Experimentul in psihopedagogia speciala

Cea mai acceptabilă definiţie dată experimentului utilizat în ştiinţele sociale, este cea formulată de Festinger şi Katz în 1963. ’’Experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile dependente într-o situaţie în care acţiunea altor factori (prezenţi efectiv, dar străini de problema cercetată) este redusă la minim’’. Variabilele sunt definite drept un set de caracteristici mutual exclusive. Elementele unei populaţii pot fi descrise în termeni de caracteristici individuale pe o variabilă dată. Prin definiţie, o variabilă trebuie să posede variaţie; o caracteristică ce mu posedă variaţie nu este variabilă ci constantă. Variabila independentă este un fenomen care reprezintă cauze, factori sau condiţii, iar variabila dependentă desemnează efectele produse de acţiunea variabilei dependente. Pentru variabilele independente şi dependente şi relaţia dintre ele se mai utilizează termenul de variabile exploratorii, experimentale sau interne. Factorii exteriori relaţiei între variabila independentă şi variabila dependentă, menţinuţi constanţi şi controlaţi în experiment poartă denumirea de variabile exterioare controlabile. Factorii aparent îndepărtaţi care nu sunt intuiţi de cercetător ca având o influenţă deosebită asupra rezultatelor poartă denumirea de variabile exterioare necontrolabile. Variabila dependentă a fost denumită de unii autori (King şi colab, pag. 80) variabilă rezultat (outcome variable). Obiectivul principal al experimentul este descoperirea unei relaţii cauzăefect, prin cercetarea modificării comportamentului subiecţilor ca urmare a modificărilor variabilei independente. În domeniul ştiinţelor sociale ’’ orice explicaţie coerentă a cauzalităţii cere specificarea, descrierea modului în care se obţin efectele, deci a mecanismelor cauzale. În ştiinţele sociale există întotdeauna o infinitate de paşi cauzali între orice două legături ale lanţului de mecanisme cauzale. Dacă declarăm că o variabilă independentă determină o variabilă dependentă, atunci o abordare tip ’’mecanism cauzal’’ ne va cere să identificăm o listă de legături cauzale între cele două variabile şi conexiunile între fiecare pereche de variabile (King, pag. 87). Mai ales în domeniul educaţiei este necesar să se detalieze mecanismul cauzal care face, ca de exemplu, introducerea unui mijloc de învăţământ în lecţie să conducă la formarea de noi reprezentări sau la modificarea conduitelor perceptive, analizând atât mijlocul (durată, procedee de expresie, criterii psihopedagogice de selecţie a conţinutului diferit de cel care rămâne aportul profesorului) cât şi activitatea profesorului. Numai descifrând mecanismul cauzal, cercetătorul poate realiza inferenţe

manifeste ale elevului datorate variabilei independente trimit la modificări profunde la nivelul proceselor psihice cognitive. Mai degrabă ar trebui să deducem inferenţe cauzale acolo unde acestea sunt potrivite. 79) În cadrul experimentului cercetătorul introduce sau modifică sistematic o variabilă independentă (o anumită metodă. un anumit mijloc.(de exemplu performanţa şcolară. Cu cât grupurile sunt mai mari. nu i se aplică programul sau activitatea prevăzută prin ipoteza cercetării. capacitatea de a rezolva probleme de un anumit tip) Pentru a sesiza nenumăratele influenţe care au loc în procesul de instructiv-educativ şi pentru a evidenţia acţiunea specifică a factorului experimental (variabila independentă) subiecţii cercetaţi se împart în două grupuri . Dar această incertitudine nu trebuie să ne sugereze să renunţăm la inferenţa cauzală. iar între performanţele grupului experimental şi cele ale grupului de control apare o diferenţă netă. luate ca un întreg. Se constată că. unii cercetători evită utilizarea limbajului cauzal. în activităţile vizibile. pag. Atunci când grupurile experimentale şi cele de control sunt formate dintr-un număr mare de subiecţi. După cum arata G.cauzale.grupul experimental şi grupul de control. atât timp cât suntem precauţi în detalierea incertitudinii acelor inferenţe’’ (King. dar să şi furnizăm cititorului cele mai anoste estimări ale incertitudinii lor. putem face presupunerea că. Modificările în comportament. cu atât va fi mai mică distorsiunea probabilă cauzată de factorii întâmplători şi cu atât mai mare . Milton Smith ’’putem fi deplin încrezători că în interiorul unui grup abaterile pozitive vor anula abaterile negative. formă de organizare a procesului de învăţământ. Incertitudinea legată de inferenţele cauzale nu va fi niciodată eliminată. ele pot fi socotite asemănătoare în ceea ce priveşte factorii întâmplători. Cercetătorul poate aprecia că rezultatele diferite între grupul experimental şi cel de control se datorează exclusiv factorului experimental când ambele grupuri nu sunt de volum mic. necontrolabili care ar putea surveni. datorită complexităţii realităţii educative. afective sau voliţionale sau alte fenomene psihice. În grupul de control sau martor nu se introduce variabila independentă. Inferenţa este procesul prin care cercetătorul ajunge să cunoască fenomene la care nu avea acces direct folosind date pe care le are la îndemână. Acest fapt face cercetarea irelevantă sau ’’permite să rămână nedisciplinată de regulile inferenţei ştiinţifice’’. tocmai pentru a se putea efectua o comparaţie cu grupul experimental. volumul şi calitatea reprezentărilor. Grupul experimental este cel în care se introduce variabile independentă sau se variază anumiţi factori (variaţia factorilor existenţi devine variabila independentă). un nou curriculum) şi măsoară efectul acesteia asupra variabilei dependente. uneori. ’’Este firesc să fim curajoşi la formularea inferenţelor cauzale.

iar la post. Se introduce variabila independentă numai la grupa experimentală. c. Aceeaşi concluzie se poate trage şi dacă în pre-testare există diferenţe între clasele experimentale şi de control. La aceeaşi grupă de subiecţi . Dacă în clasele experimentale sunt câte X elevi obişnuiţi.va fi probabilitatea ca datele găsite să fie aplicabile unor grupuri similare’’. Se poate număra echivalenţă grupelor şi din punctul de vedere al sexului subiecţilor. Dar pentru a ajunge la o astfel de concluzie trebuie utilizate instrumentele de calcul pentru organizarea şi analiza datelor pe care statistica le pune la dispoziţie psihologiei şi ştiinţelor educaţiei. acelaşi număr.dacă la pre.la sfârşitul perioadei experimentale se administrează acelaşi post-test la ambele grupuri . dar progresul este semnificativ la clasele experimentale. La pre-teste grupele obţin rezultate fără diferenţe semnificative. b. În unele cazuri subiecţii grupelor experimentale şi a celor de control se stabilesc pe perechi. Grupele constituite printr-o repartiţie aleatorie probabilisticii (randomizare) a subiecţilor şi prin alegerea prin tragere la sorţi a grupei experimentale. etc. Grupe experimentale şi de control echivalente. Prin repartiţia aleatorie a subiecţilor se consideră că influenţele variabilelor parazite devin şi ele întâmplătoare şi se anulează reciproc: . din aceeaşi categorie de elevi sunt şi la clasele martor.test nu au fost diferenţe semnificative între grupa experimentală şi cea de control. cercetătorul trebuie să ştie că ’’un grup de concret corect selecţionat. Chiar dacă rezultatele pot fi afectate de un factor necunoscut sau trecut cu vederea de experimentator. Se stabilesc neprobabilistic două grupe echivalente în ceea ce priveşte variabila testată. O singură grupă cu tratament alternativ.in grupul experimental se introduce variabila independentă.învăţare se desfăşoară în mod obişnuit . Noveanu: a. Stabilirea grupului de control are un rol deosebit în cercetarea educaţională. . Y cu intelect de limită şi Z cu sindromul Langdon Down. Un inventar amplu este realizat de E. situaţiei socioculturale a familiei. În grupul de control procesul de predare. şi mai mare decât la cele de control (relevat de analize. nu face altceva decât să asigure pe experimentator că orice diferenţe ar găsi între grupul său experimental şi cel de control.atât la grupul experimental cât şi la cel de control se administrează un pre-test. Tipuri de scheme/ planuri experimentale Există un evantai larg de scheme experimentale la care au recurs cercetătorii. tehnici statistice). ele nu se datorează acelor factori care sunt egali pentru cele două grupuri.test există diferenţe semnificative se poate afirma că aceste diferenţe sunt efectul variabilei independente.

Validitatea internă este asigurată şi de stabilirea corectă a eşantionului. în practica şcolară. Este vorba de păstrarea controlului asupra variabilelor şi în condiţiile preluării rezultatelor cercetării într-un câmp mai larg. toate celelalte elemente ale situaţiei rămânând nemodificate. Validitatea internă şi validitatea externă a experimentului Controlul pe care-l exercită cercetătorul asupra claselor experimentale şi de control asigură succesul cercetării. în contextul vieţii reale. Validitatea externă oferă experimentului realism şi potenţial de generalizarea. Se compară rezultatele obţinute în cele două perioade. În acest sens el trebuie să respecte cu stricteţe o serie de reguli. În primul rând numai variabila independentă este desemnată pentru a fi modificată. În perioada următoare nu se introduce variabila independentă şi se măsoară variabila dependentă. Dacă efectele manipulării variabilelor independente nu se manifestă decât o scurtă perioadă. unde dezvoltarea datorată mediului într-o perioadă scurtă este cu totul nesemnificativă.o perioadă de timp se introduce variabila independentă şi se măsoară variabila dependentă. că strictul control asupra variabilelor din cadrul experimentului poate fi menţinut pe o perioadă mai lungă. Unii cercetători apreciază că luând în considerare marea variabilitate a fenomenelor care se petrec în câmpul educativ. prin sistemul de măsurare şi prin controlul paşilor introduşi pentru a determina comportamente specifice. . Asigurarea comparabilităţii grupului experimental şi al celui martor se face prin modul de constituire al eşantionului. Această schemă a fost utilizată frecvent în cercetările privind copiii cu handicap sever şi profund. adică trebuie astfel condus încât efectul asupra variabilei dependente să se datoreze prezenţei variabilei independente sau modificării sale şi să nu fie cauzat de alţi factori. Experimentul trebuie să aibă şi validitate externă. Experimentatorul poate varia sistematic variabila independentă şi nota sistematic variaţiile concomitente ale rezultatelor. Ei trebuie să se asigure de asemenea. Experimentul trebuie să aibă în cel mai înalt grad validitate internă. Cercetătorul provoacă apariţia evenimentelor (implicate de variabila independentă) în astfel de condiţii încât efectele să poată fi înregistrate cu precizie şi în totalitate. în cercetarea educaţională întâlnim toate aceste tipuri de conexiuni. Cercetătorii trebuie să se asigure dacă gradul de control cerut de experiment nu creează cumva o situaţie artificială care afectează integritatea contextului real şi nu duc la rezultate generalizabile în viaţa şcolară reală. Condiţiile controlate fiind cunoscute experimentatorul îşi poate repeta experienţa care poate fi reprodusă de un alt experimentator în aceleaşi condiţii. cercetarea are probleme din punctul de vedere al validităţii externe.

stilul său de predare. Comenzile implicite sunt imprimate de profesor care are istoria. 429demands characteristics. pag. printre măsurile de precauţie pe care trebuie să le ia cercetătorul pentru a asigura comparabilitatea grupului experimental şi de control. Atracţia pe care noile metode sau scheme de activitate o declanşează la anumiţi profesori precum şi implicarea afectivă şi efectivă a acestor cadre didactice în derularea experimentului poate asigura succesul metodei în condiţii experimentale. unii specialişti din domeniul educaţiei includ şi un anumit control asupra gradului de familiarizare a cadrelor didactice din lotul martor cu noutăţile implicate de variabila independentă precum şi păstrarea unei ’’zone de rutină în clasele experimentale’’. Cercetătorul trebuie să ţină cont şi de efectul de Hawthorne care se referă la: • • • Schimbările în performanţele elevilor se pot datora noutăţii materialului sau metodelor introduse în experiment Profesorul poate manifesta o atitudine mai favorabilă şi o mai mare seriozitate în predare ca rezultat al interesului şi/ sau prezenţei cercetătorului şi tocmai acest factor poate fi cauza schimbărilor în performanţele elevilor. Dar în domeniul educaţiei. mijloace de învăţământ. Eşantionarea probabilistică cu grupuri formate dintr-un număr mare de subiecţi asigură o distorsiune mai mică a rezultatelor provocată de variabile externe necontrolabile. metode. Cercetările experimentale care au testat ipoteze cu implicaţii asupra sistemelor de învăţământ (cele vizând reforma Curriculum-ului) sau asupra resurselor materiale şi financiare (privind de exemplu introducerea televiziunii şcolare) sau a celor umane (în România cercetarea predării cu învăţător sau cu cadre didactice specializate) au utilizat eşantioane . ca în orice acţiune din domeniul social nu numai variabila independentă aşa cum este concepută de cercetător (strategie. succes care va fi greu de menţinut în cazul extinderii la un număr mare de şcoli încadrate cu profesori cu competenţe şi atitudini variate Având în vedere cele de mai sus. les consigne implicitas) percepute în situaţia experimentală. organizarea mediului instructiv.Cercetătorul trebuie să se asigure că numai variabila independentă diferenţiază clasele experimentale de cele de control. etc) acţionează asupra subiecţilor ci şi comenzile implicite (Chelcea. de comunicare şi de relaţionare sau de atmosfera şcolii. Comanda implicită percepută de subiect influenţează comportamentul acestuia şi deci rezultatele experimentului.

În unele cercetări din domeniul psihopedagogiei speciale. Cea mai importantă problemă în astfel de experimente. În acest caz trebuie ţinut cont de faptul că ’’Instrumentele statistice îmbracă forme diferite după cum este vorba de eşantioane mari sau de eşantioane mici. atât la clasele experimentale cât şi la cele de contro. ca reprezentând valorile similare pe populaţia întreagă . Unul din programele iniţiate de Lovaas a urmărit modificarea comportamentului de retragere a copiilor autişti din situaţiile de comunicare verbală şi . ca în orice cercetare pe eşantioane. toţi membrii populaţiei respective investigate trebuie să aibă şanse egale şi diferite de zero de a fi cuprinşi în eşantion (de a face parte din clasele experimentale şi din cele de control). o constituie utilizarea unor instrumente cu totul specifice cercetărilor subiective ’’al căror rol esenţial este acela de a estima eroarea produsă prin calcularea unei valori în cadrul unui eşantion. de exemplu. Dacă în cercetarea experimentală se recurge la eşantionarea probabilistică. Toate cercetările de acest tip au fost reluate în cercetări de amploare de natură psihopedagogică şi educaţională desfăşurate mai ales de şcoala din Chicago în cadrul aşa numitei pedagogii a succesului. de a evalua încrederea pe care putem s-o acordăm valorilor pe eşantion. De complexitatea controlului condiţiilor experimentale trebuie să se ţină cont în interpretarea rezultatelor şi mai ales în efectuarea generalizărilor. Comportamentul dorit era programat în secvenţe succesive de paşi mici iar realizarea fiecărui pas constituia obiectul recompenselor.probabilistice cu un număr mare de subiecţi. trebuie să se caracterizeze prin acelaşi grad de variabilitate ca cel al populaţiei totale. să cuprindă aceleaşi subgrupuri ce caracterizează populaţia totală. Eşantionul pentru a putea conduce la concluzii valabile pentru populaţia totală.I. Eşantionul este reprezentativ în funcţie de caracteristica dată. sau altfel spus. pag. relevantă pentru cercetarea respectivă. Cele mai cunoscute experimente realizate pe eşantioane de copii autişti au fost realizate de O. Lovaas şi publicate în lucrarea Behavioral Treatment of Autistic Children (Morristown. NJ: General Learning Press. în loc să refacem pe întreaga populaţie. Aşadar. 1973). Exemple de cercetări experimentale în pshihopedagogia specială Orientarea behavioristă în psihologie a generat o serie de cercetări experimentale menite să schimbe sau să înlăture comportamentele considerate nedorite la diferite categori de copii cu handicap. eşantioanele sunt însă mici (în jur de 30 de indivizi). 25). Variabilele dependente vizate erau modificări comportamentale descrise cu claritate care erau obţinute prin utilizarea unor tehnici bazate pe condiţionarea operantă. avem o statistică a eşantioanelor mari şi una a eşantioanelor mici (Rotariu.

Polirom 2000 Muster A.Fundamentele cercetării sociale. Cauc I. 2000 Noveanu E. Se urmărea ca treptat comportamentul dorit să fie manifestat chiar înainte de a fi dată recompensa. 3. Ed. ca şi alţi behaviorişti. Iaşi. Ed. 2.interacţiune socială printr-o utilizare printr-o utilizare ingenioasă a recompenselor la sfârşitul paşilor mici realizaţi. 4. Ulterior. Iaşi. Bucureşti. Preprint. pe măsura întăririi comportamentului dorit şi a diminuării izolării şi fugii de comunicare a început să fie utilizată atingerea afectuasă şi îmbrăţişarea.Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ. Copilul cu deficienţe s-a restabilit deoarece pentru a evita şocul a învăţat să nu mai vomite. ori de câte ori apărea semne de regurgitare. dar criticaţi pentru faptul că rămân numai în zona terapiei simptomelor unei deficienţe/tulburări mentale şi nu merg la mecanismele mai profunde. Destin1997 . În 1969 Lang şi Melamed au salvat viaţa unui copil de 9 luni malnutrit şi deshidratat datorită unei vome perisistente aplicând terapia aversivă. La realizarea primilor paşi răspunsurile adecvate erau recompensate cu dulciuri. Procesul a fost definit drept modelarea comportamentului prin aproximări succesive. Ed. Iaşi. BIBLIOGRAFIE 1. Polirom. Realizarea fiecărui pas era imediat recompensată. Keohan R. copilului i se aplicau pe gambe şocuri electrice dezvoltându-i o aversiune condiţionată la vomă. Deva. De altfel Lovaas. 6. 2000 Rotariu Tr. 2000 Mărgineanu I. Academicon. Litera 1988 Chelcea S. Cercetările experimentale utilizând condiţionarea clasică au condus şi la punerea la punct a aşa numitei „terapii aversive”. Bădescu G.Metodologia cercetării în ţtiinţele educaţiei. Polirom.Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale. (coord). Mărgineanu I. au fost apreciaţi pe de o parte pentru rigoarea cercetării. Caiete de Studii. 5. Verba S. Târgovişte.Proiectarea cercetării sociologice. Ed. Metode şi tehnici.Cercetarea sociologică. King G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful