P. 1
Economia turismului

Economia turismului

|Views: 2,264|Likes:
Published by Diana Bolfi

More info:

Published by: Diana Bolfi on Jan 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1.1. Conceptele de „turism" şi „turist"
  • 1.2.2. Turismul şi ocuparea forţei de muncă
  • 1.2.3. Semnificaţii socio-culturale ale turimului
  • 2.1. Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului
  • 3.1. Forme de turism
  • 3.2. Caracterizare succintă a unor forme moderne de turism
  • 4. 1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice
  • 4. 2. Cererea şi consumul turistic
  • 4.3. Oferta şi producţia turistică
  • 4.4. Preţurile produselor turistice
  • 5. POTENŢIALUL TURISTIC
  • 6. 1. Conţinutul şi rolul bazei rehnico-materiale
  • 6. 2. Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice
  • 7.2. Evoluţia şi structura personalului ocupat în turism
  • 8. 1. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice
  • 8.2. Tipologia serviciilor turistice
  • 9. TRANSPORTURILE TURISTICE
  • 10.1. Cazarea hotelieră
  • 10.2. Alimentaţia publică
  • 10.3. Agrementul turistic
  • 11. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A TURISMULUI

UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” BACĂU FACULTATEA DE ECONOMIA AFACERILOR ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

ECONOMIA TURISMULUI
- Suport de curs -

Bacău

2010

2

Cuprins

1. Turismul – activitate economico-socială..............................................................3 2. Dimensiunile fenomenului turistic........................................................................7 3. Circulaţia turistică................................................................................................14 4. Piaţa turistică.......................................................................................................25 5. Potenţialul turistic................................................................................................35 6. Baza tehnico-materială a turismului.....................................................................37 7. Resursele umane în turism...................................................................................41 8. Servicii turistice...................................................................................................46 9. Transporturile turistice........................................................................................51 10. Industria ospitalitatii.........................................................................................53 11. Eficienţa economică şi socială a turismului......................................................55

3

jocuri de noroc. periplu. deşi termenul „tour" . concedii în cămin (familie). c) turism emiţător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări. de asemenea. este mai vechi şi provine din latinescul „turnus" Turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane. practicarea diferitelor sporturi (de amatori). ceea ce exclude călătoriile mai mult sau mai puţin regulate între domiciliu şi locul de muncă sau de studii. a face un tur. şi anume: a) turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acesteia.1. cuvântul turism derivă din verbul englezesc „to tour" – a călători. „tourisme" este considerat un anglicism. Unii autori propun şi noţiunea de vacanţier pentru cei care realizează o călătorie de cel puţin 4 zile. • vizite la rude şi prieteni: vizitarea părinţilor. voiaje de nuntă etc. Sunt precizate şi structurate pe grupe şi subgrupe principalele mobiluri ale călătoriilor turistice. şi anume: • loisir. trei criterii considerate esenţiale penrru a distinge vizitatorii (în sensul de turişti) de alte categorii de călători şi pentru a elimina -ambiguităţile generate de unii termeni. în acest fel. participarea la funeralii. recreere şi vacanţă (odihnă): vizitarea oraşelor. şi anume: • turism interior. tur. Se face. constituit din turismul intern şi turismul emiţător. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ 1. statutul de rezident. pe durata călătoriilor şi sejururilor.1. Vizitatorii sunt grupaţi. acesta este reprezentat de orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite. Corespunzător accepţiunii prezentate. • sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive. cel puţin 24 de ore (turişti). odihnă. la locul vizitat. alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător În ceea ce priveşte turistul. la rândul ei. cu scop de loisir. în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite. în acest context. 4 . se recunoaşte necesitatea identificării acestora în scopul evaluării comportamentului de consum şi cheltuielilor vizitatorilor. dând naştere altor categorii ale turismului. iar fiecare categorie este. a întreprinde un turneu prin. ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă. pot fi identificate formele principale ale turismului. b) turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată. Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalităţi diferite. efectuarea cumpărăturilor. • turism internaţional. Potrivit acestor criterii: • voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite. o demarcaţie între turismul de week-end (1-3 zile) şi turismul de vacanţă. în zona vizitată. • motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi remunerate. Se apreciază că această definiţie este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între diferite ţări. pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat.cu sensul de voiaj. subdivizată în turişti (cei care petrec cel puţin o noapte în locul vizitat) şi excursionişti (vizitatori de o zi). în limba franceză. formă ce regrupează turismul intern şi turismul receptor. croaziere. participarea la diverse manifestări culturale şi sportive. participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc. Conceptele de „turism" şi „turist" Din punct de vedere etimologic. în vizitatori internaţionali şi vizitatori interni. peste acest prag vizitatorul având. În privinţa motivelor călătoriei. Sunt menţionate. din punct de vedere statistic. • turism naţional. pentru a include activităţile vizitatorilor de o zi (excursionişti) şi ale celor care rămân. dar şi în interiorul acestora şi. pentru afaceri sau alte motive. după rezidenţă. plajă (cura helio-marină). pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni).

profesionale. parcuri de distracţie. monumente. vânzări şi cumpărări în contul întreprinderilor străine. moteluri.altele decât cele tradiţionale . Turismul reprezintă. Turismul este nu numai creator de PIB. iahturi. În conexiune cu dezvoltarea şi modernizarea economiei unei ţări. de stimulare a producţiei în alte domenii. respectiv. parcuri. • atracţii-agrement: elemente naturale (forme de relief. talazoterapie. în stimularea producţiei ramurilor participante la construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie. cafenele. Prin specificul său . Desfăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere şi. restaurante (clasice. pe de o parte. Din industria turistică fac parte sectoarele: • locuinţă şi alimentaţie (în conformitate cu structurile consacrate. participarea la reuniuni. • staţiuni termale şi alte tipuri de cure şi tratamente (slăbire. transportul pe cablu. teatre. Turismul are. Industria turistică este acea parte a economiei. cererea turistică determină o adaptare a ofertei. grupa „Hoteluri şi restaurante"): hoteluri. facilităţi sportive. totodată. târguri şi expoziţii. castele. realizarea de mijloace de transport. tranzit. rezultat al caracterului său de ramură de interferenţă şi sinteză. de instalaţii pentru agrement. ferme. baruri. campinguri. ci are şi o contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate. Elemente cum sunt: frumuseţea peisajului. turismul se manifestă şi ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. de inteligenţă şi creativitate . operatori de taximetre şi sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personală. alcătuită dintr-o sumă de activităţi sau mai multe ramuri a căror funcţie comună este satisfacerea nevoilor turiştilor. un consum de bunuri şi servicii specifice. vase de croazieră. între altele. reşedinţe secundare. calităţile curative ale apelor minerale sau 5 . un semnificativ spor de producţie. aşadar. cazinouri. curse navale. industria alimentară.Turismul şi dezvolatea economico-economică 1. • transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene. conferinţe şi congrese. • organizatorii de călătorii: agenţii de voiaj şi touroperatori. participarea la activităţi sportive.turismul participă la crearea VA într-o proporţie superioară ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare. • religie/pelerinaje: participarea la diverse evenimente religioase. alte activităţi. castele. firme de închirieri de automobile. cu specific. agenţiile de voiaj. o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi. proprietăţi time-share. care se materializează. apariţia unor ramuri (activităţi) specifice: industria agrementului. a celor naturale . Prin dezvoltarea turismului se obţine. consum mare de muncă vie. producţia de artizanat şi.2. servicii culturale. nevoia de adaptare la cerinţele turiştilor favorizează. case de oaspeţi. • tratament medical: staţiuni balneare. muzee.şi/sau a celor de mici dimensiuni. înfrumuseţare). căi ferate. ceea ce antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. şi un important efect de antrenare.activitate de servicii. grădini. precum şi festivaluri şi evenimente cultural-artistice. transporturi. lacuri etc.2. locale. totodată. Totodată. vile. cursuri de limbi străine sau de pregătire profesională etc. misiuni guvernamentale. 1. galerii de artă. pe de altă parte. pelerinaje.) şi construite . fitness. kinetoterapie. turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global. în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi. • organizatorii/administratorii destinaţiilor: oficii de turism naţionale. inspecţii. indirect. aeronave proprii.• afaceri şi motive profesionale: instalarea de echipamente. Impactul economic al turismului Privit prin prisma conţinutului său şi în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale. studii. • alte motive: echipajele aeronavelor şi vaselor destinate transportului public (personalul însoţitor de bord). regionale. construcţii. fast-food). în mod deosebit. autocare.catedrale.1. modernizarea reţelei de drumuri. Astfel. imprimă dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultură.

privite la scară naţională sau mondială. agenţii de turism.termale. materializată în creşterea numărului persoanelor ce întreprind o călătorie. a consumului intern de resurse regenerabile. în servirea turiştilor2. a distanţelor de deplasare. În privinţa turismului internaţional. direct şi indirect. la atenuarea şomajului. dispersate. atrage după sine sporirea cantitativă a celor implicaţi în organizarea şi desfăşurarea călătoriilor. turismul se poate dezvolta şi prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni. rezultat al costurilor comparative (de producţie) mai mici pe piaţa internă faţă de cea internaţională. pe de o parte. 6 . total sau parţial. din acest punct de vedere. s-au înregistrat creşteri semnificative ale numărului celor ce lucrează în hoteluri şi restaurante. Efectele economice ale turismului îmbracă şi alte forme de manifestare. pe de altă parte. între care: nivelul de calificare al celor ocupaţi în turism şi structura forţei de muncă pe trepte de pregătire. din acest punct de vedere. se reflectă în proporţia superioară a celor ocupaţi în sfera turismului. Turismul şi ocuparea forţei de muncă Turismul joacă un important rol în economie şi prin faptul că generează noi locuri de muncă. evenimente cultural-artistice. în aceeaşi măsură. Mai mult. precum şi evaluarea proporţiei de participare a acestora în satisfacerea nevoilor turiştilor. conducerea administrativă a aparatului turistic. prin intermediul turismului. prestaţii de agrement. fiind. Aceste activităţi se regăsesc. un remediu pentru localităţile dezindustrializate. relaţia turism-forţă de muncă poate fi exprimată printr-o multitudine de aspecte. Din punct de vedere calitativ. în cazul turismului intern. tradiţia populară îşi găsesc cea mai bună valorificare. în unele situaţii chiar singura. ceea ce face dificilă evaluarea cu rigurozitate a numărului celor ocupaţi în turism. transporturi. accentuând greutăţile de comensurare din acest sector. şi posibilităţile relativ limitate de mecanizare-automatizare a operaţiunilor turistice şi ca urmare consumul mare de muncă vie. din acest unghi. în cazul comercializării acestor resurse în turismul internaţional se asigură un spor de venit. trebuie menţionat că aria de cuprindere a industriei turistice este sensibil diferită de la o ţară la alta. în structura industriei turistice. faţă de ramurile cu structură apropiată. prin cheltuielile făcute de turişti pentru procurarea de bunuri şi servicii specifice. dezvoltarea turismului. proporţia angajaţilor sezonieri şi fluctuaţia personalului. o soluţie pentru prosperitatea zonelor defavorizate.2. raportul între cei angajaţi cu timp total şi timp parţial de muncă. se impune a fi menţionată contribuţia sa la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate. totodată. monumente de artă. la consolidarea monedei naţionale şi a liberei convertibilităţi.2. Pe de altă parte. o echilibrare a cererii solvabile cu oferta (producţia). presupun. cu alte cuvinte. cheltuieli mai mari faţă de consumurile casnice. o contribuţie majoră ia atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi. turismul este capabil să provoace mutaţii în dezvoltarea în profil teritorial. realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional. capătă importanţă deosebită problemele legate de identificarea şi delimitarea activităţilor specific turistice şi a celor nespecifice. dintre acestea. costul formării profesionale. complexitatea industriei turistice. condiţiile de climă. În concordanţă cu aceste evoluţii şi caracteristici. încasările valutare contribuie la atenuarea deficitului balanţei de plăţi. având. De asemenea. vestigii istorice. diversitatea gusturilor şi preferinţelor consumatorilor turişti. Astfel. necesitatea individualizării vacanţelor etc. Relaţia dintre turism şi utilizarea forţei de muncă se manifestă în plan cantitativ şi calitativ. În aceste condiţii. preluarea unei părţi din veniturile populaţiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu înseamnă sporirea. atenuându-se presiunile inflaţioniste. Totodată. o componentă importantă a economiilor locale. mai complexe. produsele turistice mai rafinate. din partea turiştilor. implicit. Consecinţă firească a acestor efecte. faţă de alte ramuri dominate de economiile de scală. a timpului alocat vacanţelor etc. 1. este redată circulaţiei o parte din veniturile obţinute de aceştia. el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. se realizează. Astfel. în acest fel.

cât şi prin cele specifice. Semnificaţii socio-culturale ale turimului Turismul are. de tratament balneo-medical. 35-40% din totalul lucrătorilor din turism (cu variaţii ajungând până la 60% în hotelărie) sunt angajaţi temporar. cunoscător al unei limbi străine de circulaţie internaţională. şi o profundă semnificaţie socio-umană. cu efect asupra formării intelectuale. cu un orizont larg de cunoştinţe. benefice. de cunoaştere a turiştilor şi populaţiei locale. turismul are o importanţă deosebită în satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale oamenilor. efectele sale sunt pozitive. efectuat de turiştii autohtoni în propria ţară. de cheltuielile făcute de turişti pentru cumpărarea de bunuri şi servicii specifice. se apreciază că. de cultură şi civilizaţie al oamenilor. un segment important al experţilor în domeniu apreciază că turismul este un debuşeu pentru forţa de muncă necalificată şi slab calificată. turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. capabil să recomande şi să promoveze produsul turistic. Acţiunea sa se exercită atât asupra turiştilor. de informaţii. Caracterul temporar al angajării lucrătorilor din turism. în funcţie de informaţiile de care dispun sau care folosesc o metodologie mai elaborată de calcul a consumului turistic. dar. cât şi calitatea serviciilor. Consumul turistic poate fi structurat pe două mari componente: consumul intern. faţă de un angajat sezonier. Consumul turistic are o alcătuire eterogenă. câştigurile salariale sunt mai mici). influenţând pozitiv dimensiunile şi structura consumului.In privinţa pregătirii profesionale. el se manifestă ca un mijloc activ de educaţie. cel mai adesea. utilizării timpului liber. favorizează schimbul de idei. Un aspect particular al relaţiei turism-forţă de muncă îl constituie efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. de ridicare a nivelului de instruire. legăturilor dintre naţiuni. acesta este. cât şi asupra populaţiei zonelor vizitate şi se resimte în planul consumului. 1. în opinia unor autori. în general. deja menţionate. Sunt ţări cu mai multă experienţă în domeniu şi care operează cu o gamă mai largă de indicatori (consumuri legate de sejur. turismul facilitează accesul la valorile culturale. Prin conţinutul său. cum sunt: agricultură. bine instruit. consumuri turistice şi paraturistice'etc. ce caracterizează evoluţia contemporană a economiei mondiale. Această situaţie influenţează negativ atât nivelul satisfacţiei lucrătorilor (nu există garanţia unui loc de muncă. ponderea cheltuielilor pentru servicii în „hoteluri şi restaurante" în totalul consumului final. ale muncii în acest domeniu îşi pun amprenta asupra costului relativ ridicat (comparabil. acesta nu este interesat în ridicarea calificării. atât prin formele generale de odihnă. dată fiind complexitatea sa. În privinţa consumului turistic internaţional. turismul are un rol reconfortant. "nu sunt excluse nici incidenţele negative.). în calitatea sa de consumator de bunuri şi servicii. o bună parte a specialiştilor consideră că turismul reclamă un personal cu un nivel de calificare ridicat. exigenţa în ce priveşte pregătirea profesională este mai redusă şi. dar şi alte aspecte. Răspunzând unor cerinţe de ordin social. reparator. pe lângă consecinţele economice.3. turismul influenţează benefic utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia. stimulând lărgirea orizontului cultural. de asemenea. de regulă. recreere. Pentru caracterizarea consumului intern se utilizează. în consecinţă. de regulă. Tendinţa de creştere a dimensiunilor timpului liber. instruirii şi educaţiei.2. calităţii mediului. că activităţile care nu necesită o pregătire de specialitate au o largă reprezentare în turism. cu cel din industriile cu un nivel înalt de tehnicitate) al creării unui nou loc de muncă în turism şi întreţinerii acestuia. apreciat prin prisma ponderii cheltuielilor turistice efectuate în afara ţării (cheltuielile pentru călătoriile internaţionale reflectate în balanţa de plăţi) faţă de consumul total privat. în medie. cel efectuat într-o altă ţară decât cea de reşedinţă. ridică probleme legate de organizarea şi exploatarea 7 . fiind reprezentat. industria alimentară. contribuind la refacerea capacităţii fizice a organismului.. industria uşoară. în termeni financiari. Totodată. mişcare. construcţii. Din punctul de vedere al fluctuaţiei.în paralel. şi consumul internaţional sau exterior. industria materialelor de construcţie etc.

Sunt afectate deopotrivă componentele sale naturale şi cele socioculturale. cu intrări şi ieşiri. în aceste condiţii. la reînvierea tradiţiilor. în fapt.de regulă agregaţi . Datorită complexităţii fenomenului turistic. un instrument eficient al destinderii internaţionale. propria materie primă. controlul dezvoltării staţiunilor.eficientă a acestuia. având un comportament apropiat. turismul se regăseşte ca principală destinaţie a timpului liber. ca totalitate a factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane şi.şi anume: creşterea economică. de consolidare şi menţinere a păcii în lume. se deteriorează. mutaţiile demografice şi timpul liber. ca urmare. oferta. la valorificarea preţioasei moşteniri a culturii universale. găsirea unor soluţii de atenuare sau chiar de eliminare a impactului negativ al turismului asupra mediului. Conservându-şi. şi acestea există în însuşi modelul lui de dezvoltare contemporană. Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului În literatura de specialitate. reprezintă o cale eficientă de contact cu realităţile şi popoarele altor locuri. astfel. astfel. turismul reprezintă una dintre modalităţile cele mai complexe şi benefice de utilizare a timpului liber. se manifestă pozitiv şi/sau negativ. DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC 2. ca urmare a amenajărilor destinate recreeri.1. turismul constituie. turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale. Corespunzător acestor avantaje. turismul are o contribuţie însemnată la menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului. În consecinţă. turismul de foto-safari sau bird-watching etc. Activitatea turistică. turismul acţionează în direcţia intensificării şi diversificării legăturilor dintre naţiuni. de asemenea. Diversitatea factorilor cu acţiune asupra turismului şi necesitatea cuantificării influenţelor lor aduc în discuţie problema structurării acestora în categorii relativ omogene. înţeleasă ca proces de producţie. la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoare aparţinând diferitelor culturi şi naţionalităţi1. analiza determinanţilor fundamentali ai turismului este. calitatea lui reprezintă motivaţia esenţială a călătoriilor. această materie primă suferă o serie de transformări. mai ales. de informare a călătorului. şi în mod deosebit cele internaţionale. în unele zone. Se impune. abordările mai -recente2 se limitează la prezentarea şi cuantificarea influenţei celor mai importanţi . organizarea de parcuri şi rezervaţii. presupune şi exploatarea unei game variate de resurse. Vocaţia ecologică a turismului poate fi susţinută prin: sporul de frumuseţe peisagistică obţinut. cât şi pentru cel al vacanţelor sau concediilor de odihnă. de regulă. structura timpului liber trebuie. 8 . Călătoriile. 2. alcătuind „materia primă" a turismului. iar rolul lor devine tot mai important pe măsura creşterii circulaţiei turistice. între care cele naturale au un rol fundamental. Studiile de referinţă în domeniu operează cu numeroase modalităţi de clasificare a determinanţilor turismului precum şi de evaluare a mărimii şi sensului acţiunii lor. Turismul contribuie. Tot pe plan socio-cultural. Mediul. să asigure atât satisfacerea nevoilor privind refacerea capacităţii fizice şi psihice a organismului în vederea reluării muncii. orientarea fluxurilor turistice. relaţia dintre acesta şi mediu prezintă numeroase faţete. cea mai cercetată problemă. se manifestă ca un factor activ al dezvoltării durabile. respectiv a numărului persoanelor şi ţărilor participante la trafic. cât şi a cerinţelor dezvoltării fiecărui individ. Prin formele sale. turismul rural. dar şi politic. Prin ansamblul posibilităţilor pe care le oferă şi condiţiilor pe care le reclamă pentru buna sa desfăşurare. promovarea formelor de vacanţă. în procesul consumului turistic. poate. În aceste condiţii. atât pentru cel localizat la sfârşitul săptămânii. turismul contribuie deopotrivă la recuperarea capacităţii fizice a organismului şi la lărgirea orizontului de cunoaştere. mai puţin agresive .turismul verde.

În raport cu orientarea influenţei lor asupra celor două laturi corelative ale pieţei.climatul internaţional. circulaţiei monetară. timpul liber. complexitatea formalităţilor de viză sau frontieră. mişcarea demografică etc. creşterea veniturilor. activitatea în agricultură. deci.evoluţia cantitativă/numerică a populaţiei. calitatea infrastructurii. în exogeni şi endogeni. Astfel. suportul material.venituri. diverse facilităţi. condiţiile de organizare a activităţii. structura anului şcolar/ universitar. O altă clasificare.veniturile populaţiei şi modificările acestora. clima etc. veniturile. structura pe vârste. amplificarea mobilităţii populaţiei ca rezultat al motorizării superioare. relieful. • factori demografici . • factori sezonieri (cu acţiune ciclică) . în opinia majorităţii specialiştilor. urbanizare.succesiunea anotimpurilor. • factori sociali . modificarea duratei medii a vieţii. diversificarea gamei serviciilor oferite.nivelul de instruire. dorinţa de cunoaştere. moda. pe categorii socio-profesionale. facilităţi sau priorităţi în turismul organizat. conectarea la un sistem de rezervare computerizată. temperamentul. • factori psihologici. indirect. preţurile.formalităţi la frontiere.creşterea dimensiunilor timpului liber.Una din cele mai importante şi cuprinzătoare grupări are drept criteriu conţinutul sau natura acestora. factorii pot fi grupaţi în: • primari. timp liber • factori ai ofertei . • factori organizatorici şi politici . posibilităţile oferite pentru practicarea turismului. Factorii endogeni se referă la modificările din conţinutul activităţii turistice: lansarea de noi produse. confruntări armate.urbanizarea. modificarea veniturilor. definitori pentru evoluţia circulaţiei turistice . din acest punct de vedere sunt identificaţi factorii: • factori economici .crizele economice. poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie. condiţii meteorologice În raport cu importanţa sau rolul lor în determinarea fenomenului turistic. • factori conjuncturali (accidentali) . factorii determinanţi ai turismului ai turismului pot fi structuraţi în: • factori ai cererii turistice . frecvent utilizată pentru multiplele sale avantaje. dotările tehnice ale unităţilor hoteliere. oferta turistică. situate în afara sferei turismului şi care stimulează global dezvoltarea lui. nivelul tarifelor şi facilităţile de preţ. etnice. cum ar fi: evoluţia demografică. diversitatea tipologică a aranjamentelor. la INTERNET etc). După durata acţiunii lor în timp se deosebesc: • factori cu acţiune permanentă sau de durată . catastrofe naturale.a. costul prestaţiilor. baza materială • factori ai confruntării cerere-ofertă . al produsului intern brut influenţează nemijlocit structura consumului în sensul majorării ponderii cheltuielilor pentru turism. politice. Veniturile populaţiei exprimă sintetic nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei ţări şi. corespunzător.performanţele mijloacelor de transport. preţurile şi tarifele produselor turistice. de alimentaţie sau agenţiilor (de ex. sporirea gradului de urbanizare.distribuţia agenţiilor de voiaj. educativi şi de civilizaţie . In categoria factorilor exogeni se înscriu elemente de ordin mai general.. în funcţie de direcţia de acţiune. 9 . • factori tehnici . regimul vizelor. condiţiile naturale. sistemul legislativ Veniturile populaţiei constituie. setea de cultură. împarte factorii ce influenţează dezvoltarea turismului. mutaţiile demografice • secundari . conflicte sociale. religioase. pregătirea personalului şi dotarea cu forţă de muncă ş. caracterul individual.diversitatea şi calitatea serviciilor.rezultat al creşterii economice şi.aşezarea geografică.oferta. obiectiv al dezvoltării turismului. principala condiţie pentru manifestarea cererii turistice şi. sporirea veniturilor individuale . • factori naturali . timpul liber.

în principal. zone turistice etc. dar şi a duratei sejururilor.a. chiar ridicate. ele influenţează cantitativ circulaţia turistică prin modificarea numărului turiştilor. industrializarea. Oferta turistică . Sensibilitatea mai redusă a turismului faţă de preţuri se explică prin faptul că variaţiile de preţ sunt mai puţin spectaculoase. echipamente şi forţa de muncă. ca urmare. de fiecare individ. conduce la o sporire mai mare sau cel puţin egală a cheltuielilor turistice. rezultat al fluctuaţiilor valutare şi a preluării lor în preţ. la rândul lor. determinând: durata deplasării. satisfacerea unor nevoi vitale. cunoscute şi sub denumirea de dotări factoriale . Veniturile reprezintă un factor cu acţiune complexă. trebuie pornit de la premisa că veniturile populaţiei au ca destinaţie.În ce priveşte descifrarea modului de acţiune. relaţia dintre preţuri (tarife) şi dezvoltarea turistică este mult mai complexă. o reducere a intensităţii călătoriilor. o atentă politică în domeniul preţurilor. în ultimă instanţă. a frecvenţei plecărilor în vacanţă etc. disponibilităţile băneşti sunt orientate spre satisfacerea unor cerinţe care asigură un anumit grad de confort şi. progresul tehnic influenţează performanţele dotărilor hoteliere şi calitatea serviciilor. îşi pun amprenta asupra activităţii turistice. să reflecte cu fidelitate calitatea prestaţiilor. care reprezintă aşanumitul „consum obligatoriu". realizarea călătoriei în Interiorul sau în afara graniţelor. de asemenea. în consecinţă. Totodată. o creştere a veniturilor băneşti.constituită din atracţii (naturale şi antropice). utilizarea cât mai bună a bazei materiale. În privinţa mobilităţii populaţiei. intensitatea plecărilor în vacanţă. tarife foarte scăzute sau reducerea drastică a acestora pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor şi. dar şi calitativ. în acelaşi timp. favorizând deplasarea în interes turistic. În conformitate cu aceste legităţi. determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice. în al doilea rând. tarifele. Experienţa practică a demonstrat existenţa unor legităţi (generalizate şi formulate cu rigoare ştiinţifică de stafisticianul german Ernst Engel) în repartizarea veniturilor pe diferite categorii de necesităţi şi în modificarea structurii acestor nevoi în funcţie de variaţia veniturilor. problema devine încă şi mai complexă. progresul tehnic îşi manifestă rolul în două direcţii: perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun şi creşterea gradului de dotare cu 10 . acţiunea lor vizează produsul turistic în ansamblul lui sau numai una din componentele sale: transport. trebuie să aibă o temeinică fundamentare. tarifele scăzute stimulează manifestarea cererii. cazare.Se impune. acoperirii nevoilor fundamentale scade relativ. a distanţelor de călătorie. calitatea mediului care. raportul calitate-preţ joacă un rol deosebit în formarea şi afirmarea cererii turistice. Cu alte cuvinte. înscriindu-se în categoria consumurilor libere. el acţionează asupra altor fenomene cum ar fi: urbanizarea. ca rezultat al complexităţii activităţii turistice. practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la serviciilor turistice şi se reflectă. De asemenea. prin nivelul lor. opţiunea pentru un anumit mijloc de transport. în aceste condiţii. caracterul organizat sau particular al prestaţiei. În general. Influenţa preţurilor se desfăşoară pe mai multe planuri. în reducerea numărului de turişti. Pe măsură ce volumul global al veniturilor creşte. să realizeze diferenţieri pe sezoane. agrement. se află în corelaţie directă cu evoluţia veniturilor. apare o anumită rigiditate a obiceiurilor de consum. în primul rând. partea destinată. tarifele trebuie să asigure stabilitatea fluxurilor turistice. afectează mai uniform categoriile de consumatori. Un alt fenomen cu implicaţii în dezvoltarea turismului este progresul tehnic. acest consum are dimensiuni relativ constante. nefiind excluse reacţiile adverse. se manifestă diferit în raport cu piaţa internă sau cu cea internaţională. nu în ultimul rând. în fapt. Astfel. el are consecinţe asupra gradului de mobilitate a populaţiei. este necesară practicarea unui sistem de facilităţi care să sporească atractivitatea vacanţelor. cheltuielile pentru turism. distanţa pe care se efectuează călătoria. de pildă. eficienţa activităţii. Preţurile şi tarifele reprezintă un alt factor major de stimulare a dezvoltării turismului. iar variaţia lor este. produce mutaţii cantitative şi/sau calitative. mai amplă. în cazul turismului internaţional. disponibilităţile pentru aşa-numitele „consumuri libere" devenind mai mari. alimentaţie. într-o anumită proporţie.acţionează direct asupra consumului turistic şi fenomenului în ansamblul său. clientela este mai fidelă faţă de anumite destinaţii ş. pentru obţinerea unor bunuri şi servicii legate de timpul liber. de regulă.

30-35% din totalul populaţiei. înregistrată odată cu înaintarea în vârstă. în principal. cu implicaţii directe asupra numărului vârstnicilor şi disponibilităţilor de timp ale acestora. în proporţii diferite. în general. se reflectă în intensificarea circulaţiei turistice. direcţia. asupra dinamicii diferitelor forme de turism şi orientării fluxurilor turistice. tineretul manifestă. respectiv cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe vârste. o serie de mutaţii în structura nevoilor populaţiei. Concentrarea urbană are. se poziţionează lucrătorii agricoli şi ţăranii. structura anului de producţie agricolă. zonele montane. cu un interes modest pentru turism. progresul tehnic nu acţionează numai asupra transportului. El exercită influenţă deosebită asupra calităţii şi diversităţii serviciilor asigurate de agenţiile de voiaj sau unităţile hoteliere prin: integrarea unităţii intr-un sistem de rezervare computerizată. Influenţa dezvoltării transportului asupra turismului este importantă. o altă ierarhizare a nevoilor.între care nu pot fi ignorate nivelul mai scăzut de pregătire-instruire şi. influenţează nemijlocit numărul turiştilor potenţiali. în modernizarea lor şi îmbunătăţirea parametrilor funcţionali. influenţând direct şi evoluţia turismului. rapide de comunicaţie. indiferent de variabila utilizată. performanţele sistemului de comunicare camere-compartiment recepţie (front office) etc. o constituie „persoanele de vârsta a treia" (cei peşte 65 ani). facilităţi care compensează existenţa unor venituri mai mici şi. profesiuni. O altă categorie a populaţiei. Alături de structura pe vârste. faptul că tinerii acordă mai puţină importanţă confortului. dorinţei de distracţie mai intense. Procesul de urbanizare determină. nevoii de instruire. Importanţa structurii pe vârste a populaţiei şi schimbărilor apărute pe acest plan este susţinută de participarea. ce reprezintă o importantă rezervă de lărgire a pieţei turistice. s-a constatat că segmentele de populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru consumul turistic (circa 80% din totalul categoriei). interesul pentru deplasare. pe lângă 11 . la rândul său. populaţia adultă şi cei cu o pregătire superioară preferă vacanţele pe cont propriu. în mai mare măsură. turismului balneo-medical. corespunzător. creşterea numerică a populaţiei. la celălalt capăt al scalei. Circulaţia turistică variază şi în corelaţie cu evoluţia demografică. aceste atuuri trebuie completate cu amplificarea nevoilor şi preocupărilor de îngrijire a sănătăţii.. de exemplu. formele organizate. Se consideră că. circa 20% din totalul categoriei. stimulându-se. precum şi ritmul acestei creşteri. reprezentând. mai ales. datorită disponibilităţilor mai mari de timp liber. Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în sporirea densităţii rutelor de circulaţie. a grupelor de vârstă la mişcarea turistică. comparativ cu alte categorii. Astfel. dar şi a unor mijloace băneşti mai mari. Un segment al populaţiei cu rol deosebit în stimularea circulaţiei turistice este tineretul. persoanele de vârsta a treia se adresează. La acestea trebuie adăugate facilităţile acordate de agenţii de turism. Totodată. locuinţă permanentă într-un mediu natural nepoluat . îşi pune amprenta atât asupra dimensiunilor circulaţiei turistice cât. se realizează şi o ieftinire a costului transportului. formele de organizare. Toate aceste modificări asigură condiţii pentru deplasarea unui număr tot mai mare de persoane. în creşterea numărului şi diversificarea tipologică a mijloacelor de transport.automobile. Dar. aşa cum s-a arătat. Orice modificare în dinamica şi structura transporturilor determină variaţii ale mişcării turistice în ce priveşte amploarea. conectarea la sistemele moderne. mai multă receptivitate faţă de turism (65-70% din totalul tinerilor întreprinde o călătorie). Creşterea duratei medii a vieţii. un rol important în determinarea circulaţiei turistice revine şi distribuţiei populaţiei pe categorii socio-profesionale. urmare a unei anume percepţii a semnificaţiei călătoriei. poate. medii etc. la scară mondială. pornind de la premisa că acesta reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice. Structura populaţiei. un asemenea comportament se explică printr-o multitudine de cauze — mijloace financiare mai reduse. coroborată cu sporirea veniturilor şi un sistem de facilităţi adecvat. concomitent cu sporirea confortului şi reducerea duratei călătoriei. şi pe această cale. tinerii solicită. programele de scurtă durată.

culturale. dorinţa de cunoaştere.2. Din categoria. echipamente. La rândul lor. amplificând circulaţia turistică. strategia dezvoltării turismului în limitele naţionale sau într-un perimetru dat este condiţionată de dimensiunile şi varietatea atracţiilor. aici se va forma o cerere de emisie foarte puternică. Turismul. ca mod de ocupare a timpului liber.numeroasele avantaje asupra dezvoltării economice şi ridicării calităţii vieţii şi efecte negative. se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acţiunea intercorelată a unui complex de factori. cu toate acestea. totodată. generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit. formalităţile la frontieră. Turismul internaţional 12 . influenţă mai semnificativă asupra turismului exercită moda. în categoria acestora se înscriu:. forţa de muncă. Din suita factorilor cu influenţă asupra turismului nu pot fi omise acţiunile guvernamentale şi facilităţile acordate de organizatorii de turism.contribuie fundamental la practicarea. cei mai mulţi dintre factorii analizaţi îşi pun amprenta asupra cererii turistice latura cea mai dinamică a pieţei. tradiţiile. concretizându-se în impulsionarea circulaţiei turistice. apare nevoia de “evadare" din marile aglomeraţii urbane spre zone de linişte. mai ales în ţările dezvoltate. se poate concluziona că turismului îi este alocată. distracţie. Desigur. a turismului. manifestată cu preponderenţă la sfârşitul săptămânii sau pe perioada vacanţelor. o parte din ce în ce mai mare (în prezent aceasta reprezintă circa 30%) din totalul disponibilităţilor de timp ale populaţiei. se manifestă îndeosebi la sfârşitul săptămânii şi în vacanţe. pe scară largă. 2. tot mai mari. această nevoie de evadare stimulează mobilitatea populaţiei. evoluţiile acestuia condiţionează afirmarea şi manifestarea cererii pentru călătorie. circuite etc). Ca urmare. chiar şi în ţările cu un potenţial economic ridicat. iar rezultanta compunerii acestor factori este pozitivă. de asemenea. serbările populare tradiţionale sau festivalurile contribuie la atragerea în circuitul turistic a noi segmente de populaţie şi determină o anumită orientare a fluxurilor. nepoluate. cu tot mai mult succes în ultima vreme. în sensul prezenţei turismului ca una din principalele forme de utilizare a lui. de călătorie. asociată cu sporirea numărului oraşelor. favorizând transformarea turismului dintr-o activitate marginală într-o veritabilă industrie. factorilor psihosociologici. dar şi de gradul de amenajare a acestora. promovării. se reflectă în creşterea dimensiunilor fluxurilor turistice. reducerii săptămânii de lucru. Progresele înregistrate în dezvoltarea economică au condus la o sporire a disponibilităţilor de timp. realizată pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore şi chiar mai puţin. instituţionalizării. a sistemelor de lucru cu timp parţial. de formele concrete ale circulaţiei. De exemplu. Un alt factor determinant al turismului este timpul liber. alinierile la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor. legislaţia în domeniul turismului. îndeosebi a megapolisurilor. menite încurajării şi promovării vacanţelor.ca rezultat cumulat al creşterii duratei medii a vieţii şi reducerii timpului total de muncă . Mărirea ponderii populaţiei. instruire. sportive sau de altă natură stimulează interesul pentru călătorie. de timp localizate la populaţia de vârsta a treia . schi. sistemul de acordare a vizelor. manifestările ştiinţifice. organizarea agenţiilor de voiaj. recreere. a cărei satisfacere se va realiza în ţările ofertante. vizând în special deteriorarea mediului şi creşterea solicitării nervoase a oamenilor. În concluzie. pentru odihnă. Paralel cu sporirea dimensiunilor timpului liber s-au produs mutaţii semnificative şi în structura destinaţiilor acestuia. care prin prevederile sale poate îngrădi sau stimula călătoriile. acordurile internaţionale. Ca urmare. Este clar că absenţa atracţiilor va limita dezvoltarea turismului. Pornindu-se de la aceste realităţi şi avându-se în vedere efectele benefice ale cheltuirii timpului liber în scopuri recreative. nu poate fi plasat pe un plan secundar rolul ofertei şi al determinanţilor acesteia: potenţial natural şi antropic. disponibilităţile. moda joacă un rol important în formularea opţiunii pentru locul de petrecere a vacanţei sau pentru forma de turism (turism rural. contribuind la intensificarea circulaţiei turistice. ale căror forţă şi direcţie de influenţă variază în raport de condiţiile de timp şi spaţiu.

dispunând de un potenţial natural şi antropic deosebit şi/sau de echipamente şi infrastructură moderne. în experienţa turistică acumulată Circulaţia turistică internaţională. dar şi prin tradiţii în organizarea călătoriilor. pot fi recunoscute ţări ca Italia. prin amploarea fenomenului. după aportul sosiri/plecări este o ţară emiţătoare. Spania. la nivelul ultimilor ani. Italia. de experienţa turistică a acestor zone. În categoria receptorilor de turişti se remarcă ţările europene recunoscute prin valoarea şi bogăţia atracţiilor. Marea Britanie. Germania. Mexic. Un flux turistic este reprezentat de „ un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere şi unul de ofertă". este cea referitoare la concentrarea puternică a activităţii aproape 80% . Specializarea în turism . şi distribuţia acestuia pe grupuri de ţâri asociate în funcţie de nivelul lor de dezvoltare economică (ţări dezvoltate sau industrializate. Italia.exprimată prin poziţia dominantă a acestei ramuri în structura economiei anumitor ţări . de natură foarte diversă. iar pe de altă parte. alături de emiţătorii tradiţionali. Germania şi Marea Britanie) şi din America de Nord (SUA şi Canada) care. lor li s-au adăugat. Grecia şi Turcia. în practica turistică internaţională se poate vorbi de o specializare a ţărilor în acest domeniu. formarea şi amploarea lui fiind condiţionate de caracteristicile celor două bazine şi de o sumă de factori. Mexic etc Mecanismul de formare şi orientare a fluxurilor turistice În concordanţă cu tendinţele înregistrate în dinamica şi structura circulaţiei turistice internaţionale. ţări în dezvoltare şi ţări în tranziţie) sau reunite în diverse organizaţii internaţionale (OECD. capabile să satisfacă. de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi. iar după raportul încasări/cheltuieli este receptoare. Japonia. Este cazul ţărilor dezvoltate din Europa (Franţa. în timp ce aria de răspândire a turismului de recepţie este mult mai largă. Danemarca). Pentru a realiza o imagine completă a dimensiunilor şi dinamicii turismului internaţional se impune aprofundarea analizei pe ţări. în ţările cele mai dezvoltate ale lumii. ASEAN. pe de o parte. Olanda. mai recent. având o multitudine de faţete. care modelează intensitatea şi 13 . exigenţele cererii externe. Elveţia. cuprinzând atât ţări cu o economie consolidată. IOTO.Turismul internaţional reprezintă componenta cea mai dinamică a circulaţiei turistice. situate pe o treaptă superioară de dezvoltare. Un statut contradictoriu are SUA. de nivelul de dezvoltare economico-socială şi de rezultatele activităţii desfăşurate. cum sunt: Franţa. poziţii importane deţin: SUA. Franţa. Tailanda. în sensul că. în funcţie de potenţialul turistic de care dispun. Alături de analizele pe zone geografice. cât şi ţări în curs de dezvoltare. cu o economie în plină expansiune. China. ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie. Deşi numărul statelor receptoare este sensibil mai mare. Din categoria emiţătorilor de turişti se remarcă. Hong Kong. O primă concluzie ce se poate desprinde. Spania. la un înalt nivel calitativ. statele se manifestă ca ţări receptoare şi/sau emiţătoare de turişti. Austria. O asemenea evoluţie îşi are explicaţia. organizaţia ţărilor mediteraneene). se poate aprecia că. se impune a fi analizată cel puţin din perspectiva evoluţiei şi a distribuţiei teritoriale. Austria. UE.la nivelul celor două continente. Spania. în acţiunea factorilor deja analizaţi. Canada şi câteva dintre ţările nord-europene (Suedia.este determinată de existenţa unei oferte atractive şi a unei industrii turistice performante. Elveţia. Ungaria. se constituie ca principali generatori şi receptori ai fluxurilor turistice internaţionale. asociate cu o forţă de muncă superior calificată. nu în ultimul rând. De asemenea. Polonia şi Republica Cehă. indirect. din analiza circulaţiei turistice pe cele cinci zone geografice identificate de OMT. Din afara continentului european. ca şi a conjuncturii mondiale favorabile. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică a acestor ţări. respectiv Europa şi America (în principal de Nord) şi. turismul emiţător se concentrează într-un număr relativ redus de ţări. Indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional. cercetările asupra dinamicii şi structurii turismului internaţional iau în calcul.

absenţa unor produse turistice (ex. dar şi cu altele. călătoriile se desfăşoară. indiferent de poziţia acestora sau de nivelul de dezvoltare economică. pe piaţă. fie din cauza preţurilor ridicate. din punctul de vedere al distribuţiei geografice şi al distanţelor dintre zonele de emisie şi cele de recepţie. cât şi al ofertei. în principal. circa 85% din călătoriile în Europa provin tot din ţările europene. în analiza fluxurilor intraregionale nu pot fi omise călătoriile între ţările vecine. Din categoria fluxurilor interregionale. turismul internaţional poate fi exprimat prin totalitatea fluxurilor ce iau naştere între ţările (zonele) emiţătoare şi cele receptoare. sub incidenţa preţurilor şi distanţelor.turism de cunoaştere (cultural. 14 . a doua mare destinaţie turistică a lumii. motivate. după conţinutul lor. fluxurile turistice se realizează prin confruntarea. de tip sunlust (de ex. dorinţa de cunoaştere. având astfel statutul exportatorilor. artistice. ţările respective beneficiind de încasări valutare. spre ambele destinaţii având ponderi semnificative turismul de afaceri şi cel de vacanţă (odihnărecreere). Fluxurile de tip „sunlust" sunt asociate turismului de soare sau determinat de alte condiţii naturale (zăpadă. ele se mai numesc importatoare. de regulă. a importatorilor şi exportatorilor. sportive) . dar afirmându-se şi ca pieţe interesate (în cazul turismului de afaceri). deocamdată mai slab în intensitate.. la export. ce oferă locuitorilor posibilitatea efectuării unor călătorii internaţionale. în principal. dezvoltate. şi ca destinaţie ţările din estul continentului. în două mari categorii: „sunlust" şi „wonderlust". pentru fluxurile „wonderlust" . activităţi profesionale etc. potrivit informaţiilor statistice. resurse termale) şi se formează. ţările riverane Mării Mediterane concentrează anual circa 220 milioane sosiri) şi cel având ca punct de pornire ţările vesteuropene. dar este şi regiunea cu cea mai puternică integrare turistică. evenimente cultural-artistice. mai recent. Cercetări întreprinse asupra cauzelor formării fluxurilor turistice au evidenţiat.structura circulaţiei turistice internaţionale. în principal. ţările dezvoltate economic. ca principale motive ale călătoriilor internaţionale: oferta de vacanţe limitată a ţărilor emiţătoare. Analiza circulaţiei turistice internaţionale evidenţiază. se conturează un flux de la estul la vestul continentului. condiţii pentru cura helio-marină).. cererea pentru produse turistice specifice (unicate). în această situaţie.dominate de turismul de afaceri – şi spre Asia de Est şi Pacific. un alt flux important este orientat din America de Nord spre Europa şi Extremul Orient. fluxurile turistice pot fi structurate. mai consistente sunt cele reprezentate de călătoriile europenilor spre America de Nord . trebuie pornit de la faptul că Europa nu numai că deţine poziţia dominantă în ansamblul circulaţiei turistice internaţionale. inaccesibilitatea unor produse turistice. participarea la diverse manifestări ştiinţifice. Ca fluxuri majore se disting: cel orientat pe direcţia N-S. În interiorul continentului american. între SUA şi Canada. a produselor respective. motivat de dorinţa de cunoaştere. fie datorită unei valorificări mai bune. Bazinele de ofertă sunt reprezentate de zonele cu atracţii turistice deosebite. putând fi asimilate fluxurilor de bunuri şi evoluând după mecanisme şi legităţi asemănătoare. de dorinţa de cunoaştere a culturii şi civilizaţiei acestor zone. În privinţa fluxurilor intraregionale. generate de atractivitatea unor factori naturali. întrucât călătoriile rezidenţilor în afara graniţelor presupun cheltuieli valutare. precum şi din cele două ţări spre zona Mării Caraibelor şi spre America Centrală. în această grupă mai poate fi menţionat şi fluxul constituit de călătoriile europenilor spre ţările continentului african. Corelat cu aceste motive. Corespunzător. Bazinele de cerere sunt. dispunând de o ofertă variată şi bogată (curente wonderlust şi sunlust). existenţa unor: —fluxuri turistice interregionale şi —fluxuri turistice intraregionale (în interiorul continentelor sau al aceleeaşi regiuni) şi care reprezintă circa 80% din totalul călătoriilor. atât în planul cererii.factorul decisiv este calitatea ofertei şi diferenţierea ei în raport cu cea internă.

Astfel. Fiecare dintre aceste forme prezintă o sumă de trăsături proprii precum şi avantaje şi dezavantaje. cât şi pentru organizatorii de voiaje. pe cont propriu şi semiorganizat sau mixt. originea sa. şi turism receptor (incoming) . cazare. periodicitatea plecărilor în vacanţă. în funcţie de orientarea fluxurilor turistice. hoteluri. 3. a comportamentului vizitatorului în materie de consum şi cheltuieli şi. pentru crearea cadrului unitar de circulaţie a informaţiilor şi luare a deciziilor. determinate de modalităţile de satisfacere a nevoii de turism. se impune a fi adăugat că.ce cuprinde sosirile de turişti din alte ţări pentru petrecerea vacanţei în ţara primitoare. Forme de turism În activitatea turistică internă şi internaţională se practică o gamă largă de forme şi aranjamente turistice. o serie de evoluţii relativ recente din economia mondială -situaţia economico-socială din ţările est-europene. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul.două forme de exprimare a aceluiaşi fenomen. Raportul dintre numărul plecărilor şi sosirilor de turişti în şi din străinătate determină situarea unei ţării într-o categorie sau alta.de primire sau activ . criza financiară asiatică . implicit. restaurante etc). CIRCULAŢIA TURISTICĂ Cunoaşterea modalităţilor de concretizare a cererii turistice. Din acest punct de vedere. există numeroase alte fluxuri. influenţează aportul în valută al activităţii turistice şi. iar din punct de vedere economic. care completează tabloul călătoriilor internaţionale. pe termen lung.Desigur. pe de altă parte. forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport. echilibrul balanţei de plăţi. a conţinutului şi particularităţilor fiecărei forme. redesenarea acestora. caracterul voiajelor. poate mai riguros. în sensul că sunt avute în vedere şi efectele în plan economic şi organizatoric. Turismul intern şi internaţional reprezintă . între acestea pot fi menţionate: motivul de călătorie. care se referă la plecările turiştilor autohtoni peste graniţă. 15 . de trimitere sau pasiv. pentru integrarea în sistemul categorial internaţional. de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere. turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestaţiei.1. a determinanţilor specifici şi evoluţiei lor. În general. se distinge turism intern.aşa cum s-a văzut în analizele anterioare . gradul de mobilitate a turistului.generează reorientări ale fluxurilor turistice şi. atât pentru turişti. alimentaţie. în funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor. Potrivit experienţei internaţionale. fenomenele teroriste din ţările arabe şi nu numai. practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turism internaţional. de mai mică amploare. 3. a responsabilităţilor şi obligaţiilor organizatorilor de vacanţe (touroperatori şi agenţii de voiaj) şi/sau prestatorilor de servicii (societăţi de transport. este modalitatea de comercializare a vacanţelor. precum şi modalitatea de comercializare a acestuia. rezultat al deplasării persoanelor în afară graniţelor ţării lor de reşedinţă. starea conflictuală din zona Golfului. agrement) ce alcătuiesc produsul turistic. biletul de odihnă şi tratament. Unul dintre cele mai importante şi complexe criterii de grupare a formelor de turism. precum şi a corelaţiilor dintre acestea prezintă importanţă deosebită pentru definirea strategiei în dezvoltarea turismului. pe de o parte. în turism emiţător (outgoing). respectiv a tuturor sau a principalelor servicii legate de călătorie (deplasare) şi sejur. Totodată. raportul dintre ele fiind net în favoarea celui intern. cu valori diferite de la ţară la ţară. modalitatea de comercializare etc Astfel. faţă de aceste orientări (trasee) majore. de angajare a prestaţiei turistice. turismul poate fi: organizat. Delimitarea clară a conţinutului fiecărei forme de turism prezintă importanţă pentru identificarea. de particularităţile organizării călătoriei. există numeroase criterii de structurare a formelor de turism. Turismul internaţional se subdivide.

de aventurieri. priorităţi în obţinerea unor servicii.mijloc de transport ce asigură mai multă independenţă -. o parte a serviciilor (în mod deosebit. întrucât vacanţa/călătoria este organizată. unde există o bună dotare cu echipamente specifice şi o informare adecvată a turiştilor. se stimulează mişcarea turistică. perioadei de realizare a acestora. îndeosebi complementare. dar de către turist). în sensul acceptării şi participării la un program ce nu răspunde în totalitate dorinţelor sale şi al îndeplinirii unor cerinţe legate de modalităţile de plată. companii aeriene). alte obligaţii ale părţilor implicate. mai târziu. în prim plan. Această formă asigură. restaurante) din zona sau ţara pe care o vizitează. mijlocului de transport. certitudinea încasărilor. printr-o mare diversitate. în special. asigurând utilizarea raţională a capacităţii echipamentelor de găzduire şi a mijloacelor de transport. opţiunea pentru aranjamente organizate şi semiorganizate prezintă garanţia realizării vacanţei. În privinţa avantajelor şi limitelor. a turismului pe cont propriu practicat de aristocraţia vremurilor. superior celui întâlnit în formele organizate. se impun a fi menţionate câteva dintre cele mai importante. aplicarea lor în practică se exprimă. Dezvoltarea şi diversificarea transporturilor şi. costul vacanţei fiind. turismul organizat şi cel semiorganizat oferă posibilitatea unei planificări prealabile a acţiunilor. datorită sistemului de facilităţi practicate. Turismul pe cont propriu prezintă. mai exact prin facilităţile de preţ acordate turiştilor. de automobilişti . Analiza evoluţiei acestei structuri a formelor de turism evidenţiază prezenţa. numit frecvent şi neorganizat (termen impropriu. perioadele de început ale călătoriilor. în încasări mai mici pe zi-turist. pentru organizatori şi prestatorii de servicii. Turismul pe cont propriu. el apelează direct. Această formă este practicată. pentru organizatorul de vacanţe sau prestatorul de servicii. prin intermediul acestor forme. în mod deosebit. de persoanele cu venituri mari. afirmarea turismului de masă le-a consacrat. la rândul ei. ca urmare a eliminării sistemului de reduceri dar şi a diversităţii serviciilor. 16 . solicitate de turişti. în principal). turismul pe cont propriu. Prezenţa turismului semiorganizat este consemnată relativ recent şi este generată de nevoia de a îmbina avantajele călătoriei individuale cu cele ale siguranţei. în ansamblu. şi-au făcut apariţia formele organizate. Vizitatorul hotărăşte singur asupra destinaţiei. într-o anumită măsură.chiar rezervarea unui loc de cazare reprezintă contracte de adeziune ale turiştilor la condiţiile oferite) sau a altor tipuri de înţelegeri convenite între turist şi agenţia de voiaj sau alţi organizatori de vacanţe (hoteluri. în ţările cu o bogată tradiţie turistică. potrivit unor surse. de asemenea. avantajul unor încasări medii pe zi-turist mai mari. ca urmare. a automobilismului au stimulat dorinţa turiştilor de a călători potrivit propriilor percepte. mai buna gospodărire a resurselor de muncă vie şi materializată. iar o altă parte este obţinută direct. în obligativitatea respectării cu rigurozitate a condiţiilor convenite prin contract. Turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate. solicitarea unui aranjament organizat îi îngrădeşte libertatea de mişcare. în. la serviciile unităţilor prestatoare (societăţi de transport. grupurilor de turişti (colective cu preferinţe şi trăsături comune) sau persoanelor individuale. cazare şi demipensiune) este angajată în prealabil. duratei deplasării. condiţiile de plată. pe măsură ce călătoriile s-au intensificat. în mod egal. perioada de organizare a vacanţei etc. De asemenea. In aceste înţelegeri sunt înscrise serviciile solicitate/oferite. în ceea ce-l priveşte pe turist.se concretizează. de turiştii cu mai multă experienţă. pe care.şi. Astfel. modalităţilor de agrement etc. eliberarea de grija organizării călătoriei şi concentrarea atenţiei pentru petrecerea cât mai plăcută a timpului. pe parcursul călătoriei şi sejurului. hoteluri. se atenuează caracterul sezonier al manifestării cererii. vacanţele pe cont propriu reprezintă forma cea mai frecventă. ale celui semiorganizat . ceea ce a readus. în acest caz. de persoanele cu posibilităţi financiare ridicate. Din punctul de vedere al turistului. mai buna gospodărire a bugetului de vacanţă. turismul pe cont propriu deţine circa 70% din fluxul turistic al ţărilor vest-europene. Principalele dezavantaje ale turismului organizat . nu presupune angajarea prealabilă a unor prestaţii turistice. în această situaţie. pe măsura derulării călătoriei (servicii de transport şi de agrement. Fiecare dintre formele de turism menţionate mai sus se adresează. societăţi de reprezentare. a primirii serviciilor în condiţiile de confort convenite.

în paralel. de a nu fi obligaţi la respectarea unui program prestabilit. astfel. în ritmuri mai lente. cu şederi scurte (1-2 zile) în acelaşi perimetru şi turism de sejur. intensificarea preocupărilor organizatorilor de vacanţe pentru diversificarea ofertei de programe. De asemenea. tot mai puternice. motivaţiilor de călătorie ale persoanelor mature sau de vârsta a treia. cu un grad de mobilitate redus. de regulă. favorizând astfel exploatarea mai eficientă a bazei materiale. de: turism itinerant sau de circulaţie. în turism de sejur scurt. în plus. de asemenea. deplasările ocazionale (participarea la un eveniment cultural. indiferent de întinderea sa.suprafaţa plajelor. Turismul de sejur. şi cerinţele turismului organizat. în multe cazuri. în genere. în unele perioade. valorificarea mai bună a potenţialului turistic. de instalaţii de agrement. pentru cei cu dotări turistice mai modeste. datorită concentrării acesteia în anumite perioade şi capacităţii limitate a ofertei (de spaţii de cazare şi unităţi de alimentaţie. de masă. răspunde. mai ales. a turiştilor de a călători individual. la care se adaugă şi preţul mai ridicat. în principal. artistic. prioritate. formule combinate de tipul FLY and DRIVE sau RAIL ROUTE etc. Cu toate aceste inconveniente. cu efecte negative asupra eficienţei economice şi calităţii serviciilor prestate. se asigură o mai mare mobilitate a acestuia. în timp ce turismul itinerant este specific segmentelor de populaţie mai tânără. 17 . când timpul de rămânere într-o localitate depăşeşte. acestea având. formele turismului pe cont propriu cuceresc noi segmente de consumatori. sportiv etc. ce coincide cu durata standard a călătoriilor (12-15 zile) şi turism de sejur lung sau rezidenţial. precum şi vizitarea mai multor locuri şi obiective turistice într-un timp relativ redus. pentru elasticizarea acestora şi apropierea de gusturile şi preferinţele consumatorilor s-au materializat în creşterea interesului faţă de formele organizate. caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat. Din punctul de vedere al turiştilor. în acest context. debitul izvoarelor minerale sau termale).totodată. vacanţele de odihnă. Turismul organizat rămâne mijlocul cel mai important pentru cei cu mai puţină experienţă.capacităţi de cazare. a exprimării ofertei. 30 zile. Formele turismului organizat şi semiorganizat se particularizează şi în funcţie de mijlocul de transport utilizat. zone sau chiar ţări). la rândul lui.IT). alimentaţie şi agrement -. de regulă. şi folosirea incompletă a acestora în extrasezon. Turismul de sejur se subdivide. Turismul pe cont propriu prezintă şi inconveniente. a forţei de muncă etc. dar şi a condiţiilor naturale . apare riscul imposibilităţii satisfacerii cererii sau al satisfacerii ei la parametrii inferiori exigenţelor lor. o suprasolicitare. urmare a dorinţei. a mijloacelor de transport. turismul itinerant nefiind. vizând. ce decurg din sezonalitatea accentuată a manifestării cererii şi. De asemenea. el se regăseşte frecvent în cazul deplasărilor în străinătate (acest gen de călătorie comportă mai multe riscuri pe care turiştii nu şi le pot asuma) şi reprezintă forma principală a turismului social. de mijloace de transport. indiferent de durata acesteia.se poate desfăşura în afara perioadelor de maximă concentrare a activităţii turistice. Se înregistrează. este drept. călătorii CHARTER. de a-şi organiza singuri voiajul. Pentru turist sunt create condiţii de organizare a vacanţei după propria voinţă. ce presupune petrecerea vacanţei în aceeaşi localitate (staţiune). pentru segmentele de populaţie cu venituri mai mici. practicarea formelor turismului itinerant este dependentă de existenţa unor mijloace de deplasare proprii. prin orientarea turiştilor către toate zonele de atracţie (cel mai adesea. rulote) ca şi a experienţei turiştilor acţionează în sensul sporirii ponderii turismului pe cont propriu. în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri (localităţi. Pe de altă parte. respectiv. acesta este specific turismului de tratament balneo-medical sau persoanelor cu venituri ridicate şi disponibilităţi mari de timp.) şi cele la sfârşit de săptămână. turism de sejur mediu. se poate vorbi. oferta de programe a touroperatorilor sau agenţiilor de voiaj vizează zone turistice consacrate). care preferă zonele de linişte. creşterea gradului de dotare cu automobile şi echipament pentru turism (corturi. Activitatea turistică poate fi structurată şi în funcţie de gradul de mobilitate a turistului. dând naştere unei game largi de aranjamente: voiajul forfetar (aranjamentul INCLUSIVE TOURS . legat de un anumit sezon . această ofertă trebuie să acopere. domeniul schiabil. a bazei materiale a turismului . dornică de a cunoaşte mai multe locuri.

de la ţară la ţară . pe lângă participările la reuniuni. turismul naval. vapor + avion. cultural-artistice. tratamente medicale. Dorinţa turistului de a efectua călătorii rapide şi comode a condus la folosirea. cuprinzând deplasările pedestre în zone nepoluate. acestea din urmă sunt predominant forme ale agrementului. turismul ecvestru. ale clientelei. afaceri şi motive profesionale. sub forma turismului nautic sportiv (regate. a combinaţiilor între mijloace de transport: avion. avion + vapor + automobil. una din cele mai vechi forme de călătorie. aflat înplină ascensiune. Importanţa acestui criteriu este argumentată de faptul că însăşi definiţia turistului se fundamentează pe tipologia motivelor de călătorie . de afaceri) şi turism sezonier. croaziere. se caracterizează prin evoluţii spectaculoase. cura balneară. recreere. siguranţei şi costurilor. în proporţie sporită. motivată de o multitudine de factori. vapor + automobil. festivaluri) sau a unor sărbători tradiţionale. în prima categorie. celor ce preferă să-şi organizeze singuri voiajul şi modalităţile de petrecere a timpului liber. celor dispuşi să-şi asume anumite responsabilităţi şi riscuri.+ automobil. este motivaţia călătoriei. recent. se distinge turism continuu (permanent). turismul aerian. Aceşti turişti manifestă mai multă exigenţă faţă de calitatea şi diversitatea serviciilor. ca urmare a vitezei mari de deplasare şi confortului călătoriei. cu experienţă în domeniul călătoriilor. zonelor de litoral şi motivat de cura helio-marină. mai .culturale. de exemplu. generând particularizarea formelor de turism în funcţie de aceste cauze. Un alt criteriu de departajare a formelor de turism. turismul ştiinţific (delimitări de rezervaţii. ca şi în dinamismul mutaţiilor structurale. ceea ce se reflectă în ponderea I diferită . organizarea unor manifestări (târguri. vizite la rude şi prieteni. în principal. turism de vară. turismul cultural. de cură helio-marină. alte motive) şi subdivizarea acestora în funcţie de obiectivul specific al călătoriei. Opţiunea turiştilor pentru unul sau altul dintre mijloacele de transport este o decizie complexă. alături de vacanţele de odihnă. de jocuri de noroc. schi. cu cele ale turismului de lux. respectiv. iahting. dar el poate avea ca destinaţie şi muntele pentru drumeţie şi alpinism. formele de turism pot fi grupate în: drumeţie. unele forme ale turismului privat se identifică. sunt cuprinse şi cele având conţinut cultural. automobilismul. vizite la obiective industriale şi călătoriile de studii. Turismul social este o formă specifică a turismului de masă. explorări speologice). întâlnit mai ales sub forma croazierelor şi. Recomandările recente ale OMT pornesc de la identificarea câtorva grupe principale (loisir. la cei care călătoresc pe cont propriu şi este specific segmentelor de populaţie cu venituri mai mari. astfel: turism de iarnă. practicat cu succes pe distanţe lungi şi foarte lungi. târguri şi expoziţii. religie/pelerinaje. sportiv. datorită avantajelor în privinţa comodităţii. identificări de monumente. ca rezultat al creşterii gradului de motorizare a populaţiei şi dezvoltării şi modernizării reţelei căilor de comunicaţie. expoziţii. sportive. incluzând mai multe variante. distracţie. turismul feroviar. el se adresează categoriilor de populaţie cu posibilităţi financiare modeste 18 .alpinism. cum sunt: cicloturismul. excursiile montane şi alpinismul. practicat în diverse variante de un număr mare de turişti. cu scop recreativ şi de îngrijire a sănătăţii. sportive etc. într-un anume sens. turismul rutier. în: turism particular (privat) şi turism social.a formelor de transport în realizarea circulaţiei turistice. Folosind drept criteriu de clasificare tipul mijlocului de transport utilizat în efectuarea călătoriei. legat de existenţa anumitor condiţii naturale sau evenimente . organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de ex. Formele de turism se pot grupa şi în funcţie de caracteristicile socio-economice ale cererii şi. motociclismul şi.Din punctul de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii. mai ales. sau ocazional. Sezonalitatea activităţii turistice este generată de cauze multiple: existenţa unor condiţii naturale adecvate pentru practicarea unor sporturi . turism de circumstanţă. vânătoarea şi pescuitul. tradiţiiobiceiuri etc. determinat de participarea la diverse manifestări: ştiinţifice. artistice. în grupa de afaceri şi motive profesionale sunt incluse. poate unul dintre cele mai importante. Se întâlneşte. recreere şi vacanţe (odihnă). în ultima vreme. în principal. asociat. Turismul particular se referă. ca urmare. deplasarea fiind motivată de practicarea sporturilor specifice sau din dorinţa unor cure helio-terapeutice montane. călătorii solitare)..

una dintre componentele cele mai dinamice ale activităţii turistice. Turismul social presupune şi promovarea unui sistem de facilităţi (reduceri de tarife. în principal. în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor şi al modificării priorităţilor în topul preferinţelor turiştilor. centre de pregătire profesională). agrement. locuitori ai satelor) şi de aceea serviciile apelate sunt de nivel mediu din punctul de vedere al calităţii şi într-o gamă mai restrânsă. în unităţi hoteliere adecvate sau într-un cadru pur turistic şi călătorii-recompensă sau stimulent (incentive). Turismul de afaceri este. de asemenea. s-au produs mutaţii importante. în practica turistică internaţională şi.turism general de afaceri (delegaţiile). Prin trăsăturile sale. mai recent. încurajează dezvoltarea călătoriilor. congrese. având. tineri. Intensificarea relaţiilor internaţionale şi. în sens larg. Toate acestea au determinat consacrarea unor forme moderne de călătorie. corespunzător. Aceste transformări au condus la apariţia unor noi forme de petrecere a vacanţei. turismul rural. Turismul de afaceri priveşte. expoziţii. Ele se concretizează în: seminarii sau întâlniri ale conducerii firmei cu salariaţii . . de o atenţie mai mare din parte organizatorilor: turismul de afaceri. la îmbogăţirea conţinutului celor existente cu noi aspecte. gradul de utilizare a resurselor umane şi materiale aferente acestui sector şi eficienţa valorificării potenţialului turistic. Formele turismului de afaceri având caracter intern se adresează salariaţilor unei întreprinderi şi au ca obiectiv motivarea personalului în scopul creşterii productivităţii muncii şi îmbunătăţirii performanţelor. Dintre acestea. acordarea de asistenţă. Astfel. formele turismului de afaceri se structurează în: . se bucură de o apreciere deosebită din partea clientelei şi. de altfel cea mai frecvent utilizată grupare. comercial sau de altă natură. participările la diverse manifestări organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentanţii lor. desfăşurate. la reierarhizarea lor în structura ofertei. turismul social asigură accesul la vacanţe unor categorii defavorizate ale populaţiei. călătoriile de afaceri pot avea caracter intern sau extern în funcţie de beneficiarul nemijlocit şi rezultatele acestora. institute de cercetare. Caracterizare succintă a unor forme moderne de turism În structura circulaţiei turistice. pentru rezolvarea unor probleme. acordarea de subvenţii.reuniuni/întruniri. o semnificativă contribuţie în plan instructiv-educativ. 19 . cât şi consumul unor servicii specifice furnizate de organizatorii de vacanţe. acţiuni de formare a personalului şi actualizare a pregătirii. prin facilităţile acordate acestui segment al populaţiei. alimentaţie. deplasările în interes oficial. totodată. 3. având astfel un important rol de protecţie socială.(persoane de vârsta a treia. Deşi aceste călătorii presupun desfăşurarea unei activităţi remunerate. îndeosebi. Din punctul de vedere al conţinutului. turismul cultural .pentru cunoaştere. mai exact. călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor. în instituţii specializate (universităţi. Acţiunile având caracter extern au ca obiectiv buna desfăşurare a activităţii şi prosperitatea firmelor în ansamblul lor şi constau în deplasări cu caracter profesional (lucru pe şantiere. în funcţie de motivaţia deplasării. prospectarea pieţei. raportul dintre aceste forme influenţează nemijlocit dimensiunile circulaţiei turistice. chiar şi în ţara noastră. pentru împărtăşirea experienţei -. în afara întreprinderii. de regulă. administrarea/supravegherea unor lucrări) şi participarea la târguri.ca principală componentă a turismului urban. şomeri. colocvii. a celor economice se reflectă în creşterea cererilor pentru călătorii de afaceri. are loc o diversificare a formelor în care acesta se materializează. ele sunt asimilate turismului deoarece organizarea şi realizarea lor implică utilizarea dotărilor turistice de cazare. Caracterul social sau particular al turismului.2. Turismul de tineret se prezintă ca o formă particulară a turismului social care. studenţi. totodată. sponsorizări etc).

Mai recent. ziarişti etc). într-un fel. în principal. De asemenea. cum sunt: vizite la rude. ca o tehnică a managementului modern. dezvoltarea lui în ritmuri dintre cele mai înalte. extrem de variată. instituţii culturalartistice. Turismul de reuniuni (întruniri) este determinat de participarea la un eveniment de tipul întâlnirilor. dar de un nivel de confort foarte ridicat (de lux). Dinamica turismului urban este. în ultimii ani. argumentate de dorinţa vizitării. de cunoaştere a potenţialilor parteneri. în bună măsură. ca una dintre cele mai dinamice şi profitabile componente ale industriei turismului. s-a impus.vizitatorii-reprezentaţi. ele stimulează călătoria a două categorii de persoane: . aceste manifestări reprezintă un util mijloc de informare profesională. pentru o scurtă perioadă de timp. ca urmare. ca urmare a acutizării necesităţii schimbului de informaţii în toate domeniile. la petrecerea timpului liber. Privite din perspectiva turismului de afaceri. conferinţelor.. în ultimă analiză. Turismul urban este. turismul de reuniuni este în plină expansiune. cu accent pe distracţie. rezultatul sporirii mobilităţii de scurtă durată a populaţiei. interesul mai scăzut acordat de organizatori acestui mod de călătorie (vizitele în oraşe se înscriu.călătorii-stimulent. simpozioanelor. tematica târgurilor şi expoziţiilor este. şi una dintre cele mai dinamice forme de turism. la activitatea persoanelor ce lucrează. destinate unui public invitat. la rândul său. Avantajele sale . . în afara locului de muncă obişnuit (ex. Ca formă de agrement. sărăcia informaţiilor cu privire la turismul urban. Călătoriile-stimulent îmbracă forma unor vacanţe scurte. pentru vizitarea acestora şi pentru desfăşurarea unor activităţi de natură foarte diversă. efectuarea de cumpărături etc. în categoria turismului pe cont propriu). cunoaşterii cât mai 20 . Corespunzător diversităţii destinatarilor. o eficientă modalitate de promovare a bunurilor şi serviciilor precum şi de stimulare a comerţului.. vizionarea de spectacole. relaxare etc. întâlniri cu prietenii.târguri şi expoziţii. determinat de reducerea sejururilor şi fracţionarea concediilor. expoziţii. oferite anumitor categorii de angajaţi şi. deopotrivă. Turismul de afaceri. .se convertesc în efecte benefice pentru economiile zonelor de primire. Progresul rapid al turismului de scurtă durată este. deşi el are o veche tradiţie şi justifică. Turismul general de afaceri se referă.prin modalităţile de realizare şi serviciile consumate. ca recompensă pentru performanţele deosebite obţinute în activitatea profesională. în marea lor majoritate. prin specialişti (public avizat). persoane individuale. cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul"1. de informare cu privire la realizările din diverse domenii. a căror deplasare este motivată de interese profesionale şi publicul larg. a vacanţelor în oraşe. Imprecizia noţiunii şi a ariei de referinţă explică. în primul rând. a cărui motivaţie este curiozitatea. Potrivit acestei accepţiuni.expozanţii-lucrători din întreprinderi economice. familiilor acestora. la rândul lor. cât şi a celui de agrement. Călătoriile-stimulent sunt percepute. reprezentanţi de vânzări. târgurile şi expoziţiile oferă publicului larg un mod plăcut de petrecere a timpului liber. asemenea călătorii se adresează şi clienţilor celor mai buni /fideli. Ca formă de turism. în genere. folosite în proporţie destul de mare pentru motivarea angajaţilor.exprimate prin profiturile mari ale organizatorilor şi prestatorilor de servicii. colocviilor. Caracteristicile şi motivaţiile clientelei au determinat includerea „participării la târguri şi expoziţii" atât în sfera de cuprindere a turismului de afaceri. totodată. la rândul ei. Târgurile şi expoziţiile se definesc prin „prezentări de produse şi servicii. ceea ce stimulează. Între formele turismului de reuniuni se particularizează cel de congrese. indiferent de forma sub care se manifestă. utilizarea mai bună a dotărilor materiale. impactul mai redus asupra mediului etc. Turismul urban se referă. independenţa faţă de condiţiile naturale şi contribuţia la atenuarea sezonalităţii. congreselor şi este considerat una din cele mai obişnuite forme ale călătoriilor de afaceri. şi ca o formă a turismului . este greu de particularizat în raport cu alte forme de turism. camere de comerţ. . el are o sferă de cuprindere extrem de largă şi. frecvent.

parcuri zoo. rezervaţii. ştiinţe naturale. între cel cultural şi de afaceri -. aceste dezavantaje îngustează sensibil dimensiunile pieţei şi reclamă eforturi mai mari în domeniul promovării. staţiunile verzi etc. totodată. naţionale sau regionale. forme cunoscute în practica şi teoria de specialitate sub titulatura de ecoturism. îmbunătăţirea calităţii acestuia. istorice. particularizat prin conţinutul specific al deplasării. folclorice. între formele cele mai răspândite ale turismului ecologic pot fi menţionate: vacanţele rurale. turism durabil. prin locul de desfăşurare şi modul de organizare. Indiferent de terminologia utilizată. ansambluri arhitectonice urbane . formele de turism se concretizează în: . de alimentaţie. în opinia specialiştilor. în concordanţă cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural. Turismul cultural.în acest perimetru -cu cel de loisir (agrement) şi cel de afaceri. Cu toate acestea. caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale). târguri. grădini botanice. reducerea costurilor . film. dans. voiaj ele culturale se distribuie pe o scară foarte largă. festivaluri de muzică. intensitatea fluxurilor turistice . care prin specificul său exploatează condiţii naturale şi valori ale patrimoniului cultural. asigurând astfel o mai bună valorificare a resurselor. prin soluţiile de amenajare. refacerea mediului.pe de altă parte.creşterea vitezei. El are însă şi dezavantaje.vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice. Analizând structura motivaţională a călătoriilor urbane. posibilitatea dezvoltării în zone diferite pe teritoriul ţării. amplificarea contactelor sociale interne şi internaţionale. Turismul cultural. sărbători tradiţionale. . In aceste condiţii. se integrează celui urban şi se interferează . între care: creşterea interesului pentru obiective culturale. balet. revine turismului cultural. construcţii specifice (baraje. ansambluri urbane şi rurale. istorie. dezvoltarea turismului de afaceri.turism industrial şi tehnic . şi de perfecţionările în domeniul transportului .multor locuri. în al doilea rând. are importante consecinţe negative asupra mediului. acţiunile de agrement. moale).accentuează aceste efecte.cele turistice: mijloace de transport. viaducte.potrivit opiniei unor specialişti . în totalul vizitelor.vizitarea muzeelor: pinacoteci.cele culturale (deja prezentate drept condiţii): dorinţă. de arheologie. Urmare a acţiunii acestor factori. se poate observa că o pondere mare . între un produs cultural pur (propriu-zis) şi o călătorie turistică -vacanţă. prezintă o sumă de avantaje. între care faptul că este mai scump comparativ cu turismul de agrement şi că unele dintre formele sale se adresează unui public avizat. în structura opţiunilor turiştilor. concerte. . cunoaşterea organizării vieţii sociale etc. turism verde. poduri. aceste forme de turism au un conţinut -exprimat prin tipologia unităţilor de cazare şi alimentaţie. specializate sau tematice. turism ecologic. edificii religioase. larga adresabilitate interesează toate categoriile de clientelă. cu un înalt nivel de instrucţie şi cultură. o formă în plină expansiune. ghid şi .în perfectă armonie cu mediul natural şi socio-cultural al zonelor receptoare. de găzduire. canale). ceea ce face dificilă delimitarea lor faţă de alte forme ale turismului.circa 40%. turismul cultural reprezintă astăzi o formă modernă de vacanţă. monumente. turism blând (dulce. produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente: .participarea la evenimente culturale: spectacole de operă. La acestea se adaugă şi faptul că. turismul urban beneficiază de acţiunea unor factori favorizanţi. Turismul. expoziţii. 21 . teatru. tunele. punând în pericol însăşi dezvoltarea viitoare a activităţii turistice. se poate vorbi de o sporire a importanţei turismului urban. sunt pe deplin justificate eforturile de promovare a unor forme de vacanţă al căror impact asupra mediului să fie cât mai redus. parcuri şi grădini. concomitent cu o diversificare a formelor sale. obiect. prin natura motivelor sale.situat. Afirmarea şi dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curiozitatea oamenilor. de primire. urmărind chiar. cele în arii protejate parcuri. intensificarea călătoriilor . de creşterea nivelului de instruire. cum sunt: independenţa faţă de un anumit sezon.moderne sau tradiţionale. Ca urmare. Diversitatea aspectelor ce dau conţinutul vieţii culturale îşi găseşte reflectarea în multitudinea formelor turismului cultural. . pe de o parte. castele.caracteristică a evoluţiilor moderne . de civilizaţie. prin conţinutul şi caracteristicile sale.

Turismul rural reprezintă una din cele mai eficiente soluţii de armonizare a cerinţelor turismului cu exigenţele protejării mediului şi dezvoltării durabile. Turismul rural nu este total nou, dar cel care se afirmă începând din anii '70 este sensibil diferit sub aspectul delimitării spaţiului, al caracteristicilor şi conţinutului vacanţelor. Motivat, în general, de dorinţa de întoarcere la natură, la viata şi obiceiurile tradiţionale, turismul rural se defineşte, în sens larg, prin petrecerea vacanţei în spaţiul rural 1. Imprecizia acestei abordări a generat opinii diferite cu privire la conţinutul şi caracteristicile turismului rural, opinii distribuite pe o scară foarte largă, de la cele care reduc această formă de turism la o simplă şedere în zonele rurale, până la cele care impun o listă lungă de criterii legate de comportamentul consumatorilor, cum sunt: şederea în gospodăria ţărănească, consumul de produse agricole proaspete, participarea la activităţile economice specifice etc. - şi particularităţile aşezărilor (poziţie geografică, suprafaţa aferentă, densitatea construcţiilor, numărul şi densitatea locuitorilor, tipologia activităţilor). În practica uzuală, pentru desemnarea vacanţelor petrecute în spaţiul rural se folosesc noţiunile de turism rural şi agroturism. Cele două concepte se suprapun într-o anumită proporţie, au un numitor comun, dar şi elemente particulare2. În general, se acceptă că sfera de cuprindere a turismului rural este mai largă, iar conţinutul activităţilor definit în termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se referă la toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria ţărănească - pensiune, fermă agroturistică - cât şi echipamente turistice de factură mai generală: hanuri, hoteluri rustice, popasuri. Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al condiţiilor vacanţei; în plus, ia în calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodăriilor ţărăneşti şi localităţilor rurale în ansamblul lor. Agroturismul presupune, aşadar, şederea în gospodăria ţărănească - pensiune, fermă etc. - consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă (uneori se indică şi o anumită proporţie - cel puţin 20%) şi participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activităţile agricole specifice. În acest context, prezintă o semnificaţie aparte definirea satului turistic, a caracteristicilor şi tipologiei acestuia. Satul turistic este o aşezare rurală, pitorească, bine constituită, situată întrun cadru natural nepoluat, păstrătoare de tradiţii şi cu un bogat trecut istoric, care în afara funcţiilor politico-administrative, economice, sociale şi culturale îndeplineşte temporar funcţia de primire şi găzduire a turiştilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedeterminată. Turismul rural are, aşa cum se poate deduce din tipologia satelor, o bază motivaţională largă, reprezentată prin: reîntoarcerea la natură, cunoaşterea tradiţiei, culturii, creaţiei unor colectivităţi, îngrijirea sănătăţii, practicarea unor sporturi (vânătoare, pescuit, alpinism, schi etc), consumul de alimente şi fructe proaspete -fapt reflectat de o multitudine de faţete, de forme de manifestare. Turismul rural răspunde astfel unei diversităţi de gusturi şi preferinţe, adresându-se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici se adaugă numeroase avantaje, atât pentru clienţi, cât şi pentru comunităţile locale, exprimate prin: costuri mai mici comparativ cu alte forme de vacanţă; sezonalitate mai redusă; ineditul, originalitatea călătoriilor; absenţa aglomeraţiei, ca urmare a fluxurilor reduse de vizitatori, precum şi stimularea economiilor zonelor rurale, prin crearea de noi locuri de muncă, obţinerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole, protejarea mediului şi conservarea tradiţiilor etc. Toate acestea acţionează ca factori favorizanţi, situând turismul rural între opţiunile de vacanţă ale unor segmente tot mai numeroase de consumatori. Pentru perspectivă, se anticipează o creştere a interesului faţă de turismul rural sub acţiunea unor factori ca: sporirea nivelului de educaţie, creşterea timpului liber, dezvoltarea transporturilor şi comunicaţiilor, consecinţele pozitive asupra sănătăţii, creşterea interesului pentru tradiţii, facilităţile oferite. Turismul rural este şi una dintre cele mai instituţionalizate forme de turism, mai ales la nivel european, ceea ce se reflectă pozitiv în dezvoltarea acestuia. 3.3. Măsurarea circulaţiei turistice 22

O problemă importantă în măsurarea fenomenului turistic este culegerea informaţiilor modalităţile de înregistrare şi instrumentarul utilizat în acest scop. Studiile de referinţă în domeniu evidenţiază că instrumentele de bază pentru cercetarea turismului sunt observaţiile directe, complete asupra fenomenului - de tipul recensămintelor, inventarelor - şi observaţiile parţiale - de natura sondajelor -realizate pe eşantioane având un comportament identic cu cel al ansamblului. Ele se aplică în locurile cheie ale activităţii turistice, respectiv la punctele de frontieră, în mijloacele de găzduire a turiştilor, cu prilejul realizării tranzacţiilor financiare etc. Cu ajutorul acestor instrumente se obţin informaţii cantitative şi calitative ce permit alcătuirea unor statistici ale turismului intern şi/sau internaţional, statistici care, la rândul lor, sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor şi politicilor macroeconomice în domeniu. Dintre acestea, cel mai frecvent întâlnite, structurate după locul sau unitatea de observare, sunt: - statisticile sosirilor/plecărilor la frontieră; - statisticile mijloacelor de găzduire (cazare); - statisticile mijloacelor de transport - proprii turismului sau general; - statisticile asupra altor echipamente şi activităţi: parcuri naţionale (rezervaţii) şi parcuri de distracţie, echipamente/instalaţii sportive şi culturale, muzee etc; - anchete/sondaje asupra gospodăriilor şi persoanelor; - statistici tip recensământ economic; - alte statistici: balanţa de plăţi, sistemul contabilităţii naţionale, ocuparea forţei de muncă, bilanţurile financiar-contabile ale societăţilor comerciale etc. Fiecare dintre situaţiile/statisticile menţionate ilustrează mai bine o latură sau alta a fenomenului turistic, prezintă, în utilizarea propriu-zisă, avantaje şi limite. Înregistrarea (controlul) la frontieră, ca metodă de măsurare a circulaţiei turistice, este folosită, pe scară largă, în statistica turismului internaţional. Ca modalitate de desfăşurare, înregistrarea la frontieră poate fi continuă, contabilizân-du-se toate trecerile prin aceste puncte, sau parţială, realizându-se sub forma sondajelor specializate. Această metodă furnizează informaţii cantitative cu privire la numărul intrărilor şi ieşirilor, ţara de origine a turistului, durata şederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit etc. Varietatea informaţiilor obţinute depinde nemijlocit de complexitatea formalităţilor în punctele de frontieră (informaţii bogate, diverse presupun o formularistică complicată şi timp pentru completarea acesteia, ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru turist şi duce la gâtuirea circulaţiei şi, invers, o simplificare a formalităţilor constituie un avantaj pentru turist, stimulează fluidizarea traficului, dar reduce corespunzător volumul informaţiilor obţinute). Tendinţele manifestate în practica relaţiilor internaţionale, de simplificare a formalităţilor de frontieră sau chiar de renunţare la ele, conform unor înţelegeri bi- sau multilaterale (ex., spaţiul Schengen), limitează posibilităţile utilizării acestei metode pentru evaluarea corectă a circulaţiei turistice; în astfel de cazuri, singurele informaţii ce se pot obţine cu ajutorul unor mijloace tehnice (înregistrări video, celule fotoelectrice etc.) sunt cele referitoare la intensitatea traficului. O metodă mai eficientă şi mai uşor de aplicat este înregistrarea în spaţiile de cazare (mijloace de găzduire). Utilizarea corectă a acestei metode, în sensul comparabilităţii rezultatelor, mai ales în statisticile internaţionale, presupune existenţa unui sistem unitar de evidenţă a activităţii pentru toate unităţile ce găzduiesc turişti, ceea ce nu este totdeauna simplu. Informaţiile obţinute prin metoda înregistrărilor în spaţiile de cazare sunt mai complete şi mai diversificate; ele se referă deopotrivă la cerere (circulaţia turistică) şi ofertă (baza materială şi forţa de muncă), la turismul intern şi internaţional, la dimensiunile fenomenului turistic şi impactul său asupra economiei; de asemenea, pot fi cuantificate atât latura cantitativă, cât şi cea calitativă a activităţii turistice. Culegerea datelor, în cazul acestei metode, se poate realiza prin simpla prelucrare a documentelor hoteliere standard (fişa de anunţare a sosirii şi plecării turiştilor, situaţia zilnică/lunară a ocupării camerelor/locurilor, fişa de cont a fiecărui client etc.) sau prin 23

completarea acestora cu informaţii suplimentare obţinute direct de la clienţi (aprecieri asupra calităţii serviciilor). Înregistrarea în spaţiile de cazare, deşi are multe avantaje, exprimate prin complexitatea şi diversitatea informaţiilor, prin caracterul facil al aplicării etc, prezintă şi câteva inconveniente legate, în principal, de unitatea de observare, şi anume: înregistrarea este incompletă, deoarece sunt luate în calcul numai spaţiile omologate, fiind omisă cazarea la rude, prieteni, în reşedinţe secundare, în spaţii neamenajate; nu redă cu rigurozitate numărul turiştilor (persoanelor), ci doar numărul înnoptărilor; rezultatele depind de sistemul de evidenţă utilizat, specifice unor ţări sau lanţuri hoteliere (ex., o cameră dublă ocupată de o persoană, dar care achită integral costul acesteia, este evidenţiată cu 2 înnoptări). O altă metodă, considerată indirectă, cu o arie de aplicabilitate mai restrânsă, este cea a prelucrării informaţiilor provenind de la instituţiile financiar-bancare (bănci, societăţi de asigurări etc). Sunt posibile determinări ale încasărilor şi plăţilor pentru călătoriile turistice, pe ansamblu şi pe structură - cazare, alimentaţie, transport -, atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaţional. Pe baza acestora se pot face aprecieri calitative asupra turismului - prin intermediul unor indicatori de genul: încasare/cheltuială medie pe turist, pe zi-turist -, precum şi evaluări ale locului turismului în consumul populaţiei, aportului acestuia la crearea PIB, la echilibrarea balanţei de plăţi, la realizarea veniturilor statului (prin impozite). În cazul acestei metode, complexitatea informaţiilor, acurateţea lor sunt dependente de tipologia şi structura sistemului contabilităţii naţionale, de structura ramurilor economiei adoptată de fiecare ţară şi compatibilitatea acestora pe plan mondial, de gradul de detaliere a datelor, de nivelul de informatizare şi accesare al instituţiilor financiar-bancare. Aprecieri asupra aspectelor calitative ale activităţii turistice, de natura caracteristicilor socio-profesionale ale clientelei, motivaţiei, comportamentului, nivelului de satisfacţie a turistului, bugetului de vacanţă etc. pot fi făcute numai prin metoda sondajelor. Sondajele se realizează, de regulă, de instituţii sau compartimente specializate, de un personal cu pregătire adecvată, asupra unor eşantioane fixe (panel) său variabile, reproiectate cu prilejul fiecărei anchete. Deşi oferă posibilitatea cunoaşterii unor aspecte foarte variate ale activităţii turistice (calitative şi cantitative), metoda sondajelor prezintă şi câteva inconveniente legate, în principal, de costuri (este considerată, de unii autori, cea mai costisitoare), de organizare (personal calificat, loc şi perioadă de desfăşurare), de erori de eşantionare şi, corespunzător, de extrapolare a rezultatelor. Pe lângă metodele menţionate, analiştii fenomenului turistic pot utiliza, în funcţie de obiectivele urmărite, şi alte instrumente de cercetare, precum şi informaţii, variabile macroeconomice, provenite din alte sectoare (transporturi, ocuparea forţei de muncă). De asemenea, având în vedere că fiecare dintre metodele şi instrumentele de investigare prezintă avantaje cât şi limite, permite cunoaşterea mai detaliată, mai riguroasă a uneia sau alteia dintre componentele activităţii turistice, pentru o corectă şi completă evaluare a fenomenului se recomandă utilizarea simultană a mai multor tehnici de cercetare. Indicatorii turismului surprind şi redau într-o exprimare sintetică, matematică, informaţii cu privire la diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii utile pentru măsurarea fenomenului şi a efectelor sale, pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie şi pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în domeniu. Elaborarea indicatorilor, ; diversitatea lor sunt condiţionate de existenţa unor surse primare de culegere a datelor, a unor metode şi tehnici de lucru adecvate. În corelaţie cu aceste elemente, dar şi cu latura activităţii pe care o reflectă, indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă; ei pot fi direcţi, rezultaţi nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecţi, prelucraţi, simpli sau agregaţi, cantitativi sau valorici, globali sau parţiali, principali sau derivaţi, ai volumului activităţii sau ai efectelor etc. Se poate vorbi, astfel, de un sistem de indicatori ai turismului, sistem în care se disting, ca fiind mai importanţi: - indicatori ai cererii reale (circulaţie turistică) şi potenţiale; 24

aceştia surprind nu numai caracteristici ale cererii.indicatori ai relaţiei ofertă-cerere (capacitatea pieţei. cel mai expresiv şi mai frecvent întâlnit. cât şi cu suprafaţa acestora (numărul sosirilor de turişti într-o zonă/ţară raportat la suprafaţa în kmp a zonei/ţării respective). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în zile. motive de călătorie. dar uneori şi pe cea potenţială sau chiar relaţia ofertă-cerere. cantitativ şi poate lua forma: . . Din punctul de vedere al conţinutului. este cel în raport cu populaţia rezidentă (varianta a). cu aceeaşi arie de răspândire ca şi primul. de totalul emisiunii turistice a unei ţări sau faţă de totalul populaţiei rezidente . Densitatea circulaţiei turistice oferă informaţii cu privire la gradul de solicitare a zonelor şi indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turiştilor.a celor care optează pentru o anumită destinaţie de vacanţă. specific turismului intern.persoane cazate. el este un indicator fizic. directe şi indirecte. pe ţări de provenienţă a turiştilor. Preferinţa relativă se poate calcula şi astfel încât să se obţină repartiţia geografică a plecărilor/sosirilor de turişti. aceştia exprimă cererea reală sub diferite aspecte. La fel ca şi numărul turiştilor. . (numărul sosirilor de turişti într-o zonă/ţară raportat la populaţia rezidentă a zonei/ţării respective). sunt tot mai numeroase situaţiile în care se obţin valori supraunitare ale indicatorului. de regulă. el se obţine prin prelucrarea/cumularea informaţiilor din statisticile unităţilor hoteliere. motive de călătorie etc.sosiri/plecări de turişti. numărul turiştilor fiind. Preferinţa relativă pentru turism este un alt indicator ce exprimă proporţia . pe destinaţii. Numărul turiştilor este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi şi importanţi indicatori ai circulaţiei turistice. dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire). Modul de calcul. gradul de ocupare). trebuie acceptat că. se detaliază pe zone turistice. indicatorul „înnoptări" se urmăreşte distinct pentru turismul intern şi cel internaţional.. În această situaţie.indicatori ai rezultatelor/efectelor economice şi sociale. staţiune etc). el exprimă. Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulaţia turistică. mijloace de transport. ai bazei materiale şi ai forţei de muncă). . 25 . valorile obişnuite ale indicatorului sunt subunitare. Şi el se poate determina pe categorii de turişti. rezultat din centralizarea activităţii agenţiilor de voiaj. pentru densitatea circulaţiei turistice. De regulă. forme de turism. Ipotetic. participanţi la acţiuni turistice .faţă. mai mic decât cel al rezidenţilor. într-o oarecare măsură. an calendaristic). Densitatea circulaţiei turistice se calculează atât în relaţie cu populaţia rezidentă a zonelor vizitate. perioade de timp (lună. ceea ce implică eforturi suplimentare de organizare din . utilizat atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaţional. Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de şedere (rămânere) a turiştilor într-o anumită zonă (ţară. Indicatorul „număr de turişti" se determină pentru întreaga activitate şi pentru fiecare dintre componentele sale.partea societăţilor comerciale şi administraţiei locale. servicii de bună calitate prelungesc rămânerea turistului într-un anumit loc. Din grupa indicatorilor principali ai circulaţiei turistice nu pot fi omişi cei ai densităţii şi preferinţei relative. cu toate acestea. fără a fi perturbată viaţa şi activitatea rezidenţilor sau echilibrul ecologic al zonelor. zone geografice. pentru turismul internaţional şi se obţine din statisticile înregistrărilor la frontieră. ci şi aspecte ale relaţiei ofertă-cerere.indicatori ai ofertei (în principal. el este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor şi cel al turiştilor.turişti şi excursionişti -. Un alt indicator. Prin determinări succesive se pot evalua mutaţiile în structura circulaţiei turistice. vacanţe interesante. şi latura calitativă a activităţii turistice. este numărul înnoptărilor sau zile-turist.

. acesta poate fi determinat global.prin caracteristicile lor şi prin modalităţile concrete de echilibrare. Piaţa trebuie înţeleasă.după tipul acestora (hotel. . dar şi o sumă de caracteristici proprii. în general. Se poate spune că piaţa turistică se situează la interferenţa pieţei bunurilor şi pieţei serviciilor. mai important este volumul încasărilor/ cheltuielilor în turism.după conţinutul lor (naturale şi antropice). În practica turistică se mai întâlnesc şi alţi indicatori. circulaţia mărfurilor (tranzacţiile propriu-zise) neputând fi separată de celelalte relaţii exprimate de circulaţia informaţiilor şi a banilor. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei. cabană. produsul turistic înglobează elemente de o mare eterogenitate -servicii furnizate de condiţiile naturale. o varietate de forme de concretizare. rezultat din acţiunea conjugată a unui număr mare de producători/ofertanţi. aproape infinită.expresie a nevoilor. aşadar. în particular. PIAŢA TURISTICĂ 4. diferenţiat pe cele două fluxuri . dar şi de asociere a elementelor constitutive ale produsului turistic. prin complexitate. în consecinţă. materializată în producţia specifică. pe de altă 26 . pentru întreaga activitate sau distinct pentru turismul intern (în monedă naţională) şi internaţional (în valută. din elemente tangibile şi intangibile. conţinutul şi valoarea lor informaţională fiind expresia acurateţei metodelor utilizate. pe de o parte. între aceştia şi organismele publice sau faţă de concurenţă etc. De asemenea. de raporturile ce iau naştere între furnizori şi clienţi. de echipamente. piaţa turistică se caracterizează. ea are o serie de trăsături comune cu ale acestora. de forţa de muncă -prezentându-se sub forma unui „pachet". segmentare a pieţei. din punctul de vedere al conţinutului. fizici sau valorici. fiind alcătuit din bunuri şi servicii. 4. pe forme de vacanţă. definesc specificul pieţei turistice. dependente de specificul activităţii în acest domeniu. şi ca sfera de confruntare dintre oferta turistică. structura şi evoluţia circulaţiei turistice. alimentaţie. preluând particularităţile din manifestarea acestora.sosiri şi plecări). camping etc. De asemenea. Piaţa turistică poate fi definită. trebuie adăugat că statisticile proprii diferitelor ţări oferă posibilităţi pentru calcularea unui număr sporit de indicatori. ceea ce accentuează caracterul complex al pieţei. şi cererea turistică . Ca urmare. În acest context. precum şi de impactul acestora. rezultat al faptului că produsul turistic (oferta) are un conţinut aparte. fiecare din cele două componente ale produsului turistic are o structură complexă. şi a pieţei serviciilor. La acestea. dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor. în complexitatea sa. şi anume: încasarea/cheltuiala medie pe turist şi încasarea/cheltuiala medie pe zi-turist. privită în conexiune cu relaţiile pe care le generează şi spaţiul geografic şi chiar timpul în care se desfăşoară. folosit (rutier.oferta şi cererea . pe tipuri de activităţi (cazare. transport) etc. atracţiile turistice . totodată. se creează posibilitatea. echipamentele de găzduire . în primul rând. distribuţia anuală a sosirilor de turişti. Varietatea formelor de concretizare. pe zone turistice. de. frecvent utilizaţi pentru caracterizarea activităţii turistice.indicatori mai mult sau mai puţin relevanţi pentru dimensiunile. feroviar. vilă.Din categoria indicatorilor valorici. Piaţa turistică este reprezentată de totalitatea tranzacţiilor (actelor de vănzarecumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice.) şi nivelul de confort. de diferenţiere şi. diversitatea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor. 1. O astfel de abordare evidenţiază că laturile corelative ale pieţei . corespunzător. transportul se diferenţiază după mijlocul. Astfel. particularităţile sale în raport cu alte segmente. naval). gradul de fidelitate a clientelei etc. spaţiul în care sunt localizate actele de vânzarecumpărare imprimă pieţei anumite dimensiuni şi caracteristici. Prin combinarea acestui indicator valoric cu cei fizici se determină alţi doi indicatori. aerian. cum sunt: numărul mediu de turişti într-o perioadă dată. La rândul lor.

deplasarea cererii putând fi perturbată de nenumărate cauze. La rândul ei. -. şi-au pus amprenta asupra ritmului şi direcţiilor evoluţiei pieţei turistice. progresul tehnologic. pe piaţa turistică. mai numeroase decât pe piaţa bunurilor tangibile. deopotrivă pentru ofertant şi cumpărător. specifică deopotrivă ofertei şi cererii. întâlnirea ofertă-cerere devine astfel mai dificilă. respectiv pieţei turistice. conferind întregului. echilibrul se realizează mai greu. De adăugat că aceste variaţii şi efectele lor sunt mult mai ample decât pe alte pieţe şi. îngrădesc intrarea în această ramură. Evident. decurgând din modul de manifestare a cererii. fragmentat". libera circulaţie a capitalului. această caracteristică diferenţiază piaţa turistică în piaţă emiţătoare . rolul preţului ca instrument de reglare -a raportului ofertă-cerere. greu de anticipat. prin elasticitate şi dinamism. ca factori favorizanţi sau restrictivi ai călătoriilor.care manifestă anumite cerinţe. nivelul de dezvoltare şi structura economiei. corespondenţa cantitativă şi calitativă între produs.locul unde ia naştere cererea şi piaţă receptoare . generatoare de tot atâtea riscuri. de multe ori. Pe piaţa turistică se întâlnesc cumpărătorii de vacanţe . în aceste condiţii. rezultă că. Totodată. implicit. a înregistrat de-a lungul timpului o evoluţie ascendentă dintre cele mai dinamice. caracterizată printr-o hipersensibilitate la variaţiile macromediului. adaptarea ei la cerere este relativ limitată. locul ofertei/producţiei coincide cu cel al consumului. Piaţa turistică.şi oferta care este „invizibilă". Prezenţa. rezultat al acţiunii unui complex de factori de natură foarte diversă. caracterul limitat al informării clienţilor şi concurenţei asupra ofertei. rezultatelor economice şi satisfacerii clientelei. favorizând apariţia unor situaţii de ofertă fără cerere şi cerere fără ofertă. Se poate spune că. cea care se deplasează. cu notorietatea producătorului. de subpieţe – cum le numesc unii autori -. de segmente. determinând apariţia structurilor specifice concurenţei imperfecte şi argumentând necesitatea intervenţiei administrative a statului.aspecte insuficient definite . cu efect negativ asupra utilizării capacităţilor de producţie. în vederea finalizării actului de vânzare-cumpărare. are implicaţii asupra modului de funcţionare a pieţei. calitatea mediului înconjurător. 27 . imposibilitatea cunoaşterii în detaliu a produselor şi „performanţelor" lor reduc. de asemenea.locul unde este prezentă oferta şi unde se realizează consumul. şi în mod particular cererea turistică. de la o perioadă la alta şi/sau de la o zonă la alta. de asemenea.asocierea imaginilor cu elemente corporale. Astfel. De aici. Concentrarea. mobilitatea sporeşte riscul confruntării celor două categorii corelative ale pieţei. în structura produsului turistic. determină ca din confruntarea ofertei cu cererea să rezulte o multitudine de forme de turism şi. este cererea.parte. dar nu şi cu cel de formare a cererii. în ansamblul său. este mobilitatea. fiecare ofertant/producător reprezintă un mic monopol. a elementelor intangibile imprjmă pieţei turistice o altă particularitate. anume opacitatea. gradul de ocupare a forţei de muncă. preţ şi imagine etc. pe de altă parte. asupra posibilităţilor de evaluare corectă a coordonatelor şi evoluţiei sale. pe de o parte. de condiţiile locale. În aceste condiţii. asupra condiţiilor de realizare a echilibrului. un caracter „peticit (patch). Piaţa turistică este. presupunând utilizarea unor metode de prevenire şi reducere a riscurilor . de armonizare a acestora şi de echilibrare a pieţei şi. oferta are o poziţie dominantă. O altă particularitate a pieţei turistice. mobilitatea socio-profesională a populaţiei. apar unele incertitudini. pe piaţa turistică. exprimată prin diferenţe importante în amploarea activităţii şi a volumului tranzacţiilor. ofertă-cerere. Piaţa turistică este caracterizată şi prin concentrare în timp şi în spaţiu. o asemenea caracteristică îşi pune amprenta asupra modalităţilor de investigare a pieţei. proprii unor zone sau specifici economiei mondiale. Astfel. climatul politic. Dependentă în mare măsură de cadrul natural. oferta turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii. ca în cazul altor pieţe. cadrul legislativ şi instituţional. exprimată prin „imagini" create de cumpărător prin sintetizarea informaţiilor primite şi experienţelor anterioare. desfăşurarea unor eforturi de promovare şi persuasiune mai mari. opacitatea generează particularităţi în modul de manifestare a concurenţei pe piaţa turistică. sub multe.

De exemplu. dar şi de voinţa de achiziţionare a lucrurilor respective. şi cererea turistică poate fi privită ca un segment al cererii globale.Piaţa turistică înregistrează şi o varietate de forme de manifestare. de statutul individului. astfel. un sejur de tratament balneo-medical răspunde. iar exprimarea sa în termeni monetari evidenţiază că volumul său depinde. cererea. Astfel definit. susţinute de posibilitatea de cumpărare. Astfel. ele evoluează sub influenţa unei multitudini de factori de natură economică. neputând fi stocate în vederea unor vânzări şi consumuri ulterioare. Atât cererea cât şi consumul turistic prezintă o serie de trăsături proprii care. Engel) sau a necesităţilor sociale şi/sau a celor privind un anumit status (potrivit ierarhizării sugerate de piramida lui Maslow). Aşa cum piaţa turistică este înţeleasă ca parte integrantă a pieţei. în categoria celor superioare. reprezintă „dorinţa pentru un anumit produs. se produce ceea ce se consumă. dar se diferenţiază prin faptul că dorinţa. Cererea şi consumul turistic Ca parte componentă a pieţei. în general. pe tipuri de producători/ofertanţi etc. dublată de posibilitatea şi decizia de a-1 cumpăra"'.fiecare dintre acestea. se poate vorbi. mai degrabă.Astfel. aşa cum s-a arătat. mai degrabă. cu alte cuvinte. psihologică. Într-o astfel de abordare. a cererii care s-a întâlnit cu oferta. în funcţie de nivelul de educaţie şi cultură. în sens generic. o vacanţă. exprimat prin intermediul circulaţiei turistice. întrucât şi în domeniul turismului se poate vorbi de autoconsum . o vizită la părinţi sau la prieteni se încadrează în grupa necesităţilor sociale. ca o formă particulară a acesteia.atunci când vacanţele sunt petrecute în reşedinţele secundare sau în vizite la rude şi prieteni -după cum există şi consumuri turistice subvenţionate înţr-o proporţie mai mare sau mai mică. răspunde unei aspiraţii către anumite lucruri. în ierarhia nevoilor de consum. Acţiunea acestor factori îşi pune amprenta asupra mărimii şi structurii cererii. de nivelul veniturilor consumatorilor şi preţurile produselor turistice. elevi şi studenţi. produsele turistice. ea este expresia unei nevoi determinate de anatomia omului şi condiţiile existenţei sale sociale. de o piaţă locală. unei nevoi de siguranţă. de o piaţă diferenţiată pe produse (tipuri de vacanţe/forme de turism). asupra dimensiunilor şi tendinţelor consumului. . uneori de lux (după ordonarea făcută de E. de o piaţă reală sau efectivă. prezentând o serie de trăsături distinctive. îşi pun amprenta asupra modului de formare şi manifestare a acestora. intemaţionalăregională şi mondială. dar şi de forma de turism. de condiţiile de existenţă (nivelul de dezvoltare economico-socială a zonelor). cererea şi consumul turistic se caracterizează printr-un dinamism accentuat. fiind echivalent cu producţia. poziţionată. în general. de la o categorie socială la alta. În privinţa raporturilor cu cele două categorii corelative ale pieţei. situaţia se prezintă astfel: consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea. în esenţă. Ierarhizarea nevoilor. consumul turistic are o sferă mai restrânsă. aspiraţia se îndreaptă către un produs turistic. ca expresie a cererii efective. Acesta. rezultatul interacţiunii dintre cerere şi ofertă. suportate din fondurile pentru protecţie socială (vacanţe pentru pensionari. datorită caracterului lor intangibil. pe segmente de consumatori. politică etc. O altă categorie ce necesită clarificări teoretice este consumul turistic. iar o vacanţă la Las Vegas este „un lux" pentru majoritatea consumatorilor şi răspunde unei cerinţe legate de respectul de sine. consumul este. demografică. naţională. el are caracteristicile unui indicator agregat. potenţială şi teoretică. cererea turistică răspunde aceloraşi determinări. socială. Cererea turistică răspunde unei necesităţi specifice. faţă de ofertă. 4. 28 . membri de sindicat etc). şi locul ocupat de nevoia de călătorie diferă semnificativ de la un individ la altul. 2. reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecţii cererii pentru cumpărarea de bunuri şi servicii cu motivaţie turistică. asupra condiţiilor de realizare a echilibrului pieţei.

cererea şi consumul turistic se particularizează prin concentrare. percepută ca o prioritate. oscilaţiile sezoniere se amplifică. unele au caracter continuu. nevoia de turism este. echipamente. ramuri a căror evoluţie se află în interconexiune cu dinamica turistică. în evoluţia sa. fapt pentru care unii autori1 sugerează gruparea factorilor în două mari categorii: ■ determinanţi economico-sociali. de durată sau repetabile. au implicaţii mai profunde şi de anvergură. reducerea concentrării din anumite perioade şi prelungirea sezonului turistic. imprimă cererii o anumită elasticitate şi evoluţie. influenţând negativ costurile serviciilor turistice şi calitatea acestora. unde este de asemenea prezentă. în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor. la fel şi efectele lor. faţă de alte domenii ale economiei. de multe ori. Turismul. respectiv. Astfel. agrement) şi modalităţilor de combinare a acestora. ele cunosc o diversitate de forme de exprimare. De asemenea. pe fondul progresului în plan economic şi social. alcătuită din atracţii. posibilităţile de atenuare a lor sunt relativ limitate şi presupun eforturi mari din partea organizatorilor.cu rol stimulativ sau restrictiv. în utilizarea incompletă a bazei materiale şi a forţei de muncă. caracterului nestocabil al serviciilor turistice. Odată conştientizată şi localizată nevoia. a necesarului de servicii. în principal. datorându-se unor condiţii naturale. aceasta poate fi: în timp (sub forma sezonalităţii). mai greu sau mai uşor previzibile. altele au caracter alternativ. dimensiunile şi structura populaţiei . sezonalitatea se reflectă.Totodată. modului de formare a cererii sau unor situaţii conjuncturale. De asemenea. se manifestă prin repartizarea inegală în timp şi spaţiu a numărului de turişti şi. privit ca fenomen sau exprimat sub forma cererii şi consumului. fie ca urmare a specificităţii ofertei. Amploarea oscilaţiilor sezoniere şi frecvenţa lor de manifestare au consecinţe directe atât asupra dezvoltării turismului şi eficienţei acestuia. fiind provocate de dinamica unor factori de tendinţă sau de schimbări rapide şi spectaculoase în domeniul tehnicii. o serie de fluctuaţii. variaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt mai accentuate. cât şi asupra altor ramuri ale economiei. generează un anumit mod de manifestare a cererii şi consumului. înregistrează. de refacere a capacităţii organismului şi. cazare. 29 . asociată necesităţilor de siguranţă. pe măsura intensificării circulaţiei turistice. sau datorită varietăţii serviciilor ce compun prestaţia turistică (transport. termenul de recuperare a investiţiilor rentabilitatea etc. afectând. tot mai frecvent. structural. rigidităţii ofertei etc. Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularităţi. urmează un lung proces de transformare a acesteia în dorinţă şi acţiune. timp liber. Cererea şi consumul turistic se caracterizează şi prin complexitate şi eterogenitate. preţuri. La rândul lor. directe şi indirecte. forţă de muncă etc. Se pune deci.venituri. Determinanţii economico-sociali reprezentativi . motivaţiile. în celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turişti. cu implicaţii mai profunde sau superficiale. pe de o parte. aflate în strânsă legătură cu ocupaţia şi educaţia. de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere şi se concretizează printr-o mare concentrare a fluxurilor de turişti în anumite perioade ale anului calendaristic. pe termen lung. fie ca rezultat al varietăţii segmentelor de consumatori şi diversităţii gusturilor acestora. cu vârsta şi personalitatea individuală. Convertirea cererii în consum este determinată de condiţiile economico-sociale dar şi de motivaţii. trebuie subliniat că. În ce priveşte activitatea turistică. a găsirii unor mijloace care să stimuleze desfăşurarea călătoriilor pe durata întregului an. ■ determinanţi motivaţionali. presiunea exercitată asupra industriei turismului şi asupra altor activităţi devenind tot mai puternică. iar pe de altă parte. alimentaţie. datorită dependenţei mari a cererii faţă de condiţiile naturale. la rândul ei complexă şi eterogenă. Oscilaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt cele determinate. în spaţiu (generând formarea şi manifestarea fluxurilor turistice) şi în motivaţie. Aceste variaţii. problema atenuării sezonalităţii. cu tot mai multă stringenţă.

în general. situarea lor mult peste sau sub posibilităţile financiare ale turistului. cât şi asupra cererii. Aceste mutaţii se pot realiza prin acţiuni atât asupra ofertei. în timp ce. prelungirea sezonului şi a momentelor de pre. fiziologic şi economic. duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport. industria alimentară şi producţia culinară. influenţe negative asupra stării de spirit a turistului şi bugetului acestuia şi. pe ansamblu. reprezintă unul din domeniile cele mai afectate. Transporturile.frecvenţa călătoriilor şi. acordarea unor miniconcedii suplimentare în perioada diverselor sărbători (naţionale. pa poziţia geografică a unei ţări. creşterea sensibilă . organizarea producţiei în diverse ramuri (agricultură. fie indirect. asupra dimensiunilor circulaţiei turistice are şi nivelul preţurilor serviciilor oferite şi anume. în privinţa forţei de muncă. creşterea duratei timpului liber şi distribuirea lui. de exemplu. a celorlalte servicii şi a personalului de servire. timpul de aşteptare pentru obţinerea unor servicii etc.în perioadele de sezon . reclamând cheltuieli de întreţinere. suprapuşi disponibilităţilor de timp liber şi dorinţei de distracţie într-un interval climatologic şi de mediu adecvat. capacităţile respective rămân nefolosite. religioase). varietatea şi atractivitatea valorilor culturale. Concentrarea cererii pentru vacanţe în anumite perioade ale anului. a spaţiilor de cazare şi alimentaţie. reducerea intensităţii cererii din perioadele de vârf. zone sau staţiuni. realizarea de „punţi". de asemenea. în sensul că. provoacă oboseala fizică şi psihică a turistului şi diminuează efectele recreative ale vacanţei. indirect. concentrarea sezonieră are implicaţii de ordin psihologic. Atenuarea sezonalităţii înseamnă. iar măsurile preconizate vizează atragerea 30 . în momentele de vârf. cu redistribuirea lor din alte sectoare sau zone ale ţării. ocuparea temporară influenţează negativ starea psihică a angajaţilor şi nivelul pregătirii acestora (exigenţa mai redusă la selecţie. nemulţumirea turiştilor. un coeficient redus de utilizare şi o accelerare a deteriorării echipamentelor. variaţiile sezoniere sunt provocate de: ■ cauze naturale. sectoare cu foc continuu etc).şi postsezon. Condiţiile naturale au rolul determinant în manifestarea caracterului sezonier al cererii turistice şi favorizează existenţa mai multor tipuri de oscilaţii. concordanţa între nivelul acestora şi calitatea prestaţiilor. comerţ etc. în funcţie de momentele de maxim ale ofertei Sezonalitatea activităţii turistice poate fi cuantificată cu ajutorul metodelor statisticomatematice specifice: indici de sezonalitate. în principal. De asemenea. riscul negăsirii unui spaţiu de cazare corespunzător dorinţelor. agricultură. istorice.a numărului celor angajaţi provoacă dezechilibre în alte ramuri sau zone. coeficienţi de concentrare etc.ex. dinamica circulaţiei turistice. determinând calitatea mai slabă a prestaţiilor. determinând. de artă şi periodicitatea manifestărilor . cu efecte asupra calităţii serviciilor şi eficienţei muncii. festivaluri. condiţiile de climă. indirecte. capacităţile sunt supraîncărcate pe direcţia destinaţiilor de vacanţă şi subîncărcate pe celelalte direcţii. Aglomeraţia din mijloacele de transport sau de pe căile rutiere. Mai concret. prin suplimentarea curselor şi numărului mijloacelor. mai ales în cazul călătoriei cu mijloace proprii. La originea sezonalităţii se află o serie de factori istorico-sociali şi culturali. regimul concediilor plătite şi durata lor.târguri. reducerea parţială sau totală a extrasezonului şi creşterea solicitărilor în această perioadă. În ceea ce-l priveşte pe turist. obiceiuri (tradiţii) industriale . creşterea tensiunii în relaţiile dintre solicitanţi şi prestatori. ca principal aspect de manifestare a sezonalităţii. sezonalitatea cererii şi consumului turistic acţionează fie direct. Asupra celorlalte ramuri ale economiei. în perioadele de extrasezon. prin efectele ocupării periodice şi limitate a unei mase însemnate de angajaţi. interes scăzut pentru formarea profesională). cum sunt structura anului şcolar şi universitar. trimiterea simultană a tuturor salariaţilor în concediu.. care stimulează dezvoltarea turismului. şi ■ cauze (condiţii) economico-organizatorice. serbări populare etc. deşi se pot adapta relativ uşor circulaţiei de mare intensitate din anumite perioade. prin solicitări suplimentare faţă de unele domenii ca: transporturi. coeficienţi de intensitate a traficului. succesiunea anotimpurilor.

situat într-un anumit spaţiu geografic. Oferta şi producţia turistică Oferta reprezintă cea de-a doua categorie esenţială definitorie a pieţei. Oferta turistică nu se limitează la elementele potenţialului (natural şi antropic). .şi infrastructura 31 .segmentelor de populaţie care pot călători în afara sezonului estival. deşi unii autori pun semnul egalităţii între ele. incluzând elemente de atracţie şi bază materială. agrement etc.intensificarea eforturilor promoţionale. oferta turistică este constituită din: • potenţialul turistic (atracţii naturale şi antropice). cei care călătoresc pentru schimbarea decorului. mai complet. Importanţa acţiunilor de publicitate şi promovare se evidenţiază atât prin aducerea la cunoştinţa publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre-şi postsezon sau în extrasezon. în general. • baza materială specifică .dezvoltarea şi diversificarea ofertei de programe şi servicii. În aceste condiţii. sfera de cuprindere a ofertei este mai largă decât cea a producţiei. cererea turiştilor.etalarea vacanţelor. a nevoii de turism. Oferta turistică are.de cazare. gratuităţi pentru copii sau la mijloacele de transport pe cablu. tinerii de 18-30 ani fără familie eţc1. prin practicarea unor preţuri sensibil diferenţiate pe sezoane (transport. totalitatea bunurilor şi serviciilor create în sfera turismului desemnează. pensionarii. prin atragerea în circuitul turistic de noi zone. o existenţă de sine stătătoare. Există însă şi definiţii mai apropiate de specificul activităţii: astfel. cu o structură bine definită. alimentaţie. aşadar. oferta turistică poate fi definită. aflate la îndemâna organizatorilor de turism. În sinteză. cei care dau vacanţei un conţinut preponderent de odihnă etc. cu o anumită structură. hotelărie) sau/şi prin acordarea unor facilităţi (2-3 zile de vacanţă suplimentară. cu o existenţă potenţială şi care sunt transformate în produse efective prin acţiunea forţei de muncă. un an" sau cu accent pe caracterul de activitate terţiară (de servicii) a turismului. conţinutul şi caracteristicile sale imprimând o serie de particularităţi formelor de manifestare a pieţei şi mecanismelor de echilibrare a acesteia. oferta este considerată „ansamblul atracţiilor care pot motiva vizitarea lor de către turişti" sau.practicarea unor preţuri diferenţiate în funcţie de etapele sezonului şi acordarea de facilităţi. Pe de altă parte. care să compenseze absenţa unor condiţii naturale propice. în spiritul accepţiunii clasice (similitudinii cu oferta de bunuri) prin „valoarea serviciilor şi bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate. . în momentul formării cererii. elementele de atracţie care motivează călătoria şi cele destinate să asigure valorificarea primelor. prin amenajări suplimentare care să valorifice cele mai variate atribute ale patrimoniului. prin capacitatea economică şi organizatorică a reţelei specifice (echipamente turistice şi infrastructură) de a satisface. . cât şi prin stimularea. De asemenea. în timp ce producţia nu poate exista în afara ofertei. Astfel. inclusiv a celei turistice. având rol determinant în dezvoltarea turismului. . Printre cele mai eficiente mijloace. este efemeră şi se realizează numai pe măsura afirmării şi manifestării cererii. valoare şi capacitate. chiar şi condiţiile de comercializare. deci dependent de teritoriu.3. este fermă. în anumite condiţii. 4. prin diversificarea serviciilor de agrement se pot realiza programe turistice complexe. favorizează prelungirea perioadelor de maximă intensitate prin captarea anumitor categorii de turişti. fără plată. În privinţa conţinutului. în general. cum sunt: congresişti. iar în opinia unor autori. producţia turistică. pentru reducerea sezonalităţii se numără: . deşi esenţiale. în cazul turismului de schi). între care: cei cu Venituri mai reduse. sporind atractivitatea staţiunilor în extrasezon. lor trebuie adăugate „mijloacele" de producţie a serviciilor turistice respectiv baza materială (echipamentele) şi forţa de muncă. mai degrabă.

industriale. acestea se diferenţiază din punctul de vedere: al conţinutului. de vacanţă sau afaceri. tipului. între care mai importante sunt: complexitatea şi eterogenitatea. pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor. Creşterea diversificată. învăţământ ş. schi etc. categorii de vârstă. cel mai adesea. transport. Toate acestea se reflectă. agrement. . a acestuia (a diverselor sale componente. cererea de produse alimentare . factorii de producţie ai turismului (capital. • se poate observa. televizoare.de locuri de cazare. • serviciile. prin producerea unei cantităţi mai mari din aceleaşi bunuri sau servicii (ex.. nivele de pregătire. al sectorului economiei din care provin: naturale. mai ales.). a producţiei. pe de altă parte. considerate. Aceste elemente. dar mai ales produsele turistice. aceştia fiind specializaţi pe activităţi: cazare.d. la rândul ei. pe de d parte. complexitatea şi eterogenitatea ofertei sporeşte gradul de dificultate al realizării echilibrului pieţei. transporturi etc. putând fi grupate în atractive (resursele turistice) şi funcţionale (echipamentele şi serviciile). agrement. de posibilităţi de odihnă. a izvoarelor minerale sau termale. dependenţa de potenţial (atracţii) face ca sporirea ofertei prin multiplicare să se realizeze doar în anumite limite. odihnă. spălătorie. numărul. categorii de confort. şi chiar servicii: de transport. mai departe. forţă de muncă) sunt incluşi în sfera terţiarului. în opinia unor autori1). alimentaţie. sex. alimentaţie. • serviciile (sectorul terţiar în ansamblul său. acest lucru nu este posibil decât în mică măsură. forma sub care se exteriorizează. de transport. de distracţie. al comportamentului. legume. Practic. maşini de spălat. În turism. de asemenea. mărimii. agricole. modului de organizare. De asemenea. prezintă un caracter unitar. la rândul lor. Toate acestea conferă ofertei turistice o serie de particularităţi. Dacă în multe domenii acoperirea cererii se satisface prin multiplicarea ofertei. tratament. • forţa de muncă se structurează pe funcţii. eterogenitatea produselor finale care pot fi simple sau complexe. carne. dincolo de acest prag. • forţa de muncă. comercializare (agenţii şi touroperatori) sau având un profil general.a.generală. structura. valoare.pâine. care se poate modifica în timp. în ultimă analiză. complexitatea şi eterogenitatea sunt specifice tuturor componentelor lor.a. de ex. culturale ş. a parcurilor şi rezervaţiilor). se pot prezenta distinct. automobile etc. • echipamentele se diferenţiază după trebuinţa căreia sunt destinate: cazare. respectiv până la concurenţa capacităţii de primire. o altă caracteristică a ofertei. nivelul de pregătire. a rigidităţii unora dintre ele. o creştere a cererii antrenează o dezvoltare a ofertei. componenta ce permite exploatarea potenţialului. sănătate. ca urmare a dependenţei de capitalul uman şi de cel natural.sau împreună. resurse. transport. . creşterea diversificată. produsele turistice o reprezintă serviciile şi. ele au importanţă diferită. unele fiind rigide (atracţiile şi echipamentele) şi altele variabile (serviciile). este consecinţa eterogenităţii componentelor dar.frigidere.. valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică şi turistică. sunt diferite. sub forma pachetelor de vacanţă. zone de amplasare ş. creşterea ofertei se poate face numai prin 32 . pe tipuri. vechime.. ca şi în alte ramuri ale economiei. iar fiecare. alcătuind o ofertă separată .a. se pot diferenţia din punctul de vedere al formei de proprietate. fructe sau nealimentare . în diversitatea. astfel: • atracţiile sunt naturale şi antropice.m.a plajei. în turism. fizice şi ecologice. originalitate etc. fiecare categorie subdivizându-se. acestea sunt diferite nu numai între ele ci şi în interiorul lor. în funcţie de conţinut. pe bună dreptate. Cu toate că oferta. o eterogenitate a producătorilor. determinând valoarea producţiei. Totodată. rigiditatea şi adaptarea parţială sau imperfectă la cerere. determinanţi ai ofertei. Complexitatea şi eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta şi producţia turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente. a pârtiilor de schi.

impozitele şi alte obligaţii financiare ale agenţilor economici şi să asigure acestora un profit. adaptarea se poate realiza prin construirea unor echipamente uşoare. geografică etc. Dar rigiditatea şi inadaptabilitatea nu trebuie absolutizate. între care: stimularea cererii. în special de cazare.în timp şi spaţiu . prin imposibilitatea stocării produselor în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilaţii bruşte ale cererii. în noi tipuri de echipamente. ci şi ca o preocupare a ofertanţilor/ producătorilor de apropiere de gusturile şi dorinţele consumatorilor. din punctul de vedere al cumpărătorului. mai ales în cazul turismului internaţional. cu alte cuvinte. nepretenţioase. 4. de veniturile disponibile. mult mai uşor de asigurat. politică. creşterea diversificată trebuie privită nu numai ca un rezultat obiectiv al condiţiilor specifice turismului. Pe lângă aceste calităţi. prin amenajarea de noi atracţii. preţul este apreciat în funcţie de utilitatea produsului. preţul rămâne o pârghie importantă de concretizare a unor obiective de politică economică în domeniul turismului. prin diversificare. preţul trebuie să răspundă legităţilor economiei de piaţă. în cazul produselor turistice. cheltuielile de producţie. capacitatea pârtiilor de schi. Fenomenul subutilizării priveşte toate tipurile de echipamente şi chiar componentele naturale ale ofertei (ex. imposibil de standardizat. unui compromis. motivaţională. Având în vedere acest conţinut complex. terase. şi anume: prin imobilitate. . cu alte cuvinte din punct de vedere economic (al producătorului. Pe de o parte. debitul izvoarelor). O altă particularitate a ofertei turistice este rigiditatea. de instrument de realizare a echilibrului ofertă-cerere. dezvoltarea şi diversificarea 33 . ea se manifestă sub diverse forme. sunt elemente ale ofertei care prezintă o oarecare supleţe: de exemplu. produsele turistice neputând fi expediate în vederea întâlnirii cu cererea şi realizării consumului. într-o exprimare monetară. Preţurile produselor turistice Preţul reprezintă valoarea de piaţă a unui produs sau serviciu. iar aceasta pune o serie de probleme suplimentare. preţul trebuie să reflecte. situaţiile de ofertă subutilizată şi de insuficienţă a ofertei. cu fidelitate. iar nivelul lui reflectă o serie de constrângeri ale pieţei. este necesară deplasarea turiştilor. de comercializare. cum sunt cea de instrument de măsură a activităţii şi a eficienţei acesteia.a atracţiilor..atragerea în circuitul turistic a noi zone. Pot apărea astfel. Totodată. formarea preţurilor este rezultatul acţiunii unei multitudini de factori de natură economică. determinând o altă caracteristică. Concretizată în noi forme de vacanţă. suprafaţa plajelor. în acest caz. La acestea trebuie adăugat că implicarea nemijlocită şi în proporţie mare a resursei umane. antrenează dezechilibre între ofertă şi cerere. consumatori. care să nu necesite timp sau eforturi investiţionale mari -camping-uri. în cazul capacităţilor de cazare şi alimentaţie. unui optim între forţele implicate (producători. Astfel determinat. echipamentelor şi chiar forţei de muncă. dar şi al respectării numeroaselor cerinţe decurgând din specificitatea ofertei şi cererii. preţurile concurenţei. nivelul acestuia fiind rezultatul unei căutări. diversificarea este. căsuţe. şi anume inadaptabilitatea relativă sau adaptabilitatea parţială şi imperfectă la cerere. considerată de unii autori2 ca o altă trăsătură. Ca formă concretă de manifestare a valorii. al comerciantului). Rigiditatea şi condiţiile de exploatare a capacităţilor existente. de importanţa nevoii pe care o satisface. Caracterul rigid. legii cererii şi ofertei. situaţie în care este necesar ca elementele ofertei să aibă caracter polifuncţional. din complexitatea şi eterogenitatea acestora. preţul îndeplineşte o serie de funcţii. Pe de altă parte. ca un mijloc de stimulare a cererii. Pe de altă parte. comercianţi. să poată satisface mai multe tipuri de nevoi. de rezultatul comparaţiei cu alte bunuri şi servicii. mijloacele de transport se pot adapta prin organizarea de curse suplimentare. de mijlocitor al schimbului. de. condiţii de piaţă). inelastic al ofertei limitează posibilităţile alinierii acesteia la variaţiile cererii. grădini de vară etc.4. să acopere taxele. prin capacitatea limitată . fără investiţii suplimentare. în primul rând. se manifestă în proporţii diferite şi are efecte asupra rezultatelor economice ale activităţii. stabilirea preţului este o chestiune dificilă. există posibilitatea substituirii unor componente ale ofertei. accentuează diversitatea producţiei turistice.

caracteristicile acestuia punându-şi amprenta asupra condiţiilor şi experienţei de producţie. pătrunderea pe o anumită piaţă. după categoria socio-profesională. De exemplu. în raport cu preţurile celorlalte bunuri şi servicii şi. acestor variaţii se impune a fi adăugate şi cele ce decurg din nivelul ratei de schimb valutar. în funcţie de producător şi consumator. • Diferenţierile de preţ se manifestă şi în funcţie de producător. între care mai importante sunt: . preţurile produselor turistice prezintă câteva trăsături distinctive. în principal). de faptul că preţurile produselor turistice pot provoca şi întreţine tensiuni inflaţioniste în economie. preţurile sunt mai mici). de asemenea. de regulă şi pe scară largă. a distanţelor dintre bazinul cererii şi ofertei. respectiv de atenuare a sezonalităţii. De asemenea. un accentuat caracter inflaţionist. Preţurile produselor turistice se eşalonează pe o scară foarte largă. limitarea cererii spre anumite destinaţii în scopul protejării acestora etc. în funcţie de forma de proprietate (de regulă. prin interdependenţele turismului în economie şi prin relaţia strânsă dintre turismul intern şi cel internaţional (inflaţie importată). Diferenţierile de preţ se realizează pe seama serviciilor hoteliere şi de transport. de vârf de sezon preţurile sunt. după mărimea grupului. iar în cazul celui colectiv. ele nu trebuie să afecteze calitatea prestaţiilor. . a renumelui pe care o destinaţie (staţiune sau ţara) îl are pe piaţa turistică. mai ales. In cazul turismului internaţional. grupurile integrate oferă servicii la preţuri mari reduse) etc. „dreptului la vacanţă" unui număr cât mai mare de persoane. această situaţie este justificată.caracterul inflaţionist. . diferenţiindu-se în timp şi spaţiu. din partea turiştilor.ofertei. asupra calităţii produselor. în mare măsură. de prezenţa unei rate superioare a inflaţiei.formarea relativ independentă de raportul cerere-ofertă. determinată de rigiditatea ofertei. • Diferenţierea în timp este rezultatul caracterului sezonier al activităţii. În privinţa realizării echilibrului ofertă-cerere. lacul terapeutic) sau chiar cu bazinul de cerere. prin imposibilitatea adaptării ofertei la variaţiile cererii. totodată. 34 . . de conservatorismul şi fidelitatea clientelei. rolul preţului se circumscrie particularităţilor celor două categorii corelative. Aceste diferenţieri apar cel mai frecvent pentru serviciile de transport şi uneori şi de cazare. tarifele pot fi cu până la 40% mai mari faţă de cele plasate la distanţe mai mari şi care presupun. Urmare a acestor situaţii. diferenţele spaţiale reflectate în preţ trebuie privite şi prin prisma mărimii staţiunilor. pe de altă parte. de intangibilitatea produselor. în cazul produselor turistice apar aspecte suplimentare. după mărimea agenţilor economici (producţia de scală presupune costuri mai mici pe unitate de produs. asigurarea accesului şi. în cazul proprietăţii de stat. implicit. un instrument de politică turistică. Este vorba despre diferenţierea preţurilor pe categorii de confort. Este vorba. în perioadele de sezon şi. astfel. • Variaţiile în spaţiu ale preţurilor produselor turistice apar ca urmare a localizării diferite a echipamentelor şi staţiunilor în raport cu principalele elemente de atracţie (plaja.influenţa regulatoare limitată asupra pieţei (cererii şi consumului. mai mari cu 30-40% decât în extrasezon.diferenţierea. izvorul mineral. în unităţile hoteliere situate în imediata vecinătate a plajelor sau pârtiilor (acces direct). ca şi prin oscilaţiile cotei de comision perceput de comercianţi (touroperatori sau agenţii de voiaj). pârtia de schi. Diferenţierea în timp a preţului reprezintă. Manifestările inflaţioniste deosebite ale preţurilor produselor turistice se explică prin mecanismul de formare a lor (inflaţie prin costuri). Preţurile produselor turistice manifestă. Deşi inflaţia este un fenomen comun tuturor preţurilor. prin specificul cererii şi ofertei. deci întreprinderile mari. pe de o parte. un efort (fizic şi financiar) de deplasare. • Diferenţierea preţurilor produselor turistice se face şi în funcţie de caracteristicile consumatorului şi anume: după vârstă . în principal „vâscozităţii acestora".tinerii şi populaţia de vârsta a treia beneficiind de unele reduceri de tarife -. dacă turismul este individual sau colectiv. prin raportul ofertă-cerere.

organizatorii de voiaje căutând ţările în care avantajul relativ în domeniul preţului să fie cât mai mare. sindicale). În privinţa efectelor. opacitatea acesteia. patronale. Deşi nu se poate spune că pe piaţa turistică a dispărut orice concurenţă. În realitatea economică se întâlneşte o împletire a acestor situaţii. corespunzător. în aceste condiţii. regimul construcţiilor) reduce rolul pieţei în stabilirea preţurilor. cu consecinţe negative. manifestarea inflaţionistă a preţurilor produselor turistice se propagă. măsura în care preţul corespunde calităţii acestora şi aşteptărilor sale. materială.în stabilirea preţului. mai ales. La acestea se adaugă şi slaba informare a cumpărătorilor cu privire la produsul în sine. intervenţia statului prin reglementări indirecte (politică fiscală. pe de o parte de „vâscozitatea" cererii şi ofertei. neraţional (determinat de factori psihologici. datorită intangibilităţii produselor. protejarea mediului. fie pentru că forma frecvent întâlnită de organizare â activităţii (lanţurile integrate. iar acest lucru devine şi mai dificil în cazul turismului internaţional. determinată de caracterul nematerial. fie prin înţelegeri între producători (sub egida asociaţiilor profesionale. rezultând preţuri formate în diverse modalităţi. majoritatea preţurilor se formează independent de acţiunea legii cererii şi ofertei. asupra realizării echilibrului de piaţă. ca oscilaţiile lui în jurul acestora (costurilor) să nu fie foarte ample. practic. de legile pieţei. intangibil al produselor. Totodată. nu de puţine ori. Astfel. determină un efect al inflaţiei sensibil amplificat. de o anumită fidelitate a cumpărătorilor. o altă particularitate a preţurilor produselor turistice. Inflaţia prin costuri se datorează creşterii preţului energiei. la rândul ei. se pot forma ca urmare a deciziei unui producător care domină piaţa unui produs . turistul nu poate aprecia. unei inadecvări ofertă-cerere şi unui import de inflaţie (costul serviciilor turistice în moneda naţională este superior intrărilor nete de devize din turismul internaţional).Complexitatea produselor turistice şi mecanismul de formare a preţului pachetului de vacanţă. de asemenea. Această caracteristică generează. consumatorul potenţial nu poate examina produsul înainte de a-1 cumpăra. În procesul formării şi manifestării deciziei de cumpărare a vacanţelor. Pe de altă parte. ceea ce îi detaşează oarecum de componenta obiectivă. în condiţiile economiei de piaţă preţurile se stabilesc pe baza legii cererii şi ofertei . asupra altor ramuri şi sectoare ale economiei. prin faptul că piaţa turistică este foarte puţin transparentă. jocul liberei concurenţe este îngrădit. preţurile au un rol relativ redus. limitează afirmarea liberei concurenţe şi rolul mecanismelor pieţei în formarea preţurilor. deformat. utilizarea preţului ca instrument de politică economică în domeniul turismului trebuie făcută cu multă 35 . de acţiunea statului prin intermediul fiscalităţii etc. aflate în conexiune cu turismul. cu alte cuvinte. şi anume influenţa limitată a acestora asupra consumului şi. O altă caracteristică a preţurilor produselor turistice se referă la faptul că formarea lor este relativ independentă de raportul ofertă-cerere. cel mai adesea. Aceasta se explică. pe de o parte. În cazul concret al pieţei turistice. emoţionali). Potrivit teoriei economice.modalitate proprie situaţiei de concurenţă perfectă.acesta fiind preţul de monopol. pe de altă parte. la oferta concurenţei (gamă sortimentală şi preţuri). prin cumularea costurilor prestaţiilor individuale. voluntare) creează poziţia de monopol. ar mai putea fi menţionată şi situaţia în care starul intervine . importanţa preţului în manifestarea consumului se reduce sensibil. la nivelul preţurilor şi. a unei oferte inelastice şi. De asemenea. iar pe plan internaţional antrenează o erodare a competitivităţii şi o reorientare a fluxurilor turistice. determinată de munca sezonieră şi raritatea forţei de muncă superior calificată. în domeniul turismului se poate vorbi de un comportament subiectiv. variaţiei nivelului salariilor. ceea ce reduce posibilitatea unor analize comparative.direct sau indirect . Toate aceste caracteristici argumentează necesitatea ca preţul să reflecte cu fidelitate costurile de producţie şi comercializare a produselor turistice. de speculaţiile funciare în zonele turistice. Inflaţia prin cerere constă într-o creştere artificială a preţului vacanţelor ca urmare a sezonalităţii (prin excesul de cerere din anumite perioade). în sezon. spre deosebire de situaţia marii majorităţi a bunurilor şi chiar a serviciilor. evident. implicit. indiferent de raportul ofertă-cerere.

de regulă. Complexitatea produselor turistice ca şi faptul că. Într-o asemenea structură mai pot fi incluse gratuităţi. potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit. o zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o activitate de turism. prin valoarea şi originalitatea acestora. alimentaţie. In aceste condiţii. • costurile de gestiune. Acestora se adaugă cheltuieli administrative şi de organizare a activităţii. se întâlnesc adesea diferenţe notabile între preţurile unor produse foarte apropiate în privinţa conţinutului. cheltuieli de promovare etc. a consumurilor turistice şi să servească. în trepte. În concordanţă cu o asemenea abordare. respectiv sezon sau extrasezon. totodată. a stadiului de exploatare şi posibilităţilor de valorificare în viitor. Această tehnică înregistrează. hotelărie. din punctul de vedere al preţurilor şi tipologiei. o serie de adaptări în funcţie de specificul serviciului turistic . la modul general. preţurile prestaţiilor individuale standard: transport. În privinţa modalităţii concrete de determinare a preţurilor produselor turistice. în practică. ca regulă generală. care să surprindă atât evoluţia acestora. prin dimensiunile şi varietatea componentelor sale. creează dificultăţi în formarea preţurilor şi în asigurarea comparabilităţii acestora. 5. datorită conţinutului lor complex. • marja de profit a producătorului şi/sau comerciantului. S-a ajuns astfel la determinarea unor indici ai preţurilor. detaliind suplimentar natura elementelor. pentru conturarea strategiei expansiunii turistice. potenţialul constituie. astfel. întrucât cumpărătorii nu sunt foarte receptivi la modificările acestuia sau chiar pot avea reacţii adverse. în stabilirea preţului unui astfel de produs sunt luate în calcul. sub forma cheltuielilor directe. cazare (servicii hoteliere). • costurile salariale. s-au manifestat preocupări pentru găsirea unor indicatori care să reflecte într-o valoare unică o gamă cât mai largă. evaluarea potenţialului şi a structurii sale. Şi alţi specialişti dau acelaşi sens noţiunii de potenţial turistic. cheltuieli cu asigurarea turistului. curiozitate sau educaţie"1. între serviciile componente ale unui voiaj nu există o legătură directă sau sunt realizate de prestatori foarte diferiţi.transport. de multe ori. De o metodologie aparte beneficiază programele turistice (aranjamente IT). capătă semnificaţie deosebită. trebuie ţinut seama de: • costurile materiale. POTENŢIALUL TURISTIC Parte integrantă a ofertei turistice.atenţie. a gradului de atractivitate. Conţinutul şi structura potenţialului turistic Pornind de la faptul că „atracţia turistică este motivul fundamental al receptării publicului de către o anumită destinaţie pentru distracţie. Aceste preţuri se stabilesc. după caz. condiţia esenţială a dezvoltării turismului în limitele unui perimetru. în acest context. unei mai bune informări a turiştilor. alimentaţie (în formula pensiune-completă sau demipensiune) şi agrement sau tratament. dar şi a autorităţilor responsabile cu politica economică în domeniu. în funcţie de mărimea grupului şi perioada de desfăşurare a programului. prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea călătorilor. • taxa pe valoarea adăugată. comisionul agenţiei sau touroperator-ului şi taxa pe valoarea adăugată ). cât şi modificarea structurii consumului. acesta este considerat „totalitatea elementelor cadrului natural şi 36 . • costurile de funcţionare. de pachete de servicii. în practică.

rezervaţii -. climatic etc. Indiferent de modul de abordare. termeni care.prin deteriorare. suprafaţa lacurilor şi mărilor şi a ţărmurilor aferente. în acest caz. sursele necesare desfăşurării activităţii turistice. climă. potenţialul turistic are rol determinant. atracţiile turistice au o sferă de cuprindere mai restrânsă.şi. patrimoniul are o sferă de referinţă mult mai cuprinzătoare. care pot fi valorificate. consumându-se efectiv . sau odihna şi recreerea. în literatura de specialitate sunt consacrate noţiuni ca atracţii turistice şi resurse turistice. -. incluzând alături de atracţii şi baza tehnico-materială specifică şi chiar infrastructura. Hidrografia. carstic. sub aspectul material-obiectiv sau afectiv etc. ci reprezintă chiar „materia primă" a turismului. Astfel. mai frecvent folosit. se apreciază că noţiunea de atracţie defineşte cu precădere latura afectivă a diferitelor componente ale potenţialului. forme particulare de manifestare a turismului. respectiv resurse naturale. dacă noţiunea „fond turistic". de pescuit. componente ce asigură exploatarea. de cură heliomarină. noţiunea este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare şi. monumentele naturii ş. definit prin totalitatea resurselor naturale şi culturale cu destinaţie turistică2. au semnificaţie şi arii diferite. pe de o parte. creează cadrul adecvat practicării turismului de schi. vulcanic etc. vegetaţie. fundamental pentru existenţa şi dinamica activităţii turistice. Varietatea componentelor potenţialului turistic şi rolul lor diferit asupra fenomenului turistic au făcut necesară structurarea şi ierarhizarea lor. după conţinutul lor. de cură heliomarină. astfel. Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural. ca modalităţi de petrecere a vacanţei. prin tipurile . se constituie ca atracţie turistică de sine stătătoare stimulând drumeţia. prin peisajul geomorfologic. stimulatoare. pentru exprimarea ansamblului atracţiilor se mai utilizează şi conceptele de „fond turistic" şi „patrimoniu turistic". limitându-se la elementele care atrag atenţia. Cea mai importantă şi frecvent utilizată clasificare în domeniu împarte atracţiile turistice (potenţialul). în opinia multor autori. prezenţa estuarelor şi deltelor. la rândul lor.motiv de călătorie . incită la călătorie. faună. Astfel. cu sensul mai larg sau mai restrâns. sedativâ). De asemenea. Condiţiile de climă. este folosită pentru a defini mijloacele. umane şi financiare. reprezentată de existenţa şi debitul râurilor. formele sale bizare. fiecare din cele două categorii se subdivide în grupe omogene. produc impresie. la implicaţiile de ordin economic asupra turismului şi. alpinismul.a. valorificarea bogăţiilor turistice. 37 . Din punctul de vedere al conţinutului. cel puţin în literatura străină. fenomenele geologice. regimul precipitaţiilor (în mod deosebit grosimea şi persistenţa stratului de zăpadă). în două categorii principale: atracţii naturale şi atracţii antropice (man made). treptele şi altitudinile sale. în teoria şi practica de specialitate există mai multe criterii şi modalităţi de grupare a atracţiilor turistice. Şi în această situaţie se impun câteva precizări. de tratament balneomedical. caracteristici (tonifiantă. Pentru definirea conţinutului potenţialului turistic.glaciar. corespunzător. el reuneşte elemente de o mare diversitate care se constituie nu numai ca motive de călătorie. cât şi la modul de exploatare. hidrografie. determinând. exprimate prin temperaturile înregistrate. se referă atât la atracţia propriu-zisă.se plasează în categoria principalelor motive de călătorie pentru turismul de week-end. durata perioadelor de strălucire a soarelui. monumente naturale.relief. la rândul lor. de practicare a sporturilor nautice. prin reducerea valorii sau atractivităţii . a apelor minerale şi termale . termenul este cel mai apropiat de rolul îndeplinit . relieful. Resursele turistice acoperă o arie problematică mai largă. Cu toate acestea. prin componentele sale . materiale. într-o anumită etapă".în procesul desfăşurării vacanţelor. poate fi echivalentă cu cea de potenţial. Fiecare dintre componentele menţionate îşi exercită influenţa asupra activităţii turistice printr-o serie de aspecte specifice. pe de altă parte. Totodată. pentru oricare formă de activitate turistică. pentru petrecerea vacanţei şi respectiv atragerea unor fluxuri turistice.social-istoric.

turismului itinerant. sate turistice. 38 . de originalitate. dintre care: • Vestigii arheologice şi monumente de artă: cetăţi. dar păstrând în esenţă acelaşi criteriu al răspândirii în teritoriu. Într-o abordare mai complexă. în unele lucrări se întâlneşte clasificarea în atracţii nodale -de tipul unei staţiuni sau grup de staţiuni -. • Elemente de etnografie şi folclor: arhitectura populară. sporindu-le valoarea peisagistică. statui. pentru turismul de sejur şi atracţii liniare. rare şi originale (unicate) la scara întregii planete. Componentele potenţialului natural şi antropic prezintă interes prin valoarea estetică. manifestări şi credinţe religioase.resurse de creaţie . estetică. manifestări cultural-artistice interesante. cognitivă şi recreativ-distractivă. manifestări sportive. vizitarea parcurilor şi rezervaţiilor) sau completează celelalte resurse. • Realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane: baraje şi lacuri de acumulare. în structura potenţialului antropic pot fi identificate mai multe grupe. dar şi estetică şi ştiinţifică. centre ştiinţifice şi tehnice etc. castele.. concursuri de frumuseţe.resurse unice. . parcuri naţionale) şi . palate. exploatări industriale. cetăţi. obeliscuri etc. centre comerciale. canale. prin caracteristicile lor atrag fluxurile de turişti. artă şi civilizaţie. caracterizate prin faptul că se concentrează pe o arie teritorială restrânsă şi sunt pretabile. concretizate în elemente de cultură. istorie. • Aşezări umane: centre urbane. peisaje deosebite. situate de-a lungul unui circuit sau de-a lungul coastelor. mări liniştite. după natura lor etc. serbări şi târguri. obiceiuri şi tradiţii. instituţii teatrale şi muzicale. exprimate prin originalitate şi unicitate. aportul formativ şi instructiv-educativ. oraşe.Vegetaţia. dar şi complexitatea problemelor legate de exploatarea lor. destinate. portul. după accesibilitate şi poziţia geografică faţă de bazinele de cerere. • Instituţii şi evenimente cultural-artistice: muzee. în diverse zone (ex. în cazul organizării de rezervaţii şi parcuri zoologice. O altă modalitate de structurare a atracţiilor turistice foloseşte drept criteriu gradul de polarizare a acestora.resurse atractive. tehnicoeconomice şi socio-demografice care. în principal. Atracţiile turistice mai pot fi clasificate după destinaţie. comune celor mai multe zone turistice ale lumii. poduri şi viaducte. climat blând. porturi. De asemenea. festivaluri. case memoriale. carnavaluri. generează forme particulare ale turismului (cercetarea ştiinţifică. târguri şi expoziţii. posibilitatea practicării unor sporturi. Se poate astfel vorbi de resurse (atracţii) concentrate şi dispersate. cu prioritate. prin bogăţie (suprafeţele ocupate de păduri) şi varietatea speciilor. toate acestea relevând diversitatea lor şi impactul asupra dinamicii şi varietăţii producţiei turistice. Din punctul de vedere al valorii. dar înregistrându-se în forme apropiate. Fauna prezintă importanţă turistică prin valoarea sa cinegetică şi piscicolă (bogăţia şi varietatea speciilor). de amplasarea în spaţiu şi posibilităţile de acces. de genul: plaje întinse. potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului dea lungul timpului. prin prezenţa unei flore specifice sau a unor monumente ale naturii. Cea de-a doua mare categorie. calitatea factorilor naturali de cură. muzica şi dansul. rolul acestora în determinarea activităţii turistice depinde de valoarea şi atractivitatea lor. de modul de conservare şi exploatare. gastronomie. pot fi identificate: .originale. creaţia şi tehnica populară.

destinate consumului turistic. parcul de mijloace de transport. inventarul. în funcţie de participarea în diverse etape ale activităţii turistice. în mare măsură. trebuie pornit de la faptul că simpla prezenţă a elementelor de atractivitate nu este suficientă pentru a genera derularea unei activităţi turistice. în diversitatea mijloacelor de muncă utilizate. creşterea şi modernizarea dotărilor materiale antrenează o intensificare a circulaţiei turistice. potrivit accepţiunii generale a conceptului. gospodării anexe. ele sunt. clădiri) şi echipamente de producţie (maşini. este format din bunuri de lungă durată care servesc ca instrumente ale muncii în mai multe etape de producţie. Aceste componente sunt mai puţin specializate. ateliere de reparaţii. funcţiilor economice şi sociale ale turismului. instalaţii. mecanisme şi dispozitive de măsurare. componentă a avuţiei naţionale. aceste echipamente sunt delimitate pe subgrupe. aşadar. nivelul tehnic al echipamentelor determină nemijlocit accesul şi prezenţa turiştilor într-o anumită zonă. Potrivit acestei clasificări şi în concordanţă cu specificul activităţii turistice. Totodată. se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. ceea ce limitează destinaţiile acestora. La rândul lor. parte a fondurilor de producţie. mijloace de transport. combustibili etc. Complexitatea activităţii turistice se reflectă. în raport cu modul particular în care se consumă şi se înlocuiesc. mijloace de transport etc). la rândul lor. conţinutul economic. capabile să asigure accesul. instalaţii de agrement etc). alături de elementele de atracţie. între grupele cele mai importante se numără: clădirile unităţilor de cazare şi alimentaţie. fiind susceptibile mai multor destinaţii. caracteristicile. Capitalul circulant. utilaje. energie. control şi reglare. se prezintă într-o structură diversă (unităţi de cazare şi alimentaţie. lor li se adaugă mijloace de transport şi diverse instalaţii. În privinţa rolului capitalului tehnic. specializate în îndeplinirea anumitor operaţii. Din sfera acestui capital fac parte: materii prime. Punerea în valoare a potenţialului natural şi antropic. transferându-se asupra rezultatelor. Astfel. capitalul tehnic este reprezentat în proporţie covârşitoare din construcţii-clădiri. trebuie înlocuit cu fiecare circuit economic. în scopul obţinerii de bunuri şi servicii specifice. Astfel. destinate primirii şi servirii turiştilor şi adăpostirii unor maşini şi utilaje necesare producţiei. subdivizate. Cea mai generală structură a lor include: construcţii (în principal. în timp ce valoarea lor se reduce. baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea şi dezvoltarea turismului. cât şi echipamente specifice. Capitalul fix. materiale. Conţinutul şi rolul bazei rehnico-materiale Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată. în corelaţie cu sfera largă de cuprindere a turismului. agenţii de voiaj). imprimându-le rigiditate în exploatare. Aceste mijloace. mobilierul şi echipamentul din unităţile de cazare şi alimentaţie. resursele materiale (capitalul tehnic) se separă în capital fix şi capital circulant. a componentelor bazei tehnico-materiale. 1. dimensiunile şi structura sa. Componentă a ofertei turistice. Ca atare. Astfel. pe grupe şi tipuri. adaptată specificului nevoilor turiştilor. ca atare. a unor mijloace (resurse) materiale adecvate. 6. se caracterizează prin faptul că se consumă integral în cadrul unui singur ciclu de producţie şi. de asemenea. cu rolul său complex şi de ramură de sinteză. modalităţile de clasificare consacrate se regăsesc şi în cazul bazei tehnico-materiale a turismului. capabile să asigure satisfacerea cerinţelor turiştilor pe durata şi cu ocazia realizării voiajelor. în acest domeniu. să ofere vizitatorilor condiţii pentru petrecerea 39 . baza tehnico-materială a acestuia include atât mijloace comune altor ramuri. unităţi de învăţământ. de ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa. Ele se caracterizează prin faptul că îşi păstrează forma iniţială pe toată durata funcţionării. atragerea turiştilor presupun existenţa unor dotări adecvate. cunoscute sub denumirea generică de baza tehnico-materială (capital tehnic). instalaţii de agrement şi tratament. ale unităţilor de producţie şi administrative (sediile societăţilor comerciale. amploarea fluxurilor şi gradul de mulţumire a călătorilor.6.

În acest context şi în corelaţie cu celelalte componente ale ofertei se apreciază că. în aceste condiţii. unei corespondenţe cantitative şi calitative între acestea1. dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice în corespondenţă cu multitudinea destinaţiilor sau a componentelor produsului turistic. De asemenea. la rândul lor. al diversificării agrementului. structura. ci şi creşterea continuă a acestuia. Dotările 40 . de varietatea gusturilor şi preferinţelor acestora. o zonă turistică de mare atractivitate nu se poate constitui în ofertă înainte de a beneficia de dotările necesare primirii şi reţinerii călătorilor. 2. In prima grupă se încadrează resursele materiale care îşi datorează existenţa activităţii turistice . iar. de intercondiţionare. atracţia diferită a unor zone. are loc o sporire a importanţei bazei tehnico-materiale. Amploarea fluxurilor turistice este determinată deopotrivă de cerere şi factorii acesteia. Pe de altă parte.agreabilă a vacanţei. Necesitatea unei corelaţii între ceea ce se oferă şi ce se cere este accentuată şi de caracteristicile produsului turistic. dimensiunile. elementele sale constitutive asociindu-se şi adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.iar în cea de-a doua sunt cuprinse dotările cu statut independent de domeniul turismului. Aceasta explică. sunt condiţionate de dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale. atragerea în circuitul economic de noi zone. ca obiective ale politicii globale în domeniul turismului. dar care sunt utilizate şi pentru nevoile acestuia. pe măsură ce cresc exigenţele turiştilor faţă de calitatea serviciilor şi nivelul de confort. rigid în timp şi spaţiu.sunt destinate exclusiv turiştilor . valorificarea superioară a potenţialului turistic. apropierea de nevoile turiştilor.în general şi faţă de confort. iar infrastructura generală. Legătura foarte strânsă dintre potenţialul turistic. Cea mai importantă şi frecvent utilizată. dinamica circulaţiei turistice şi legătura indestructibilă dintre aceasta şi dotările tehnice au determinat o serie de mutaţii cantitative şi structurale ale bazei materiale. Practic. turismul nu poate fi conceput în afara unei echipări tehnice corespunzătoare a zonelor de atracţie. cu alte cuvinte. apar mutaţii în criteriile de selecţie a destinaţiilor de vacanţă. ca rezultat al sporirii exigenţelor turiştilor . baza tehnico-materială are o structură complexa.clasificare foloseşte drept criteriu destinaţia principala şi delimitează două mari categorii: baza tehnico-materială specific turistică şi baza tehnico-materială generală (infrastructura). De asemenea. formelor de turism. calitatea resurselor materiale trebuie să se adapteze permanent evoluţiilor turismului. baza tehnico-materială şi infrastructura turistică reprezintă factorul decisiv. 6. dependente de structura şi calitatea resurselor materiale. locurilor şi zonelor ce se înscriu în circuitul turistic. baza tehnico-materială şi cerere impune realizarea unui echilibru. armonizarea ritmurilor şi direcţiilor lor de evoluţie. aceste echipamente sunt destinate în egală măsură rezidenţilor şi turiştilor. Astfel. pe de altă parte. beneficiind de potenţial sensibil apropiat. factorul permisiv. Din cele prezentate rezultă nu numai rolul important pe care baza tehnico-materială îl joacă în desfăşurarea şi dezvoltarea turismului. modernizarea şi perfecţionarea acesteia. Pe de altă parte. în mare măsură. dar diferenţiat dotate din punct de vedere tehnic. devansarea dezvoltării bazei tehnico-materiale în raport cu dinamica circulaţiei turistice reprezintă o cerinţă şi o garanţie a valorificării atracţiilor turistice şi satisfacerii clientelei. pe de o parte. în special -. Structura. între baza tehnico-materială şi activitatea turistică există o relaţie strânsă. presupune o adaptare permanentă a resurselor materiale la evoluţia cantitativă şi structurală a cererii. In teoria şi practica de specialitate există mai multe modalităţi de structurare a componentelor bazei tehnico-materiale a turismului. al varietăţii tot mai largi a cerinţelor manifestate odată cu participarea la circulaţia turistică a unor noi segmente ale populaţiei. dacă atracţiile constituie factorul fundamental al activităţii turistice. Atracţia exercitată de potenţialul turistic pierde din importanţă în favoarea celei determinate de nivelul serviciilor. dar şi de gradul de dotare tehnică a teritoriilor.

41 . microbuze. lor li se adaugă cele aeriene . forma de proprietate. în privinţa organizării. urban şi interurban. Reţeaua unităţilor de cazare este alcătuită din obiective de diverse tipuri. spaţii de găzduire oferite de sistemul educaţional (cămine). sunt divizate. amplasarea în spaţiu. hoteluriapartament. care este completat de mijloacele proprietate a turiştilor de regulă. dimensiunile. reprezentată de terenuri de camping şi caravaning. echipamentele tehnico-edilitare etc. după modul de obţinere/oferire a serviciilor în unităţi cu servicii prestate (hoteluri. orientări.specific turistice sunt reprezentate de reţeaua unităţilor de cazare (găzduire). proporţia covârşitoare revine celor rutiere (autocare. funcţia îndeplinită. cu o varietate tipologică şi de confort similară celei hoteliere. automobile (sectorul noncomercial). poate fi identificat un segment al reţelei unităţilor de alimentaţie care. unităţile comerciale.organizate independent sau integrate societăţilor hoteliere . categoria de confort. şi anume odihna. perioadă de funcţionare etc. amplasate în zonele turistice sau pe marile artere de circulaţie. mijloacele de cazare pot fi abordate din mai multe unghiuri. satele turistice şi satele de vacanţă. ci şi prin caracteristici. dinamică. într-o relaţie de interdependenţă cu unităţile de cazare şi înscriindu-se. importanţa O altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unităţile de alimentaţie publică. în infrastructură sunt cuprinse: căile de comunicaţie şi mijloacele de transport în comun. indiferent de apartenenţa la sectorul comercial sau non-comercial. proprietăţi în sistem „time-share". Cu toate acestea. sanitare. cabane şi refugii montane. În general. întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale. aceste mijloace. grupuri religioase etc. Deşi în alcătuirea acestei componente sunt prezente toate tipurile de mijloace. forme de proprietate. cât şi de divertisment. categoria de confort. alături de aceasta existând un sector non.unităţi hoteliere propriu-zise şi asimilate lor (moteluri. tabere şi colonii de vacanţă. bungalow-uri etc. reţeaua unităţilor de alimentaţie specifică este dominată. Acest segment este alcătuit din unităţi cu profil complex. specifice este reţeaua unităţilor de cazare (găzduire). deopotrivă.sau cvasinoncomercial destul de bine reprezentat prin reşedinţe secundare. sanatorii şi stabilimente de sănătate. de prestări servicii. vile-apartamente închiriate. spre deosebire de cea vizâhdu-i pe Baza tehnico-materială specific turistică înscrie între componentele sale şi mijloacele de transport. rutiere şi pe cablu -j instalaţiile de agrement şi cele specifice tratamentului balneo-medical. hanuri. Toate acestea reprezintă sectorul comercial. cele navale. categorii de confort.şi. mijloacele de transport din structura turismului .unităţi complementare sau cazarea extrahotelieră. nu numai convenţional. ferme. serviciile de curăţenie. hanuri. în tendinţa de concentrare în lanţuri Din punct de vedere structural. este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiştilor şi/sau se află în proprietatea/administrarea unor societăţi comerciale aparţinând sferei turismului. căsuţe. La rândul lor. în majoritatea lor.în care se asigură doar găzduirea propriu-zisă. clasificate după conţinut. în foarte mică măsură. forma de proprietate etc. funcţionând. structura şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi. amploarea şi orientarea fluxurilor turistice. aparţine domeniului turismului. ceea ce face dificilă o analiză riguroasă şi detaliată a principalelor tendinţe din evoluţia şi structura celor destinate turismului. vizite la rude şi prieteni).) şi . prepararea hranei fiind procurate independent sau realizate de turişti (campingcaravaning. perioada de funcţionare. în privinţa structurii. sate de vacanţă. analizele asupra echipamentelor de cazare au în vedere componenta (sectorul) comercială. ca mijloace complexe şi particulare. Una dintre cele mai frecvent utilizate grupări separă mijloacele de cazare în: . reţeaua de telecomunicaţii. folosind criterii diferite de segmentare ca: tipul unităţii. structural. case de oaspeţi) şi unităţi cu autoservire . implicit. case şi apartamente de închiriat. cel mai adesea. Mai mult. înnoptarea. perioada de funcţionare. camere. o parte din reţeaua unităţilor de alimentaţie. acestea se adresează. Destinată să satisfacă nevoile de hrană dar şi de recreere ale turiştilor. Fără existenţa unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic. automobile şi mijloace de transport marfă). rezidenţilor şi turiştilor. şi unităţile de alimentaţie pot fi grupate pe tipuri.în principal. pensiuni. cămine şi hanuri pentru tineri. menite să asigure atât condiţii de servire a mesei. în practica turistică nu se regăsesc cele feroviare.

Aceste mijloace au un conţinut eterogen. ele servesc ca mijloace de continuare a călătoriei (transport) sau de acces spre altitudinile înalte. număr de locuri) sau complecşi. Atât atracţiile. cu diversitatea gusturilor şi preferinţelor turiştilor. comerţ şi prestări servicii. cât şi de agrement. precum şi atragerea diverselor zone în circuitul turistic. polifuncţională. este vorba de o relaţie de interdependenţă. oferind turiştilor atât condiţii de găzduire şi servire a mesei. nămoluri. într-o accepţiune generală. alpinismul. Satele turistice sunt. săli de jocuri (mecanice. de asemenea. centre de echitaţie. cazinouri. Din structura bazei tehnico-materiale specifice mai fac parte satele turistice şi satele de vacanţă. a resurselor umane. aceste echipamente au ca obiectiv crearea condiţiilor pentru distracţie şi recreere. Indispensabilă dezvoltării turismului. alimentaţie şi activităţi recreativ-distractive Baza tehnico-materială a turismului include în sfera sa de referinţă şi infrastructura generală. Instalaţiile de tratament ocupă un loc mai modest în structura bazei materiale. deşi cele două categorii de echipamente au o terminologie apropiată. bowling) sau polivalente (spectacole. se impune precizarea că. Din categoria acestora pot fi menţionate: instalaţii de fizioterapie. ce trebuie avută în vedere în dinamica şi sensurile creşterii acestora. amenajate astfel încât să ofere temporar sau permanent găzduire. acestea au o structură complexă. pârtii de schi. conţinutul lor este diferit. In cadrul componentelor infrastructurii generale. a cărui amploare o condiţionează prin dimensiuni. în multitudinea formelor sale. şi a turismului. încadrate impropriu de unii autori în categoria mijloacelor de cazare. băi. ele prind viaţă. paralel cu evoluţia explozivă a interesului pentru schiul amator s-au concretizat în eforturi investiţionale remarcabile în domeniu şi într-o echipare pe măsură. determinată de evoluţiile în domeniul turismului. fiind destinate unei forme particulare a turismului. instituţii financiar-bancare etc. buvete. plaje şi instalaţii de sporturi nautice. cum sunt sporturile de iarnă. aceste instalaţii joacă un rol esenţial. 7. distribuţie teritorială şi caracteristici tehnice.Particularităţile muncii în turism 42 . din structura bazei tehnico-materiale specific turistice. devin produse turistice şi pot fi consumate numai ca rezultat al acţiunii factorului uman. dispunând de elemente atractive posibil de valorificat. utilităţi publice (alimentarea cu apă. ele asigură accesul spre destinaţiile de vacanţă. parcuri de distracţie. Dotarea cu astfel de mijloace poate fi exprimată prin indicatori simpli (număr de instalaţii. cluburi. port popular. şi anume celui balneo-medical. natura resurselor (ape minerale. Prin urmare. la rândul ei. localităţi rurale situate într-un cadru natural nepoluat. într-o gamă foarte largă şi anume: terenuri de sport. aceasta este menită să asigure funcţionarea normală a tuturor sectoarelor economiei.1. Mijloacele de agrement reprezintă o altă componentă bine definită a bazei tehnicomateriale proprii turismului. amenajări saline. mofete) şi profilul staţiunilor. în concordanţă cu varietatea destinaţiilor de vacanţă. sunt în aşteptare. stimulând sau îngrădind dezvoltarea lor. alături de potenţial (natural şi antropic) şi echipamente (baza tehnico-materială). precum: arhitectura locală. pentru petrecerea plăcută a timpului liber. determinat de specificitatea afecţiunilor. Constituită din transporturi şi telecomunicaţii. din punctul de vedere al conţinutului. factor ce asigură funcţionalitatea celorlalte componente ale ofertei. concursuri). spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijloace de agrement. săli de gimnastică. energie electrică şi termică). prin raportare la numărul turiştilor sau al populaţiei. Recunoaşterea acestui rol.Instalaţiile (mijloacele) de transport pe cablu fac parte. amenajări pentru cura de teren etc. meşteşuguri etc. locul cel mai important pentru dezvoltarea turismului revine transporturilor. cât şi dotările materiale au o existenţă potenţială. calculatoare. Pentru unele forme de turism. discoteci etc. gaze. Totodată. prin urmare. sistemul sanitar. RESURSELE UMANE ÎN TURISM Realizarea activităţii turistice presupune prezenţa. se poate spune că acesta din urmă transformă resursele naturale şi materiale din potenţiale în efective. infrastructura generală este. 7. tradiţii. mijloacele de agrement se prezintă. expoziţii.

Astfel. în opinia majorităţii specialiştilor . chiar dacă este posibilă. detaliate şi corecte (de ex. Dezvoltarea turismului şi sporirea exigenţelor consumatorilor antrenează o creştere a răspunderii materiale şi morale a personalului. liftier. pentru multe categorii de personal. alături de realizarea unor elemente de ordin cantitativ . în afara acestora. programul manifestărilor cultural-artistice. materii prime). relaxant. există un număr important de funcţii ce nti necesită o calificare deosebită. ceea ce presupune un număr mai mare de lucrători şi conduce la o productivitate a muncii mai redusă. Totodată. unitate hotelieră sau de alimentaţie. alimentaţie-servire. Ca urmare. să fie serviţi. trebuie să cunoască o limbă de circulaţie internaţională. în aceste condiţii. mijloc de transport sau formă de agrement etc. precum cele legate de nivelul servirii sau gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor. necesarul de muncă la unitatea de produs este unul dintre cele mai ridicate. agenţie de voiaj) şi un nivel general de instruire şi cultură ridicat (apropiat de cel al turiştilor). responsabilitatea faţă de bunurile turiştilor aflaţi în unităţile de cazare hotelieră şi similară. multilaterală. formularea deciziei de cumpărare. dar şi o condiţie fizică adecvată. La acestea se impune a fi adăugat că. în stimularea consumatorilor. să fie în măsură să prezinte valorile turistice ale zonei în care îşi desfăşoară activitatea. lucrătorul din turism are un rol important în stimularea cererii. nu se recomandă în toate cazurile. 43 . Răspunderea materială şi morală ridicată decurge. introducerea progresului tehnic. elegant chiar. diferit de cel din alte ramuri. respectiv. În privinţa aprecierii răspunderii morale. trebuie pornit de la premiza că între lucrătorul din turism şi consumator intervin raporturi cu un conţinut particular. condiţii de viză. să îndeplinească atribuţii conexe celor pe care le incumbă funcţia. oferta generală de servicii.Turismul este un domeniu intensiv în muncă sau. ajutor de ospătar sau de bucătar). le gestionează şi le manipulează lucrătorii (mobilier. În turism. ceea ce presupune o pregătire profesională bună. utilaje şi instalaţii. precum şi asupra necesităţii desfăşurării acestuia cu caracter permanent. De exemplu. în principal. formarea şi menţinerea interesului. lucrătorul este chemat să facă faţă multor solicitări complexe. cât şi de calităţile morale ale lucrătorilor. capacitatea de a descifra trăsăturile de caracter ale turistului şi de a anticipa nevoile acestuia. să promoveze şi să întreţină un climat destins. echipamente. aşanumitele „bad jobs" (femeie de serviciu. La aceste valori se adaugă. să aibă capacitatea de adaptare la starea psihică a turiştilor. simpatiei pentru un anumit produs turistic sau destinaţie de vacanţă. înlocuirea omului cu maşina nu este cea mai inspirată soluţie pentru servicii. Lucrătorul. însuşirile fizice şi ţinuta . comisionar. conducerea grupurilor-ghid. De asemenea. mai mult. alimentaţie. munca lucrătorilor presupune. şi un nivel relativ ridicat şi complex de pregătire. este determinată de valorile materiale pe care le au în grijă. de mărfuri comercializate. număr de turişti/clienţi serviţi şi îndeplinirea unor cerinţe de ordin calitativ. egal faţă de toţi turiştii. crearea unei atmosfere de destindere. de încredere.volum de servicii prestate.: orarele mijloacelor de transport. bagajist. se pot realiza pentru un număr mic de operaţiuni. Răspunderea materială. turismul răspunde trăsăturilor fundamentale ale componentelor terţiarului. de multe ori. specifice fiecărui sector (hotelărie. în special în perioadele de vârf. munca din turism reclamă pe lângă cunoştinţele de ordin tehnic.sunt la fel de importante în crearea unei atmosfere agreabile. solicitudine. să fie convingător. sa poată oferi informaţii de largă utilitate.elemente aparent minore . altfel spus. şi. turiştii dorind ca măcar pentru perioada vacanţelor să evadeze din lumea automatelor. din implicarea nemijlocită a unei părţi importante a lucrătorilor din turism în procesul servirii consumatorilor şi are o semnificaţie deosebită în selecţia şi pregătirea personalului. transport. referitoare la corectitudine. cum sunt cel de cazare-recepţie. portar. el trebuie să aibă un comportament civilizat. consumul de muncă vie este superior comparativ cu alte ramuri cu dimensiuni şi/sau producţie apropiată. Aceste cerinţe îşi pun amprenta asupra criteriilor de selecţie a personalului şi direcţiilor de orientare a procesului de pregătire profesională. răbdare. Desfăşurarea activităţii turistice presupune. mai ales în cazul celui în contact cu turiştii străini. în determinarea revenirii turistului. Pe de altă parte. în procesul de selecţie va trebui să se ţină seama atât de pregătirea profesională. comparabilă în mare măsură cu cea din alte sectoare. de bună dispoziţie. Această situaţie este rezultatul faptului că mecanizarea şi automatizarea au o sferă de aplicare relativ limitată. Din acest punct de vedere. formalităţi de frontieră).

nu trebuie neglijate eforturile în direcţia informării şi chiar educării turistului. Acestea antrenează. condiţionată de receptivitatea turistului. această caracteristică este rezultatul concentrării sezoniere a circulaţiei turistice şi funcţionării temporare a unei importante părţi a bazei tehnico-materiale. asupra necesarului de personal şi rezultatelor folosirii resurselor umane. sporind complexitatea problemelor cărora trebuie să le răspundă politica în domeniul resurselor umane. determină cheltuieli mai ridicate privind crearea şi întreţinerea locurilor de muncă etc. cu prilejul diverselor evenimente sau sărbători sau pentru anumite activităţi (ghizi. ca principală formă de comercializare a vacanţelor. o eterogenitate sporită a ofertei. de nivelul său de cultură. structura acestora. instructori sportivi.reduce nivelul satisfacţiei în muncă a lucrătorilor (ca urmare a veniturilor mai reduse şi nesiguranţei locului de muncă). politicile de selecţie şi recrutare. creşterea numărului 44 .2. Totodată. personal ajutător în cazul partidelor de vânătoare etc). angajarea întregului timp de muncă al unei zile (de dimineaţa până seara târziu. Cu toate acestea. contactul direct lucrător-client impune exigenţe sporite privind pregătirea profesională. mai mult sau mai puţin evidente. un efort continuu de adaptare a lucrătorului la cerinţele şi personalitatea fiecărui client. nici din cea a lucrătorilor. în particular. nivelul productivităţii muncii. de specialitate şi cea psihică. ci şi nevoilor unor segmente ale populaţiei (femei. aşa cum se ştie. dependenţa activităţii .răspund nu numai naturii proprii a turismului. variaţii semnificative ale intensităţii circulaţiei turistice de la o perioadă la alta.mai mult de jumătate din totalul angajaţilor sunt ocupaţi sezonier . ele creează şi dificultăţi în recrutarea forţei de muncă. Participarea nemijlocită a turistului la realizarea prestaţiei are o serie de implicaţii asupra organizării producţiei şi consumului. mai puţin controlată de prestator.Munca în turism se mai caracterizează şi prin contactul direct dintre lucrător şi client/turist. Această trăsătură determină. Este vorba de angajări în week-end. şi a cererii.ca volum şi performanţe deopotrivă de calităţile lucrătorului şi beneficiarului. nici din partea agenţilor economici. Între particularităţile muncii în turism se înscrie şi ocuparea sezonieră/ temporară şi. în general. Caracteristicilor analizate le pot fi adăugate şi altele. de capacitatea de a se face înţeles. organizarea vieţii economice şi sociale determină. În acest context. ca feminizarea forţei de muncă.în proporţie mai mare sau mai mică — a turistului la realizarea serviciului propriu-zis. Este vorba. ca şi un sistem adecvat de comunicare între cei doi parteneri. a muncii cu timp parţial (part time). particularităţile muncii în turism influenţează nemijlocit numărul şi dinamica lucrătorilor. în măsură mai mare decât în alte sectoare. mobilitatea ridicată datorată altor cauze decât sezonalitatea. oscilaţii asemănătoare în ocuparea forţei de muncă. În ansamblul lor. drept rezultat. Mai accentuată decât în alte compartimente ale economiei. încurajează migraţia spre sectoarele cu activitate permanentă. de o productivitate a muncii mai scăzută. asociat acesteia. mai pot fi menţionate: apariţia unor dificultăţi în standardizarea produselor şi. în primul rând. a modelelor „flexibile" ale ocupării personalului. de aici. cu efecte negative asupra angajaţilor şi rezultatelor muncii lor. la rândul lor. mai ales în situaţia muncii în contratimp (când majoritatea angajaţilor au liber. iar de aici o reducere a exigenţelor în procesul de selecţie a acestora. pensionari. studenţi). o altă consecinţă este cea a practicării vânzării directe. de nevoia unei mai bune cunoaşteri a pieţei. între altele. Specificitatea activităţii turistice generează practicarea. sistemele de cointeresare şi. se odihnesc). organizarea pregătirii profesionale. calitatea mai slabă a serviciilor şi productivitatea mai scăzută a muncii. în ture diferite). şerpaşi. în vederea specializării unor angajaţi pentru aceste activităţi. Evoluţia şi structura personalului ocupat în turism Dezvoltarea turismului a fost însoţită de o dinamica susţinută a personalului ocupat în această ramură. Aceste formule -întâlnite pe scară tot mai largă . printr-o participare . angajarea temporară nu stimulează eforturi de ridicare a nivelului de pregătire. Condiţiile naturale. Apare astfel necesitatea unui număr sporit de lucrători care să facă faţă cerinţelor din perioadele de maximă activitate. 7. Fluctuaţia mare a personalului . corespunzător. fluctuaţia mare a personalului comparativ cu alte sectoare de activitate. Totodată.

alte forme de pregătire) . trebuie luată în discuţie şi structura pe vârste a personalului din turism. circa 5%. • alimentaţie.director. O detaliere a acestei structuri cu accent pe nivelul de pregătire (studii) este încă şi mai relevantă. dominată de muncă puţin sau deloc calificată. bună dispoziţie. din punctul de vedere al sectorului în care lucrează. se poate vorbi de personal ocupat în: • hotelărie.3. transport . agenţii de voiaj. alături de evoluţiile cantitative.circa 40%. sensibilitate). în general. pe de altă parte. contactul direct lucrătorclient. Asociat caracteristicii de efort fizic mare. evoluţia personalului trebuie pusă în corelaţie cu particularităţi precum consumul mare de muncă vie şi pătrunderea mai lentă şi relativ limitată a progresului tehnic. coroborată cu nivelul de pregătire. dar. circa 45% din totalul angajaţilor având mai puţin de 35 de ani. Specificitatea activităţii turistice.cadre de conducere (cu studii superioare) . . o mai facilă atragere a personalului şi ocupare a funcţiilor şi. complexitatea acesteia se regăsesc în multitudinea unghiurilor de abordare a structurii personalului. hotel) . modificările în structura acesteia. se evidenţiază tendinţa de feminizare a personalului.42%. agreată de numeroşi autori. Astfel.personal de bază având calificare de specialitate (medie şi submedie) . activităţi sportive şi culturale etc). recreative şi de divertisment . • agenţii de voiaj (şi touroperatori). importanţei şi nivelului de pregătire. pe de o parte. distribuţia (structura) personalului ia forma unei piramide: .). Deşi informaţiile referitoare la acest aspect sunt extrem de sărace. sporirea gradului de complexitate a activităţii şi exigenţele tot mai ridicate ale turiştilor constituie câteva dintre cauzele majore ale volumului şi dinamicii forţei de muncă. Din acest punct de vedere. Analizele asupra conţinutului muncii din turism evidenţiază un nivel relativ redus de tehnicitate şi. • administraţia (naţională şi locală) a turismului. în particular. Ponderea mai mare a femeilor. .care antrenează circa 90% din totalul angajaţilor şi funcţii indirecte (secundare conţinutului propriu-zis al activităţii) . 1-2%.circa 10% din totalul angajaţilor. corespunzător. Un aspect interesant prezintă structura pe sexe a forţei de muncă în turism. aceasta poate fi asociată unui compartiment de activitate. cu 30-40%. înţelegere. într-o grilă a funcţiilor.circa 8%. o diminuare a şomajului în rândul celor fără calificare. Astfel. reprezentând. în anumite compartimente. implicit. tendinţele din evoluţia fenomenului turistic şi. .cu aproape 10% din personal. 40-50% din total. alimentaţie. presupune aptitudini mai apropiate femeilor (răbdare. tact.personal de bază fără calificare . a celor din hoteluri şi restaurante (vezi tabelul 8. 45 .tehnicieni cu studii medii şi superioare de specialitate (şcoli postliceale. reflectă specificitatea muncii din acest domeniu care. cu 3-4%. lucrătorii din turism îndeplinesc funcţii directe (proprii domeniului) . • alte sectoare ale industriei turistice (agrement. Totodată. orientare comună celor mai multe ramuri ale terţiarului. complexitatea şi sezonalitatea etc. nu permite oferirea unor servicii de calitate. la scară globală. în rândul lucrătorilor din turism şi. director adjunct "(de agenţie. Una din cele mai frecvent întâlnite modalităţi de grupare a lucrătorilor o reprezintă funcţia îndeplinită. În caracterizarea forţei de muncă. creşterea aproape explozivă a circulaţiei turistice. constituindu-se astfel într-o frână în calea dezvoltării. pe de altă parte. caracteristicile muncii în acest sector.în hotelărie. se poate aprecia că forţa de muncă în turism este relativ tânără. transport. colegii. Din punctul de vedere al rolului sau importanţei funcţiei. o semnificaţie deosebită au mutaţiile structurale. pe de o parte.în sectoarele cultural-sportive. o structură din punctul de vedere al pregătirii profesionale.lucrătorilor reflectă. oficiu de turism. Nivelul mai modest de pregătire cerut de turism asigură.

3. deşi toţi ceilalţi parametri au rămas neschimbaţi. În primul rând. creşterea preţurilor nu este rezultatul exclusiv al inflaţiei. nu se poate realiza decât în mică măsură o standardizare a acestor activităţi şi o egalizare a consumurilor de muncă). iar pentru personalul ocupat înseamnă venituri mai mari. eterogenitatea activităţilor turistice. eliminarea variaţiei productivităţii muncii2. componentă a procesului general de creştere a eficienţei muncii sociale. VA) trebuie determinat în preţuri comparabile. unde se practică tarife diferenţiate pentru turişti interni şi internaţionali. Productivitatea muncii în domeniu turismului ia valori mai mici decât în alte ramuri ale economiei. orice modificare în structura clientelei va antrena o modificare a volumului încasărilor şi. datorită consumului mare de muncă vie şi posibilităţilor reduse e introducere a progresului tehnic. Acesta se reflectă pozitiv în rezultatele economico-fmanciare de ansamblu ale domeniului sau ale agenţilor economici. implicit. productivitatea muncii constituie şi pentru domeniul turismului unul din principalii indicatori ai calităţii activităţii.7. transport. de asemenea. Adaptat. o evoluţie foarte lentă. cât şi pe diverse componente (hotelărie. analizei performanţelor sectoarelor cu producţie de masă. care sunt influenţate şi de alţi factori extraumani. pentru ansamblul activităţii turistice. lanţuri) şi ramuri. Pe de altă parte. a productivităţii muncii. productivitatea muncii în turism are. Sporirea productivităţii muncii. Ca atare. Productivitatea muncii lucrătorilor din turism Definită generic prin cantitatea de bunuri şi servicii produse în unitatea de timp. volumul valoric al serviciilor turistice (încasări. ci şi al îmbunătăţirii calităţii serviciilor. nivelul tarifelor. între care: amplasarea unităţii. măsurarea producţiei prin înşişi factorii acesteia (în speţă. ca în multe alte ramuri ale terţiarului.1 Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie productivitatea muncii din industria hotelieră. asigurând. ce reflectă specificitatea muncii în acest sector.) fac dificilă. alimentaţie etc. PIB. este vorba de dificultatea determinării în termeni reali a producţiei de bunuri şi servicii turistice şi de exprimarea acesteia în unităţi specifice.. acest indicator are. rezultate din faptul că nu se evidenţiază consumul de muncă. în acelaşi timp.) sau structuri (sisteme organizatorice. Indicatorii productivităţii muncii se calculează atât la nivel macroeconomic. nu reflectă aceeaşi cantitate de muncă (de ex. Această modalitate de exprimare prezintă însă şi inconveniente. dar fiecare caz/proces este unul singular. practic. şi pentru sfera turismului. prin definiţie. anumite rezerve. se pot utiliza indicatori ca număr de turişti/clienţi serviţi. cestea nu sunt suficient de concludente. reprezintă. mai ales. or. structura turiştilor etc. alimentaţie. care au totodată existenţă de sine stătătoare (cazare. aşa cum se ştie. cu prioritate. număr de vacanţe/bilete vândute. exprimarea valorică (încasări. de asemenea. imediate. diferenţele majore între componentele aceluiaşi produs sau pachet de vacanţă. gradul de înzestrare tehnică. găsirea unor indicatori fizici. Rezultă că productivitatea muncii în exprimarea valorică nu oglindeşte în totalitate efectul economic şi. chiar şi atunci când efectele muncii pot fi redate prin informaţii tehnice. dacă se iau în calcul doar efectele directe. comparabilitatea între procese. ca dealtfel şi în alte ramuri ale terţiarului. Realizarea acestui obiectiv 46 . verigi organizatorice (unităţi. un deziderat major. De asemenea. ea constituie numitorul comun al diversităţii activităţilor turistice. În aceste condiţii. de asemenea. categorii de personal). o serie de particularităţi în privinţa tehnicilor de calcul şi modalităţilor de exprimare. respectiv ai eficacităţii utilizării resurselor umane. agrement etc. Exprimarea valorică a productivităţii muncii impune. dacă nu chiar imposibilă. în cazul turismului. consumul de muncă) înseamnă. societăţi comerciale. cel social al muncii cheltuite. în acest caz. PIB. comuni pentru munca tuturor categoriilor de lucrători. atunci când se urmăreşte dinamica indicatorului. este necesară utilizarea combinată a indicatorilor valorici şi fizici pentru a se obţine o imagine completă a modului în care este utilizată forţa de muncă şi eficienţa ei. verigi ale aparatului turistic. VA pe lucrător sau/şi unitatea de timp) reprezintă modalitatea cea mai potrivită de caracterizare a productivităţii muncii. ci doar efectele. în funcţie de obiectivele urmărite.

a progresului ştiinţific şi tehnic se reduce timpul de muncă. cum sunt cele de organizare a voiajului. în urma consumării lor. organizarea muncii şi gradul de înzestrare tehnică. Pornind de la aceste premise. cotidiene (odihnă. agenţii de voiaj şi touroperatori etc. chiar deprinderi noi. o asemenea orientare a serviciilor turistice înseamnă competitivitate cu oferta internaţională. altele sunt destinate unor trebuinţe specific turistice şi. transporturi. a modului lor de acţiune şi a căilor de modificare a acestora. deprinderea şi practicarea unor meserii artizanale. o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. cunoştinţe. de asemenea. de recreere etc. şi ca o succesiune de servicii (prestaţii). în conţinutul său. sezonalitatea activităţii. creşterea solicitărilor faţă de formele odihnei active. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute cu ocazia şi pe durata călătoriilor. de transport. Aceasta are drept consecinţă transformarea într-o constantă a timpului de odihnă pasivă şi. iar în cea de-a doua. domenii angajate direct şi în principal în servirea turiştilor. formelor particulare de manifestare a acestuia (agrement. creştere stimulată de efectele negative ale concentrării urbane. sport. cu multiple posibilităţi de desfăşurare a unor activităţi recreative . cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente. al promovării pe scară largă. rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri distincte) ale economiei. O altă cerinţă a consumului turistic. ea reprezentând. Ca rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de producţie. serviciile turistice trebuie să creeze condiţii pentru refacerea capacităţii fizice a organismului. de odihnă şi alimentaţie. implicit. hrană). sensibil asemănători cu cei întâlniţi în cadrul altor ramuri de activitate. sănătate şi altele. SERVICII TURISTICE Turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex. Din punctul de vedere al importanţei şi modului de influenţă asupra rezultatelor muncii cheltuite. amplasarea în spaţiu a unităţilor.presupune identificarea factorilor de influenţă a productivităţii muncii. implicate în mai mică măsură şi indirect în această privinţă. 47 . totodată. de tratament pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. 8.prin conţinutul lor -sunt chemate să contribuie efectiv. nivelul preţurilor şi tarifelor. organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacanţe. angajate pe coordonatele unei noi dezvoltări. respectiv aranjamente turistice. organizarea călătoriilor). respectiv. să răspundă criteriilor unei odihne active. artistice. categoria de confort a unităţilor. se disting factori direcţi şi factori indirecţi. Iar în condiţiile actuale ale ţării noastre. turistul să dobândească un plus de informaţii. sporind dimensiunile celui liber. eficient de deconectare. între care poluarea şi stresul. O parte a acestora vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite. 1. în prima categorie se încadrează nivelul pregătirii profesionale. la care serviciile . Aceste preocupări se intensifică odată cu lărgirea ariei de cuprindere a turismului. 8. structura turiştilor. menite să diversifice agrementul tradiţional şi să sporească atractivitatea manifestărilor turistice. tratament.culturale. simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. turismul poate fi privit. cu exigenţele turistului contemporan. un procedeu modern. în economie. ca şi din telecomunicaţii. Prin natura lor. sportive. Numai astfel se poate vorbi de un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu cerinţele epocii moderne. deosebirile fiind la nivelul locului pe care aceştia îl ocupă şi intensităţii cu care acţionează. ele trebuie concepute astfel încât. Odihna activă tinde astfel să devină o componentă tot mai importantă a turismului1. stimularea unor hobby-uri ale turiştilor -. este vorba de activitatea din hoteluri şi restaurante. Productivitatea muncii din turism este influenţată de un complex de factori. cultură şi artă.

în primul rând. în perioada actuală se manifestă un proces continuu de îmbogăţire a turismului cu noi tipuri de servicii. Mai mult. din natura proprie a producţiei şi a muncii. serviciul turistic existând în formă potenţială şi concretizându-se numai în contact cu cererea. Totodată. în individualizarea produselor turistice accentul cade pe servicii. mobilitatea. expresie a receptivităţii şi adaptabilităţii lui la schimbările intervenite în structura nevoilor de consum. Astfel. ci şi nota sa de specificitate. faptul că în crearea (producerea) şi. imprimându-i o multitudine de forme de manifestare1. mai ales în ceea ce priveşte asigurarea echilibrului ofertă-cerere şi 48 . resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice (găzduire. în absenţa serviciilor care să le pună în valoare. iar caracteristicile acestora se regăsesc. unitatea organică a efectelor resurselor. prezintă unele avantaje în desfăşurarea activităţii. a unei game largi şi eterogene de servicii (transport. Se desprinde de aici importanţa deosebită a serviciilor. turismul reprezintă unul din domeniile terţiarului. Specificitatea turismului în sfera serviciilor decurge şi din modul în care se realizează unele dintre trăsăturile sale definitorii. de sine stătătoare şi se adresează. corespunzător. în întreaga activitate. Unele sunt comune cu cele ale tuturor componentelor terţiarului . în fapt. caracterul imaterial al prestaţiei.nestocabilitatea. Dealtfel. să le facă accesibile turiştilor. în vederea unui consum ulterior. în forme specifice. populaţiei rezidente. ca urmare a eliminării cheltuielilor şi dificultăţilor legate de distribuţia fizică. Aceste câteva considerente demonstrează că serviciile reprezintă. Acestea din urmă sunt determinate de caracteristicile ofertei şi cererii turistice. Din caracterul nematerial decurge o altă trăsătură . aşadar. poate chiar singurul. că resurse de excepţie pot rămâne în afara circuitului economic. fiecare componentă având trăsături proprii. Un alt element ce argumentează caracterul (conţinutul) turismului de activitate prestatoare de servicii îl constituie modul însuşi de definire a produsului turistic şi. modul său de determinare demonstrează nu numai caracteristica turismului de activitate prestatoare de servicii. capacitatea de adaptare la exigenţele fiecărui consumator-turist. având doar concretizare distinctă. Din grupa trăsăturilor de ordin general se remarcă. mai ales. alimentaţie. Această particularitate determină însă şi o serie de neajunsuri. activitatea are un conţinut complex. în alcătuirea (conţinutul) acestuia. mecanisme specifice de funcţionare şi intrând în proporţii variate în alcătuirea ofertei turistice. agrement). de modul în care se realizează întâlnirea lor. unde nu se operează cu servicii pure. Aprofundarea analizei în structură a ofertei turistice mai pune în evidenţă şi un alt aspect de particularizare a turismului în componenţa terţiarului. altele sunt specifice numai serviciilor turistice. cu prioritate. includerea într-un pachet de vacanţă de noi servicii se concretizează într-o ofertă nouă. transport. este vorba de modul de implicare a serviciilor în aceste procese. influenţează diferit realizarea efectului global. a creşterii rolului în determinarea calităţii vieţii. Astfel. este vorba de prezenţa. luând. experienţa mondială a demonstrat că existenţa unui patrimoniu turistic valoros nu înseamnă automat şi un turism dezvoltat. cazare. cu alte cuvinte sunt perisabile. interdependenţelor dintre atractivitatea unei zone (resurse) şi facilităţile (serviciile) oferite cumpărătorului 2. componenta dominantă şi determinantă a ofertei turistice. tratament. asocierea lor diferită echivalează cu sporirea diversităţii ofertei sau reprezintă una din modalităţile de particularizare la nivel de grup sau chiar de individualizare a acţiunilor. schimb valutar etc). în fapt. produsul turistic este considerat a fi rezultatul . aşa cum s-a arătat. elementul cel mai dinamic. partea flexibilă a complexului de activităţi. iar produsul turistic este. cum ar fi: dinamismul. asocierilor. o suita de trăsături distinctive ce decurg din modul particular de desfăşurare a activităţii. a ofertei. de condiţiile în care au loc actele de vânzare-cumpărare . din domenii bine conturate. forma unei combinaţii de elemente tangibile şi intangibile. Conţinutul particular al produsului turistic. Aşa de exemplu. mult diferite între ele. bunurilor şi serviciilor. unele dintre aceste servicii au o existenţă independentă. Faptul că serviciile turistice nu pot fi stocate şi păstrate. într-un anumit sens. Serviciile turistice prezintă.Urmare a acestor preocupări.ceea ce subliniază odată în plus apartenenţa turismului la acest sector -. de cele mai multe ori beneficiind de o organizare distinctă.

neavând posibilitatea să le cunoască sau să le evalueze înainte de cumpărare. caracterului lor variabil. reţineri în formularea deciziei de achiziţionare. Apar totuşi probleme legate de asigurarea calităţii serviciilor şi de standardizare a lor. Serviciile turistice sunt. consecinţe negative asupra gradului de utilizare a capacităţilor bazei materiale (de transport. ca şi comportamentul diferit al turiştilor faţă de fiecare componentă a prestaţiei. faţă de care să se stabilească tipurile de bază ale prestaţiei turistice sau nivele de calitate. realizarea lor efectivă impune prezenţa în acelaşi loc a prestatorului şi beneficiarului. dar şi spre o „tangibilizare" a serviciilor. Faptul că produsele turistice sunt nemateriale. De aici. concomitenta execuţiei şi consumării lor. că în cele mai multe situaţii se exteriorizează sub forma unor activităţi. pătrunderea progresului tehnic se face mai lent. apar dificultăţi în vânzarea şi promovarea lor. de profesionalismul şi corectitudinea în îndeplinirea atribuţiilor. mai mare decât în alte ramuri componente ale sectorului terţiar. Motivaţiile foarte variate ale cererii. Din această caracteristică izvorăsc o serie de particularităţi de organizare şi desfăşurare a activităţii turistice. experienţa practică internaţională a demonstrat că individualizarea serviciilor nu exclude determinarea unor componente „standard". Dependenţa de persoana prestatorului are drept consecinţă o pondere mare a cheltuielilor cu munca vie. Cu toate acestea. O altă caracteristică a serviciilor turistice o reprezintă simultaneitatea producţiei şi consumului lor. Chiar şi cu aceste realizări. hipersensibilitatea lor la mutaţiile intervenite în dezvoltarea economico-socială.decurgând din această caracteristică -îşi pune amprenta asupra tuturor coordonatelor activităţii. conduc la realizarea unor servicii adaptate specificului fiecărui client. în evidenţa cheltuielilor turiştilor. orice neconcordanţă în timp şi spaţiu ale celor două procese se soldează cu pierderi de ofertă şi/sau cereri neacoperite. prezenţa clientului . comercializarea serviciilor presupune contactul nemijlocit intre producătorul-prestator şi consumatorul-turist.realizarea efectivă a serviciilor. Ca urmare. ceea ce generează un complex de probleme privind organizarea producţiei şi comercializării lor. turistul manifestă neîncredere şi. fiind legată de prezenţa şi participarea lucrătorului. dar şi la schimbările comportamentale ale 49 . turismul rămâne un domeniu în care prezenţa lucrătorului continuă să fie importantă. ridicarea permanentă a nivelului calificării şi a conştiinţei lucrătorului din turism reprezintă o condiţie de bază pentru realizarea unor servicii de bună calitate. în sfera alimentaţiei are loc un proces de „industrializare" a producţiei. în această direcţie. O asemenea individualizare este mai evidentă în situaţia turiştilor ce călătoresc pe cont propriu. Ca atare. Pe de altă parte. se creează avantaje în sensul simplificării sau chiar eliminării unor etape (şi costuri) în procesul distribuţiei. De asemenea. Acest lucru se datorează. particularizarea se întâlneşte la nivelul grupului. în ultima vreme s-au înregistrat creşteri notabile privind utilizarea calculatorului în efectuarea operaţiunilor de rezervare. alimentaţie. serviciile turistice se caracterizează şi printr-o dinamică înaltă. intangibile. Neîndeplinirea acestor cerinţe are efecte nefavorabile atât asupra volumului activităţii desfăşurate. iar vânzarea directă este singura posibilă. Astfel. în cazul formelor organizate ale turismului. dar şi de mecanizare (tehnicizare) a servirii. Prin modul de desfăşurare. dat fiind că acelaşi producător nu-şi poate oferi serviciile simultan pe mai multe pieţe. Această caracteristică exprimă faptul că ele nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. cât şi datorită psihologiei consumatorului-turist. ele încetând să existe în momentul încheierii acţiunii acestuia. este necesară o bună cunoaştere a pieţei. Astfel. particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar al individului. în aceste condiţii. Urmând îndeaproape evoluţia cererii. în primul rând. atât prin specificul activităţilor. realizarea lui corespunzătoare sunt determinate de nivelul pregătirii acestuia. calitatea serviciului. Caracterul de unicat al vacanţelor (serviciilor turistice) prezintă avantajul realizării „confortului psihologic" al turistului şi reduce sensibil posibilităţile de „copiere" a acestora. În acelaşi timp. cât şi asupra satisfacerii nevoilor turiştilor. cu eforturi mai mari. Pe de o parte. flexibil în raport cu celelalte componente ale ofertei. corespunzător. sunt necesare eforturi deosebite orientate deopotrivă spre o bună cunoaştere a cererii şi stimulare a ei. în primul rând. serviciile turistice sunt inseparabile de persoana prestatorului. personalizarea serviciilor. Din categoria trăsăturilor specifice trebuie evidenţiată. tratament) şi a resurselor umane. de asemenea. pe de altă parte. Pe de altă parte. în acest context. în activităţile din agenţii sau spaţii de cazare.

imprimă serviciilor turistice ritmuri de creştere superioare evoluţiei de ansamblu a turismului. precum şi o serie de prestaţii suplimentare (servirea mesei) şi facilităţi de care beneficiază turistul pe durata deplasării. rezervări. • agrementul în varietatea formelor sale şi tratamentul. nu pot fi omise serviciile financiare de asigurare şi tranzacţii monetare (modalităţi de plată. mai ales. transferul (turiştilor şi bagajelor) la hotel sau de la un mijloc de transport la altul . De-a lungul tuturor momentelor (serviciilor) călătoriei este necesară prezenţa ghidului precum şi a serviciilor de „public relation". al concentrării acesteia în anumite momente aie anului calendaristic. Totodată. serviciile turistice manifestă şi o puternică fluctuaţie (variaţie) sezonieră. . menite a asigura climatul favorabil desfăşurării consumului turistic şi revenirea turistului.servicii de divertisment. • cazarea (găzduirea) şi serviciile suplimentare oferite de unităţile hoteliere.aşa cum s-a arătat . realizate prin contactul direct cu turiştii potenţiali şi prin mijloacele de publicitate consacrate (anunţuri.producţia şi vânzarea de bunuri proprii turismului. în cadrul unei scheme generale de derulare. 50 . • alimentaţia şi prestaţiile auxiliare acesteia (servirea mesei în cameră. principalele prestaţii şi succesiunea lor ar putea fi următoarea: • acţiunile de informare şi publicitate turistică. prezenţa unor elemente specifice şi a altora nespecifice. este eterogenitatea (variabilitatea). O altă trăsătură distinctivă a serviciilor turistice.atunci când călătoria comportă utilizarea mai multor mijloace de transport -. masă. determinată de specificul prestaţiei. Prestaţia turistică se particularizează şi prin complexitate. Principalele activităţi economice cuprinse în structura prestaţiei turistice pot fi sintetizate astfel: . Aceste elemente intră în proporţii variate în alcătuirea produsului final. analizate în globalitatea lor. în care se consemnează obligaţiile şi drepturile fiecăreia dintre părţile contractante. pliante. cataloage). reprezentanţi. .transport. rezultat al oscilaţiilor cererii turistice. locul şi momentul acţiunii. De asemenea. desfăşurate de agenţiile de voiaj. Caracteristica de substituibilitate. . • contractarea aranjamentului. reprezintă contractul încheiat între prestatorul de servicii şi client. tot ca o caracteristică. respectiv a minimului de servicii solicitate. cazare. ea apare în relaţie atât cu întreg sistemul serviciilor turistice. se poate vorbi. asociată. cât şi cu fiecare în parte şi este rezultatul dependenţei acestora de dotările materiale şi persoana prestatorului.servicii de cazare-masă. după cum unele dintre ele se pot substitui. de participarea unui număr relativ mare de prestatori (producători) la realizarea produsului final. distracţie) furnizate de organizatori. acordarea de credite). biletul de odihnă-tratament etc. precum şi faptul că producătorii-prestatori de servicii fac parte din structuri organizatorice distincte.servicii legate de organizarea turismului. în situaţia turismului balneo-medical. ceea ce reclamă eforturi deosebite de armonizare a activităţilor lor într-un pachet de vacanţă unitar. întreprinderile hoteliere şi de transport. forma de turism etc.rezultatul diferitelor combinaţii între elemente decurgând din condiţiile naturale şi antropice specifice fiecărei destinaţii şi serviciile (de transport. Existenţa unei multitudini de posibilităţi de combinare şi substituire ale elementelor constitutive ale ofertei turistice permite realizarea unei game largi de produse. însemnătatea activităţii de management creşte pe măsură ce numărul prestatorilor este mai mare şi domeniile lor de acţiune sunt mai variate. birourile de turism. prestaţiilor. produsul turistic este . Din această enumerare se remarcă diversitatea serviciilor. trebuie fructificată în scopul diversificării ofertei şi stimulării interesului pentru consumul turistic şi nu pentru acoperirea unor deficienţe organizatorice sau de altă natură. în acest context. organizarea de mese festive etc). voucher-ul.consumatorului. transportul (atât pe ruta de ducere cât şi pe cea de întoarcere). determinată de conţinutul complex al acestora. Serviciile turistice. . sporind astfel atractivitatea programelor şi calitatea serviciilor. se mai caracterizează şi prin solicitarea şi consumarea într-o ordine riguroasă.

dealtfel unul dintre cele mai utilizate. Tipologia serviciilor turistice Caracteristicile serviciilor şi rolul deosebit în oferta turistică se regăsesc în nenumăratele preocupări de structurare a acestora. raportul general dintre serviciile de bază şi celelalte. în cea mai mare parte. În funcţie de natura relaţiilor financiare angajate între prestatori şi clienţi. după cum costul lor este cuprins în preţul prestaţiilor de bază sau suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor). modul de formulare a deciziei de cumpărare. discount-uri la cumpărarea de produse. cărţi de credit etc. la fel. congrese. păstrarea obiectelor de valoare sunt prestaţii auxiliare (suplimentare). facilităţi de plată) şi de companiile de transport (avantaje şi comodităţi în desfăşurarea propriu-zisă a deplasării: transferuri. între prestaţia propriu-zisă şi activităţile auxiliare. cazare) angajate anterior desfăşurării consumului turistic prin intermediul agenţiilor de specialitate şi pentru care decizia de cumpărare este formulată în localitatea de reşedinţă a turistului şi servicii spontane. serviciile plătite se subdivid în funcţie de momentul efectuării plăţii. Interesant este faptul că subdivizarea în servicii de bază şi suplimentare se poate face şi în interiorul grupelor principale. în varietatea unghiurilor de abordare. cel de cazare. închirieri de obiecte). abonamente pentru serviciile de agrement etc. cursuri pentru învăţarea unor sporturi. vânătoare etc). serviciul de transport nu are semnificaţie. Prestaţiile gratuite. în locul de petrecere a vacanţei). în funcţie de etapele principale din desfăşurarea unei călătorii în: servicii legate de organizarea voiajului şi servicii determinate de sejur. mecanismele de formare a acestora. alimentaţie. La rândul lor. Ele reflectă interesul deosebit de care s-a bucurat această problemă şi totodată.2. solicitate în momentul în care turistul intră în contact direct cu oferta (de regulă. activităţi culturalsportive. variază în funcţie de conţinutul formelor de turism practicate.gratuităţi şi scutiri de taxe pentru copii. Din acest punct de vedere. alimentaţie şi agrement ale turistului. O altă posibilitate de clasificare a serviciilor foloseşte drept criteriu forma de manifestare a cererii şi. Serviciile care asigură călătoria sunt constituite. în situaţia vacanţelor pe cont propriu. Potrivit acestui mod de grupare. din prestaţiile oferite de agenţiile de voiaj şi touroperatori (publicitate-informare. au drept scop stimularea circulaţiei turistice (în anumite perioade ale anului sau în general) şi asigurarea accesului la vacanţe pentru unele categorii ale populaţiei. se poate vorbi despre servicii ferme (transport. simultan sau ulterior consumului şi după mijlocul de plată folosit: cu bani gheaţă (cash). care poate fi anterior. ca şi în interiorul grapelor. transportul bagajelor). -. conceperea de produse la cererea expresă a turiştilor. În raport cu importanţa în consum şi motivaţia cererii. cerinţele practice cărora au fost chemate să le răspundă. pentru posesorii de corturi sau rulote. dar se poate manifesta şi pentru cele de bază. Astfel. vânătoare. facilitând organizarea activităţii şi conceperea unor programe de stimulare a consumului.8. urmate de cele de transport şi agrement şi apoi de cele suplimentare. tratament sau orice altă activitate ce reprezintă chiar scopul final al vacanţei ca: schi. determinate de forme particulare ale turismului (tratament. Cunoaşterea conţinutului acestor categorii de servicii furnizează informaţii privind distribuirea cererii şi preferinţelor turiştilor. crearea condiţiilor de odihnă este componenta de bază. iahting) şi suplimentare (informaţii. fluiditatea călătoriei. cu cecuri turistice. ce folosesc mijloacele proprii. serviciile turistice pot fi cuplată (este cazul majorităţii prestaţiilor) şi gratuite (efectiv sau aparent. De asemenea. serviciile înglobate în conţinutul produsului turistic (pachetul de vacanţă) pot fi grupate. In cazul intră în contact direct cu oferta (de regulă. De exemplu. iar curăţarea hainelor. Serviciile de sejur sunt mai complexe şi au ca obiectiv satisfacerea necesităţilor de odihnă. Caracterul spontan este specific prestaţiilor 51 . Caracterul spontan este specific prestaţiilor suplimentare. de o factură foarte diversă . cazare. pentru turiştii automobilişti. între diferite prestaţii. astfel. distribuirea corespondenţei. serviciile turistice pot fi: de bază (transport. în locul de petrecere a vacanţei). comercializarea vacanţelor. corespunzător. Tot aici sunt incluse şi cele având un caracter special. serviciile de cazare şi masă deţin ponderile cele mai mari. în cadrul serviciului de cazare.

comportamentul clientelei turistice. ghid etc). condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fizice a 52 .suplimentare. -. reparaţii. în unele ţări se practică formula ratelor şi după consumarea produsului. se poate face delimitare între serviciile specifice (cazare. ■ reprezentare. sau pe toată durata călătoriei. achitarea se face simultan cu obţinerea lor. în situaţia vacanţelor pe cont propriu. care poate fi anterior. vânători etc. literatura de specialitate consemnează şi clasificări ale prestaţiilor orientate către ofertanţi (persoane fizice sau agenţi economici din domeniul turismului). comercializarea unor produse specifice) De asemenea. mecanismele de formare a acestora. se poate vorbi de servicii pentru turişti interni şi servicii pentru turişti internaţionali (schimb valutar. prestaţii culturalartistice). În funcţie de natura relaţiilor financiare angajate între prestatori şi clienţi. 9. determinate de desfăşurarea propriu-zisă a activităţii turistice şi servicii nespecifice (transport în comun. agrement. Interesant de reţinut că. astfel. cărţi de credit etc. serviciile turistice pot fi cuplată (este cazul majorităţii prestaţiilor) şi gratuite (efectiv sau aparent. ■ publicitate şi promovare.) şi. în majoritatea situaţiilor. alimentaţie. pe lângă voiajul propriu-zis. vacanţele sunt plătite anticipat în una sau mai multe rate. el asigură deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la cel de petrecere a vacanţei. în cazul celui itinerant. în cazul turismului de sejur. identificate grupe de servicii specifice. ■ marketing şi consultanţă. care au în vedere serviciile destinate turiştilor. turiştii pot fi abordaţi prin prisma motivaţiei călătoriei (vacanţieri. simultan sau ulterior consumului şi după mijlocul de plată folosit: cu bani gheaţă (cash). în turismul pe cont propriu. transport. ca şi în cazul serviciilor suplimentare spontane. ansamblul operaţiunilor. telecomunicaţii. oameni de afaceri. după cum costul lor este cuprins în preţul prestaţiilor de bază sau suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor). faţă de grupările prezentate. abonamente pentru serviciile de agrement etc. discount-uri la cumpărarea de produse. facilitând organizarea activităţii şi conceperea unor programe de stimulare a consumului. Toate acestea completează imaginea bogăţiei şi varietăţii structurale a prestaţiilor turistice şi sugerează totodată direcţii şi posibilităţi de dezvoltare. Serviciile turistice se mai diferenţiază şi după categoria de turişti cărora se adresează. serviciile plătite se subdivid în funcţie de momentul efectuării plăţii. corespunzător. Prestaţiile gratuite. sunt frecvente practicile de creditare creditare a turiştilor. cursuri pentru învăţarea unor sporturi. ghid interpret. gradul de urgenţă al manifestării solicitărilor. procesarea informaţiilor etc). Cunoaşterea conţinutului acestor categorii de servicii furnizează informaţii privind distribuirea cererii şi preferinţelor turiştilor. rezultat al existenţei unei infrastructuri generale. In cazul turismului organizat. Serviciile turistice mai pot fi structurate după aria de localizare a prestaţiei. vizând. Una dintre cele mai importante are drept criteriu conţinutul acestora şi evidenţiază servicii de: ■ pregătire şi educaţie. care se adresează în egală măsură turiştilor şi rezidenţilor. După natura (caracterul) lor. ■ sisteme computerizate (rezervări. de o factură foarte diversă . Serviciul de transport are un conţinut complex. cu cecuri turistice. mai recent.gratuităţi şi scutiri de taxe pentru copii. TRANSPORTURILE TURISTICE Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice. La rândul lor. caracteristicile prestatorilor etc. de asemenea. au drept scop stimularea circulaţiei turistice (în anumite perioade ale anului sau în general) şi asigurarea accesului la vacanţe pentru unele categorii ale populaţiei. dar se poate manifesta şi pentru cele de bază.

precum şi între ţări şi continente. ceea ce s-a reflectat într-o sporire a circulaţiei turistice. mijlocul folosit. Sunt incluse. ca în cazul bunurilor. Caracterizarea formelor de transport turistic. Utilizarea unuia sau altuia dintre ele. Transporturile turistice. materiale. precum şi de elemente ţinând de psihologia turiştilor.). de nivelul de dezvoltare a transporturilor şi. regularitatea şi securitatea curselor. modalitatea de transport. sunt intensive în capital. sezon. întâlnirea ofertei cu cererea. Serviciile de transport au şi o serie de trăsături distinctive în raport cu celelalte servicii şi anume: manifestă o receptivitate ridicată faţă de progresul tehnic. progresele tehnice în construcţia şi echiparea mijloacelor de transport. crearea condiţiilor de acces permite valorificarea potenţialului turistic al zonei sau ţării respective. odată cu aceasta. oferta. indirect. distanţă. necesitând investiţii foarte mari. caracteristicile itinerariilor. transformarea lor din „potenţiale" în „efective". deci cu o cheltuială de timp minimă. mai ales. Interdependenţa dintre dinamica activităţii turistice şi factorul transporturi se evidenţiază şi prin faptul că organizarea acestora din urmă trebuie să ţină seama de necesitatea asocierii atributelor rapid şi confortabil în derularea călătoriei. Cu un conţinut complex (costuri de operare. Transporturile au astfel un rol bine determinat în relaţie cu turismul: în primul rând. costul serviciilor de transport influenţează nemijlocit şi în proporţie însemnată nivelul general al preţurilor produselor turistice şi. economice şi politice. industrie) la realizarea lor ş. între care sezonalitate accentuată în exploatare. indiferent de natura ei. turism. aliniindu-se mutaţiilor manifestate în dinamica şi structura acestora. In desfăşurarea efectivă a traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport. motivul voiajului şi componenţa grupurilor. oferă oportunităţi pentru economia de scală. în egală măsură. Din acest punct de vedere se poate vorbi de transport aerian. naval şi rutier. O altă faţetă a relaţiei turist-transporturi este reliefată de influenţa costurilor. 53 . În acest context. depinde calitatea prestaţiei turistice şi extinderea activităţii în sfera turismului. abordate ca parte componentă a prestaţiei turistice. Dintre aceştia pot fi menţionaţi ca fiind mai importanţi: distanţa de parcurs şi durata călătoriei. pentru a da o cât mai bună utilizare vacanţei. starea căilor de comunicaţie şi intensitatea traficului. costurile serviciilor de transport au înregistrat de-a lungul timpului o scădere. locul fiecăruia în structura traficului turistic sunt dependente. analiza avantajelor şi limitelor lor porneşte. Tendinţele în evoluţia lor. Rezultă de aici că. confortul călătoriei. Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi descompus în două componente: timp de transport (călătorie) şi timp de sejur. nivelul tarifelor practicate. de dinamica turismului şi dezvoltarea generală a transporturilor de călători. există diferenţe semnificative între traficul internaţional şi cel intern. cât şi prestaţiile efectuate persoanelor ce voiajează cu propriile mijloace de transport. feroviar. ca şi folosirea lor combinată. Parte constitutivă a preţului global al vacanţei. sunt determinate de factori legaţi de specificul călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport. cu ponderi variind între 1/4 şi 1/2 din total. prin intermediul lor se asigură pătrunderea turiştilor în zonele de mare atractivitate şi. participarea unui număr mare de prestatori din domenii diferite (transport.a. neputând veni în întâmpinarea consumatorului. a bagajelor şi a mărfurilor destinate consumului acestora. serviciile oferite celor care apelează la o formă organizată de turism. cel mai frecvent.a. dezvoltarea infrastructurii ş. pe de altă parte. prezintă caracteristicile generale ale acesteia. au o vulnerabilitate extremă la crizele internaţionale. de la gruparea acestora după natura mijlocului folosit. ale muncii) şi dependente de o multitudine de factori (piaţa mondială a combustibililor. totodată. în funcţie de forma de turism. Ca urmare. rigiditate datorată capacităţii limitate. cererea de vacanţe. oamenii trebuie să călătorească.turiştilor. În vederea efectuării unui consum turistic. turistul este interesat în efectuarea unor deplasări rapide. de organizarea lor.

Aceste servicii se regăsesc în conţinutul a ceea ce se numeşte. în spiritul căreia ocuparea plăcută. de modul de organizare a muncii. cel mai adesea. Prin conţinutul său. care includ în sfera industriei ospitalităţii şi alte activităţi. dotărilor etc. astfel. Aceste prestaţii sunt constituite din servicii de cazare (găzduire). precum şi pe cele specifice de distracţie. Asociat iniţial activităţii hoteliere şi utilizat în sintagma „industrie hotelieră". Dacă asupra ideii de ospitalitate nu există nici un fel de rezervă în admiterea ca obiectiv al turismului. alţii consideră potrivită o abordare mai largă. ea poate fi definită ca rezultatul (produsul sau serviciul) industriei hoteliere (hotelăriei). de existenţa unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii. Ele au ca obiect satisfacerea nevoilor cotidiene de repaos şi hrană ale turiştilor. cu includerea serviciilor de agrement şi chiar a celor de comercializare a produselor. mai recent. găzduire şi hrană. agreabilă a timpului liber al vacanţei este cel puţin toţ atât de importantă ca şi asigurarea condiţiilor de deplasare. destinate satisfacerii nevoilor turiştilor în locurile de petrecere a vacanţei.acţiunea de a primi şi găzdui pe cineva -. Ca urmare. caracterul industrial a fost recunoscut şi altor componente ale activităţii turistice. de nivelul de calificare a lucrătorilor.-de caracteristicile investiţiilor care. simt similare celor din industriile consacrate şi de faptul că producţia acestor servicii este una intensivă în muncă. de ordin general sau particularizate pe forme de turism. Ulterior. Dimensiunile şi calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate. Cazarea hotelieră Cazarea reprezintă. sector ce înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de locuire temporară. aceste două prestaţii sunt oferite în aceleaşi incinte care funcţionează asemănător unor unităţi industriale. Unii limitează conţinutul acesteia la serviciile de cazare şi alimentaţie. în al doilea rând. Cu toate acestea. atributul de industrie a generat controverse. în acest context. care să asigure turiştilor condiţii optime de înnoptare şi să îndeplinească. serviciul de cazare hotelieră are un conţinut complex. prin intermediul acestuia. Derivând de la sensul originar al noţiunii de ospitalitate . este vorba.1. industria ospitalităţii are astăzi o accepţiune largă. înglobând ansamblul activităţilor având caracter economic . după caz. precum transporturile. ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ calitatea serviciului de cazare şi. serviciul de cazare este influenţat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire. înzestrarea lor necorespunzătoare. insuficienţa spaţiilor de cazare. ca o prestaţie complexă ce decurge din exploatarea echipamentelor de primire şi găzduire şi este alcătuită dintr-un grupaj de servicii oferite călătorului pe timpul şi în legătură cu rămânerea sa în unităţile hoteliere. Se poate aprecia că acest al doilea punct de vedere se apropie de accepţiunea modernă a turismului. cazarea vizează crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului. în derularea prestaţiei turistice. prin mărime şi mod de recuperare. formula de industrie a ospitalităţii este tot mâi frecvent întâlnită. în literatura de specialitate mai persistă rezerve cu privire la utilizarea acestei terminologii. dar mai ales în legătură cu aria de cuprindere a industriei ospitalităţii. Cazarea se prezintă. Nu lipsesc nici abordările mult mai largi. etapa următoare transportului şi întruneşte caracteristicile unei componente cu existenţă de sine stătătoare. dimensiunile circulaţiei turistice şi gradul de valorificare a patrimoniului Destinat satisfacerii nevoilor generate de şederea în afara reşedinţei permanente. sănătatea sau educaţia . 10. de recreere. INDUSTRIA OSPITALITATII Serviciile oferite turiştilor la locul de petrecere a vacanţei reprezintă componenta cea mai importantă a activităţii turistice. în primul rând. atributul de industrie este justificat de amploarea şi conţinutul acestei componente. poate şi pentru faptul că. lor li se adaugă alte servicii. rezultat al multitudinii şi diversităţii nevoilor pe 54 . industria ospitalităţii. de alimentaţie şi de agrement.10. menite să completeze cadrul favorabil desfăşurării voiajelor. şi alte funcţii. considerându-se că ea răspunde cel mai bine specificului domeniului şi atitudinii producătorilor de vacanţe. tipologiei.producţie de bunuri şi servicii -. îndeosebi. neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor.

Această accepţiune evidenţiază varietatea activităţilor de agrement şi multitudinea planurilor pe care acţionează. realizată de unităţi economice specializate. profilul ocupaţional şi mentalitatea locuitorilor. 1-2 ore timp pentru igiena corporală. funcţii diferite în raport de categoria de beneficiar*. pregătirea şi distribuirea hranei părăsesc treptat. crearea unui cadru. turistul cheltuieşte mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanţă în aceste spaţii (8-9 ore de odihnă pasivă. Domeniu destinat. b) alimentaţia şi serviciile specifice asociate ei. de nivelul de dezvoltare economică. recreere şi distracţie. persoane aflate temporar în serviciu militar. Agrementul turistic Realizarea scopului fundamental al vacanţei . o contribuţie importantă la dinamica sa revine fenomenului turistic. pentru segmente tot mai largi ale populaţiei. 2-3 ore odihnă activă. alimentaţia se caracterizează prin complexitate. distracţie.ale populaţiei. funcţia unui domiciliu temporar şi că. . stimulează apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice. schimbarea ţinutei etc). Totodată. capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie. unul de comercializare şi unul de servire. alimentaţia publică este influenţată. evadarea din cotidian . serviciul de cazare este constituit dintr-o sumă de prestaţii independente1: a) cazarea propriu-zisă şi serviciile complementare acesteia. De asemenea. De asemenea.care turiştii le manifestă cu această ocazie. unei ambianţe de deconectare. în spitale şi unităţi de ocrotire socială etc. şederea şi plecarea. identice sau comparabile cu cele din alte ramuri ale economiei. orientată spre satisfacerea nevoilor de consum . având un rol important în viaţa economică şi socială.de unde şi denumirea de alimentaţie publică. din punct de vedere economic şi social. acesta prezintă o serie de particularităţi. echipamentelor. ritmurilor şi orientărilor acestuia. Astfel. personal lucrător. agrementul turistic se poate defini prin ansamblul mijloacelor.3. prin conţinutul său. Alimentaţia publică Alimentaţia publică se individualizează ca o component distinctă a economiei. e) activităţile comerciale. Considerată. dar şi faptul că acesta se constituie într-un element fundamental 55 . sfera îndeletnicirilor casnice şi se constituie într-o activitate de sine stătătoare.2. între altele. Semnificând etimologic plăcere. c) activităţile cultural-artistice şi de agrement. potrivit unor studii de specialitate. In privinţa conţinutului. în sensul că reuneşte într-un tot unitar activităţi (procese) independente.în principal. de structura demografică. 10.odihnă. în evoluţia sa. aceasta este alcătuită dintr-un proces de producţie. potrivit opiniei specialiştilor. de condiţiile de viaţă şi muncă ale oamenilor. drept un stadiu avansat de pregătire a hranei pentru populaţie.caracteristică esenţială a vacanţelor în societatea modernă -. unei împliniri. d) serviciile de informare şi intermediere. de plăcere. 10. să lase o impresie şi o amintire favorabile. creşterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă . pentru turist. dar şi varietăţii formelor de turism cărora trebuie să se adapteze. Astfel. dezvoltarea ei în ritmuri înalte este consecinţa directă a modificărilor intervenite în concepţia oamenilor cu privire la modul de viaţă şi de acoperire a trebuinţelor. Având în vedere varietatea necesităţilor turiştilor jşi pornind de la premisa că principalele momente asociate prezenţei acestora în unităţile hoteliere sunt primirea. forme distincte de organizare.presupune. în identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere că unitatea hotelieră îndeplineşte. respectiv amplorii. f) serviciile având caracter special. evenimentelor şi formelor oferite de unităţi. a celor de agrement. Dacă apariţia acestei activităţi este rezultatul adâncirii diviziuni muncii. staţiuni sau zone turistice. tuturor segmentelor de consumatori -rezidenţi şi turişti. să dea senzaţia unei satisfacţii. de hrană .

umane. trasee pentru drumeţie sau alpinism. ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a prestaţiei turistice. respectiv. întâlniri cu reprezentanţii diferitelor profesii. astfel. cum sunt structura resurselor şi rezultatelor. acestea se diferenţiază în raport cu turistul şi nevoile sale fizice şi psihice şi organizatorii de vacanţe (agenţi economici şi staţiuni) şi problemele lor. de bună dispoziţie. Întrucât este vorba de compararea unor valori. iahtingul. un conţinut larg. înglobează inflaţie şi alte influenţe. realizată prin preţuri. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A TURISMULUI Eficienţa presupune compararea eforturilor. exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate. de comercializare. impactul lor. concursuri. Cea de-a doua latură urmăreşte reconfortarea psihică a turistului prin relaxare. Prezenţa agrementului şi varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă şi asigură. corespunzător. de servire. schiul. mişcare şi chiar dezvoltarea capacităţilor sale. Pe de altă parte. exprimată de combinaţia optimă a factorilor de producţie 56 . În calitate de componentă de bază a produsului turistic. pârtii de schi. vânătoarea. în acest sens. stimularea creaţiei. o analiză complexă şi corectă presupune luarea în calcul şi a altor elemente. diminuând influenţa acestuia asupra cererii şi permiţând manifestarea interesului pentru anumite destinaţii perioade mai îndelungate. reduce sensibil dependenţa ofertei de cadrul natural. eficienţa depinde de elementele menţionate efecte şi eforturi -. distracţie. în primul rând. cu rezultatele. sunt stimulate activităţile sportive. la atenuarea sezonalităţii activităţii. şi chiar prin îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe. În ce-l priveşte pe turist. în modificarea locului acestor activităţi în structura bugetului de vacanţă. de cele mai multe ori. Recunoaşterea rolului tot mai important al animaţiei în oferta turistică este reflectată şi de noile abordări privind amenajarea zonelor şi staţiunilor turistice. puse la dispoziţie de mijloacele şi formele de agrement. cele care pun în mişcare organismul . agrementul îndeplineşte şi o serie de funcţii. vizitarea diverselor obiective. de creştere a eficienţei economice a activităţii. Vorbind despre semnificaţiile agrementului nu trebuie omis aportul acestuia la prelungirea sezonului turistic şi. Satisfacerea acestor cerinţe presupune organizarea activităţilor cultural-distractive şi instructiv-educative. directe şi indirecte. Ca urmare. 11.şi instalaţiile aferente: terenuri de sport. materiale şi financiare. în categoria acestora se înscriu excursiile. satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă. Se poate vorbi astfel de eficienţă totală (agregată) determinată de: eficienţa de utilizare a factorilor de producţie. agrementul deţine în medie circa 10-15% din totalul cheltuielilor de vacanţă. agrementul (animaţia) are în vedere. abordări care poziţionează echipamentele de agrement între componentele principale ale dotărilor turistice. denaturând rezultatul real al activităţii desfăşurate. în primul rând. Eficienţa are. la toate componentele activităţii: de producţie.pentru satisfacerea nevoilor turiştilor. în practica turistică. sporturile extreme presupun alocarea pentru aceste activităţi a unor sume peste nivelul mediu. definită de rezultatele obţinute cu cel mai redus cost de oportunitate. timpul. În aceste condiţii. în acest context. revenirea acestuia. dar cu diferenţe semnificative pe forme de turism.de la simpla plimbare până la practicarea unor sporturi complexe . de faptul că exprimarea valorică. agrementul se manifestă. cuprinzător. concretizate sub forma producţiei realizate. Din perspectiva organizatorilor de turism. crearea unei atmosfere de comunicare. dar şi de modul de evaluare a lor. la aspectele lor cantitative şi calitative. de creştere a atractivităţii acestora prin diferenţierea ofertelor. calitatea efectelor. referindu-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale. dezvoltarea şi diversificarea prestaţiilor de agrement se concretizează în sporirea volumului global al încasărilor şi. Existenţa a numeroase şi variate posibilităţi de petrecere a timpului. agrementul reprezintă o importantă sursă de încasări. eficienţa de alocare a resurselor. în general. destindere. bazine de înot. ca un factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor. economice şi sociale. Totodată. el se constituie ca un mijloc de individualizare a produselor şi de personalizare a destinaţiilor. participarea la spectacole. cu efecte stimulative asupra circulaţiei turistice.

tratament. induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei. efectele directe şi indirecte.destinaţi obţinerii de bunuri şi servicii de care societatea are nevoie şi chiar eficienţa de distribuţie. Având în vedere funcţiile turismului. etc. înţelegere şi colaborare pe plan internaţional etc. latura economică şi socială. cât şi asupra acesteia. latura socială a eficienţei nu poate fi ignorată sau presupusă a se realiza odată cu cea economică. dintre turism şi celelalte ramuri componente ale acesteia.şi ale domeniului în ansamblul său. gospodării anexă. transport. încercând să surprindă complexitatea activităţii. Încasări din : Prestaţii hoteliere Vînzări cu amănuntul în alimentaţia publică Alte prestaţii de bază sau suplimentare (transport. etc. respectiv contribuţia sa la menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi. alimentaţie. turism internaţional . rezultatele înregistrate la nivelul fiecărei componente sau proces . drept efect al intercondiţionărilor reciproce. după cum se localizează la nivel de ramură (macroeconomic) sau de unitate prestatoare de servicii ori pe componente ale activităţii (hotelărie. cazare. Principalele categorii de resurse consumate în turism şi indicatorii acestora Tipologia efectelor economice în turism Efectele economice ale turismului îmbracă şi ele mai multe forme. a forţei de muncă. realizată atunci când bunurile şi serviciile produse sunt repartizate în corelaţie cu dorinţele şi intenţiile consumatorilor de a-şi cheltui veniturile disponibile Eficienţa în turism prezintă aşadar o multitudine de faţete şi se exprimă printr-o paletă largă de indicatori. desfăşurarea eficientă a activităţii se concretizează în obţinerea unor efecte directe. deduse din utilizarea fiecărui factor de producţie sau asociate fiecărui proces constitutiv al domeniului în ansamblul său şi efecte indirecte. în general. Date fiind interacţiunile din economie. turism intern. implicit.) Producţia industrială(laboratoare de cofetării. de cultură al individului. atelier de reparaţii.) 57 . agrement.transport. la promovarea unui climat de pace. turism internaţional etc. la lărgirea orizontului de cunoaştere. agrement.

indicator relativ – reprezintă mărimea relativă a profitului (în %) în raport de un termen de referinţă ce reflectă efortul depus pentru obţinerea acestuia. astfel pentru aprecierea şi comensurarea eficienţei economice în turism se utilizează o gamă vastă de criterii şi indicatori. s-a elaborat un sistem care să cuprindă rezultatele de ansamblu al domeniului şi cele obţinute de către o componentă în parte. etc. asigurându-se şi cuantificarea efectelor directe şi indirecte. Elemetele pe baza cărora s-a purces la elaborarea acestui sistem au fost: • Principii generale de calcul economic • Structura resurselor utilizate • Forma de concretizare a rezultatelor A avut loc o delimitare a indicatorilor în două mari grupe.reprezintă diferenţa între venituri (încasări) şi cheltuieli (costuri) • netă – rămas după deducerea impozitului În determinarea profitului apar diferenţe de la un agent la altul în depedenţă de sectorul de activitate – hotelărie.se prezintă sub două forme: • brută. şi respectiv rentabilitatea • Nivelul costurilor • Gradul de utilizare a forţei de muncă şi a capitalului tehnic şi financiar • Eficienţa investiţiilor – ca expresie a randamentului efortului de dezvoltare În ceea ce priveşte indicatorii de măsurare. 58 . Criteriile de bază după care are loc aprecierea eficienţei economice în turism sunt următoarele: • Mărimea venitului net. Există mai multe tipuri de rată a profitului: Rata economică a profitului (Rpe) .raport procentul între masa profitului (P) şi valoarea activelor totale propii şi împrumutate (AT): Rpe =(P/AT)*100.Indicatori parţiali • Productivitatea muncii • Randamentul capitalului • Indicatorii transporturilor turistice • Indicatorii cazării hoteliere • Indicatorii turismul internaţional • Indicatorii investiţiilor în turism Indicatori sintetici de măsurare a eficienţei în turism Profitul . Rata profitului . care pot fi de ordin general sau specifici activităţii respective. la rândul lor aceştia fiind formaţi din alte categorii de indicatori: I.Indicatori sintetici: • Profitul • Rata profitului • Rata rentabilităţii • Volumul şi nivelul cheltuielilor II. touroperator.Turism intenaţional Venituri: Comisionul agenţiilor turistice Adaosul comercial şi de alimentaţie publică Aportul valutar Profitul Indicatori de măsurare cu privire la eficienţa economică în turism Turismul reprezintă o activitate destul de complexă. alimentaţie publică.indicator absolut .

cheltuieli de întreţinere 4. După conţinut: – Salarii şi contribuţii la asigurări sociale şi de sănătate – Materii prime şi materiale – Amortizarea mijloacelor fixe – Chirii – Transport – Aprovizionare şi stocare – Publicitate şi promovare – Financiare – Asigurări – Generale şi administrative – Diverse taxe şi impozite 3. Pentru parcul propriu se calculează următorii indicatori: Coeficientul de utilizare a parcului (Cup) – raport între numărul de zile active maşină (Nza) şi numărul zile calendaristice maşină (Nzc): Cup = Nza/ Nzc Coeficientul de utilizare a capacităţii de transport (Cuct) – raport între capacitatea efectiv folosită (în număr de călători-kilometru parcurşi) (Ckm)şi capacitatea teoretică (în număr 59 . Rata financiară a profitului (Rpf) – raport procentual dintre masa profitului (P) şi activele sau capitalurile proprii (AP/K): Rpf =(P/AP) sau Rpc =(P/K). Rata rentabilităţii (Rr) reprezintă raportul procentual între masa profitului (P) şi cheltuielile (costurile) de producţie sau comercializare a vacanţelor (Ch): Rr = (P/Ch)*100. transport. După posibilitatea repartizării: – Cheltuieli directe – Cheltuieli indirecte Nivelul relativ al cheltuielilor (costurilor) (NCh) – evidenţiază consumul total de resurse (Ch) în raport cu rezultatele economice obţinute. iar rezultatul prezintă informaţii asupra contribuţiei fiecărui lucrător la realizarea profitului: W=P/L Randamentul capitalului – reflectă modul de utilizare a resurselor materiale şi financiare (K): rk = CA/K Indicatorii specifici pentru transporturile turistice sunt cei legaţi de evaluarea gradului de utilizare a parcului propriu şi a mijloacelor de transport utilizate. chirii. Volumul sau nivelul absolut al cheltuielilor se obţine prin însumarea tuturor costurilor/eforturilor necesare activităţii. aprovizionare şi stocare – Cheltuieli fixe – stabile pe termen scurt: amortizări. Din punct de vedere al destinaţiei/localizare : – Cheltuieli de producţie – specifice pentru hoteluri şi restaurante – Cheltuieli de distribuţie-comercializare – specifice întreprinderilor de transport şi agenţiilor turistice 2. în unele cazuri are loc raportarea profitului (P) la numărul lucrătorilor. După evoluţia în raport cu volumul activităţii – Cheltuieli variabile – se modifică relativ proporţional cu variaţia cifrei de afaceri: salarii. Aceste cheltuieli se prezintă într-o structură diversă şi se diferenţiază după mai multe criterii: 1. administraţie. materii prime alimentare şi băuturi. ce se determină prin raportarea cifrei de afaceri (CA) la numărul lucrărilor (L): W=CA/L.Rata comercială a profitului (Rpc) – raport procentual între masa profitului (P) şi încasările sau cifra de afaceri (CA): Rpc =(P/CA)*100. resapectiv încasări/cifra de afaceri (CA): NCh = (Ch/CA)*100 Indicatori parţiali Productivitatea muncii (W) – expresie a eficienţei cheltuirii resurselor.

60 . Turismul cultural – prezintă un spectru larg al orizontului de cunoaştere. în valoare absolută.coeficientul de utilizare a capacitaţii (%) (sau gradul de ocupare): Cu . ca diferenţa între totalul încasărilor valutare din turism (Iv) şi totalul plaţilor valutare legate de activitatea turistica (Plv): Av = Iv-Plv . asigurîndu-şi necesităţile spirituale. satisfacerea unor motivaţii psihice. sau sub forma relativă (rata). festivaluri. cu prioritate. număr de curse efectuate. al civilizaţiei şi al educaţiei. asupra condiţiei fizice şi psihice a acestuia. vizitarea de muzee. latura calitativă a activităţii. Din practica turismului cultural turiştii au posibilitatea de a acumula noi cunoştinţe în diverse domenii. trebuie adăugat că atunci când se utilizează indicatori cantitativi pentru aprecierea eficienţei sociale. însă cel mai important este gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacităţii (Cuc) Coeficientul de utilizare a capacitaţii (Cuc) este un indicator sugestiv de apreciere a eficientei cazării. efectuate pentru desfăşurarea turismului internaţional şi încasările valutare.locuri-kilometru) (Lkm). aceştia nu reflectă decât parţial rezultatele obţinute. crearea şi promovarea unui climat de pace şi înţelegere între naţiuni. ca un raport între totalul profitului în valută şi totalul încasărilor valutare: R= Av/Iv*100 Cursul de revenire (Cr) – raportul între cheltuielile totale în valuta naţională (Ch). calculate ca raport intre capacitatea de cazare efectiv utilizata (Cu) la un moment dat sau intr-o perioadă de timp şi capacitatea de cazare maxim posibila: Cuc=(Cu/ Cmax )*100 unde: Cuc . alte taxe. salriul şoferului. prezentînd avantajul redării sub o formă sintetică a unei însumări de efecte economice: Cr = Ch/Iv Eficienţa socială a turismului şi turismul social Activitatea turistică este generatoare atît de efecte economice cît şi sociale. • Efectele sociale ale turismului sunt dificil de cuantificat. case memoriale sau locuri legate de tradiţia şi istoria unui popor. acestea din urmă reflectînd măsura şi modul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale călătorilor. sau se compară plata pentru chirie. Pentru cazarea hotelieră sunt caracteristici mai multi indicatori. refacerea capacităţii de muncă. mese rotunde. carburanţi.capacitatea maxima de cazare (produsul dintre capacitatea nominală şi numărul zile de funcţionare) • • • Pentru turismul internaţional cei mai importanţi indicatori sunt: Aportul net valutar (Av) exprima eficienţa întregii activităţi de turism şi se determină.capacitatea efectivă utilizată (nr de înnoptări sau nr zile turist înregistrate): Cmax . Acesta asigură cea mai completă caracteristică a modului de exploatare a mijloacelor de transport: Cuct =Ckm/Lkm Parcursul mediu zilnic (Pmz) – raport dintre parcursul total (Pt) – numărul de km efectuat într-o anumită perioadă de timp de toate mijloacele de transport – şi numărul de zile active maşină (Naz): Pmz = Pt/Naz Pentru mijloacele de transport închiriate se calculează următorii indicatori:coeficientul de utilizare a capacităţii. De asemenea. Turismul internaţional este definit ca „ambasador al păcii”. Eficienţa socială a turismului se referă la petrecerea utilă a timpului liber. ridicarea nivelului general de cunoaştere şi de pregătire. apropiere şi înţelegere între naţiuni. Dintre formele de turism în care predomină eficienţa socială putem menţiona: Turismul balnear – are o contribuţie majoră asupra stării de sănătate a individului. având un caracter multidimensional şi surprinzând. spirituale. oferind de asemenea ocazia de a participa la diverse evenimente culturale – spectacole. de ridicare a nivelului de in struire. numărul de turişti tranportaţi. mijloc de cunoaştere. reconfortarea şi recreerea oamenilor.

Ca şi în cazul eficienţei economice.fondul mediu anual de timp de muncă al unui lucrător n. 61 .numărul toal al cazurilor în care se aplică tratamente profilactice în staţiuni. Pentru aceasta se calculează sporul de timp (Et) şi sporul activ de muncă (St): • Et = [(T-T1)n]/t * n/N * 100 • St = [(T-T1)N]/t T şi T1 .coeficienţii parţiali ai nivelului de servire Îmbunătăţirea stării de sănătate – se referă mai mult la turismul balnear şi de tratament. capacitatea unităţilor şi confortul acestora.durata concediului medical înainte şi după efectuarea tratamentelor • – – – – – – – – – unde: balnare N.ponderea (importanţa relativă) a fiecărui criteriu al nivelului servirii • ki . Coeficientul general de calculare a nivelului servii reprezintă suma ponderată a coeficienţilor parţiali: K = ∑qiki • unde qi . evaluarea efectelor sociale ale turismului presupune: – definirea unor criterii de apreciere şi – stabilirea unui sistem de indicatori de măsurare Criteriile de apreciere sunt: – Gradul de satisfacţie a turistului – Îmbunătăţirea stării de sănătate şi refacere a forţei de muncă – Nivelul de instruire. de cultură – Protejarea mediului – Întărirea păcii şi colaborarea între popoare – Indicatori de măsurare Nivelul servirii . Structura pe categorii de confort a mijloacelor de cazare şi de alimentaţie Numărul unităţilor/locurilor de cazare la 1000 locuitori Numărul unităţilor/locurilor la unitatea teritorială de suprafaţă Numărul de turişti ce revin unui lucrător Timpul de aşteptare şi/sau timpul de servire Ponderea încasărilor din serviciile suplimentarea în totalul încasărilor. calitatea serviciului. etc. promptitudinea servirii.numărul total de lucrători ai colectivităţii cercetate t. Indicatorii care caracterizează nivelul servirii sunt: Numărul tipurilor de produse turistice/servicii oferite în limitele unei zone turistice sau de o unitate.cu un conţinut complex ce se refera la totalitatea condiţiilor ce ţin de satisfacerea nevoilor turiştilor: varietatea ofertei.

1996 3. Ecoturism şi turism rural. Baron P... Bucureşti.). Bran Florina. 9. 1998 62 . Neacşu N. Strategii de marketing în turism. Economia turismului şi mediul înconjurător. Economia turismului. Bucureşti. Roşu Anca Gabriela. Stănciulescu Gabriela. Editura Economică. Tehnica operaţiunilor de turism. Bucureşti. Bucureşti.. Minciu.. Bucureşti. Editura All.. Turismul. Nistoreanu.. Stăncioiu Aurelia-Felicia. 2007 4. Istrate I. Editura Uranus. Stănciulescu. Editura Expert.o afacere mică cu perspective mari. 2000 10. Editura Economică. Bucureşti. P. Gabriela. 1998 11. Economia turismului. Minciu. Rodica. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Ţigu Gabriela. Bucureşti. 1998 2. Bucureşti. Snak O. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. Neacşu N. (coord. fenomen complex contemporan. P.. Editura Expert. Economia turismului. (coordonator). Cosmescu I. 2007 5. Rodica. 2000 6. Bucureşti. 2003 8. Editura Didactică şi Pedagogică. Aplicaţii şi studii de caz. 2001. 1999 7. Editura Economică.Bibliografie 1. Bucureşti. Lupu N. Editura All.. Editura Uranus. Nistoreanu . Bucureşti. Editura ASE. Turismul rural .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->