ce se acoperă prin operaţiunile de garantare cuprind: riscurile politice reprezentate de întârzierile în transferul resurselor din ţara cumpărătorului în perioade mai mari de 180 zile, ca urmare a unui moratoriu general privind datoria externă, de acţiuni ale guvernelor străine ce împiedică îndeplinirea prevederilor contractuale, şi întârzieri în transferul resurselor valutare, război, război civil şi alte evenimente din afara României care împiedică îndeplinirea contractelor de export, retragerea sau reînnoirea licenţei de export, aplicarea unor restricţii, pierderile rezultate din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara cumpărătorului; riscurile comerciale; riscurile naturale reprezentate de catastrofe naturale în ţara cumpărătorului care determină neîndeplinirea contractelor de export. B. Banca de Export-Import a României (EXIMBANK SA) Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) s-a înfiinţat în anul 1992 în vederea susţinerii dezvoltării exporturilor româneşti prin operaţiunile realizate în nume propriu şi în calitate de agent al statului. Banca de Export-Import a României, (EXIMBANK SA) este o instituţie specializată prin care se derulează activităţi de susţinere a comerţului exterior cu 71 ajutorul instrumentelor financiar-bancare şi de asigurări specifice . 72 a) Obiectivele generale ale EXIMBANK SA finanţarea producţiei de bunuri şi servicii destinate exportului, precum şi a operaţiunilor de comerţ exterior prin acordarea de credite în lei şi în valută din surse interne şi externe; garantarea creditelor în lei şi în valută pentru producţia de export, pentru exportul şi importul de bunuri şi servicii sau investiţii în obiective destinate producţiei de bunuri şi servicii de export; efectuarea operaţiunilor de refinanţare a băncilor pentru finanţarea exportatorilor români; administrarea şi derularea de credite interne destinate sprijinirii producţiei de bunuri şi servicii pentru export şi a exportului precum şi a operaţiunilor aprobate de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, în vederea sprijinirii investiţiilor, stimulării întreprinderilor mici şi mijlocii, restructurării şi modernizării societăţilor comerciale, dezvoltării infrastructurii şi a altor utilităţi de interes public; efectuarea altor operaţiuni bancare; asigurarea şi reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri şi servicii pentru export; efectuarea altor operaţiuni specifice de asigurare şi reasigurare de credite, garanţii şi investiţii; încheierea de acorduri şi convenţii necesare pentru propria activitate cu organizaţii similare din ţară şi străinătate;

71

Vezi: Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export- Import a României, EXIMBANK SA şi instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior, în M. Of. P. I, nr. 250/ 2000, art. 1 72 Legea nr. 96/2000, art. 2

evaluarea în calitate de consultant financiar şi bancar a riscurilor comerciale şi de ţară; acordarea asistenţei pentru expertizări tehnice şi efectuarea operaţiilor bancare de punere în aplicare a diferitelor proiecte de investiţii; colectarea, prelucrarea, stocarea şi furnizarea informaţiilor specifice de credit; efectuarea unor operaţiuni de sprijinire a producţiei de bunuri şi servicii destinate exportului şi comerţului exterior. b) Activitatea EXIMBANK SA în numele şi în contul statului EXIMBANK SA desfăşoară în limita competenţelor aprobate de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior următoarele 73 operaţiuni în contul sau cu garanţia statului : emite garanţii de export; acordă bonificaţii de dobândă; realizează finanţări şi refinanţări; realizează asigurări şi reasigurări de credite şi investiţii; În vederea sprijinirii exporturilor româneşti în numele şi în contul statului 74 EXIMBANK SA formează următoarele fonduri : fondul pentru garanţii de export; fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu şi lung, a garanţiilor de export şi a investiţiilor române în străinătate; fondul pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă; fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor obţinute în vederea realizării de bunuri şi servicii destinate exportului. Fondurile menţionate cu excepţia fondului pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă se formează din: sumele alocate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 96/ 2000 în scopul sprijinirii exporturilor şi disponibile; sumele prevăzute anual în bugetul de stat cu această destinaţie; sumele prelevate în limita unei cote de 25% din creanţele externe recuperate de stat efectiv de la ţările debitoare; sumele nete care provin din primele de asigurare; sumele recuperate din asigurarea creditelor; sumele recuperate de la persoana juridică garantată; dobânda încasată din fructificarea sumelor disponibile ale fondurilor; Fondul pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă se alimentează de la bugetul de stat pe baza sumelor alocate anual în funcţie de strategia Guvernului de sprijinire a comerţului exterior. Fondurile destinate sprijinirii exporturilor româneşti cu excepţia fondului pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă se pot angaja în limita maximă de expunere stabilită de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. Fondul pentru garanţii de export se utilizează pentru plata garanţiilor de parti- cipare la licitaţii internaţionale, a garanţiilor de restituire a avansului şi a altor plăţi progresive încasate de la beneficiarii externi în contul contractelor de export, a garanţiilor pentru buna executare a contractelor externe, a garanţiilor pentru restituirea contravalorii echipamentelor şi materialelor puse la dispoziţie contractual de beneficiarul extern şi a altor garanţii de export stabilite prin contracte externe. Fondurile pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export şi pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri şi servicii pentru export acoperă angajamentele asumate pe riscul statului de EXIMBANK care se referă la asigurări şi reasigurări de credite pentru export pe termen scurt, mediu şi lung împotriva riscurilor comerciale şi de ţară neasigurabile pe piaţa privată, asigurări de garanţii de export împotriva riscurilor de executare nejustificată precum şi de investiţii româneşti în străinătate împotriva riscurilor comerciale şi de ţară, alte operaţiuni de asigurare, coasigurare şi reasigurare de credite împotriva riscurilor de neplată neasigurabile pe piaţa privată. Fondul pentru acordarea bonificaţiilor de dobândă este destinat realizării de obiective complexe şi a producţiei cu ciclu lung de fabricaţie destinate exportului
73 74

Legea nr. 96/2000, art. 8 Legea nr. 96/2000, art. 9

precum şi pentru alte exporturi, pentru plata trimestrială, semestrială sau anuală a unor dobânzi efectiv plătite de societăţile comerciale la creditele în lei angajate de la bănci aferente producţiei de bunuri şi servicii destinate exportului potrivit procedurilor aprobate de Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. Fondurile pentru sprijinirea exporturilor româneşti se administrează de către EXIMBANK SA pentru care se percep comisioane aprobate de Comitetul Interminis- terial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. EXIMBANK SA examinează şi avizează, în vederea prezentării Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, solicitările de garanţii pentru importurile de tehnologie, maşini şi utilaje destinate dezvoltării, modernizării, retehnologizării precum şi creării unor noi capacităţi de producţie şi servicii destinate exportului. Garanţia statului se emite de Ministerul Finanţelor şi se preia în evidenţă la datoria publică. EXIMBANK SA poate să asigure şi reasigure împotriva riscurilor comerciale şi de ţară creditele de export pe termen scurt, mediu şi lung, investiţiile româneşti în străinătate, creditele obţinute în vederea realizării de bunuri şi servicii destinate exportului. Asigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu şi lung şi asigurarea investiţiilor se realizează în cadrul unor plafoane valorice stabilite de EXIMBANK SA pe ţări în funcţie de politica Guvernului de sprijinire a exporturilor şi a investiţiilor. EXIMBANK SA analizează şi avizează documentaţiile referitoare la exceptarea de la plată anticipată sau de la garantarea plăţii taxelor vamale, a comisionului vamal şi a taxei pe valoare adăugată pentru importurile de completare aferente exporturilor complexe sau producţiei de export cu ciclu lung de fabricaţie pe care le prezintă spre soluţionare Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. 75 c) Activitatea EXIMBANK S.A. în nume şi cont propriu EXIMBANK S.A. efectuează operaţiuni de bancă în conformitate cu regle- mentările legislaţiei bancare, asigură şi reasigură credite de export pe termen scurt, mediu şi lung împotriva riscurilor comerciale şi de ţară, poate să realizeze alte operaţiuni de asigurare şi reasigurare de credite pe baza normelor proprii aprobate de consiliul de administraţie. 9.5 Forfaitingul şi factoringul Forfetarea reprezintă o operaţiune de vânzare-cumpărare a unor creanţe (materializate în titluri de credit) în cadrul căreia cumpărătorul (forfetor) renunţă la acţiunea în regres asupra creditorului anterior. Vânzătorul titlului de credit răspunde pentru legalitatea creanţelor iar riscurile economice şi le asumă forfetorul. Forfetarea constituie un produs bancar complex prin care o bancă finanţează pe termen mediu, respectiv plăteşte în avans creanţe scadente în viitor obţinute din exporturi fără drept de regres împotriva acestora. Mecanismul de finanţare a exporturilor prin forfetare funcţionează astfel: exportatorul tratează cu forfetorul în perioada negocierii contractului asupra valorii şi valutei în care se exprimă contractul, valorii creditului ce urmează să se sconteze, condiţiile de plată, garanţiile, avalizarea, natura mărfii, termenul de livrare (1); forfetatorul stabileşte în funcţie de elementele prezentate de exportator nivelul discontului şi comisionul de angajament (2); exportatorul livrează mărfurile conform contractului comercial către cumpărătorul străin (3);

75

Legea nr. 96/2000, art. 15, 16

exportatorul prezintă forfetatorului spre scontare cambii trase în cadrul contractului şi încasează suma în documente mai puţin taxa scontului şi comisionul (4); importatorul achită cambiile la scadenţă către forfetor (5). Suma pe care o plăteşte vânzătorul forfetorului denumită costul forfetării depinde de dobânzile de pe piaţa eurovalutelor, de perioada de la achitarea efectelor de comerţ şi până la scadenţă lor, de marja pentru acoperirea riscurilor pe care şi le asumă forfetorul şi de cheltuielile de natură administrativă.

Fig. 9.1 Mecanismul operaţiunii de forfaiting Operaţiunile de forfetare se realizează de către exportatorii care livrează mărfuri pe credit din contractele comerciale internaţionale în vederea încasării contravalorii mărfurilor exportate înainte de scadenţă. Suma ce se încasează pentru titluri de credit vândute unor instituţii financiarbancare specializate în operaţiuni de forfetare depinde de durata creditului, de valuta în care se exprimă cambiile, de bonitatea debitorului şi de avalizarea sau garantarea cambiei. Factoringul Operaţiunea de factoring se caracterizează prin faptul că are la bază un contract comercial prin care o parte denumită factor se angajează ca în schimbul unui comision să realizeze creanţele sub formă de facturi pe care exportatorul denumit aderent se obligă să i le transmită şi să accepte subrogarea factorului în toate drepturile asupra debitorilor (cumpărători de mărfuri). Operaţiunea de factoring îi permite aderentului să încaseze facturile de la un singur partener, îi garantează plăţile de către factor şi evită cheltuielile de contabilizare şi de urmărire a obligaţiilor clienţilor. Mecanismul de finanţare prin factoring se derulează astfel: exportatorul tratează cu factorul asupra operaţiei de factoring (1); exportatorul livrează mărfurile cumpărătorului conform contractului comercial şi notifică importatorului subrogarea factorului în drepturile aderentului pentru ca acesta să plătească către factor (notificarea se face pe factură comercială); (2) producătorul de mărfuri pentru export sau furnizorul de servicii în baza contractului încheiat cu factorul îi remite facturile (3); factorul plăteşte aderentului mai puţin comisionul, fie imediat (deci înainte de scadenţă) fie la data scadenţei, dacă s-a prevăzut în contract această clauză (4); importatorul achită contravaloarea mărfurilor primite către factor (5).

Factoringul asigură finanţarea pe termen scurt fără solicitarea de garanţii reale. maşini. să prezinte garanţii materiale personale şi morale precum şi documentaţii şi acte din care să rezulte că desfăşoară activitatea în condiţiile legii şi în conformitate cu statutul de funcţionare. duratei. documentaţie de constituire legală a societăţii. situaţia fluxului de numerar în lei şi în valută la creditele pe termen mijlociu şi lung. utilaje. instalaţii complexe. aplicarea unei metode moderne de gestiune şi contabilitate şi realizarea unor studii de piaţă. situaţia creditelor angajate de la alte bănci. dobândă. comisioane. retehnologizare din care să rezulte efectul importului în cauză şi sursele de rambursare a creditului. Deciziile de creditare în valută presupun analiza bonităţii clientului. se pot efectua unele servicii pentru aderenţi cum sunt selecţionarea clienţilor. FACTORING reprezintă un produs bancar complex destinat agenţilor economici care urmează să încaseze valută din exportul de mărfuri şi prestări de servicii. dobânzilor. să îndeplinească condiţiile de bonitate. 9. să desfăşoare operaţii care să asigure realizarea surselor de rambursare. servicii. 9. garanţii. să posede capital social corespunzător pentru desfăşurarea activităţii.6 Creditele în valută acordate de băncile comerciale din România Băncile din România pot acorda credite în valută persoanelor juridice rezidente pentru importurile de materii prime. simplificarea decontărilor.Fig. protecţia împotriva unor riscuri din relaţiile economice internaţionale. să accepte clauzele negociate înscrise în convenţiile de credit cu privire la mărimea creditului. În scopul acordării creditelor în valută. În vederea obţinerii creditelor în valută de către persoane juridice se solicită îndeplinirea următoarelor condiţii: să fie înscrise la Registrul Comerţului. extrasul de cont privind conturile deschise la alte bănci. îmbunătăţirea lichidităţii societăţii comerciale. obiectul creditului. garanţiilor. termene de rambursare. a garanţiilor acoperitoare. materiale. reducerea costurilor tranzacţiilor. proiectul contractului comercial pentru care se solicită credite. consultanţa în privinţa contractelor externe şi a evaluării partenerilor din schimburile economice internaţionale. situaţia . a surselor de rambursare a creditelor. studiul de fezabilitate asupra investiţiei pentru modernizare. raportul explicativ la bilanţul contabil. să asigure confidenţialitatea operaţiunilor derulate cu banca din punct de vedere ale creditului. planul de trezorerie la creditele pe termen scurt. bunuri de consum. mijloace de transport.2 Mecanismul operaţiunii de factoring Prin intermediul operaţiunilor de factoring se accelerează finanţarea exporturilor. agenţii economici depun o documentaţie formată din următoarele elemente: cerere de credit.

import. 2. gaj asupra unor bunuri mobile. 3. dacă soldul zilnic al angajamentelor nu depăşeşte mărimea linei de credit aprobate. f. Credite de forfetare sunt operaţiunile prin care un client vinde băncii creanţele în valută faţă de un cumpărător în vederea recuperării sumelor înainte de scadenţă în schimbul unei taxe de forfetare. În vederea obţinerii creditelor pentru asemenea destinaţii se solicită următoarele documente: bilanţul contabil. mijloace de transport şi a altor bunuri în vederea închirierii lor pe o anumită perioadă. oferte pentru bunurile ce urmează a fi achiziţionate. utilaje. Credite pentru activitatea leasing sunt acordate în vederea achiziţionării de maşini. Garanţiile depind de natura creditului. fără să se solicite garanţii. deoarece banca îşi asumă obligaţiile de urmărire şi încasare a facturilor. studiul de piaţă. e. Creditele în valută pe termen mediu şi lung sunt destinate să asigure modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie. fluxul de încasări şi plăţi pentru perioada de creditare. h. după termene. export pe o perioadă de maximum 12 luni. b. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. Creditele în valută pentru investiţii se acordă de bănci pentru realizarea de noi obiective de investiţii sau capacităţi de producţie. Prin creditul de factoring se asigură o finanţare în termen scurt. tehnică de calcul. Creditele pentru export se pot acorda de către bănci pe baza contractelor externe pentru livrări de produse de export însoţite de modalităţi de plată asiguratorii. extinderea. Creditul se acordă în funcţie de valoarea proiectelor de investiţii până la o anumită limită (60-75%). c. graficul de realizare a investiţiei. asigurarea utilităţilor necesare funcţionării capacităţilor de producţie. contractele societăţii comerciale. 4. utilaje. după modul de acordare şi după obiect? Prin ce se deosebesc creditele comerciale de export? Care sunt trăsăturile creditelor de import – credite cumpărător? Care sunt principalele instituţii de garantare a creditelor de export în ţările dezvoltate? .contractelor de desfacere a produselor la intern şi extern. specificul activităţii şi se pot constitui din ipotecă asupra bunurilor imobile proprietatea solicitantului. utilaje. studiul de fezabilitate sau planul de afaceri. d. Perioada de creditare depinde de dimensiunea şi complexitatea proiectului. bugetul de venituri şi cheltuieli. Credite de factoring prin care firmele care efectuează exporturi pot negocia cu băncile care sunt membre ale organizaţiilor de factoring pentru a prelua facturile şi a achita contravaloarea în mărime de până la 80% din suma de încasat. producţie şi desfacere. scrisori de garanţie bancară. a. achiziţionarea de maşini. Cum se clasifică creditele internaţionale după părţile care le perfecteză. retehnologizarea proceselor de fabricaţie. mijloace de transport. Creditele în valută pe termen scurt se acordă pentru finanţarea activităţii de aprovizionare. instalaţii tehnologice şi mijloace de transport. cesionarea drepturilor de încasări. modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor existente. procurarea de maşini. contul de profit şi pierderi. cumpărarea de alte active. g. Liniile de credit sunt menite să completeze capitalul agenţilor economici care derulează operaţii de comerţ exterior prin intermediul cărora se efectuează trageri şi rambursări pe durata de valabilitate. garanţii reale şi personale.

Care sunt obiectivele generale ale EXIMBANK? 8. Ce atribuţiuni revin Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior? 6. Ce fonduri se formează de către EXIMBANK în vederea sprijinirii exporturilor? 9. Prin ce se deosebeşte operaţiunea de FORFAITING? 10. Ce riscuri la contractele de export se acoperă prin operaţiunile de garantare? 7. Prin ce se caracterizează FACTORING-ul? 11. Care sunt principalele credite în valută acordate de băncile comerciale din România? .5.

ordin de plată. Modalităţi de plată internaţionale. banca avizatoare. TERMENI : Plăţi internaţionale. scrisoare de garanţie bancară. SWIFT. banca confirmatoare. bancă emitentă. TIMP DE ASIMILARE: 6 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 10. MONEY GRAM. acreditiv. incasso documentar.MODUL VI: Modalităţi de plată internaţionale. Western Union. Target. OBIECTIV: Cunoaşterea principalelor mecanisme de plată din relaţiile economice internaţionale. .

Plăţile comerciale reflectă operaţiunile de stingere a obligaţiilor băneşti internaţionale provenite din exporturi. garanţii şi de alte elemente. în plăţi efective. Plăţile efective se deosebesc prin faptul că se realizează după livrarea mărfurilor şi prestarea serviciilor prin transferul sumelor corespunzătoare în valută. Participanţii la negocierile din tranzacţiile internaţionale evaluează influenţa pe care o exercită modalităţile şi instrumentele de plată. Plăţile convenţionale se referă la lichidarea obligaţiilor în valută din acordurile comerciale şi de plăţi încheiate la nivel guvernamental. Plăţile neconvenţionale cuprind raporturile de lichidare a obligaţiilor în valută din contractele comerciale internaţionale. într-un cadru convenţional solemn având la bază texte oficiale scrise şi opozabile ale părţilor semnatare. MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNAŢIONALE 10. cheltuielile de deplasare în străinătate. modul de înregistrare a sumelor în conturi şi comisioanele ce se percep pentru serviciile de decontare. plăţi ce se derulează după o anumită perioadă de timp de la livrarea mărfurilor şi plăţi şi prin compensaţie. în plăţi comerciale şi plăţi necomerciale. În sfera plăţilor necomerciale se includ plăţile în valută privind reprezentanţele diplomatice. fie pe baza contractului de vânzare cumpărare de mărfuri şi servicii. sau pe baza unor convenţii sau aranjamente semnate de ministrul comerţului exterior sau de alte organe centrale sau între băncile centrale. transfer de tehnologii. Plăţile internaţionale se efectuează prin intermediul băncilor care păstrează şi virează sumele în valută corespunzătoare pentru stingerea obligaţiilor de plată din contractele comerciale internaţionale. . cupoanele. asigurare. Plăţile internaţionale se pot efectua fie. semnate de reprezentanţii împuterniciţi ai guvernelor respective. Operaţiunile interbancare se realizează prin intermediul conturilor deschise de fiecare bancă pentru corespondenţii din străinătate care evidenţiază încasările şi plăţile în valută. mecanisme de realizare a plăţilor. din acoperirea cheltuielilor de transport. băncile încheie convenţii de corespondent prin care stabilesc conturile deschise reciproc. Plăţile internaţionale se grupează după natura actelor şi faptelor pe care le deservesc. recepţie. plăţile privind dobânzile.CAPITOLUL 10. Plăţile internaţionale se grupează după modul în care se realizează.rea contravalorii mărfurilor într-un timp mai scurt şi ţinând seama de comisioane. anuităţile şi dividendele. Plăţile ce se efectuează după trecerea unei anumite perioade de timp de la livrarea mărfurilor sunt determinate de raportul de credit comercial dintre exportator şi cumpărătorul străin. Din această cauză se impune alegerea modalităţilor şi instrumentelor de plată şi utilizarea lor pentru a asigura încasa. importuri.1 Sfera şi gruparea plăţilor internaţionale Plăţile internaţionale cuprind operaţiunile de stingere a obligaţiilor din contractele comerciale externe prin virarea sumelor corespunzătoare în valută în conturile deschise la bănci. Plăţile prin compensaţie se individualizează prin faptul că nu mai realizează transfer bănesc. Plăţile internaţionale au un rol important în stimularea schimburilor comerciale şi în promovarea acţiunilor de cooperare internaţională. În vederea efectuării plăţilor internaţionale.

de orice lipsă de conformitate care există în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător chiar dacă această lipsă nu apare decât ulterior. 54/19.1991 pentru aderarea României la Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri în M. În cazul în care vânzătorul este ţinut să remită documentele care se referă la mărfuri. Daunele interese pentru contravenţia săvârşită de o parte la contract pot fi reprezentate de pierderea suferită şi câştigul nerealizat de cealaltă parte din cauza neîndeplinirii unei obligaţii. Vânzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate. b) Obligaţiile cumpărătorului Cumpărătorul se obligă să plătească preţul şi să preia mărfurile predate în condiţiile prevăzute în contract.03. obligaţia de plată curge din momentul în care conform contractului. Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul include şi angajamentul de a lua toate măsurile şi de a îndeplini formalităţile care să permită plata preţului conform prevederilor din contract şi din alte reglementări. Cumpărătorul nu este ţinut de plata preţului înainte de a fi avut posibilitatea să examineze mărfurile în afară de cazul în care modalităţile de predare sau de plată pe care le-au convenit părţile nu-i lasă această posibilitate.nr. a) Obligaţiile vânzătorului Vânzătorul se obligă în condiţiile prevăzute de contract şi de convenţie să predea mărfurile. să transfere proprietatea acestora şi dacă este cazul să remită documentele referitoare la marfă. Vânzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar de durată rezonabilă pentru îndeplinirea obligaţiilor sale. Of. fără a fi necesară o cerere sau o altă formalitate din partea vânzătorului. În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor. calculate din ziua plăţii. În principiu. 76 Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri şi Legea nr. nici cheltuieli nerezonabile. cu condiţia ca exerciţiul acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente. el trebuie să exercite această obligaţie la momentul. În cazul în care cumpărătorul nu este ţinut să plătească într-un alt moment deter.În conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri. mărfurile sau documentele. în conformitate cu contractul. vânzătorul poate face expedierea sub condiţia ca acestea sau documentele lor reprezentative să nu fie remise cumpărătorului decât contra plăţii preţului. Vânzătorul este răspunzător.03. Cumpărătorul trebuie să plătească preţul la data stabilită prin contract sau care rezultă din contract.91 . În situaţia remiterii anticipate vânzătorul păstrează până la momentul prevăzut pentru remitere dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor. în locul şi în forma prevăzută în contract. vânzătorul suportă orice sporire a cheltuielilor accesorii plăţii care rezultă din schimbarea domiciliului său după încheierea contractului.minat. sau orice altă sumă cealaltă parte are dreptul la dobânzi asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor interese pe care ar fi îndreptăţită să le ceară. calitate şi tip corespund cu cele prevăzute în contract şi al cărui ambalaj sau condiţionare corespund celui prevăzut în contract. Dacă o parte nu plăteşte preţul. vânzătorul îi pune la dispoziţie. părţile la contract au unele obligaţii în efectuarea 76 plăţilor. Dacă vânzătorul este ţinut să restituie preţul el trebuie să plătească dobânzi asupra valorii preţului.24/06.

2 Acreditivul documentar 10. să le restituie integral sau parţial într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit şi când totuşi a declarat contractul rezolvit şi a cerut vânzătorului predarea mărfii de înlocuire. Termenul de prescripţie poate fi prelungit când creditorul obţine acest lucru sau dacă debitorul îşi recunoaşte în scris obligaţia de plată. să plătească. dacă părţile au convenit să supună diferendul lor arbitrajului.Cumpărătorul poate datora vânzătorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din mărfuri sau dintr-o parte a acestora. Modalităţile de plată cuprind mecanismele şi tehnicile bancare prin intermediul cărora importatorii virează sumele în valută corespunzătoare mărfurilor primite sau serviciilor prestate către exportatori. 500. Termenul de prescripţie în materie de vânzare internaţională este de 4 ani şi curge de la data la care acţiunea poate fi executată.03.1992 art. Mecanismul de derulare a plăţilor prin acreditivul documentar este reglementat prin broşura „Reguli şi uzanţe uni.ţional din Paris şi difuzată sub numele de Publicaţia nr. banca emitentă reprezentată de o bancă comercială care se angajează faţă de importator să plătească în anumite condiţii exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate conform contractului. Termenul de prescripţie arată condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unui vânzător născute dintr-un contract de vânzare internaţională de bunuri mobile corporale sau o convenţie referitoare la o contravenţie la acest contract. p. 77 Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri încheiată la 14 iunie 1974 la New York şi Protocolul de modificare a convenţiei încheiat la Viena la 11 aprilie 1980 în M. beneficiarul acreditivului respectiv societatea comercială ce livrează mărfurile la export. rezilierea ori nulitatea sa. banca confirmatoare care adaugă angajamentul propriu la cel al băncii emitente cu privire la plata mărfurilor din contractul comercial internaţional.forme cu privire la acreditivele documentare" elaborată de Camera de Comerţ Interna. să accepte sau negocieze efecte de comerţ pe baza documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor conform contractului comercial internaţional.Of. nu mai pot fi exercitate ca urmare a expirării 77 unui interval de timp . banca negociatoare poate fi o altă bancă decât cea emitentă ce este autorizată să primească documentele privind mărfurile livrate de la exportator şi să le achite. dacă creditorul îndeplineşte orice act care este considerat introductiv al unei proceduri judiciare împotriva debitorului sau. sau la ordinul acestuia. dacă trebuie să restituie integral sau în parte mărfurile. când este în imposibilitate să restituie mărfurile integral ori parţial. Participanţii la decontarea prin acreditiv documentar sunt: ordonatorul.1 Definirea şi funcţiile acreditivului documentar Acreditivul documentar reflectă un angajament scris prin care o bancă se obligă să efectueze plata în favoarea unui terţ. banca avizatoare ce se angajează să anunţe exportatorul asupra deschiderii unui acreditiv documentar. sau. 10. 2 . I nr. Termenul de prescripţie poate înceta să curgă.2. banca trasă este acea banca asupra căreia au fost trase cambii pe care le va achita la scadenţă. respectiv importatorul care cere unei bănci să se angajeze în efectuarea plăţii. 46/20. sau.

beneficiarul nu se poate prevala de relaţiile contractuale existente intre bănci sau între ordonator şi banca emitentă. A doua funcţie a acreditivului documentar constă în facilitatea oferită exportatorului de a primi un credit de la banca locală pe baza unui acreditiv irevocabil deschis pe numele său. art. 445 Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivele documentare. Esenţa unei scrisori de credit constă 78 în promisiunea unei bănci emitente de a plăti în schimbul unor documente specifice. care îi permite cumpărarea sau pregătirea mărfurilor destinate exportului. Acreditivul documentar reprezintă un mecanism de siguranţă deoarece îi garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate. acreditivul documentar se acoperă în momentul deschiderii prin rezervarea sumei într-un cont bancar la banca emitentă. prin garantarea plăţii de către importatori. sau să accepte şi să plătească efecte de comerţ trase de către beneficiar. iar importatorului îi oferă certitudinea efectuării plăţii pe măsura îndeplinirii prevederilor din contractul comercial internaţional.a. 78 79 David Eiteman. Denumirea acestei modalităţi de plată se explică prin faptul că banca este acreditată de către client să efectueze plata pe baza documentelor care dovedesc livrarea mărfurilor conform contractului internaţional. chiar dacă în acreditiv se includ referiri la contracte. sau autorizează o altă bancă să efectueze plata. să plătească trate. să accepte. părţile interesate iau în considerare documentele şi nu mărfurile. ş. 79 Din definirea acreditivului documentar rezultă următoarele trăsături : acreditivul documentar reprezintă o tranzacţie separată de vânzări sau alte contracte pe care se bazează. Acreditivul documentar sau scrisoarea de credit stand-by reprezintă după Regulile şi uzanţele uniforme ale Camerei de Comerţ Internaţional din Paris „orice angajament. serviciile sau alte prestaţii la care se referă documentele. angajamentul unei bănci să plătească. Independenţa acestui mecanism de plată rezultă din faptul că obligaţiile băncilor participante la decontarea prin credit documentar provin din clauzele înscrise în acreditiv şi nu din tranzacţia comercială.Acreditivul documentar exprimă un angajament ferm al băncilor la efectuarea plăţilor independent de contractul comercial internaţional. Denumirea de acreditiv documentar se mai justifică prin faptul că băncile pot acorda credite participanţilor la schimburile internaţionale care au prevăzut acest mecanism de plată în contracte. să negocieze documente şi/sau să îndeplinească orice obligaţii prin acreditiv nu poate fi subiectul unei reclamaţii sau invocări a ordonatorului rezultând din relaţiile sale cu Banca emitentă sau cu beneficiarul. În operaţiile de acreditiv. acţionând la cererea şi după instrucţiunile unui client (ordonatorul) sau în nume propriu ca să efectueze o plată către sau la ordinul unei terţe părţi (beneficiarul). băncile nu sunt în nici un fel implicate sau obligate la contracte. Prima funcţie a acreditivului documentar constă în a asigura derularea schimburilor economice internaţionale. Multinational Business Finance. sau să accepte şi să plătească asemenea efecte. 1995. acreditivul sau instrucţiunile de modificare să fie complete şi precise. Addison-Wesley Publishing Company. În principiu. 3 . p. Aceasta necesită ca instrucţiunile pentru emiterea acreditivului. sau autorizează o altă bancă să negocieze contra documentelor stipulate cu condiţia ca termenii şi condiţiile acreditivului să fie respectate. Plata efectivă în favoarea beneficiarului se efectuează pe măsură ce documentele prevăzute în acreditiv se depun la ghişeele băncii plătitoare.. oricum ar fi denumit sau descris prin care o bancă (banca emitentă).

să descurajeze încercarea de a da instrucţiuni de emitere. condiţiile pe baza cărora beneficiarul acreditivului poate primi un credit documentar. dacă banca înainte de a primi avizarea modificării sau anularea. să accepte tratele trase de beneficiari asupra băncii emitente şi să le plătească la scadenţă. dacă el a fost subiectul unor modificări acceptate sau neacceptate. termenii şi condiţiile acreditivului sunt respectate astfel: dacă acreditivul prevede plata la vedere să plătească la vedere. acceptarea sau negocierea. dar dacă alege avizarea are obligaţia să manifeste o grijă rezonabilă pentru verificarea autenticităţii aparente a acreditivului.2 Clauzele acreditivului documentar Acreditivul documentar cuprinde următoarele clauze: denumirea şi adresa băncii emitente din străinătate care deschide acreditivul sau la ordinul căreia se deschide acreditivul. numele şi adresa importatorului.10. În cazul in care lipsesc menţiunile în această direcţie acreditivul este considerat irevocabil.2. acceptare sau negociere făcute de banca respectivă înainte de primirea avizului de modificare sau anulare. Acreditivul irevocabil reprezintă un angajament ferm al băncii emitente dacă documentele stipulate sunt prezentate băncii desemnate sau băncii emitente. 10. Obligaţiile băncii avizatoare Acreditivul poate fi avizat unui beneficiar printr-o altă bancă. sau . acreditivul precum şi instrucţiunile de modificare să specifice in mod clar documentele contra cărora se face plata. dacă acreditivul prevede acceptarea de către banca emitentă. precum si să ramburseze o altă bancă la care un acreditiv revocabil a fost făcut utilizabil prin plată diferată. instrucţiunile de modificare şi modificarea trebuie să fie complete şi precise. care nu îşi asumă nici un angajament.3 Forma şi notificarea acreditivelor a) Acreditive revocabile sau irevocabile Din punct de vedere al caracterului pe care îl pot avea. denumirea şi adresa băncii care confirmă sau deschide acreditivul la ordinul unei bănci. a acceptat documente care apar a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului. suma în valută care reprezintă obiectul acreditivului. numărul de ordine al acreditivului. În cazul în care banca avizatoare nu poate să stabilească autenticitatea aparentă a acredi. Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de către banca emitentă în orice moment şi fără o notificare prealabilă a beneficiarului. Banca emitentă este obligată să ramburseze o altă bancă. În vederea evitării confuziei şi a neînţelegerii băncile au obligaţia să acţioneze în următoarele direcţii: să descurajeze încercările de a include detalii excesive in acreditiv sau la modificarea acestuia. sau pe beneficiar că nu este în măsură să stabilească autenticitatea acreditivului.2. acreditivele sunt revocabile şi irevocabile. Potrivit prevederilor din „Regulile şi uzanţele uniforme” instrucţiunile pentru emiterea unui acreditiv. avizare sau confirmare a unui acreditiv anterior. numele şi adresa exportatorului. termenele intermediare şi finale de valabilitate a acreditivului. descrierea mărfii pentru care se deschide acreditivul şi preţul în valută al mărfurilor. la care un acreditiv revocabil a fost făcut utilizabil pentru plata la vedere/acceptare sau negociere pentru orice plată.tivului trebuie să informeze banca de la care s-au primit instrucţiunile. acreditivul. enumerarea documentelor de expediţie care se vor prezenta de către exportator după livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor. Acreditivul trebuie să indice clar dacă este revocabil. dacă acreditivul prevede plata diferată să plătească la scadenţa determinată. Criteriul esenţial pe care se bazează acreditivul documentar stabileşte că documentele prezentate de exportator trebuie să fie întocmite în strictă concordanţă cu prevederile din contract şi din documentul de deschidere a acreditivului. denumită banca avizatoare. instrucţiunile pentru emiterea unui acreditiv.

dacă .

dar aceasta nu este dispusă să se angajeze are obligaţia să informeze banca emitentă. Documentele se prezintă la banca emitentă. sau să plătească trate acceptate dar neplătite. Dacă beneficiarul omite să înştiinţeze asupra modificării. să accepte trate sau să negocieze. să-şi asume un angajament pentru plată diferată. să accepte şi să plătească la scadenţă tratele trase de beneficiar asupra băncii emitente în cazul în care banca trasă nu acceptă toate tratele asupra sa. să plătească la scadenţa determinată în cazul în care acreditivul prevede plata diferată. Cu excepţia acordului expres al băncii desemnate. dacă acreditivul prevede negocierea. trebuie să nominalizeze banca care este autorizată să plătească. termenii şi condiţiile acreditivului să fie îndeplinite: plata la vedere. În afara cazului în care banca desemnată este banca confirmatoare. desemnarea de către banca emitentă nu constituie nici un angajament al băncii desemnate să plătească. în celelalte cazuri. să negocieze fără drept de recurs împotriva trăgătorilor şi/sau deţinătorilor de bună credinţă trate trase de beneficiar şi/sau documente prezentate. să accepte trate sau să negocieze documente. să accepte trate trase de beneficiar asupra băncii confirmatoare şi să le plătească la scadenţă sau o altă bancă trasă să accepte şi să plătească la scadenţă trate trase de beneficiar asupra băncii confirmatoare în cazul în care banca trasă desemnată în acreditiv nu acceptă trate trase asupra sa. Din această trăsătură fundamentală a acreditivului irevocabil rezultă următoarele răspunderi: banca emitentă este în mod irevocabil obligată de modificarea efectuată din momentul emiterii modificării.menţionează acceptarea de către o altă bancă trasă. Negocierea înseamnă achitarea valorii tratelor şi/sau documentelor de către banca autorizată să negocieze. să-şi asume angajamentul că va plăti la termen. prin acceptare sau prin negociere. prezentarea documentelor către banca desemnată sau banca emitentă se consideră ca fiind notificarea acceptării de către beneficiar. la banca confirmatoare sau la o bancă desemnată. banca confirmatoare îşi poate extinde confirmarea şi asupra unei modificări şi va fi obligată irevocabil din momentul avizării modificării. care se adaugă celui al băncii emitente cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentate băncii confirmatoare. acceptarea parţială a modificărilor în unul şi acelaşi aviz de modificare nu este permisă şi nu produce efecte. În cazul în care o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă săşi adauge confirmarea la acreditiv. plată diferată. termenii unui acreditiv original rămân valabili pentru beneficiar până când acesta comunică acceptarea modificării băncii care l-a avizat. Acreditivele trebuie să indice dacă sunt utilizabile prin plată la vedere. Beneficiarul trebuie să înştiinţeze despre acceptarea sau refuzul modificării. dar neplătite de o astfel de bancă trase la scadenţă. dacă acreditivul menţionează această condiţie. fără săşi extindă confirmarea dar trebuie să anunţe banca emitentă. Confirmarea unui acreditiv irevocabil de către o altă bancă pe baza autorizării sau cererii băncii emitente reprezintă un angajament ferm al băncii confirmatoare. să plătească fără drept de recurs împotriva trăgătorilor şi deţinătorilor de bună credinţă tratele trase de beneficiar şi documentele prezentate în cadrul acreditivului. sau să plătească trate acceptate. Dacă acreditivul nu stipulează că este utilizabil numai la banca emitentă. banca confirmatoare poate să aleagă să avizeze modificarea beneficiarului. primirea sau .

examinarea şi/sau trimiterea documentelor de către banca desemnată nu obligă în .

a localităţii şi a băncii la al cărui sediu se va efectua plata sumei prevăzute in acreditiv sau se vor achita cambiile care se referă la mărfuri livrate la export. Acreditivele domiciliate în ţara exportatorului se deosebesc prin faptul că valoarea mărfurilor livrate se achită în momentul prezentării şi verificării documentelor de expediţie la banca locală. să se angajeze la plăţi diferate. acreditivul se grupează in acreditiv domiciliat în ţara importatorului. Această variantă este cunoscută sub numele de acreditiv la vedere. Acreditivul pentru livrări eşalonate presupune indicarea expresă a livrării în timp a mărfii. Datorită faptului că documentele privind mărfurile livrate şi serviciile prestate se achită la o bancă din tara importatorului. În funcţie de mărfurile livrate acreditivul se poate utiliza în totalitate sau parţial. precum şi în funcţie de exigenţele impuse exportatorului cu privire la livrarea mărfurilor se deosebesc acreditivele revolving. Acreditivul domiciliat în ţara importatorului se caracterizează prin faptul că beneficiarul (exportatorul) încasează suma cuvenită pentru mărfurile livrate. să accepte trate sau să negocieze. Beneficiarul este avizat de deschiderea acreditivului de o bancă locală. Acreditivul utilizabil total sau parţial depinde de livrarea mărfurilor la export care se poate efectua fie integral. ori. O altă variantă a acreditivului în practica internaţională o constituie acreditivul cu „clauză roşie” (red clause). exportatorii încasează sumele cuvenite cu o anumită întârziere.torului. iar fiecare tranşă se tratează de către bancă ca o operaţie distinctă. iar acreditivul se va lichida între băncile respective. respectiv indicarea ţării. să accepte trate sau să negocieze contra documente şi se angajează să ramburseze acea bancă. însă suma care face obiectul acreditivului se plăteşte de o bancă dintr-o ţară terţă. Acreditivul „revolving” cu clauză de rotativitate se deschide pentru o anumită valoare care se majorează la fiecare utilizare astfel încât totalul sumelor plătite să nu depăşească plafonul acreditivului. pe baza căreia banca ce avizează acreditivul în favoarea exportatorului este autorizată să-i avanseze o parte din valoarea livrării la export pentru . Prin această variantă exportatorul încasează contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate imediat după depunerea documentelor de export şi verificarea lor de către banca locală. fie parţial. Această variantă a acreditivului se deosebeşte de acreditivul utilizabil total sau parţial prin faptul că se stabilesc sume şi termene la care se efectuează livrările şi decontările. b) Alte forme ale acreditivului documentar După domiciliere. Din punctul de vedere al gradului de mobilizare a resurselor valutare ale ordona. Domicilierea unui acreditiv constă în stabilirea locului de plată. banca emitentă autorizează banca să plătească. acreditiv domiciliat în ţara exportatorului şi acreditiv domiciliat într-o terţă ţară. Acreditivele domiciliate într-o terţă ţară se acceptă în cazul în care din anumite cauze se evită domicilierea în ţara părţilor. Desemnarea altei bănci. autorizarea unei bănci de a negocia sau prin selectarea sau autorizarea altei bănci de a-şi adăuga confirmarea.nici un fel această bancă să plătească. a efectuat verificarea lor şi a constatat că sunt îndeplinite prevederile contractuale. respectiv a cantităţilor şi a termenelor de livrare. În acreditiv se menţionează valoarea totală a mărfurilor care se livrează conform contractului. Acreditivele „revolving” cu clauză de majorare automată se caracterizează prin faptul că atunci când documentele depuse în vederea decontării ating o valoare stabilită acreditivul se majorează automat. Banca din ţara exportatorului poate să plătească documentele primite în contul acreditivului în cazul în care banca din ţara terţă unde este deschis acreditivul este agreată. după ce banca importatorului a primit de la banca exportatorului documentele menţionate in acreditiv.

Pentru a exista o anumită certitudine în folosirea avansului beneficiarului i se poate cere o scrisoare de angajament prin care să se oblige să utilizeze avansul primit numai pentru achiziţionarea mărfurilor care reprezintă obiectul acreditivului. . Fig.ca exportatorul să achite mărfurile achiziţionate de la producători. 10.2. Principalele momente ale efectuării plăţilor prin acest mecanism se plată sunt: părţile stabilesc în contractul comercial internaţional să se efectueze plata prin acreditiv documentar (1). Exportatorul verifică concordanţa clauzelor din documentul de deschidere a acreditivului cu cele din contractul comercial internaţional (4). Această variantă a acreditivului se poate utiliza în cazul în care exportatorul nu produce mărfurile din contract şi din această cauză dă ordin unei bănci să deschidă un alt acreditiv în favoarea unui alt exportator pe baza acreditivului deschis în favoarea sa. Acreditivul folosit pentru operaţiuni comerciale complexe cunoscut sub denumirea de acreditive „back to back” sau credit ajutător reprezintă un acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export.4 Mecanismul efectuării plăţilor internaţionale prin acreditiv documentar Această modalitate de plată presupune ca importatorul să dea ordin băncii sale să ţină la dispoziţie şi să plătească exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate pe baza documentelor de expediţie. 10. importatorul ordonă unei bănci locale să deschidă un acreditiv în favoarea exportatorului (2). exportatorul livrează mărfurile cumpărătorului străin în conformitate cu prevederile contractului comercial internaţional (5). banca importatorului deschide acreditivul pe seama disponibilului din cont sau din creditul acordat de o bancă la nivelul sumei necesare pentru achitarea la termen a acreditivului şi comunică băncii avizatoare deschiderea acreditivului (3).1 Mecanismul de efectuare a plăţilor prin acreditiv documentar banca avizatoare anunţă exportatorul asupra deschiderii acreditivului prin predarea textului integral.

debitează contul acesteia cu suma prevăzută în acreditiv sau cere să fie creditată în cont cu valuta care a fost plătită (7). banca emitentă sau banca confirmatoare sau o altă bancă desemnată să acţioneze în numele lor decid. în cazul în care banca emitentă stabileşte că documentele prezintă aparenţe de a nu fi conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului poate decide din proprie iniţiativă . Documentele care nu au fost prevăzute în acreditiv nu se examinează de către bănci se restituie celui care le prezintă sau se remit fără responsabilitate. Conformitatea documentelor prezentate cu termenii şi condiţiile acreditivului se determină în funcţie de standardele practicii bancare internaţionale. să-şi asume un angajament de plată diferată. băncile vor considera condiţiile ca nemenţionate şi le vor ignora. banca emitentă şi banca ce confirmă au o serie de obligaţii: să ramburseze banca desemnată care a plătit sau care şi-a asumat obligaţia de plată amânată sau a acceptat cambii sau a negociat. Banca emitentă. pentru a examina documentele şi pentru a stabili dacă acceptă sau refuză documentele şi a informa partea de la care a primit documentele. b) Documentele cu discrepanţe şi notificarea discrepanţelor Dacă banca emitentă autorizează o altă bancă să plătească. solicită plata acestora la nivelul sumei deschise în acreditiv şi creditează contul băncii importatorului (8). banca exportatorului remite băncii importatorului documentele care au stat la baza plăţii.exportatorul prezintă documentele de expediere a mărfurilor conform contractului unei bănci locale care verifică sub aspect numeric şi al fondului documentele şi în măsura în care corespund clauzelor acreditivului achită contravaloarea lor (dacă acreditivul este domiciliat în ţara exportatorului) (6). să accepte documentele. banca importatorului prezintă documentele privind mărfurile livrate. Mecanismul acreditivului documentar scoate în evidenţă principiul potrivit căruia băncile tratează pe bază de documente privind mărfurile livrate. numai pe baza documentelor. să accepte trate sau să negocieze documente care par a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului. Pornind de la acest principiu băncile răspund pentru verificarea documentelor. Dacă acreditivul conţine condiţii fără să menţioneze documentele care vor fi prezentate. precum şi pentru întârzierile produse din neglijenţă sau organizare. 10. pentru erorile produse din neatenţie sau incompetenţă. dacă prezintă sau nu aparenţa de a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului.5 Obligaţii şi responsabilităţi ale băncilor la acreditive a) Criterii pentru examinarea documentelor de către bănci Băncile trebuie să examineze documentele prevăzute în acreditiv cu o grijă rezonabilă pentru a stabili dacă sunt sau nu sunt în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului. băncile putând refuza acceptarea documentelor care nu apar a fi în concordanţă cu termenii şi condiţiile acreditivului. în momentul primirii documentelor. banca ce confirmă sau o bancă desemnată să execute în numele lor sunt chemate să acţioneze într-un timp rezonabil care nu va depăşi 7 zile bancare după ziua primirii documentelor.2. Ţinând seama de acest principiu băncile nu răspund dacă marfa nu corespunde clauzelor contractuale sau dacă într-un document s-a produs un fals.

să contacteze ordonatorul pentru a renunţa la discrepanţe. dar nu se extinde perioada. .

în afară de cazul în care sunt în mod expres autorizate. insurecţii. cantitatea. băncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru forma. Notificarea de refuz se trimite băncii de la care s-au primit documentele sau beneficiarului. băncile nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru erorile în traducerea şi/sau interpretarea termenilor tehnici şi îşi rezervă dreptul de a transmite termenii acreditivului fără să-i traducă. e) Forţa majoră Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţe rezultate din întreruperea activităţii lor produse de forţă majoră. De asemenea. valoarea sau existenţa mărfurilor reprezentate de orice documente sau pentru buna credinţă sau actele şi omisiunile. starea ambalajului. autenticitatea. că a acceptat trate sau a negociat sub rezervă sau contra unei scrisori de garanţie referitoare la discrepanţe. solvabilitatea. Băncile nu îşi . d) Lipsa de răspundere privind transmiterea mesajelor Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţele apărute din întârzierea şi/sau pierderea pe parcurs a oricăror mesaje. suficienţa. dacă banca remitentă atrage atenţia băncii emitente şi/sau băncii care confirmă asupra unor discrepanţe în documentele existente sau avizează banca că a plătit. banca emitentă sau cea care confirmă nu pot invoca faptul că documentele nu sunt conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului. exactitatea. nu vor accepta trate şi nu vor negocia în cadrul acreditivelor care au expirat în perioada întreruperii activităţii. calitatea. îndeplinirea obligaţiilor sau reputaţia exportatorilor. În acelaşi spirit după reluarea activităţii. banca emitentă şi/sau banca ce confirmă nu sunt scutite de nici una din obligaţiile care le revin din regulile uniforme. În acelaşi timp. tranzitarilor. dacă a expediat direct documentele şi trebuie să menţioneze discrepanţele pe baza cărora s-au refuzat documentele şi dacă ţine documentele la dispoziţia prezentatorului sau le returnează. în cazul în care banca emitentă şi/sau banca ce confirmă omit să acţioneze în conformitate cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme” şi/sau omit să ţină documentele la dispoziţia prestatorului sau le restituie. tulburări civile. băncile nu vor plăti. mutilarea sau alte erori ce pot apărea în transmiterea telecomunicaţiilor. f) Lipsa de răspundere privind acţiunile unei părţi instructate În spiritul menţiunilor din „Regulile şi uzanţele uniforme”. falsificarea sau efectul legal al oricăror documente sau pentru condiţiile generale sau particulare stipulate în documente. c) Lipsa de răspundere privind autenticitatea documentelor În conformitate cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme”. că şi-a asumat un angajament de plată diferată. livrarea. războaie sau orice cauze în afara contractului sau cele provocate de greve. asigurătorilor mărfurilor sau a oricărei alte persoane. băncile nu îşi asumă obligaţii sau responsabilităţi pentru descrierea. destinatarilor. greutatea. revolte. transportatorilor.dacă banca emitentă sau banca ce confirmă sau o bancă desemnată acţionând în numele lor decide să refuze documentele. nu îşi vor asuma nici un angajament de plată diferată. scrisori sau documente sau pentru întârzierea. băncile care utilizează serviciile unei alte bănci sau ale altor bănci în scopul de a da curs instrucţiunilor ordonatorului o fac pe contul şi pe riscul ordonatorului. Banca emitentă şi/sau banca ce confirmă sunt îndreptăţite să ceară băncii remitente restituirea cu dobândă a oricărui ramburs care a fost făcut de bancă. trebuie să notifice printr-un mijloc de telecomunicare sau prin alte mijloace de comunicare rapide dar nu mai târziu de sfârşitul celei de-a 7-a zi bancară după data de primire a documentelor.

În spiritul acestei reguli. După prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme cu privire la acreditivele documentare” termenii de „divizibil”. facturile comerciale trebuie să răspundă următoarelor exigenţe: să prezinte aparenţa de a fi emise de beneficiarul desemnat în acreditiv. documente de transport aerian. 10. . preţ unitar prevăzut în acreditiv. să facă acreditivul utilizabil în totalitate sau parţial către unul sau mai mulţi beneficiari.2.asumă nici o obligaţie sau răspundere. descrierea mărfii din factura comercială să corespundă cu descrierea mărfii din acreditiv. pot fi transferate separat cu condiţia ca expedierile (tragerile parţiale) să nu fie interzise. să accepte trate sau negocieze. Dacă acreditivul precizează că unele speţe sunt în sarcina altei părţi decât partea care instructează şi speţele nu pot fi colectate. data de valabilitate. să fie întocmite pe numele ordonatorului.7 Acreditivul transferabil Acreditivul transferabil se deosebeşte prin faptul că beneficiarul (primul beneficiar) poate cere băncii autorizate să plătească.6 Documentele pe baza cărora se efectuează plăţile prin acreditiv Documentele pentru plata. documente de transport curate. documente de transport emise de tranzitari. dacă instrucţiunile pe care le transmit nu sunt îndeplinite. documente de recepţie calitativă şi alte documente. scrisoarea de transport ne-negociabilă. documente de transport cu menţiunea „navlu” plătibil/plătit în avans. Banca transferatoare nu este obligată să efectueze un asemenea transfer decât în măsura în care banca respectivă a consimţit în mod expres. chiar dacă au avut iniţiativa în alegerea băncii. documente de încărcare şi expediere. „cesionabil” şi „transmisibil” nu fac un acreditiv tranferabil. documente de asigurare. Acreditivul poate fi transferat dacă cuprinde în mod expres denumirea de „transferabil” dată de către banca emitentă. acreditivul nu poate fi transferat la cererea celui de-al doilea beneficiar către un al treilea beneficiar. recipise de curier şi poştale. acceptarea sau negocierea acreditivului se stabilesc în momentul deschiderii de către părţile contractului comercial internaţional. Documentele de transport pot fi reprezentate de: conosamentul maritim/oceanic. partea care instructează rămâne responsabilă de plata lor. În principiu un acreditiv poate fi transferat o singură dată dacă nu sunt prevederi contrare în acreditiv. documentul de transport multimodal. 10.2. „fracţionabil”. Documentele de decontare se grupează astfel: factura externă. Ordonatorul este obligat şi dator să indemnizeze băncile pentru toate obligaţiile şi responsabilităţile impuse de legile şi uzanţele din ţările străine. documente de transport rutier. iar totalitatea unor astfel de transferuri să fie considerată ca fiind un singur transfer al acreditivului. costuri sau cheltuieli făcute de partea instructată în legătură cu instrucţiunile. Dacă nu sunt alte prevederi în acreditiv. perioada de expediere. pe punte (on deck greutatea şi numărul declarate). să-şi asume un angajament de plată diferată. fracţiuni ale unui acreditiv transferabil care să nu depăşească în total valoarea acreditivului. data limită de prezentare a documentelor. Partea care instructează o altă parte să presteze servicii este răspunzătoare pentru orice taxe. feroviar sau pe cale fluvială. comisioane. conosamentul charter-party. Acreditivul poate fi transferat conform termenilor şi condiţiilor specificate în acreditivul original cu excepţia următoarelor elemente: valoarea acreditivului. După prevederile „Regulilor şi uzanţelor uniforme”.

chitanţe de plată) cât şi documente comerciale respectiv facturi şi documente de transport. Deşi în unele cazuri exportatorul poate să ceară importatorului să-i prezinte în prealabil o scrisoare de garanţie prin care să-i garanteze achitarea incassoului.3. banca prezentatoare care are misiunea să prezinte documentele în conformitate cu ordinul de încasare. art. Funcţia incassoului documentar constă în mijlocirea încasării contravalorii mărfurilor livrate şi a serviciilor prestate de către exportator de la partenerul extern. respectiv importatorului.10.3 Incasso documentar 10. seriozitatea şi bonitatea debitorului. Exportatorul are încredere în importatorul său. 3 . exportatorul livrează mărfurile conform contractului comercial internaţional (2). 10. banca remitentă este acea bancă căreia ordonatorul îi adresează ordinul de încasare. bilete de ordin. Incassoul documentar nu îi garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate. respectiv în faptul că acesta va achita preţul mărfii pe măsură ce va fi avizat de o bancă locală. importatorul (trasul) căruia i se prezintă documentele privind mărfurile importate care trebuie plătite în conformitate cu ordinul de încasare. cecuri. nu se poate asigura lichidarea financiară rapidă a tranzacţiei dacă cumpărătorul nu plăteşte la termenul stabilit. Părţile implicate în efectuarea plăţilor prin incasso documentar sunt 80 următoarele : ordonatorul (emitentul) sau trăgătorul care încredinţează ordinul de încasare a documentelor unei bănci. sau dacă există anumite interdicţii în legislaţia ţării importatorului sau sunt unele uzanţe pe anumite pieţe. banca respectivă remite spre încasare documentele unei bănci din străinătate. Regulile şi uzanţele bancare care reglementează acest mecanism de plată au fost elaborate în anul 1956. respectiv care primeşte documentele de la banca remitentă şi încasează contravaloarea lor. care se angajează să le prezinte importatorului şi să solicite achitarea contravalorii mărfurilor sau serviciilor prestate. fiind denumite „Reguli uniforme privind incassourile” difuzate sub denumirea de „Publicaţia 522”. Publicaţia 522. 1978 şi 1995 de către Camera de Comerţ Internaţional din Paris. Expresia de documente desemnează atât documentele financiare (cambii. 80 Reguli uniforme privind incassourile. banca ce asigură încasarea sumelor.2 Mecanismul plăţii prin incasso documentar Principalele momente ale efectuării plăţilor prin incasso documentar sunt: exportatorul şi importatorul încheie un contract comercial internaţional în care prevăd plata prin incasso documentar (1). deoarece se bazează pe încrederea în solvabilitatea.1 Definirea incassoului şi părţile implicate Incassoul documentar reprezintă un mecanism de plată internaţională prin care exportatorul transmite băncii sale documentele care dovedesc expedierea mărfurilor conform contractului comercial internaţional. Incassoul presupune manipularea documentelor de către bănci potrivit instrucţiunilor primite în vederea acceptării plăţii sau eliberarea documentelor contra plăţii şi/sau contra acceptării sau eliberarea de documente în alte condiţii. revizuite în anii 1967.3. Mecanismul de plată prin incasso se poate utiliza în cazul în care exportatorul are încredere în bonitatea şi corectitudinea importatorului.

10. Incassoul simplu constă în încasarea de către o bancă a unei cambii la ordinul unui client. Pe această cale se evită plata efectivă şi se creează un titlu de credit care poate să circule prin negociere pe piaţă. Prin această modalitate de plată. . Iniţiativa efectuării plăţilor prin incasso documentar revine exportatorului care prezintă băncii sale documentele de expediţie a mărfurilor.exportatorul prezintă documentele privind mărfurile livrate la export băncii remitente (3). Incassoul documentar reprezintă o modalitate de plată simplă care nu presupune o răspundere din partea băncilor şi comision mai redus. Creditorul trage o trată asupra debitorului şi o remite băncii spre încasare. importatorul. banca corespondentă prezintă documentele privind mărfurile livrate importatorului şi solicită plata sau acordurile de debitare (5). În cazul în care exportatorul are nevoie de suma în valută care face obiectul incassoului înainte de termenul de plată poate să tragă o trată. mai puţin dobânda pentru perioada de la data scontării până la scadenţă. banca respectivă remite băncii corespondente din străinătate documentele însoţite de o scrisoare. banca remitentă transmite documentele privind mărfurile livrate la export spre încasare unei bănci corespondente din ţara importatorului (4). după primirea mărfurilor şi verificarea documentelor de expediţie se pronunţă asupra efectuării plăţii sau asupra debitării contului său (6). Fig. debitorul nu îşi imobilizează resursele în valută şi dispune de ele până în momentul plăţii. efectuează creditarea sau transferul sumei corespunzătoare în valută (7).2 Mecanismul plăţii prin incasso documentar Plata prin incasso documentar este domiciliată în ţara importatorului şi din această cauză contravaloarea mărfurilor livrate la export se încasează într-o perioadă de timp mai mare. banca corespondentă comunică băncii remitente încasarea contravalorii documentelor de export. Operaţiunile de incasso se pot grupa în funcţie de documentele prezentate în incasso simplu şi incasso documentar. Pe baza documentelor primite banca corespondentă din străinătate încasează de la importator suma corespunzătoare mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate şi creditează contul băncii exportatorului. banca remitentă îl avizează pe exportator asupra încasării contravalorii mărfurilor livrate la export (8). Incassoul documentar presupune ca pe măsură ce exportatorul livrează mărfurile în străinătate şi prezintă băncii locale documentele de expediţie. să o sconteze la bancă şi să încaseze valoarea corespunzătoare mărfurilor livrate.

După „Regulile uniforme privind incassourile” nu se admit expresii ca: „primul”. telex. va utiliza orice bancă la alegere în ţara în care are loc plata sau acceptarea sau în tara în care se îndeplinesc anumite condiţii. în valută şi parţială. banca remitentă va utiliza ca bancă însărcinată cu încasarea. Dacă banca remitentă nu nominează o bancă prezentatoare. lista de documente care se prezintă şi numărul de exemplare din fiecare document. denumirea şi adresa. În cazul documentelor plătibile la vedere. Incassoul care conţine o trată plătibilă la o dată ulterioară presupune ca ordinul de încasare să precizeze dacă documentele comerciale vor fi eliberate contra acceptare (D/A) sau contra plată (D/P). suma care urmează să fie încasată şi valuta în care se exprimă. La documentele plătibile la un anumit termen de la vedere. iar pentru plată se prezintă documentele până la data scadenţei. metoda de plată şi forma avizului de plată. banca prezentatoare trebuie să furnizeze pentru plată documentele. numere telefon. „prompt”. În vederea executării instrucţiunilor ordonatorului. Ordinul de încasare cuprinde următoarele informaţii: denumirea. Documentele comerciale se eliberează contra acceptare (D/A) sau contra plată (D/P). lichidarea financiară a tranzacţiei este greoaie datorită parcursului bancar mai îndelungat. băncile nu se angajează să acorde avansuri sau credite pe baza operaţiunilor de incasso şi solicită garanţii sub forma tratelor sau documentelor de transport în formă negociabilă. Ordinul de încasare trebuie să menţioneze perioada exactă de timp în care poate acţiona trasul. neacceptare sau neîndeplinire a unor prevederi. banca prezentatoare le supune acceptării. Documentele şi ordinul de încasare pot fi trimise direct de către banca remitentă la banca însărcinată cu încasarea sau prin intermediul altei bănci. În cazul în care banca remitentă stabileşte ca banca însărcinată cu încasarea să întocmească documentele care nu au fost anexate la incasso.3 Forma şi structura incassourilor Documentele care se trimit la încasare în străinătate sunt însoţite de un ordin de încasare care menţionează faptul că incassoul se supune „Regulilor uniforme privind incassourile” şi conţine instrucţiuni complete şi precise. termenii şi condiţiile în care se obţine plata şi/sau acceptarea. Banca însărcinată cu încasarea nu este obligată sau răspunzătoare pentru forma şi modul de redactare a documentelor.În cazul utilizării acestei modalităţi de plată. fax ale trasului. banca însărcinată cu încasarea (colectarea) poate să utilizeze o bancă aleasă de ea. în monedă locală. adresa completă a trasului sau domiciliul la care trebuie făcută prezentarea. modul de încasare a spezelor bancare. documentele se eliberează numai contra plată. va furniza forma şi modul de redactare a documentelor. adresa. numărul de telex. perioada de calcul şi baza de calcul. dobânda. fax ale ordonatorului. 10. iar banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare pentru nici o consecinţă decurgând din orice întârziere în eliberarea documentelor. fax a băncii de la care s-a primit ordinul de încasare. Plata incassoului Conform prevederilor din „Regulile uniforme privind incassourile” plata poate fi fără întârziere. adresa şi telefon. Această modalitate de plată nu îi garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate la extern. „imediat” şi dacă se folosesc băncile nu le iau în considerare. banca ce prezintă documentele. instrucţiuni în caz de neplată.3. banca desemnată de ordonator sau dacă nu sunt asemenea menţiuni. Plata fără întârziere presupune ca sumele încasate (mai puţin spezele şi comisioanele) să fie puse fără întârziere la dispoziţia părţii (băncii) de la care s-a primit . adresă. codul SWIFT. Dacă nu sunt alte menţiuni. denumirea. telex. denumire. telefon.

ordinul de încasare în spiritul termenilor şi condiţiilor din ordinul de încasare. .

banca prezentatoare trebuie să elibereze documentele trasului numai contra plată în monedă locală. ordonatorul comunică beneficiarului ordinul de plată (2). banca prezentatoare trebuie să elibereze documentele trasului contra plata în valută specificată şi dacă poate fi imediat remisă. Fig.toare nu este responsabilă pentru nici o consecinţă privind remiterea documentelor. perioada pentru care se percepe dobânda şi baza de calcul. Banca prezenta. dacă moneda este imediat disponibilizată. Documentele financiare se eliberează trasului numai după ce a fost primită plata lor integrală. beneficiarul confirmă ordonatorului încasarea sumei în valută din ordinul de plată (8). banca corespondentă care plăteşte suma înscrisă în ordin şi beneficiarul sumei. Dacă documentele se plătesc într-o valută. Banca prezentatoare va elibera documentele trasului numai după ce s-a primit integral plata.În cazul documentelor plătite în moneda ţării unde se face plata.3 Mecanismul plăţilor internaţionale prin ordin de plată documentar banca beneficiarului remite documentele primite de la beneficiar băncii ordonatorului (7).4 Ordinul de plată Ordinul de plată reprezintă o dispoziţie dată de titularul unui cont băncii sale comerciale să plătească o sumă în valută unei persoane fizice sau juridice. banca beneficiarului înregistrează suma în valută în contul beneficiarului (6). . 10. Dobânzi. Părţile care sunt implicate în efectuarea părţii prin ordin sunt: debitorul – ordonator. banca comercială la care îşi are deschis contul debitorul. plăţile parţiale se prevăd în mod expres în ordinul de încasare. La incasourile documentare. banca ordonatorului dispune transferul sumei sau creditează contul băncii corespondente (4). beneficiarul sumei remite băncii sale documentele cerute prin ordinul de plată (5). banca ordonatorului debitează contul ordonatorului cu suma în valută înscrisă în ordinul de plată (3). Mecanismul de efectuare al plăţilor prin ordin de plată condiţionat cuprinde următoarele momente: ordonatorul respectiv debitorul cere băncii la care are contul să plătească o sumă în valută unei persoane fizice sau juridice (1). Plăţile parţiale la incassourile simple pot fi acceptate dacă şi în măsura în care sunt autorizate de către legislaţia de la locul de plată. comisioane şi cheltuieli Ordinul de încasare trebuie să menţioneze rata dobânzii. 10.

canadiene şi europene în vederea accelerării plăţilor internaţionale prin prelucrarea informaţiilor cu ajutorul sistemelor informatice. Ordinul de plată se caracterizează prin faptul că iniţiativa în efectuarea plăţii revine debitorului. 10. Prin intermediul ordinului de plată se decontează cheltuielile de transport. De asemenea. SWIFT (Society for Worldwide Interbanck Financial Telecommunications) cuprinde o reţea de teletransmisie a informaţiilor cu privire la plăţile internaţionale formată din centre care comunică între ele. nu presupune un angajament bancar faţă de debitor şi poate fi revocabil până în momentul în care se virează suma beneficiarului.În cazul decontării unei sume prin ordin de plată simplu nu se mai solicită prezentarea şi/sau remiterea unui document. ordinul de plată se poate utiliza pentru plăţile internaţionale. taxe vamale. asistenţă tehnică. bonificaţii. Fig. rate la importurile de maşini şi utilaje primite pe credit comercial şi avansurile din contractele comerciale internaţionale. comisioane. 10. în cazul în care între creditor şi debitor există creanţa certă formată înainte de momentul în care se dă dispoziţia de plată sau obligaţie de plată a debitorului.5 Decontările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAM a) SWIFT reprezintă o societate comercială creată în anul 1973 de către bănci americane. Băncile participante centralizează informaţiile cu privire la obligaţiile de plată şi sumele de încasat în valută şi le transmit centrelor internaţionale ce le dirijează spre destinatari. Caracterul revocabil al ordinului de plată este o expresie a voinţei ordonatorului şi nu este însoţit de un angajament bancar privind virarea sumei către beneficiar. ordinul de plată se mai foloseşte dacă raporturile comerciale între creditor şi debitor se bazează pe încrederea şi pe respectarea obligaţiilor reciproce. contrastalii.4 Dirijarea mesajului de plată prin intermediul SWIFT Mesajul privind plăţile internaţionale prin SWIFT parcurge următoarele faze: . Ordinul de plată poate fi necondiţionat (simplu) dacă nu conţine explicaţii cu privire la scopul părţii şi condiţionat (documentar) în cazul în care se solicită prezentarea unui document comercial sau de altă natură. navlu. În principiu.

case de schimb valutar.000 dolari SUA trimise sau primite în/ din SUA se raportează către Internal Revenue Service în conformitate cu prevederile reglementărilor de realizare a tranzacţiilor străine din anul 1970 (Currency and Foreign Transactions Reporting Act of 1970). 10. În vederea realizării plăţilor prin TARGET sunt implicaţi agenţi de reglementare din diferite ţări. indiferent de denumire sau descriere. de bună executare şi de restituire”. mesajele de la centrul de comutare se transmit destinatarilor. Sistemul Western Union derulat prin reţeaua Eurogiro asigură transferul rapid al sumelor de bani în orice parte a lumii în care operează agenţi proprii. Decontările internaţionale prin SWIFT prezintă următoarele avantaje: contribuie la reducerea intervalului de decontare. oficii poştale. Serviciul MONEY GRAM este disponibil la bănci. Părţile implicate în garanţiile internaţionale sunt: beneficiarul. în a doua etapă mesajul privind plăţile este verificat de un controlor şi este introdus într-un fişier de plecare. cauţiuni sau angajament similar. decontările internaţionale prin SWIFT implică cheltuieli mai reduse.într-o primă fază mesajul este înregistrat pe un terminal de un operator care îl plasează într-un fişier de aşteptare. aeroport şi autogară. iar transferurile plătite cash peste 10.6 Scrisoarea de garanţie bancară Uzanţele uniforme privind garanţiile comerciale cuprind reguli şi principii ce se aplică oricărei garanţii. elaborate de Camera de Comerţ 81 Internaţional din Paris (Publicaţia 523) . calculatorul aflat la banca emiţătoare verifică mesajul şi îl transmite centrului de comutare de la nivel internaţional. dacă se menţionează că se supune „Regulilor uniforme privind garanţiile de participare. agenţii de turism. TARGET este format dintr-o reţea de comunicaţii şi un ansamblu de proceduri comune care asigură efectuarea plăţilor. Suma maximă pentru un transfer este de 10. respectiv partea care emite o cerere de ofertă sau organizează o licitaţie şi doreşte să primească o sumă de bani compensatorie în cazul în care ofertantul nu îşi respectă obligaţiile rezultând din oferta sau dacă ofertantul nu îşi onorează oferta în termen. Reţeaua MONEY GRAM cuprinde peste 22. mijloacele de prelucrare a informaţiilor sunt echipate cu programe de detectare şi corectare a erorilor. b) Serviciul MONEY GRAM reprezintă o modalitate rapidă şi sigură de a trimite şi primi bani în oricare ţară prin reţeaua proprie de agenţi.000 de puncte expediereprimire din 100 de ţări de pe 5 continente. ordonatorul sau partea care oferă sau care câştigă licitaţia nu vrea să fie obligată .000 dolari SUA. TARGET (Transfer Expres Automat Trans European de Compensare Globală) reprezintă un sistem prevăzut de tratatul de la Maastricht prin care se realizează transferul resurselor în EURO între conturile de la băncile centrale. mesajele schimbate între acumulatori de la nivel naţional şi centrele de prelucrare sunt înregistrate pe calculator. agenţii THOMAS COOCK şi AMERICAN EXPRESS şi în unele ţări în supermarket.

Publicaţia 523 .să depună o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru buna îndeplinire a obligaţiilor. 81 Reguli uniforme privind garanţiile de participare. de bună executare şi de restituire.

societate de asigurare sau a unei alte persoane autorizate de către ordonator luat în favoarea unui cumpărător sau antreprenor prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu execută corespunzător contractul încheiat (între ordonator şi beneficiar) să plătească beneficiarului o sumă în limitele stabilite sau dacă garanţia prevede la alegerea garantului să asigure executarea contractului. să achite o sumă corespunzătoare beneficiarului. Scrisoarea de garanţie bancară constituie un înscris prin care o bancă garantă se angajează în mod irevocabil. societate de asigurare luată în favoarea lui. garantul. companie de asigurări sau de altă parte care să-şi onoreze angajamentul în termenii garanţiei fără a fi amestecat în disputa dintre beneficiari şi ordonatori. societate de asigurare sau al altei persoane. 10. numele şi adresa persoanei garantate. suma maximă de plată şi moneda. societate de asigurare sau unei alte persoane autorizate luată în favoarea unei părţi care a solicitat oferta. prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu restituie conform contractului încheiat între ordonator şi beneficiar sumele avansate sau plătite. valoarea garanţiei exprimată într-o sumă determinată. durata de valabilitate şi clauzele speciale. data limită. termenul de plată al sumei.prinzător sau la instrucţiunile unei bănci. b) Garanţia de bună executare reprezintă un angajament al unei bănci. contractul în baza căruia a fost necesară garanţia. Fig. la cererea unui furnizor de mărfuri şi servicii sau a oricărui între. c) Garanţia de restituire exprimă angajamentul unei bănci.5 a) Garanţia de participare exprimă un angajament asumat de o bancă. să efectueze plata sumelor în limitele stabilite. numele şi adresa beneficiarului garanţiei. Garanţia se acordă de o bancă sub forma unei scrisori ce cuprinde următoarele menţiuni: denumirea şi adresa băncii garante. ca în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică denumită debitor principal nu va plăti la un termen suma stabilită în scrisoare. condiţiile de efectuare a plăţii. beneficiarul. prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din ofertă să plătească sume în limitele stabilite către beneficiar. societăţi de asigurare sau al altei persoane (garantul) la cererea unui furnizor de mărfuri sau servicii sau a oricărui întreprinzător (ordonatorul) sau la instrucţiunile unei bănci. obiectul garanţiei. Garanţiile trebuie să stipuleze: ordonatorul. o societate de asigurare sau de o altă persoană la cererea unui ofertant (ordonatorul garanţiei) sau a unei bănci. Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un instrument elaborat pe baza contractului comercial internaţional şi din această cauză condiţia de emitere şi clauzele trebuie să fie în concordanţă cu prevederile din contractul internaţional.garantul reprezentat de o bancă. .

decontări de cecuri şi alte operaţiuni în cont. Contractul comercial internaţional stabileşte condiţiile în care părţile suportă comisioanele bancare şi obligaţia părţii la contract ce se adresează unei bănci pentru efectuarea unui serviciu de a comunica prevederile contractuale.ţiunile de import şi export. Cheltuielile pe care le efectuează băncile pentru serviciile prestate depind de modalitatea de plată şi de garanţiile bancare. Scrisorile de garanţie bancară se pot grupa din punct de vedere al obiectului astfel: scrisoare de garanţie prin care o bancă se angajează să plătească contravaloarea documentelor primite să achite rate la exporturi pe credit sau să accepte. comisioane ce presupun gestiunea bancară asupra sumelor ce se decontează care depind de cheltuielile efective ale băncilor la care se adaugă anumite marje pentru acoperirea cheltuielilor determinate de securitatea informaţiilor. servicii de preavizare. în cazul în care nu există o înţelegere expresă sau lipsesc instrucţiuni clare în domeniul suportării serviciilor bancare se aplică principiul potrivit căruia serviciile se plătesc de partea care le solicită. scrisoarea de garanţie prin care banca garantează restituirea mărfurilor primite în consignaţie sau achitarea contravalorii lor. Comisioanele pentru plăţile internaţionale Plăţile pentru compensarea livrărilor de mărfuri şi a prestărilor de servicii pe plan internaţional se efectuează de bănci din ţări diferite. notificare. cum sunt cele de intermediere a plăţilor. schimbările de notificări între partenerii de contract. modificare sau anulare a acreditivelor. notificarea refuzurilor de plată. banca se angajează să plătească suma din scrisoare beneficiarului.Garanţia bancară simplă se manifestă atunci când beneficiarul poate să urmărească debitorul principal în cazul în care acesta nu achită suma datorată sau nu respectă altă obligaţie conform contractului. avalizeze şi să plătească cambii. Comisioanele bancare se diferenţiază în funcţie de serviciile bancare şi de garanţiile aferente astfel: comisioane pentru servicii simple. scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează executarea contractului internaţional de către exportator. prelucrare şi urmărirea valorilor gestionate de bancă pentru contul clienţilor. depozitare. Scrisorile de garanţie bancară se mai clasifică în scrisori de garanţie bancară emise la operaţiunile de export şi import şi scrisori de garanţie bancară primite la opera. manipularea unor documente în cadrul acreditivelor. Garanţia bancară solidară reprezintă o formă a garanţiei prin care beneficiarul poate solicita executarea băncii fără ca în prealabil să urmărească debitorul principal şi fără ca banca garantată să poată obiecta. scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează importatorului restituirea avansului acordat exportatorului în cazul în care acesta nu a livrat mărfurile conform contractului comercial internaţional. . modificări ale condiţiilor de garanţie bancară. Pentru serviciile bancare privind plăţile internaţionale şi garanţiile oferite se percep comisioane şi speze bancare. scrisoarea de garanţie pentru participarea la licitaţii în care se garantează încheierea contractului conform caietului de sarcini în cazul adjudecării ofertei. ce se pot repartiza între părţile din contractul comercial internaţional astfel: conform voinţei părţilor din contractul comercial internaţional din care rezultă modul în care băncile solicită achitarea comisioanelor bancare.

Care sunt formele principale ale garanţiilor din relaţiile economice internaţionale? 16. tranzacţiile reciproc legate. Care sunt momentele plăţii prin incasso? 13. Barterul reprezintă schimbul comercial nemijlocit dintre partenerii de afaceri caracterizat prin lipsa transferului bănesc. La aceste tranzacţii se încheie două contracte şi anume un contract de import şi un contract de export. Cum se grupează plăţile internaţionale după natura actelor şi faptelor pe care le exprimă şi după părţile pe care le perfectează? 2. confirmare de acreditive.comisioane pentru servicii care angajează patrimonial băncile se percep pentru operaţiunile de emitere. fără transfer de valută. Tranzacţiile prin compensaţie se mai grupează astfel: barterul. Care sunt criteriile principale de examinare a documentelor de către bănci la decontarea prin acreditiv documentar? 11. Care este funcţia incassoului şi care sunt părţile implicate în efectuarea plăţilor prin incasso? 12. Care sunt fazele decontării prin SWIFT? 14. deoarece mărfurile exportate se compensează valoric cu mărfurile importate. 10. Ce elemente se cuprind într-o scrisoare de garanţie bancară? . Care sunt formele principale ale acreditivului documentar după caracterul său? 9. Enunţaţi clauzele acreditivului documentar. Definiţi acreditivul documentar în calitate de modalitate de plată internaţionala. Ce părţi sunt antrenate în emiterea unei garanţii internaţionale? 15. importatorii nu îşi pot achita obligaţiile din schimburile economice internaţionale. Care este termenul de prescripţie la contractele comerciale şi de cine este reglementat? 5. Ce forme mai prezintă acreditivul după domiciliere. 8.7 Compensaţia Compensaţia reprezintă operaţiunea de stingere a obligaţiilor din schimburile economice internaţionale prin livrări corespunzătoare de mărfuri şi prestări de servicii. Ce obligaţii revin unui vânzător din contractele comerciale internaţionale? 3. Compensaţia comercială reprezintă schimbul de marfă contra marfă cunoscută sub denumirea de compensaţie particulară. după utilizare şi după gradul de imobilizare a resurselor valutare? 10. emiteri de garanţii pentru acoperirea unor obligaţii contractuale. 6. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. Compensaţia se utilizează în momentul în care se aplică anumite restricţii în domeniul valutar şi se obţin greu mijloacele de plată. tranzacţiile valutare prin compensaţie. Care sunt principalele obligaţii ale unui cumpărător din contractele comerciale internaţionale? 4. plăţi în cadrul acreditivelor proprii sau în mandat. Care sunt trăsăturile principale ale acreditivului documentar? 7. Tranzacţiile valutare prin compensaţie se deosebesc prin faptul că furnizorii de maşini şi utilaje acceptă plata completă sau parţială sub formă de mărfuri. Tranzacţiile reciproc legate presupun achiziţionarea unor mărfuri din străinătate în schimbul vânzării altor mărfuri către partenerii străini. acceptările sau garantările de efecte de comerţ.

CFI. capital. consiliul guvernatorilor. funcţie de reglementare. Consiliul Executiv BIRD. BEI şi BRI. BERD. MIGA. condiţionalitate. cotă de participare. Banca Mondială. împrumuturi BIRD. funcţionare şi a asistenţei financiare ce o acordă acestea. AID.MODUL VII: Instituţii financiar bancare internaţionale OBIECTIV: Cunoaşterea principalelor instituţii financiar bancare internaţionale a modului de organizare. proiecte de investiţie finanţate de BIRD. Capitolul 13. . Bănci internaţionale TERMENI : Fondul Monetar Internaţional. Consiliul Guvernatorilor BIRD. funcţie financiară. facilitate de finanţare. Fondul Monetar Internaţional. TIMP DE ASIMILARE: 6 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 11. consiliul executiv. tranşă de rezervă. Capitolul 12. BIRD. aranjamente generale de împrumut. acord stand by.

p. În cadrul Conferinţei de la Bretton Woods din anul 1944 s-au dezbătut mai 82 multe proiecte de organizare a relaţiilor valutar-financiare internaţionale . sprijinirea ţărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanţelor de plăţi. Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat oficial la data de 27 decembrie 1945. în DST.. 6-7 şi Costin Kiriţescu. Fondul Monetar Internaţional a devenit o instituţie internaţională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar. 45. Fourth Edition. 1986. proiectul întocmit de experţii britanici intitulat „Uniunea Internaţională de Clearing” denumit planul „Keynes” publicat în anul 1943. 11. The IMF in a Changing World 1945-85. emiterea unei monede internaţionale „bancor” şi furnizarea ei în schimbul aurului. 83 Financial Organization and Operation of the IMF. Cotele de participare ale ţărilor membre reprezintă parametri de bază în adoptarea unor decizii de către organele de conducere ale FMI: 82 Vezi Margaret Garritsen de Vries. Resursele ordinare ale Fondului Monetar Internaţional provin din cotele de participare ale ţărilor membre în valută. 303. 1. Pamphlet Series No. Bucureşti. FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL Fondul Monetar Internaţional reprezintă o organizaţie internaţională din cadrul Naţiunilor Unite creată pe baza acordului Conferinţei monetare şi financiare din anul 1944 de la Bretton Woods SUA pentru a facilita cooperarea valutar-financiară dintre ţările membre. proiectul elaborat de către departamentul Trezoreriei SUA. sub denumirea de planul „White” care preconiza formarea unui „Fond de stabilizare al Naţiunilor Unite şi Asociate” din contribuţia ţărilor membre în vederea sprijinirii altor ţări membre care înregistrau deficite externe şi utilizarea etalonului aur valute. publicat în anul 1943.C. proiectul experţilor canadieni care menţiona formarea unei „Uniuni Valutare Internaţionale”. p. reglementarea comportamentului statelor membre. 1978. Relaţiile valutar financiare internaţionale. p. International Monetary Fund.C. . şi monedă naţională. 1995. în momentul în care 29 ţări au semnat şi ratificat acordul de la Bretton Woods şi a început să funcţioneze la 1 martie 1947.CAPITOLUL 11.1 Resursele Fondului Monetar Internaţional Resursele Fondului Monetar Internaţional se grupează în resurse ordinare sau obişnuite şi resurse împrumutate. promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a 83 stabilităţii sistemului monetar internaţional .. planul delegaţiei franceze intitulat „Sugestii referitoare la relaţiile monetare internaţionale”. IMF Washington D. Washington D. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. care susţinea derularea relaţiilor valutare ale ţărilor membre prin intermediul conturilor deschise la această instituţie.

12. Cota de participare a unei ţări membre depinde de produsul intern brut din anul premergător celui în care ţara devine membră a FMI (Y). fie de 10% din rezervele oficiale nete de aur şi dolari SUA.0 8. Partea vărsată în aur (tranşa aur) reprezintă suma cea mai mică. III p.10 ⋅ V ⋅ (1 + X / Y) Cota de participare a unei ţări membre la resursele FMI cunoscută sub denumirea de „Formula de la Bretton Woods” s-a revizuit în anii 1962/1963.mărimea cotei de participare determină puterea de vot a fiecărei ţări membre.5 Articles of Agreement. a comerţului 85 internaţional şi a rezervelor valutare . de media lunară a rezervelor valutare (R). COTA = 0.05 ⋅ R + 0. Washington DC.rilor curente (VC). International Monetary Fund. Disponibilităţile în monedă naţională la nivelul de 75% din cotă pot fi influenţate de operaţiunile de răscumpărare. International Monetary Fund.39 ⋅ (P + C) + 1. 1984. Diferenţa de 75% din cota de participare ce se plăteşte în monedă naţională exprimă „poziţia neutră” a unei ţări membre. p.750. respectiv de la cea de a doua modificare a statutului Fondului Monetar Internaţional.036. Cota de participare a unei ţări membre la resursele FMI s-a determinat pe baza unei relaţii de calcul care includea: 2% din produsul naţional brut (Y).514. Consiliul Guvernatorilor este împuternicit să dezbată şi să aprobe revizuirea cotelor de participare cu o majoritate de 85% din puterea totală de vot la intervale nu mai mari de cinci ani..10 ⋅ M + 0. 86 Financial Organization and Operations of the IMF. Formula de calcul a cotei de participare a unei ţări membre s-a modificat prin aplicarea unor coeficienţi care au reflectat evoluţia produsului intern brut. 5% din rezervele de aur şi dolari SUA (R). art. valută şi monedă naţională. Its Organisation and Activities. 1985. 10% din valoarea medie a importului (M).05281008 ⋅ R + 0. 1995. fie de 25% din cota de participare.3 Vezi: Anand G. Washington D. Conform statutului Fondului Monetar Internaţional ţările membre urmăresc ca prin operaţiunile de răscumpărare să nu se reducă disponibilităţile în moneda naţională sub 75% din cotă sau să se majoreze peste cota menţionată. respectiv s-au redefinit variabilele componente şi coeficienţii de determinare.00045 ⋅ Y + 0. în funcţie de cota de participare se alocă Drepturi Speciale de Tragere ţărilor membre. aranjamentele stand by şi alte mecanisme de finanţare se obţin în funcţie de cota de participare a unei ţări membre. cota de participare a unei ţări membre se exprimă în Drepturi Speciale de Tragere şi se achită în proporţie de 25% în valută şi 75% în monedă 84 naţională . În conformitate cu prevederile statutului FMI din anul 1944 cota de participare a unei ţări membre se achita în aur. Din anul 1978. deoarece cotele de participare nu mai exprimau dimensiunile economiilor ţărilor membre şi importanţa lor în cadrul economiei mondiale. tragerile în tranşe. de media lunară a plăţilor curente din ultimii cinci ani (P) şi de media anuală a încasărilor curente premergătoare celor cinci ani (C) şi de variabilitatea venitu. Chandavarkar.C. International Monetary Fund.5 8. 28. The International Monetary Fund. şi 10% din variaţia maximă a exportului (X): CP = 0. .02 ⋅ Y + 0.0432 ⋅ VC În conformitate cu prevederile statutului Fondului Monetar Internaţional. Evoluţia numărului ţărilor membre ale FMI şi a cotelor de participare Anul 1944 1950 1955 84 85 86 Număr ţări membre 40 49 58 Cote de participare (miliarde DST) 7. Washington DC. p.

050 212. Germania. Consiliul Guvernatorilor decide asupra mărimii. În cazul manifestării unor dereglări în evoluţia sistemului valutar.4 144.321. În totalul resurselor ordinare ale FMI. Germania.776.626. deoarece unele obligaţii pot fi mai oneroase.954.2% în urma celei de a unsprezecea modificări a cotelor de participare ale ţărilor membre.4 144. Rata de lichiditate a resurselor Fondului Monetar Internaţional depinde de raportul dintre rata resurselor nete disponibile neangajate şi obligaţiile lichide. dar pe baza consimţământului emitentului monedei împrumutate.2 20.321. Japonia.640.0 28. Olanda.932.0 38. Resursele se utilizează de către un membru pe baza principiului tratamentului egal şi nediscriminatoriu în vederea realizării politicilor economice şi sociale. condiţiilor şi termenelor pentru contractarea unor împrumuturi din orice surse. Statutul FMI nu face deosebiri în accesul ţărilor membre la resursele financiare. principiul egalităţii accesului sau al uniformităţii tratamentului este criticat invocându-se faptul că drepturile şi obligaţiile nu au efecte echivalente asupra ţărilor membre. Fondul Monetar Internaţional poate să împrumute o sumă de la Grupul celor 10 ţări industriale pe baza Aranjamentelor Generale de împrumut (General Arrangements to Borrow) (GAB). Marea Britanie.4 89. Belgia.400 Creşterea cotei de participare a unei ţări membre intră în vigoare din momentul aprobării de către organele de conducere ale ţărilor şi al virării integrale a sumei datorate. Franţa.478.300 213.Anul 1959 1965 1970 1976 1978 1983 1993 1995 1998 2001 2002 2003 Număr ţări membre 69 102 116 123 141 146 178 181 182 183 184 184 Cote de participare (miliarde DST) 14. 11. Canada. Aranjamentele Generale de Împrumut au fost iniţiate în anul 1962 în vederea majorării resurselor necesare finanţării acţiunilor de prevenire sau combaterii unor crize în sistemul valutar. Împrumuturile completează resursele ordinare ale FMI în cazul în care cerinţele de finanţare ale ţărilor membre sunt mai mari. Franţa. Italia.050 212. Japonia.236. . Suedia şi din anul 1964 Elveţia (G11). pe seama împrumuturilor contractate de Fondul Monetar Internaţional de la grupul ţărilor dezvoltate (G10): SUA.8% la 89. Uneori. Rata de lichiditate a crescut de la 44.731. cotele de participare mai mari sunt deţinute de SUA.4 144.976.605. Principiile aşezate la baza accesului ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional a) Acces egal la resursele Fondului Monetar Internaţional Resursele Fondului Monetar Internaţional se pun la dispoziţia ţărilor membre în mod uniform.4 59. iar unele drepturi mai benefice.2 Politicile şi facilităţile de finanţare asigurate de Fondul Monetar Internaţional A.

respectiv creditori privaţi. Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se justifică prin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de ajustare în ţările beneficiare. Programul de ajustare depinde de dezechilibrul manifestat în balanţa de plăţi externe a ţării membre şi de factorii care îl determină. sporirea productivităţii muncii şi a veniturilor. Recunoaşterea autonomiei ţărilor membre în formularea şi fundamentarea politicilor economice nu exclude examinarea de către FMI a programelor şi politicilor ţărilor membre. Principiul condiţionalităţii în utilizarea resurselor FMI urmăreşte să asigure certitudinea că ţara care solicită o sumă de la FMI va acţiona în vederea eliminării cauzelor dezechilibrului extern şi va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de la 87 Fond în termenul stabilit . Ţările membre pot fi încurajate să adopte unele programe şi măsuri în vederea reducerii deficitului balanţei de plăţi externe pe seama resurselor ordinare atunci când se constată un dezechilibru al balanţei de plăţi sau pentru a preveni un dezechilibru extern. În acelaşi timp. . operaţiile ţărilor membre cu FMI se realizează la iniţiativa acestora. În cazul în care corectarea dezechilibrului necesită schimbări structurale perioada necesară ajustării este mai mare datorită transformării factorilor de 88 producţie .b) Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi Statutul FMI menţionează că resursele financiare se acordă în funcţie de situaţia balanţei de plăţi externe a unei ţări membre. Fondul Monetar Internaţional susţine programele ce se aplică de ţările membre şi pe seama asistenţei financiare din alte surse. Deficitul balanţei de plăţi externe are un caracter complex deoarece reflectă efectele diverşilor factori cantitativi şi calitativi. Accesul la resursele Fondului Monetar Internaţional este dependent de necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi precum şi de capacitatea de ajustare a economiei şi de restituire a sumelor către FMI. Asistenţa financiară a Fondului Monetar Internaţional sprijină membrii să corecteze dezechilibrele din balanţele de plăţi. Conform menţiunilor din statutul FMI. relaţiile unei ţări membre cu Fondul Monetar Internaţional se derulează la cererea ţării respective. celelalte forme de acces la resursele Fondului Monetar Internaţional implică elaborarea şi aplicarea unor programe economice prin care ţările acţionează în direcţia eliminării dezechilibrului balanţei de plăţi. d) Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMI Ţările membre care solicită acces la resursele FMI se angajează să formuleze şi să implementeze programe economice. Cu excepţia tragerilor în cadrul tranşei de rezervă care sunt necondiţionate. oficiali sau în calitate de intermediari ce asigură redistribuirea fondurilor de la ţările cu surplus la ţările cu deficit al balanţei de plăţi. c) Asigurarea accesului liber la resursele FMI În spiritul acestui principiu. Dacă dezechilibrul extern se datorează unor factori temporari care determină scăderea încasărilor din exporturi ţara membră se angajează să aplice anumite politici economice în vederea restabilirii echilibrului. Obiectivele şi programele elaborate de o ţară membră în vederea obţinerii resurselor de la FMI se prezintă într-o scrisoare de intenţie a guvernului către Consiliul Executiv al FMI. Politicile şi măsurile pe care urmează să le implementeze ţara membră cu sprijin financiar de la FMI necesită o fundamentare pe termen mediu pentru a asigura o creştere economică durabilă. Din acest principiu rezultă prerogativele suveranităţii ţărilor membre asupra politicilor economice şi financiare.

1995. 24. Washington DC.87 88 Vezi Ariel Buira. New Jersey.14-15. 1985. . p. Articles of Agreement. Princeton University. International Monetary Fund. Reflections on the International Monetary System. V. p. art.

în cadrul căreia se pot efectua trageri destinate acoperirii deficitului balanţei de plăţi care nu sunt condiţionate de implementarea unor politici economice. rezervele internaţionale. Mecanismul cumpărărilor (purchase) şi al răscumpărărilor se desfăşoară astfel: ţara membră declarată eligibilă pentru utilizarea resurselor FMI printr-o anumită politică îşi manifestă opţiunea pentru o monedă pe care doreşte să o cumpere. Potenţialele facilităţi de finanţare ale FMI se grupează în mecanisme obişnuite sau trageri normale. 89 Uneori . recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea schimburilor externe. Fondul Monetar Internaţional urmăreşte modul în care ţara membră fundamentează obiectivele. a) Politica tranşei de rezervă Fiecare ţară membră dispune de o tranşă de rezervă la FMI (denumită tranşa aur până în anul 1978). ţara cumpărătoare creditează contul nr. Suma totală pe care o ţară membră poate să o tragă asupra FMI în diverse monede depinde de cota de participare şi de mărimea depozitelor în monedă naţională. Fondul Monetar Internaţional urmăreşte reformele macroeconomice. B. facilităţi speciale de finanţare. facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu produs intern brut pe locuitor redus. Ţara membră este solicitată să îndeplinească anumite condiţii înainte de încheierea unui aranjament stand by pentru a exista certitudinea că resursele FMI se vor utiliza pentru realizarea politicilor elaborate. măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor. 1 FMI şi să crediteze contul desemnat de ţara cumpărătoare cu suma corespunzătoare. produsul intern brut. La termenul de rambursare ţările îşi răscumpără suma în monedă proprie prin intermediul sumelor în valute sau în DST. deficitele bugetare. FMI solicită depozitarului ţării membre a cărei monedă este cumpărată să debiteze contul nr. Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplică un model ţărilor cărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de particularităţile economiei lor. Politici de finanţare Politicile şi facilităţile de finanţare ale FMI depind de factorii care au determinat dezechilibrul şi de cuantumul deficitului balanţei de plăţi externe.Programele elaborate de o ţară membră în vederea finanţării de către FMI au drept coordonate principale creditele bancare. Tragerile asupra FMI reprezintă operaţiunile de solicitare şi acordare a unor resurse pe termen scurt în vederea echilibrării balanţei de plăţi. facilităţi de finanţare administrate de FMI. Unele mărimi cantitative se consideră criterii de performanţă pe care ţările membre se angajează să le îndeplinească pentru a menţine accesul la resursele Fondului Monetar Internaţional. la termen se răscumpără suma în monedă naţională în schimbul unei sume echivalente în valuta cumpărată. . Ţările membre care înregistrează un deficit al balanţei de plăţi şi au nevoie de o sumă în valută pentru acoperirea deficitului pot cumpăra suma de la FMI în schimbul unor sume echivalente în monedă proprie sau DST. selectează priorităţile economice. Devalorizarea nu restabileşte în toate cazurile echilibrul extern. identifică şi elimină factorii care au provocat dezechilibrul din balanţa de plăţi. 1 al FMI cu echivalentul în monedă naţională al sumei cumpărate în valută.

p. FMI-ul. Editura CNI Coresi S. 73.. 2000.A.89 Vezi: Patrick Lenain. . Bucureşti.

Dreptul total de tragere se cifrează la 125% din cota subscrisă de ţara membră din care 25% reprezintă tranşa de rezervă şi 100% patru tranşe succesive de credit ce se acordă în fiecare an. Cumpărările în cadrul tranşelor superioare sunt asemănătoare cu asistenţa financiară pe bază de acord stand-by. . Treasure's Departament. în cursul unei perioade date.1 Poziţia tranşei de rezervă 90 Cazul (a) – un membru care a plătit în întregime cota sa de subscripţie şi nu şia exercitat dreptul de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă. Poziţia tranşei de rezervă remunerate este egală cu diferenţa dintre norma membrului şi deţinerile Fondului în moneda membrului. International Monetary Fund. 11. Cazul (b) – ţara membră şi-a exercitat în întregime dreptul de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă. 39. Washington DC. c) Aranjamentele stand-by Aranjamentele stand-by reprezintă înţelegeri prin care ţările membre au dreptul de a cumpăra o sumă într-o anumită valută de la FMI. 1995. Resursele în cadrul primei tranşe se obţin dacă se confirmă aplicarea unor măsuri în scopul înlăturării dezechilibrului din balanţa de plăţi. p. în vederea reflectării condiţionării graduale. Cazul (e) – Fondul a folosit moneda ţării membră şi îi plăteşte o remuneraţie pentru diferenţa între cota sa şi deţinerile Fondului în moneda membrului. dacă respectă criteriile şi condiţiile stabilite.Fig. 90 Financial Organization and Operations of the IMF. Cazul (c) – ţara membră utilizează resursele Fondului. Tranşele următoare se acordă pe măsura elaborării şi aplicării unor programe de reajustare economică. Tragerile normale se împart în prima tranşă şi următoarele patru. b) Politica tranşelor de credit Tragerile normale se efectuează în patru tranşe de credit care reprezintă fiecare 25% din cota de participare. Conform statutului FMI aranjamentul stand-by exprimă „o decizie a FMI prin care o ţară membră are dreptul să cumpere o sumă într-o valută din contul de resurse generale până la un nivel specificat în condiţii stabilite şi în cadrul unei perioade determinate”. dar nu şi-a exercitat dreptul de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă. Cazul (d) – ţara membră utilizează resursele Fondului în completarea dreptului de tragere asupra poziţiei tranşei de rezervă.

programele de ajustare finanţate pe baza aranjamentelor stand-by se analizează periodic în şedinţele Consiliului Executiv. Washington D. Consiliul Executiv a aprobat politica accesului lărgit la resursele FMI pentru a oferi asistenţă financiară ţărilor membre peste tranşele superioare ale 91 Annual Report 2003. acordurile de credit stand-by nu reprezintă acorduri internaţionale şi nu implică utilizarea termenilor de natură contractuală. p. Facilitatea extinsă se adresează ţărilor membre ale căror economii înregistrează dezechilibre structurale în producţie. aranjamentul prevede termenii şi condiţiile privind eşalonarea cumpărărilor şi criteriile de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească ţara membră. prin intermediul eşalonării cumpărărilor în funcţie de criteriile de performanţă se aplică condiţionalitatea în utilizarea resurselor financiare ale FMI. Aranjamentele stand-by pentru perioada de 12-24 luni urmăresc finanţarea deficitelor temporare sau ciclice ale balanţei de plăţi. Prin intermediul acestei facilităţi. nivelul minim al rezervelor. exporturile. în comerţ. International Monetary Fund. cumpărările sunt eşalonate la anumite termene la care resursele sunt disponibile.64-65 . În acelaşi timp se întăreşte certitudinea FMI de utilizare a resurselor financiare în scopurile solicitate şi ţara poate să obţină finanţare din alte surse deoarece sunt garantate cu programele de ajustare economică implementate de ţara membră. distorsiuni în nivelul preţurilor şi al costurilor. acordurile stand-by includ clauze ce prevăd desfăşurarea unor consultaţii între reprezentanţii FMI şi ţările membre pe toată perioada aranjamentului. d) Facilitatea de finanţare extinsă (Extended Fund Facility – EFF) Fondul Monetar Internaţional a instituit în anul 1974 facilitatea extinsă în vederea asigurării asistenţei financiare ţărilor membre pentru perioade mai mari şi în procente mai ridicate faţă de cota de participare. e) Politica accesului lărgit – Extended Acces Policy (1981-1992) În anul 1981. precum şi de momentele calculării unor agregate macroeconomice (bugetul de stat. rezervele). evitarea aplicării unor restricţii asupra plăţilor şi transferurilor curente. plafoane pentru credite.C. creditul bancar..Limitele accesului la tranşele de credit şi la facilităţile speciale Facilităţi sau politici Aranjamente stand by şi extinse Anual Cumulative Facilităţi speciale Facilitatea compensatorie Finanţare contigentată Facilitatea de ajustare structurală Limite % 100 300 45 185 91 Aranjamentele stand-by în calitate de mecanisme de finanţare ale ţărilor membre de către FMI se deosebesc prin următoarele: durata este cuprinsă între 12-24 luni sau 3-5 ani la un acord extins. Deficitele balanţei de plăţi care sunt determinate de schimbările structurale ale producţiei şi comerţului sau unor distorsiuni de lungă durată în preţuri şi costuri necesită programe pe durate mai extinse. eşalonarea tragerilor la aranjamentele stand-by depinde de politicile şi măsurile de ajustare aplicate de ţara respectivă. cuantumul şi scadenţa datoriilor pe termen mediu şi scurt. Fondul Monetar Internaţional finanţează programele de ajustare pe termen mediu care se implementează de către ţările membre.

de 23% în situaţia creşterii importului de cereale.aranjamentelor stand-by pe baza condiţionalităţii în funcţie de criteriile de performanţă. În anul 1981 facilitatea a fost lărgită pentru a compensa deficitele din balanţele comerciale ale ţărilor importatoare de produse cerealiere. programele macroeconomice. Ţările membre care beneficiază de resurse prin facilitatea de transformare sistemică întocmesc o listă ce reflectă politicile economice. măsurile fiscale. Finanţarea compensatorie se asigură unei ţări membre până la cota de 20% din cota de participare. În anul 1988 în sfera acestei facilităţi s-au inclus deficitele ţărilor importatoare de petrol. 20% în cazul finanţării contigentate. iar în anul 1996 s-a majorat la 50%. Termenul de răscumpărare a sumelor trase în cadrul finanţării compensatorii este de 3 ½ până la 5 ani. Facilităţi speciale de finanţare Fondul Monetar Internaţional acordă asistenţă financiară ţărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanţelor de plăţi ce sunt determinate de anumiţi factori economici. respectiv ca urmare a trecerii comerţului la principiile de piaţă care a determinat creşterea importurilor şi reducerea veniturilor din exporturi. În anul 1990 finanţarea compensatorie s-a extins pentru a acoperi veniturile nerealizate din servicii de tranzit internaţional şi construcţii. 92 a) Facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate (Compensatory and Contingenty Financing Facility – CCFF) Finanţarea compensatorie a fost instituită în anul 1963 în vederea asigurării asistenţei financiare a ţărilor membre care înregistrau deficite ale balanţelor de plăţi determinate de reducerea încasărilor din exportul de bunuri şi servicii. în cazul reducerii pe termen scurt a veniturilor din exporturi. se angajează să nu aplice noi restricţii şi să coopereze cu parteneri comerciali. 1/2 Răscumpărările se efectuau în rate egale trimestriale între 3 -7 ani de la momentul cumpărării. facilitatea finanţării compensatorii a fost extinsă pentru a acoperi reducerea veniturilor din serviciile de turism şi din resursele provenite de la persoanele rezidente în străinătate. C. Finanţarea prin facilitatea de transformare sistemică se acordă în două tranşe. b) Facilitatea de Transformation Facility (STF) transformare sistemică (Systemic Facilitatea transformării sistemice a fost instituită în 1993 în vederea sprijinirii ţărilor din Europa de Est care au înregistrat deficite ale balanţelor de plăţi datorită unor transformări profunde din comerţul internaţional. Deficitul rezultat din evoluţia exporturilor pe o perioadă de 12 luni anterioare formulării cererii de tragere se determină prin compararea veniturilor efective din perioada respectivă cu veniturile din export pe termen mediu (cinci ani). În anul 1979. Asistenţa financiară în cadrul facilităţilor speciale este adiţionată celei oferite prin mecanismele normale de finanţare. Tragerile din cadrul finanţării compensatorii se acordă independent de utilizarea tranşelor de credit normale. şi anume: prima la data aprobării facilităţii şi a doua tranşă poate fi disponibilă după şase . După revizuirea cotelor de participare din anul 1992 s-a renunţat la politica accesului lărgit. Tragerea suplimentară în vederea acoperirii sumelor neîncasate din exporturi reprezenta 25% din cota de participare. ceea ce înseamnă că tragerile în cadrul acestor facilităţi nu reduc sumele pe care ţara respectivă le trage în tranşe sau obţine prin aranjamente stand-by.

. Compensatory Financing Facility. Goreux. International Monetary Fund.C. Washington D. 34 . Series nr. Pamphlet.92 Vezi: Louis M.

a altor creditori oficiali bilaterali şi comerciali pentru a analiza modalităţile de reducere a datoriilor ţărilor sărace. deoarece dezechilibrele implică o perioadă mai mare de ajustare economică. Ajustarea structurală reflectă ameliorarea modului de funcţionare a economiei prin dezvoltarea capacităţii de producţie şi promovarea progresului economic. Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate se aplică în următoarele etape: ţara înregistrează pentru trei ani consecutivi performanţe şi dezvoltă împreună cu societatea civilă un document strategic pentru reducerea sărăciei. pentru a le sprijini în reducerea poverii datoriei externe. instituţiile multilaterale acordă sprijin ţării în cadrul programelor de ajustare sprijinite de Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Împrumuturile se acordă semianual şi rambursările se efectuează în cadrul unei perioade cuprinse între 5 ½ şi 10 ani. D. se pot reeşalona datoriile de către Clubul de la Paris şi alţi creditori . Clubul de la Paris asigură reeşalonarea serviciului datoriei. Accesul la facilitatea de transformare sistemică s-a ridicat până la 50% din cota ţării membre şi răscumpărările s-au efectuat într-o perioadă de 4 ½ la 10 ani de la prima cumpărare. Pe de altă parte se pune accentul pe măsuri care vizează creşterea potenţialului de producţie şi pe supleţea pieţei bunurilor. condiţiile şi trăsăturile programului ce se finanţează prin această facilitate sunt comparabile cu cele prevăzute la facilitatea de ajustare structurală. pe baza strategiilor unei ţări de reducere a sărăciei şi de creştere economică. În cadrul primei etape. alţi creditori bilaterali şi comerciali aplică acelaşi tratament datoriilor ţării. iar ţările se angajează să aplice programe de ajustare structurală şi macroeconomică pe termen mediu. Limita maximă a accesului prin această facilitate este de 50% din cota de participare a ţării membre. dar nu mai târziu de 12 luni după prima cumpărare în funcţie de cooperarea ţării membre şi de politicile implementate. Facilităţi de finanţare destinate ţărilor cu produs intern brut pe locuitor redus Facilitatea de ajustare structurală (Structural Adjustment Facility – SAF) Facilitatea de ajustare structurală a fost creată în anul 1986 în vederea sprijinirii ţărilor în curs de dezvoltare care înregistrează scăderea veniturilor din exporturi datorită unor dezechilibre economice. Lansată în anul 1996 „Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate” a determinat reunirea creditorilor multilaterali. Tragerile în cadrul acestei facilităţi se efectuează anual şi răscumpărările se realizează în cadrul unei perioade de 10 ani cu o durată de graţie de 5 ½ ani. b) Iniţiativa pentru ţările sărace foarte îndatorate 93 A fost instituită pentru a oferi asistenţă directă ţărilor eligibile ce practică politici economice sănătoase. Facilitatea ajustării structurale Adjustment Facility – ESAF) extinse (Enhanced Structural Obiectivele.luni. eligibilitatea. dar se deosebesc prin faptul că programul detaliat din fiecare an reflectă nivele trimestriale şi criterii de realizare semianuale. Asistenţa financiară prin facilitatea de ajustare structurală este menită să susţină programele de ajustare macroeconomică şi reformele structurale pe termen mediu de 3 ani.

p. International Monetary Fund. 50 .93 Vezi: Annual Report. 2001.

iar FMI şi Banca Mondială apreciază dacă ţara este eligibilă pentru a primi asistenţă financiară. creditorii acordă asistenţă în cadrul unei strategii de reducere a sărăciei fundamentate de guvern. alţi creditori bilaterali şi comerciali asigură reducerea datoriei în termeni comparabili. În a doua etapă sunt urmărite anumite obiective: ţara înregistrează rezultate notabile în implementarea politicilor de reducere a sărăciei şi de creştere economică. Liniile de credit contingentate (Contingent Credit Lines – CCL) reprezintă o facilitate adiţională de natură preventivă ce se adresează ţărilor vulnerabile. E. Accesul la această facilitate nu se supune limitelor uzuale. Clubul de la Paris poate să decidă reeşalonarea datoriilor în proporţie mai mare. În vederea finanţării prin această facilitate se solicită implementarea unor politici de ajustare care să corecteze dezechilibrele din balanţa de plăţi. alţi creditori multilaterali decid reducerea temporară a datoriei în mod discreţionar. Prin intermediul liniilor de credit se pot susţine politici economici viabile. cu participarea societăţii civile şi a comunităţii creditorilor. Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional asigură asistenţă financiară temporară. Finanţarea se realizează în termen de maximum un an şi rambursarea în interval de un an şi jumătate. Liniile de credit contingentate se adresează ţărilor care se confruntă cu o pierdere potenţială a accesului la pieţele internaţionale de capital. Programele susţinute prin “Facilitatea privind reducerea sărăciei şi creşterea economică” sunt orientate în jurul unei strategii fundamentate de reducere a sărăciei. c) Facilitatea pentru reducerea sărăciei şi creştere economică Această facilitate se adresează ţărilor care acţionează pentru reducerea sărăciei în contextul strategiei de creştere economică şi care împreună cu alte împrumuturi concesionale sprijină politicile macroeconomice aplicate de ţările respective. a capacităţii lor de rambursare. politici de susţinere a ratei de schimb şi de încurajare a sectorului privat. a calităţii programelor şi a rezultatelor obţinute în utilizarea resurselor FMI. Facilităţi administrate de FMI Fondul Monetar Internaţional oferă asistenţă financiară prin facilităţi separate care se asigură din resurse gestionate în numele ţărilor membre şi nu sunt incluse în resursele generale. Criteriile de eligibilitate sunt reprezentate astfel: în momentul acordării liniei de credit ţara destinatară să fie considerată a avea nevoie de împrumut de la FMI. Facilitatea suplimentară de rezervă Facilitatea suplimentară de rezervă reprezintă o modalitate de finanţare pe termen scurt introdusă în anul 1997 pentru a sprijini membrii care se confruntă cu dificultăţi excepţionale ale balanţei de plăţi determinate de pierderea pieţelor. Consiliul Executiv al FMI elaborează previziuni economice asupra ţării şi asupra . de către autorităţile unei ţări în consultare cu societatea civilă şi cu sprijinul comunităţii internaţionale. ci se fundamentează pe baza cerinţelor de finanţare ale membrilor. dar neatinse de criză Liniile de credit contingentate se aprobă pentru doi ani şi se revizuiesc după un an de funcţionare.

progreselor în îndeplinirea standardelor de politică economică. . ţara promovează relaţii constructive cu creditorii săi privaţi şi adoptă măsuri pentru reducerea vulnerabilităţii externe.

în cadrul Institutului Fondului Monetar Internaţional. Asistenţa tehnică a Fondul Monetar Internaţional Fondul Monetar Internaţional oferă ţărilor membre servicii care constau în susţinerea unor programe de perfecţionare a pregătirii specialiştilor din ministerele de finanţe. pieţei monetare şi valutare. contabilităţii. Care sunt trăsăturile unui aranjament stand-bay de obţinere a unor resurse financiare de la FMI? 10. Care sunt organele de conducere ale FMI? 5.În schimbul sumelor utilizate de ţările membre prin diferite mecanisme şi tehnici se plătesc dobânzi şi comisioane Fondului Monetar Internaţional. Care sunt principalele facilităţi speciale de finanţare de către FMI şi care sunt exigenţele lor? . Fondul Monetar Internaţional plăteşte dobânzi ţărilor membre pentru deţinerile lor în monedele proprii peste nivelul care exprimă poziţia neutră. dreptului. Fondul Monetar Internaţional acordă asistenţa în domeniile elaborării bugetelor. Prin ce se deosebeşte tragerea unei ţări membre asupra resurselor FMI în cadrul tranşei de rezervă? 9. 3. Explicaţi principiile aşezate la baza accesului ţărilor membre la resursele FMI? 7. bănci centrale. statisticii. Care este criteriul pe baza căruia se adoptă deciziile în cadrul organelor de conducere ale FMI? 6. politicii fiscale şi managementului. managementul cheltuielilor publice. 2. Care sunt obiectivele Fondului Monetar Internaţional? Ce funcţii îndeplineşte Fondul Monetar Internaţional? Ce obligaţii şi drepturi au ţările membre ale Fondului Monetar Internaţional? 4. Care sunt cerinţele principiului condiţionalităţii aşezat la baza accesului ţărilor membre la resursele FMI? 8. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1.

sprijinirea ţărilor membre în perioada postbelică de a realiza tranziţia de la economia de război la economia de pace şi în continuare de a urmări modul în care investiţiile internaţionale generează efecte asupra mediului de afaceri din teritoriile statelor membre. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID). 12. Jacques Fontanel. Organisations Economiques Internationales. Banca Mondială. 1989. creşterii productivităţii muncii şi standardului de viaţă în teritoriile lor. reconversia ramurilor productive la nevoile de pace şi încurajarea dezvoltării ramurilor productive în ţările mai puţin dezvoltate. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este organizată 94 sub forma unei societăţi pe acţiuni . coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de bancă cu împrumuturile din alte surse în vederea realizării cu prioritate a proiectelor de dezvoltare urgente şi eficiente în ţările membre. susţinerea creşterii echilibrate pe termen lung a comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului balanţei de plăţi prin încurajarea investiţiilor internaţionale destinate dezvoltării ramurilor productive în statele membre. a)Obiectivele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare: 95 sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării economiei statelor membre prin investiţii de capitaluri în scopuri productive. 94 Vezi: Dragoş Luchian. dacă capitalul privat nu este disponibil în termeni rezonabili să suplimenteze investiţiile private în scopuri productive.CAPITOLUL 12 BANCA MONDIALĂ Grupul Băncii Mondiale este format din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). de a achiziţiona şi dispune de bunuri mobile şi imobile şi de a institui proceduri legale. 1992 95 Articles of Agreement BIRD. care posedă personalitate juridică proprie şi are capacitatea de a încheia contracte. Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privind Investiţiile (CISLI). promovarea investiţiilor străine private pe calea acordării de garanţii sau a participării la credite şi alte investiţii ale sectorului privat. Editura Enciclopedică. Masson Droit. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI). art. I . Sciences Economiques. Bucureşti. Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA).1 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (International Bank for Reconstruction and Development) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost creată pe baza acordurilor Conferinţei Naţiunilor Unite şi Asociate de la Bretton Woods din anul 1944 pentru a facilita finanţarea investiţiilor destinate realizării proiectelor de reconstrucţie şi dezvoltare în ţările membre la data de 27 decembrie 1947 după aderarea a 27 de ţări membre. 1992. inclusiv reconstrucţia economiilor distruse de război.

fiind împărţit în 100. dar va avea toate obligaţiile. să respecte principiile şi regulile băncii.12. cu excepţia celui de a se retrage. În cazul în care un stat membru nu îşi îndeplineşte oricare din obligaţiile sale către bancă.000 de acţiuni în valoare de 100. un număr pentru ceilalţi membri şi ţinând seama de unele reguli care specifică condiţiile de subscriere. cu excepţia cazului în care aceeaşi majoritate decide restabilirea calităţii de membru. Calitatea de membru este acordată ţării care este membră a FMI la data şi în 96 conformitate cu prevederile din statut (anexa 7). să scutească de impozite şi taxe operaţiile băncii. Formarea şi utilizarea capitalului BIRD Suma subscrisă de fiecare stat membru se împarte astfel: 96 97 Articles of Agreement. i se poate suspenda calitatea de membru prin decizia Consiliului Guvernatorilor. drepturi şi obligaţii. Ţările membre ale Băncii Internaţio. societăţile comerciale să participe la licitaţiile privind lucrările finanţate de bancă şi să participe la cooperarea financiar monetară în cadrul Fondului Monetar Internaţional. Orice stat membru se poate retrage în orice moment prin transmiterea unei notificări scrise către bancă la biroul principal. Fiecare membru subscrie la capitalul social al BIRD în funcţie de un număr minim de părţi stabilit pentru membrii iniţiali.000 USD fiecare care au fost disponibile pentru subscriere 97 membrilor . II. BIRD. 2 . În perioada suspendării statul membru nu poate să exercite nici un drept conferit de statut. să primească credite pentru investiţii. Capitalul iniţial autorizat al BIRD a fost de 10 miliarde dolari SUA. Retragerea devine definitivă la data la care se primeşte notificarea.nale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au dreptul să numească un guvernator şi un supleant. II sect. respectiv statutul. secţ. art.1. BIRD.b) Calitatea de membru al băncii. să beneficieze de asistenţă tehnică. c) Capitalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare Capitalul propriu provine din contribuţiile statelor membre. Ţările membre se angajează să subscrie la capitalul băncii. Membrul suspendat va înceta automat să fie membru la un an de la data suspendării. să participe la adoptarea deciziilor. art. dacă se decide cu o majoritate de 3/4 din totalul voturilor. 1 Articles of Agreement. Capitalul social poate fi majorat. CAPITAL PLĂTIT CAPITAL APELABIL CAPITAL BIRD ÎMPRUMUTURI DOBÂNDĂ OBLIGAŢIUNI RESURSE PIEŢE FINANCIARE ŢĂRI MEMBRE ŢĂRI MEMBRE INVESTITORI Fig.

Directoratul Executiv (Consiliul) este format din 12 directori executivi din care cinci pot fi numiţi de către membrii care deţin cel mai mare număr de acţiuni şi şapte sunt aleşi de către . prin băncile centrale şi organismelor internaţionale. Banca Internaţională pentru Recon. sau dacă cer cinci membri sau membrii care deţin 1/4 din totalul voturilor.20% se plăteşte sau varsă la cererea BIRD pentru a realiza operaţiunile sale. respectiv un guvernator şi un supleant numiţi pentru un mandat de 5 ani. Veniturile nete sunt expresia diferenţei dintre veniturile din plasamente. valoarea de schimb externă a monedei unui stat membru sa depreciat în cadrul teritoriului său. Fiecare membru dispune de 250 voturi plus un vot adiţional pentru fiecare acţiune deţinută. nu pot constitui garanţii şi sunt transferabile numai către BIRD.rul voturilor. dobânzi şi comisioane şi cheltuielile privind dobânzile plătite la împrumuturile contractate de bancă.a redus. Diferenţa de 80% din subscripţia de capital se ţine în cont la Banca Centrală a ţării membre în vederea garantării împrumuturilor fiind denumită „capital apelabil”. Consiliul Guvernatorilor este format din reprezentanţii ţărilor membre. Consiliul Guvernatorilor se întruneşte o dată pe an şi ori de câte ori decide Consiliul sau solicită Directoratul Executiv. asupra majorării sau reducerii capitalului social. Oferta publică se realizează prin intermediul grupurilor bancare de investiţii. Banca Internaţională pentru 98 Reconstrucţie şi Dezvoltare dispune de un sistem de organe de conducere . într-un interval de timp rezonabil o cantitate de monedă egală cu valoarea creşterii cursului. asupra suspendării unui membru. veniturile din împrumuturi. organismelor publice şi băncilor comerciale. Resursele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare provin şi din veniturile nete realizate. Capitalul de pe pieţele financiare internaţionale se mobilizează prin emisiunea şi vânzarea obligaţiunilor şi/sau prin credite bancare. agenţilor de schimb şi de plasament. Consiliul Guvernatorilor poate delega Consiliului Executiv autoritatea de a exercita unele atribute cu următoarele excepţii şi anume: hotărăşte asupra admiterii de noi membri şi a determinării condiţiilor de admitere.strucţie şi Dezvoltare îşi plasează obligaţiunile prin ofertă publică pe piaţa capitalurilor. d) Organizarea şi conducerea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare În vederea îndeplinirii obiectivelor menţionate. Consiliul Guvernatorilor se întruneşte în şedinţă dacă se îndeplineşte condiţia să fie prezenţi guvernatori care deţin o majoritate de 2/3 din numă. 80% se varsă către BIRD numai atunci când este necesar pentru a îndeplini obligaţiunile cuvenite Băncii. În situaţia în care valoarea nominală a monedei unui membru creşte. membrul plăteşte BIRD într-un interval rezonabil o sumă adiţională proprie pentru a menţine valoarea la nivelul subscrierii iniţiale a cantităţii de monede. ori. În cazul în care. Directorii Executivi răspund de conducerea operaţiilor generale ale BIRD în conformitate cu atribuţiile delegate de Consiliul Guvernatorilor. Acţiunile BIRD nu pot fi ipotecate. Deciziile în cadrul organelor de conducere ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu unele excepţii se adoptă cu majoritate de voturi. Cotele subscrise se plătesc de către statele membre în proporţie de 2% din preţul fiecărei acţiuni în aur sau dolari SUA şi diferenţa de 18% în monedele membrilor băncii. se constată că valoarea nominală a monedei unui stat membru s. asupra aranjamentelor de cooperare cu alte organizaţii internaţionale. BIRD va restitui membrului. cheltuielile privind emisiunea şi plasarea titlurilor şi cheltuielilor administrative. asupra regulilor privind operaţiile băncii şi distribuirii venitului net.

V .celelalte 98 Articles of Agreement. art. BIRD.

ţări membre pentru o perioadă de doi ani. Directorii Executivi sunt numiţi sau aleşi la fiecare doi ani. ofiţerii şi personalul Băncii. ofiţerii şi personalul în exercitarea funcţiilor lor. art. se solicită membrilor să se abţină de la încercări de a influenţa preşedintele. Acordul de împrumut dintre o ţară membră şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cuprinde condiţiile generale. ca urmare a implicării Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în realizarea unor programe de dezvoltare în ţările membre şi în tranziţia la economia de piaţă din unele ţări. Împrumuturile acordate de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au sporit de la o periodă la alta. e) Împrumuturile şi garanţiile acordate de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare acordă împrumuturi pe termen lung în vederea realizării unor programe de dezvoltare economică în ţările mem. s-a înregistrat o creştere a numărului proiectelor. Directoratul Executiv funcţionează în sesiune continuă la sediul principal al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi se reuneşte ori de câte ori se justifică de diferite activităţi şi operaţii. 4 . execuţia proiectului. Consiliul guvernatorilor poate să decidă cu o majoritate de 4/5 din totalul voturilor creşterea numărului de directori. Consiliul de Supraveghere asigură asistenţă şi consiliere în probleme legate de politica generală şi se reuneşte anual. în exercitarea obligaţiilor. Preşedintele BIRD participă la şedinţele Consiliului Guvernatorilor. comerciale şi industriale. În acelaşi timp. sunt legaţi numai de obiectivele şi atribuţiile Băncii şi de nici o altă autoritate. Preşedintele. tragerea sumelor din împrumut. reprezentantul împrumutului. dar nu are drept de vot. clauze financiare. Preşedintele BIRD este ales de către Directorii Executivi pentru a conduce activitatea pe o perioadă de 5 ani. Comitetul de Politică Financiară colaborează cu Fondul Monetar Internaţional în examinarea unor probleme ale politicii financiare şi în formularea unor propuneri de îmbunătăţire a politicii de creditare. Consiliul de Supraveghere este format din şapte persoane aprobate de Consiliul Guvernatorilor. împrumutul. Pornind de la caracterul internaţional al instituţiei. Comitetele de Credit sunt formate din experţi selectaţi de către guvernatorul care reprezintă membrul în ale cărui teritorii se localizează proiectul şi unul sau mai mulţi membri ai personalului tehnic. El are în subordine personalul operativ. Membrii Consiliului de Supraveghere au un mandat de doi ani. data intrării în vigoare. Directorii se pot întâlni şi decide dacă numărul asigură exercitarea a cel puţin 1/2 din totalul voturilor.bre care sunt garantate de guvern. Fiecare director executiv numeşte un 99 supleant care deţine puteri depline de a acţiona în cazul în care directorul lipseşte . decât în caz de egalitate. Comitetul Dezvoltării examinează transferul resurselor către ţările în curs de dezvoltare şi analizează implicaţiile dezvoltării asupra economiilor ţărilor membre. numirea şi demiterea ofiţerilor şi a personalului (anexa 6). care au misiunea să analizeze şi să raporteze asupra creditelor acordate. V. conduce operaţiunile curente ale băncii. achiziţionarea de servicii de consultanţă şi programul de implementare. dar nu dispune de vot. iar în anexă se reflectă descrierea proiectului. BIRD. 99 Articles of Agreement. inclusiv din reprezentanţi ai institutiilor bancare. răspunde de organizarea. secţ. Preşedintele BIRD urmăreşte în numirea ofiţerilor şi personalului asigurarea standardelor de competenţă şi eficienţă tehnică şi promovarea criteriului geografic în recrutarea personalului.

Împrumuturile se acordă de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare fie guvernelor statelor membre. amplasament. taxele sunt rezonabile şi programarea rambursării împrumutului depinde de proiect. BIRD primeşte o compensaţie pentru riscul pe care şi-l asumă. Proiectul de investiţii este susţinut de studiul de fezabili. membrul. petrol şi gaze. art. populaţie. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare acordă împrumuturile 100 şi garanţiile pe baza următoarelor condiţii : dacă membrul pe al cărui teritoriu este localizat proiectul nu este el însuşi solicitantul împrumutului. politicile economice. calitatea gestiunii şi capacitate de rambursare şi garanţii. dezvoltare sector privat.pra utilizării creditelor pe teritoriul unui stat membru. protecţia socială. sănătăţii şi dezvoltării urbane. garanţiile se acordă în funcţie de capacitatea solicitantului de a-şi îndeplini obligaţiile rezultate din împrumuturi şi pe baza principiului prudenţei. finanţe. Banca Centrală sau o agenţie similară a membrului acceptabilă de către bancă. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu impune condiţii asu. 100 Articles et Agreement. telecomunicaţii. un comitet (de credit) desemnat întocmeşte un document scris prin care recomandă proiectul după analiză. mediu. Împrumuturile de ajustare structurală sunt menite să sprijine ţările beneficiare în realizarea unor reforme economice care să asigure îmbunătăţirea echilibrului balanţei de plăţi externe şi susţinerea creşterii economice durabile. 4 . politicilor economice. În totalul creditelor acordate pe sectoare de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Asociaţia Internaţională o pondere mai mare deţin creditele destinate dezvoltării agriculturii şi transporturilor. care reflectă raportul dintre efortul de investiţie şi efectele previzibile. transporturi şi dezvoltare urbană.Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine prin creditele acordate diverse sectoare din economiile ţărilor membre: agricultura. BIRD. fie unor societăţi comerciale sau instituţii publice. sănătate şi alimentaţie. Proiectele de investiţii pot proveni din proiectele strategice de dezvoltare a unor sectoare sau ramuri economice. electricitate. managementul în sectorul public. secţ. mediului. dotări materiale. dacă solicitantul nu poate obţine împrumuturi în condiţii de piaţă rezonabile. în garantarea unui credit făcut de alţi investitori. În acelaşi timp se observă o creştere a creditelor necesare îmbunătăţirii educaţiei. multisectorial. rata dobânzii. banca acordă împrumuturi şi garanţii. creditele şi garanţiile se acordă pentru obiective legate de proiecte specifice de reconstrucţie ori de dezvoltare. III. Proiectul de investiţii este evaluat sub anumite laturi: latura economică. Un loc aparte în cadrul creditelor acordate de BIRD ţărilor membre îl ocupă cele pentru susţinerea protecţiei sociale în ţările care aplică programe economice de privatizare şi restructurare a întreprinderilor. managementului în sectorul public. petrolului şi energiei electrice. dar prin aranjamente urmăreşte folosirea creditului în scopurile pentru care a fost acordat pe baza criteriilor economice şi de eficienţă. garantează în totalitate returnarea împrumutului şi plata dobânzii sau a altor datorii legate de împrumut. Proiectele ce se propun spre finanţare Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare trebuie să îndeplinească criteriile economice de rentabilitate.tate cu date şi informaţii privind capacitatea de producţie.

soluţii tehnologice. suma totală plătibilă către bancă în orice monedă nu va depăşi în nici un moment suma totală a împrumuturilor contractate de către bancă şi plătibilă în aceeaşi monedă. dacă un membru are o nevoie acută de schimb. membrul implicat poate apela la Bancă pentru o relaxare a condiţiilor de plată. programe şi proiecte . salariile. un program social şi de protecţie socială accesibil. Contractele de credit dintre BIRD şi solicitanţi se încheie în conformitate cu 101 anumite reguli : termenii şi condiţiile dobânzii şi amortizării. scadenţa şi data de efectuare a fiecărui credit se determină de către bancă. care se referă la achiziţionarea materialelor necesare producţiei şi desfacerea producţiei finite. astfel încât serviciile oricărui credit contractat de acel membru sau garantat de acesta. sisteme educaţionale şi de masă. Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare (Comprehensive Development 102 Framework – CCO) Cadrul cuprinzător de dezvoltare reprezintă o modalitate de abordare a dezvoltării economice a Băncii Mondiale care oferă direcţii de acţiune ţărilor în elaborarea programelor de dezvoltare. contractele stipulează moneda sau monedele în care se vor efectua plăţile contractuale către bancă. de drumuri şi telecomunicaţii. un sistem deschis şi transparent de reglementare legislativă. preţurile produselor finite. pe o perioadă care nu depăşeşte trei ani şi menţinerea cursului pentru răscumpărarea acestei monede. politici de protecţie a mediului. iar la opţiunea solicitantului plăţile se pot efectua ca urmare a acordurilor cu banca în moneda unui membru. Banca poate să încheie aranjamente cu membrul implicat pentru a accepta plata serviciilor privind creditul în moneda membrului. ori de una din agenţiile sale. reţele energetice. program de îngrijire a sănătăţii. altul decât cel specificat în contract. latura financiară care exprimă încasările şi rezultatele financiare din momentul punerii în funcţiune a unui obiectiv de investiţii. a stimula executarea eficientă a proiectelor şi pentru a încuraja dezvoltarea producţiei în ţările beneficiare de împrumuturi. se realizează o evaluare care urmăreşte modul în care proiectul s-a încadrat în coordonatele iniţiale şi abaterile manifestate. structura întreprinderii şi gestiunea proiectului. Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare implică să fie conceput pe un orizont de timp care să concorde cu strategiile pe termen lung ce cuprind politici. un sistem financiar bine organizat şi supravegheat. echipament. competenţa cadrelor care realizează proiectul. Cadrul Cuprinzător de Dezvoltare presupune asigurarea anumitor condiţii: un guvern profesionist. latura comercială. Proiectul ce se propune spre finanţare se analizează din punct de vedere al impactului unor factori cum sunt preţurile materiilor prime. procedee de execuţie. programe de păstrare a culturii şi istoriei naţionale. Din momentul punerii în funcţiune a unui obiectiv de investiţii. nu pot fi îndeplinite în maniera stipulată.date cu privire la amplasament. În cazul creditelor acordate.cură pe bază de licitaţii internaţionale pentru a oferi şanse egale furnizorilor. Bunurile şi serviciile necesare proiectelor de investiţii finanţate de BIRD se pro. capacitate de producţie.

BIRD art. 4 Vezi: Tribuna economică. În cadrul său se urmăreşte interdependenţa dintre politici şi programe. secţ. nr. 44/1999 . 101 102 Articles of Agreement.de reformă. IV.

Băncile comerciale se asociază cu BIRD la acordarea împrumuturilor. Banca Mondială. c) Promovarea pieţelor libere. BIRD a aplicat principiul dobânzii variabile la împrumuturile acordate. conform căruia dobânda se determină în funcţie de nivelul dobânzii de pe piaţa internaţională a capitalurilor. pentru a asigura certitudinea rambursării creditelor la scadenţă. Împrumuturile de la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare se obţin pe baza următoarelor criterii: nivelul de dezvoltare economică scăzut. să evalueze şi supervi. reflectat de produsul intern brut pe locuitor. 7 . Membrii Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare sunt ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare. În operaţiunile de cofinanţare. Fondurile Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare se formează din: subscripţiile iniţiale ale membrilor. respectiv crearea mediului concurenţial pentru firme şi eliminarea intervenţiei statului în economie prin subvenţii. dar nedebursate se percepe un comision. p. În susţinerea dezvoltării economice a ţărilor membre. organismele de creditare a exporturilor. cultură şi sănătate care generează efecte pe termen lung. să sprijine debitorii în realizarea unor relaţii de colaborare cu furnizorii şi organismele de creditare a exporturilor. ţara să se confrunte cu dezechilibre în balanţa de plăţi. în calitate de agenţie interguvernamentală în vederea creditării în condiţii avantajoase a ţărilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. 1992. Parteneri în operaţiunile de cofinanţare pot fi guvernele. venitul net cumulat rezultat din activitatea agenţiei. Cofinanţarea contribuie la încurajarea investiţiilor oficiale şi ale băncilor comerciale la realizarea fluxurilor de capital. BIRD percepe dobândă numai pentru partea din împrumut efectiv cheltuită. b) Promovarea şi susţinerea stabilităţii macroeconomice care presupune ca cheltuielile publice să se acopere pe seama veniturilor ordinare. transfer de venit net de la BIRD. Cofinanţarea urmăreşte creşterea şi stabilizarea fluxurilor de capitaluri private. 103 După Alex Hittle. băncile comerciale. La creditele aprobate. precum şi trăsăturile lor. respectiv înlăturarea barierelor din calea exporturilor şi a investiţiilor străine directe.Prin intermediul Cadrului Cuprinzător de Dezvoltare Banca Mondială urmăreşte corelaţiile şi echilibrele dintre evoluţiile macroeconomice şi resursele financiare. Cofinanţarea sau împrumuturile „B” Cofinanţarea reprezintă o metodă de asociere a fondurilor de la BIRD cu fondurile provenite din alte surse în vederea finanţării proiectelor de investiţii sau a unor programe de dezvoltare economică în ţările membre.2 Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) (International Development Association) Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare a fost înfiinţată în anul 1960. reconstituiri periodice (subvenţii) furnizate de ţările membre dezvoltate. Banca Mondială 103 urmăreşte cu prioritate următoarele direcţii : a) Liberalizarea comerţului internaţional şi a cooperării. Din iulie 1982.zeze proiectele. d) Susţinerea cheltuielilor pentru educaţie. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare are misiunea să impulsioneze operaţiunile financiare. contribuţii speciale sau voluntare. În cadrul termenului de rambursare se acordă o perioadă de graţie. 12.

000. nu sunt purtătoare de dobânzi. Capitalul de bază poate fi majorat de Consiliul Guvernatorilor cu o anumită majoritate de voturi.ţara să se angajeze într-un proces de dezvoltare economică prin politicile promovate. dar pentru sumele acordate se percep comisioane. mobilizarea capitalului intern şi străin. acordă asistenţă tehnică în fundamentarea planurilor de afaceri. promovarea unei conduceri competente. îmbunătăţirii şi dezvoltării întreprinderilor productive particulare care contribuie la dezvoltarea ţărilor membre prin investiţii. Ţara beneficiară a asistenţei financiare prezintă periodic rapoarte privind realizarea acţiunilor. Corporaţia Financiară Internaţională acţionează în următoarele direcţii: acordă sprijin în vederea finanţării dezvoltării întreprinderilor productive particulare prin investiţii. În cazul unei majorări autorizate în conformitate cu prevederile statutului. fiecare ţară membră 104 .000. Asistenţa financiară din partea Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare se fundamentează pe baza unui raport economic care reflectă politica de dezvoltare econo. ajungând la 300. identificarea pieţelor produselor şi mobilizarea fondurilor necesare investiţiilor în sectorul privat. stimularea fluxului de capital în investiţii productive în ţările membre. lărgirii posibilităţilor de educare şi formare. stimulează investiţiile proprii. Capitalul Corporaţiei Financiare Internaţionale de 11. ameliorării serviciilor sanitare. Corporaţia Financiară Internaţională acordă asistenţă în cooperare cu investitori particulari. fără garantarea rambursării de către guvern. Creditele acordate de către Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare au termene mari de rambursare. În vederea realizării acestui scop.3 Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) (International Financial Corporation) Corporaţia Financiară Internaţională şi-a început activitatea la 20 iulie 1956 în vederea dezvoltării întreprinderilor private în ţările membre. eficienţa utilizării şi conservării energiei. în finanţarea înfiinţării. 12. infrastructurii. investiţiilor. participarea capitalului străin şi promovarea competenţei în economia naţională. Cea de a zecea reconstituire a resurselor Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare a prevăzut anumite obiective prioritare: sprijinirea luptei împotriva sărăciei prin evaluarea performanţelor ţării pe planul reducerii creşterii demografice. evoluţia ramurilor şi sectoarelor economice şi priorităţile.mică. protecţia mediului înconjurător prin gestiunea resurselor forestiere. ţara să înregistreze o stabilitate din punct de vedere economic. Pornind de la prevederile din raportul economic se elaborează un program pentru o perioadă de cinci ani care cuprinde direcţiile de dezvoltare economică. iar personalul agenţiei urmăreşte executarea proiectelor. financiar şi politic pentru a justifica acordarea de împrumuturi destinate dezvoltării pe termen lung. fără garantarea rambursării de către guvern şi în cazul în care nu este disponibil capitalul particular. Corporaţia Financiară Internaţională sprijină procesul de privatizare prin investiţii şi prin asistenţă tehnică şi urmăreşte impactul asupra economiei ţărilor membre şi asupra mediului.000 dolari SUA a fost majorat în anii 1977 şi 1985. fără garanţii guvernamentale.000 dolari SUA. susţinerea politicilor macroeconomice şi sectoriale prin credite destinate producţiei.

p. nr.03.03. 67/30. 28/25.104 vezi Legea nr. Of.1991 pentru acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporaţia Financiară Internaţională în M. I.1991 .

concurenţă. stimulente. regională. estimări ale producţiei. Fondurile Corporaţiei Financiare Internaţionale se plasează sub forma împrumuturilor sau prin participaţii industriale sau financiare. dacă înainte de a face o vânzare publică a obligaţiilor pe piaţa unei ţări membre a obţinut aprobarea ţării respective în a cărei monedă se exprimă obligaţiile. protecţie tarifară. CFI finanţează o acţiune în sectorul privat dacă are acordul statului membru. rentabilitate. Corporaţia Financiară Internaţională acordă împrumuturi în principalele devize şi în monedă naţională pe termen cuprins între 7 şi 12 ani. CFI nu îşi asumă răspunderea pentru managementul întreprinderii în care a investit. sprijin guvernamental.poate să subscrie în funcţie de ponderea capitalului subscris faţă de capitalul total al Corporaţiei Financiare Internaţionale Corporaţia Financiară Internaţională administrează un fond destinat finanţării investiţiilor în sectorul privat care provine din subscrierea ţărilor dezvoltate şi din resurse transferate de la BIRD. Corporaţia Financiară Internaţională este împuternicită să acţioneze în următoarele direcţii: să contracteze împrumuturi. asistenţă tehnică. capital circulant. piaţa şi vânzările (piaţa locală. să investească fondurile care nu sunt necesare operaţiunilor de finanţare în obligaţiuni şi alte titluri uşor negociabile şi fără restricţii furnizează servicii de consiliere. CFI finanţează investiţiile pornind de la cerinţele întreprinderilor particulare şi ţinând seama de riscuri. forţă de muncă. construcţii. asistenţă tehnică şi informare respectiv baze de date privind pieţele noi. CFI nu impune condiţii cu privire la cheltuirea sumelor pe teritoriul unei ţări. Creditarea investiţiilor de către Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) în sectorul particular se realizează pe baza anumitor principii: CFI nu finanţează un proiect de investiţii pentru care se poate mobiliza capital particular în condiţii rezonabile. surse de materii prime. Creditele de la Corporaţia Financiară Internaţională sunt destinate realizării proiectelor de investiţii care îndeplinesc următoarele criterii: sunt fundamentate pe baza rentabilităţii. costul proiectului cu detaliere pe terenuri. management. forţă de muncă. impact asupra mediului înconjurător (descrierea procesului de producţie. eşalonarea în timp a pregătirii şi execuţiei proiectului. CFI urmăreşte în procesul de finanţare să nu devină acţionarul principal la un proiect. . în formarea climatului pentru investiţiile străine. Proiectul de investiţii pentru care se solicită finanţare de la Corporaţia Financiară Internaţională cuprinde principalele laturi ale investiţiei: finanţare. surse de finanţare. profit. CFI va încerca să menţină o diversificare judicioasă a investiţiilor sale. intrarea şi repatrierea capitalului. la stimularea introducerii progresului tehnic şi la valorificarea resurselor naturale. reglementări cu privire la controlul schimbului valutar. furnizori de echipamente. naţională. echipament instalat. asigură retragerea aportului Corporaţiei Financiare Internaţionale şi înlocuirea cu fonduri proprii în cursul unei anumite perioade de timp. infrastructură. amplasarea întreprinderii). să furnizeze garanţii colaterale sau alte garanţii necesare. reţele de distribuţie. sugestii în materie de privatizare. consiliere în elaborarea proiectelor. resurse de materii prime. potenţiali cumpărători. în dezvoltarea competenţei. export). fezabilitate tehnică. contribuie la crearea unor locuri de muncă. preţurilor.

În îndeplinirea obiectivelor sale.4 Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA) (Multilateral Investment Guarantee Agency) a) Constituirea şi obiectivele MIGA Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale a fost înfiinţată în anul 1988 în vederea încurajării investiţiilor de capital străin. b) Calitatea de membru şi capitalul MIGA Calitatea de membru este deschisă tuturor membrilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. 12. Emiterea de garanţii privind investiţiile şi realizarea unor servicii complementare contribuie la încurajarea fluxului de investiţii destinat dezvoltării producţiei în ţările membre şi îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare. Subscripţiile la acţiuni se plătesc în monede liber utilizabile cu excepţia ţărilor în curs de dezvoltare care pot plăti în monedă naţională până la 25% din contribuţia stabilită. necesare sau dorite în promovarea obiectivelor sale. Capitalul autorizat al Agenţiei de Garantare a Investiţiilor Multilaterale este de 1 miliard DST. Investiţiile eligibile cuprind dobânzile la titlurile de participare la capital. care vin din alte ţări membre. Capitalul iniţial subscris de fiecare membru se plăteşte în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a convenţiei de aderare. inclusiv coasigurare şi reasigurare contra riscurilor necomerciale privind investiţiile într-o ţară membră. respectiv 10% din valoarea fiecărei acţiuni vor fi plătite în numerar şi încă 10% sub formă de bilete la ordin nenegociabile. inclusiv împrumuturi pe termen mediu sau lung contractate sau garantate de către deţinătorii de titluri de participare la capital şi alte forme de investiţii directe. agenţia: emite garanţii. c) Operaţiunile MIGA Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale urmăreşte anumite obiective cu ocazia angajării în garantarea investiţiilor: fundamentarea economică a investiţiilor şi impactul lor asupra dezvoltării economice a ţării. a impulsionării fluxurilor de capital către ţările în curs de dezvoltare şi a extinderii cooperării internaţionale. a completării programelor naţionale şi regionale de garantare a investiţiilor.000 acţiuni.000 DST care au fost disponibile spre a fi subscrise de membri. nepurtătoare de dobânzi sau obligaţiuni similare. conformitatea investiţiei cu legislaţia şi reglementările ţării gazdă.România a fost admisă în calitate de membru al Corporaţiei Financiare Internaţionale prin rezoluţia Consiliului guvernatorilor din 4 septembrie 1990 şi a subscris 1504 acţiuni în valoare de 1000 dolari SUA. fiecare în valoare de 10. iar diferenţa se solicită la nevoie. Consiliul guvernatorilor cu majoritate specială poate să majoreze capitalul de bază al agenţiei. a atenuării riscurilor necomerciale. realizează activităţi complementare adecvate în vederea promovării fluxului de investiţii spre şi între ţările membre în curs de dezvoltare. concordanţa investiţiilor cu obiectivele de dezvoltare declarate şi cu priorităţile ţării beneficiare 105 . exercită alte asemenea prerogative în mod incidental. divizat în 100.

nr.105 Vezi Legea nr. 43/14. Of.1992 . p. 43/1992 pentru ratificarea Convenţiei de constituire a Agenţiei Multilaterale de Garantare a Investiţiilor în M.05.

2. 4. Termenii şi condiţiile fiecărui contract de garanţie vor fi stabilite de agenţie pe baza regulilor şi regulamentelor pe care Consiliul de conducere le va elabora. În acest sens s-a elaborat „Convenţia asupra rezolvării disputelor privind investiţiile” din anul 1966. exproprierea şi măsurile similare care se referă la orice acţiune legislativă sau administrativă sau orice omisiune atribuibilă guvernului ţării gazdă care are ca efect deposedarea deţinătorului de proprietate sau controlul. 3. sau dacă decizia nu este transmisă în termen rezonabil. cu condiţia ca agenţia să nu acopere pierderea totală a investiţiei garantate. ori un beneficiu substanţial din investiţie cu excepţia unor măsuri nediscriminatorii cu aplicabilitate generală pe care guvernele le adoptă în scopul reglementării activităţii economice în teritoriile lor. Care sunt obiectivele BIRD? Ce drepturi şi obligaţii decurg din calitatea de membru al BIRD? Cum se formează capitalul BIRD? Care sunt organele de conducere ale BIRD? . încălcarea contractului care se manifestă prin suspendare sau încălcarea de către guvernul ţării gazdă a contractului cu deţinătorul garanţiei când acesta nu a recurs la un for judiciar sau arbitru pentru a formula reclamaţia de suspendare a executării sau încălcării contractului. corect şi protecţia legală a investitorilor.5. 12. Investiţiile sunt garantate numai dacă urmează a fi făcute pe teritoriul unei ţări membre în curs de dezvoltare. Centrul internaţional de soluţionare a litigiilor privind investiţiile (CISLI) CENTRUL INTERNAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A LITIGIILOR PRIVIND INVESTIŢIILE a fost înfiinţat în anul 1966 pentru a oferi facilităţi pentru soluţionarea.condiţiile de investiţii asigurate de ţara beneficiară. inclusiv lipsa unei acţiuni din partea guvernului ţării gazdă într-o perioadă rezonabilă de timp privind cererea unui investitor pentru un astfel de transfer. persoana juridică să aibă principalul sediu de afaceri într-o altă ţară membră sau majoritatea capitalului să fie deţinută de un stat membru sau de alte state membre sau de cetăţenii acestora. inclusiv tratamentul echitabil. a litigiilor privind investiţiile care apar între ţările membre şi reprezentanţi ai altor ţări membre. sau dacă hotărârea nu poate fi pusă în aplicare. persoana juridică fie că este sau nu particulară să opereze pe baze comerciale. Investitori eligibili pot fi persoanele fizice sau juridice care îndeplinesc anumite condiţii: persoana fizică este cetăţean al altei ţări decât ţara gazdă a investiţiei. Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale garantează investiţiile eligibile împotriva unor prejudicii rezultate din următoarele riscuri: riscul de transfer de valută care este produs de orice introducere (atribuibile guvernului ţării gazdă) de restricţii asupra transferului în afara ţării gazdă a monedei proprii într-o monedă liber utilizabilă sau altă monedă convertibilă deţinătorilor garanţiei. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. prin acord sau arbitraj. război şi tulburări civile care înseamnă orice acţiune militară sau tulburare civilă pe teritoriul ţării gazdă.

5. Ce laturi cuprinde un proiect finanţat de către BIRD? Când a fost creată AID şi în ce scop? . 6.

7. 8. 10. Care sunt criteriile aşezate la baza acordării împrumuturilor de AID? Când a fost creată CFI şi în ce scop? Cum se formează capitalul CFI? Care sunt principiile aşezate la baza creditării investiţiilor în sectorul particular de către CFI? 11. 9. Când a fost creată MIGA şi în ce scop? 12. Ce operaţiuni derulează MIGA? .

art. Băncile Centrale din Germania. Franţa. 3 din statut . Anglia şi un grup de bănci americane. Banca Reglementelor Internaţionale favorizează cooperarea dintre băncile centrale. În condiţiile integrării puternice a pieţelor financiare. În cazul creşterii capitalului autorizat şi a emisiunii unor acţiuni. imunitate. În cazul în care se iniţiază o opera106 107 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux. împărţit în 600. Italia. Consiliul de administraţie trebuie să ţină seama de interesul unor bănci centrale de a participa la capital şi implicit la cooperarea monetară internaţională. este guvernată de legislaţia internaţională şi nu are sucursale sau filiale. Franţa.1 Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) Banca Reglementelor Internaţionale a fost înfiinţată în anul 1930 pentru a facilita acoperirea reparaţiilor de război de către Germania. *Francul de aur al BRI are o greutate în aur de 0. care dispune de personalitate juridică. Italia. Banca Reglementelor Internaţionale urmăreşte promovarea stabilităţii financiare internaţionale. cooperarea dintre băncile centrale în cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale oferă măsuri şi metode de îmbunătăţire a fluxurilor financiare internaţionale. 3 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux. repartiţia între ţări se stabileşte de către Consiliul de administraţie cu o majoritate de două treimi. Anglia. b) Operaţiunile Băncii Reglementelor Internaţionale Operaţiunile realizate de Banca Reglementelor Internaţionale trebuie să fie conforme cu politica monetară a băncilor centrale. 106 În conformitate cu prevederile art.CAPITOLUL 13 BĂNCI INTERNAŢIONALE 13. Membrii fondatori ai Băncii Reglementelor Internaţionale au fost băncile centrale din Belgia.000 de acţiuni cu o valoare nominală 107 egală (2. Germania. 1999. În acelaşi timp.500 franci aur pe acţiune) . Banca Reglementelor Internaţionale reprezintă o instituţie financiară internaţională organizată sub forma unei societăţi anonime pe acţiuni. art. În cadrul cooperării dintre băncile centrale. Capitalul Băncii Reglementelor Internaţionale poate fi majorat sau redus la propunerea Consiliului de administraţie cu o majoritate de două treimi şi cu aprobarea Adunării generale cu aceeaşi majoritate de voturi. Belgia şi SUA sau din orice alt centru financiar au dreptul să subscrie sau să-şi asigure subscrierea în sume egale. Banca Reglementelor Internaţionale acţionează în calitate de agent în realizarea unor acorduri financiare internaţionale.29 grame aur fin care este identică cu paritatea în aur a francului elveţian de la fondarea BRI în 1930 . precum şi pentru a promova cooperarea băncilor centrale şi a stimula operaţiunile financiare internaţionale. a) Capitalul Băncii Reglementelor Internaţionale Capitalul autorizat al Băncii Reglementelor Internaţionale este de un miliard * cinci sute milioane franci aur . 4. furnizează facilităţi adiţionale pentru operaţiile financiare internaţionale şi acţionează ca un agent în reglementarea raporturilor financiare internaţionale la cererea părţilor interesate.

operaţia nu se mai realizează sau se stabilesc anumite condiţii de efectuare a operaţiilor. să acorde avansuri guvernelor. Consiliul de administraţie alege unul sau mai mulţi 108 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux. Banca Reglementelor Internaţionale este împuternicită prin statut să efectueze 108 următoarele operaţii : – cumpără sau vinde aur în monede sau în lingouri pentru contul său propriu sau pentru băncile centrale. – deschide conturi curente sau conturi la termen băncilor centrale. – încheie acorduri pe baza cărora acţionează în calitate de mandatar sau agent în domeniul reglementărilor internaţionale. Prin statutul de funcţionare. Consiliul de administraţie decide asupra operaţiilor băncii. Italia şi SUA – administrator din oficiu). 27 109 110 . menţinerea lichidităţii. În principiu. din şase persoane care reprezintă finanţele. – acceptă păstrarea aurului pentru contul băncilor centrale. alege preşedintele. Marea Britanie. art. Franţa. – acţionează în calitate de agent sau corespondent al oricărei bănci centrale. Banca Reglementelor Internaţionale poate să încheie cu băncile centrale acorduri speciale pentru reglementarea tranzacţiilor internaţionale. – acordă împrumuturi băncilor centrale contra garanţiilor în aur. Dacă se semnalează din partea băncii centrale un punct de vedere diferit. şefii de servicii.ţiune financiară într-o anumită monedă. 21 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux. Preşedintele BRI este ales de către Consiliul de administraţie pentru a conduce politica proprie şi administraţia. 24 Statuts de la Banque des Règlements Internationaux. – cumpără şi vinde titluri negociabile. a scrisorilor de schimb şi a altor efecte negociabile cu scadenţă redusă. să accepte scrisori de schimb. reprezintă banca în angajamentele sale. pe o perioadă de trei ani şi din nouă persoane alese de Consiliu cu majoritate de două treimi dintre guvernatorii băncilor centrale care au subscris la acţiuni. pot fi efectuate şi cu băncile. directorii. art. industria sau comerţul numite fiecare de unul din guvernatorii băncilor centrale menţionate. art. cecuri şi alte efecte cu scadenţă mică. Belgia. – primeşte şi păstrează sume de la băncile centrale în conturi curente sau de depozit. să deschidă conturi curente în numele guvernelor. societăţile sau particularii din orice ţară. Reuniunile Consiliului de administraţie se organizează de şase ori pe an. structurii băncii. cu unele excepţii. Consiliul de administraţie trebuie să consulte banca sau băncile centrale interesate. Banca Reglementelor Internaţionale se administrează având în vedere. c) Administrarea Băncii Reglementelor Internaţionale 110 Consiliul de administraţie este format din guvernatorii în exerciţiu ai fiecărei bănci centrale (Germania. – cumpără şi vinde cambii. să fie interesată într-o anumită afacere. Băncii Reglementelor Internaţionale îi sunt 109 interzise următoarele operaţii : să emită instrumente de plată la vedere şi la purtător. Deciziile Consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi. cu excepţia administratorilor din oficiu pentru o perioadă de trei ani. – cumpără şi vinde valute pentru propriul cont sau pentru cel al băncilor centrale. pentru contul propriu sau pentru contul băncilor centrale. altele decât acţiunile. în mod deosebit. Oricare dintre operaţiunile autorizate ale Băncii Reglementelor Internaţionale cu băncile centrale.

preşedinţi adjuncţi pe o perioadă de trei ani. În cadrul cooperării dintre băncile centrale. dividendelor. guvernatorii au schimbat denumirea organismului menţionat în Comitetul asupra Sistemului Financiar Global care are misiunea să supravegheze evoluţia sistemului financiar global pe termen scurt. Preşedintele propune Consiliului de administraţie să aprobe un director general şi un director general adjunct. să analizeze tendinţele în funcţionarea pieţelor financiare pe termen lung şi să propună măsuri de îmbunătăţire a stabilităţii financiare. Adunarea generală extraordinară a Băncii Reglementelor Internaţionale se convoacă pentru dezbaterea şi aprobarea modificării statutului. raportul de audit. Banca Reglementelor Internaţionale reprezintă un for de cooperare monetară şi financiară internaţională prin organizarea unor dezbateri şi alte forme de promovare a stabilităţii financiare internaţionale. decide asupra rezervelor şi a fondurilor speciale. Globalizarea progresivă a pieţelor financiare. care examinează evoluţiile fluxurilor de cooperare internaţională. care să contribuie la întărirea stabilităţii sistemului bancar internaţional. În cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale se reunesc guvernatori şi alţi oficiali ai băncilor centrale. un obiectiv important îl constituie promovarea stabilităţii financiare. În contextul reuniunilor organizate cu diverşi reprezentanţi de către Banca Reglementelor Internaţionale asupra cooperării valutar-financiare internaţionale se identifică măsuri de promovare a stabilităţii financiare. bilanţul anual. contul de profit şi pierdere şi cheltuielile Consiliului de administraţie. în vederea îmbunătăţirii colaborării în domeniul asigurărilor şi a realizării unui schimb de informaţii necesar promovării pieţei asigurărilor. coordonează modul de divizare a responsabilităţilor. În vederea examinării eficienţei plăţilor şi a sistemelor de reglementare internă şi externă. numeşte comisarii verificatori pentru anul următor. Consiliul de administraţie poate să constituie Comitete Consultative care să examineze şi să dezbată anumite operaţii financiare. 46 . precum şi o bancă care asigură cooperarea băncilor centrale prin serviciile furnizate. modificările structurale de pe pieţele financiare şi implicaţiile instrumentelor derivate. procesele de inovare şi conexiunile sistemice dintre băncile centrale au impus din anul 1971 formarea unui comitet care a analizat consecinţele datoriilor internaţionale. Consiliul de administraţie poate să desemneze unii membrii pentru a constitui Comitetul executiv care să asiste preşedintele în administrarea băncii. În februarie 1999. Banca Reglementelor Internaţionale asigură spaţiu Asociaţiei Internaţionale de Supraveghere a Asigurărilor fondată în 1994. art. Banca Reglementelor Internaţionale are misiunea de a facilita cooperarea monetară şi financiară internaţională. propune soluţii de îmbunătăţire a standardelor de supraveghere. organismele internaţionale şi instituţiile internaţionale responsabile de problemele stabilităţii financiare. Banca Reglementelor Internaţionale a realizat cooperarea cu aproximativ 120 de bănci centrale şi instituţii financiare internaţionale. Banca Reglementelor Internaţionale susţine activitatea Comitetului de Plăţi şi Sisteme de Reglementare. 111 Statuts de le Banque des Règlements Internationaux. Adunarea Generală ordinară a BRI este competentă să decidă în următoarele 111 domenii : aprobă raportul anual. a creşterii sau reducerii capitalului şi lichidarea băncii. Forumul de Stabilitate Financiară din anul 1999 a promovat schimbul de informaţii şi coordonarea între autorităţile naţionale. Drepturile de reprezentare şi de vot în Adunarea generală se exercită în funcţie de numărul de acţiuni subscrise. Comitetul de Supraveghere Bancară dezbate problemele supravegherii bancare.

pluralismului şi economiei de piaţă. descentralizarea şi privatizarea. – promovarea investiţilor în domeniul productiv. 112 Patrick Mordacq. a sistemului bancar internaţional. În vederea realizării scopului său de a sprijini tranziţia la economia de piaţă a ţărilor din centrul şi estul Europei. prin următoarele măsuri : – promovarea prin intermediul investitorilor privaţi şi a altor investitori a creării. care urmăreşte susţinerea cunoaşterii şi îmbunătăţirii funcţionării mecanismelor de pe pieţele financiare internaţionale. funcţionarea mecanismelor de garantare a exporturilor. promovarea iniţiativei private şi antreprenoriale şi aplicarea principiilor pluripartidiste. respectiv 113 demonopolizarea. – furnizarea de asistenţă tehnică în pregătirea. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare asistă ţările în implementarea reformelor economice structurale şi sectoriale. – mobilizarea capitalurilor interne şi externe şi îmbunătăţirea managementului pentru realizarea investiţiilor. 13. intensificarea tranziţiei la economia de piaţă. – promovarea unor activităţi şi realizarea unor proiecte în domeniul mediului.2 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost creată în anul 1991 în contextul transformărilor profunde care au marcat climatul politic şi economic din ţările Europei centrale şi răsăritene. Banca Reglementelor Internaţionale acţionează în calitate de agent pentru implementarea unor acorduri financiare internaţionale. – stimularea şi încurajarea dezvoltării pieţelor de capital. îmbunătăţirii şi extinderii sectorului privat productiv şi îndeosebi a întreprinderilor mici şi mijlocii. publică informaţii privind evoluţia pieţelor financiare.Departamentul monetar şi economic efectuează cercetări în domeniile monetare şi financiare. în servicii. – realizarea unor activităţi şi furnizarea altor servicii care să asigure tranziţia la economia de piaţă şi promovarea iniţiativei private. contribuind la cunoaşterea fluxurilor financiare internaţionale. Banca Reglementelor Internaţionale poate fi considerată un centru de cercetare economică şi monetară. a) Scopul şi funcţiile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine reconstrucţia şi dezvoltarea economică a ţărilor din centrul şi estul Europei. Acordul de creare a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost semnat la 20 mai 1990 de ţările Uniunii Europene şi de Banca Europeană de Investiţii şi a început să funcţioneze la 15 aprilie 112 1991 . – sprijinirea realizării unor proiecte viabile din punct de vedere economic care implică mai multe ţări membre. La Banque Européene pour la Reconstruction et le Developpemont et la Transition á l'Est în . realizarea unui mediu competitiv şi susţinerea creşterii productivităţii muncii. finanţarea şi implementarea proiectelor de investiţii individuale sau în cadrul unor programe de investiţii. în infrastructură.

2 . art.1996 113 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development. 2464-2645/20-27. 1992.Problemès Économiques nr.03.

5%). Franţa. pentru a facilita tranziţia întreprinderilor de stat la proprietatea privată şi stimularea concurenţei. În cazul unei creşteri a capitalului autorizat. fiecare membru are oportuni. Resursele ordinare de capital ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare mai cuprind pe lângă capitalul autorizat al băncii.000 EURO care sunt disponibile pentru subscriere membrilor. Luxemburg. Bulgaria. Irlanda. Franţa. venitul obţinut din împrumuturi şi investiţii.7%). Turcia. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cooperează cu ţările membre. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare orientează operaţiunile sale în ţările din centrul şi estul Europei aflate în tranziţie la economia de piaţă. precum şi alte ţări: SUA. Numărul iniţial de acţiuni subscrise de ţările admise drept membri se 114 decide de către Consiliul Guvernatorilor . Ţara care solicită Băncii să îi asigure acces la resursele sale pentru scopuri limitate pe o perioadă de trei ani. Canada (3. Maroc. în condiţiile şi termenii determinaţi de Consiliul Guvernatorilor în raport de proporţia la capitalul subscris anterior. cu Fondul Monetar Internaţional. Marea Britanie (fiecare 8. Egipt. art. alte ţări ale Europei de Vest (12%). Corporaţia Financiară Internaţională. Portugalia. Consiliul Directorilor stabileşte dacă accesul unui membru la 114 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development. Subscrierile iniţiale la capitalul social au fost realizate de ţările Uniunii Europene (55. Japonia. care promovează iniţiativa privată şi aplică principiile democraţiei pluripartidiste şi ale economiei de piaţă. Australia. Spania. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.4%). Marea Britanie. Australia (1%). Comisia Comunităţii Europene şi Banca Europeană de Investiţii (3%). Mexic (0. c) Operaţiunile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Resursele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se dirijează în vederea realizării scopului şi îndeplinirii funcţiilor sale. Grecia.tatea rezonabilă de a subscrie. În cazul în care un membru implementează politici care nu sunt conforme cu scopul şi funcţiile băncii. Noua Zeelandă. reprezentat de un milion de acţiuni (nominale şi la purtător) cu valoare nominală de 10. implicate în dezvoltarea economică a ţărilor din centrul şi estul Europei. Suma totală a asistenţei furnizate nu va depăşi suma totală a banilor lichizi şi a ordinelor de plată deţinute de această ţară pentru acţiunile sale. Danemarca. Japonia. beneficiază la cerere şi de asistenţă tehnică. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor şi cu alte organisme publice sau private.În realizarea funcţiilor sale. Malta. alte tipuri de asistenţă financiară pentru finanţarea sectorului privat. România. ţările Europei Centrale şi Orientale şi din fosta URSS (10.3%). Coreea de Sud. Coreea de Sud (0. Italia. Maroc. Olanda. b) Capitalul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Capitalul autorizat al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se cifrează la 10 miliarde EURO. Consiliul Guvernatorilor revede la intervale de 5 ani capitalul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o putere de vot de cel puţin două treimi din numărul total. Germania. Ungaria (anexa 5).8%). Cipru. fondurile obţinute din împrumuturi. SUA (10%). Polonia.65%). Canada. Germania. Membrii Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sunt ţările membre ale Comunităţii Economice Europene: Belgia. fondurile primite prin restituirea împrumuturilor sau garanţiilor. 4 .

– banca nu acceptă ca o parte disproporţionată din resursele sale să fie folosită în beneficiul unui singur membru. Operaţiunile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se delimitează în operaţiuni finanţate din resursele ordinare de capital şi operaţiuni finanţate din fondurile speciale. băncile comerciale sau prin participarea la împrumuturi a întreprinderilor. – acordarea de resurse din fondurile speciale. Banca nu acordă garanţii pentru creditele externe şi pentru activităţile de asigurare. – decizia pentru acordarea unui împrumut porneşte de la un raport scris de preşedinte. – în calitate de creditor sau garant. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu încearcă prin investiţii să exercite un control asupra întreprinderii. Banca analizează capacitatea debitorului şi măsurile adoptate pentru realizarea proiectului de investiţii. Suma investiţiilor Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu trebuie să depăşească mărimea capitalului total subscris. Resursele ordinare de capital se utilizează. dacă aceasta se opune. inclusiv programe de mediu. – banca nu acordă împrumuturi sau facilităţi. – coordonarea de resurse din sectorul privat. – banca creditează proiecte specifice individuale sau din cadrul unor programe de investiţii specifice sau pentru asistenţă tehnică. La baza funcţionării Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sunt 116 aşezate următoarele principii : – banca aplică principiile de gestiune bancară la toate operaţiunile. însoţit de un studiu şi de recomandări.resursele băncii se suspendă sau modifică şi face anumite recomandări. – efectuarea sau participarea la împrumuturi sau furnizarea de asistenţă tehnică pentru reconstruirea şi dezvoltarea infrastructurii. cu aprobarea Consiliului Guvernatorilor. nu îşi asumă o responsabilitate în conducerea întreprinderilor. angajează şi investesc separat de resursele din fondurile speciale. – investiţii în cadrul întreprinderilor din sectorul privat. În operaţiunile de creditare. pentru a facilita tranziţia la proprietatea privată şi sporirea capitalului privat. – banca nu finanţează o activitate pe teritoriul unei ţări membre. care sunt orientate spre economia de piaţă. surplusurilor şi rezervelor. dacă solicitantul poate obţine finanţări sau facilităţi suficiente în termeni şi condiţii rezonabile. – banca se preocupă de menţinerea unei diversităţi rezonabile în toate investiţiile sale. în întreprinderile de stat competitive. – facilitarea accesului pe pieţele de capital naţionale sau internaţionale a întreprinderilor din sectorul privat. . Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare efectuează operaţiile 115 pentru realizarea scopului şi funcţiilor sale prin mai multe metode : – prin finanţarea sau cofinanţarea împreună cu instituţiile multilaterale.

art. 11 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development.115 116 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development. 13 . art.

forţă de muncă. Portugalia. Germania. Consiliul Guvernatorilor delegă Consiliului Directorilor unele din atribuţiile sale cu excepţia următoarelor: aprobă admiterea de noi membri şi condiţiile de admitere. alcătuit din 23 de membri. restricţii de import. Consiliul Guvernatorilor este format din reprezentanţii ţărilor şi instituţiilor membre. preţuri. stadiul. fluxuri financiare de încasări şi plăţi. termenii şi condiţiile (dobânda. împrumuturi. Comunitatea Economică Europeană şi Banca Europeană de Investiţii. capital.– în cazul unui împrumut direct realizat de către bancă. moneda în care se va efectua plata) se prevăd în contracte încheiate cu beneficiarii. Spania. guvernatori ai băncilor centrale sau miniştrii de externe. tarife vamale. Danemarca. necesar de producţie. de un preşedinte. Directorii sunt persoane de înaltă competenţă în domeniul financiar. majorarea sau reducerea capitalului. Proiectele elaborate în vederea creditării de către Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se structurează pe următoarele părţi: Partea I privind informaţiile operaţionale şi legate de proiect reflectă natura proiectului. vânzări. măsuri de reducere a impactului asupra mediului. echipament şi clădiri. costuri. – în cadrul investiţiilor. structura acţionarilor. distribuţie. aprobă bilanţul şi contul de profit şi pierdere. Italia. banca asigură finanţarea în termenii şi condiţiile pe care le consideră potrivite. numele băncii şi al principalilor clienţi. Franţa. motivaţia finanţării. conducerea societăţii. d) Organizare şi management Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este condusă de către Consiliul Guvernatorilor. proces de fabricaţie. determină rezervele. acordurile de cooperare cu alte organizaţii. implementare şi achiziţii necesare. Consiliul Directorilor. respectiv miniştrii de finanţe. aceasta îi permite împrumutatului să folosească fondurile pentru efectuarea cheltuielilor. amplasare. surse de finanţare. Partea II cu informaţii de natură financiară evidenţiază costurile proiectului. Olanda. experienţa. aleşi pe o perioadă de trei ani şi au un supleant. management. unul sau mai mulţi vicepreşedinţi. numeşte directorii şi preşedintele. licenţe guvernamentale. suspendarea unui membru. proiecţii financiare. piaţă. respectiv amplasarea proiectului. Marea Britanie. Partea III care se referă la informaţii privind mediul şi cadrul legal. forma legală de înfiinţare. 118 Consiliul Directorilor răspunde de administrarea operaţiunilor băncii exercitând următoarele activităţi: pregătirea lucrărilor Consiliului Guvernatorilor. istoricul. terenul necesar. Luxemburg. evoluţia producţiei. din împrumuturile şi finanţările realizate din resursele ordinare sau speciale. aprobă modificarea statutului. Irlanda. scadenţa. În cazul împrumuturilor şi garanţiilor. concurenţă. din care 11 sunt aleşi de guvernatorii care reprezintă: Belgia. La fiecare reuniune anuală Consiliul alege un guvernator în calitatea de 117 director . garanţii. – banca adoptă măsurile necesare pentru ca investiţiile sau garanţiile să se realizeze numai pentru scopurile pentru care au fost angajate. – banca nu aplică nici o restricţie în procurarea de bunuri şi servicii din orice ţară. strategie. produsele şi serviciile ce se realizează. Grecia. fundamentarea . situaţia financiară. iar 12 sunt aleşi de guvernatorii care reprezintă alte ţări membre. Consiliul Directorilor.

30 . 23 Op. art. art.117 118 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development. cit.

dar 119 nu mai devreme de şase luni de la data primirii avizului . imunităţile. Bunurile sunt libere faţă de restricţii. gestionează afacerile curente ale băncii.jaţii băncii în misiuni sunt imuni de la procese legale cu privire la activităţile realizate. Consiliul directorilor numeşte unul sau mai mulţi vicepreşedinţi la recomandarea preşedintelui pentru un mandat determinat şi cu atribuţii delimitate. În cazul în care un membru nu plăteşte suma corespunzătoare obligaţiilor sale privind acţiunile nu îşi poate exercita puterea de vot. de preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. iar calitatea de membru încetează. prezentarea costurilor anuale spre aprobarea Consiliului Guvernatorilor şi aprobarea bugetului. În cazul în care un membru îşi încetează activitatea. privilegii. Proprietăţile şi bunurile băncii oriunde sunt localizate sau deţinute nu pot fi achiziţionate. Guvernatorii. e) Retragerea membru şi suspendarea calităţii de Orice membru se poate retrage din bancă prin transmiterea unui aviz scris la sediul principal. statutul. de capacitatea de a încheia contracte. de a institui proceduri legale. unul numit de bancă. sau între Bancă şi orice membru dezacordul se supune arbitrării unui tribunal format din trei judecători. proprietatea şi profitul sunt scutite de impozite directe. În cazul unui dezacord între Bancă şi un membru care a încetat să mai fie un membru. Dreptul de vot al fiecărui membru depinde de numărul de acţiuni subscrise la capitalul social al băncii. Preţul acţiunilor este valoarea dată de conturile băncii. supleanţii. Pe timpul suspendării. cu unele excepţii la care adoptarea se realizează cu cel puţin două treimi din votul total al membrilor. privilegiile şi scutirile se acordă pe teritoriul oricărei ţări membre. Activităţile oficiale ale băncii. poate fi suspendat printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile guvernatorilor. retragerea devenind definitivă. cap. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare dispune de personalitate juridică legală şi în particular. pentru o perioadă de patru ani. conduce personalul.politicilor şi a deciziilor privind împrumuturile. anga. directorii. 119 120 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development. În cazul în care un membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile sale faţă de bancă. art. VIII . Banca va răscumpăra acţiunile acestui membru. 37 Agreement Establishing European Bank for Reconstruction and Development. Deciziile Consiliului Guvernatorilor şi ale Consiliului Directorilor se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate. membrul nu mai poate să-şi exercite drepturile. investiţiile. reguli şi controale. bunurile. f) Statut. confiscate sau expropiate. imunităţi. altul de membru şi al treilea dacă părţile sunt de acord. asistenţă tehnică. garanţiile. scutiri 120 În vederea realizării scopului şi îndeplinirii funcţiilor. După data la care un membru este suspendat el va răspunde pentru obligaţiile directe faţă de bancă. reprezintă legal banca. Preşedintele BERD este ales de către Consiliul Guvernatorilor cu majoritatea voturilor exprimate. de a dobândi bunuri mobile şi imobile.

Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi şi garanţii în vederea realizării unor proiecte care vizează impulsionarea regiunilor mai puţin dezvoltate. structura decizională proprie. proiecte de interes comun pentru mai multe ţări care prin amploarea sau natura lor nu pot fi finanţate de către statele membre. Membrii Băncii Europene de Investiţii sunt statele membre ale Uniunii Europene (anexa 8). şi sprijinirea reînnoirii urbane. – susţinerea îmbunătăţirii infrastructurii şi telecomunicaţiilor din ţările europene. Banca Europeană de Investiţii cooperează cu membrii Comisiei Europene. Banca Europeană de Investiţii se încadrează în sfera instituţiilor Comunităţii şi Uniunii Europene care dispune de personalitate juridică. Parlamentul European a menţionat în rezoluţiile sale faptul că Banca Europeană de Investiţii face parte din cadrul instituţional şi politic european şi operaţiunile sale 121 Tratatul instituind Comunitatea Europeană.198E. în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene. Iaşi. În realizarea misiunii sale. Editura Polirom. 131 . Banca Europeană de Investiţii facilitează finanţarea programelor de investiţie pentru a-şi îndeplini misiunea şi acordă asistenţă fondurilor structurale şi altor mecanisme financiare ale Comunităţii. Banca Europeană de Investiţii dispunea de autonomie funcţională şi instituţională în contextul european. art. Banca Europeană de Investiţii a început să funcţioneze în anul 1958 pentru a sprijini dezvoltarea regiunilor din ţările membre care reprezenta un obiectiv al Comunităţii Economice Europene. – stimularea competitivităţii industriilor din ţările membre ale Uniunii Europene.3 Banca Europeană de Investiţii (BEI) Banca Europeană de Investiţii a fost înfiinţată pe baza prevederilor cuprinse în articolele 129 şi 130 din Tratatul asupra Comunităţii Economice Europene care au devenit articolele 198D şi 198E din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. p. 1999.13. Conform prevederilor din tratatul asupra Comunităţii Economice Europene. Banca Europeană de Investiţii are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi neîntreruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii pe seama resurselor proprii şi a 121 resurselor de pe pieţele de capital . – urmărirea realizării obiectivelor în domeniul energetic. Obiectivele urmărite de Banca Europeană de Investiţii în cadrul proiectelor pe care le finanţează sunt: – impulsionarea dezvoltării economice a regiunilor rămase în urmă din ţările membre. – sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii din statele membre. autonomie financiară şi reguli de funcţionare menţionate în statutul său. ai Comitetului Regiunilor şi ai Comitetului Economic şi Social. – extinderea şi modernizarea infrastructurii pentru educaţie. modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activităţi ca urmare a extinderii pieţei comune care nu pot fi finanţate în întregime din resursele existente în statele membre. a) Misiunea şi obiectivele Băncii Europene de Investiţii În calitate de instituţie financiară a Comunităţii şi Uniunii Europene. sănătate.

1986. numeşte şi demite membrii Consiliului de administraţie şi ai Comitetului de direcţie. Consiliul de administraţie este alcătuit din administratori şi supleanţi numiţi pentru o perioadă de 5 ani reînnoibilă de către Consiliul Guvernatorilor. Comitetul de verificare cooperează cu societatea de expertiză Price Waterhouse and Co. Recunoaşterea autonomiei Băncii Europene de Investiţii nu înseamnă o sustragere de la regulile comunitare. Consiliul Guvernatorilor decide asupra direcţiilor politicii de credit. Comitetul de verificare format din trei membri numiţi de către Consiliul Guvernatorilor pentru a verifica regularitatea operaţiilor Băncii. conformitatea datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere. b) Conducerea Băncii Europene de Investiţii Banca Europeană de Investiţii este condusă şi administrată de către Consiliul Guvernatorilor. Comitetul de direcţie este compus din preşedinte şi vicepreşedinţi (şase) numiţi pe o perioadă de şase ani reînnoibili de către Consiliul Guvernatorilor la propunerea Consiliului de administraţie. 1981. După rezoluţiile Parlamentului European. al garanţiilor şi al gestiunii operaţiilor băncii în conformitate cu prevederile tratatului. Activitatea în cadrul Băncii Europene de Investiţii se desfăşoară prin serviciul afacerilor generale. bilanţul şi contul de profit şi pierdere. Statutul . 1995) fiind de peste patru ori mai mare. În vederea realizării misiunii. Personalul este ales pe baza criteriilor profesionale şi pentru a asigura o participare echitabilă a statelor membre. Curtea de Justiţie este competentă să soluţioneze litigiile care rezultă din obligaţiile statelor membre faţă de Bancă.trebuie să fie supuse unui control democratic. direcţia de finanţare extra-comunitară. deoarece misiunea Băncii Europene de Investiţii îi solicită să acţioneze în interesul Comunităţii Europene. Consiliul guvernatorilor reprezintă organul de conducere al Băncii Europene de Investiţii format din miniştri desemnaţi de către statele membre. Capitalul iniţial de 100 milioane unităţi de cont a fost majorat de mai multe ori (1971. aprobă raportul anual. direcţia de finanţare şi trezorerie. Şedinţele Consiliului de administraţie sunt prezidate de un preşedinte sau un vicepreşedinte care nu votează. Banca Europeană de Investiţii dispune de două surse de finanţare: capitalul şi împrumuturile. normele contabile. Membrii Consiliului de administraţie sunt aleşi dintre personalităţile care oferă garanţii de independenţă şi de competenţă. Curtea de Conturi poate să verifice toate operaţiunile băncii şi să elaboreze un raport. asupra mărimii capitalului. Parlamentul European a propus o procedură de descărcare pentru operaţiunile Băncii Europene de Investiţii. Banca Europeană de Investiţii este autorizată să administreze un capital subscris de statele membre. situaţia economicofinanciară a băncii. Consiliul de administraţie are competenţe în domeniul acordării creditelor. 1991. De asemenea. c) Resursele Băncii Europene de Investiţii În vederea realizării misiunii sale. direcţia de studii economice şi financiare. ale statului şi cu directivele Consiliului Guvernatorilor. direcţia juridică şi un corp de consilieri tehnici. Comitetul de direcţie pregăteşte deciziile Consiliului de administraţie în domeniul împrumuturilor şi garanţiilor. Consiliul de administraţie şi Comitetul de 122 Direcţie .

1999 art.122 vezi: Statute of the European Investment Bank. 9 .

Banca acordă atenţie respectării reglementărilor în materie de protecţie a mediului. concordanţa dintre proiect şi orientările politicii comunitare. – banca nu poate obţine acţiuni la întreprinderi şi nu îşi asumă nici o responsabilitate în gestionarea întreprinderilor care beneficiază de împrumuturi. energie. Banca Europeană de Investiţii urmăreşte viabilitatea şi importanţa economică a proiectului de investiţii. Investiţiile de dimensiuni mari sunt creditate în mod direct. agricultură. Consiliul de administraţie poate să propună Consiliului Guvernatorilor să aprobe ca statele membre să acorde Băncii Europene împrumuturi speciale în cazul în care Banca Europeană de Investiţii se află în incapacitate de a-şi procura resursele necesare de pe pieţele de capital în condiţii convenabile. Împrumuturile Băncii Europene de Investiţii se pot acorda instituţiilor publice sau întreprinderilor private. banca acordă împrumuturi şi garanţii dacă prin executarea proiectului se realizează o creştere a productivităţii muncii şi este favorizată funcţionarea pieţei unice. economice şi financiare ale proiectului şi se urmăreşte concordanţa dintre proiect şi obiectivele Uniunii Europene. În cursul examinării se evaluează caracteristicile tehnice. Împrumuturile contractate de la Banca Europeană de Investiţii au fost utilizate în realizarea proiectelor din infrastructură. d) Creditarea şi garanţiile Băncii Europene de Investiţii Acordarea şi garantarea împrumuturilor se bazează pe unele principii care rezultă din statutul Băncii Europene de Investiţii: – fondurile împrumutate să se utilizeze în mod eficient şi raţional. Banca Europeană de Investiţii finanţează o parte din costul investiţiilor în completarea fondurilor proprii şi a altor sume de finanţare respectiv până la o limită din valoarea investiţiei.013%). servicii. – banca nu finanţează un proiect la care se opune statul membru pe teritoriul căruia urmează să se realizeze proiectul. . iar la cealaltă parte se face apel la decizia Consiliului de administraţie. în afara cazului în care acţionează pentru protejarea drepturilor sale şi recuperarea creanţelor.Băncii Europene de Investiţii prevede că fiecare stat membru varsă numai o parte din capitalul subscris (9. – banca şi statele membre nu pot impune condiţii cu privire la utilizarea resurselor pe teritoriul unui stat membru. Decizia de acordare a împrumutului pentru realizarea unui proiect se adoptă de către Consiliul de administraţie după analiza modului în care proiectul este în conformitate cu obiectivele Uniunii Europene. În acest scop. Proiectele ce se propun spre finanţare de către Banca Europeană de Investiţii se elaborează de către beneficiari şi se examinează de către specialişti. industrie. Banca Europeană de Investiţii contractează împrumuturi pe termen mediu şi lung de pe pieţele internaţionale de capital până la 250% din suma capitalului subscris. iar investiţiile medii şi mici se finanţează prin linii de credit ce se deschid la bănci şi instituţii financiare. contribuie la dezvoltarea regională echilibrată. Banca Europeană de Investiţii poate să utilizeze resurse speciale de origine bugetară. În conformitate cu prevederile statutului. În vederea finanţării unor proiecte pe teritoriul Uniunii Europene şi în afară. dacă investiţiile îndeplinesc criteriile şi limitele prevăzute prin articolul 198 E din Tratatul instituind Uniunea Europeană.

protecţia mediului. resurse de finanţare şi implicaţiile asupra dezvoltării economice. Departamentele din cadrul Băncii Europene de Investiţii evaluează proiectele de investiţii sub toate laturile lor. plata dobânzilor şi comisioanelor. Proiectele ce se creditează de către Banca Europeană de Investiţii sunt monitorizate până la terminare şi rambursare. . a participat la programe de asistenţă în favoarea ţărilor din Europa Centrală şi din America Latină şi Asia. Banca Europeană de Investiţii a susţinut politica comunitară de cooperare cu 12 ţări mediteraneene. În exteriorul Comunităţii Europene. Creditele Băncii Europene de Investiţii sunt destinate realizării unor proiecte cu o durată între 7-12 ani. verifică dacă fondurile se utilizează pentru obiectivele prevăzute în contract. la protejarea mediului.la crearea infrastructurii de comunicare. la dezvoltarea sectorului industrial şi a serviciilor şi la utilizarea raţională a resurselor. infrastructură. Banca Europeană de Investiţii urmăreşte modul de rambursare. Eventualele litigii între Banca Europeană de Investiţii şi împrumutaţi se pot rezolva de organele naţionale competente şi de către Curtea de Justiţie. realizarea unor programe pentru economisirea energiei. susţinerea competitivităţii industriale. Principalele domenii finanţate în interiorul Comunităţii Europene sunt dezvoltarea regională. raţionalizarea proceselor de fabricaţie. dacă proiectul se implementează şi evaluează rezultatele înregistrate. inclusiv costul.

risc de ţară. OBIECTIV: Analiza fluxurilor valutar financiare din balanţa de plăţi şi a riscului de ţară. standard Poor’s.MODUL VIII: Balanţa de plăţi şi riscul de ţară. Moody. TIMP DE ASIMILARE: 4 ore UNITAŢI DE STUDIU: Capitolul 14. Balanţa de plăţi. Capitolul 15. FITCH-IBCA. clase de risc. TERMENI : Balanţa de plăţi. balanţa contului de capital. risc suveran. . balanţa comercială. Riscul de ţară. echilibrul balanţei de plăţi. balanţa contului curent.

importurilor şi altor fluxuri valutare şi financiare internaţionale. În măsura în care se realizează o concordanţă între obiectivele prevăzute şi resursele financiare necesare se manifestă o influenţă pozitivă asupra echilibrului valutar. de mărimea importurilor. de nivelul şi eficienţa producţiei. de prestaţiile de servicii internaţionale. Echilibrul valutar este dependent de echilibrul economic general. Echilibrul valutar exercită influenţă asupra echilibrului economic prin relaţia dintre încasările în valută din exporturi şi din alte acţiuni şi prin cerinţele de valută pentru importurile de mărfuri şi serviciile internaţionale. Raportul dintre masa banilor în circulaţie şi sumele de bani necesare derulării operaţiunilor economice exercită influenţă asupra cursului valutar şi prin acesta asupra exporturilor. care reflectă concordanţa dintre încasările şi plăţile în valută ale unei ţări dintr-o anumită perioadă de timp. Tabelul economic care reflectă creanţele de încasat şi obligaţiile de plată în valută din schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii şi . Echilibrul valutar se fundamentează şi realizează în strânsă legătură cu echilibrul economic general. datorită conexiunilor dintre întreg şi parte. BALANŢA DE PLĂŢI 14. Creşterea volumului şi a eficienţei exporturilor. 14. Conexiunea dintre echilibrul economic general şi echilibrul valutar rezultă din faptul că produsul intern (Y) plus importul (Imp) este egal cu exportul (E). Y + Im p = E + Ci + I Încasările în valută din exporturi şi din acţiuni de cooperare internaţională se utilizează pentru acoperirea importurilor. de gradul de eficienţă şi competitivitate al mărfurilor pe pieţele externe. Echilibrul valutar depinde de valoarea şi eficienţa exporturilor. care la rândul lor stimulează dezvoltarea producţiei necesare satisfacerii cerinţelor pieţei interne sau destinate exportului. de operaţiunile necomerciale şi financiare. Echilibrul valutar se realizează în strânsă legătură cu echilibrul financiar.2 Conceptul de balanţă de plăţi şi structura Schimburile economice internaţionale generează creanţe de încasat şi obligaţii de plată în valută. respectiv de nivelul dezvoltării ramurilor economiei naţionale. O altă relaţie de interdependenţă a echilibrului valutar se manifestă cu echilibrul monetar. mărimea şi dinamica importurilor. consumul intern (Ci) şi investiţiile (I). de preţurile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale şi de alţi factori care acţionează asupra fluxurilor valutare. de cerinţele pieţei interne de bunuri şi servicii din străinătate. Preţurile bunurilor importate influenţează asupra produsului intern brut şi asupra masei banilor în circulaţie. prestaţiile de servicii internaţionale exercită influenţă asupra echilibrului financiar.1 Echilibrul valutar şi conexiunile sale Echilibrul valutar reprezintă o latură importantă a echilibrului financiar. de activitatea de cooperare internaţională.CAPITOLUL 14.

din mişcările de .

În funcţie de scopul în care se elaborează. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri. Paris. regiuni. În spiritul acestui principiu operaţiile autonome exprimă înregistrarea tranzacţiei şi operaţiile deduse reflectă operaţiile ce generează tranzacţii în valută. iar a treia coloană reprezintă soldul. 36 Josette Peyrard. financiare şi monetare efectuate între rezidenţi şi 124 nerezidenţi în cursul unei perioade determinate (un an) . balanţa de plăţi reflectă o situaţie statistică în care sunt înregistrate pentru o perioadă dată: a) tranzacţiile de bunuri. c) transferurile fără contrapartidă sau în contrapartidă destinate echilibrării. 1996. b) transferul de proprietate şi alte variaţii intervenite în deţinerile de aur monetar. Bucureşti. După alte opinii balanţa de plăţi este un document statistic care evidenţiază toate operaţiile comerciale. Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi financiare care se reflectă în balanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc: balanţa de plăţi bilaterală care exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţiile comerciale şi financiare dintre două ţări. mişcările de active şi angajamente externe rezultate din tranzacţiile 125 economice şi transferurile fără contrapartidă . Paris. 1977. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. servicii şi venituri care determină fluxuri de resurse în valută. Vuibert Gestion. 39 Vezi: Ion Stoian. servicii şi venituri între o economie şi restul lumii. care cuprinde înregistrarea sistematică a ansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare dintr-o 123 perioadă dată ale unei ţări cu restul lumii – balanţa de plăţi globală – sau cu o ţară”.capital dintr-o anumită perioadă de timp este cunoscut sub denumirea de “balanţă de plăţi”. Gestion financiere internationale. balanţă de creanţe şi angajamente externe şi balanţă de plăţi externe. p. 16 . În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional. 6 126 Jean Pierre Allegret. drepturile speciale de tragere şi în alte creanţe financiare cu restul lumii şi angajamente financiare. Monedă. credit şi debit. Tranzacţiile de bunuri şi servicii se înregistrează la momentul în care ele se desfăşoară. balanţa regională care evidenţiază relaţiile valutar financiare ale unei ţări cu un grup de ţări dintr-o anume regiune. balanţa de piaţă. În vederea reflectării creanţelor şi datoriilor din raporturile cu străinătatea. balanţa de plăţi poate să îmbrace formele de balanţă de plăţi program. mică enciclopedie. Balanţa de plăţi externe. Tranzacţiile între filialele firmelor multinaţionale se înregistrează drept tranzacţii între ţări. 123 124 125 Costin C. Din concepţia Fondului Monetar Internaţional asupra balanţei de plăţi rezultă 126 două trăsături : balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse între o economie şi restul lumii pe o perioadă determinată de timp. balanţa de plăţi globală înregistrează fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din tranzacţiile internaţionale ale unei ţări cu toate ţările. Balanţa de plăţi îmbracă forma unui document contabil cu două coloane principale. al înscrierii în credit debit. p. Balanţa de plăţi program reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiri de valută ale unei ţări cu celelalte ţări din perioada următoare. Înregistrările în balanţa de plăţi se bazează pe principiul partidei duble. Aurel Berea. p. Balanţa de plăţi înregistrează fluxurile de resurse între economia unei ţări şi alte ţări. Kiriţescu. Hachette Superieure. p. 1997. Economiè Monetaire Internationales. 1982. Bucureşti. ţările elaborează o situaţie centralizatoare sub forma unei balanţe ce reprezintă: „Document întocmit de organele competente ale statului.

Balanţa comercială exprimă încasările în valută din exporturi şi plăţile în valută pentru importuri de bunuri de pe o perioadă de timp. Balanţa de plăţi globală reflectă fluxurile valutare ce decurg din exporturi. Fig. 14. BALANŢA DE PLĂŢI 127 Solduri parţiale Balanţa operaţiunilor curente (tranzacţii curente) evidenţiază fluxurile financiar valutare generate de exporturi şi importuri de bunuri şi servicii şi din transferuri unilaterale nete. din mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului nebancar şi din operaţiuni monetare ale sectorului bancar şi public. Structura balanţei de plăţi Structura balanţei de plăţi depinde de schimburile internaţionale ale unei ţări. Balanţa de creanţe şi angajamente externe cuprinde creanţele în valută de încasat şi angajamentele de plată la un moment dat (la finele anului). de prestaţiile de servicii. de relaţiile financiare cu alte ţări. Datele şi informaţiile din balanţa de plăţi se pot structura pe capitole astfel: tipul 1. . în care datele şi informaţiile se grupează în balanţa de plăţi externe pe următoarele componente: balanţa mărfurilor.1. servicii.Balanţa de piaţă exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile de pe piaţa valutară din cursul unei perioade de timp. Balanţa de bunuri şi servicii evidenţiază fluxurile financiare provenite din exportul şi importul de mărfuri şi servicii. mişcări de capital pe termen lung. transferuri unilaterale nete. importuri. balanţa serviciilor şi balanţa mişcărilor de capital.

1997. Hachette Superieure. Paris. 22 . p.127 După Jean Pierre Allegret. Economie Monètaire Internationales.

Poziţia externă a ţării reflectată de soldul creanţelor şi angajamentelor pe termen scurt şi lung poate fi creditoare sau debitoare. p. Principalele capitole ale balanţei de plăţi sunt: balanţa comercială. erori şi emisiuni nete . Soldul contului tranzacţiilor curente şi al contului de capital exprimă capacitatea sau cerinţele de finanţare ale unei ţări. tipul 3. Soldul financiar se determină pornind de la soldul contului tranzacţiilor curente la care se adaugă soldul contului capital şi investiţiile internaţionale directe. balanţa mişcărilor de capital. balanţa devizelor şi a rezervelor. Structura balanţei de plăţi în concepţia FMI 1. 128 Jean Pierre Allegret. 4. în care datele şi informaţiile se structurează în balanţa de plăţi externe pe trei componente: balanţa mărfurilor şi a serviciilor. 3. balanţa fluxurilor financiare. balanţa viramentelor. 2. cit. balanţa servi. Structurarea datelor din balanţa de plăţi externe oferă informaţii cu privire la evoluţia schimburilor internaţionale. a prestărilor de servicii. balanţa serviciilor. asupra modificărilor în rezerve şi asupra poziţiei de debitor sau creditor în relaţiile economice internaţionale. contul 128 operaţiunilor financiare. a evoluţiei mişcărilor de capital. Balanţa comercială cuprinde pe de o parte mărfurile care se exportă şi încasează în valută şi pe de altă parte valoarea mărfurilor ce se importă şi se plătesc într-o anumită perioadă de timp. Titluri Contul tranzacţiilor curente Contul de capital Contul operaţiunilor financiare Erori şi omisiuni nete Credit Debit Sold Structurarea datelor în balanţa de plăţi asigură determinarea soldurilor din balanţă şi a poziţiei externe a ţării. Soldul contului operaţiunilor financiare în afară de rezerve reflectă mişcările de capital. Fondul Monetar Internaţional promovează un proiect al balanţei de plăţi în care datele se grupează pe titluri astfel: contul tranzacţiilor curente. balanţa transferurilor unilaterale publice şi particulare. balanţa creditelor. balanţa veniturilor. Balanţa de plăţi în structura după tipul al doilea cuprinde informaţii şi date grupate astfel: balanţa contului curent în care se reflectă balanţa comercială.26 .ciilor.3 Capitolele balanţei de plăţi Balanţa de plăţi reflectă pe de o parte un activ şi pe de altă parte un pasiv ce se desfăşoară pe capitole şi posturi sau subcapitole. balanţa mişcărilor de capital care include fluxurile valutare din mişcări de capital pe termen scurt şi pe termen lung. balanţa plăţilor de transfer şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar.tipul 2.. contul capital. Op. 14. în care datele şi informaţiile se reflectă în balanţa de plăţi în două componente: balanţa contului curent şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar.

ser. ajutoare. Balanţa mişcărilor de capital se desfăşoară pe două componente şi anume mişcări de capital pe termen lung şi mişcări de capital pe termen scurt. . naval. din servicii de antrepozitare a mărfurilor. ale întreprinderilor de transport rutier. Capitolele balanţei de plăţi externe se pot structura de fiecare ţară în funcţie de fluxurile financiare şi comerciale din cadrul unei perioade. donaţii. investiţii directe. încasări din rambursări de credite şi dobânzi şi. operaţii de navlosire şi agenturare nave. plăţi. pe de o parte. erori şi omisiuni. impozite. iar exporturile se exprimă în preţ FOB. mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului public reprezentate de modificările înregistrate de rezervele oficiale şi în angajamentele internaţionale sau contractate între autorităţi monetare. dobânzi. venituri. investiţii de portofoliu. taxe. Balanţa serviciilor reflectă încasările şi plăţile în valută din prestaţii de servicii internaţionale ale administraţiilor de cale ferată. drepturi de autor. aerian. Fluxurile de încasări şi plăţi în valută din servicii internaţionale depind de situaţia geografică a ţării. succesiuni. din serviciile caselor de expediţie. Balanţa creditelor exprimă. Mişcările de capital pe termen scurt reflectă operaţiunile financiare şi monetare care au scadenţa sub un an. plăţile privind rambursările de credite şi dobânzile aferente. de cumpărarea sau vânzarea titlurilor. de nivelul infrastructurii. creditele acordate nerezidenţilor. cotizaţii şi contribuţii la organismele internaţionale. Balanţa viramentelor cuprinde încasările şi plăţile în valută provenite din utilizarea forţei de muncă. restituiri de capital în valută. transferuri şi alte operaţiuni curente. locaţii şi alte servicii internaţionale. reţineri pentru asigurări sociale. ale unităţilor de poştă şi telecomunicaţii. credite. din onorarii în valută cuvenite persoanelor. Fluxurile financiare ale unei ţări depind de relaţiile economice şi culturale ale acelei ţări. care reflectă încasările şi plăţile în valută din turismul internaţional. de subscrierile de capital în valută. mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului bancar. brevete. prestaţii de reclamă comercială. Balanţa turismului reprezintă un capitol separat de serviciile internaţionale în ţările cu turism dezvoltat. Mişcările de capital pe termen lung cuprind tranzacţiile financiare care au scadenţe mai mari de un an şi anume: creditele destinate finanţării comerţului internaţional. Balanţa mişcărilor de capital reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţări generate de investiţiile de capital autohton în străinătate. operaţiuni de schimb valutar. burse. economice. creditele primite din străinătate. Balanţa serviciilor este cunoscută şi sub denumirea de balanţa „invizibilelor” pentru a fi delimitată de mişcările vizibile de mărfuri. de plasamente de capital. de activitatea organizaţiilor internaţionale. comisioane şi dividende. de serviciile internaţionale necesare unei ţări. Balanţa de plăţi externe a României reflectă fluxurile de intrări şi ieşiri de valute grupate astfel: contul curent. de înzestrarea tehnică. soldul balanţei şi active de rezervă. Balanţa fluxurilor financiare evidenţiază încasările şi plăţile în valută din funcţionarea reprezentanţelor diplomatice. credite pentru alte operaţiuni internaţionale. de drepturile persoanelor.vicii. Contul curent exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţii cu bunuri. licenţe. Mişcările de capital pe termen scurt se diferenţiază în mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului privat. de investiţiile de capital străin în ţară. de serviciile bancare. asigurare. contul de capital şi financiar.Importurile de mărfuri din balanţa de plăţi externe se evaluează la preţul format din preţul din contract. patente. consulare. costul transportului şi asigurarea (CIF). pe de altă parte.

Soldul balanţei de plăţi exprimă mişcările de capital şi modificările în rezervele valutare. dar mai mic decât soldul balanţei comerciale. . realizarea unor obiective de investiţii a căror producţie este destinată exportului. Dintre factorii externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor valutare reflectate de balanţa de plăţi se pot menţiona: valoarea şi calitatea importurilor. În situaţia în care balanţa comercială este deficitară (E < I) şi soldul serviciilor şi al transferurilor pozitiv (+∆ST). în cazul în care se asigură concordanţa dintre activ şi pasiv. ţara este debitoare.Contul de capital şi financiar cuprinde fluxurile valutare generate de investiţiile directe. 14. operaţiile internaţionale ale băncilor. serviciile prestate (Sp) şi transferurile încasate (Tî) din care se scad importurile (I) serviciile prestate (Spl) şi transferurile plătite (Tp). Mişcările nete de capital (Mn) sunt determinate de export (E). activă sau excedentară în situaţia în care intrările de valută sunt mai mari decât ieşirile şi pasivă sau deficitară. Evoluţia fluxurilor valutare din balanţa de plăţi de pe o anumită perioadă de timp este determinată de o serie de factori interni şi externi. de mişcările de capital pe termen lung şi de mişcările de capital pe termen scurt. importuri (o parte se efectuează pe credit).4 Reflectarea echilibrului valutar prin balanţa de plăţi Balanţa de plăţi a unei ţări poate fi echilibrată. de modificările în servicii şi transferuri şi de rezervele valutare. (E – I) ± ∆ST = ±Mn Fluxurile nete de capital (Fn) depind de exporturi. evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale. dacă ieşirile de valută depăşesc fluxurile de intrări de valută din cursul unei perioade de timp. sectorului privat şi public. ţara are o poziţie creditoare pe plan internaţional. politicile în domeniul investiţiilor. ±Fn = (E – I) ± ∆ST În cazul în care balanţa comercială este excedentară (E > I) şi soldul serviciilor şi transferurilor negativ (-∆ST). eficienţa şi competitivitatea produselor exportate. restricţiile la export aplicate de unele ţări. evoluţia preţurilor de pe pieţele internaţionale. evoluţia cursurilor de schimb ale valutelor în care se exprimă schimburile. dar mai mic decât soldul balanţei comerciale. (E + Sp + Tî) – (I + Spl + Tp) = ±Mn Mişcările nete de capital sunt expresia diferenţei dintre exporturi şi importuri la care se adaugă sau se scade soldul serviciilor şi al transferurilor. valoarea şi calitatea serviciilor internaţionale. modificarea structurii exporturilor şi a preţurilor interne. În sfera factorilor interni ce exercită influenţă asupra evoluţiei fluxurilor valutare din balanţa de plăţi se încadrează: livrarea produselor la export la termenele şi în condiţiile de calitate prevăzute în contractele comerciale internaţionale. operaţiile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale.

3. importurile. sporesc intrările de capital şi se manifestă influenţa pozitivă asupra balanţei de plăţi. veniturile. echilibrul economic. Deficitul balanţei de plăţi externe se poate reduce sau acoperi prin sporirea exporturilor. 7. Un impact important asupra echilibrului balanţei de plăţi exercită politica monetară şi politica fiscală a unui stat. În cazul reducerii fiscalităţii rata dobânzii creşte. 4. veniturile. 6. Politica fiscală care vizează creşterea cheltuielilor bugetare şi scăderea impozitelor determină o creştere a produsului intern brut şi a venitului.tranzacţiile comerciale internaţionale. Datorită creşterii produsului intern brut sporesc importurile şi se exercită influenţă negativă asupra echilibrului balanţei de plăţi. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. Politica monetară care urmăreşte creşterea masei monetare determină reducerea ratei dobânzii. Care este relaţia dintre echilibrul valutar. atragerea investiţiilor străine. 2. contractarea unor împrumuturi. creşterea importurilor şi ieşirilor de capital şi reducerea intrărilor de capital. 8. Excedentul balanţei de plăţi se poate valorifica prin plasamente în valută şi titluri. dar cresc intrările de capital. În cazul în care politica monetară urmăreşte restrângerea masei banilor în circulaţie se promovează creşterea ratei dobânzii. 5. Scăderea ratei dobânzii stimulează investiţiile. echilibrul financiar şi monetar ? Cum se defineşte balanţa de plăţi? Care este accepţiunea FMI asupra balanţei de plăţi? Care sunt formele sub care se prezintă balanţa de plăţi? Cum se grupează informaţiile în balanţa de plăţi pe capitole? Ce cuprinde balanţa comercială şi ce factori exercită influenţe asupra ei? Ce fluxuri se reflectă în balanţa mişcărilor de capital? Care sunt factorii interni şi externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor din balanţa de plăţi? . reducerea importurilor. Datorită creşterii ratei dobânzii se reduc investiţiile. consolidarea rezervelor valutare.

În sfera riscului de ţară se încadrează componenta politică. Stonehill. 423-424 . Issues. 129 130 Bernard Marois.CAPITOLUL 15. Presses Universitaires de France. Bucureşti. Evaluarea riscului de ţară. Riscul de ţară este perceput ca un pericol ce vizează stabilitatea sistemului economic şi social şi care influenţează asupra plăţilor unei ţări. „Sinistrul” poate fi cauzat de imobilizările de active (confiscarea bunurilor în străinătate. În general. 1999. p. 6 Donald Lessard. Eiteman. Riscul de ţară include riscul suveran şi riscul de transfer. Editura ALL BECK. blocaj de fonduri). Riscul presupune o abordare ca un fenomen simetric care poate să determine apariţia unor pierderi. riscul de ţară se împarte în risc suveran şi risc monetar. pierderi datorate unor evenimente macroeconomice şi/sau 131 politice specifice ţării” . Multinational Business Finance.soanelor. În structura riscului de ţară se individualizează dimensiunea social-politică şi dimensiunea economico-financiară. precum şi oportunitatea unui câştig.1990. Riscul de transfer se referă la faptul că guvernul nu ar putea să asigure accesul firmelor private la valuta necesară achitării importurilor. Riscul monetar se manifestă datorită schimbării cursului monedei de 132 contract sau de credit . respectiv să nu achite datoria externă publică sau garantată publică. Macro-riscul este expresia manifestării unor fenomene la nivelul economiei naţionale. Moffett. p. Le Risque-Pays. Paris. New York. riscul de ţară este considerat ca un risc de materializare a unui 129 „sinistru” rezultat din contextul economic şi politic al unui stat . 5 132 D. exproprieri.1 Definirea riscului de ţară şi faptele generatoare Riscul se poate delimita de incertitudine care exprimă gradul de îndoială în producerea unui fenomen. 1995. 1993. Riscul suveran reflectă probabilitatea ca un stat suveran să nu îşi onoreze obligaţiile externe. restricţii asupra transferului de fonduri. Riscul suveran derivă din acţiuni directe ale guvernului sau ca urmare a unei guvernări ineficiente. impozitelor şi altor măsuri . iar micro-riscul reflectă probabilitatea producerii unor fenomene la un agent economic sau la un proiect economic. pierderea unei pieţe în străinătate din motive necomerciale şi atingerea securităţii per. Country Risk and the Structure of International Financial Intermediation in Dilep&Das. produse şi tehnologii. p. Riscul de ţară reflectă probabilitatea modificării valorii patrimoniului datorită neachitării obligaţiilor. 130 confiscărilor. p. ce se diminuează pe măsura dobândirii unor cunoştinţe şi a adoptării unor măsuri de prevenire. După alte accepţiuni. riscul de ţară exprimă probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internaţionale. 451 131 Duduian Monica. riscul de naţionalizare. RISCUL DE ŢARĂ 15. Riscul de ţară se deosebeşte de alte categorii de riscuri prin dimensiunea complexă şi prin impactul asupra economiei unei ţări. International Finance Contemporany. confiscări. „În cel mai larg sens.

cit. care au la bază motivaţii ideologice.. prejudicii privind pieţele de export care se referă la pierderi ce se pot înregistra în urma restricţiilor adoptate de unele ţări şi alte prejudicii din alte măsuri aplicate. Gestion. scăderea valorii monedei naţionale.27 . şantaj. Cadrul economico-financiar conţine un alt grup de factori generatori de risc de ţară. ratelor sau recuperarea unor sume împrumutate unor persoane publice şi private. răpire. deteriorărilor producţiei.. un cost de oportunitate rezultat din anularea unor contracte. Vuibert. pericole care ameninţă viaţa persoanelor sau le împiedică să-şi exercite meseria sau să desfăşoare activitatea. cit. p. deportări. Op. se măreşte deficitul bugetar. exproprierilor. pierderea unor resurse datorită unor fenomene din relaţiile economice internaţionale. discriminări aplicate societăţilor străine. întârzieri în plata dobânzilor. 134 restructurării unor datorii sau anulării unor contracte . Paris1995. Op. fiscalitate discriminatorie. distrugerea sau nerambursarea unor datorii. 135 Din manifestarea riscului de ţară rezultă efecte care îmbracă forme complexe : prejudicii cu privire la activele deţinute în străinătate. Manifestarea riscului de ţară poate să fie expresia influenţei unor factori endogeni sau exogeni. sociologice şi psihologice au efecte asupra relaţiilor economice internaţionale. vătămări grave. prejudicii produse securităţii persoanelor prin sechestrare. Gestion financiere internationale. Măsurile politice cu privire la investiţiile străine. se aplică restricţii la importuri pentru a proteja producătorii interni. Riscul de ţară care rezultă din cadrul economico-financiar se manifestă prin inflaţie galopantă.Riscul de ţară se poate materializa sub forme diferite : pierderea de active reale din naţionalizarea unor bunuri. sechestrarea şi obstrucţionarea funcţionării normale. reducerea fabricaţiei din motive ecologice.164 135 Bernard Marois. Dintre factorii exogeni se pot menţiona prăbuşirea pieţelor externe. rănire. p. Riscul generat de contextul politic se manifestă cu ocazia naţionalizărilor. 10 Josette Peyrard. se implementează politici fiscale inadecvate. respectiv distrugerea. În măsura în care într-un stat se adoptă anumite politici monetare. războaiele. 133 133 134 Bernard Marois. lipsa devizelor. Fapte generatoare de risc de ţară Riscul de ţară poate fi generat de contextul politic dintr-un anumit stat şi de cadrul economico-financiar. economice. sau în cazul unor conflicte interstatale. deteriorarea mijloacelor de producţie. prejudicii privind creanţele bancare care se manifestă sub forma unor sume nerambursate. confiscarea. p.

Datoriile încadrate în această clasă pot fi achitate. Scorul rezultat din însumarea cifrelor corespunzătoare fiecărui indicator se încadrează de personalul agenţiei în şapte clase de risc pe termen scurt şi zece clase de risc pe termen lung. În vederea evaluării riscului. dezbaterea opiniei într-un anumit comitet. plăţile. Obiectul principal al ratingului este de a furniza informaţii investitorilor asupra riscului generat de achitarea unor obligaţii băneşti la un termen. AAA AA A BBB BB . de către agenţiile de evaluare şi clasificarea ţărilor sau a instrumentelor se efectuează periodic pentru a urmări evoluţia situaţiei financiare. rata de acoperire a serviciului datoriei.capacitate extrem de puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiare . datoria externă şi lichiditatea. a) Standard &Poor’s Ratings Group Standard&Poor’s Ratings Group evaluează riscul suveran al unei ţări. comunicarea ratingului. Ratingul se exprimă prin litere la care se adaugă menţiuni cu caracter previzional: pozitiv (creştere). costul intrărilor. constituirea echipei. capitalul necesar. lichiditatea. În cadrul factorilor de risc financiar se încadrează politica fondurilor şi flexibilitatea financiară. stabil.capacitate adecvată de îndeplinire a obligaţiilor financiare. confirmarea lor pe teren. Evaluarea unui indicator de rating reprezintă un proces interactiv care presupune: adresarea unei cereri.teristicile industriale. Agenţia STANDARD POOR’S consideră că ratingul are misiunea să furnizeze posibilului investitor informaţii asupra unui subiect de obligaţii.15. fiecărui indicator i se acordă o cifră între 1 (optim) şi 5.capacitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile care este supusă incertitudinii şi riscurilor . Analiza factorilor care influenţează riscul. sursele de provenienţă a fondurilor şi destinaţia acestora.capacitate foarte puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiare . dezvoltare. politicile de vânzări. Factorii de risc în afaceri se referă la carac. dar pot fi influenţate de unii factori care pot contribui la scăderea capacităţii debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile . variaţia cursului monedei. înca. datoria publică. raportul dintre capitalul vărsat de acţionari şi cel deţinut de firmă. structura economiei şi a veniturilor. eficienţa operaţiilor. solicitarea unor informaţii.sările. poziţia de piaţă. stabilitatea preţurilor. formularea unei opinii. perspectivele creşterii economice. Clasele de risc în care se încadrează ţările sau titlurile se pot delimita în investiţionale şi speculative.capacitate puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiare . politicile de acoperire a cererii. În vederea evaluării performanţelor economice se analizează impactul creşterii economice. situaţia balanţei de plăţi.2 Organisme de evaluare şi estimare a riscului de ţară Agenţiile formulează un diagnostic asupra capacităţii unui emitent de obligaţiuni sau de alte instrumente de credit de a-şi îndeplini angajamentele financiare asumate. managementul calităţii. încheierea unui contract. Factorii care se analizează în vederea formulării ratingului se pot grupa în factori de risc în afaceri şi factori de risc financiari. O importanţă deosebită în formularea unei evaluări de rating revine indicatorilor care reflectă performanţele financiare şi anume: profitabilitatea. respectiv capacitatea ei de a-şi achita datoriile din angajamentele asumate pe baza analizei unor indicatori care se referă la următoarele laturi: situaţia politică. negativ (scădere). prelucrarea informaţiilor. flexibilitatea fiscală. Ratingul în accepţiunea agenţiei MOODY’S reprezintă o opinie asupra capacităţii viitoare a unui subiect de a face faţă plăţilor provenite din obligaţii legale. revizuirea şi supravegherea evoluţiei.

B .capacitatea debitorului de a-şi achita datoriile se află sub influenţa unor factori economico-financiari .

politica fiscală. . economice şi sociale a statului şi care se structurează pe următoarele capitole: situaţia politică şi socială. dar cu fluctuaţie mai ridicată a dobânzilor. Evaluarea riscului suveran de către agenţia FITCH-IBCA presupune elaborarea unui raport de ţară care este expresia analizei politice.obligaţiuni cu risc redus.CCC . C -obligaţiuni cu cel mai înalt grad de risc.capacitate de a-şi achita obligaţiile foarte vulnerabilă C .obligaţiuni cu risc limitat. A . Evaluarea riscului în cadrul agenţiei are caracter multidisciplinar.datorii supuse riscului de neplată D . clasele de risc sunt reflectate de simboluri alfabetice combinate cu numere. În cadrul evaluării riscului pentru acordarea unui rating se acordă importanţă deosebită monedei în care se rambursează datoriile. Moody’s Investors Service estimează riscul de ţară pe baza următoarelor clase de risc: Aaa .obligaţiuni cu riscul cel mai redus sau capacitate extrem de puternică de plată a obligaţiilor financiare. Ţările ce se supun evaluării se încadrează în următoarele clase de risc pe termen lung: AAA AA A . balanţa de plăţi şi datoria externă.obligaţiuni de calitate medie/ridicată care reflectă unele dificultăţi pe termen lung. În cazul unui rating care se referă la capacitatea unui subiect de a onora obligaţiile financiare pe termen scurt.capacitatea debitorului este vulnerabilă deoarece este influenţată substanţial de contextul afacerilor CC . B . Ca . Caa . Baa . respectiv capacitate puternică de respectare a angajamentelor financiare.obligaţiuni cu speculaţii ridicate. Ba .obligaţiuni de calitate. Aa . b) Moody’s Investors Services Moody’s Investors Services reprezintă o agenţie ce îşi are denumirea de la John Moody care a fundamentat teoria evaluării obligaţiunilor.obligaţiuni cu risc foarte mic sau care exprimă capacitate foarte puternică de îndeplinire a obligaţiilor financiare. . structura economiei.debitorul nu îşi va putea onora obligaţiile de plată în perioadele stabilite Clasele de risc de la AA până la CC pot fi însoţite de semnul plus (+) sau semnul (-) pentru a evidenţia o anumită tendinţă în evoluţia situaţiei financiare.obligaţiuni care nu au caracteristici investiţionale. deoarece emitenţii au încetat plăţile sau nu prezintă încredere. deoarece se realizează în funcţie de factori diverşi.obligaţiuni de calitate medie în care se reflectă elemente speculative cu posibile dificultăţi. . c) FITCH-IBCA Agenţia de evaluare a riscului de ţară FITCH-IBCA s-a format prin fuziunea din octombrie1997 a agenţiei britanice IBCA cu agenţia americană FITCH INVESTORS SERVICES.obligaţiuni fără riscuri care se caracterizează prin dobânzi stabile şi condiţii de siguranţă a recuperării capitalului. monetară şi valutară.obligaţiuni a căror evoluţie nu este sigură. Uneori capacitatea unei ţări de a plăti în monedă străină este mai slabă decât în monedă locală.

5 Criterii Creştere economică Costul muncii Calitate servicii profesionale Comunicaţii şi infrastructură Management şi parteneriat local Credite pe termen scurt Credite pe termen lung Convertibilitate monetară Coeficient 2.5 1. Capacitatea de respectare a obligaţiilor este corespunzătoare. C . sau exprimă o capacitate de onorare a datoriilor dependentă de modificările nefavorabile ale mediului afacerilor. a datoriei externe. Capacitatea şi voinţa unei ţări de a permite firmelor străine să-şi repatrieze capitalul şi să asigure accesul la valuta necesară pentru importul de materii prime şi echipamente se estimează în funcţie de cadrul juridic. Claselor de la AA până la CCC li se atribuie semnul plus (+) sau minus (-) pentru a reflecta poziţia în cadrul clasei. ţări care au condiţii de afaceri inacceptabile (sub 40). ţări cu risc pentru societăţi străine (41-53). a rezervelor valutare şi echilibrului valutar. DD D BBB În practica agenţiei FITCH-IBCA clasele de la AAA la BBB sunt investiţionale. d) BUSINESS ENVIROMENT RISK INFORMATION (BERI) Reflectă climatul de afaceri dintr-o ţară pe baza unor variabile evaluate cu note de la 0 la 4 din care rezultă indicele BERI. iar celelalte speculative. Riscul politic se evaluează în funcţie de condiţiile socio-politice ale ţării. la care există riscul încetării plăţii. respectiv se notează cu puncte cuprinse între 0 şi 7 riscul politic intern. CC .. 167 . BB .5 Balanţă de plăţi 1.obligaţiuni la care sunt previzibile încetări ale respectării obligaţiilor de plată.5 Prin însumarea punctelor aferente fiecărei variabile.obligaţiuni cu caracter speculativ.5 Inflaţie 1. 136 Josette Peyrard.5 străini Eventualitate naţionalizare 1. Business Environment Risk Information evaluează riscul la împrumuturile internaţionale pe baza estimării evoluţiei în ultimii cinci ani a capacităţii de a genera valută. riscul politic extern şi alte forme ale riscului politic.5 2 0. dar sunt posibile schimbări. Op.obligaţiuni care sunt supuse riscului.5 1 1 2 2 2.. B . DDD . ţări cu climat pentru afaceri (70-85). cit. ţările se clasează în cinci grupe: ţări cu climat favorabil afacerilor (86-100).5 Reţineri birocratice Respectarea contractelor 1.obligaţiuni caracterizate prin existenţa riscului investiţional. rezervele de valută şi datoria externă.dificultăţi existente în respectarea unor obligaţii de plată. 136 Variabilele utilizate în calculul indicelui BERI Criterii Coeficient Stabilitate politică 3 Atitudine faţă de investitori 1. p.reflectă titluri care au dificultăţi de plată. ţări cu risc mediu pentru afaceri (55-69).obligaţiuni la care riscul investiţional este foarte redus. CCC .

balanţă cont curent/PIB. f) International Reports Inc. politica economică. Cauze de risc externe Cauze de risc interne – Dependenţa de o mare putere – Influenţa negativă a factorilor regionali – Divizarea spectrului politic şi a puterilor şi partidelor politice – Divizarea după etnie.ria externă totală. datorită politicilor economice şi structurilor politice (25-40 puncte). 5 factori de risc financiar şi 6 factori de risc economic. ţări cu risc prohibitiv (indice peste 35).. limbă. Clasa B care cuprinde constrângeri valutare semnificative. furnizează informaţii asupra evoluţiilor regionale. Clasa E se referă la ţările cu arierate mari şi în creştere determinate de dezechilibre şi hiperinflaţie (80-100 puncte). serviciul datoriei. informaţii asupra tehnicilor financiare şi serviciilor bancare din anumite ţări.Indicele Political Risk Index (PERI) este considerat o variantă a indicelui BERI care reflectă riscul politic. Op. 137 Fiecare cauză se apreciază cu note de la 0 la 7 . Clasa D include ţările cu probleme economice şi politice cauzate de implementarea reformelor economice (60-75 puncte). 168 . capacitatea de plată a datoriei externe şi starea sistemului bancar. Clasa C reflectă ţări cu probleme provenite din crize valutare şi politice. ţări cu risc acceptabil (indici de la 21 la 35). studii de ţară pentru 180 de state. cit. la care se acordă 45 puncte. religie – Măsuri represive aplicate de guvern pentru a menţine puterea – Atitudine faţă de străini-naţionalism – Situaţie socială. ţările se pot încadra astfel: ţări cu risc minim (indice de la 0 la 20). Scorul pentru riscul de creditare pe termen lung se calculează în funcţie de dato. nivel de trai – Organizare şi forţe favorabile unei guvernări de extremă stângă Din însumarea punctelor corespunzătoare criteriilor. p. PIB. care au generat dezechilibre interne şi externe dar controlabile (45-55 puncte). riscul de creditare pe termen mediu-lung şi riscul politic. ce se calculează în funcţie de anumite cauze proprii riscurilor interne şi externe. În funcţie de scorul realizat. În vederea evaluării riscului de ţară se analizează riscul comercial pe termen scurt. fără probleme în finanţarea activităţii comerciale (0-20 puncte). În vederea evaluării riscului de ţară se efectuează previziuni pe un an asupra a 13 factori de risc politic. Criteriile de evaluare sunt stabilitatea politică. 137 Josette Peyrard. Scorul pentru riscul politic şi de politică economică se notează cu 40 puncte şi riscul comercial pe termen scurt are un scor de 15 puncte. furnizarea unei situaţii detaliate asupra unui stat. proiecţii macroeconomice pe termen de 5 ani. populaţie. dobânzi/plăţi. ţările se încadrează într-o clasă de risc astfel: Clasa A include ţările fără constrângeri valutare asupra capacităţii de plată. e) The Economist Intelligence Unit The Economist Intelligence Unit din cadrul grupului de publicaţii „ The Economist” prestează următoarele servicii: evaluări trimestriale ale riscului de ţară pentru state în curs de dezvoltare.

orientarea politicilor guvernamentale spre economia de piaţă. accesul pe pieţele de capital (pondere 5%). Între factorii economici analizaţi se încadrează comerţul exterior. h) Firma de Consultanţă Ernest-Yong Firma de Consultanţă Ernest-Yong grupează ţările în tranziţie după anumiţi indicatori: oportunităţile în afaceri evaluate în funcţie de dimensiunile pieţei interne şi atitudinea faţă de investitorii străini. situaţia balanţei de plată.Factorii politici se referă la eşecurile planificării economice. război civil. balanţa contului curent. riscul politic (pondere 25%) evaluat ca medie a valorilor atribuite de analiştii de risc şi alţi specialişti implicaţi (notare între 10 şi 0). datoria externă şi atitudinea pieţelor financiare. disfuncţionalităţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (pondere 10%). pierderi datorate controlului schimburilor valutare. raportul serviciul datoriei/export. . al riscului politic şi după alte criterii. Clasamentul ţărilor după riscul suveran se realizează în funcţie de o metodologie ce implică următorii factori: performanţa economică (pondere 25%) determinată ca medie a previziunilor pentru anul curent şi anul următor ce se apreciază cu un scor cuprins între 0 şi 100 (economia cea mai dezvoltată). nivel de industrializare. birocraţie. tradiţii de respectare a legii. religie. accesul la credite bancare (pondere 5%). atitudine faţă de societăţi multinaţionale. nivel de fiscalitate. acţiuni teroriste. g) Business International Business International estimează riscul în funcţie de influenţele unor factori grupaţi astfel: schimbări politice. limitare a investiţiilor străine. media maturităţii împrumuturilor disponibile şi marja de risc (pondere 5). corupţie. indicatorii datoriei externe (pondere 10%). condiţii de exploatare. conflicte externe. Pe baza indicatorilor se determină scorul cuprins între 0 şi 100 şi ţările se încadrează în clase de risc. Factorii financiari sunt reprezentaţi de nivelul creditelor. inflaţia. i) EUROMONEY Publică semestrial clasamente a 180 ţări din punct de vedere al proiecţiilor economice. riscurile politice reflectate de stabilitatea guvernului. partide politice. media riscului suveran atribuit de Moody’s şi IBCA (pondere 10%). bonitatea financiară. importanţa clasei medii. stabilitatea muncii. Factorii menţionaţi se notează cu cifre de la 0 la 10 şi pe baza punctajului se calculează indicele de risc. Scorul atribuit este cuprins între 10 şi 0. conducerea politică. termenele de rambursare. Pe baza punctelor acordate fiecărui factor se obţine scorul cuprins între 0 şi 100. tensiuni rasiale şi naţionale. exproprierea investiţiilor. produsul naţional brut pe locuitor. calitatea infrastructurii.

A3 Comportamentul de plată poate fi influenţat de schimbarea mediului economic. ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE 1. În funcţie de scorul rezultat din însumarea punctelor atribuite fiecărui factor de reflectare a diverselor riscuri. 4. rating de credit (10). Ce alte organisme asigură evaluarea riscului de ţară? . Cum se realizează evaluarea riscului de ţară de Mood’s Investors Services şi FITCH-IBCA? 6. vulnerabilitatea datoriei (10). capacitatea de a face faţă angajamentelor de plată externe. indicatorii datoriei (10). A2 Mediul economic şi politic al ţării este favorabil afacerilor. a scadenţelor la credite şi a altor factori. cu o probabilitate de întârziere a plăţilor. comportamentul de plată privind operaţiunile pe termen scurt. m) Banca de Export-Import din SUA asigură servicii de informare asupra riscului de ţară îndeosebi asupra probabilităţii înregistrării unor pierderi din tranzacţiile internaţionale. 3. situaţia pieţelor. A4 Comportament de plată mediu care poate fi influenţat de o conjunctură economică mai puţin favorabilă şi cu posibile întârzieri ale plăţilor. Cum se defineşte riscul de ţară? Care sunt formele de materializare a riscului de ţară? Care sunt faptele generatoare ale riscului de ţară ? Cum se realizează evaluarea riscului de ţară de către Stand Poor’s Ratings Groop? 5. C Mediul economic şi politic al ţării este foarte nesigur şi poate să influenţeze negativ comportamentul de plată care este redus. ţările se încadrează pe clase de risc astfel: A1 Situaţie politică şi economică foarte stabilă care influenţează favorabil comportamentul de plată.tamentul de plată care este la un nivel mai redus. riscul penuriei de devize. riscul deprecierii cursului de schimb al monedei naţionale.j) Instititional Investor Revista Institutional Investor colectează şi prelucrează un volum important de informaţii economice şi financiare pentru a elabora clasamente de risc de ţară şi a realiza evaluări ale riscului bancar. acces la finanţări pe termen scurt (5). dar sunt pasibile întârzieri în efectuarea plăţilor. riscul sistematic al sectorului bancar. k) Uneori evaluarea riscului de ţară se realizează de către organismele de susţinere şi finanţare a exporturilor. În sfera riscului de ţară evaluat de COFACE se încadrează: climatul de afaceri. D Mediul economic şi politic al ţării prezintă un risc de piaţă foarte ridicat şi agravează comportamentul de plată. riscul de conjunctură economică nefavorabilă. acces pe pieţe de capital (5) şi discount (5). 2. BMediul economic şi politic este susceptibil şi nu poate să influenţeze compor. acces la finanţare bancară (5). l) Export Credit Guarantee din Marea Britanie estimează probabilitatea ca o ţară să intre în incapacitate de plată în funcţie de: evoluţia balanţei de plăţi. Compania Franceză de Asigurare pentru Comerţul Internaţional (Compagnie Française d'Assurance pour le Commerce Extérieur) COFACE evaluează riscul de ţară pornind de la următorii factori cărora le atribuie anumite puncte: riscul politic (25). performanţe economice (25).

J. D.F. Graham Bannok. 1992 Constantin Floricel Relaţii valutar financiare internaţionale.a. Multinational Business Finance. Economica. Paris. Tranzacţii bursiere cu produse derivate şi sintetice. 1992 Bran Paul Relaţii financiare şi monetare internaţionale. Bucureşti. Economie Monetaires Internationales. Editura Economică. Economica. 1997 Dicţionar internaţional de Finanţe. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Paris. 1992 Les Institutions et Organes de L’Union Europeéne. Le Traite de Mastricht. Reinesh. Editura Nicolae Didactică şi Pedagogică. Princeton University. Bucureşti. Bucureşti. 1991 Claude Dufloux La Balance des Paiements. Bucureşti. Bucureşti. Ghid propus de The Economist Books. G. SC. Hachette Superieure. Editura Expert. Weyland Bruxelles. 1997 Pieţe de capital şi burse de valori. 1995 Michaell Moffett Thomas Hindle Finanţe. Addison-Wesley Company. 1994 J. 1999 Basno Cezar. Editura Nemira. Vignes. PUF. Editura Academiei Române. New Jersy.BIBLIOGRAFIE Jean Pierre Allegret Anghelache Gabriela ş. Willian Manser Aurel O. 1993 Constantinescu Adrian Mecanisme de stimulare a exporturilor. 1992 Deecheemarkense Mieux Comprendre L'Euro. Genese. 1996 Instituţii financiare internaţionale. Berea ş. Editura Didactică şi Pedagogică. 1999 Duduian Monica Evaluarea riscului de ţară. Finance Internationale et Marches de Gré a Gré.a. 2000 Orientări în activitatea bancară contemporană. 1999 David Eiltman. Publications de L’Université de Rouen. Commentaires. 1998 Dăianu Daniel Funcţionarea economiei şi echilibrul extern. Evolution Laurent Margulici et Tehniques. Bucureşti. Editura Economică. 1995 Ariel Buira Reflections of the International Monetary System. 1996 Bernard Colli Vocabular economic şi financiar. Bucureşti. 1998 François Dardac Nicolae. 1994 Henry Bourguinat Finance Internationale. 1995 Claude Dufloux. Bucureşti. Editura Basno Cezar Didactică şi Pedagogică. Editura Universal. Adevărul. Bucureşti. Editura ALL BACK. Analyse. Editura ANTET. Cloos. Bucureşti. Armell RenaultCouteau Baker A. Editions Organisation. Arthur Stonehill. Bucureşti.P.Dardac Operaţii bancare – Instrumente şi tehnici de plată. 1999 Gaftoniuc Simona Finanţe Internaţionale. Bucureşti. Paris. Bucureşti. Humanitas. 1996 .

1994 Patrick Lenain FMI-ul. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.a. Armand Colin. Editura Deşteptarea. Editura Corson. 1994 George Nicolescu Magia Aurului. Editura Academiei. Krueger Determinarea cursului de schimb. 2000 Luchian Dragoş Banca Mondială. 1996 C. Bucureşti. Bucureşti. Paul Hallwood. Institutul European Iaşi. Vuibert. 1990 Nechita Vasile Integrarea Europeană. 1992 Jean-Marc Siroén Finances Internationales. 1997 Yves-Thibault de L'Euro. Vuibert.Généreuse Jacques Economie Politică. BCK. Kiriţescu Relaţiile valutar financiare internaţionale. Iaşi. Paris. Perequell Les Bourses Americanes. Paris. 1995 Peyrard Josette Gestion financiare internationale. Colecţia Bursa. Blackwell. Ronald MacDonald Cambridge. Editura Enciclopedică. Timişoara. 1981 Penea Zenovia-Doina Moneda Euro. Paris. Paris. Berea Aurel Bucureşti. 2004 Colette Neme Relations monetaires internationale. 1998 Simon Yves Techniques Financiers Internationales. Tribuna Economică. Bacău. International Vries Monetary Fund. L6F. Bucureşti. vol. 1981 Costin. Editura Economica. 1991 Negruş Mariana Plăţi şi garanţii internaţionale. Institutul European Iaşi. Marchés et Techniques Hachette Thiery Showb Superieure. 1995 Stoian Ion. C. Paris. Operations et converture. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. Editura Dacia. 1997 J. Bucureşti. Editura Humanitas. Bucureşti. 1997 Philippe d'Arvisent. Bucureşti. Vuibert. Paris. Kiriţescu Moneda – mică enciclopedie. 1986 Bernard Marois Le Risque-Pays. 1998 Silguy . Editura Sedona. International Money and Finance. Paris. Bucureşti. Repere. 2000 Margaret Garritsen de The IMF in a Changing World. C. Balanţa de plăţi externe. Editura CH. Bucureşti. Bucureşti. Oxford. Cardul. I şi II. 1992 Oprescu Dorel Sistemul monetar internaţional. 1996 Negruş Mariana Finanţarea schimburilor economice internaţionale. Macroeconomie în economia deschisă. 1978 Anne O. Editura Tehnică. Presses Universitaires de France. Cluj-Napoca. 1995 Peyrard Josette Les Bourses Européens. Editura ALL BACK. Editura CNI Coresi. 1994 Popescu Radu ş. Vuibert. Le livre de poche. 1994-1995. 1992 Jinga Victor Moneda şi problemele ei contemporane. 1977 Teulon Fréderich Sistemul monetar internaţional. Paris. Hachette Superieure. Finance Internationale. 1999 Peyrard Josette Les marchés de changes. instrument modern de plată. 1998 Prisacaru Maria Tranzacţii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului. 1995 Popa Ioan Bursa. 1981 Costin. 1993 Stancu Ion Finanţe. Economica.J.

Paris. în M. Banca Naţională a României. Editura Academiei Române. 1995 Articles of Agreement. 117. 24/1991 privind aderarea României la Convenţia asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri în M. 1992 Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri şi Legea nr. Iaşi. 522 xxx xxx xxx . Bucureşti. 1995 Articles of Agreement. Finance de marche. The International Bank for Reconstruction and Development. Treasures Departament. Broşura nr. 46/1992 Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivele documentare.C. Broşura nr. Of. Editura Sedcom Libris. Of. Washington D.Văcărel Iulian Voinea Gheorghe (coordonator) Christian et Mirelle Zambotta xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx xxx Relaţii financiare internaţionale. 250/ 6 iunie 2000 Regulament privind efectuarea operaţiunilor valutare. Washington D.2005 Financial Organization and Operation of the IMF..17. 1993 Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene. nr. Iaşi. 8 noiembrie 1999. Paris. 500 Reguli uniforme privind incassourile. Luxemburg. International Monetary Fund. 54/19. nr. 1989 Agreement Establishing the European Bank for Reconstruction and Development Annual Report. Washington D.1991 Convenţia asupra prescripţiei în natură de vânzare internaţională de mărfuri încheiată la 14 iunie 1979 la New York şi Protocolul de modificare a convenţiei încheiat la 11 aprilie 1980 la Viena în M.. Of.03. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior în M. 2003.C.Of. Legea nr. 2005 Convenţia Naţiunilor Unite asupra Cambiilor şi Biletelor la Ordin (UNICTRAL) Dictionnaire Enciclopedique de la Finance. International Monetary Fund. Dunod. nr.C. Editura Polirom. International Monetary Fund.02 2004 Statuts de la Banque des Réglements Internationaux. nr. 1 ianuarie 1999 Traité sur L'Union Europeéne. 1999 IMF Survey. 1995 Mecanismele financiar monetare în procesul tranziţiei la economia de piaţă. 1999 Gestion Financier.2004.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful