§

Mitul Zburatorului

Planul:
1.Notiuni generale despre mit; 2. Mitologia românească; 3. Mitul Zburatorului; 4. Mitul Zburătorului în creaţia lui Ion Heliade Rădulescu (,,Zburatorul’’); 5. Mitul Zburătorului în creaţia lui Vasile Alecsandri (,,Zburatorul’’,Legenda rindunicai’’); 6. Mitul Zburătorului în creaţia lui Eminescu (,,Luceafarul’’) ; 7. Concluzii; Mihai

8. Bibliografie.

2

universul. nu în planul realităţii fizice( biologice). ştiinţa ne-a ajutat să confirmăm în bună măsură imaginea spirituală a societăţii primitive. ea fiind valabilă. Noţiuni generale despre mit Raporturile dintre literatură şi mit sunt de o deosebită complexitate. mitul este trăit.deschide căi de înţelegere a modalităţilor prin care omenirea „ fiinţează” şi „se manifestă” . Funcţia de model a mitului este mult atenuată în societatea modernă. este o sursă de valori. omul iese din timpul profan.” Mitul înfăţişează modele pentru comportarea omenească şi prin însăşi aceasta. o ficţiune. primordial . în care sunt codificate toate credinţile.Orice nouă reactualizare ritualică a unui mit înseamnă o revenire la origini şi o confundare cu natura. un răspuns la întrebările esenţiale ale omului. reprezentat sau istorisit. principiile morale şi activităţile practice ale diferitor colectivităţi. un model exemplar al trăirilor. este metaforic. o formă de trăire a mitului. el nu constituie o realitate pentru iniţiativele şi conduita individului el e fix şi durabil. mitologia a stat la temelia marii arte. istoric şi pătrunde în timpul sacru. este un eveniment al culturii cultice. Trăind mitul. plan definitoriu pentru statutul antic al omului „ Mitul este de esenţă religioasă. ci în acela al „existenţei” spirituale. 2 . ci şi la o nouă putere de a le stăpîni. Mitologia ocupă un loc esenţial într-o cultură.Relaţia mit – literatură. Mitul este înzestrat cu putere sacră şi această putere se transmite particularităţilor la ritual. transformarea şi. Actualizarea mitului prin ritual este o lege a mentalităţii mitice. reprezentînd legătura cu sacrul. dar nu e doar o imagine. pe de altă parte. Mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti. Ritualul e. Miturile au trei aspecte de bază: istoria. oferă existenţei semnificaţie şi valoare. plasată în orizont ontologic. adică mitul care povesteşte cum ritualul a fost îndeplinit pentru prima oară. dar legat de o realitate concreta – istorică pe care o exprimă. Înainte de a fi privit. desigur.§ Mitul Zburatorului 1. care revin periodic nu doar la originea lucrurilor. dînd sens unei viziuni cosmice şi existenţiale. al comportamentului uman. în societăţile arhaice şi primitive. Nu se poate îndeplini un ritual dacă nu i se cunoaşte originea. iar. ci o revelaţie primordială. Pe de o parte. deci. în primul rînd.

prin păstorit. animat de elan constructiv . mitul acestei origini persistă în folclor şi în creaţia cultă. Moldova şi Transilvania. Mitologia românească Mitologia românească are un spaţiu bine definit. acceptat ca general „fiindcă a devenit motiv literar. cele mai importante.El simbolizează spiritul creator al poporului român. dinamic şi creator.§ Mitul Zburatorului 2. Al patrulea mit. se sprijină pe valorificarea tradiţiilor populare. prin cei trei păstori din trei regiuni româneşti – Vrancea. dincolo de acestea. cel al meşterului Manole are un fundament istoric cert. dar. Mitul nu este numai unul din punctele de plecare. 2 . Ca şi celelalte mituri . devenind un element al psihologiei poporului . demonstrată de fapte şi documente. El se numeşte „Troian şi Dochia”. cu adîncă trăire colectivă. este al meşterului Manole. este simbolizat în capodopera literaturii populare: „Mioriţa”. are aceeaşi istorie neîntreruptă cu a poporului care a creat-o. „Mioriţa” relevă existenţa de veacuri a poporului român. Este conştiinţa mitică la care s-a referit omul de-a lungul întregii istorii a neamului românesc. în sens astrologic. în expresia ei modernă. dezvăluie modalităţile de transfigurare artistică a realităţii prin prisma de viziuni şi reprezentări ce caracterizează personalitatea creatoare a poporului român. Miturile guvernează. unitatea lui etnică. pentru dezlegarea sensurilor religioase etc. pentru cultura majoră. Mitologia devine un act de existenţă. din „Mănăstirea Argeşului”. simbolizînd criza adolescenţei. Al doilea mit. Primul este cel al originii şi formării poporului din simbioza daco-romană. este mărturia unui mod specific de a fi în lume. El are o bază istorică certă. este cel al „Zburătorului”. Cele patru mituri fundamentale sînt fructificate bogat în literatura romana populară şi cultă. dar este şi un mijloc de cercetare pentru înţelegerea originilor societăţilor omeneşti. Al treilea mit inspirat. ştiinţa şi totodată ne ajută la recuperarea trecutului „primordial” . Mitologia naţională. a unui comportament spiritual mereu ancorat în istorie. trezeşte în noi situaţia existenţială a unei lumi preistorice şi a unor tipuri de cultură. a unor mentalităţi îndepărtate.

Zburătorul este. Caracter cu aspect malefic. „Zburătorul”.§ Mitul Zburatorului 3. Întîlnirea cu zmeul. şi în casă. Rădulescu . îl vede aievea şi a doua zi. apreciată superlativ încă de la apariţie. care apare pe înserat. Mitul folcloric al „Zburătorului” simbolizează înmugurirea sentimentului de dragoste la fetele aflate la vîrsta adolescenţei. Ea devine capodopera creaţiei poetice a lui Radulescu . cum şi pe fetele mari. apoi pleacă. de la cea puberală pînă la cea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupeşti. o dragoste pătimaşă.se petrece ca orişice întîlnire.H. după păcătuire. D. numit şi „Ceasul cel rău” este un spirit răufăcător care. Este ca o boală. . pe de altă parte. şi apoi. piere. dacă o află deschisă. apucînd pe cel ce doarme. . o iubire pasională. demonul frumos care aduce tulburările şi zbuciumul iubirii. ungîndu-se cu untură de porc . Prin unele locuri şi se pune şi se arată şi casa unde zmeul. „Zmeul”. îl muşcă. . prefăcîndu-se în om. scoboară noaptea în casele oamenilor pe coşuri şi chinuie nevestele însărcinate sau neînsărcinate. cu o mare putere de seducţie. tot cu înfăţişarea de pară. cea de şarpe. 2 . cînd îl doare spatele şi pieptul. cum şi o mare oboseală. un demon arhaic de tip malefic. „mitul erotic”. Trăirile tinerelor fete sunt declanşate de un personaj fantastic. „personificarea invaziei instinctului puberal”. care mistuie şi distruge sufletul omului. intrînd pe uşă. pricinuindu-le. îl pişcă. şi-l poate aduce aminte . prin neodihnă şi frămîntare. „aşa ca crocodilul” sau cea de „pară” sau „sul de foc”. avînd înfăţişarea unui balaur într-aripat. îşi găseşte echivalentul folcloric real în domeniul „povestirilor superstiţioase” ce au constituit un punct de plecare pentru poezia „Zburătorul” de I. Simbolizează toate formele de sexualitate. pe de o parte prin plăcerea de a chinui şi isteriza tinerele fete. le face să se îndrăgostească de el.uneori se întrupează din visul celui ce pătimeşte de focul dragostei.Bolintineanu observa – „Zburătorul făcu pe Eliade un mare poet”. zbucium. întruchiparea himerică a sentimentului erotic instalat în fiinţa unei tinere. nestăpînită. se anină de femeie. „Zmăul”. Cel ce doarme. „Zburătorul”. lăsînd în urma lui doar melancolie. Zburătorul este o semidivinitate erotică . sub chipul unei limbi de foc. coboară noaptea în casa femeilor şi fetelor. sau pe ferestre. Valoarea baladei constă în prelucrarea originală a mitului Zburătorului. nenumărate vînătări pe corp. Mitul Zburatorului Mitul Zburatorului este unul dintre „miturile fundamentale”. îl sărută şi-l chinuie.prin urmare. . curată sau necurată: zmeul intră pe fereastră sau se lasă pe coş şi.şi de care durere se tămăduieşte.

Florica . Totuşi rămâne a fi una dintre cele mai ascunse taine ale visului. pierdut printre credinţele superstiţioase ale poporului . e cuprinsa de un “dor nespus “.in dulce flori ’’.§ Mitul Zburatorului Mitul Zburătorului a fost sesizat în aspectul lui cultural de George Călinescu. Mitul Zburătorului rămâne. a fost prelucrat in numeroase opera din literatura noastra culta./ Si petre nestemate lucea pe le ca foc . un mit idisolubil de vis. Călinescu afirmă că „Zburătorul este un demon frumos./ Spun .Zburatorul ‘’ . si apoi dispare ./ Si toata noaptea sta ea pe ginduri / In doruri tainici . o determina sa se indragosteasca de el . cade intr-o visare si pierde legatura cu realitatea . Urmele fiziologice lăsate de presupusa lui vizită ţinteau la dereglarea psihica. G. Intr-o poiezie de V. in care este infatisat ca aparitie luminoasa in noapte . Zburătorul nu era un demon al morţii. fiind numit “balaur de umina cu coada-nflacarata . Activitatea zburătorului era numai -erotică. El s-a născut şi trăieşte în mediul oniric. personaj din aceasta balada .Luceafarul’’ . Alecsandri .ca si zburatorul .Sub impulsul lunii .soro .HeliadeRadulescu in poemul . Ca mit care explica aparitia sentimentelor de iubire . c-ar fi june cu dragostea curata. 2 ../ Dar lipsa de-a lui dragosti ! Departe de ast loc !’’. Astfel .. un Eros adolescent. fascinatia resimtita de Catalina sub imperiul luminii siderale sugereaza trairea maladiva a fiintei stapinite de zburator . Mihai Eminescu re-creeaza motivul in poemul . care dă fetelor pubere tulburările şi tănjirile întîei iubiri”. se arata fetei de imparat . el nu ucidea victimele sale. totuşi. Motivul este utilizat de I. zburatorul e reprezentat ca simbol selenar . Zamfira in multe rinduri / Videa o umbra zburind prin nori..

„invaziunea misterioasă a dragostei”.§ Mitul Zburatorului 4. În „Zburătorul”. aşa de răspîndit încît îl cita şi D. G. cele mai profunde trăiri ale sufletului omenesc. Balada se distinge printr-o excepţional de bine inspirată preluare a mitului. că spiritul popular şi miturile naţionale constituie izvorul primordial al creaţiei literare. tensionat. cosmosul şi ceea ce se află dincolo de puterea obişnuită de a înţelege. aşadar. I. ca scriitorii să se inspire din folclor. Preluînd motivul Zburătorului din folclor. ivirea sentimentului dragostei la fetele de vîrstă puberă. întrun moment misteris. Cauza dragostei rămîne un mister de nepătruns. în structura căreia se împletesc o serie de elemente romantice. „Ion Heliade Rădulescu surprinde. aşa cum. Împrejurările care l-au determinat să scrie balada confirmă convingerea lui deplină că limba română are capacitatea modulărilor poetice şi că literatura romaneasca scrisă este chemată să pună în valoare gîndirea artistică populară. Ion Heliade Rădulescu îşi manifestă arta cuvîntului artistic relevînd o profundă cunoaştere a vieţii şi psihologiei ţărăneşti. Confesiunea Floricăi. nr. cu natura. IX. Mitul Zburătorului în creaţia lui Ion Heliade Rădulescu Despre frumosul sentiment al dragostei. Balada. Întreaga atenţie se orientează spre fiinţa umană în relaţie cu propria devenire. Cantemir” ( „istoria literaturii române de la origini pînă în prezent”). Heliade foloseşte verbe 2 . Ion Heliade Rădulescu este unul dintre aceşti poeţi romantici.Heliade Rădulescu l-a integrat într-o structură cu alte deschideri. suav. prin propria sa creaţie literară. în această capodoperă a creaţiei sale. Demonstrează cu certitudine că în mîini de poet limba română este în stare a exprima cele mai alese sentimente şi acţiuni. reprezintă prima mare creaţie care certifică fertilitatea ideii din programul „Daciei literare”. o „boală” a cărei pricină e greu de înţeles şi ale cărei efecte fizico-psihologice sperie fetele ajunse în pragul feminităţii.” Destinul Floricăi urmează calea de la intuiţie la cunoaştere. acelaşi loc îl ocupă „Alexandru Lăpuşneanu” de C.Negruzzi. în nuvelistică.” Poezia „Zburătorul”. străbătută şi de „comentatoarele” din partea a treia. este o capodoperă a genului. tulburătoare. cu scopul de a înfăţişa poetic. Poezia sa „Zburătorul” este cea dintîi capodoperă a baladei culte româneşti. Călinescu identifica în „Zburătorul” unul din miturile fundamentale ale literaturii noastre – „mitul Zburătorului”. specificul naţional implicat creaţiei folclorice. care destul de timpuriu a demonstrat. din prima parte. apărută pentru prima dată în „Curierul românesc”. ale cărei întrebări copleşesc fiinţa. din 4 februarie 1844. mai largi „eliberîndu-l de conotaţiile malefice. despre puterea imensă a iubirii au scris aproape toţi poeţii din literatura română. de la vîrsta inocenţei spre o altă vîrstă. exprimă neliniştile tinerei în faţa schimbărilor misterioase ale propriei fiinţe.

Şi pietre nestemate lucea pe el ca foc. ca de foc. Zburătorul pare un alt Luceafăr. Dar lipsă d-a lui dragosti / departe de ăst loc.. ca un veritabil personaj oniric. venit din vis. pentru că începe să viseze. întreaga parte constituie o întrare în atmosfera de vis. împeliţatul! Că ţinţa l’alde Floare în clipă strâbate! Şi drept pe coş. „buzele „ard”. ochii se învăpăiază şi plîng fără motiv aparent. în stilul direct al „suratelor” care şuşotesc despre spiritele ce bîntuie nopţile: „Tot zmeu a fost. inima cere „un nu ştiu ce”. Spun. spurcatul! Înclină-te surato! – vazutu-l-ai şi tu? Balaur de lumină cu coada – nflăcărată.. braţele simt nevoia unei îmbrăţişări. şi visu-n lipitură Începe-a se preface. şi lipitura-n zmeu 2 . inima „zvîcneşte” etc. leicuţă! Ce n-ai gîndi. obrajii devin palizi. El tulbură. surato. în toată fiinţa „un foc saprinde”. Fata mare trebuie să fugă de iubit. Văzuşi.§ Mitul Zburatorului sugestive: pieptul „se zbate”. pe sîn „mulţimi de uneţele se ivesc”. tot aşa. În vorbirea directă şi cu aceeaşi fericită intuire a vocabularului şi expresiei este comunicată compasiunea „suratelor” din sat. pune stăpînire pe fiinţă şi îi denaturează condiţia: „Că-ncepe de viseasă. întruchipată în zmeu: „O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica Cum o fi chinuind-o” – vezi d-aia a slăbit Şi s-a pălit copila! – ce bine-a zis bunica: Să fugă fata mare de focul de iubit. Un fior interior alternează cu fiori reci. în vecinătatea înşelătoarelor înfăţişări ale imaginaţiei. pentru care suferinţele fetei nu-şi pot găsi explicaţia decît în „lipitură”. soro. boală din dragoste. De fapt. c-ar fi june cu dragoste curată.” Motivul iniţial al Zburătorului revine în cea de-a treia parte a poemului. visul se preface apoi în „lipitură şi lipitura-n zmeu”.

fără consistenţă reală. al dezbaterilor interioare. „Încîntec sau descîntec pe lume sa lăsat. Ferească Dumnezeu! Această calitate. trezeşte în suflet starea de vis. batăl crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine Ca brad un flăcăiandru. Peisajul este luat în stăpînire. Noaptea este ambianţa prin 2 . Şi. tot cade cîte-o stea. de sfirşit de Univers. Prin nota de mister. care colorează cerul venind din miasănoapte. al interogaţiilor şi al expresiilor populare („pacoste de zmei”. iar lumea încremeneşte ca şi cînd s-ar afla sub puterea unei vrăji. şi-un nas -ca vai de el!” Peste somnul lumii şi peste visele fetei. cîte o stea cade (prevestind o moarte). Nici rugi nu te mai scapă. zmeu. în plină desfăşurare. cîteodată. este peisajul cel mai concordant cu sentimentele melancolice. nici vîntul nu suspină. cobe. Noaptea e momentul dialogurilor cu divinitatea. Zburătorul întruneşte atributele demonicului şi pe cele ale fiinţelor eterne. Şi apele dorm duse. „balaur de lumină” sau FătFrumos cu păr de aur. o trăire a sentimentelor într-o atmosferă de lumină interioară. Nici frunza nu se mişcă. Bălai. pe nesimţite. în acest moment al comunicării.. şi morile au stat.§ Mitul Zburatorului Şi ce-i mai faci pe urmă? Ce nici descîntătură. cu ajutorul exclamaţiilor. de mister.” „El se află însă în deplină coordonanta cu viziunea mitică a întregii poezii. Nocturnul permite o maximă concentrare şi desfăşurare a gîndirii. schiţa de portret a Zburătorului cuprinde şi o notă de grotesc („şi-un nas -ca vai de el”). explică un anumit element al portretului Zburătorului din strofa: „Pîndeşte. se arcuieşte lumina roşietică. Alcătuită la modul folcloric. pe care o intensifică întunericul exterior. N-au nici un pic de sînge. de personaj oniric. cu părul d-aur! Dar slabele lui vine. tabloul de natură rustică fiind nu atît un cadru în care se consumă „suferinţele” fetei: „Tîrzie astă-seară răsare-acum şi luna. În cea de-a doua secvenţă a pastelului se instaurează atmosfera de mister asteptind apariţia Zburătorului: luna este „tîrzie”. de evadare în vis. bată-l crucea”). peisajul comic îşi aduce partea sa la mitul erotic.” Acest anturaj romantic al naturii. şi tras ca prin inel.. în care apare făptura misterioasă a Zburătorului.

De asemenea în descrierea Zburătorului observăm dominanta unor elemente simbolistice ale focului. Ferească Dumnezeu!”. Cei doi îndrăgostiţi comunică în vis. 2 . ca spirit capabil să ia formă omenească. Are loc o clasificare. fără a fi capabil să prindă viaţă. „Zburătorul”. Focul. Portretul Zburătorului este romantic şi sugerează inadaptarea şi imposibilitatea intilnirii celor două lumi. ca o posibilă înviere a miturilor populare. Instalarea nopţii este asociată cu gest hipnotic şi vrăjit.§ Mitul Zburatorului excelenţă favorabilă comunicaţiilor magice. în planul fantasticului folcloric. „Este adevărat că sentimentul apare transmis din perspectiva celor două surate. „bălai”. „zmeu”. spaţiul nopţii creează sugestia apariţiei unui coşmar. acesta fiind singurul moment în care ei se întîlnesc. de stele semănat. făurită. Spaţiul nocturn are rolul de a anticipa apariţia Zburătorului. naltă. este purificator. iar această obsesie în „zmeu”. emoţiilor cosmice. dar apariţia lui halucinantă se situează în sfera de vis şi de basm . Minunată în poemă nu e atît intuiţia folcloristică. a suferinţelor Floricăi.” În legendele româneşti despre Zburător. de altfel. Posibila reprezentare a făpturii supranaturale care provoacă dragostea este reprezentată de epitetele aduse Zburătorului: „împieliţatul”. Capacitatea focului de a purifica totul (pana şi sufletul) este pusă aici în aniteză cu Zburătorul de care „Nici rugi nu te mai scapă. „flăcăiandru”. însă într-o lume ireală. Destins coprinde lumea. din mijlocul tăriei Veşmîntul său cel negru.” Această lume prinsă parcă în meghina nopţii. „cu părul d-aur”. aproape întotdeauna finalul este dramatic. Ion Heliade Rădulescu păstrează sensul credinţei. ca în cazul oricărei evadări din realitate. ce-n braţele somniei Visează cîte-aievea deşteaptă n-a visat. dar lasă posibilităţi de interpretare divers. în iluzie instăpînitoare.” Versul sugerează subtil că imaginea zburătorului nu este decît o actiune a visului . Acest vis se transformă în „lipitură”. „Visează cîte-aievea deşteaptă n-a visat. unul dintre cele patru elemente primordiale. Ion Heliade Rădulescu a dăruit literaturii noastre româneşti această capodoperă. încadrarea ei într-un spatiu ţărănesc. încî se face apartenenţa la natura malefică. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere. Zburătorul este prezentat aici conform tradiţiei folclorice. el se transformă în „flăcăiandru” blond şi seducător. oarecum demonstrativ. Este anotimpul visului în care apare făptura Zburătorului. Personificarea nu are de data aceasta funcţii umanizatoare: „E noapte naltă. demonică a lui. reprezentînd obsesia.

actul patriotic al culegerii acestor „pietre scumpe”. prin care poetul „A creat o remarcabilă parodie. dinamice. scrisă în 1845. dar magicul se răsuceşte în grotesc. din legende populare sau istorice Alecsandri fiind unul dintre primii care prelucrează la noi. limpezi. şi i s-a dat mici retuşări coloristice în stil romantic. Pe alocuri sunt diseminate accente sociale şi patriotice. asemenea motive. E o simplă relatare a existenţei Zburătorului. Zborul este un motiv fundamental pentru creaţiile lui Vasile Alecsandri atît pentru operele de inspiraţie folclorică şi istorică.” Două fete care vin la cules fragi şi viorele s-au îndrăgostit în pădure de doi voinici cu negre plete şi acum se tachinează reciproc pe tema credinţei în Zburători. cît şi pentru frumoasele pasteluri.§ Mitul Zburatorului 5. care se risipeşte curînd.Mitul Zburătorului în creaţia lui Alecsandri Vasile Vasile Alecsandri a luat poezia populară mai potrivită sensibilităţii contemporanilor. un simplu pretext pentru un subtil joc erotic. spectaculoase . Caracterul emoţional şi documentar al folclorului. Meritul de seamă al poetului constă în faptul că prin creaţia sa a pus în circulaţie motive. Cîteodată tablourile. buza ţi-e muşcată! Fragii. zburătorul). Personajele discind din basme şi din mituri (strigoi. Vrăji şi descîntece se torc în incantaţii stranii. Poezia are un aer galant. îşi găseşte la Alecsandri valoarea estetică. Vasile Alecsandri îşi află în zona folclorului nucleul romantic al personalităţii sale. fiind admirabil jocul idilic – al sărutărilor şi muşcăturilor: „Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută Şi pe frunte. segvenţe şi aspecte mitice puţin cunoscute. se voalează de un mister. făcînd din credinţa supranaturalului Zburător. idee prezentă la predecesori. Soro. poţi să le duci dorul Spune. -n lunca-ntunecată Nu-ntîlnişi pe zburătorul?” 2 . El prelucrează elementele populare în „Zburătorul”. şi pe gură El o muşcă şi-o sărută. limpede afirmată.

Ţinuta lui supremă. ele fiind o expresie vădită a unei experienţe literare. punctul de reper fiind un cîntec popular: „Rîndunică. De aici şi climatul romantic al legendelor lui V. La baza „Legendei rîndunicăi” este acelaşi motiv al metamorfozării. Alecsandri. ca scriitor şi mare conştiinţă patriotică a neamului său a fost adevărul. Metamorfoza copilărîndunică e generată de „Zburătorul cu ochi mari de foc”: Să fugi în lumea-ntreagă de-a lumii Zburător. rîndunea Ce baţi la fereastra mea? Du-te-ţi pune rochiţa Că te arde arşiţa. fiinţă misterioasă. Atunci cînd acesta urmărind-o. prin expresia desăvîrşită a spiritului naţiunii. fata se smulge din mîinele lui şi se preface într-o rîndunică. Cele mai reuşite creaţii de inspiraţie folclorică sunt considerate „Legenda cicîrliei” şi „Legenda rîndunicăi”. poetul versifică legendele fără mari modificări în conţinut. rezultatul unei durabile legături a poetului cu tot ce era autentic naţional”. 2 . Astfel. e o realizare artistică originală. însă „zîna-ursitoare” a blestemat-o să poarte aceeaşi rochiţă şi „să fugă în lume de-a lumii Zburător”. dar o urmăreşte depăşind de multe ori limitele posibilului „E cel mai frecvent anturaj pentru realizarea excepţională a gîndurilor urzite de personajele neobişnuite. iar rochiţa ei se transformă în nişte flori albastre – rochiţa – rîndunicei. Căci el ţinteşte ochii şi dorurile sale Pe orice fiinţe cu forme virginale. El nu mai pătrunde în casa victimei precum atestă creaţia orală.” „Cîndva „voiasa rîndunică” era „o copilă drăgălaşă de împărat”.” În „Legenda rîndunicăi” Zburătorul.§ Mitul Zburatorului Nu numai în poezii şi balade Vasile Alecsandri a valorificat tot ce a fost mai de preţ în inima şi cugetul poporului. Inspirîndu-se direct din literatura populară. adăugîndu-le doar diverse motive mitice ori folcorice ce contribuie la complinirea subiectului. creaţia poetică a lui Vasile Alecsandri se întemeiază pe baza individualităţii etnice şi istorice a poporului românesc.

Această tristeţe implantată în sufletul lui. iar atunci cînd a ajuns la capătul vremii sale ca om. poartă cu sine setea de unicitate. In „Luceafărul”. Razele astrului pătrund în „cămara” fetei. simbolic. Zburatorul devine Luceafărul „nemuritor şi rece”. Poezia sa dezvoltă nostalgia purităţii şi armoniei iniţiale. Motivul Zburătorului e reluat în mod concentrat. Căci o urma adînc în vis De suflet să se prindă. O lume a poeziei unde predomină peisajele nocturne sau fantastice. însul nefrămîntat de nici un fel de contradicţii). i-ating mîinele. devine Cătălina. îl cheamă să evadeze într-o altă lume. unde mitologia şi setea de cunoaştere devin dominatoare. iar viziunea eminesciană capătă proporţii gigantice ale spaţiului şi timpului universal. dulce-al nopţii mele Domn. şi-a trăit „clipa cea repede” într-un zbor uluitor deasupra lumii şi a veacului care i-a fost hărăzit. ţes asupra ei „o mrejă de văpaie”.§ Mitul Zburatorului 6. aşa cum Luceafărul s-a ridicat din Necunoscut. El tremura-n oglindă. Iar ea vorbind cu el în somn Oftînd din greu suspină: -„O. Ulterior. Luceafărul se îndepărtează în însingurarea lui rece. prin evitarea oricărei „psihologii”. a sentimentului. a istoriei. această melancolie. Conflictul se realizează prin tensiunea sufletească contradictorie a celor două personaje simbolice: la început. i-nchid genele şi o urmează în vis: „Ea îl privea cu un surîs. De ce nu vii tu? Vină!” 2 . în antiteză cu fiinţa umană muritoare. iar fata de împărat coboară la dimensiunele terestre şi prin atingere de Cătălin/ simbol al reducţiei sufleteşti. s-a contopit cu vecia şi a devenit mit.Mitul Zburătorului în creaţia lui Mihai Eminescu Mihai Eminescu s-a întrupat din marea primordială a geniului românesc. în care ar dori să situeze personalitatea umană. care răspunde la chemarea ei întruchipînduse şi tinzînd a se rupe de nemurire. într-o lume a visului. dragostea este coborîtă la dimensiunele lui Cătălin şi ale Cătălinei . fata de împărat se îndrăgosteşte de Luceafăr.

este un zbor simbolic. Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. gînd purtat de dor. Luceafărul se întrupează a doua oară în Zburător. La chemarea fetei de împărat. Partea următoare cuprinde zborul Luceafărului spre Creator. Această întrupare este demonică. răspîndind în jur lumina şi căldura (simbolizînd umanizarea: Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. în chipul unui tînăr de o frumuseţe princiară sau demonică: Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei Şi ţine-n mînă un toiag Încununat cu trestii. Zborul are loc finit în infinit: Un cer de stele dedesubt. 2 . avînd semnificaţia ajungerii geniului la conştiinţa sa de nemuritor.§ Mitul Zburatorului Metamorfozele Luceafărului duce la apariţii aeriene de Zburător. Acesta este un zbor spre un vid cosmogonic al Zburătorului: El zboară. totul. Pân’piere totul. Trecerea de la prima întrupare angelică la a doua întrupare demonică sugerează intensificarea iubirii . Deasupra-i cer de stelePărea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale.

apar numai la vîrsta adolescentă. care pare posibilă la această vîrstă. Căci iubirea ingenuă a fetei ajunsă în pragul feminităţii şi bîntuită de vise cu zburători este chiar întruchiparea iubirii pure. deşi lipsită de elementele individualizatoare ale „personajului”. Luceafărul valorifică motivul popular în sensul neînţelegerii iubirii înalte din partea femeii şi.la oamenii de rînd.” 2 . universale şi eterne. perfect realizată poetic. aşa cum se întîmplă cu Cătălina. Geniul însă este menit să rămînă mereu „la forma cea dintîi”. totodată. în sensul neînţelegerii geniului de către oamenii mărginiţi. foarte apropiată de ideea simbol şi.§ Mitul Zburatorului Motivul Zburătorului serveşte aici închegarea unei imagini absolut pure. „veşnică minune”. semne care .

superioritatea şi farmecul angelic al acestei fiinţe supranaturale. cînd lumea e cuprinsă de farmecul visului şi dispare la fel de misterios. principiile morale şi activităţile practice ale diferitor colectivităţi. Astfel am putut să caracterizăm mitul Zburătorului în operele scriitorilor români. Dar. chipul Zburătorului rămîne a fi o taină a visului. 2 . dezvăluie modalităţile de transfigurare artistică a realităţii prin prisma de viziuni şi reprezentări ce caracterizează personalitatea creatoare a poporului român. sunt nişte creaţii ale spiritului. El apare misterios în noapte. reînoindu-se în permanenţă. De aceea mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti. totuşi. Am încercat de a reprezenta însuşirile Zburătorului reflectate în literatura română şi folclor. ea a impus noi mitologii şi noi mituri ale lumii moderne creînd astfel noi căi de înţelegere a modalităţior prin care omenirea se manifestă în planul existenţei spirituale spre a descoperi conştiinţa identităţii de sine. Literatura română a avut rolul de a transmite sistemele mitologice tradiţionale şi a trăsăturilor gîndirii mitice din Antichitate şi pînă în zilele noastre. înfăţişînd modele pentru comportarea omenească. oferind existenţei semnificaţie şi valoare. reliefînd importanţa mitului în crearea unor adevărate opere de artă. Miturile descriu diversele şi uneori dramaticile izbucniri în lume ale Supranaturalului. Prin studierea mitului Zburatorului am putut descoperi astfel nu numai ipostaza de demon arhaic de tip malefic a Zburătorului ci şi evoluţia lui spre chipul angelic reflectată în folclorul românesc. în care sînt codificate toate credinţele.§ Mitul Zburatorului 7. rămîne un purtător de superstiţii şi. ascuns mereu de aripile nopţii. devenind o umbră în întuneric. demonstrînd astfel unicitatea. nevăzut de nimeni. în acelaşi timp un etalon al frumuseţii.Concluzii Mitologia romaneasca se sprijină pe valorificarea tradiţiilor populare.

Mircea. Heliade. Hyperion. 7. Universul poeziei. Rădulescu Proză. Panfile. I. – Bucureşti: Minerva 1971.1991. Călinescu. Mitologie Călinescu G. 1997. – Bucureşti: Editura Cartex. Mihai. Cartea românească. Alexandrescu Emil. Semne. Chişinău: Ed. Eliade. 9. Opera poetică– Chişinău: Ed. Tudor. 3. – Buc. – Buc.: Ed. românească / Tudor Pamfile. 2003. 6. 2003. 2005. 5.§ Mitul Zburatorului Bibliografie: 1. Aspecte ale mitului. Poezii.: Univers. Alecsandri Vasile. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent.. Cartier. – Bucureşti: Ed. 1980. Coman. ALL. G. 4. Opere – 8. 1978.Moldova. Analize si sinteze de literatura romana -Iasi:Ed. 2.1994. 2 . Eminescu Mihai. Buc. Izvoare mitice.

§ Mitul Zburatorului 2 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful