UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Departamentul ID Specializarea : Asistenta Manageriala si Secretariat, anul I, sem. II

ECOMONIE
STUDENT: ABALANOAIE MARCEL IONUT LECT. UNIV. DR. MIHAI POPESCU

~2010 ~

CUPRINS
CUPRINS ............................................................................................................................................................. 2 INFLATIA IN ROMANIA....................................................................................................................................... 3 Inflaţia - noţiuni generale .............................................................................................................................. 4 Efecte ale inflaţiei ......................................................................................................................................... 5 Măsurarea inflaţiei ........................................................................................................................................ 5 Tipuri de inflaţie. Cauzele inflaţiei. ................................................................................................................ 5 Căi de combatere a inflaţiei........................................................................................................................... 7 INFLATIA IN ROMANIA 2007.............................................................................................................................. 8 EVOLUŢIA INFLAŢIEI ...................................................................................................................................... 8 Cererea şi oferta .......................................................................................................................................... 10 Cererea .................................................................................................................................................... 10 Oferta....................................................................................................................................................... 10 Piaţa muncii ................................................................................................................................................. 11 Venituri ........................................................................................................................................................ 11 Preţurile de import şi preţurile de producţie .............................................................................................. 12 PERSPECTIVELE INFLAŢIEI ............................................................................................................................ 12 INFLATIA IN ROMANIA 2008............................................................................................................................ 13 EVOLUŢIA INFLAŢIEI .................................................................................................................................... 13 Cererea şi oferta .......................................................................................................................................... 14 Cererea .................................................................................................................................................... 15 Oferta....................................................................................................................................................... 15 Piaţa muncii ................................................................................................................................................. 16 Venituri ........................................................................................................................................................ 16 Preţurile de import şi preţurile de producţie .............................................................................................. 17 PERSPECTIVELE INFLAŢIEI ............................................................................................................................ 17 B I B L I O G R A F I E......................................................................................................................................... 19

2

INFLATIA IN ROMANIA
SCURT ISTORIC Situându-se pe o poziţie opuså economiştilor monedei, care susţin viabilitatea etalonului aur, afirmând cå o monedå dotatå cu valoare intrinsecå este neinflaţionistå, Pierre Bezbakh, profesor universitar la Paris şi specialist în macroeconomie şi istorie economicå, prezintå inflaţia ca o boalå congenitalå a monedei, care a însoţit moneda chiar de la apariţia ei. Într-una din lucrårile sale, profesorul Pierre Bezbakh puncteazå câteva momente istorice importante în care aceastå maladie inflaţionistå a cuprins monedele multor ţåri. Evoluţia inflaţiei pânå în sec.XVIII – XIX Primul moment demn de luat în seamå este sec.III, când Imperiul Roman de Apus traverseazå o gravå crizå economicå şi politicå; are loc mårirea preţurilor mårfurilor şi a remunerårii muncii, pe fondul unei deprecieri considerabile a monedei romane, pricinuitå de procurarea cu mai mare dificultate a metalelor preţioase (apar aşa - numitele “monede rele” confecţionate din aramå, cositor şi plumb). În anul 301, Diocletian încearcå så reglementeze preţurile şi introduce, prin “Edictul preţurilor maximale”, pedeapsa cu moartea pentru cei ce majorau abuziv preţurile. Ulterior, Constantin (306 - 337) înfåptuieşte o reformå monetarå punând în circulaţie noi bani de aur şi argint, pentru a restabili încrederea în moneda imperialå. Nimic nu va opri înså declinul acestei monede, declin care va contribui la declinul general al imperiului. Pe fondul dezvoltårii schimburilor comerciale şi a burgheziei urbane, asiståm la desfåşurarea unei inflaţii târâtoare, vizibilå prin creşteri lente ale preţurilor. În sec.XVI, inflaţia devine foarte intenså, sporirea preţurilor fiind de aproximativ 400% în intervalul 1500 - 1600. Dacå inflaţia din sec.III se explicå prin penuria de metal monetar, cea din sec.XVI îşi are sursa, dimpotrivå, în abundenţa de aur şi argint datoratå intrårilor masive din coloniile spaniole şi portugheze. În ambele cazuri, fenomenele monetare amintite au dus la brutale creşteri ale preţurilor numai datoritå slåbiciunilor aparatului de producţie. În sec.III, Imperiul Roman a fost stråbåtut de un prim val al nåvålirilor care a ruinat bogatele provincii din Asia şi Galia. Acest aparat se bizuia pe folosirea mâinii de lucru, puţin productive, a sclavilor şi pe tributul stors din ţinuturile cucerite. În sec.XVI, avântul din secolul precedent face loc stagnårii, iar cheltuielile principilor pentru procurarea obiectelor de lux şi pentru participårile la råzboi nu erau de naturå så stimuleze forţele de producţie, dimpotrivå, aceastå perioadå a råzboaielor civile şi religioase a agravat criza europeanå. În ambele situaţii (sec.III şi sec.XVI), inflaţia a sancţionat insuficienţa producţiei. ïn epoca romanå, aceasta nu a îngåduit så se procure metalul preţios folosit pentru cumpårarea produselor de lux şi så se susţinå efortul de råzboi; criza de metal a provocat astfel o abţinere generalå de a utiliza banii. ïn sec.XVI, producţia nu a urmat expansiunea cererii europene, provocatå de cheltuielile noilor îmbogåţiţi, ci a fost paralizatå de criza socialå şi politicå. Aceste douå exemple aratå cum nu se poate mai bine cå deşi dezvoltarea inflaţiei este legatå de emiterea banilor, ea depinde deopotrivå de condiţiile de producţie şi de structurile sociale. La sfârşitul sec.XVIII şi în decursul sec.XIX, în condiţiile instalårii revoluţiei industriale, are loc o creştere progresivå a tuturor preţurilor. Evoluţia inflaţiei în sec.XX. Dupå inflaţia de penurie caracteristicå pentru anii primului råzboi mondial, reinstaurarea påcii în Europa a permis înviorarea producţiei şi o sporire moderatå a preţurilor, excepţie fåcând Germania unde bântuie o spectaculoaså hiperinflaţie. În anii „20 asiståm la un avânt remarcabil al producţiei industriale în principalele ţåri dezvoltate. Acest avânt se bizuie pe o dezvoltare fårå precedent a investiţiilor în industrie, pe integrarea rapidå a progresului tehnic în aparatul de producţie şi pe o mårire simţitoare a salariului nominal.
3

Sporirea producţiei şi majorarea preţurilor în anii 1919 - 1920, 1922 - 1926, 1928 - 1929 alterneazå cu perioadele de scådere a producţiei şi a preţurilor (1921, 1926 - 1928 şi dupå 1929), conducând la pråbuşirea preţurilor şi a activitåţii productive din 1930 şi în anii urmåtori. Erau întrunite condiţiile unei crize de supraproducţie. În S.U.A., ea nu se declanşeazå decât dupå crahul financiar din octombrie 1929, în vreme ce în Franţa devalorizarea francului a permis, pânå în 1926, doparea întreprinderilor exportatoare, relansarea economicå începe din anul 1936. Inflaţia devine un fenomen aproape permanent al celei de-a doua jumåtåţi a sec.XX şi s-ar putea explica prin modificarea modului de reglare a economiilor capitaliste dezvoltate, întrucât reglarea concurenţialå, în cadrul cåreia perioadele de deflaţie alterneazå cu fazele de creştere neinflaţionistå a preţurilor, ar fi cedat locul unei reglåri monopoliste care întruneşte condiţiile favorabile unui proces inflaţionist. Începând cu 1974, accelerarea inflaţiei datoratå în parte primului şoc petrolier a scos la ivealå efectele perfide ale inflaţiei, aceasta fiind însoţitå de o încetinire a activitåţii economice şi de extinderea şomajului (stagflaţie). Necesitatea pentru fiecare ţarå de a exporta mai mult spre a-şi putea onora factura energeticå şi restrângerea cererii mondiale în perioada de creştere economicå lentå impuneau ţinerea sub supraveghere a costurilor de producţie. Dupå al doilea şoc petrolier, a avut loc iniţierea unui proces de dezinflaţie, adicå de diminuare a ratei sporirii preţurilor în majoritatea ţårilor industrializate. Rapiditatea şi amploarea acestui proces sunt destul de neaşteptate, întrucât din 1981 pânå în 1985 s-a revenit la o ratå a inflaţiei mai micå de 5%, adicå la nivelul înregistrat în anii ‟60. Procesul de dezinflaţie se întrerupe în 1985, deoarece, în principalele ţåri din O.C.D.E., creşterea preţurilor se stabilise la aproximativ 3% anual.

Inflaţia - noţiuni generale
Beneficiem de o descriere metaforică a inflaţiei încă în secolul al XVI-lea, (în Miroir des Français publicată la Nancy în 1581): „Dezordinea dezordinilor este aşa de mare astăzi la toate mărfurile, încât, dacă lucrurile nu sunt îmbunătăţite şi însănătoşite, există temerea să fie nevoite, în scurt timp, pentru hrana unui om de tot atâta aur şi argint cât greutatea sa”. Deci inflaţia este o „dezordine a dezordinilor” din economie pentru că ea atinge moneda care măsoară valoarea tuturor lucruri lor. O altă definiţie care descrie simptomele inflaţiei dar nu spune nimic despre cauzele sau consecinţele ei este dată de economiştii Laidler şi Parkin în 1975: „Inflaţia este fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor”. Definiţia lui Brofenbrenner şi Holzman din 1963 este mai plastică: „Inflaţia este o stare de generalizare a excesului de cerere, în care „prea mulţi bani aleargă după prea puţine bunuri”. În literatura economică întâlnim o serie de termeni legaţi de inflaţie: deflaţie, dezinflaţie, stagflaţie, slumflaţie, inflaţie importată. Deflaţia este un proces monetar-material caracterizat prin scăderea durabilă, pe termen lung a nivelului preţurilor. Dezinflaţia este un proces monetar-real care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţurilor. Ea există într-o ţară unde rata creşterii preţurilor este mai mică într-un an, faţă de anul precedent. Dezinflaţie competitivă există atunci când o ţară reuşeşte să aibă o monedă puternică şi o inflaţie mai redusă decât a ţărilor partenere. Stagflaţia presupune creşterea în paralel a inflaţiei şi a şomajului. Inflaţia este rapidă iar PIB stagnează sau creşte foarte lent. Slumflaţia presupune o inflaţie accelerată pe fondul scăderii PIB. Declanşarea fenomenului inflaţionist poate fi urmarea importării acestuia din alte economii, mai ales atunci când moneda importatorilor e mai slabă decât a exportatorilor de inflaţie. Manifestările specifice fenomenului inflaţionist sunt: creşterea preţurilor, deficitul schimburilor cu străinătatea, scăderea calităţii vieţii, creşterea armatei de şomeri, conflicte salariale, falimentul unităţilor neeficiente. În mecanismul de producere a inflaţiei distingem patru etape: declanşare, derulare, extindere şi stagnare. Declanşarea inflaţiei este provocată de o serie de dezechilibre. Abaterile
4

cererii agregate în raport cu oferta agregată, existenţa şi lansarea continuă pe piaţă a unor cantităţi mari de bani, dezechilibrul între rata consumului şi rata investiţiilor, majorarea cheltuielilor bugetare şi creşterea lentă a veniturilor (deficitul bugetar), creşterea preţurilor ca urmare a costurilor în creştere şi a zvonurilor existente, intensificarea relaţiilor de creditare prin crearea banilor de cont, concurenţa şi diferenţa de productivitate la producător, calitatea şi strategia actului de guvernare, condiţiile internaţionale de racordare a economiei naţionale la economia mondială, sunt numai câteva dintre acestea. După declanşarea fenomenului inflaţionist economistul M. Flamant a evidenţiat existenţa a trei momente intermediare. Creşterea tensiunii inflaţioniste prin accentuarea dezechilibrului cerere-ofertă în sectoarele importante ale economiei, este urmată de presiunea inflaţionistă, adică de creşterea autoîntreţinută, de ansamblu a preţurilor şi de al treilea moment care este şocul inflaţionist, urmare a primelor două faze sau a unor evenimente deosebite (şocuri petroliere). Conţinutul celorlalte trei etape este sugerat de însăşi denumirea lor: derulare, extindere, stagnare.

Efecte ale inflaţiei
În primul rând, inflaţia duce la redistribuirea veniturilor şi a averii membrilor societăţii. De pildă, se poate profita de procesul inflaţionist cu ocazia recurgerii la credite pentru cumpărarea de locuinţe. Aici este vorba de faptul că, în urma creşterii preţurilor şi a devalorizării banilor, achitarea ratelor va fi mult mai uşoară. În schimb, alţii vor cunoaşte pierderi din cauza inflaţiei deoarece dispun de numerar, hârtii de valoare, care sunt supuse unui proces de depreciere. Sunt dezavantajaţi din cauza inflaţiei cei care trăiesc dintr-un venit fix, ca de exemplu, salariaţii, pensionarii etc. Dar efectele negative ale inflaţiei se pot contracara. De pildă, în ţările cu economie de piaţă sunt majorate salariile, pensiile, bursele, ajutoarele sociale etc., pe măsură ce are loc creşterea ratei inflaţiei măsurată cu ajutorul IPC (Indicele Preţurilor de Consum). Pentru a opri procesul de redistribuire a veniturilor are loc adaptarea continuă a ratei dobânzii la rata de creştere a inflaţiei. Un alt aspect negativ al inflaţiei este legat de distorsiunile apărute în raporturile relative ale preţurilor. Aici este vorba de creşterea foarte diferită a preţurilor bunurilor, ceea ce are consecinţe nedorite asupra raportului de schimb între producători şi consumatori, asupra structurii producţiei, alocării resurselor şi eficienţei economice.

Măsurarea inflaţiei
Măsurarea inflaţiei se face cu ajutorul indicatorilor de preţuri. Cel mai important indice de preţuri este “Indicele Preţurilor de Consum” (IPC). Acest indicator măsoară costul vieţii, oferind informaţii preţioase despre nivelul de trai dintr-o ţară. Mărimea costului vieţii depinde de nivelul cheltuielilor curente efectuate într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, nealimentare şi servicii necesare consumului populaţiei. Acestea sunt cheltuielile care intră în structura “coşului de piaţă al consumatorului”. Pentru calculul IPC în SUA, de exemplu, se urmăresc 265 grupe de bunuri procurate de consumatorii din 85 de oraşe. Un alt indicator al preţurilor este “Indicele Preţurilor de Producţie” (IPP), un indice al comerţului cu ridicata care în SUA, se calculează urmărind evoluţia preţurilor a 3400 de bunuri. “Deflatorul PNB” este un indice al preţurilor pentru întregul PNB şi se calculează ca un raport între PNB nominal şi PNB real. Pe baza acestor indicatori se calculează rata inflaţiei: , unde I poate fi IPC, IPP sau deflatorul PNB.

Tipuri de inflaţie. Cauzele inflaţiei.
5

Orice exces de cerere (insuficienţă a bunurilor sau forţei de muncă) conduce la o creştere a preţurilor şi salariilor. Dacă inflaţia e deschisă economia continuă să funcţioneze cu un mecanism în care preţurile sunt fixe. Inflaţia reprimată apare atunci când controlul guvernamental împiedică creşterea preţurilor bunurilor de consum şi a salariilor. Înseamnă că excesul de cerere este doar reprimat nu şi redus. Când controlul guvernamental încetează trebuie să ne aşteptăm la creşteri de preţuri şi salarii. Când rata inflaţiei are o singură cifră vorbim de inflaţie moderată (la 2-3% inflaţia este „târâtoare”). Când aceasta are două, trei cifre avem de-a face cu inflaţie galopantă, iar când nivelul general al preţurilor creşte cu peste 50% lunar avem hiperinflaţie. Fenomenul hiperinflaţionist a apărut după primul război mondial în Germania, Polonia, Austria, Rusia şi Ungaria iar după al doilea război mondial în ţări sud-americane. Cel mai virulent fenomen hiperinflaţionist a fost hiperinflaţia germană, după războiul din 1914-1918. În 1919 preţurile au crescut de 6 ori, după 18 luni de stabilitate au mai crescut de 2 ori, ca mai apoi, în câteva luni, să crească de 40 de ori. Ultimele luni ale falimentului mărcii au devenit o nebunie colectivă. Salariile se plăteau în fiecare zi iar cu sacii de bani primiţi fiecare alerga la piaţă înainte de scumpirea de după-amiază ( livra de unt – 433 gr. costa 3400 de mărci în februarie 1923, 26 de miliarde de mărci la 29 octombrie şi 280 de miliarde la 5 noiembrie). Deoarece mecanismele inflaţiei reproduc, în mic, pe cele ale hiperinflaţiei se cuvine să desprindem caracteristicile acesteia. 1. În perioade de hiperinflaţie deficitul statului atinge sume colosale (La începutul anului 1923 în Germania impozitele şi taxele adunate de la populaţie nu acopereau decât o treime din cheltuielile publice iar la sfârşitul anului acopereau numai 1% din acestea. Soluţia a fost rotativa de bani care alimenta 99% din bugetul de stat. Urmarea imediată a fost pierderea încrederii în instituţiile naţionale cele mai respectabile, moneda şi statul). 2. Cantitatea de monedă creşte excesiv (imprimeriile germane lucrau zi şi noapte pentru a tipări bani; cea mai mică grevă într-o imprimerie căpăta forma unei catastrofe naţionale). 3. Moneda naţională îşi pierde întreaga valoare în raport cu monedele străine (un dolar se schimba pe 11 miliarde de mărci germane, rata de schimb modificându-se la fiecare minut). Printre ţările care au cunoscut în ultimii ani creşteri ale preţurilor de peste 100% pe an şi unele chiar dublarea preţurilor la fiecare lună amintim: Bolivia, Brazilia, Israel, Polonia, Rusia. Inflaţia neanticipată, numai, este cea care afectează producţia şi ocuparea forţei de muncă. În cazul inflaţiei aşteptate toate neajunsurile au fost prevăzute şi ca atare contracarate prin preţuri indexate. Când ritmul de creştere a salariilor ţine pasul cu ritmul de creştere a preţurilor vorbim de inflaţie echilibrată iar atunci când ritmul de creştere al preţurilor îl devansează cu mult pe cel al salariilor, fenomenul este resimţit acut şi inflaţia este dezechilibrată. Literatura economică este unanimă în a căuta adevăratele cauze ale inflaţiei în modificarea structurii cererii şi ofertei agregate. Factorii care determină creşterea cererii globale sunt tot atâţia factori care determină declanşarea inflaţiei. Printre ei se numără: sporirea înclinaţiei spre consum şi variaţia cheltuielilor individuale cu investiţiile în sectorul privat, creşterea cheltuielilor guvernamentale, sporirea ofertei de bani, combinaţia dintre ultimele două, creşterea exporturilor într-o economie deschisă. Teoria lui Keynes, monetariştii, teoreticienii şcolii aşteptărilor raţionale consideră că esenţa inflaţiei provocată de cerere constă în aceea că, cantitatea de bani depăşeşte cantitatea de bunuri oferite, în condiţiile ocupării depline a forţei de muncă. Inflaţia provocată de costuri se deosebeşte de inflaţia provocată de cerere prin faptul că preţurile şi salariile cunosc o creştere chiar înainte de a se ajunge la folosirea deplină a forţei de muncă. Acest tip de inflaţie nu a fost prezent la începuturile economiei de piaţă. A apărut în perioada anilor ‟30 – ‟40, fiind provocată, după părerea unor specialişti, de creşterea salariilor. În ultimul timp, datorită şocurilor din domeniul petrolului şi al materiilor prime din anii ‟73 – ‟79, inflaţia provocată de costuri revine în actualitate. Principalele şocuri petroliere (creşterea spectaculoasă a preţului petrolului) s-au succedat cronologic astfel : 1951 (Iran), 1973 (războiul
6

dintre Israel şi ţările arabe), 1980 (războiul dintre Iran şi Irak), 1991 (războiul din Golf pentru eliberarea Kuweitului), 2003 (războiul din Irak). Tipurile de inflaţie prin costuri sunt de mai multe feluri: inflaţie exogenă prin costuri, inflaţie prin preţuri relative sau pretenţii legate de venituri şi inflaţie de inerţie. 1. Preţurile de import ridicate pentru bunurile intermediare (vezi şocul petrolului), adaosurile mari practicate de firme şi aducătoare de profituri substanţiale, salariile nejustificat de mari, rezultat al negocierilor între patronat şi sindicate sunt tot atâtea cauze ale inflaţiei prin costuri. 2. Agenţii economici, de regulă, compară produsul lor (sau preţul factorilor de producţie) cu produsele (sau preţul factorilor) altor agenţi economici. Un caz particular îl constituie modelul comportamental în care un agent încearcă să menţină o relaţie fixă între preţul (sau salariul său) şi cel al unui grup de referinţă, menţinând în mod artificial un anume nivel al preţului pe care nu-l justifică cheltuielile de producţie. Preţurile mari vor conduce la inflaţie. 3. Gospodăriile casnice şi firmele încearcă să-şi protejeze venitul real dorit ajustându-şi nivelul salariilor şi preţurile lor la inflaţia viitoare aşteptată. În măsura în care creşterea nivelului preţurilor este rezultatul unei încercări de protejare a venitului real al agenţilor sau grupurilor de agenţi, această inflaţie poate fi denumită „inflaţie de inerţie”. În concluzie, cei doi factori care, la nivelul fiecărei firme, apasă asupra preţurilor sunt costurile şi cererea. Pentru ansamblul economiei efectul creşterii preţurilor asupra salariilor şi al salariilor crescute asupra măririi costurilor declanşează spirala inflaţionistă. Condiţiile economice generale care activează bucla inflaţiei sunt: o creştere a contribuţiilor sociale sau fiscale ale firmelor măreşte costurile, provoacă o creştere a preţurilor şi activează spirala inflaţionistă. o explozie a preţurilor la materiile prime importate creşte costurile, declanşează creşterea preţurilor şi porneşte spirala inflaţionistă. crearea excesivă de monedă (datorită deficitului bugetar sau unui exces de credit) acţionează asupra cererii şi dă posibilitatea creşterii preţurilor. Statul, băncile, particularii sunt principalii vinovaţi de inflaţie în opinia lui Michel Didier. Statul anticipează în calculele sale creşterea preţurilor şi îşi încasează veniturile fiscale şi cotizaţiile indexate în funcţie de preţurile crescute. Mărind fiscalitatea, ridicând rata cotizaţiilor sociale el nu face altceva decât să relanseze în mod deliberat creşterea preţurilor. Rata dobânzii practicată de bănci pentru împrumuturile acordate urmează îndeaproape creşterea preţurilor. Ca atare, ele nu suferă de pe urma inflaţiei, din contră, profită de orice creştere a ratei dobânzii. Inflaţia e benefică pentru acei agenţi economici particulari care se pot îndatora dar îi dezavantajează pe cei ce nu se pot împrumuta (cei săraci nu oferă garanţii) şi pe cei bogaţi cărora le devalorizează economiile. Luaţi individual ei nu sunt vinovaţi de inflaţie însă, în mod colectiv, ei contribuie la aceasta cerând creşteri de salarii care relansează cursa preţurilor. La ansamblul bilanţului unei întreprinderi valoarea activului (clădiri, maşini, stocuri) urmează creşterea preţurilor. În schimb, valoarea reală a datoriilor de rambursat se reduce în fiecare an, o dată cu creşterea preţurilor. Ca atare, inflaţia conduce la un transfer financiar dinspre cei care împrumută spre marile întreprinderi. Pentru ca o firmă să-şi poată bloca preţurile ar trebui ca simultan salariile să înceteze să crească, ratele dobânzilor să scadă, impozitele şi contribuţiile sociale să fie stabilizate.

Căi de combatere a inflaţiei
Antidotul împotriva inflaţiei se compune în opinia multor economişti din următoarele patru ingrediente: blocarea preţurilor, blocarea monedei, blocarea cheltuielilor publice, blocarea veniturilor şi costurilor. Câteva din căile de luptă împotriva inflaţiei sunt formulate mai jos: 1. Evitarea creării suplimentare de monedă şi deci limitarea creditului care va duce la creşterea ratei dobânzii. Aceasta poate fi o cale simplistă deoarece o întreprindere căreia îi este refuzat creditul renunţă la o investiţie. Urmarea va fi creşterea şomajului înaintea reducerii inflaţiei.
7

Din practica ţărilor dezvoltate se poate trage concluzia că politicile de austeritate monetară sunt eficace numai dacă sunt aplicate pe o durată suficient de mare şi dacă se acceptă un şomaj ridicat. 2. Limitarea cheltuielilor bugetare de către guvern echivalează cu o comandă socială mai redusă pentru firme ceea ce va conduce la un şomaj mai mare. Dar nu e sigur că şomajul mai mare va reduce inflaţia deoarece şomerii fac presiuni asupra costurilor prin pretenţiile de majorare a ajutoarelor de şomaj. 3. Blocarea salariilor este o cale de stopare a inflaţiei dar poate degenera în conflict social generalizat. 4. Efecte durabile în lupta împotriva inflaţiei se vor obţine numai prin creşterea productivităţii muncii şi prin întărirea concurenţei. Creşterea productivităţii poate fi susţinută numai prin investiţii în tehnică nouă, cercetare, în general în progres tehnic.

INFLATIA IN ROMANIA 2007
EVOLUŢIA INFLAŢIEI
În trimestrul III 2007, rata anuală a inflaţiei a depăşit limita superioară a intervalului de variaţie de +/-1 punct procentual în jurul ţintei interpolate, nivelul atins la sfârşitul perioadei (6,03 la sută) fiind cu 2,23 puncte procentuale mai ridicat decât cel consemnat în iunie 2007 şi cu 2,04 puncte procentuale mai mare decât cifra de la sfârşitul lunii iulie. Spre deosebire de trimestrul anterior, când presiunile au fost vizibile doar la nivelul preţurilor volatile, în intervalul analizat deficitul de ofertă de produse agroalimentare (unele dintre acestea cu ponderi importante în coşul de consum şi faţă de care cererea este relativ inelastică), la care s-a adăugat corecţia tendinţei anterioare de apreciere rapidă în termeni nominali a monedei naţionale, au exercitat un impact nefavorabil şi asupra traiectoriei inflaţiei de bază. Propagarea şocurilor de natura ofertei a fost facilitată de persistenţa excesului de cerere, pe fondul majorării rapide a veniturilor populaţiei. Accelerarea observată în perioada analizată la nivelul ratei anuale a inflaţiei a fost generată în proporţie de aproape 70 la sută de preţurile volatile, dinamica anuală atinsă de acestea în luna septembrie 2007 depăşind cu 10,9 puncte procentuale valoarea înregistrată la mijlocul anului. Factorii determinanţi includ, pe de o parte, tensiunile induse de secetă pe piaţa legumelor şi fructelor – nu numai pe plan intern, ci şi regional –, iar pe de altă parte, efectul de bază considerabil asociat recoltei abundente din anul anterior. O influenţă favorabilă a exercitat însă decelerarea cu 1,9 puncte procentuale a ratei anuale de creştere a preţului combustibililor (până la -0,7 la sută), în condiţiile în care tendinţa recentă de majorare a preţului petrolului pe pieţele internaţionale 1 nu a produs încă mişcări semnificative pe piaţa internă. Presiunile exercitate de evoluţia preţurilor administrate asupra ratei inflaţiei s-au atenuat, dinamica anuală a acestora scăzând la 7,3 la sută în septembrie, comparativ cu 8,7 la sută la sfârşitul trimestrului precedent. Explicaţia rezidă atât în absenţa ajus-tărilor tarifelor la energie, cât şi în efectul de bază favorabil manifestat în cazul telefoniei fixe, creşterea preţurilor deter-minată de corecţia monedei naţionale faţă de euro în perioada curentă fiind net inferioară celei înregistrate în anul 2006 în urma majorării abonamentelor Romtelecom.
1

În luna septembrie, preţul petrolului Brent a atins un nou record (medie de 77,2 dolari SUA/baril, comparativ cu 71 dolari SUA/baril în iunie).

8

Similar intervalelor anterioare, evoluţia preţurilor produselor din tutun trebuie evidenţiată separat de măsura CORE2, variaţiile înregistrate fiind, de regulă, asociate unor modificări intervenite în regimul fiscal (taxa pe viciu, accize). Şi în acest caz, încetinirea dinamicii anuale (cu circa 4 puncte procentuale în septembrie faţă de iunie 2007) s-a datorat efectului de bază favorabil, impactul generat de majorarea de accize realizată la 1 iulie 20062 fiind de mai mare amplitudine decât cel din iulie 2007. Traiectoria constant descendentă consemnată de inflaţia de bază (măsurată prin CORE2 ajustat) s-a inversat abrupt în luna august, efectele pierderilor considerabile de producţie vegetală provocate de condiţiile meteo nefavorabile pe plan intern şi ale accentuării tensiunilor pe pieţele externe de profil în contextul incidenţei globale a fenomenului extinzându-se dincolo de grupa produselor cu preţuri volatile (cele mai afectate au fost produsele de panificaţie şi uleiul). Astfel, ritmul anual de creştere a inflaţiei de bază a urcat cu circa 1,5 puncte procen-tuale la sfârşitul trimestrului analizat comparativ cu iunie 2007, mişcare determinată aproape integral de grupa mărfurilor ali-mentare. O contribuţie marginală în acest sens au avut şi serviciile libere, în timp ce dinamica anuală a preţurilor mărfu-rilor nealimentare şi-a încetinit semnificativ tendinţa de reducere. În sensul întreruperii procesului dezinflaţionist au acţionat de asemenea deprecierea monedei naţionale în intervalul au-gust-septembrie şi majorarea substanţială a câştigurilor salariale (în termeni anuali), care a condus la alimentarea în continuare a excesului de cerere, precum şi la deteriorarea costurilor unitare cu forţa de muncă. În acest context, producătorii industriali, comercianţii, dar şi operatorii bancari şi-au ajustat anticipaţiile inflaţioniste3, înrăutăţirea acestora reprezentând un factor inhibitor suplimentar. Sub influenţa şocului generat de deficitul de produse agroali-mentare, rata anuală de creştere a preţurilor bunurilor comer-cializabile a urcat în septembrie la 6,1 la sută, plasându-se cu 3,9 puncte procentuale peste nivelul din luna iunie. În schimb, a continuat dezinflaţia pe segmentul produselor necomer-cializabile (-0,7 puncte procentuale, până la 5,9 la sută), determinantă fiind în acest caz atenuarea de ritm produsă în cazul preţurilor administrate, principala componentă a grupei. Din perspectiva criteriului de convergenţă nominală referitor la inflaţie, decalajul dintre variaţia IAPC din România şi media ratei inflaţiei din cele mai performante trei state membre ale Uniunii Europene (calculat ca medie anuală pentru ultimele 12 luni) s-a menţinut la un nivel similar celui din luna iunie 2007 (3,3 puncte procentuale în septembrie). Aceeaşi evoluţie constantă s-a observat şi în cazul comparaţiei cu media UE-27, diferenţa dintre cei doi indici armonizaţi (2,3 puncte procen-tuale) fiind doar marginal inferioară celei înregistrate cu trei luni în urmă. În luna septembrie 2007, rata anuală efectivă a inflaţiei s-a situat cu 1,8 puncte procentuale peste proiecţia prezentată în Raportul asupra inflaţiei din luna august, deviaţia provenind din: (i) creşterea substanţială a preţurilor unor legume şi fructe, în condiţiile în care, deşi proiecţia încorpora tensiuni pe acest segment, variaţiile înregistrate au depăşit cu mult nivelul anticipat, inclusiv ca urmare a manifestării unor scăderi importante ale producţiei agricole începând din luna august şi din (ii) corecţia în termeni nominali înregistrată de moneda naţională, variaţiile fiind superioare proiecţiei (deşi între media trimestrială efectivă şi cea proiectată a cursului de schimb nu au existat diferenţe semnificative, fluctuaţiile lunare considerate în cadrul prognozei au fost net inferioare celor reale). În sens contrar a acţionat evoluţia favorabilă a preţului combustibililor, având în vedere faptul că majorările luate în calcul nu s-au materializat de-a lungul trimestrului III (cu excepţia lunii septembrie).

2 3

Se include în aceasta şi ultima etapă a introducerii taxei pe viciu. Afirmaţia este susţinută de (i) rezultatele sondajului efectuat de BNR în rândul operatorilor bancari, care indică o stagnare în intervalul mai-sep-tembrie a ratei anuale a inflaţiei pe orizont de un an şi de (ii) sondajul realizat de INS în industrie şi comerţ în lunile august şi septembrie, care relevă creşteri semnificative ale soldurilor conjuncturale aferente evoluţiei preţurilor în următoarele trei luni.

9

Cererea şi oferta
În trimestrul II 2007, rata anuală de creştere a PIB real a consemnat o uşoară atenuare faţă de intervalul anterior, de la 6 la sută la 5,6 la sută4, nivelul atins fiind însă superior pro-iecţiei benchmark formulate în luna iunie (cu 0,4 puncte pro-centuale). În ceea ce priveşte tiparul de creştere economică, investiţiile au reprezentat, pentru al cincilea trimestru conse-cutiv, cel mai dinamic segment al cererii agregate; modificarea faţă de trimestrul I constă în decelerarea severă a ritmului exporturilor de bunuri şi servicii, până la mai puţin de 25 la sută din cel înregistrat de consumul final. Din perspectiva ofertei, temperări ale dinamicii anuale au fost vizibile la majoritatea sectoarelor economice, cu excepţia construcţiilor.

Cererea
Încetinirea creşterii economice în trimestrul II a fost deter-minată de deteriorarea puternică a contribuţiei componentei externe a cererii agregate, până la -9,2 puncte procentuale – cel mai modest nivel din perioada pentru care dispunem de conturi naţionale trimestriale7. Această traiectorie a fost doar parţial estompată de avansul de ritm (cu 1,3 puncte procentuale) înre-gistrat de cererea internă, datorat formării brute de capital.

Oferta
Pe partea ofertei, pierderea de 0,4 puncte procentuale înregistrată de dinamica anuală a PIB real în trimestrul II a fost atribuită majorităţii sectoarelor economice. Excepţie a făcut activitatea de construcţii, a cărei valoare adăugată brută şi-a intensificat ritmul anual de creştere cu încă 1,5 puncte procen-tuale, marcând un nou record pentru perioada 1999-2007 (32,2 la sută), susţinut de toate segmentele (construcţii reziden-ţiale, nerezidenţiale şi inginereşti). La polul opus s-a situat agricultura, pentru care 2007 constituie un an modest, în contextul secetei prelungite; în trimestrul II, volumul activităţii s-a restrâns cu 10,9 la sută. În industrie, dinamica anuală a valorii adăugate brute a pierdut 3,4 puncte procentuale faţă de trimestrul I (4,4 la sută). Evoluţia a fost indusă în exclusivitate de segmentul prelucrător, rezultate inferioare trimestrului anterior fiind mai vizibile în (i) industria uşoară – pe fondul pierderilor de competitivitate pe pieţele externe; (ii) industria chimică şi cea de prelucrare a ţiţeiului, afectate de stoparea pentru şase săptămâni a activităţii uneia dintre cele mai mari rafinării, dar şi de conjunctura externă nefavorabilă, în cazul celei de-a doua ramuri; (iii) ramurile producătoare de maşini, echipamente şi aparate electrice, unde subperformanţa ar putea fi atribuită acumulării de stocuri, dar şi unei stări de expectativă a producătorilor de bunuri de folosinţă îndelungată, pentru a analiza reacţia pieţei la intensificarea importurilor după aderarea la UE. Tendinţa a fost parţial contrabalansată de intensificările de ritm consemnate de unele ramuri industriale, notabilă fiind dublarea ratei de creştere a producţiei în industria mijloacelor de transport rutier (pe seama expansiunii comenzilor din exterior, adresate cu prioritate celor mai noi modele lansate pe piaţă). Şi sectorul „servicii” a consemnat o decelerare a dinamicii valorii adăugate brute, însă de intensitate mult mai scăzută comparativ cu industria (cu 0,2 puncte procentuale, până la 6,2 la sută în trimestrul II). Temperări ale ritmului de creştere a cifrei de afaceri au fost înregistrate mai ales pe următoarele segmente: (i) comerţ cu amănuntul de autovehicule, evoluţie atribuită vânzărilor modeste de autoturisme de fabricaţieŞi sectorul „servicii” a consemnat o decelerare a dinamicii valorii adăugate brute, însă de intensitate mult mai scăzută comparativ cu industria (cu 0,2 puncte procentuale, până la 6,2 la sută în trimestrul II). Temperări ale ritmului de creştere a cifrei de afaceri
4

În absenţa unei menţiuni exprese, în această secţiune ritmurile de creştere exprimă variaţii anuale de volum.

10

au fost înregistrate mai ales pe următoarele segmente: (i) comerţ cu amănuntul de autovehicule, evoluţie atribuită vânzărilor modeste de autoturisme de fabricaţie.

Piaţa muncii
Extinderea deficitelor de forţă de muncă semnalate în diverse domenii de agenţii economici şi relaxarea suplimentară a politicii veniturilor (prin acordarea de prime substanţiale în sectorul bugetar şi accelerarea creşterii anuale a veniturilor bugetare şi extrabugetare) au alimentat, în trimestrele II-III 2007, riscurile inflaţioniste asociate evoluţiilor salariale. Acumularea presiunilor în acest sens a fost vizibilă atât pe partea ofertei, cât şi a cererii, fiind reflectată de o dinamică anuală a câştigurilor salariale de circa două ori mai ridicată decât cea a productivităţii muncii (în industrie) şi de intensifi-carea ritmului anual de creştere a achiziţiilor de bunuri şi servicii de către populaţie.

Venituri
Conform aşteptărilor, în perioada iunie-august 2007 persistenţa presiunilor pe piaţa muncii a contribuit la menţinerea ritmului anual de creştere a câştigurilor salariale nete pe ansamblul economiei la nivelurile de peste 20 la sută înregistrate începând cu luna februarie. În acelaşi sens a acţionat şi acordarea deprime28 în sectorul bugetar, în care dinamica anuală a salariilor a urcat la 25,3 la sută, depăşind valoarea medie consemnată în sectoarele majoritar private cu circa 3 puncte procentuale. Analiza sectorială relevă că, la nivelul trimestrului II 2007, ritmuri anuale de creştere peste medie (22,1 la sută) au consem-nat salariile nete din construcţii, comerţ, dar mai ales cele din administraţia publică (cu peste 15 puncte procentuale). În plus, în lunile iulie-august, dinamica anuală a salariului net din administraţia publică a urcat la o medie de 42,4 la sută, repre-zentând mişcarea cu cea mai mare amplitudine şi până la valoarea maximă între toate evoluţiile sectoriale monitorizate. Politica salarială laxă creează premise pentru alimentarea reven-dicărilor salariale într-o perioadă de negociere a contractelor colective de muncă, generând presiuni suplimentare celor provenite din deficitul de forţă de muncă în sectoarele mai sus-menţionate şi, implicit, contribuind la majorarea riscurilor inflaţioniste. În industrie, ritmul anual de creştere a câştigurilor salariale brute (21,7 la sută atât în trimestrul II 2007, cât şi în lunile iulie-august) a depăşit în continuare dinamica anuală a productivităţii muncii, deşi aceasta din urmă a revenit la niveluri substanţiale, după reducerea din luna aprilie (scăderea la circa jumătate din media trimestrului I 2007 fiind determinată de efectul nefavorabil pe care intrarea în revizie tehnică a unei importante rafinării l-a produs asupra volumului producţiei mai multor industrii conexe). Pe ansamblul sectorului, trimestrul II a consemnat o accelerare de 4,7 puncte procentuale a vitezei anuale de creştere a costului unitar cu forţa de muncă compa-rativ cu perioada precedentă, fiind probabil ca tendinţa să se inverseze în trimestrul III, fără însă ca nivelurile atinse să conducă la o ameliorare semnificativă a riscurilor inflaţioniste asociate (decelerare de 1,4 puncte procentuale în perioada iulie-august, până la 10,3 la sută). De altfel, în unele ramuri producătoare de bunuri de consum (printre care industria alimentară, confecţii, pielărie şi încălţăminte, mobilă, care au o pondere notabilă în coşul de consum), indicii anuali de creştere a costurilor cu forţa de muncă s-au plasat în întregul interval analizat peste media industriei prelucrătoare. Totuşi, au existat ramuri importante ca aport la volumul producţiei industriale (industria chimică, metalurgia, industria mijloacelor de transport) care, în perioada mai-iulie 2007, nu au consemnat presiuni din partea acestor costuri, însă în luna august s-a observat o deteriorare pronunţată şi în acest caz, cel mai pro-babil ca urmare a impactului mai puternic al concediilor asupra producţiei, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Din perspectiva cererii, cele mai recente date privind venitul disponibil real au confirmat menţinerea dinamicii anuale alerte a acestuia (16 la sută în trimestrul II 2007, egală cu cea din
11

trimestrul anterior). Atât veniturile reale din salarii (+21 la sută), cât şi veniturile bugetare şi extrabugetare (+13,1 la sută) şi-au accelerat ritmul anual cu 4 puncte procentuale, în timp ce transferurile din străinătate (7,9 la sută) şi-au temperat vizibil creşterea, pe fondul accentuării aprecierii monedei naţionale faţă de principalele valute. Conform primelor estimări referitoare la trimestrul III 2007, în pofida unei majorări mai lente a ultimelor două componente ale indicatorului analizat, acesta va continua să înregistreze o dinamică ridicată. Astfel, se poate afirma că evoluţia veniturilor, îndeosebi a celor salariale, continuă să reprezinte o sursă de riscuri inflaţioniste, în condiţiile în care, deşi se observă o orientare mai pregnantă a populaţiei spre economisire, cererea de consum excedentară ar putea fi alimentată atât în mod direct, prin achiziţii imediate de bunuri şi servicii, cât şi indirect, prin creşterea potenţialului de angajare de credite de consum.

Preţurile de import şi preţurile de producţie
În trimestrul II 2007, presiunile inflaţioniste au continuat să se diminueze, tendinţă observată atât în cazul bunurilor importate, cât şi al celor industriale şi agricole de provenienţă internă, chiar dacă în acest ultim caz, şi pe seama unor efecte de bază favorabile. Pentru trimestrul III 2007, aceste influenţe se vor atenua sensibil, date fiind evoluţiile de pe pieţele internaţionale de materii prime energetice şi agricole şi recoltele interne slabe de produse vegetale.

PERSPECTIVELE INFLAŢIEI
Scenariul de bază al proiecţiei curente plasează rata anuală a inflaţiei la sfârşitul anului 2007 la nivelul de 5,7 la sută, cu 1,8 puncte procentuale peste cel prognozat în Raportul asupra inflaţiei din luna august. Pentru anul 2008, inflaţia proiectată la finele anului se situează cu 0,6 puncte procentuale peste cea prognozată anterior (4,3 la sută faţă de 3,7 la sută). Revizuirea prognozei este rezultatul unor evoluţii recente care marchează abateri substanţiale faţă de coordonatele proiecţiei precedente. Aceste abateri provin de la efectele mult mai severe decât cele anticipate anterior ale secetei din acest an asupra preţurilor produselor alimentare (efecte intervenite mai ales la finele trimestrului III) şi de la impactul repoziţionării cursului de schimb al leului, cu începere din trimestrul III 2007, la niveluri semnificativ peste cele din proiecţia anterioară. În aceste condiţii, nu a mai fost posibilă atenuarea creşterii preţurilor interne prin consumul de produse importate mai ieftine, dinamica preţurilor de import fiind influenţată nefavorabil, pe lângă reflectarea creşterii preţurilor produselor agricole pe pieţele specifice la nivel internaţional, şi de evoluţia cursului de schimb. În plus, atât corecţia în termeni nominali a leului, cât şi deteriorarea anticipaţiilor privind inflaţia au indus o reducere a restrictivităţii condiţiilor monetare în termeni reali, slăbind presiunea exercitată de acestea asupra cererii agregate în prima parte a intervalului de prognoză. Pentru anul 2008, scenariul de bază prevede o dezinflaţie mult mai puternică (inflaţia anuală scăzând de la 5, 7 la sută în 2007 la 4,3 la sută în 2008) decât cea proiectată anterior (de la 3,9 la sută la 3,7 la sută), urmând ca în cursul anului 2009 inflaţia să revină la niveluri apropiate de valoarea centrală a ţintei. Proiecţia scăderii inflaţiei în a doua jumătate a inter-valului de prognoză se bazează pe impactul restrictivităţii pro-gramate a condiţiilor monetare asupra cererii agregate, pe prognoza unei dinamici favorabile a preţurilor de import şi pe ipoteza epuizării efectelor negative ale secetei din anul 2007 o dată cu obţinerea în 2008 a noii recolte agricole. Restricti-vitatea necesară a condiţiilor monetare reale va fi asigurată prin calibrarea adecvată a politicii monetare, coroborată cu reluarea prognozată a tendinţei de apreciere în termeni reali pe termen mai îndelungat a monedei naţionale, sub impactul continuării înregistrării de câştiguri de productivitate în economia românească şi al persistenţei influxurilor sustenabile de capital productiv. În orizontul actual al proiecţiei, evenimente posibile care generează riscuri semnificative de situare a traiectoriei viitoare a inflaţiei peste cea prognozată includ: creşterea salariilor în
12

exces faţă de creşterea productivităţii muncii, reinflamarea anticipărilor privind inflaţia, modificări în structura cheltu-ielilor publice în favoarea componentelor cu potenţial inflaţionist mai ridicat, înregistrarea de deficite bugetare mai mari decât cele preconizate în prezent. Devierea ratei inflaţiei de la traiectoria prognozată poate fi generată şi de abateri de la coordonatele scenariului de bază ale evoluţiilor cursului de schimb al monedei naţionale, preţurilor volatile ale unor mărfuri alimentare, preţurilor combustibililor şi preţurilor administrate. Deşi astfel de abateri sunt posibile în ambele sensuri, o probabilitate mai mare este asociată riscurilor unor abateri nefavorabile în cadrul orizontului actual al prognozei.

INFLATIA IN ROMANIA 2008
EVOLUŢIA INFLAŢIEI
După vârful generat în luna iulie de ajustarea preţurilor la energie, rata anuală a inflaţiei s-a plasat pe o traiectorie descendentă pe parcursul trimestrului III 2008; nivelul atins la finele intervalului (7,30 la sută) s-a situat cu 1,31 puncte procentuale sub cel înregistrat în luna iunie, dar a rămas în afara intervalului de variaţie de ±1 punct procentual corespunzător ţintei de 3,8 la sută stabilite pentru anul curent. Contribuţia dominantă a revenit disipării şocului de ofertă care a marcat piaţa agroalimentară începând cu a doua jumătate a anului 2007, la care s-a adăugat la sfârşitul perioadei efectul de bază favorabil asociat aceluiaşi fenomen. Mişcări similare s-au produs şi la nivelul inflaţiei de bază, variaţia anuală coborând în luna septembrie la 6,9 la sută. În condiţiile menţinerii excesului de cerere, influenţa exercitată asupra preţurilor mărfurilor alimentare de nivelul satisfăcător al producţiei agricole a reprezentat şi în acest caz principalul factor explicativ. Ajustarea unor preţuri administrate şi detensionarea pieţei agroalimentare au constituit principalele elemente care au marcat evoluţia inflaţiei în trimestrul III 2008. Astfel, ca urmare a majorării preţului energiei electrice cu 4,51 la sută şi a preţului gazelor naturale cu 12,53 la sută, dinamica anuală a preţurilor administrate a înregistrat în iulie un salt de 3,8 puncte procentuale comparativ cu luna iunie, ajungând la 9,2 la sută. Presiunile exercitate de această componentă a preţurilor de consum s-au atenuat însă în lunile următoare, impactul creşterii tarifelor pentru serviciile de apă, canal, salubritate şi transport urban (exclusiv metroul) fiind anulat de influenţa benefică exercitată asupra tarifelor telefonice de aprecierea monedei naţionale în raport cu euro şi de reducerea de către Romtelecom a tarifelor pentru convorbiri interurbane la nivelul celor locale. Cu toate acestea, ritmul anual atins de preţurile administrate în luna septembrie (7,7 la sută) a rămas superior celui din luna iunie (5,4 la sută). Mişcări de amploare s-au observat în perioada analizată şi la nivelul preţurilor volatile, a căror variaţie anuală s-a redus cu 8,4 puncte procentuale faţă de luna iunie, până la 7,9 la sută. Contribuţia esenţială a revenit coborârii preţurilor legumelor şi fructelor spre nivelurile din septembrie 2007, în condiţiile în care la finele trimestrului II creşterile anuale atingeau 16, respectiv 22 la sută. Menţinerea ritmului anual al preţurilor volatile la valori consistent pozitive şi chiar superioare mediei s-a datorat grupei combustibililor: +15,1 la sută în termeni anuali în luna septembrie, în uşoară creştere faţă de luna iunie. De remarcat totuşi că, spre deosebire de trimestrele anterioare, intensificarea de ritm nu s-a datorat produselor petroliere, tendinţa de relaxare vizibilă pe piaţa internaţională a petrolului începând cu mijlocul lunii iulie fiind preluată rapid de preţurile interne ale carburanţilor. Trimestrul III 2008 a marcat întreruperea trendului ascendent descris de inflaţia de bază CORE2 în intervalul august 2007 – iulie 2008, iar explicaţiile se regăsesc şi de această dată în
13

evoluţia producţiei agricole vegetale. Fără a avea amplitudinea înregistrată în cazul legumelor şi fructelor, decelerări ale ritmurilor de creştere a preţurilor (-1,9 puncte procentuale comparativ cu luna iunie) au intervenit şi în cazul alimentelor procesate, fiind localizate totuşi la nivelul unui număr restrâns de produse (în principal produse de morărit şi panificaţie şi ulei comestibil). Presiuni în creştere s-au conturat însă pe segmentul cărnii şi al produselor din carne, producătorii de carne de porc acuzând acumularea de pierderi ca urmare a majorării constante a costurilor de producţie (furaje, salarii, utilităţi) şi a concurenţei importurilor. Temperări ale ritmurilor anuale, dar mai puţin pronunţate, au avut loc şi în cazul serviciilor libere (-0,5 puncte procentuale, până la 7 la sută), efectul inhibitor al aprecierii monedei naţionale faţă de euro în primele două luni ale intervalului analizat şi al apariţiei unor semnale de slăbire a cererii fiind parţial contracarat de majorarea tarifelor pentru utilităţi. Mărfurile nealimentare componente ale inflaţiei de bază CORE2 nu au avut aceeaşi tendinţă descrescătoare a dinamicii anuale, nivelul atins în septembrie 2008 (5,1 la sută) fiind similar celui de la sfârşitul trimestrului precedent. Mai mult, variaţia trimestrială sugerează chiar accelerarea vitezei de creştere a preţurilor pe acest segment, valoarea curentă (1,5 la sută) fiind superioară celei anterioare cu 0,6 puncte procentuale. Deşi cea mai mare parte a diferenţei este explicată de majorarea accizelor pentru produsele din tutun în luna iulie, nu poate fi ignorată acţiunea altor factori de presiune – cerere în exces, efecte secundare generate de corecţia recentă a preţurilor pentru energie electrică şi gaze naturale, preţuri externe şi costuri unitare cu forţa de muncă în creştere. Influenţe favorabile asupra CORE2 aferent bunurilor nealimentare au exercitat întărirea leului în raport cu euro şi o relativă ameliorare a anticipaţiilor inflaţioniste, sesizabilă atât în sondajele adresate operatorilor industriali şi comerciali, cât şi în sondajul destinat analiştilor financiari. De asemenea, au continuat să fie prezente presiunile concurenţiale generate de expansiunea formelor moderne de comerţ, analizele de profil indicând deschiderea unui număr mai mare de unităţi în anul curent comparativ cu anul 2007, îndeosebi pe segmentul centrelor comerciale (focalizate pe produse nealimentare). Similar trimestrelor anterioare, pattern-ul de evoluţie a preţurilor bunurilor comercializabile a fost imprimat de produsele agroalimentare şi de cele petroliere, detensionarea pieţelor respective antrenând reducerea dinamicii anuale cu 2,8 puncte procentuale (până la 6,7 la sută în luna septembrie). La nivelul bunurilor necomercializabile, traiectoria ritmurilor anuale de creştere a preţurilor a continuat să reflecte impactul dominant al preţurilor administrate, vârful atins în luna iulie fiind urmat de decelerări consecutive (până la 8,4 la sută în septembrie). În pofida efectului asimetric generat de diferenţe semnificative în structura coşului de consum, disiparea şocurilor de ofertă care au marcat până la mijlocul anului curent evoluţia preţurilor produselor agroalimentare şi a celor energetice nu a determinat o restrângere a decalajului dintre media anuală a IAPC din România şi cea înregistrată de cele mai performante trei state membre ale UE. Dimpotrivă, persistenţa evoluţiilor negative la nivelul unora dintre principalii determinanţi ai inflaţiei (cerere, salarii, preţuri administrate) a contribuit la lărgirea decalajului cu 0,4 puncte procentuale comparativ cu luna iunie (5,2 puncte procentuale în luna septembrie). La fel de nefavorabilă României rămâne comparaţia cu media UE27, chiar dacă amplitudinea decalajului şi tendinţa de majorare sunt uşor atenuate (+0,2 puncte procentuale faţă de iunie, până la 4,2 la sută). În septembrie 2008, rata anuală efectivă a inflaţiei s-a situat cu 0,4 puncte procentuale sub proiecţia prezentată în Raportul asupra inflaţiei din luna august. Deviaţia a fost generată de: (i) inversarea neanticipată a tendinţei pronunţat crescătoare a preţului internaţional al petrolului, (ii) aprecierea cursului de schimb dincolo de nivelul luat în calcul la realizarea proiecţiei, dar şi de (iii) uşoara subestimare a influenţei pozitive a noii recolte agricole asupra preţurilor unor mărfuri alimentare.

Cererea şi oferta
14

În trimestrul II 2008, PIB real s-a majorat cu 9,3 la sută3 – unul dintre cele mai ridicate ritmuri anuale de creştere începând din anul 19995. Rezultatul este superior cu 1,1 puncte procentuale dinamicii consemnate în trimestrul I 2008 şi cu numai 0,2 puncte procentuale proiecţiei benchmark formulate în luna iunie. Creşterea economică a fost susţinută în continuare de absorbţia internă, însă merită remarcată şi estomparea influenţei nefavorabile a cererii externe nete. Pe partea ofertei, contribuţii la intensificarea dinamicii PIB au revenit tuturor sectoarelor economice.

Cererea
Similar intervalelor anterioare, în trimestrul II 2008 componenta cea mai dinamică a cererii a fost formarea brută de capital fix, însă atât aceasta, cât şi consumul final au înregistrat uşoare încetiniri de ritm. Aceste rezultate, dublate de scăderea puternică a stocurilor de materii prime şi produse finite, au condus la decelerarea cu peste 5 puncte procentuale a dinamicii cererii interne (până la 10,7 la sută). În schimb, segmentul extern a înregistrat un aport negativ la creşterea economică de intensitate sensibil inferioară celei din trimestrul I (-3,2 puncte procentuale, faţă de 10,4 puncte procentuale).

Oferta
În trimestrul II, accelerarea dinamicii PIB a fost susţinută de toate sectoarele economice. În industrie, valoarea adăugată brută s-a majorat cu 6,1 la sută (+0,7 puncte procentuale faţă de trimestrul I). Rezultatul s-a datorat dinamizării producţiei din industria prelucrătoare şi cea energetică, în timp ce activitatea extractivă şi-a restrâns din nou volumul, ca urmare a scăderii resurselor naturale şi a întreruperilor tehnologice asociate programului de modernizare. Pe segmentul prelucrător, cele mai alerte rate de creştere au fost înregistrate în: (i) industria alimentară, pe fondul consolidării capacităţilor de producţie; (ii) industria chimică, majorarea de aproape 4 ori a dinamicii anuale faţă de intervalul anterior datorându-se atât unei cauze interne (trimestrul II a constituit ultima perioadă în care producătorii de îngrăşăminte au mai beneficiat de avantajul preţului redus la gazele naturale6), cât şi conjuncturii externe favorabile asociate restrângerii ofertei mondiale de îngrăşăminte, ca urmare a înăspririi măsurilor protecţioniste adoptate de China la export; (iii) industria de prelucrare a ţiţeiului, dinamica anuală ridicată a volumului producţiei fiind atribuită, alături de contextul internaţional avantajos, unui efect de bază7. Pentru al şaselea trimestru consecutiv, ritmul anual de creştere a valorii adăugate brute în construcţii a depăşit 30 la sută, performanţă susţinută de toate segmentele (construcţii rezidenţiale, nerezidenţiale şi inginereşti). În consecinţă, acest sector economic a surclasat din nou industria în privinţa contribuţiei la dinamica PIB (2,6 puncte procentuale, faţă de 1,6 puncte procentuale). Valoarea adăugată brută din agricultură a crescut cu 3,7 la sută, în principal pe seama rezultatelor satisfăcătoare obţinute pe segmentul vegetal şi creşterii producţiei de lapte. Nu trebuie totuşi ignorat nici efectul de bază asociat secetei prelungite din anulanterior, care a determinat comprimarea cu 10 la sută a valorii adăugate brute în trimestrul II 2007. Sectorul serviciilor s-a extins cu un ritm anual similar celui din trimestrul I 2008 (7,6 la sută18), dinamica cea mai alertă fiind înregistrată din nou de segmentul „comerţ, reparaţii, HoReCa, transporturi şi telecomunicaţii” (9,7 la sută). Celelalte două componente ale acestui sector, respectiv „activităţi financiare, imobiliare, închirieri şi servicii pentru întreprinderi” şi „alte servicii”, au consemnat uşoare accelerări de ritm faţă de intervalul precedent, până la 6,5 la sută şi respectiv 4,5 la sută.

5 6

Primul an al seriei de indici anuali de volum ai PIB, cu frecvenţă trimestrială. Acordul încheiat cu Romgaz prin care producătorii utilizau gaz metan la preţ preferenţial a expirat la finele lunii iunie 2008. 7 Revizia Arpechim din aprilie 2007.

15

Piaţa muncii
În perioada iunie-august 2008 piaţa muncii şi-a păstrat caracterul încordat, iar relativa relaxare a ofertei de forţă de muncă sugerată de dublarea numărului de absolvenţi de învăţământ superior nu s-a manifestat. Ritmurile de creştere a câştigurilor salariale au rămas importante, generând, prin asociere cu diminuarea dinamicii productivităţii muncii, o deteriorare suplimentară a costurilor unitare cu forţa de muncă. Cu toate acestea, decalajul negativ dintre dinamica acestora şi cea a preţurilor producţiei industriale sugerează că, pe ansamblul sectorului industrial, presiunile au putut fi absorbite fără diminuarea marjei de profit; analiza în structură indică totuşi acumularea unor tensiuni în sectoarele producătoare de bunuri intermediare şi de capital.

Venituri
În absenţa oricăror indicii de atenuare a tensiunilor acumulate în ultimii ani pe piaţa muncii, salariul mediu net a continuat să înregistreze şi în intervalul iunie-august ritmuri de creştere semnificative: 24,7 la sută în termeni anuali, nivel superior cu 1,3 puncte procentuale mediei primelor cinci luni ale anului. În acelaşi sens au acţionat reducerea contribuţiilor sociale plătite de angajat cu 1 punct procentual, dar şi manifestarea mai pronunţată a unor influenţe sezoniere (prime de vacanţă, cerere de forţă de muncă mai mare în agricultură, construcţii, servicii de piaţă). Similar perioadei anterioare, se remarcă diferenţa notabilă de dinamică (9-13 puncte procentuale) între sectorul preponderent privat (industrie, construcţii, servicii nebugetare) şi sectorul bugetar, care a continuat să înregistreze majorări ale salariului net de peste 30 la sută în termeni anuali; o acţiune stimulativă a avut în acest interval acordarea primelor de vacanţă pentru funcţionarii publici şi a primelor de stabilitate pentru personalul contractual din unităţile sanitare publice. Suprapuse unei diminuări a câştigurilor de productivitate, noile majorări salariale au condus la deteriorarea suplimentară a costului unitar cu forţa de muncă în industrie (+5,6 puncte procentuale în iunie-august 2008 faţă de ianuarie-mai), în condiţiile în careritmurile anuale de creştere a acestuia se plasau deja la valori consistent pozitive. În absenţa unor constrângeri concurenţiale, presiunile exercitate de costurile cu forţa de muncă au putut fi absorbite fără afectarea marjelor de profit, dinamica preţurilor de producţie (19,9 la sută) situându-se în continuare peste cea consemnată de ULC (15,8 la sută). De remarcat menţinerea ecartului dintre cei doi indicatori (4,9 puncte procentuale în primele cinci luni ale anului şi, respectiv, 4,1 puncte procentuale în lunile iunie-august), amplitudinea redusă a modificării acestuia sugerând persistenţa presiunilor din partea preţurilor materiilor prime şi preponderenţa acestor elemente de cost în explicarea evoluţiei preţurilor de producţie în ultimele trei trimestre. Înrăutăţiri ale dinamicii ULC au avut loc în majoritatea ramurilor producătoare de bunuri de consum, cele mai severe modificări (20-25 puncte procentuale) înregistrându-se în industria textilă, industria tutunului şi cea de prelucrare a ţiţeiului. În ultimele două cazuri, motivaţiile sunt de natură preponderent conjuncturală – acordarea primelor de vacanţă, revizia tehnologică desfăşurată la una dintre principalele rafinării (cu impact asupra evoluţiei indicatorului de productivitate), acordarea de plăţi compensatorii personalului disponibilizat. Fără a avea aceeaşi amplitudine, evoluţii nefavorabile în variaţia ULC (+5,1 puncte procentuale, până la 19,1 la sută) s-au produs şi în industria alimentară, preluarea acestora în preţurile de producţie fiind încă facilitată de cererea robustă. Ritmuri anuale pronunţat pozitive ale ULC – uneori chiar în creştere comparativ cu intervalul ianuarie-mai – s-au înregistrat şi în ramuri producătoare de bunuri intermediare (prelucrarea lemnului, celuloză şi hârtie, prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice) şi de capital (maşini şi aparate electrice, alte mijloace de transport). Spre deosebire de ramurile din sectorul bunurilor de consum, favorizate de persistenţa excesului de cerere, niciuna dintre industriile menţionate nu a putut absorbi integral în preţuri majorarea costurilor cu forţa de muncă, indicii
16

ULC supraunitari sugerând acumularea unui potenţial inflaţionist care ar putea greva comportamentul viitor al acestora. Pe partea cererii, datele statistice referitoare la trimestrul II 2008 reconfirmă valorile ridicate atinse de dinamica anuală a venitului disponibil în prima parte a anului (+19,5 la sută în termeni reali, aproape exclusiv pe seama veniturilor din salarii şi a transferurilor sociale), relevând chiar accentuarea riscului inflaţionist ataşat unei asemenea evoluţii. Deşi a avut loc o uşoară temperare a ritmului de creştere a venitului disponibil (până la 18,7 la sută), lunile iulie-august nu modifică esenţial tabloul de ansamblu.

Preţurile de import şi preţurile de producţie
În trimestrul II 2008, presiunile inflaţioniste exercitate de preţurile de import şi de preţurile producţiei industriale s-au amplificat, contribuţia decisivă revenind bunurilor energetice şi celor de consum. În ceea ce priveşte preţurile agricole, s-au observat tensiuni în creştere pe segmentul produselor de origine animală, contracarate la nivel agregat de decelerarea înregistrată de componenta vegetală. Pentru trimestrul III 2008 nu se conturează inversări de tendinţă, deşi este posibilă o aplatizare a curbei ascendente descrise în ultimele intervale de dinamica preţurilor în cazul bunurilor de import şi al celor industriale autohtone.

PERSPECTIVELE INFLAŢIEI
Intensificarea recentă a crizei de pe pieţele financiare internaţionale a accentuat puternic volatilitatea manifestată pe aceste pieţe, creând dificultăţi majore de previzionare a impactului pe termen scurt şi mediu al crizei asupra evoluţiilor macroeconomice atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Procesul global de dezintermediere financiară, care a avut ca efect şi reconfigurarea portofoliilor de active ale investitorilor în favoarea plasamentelor cu un nivel scăzut al riscului, creşte în runda curentă de proiecţie, comparativ cu cele anterioare, relevanţa factorilor de risc asociaţi evoluţiilor de pe pieţele internaţionale, iar balanţa riscurilor de abatere a inflaţiei în sus sau în jos faţă de traiectoria din scenariul de bază este mult mai echilibrată. Chiar şi în aceste condiţii, banca centrală îşi va concentra în continuare eforturile asupra direcţionării ratei inflaţiei către ţintele stabilite, pe fondul unor preocupări sporite pentru asigurarea, în contextul efectelor adverse ale crizei financiare internaţionale, a bunei funcţionări şi a stabilităţii sistemului financiar. Scenariul de bază al proiecţiei curente, sub rezerva nivelului neobişnuit de incertitudine asociat evaluărilor cantitative, plasează rata anuală a inflaţiei la sfârşitul anului 2008 la nivelul de 6,7 la sută, cu 0,1 puncte procentuale peste cel prognozat în Raportul asupra inflaţiei din luna august. Pentru 2009, inflaţia proiectată la finele anului se plasează la marginea superioară a intervalului ţintei, în revizuire cu 0,3 puncte procentuale faţă de cea prognozată anterior (4,5 la sută faţă de 4,2 la sută). Ulterior, în prima parte a anului 2010, se anticipează convergenţa relativ rapidă a inflaţiei proiectate către ţinta centrală a indicatorului. Revizuirea în sens ascendent a prognozei privind inflaţia la sfârşit de an în 2008 şi 2009 este rezultatul influenţei nefavorabile, comparativ cu coordonatele prognozei precedente, a unor evoluţii recente şi proiectate, inclusiv al materializării unor riscuri semnalate în Raportul din luna august. Un prim efect nefavorabil este generat de presiuni mai ample provenite din partea inflaţiei de bază CORE2, evaluare ce poate fi coroborată menţinerii la un nivel semnificativ a presiunilor inflaţioniste provenind din partea cererii agregate din economie, mai ales pe parcursul anului curent. Încetinirea prevăzută a dinamicii activităţii economice externe din zona euro, ale cărei efecte sunt anticipate să se manifeste cu intensitate maximă în prima parte a anului viitor, este de aşteptat să contribuie, prin traiectoria excesului de cerere, la o atenuare a presiunilor inflaţioniste resimţite la nivelul preţurilor coşului bunurilor de consum. Un alt efect provine din repoziţionarea cursului de schimb al monedei naţionale, la începutul intervalului de prognoză, la un nivel mai ridicat faţă de proiecţia anterioară, ceea ce produce efecte nefavorabile asupra dinamicii preţurilor de import (în
17

prima parte a intervalului) şi, ceteris paribus, a restrictivităţii condiţiilor monetare reale. Pe termen scurt, însă, este de aşteptat ca ajustarea menţionată a cursului de schimb să exercite un efect temporar de comprimare a excesului de cerere, prin creşterea costurilor exprimate în lei ale împrumuturilor şi serviciului datoriilor contractate de agenţii economici în valută (efectul de avuţie şi bilanţ). Efecte de acelaşi sens asupra excesului de cerere ar putea fi rezultatul unei accentuări, comparativ cu ipotezele scenariului de bază, a dezintermedierii financiare, al unei eficienţe sporite a măsurilor de temperare a creditării impuse de BNR sau al unei contracţii a dinamicii profiturilor reinvestite de către agenţii economici nerezidenţi. La revizuirea în sens ascendent a proiecţiei contribuie şi un scenariu de creştere mai rapidă a preţurilor administrate, precum şi presupunerea unei diminuări mai lente a anticipaţiilor inflaţioniste comparativ cu prognoza anterioară. Aceste influenţe nefavorabile sunt atenuate de un scenariu mai favorabil, pe întregul interval de prognoză, privind inflaţia combustibililor. Este de aşteptat ca majorările anterioare ale ratei dobânzii de politică monetară, măsurile prudenţiale adoptate de BNR în scopul temperării creşterii creditării, efectul de avuţie şi bilanţ al dinamicii cursului de schimb şi constrângerile generate de criza financiară internaţională asupra dinamicii creditului să exercite un efect combinat asupra cererii agregate, urmând a se manifesta cu intensitate maximă pe parcursul anului 2009. Scenariul de bază al proiecţiei prevede eliminarea temporară în trimestrele II-III 2009 a excesului de cerere, cu efecte favorabile dezinflaţiei, pe fondul unei comprimări anticipate a dinamicii PIB potenţial din acel an. Ulterior, pe baza datelor disponibile în acest moment şi sub rezerva nivelului ridicat de incertitudine, ritmul activităţii economice este de aşteptat să revină la valori uşor mai ridicate, pe măsura anticipării unei atenuări a constrângerilor generate de criza financiară. Politica monetară îşi va menţine conduita fermă pe întreg intervalul de prognoză pentru a atenua şocurile inflaţioniste prevăzute din partea preţurilor importurilor, a preţurilor administrate şi a politicii fiscale şi de venituri. Aceasta va permite reintrarea inflaţiei în intervalul din jurul ţintei în trimestrul I 2010. Incertitudinile majore generate de criza financiară globală cu privire la natura şi la durata efectelor acesteia asupra economiei mondiale şi a celei naţionale au consecinţe importante atât asupra configurării scenariului de bază al proiecţiei, cât şi a identificării şi cuantificării efectelor factorilor de risc consideraţi ca având cea mai ridicată probabilitate de manifestare în exerciţiul curent. Pentru acest trimestru, riscurile asociate evoluţiilor preţurilor petrolului şi altor materii prime, ale preţurilor administrate şi ale celor volatile ale mărfurilor alimentare, precum şi riscurile asociate dinamicii cursului de schimb sunt relativ simetric distribuite înjurul traiectoriei proiectate a inflaţiei IPC din scenariul de bază. Cu alte cuvinte, fiecare din factorii menţionaţi anterior prezintă, date fiind informaţiile disponibile în prezent, probabilităţi relativ egale de a se abate în sus sau în jos de la ipotezele privind dinamica acestora din scenariul de bază. În aceste condiţii, în raport cu factorii particulari de risc a căror materializare s-ar putea produce, traiectoria proiectată a ratei inflaţiei ar urma să fie revizuită în mod corespunzător în jurul traiectoriei descrise de scenariul de bază. Pe de altă parte, riscurile asimetrice ale unei inflaţii mai mari datorate creşterii semnificativ mai rapide a salariilor decât cea a productivităţii muncii şi unei politici fiscale mai stimulative sunt parţial contrabalansate de riscul unei inflaţii mai reduse, posibilă în urma unei încetiniri mai însemnate decât în scenariul de bază a creşterii economice, drept consecinţă a crizei financiare globale.

18

BIBLIOG RAFIE
 Abraham-Frois, (1994).G., Economie politică, ed. Humanitas, Bucureşti  Dobrotă, N. (coordonator) (1997). Economia politică, aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti  Kiss, F., Cocheci Delia, (1993). Economie contemporană. Introducere în micro şi macroeconomie (note de curs) UTC-N.  Samuelson, P., (1982). Economics, McGrow-Hill Book Company, New-York 1989 sau L' economique, vol I şi II, Armand Colin, Paris  “Drept financiar şi fiscal” - prof. univ. dr. Dan - Drosu Şaguna, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1994.  “Managementul proceselor monetare şi teoria inflaţiei” - E. Vasilescu, vol.I, II, Bucureşti, 1992.  Legea nr.34/29 martie 1991 privind Statutul Båncii Naţionale a României “Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie” - Pierre Bezbakh  “Teorie economicå generalå” - Costinel Lazår, Gheorghe Gorincu, Liana Enache, Bucureşti 1995.  http://www.bnro.ro/

19

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful