Podişul Mehedinţi

1. Limite - reprezintă una din cele mai mici dar şi mai bine individualizate regiuni geografice ale ţării; este ca o treaptă intermediară între Munţii Mehedinţi şi Piemontul Motrului, despărţit de acesta prin ulucul depresionar Halânga – Comăneşti (sau T. Severin – Bala); - individualitatea geografică a P.M. a fost observată de L. Mrazec în 1896, dar originalitatea sa a fost evidenţiată de Emm. De Martonne, care, deşi prezintă unele caractere geografice ale sale în contextul Carpaţilor Meridionali, îl numeşte „podiş”; - între P.M. şi unităţile vecine limitele sunt clare, nete; faţă de Munţii Almăjului, discontinuitatea este creată de Depresiunea Orşovei; de aici şi până la Motru, limita faţă de Munţii Mehedinţi corespunde unui aliniament cu diferenţe litologice (calcare în munţi, cristalin în podiş), diferenţe de altitudine (1000...1200 m în munte, 500...600 m în podiş), diferenţe de vegetaţie şi utilizare a terenurilor (pădurile predomină în munţi iar păşunile – în podiş); de asemenea, contactul este marcat şi prin versanţi povârniţi (în munte) şi prezenţa aşezărilor doar în podiş; între Orşova şi Gura Văii, P.M. se termină brusc în dreptul culoarului dunărean, dincolo de care se află Podişul Miroci din Serbia, cu care prezintă multe trăsături comune; de la Gura Văii spre NE, P.M. vine în contact cu un culoar (0,5 – 5 km lăţime) format din depresiuni mici separate între ele prin şei (Culoarul Depresionar Mehedinţean, parte a Dealurilor Coșuștei); faţă de acesta, P.M. se termină prin versanţi cu pante accentate, cu o diferenţă de nivel de 100...250 m; între cele două unităţi apar şi alte deosebiri: spălare în suprafaţă, şiroire, păduri şi sate mici în podiş, alunecări de teren, torenţi, fâneţe, pomicultură şi sate mai mari şi alungite pe văile principale – în Dealurile Coşuştei; în NE, valea Motrului îl separă de Subcarpaţii Getici, marcând diferenţieri bruşte îndeosebi de ordin geologic şi de fizionomie; doar în amonte de Cămuieşti există un defileu epigenetic scurt, tăiat de Motru în roci cristaline; aşadar, aici, cristalinul din P.M. trece şi pe stânga Motrului, în Subcarpaţi, însă acest petec de cristalin nu are decât 0,5 km2 şi este acoperit parţial cu roci sedimentare, astfel că nu influenţează cu nimic peisajul subcarpatic; 2. Geologie P.M., deşi este o unitate geografică cu înălţimi caracteristice regiunilor deluroase, are o alcătuire petrografică şi o structură geologică specifice munţilor (aparţine din punct de vedere geo-structural Carpaţilor Meridionali, întâlninidu-se aici aproape toate unităţile structurale ale acestora: pânza getică, autohtonul danubian şi pânza de Severin); în proporţie de 50...55 %, P.M. este alcătuit din roci metamorfice (cristalin), restul fiind roci sedimentare şi, un procent foarte mic – granite – în zona Baia de Aramă; rocile sedimentare sunt de trei categorii: sedimentar permo – mezozoic al autohtonului danubian (predominat calcare jurasiccretacice inferioare, de care se leagă relieful carstic de aici), sedimentar cretacic cutat al Pânzei de Severin (strate de Sinaia), identic cu flişul Carpaţilor Orientali şi sedimentar mio – pliocen posttectonic, în general mult mai friabil, întâlnit în bazinul Bahna, în zona de est (Jidoştița – Bala) şi ca o fâşie foarte îngustă între Bala şi Ponoarele; 3. Relieful P.M. este apropiat de munte nu numai prin rocă şi structură ci şi prin evoluţia reliefului, marcată de toate ciclurile de nivelare succedate în Carpaţi; Emm. De Martonne

1

afirma că „ e greu să găseşti un exemplu mai tipic de peneplenă dominată de înălţimi izolate din calcar sau cristalin. .M. între cele două unităţi amintite anterior. care corespunde în general feţei stratelor.. altitudinile sunt de 300. . numite „corneţele”. să ocupe un loc important în peisajul regiunii. Obârşia Cloşani etc. din P.ca aspect general al reliefului. . în acest podiş se pot delimita trei părţi. înşirate în tot lungul depresiunii Baia de Aramă – Cireşu şi chiar în prelungirea acestuia spre SV. Cireşu. . Sfodea şi Jupâneşti (localnicii spun „Sopănești”). ulucul depresionar s-a format prin fenomene tectonice şi carstice. Patriarhului. există şi multe altele mai mici. 2 . şi anume cornetele calcaroase (numele de „cornet” vine de la vegetaţia dominată de specia corn – Cornus mas). • unitatea mai largă. este mai abrupt decât cel nordvestic. care sunt martori ai primei faze de eroziune”. 810 m).. cu formele şi fenomenele sale caracteristice.altitudinile cele mai mari se întâlnesc în Dealurile Izvernei (885 m în Vf. formate pe cristalinul pânzei getice. până la Dunăre. înălţimi izolate cu înfăţişarea unor acoperişuri de şuri uriaşe..M.pe lângă aceste cornete mari. . . cu aspect de podiş (poduri interfluviale foarte dezvoltate. între Baia de Atamă şi Orşova. 788 m în Vf. în sectorul Bahna – Orşova. orientate în lungul podişului adică NE – SV (conform cu structurile geologice principale): • unitatea deluroasă.400 m în SV şi 480.650 m în N şi NV şi 400.majoritatea cercetătorilor consideră că interfluviile netede.. • un uluc depresionar. Gornoviţa.500 m în S şi SE. la traversarea acestei bare de calcare. Balta.formele care se impun mai întâi în peisaj sunt cornetele. cele două unităţi anterior menționate venind aici în contact direct. Cornetul Babelor (770 m) şi Cornetul Bălţii (701 m). sunt retezate de suprafaţa Râu – Şes la 550 – 600 m altitudine absolută.se poate delimita şi o a patra unitate morfologică a P. Relieful carstic . râurile (Coşuştea. săpat în capetele de strat. separate de văi adânci şi cu versanţi abrupţi). desfăşurat pe direcţia NE – SV.prezenţa calcarelor face ca relieful carstic.520 m în N şi NE. aspectul depresionar (depresiune deluroasă) este datorat sedimentarului tânăr friabil (miocen) în timp ce în sectorul Cireşu – Baia de Aramă. în vecinătatea Munţilor Mehedinţi (Dealurile Moiseşti – Mătărişca şi Dealurile Izvernei). acest caracter este mai pronunţat la Cornetul Bălţii... Cuca Mare). unitatea estică (cu aspect de podiş) are interfluviile la 600.) sunt suspendate în spatele unor chei. Nadanova. cele mai impunătoare şi mai cunoscute cornete sunt: Cerbonia (Cornetul Cerboanii. aceste cornete se interpun între unitatea podişurilor (din est) şi ulucul depresionar (din centru). cum ar fi cele de la Ponoare. practic. situată în jumătatea estică adică spre Dealurile Coșuștei.) formează sectoare înguste (chei). Izverna... Nadanova. în culoarul depresionar Bahna – Baia de Aramă. cu o porţiune scurtă între Cireşu şi Bahna în care acesta este suprimat. Topolniţa ş. aceste cornete marchează. depresiunile (Bahna. sub forma unor fâşii cu lăţimi variabile. plate. privind de aproape la cornetele mai mari se observă o evidentă asimetrie: povârnişul sud-estic.a. aliniamentul de calcare jurasice din cadrul autohtonului danubian.

în fapt.Topolniţa. unde iese din podiş.în partea sudică. în medie. iulie. al doilea – la sfârşitul toamnei. lacul de la Gornoviţa.trăsătura cea mai importantă a climei P.P. după ce îşi schimbă direcţia de câteva ori prin depresiunea de la Nadanova. aici au loc în timpul anului şi îndeosebi în perioada rece invazii ale maselor de aer tropical – maritim mai umede şi calde. în noiembrie. precum Topolniţa şi Coşuştea). iar ultima – la 8 aprilie la Turnu Severin. 4. la 12 dec. cu obârşia tot în munţi. menţinându-şi aceeaşi direcţie până la Ilovăţ. prima ninsoare se înregistrează. de la poalele munţilor şi până la Cernavârf este largă. dar şi a unor condiţii create de ansamblul orografic. este traversat de două ape mari: Coşuştea şi Topolniţa. precipitaţiile lichide predomină tot anul. august) fiind cu temperaturi medii de peste 20o C. menţinându-se ridicate în perioada caldă a anuui.M. între Cireşu şi Prosăc curge prin subteran. este caracterul ei mai blând decât în alte regiuni deluroase ale ţării.7o C la Turnu Severin iar la Baia de Aramă de 9o C. aici iarna ninsorile sunt mai rare. în perioadele umede. iar de la revenirea la suprafaţă şi până la ieşirea din podiş curge printr-o vale îngustă. apele se revarsă acoperind suprafeţe mari din cadrul lor.în P. în luna ianuarie: – 0. 5. 3 . . mărginit la sud de Dunăre şi la nord de Motru. făcând parte din aceeași rețea subterană.Severin şi – 2o C la Baia de Aramă. una din cele mai mari din ţară) şi Peştera lui Epuran. spre SE. cantitatea medie de precipitaţii creşte din sud spre nord (de la 674 mm la T. ca Lacul Turcului. trei luni (iunie. sunt aşa-numitele „lunci”. apele Zătonului şi ale Lacului Turcului se scurg numai pe cale subterană către pârâul Bulba. precipitaţiile sunt bogate. ca urmare a influenţelor submediteraneene. în perioada de iarnă. polii (depresiuni carstice) deşi nu sunt sculptate 100% în calcare. ambele rezervaţii naturale și care comunică.9o C la T. Lacul Zăton de la Ponoare. dar de aici spre avale se îngustează brusc şi se menţine astfel până la ieşirea din podiş (avale de Cernavârf are chiar aspect de chei). cele mai cunoscute sunt: Topolniţa (22 km lungime însumată a galeriilor.M. cu cantităţi lunare egale cu cele din mai – iunie (75 – 110 mm pe lună). frecvente fiind lapoviţele. Coşuştea. paralel cu Coşuştea. . verile sunt însorite şi călduroase. dar ajungând în Depresiunea Baia de Aramă – Cireşu se îndreaptă spre sud. care la obârşii formează chiar limita între munţi şi podiş. în partea sudică a masivului. doar în ianuarie se înregistrează medie termică negativă. există două maxime: primul în mai – iunie (ca urmare a circulaţiei vestice. ..M. lacul de la Balta (de unde şi numele satului). Severin la 905 mm la Baia de Aramă). există şi peşteri. se îndreaptă spre SE. în timp ce. apele care au modelat aceste „lunci” au un debit variabil: în perioadele de uscăciune îndelungată se pierd în aluviuni (chiar şi la râurile mai mari. Apele . temperatura medie este de peste 23o C în sud şi peste 20o C în nord. . de origine mediteraneană şi oceanică.o altă formă carstică importantă este Podul lui Dumnezeu de la Ponoare – un rest din Peştera Podului dezvoltată sub câmpul de lapiezuri de la Ponoare.media termică anuală este de 11. are cursul superior orientat tot de la V la E ca şi Coşuştea. în partea nordică şi centrală ninsorile sunt destul de abundente şi de aceea. în luna iulie. valea Coşuştei. drumurile devin impracticabile pentru transportul auto. formând chiar lacuri temporare. vale sculptată în roci metamorfice. fiind specific întregii ţări).în general. . Clima ..M.alte forme carstice din P. .

liliac (Syringa vulgaris).M. . pârşul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula) şi. Cornetul Jupăneştilor dar şi pe văile Motrului Sec. . 7. . Coşuştei şi Topolniţei) se dezvoltă tufişuri de tip submediteranean („șibleacuri”). cerris. carpato – balcanice şi sud – europene termofile precum: mojdreanul (Fraxinus ornus). Q. de asemenea. Solurile 4 . Vegetaţia şi fauna . îndeosebi pe calcare (cornetele de la Ponoare. . se încadrează în etajul nemoral (al pădurilor de stejar). cât şi ca structură şi compoziţie. Oglănicului. de cer şi gârniţă (Q.în pădurile de fag din partea nordică şi nord-vestică şi pe văile Coşuştei şi ale afluenţilor ei trăieşte ursul (Ursus arctos) – animal specific pădurilor de munte. pe alocuri. în partea de S şi SV pe suprafeţe apreciabile se dezvoltă păduri submediteraneene de stejar pufos (Qvercus pubescens. Dl. lemn câinesc (Ligustrum vulgare).covorul vegetal din P. Q. cărpiniţă (Carpinus orientalis). de exemplu pe interfluviul dintre văile Lupşei şi Brebinei).pe întregul podiş. versantul dunărean etc. corn (Cornus mas). Lupşei.în SV sunt răspândite termitele (Reticulitermes lucifugus). specie mediteraneano – pontică.în partea de sud. Cornetul Babelor. dârmox (Viburnum lantana).M.particularitatea faunei din P. nuc etc. ca urmare a populării permanente din trecutul preistoric. iar pe calcare se găseşte reprezentantul cel mai nordic al scorpionului (Euscorpius carpathicus). spre Bulba vin toate apele din bazinul hidrografic al Zătonului. tritonul (Triturus vulgaris) şi salamandra (Salamandra salamandra).în partea de NE a podişului. în locul pădurilor defrişate sunt larg dezvoltate tufărişurile de ienupăr şi grupări de ferigă (Pteridium aquilinum. . dintre reptile.covorul vegetal are caractere de munţi scunzi. singurele ape mai importante sunt Brebina şi Bulba. căprioara (Capreolus capreolus). 6. viezurele (Meles meles). ceea ce face ca bazinul său hidrografic real să fie mult mai mare. scumpia (Cotinus coggigria). tot în pădurile de fag şi de fag cu gorun trăiesc: veveriţa (Sciurus vulgaris). este greu de restabilit covorul vegetal natural. pădurile au fost defrişate pe suprafeţe întinse (peste 40 %) iar locul lor a fost luat de pajişti şi terenuri cultivate. care preferă suprafeţele calcarose şi broasca ţestoasă de uscat (Testudo hermanni hermanni).dintre batracieni aici trăieşte broasca râioasă cafenie (Bufo bufo). a suferit schimbări mari atât ca suprafaţă. localizată mai ales în regiunile cu tufărişuri şi pământ afânat şi la liziera pădurilor din sudul şi estul podişului. . dalechampii). lupul (Canis lupus). Vărănic. cărpiniţă. Dl. existând o diversitate mare de medii de viaţă pe o suprafaţă relativ restrânsă. Bulba are un bazin aparent foarte mic şi o lungime neînsemnată. Bahna („Vodiţa Mare” cum o numesc localnicii) este singura apă care curge de la N la S. pârşul de alun (Muscardinus avellanarius). de dimensiuni mici dar veninos.. Cornetul Cerboanii.. alcătuite din specii submediteraneene. . gorun balcanic (Q. o notă aparte o dau două specii mediteraneene: vipera cu corn (Vipera ammodytes). pârşul mare (Glis glis). virgiliana). jderul (Martes martes). al Lacului Turcului şi altele mai mici. mai rar. . îndeosebi sudice. frainetto). constă în prezenţa numeroaselor elemente faunistice de diferite origini. cu sâmbovină (Celtis australis) şi nuc (Juglans regia) sau cu alun turcesc (Corylus colurna) – Dealul Dubova.pădurile de fag sunt alcătuite din fagul balcanic (Fagus sylvatica ssp moesiaca). de lunci etc. de deal. se găsesc numeroase animale specifice în egală măsură regiunilor de munte. dar cu numeroase izvoare cu debit mare. astfel că. Cornetul Bălţii. subetajul de amestec fag – gorun.

comunică cu peșteraTopolniţa.6. Rezervaţia forestieră Pădurea Borovăţ – se află pe malul stâng al Borovăţului. aceleaşi soluri se întâlnesc şi în partea de SE. de sfărâmături de calcar). cu material de sol rendzinic numai în lapiezuri şi fisuri (rendzinele roşii întâlnite. SRTS. 8. Stipa eriocaulis (colilie). Sempervivum marmoreum. 2003).3. Minuartia hirsuta ssp falcata. a doua ca lungime din ţară (22 km lungimea însumată a galeriilor) şi formele carstice originale din împrejurimile ei. Rezervaţia speologică Peştera lui Epuran – aflată la nord de Peştera Topolniţa şi 600 m SE de satul Jupăneşti. Carlina utzka.banatica). Chrysopogon gryllus (sadină). Onobrychs alba. cum îi spun localnicii). granitice şi sedimentare silicioase (roci acide). 5 . Paeonia daurica (bujorul de munte). are diferite rarităţi floristice şi endemisme ca: Tulipa hungarica var. Rezervaţia botanică Dealul şi Valea Oglănicului – aval de Gura Văii. Alyssum pulvinare. se găsesc diferite plante rare precum: Acuatherum calamagrostis.2. Allium flavum. tot aici se găsesc numeroase exemplare de reptile rare ca vipera cu corn şi broasca ţestoasă de uscat. Rezervaţia Cornetu Băii şi Valea Mănăstirii (nord de Baia de Aramă) – este ocrotită pădurea de gorun cu Ruscus aculeatus (ghimpe) şi Juniperus communis (ienupăr) arborescent. precum şi reptile sudice: Vipera ammodytes. unde predomină rocile metamorfice. Lacerta viridis (guşterul). afluent al Topolniţei. lacul temporar Zăton. 8.8. 8. Heuffeli.pe calcare s-au format rendzine negre. acoperite de vegetaţie cu diferite plante sudice. cf.1. Cirsium acaule. pe valea Dunării. numai în sudul podişului.7. la Ponoare.. probabil. pe versanţii stâncoşi se dezvoltă plante saxicole (de stâncărie): Sesbria rigida. Seseli rigidum etc.5 m pe areale întinse) (districambosoluri. 8. pe cursul Pârâului Ponorăt. Rezervaţia botanică Gura Văii – Vârciorova. Pădurea de gorun cu alun turcesc de pe Dealul Duhovna (relict din Neozoic) este pe interfluviul Bahna – Vodiţa. pe suprafeţe calcaroase. Rezervaţia complexul carstic de la Ponoare – include câmpurile de lapiezuri. 8. în prezent degradat şi „plombat” cu beton (vechea şosea ce trecea pe el a fost deviată pe un alt traseu). de exemplu. S. pe roci metamorfice. sunt alcătuite dintr-un amestec de material argilos roşcat.4. ea a fost creată de acţiunea combinată a apelor Ponorăţului şi. comuna Bâlvăneşti şi cuprinde pădurea de pin negru de Banat (Pinus nigra ssp. 8. ale Topolniţei. chiar şi pe roci acide metamorfice se găsesc soluri brune – argiloiluviale (preluvosoluri). 8. datorită climatului mai cald și ceva mai uscat de aici. rendzine roşii sau numai roca golaşă pe întinderi mari. rezidual. Undulatifolia (laleaua Cazanelor). fiind considerată una din cele mai frumoase peşteri din ţară. . 8. peştera Podului şi Podul Natural (Podul lui Dumnezeu.în partea de NV a podişului. Celtis australis (sâmbovină). Testudo hermanni. Convulvus cantabrica (volbură). adică format pe loc. unde sunt protejate elemente rare precum: Prangos carinata (mărarul Porților de Fier). aici. Rubus severinensis (o specie de mur). Stipa danubialis (colilia Porților de Fier).5. Rezervaţii naturale 8. în tufişurile de liliac de deasupra locului numit „Gaura lui Ciocârlie” se găsesc numeroase exemplare de lalea pestriţă (Fritilaria montana) – monument al naturii. Rezervaţia complexă Peştera Topolniţa şi împrejurimile ei – se remarcă prin peştera. s-au format soluri brunacide scheletice cu profil realtiv scurt (sub 0. Gladiolus illyrichs (o gladiolă specifică Europei de vest și sud).

pe dealurile Paharnicului. Dealul Vărănic – sunt cunoscute pentru endemismele de tip submediteranean. 19 şi începutul sec. Mărăşeşti etc. întinse suprafeţe cu păduri au fost defrişate pentru păşuni.cele mai multe aşezări sunt dispuse pe văi şi pe versanţii însoriţi (Nadanova. sunt formate din populaţie venită de peste Carpaţi. Ludu. ca urmare a deplasărilor spre ariile mai industrializate (bazinul carbonifer Motru. 19. Podeni. Balta. cărpiniţa. . 20. Țarovăţ. 9. Schitu Topolniţei). pe feţele dealurilor. ca urmare a unui ritm de creştere mic faţă de alte regiuni ale ţării. numiţi „ungureni”. . altele doar pe văi (Prejna.cele mai multe din satele formate înainte de 1700 se găsesc şi astăzi în acelaşi loc.8. în 1992. Isverna. Drăgheşti). dar unele au dispărut (Vodiţa Mare. Ciorcoviţa. 18. Ocheanu (toate în nord) şi în ulucul depresionar dintre Mălărişca şi Cireşu./km2).. iar altele – în mici lărgiri depresionare (Firizu. Cernavârf. Costeşti) şi puţine – pe culme (Păuneşti. Rezervaţiile Cheile Coşuştei şi Cheile Topolniţei – care s-au format la traversarea de către Coşuştea şi Topolniţa a benzilor de calcar. Marga. . 8. Isverna din bazinul Coşuştei.11. au coborât de pe coastele dealurilor în văi.o parte a satelor din P. la contactul cu muntele (între 500 şi 1000 loc. Populaţia şi aşezările . . 18 erau risipite mai sus decât amplasamentele actuale. Cerboanii. Bratilov. aşa se explică formarea satului Titerleşti în sec. Depresiunea Turnu Severin. Giurgiani. Pârlage. Şiroca. Sfodea. mojdreanul etc). Brânzeni.M. Turbata.în sec. Păuneşti). acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu satele din bazinele Bahnei şi Topolniţei. fâneţe şi culturi.10.există 70 sate. 8.M. Bălţii. 8. Băluţa.9. Gorunu. cele mai mici (sub 300 locuitori) întâlnindu-se în partea de est (Marga. au ieşit din locurile retrase spre spaţii mi largi. Clicevăţ). Balta. Rezervaţia paleontologică Bahna – Iloviţa – include puncte fosilifere de o importanţă ştiinţifică deosebită. acestea au o mare răspândire pe interfluviile dintre râurile Lupşa şi Brebina.sporul populaţiei este redus. se remarcă prin relieful pitoresc şi prezenţa unor rarităţi floristice. satele au devenit mai mari. altele pe culme şi versant (Gornoviţa. Piatra Încălecată. în prezent are loc un proces de îmbătrânire a populaţiei din P. fiind mult sub media pe ţară (93 loc.în a doua parte a sec. urmele lor păstrându-se în toponimia locală.satele Drăgheşti. . iar recent. . alături de alţi arbuşti (cornul. . Rezervaţia botanică Pădurea cu liliac de la Ponoare – este cunoscută prin serbările ce au loc în fiecare primăvară (Sărbătoarea liliacului – prima duminică din mai). ca şi prezenţa acestora în alte sate ca: Brebina. în general crescători de oi. renumită prin dezvoltarea luxuriantă a liliacului sălbatic. . altele au găsit locuri pe versanţii mai domoli cu expunere sudică. Bucureşti şi străinătate). în ultimele decenii se constată o scădere a populaţiei. Sălişte. 6 .12. Gura Văii etc). Obârşia Cloşani.predomină forma lineară a satelor.densitatea populaţiei era. în lungul căilor de comunicaţie şi al văilor mai mari (numeroase mori de apă)./km2.): Isverna. Bâlvăneşti). Hunedoara. . până în sec. locuri unde s-au întemeiat gospodării sezoniere (conace). iar cele mai mari. de 32 loc. Rezervaţiile botanice Cornetele Babelor.

cea mai mare pondere din terenul agricol îl constituie păşunile şi fâneţele. IV – Regiunile pericarpatice. Cireşu).în general. România – podișuri și dealuri. Balta. prelucrarea lemnului). pe terenurile arabile (40 % din agricol). din fondul funciar. sunt puţine sate cu tendinţă de adunare: Balta. măr.. București. îndeosebi în depresiuni şi în SE.M. . în prezent închise. pe baza acestora se cresc ovine (70 % din numărul de animale) şi bovine. 7 . Nadanova. Gornoviţa. în P. cartof. de calcar (Baia de Aramă.industria din P. Ed. Prejna. 2. grâu. secară. 45 % reprezintă suprafaţa agricolă. gresii şi şisturi cristaline utilizate la scară redusă ca material de construcţii. mineru de cupru (în cantităţi mici era exploatat înainte de 1995 la Mărăşeşti şi Ponoarele). Geografia României. 1992. 2008. . se practică culturi de porumb.. ***. 10.reţeaua de drumuri care leagă între ele aşezările din podiş se racordează cu şoselele modernizate ce trec pe Motru şi prin culoarul depresionar de contact cu Podişul Getic. vol. Ponoare. prelucrarea lemnului se realiza în afara podişului dar foarte aproape – la Drobeta Turnu Severin) şi pe industria mică (ateliere de olărit. Activităţile econimice . Gornoviţa.economia are un caracter agricol. se adaugă drumurile modernizate dintre Baia de Aramă – Ponoare – Nadanova şi Cireşu – Baloteşti. există calcar pentru var. textile. Bibliografie: 1. care diferă ca pondere de la o comună la alta. dezvoltat mai ales pe văi şi în lungul drumurilor. Cireşu. Ed.în P. București. . resursele subsolului sunt puţine.M. M. Săndulache. Academiei. se axa înainte de Revoluţie pe exploatările de minereu de cupru (zona Mărăşeşti – Ponoare).M. predomină tipul de sat răsfirat.. cireş. Costeşti. de lemn de foioase (bazinul superior al Bahnei şi Coşuştei. există livezi pe areale nu prea mari. alcătuite din prun. Universitară. Ielenicz. I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful