Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...

” - Extrase

Larry Watts „With Friends Like These…” FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lor

O carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!!
POATE FI COMANDATA ON LINE DE LA EDITURA RAO, FACEŢI CLIK PE LINK-UL DE MAI JOS: http://www.libris.ro/politica/fereste-ma-doamne-de-prieteni---larry-watts-RAO978-606-8255-958--p370518.html In stoc la 16 decembrie 2011 Preţ: 56.09 lei Cod: RAO978-606-8255-95-8 An aparitie: 2011 Autor: Larry Watts Categoria: Politica Editia: I Editura: RAO Format: 15.3 x 23.2 cm Nr. pagini: 800

1

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase Larry Watts „With Friends Like These…” FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lor

O carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!! Cuprins
Cuprins......................................................................................................................................................2 Scurtă prezentare a autorului ....................................................................................................................3 Capitolul I..................................................................................................................................................4 Mihail Gorbaciov – 1989..........................................................................................................................4 „Falsa” independenţă şi „insignifianţa” strategică....................................................................................5 Strategia inducerii în eroare......................................................................................................................7 „Relaţia specială” secretă şi arhivele dispărute.........................................................................................9 Continuitatea post-1989 a revoluţiei „negociate”...................................................................................10 Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. Basarabia.............11 CAPITOLUL II.......................................................................................................................................13 Ambiţii imperiale, conflicte comuniste...................................................................................................13 Influenţa asupra politicii Cominternului.................................................................................................13 Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. Cominternul in Romania.................................14 Coaliţiile „naţionale” din Comintern.......................................................................................................16 Transilvania.............................................................................................................................................17 Comisia Litvinov 1944............................................................................................................................17 Guvernul Maghiar 1946..........................................................................................................................18 Coaliţia „roşie-albă” în a doua campanie transilvăneană........................................................................18 Politicile paralele de deznaţionalizare.....................................................................................................19 Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană.................................................................20 Controlul Sovietic şi realocarea Transilvaniei........................................................................................22 Contracararea controlului sovietic: 1953-1964.......................................................................................24 Nikita Hruşciov, septembrie 1960...........................................................................................................24 Nikita Hruşciov, august 1964..................................................................................................................24 Mecanismele controlului sovietic: Armata.............................................................................................26 Serviciile de informaţii şi securitate........................................................................................................27 Începerea retragerii trupelor sovietice.....................................................................................................29 Pericolul şi oportunităţile din 1956.........................................................................................................30 Alungarea trupelor şi a consultanţilor sovietici.......................................................................................32 Blocarea infiltrării instituţionalizate........................................................................................................35 Implicarea României în al doilea război mondial în viziunea istoricilor................................................36 Etnogeneza daco-romană a poporului român – negare permanentă din partea regimurilor maghiare, inclusiv cel comunist...............................................................................................................................36 Alungarea consultanţilor pe probleme de informaţii...............................................................................37 Unitatea speciala anti-KGB.....................................................................................................................38 Percepţiile serviciilor de informaţii americane.......................................................................................39

2

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase Larry Watts „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”

Scurtă prezentare a autorului
Ziaristi Online.ro publică fragmente din „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” („Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”), noua lucrare a istoricului american dr. Larry L. Watts, un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care a văzut lumina tiparului la Edituira Rao, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali, amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia din decembrie ‘89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhivele serviciilor speciale americane şi nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentă explozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri. Fragmentele sunt obtinute in exclusivitate de Civic Media.ro Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Între 1990 şi 1991 a fost conducătorul Biroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România. Din 1990, dl.Watts a fost consilierul mai multor autorităţi române, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat direct în înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnat numeroase cărţi şi studii de istorie, între care “Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, “O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941”- volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent în publicaţii precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security” ş.a.m.d. Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat, în inamic al blocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şi ameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putem trage concluzii privind operaţiunea de reocupare a institutiilor statului roman prin aceleaşi modalităţi ca şi kominternistii bolşevici Valter Roman, Leonte Tismăneanu, Leonte Răutu, Gizela Wass sau Dionis Patapievici. Printr-o coincidenţă, aceste nume importante de agenţi kominternişti şi NKVD-işti din perioada ocupaţiei sovietice se află astăzi pe aceleaşi firmamente politico-instituţionale prin urmaşii lor direcţi.

3

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase

Capitolul I
Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bunăvecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şi al păcii.

Mihail Gorbaciov – 1989
În toiul revoluţiei române din 1989, autorităţile sovietice îşi anunţau dorinţa şi intenţia de a asigura o „asistenţă” masivă statului „vecin prieten” şi aliatului din Tratatul de la Varşovia. Moscova anunţa că Crucea Roşie sovietică trimisese la frontieră „aproximativ 60 de echipe mobile” de chirurgi şi personal medical, multe dintre acestea trecuseră deja graniţa în teritoriul românesc şi îşi coordonau eforturile cu cele ale altor membrii ai Pactului. De asemenea, liderii comunişti de la Budapesta anunţau că „un grup de lucru din cadrul pactului de la Varşovia care este în contact permanent” urma să se întâlnească la Moscova pentru a discuta situaţia din România. Aceste declaraţii de prietenie şi preocupare binevoitoare se situau în totală contradicţie cu unul dintre cele mai bine păzite secrete ale operaţiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de la Varşovia şi erau contrare uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din arhivele blocului sovietic din timpul Războiului Rece. În perioada Revoluţiei, România a fost ţinta operaţiunilor de dezinformare şi timp de mai bine de două decenii, ţintă a „măsurilor active”. Din 1962, Kremlinul a început să trateze România ca pe un stat ostil, atunci când Hrusciov a ordonat statelor membre „aflate în strânsă cooperare” – RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria şi Polonia – să restricţioneze cooperarea în materie de spionaj cu aceasta. În 1963, această animozitate a motivat o tentativă de asasinat împotriva conducătorului român Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securităţii de Stat al Germaniei de Est (STASI) avea motive independente pentru ostilitatea faţă de Bucureşti, deoarece acesta refuzase să recunoască divizarea permanentă a Germaniei şi încheiase un acord, negociat în secret, cu Germania de Vest, la sfârşitul anului 1963. Între 1962-1964, Departamentul Securităţii Statului din România (DSS sau Securitatea) a fost exclus din programul de transformări, asistate de sovietici, ale serviciilor de informaţii, prin care au fost introduse departamentele de dezinformare în RDG, Ungaria şi Cehoslovacia (precum şi în Bulgaria şi Polonia, la scurt timp după aceea) şi le-a modificat rolul din servicii satelit, în principal pasive, în operaţiuni active. În 1965, DSS a fost din nou pierdută din vedere atunci când Centrala KGB a introdus „relaţiile operaţionale regulate şi directe” dintre departamentele de dezinformare, excluzându-l din operaţiunile blocului de „măsuri active” (propagandă, dezinformare şi provocare). La mijlocul anului 1965, România a fost „brusc” eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia. Arhivele KGB confirmă că, în 1967, Moscova desfăşura „măsuri active” pentru izolarea României pe plan internaţional şi pentru divizarea conducerii interne. Condamnarea clară a intervenţiei din Cehoslovacia, condusă de sovietici, şi încercările permanente de a ajuta Praga au pus capăt până şi aparenţei de politeţe dintre serviciile de informaţii ale aliaţilor oficiali. Leonid Brejnev, Janos Kadar, Eduard Gierek, Todor Jivkov şi Gustav Husak au acuzat în mod repetat trădarea conducerii din România pe care nu l-au mai numit stat „frăţesc”. În perioada care a urmat invaziei Cehoslovaciei, la ordinul Moscovei, serviciile din statele satelit au stabilit „rezidenţe cu acoperire legală” pe teritoriul românesc, acesta fiind singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care se bucura de o asemenea „atenţie ostilă”. România devenise atât de inacceptabilă încât celelalte servicii din Pactul de la Varşovia o încadraseră nu numai la categoria statelor socialiste „deviaţioniste”, precum Iugoslavia, Albania şi China, cât chiar alături de adversarii din NATO. Centrala KGB şi serviciile est-europene subordonate culegeau informaţii referitoare la sprijinul internaţional pentru România (din partea S.U.A. şi China), la nemulţumirile interne ale muncitorilor şi ale minorităţilor, precum şi la opoziţia din cadrul partidului comunist şi au început să recruteze agresiv elite româneşti influente pentru a înlătura conducerea „naţionalistă”. Această ofensivă clandestină nu 4

în timp ce România a fost excepţia. Această presupusă dependenţă secretă.. INTERKIT coordona resursele de propagandă. inevitabil. pentru a submina şi discredita regimul maoist şi a menţine izolarea Beijingului. aşa cum făcuseră deja „spre exemplu. Opoziţia României la preferinţele sovietice s-a dovedit a fi fost mult subestimată şi. daca nu cumva întru-totul fabricată. destul de singulară după 1956. „Activităţile de propagandă şi cercetare ştiinţifică ale partidelor frăţeşti”. în general vorbind.. în legătură cu România şi China”. insuficient pregătite pentru a face faţă. agenţiile de presă şi editurile” şi până la academiile de ştiinţă şi institutele de cercetare erau coordonate pentru a revigora şi focaliza propaganda împotriva ţintei. Scala copleşitoare a unui asemenea efort a avut implicaţii devastatoare într-o ţară care nu avea. „Partenerii apropiaţi” au decis acum să lanseze o operaţiune similară având drept ţintă exclusiv România. cu excepţia Primăverii de la Praga. în timp ce dizidenţa altor state membre ale Pactului a fost mult exagerată. activităţile de spionaj internaţionale şi „activităţile în scopul diminuării influenţei”. în cadrul INTERKIT. la articole şi emisiuni radio-TV. „partenerii apropiaţi vor continua să se informeze reciproc asupra poziţiilor României în problemele de importanţă majoră” şi vor decide în secret cum este mai bine „să rezolve situaţiile”. care îşi proclama zgomotos aura de independenţă.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Pentru a evita atragerea atenţiei opiniei publice asupra dizidenţei româneşti. care a 5 . massmedia şi ştiinţifice ale tuturor partenerilor apropiaţi. Spre finalul războiului rece se crease consensul că regimul din România era „un cal troian sovietic”.Larry Watts . au condus la concluzia că o asemenea multitudine de resurse coordonate. pentru „a exercita influenţă asupra evenimentelor din ţară”. Brejnev şi alţi conducători ai Pactului au considerat că este necesar „să fie identificate acum acele persoane din România pe care ne vom putea baza în viitor” şi recrutate prin intermediul „ambasadelor de acolo şi prin alte contacte”. au scos la iveală o poveste diferită. începând cu „presa.Extrase s-a limitat numai pe planul serviciilor de spionaj. radioul.. sub nici o formă. ulterioare războiului rece. în primul rând.” .C. Liderul sovietic anunţa că secretarii Secţiilor internaţionale ale Comitetelor Centrale respective se vor întâlni cu partenerii din Secţiile ideologice „pentru a coordona activitatea comună”. şi-au dovedit succesul în relevarea insignifianţei României pentru URSS (şi pentru vest) în percepţia occidentală din anii ’80. România reprezenta deja o ţintă în cadrul INTERKIT deoarece. agenţiilor de informaţii şi altor organe de propagandă străină”. în permanentă opoziţie. conducerea din Polonia şi Ungaria – erau angajate tăcut în forme mai substanţiale de dizidenţă. Logica sintezelor de spionaj şi a analizelor. combinată cu aserţiuni repetate referitoare la lipsa de importanţă strategică a ţării pentru politica sovietică şi conflictul estvest. franceză. ajungându-se chiar la câteva sute vor conduce. la atenuarea vocii singulare a României. Brejnev se referea direct la operaţiunea INTERKIT – lansată oficial în 1967 „cu ocazia deliberărilor interne din China”. O asemenea operaţiune a copleşit serviciile de spionaj occidentale şi comunităţile academice. ideologice. toţi ceilalţi membri „au fost constant de acord cu analizele şi cu propunerile sovietice” pe toată perioada Războiului Rece. în timp ce alţii – în special. a metodologiei de cercetare ştiinţifică occidentală. Descoperirile din arhive. spaniolă şi arabă” şi diseminat „în ţări terţe”. „chinezii se bazau pe România şi românii sprijineau politica Chinei”. televiziunea. În 1971. Rezultatul tipărit al acestui efort era apoi tradus „în engleză. Activităţile coordonate includeau de la „propagandă orală”. conform adevărului stabilit academic. o influenţă strategică asemănătoare Chinei.tot prin efortul coordonat al partenerilor – „presei. aşa după cum formulase liderul bulgar Jivkov. Spre exemplu. plus Mongolia (şi mai târziu Cuba) prin Secţiile Internaţionale al C. partenerii îşi coordonau „orice referire făcută” la conducerea ţintă. până la simpozioane ştiinţifice bine mediatizate şi un plan anual coordonat „pentru publicaţii şi lucrări ştiinţifice” pentru fixarea liniei propagandistice. La consiliile miniştrilor de externe ai Pactului. „Falsa” independenţă şi „insignifianţa” strategică Necesitatea de a explica de ce a constituit România o asemenea ţintă este ea însăşi elocventă pentru eficacitatea dezinformării coordonate de sovietici. unei dezinformări coordonate şi neobişnuite cu dezinformarea la o asemenea scală.

inexistentă. la conducerea ţării. Aceasta se realiza de multe ori prin atribuirea iniţiativelor României altora – din nou. şeful forţelor KGB din Regiunea Frontierei de Vest a URSS. în 1963. De exemplu. prin mass-media sa „antisovietică” şi publicaţiile care treceau peste graniţă. din teritoriile foste româneşti (Basarabia şi Bucovina). pe aproape întreaga perioadă interbelică. În orice caz.. mai ales. Ea rămăsese singura cale terestră dintre URSS şi Bulgaria ultraloială şi Balcanii puternic rusofili: o realitate geografică reamintită atunci când România a refuzat trupelor sovietice permisiunea tranzitării ţării pentru exerciţii militare în Bulgaria. Cu siguranţă. Lipsa de importanţă strategică a continuat să fie citată de istoricii Războiului Rece ca fiind. conceptul „cuartetului” de importanţă strategică din aripa nordică a Pactului. blocarea aderării Mongoliei la Pactul de la Varşovia în 1963 şi opoziţia la diversele planuri de intervenţie militară ale Moscovei. broşuri şi alte publicaţii” astfel încât „copiii noştri şi generaţiile viitoare” să „ştie că părinţii lor nu şi-au închipuit viaţa în afara graniţelor URSS” şi au aspirat dintotdeauna „la unirea cu Rusia şi la o reunificare cu statul rus. Că Moscova ar fi putut sau ar fi vrut să ignore vreo ţară cu care avea 1000 km de frontieră şi încă 200 km de ţărm la Marea Neagră – controlată de sovietici – e greu de crezut. contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. În 1965 ea era. după 1963.” În 1968. Moscova nu putea ignora cele câteva milioane de etnici români din învecinatele Republici Sovietice Socialiste Moldova şi Ucraina. Opoziţia ne-românească la politica Kremlinului era aproape absentă.. cărţi. autorităţile sovietice erau intens preocupate de impactul „dăunător” al României asupra acestei regiuni. chiar şi după ce strategia „calului troian” a fost demascată drept o mistificare a adevărului. Ca o regulă generală. Polonia. şi a refuzat forţelor bulgare tranzitul pentru a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968. Cehoslovacia şi Bulgaria au continuat să se alinieze „fără rezerve. în acelaşi timp. Stalin a încercat să schimbe compoziţia etnică a regiunilor. cauză şi efect a presupusei lipsei de consecinţe pentru Moscova. La mijlocul anilor ’60. De asemenea. când armata română a fost brusc exclusă din strategia de război a Pactului de la Varşovia. împreună cu politicile de asimilare forţată şi „rusificare” pe termen lung nu şi-au dovedit succesul deplin.Larry Watts . conducătorul Partidului Republicii Sovietice Socialiste Moldova a solicitat o campanie de propagandă care să mobilizeze „cei mai calificaţi intelectuali” şi „oficialităţile din conducerea partidului şi organele economice” pentru a publica în „ziare. modelul independent şi influenţa subversivă activă. executând mii de conducători ai comunităţilor şi deportând sute de mii de etnici români în Siberia şi Asia Centrală.Extrase afectat „aproape toate subiectele de pe agendă”. România fusese considerată o principală ameninţare militară (alături de Polonia) de către liderii armatei şi ai serviciilor de informaţii. de fapt. conceptul a reapărut în perioada „primului Echelon strategic” de la jumătatea anului 1965. În 1967.” . cauzat de atracţia culturală. Ungaria. Este semnificativ faptul că rapoartele asupra insignifianţei României ieşeau la iveală în perioadele de vârf ale antagonismului sovieto-român. românii au fost singulari. cuprinzând RDG. Germania de Est.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . în contestarea dominaţiei şi controlului sovietic. între anii 19401941 şi 1950-1951. determinând Moscova să închidă relaţiile româno-moldoveneşti în anii ’60. „dizidenţa” raportată de alţi membri ai Tratatului şi aparenta simpatie pentru poziţia României erau pre-stabilite cu Moscova pentru a prezenta guvernele loiale sovieticilor drept parteneri mult mai de încredere pentru Occident şi pentru a diminua unicitatea opoziţiei româneşti. în timp ce concurau între ei pentru a stabili „cea mai specială relaţie” cu Moscova. de exemplu. a venit un guvern care se opunea principalelor sale intenţii pe plan internaţional. nu se poate spune acelaşi lucru despre semnificaţia ţării pentru securitatea sovietică. în spatele sovieticilor”. Abordând problema într-o manieră asemănătoare cu cea urmată în teritoriile poloneze anexate. Poloniei şi Ungariei – precum. emisiuni de radio şi televiziune. De asemenea. printre conducătorii militari ai Pactului. mai ales după ce. „Partenerii apropiaţi” au acţionat deseori ca mandatari ai sovieticilor în atacarea României pentru dizidenţă. Acel efort. Apoi. Ungaria şi Cehoslovacia a circulat pentru prima oară în perioada presupusei tentative de asasinat a KGB-ului asupra lui Dej. în timp ce Polonia. plasa politica României vis-a-vis de această zonă în aceeaşi categorie cu „activităţile subversive sporite ale 6 .

responsabilă pentru combaterea celorlalte servicii din blocul comunist. pe lângă KGB. judecând după dimensiunea contramăsurilor Bucureştiului.. Pentru a plasa acest lucru într-o perspectivă. a statelor din Tratatul de la Varşovia” ca făcând presiuni „pentru o mai mare implicare practică a României în activităţile economice şi politice multilaterale” pentru a crea „elementele de legare a României la comunitatea socialistă” şi pentru a-i îngusta „spaţiul de manevră”. în 1989. ca şi sub conducerea protejatului său. atunci când a preluat comanda unităţii. Rapoartele KDSului bulgar.” Arhivele KGB au relevat că intenţiile Bucureştiului şi activităţile privitoare la regiune erau încadrate la categoria primă prioritate. Ca şi Hrusciov. Mihail Gorbaciov. simultan cu „izolarea lui Tito” de către serviciile sovietice. Această politică a rămas constantă în perioada Andropov. de exemplu. serviciul de spionaj al Germaniei de Est descria „politica externă convenită.Larry Watts . … Utilizarea continuă a tuturor posibilităţilor statelor membre ale comunităţii socialiste pentru a acţiona în Republica Socialistă România. în august 1964. în perioada lui Hrusciov şi a succesorilor acestuia. KGB considera România o ţintă la fel de ostilă „ca orice stat occidental”. din punct de vedere al extensiei operaţiunilor anti-româneşti.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . care „aveau mereu prioritate”.” Acest război clandestin a continuat neabătut până la colapsul comunismului. „pentru a evita întărirea legăturilor Iugoslaviei cu Occidentul şi a poziţiilor sale neutre”. Chiar şi Polonia spiona pentru Moscova serviciile de securitate şi militare româneşti. serviciile de informaţii din Ungaria. poziţia operaţională a KGB faţă de ţara sa era „destul de clară”. „revenea Partidului responsabilitatea să oprească România să se retragă din Tratat” şi să o reunească cu „familia noastră socialistă”. RFG şi Anglia contra URSS.Extrase serviciilor SUA. corelată cu politica de securitate. ci chiar accentuată după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov”. „Pentru a nu crea neînţelegeri” circulara stabilea clar ca „prietene” numai serviciile sovietice. cu scopul menţinerii şi intensificării legăturilor existente dintre România şi Tratatul de la 7 . şeful STASI. şi până la dizolvarea sa imediat după revoluţie. Ultimul director al puternicei Unităţi 0110 (unitatea anti-KGB) a Securităţii. Libia. Benin şi Angola. în 1989. În timp ce arhivele serviciilor maghiare au fost mai puţin cooperante. a declarat în faţa unei Comisii de anchetă a Senatului că. vis-a-vis de România. Polonia. au relevat că „România era lucrată ca un stat inamic. cehoslovace. o abordare care nu numai că a fost perpetuată.” . KDS mai colabora cu „serviciile” frăţeşti din Vietnam. Aşa după cum explica Hrusciov conducerii cehoslovace. Această absenţă era cu atât mai notabilă cu cât. sub 1% din personalul unităţii anti-KGB a DSS.. maghiare. Strategia lor de inducere în eroare era simetrică strategiei adoptate de Hrusciov faţă de Belgrad. în ciuda puternicelor operaţiuni anti-româneşti din interiorul ţării. Ernst Mielke. După cum menţiona STASI la începutul anilor 80: Statele membre ale comunităţii socialiste (SCS) au încercat şi continuă să încerce să atragă România spre politica lor externă. Un deceniu mai târziu. interceptate de DSS în 1982. era destinat STASI. poloneze. la mijlocul anilor ’50. în 1983. Cehoslovacia şi RDG. AVH se plasa imediat după KGB. a subliniat excluderea DSS dintr-o circulară care conţinea „lista serviciilor socialiste prietene” cu care organizaţia sa coopera. excludeau în mod evident România din descrierea colaborărilor „cu organele de securitate din statele frăţeşti”. Mongolia. Instrucţiunile KGB către agenţii din România. Strategia inducerii în eroare Nu era simplu să poţi ţine ascunsă pentru mult timp adevărata stare de lucruri. Era necesar un efort concertat al Moscovei şi al aliaţilor loiali din pactul de la Varşovia pentru a menţine România în mod formal în cadrul alianţei blocului sovietic şi a masca gradul şi semnificaţia opoziţiei sale la scopurile internaţionale ale sovieticilor. În contrast cu zvonurile mult-vehiculate despre o „coaliţie” comunistă conservatoare dintre Ceauşescu şi Honecker contra politicii de perestroika a lui Gorbaciov. Majoritatea personalului unităţii era destinat pentru contracararea operaţiunilor de spionaj ale sovieticilor şi maghiarilor. bulgare şi vietnameze. Readucerea României în rândurile sale a devenit scopul comun al operaţiunilor din regiune ale serviciilor Blocului. Brejnev a insistat pentru ca „partenerii apropiaţi” să continue „să încerce influenţarea în acest scop a României”.

în primăvara lui 1984. opunându-li-se „în aproape majoritatea problemelor importante ale evoluţiilor internaţionale” (dezarmare.Extrase Varşovia şi CAER. cu toate că operaţiunile au durat peste douăzeci de ani şi au implicat servicii din cel puţin şase ţări. România se opunea politicii externe şi de securitate a Pactului. şi-a folosit apropiaţii – de obicei Polonia. membră a Tratatului. De asemenea. Totuşi. Atunci când. „nici o menţionare a dezbaterilor nu a fost inclusă în procesul verbal”. România a respins pregătirile Poloniei pentru extinderea pactului de la Varşovia. Conducătorii. în perioada anilor ’80. la fel cum au uitat să menţioneze criticile repetate din cadrul reuniunilor comunităţii socialiste. chiar şi atunci când au ajuns la un nivel considerat de miniştrii de externe ai blocului ca fiind „o confruntare directă cu linia de politică externă a URSS şi a celorlalte naţiuni din Tratatul de la Varşovia”. care au fost returnate Germaniei de către SUA la începutul mileniului. în toate privinţele”. o omisiune uimitoare a unei obiecţii la însăşi continuitatea Pactului.. Descoperirea unei operaţiuni coordonate a Pactului împotriva României. începând cu Brejnev şi până la Gorbaciov. Cât de secret au acţionat Kremlinul şi „partenerii apropiaţi” poate fi judecat după faptul că. la adresa invaziei „partenerilor apropiaţi” în Cehoslovacia .” Strategia inducerii în eroare a fost în final atât de plină de succes în întărirea dubiilor opiniei publice din Vest referitoare la sinceritatea dizidenţei regimului din România. Pactul a ascuns diferendele româno-sovietice. încât până şi conflictele frontale sovieto-române au trecut neînregistrate de serviciile Occidentale. procesul de destindere. au apelat la conducerea României pentru a păstra tăcerea asupra diferendelor „în familie” şi au caracterizat declaraţiile sale periodice drept iraţionale. Moscova a făcut rareori publice neînţelegerile majore cu Bucureştiul la şedinţele Pactului de la Varşovia. Dosarele sovietice nu au înregistrat veto-ul Bucureştiului contra utilizării CAER pentru asistarea clienţilor arabi în timpul şi după războiul arabo-israelian. Kremlinul a eliminat consemnările neînţelegerilor fundamentale cu România din rapoartele şi transcriptul şedinţelor.und Informationsgruppe). prin intermediul şefului ZAIG (Zentrale Aufwertungs. Ernst Mielke.. Germania de Est. precum şi colaborarea din cadrul Tratatului de la Varşovia şi CAER. Cu alte cuvinte. conflictul din Orientul Mijlociu). De asemenea. CAER sau alte întruniri socialiste internaţionale însă. ar trebui avute în vedere în activitatea operaţionalăpolitică. de extindere a operaţiunilor Pactului împotriva României. refuza subordonarea în cadrul alianţei. politica României continua să contravină „intereselor fundamentale de politică externă a statelor din comunitatea socialistă”. în RDG acest ordin a fost transmis ca venind direct de la şeful STASI. Semnificativ. După cum menţiona acelaşi raport STASI în continuare. strategia a eşuat complet în ţinta sa de a modifica comportamentul României în maniera dorită.” Operaţiunea de inducere în eroare era considerată necesară nu numai – sau în primul rând – pentru a evita contramăsuri tactice. conform serviciilor de spionaj ale Pactului. precum şi contactele bilaterale. în schimb. a subliniat că „în nici un caz nu trebuie să se observe că Ministerul Securităţii de Stat a luat măsuri specifice” împotriva ţintei România şi a avertizat că „sursele nu trebuie să ia nici un fel de măsuri specifice de spionaj care ar putea permite altor persoane sau organe să descopere sau să recunoască scopurile finale pe care ni le propunem. Operaţiunile contra ţintei România erau tratate ca fiind extrem de sensibile şi îndeplinite cu un grad de secretizare extraordinar. îşi apăra poziţiile care erau suspect de apropiate de ale Vestului şi dădea toate semnele că va continua să procedeze astfel şi pe viitor. Şeful ZAIG a dat instrucţiuni personalului operaţional al HVA să se asigure că „vor fi folosite numai surse de absolută încredere” şi că asupra acestora „se vor impune măsuri de severe de păstrare a secretului şi a caracterului conspirativ”. departamentul de analiză cu 1000 de persoane. După 1968. care furniza serviciului est-german „puterea de motivare”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .Larry Watts .” . nimic nu a răsuflat până când nu au fost refăcute parţial bazele de date ale dosarelor serviciilor Germaniei de Est. spre exemplu. ar fi 8 . Strădania extraordinară a Moscovei pentru a menţine această acoperire este reflectată prin ordinul din 1983. Împreună cu tentativele sale de a evita un conflict deschis şi de re-atragere a României în aranjamentele şi politicile de securitate.” Bucureştiul s-a angajat „mai intens” în „confruntări publice referitoare la intenţiile” comunităţii şi „s-a aliniat cu politica occidentală. Bulgaria sau un stat în curs de dezvoltare – în acest scop. astfel încât ceilalţi membri ai Pactului de la Varşovia puteau anticipa „accentuarea predictibilă a poziţiilor speciale adoptate de România”.

printre ţările est europene. În 1967 şi 1973. O astfel de dezvăluire ar fi năruit legendele „calul Troian” şi „dependenţa ascunsă”. Belgradul a început să-şi trimită ofiţerii la academiile militare sovietice pentru instruire şi le-a interzis piloţilor de luptă să înveţe engleza de teamă să nu „defecteze” cu tot cu MiG-uri. a găzduit chiar un regiment al Diviziei 106 de Asalt Aerian „în aşteptarea intervenţiei în Siria”. Austria. ca şi prin membrii de facto ai Alianţei.Extrase relevat o mult mai mare importanţă acordată ţării decât cea pe care campania de dezinformare publică a Moscovei dorea să o recunoască şi ar fi indicat adevăratul grad de ostilitate dintre România şi Pact . mai degrabă decât să ajute. când România a avertizat partenerii din SUA: …. Iugoslavia era angajată într-o cooperare militară şi de spionaj mult mai strânsă cu Moscova decât fosta aliată din Tratat. Ultima direcţie se ocupa de celelalte servicii din statele socialiste. la un an după ce Bucureştiul stopase această practică. Drept rezultat. O atenţie sporită în presa străină ar putea dăuna. cu acelaşi număr de angajaţi şi resurse care fuseseră dedicate serviciilor maghiare. România a încercat să evite atenţia opiniei publice şi crescânda presiune sovietică. cu atât mai bine.” . Moscova a avut un mai mare succes în prezentarea Belgradului. când România a refuzat să ofere sprijin militar şi şi-a închis spaţiul aerian pentru forţele sovietice şi membrele Tratatului în încercarea acestora de a acorda ajutor statelor sprijinite de sovietici din Orientul Mijlociu. în timp ce comunitatea serviciilor SUA o interpreta insistent ca nefiind un indiciu al unei întoarceri către Moscova. Regulile de bază fuseseră stabilite în 1964. Tito a pus la dispoziţia URSS facilităţile Iugoslaviei şi. drept „vaca-sacră” a sfidării anti-sovietice. La sfârşitul anilor ’70. La mijlocul anilor ’60. de la Bulgaria.Larry Watts . ar fi încurajat un mai mare angajament într-o perioadă în care succesul „măsurilor active” impulsionau capitalul vestic să se retragă. Africa şi America Latină. în a doua parte a anilor ’60. analiştilor serviciilor americane şi britanice. observată de Bucureşti. În combaterea acestei lupte interne contra unor forţe superioare. Germania de Vest şi Suedia. România. nimic din negocierea relaţiilor Chinei cu Italia. probabil ar fi împins România şi mai mult spre tabăra occidentală şi. Polonia. Astfel.cu cât se va face mai puţină publicitate independenţei României în această perioadă. mai mult. precum Mongolia.. Aspiraţiile noastre de independenţă pot fi mult mai bine atinse nu printr-o publicitate insistentă şi zgomotoasă. În 1962. nu a fost făcut cunoscut publicului. Cuba şi Coreea de Nord şi prin grupul de agenţi 9 . foarte puţin din încercările sale de mediere a conflictului din războiul SUA -Vietnam şi. pe care o atrăgea inevitabil. Beijingul şi Bonnul. economică şi militară acordată de Occident Belgradului. relaţia specială a Bucureştiului cu Occidentul a cedat progresiv ca urmare a campaniei de măsuri active pe care Moscova o exercita prin intermediul celorlalţi membri ai blocului.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Cehoslovacia şi Germania de Est până la regimurile pro-sovietice din Asia. relaţiilor noastre viitoare. Pentru moment. ci prin dezvoltarea constructivă şi în linişte a relaţiilor României cu Statele Unite şi Occidentul. Era de aceea imperativ necesar să se evite o ruptură explicită. În mod ironic. la începutul anilor 80. „Relaţia specială” secretă şi arhivele dispărute Un alt motiv pentru care informaţiile despre relaţia ostilă dintre România şi ceilalţi membri ai Tratatului de la Varşovia au rămas atât de limitate a fost natura secretă a „relaţiei speciale” pe care Bucureştiul o stabilise cu Washingtonul.. aspecte care până atunci fuseseră atât de bine ascunse. începând din 1950 şi până la sfârşitul anilor ’70. care ar fi adus României o asistenţă similară din partea vestului şi i-ar fi garantat independenţa. schimbările din conducerea României au condus la o pierdere catastrofală a direcţiei strategice în campania de subminare a controlului şi influenţei sovietice în regiune. România ar dori să fie plasată în ochii opiniei publice după Iugoslavia şi Polonia. Devierea iugoslavă. reorganizarea unităţii româneşti anti-KGB în patru direcţii. cu excepţia unor rare scăpări în presă. ne-membru al Tratatului de la Varşovia. a impulsionat. Una era destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei. Două direcţii se ocupau exclusiv de operaţiunile KGB şi GRU. practic. Aceasta fusese exact aceeaşi secvenţă de evenimente care a urmat rupturii Tito-Stalin din 1948 şi care avusese drept rezultat o strângere a relaţiilor SUA-Iugoslavia şi o masivă asistenţă politică. posibil.

. chiar dacă aceasta contravenea directivelor ONU şi legilor internaţionale. în timpul şi imediat după Revoluţia din 1989. cu sprijin excepţional din partea Marii Britanii. Paradoxal. acest văl a continuat să se dovedească foarte rezistent şi pentru că Moscova a reuşit să sorteze arhivele securităţii din toate ţările loiale. şi au fost ulterior confirmate de rapoartele puternic cenzurate din arhivele serviciilor bulgare. „va face totul pentru a combate imperialismul american. În acelaşi timp. în anii ’80. Gabrielle Gast. Baza de date.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . din cauza vitezei cu care s-a prăbuşit edificiul statului. În al treilea rând.Extrase sovietici şi ai Pactului. Poloniei. să discrediteze toate iniţiativele independente de politică externă şi de securitate ale României şi să exercite controlul temporar asupra instituţiilor de securitate şi de afaceri. numai despre România s-a spus că tărăgăna reforma serviciilor”. aşa după cum îi declara în decembrie 1989 lui Viktor Zagladin.Larry Watts . în timpul şi după revoluţie. Chiar şi acea reformă a lăsat personalul şi structurile serviciilor militare de informaţii practic neatinse şi a menţinut mare parte din personalul din serviciul extern. inclusiv pe ministrul apărării Nicolae Militaru (26 decembrie 1989 – 14 februarie 1990). care a condus la dezintegrarea instituţiilor. Continuitatea rezultantă a instituţiilor administrative ale statului şi continuitatea virtuală a personalului instituţional a diminuat posibilitatea ca adevăruri surprinzătoare să iasă la suprafaţă din acele sedii. Chiar şi Cehoslovacia a optat pentru continuitate până la sfârşitul anului 1990 când. Polonia. oferite de foşti ofiţeri de informaţii sovietici. până la analista şefă pentru URSS şi Europa de Est a spionajului vest german. mai ales în condiţiile competiţiei postcomuniste. personalul KGB a lucrat chiar în paralel cu grupurile cetăţeneşti. permiţând accesul KGB la dosarele serviciilor de spionaj extern. Guvernele de tranziţie ale Germaniei de Est. sortând arhivele serviciilor de informaţii externe din Cehoslovacia şi Germania de Est. cu toate că fusese singura ţară care îşi dizolvase aparatul de spionaj. Acest efort a eşuat în cele din urmă în cazul Germaniei de Est. au oferit un road map care a explicat şi alte informaţii incidentale despre operaţiuni ale KGB asupra României.” . În mijlocul colapsului. Cehoslovacia şi Bulgaria şi-au negociat schimbarea de guvern. reconstruită şi decriptată. între 1989-1991. Era greu de aşteptat o transparenţă a arhivelor serviciilor din partea cuiva care. serviciile însele erau angajate în distrugerea propriilor dosare (mai ales a celor operative). a propus cu succes alţi cunoscuţi agenţi dubli sovietici în posturi cheie pentru securitatea naţională. chiar şi după ce România îşi pierduse locul strategic. cu specificarea dreptului „de a extrage orice material legat de securitatea Sovietică”. şeful Secţiei Internaţionale a Comitetului Central Sovietic. Cehoslovaciei. SUA şi Germaniei a introdus o reformă radicală. a acestei arhive a serviciilor secrete externe a scos limpede la iveală relaţia ostilă dintre serviciile României şi ale Tratatului de la Varşovia şi. Silviu Brucan. Brucan însuşi a devenit principalul consilier al preşedintelui Iliescu până în iunie 1990 şi a rămas alături de primulministru Petre Roman până în septembrie 1991. spre deosebire de revoluţia din România. 10 . unde aceleaşi discuţii de la masa rotundă şi-au atins strălucit scopul de a face o tranziţie paşnică de la sistemul partidului unic la cel pluripartid şi a menţinut o mare parte din conducerea armatei şi a serviciilor instruită de KGB şi GRU. Ungaria. Ungariei şi Bulgariei au încheiat acorduri oficiale cu Moscova. agenţii dubli sovietici din ţară au fost capabili să strângă capital din impopularitatea lui Ceauşescu. Ca o ironie. pe fostul director al serviciului de informaţii externe Mihai Caraman (13 ianuarie – 23 aprilie 1992). În 1990. împreună cu dosarele est-germane care au supravieţuit referitoare la operaţiunea INTERKIT. în ciuda opoziţiei neabătute la dominaţia sovietică în regiune. Situaţia a fost de departe mult mai proastă în Polonia şi Ungaria.” Continuitatea post-1989 a revoluţiei „negociate” În cele din urmă. Este ilustrativ în acest sens faptul că fostul ambasador în Statele Unite şi agentul dublu sovietic.. spionajul SUA care căuta arhivele STASI a dobândit arhivele Rosenholz înainte de a fi expediate la Moscova sau dispersate prin nenumăratele clădiri ale STASI. de la preşedintele finlandez Urho Kekkonen. la anularea constituţiei şi la o abruptă şi imediată schimbare de putere. desfiinţând direcţii întregi şi concediind peste 60% din personal în timp ce celelalte ţări şi-au asigurat o remarcabilă stabilitate a cadrelor şi aranjamentelor instituţionale.

Religioase şi Lingvistice ale Minorităţilor. Unii observatori au privit aceste conexiuni ca fiind un câştig. antrenate de KGB şi GRU. referitoare la perioada comunistă. pe termen mediu. Atunci când Ungariei i-a revenit şefia Comitetului NATO de contraspionaj a explodat un scandal internaţional pentru că şeful serviciului de contraspionaj maghiar – Serviciul de securitate naţională (NBH) – petrecuse şase ani şi jumătate la Academia KGB Dzerjinschi din Uniunea Sovietică. aşa după cum menţiona raportul Macierewicz. elaborat de guvernul polonez în februarie 2007. Ungaria a fost primul stat cu care Rusia a încheiat un tratat bilateral de ţară. cu toate că chestiunile Basarabiei/Moldovei şi Transilvaniei au rămas ţinte prioritare ale spionajului ungar sau sovietic încă de la sfârşitul primului război mondial. „construită timp de 45 de ani”. nu numai între 1989-1991. În puternic contrast cu relaţia polonezo-rusă. a însemnat că personalul superior „diplomatic. stipulează clasificarea operaţiunilor de spionaj pentru o perioadă de până la 90 de ani. Basarabia Pe lângă continuitatea structurilor. lansată de Budapesta după primul 11 . a detaliat modul în care ofiţerii din serviciile militare au continuat să fie instruiţi în taberele GRU şi KGB. identităţii naţionale. document desemnat de ambele părţi drept un punct de cotitură în relaţiile ruso-maghiare. asupra metodelor şi operaţiunilor acestora. structurile tradiţionale de cooperare au fost mult întărite prin similarităţile dintre diaspora maghiară post-imperială şi mult mai numeroasa diasporă rusă „din vecinătate”. Legea securităţii naţionale a Ungariei. Spre exemplu. De aceea. Etnice. atât de la KBH cât şi de la serviciul de informaţii externe (Serviciul de Informaţii: IH). Totuşi. directorul general al contraspionajului militar (Serviciul de securitate militară: KBH) şi ofiţeri responsabili cu arhivarea. reminiscenţă a campaniei revizioniste de decenii. semnând în noiembrie 1992 o declaraţie comună de cooperare pentru Asigurarea Drepturilor Naţionale. problemele care au alimentat ostilitatea sovietică şi maghiară împotriva României s-au menţinut în continuare în noul mileniu. a fost chiar mai mare. incluzând trei dintre şefii şi patru dintre adjuncţii de servicii. oferind mai multe informaţii asupra serviciilor ruseşti. Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. făcând improbabilă. 301 de instructori sovietici/ruşi au activat în serviciul de informaţii militare al Poloniei (WSI) între 1991-2006. după colapsul imperiului sovietic. Numirile şi promovările au continuat să se facă dintre cadrele „de perspectivă”. Stabilitatea cadrelor din serviciile maghiare. în decembrie 1991. existau de asemenea mai multe interese specifice care s-au menţinut după colapsul Uniunii Sovietice. Moscova şi Budapesta au stabilit atunci relaţionarea oficială a disputelor etnico-teritoriale cu România. aproape nimic despre operaţiunile maghiare sau sovietice nu a fost declasificat sau publicat. În consecinţă. de securitate şi militar şi-a păstrat obiceiurile şi practicile de a-şi coordona atitudinile şi practicile” cu Kremlinul. uşor reformate. reţeaua cooperării clandestine. până şi după intrarea în noul mileniu.. este mult mai probabil ca Moscova să fi continuat să-şi exercite influenţa pentru păstrarea secretului asupra operaţiunilor trecute şi să conducă politica curentă. sugerând mijloace de contracarare. a personalului şi a atitudinilor partenerilor „apropiaţi”. pregătit anterior la ambasada Ungariei de la Moscova. erau absolvenţi ai academiei KGB.Larry Watts . scopul principal al instructorilor KGB şi GRU era identificarea dependenţelor şi slăbiciunilor studenţilor şi vulnerabilităţile instituţionale ale serviciilor ţărilor de origine. Cel puţin în cazul Bulgariei. În acelaşi timp.. Liderii postcomunişti din Ungaria au susţinut cu insistenţă autonomia teritorială a maghiarilor din Transilvania. Într-adevăr.Extrase Raportul Macierewicz. aprobate şi instruite de Moscova. ultimii ani ai Uniunii Sovietice – dar şi în perioada 1992-1993.” . făcând improbabil faptul ca membri ai conducerii serviciilor să se grăbească să dezvăluie ceva ce Moscova ar fi dorit să păstreze secret. de exemplu. în care problemele frontierelor. iar câteva zeci de absolvenţi activau în „eşalonul superior” al structurilor WSI chiar şi în 2006.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . posibilitatea unor revelaţii arhivistice. de către serviciile succesoare ruseşti. şi în cazul Poloniei şi Ungariei. opţiunilor politice fuseseră rezolvate în mare măsură înainte de sfârşitul războiului rece.

posibil. Istvan Czurka. şi un proeminent iredentist. de asemenea. Moscova a acceptat să încheie un astfel de tratat. chiar şi cel mai dezinteresat ajutor şi asistenţă românească au fost etichetate drept amestec în treburile interne ale Moldovei. Emblematică pentru strategia Rusiei a fost condiţionarea tratatului bilateral cu Bucureştiul de includerea unei clauze care să excludă aderarea la alianţa nord-atlantică. În cele din urmă. director adjunct al KGB şi şef al Primul Directorat – redenumit rapid Sluzba Vneshnei Razvedki: SVR. chiar şi pentru Ucraina. pe moldoveni să-şi dorească să rămână în Uniune. Transparenţa referitoare la aceste aspecte ale relaţiei sale cu România lipsesc în cazul Rusiei. numai după iulie 2003. insistând că România va emite pretenţii teritorial dacă va fi admisă în Alianţa Nord Atlantică şi îşi va anexa Moldova. în timp ce Moldova va continua să încerce să obţină independenţa. O Românie stabilă. Opt luni mai târziu. la începutul lui octombrie 1991. de exemplu. îi va face. în timp ce descriau Moscova „ca fiind apărătoarea integrităţii teritoriale a vecinilor din nord ai României”. de exemplu. să exploateze „eşecul” stabilirii de relaţii bune cu vecinii – o cerinţă premergătoare pentru statutul de membru NATO – ca pârghie de manevră a tratatului de alianţă cu România. împiedicând consolidarea autorităţii administrative şi progresul reformelor din România. Într-adevăr. acuzaţiile exagerate de încălcare a drepturilor minorităţilor. prezentându-l ca având „ambiţii teritoriale faţă de Moldova şi părţi ale Ucrainei pe care le pierduse în favoarea URSS. dezinformarea rusă alimenta acum animozitatea Chişinăului şi Kievului împotriva Bucureştiului.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . care părea plauzibile în perioada izolării României din timpul Războiului Rece. Evgheni Primakov.. În cazul în care KGB-ul a tras concluzii privitoare la evoluţia relaţiei Moldova-România similare cu cele ale CIA.. încurajând turbulenţele. La începutul anilor ’90. probabil. iar SUA au iniţiat primul program de asistenţă pentru România. au întemeiat ceea ce urma să devină primul partid conducător al Ungariei post-comuniste – Forumul Democratic Maghiar – au fost Sandor Csoori. în 1987. E posibil ca ele să se intensifice dacă noul regim român va putea stabiliza ţara şi va începe să introducă un sistem politic democratic. preşedinte al Federaţiei Mondiale a Maghiarilor. Primakov s-a implicat şi în dezinformările privitoare la discreditarea conducerii independente a României. comunitatea serviciilor de informaţii ale SUA a căzut de acord că. de fapt.Larry Watts . În efortul său de dezbinare a Chişinăului şi Bucureştiului. atunci este probabil că acesta a identificat un interes pentru continuarea instabilităţii din România.a condus campania împotriva extinderii NATO. că „Ceauşescu a cerut să fie trimise trupe sovietice în România” pentru a-l sprijini în timpul Revoluţiei când. divizarea şi reacţiile autoritare. Kremlinul post comunist a încercat. asimilare forţată şi „genocid cultural”. conducătorul român protesta energic contra inexplicabilului aflux de „turişti” sovietici din ţară „şi ameninţa cu contramăsuri”. după cel de-al doilea război mondial”. în acelaşi timp. România a fost singurul stat fost membru al Tratatului de la Varşovia cu care Rusia a refuzat să încheie un astfel de tratat de-a lungul anilor ’90. afirmând. „o deplasare a României către un mai puternic autoritarism. prosperă şi sigură ar fi exercitat o atracţie enormă pentru Republica Moldova şi. ajutând evident. La fel cum URSS propaga imaginea României ca având „o influenţă primitivă şi negativă asupra identităţii moldoveneşti”.Extrase război mondial.” . au făcut loc primelor misiuni de supraveghere din partea instituţiilor europene. La începutul anilor ’90. înfiinţată în 1927 pentru a forţa pretenţii teritoriale. Focalizarea Rusiei pe relaţia Moldova-România a devenit mult mai intensă în 1993. când NATO şi-a deschis oficial uşa pentru noi membri. Kremlinul era intens preocupat de atracţia pe care o Românie stabilă. la aproximativ opt luni după ce NATO a anunţat oficial admiterea României şi la 12 . Drept rezultat. Moldova Sovietică putea fi păstrată şi apropierea Moldova-România putea fi blocată. separarea regiunii Transnistria şi exercitând puteri monopoliste pentru adjudecarea conflictului Moldova-Transnistria şi a urmărilor acestuia.” Deci. cei doi care. ceea ce impunea protecţia sovietică împotriva „asimilării româneşti” în perioada războiului rece. orientată spre vest ar fi putut să o exercite asupra Republicii Socialiste Moldova. CIA considera că „presiunile separatiste vor continua să crească” în RSS Moldova şi că: Sentimentele naţionaliste din Moldova au fost întărite de evenimentele recente din România. În orice caz. viabil.

Rusia şi Ucraina “relaţiile de bună vecinătate” ar fi avut un loc primordial. Ca urmare. Ei au avut una dintre cele mai largi reprezentări din Europa de Est. în apărarea unui asemenea caracter. „lupta clandestină dintre România şi celelalte state membre ale Tratatului de la Varşovia a fost ecoul unei scheme de comportament cu o durată de peste…un secol”! „Puterile imperiale . Monarhia Austro-Ungară sau Imperiul Otoman – nu puteau privi favorabil unificarea şi independenţa Principatelor Române(…) In special Rusia ţaristă şi partea ungară a dualei monarhii se temeau că unirea principatelor ar reprezenta o irezistibilă atracţie pentru majorităţile etnice româneşti din Basarabia şi Transilvania(…)Astfel de temeri erau bine motivate. pare a fi redusă posibilitatea unor interese instituţionale care să aducă o clarificare a relaţiilor şi operaţiunilor Moscovei contra României. cât şi Budapesta se temeau că un stat românesc consolidat va constitui un punct de reper pentru mişcările naţionale ale popoarelor din Europa de Sud-Est” Cu alte cuvinte. din perioada războiului rece. ca potenţial partener pentru puterile externe.000 adică 33% dintre voluntarii prizonieri de război din Războiul Civil Rus – şi refugiaţi. din 1921 : ”Aceste fapte fac lumină asupra declaraţiilor ciudate. ca SUA să anuleze unilateral acordurile de înfiinţare a unor baze militare în România şi continua sa implicare în problemele Moldovei.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . România a fost singura care nici măcar nu era reprezentată la Congres. Infiltrate larg şi adânc în structurile de putere sovietice.. cu atât mai puţin. istoricul american demonstrează că strânsa legătură ruso-maghiară a căutat să submineze mai bine de un secol consolidarea statului şi credibilitatea României. formată atât din foşti prizonieri de război recrutaţi de Armata Roşie – un număr de 100. în 1921. rolul şi dimensiunea lor le-au oferit o influenţă enormă asupra politicii sovietice şi a Cominternului. deplasate şi absolut monstruoase făcute de unii…referitoare la faptul că între România.” . că. din 2008. un număr extraordinar de „vechi bolşevici” maghiari cu cetăţenie sovietică – zeci de mii – au devenit elemente de bază ale aparatului Cominternului şi ale altor organe sovietice. indică persistenţa unor obsesii strategice foarte similare cu cele care au motivat ostilităţile anterioare ale sovieticilor faţă de România. Absenţa românească era în contrast flagrant cu prezenţa şi influenţa ungurilor în Comintern.ro publică fragmentul intitulat Influenţa asupra politicii Cominternului De la înfiinţarea sa. în secolele 19 şi 20. datorită rolului avut în stadiile iniţiale ale revoluţiei şi războiului civil. România era cel mai slab situată în definirea unei perspective cu caracter naţional şi. CAPITOLUL II Ambiţii imperiale.Dacă am da o interpretare mai largă acestui tip de relaţii de bună vecinătate. cu atât mai puţin în forurile de decizie şi în aparatul administrativ. Cominternul a fost centrul mişcării comuniste mondiale şi forul în care erau rezolvate conflictele de partid. Ziaristi Online.Larry Watts . Insistenţa Rusiei. Atât St. Ungaria. direct implicate în regiune – Imperiul Rus.. Dintre toate partidele din statele care urmau să facă parte din Blocul Sovietic.Petersburgul. În perioada primilor ani ai existenţei Cominternului. foşti membri ai guvernului Kun. Din acest al doilea capitol al lucrării. cu date concrete. de fapt. reputatul istoric american relatează cronologic. 13 . Chiar şi după afilierea românilor la Comintern. la începutul lui martie 1919 şi până la dizolvarea sa oficială. Cehoslovacia şi Bulgaria.Extrase peste un deceniu după ce Rusia încheiase tratate similare cu Polonia. Astfel. în viitorul apropiat. dat fiind şovinismul extreme al conducătorilor ruşi şi maghiari împotriva locuitorilor români. în 1943. într-o manieră care descurajează puternic relaţii mai apropiate cu România. care fuseseră privaţi de drepturi. ei au rămas o prezenţă insignifiantă în comparaţie cu toţi ceilalţi viitori „parteneri apropiaţi” din Tratatul de la Varşovia. conflicte comuniste Larry Watts pune acest capitol al lucrării sub un Motto datorat lui…Leon Troţki. diferenţa dintre război şi pace ar dispărea cu totul…” De-a lungul primelor 30 de pagini din acest capitol .

Ei erau deja. nu ţine cont de această realitate fundamentală. în iulie 1919. Karl V. tot un agent al Cominternului. Stalin a intervenit chiar. legende. decât ca pe trădători „străini”. GPU şi NKVD. responsabil cu paza personală a lui Stalin (până la epurările din 1930) şi un intim al dictatorului. construirea de reţele şi contrafilajul.Extrase Într-unul din momentele cele mai proaste. Tentativele de a-i exonera pe Cominternişti de a fi fost agenţi sovietici. De exemplu. Finlanda şi Statele Baltice – nu Ungaria (şi respectiv Cehoslovacia sau Bulgaria). a fost probabil cel mai cunoscut. succesorul lui Bohm la comanda Armatei Roşii Ungare. Jenö Landler. pentru „atitudinea sa extrem de necooperantă” şi l-a apărat pe ungur. în perioada Ezhovschina. Nikolai Ezhov însuşi a subliniat în diverse ocazii că ţintele sale principale erau „polonezii..000 de prizonieri de război care au trecut la bolşevici şi sau oferit voluntari în perioada Războiului Civil au furnizat bazinul iniţial de recrutări pentru serviciile de informaţii şi cele coercitive sovietice. Stalin i-a tratat. Endre Rudiansky şi Matyas Rakosi în conducerea Comintern arată onoarea cu care erau trataţi la Moscova. România. devenise sinonimă cu Moscova. agenţi de informaţii. în anii 1920-1930. mai degrabă ca pe o naţionalitate sovietică. Cei 300. iar cominterniştii treceau constant de la o activitate sau organizaţie la alta.Larry Watts . Nu existau graniţe fixe între munca de partid şi cea de spionaj sau între diversele servicii ale tinerei comunităţii de informaţii sovietice. Jenö Varga a condus timp de peste două decenii Institutul de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale (IMEMO) – un centru de informaţii şi think-tank. prin „centralizarea democratică”. În Siberia. propaganda albă şi neagră şi spionajul direct. Eforturi similare au fost făcute referitor la Valter Roman. Silviu Brucan şi Leon Tismăneanu. Toţi cominterniştii trimişi peste hotare erau agenţi sovietici. atunci când Iezhov l-a reprimat pe Directorul IMEMO. ultimul fiind unul dintre primii doi cei mai bine plătiţi agenţi sovietici din 1945.” . care operau pentru o putere străină şi foloseau metodele învăţate la Moscova: nume false. care au eradicat practic etnicii polonezi. Teodor Maly – unul dintre „cei mai mari ilegalişti” al cărui portret a fost aşezat mai apoi „pe pereţii din Camera memorială a KGB” – i-a recrutat între 1936- 14 . românii şi germanii”. care operau împotriva guvernelor din statele lor de origine. ungurii ocupau 300 de poziţii în aparatul Comintern şi erau prezenţi la cele mai înalte niveluri de decizie.??? Ungurii au avut una dintre cele mai ridicate rate de supravieţuire din perioada purificărilor din anii 30. stabilit mult înainte de fondarea Cominternului în 1919. de la management şi până la tâmplari şi instalatori la Hotelul moscovit Lux. Polonia. căsuţe poştale oarbe. comunicări criptate. dar au existat de asemenea personaje proeminente în organizaţiile succesoare OGPU. Reţelele de informaţii sovietice erau construite pe scheletul stângii radicale. în timp ce Stalin stabilea că statele europene implicate în conspiraţia „ZinovevistăTroţchistă” erau Germania. cu toate că s-au făcut încercări de negare a ambelor afilieri. Cominternul constituia sediul unei reţele clandestine internaţionale de agenţi. Varga.. ei erau atât de prevalenţi în sistemul de securitate sovietic. a fost unul dintre cei şapte străini îngropat la Zidul Kremlinului (şi singurul ne-occidental). români şi germani din Comintern. Cominternul in Romania Mai important. Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. Prezenţa lui Kun. în principal. Pauker. toate acestea în scopul construirii unei reţele de partide comuniste necesare pentru doborârea „revoluţionară” a adversarilor. în serviciul „revoluţiei mondiale” care. la munca de informaţii oficială. de exemplu. încât termenul vengrii (cuvântul rusesc pentru ungur) era sinonim cu Cheka (CEKA). Supra-reprezentarea ungurilor printre voluntarii prizonieri de război s-a oglindit şi în servicii. viitorul conducător maghiar Imre Nagy a fost cominternist şi agent NKVD. documente false. Operativii Cominternului nu au avut prea multe probleme în realizarea transferului de la conspiraţia politică acoperită. finanţări acoperite. care îi găzduia pe membrii din străinătate ai Cominternului. făcând deosebirea între aceştia şi ofiţerii de informaţii sovietici. Bela Kun. Sarcinile principale ale Cominternului erau finanţarea acoperită.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . a fost şef al Serviciului de Gardă NKVD.

la simpla solicitare a RU. centrele sovietice de informaţii din Odesa şi Tiraspol au condus o „revoltă”. el a influenţat evaluările tentativelor aliaţilor lui Hitler de a părăsi Axa. Propaganda OMS şi efortul de dezinformare din Occident erau conduse de Willy Münzenberg şi de mâna sa dreaptă. servea drept contact către organizaţiile din ilegalitate.” Eclipsaţi poate de polonezii şi nemţii din RU. producând filme la Hollywood şi adunând semnături ale senatorilor şi congresmanilor SUA pe petiţiile lor. Arthur Koestler şi Sandor (Alexander) Rado de la Red Orchestra. Münzenberg şi Gibarti au creat o vastă reţea de organizaţii şi camarazi neştiutori care puteau fi mobilizaţi în sprijinul Moscovei. menţinea contactul cu celelalte organe ale securităţii sovietice şi conducea operaţiunile de spionaj şi culegere de informaţii din străinătate. transferat „în cele mai înalte cercuri ale Internaţionalei Comuniste” şi care se bucura de protecţia „preşedintelui Comintern. Müntzenberg şi Gibarti au montat apoi o campanie „umanitară” internaţională. fostul prizonier de război sovietic. Alex Kellerman (Sandor Nogradi) era tot agent OMS.” În 1924. asigura documente false agenţilor Comintern. Peters (Joszef Peter). a condus Departamentul pentru Minorităţi Naţionale al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii (CPUSA) înainte să devină 15 . Fostul şef al operaţiunilor sovietice de spionaj din Europa îl descria drept „inima Cominternului”. din moment ce colegul lor. era Departamentul de relaţii internaţionale (Otdyel Mezhdunarodnoi Svyazi: OMS) al Cominternului. Lucrând în Camera britanică de analiză a presei din Stocholm (British Press Reading Office). dorite de aparat. veteran al Armatei Roşii maghiare. Acesta distribuia ordine. OMS conducea falsele organizaţii de front „Prietenii Uniunii Sovietice şi găzduia organizaţii” umanitare şi pentru drepturi civile aşa-zis non-partizane. prin ceea ce Münzenberg denumea „Clubul Inocenţilor”.. Gibarti-Dobos sunt consideraţi a fi fondatorii tehnicii împletirii „propagandei cu spionajul şi acţiunile sub acoperire” – baza „măsurilor active – şi având o contribuţie la inventarea frontului „agenţiilor de presă”. Pe lângă celelalte funcţii. era considerat un membru al „vechii gărzi” din Moscova. J. facilitatea arestării sale de către autorităţile sovietice. ungurii tot s-au putut mândri cu agenţi precum Bela Vago.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . OMS acţiona ca un centru de coordonare al celorlalte servicii. Vilmos Böhm. cu toate că avea numai 19 ani când a intrat în Armata Roşie a lui Kun. La începutul lui 1918. Cel mai puternic serviciu de spionaj. Intelectualii Romain Rolland şi Henri Barbusse au fost foarte uşor de înrolat în această campanie.Extrase 1937 pe membrii grupului de la Cambridge „Cei cinci magnifici” (iar compatriotului său Laszlo Dobos – Louis Gibarti i se atribuie recrutarea iniţială a lui Philby. RU a fost primul şi probabil cel mai frecvent recrutor al „credincioşilor adevăraţi” din Comintern. apoi. poziţionându-se în acelaşi timp ca intermediar pentru ieşirea Ungariei din alianţă. Suedia. ceea ce va deveni „o a doua natură a Rado” şi o specialitate a spionajului maghiar. Rado. să devină agenţi sovietici secreţi. În 1919. puteau servi ca acoperire pentru agenţi şi ca acoperire pentru fluxul de informaţii obţinut din spionaj. Fostul comisar de război al lui Kun.” . fonduri şi teme de propagandă partidelor „naţionale”. combinând jurnalismul cu munca de informaţii. care controla liderii „partidelor comuniste autonome din Europa”. Cominternul va hotărî ca „un mare număr. când Moscova a anunţat crearea Republicii Socialiste Sovietice Autonome a Moldovei – „baza României sovietice” – care în cele din urmă „va elibera fraţii care gemeau sub jugul oligarhiei”. Gibarti şi şeful lui au activat apoi în SUA. secretar la asociaţia Amsterdam-Peyler. care puteau „plasa pentru propagandă poveştile fabricate. ducând în acelaşi timp la îndeplinire funcţia de bază. împotriva autorităţilor române pentru eliberarea „ţăranilor şi muncitorilor nevinovaţi” aduşi în faţa tribunalului. din punct de vedere al legăturii directe la ierarhia sovietică. creând nenumărate organizaţii umanitare. şeful operaţiunii „corespondenţii muncitori” (RABCOR) din Germania. Rado a organizat prima agenţie sovietică de presă (ROSTA) în Haparanda. în 1934). uneori sute de comunişti. mai bine cunoscut sub numele clandestin Louis Gibarti. aceea de conducere a partidelor comuniste străine. Lászlo Dobos.. operând sub numele de cod sovietic Orestes.Larry Watts . cu centrul în oraşul basarabean Tatar Bunar. Lui Böhm i se atribuie manipularea operaţiunilor lui Raul Wallenberg şi. s-a infiltrat în spionajul britanic (şi american) în perioada celui de-al doilea război mondial. care a fost rapid înăbuşită de Siguranţă şi de militarii români. Zinoviev”.

Extrase să devină şeful „aparatului secret” ilegal al CPUSA. Una dintre primele întrebări adresate românilor atunci când au solicitat afilierea la Comintern. John Pepper (fostul comandat în Armata Roşie maghiară. deci. Penetrând Departamentul de Stat al SUA. au permis Moscovei nu numai să capete o imagine internă inestimabilă asupra percepţiilor şi intenţiilor SUA.. comuniştilor români li s-a atribuit un statut inferior în mişcarea comunistă. a fost: „ce au făcut în sprijinul Republicii Sovietice Ungare?” „Aripa transilvăneană”.” Cu PCR obligat acum să promoveze divizarea ţării în baza pretenţiilor teritoriale. Coaliţiile „naţionale” din Comintern Dominaţia sovietică asupra comunismului basarabean şi dobrogean şi directul control maghiar asupra stângii radicale din Transilvania s-au transformat într-o schemă complexă şi unică de control asupra RCP care s-a menţinut din 1918 până mult după venirea la putere a comuniştilor. serviciile armate. Situaţia s-a complicat din cauza antagonismului adesea deschis dintre „basarabeni” şi „transilvăneni”. în noiembrie 1921. aripa transilvăneană condusă de unguri a „re-intrat triumfătoare în partid”. acuzând PCR de „deviaţionism social-patriotic”. Joszef Pogany). anunţarea acestei linii a coincis cu crearea Organizaţiilor Revoluţionare Dobrogene şi Basarabene „pentru a acţiona ca unităţi iredentiste revoluţionare”. Penetrarea extensivă a secţiilor balcanică şi maghiară din departamentul de analiză şi cercetare al OSS.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . cu GRU şi NKVD INO. Peters a creat reţeaua de spioni care îi includea pe Whittaker Chambers şi Alger Hiss şi a pus bazele masivei infiltrări a primei agenţii de spionaj americane: Biroul pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services – OSS) din perioada războiului. în timp ce partidul bulgar şi cel maghiar s-au angajat „într-o campanie pe termen lung împotriva României şi a clasei sale muncitoare. Conducerea Cominternului.Larry Watts . În 1924. Introdusă oficial la şedinţa Federaţiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 (la care au participat Rakovschi. Avertizându-i pe români că revoluţia lor şi „adevărata independenţă” necesitau mai presus de orice „ca eforturile minorităţilor subjugate să se sprijine pe principiul auto-determinării şi până la 16 . Agendele „basarabeană” şi „transilvăneană” erau destul de clar reflectate în linia Cominternului pentru cesiunea de teritorii româneşti cu afilierea minoritară. între 1929 şi iunie 1938. mai degrabă decât majoritară la statele vecine. După aceea. Departamentul de Interne etc. el a lucrat în principal pentru spionajul Cominternului şi. nu numai că nu duseseră la îndeplinire ordinele specifice „de a-l ajuta pe Kun şi a sabota acţiunile guvernului român”. Sloganuri similare au fost adoptate pentru separarea Basarabiei şi „a Bucovinei şi a Dobrogei de România. sub mâna conducătoare a Cominternului. ci „îi avertizaseră public pe comuniştii unguri „să scoată la iveală ţelurile naţionaliste” şi „să spună în faţa opiniei publice că doresc o Ungarie mare”. a refuzat cu ostentaţie să negocieze afilierea pentru nou-înfiinţatul Partid Comunist Român (PCR). Confirmat în funcţie de ofiţerul de legătură al Cominternului din SUA. era „furioasă” că românii.. În iulie 1924. încă ramură a Partidului Comunist Ungar. în loc să compromită idealurile comunismului „prin intenţiile naţionaliste „ascunse în spatele ideilor socialiste”.. pe de altă parte. Dimitrov şi Stepanov). în interiorul Internaţionalei”. după al doilea război mondial. dar să şi influenţeze analizele într-o direcţie favorabilă. considerând ca fiind „esenţiala intensificarea activităţii comuniste în rândurile populaţiei maghiare din teritoriile anexate la Cehoslovacia. PCR a ţinut al 3-lea Congres la Viena – pe atunci sediul central al operaţiunilor de spionaj sovietice din Balcani – şi l-a ales în frunte pe Elek Koblos. veteran al campaniei din Transilvania a Armatei Roşii Ungare şi membru recent al Partidului Comunist Ungar (PCU). România şi Iugoslavia” şi determinarea „partidelor comuniste din acele ţări” să lanseze o campanie care „să cheme la auto-determinare şi la secesiune de statele care le anexaseră”. pe de o parte şi comuniştii din Vechiul Regat.” . al 5-lea congres al Cominternului a accentuat influenţa maghiară. mai degrabă decât a componenţei etnice. deja iritată că singura revoluţie victorioasă dintr-o altă ţară fusese înfrântă de armata română. nu mult diferit de marginalizarea şovinistă a etnicilor români din perioada imperiilor.

care a condus PCR de la sediul din Berlin. a fost înlăturat de Moscova şi aripa basarabeană din funcţia de conducător al PCR. Deşi mulţi au subliniat etnicitatea ne-românească a conducătorilor PCR. care nu poate fi decât Uniunea Sovietică… Dependenţa României faţă de noi va fi şi mai mare dacă Transilvania rămâne un stat de sine stătător. începând cu 1924 şi până la lovitura internă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi a adepţilor lui. Nepotul lui Racovschi.” congresul a exprimat totodată speranţa „muncitorilor şi ţăranilor din Basarabia că revoluţia lor naţională îi va uni cu URSS. dar şi complicitate şi coordonare cu diverse ocazii. de exemplu. PCR avea 440 de membri maghiari. la conducerea partidului au fost impuşi.Larry Watts . a condus PCR din Ucraina. a preluat conducerea în 1940. până când vom ajunge la un acord cu Ungaria sau cu România. fie pe termen lung. folosind numele de cod „Vekas. un alt veteran al Armatei Roşii Maghiare. cât şi de stat şi s-au dovedit capabile să motiveze chiar şi elitele extrem de conservatoare din Ungaria să coopereze cu comuniştii şi să devină ei înşişi comunişti. cu toate că diferiţi membri ai aripii transilvănene (Bela Brainer. între 1928-1931. cetăţeni străini. în aprilie 1944. El a fost înlocuit de un membru al Partidului Comunist Polonez. unde vor trebui să acţioneze intens şi în manieră disciplinată pentru a câştiga încredere şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat. ţinând cont că acest mic stat va avea nevoie de un protector. ucraineni şi moldoveni) şi „numai” 375 de români. a facilitat nu numai un nivel de comunicare excepţională între cele două părţi. un protejat al lui Racovschi din Partidul Comunist Ucrainean.” . Elek Köblös. în 1928 pentru „încercarea de a servi interesele guvernului maghiar din Budapesta şi nu pe cele ale Internaţionalei.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .. până când anchetele asupra agitaţiei revoluţionare din Chişinău. Alinierea în această privinţă a programelor comuniste şi naţionaliste în perioada interbelică.” Köblös a condus după aceea afacerile PCR de la sediul din Târgu Mureş. Transilvania Soluţia rămâne separarea Transilvaniei … fie provizoriu. Transilvăneanul Stefan Foris. originea etnică era de fapt mult mai puţin importantă decât faptul că toţi erau reprezentanţi ai intereselor de dezmembrare a României. ucraineanul basarabean Vitali Holoschenco. ruşi. în anii 1938-1940 când Stefanov a lucrat la Moscova. în perioada 1924-1944. În 1933. fără a ţine cont de vreun principiu umanitar sau etnic. un secesionist dobrogean. 17 . de exemplu. 380 de membri din aripa basarabeană (bulgari. în următorii 20 de ani. ucraineanul polonez Alexander DanielukStefanschi. a deţinut funcţia de şef al PCR între 1936-1940. Comisia Litvinov 1944 Idealul comun nu poate fi realizat decât printr-o propagandă bine direcţionată… Elementele noastre de încredere trebuie să se infiltreze în Partidul Comunist Român.. pe orice cale posibilă. Conducerea PCR a oscilat între aripa transilvăneană „Ungaria Mare” şi facţiunea anexaţionistă bulgaro-basarabeană. la al 4-lea congres românesc de la Harkov.” Pentru a se asigura că PCR va trece la considerarea dezmembrării statului român ca fiind prioritară celei a schimbării de regim. Chestiunea teritorială şi revizionismul asociat acestora au aliniat Rusia sovietică şi interesele maghiare vis-a-vis de România atât la nivel de partid. date fiind categoriile suplimentare cu 300 de membri evrei şi 70 – „alţii” care ascundeau faptul că aceştia reprezentau în mare măsură agendele aripilor transilvăneană (maghiară) şi basarabeană (sovietică). Procentul era practic mult mai slab. Boris Stefanov.” Înlocuitorul lui Köblös. în perioada 1931-1936. Jenö Iakobovicz şi Miklos Goldberger) au condus practic activităţile în România. în 1925.Extrase secesiunea completă de statul existent. iar viitorul acesteia va depinde de noi. până în aprilie 1944 când a fost eliminat prin forţă. Basarabia i-au relevat rolul.

Serviciul de Siguranţă Internă al României a descoperit astfel de grupuri care operau în Carei. din nou. ea avea şi scopul de a crea un pretext plauzibil. Generalul Werth. Politica dusă de Comintern.” .” după primul război mondial. Rongyos Gárda. ca parte compinentă a scopului mai larg al lui Hitler de a redesena frontierele europene şi a redefini balanţa de putere.. Werth. Cluj. veteran al primului război mondial. pentru intervenţia armată a Ungariei. În prima parte a anului 1940. ocuparea Ruteniei. Evoluţia a fost predictibilă date fiind interesele comune ale „Ungariei şi Uniunii Sovietice faţă de România. Miercurea Ciuc. Grupul Satu Mare. imediat după anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Coaliţia „roşie-albă” în a doua campanie transilvăneană Horthy l-a rechemat imediat pe generalul Henrik Werth de la pensie şi l-a numit şeful statului major al Honved. Intenţia Moscovei de a intra în Basarabia. Târgu Mureş şi Zalău. în opinia internaţională. „care considera că încheierea unei înţelegeri cu Rusia. iar. în august 1939. a fost numit ataşat militar la Moscova pe 1 iulie 1940. cu alocarea unui rol semnificativ operaţiunilor de sabotaj ale organizaţiilor paramilitare care se pregătiseră pentru recuperarea militară a Transilvaniei de la începutul anilor `30. şi-a câştigat reputaţia de a fi de o brutalitate excesivă în perioada în care a activat pentru dezmembrarea Cehoslovaciei. mulţi dintre ei fiind instructori în unitatea paramilitară Rongyos Gárda (Garda Furioasă). ambasadorul german la Budapesta a raportat uluit cât de deschis „ambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria să treacă la 18 .. în defavoarea României este şi posibilă. inclusiv de viitorul său succesor. şi dezirabilă ”. a prezentat planurile unei ofensive militare în Transilvania. sprijinul faţă de pretenţiile Ungariei şi încurajarea pretenţiilor Bulgariei asupra Dobrogei au devenit explicite aproape imediat după semnarea pactului Hitler-Stalin.Extrase Guvernul Maghiar 1946 La începutul celui de-al doilea război mondial. Pe lângă sarcinile principale de provocare a panicii şi îngreunare a retragerii armatei române. ca România să cedeze acele teritorii împreună cu Bucovina şi Dobrogea. prin văile Someşului şi Mureşului. Membrii Asociaţiei Trăgătorilor de Elită Maghiari (Országos Magyar Lövész Egyesület) erau antrenaţi în ordinele militare ale celor 22 de contingente militare ungare etnice din cadrul armatei române.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . formată mai ales din veterani maghiari din Transilvania. care urmau să le permită să acţioneze la izbucnirea unui conflict româno-sovietic. când Moscova a început să-şi declare sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernului Horthy. cuprindea 130 de persoane şi era condus de clerici catolici şi reformaţi împreună cu personal militar de la Budapesta. Hunedoara. Generalul Gabor Faragho. vorbitor de limba rusă. spionajul maghiar a organizat. invazia germană în Polonia şi prin atrocităţile din Serbia. Satu Mare. implicat în negocieri. cu scopul evident al infiltrării şi subversiunii. fostul şef al PCR – şi secesionist militant al Dobrogei – Boris Stefanov a publicat un articol în ziarul Cominternului în care sugera cesiunea iminentă a provinciilor româneşti şi pleda pentru necesitatea stabilirii de baze militare sovietice în aceste teritorii. care întocmise pentru Consiliul Suprem al Apărării al lui Horthy câteva proiecte „ale unei convenţii militare cu Uniunea Sovietică pentru coordonarea momentului atacului”. generalul Ferenc Szombathelyi. Marghita. unul dintre cele mai mari. Mesajul nu a trecut nerecepţionat la Budapesta. Berlinul formase deja o coaliţie cu Ungaria şi Bulgaria. Werth era sprijinit de Horthy şi de un număr de ofiţeri superiori.Larry Watts . în 1939. Spre exemplu. În toamna lui 1939. În acest sens ei au plănuit „arderea satelor germane (şvabe sau săseşti)” însoşită de o campanie de propagandă centralizată pentru atribuirea acestor atrocităţi autorităţilor române naţionaliste. Odorhei. Guvernul maghiar şi conducerea armatei „s-au angajat instantaneu în pregătiri militare şi diplomatice fervente”. Paradoxal. va face acelaşi lucru cu URSS. Încă odată se prefigura formarea unei coaliţii sovieto-maghiarobulgare pentru o ofensivă împotriva României. reţele de partizani pentru a sprijini invazia militară. Între 1938 şi 1939. La începutul lui decembrie. a fost revigorată după criza cehoslovacă din 1938. a fost acum autorizat să negocieze cu partenerii sovietici şi „a fost realizat un plan detaliat cu specificarea pretenţiilor Ungariei asupra României şi a condiţiilor intervenţiei”. un veteran al operaţiunilor Armatei Roşii Maghiare din prima campanie transilvăneană din 1919. chestiunea teritorială basarabeană şi cea transilvăneană erau strâns conexate în concepţia sovietică. care au împins cele două ţări una spre cealaltă. Cehul Silvaniei.

“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Dekanazov. Kremlinul sublinia că „nu a obiectat niciodată şi nu va obiecta nici acum la pretenţiile revizioniste ale Ungariei privitoare la Transilvania” şi că „Ungaria va putea conta şi în viitor pe sprijinul sovietic în privinţa Transilvaniei” dacă nu va participa militar în campanie. insistând că „nu era necesar ca Ungaria să intre într-un război germano-rus”. informându-l pe ambasadorul sovietic de la Budapesta că.” Ministrul maghiar de externe a exprimat „profundele mulţumiri” ale guvernului său pentru prietenia şi sprijinul Moscovei. Molotov l-a reasigurat pe Kristóffy că Moscova considera „pretenţiile Ungariei asupra României ca fiind bine fundamentate”. ambasadorul german de la Moscova raporta că Molotov. La începutul campaniei din est. care de obicei nu avea primiri decât la nivel de ambasadori.. Molotov îi reamintea lui Kristóffy sprijinul Moscovei faţă de pretenţiile Ungariei asupra României.Extrase acţiune armată împotriva Transilvaniei”. Moscova făcea presiuni asupra Bulgariei să solicite întreaga Dobroge. Cu ocazia primirii de felicitări din partea ofiţerilor de informaţii bulgari pentru anexarea Basarabiei. Politicile paralele de deznaţionalizare Pe 27 iunie 1940. afirmând la sfârşitul războiului că „armata fascistă germană” a avut „pe front numai sprijinul direct al trupelor italiene. aliatul german al Ungariei a împiedicat-o să atace pentru a-i împiedica accesul la resursele României. Această purificare etnică deghizată a fost regizată de conducătorul Ucrainei. Moscova a înaintat un ultimatum României solicitând cedarea Basarabiei şi Bucovinei de nord cu toată populaţia acestora de 3. deoarece pentru ei înseamna lichidarea principiului integrităţii teritoriale a României şi o posibilitate mai facilă de a continua ceea ce (sovieticii) începuseră”. Honvedul fiind total mobilizat. cu scopul evident de a crea o graniţă continuă între Uniunea Sovietică şi Bulgaria. îşi exprima „marea satisfacţie” în faţa adjunctului comisarului sovietic pentru relaţii externe (şi şef al departamentului extern al NKVD). arbitrând în schimb transferul nordului Transilvaniei la Ungaria. Pe 25 iunie 1940. Istvan Kristóffy. De asemenea.Larry Watts . De asemenea. Dar cele mai brutale aspecte ale acestei campanii au implicat eliminarea fizică a populaţiei româneşti din zonă. pe 30 august 1940. Nikita Hrusciov. închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti. care a luat parte activă la „eliberarea” provinciei. ministrul maghiar de externe putea nota cu satisfacţie că „Iugoslavia este calmă şi că el nu crede în posibilitatea ca Iugoslavia să intervină în cazul unui conflict româno-maghiar”. Vladimir G.000 de refugiaţi au năvălit într-un stat aflat în mijlocul colapsului politic şi economic. ministrul adjunct de externe maghiar îl felicita pe ambasadorul sovietic de la Budapesta. ca un canal de comunicaţie pentru eventuale negocieri de pace dintre Al Treilea Reich şi Uniunea Sovietică.. Consecvent acestei colaborări împotriva României. Molotov l-a informat şi pe ambasadorul Italiei în legătură cu sprijinul Moscovei faţă de „pretenţiile la adresa României” exprimate de Ungaria şi Bulgaria.” . legile RSS Ucraina au fost extinse imediat la Basarabia. Toate proprietăţile au fost expropiate şi a fost implementat un program de deznaţionalizare şi rusificare. la numai câteva zile după ce forţele sovietice invadaseră Basarabia şi Bucovina. idee pe care o exprimase şi faţă de ambasadorul german. După solicitarea Comisarului ªef Molotov „de a influenţa Iugoslavia să păstreze tăcerea în cazul în care Ungaria va trebui să intre în conflict cu România” pentru anexarea Transilvaniei. Ca o ironie.” La mai puţin de 24 de ore după trimiterea ultimatumului Moscovei către România. inclusiv transferarea Bisericii Ortodoxe de la Mitropolia Română a Basarabiei – din care făcuse parte începând cu secolul al XIV-lea – la Patriarhia Rusă. Stalin a considerat că se cuvenea să acorde un alibi Ungariei. în 1941. precum şi „despre tratatul comercial foarte avantajos dintre cele două ţări”. reprezentantul maghiar la Moscova. acum primea şi diverşi unguri de rang inferior. propunând chiar Berlinului să menţină legaţia de la Moscova pe perioada războiului.000 şi 400. Între 300. afirmând că „(ungurii) sunt mai fericiţi pentru aceasta decât oricare alt stat. Ca un prim pas. începând cu interzicerea alfabetului latin. „Ungaria era gata să înceapă războiul”.7 milioane. Budapesta a făcut eforturi semnificative pentru a-şi menţine relaţiile cu Kremlinul. anulând un element fundamental al organizării comunitare şi al conştiinţei naţionale. adăugând că Budapesta putea conta pe sprijinul Moscovei la „orice conferinţă internaţională la care se va ridica problema pretenţiilor Ungariei. partenerii sovietici le-au transmis că „e posibil să ne mai întâlnim o dată pe Dunăre. române şi finlandeze”. În prima săptămână de ocupaţie au fost arestaţi peste 19 .

Beria. în august 1940. Hrusciov. iar 24. predominant români (moldoveni) din satele basarabene au fost trimişi la muncă forţată în alte zone ale Uniunii Sovietice prin ceea ce a devenit o realocare permanentă. în închisorile NKVD din Basarabia „pentru infracţiuni contrarevoluţionare” şi sute. Multe dintre aceste deportări au fost denumite realocări de muncă şi mutări voluntare. Molotov. „repatriaţi din România” şi persoane care „solicitaseră să fie repatriate în România”. Moscova a continuat să facă publicitate. Negocierile româno-maghiare din 1943 s-au dovedit un eşec. Voroşilov. Krasnoiarsk. în general. care ar fi putut constitui un nucleu de dizidenţă naţională şi un obstacol în calea asimilării forţate. s-a acordat „prioritate expulzării intelectualilor. inclusiv lideri ai comunităţilor locale.000 au fost încarceraţi. în primăvara lui 1943. specialiştilor şi capilor de familie. În mai 1941. Kalinin şi Timoşenco. Autorităţile maghiare de ocupaţie au expulzat forţat între 40. a solicitat suplimentarea cu un număr de 2. În toată perioada 1940-1960. în perioada 1941-1942. avea contactele necesare pentru a negocia înţelegeri de neagresiune cu armata sovietică şi grupurile de partizani.Extrase 1. şeful ucrainean al NKVD.000 şi 500. iar autorităţile maghiare au executat aproximativ 1. funcţionari numiţi de Bucureşti.. 5. Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană Horthy ar fi încercat să satisfacă solicitarea Moscovei de neimplicare militară în schimbul Transilvaniei. Pe 31 august 1940. În timp ce.” . în final.000 de români şi au arestat 15. România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei. reprezentantul Moscovei în noua RSS Moldova a solicitat „deportarea în alte regiuni a 5. Astfel.Larry Watts . dar directa subordonare a forţelor Honved comandei germane. începând cu cei care au avut legături cu Sfatul Ţării basarabean şi cu unirea din 1918.000 a personalului necesar pentru operaţiunile din regiune.000. a fost invitat în Ungaria ca parte a efortului Budapestei de a stabili o relaţie specială cu Sofia. Bogdan Firov. ca fost consilier al comisarului de război Kun – agentul sovietic Vilmos Böhm. Situaţia s-a schimbat. a lui Stalin. odată cu numirea la conducerea Forţelor de Ocupaţie din Ucraina a veteranului armatei roşii. În noiembrie. Deportaţii erau încadraţi la categoriile „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi elemente anti-sovietice”. care ar fi putut oferi coerenţă oricărei forme de rezistenţă”. poate mii.000 nu fusese atinsă.122 de români ca „agenţi de securitate. Aproximativ 4. Lakatos. primul ministru bulgar. deoarece „cel mai puternic stat danubian” şi cel mai mare stat balcanic – acum că România fusese împărţită între ele şi URSS – erau „menite să colaboreze”. au fost executaţi de NKVD. Cu toate că nu există o înregistrare clară a numărului de deportaţi. Kirov. la începutul lui 1941. poliţişti şi ofiţeri ai armatei române”. unităţile sovietice primiseră ordinul „să le treacă cu vederea şi să tragă numai daca întâmpinau o rezistenţă puternică şi deosebit de persistentă”. 53.000 de „elemente contrarevoluţionare” împreună cu familiile lor”. Novosibirsk şi Omsk.365 de tineri şi tinere.600. oferindu-le emigranţilor voluntari moldoveni să se stabilească oriunde în „zonele virgine”.000 de etnici români rămaşi în aceste teritorii au fost deportaţi de autorităţile sovietice în Asia Centrală şi Siberia.000. au fost simetrice celor utilizate de autorităţile sovietice în Basarabia ocupată şi Bucovina de nord. La mijlocul lui octombrie 1942. au făcut acest lucru imposibil. Metodele utilizate în nordul Transilvaniei şi motivele aflate în spatele lor. din Altai. Directiva Înaltului Comandament Sovietic din ianuarie 1944 adresată „atât Armatei Roşii cât şi grupurilor de partizani din zonă” menţiona că „unităţile maghiare nu trebuie să fie atacate”. în primele trei luni.360 de membri ai familiilor acestora au fost deportaţi. La începutul lui iulie. Preocuparea Moscovei pentru aceste operaţiuni este sugerată de „alegerea” în Sovietul Suprem al RSS Moldova. „evadaţi din URSS”. În noaptea de 12 iunie 1941. De exemplu.000 şi 60.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . aceste vizite la nivel extrem de înalt reflectau cel puţin politica comună adoptată de cele două state în respingerea cooperării României pentru ieşirea din război.. şeful maghiar al statului major a întors vizita partenerului bulgar la Sofia.479 de persoane au fost arestate „ca fiind membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente anti-sovietice”. cu o populaţie de 2. Moscova plângându-se că ţinta de 77. Geza Lakatos. se estimează că între 100.000 pe frontul rusesc „înrolaţi în companii de muncă forţată”. iar 20 . Ei au fost trimişi în gulagurile din republicile Kazahstan şi Komi.000 de etnici români şi au trimis alţi 70. erau considerate a avea rezultate minore. Chiar dacă „ele deschideau focul”.

ele au fost trimise rapid mai departe şi nu li s-a permis nici să se încartiruiască în oraşe şi nici să înlocuiască forţele de ocupaţie din regiune. aceleaşi oficialităţi şi organizaţii maghiare care intraseră în nordul Transilvaniei cu girul lui Hitler şi Mussolini şi cu binecuvântarea lui Stalin. Cu toate că scopul sovieticilor de a provoca mari pierderi în rândul armatei române şi mai ales în cadrul corpului ofiţeresc. pentru a încheia armistiţiul. • administraţia maghiară. La începutul lui 1944. „că cele două state ar trebui să le permită anglo-saxonilor să preia peninsula balcanică pentru a o salva de bolşevism”. pretinzând acum că „apără cu loialitate interesele Ungariei”.” . condusă de generalul Farago.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . au devenit mari prieteni ai Uniunii Sovietice. conducătorii ungari din jurul lui Horthy au reînnoint tentativele de „a face înţelegeri cu sovieticii şi a ataca România. sub protecţia Armatei I-a şi sub comanda lui Atzél. din proprie voinţă. inclusiv Armata I-a şi a II-a. Comuniştii transilvăneni. după încheierea unor acorduri cu forţele sovietice pe frontul de est. Comandanţii militari sovietici au aprobat cu satisfacţie acordul Kuzneţov – Atzél. Atzél şi alţii ca el nu au avut dificultăţi să părăsească Crucea Săgeţii (şi alte asemenea organizaţii fasciste) şi să fie bie primiţi în Partidul Comunist Ungar. unită sub Partidul Maghiar Transilvănean. acum comunist.. făcând agitaţie în acest scop „la partid. Transilvania nu va fi românească”. a existat „un cerc in Transilvania de nord care.Larry Watts . atunci când guvernul Horthyst i-a numit în funcţie pe el şi pe episcopii maghiari din Transilvania. Însă. „precum Iordache şi cei din jurul lui”. pe care i-a caracterizat drept „victime” ale „represiunilor naţionale ale regimului Antonescu”. În acest scop. După cum nota mai târziu un comunist maghiar transilvănean. Cooperând acum cu autorităţile sovietice. Subliniind că revizionismul.. Horthy l-a trimis pe baronul Atzél. arătând că. în şcoli şi oriunde altundeva”. • în Transilvania se va efectua un referendum şi • Înaltul Comandament Sovietic „va trimite grupuri de partizani în Ungaria pentru a-i ajuta pe maghiari la schimbarea de regim. au luat parte la plan până la sfârşitul primăverii anului 1944. un grup de lideri militari. Kuzneţov. condus de Moscova (care includea din nou aripa transilvăneană ce aparţinuse anterior de PCR). Numeroşi maghiari au emigrat în Ungaria după Arbitrajul de la Viena. în perioada iulie-august 1943. continuau să predice revizionismul. el a menţionat în continuare că „unii primari. Alţii 21 .000 de maghiari. în orice caz. politici şi religioşi transilvăneni au propus un plan prin care Horthy urma să meargă în nordul Transilvaniei. poliţia şi jandarmii nu vor fi înlocuiţi de români. înainte de eliberare. Imediat după numirea lui Lakatos ca prim ministru. în timp ce întreaga comunitate maghiară. care era rezident la Budapesta în 1940. Deszo Miskolzy. Această redistribuire masivă a agenţilor lui Horthy ca „luptători antifascişti” a permis Budapestei să insiste ca România să admită în sudul Transilvaniei aproximativ 200. care fuseseră agenţi ai serviciilor secrete britanice. să contacteze autorităţile sovietice. din motive patriotice. acum curtau tot ceea ce era sovietic”.” Ulterior.000 de maghiari (din totalul de 462. să meargă „en bloc la ruşi”.000) părăsiseră sudul Transilvania şi că „nu toţi pot fi consideraţi refugiaţi”. aşa cum a fost prezentat în vara lui 1944. toate organizaţiile (dintre care multe intraseră deja în partidul comunist şi puseseră bazele unor noi organizaţii „democratice”) şi instituţiile. era compus din persoane care formaseră comitete cu fasciştii şi care.” La mijlocul lui martie 1944. În consecinţă. generalul Bela Miklos (de Dalnok) şi pe generalul Lajos Veres (von Dalnoki) să comande Armatele I-a şi a II-a şi să efectueze transferul. Horthy i-a însărcinat pe şeful cancelariei sale militare. generalul Feodor F. de pe o zi pe alta. presupunea ca forţele române să intre în nordul Transilvaniei. unii dintre ei chiar înainte de intrarea trupelor maghiare în nordul Transilvaniei. comisia germano-italiană a stabilit că numai 60. mai degrabă decât opţiunile politice motivaseră schimbarea. era acum recunoscute ca fiind „combatanţi ilegalişti” care luptaseră împotriva burgheziei şi a guvernului român „burghezo-moşieresc”. la fel ca şi rectorul Universităţii Cluj.Extrase Filov a informat imediat Berlinul referitor la propunerile Bucureştiului. în timp ce alţii. obţinând asigurări că: • armatei române nu i se va permite să ocupe nordul Transilvaniei. Horthy a trimis o delegaţie la Moscova. Atzél a plecat la Moscova şi s-a întâlnit cu şeful spionajului militar.

la 11 noimbrie 1944. împotriva ei. chiar şi controlul administrativ teritoriul nu va fi totuşi unit cu Ungaria. în special cea privitoare la realocarea 22 .Larry Watts .. Românii erau obligaţi să folosească numai limba maghiară în relaţiile cu autorităţile”. Moscova trata România „aliată” ca pe inamic şi stabilea o coordonare „prietenească” cu „inamicul” maghiar din Axă. a plasat Universitatea şi administraţiei acesteia. spionajul militar raporta primului ministru român că activitatea revizionistă ungară „se manifesta pe deplin sub masca comunismului. în timp ce Budapesta îşi va menţine privilegiile de supervizare şi intervenţie în nordul Transilvaniei şi. Controlul Sovietic şi realocarea Transilvaniei Fără ştiinţa conducerii comuniştilor maghiari. fie în coaliţie cu aceştia în „noi” organizaţii democratice (de exemplu Uniunea Populară Maghiară. având acum în posesie Basarabia şi Nordul Bucovinei prin propriile eforturi. spre exemplu. Statutul liderilor comunişti maghiari s-a transformat brusc din cel de aproape-egali ai camarazilor sovietici de la Moscova. la unul de subordonare clară deoarece. Astfel. cu o săptămână înainte de transferul pur formal al nordului Transilvaniei în autoritatea administrativă a Bucureştiului. cu un mandat oficial de preluare a conducerii. a fost alungată rapid de autorităţile militare sovietice. URSS. escortaţi pe străzi de organele civile ale Poliţiei Populare Ungare şi forţaţi la munci forţate umilitoare în văzul populaţiei şi al comandanţilor militari sovietici”. disoluţia Cominternului redusese drastic influenţa ungurilor asupra politicii sovietice din regiune. intelectualii erau umiliţi în public şi etichetaţi drept fascişti. generalul Vinogradov. la sfârşitul lui octombrie. Iar acea politică. Moscova hotărâse deja că. Autorităţile maghiare locale. formată la 6 octombrie 1944. La cererea Ungariei – aceasta se întâmpla pe 14 octombrie 1944 când Ungaria lupta încă alături de Axă împotriva României şi a forţelor sovietice – şeful de stat major sovietic al Comisiei de Control Aliate din România (CCA). ei au fost pur şi simplu refuzaţi de Miskolczy. În al doilea rând. care se aflase în fruntea eforturilor de „reprimare a culturii” româneşti. care fuseseră forţaţi să părăsească universitatea din Cluj în 1940 s-au reîntors în 1944. Administraţia civilă românească. numită după ce Transilvania a fost eliberată de forţele maghiare şi germane. acum fie comunişti.Extrase au fost motivaţi de dorinţa de a fi cu familiile lor sau de perspectiva unor avantaje financiare. Spre exemplu. ungurii observau simpatia comandanţilor sovietici. erau acum executanţi ai politicii Kremlinului.. nu mai avea nici obligaţia şi nici intenţia de a ceda Transilvania. a absorbit o mare parte din Partidul Transilvănean Maghiar). Era „interzisă” expunerea drapelului şi „elevii de liceu care purtau culorile naţionale la butonieră erau arestaţi”. fără ca autorităţile române să exercite vreo presiune asupra lor. ca şefi ai partidelor naţionale. numită de Budapesta „sub protecţia Armatei Sovietice” şi a ordonat Bucureştiului să nu se amestece. erau deosebit de încrezătoare în sprijinul sovietic. numitul Budapestei. Sovieticii au instituit în schimb o administraţie militară bazată pe aceiaşi administratori civili maghiari şi şefi de instituţii numiţi iniţial de regimul de ocupaţie al lui Horthy. în timp ce Poliţia Populară Ungară continua să comită „tot felul de atrocităţi şi ameninţări pentru a forţa populaţia românească să părăsească nordul Transilvaniei”. autorităţile maghiare se bazau deschis pe sprijinul sovietic: Cu orice ocazie. atunci când rectorul şi profesorii români. Existau două motive principale pentru această schimbare de poziţie. Într-adevăr. datorită acordurilor anterioare.” .” în timp ce simbolurile naţionale româneşti continuau să fie ţinta ridiculizărilor şi a sancţiunilor legale. În modul deja cunoscut. în perioada 1944-1947. iar ofiţerii români şi soldaţii care îşi vizitau familiile erau „arestaţi. căutând să-i convingă prin orice mijloace de sentimente lor comuniste pentru a obţine diverse avantaje şi a-şi atinge scopurile iredentiste. Sprijinul deschis al autorităţilor militare sovietice pentru menţinerea conducerii maghiare a constituit subiectul a sute de rapoarte din regiune. În primul rând. într-o oarecare măsură. unde participau la formularea strategiilor şi a politicii pentru Estul Europei. Raportul concluziona că „intensa propagandă revizionistă” se manifesta în continuare la reuniunile sindicatelor „democratice” maghiare.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .

Moscova îşi sprijinea propriile interese şi. Rezumând decizia lor. era decisă acum numai de Moscova. Pe 8 iunie. Molotov. iar transferarea sa viitoare la România va depinde de noi”.Larry Watts . pentru a cerceta problemele ordinii post-belice. ordonând spre exemplu. din perspectiva Kremlinului. în acelaşi timp.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . ca fiind soluţia „cea mai adecvată” şi care nu se putea realiza decât dacă „bazinul dunărean se va afla sub tutela guvernului sovietic”. în acest caz URSS. aducându-i suveranitatea parţială în regiune. resubordonând aripa transilvăneană a PCR la PCM. Acum soluţia temporară – administraţia militară sovietică – fusese aplicată.Extrase teritoriilor şi a delimitarea frontierelor. în afara oricăror alianţe şi federaţii”. După ocuparea nordului Transilvaniei de către Ungaria. Cominterniştii din Transilvania de nord aflaţi la Moscova. România Liberă. acum din nou cetăţeni sovietici. compusă din trei comisari adjuncţi pentru afaceri externe. figuri proeminente în efortul de propagandă sovietic (lui Luca i se atribuie fondarea staţii de radio în limba română a Cominternului. numai în baza intereselor sovietice. prim adjunctul Maxim Litvinov. rămânând un sâmbure de conflict între cei doi vecini. când s-a întrunit comisia. 23 . aducea comisiei argumente în favoarea „acordării independenţei Transilvaniei”. pe 11 noiembrie 1944. a fost protectoratul autonom al cărui statut nepermanent acorda Moscovei continuarea influenţei şi a controlului. care are frontieră comună cu aceasta.. S-a căzut de acord că independenţa era „cea mai bună” soluţie. România şi Ungaria. argumenta el. ea nu va putea exista fără patronajul unui stat vecin puternic. Stalin încă se juca cu ideea unei federaţii în legătură cu Transilvania. Roman fiind redactor) erau acum mult mai orientaţi către partidul maghiar. singura soluţie rămasă.. care nu poate fi altul decât Uniunea Sovietică. succesul propagandei maghiare în convingerea cercurilor de la Londra şi Washington să sprijine o federaţie Ungaro-Transilvano-Română (Danubiană) a discreditat total ideea în faţa lui Stalin. îşi demonstra înţelegerea faţă de Budapesta. într-un document denumit Despre Transilvania. considerând-o ca fiind o „conspiraţie occidentală. de asemenea. Astfel. Litvinov le-a trimis lui Stalin. „Cea mai bună” soluţie. Ungaria şi România (ungurii şi românii din Transilvania) vor fi obligaţi să intre în competiţie pentru favorurile sovieticilor dacă vor dori să influenţeze statutul final al regiunii. La mijlocul lui 1944. fără a se intenţiona aceasta. lui Leonte Răutu şi Alexandru Bârlădeanu. care constituia de asemenea o cedare în favoarea Budapestei. Posibilitatea de a ceda întreaga Transilvanie Ungariei era. până când vom ajunge la un acord cu Ungaria sau cu România. era „recunoaşterea statutului de independenţă a Transilvaniei. Litvinov a subliniat că „dependenţa României de noi va chiar mai mare dacă Transilvania va rămâne un stat de sine stătător.” Cu ideea federaţiei pentru nordul Transilvaniei exclusă şi o independenţă totală posibil să provoace viitoare complicaţii internaţionale. Solomon A. Litvinov a subliniat că independenţa Transilvaniei „ar putea fi temporară. cea mai apropiată mare putere”. atunci când într-o întâlnire de 15 minute de la Târgu Mureş. „exclusă”. Manuilski.” . nu este surprinzător că Luca milita împotriva reanexării nordului Transilvaniei sau că Roman. Litvinov a deschis discuţiile menţionând că status quo-ul care acorda Transilvania Ungariei nu putea fi menţinut. Lozovski şi Dimitri Z. De aceea. Pe 5 iunie 1944. Moscova a făcut acelaşi lucru pe o bază mult mai selectivă. posibilitate care ar permite URSS „să obţină atât baze militare. În 1944. Cominternul ordonase tuturor comuniştilor rezidenţi să intre în partidul comunist maghiar. la sfârşitul lui iulie 1944. sau pe termen lung. ţinând cont că acest stat mic ar avea nevoie de un protector. Ca o ironie însă. din moment ce fusese hotărât de Hitler. să plece la Moscova. în vara lui 1940. Moscova a format comisia Litvinov. România ar putea aspira la ea numai „în schimbul renunţării totale şi definitive la Basarabia şi Bucovina” şi „cu garantarea controlului nostru total asupra politicilor viitoare ale României”. cât şi control” asupra ţării. precum Vasile Luca şi Valter Roman. De aceea. Voroşilov şi Vişinschi evaluările asupra alocării viitoare a teritoriului românesc. alături de câţiva experţi. autorităţile militare sovietice au înlocuit fără multe vorbe administraţia românească proaspăt instalată şi le-a ordonat „să elibereze întreg teritoriul Transilvaniei”. în privinţa aripii basarabene.

cu susţinerea clară a unor lideri sovietici. nu numai în privinţa îndeplinirii datoriilor reparatorii.. însă. Gheorghiu Dej informa Comitetul Central că sfătuitorii sovietici care controlau economia “trebuie să predea funcţiile pe care le-au deţinut până acum unor reprezentanţi din ţara noastră” . Lavrentiev. nu păstrezi reţelele de informaţii din interiorul Partidului decât dacă eşti convins că te afli într-o poziţie de supremaţie. Până la mijlocul anului 1954.) Nikita Hruşciov. atunci soldaţii noştri …vor avea ultimul cuvânt … Întreaga situaţie din Balcani ar putea deveni de necontrolat dacă România ar decide să urmeze Iugoslavia şi Albania în tabăra anti-sovietică. Odată intrată în posesia provinciei. În septembrie 1954. cât şi primul ministru Imre Nagy s-au plâns conducerii de la Bucureşti că relaţiile bilaterale sunt “reci” şi “nesatisfăcătoare” şi au devenit “tot 24 .“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . de exemplu.Larry Watts . august 1964 Presiunea exercitată pentru a dobândi controlul asupra aspectelor economice ale României îşi are începuturile la numai două zile după decesul lui Stalin. Pe fondul primelor revolte antisovietice din Germania de Est şi Cehoslovacia. Contracararea controlului sovietic: 1953-1964 În România. Nikita Hruşciov.. La sfârşitul lunii. La 7 martie 1953. autorităţile militare sovietice au început să fluture propuneri cu privire la un protectorat sovietic pe termen lung.” . Budapesta. şi-a reiterat pretenţiile asupra unor teritorii din România. …Mămăligarii* nu sunt o naţiune. iar acest lucru l-a determinat pe Hruşciov să ne numească “nemernici” – Gheorghe Gheorghiu Dej.I. dacă sunt atât de nechibzuiţi încât să încerce să părăsească Tratatul de la Varşovia. se dezvolta o atitudine nesănătoasă naţionalistă şi anti-sovietică.Extrase Făcându-se ecoul concluziilor comisiei Litvinov. ci nişte prostituate. Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al RFSFR. Gheorghiu Dej era convins că Sovromurile erau menite numai să exploateze şi nu erau cu nimic mai bune decât instituţiile capitaliste. i-a trimis lui Vişinschi propunerea şefului Directoratului Politic al Frontului Ucrainean II de creare „a unui comisariat în nordul Transilvaniei. la 6 decembrie 1944. Lavrentiev a subliniat. chiar şi printre oficialii Partidului Comunist. septembrie 1960 Într-un stat socialist. ci dovedeşte ceva mai greu de definit. ofiţerii de informaţii români se plângeau în legătură cu încercările repetate ale consilierilor GRU “de a interveni în problemele interne ale Direcţiei Militare de Informaţii şi de a prelua conducerea acesteia”. numit de autorităţile militare sovietice din rândul populaţiei locale (ne-româneşti)”. [iar] celălalt în poziţie de subordonat … nu reprezintă numai o încălcare a suveranităţii. ci şi asupra „politicii interne şi externe a României”. că dorinţa Bucureştiului de a reîncorpora Transilvania era „singurul factor important de influenţă asupra guvernului”. relaţia dintre stăpân şi sclav. toate statele socialiste ‘înfrăţite’ erau în căutarea unui nou stil de viaţă. opinie care i-a creat probleme încă din 1947. Cu toate acestea. A. care trebuia retezată de la rădăcină. august 1963 Încercările românilor de a-şi declara independenţa din punct de vedere economic faţă de CAER ar putea fi tolerate. încă din 1951. anterior însărcinat cu afaceri în România. România a fost primul membru al Blocului care şi-a “recumpărat” Sovromurile (cu excepţia a două care se ocupau cu extracţia de petrol şi uraniu şi la care Moscova a refuzat să renunţe până în 1957). Scurta perioadă de relaxare din perioada de tranziţie traversată de conducătorii sovietici s-a dovedit a fi o bună oportunitate pentru toţi membrii Blocului să îşi renegocieze relaţiile cu Moscova (şi pentru populaţie să îşi manifeste doleanţele reprimate până atunci). … Noi am pus problema ca ei să nu aibă reţele de agenţi în nicio ţară socialistă. (Mămăligari – ‘consumatori de făină de porumb’ – un alt fel de a spune ‘ţărani români proşti’ sau in varianta Brucan ‘stupid people’ – era un termen depreciativ folosit de ruşi pentru a face referire la românii din Moldova şi Ucraina încă din secolul 19. influenţa sovietică asupra politicilor sale interne şi externe se va disipa rapid. atât Rákosi.

ca cele două părţi să rezolve “problema” “prin schimbul de populaţii şi corectarea frontierelor” în situaţia actuală. Budapesta nu şi-a închis biroul de paşapoarte din Cluj. al cărei conţinut a fost redat aproape cuvânt cu cuvânt de către Rákosi lui Valter Roman câteva zile mai târziu). fapt ce îngreuna tot mai mult colaborarea. dar se pare că nu a menţionat vizita efectuată la Washington). În schimb. precum şi insistenţa cu care Rákosi expunea “problema Transilvaniei” în discursurile şi publicaţiile sale. înseamnă că s-a folosit de “statisticile revizioniste hortiste”. industria de film şi teatrul controlate de comunişti. mai propice. astfel încât o parte să fie atribuită Ungariei.” (Rákosi a făcut trimitere la vizita sa făcută premierului britanic Clement Attlee. în timp ce înainte “era imposibil să se ridice problema teritorială” deoarece opţiunile politice ale Ungariei şi României rămâneau incerte. adăugând că. Roman l-a informat pe Gheorghiu Dej asupra acestui fapt. Discursul lui Ràkosi din noiembrie 1954 era intitulat Constituirea Partidului Comunist din Ungaria şi lupta pentru victoria revoluţiei proletare). cu numai patru zile înainte. Rákosi şi Révai preferând graniţele trasate de “arbitrajul” lui Hitler. în perioada petrecută în Comintern la Moscova. Rákosi a descris în continuare eforturile pe care le-a depus în timpul conferinţei de pace de la Paris pentru “‘a rezolva’ problema Transilvaniei. nu există Ungaria. Ministrul român de externe a întrebat dacă Ungaria considera că Regiunea Autonomă Ungară este parte integrantă a României sau o anexă a Ungariei. deoarece Transilvania a fost mereu adevărata Ungarie”? Solicitarea Ambasadei Ungariei pentru includerea unei hărţi a Regiunii Autonome Ungare ca anexă la harta Ungariei într-un atlas geografic ce urma a fi tipărit ilustra această problemă. (Acest schimb de replici a fost declanşat de o scrisoare pe care Nagy i-a trimis-o lui Dej prin Zoltan Vass la 16 septembrie 1954. “acum. declara ministrul român de externe.” . ce fusese înfiinţat în 1949 pentru a facilita transferul zecilor de mii de cetăţeni ungari care se aflau încă pe teritoriul Transilvaniei. care şi-a menţinut poziţia conform căreia scriitorii Unguri aveau dreptul să abordeze subiectul Transilvaniei (iar replica 25 . când ambele ţări au păşit pe calea socialismului. poziţie defavorabilă pentru România şi pentru Ungaria şi “utilă numai inamicilor noştri”.Larry Watts . Şi mai supărător a fost faptul că. Târgu Mureş şi Hunedoara. Cum era posibil. biroul găzduise o recepţie la Cluj la care au participat prim-secretarii partidelor regionale din Cluj.Extrase mai fragile”.. “Unica justificare pentru păstrarea acestui birou”. un fost tovarăş din Comintern şi fost membru al aripii transilvănene din Budapesta. a fost în permanenţă abordat de Rákosi.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . ministrul de externe Simion Bughici (înlocuitorul lui Pauker) şi Janos Fazecas. Rákosi a explicat că. atunci. fapt ce l-a determinat pe interlocutorul său român să riposteze spunând că. “cel mai puternic scut al eternei naţiuni ungureşti este Transilvania”. dacă poate susţine o asemenea minciună flagrantă. a fost aceea “de a menţine iluzia şi speranţa că problema Transilvaniei nu s-a rezolvat definitiv”. Révai. Imre Nagy şi alţi tovarăşi unguri pentru ca Transilvania sau o parte din aceasta să fie transferată Ungariei după război. “Transilvania [este] fortăreaţa ce va salva Ungaria” şi “fără Transilvania. Ungurii au cedat în privinţa tuturor aspectelor. remarcând că. Liderul Partidului Ungar a propus.. întrebau ei. Rákosi dădea frâu liber nemulţumirilor personale cu privire la Transilvania şi îşi relua încercările insistente de a-l convinge pe Stalin “că o parte din Transilvania trebuie retrocedată Ungariei” – afirmând chiar că l-a convins pe liderul sovietic că “în Transilvania sunt mai mulţi unguri decât români”. Pus în dificultate. Problema a rămas una arzătoare până la întâlnirea de la Budapesta din 6 aprilie 1955 între o delegaţie PCR formată din Bodnăraş. precum şi personalităţile culturale comuniste să facă afirmaţii vădit iredentiste ca “Transilvania este inima Ungariei şi fără Transilvania Ungaria nu poate trăi”. Gerö şi András Hegedús. şi liderii Partidului Comunist Ungar Rákosi. Delegaţia română a criticat partea ungară pentru pretenţiile teritoriale. biroul încuraja şovinismul ungar şi îşi “asuma rolul de a veghea la respectarea drepturilor minorităţii ungare” (Fazekas a emis această critică. cu excepţia lui Rákosi. problema ar putea fi rezolvată în spirit fratern” prin negocierea în secret a transferurilor necesare între conducerile de partid. fără ca invitaţiile să fie trimise oficial). condamnând refuzul constant al Budapestei de a recunoaşte fără echivoc graniţele stabilite prin tratatul de pace. Apelând la Valter Roman. ca şi cum problema apartenenţei acesteia ar fi rămas nerezolvată. mai distante. în ciuda solicitărilor repetate ale părţii române şi a acordului formal al ungurilor. ca presa.

Valter Roman şi Mihai Florescu. Primul pas pentru preluarea controlului a fost constituirea în URSS a Diviziei Tudor Vladimirescu (1943) şi a Diviziei Horia. 49 de colonei. şi deoarece orientarea de centru a României era mai pronunţată în cadrul armatei decât în orice altă instituţie. 13 colonei. care ocupau poziţiile superioare. erau cu toţii veterani ai Războiului Civil Spaniol şi cetăţeni sovietici.Larry Watts . controlul politic în sine se exercita asupra instituţiilor de aplicare a legilor statului – armata. oferindu-se în mod făţiş un anumit statut.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Mecanismele controlului sovietic: Armata Deşi influenţa sovietică bazată pe ideologia comună era importantă. după cum relata un ofiţer GRU. În decembrie 1947. Pe lângă Bucureşti. în Moldova. De fapt. în faţa acestora) în ultimele opt luni ale războiului. ofiţerii politici au fost imediat instalaţi în funcţii de comandanţi adjuncţi în peste 200 de unităţi ale Armatei Regale Române. aceşti experţi şi instructori nu erau consideraţi ca făcând parte din misiunea sovietică de consultanţă. Cloşca şi Crişan cu contingente masive de comisari politici. după ce petrecea un an într-o “academie militară normală unde se studiau artileria sau tancurile” recrutul era transferat într-o “locaţie secretă a Facultăţii a Patra a 26 . Pregătirea militară sovietică a ofiţerilor superiori reprezenta un element evident de menţinere a controlului.500 de instructori tehnici” Iniţial. 2 maiori şi 9 ofiţeri inferiori. De obicei. serviciul de securitate şi poliţia (miliţia) – şi asupra liderilor partidului printr-o reţea de ofiţeri şi agenţi sovietici infiltraţi în instituţiile respective şi în jurul liderilor respectivi. Comisarii politici principali ai acestor divizii. care veneau odată cu statutul de membru între “cadrele de perspectivă” – ofiţerii aprobaţi de sovietici. şi Constanţa. Aproape toţi ofiţerii sovietici detaşaţi în cadrul misiunilor de consultanţă şi ale Tratatului erau membri GRU. exercitarea unui control strict din partea comisarilor politici şi un influx masiv de consultanţi şi experţi sovietici. precum şi lipsa unui control strict din partea partidului. “independenţa” reprobabilă a ziarelor şi scriitorilor. în Dobrogea. când forţele sovietice izolaseră complet aceste două regiuni de restul României. liderii Partidului Ungar au fost de acord că “problema Transilvaniei trebuie considerată încheiată”. După sosirea în România la sfârşitul războiului a diviziilor formate în Uniunea Sovietică. stipula asistenţa suplimentară din partea a “2. ei au promis ca tratatul de pace şi graniţele actuale să fie prezentate în noua istorie a partidului ungar ca fiind “corecte”. Jan Berzin – care transferase temporar activităţile externe ale GRU în Spania pe perioada Războiului Civil.Extrase românilor a fost că aceasta constituia o problemă numai atunci când scriitorii unguri se refereau exclusiv la Transilvania). privilegii şi sponsorizări. cât timp a condus Brigada Internaţională – ca recruţi ai GRU. 700 de ofiţeri inferiori şi 1. acolo unde GRU crease o vastă structură organizaţională în primii ani de ocupaţie. recrutul era “selectat” de ofiţerii sovietici şi agenţii lor români aflaţi deja în ţară. 8 locotenent-colonei. În plus. Învinuind naţionalismul premierului Imre Nagy. între care 300 de ofiţeri superiori. echipa oficială de consultanţi militari sovietici. Generalul Konstantin S. Kolganov. aceşti adjuncţi au preluat comanda de la 30 de generali. şi apoi invitat pentru pregătire în cadrul instituţiilor militare sovietice. specific sovietice. “Soluţia” pentru această problemă îmbina activităţi ce vizau slăbirea influenţei anumitor ofiţeri. În perioada 1949-1958. Dumitru Popescu. era formată din 40 de persoane: 8 generali. încheiat în februarie 1948. Moscova avea o reţea-paravan de programe de patru şi cinci ani pentru a camufla pregătirea şi recrutarea în GRU. Aceştia au revenit la Moscova împreună cu şeful GRU. Situaţia era confuză din cauză că armata luptase alături de forţele militare sovietice (de fapt. condusă de ataşatul militar sovietic în cadrul Statului Major al Armatei Române. Această ultimă măsură s-a reflectat în protocolul secret al Tratatului Româno-Sovietic pentru Asistenţă Mutuală. Petre Borilă.. la articolul 2.” .500 de experţi militari sovietici. serviciul de informaţii al armatei sovietice îşi conducea reţelele şi din Iaşi. care. La aceasta se adaugă Misiunea Militară de Colaborare a Tratatului de la Varşovia stabilită la Bucureşti odată cu înfiinţarea alianţei sovietice în 1955. Forţele sovietice întrerupseseră toate conexiunile de telegraf şi telefon ale Moldovei cu restul României şi chiar instalaseră linii ferate cu ecartament larg. ca şi recrutarea agenţilor. 65 de locotenent-colonei şi 61 de maiori. Acest control a fost menţinut şi extins printr-un control foarte strict asupra cadrelor..

Primul serviciu de informaţii (Directoratul General de Siguranţă şi Protecţie: DGSP) a fost înfiinţat în 1948 şi condus de trei ofiţeri sovietici MGB/KGB: directorul Pantelei “Pantiuş” Bodnarenko. de exemplu. deoarece astfel întrerupeau legătura cu ţara. astfel că transmiterea informaţiilor se făcea fără dificultate.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .Extrase Academiei Armatei Sovietice. Membrii acestei ‘elite’ de “viitoare cadre”. şi “foarte mulţi. Atât Bodnarenko. şi Vladimir Mazurov (Mazuru). se pare că autorităţile sovietice plănuiau uciderea soţiilor de naţionalitate sovietică ale cetăţenilor cehoslovaci. li se “cerea să descrie procedurile şi detaliile operaţionale ale armatei sau serviciului din care proveneau” şi să ofere informaţii privind propriile “obiceiuri şi dependenţe” astfel încât GRU (sau KGB) să le poată identifica punctele vulnerabile şi alte oportunităţi pentru recrutare. Chiar şi în timpul recrutărilor şi pregătirii. ei menţineau legăturile cu consilierii sovietici care. în cazul în care vreunul s-ar fi dovedit a fi informator). La momentul potrivit. ele puteau justifica o eventuală intervenţie sovietică menită să protejeze cetăţenii aflaţi în străinătate.. Aceştia comunicau fără translator. acestor recruţi li se asigura în general o pregătire de bază. Alexandru Nicolski. cu datorii în Germania”. înainte şi în timpul războiului Serviciul de informaţii externe (Direcţia de Informaţii Externe: DIE). erau implicaţi în activităţi de spionaj pe teritoriul României. A fost folosită şi în cazul armatei române pe vremea conflictelor imperiale din regiune în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Serviciile de informaţii şi securitate Controlul exercitat de Moscova asupra noilor servicii de securitate şi informaţii era cu atât mai mare cu cât acestea erau create în întregime de mai marii sovietici. Astfel. Saharovski. “de exemplu Academia Militară de Tancuri”. unde rămânea în următorii trei sau patru ani”. dar li se cerea să îi ajute pe sovietici să consolideze controlul sovietic asupra lor şi a instituţiilor din ţările de provenienţă. care în 1978 a fost plasat într-o funcţie fără perspective la Brăila deoarece nu întreţinuse relaţiile cuvenite cu personalul sovietic în perioada în care activase ca ataşat în Franţa. afişau în general o atitudine superioară faţă de colegii lor instruiţi în cadrul instituţiilor din ţara de provenienţă. Scopul pregătirii lor nu era să li se ofere acces la informaţii utile sau la noi tehnici pe care le-ar fi putut folosi în ţările de provenienţă (mai ales în detrimentul URSS. La absolvire li se eliberau diplome de la instituţia paravan. spre exemplu. în timp ce alţii “se întorceau cu soţii nemţoaice” şi implicaţii financiare (legate. care nu beneficiaseră de atenţia consilierilor sovietici. unguri. în serviciul agenţiilor sovietice. fondat în martie 1951 sub conducerea consultantului-şef sovietic pe probleme de informaţii. ucraineni şi germani. care erau fără excepţie agenţi ai serviciilor de informaţii sovietice şi îşi păstrau cetăţenia sovietică. majoritatea ofiţerilor invitaţi pentru pregătire în URSS: … erau o pradă uşoară pentru serviciile sovietice de spionaj.. cehoslovaci. Conducerea era compusă aproape în întregime din ofiţeri ruşi. Această tehnică datează încă de pe vremea Romei şi Greciei antice. şi doi adjuncţi. copia fidelă a serviciului sovietic de informaţii externe (deşi cu mai puţine zone geografice de responsabilitate). licenţiaţi în academiile tehnice şi militare sovietice.Larry Watts . de exemplu. de proprietăţi).). era. iar frecventarea cursurilor Academiei Armatei Sovietice rămânea secretă. pentru a-i putea “acuza de aceste crime pe contra-revoluţionari” şi a-şi justifica astfel intervenţia armată.” . Aceste “supraveghetoare” aveau un rol mult mai important decât simpla dirijare şi motivare a consorţilor români (sau polonezi. bulgari. un basarabean rusofil. După revenirea în ţară în cadrul armatei. unii pretinzând chiar că “au uitat limba română”. Din contră. ofiţerii est-europeni erau priviţi cu suspiciune şi supravegheaţi îndeaproape. ucrainean din Bucovina. precum şi “cunoştinţe academice ieşite din uz”. sub numele conspirativ Gheorghe Pîntilie. fără excepţie. cât şi Nicholski au acţionat pe teritoriul României sub acoperire şi au fost închişi pentru aceasta. care nu deţinuseră până atunci cetăţenia română şi care acumulaseră 27 . Înainte de încheierea Primăverii de la Praga. etc. un studiu din 1908 al Statului Major General aducea argumente împotriva trimiterii ofiţerilor la studii în Prusia. din punct de vedere organizaţional. Un alt element de control a fost adăugat prin căsătoriile dintre ofiţerii pregătiţi în URSS şi localnice. Spre exemplu. După cum relata Generalul Marin Pancea.

de exemplu] scopul era acela de “a-i discredita sau de a interveni în activităţile lor”. ca şi cel responsabil de siguranţa sa (Valerian Buhikov). cetăţeni ai ţării respective formau cea mai mare din conducerea serviciilor de informaţii. personalul DIE număra 359 de persoane: 297 ofiţeri. primul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei. Acelaşi lucru era valabil şi pentru rusofilii asimilaţi din Basarabia..Larry Watts .. Asociaţia Română pentru Întărirea Legăturilor cu Uniunea Sovietică – ARLUS). alături de consilierii sovietici. dar această identitate nu avea nicio legătură cu interesele pe care amândoi le reprezentau şi era şi mai puţin importantă decât afilierea lor maghiară. iar aceste transferuri între serviciile de securitate din ţară şi cele străine au devenit ceva obişnuit în cadrul Departamentului (uneori Ministerului) Securităţii Statului (DSS). După cum observa un şef din cadrul serviciului de informaţii al armatei. Primul adjunct a fost ungurul Wilhelm Einhorn. Gonciaruk a devenit adjunctul agentului GRU Serghei Nikonov (Sergiu Nicolau). Cehoslovacia. dirija diverşi consilieri şi experţi din cadrul miliţiei. Polonia sau Germania de Est (unde a durat ceva mai mult ca acest serviciu să fie creat). dacă ne gândim la problemele privind controlul asupra serviciilor de informaţii române. implicat în recrutarea prizonierilor de război în perioada celui Al Doilea Război Mondial. cei mai mulţi ocupând funcţii care se suprapuneau celor din DSS. În 1948. o consecinţă a faptului că. Şi aceasta era o consecinţă a politicii sovietice interbelice. Matusei Andriescu. Mişu Dulgheru. 14 sergenţi şi 48 de angajaţi civili. comisar politic în timpul Războiului Civil Spaniol şi mai târziu ofiţer INU (fost INO) şi OMS. Iniţial. Matuşenko. Era o structură de conducere total diferită de cea a serviciilor de informaţii din Ungaria. În această perioadă. gărzii de frontieră. din cadrul societăţii de prietenie româno-sovietică (de fapt. Petre Petrescu. Al doilea adjunct a fost ungurul Adalbert Iszaek. din Asociaţia Întregii Uniuni pentru 28 . ceea ce a influenţat şi structura majorităţii societăţilor basarabene şi transilvănene înfiinţate în occident şi care promovau o politică anti-românească. conducerea PCR fusese din afara României.” Iniţial. La aceasta se adăugau personalul şi şefii sovietici din cele 16 Sovromuri. în timp ce în cazul anumitor grupuri de emigranţi [polonezi sau unguri. Sergiu Nicolau. urmat de ucraineanul Mihail Gavriliuk (Mihail Gavriliuc). generalul Ivan S. ofiţerul serviciilor sovietice care a condus Serviciul Special de Informaţii până la desfiinţarea acestuia în 1951 şi a fost apoi numit la conducerea Direcţiei de Informaţii a Armatei. de exemplu] “infiltrarea comunităţilor de exilaţi avea scopul de a identifica eventuali recruţi pentru diverse acţiuni de culegere de informaţii”.” . secretara sa personală era Nina Nikonova. Gheorghiu-Dej era supravegheat îndeaproape. consilierul şef sovietic din cadrul ministerului de interne. ca de exemplu Gavrilă Birtaş. înainte de a fi transferat la DIE. în cazul altora [români. aceşti consilieri aveau puteri aproape absolute. Ion Crişan. În celelalte părţi ale Blocului.Extrase experienţă în serviciul Cominternului.. (Din întâmplare.) Şeful Direcţiei Contraspionaj era ofiţerul ucrainean din cadrul NKVD Piotr Gonciaruk (Petre Popescu). Iszaek (Ijac) şi Einhorn erau evrei. Primul şef al DIE a fost Vasile Vâlcu.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Bulgaria. Victor Nicolau. Bulgaria şi Germania de Est încercau să “se folosească de emigranţi pentru a promova în secret interesele statelor. Grigore Naum şi Alexandru Guţan. soţia lui Serghei Nikonov. Secţia specială dedicată încercării de a crea “o stare de neîncredere şi suspiciune generală” în rândul organizaţiilor emigranţilor români cu “scopul de a le distruge” era o noutate în cadrul Blocului. Einhorn a activat ca şef al Direcţiei Regionale de Securitate Cluj din cadrul DGSP în perioada 1948-1951. Mai târziu.” S-a dovedit că. Cehoslovacia. Pe lângă consilierii şi experţii militari sovietici ai generalului Kolganov şi cei al generalului Saharovski pe probleme de securitate şi culegere de informaţii. Polonia. Şeful său de cabinet era ofiţer MGB/KGB (Mihail Gavrilovici). etc. deoarece serviciile din Ungaria. Ofiţerii catalogaţi ca “evrei” erau aproape invariabil rusofili sau ungarofili asimilaţi. până la retragerea trupelor sovietice din 1958 “nu a existat nicio situaţie în care Ministerul Afacerilor Interne să transmită vreun ordin unui eşalon inferior fără a avea aprobarea unui consilier sovietic. comunist bulgar şi ofiţer al serviciului sovietic de informaţii externe (Vasili Vulko). care fusese încarcerat în România pentru spionaj în perioada în care aceasta se retrăsese din război. ofiţer INU. în perioada interbelică.

creând astfel o nouă bază legală pentru menţinerea trupelor sovietice în zonă. URSS a anunţat formarea Tratatului de la Varşovia. Pentru a avea acces într-un post de comandă în cadrul serviciilor de informaţii şi securitate era obligatoriu să ai calitatea de membru al Partidului şi să fi absolvit “un curs de specializare la Institutul Felix Dzerjinski din Moscova” şi programele adiacente create special pentru aliaţii sovietici. Moscova a semnat tratatul prin care se încheia ocupaţia în Austria şi. ele erau elemente centrale ale conştiinţei româneşti. Acordul Moscovei a generat o corespondenţă intensă pe această temă. pentru a-l putea semna în aceeaşi zi cu tratatul austriaco-sovietic. Stoica. Protestele şi “reacţiile lui Hruşciov în faţa acestora au fost intens mediatizate” în presa română a vremii. a decis să ceară retragerea trupelor sovietice şi a înscenat chiar un marş de protest al studenţilor pentru a pregăti terenul. erau agenţi sovietici şi raportau direct Moscovei. numeroşi oficiali ai Partidului. cu siguranţă el nu a fost luat prin surprindere. În afară de aceste cadre de nădejde. Hruşciov l-a informat pe Bodnăraş că Moscova avea să retragă până la urmă trupele. Dej. Polonia. vorbea fluent rusa.Larry Watts . Ungaria. RDG.000). “ci pentru că am ajuns la concluzia că este necesar să ne retragem”. În august 1955. Bucureştiul a ridicat problema retragerii complete.” . agentul sovietic Iosif Chişinevski a încercat să dea naştere unui conflict între Bodnăraş şi Dej. etc. Chişinevski. nu mai exista baza legală pentru a putea păstra forţe pe teritoriul României (aceea de a proteja legăturile de comunicaţii cu trupele din Austria). La aniversarea Revoluţiei Sovietice din Octombrie. susţinut de CC al PCR. Constantinescu. Cererea a fost făcută pe fondul următoarele aspecte: nemulţumirea colectivă generată de cei 40 de ani (în mai multe valuri) de ocupaţie militară rusească. Bărladeanu. din Sovinform (care furniza ştiri presei româneşti) şi din asociaţiile străine de corespondenţă. Controlarea cadrelor serviciilor române era o chestiune mult mai simplă. prezenţa prelungită a trupelor ruseşti după războiul ruso-turc din 1877-1878. care vorbea în numele partidului.000 la 210. în prima jumătate a secolului al XIX-lea. evacuarea forţată a trupelor bolşevice din perioada 1917-1918 (al căror comportament distructiv a fost criticat chiar şi de socialdemocraţii de atunci). Însă liderul sovietic a subliniat faptul că acest lucru avea să se întâmple “nu” pentru că Bucureştiul o ceruse. convocând în grabă la Moscova reprezentanţi din România. pe când Dej nu). pentru a “asigura comunicaţiile” cu forţele din Bulgaria. Părvulescu. Hruşciov a propus într-o scrisoare personală reducerea numărului trupelor sovietice din România (de la 250.Extrase Legături Culturale în Străinătate (VOKS). Hruşciov şi-a justificat reacţia violentă atunci când Bodnăraş i-a cerut “părerea despre retragerea trupelor din România” – moment în care liderul sovietic i-a acuzat pe toţi că sunt “naţionalişti şi anti-sovietici” şi că doresc “să ne dea afară” – punând-o pe seama faptului că a fost uimit şi se afla încă sub “influenţa politicii lui Stalin”. cauzând un “blocaj” în relaţiile româno-sovietice din august până în noiembrie 1955. Începerea retragerii trupelor sovietice La 14 mai 1955. şi regimul de ocupare brutal al lui Malinovski din 1944-1945.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . printre care Moghioroş/Mogyóros. de aceea. Salăjan (Szilágy). Cu toate că furia sa era întru totul veritabilă. Bodnăraş. în loc să facă acest lucru personal. Cehoslovacia. Mai târziu. deşi retragerea propriuzisă nu avea să aibă loc mai devreme de doi ani şi jumătate.. acuzându-l pe acesta din urmă că l-a “forţat” pe Bodnăraş să înainteze această solicitare. mai mult pentru a ameliora relaţiile decât pentru a-şi lua un angajament solid. Cu toate acestea. În 1957. folosindu-şi instinctul de supravieţuire dezvoltat în decada de ocupaţie stalinistă. Vass. Cu numai zece zile înainte de vizita sa la Bucureşti din luna august.. încercând evident să prevină discuţiile legate de o eventuală retragere. Bulgaria şi Albania. ocupaţia militară rusă de facto din Moldova în perioada 1916-1917. din moment ce natura sau locaţia pregătirii lor în URSS nu mai era un subiect tabu. astfel încât ideea retragerii trupelor era extrem de agreată. Imediat după încheierea tratatului austriaco-sovietic. În timp ce aceste evenimente constituiau numai o parte din experienţa imperială a Rusiei. 29 .

a fost imediat trimis ca ambasador în România la finele anului 1955 şi a rămas în această funcţie în următorii cinci ani. Moscova nu mai avea nevoie de trupe în zona aceea. (Washingtonul a considerat retragerea ca fiind “lipsită de importanţa” şi “fără vreun impact semnificativ”). ci şi ca “cel mai înspăimântător rus pe care l-am întâlnit vreodată”) În calitate de director adjunct al KGB în perioada 1951-1953. şi nu ca un rezultat al iniţiativei româneşti. Dacă atenţia sovieticilor nu ar fi fost distrasă de aglomerarea de conflicte violente din interiorul şi din exteriorul Blocului. în cele din urmă.Extrase Paradoxal. Pentru a înfrâna alte viitoare iniţiative ale Bucureştiului. numit la Bucureşti după ce a supravegheat purificarea din Praga) şi s-a asigurat ca cei eliminaţi să fie “înlocuiţi cu un număr mare” de persoane cu legături în Ucraina. dată fiind consolidarea puterii comuniste în România şi necesităţile militare în faţa conflictului dintre est şi vest. Liderii români aveau de rezolvat trei sarcini importante pentru a prelua controlul din mâinile Moscovei. care sosea în mijlocul unei lupte încă nerezolvate pentru succesiune la Kremlin. făcând necesară intervenţia politică sovietică şi numirea lui Wladislaw Gomulka.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . cele ale Statelor Unite şi Angliei”. Astfel. retragerea din 1958 a fost interpretată ca fiind determinată de politica internă sovietică. Pericolul şi oportunităţile din 1956 Fiecare dintre aceste ţinte presupunea o restricţionare a legăturilor dintre armatele şi serviciile de informaţii române şi sovietice. Ochiul format al unui fost director adjunct KGB. La sfârşitul lunii octombrie. mai mult la nivel psihologic. Epişev a condus purificarea din România (prin ambasadorul Anatoli I.Larry Watts . reprezenta un inconvenient pentru plecările româneşti din rezervaţia sovietică. serviciile de informaţii americane au trecut cu vederea această dramă atunci când au prezis. Şi. Lavrentiev. Impertinenţa solicitării. Epişev. în ianuarie 1956. În iunie 1956. cu o experienţă bogată în operaţiuni clandestine. şi a fost greşit interpretată ca având un impact marginal asupra României.. generalul Aleksei A. Trebuia să neutralizeze influenţa exercitată prin cetăţeni români sau cu dublă cetăţenie. că trupele sovietice vor fi retrase din România până la finalul deceniului. serviciile de informaţii americane au concluzionat că. a atras imediat din nou atenţia sovieticilor asupra Bucureştiului. Imre Nagy. cunoscuţi ca agenţi sovietici şi aflaţi în poziţii cheie în cadrul partidului sau aparatului de stat – în special cei din instituţiile de aplicare a legilor statului – o problemă ce avea legătură cu desfiinţarea “biroului de la Moscova”. Trebuia să scape de omniprezenţa evidentă a puterii sovietice – trupe şi consilieri. pentru a ajunge la un acord. Apropiat al lui Hruşciov. trebuia să identifice şi să neutralizeze reţelele de agenţi sovietici secreţi şi să limiteze puterea Kremlinului de a recruta agenţi şi a construi reţele. coordonând activitatea fiecărui serviciu cu Moscova. făcând schimb de informaţii şi analize privind operaţiunile vestului împotriva statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi “coordonând culegerea de informaţii din transmisiuni şi serviciile tehnice operaţionale”. desfăşurând operaţiuni comune împotriva SUA şi a Marii Britanii. şi apoi în Afganistan înainte de invazia sovietică din 1979). (Şeful comitetului militar şi de informaţii al partidului cehoslovac şi legătura sa la Tratatul de la Varşovia l-a descris pe Epişev nu doar ca fiind “sinistru” şi “nemilos”. Fără a cunoaşte detaliile conflictului intra-comunist româno-sovietic şi dinamica sovieto-ungaro-română. la scurt timp după ce Moscova anunţase o nouă “comandă unificată” a noii sale alianţe militare şi în momentul în care (martie 1956) directorul KGB Ivan Serov convocase o şedinţă a tuturor serviciilor din ţările Tratatului. Epişev a rămas un personaj cheie chiar şi după căderea lui Hruşciov şi a condus echipele militare de recunoaştere în Cehoslovacia chiar înainte ca aceasta să fie invadată în 1968. protestele polonezilor care cereau reforme economice şi retragerea din Tratatul de la Varşovia au avut drept consecinţă 53 de morţi. în fruntea 30 .. partenerul lui Hruşciov în sovietizarea Ucrainei de vest şi în operaţiunile de secesiune din Transilvania.” . Directorul KGB a făcut apel pentru “unificarea puterilor” serviciilor Tratatului de la Varşovia împotriva “principalelor guverne agresive. Bucureştiul s-ar fi confruntat cu dificultăţi mult mai mari în încercarea de aşi atinge obiectivele. sinistrul Epişev deţinea o putere impresionantă la Moscova şi cunoştea foarte bine “situaţia” României. agitaţia populară din Budapesta a condus la numirea fostului prim-ministru şi agent NKVD.

Larry Watts . Acest eveniment a fost urmat aproape imediat de izbucnirea războiului israeliano-arab. Aurel Mălnăşan. pe lângă sloganurile anti-sovietice. acolo unde numeroşi membri ai elitei de etnie ungară considerau că autonomia era singurul pas ce putea fi făcut spre reintegrarea în Ungaria. În plus. făcând apel la “neamestecul în afacerile interne ale altui stat”. în loc să spună să fiţi puternici şi mai ştiu eu ce. Chişinăul a susţinut 31 . la 28 octombrie 1956. a declarat că ungurii “ne urăsc” şi “au lansat deja sloganul “nem. În Budapesta.000 de activişti de etnie maghiară pentru a ajuta la reconstrucţia partidului. a cerut retragerea din alianţa sovietică. autonomia “pare să fi produs un reflex condiţionat la unii unguri care credeau că acesta este pasul spre anexarea la Ungaria”. chiar dacă au fost de scurtă durată. Acest lucru a fost posibil deoarece Moscova introdusese un paragraf similar în acordurile sale bilaterale. Şederea lor nu a ajutat însă deloc la ameliorarea problemei identităţii maghiare din Transilvania. cu numai câteva ore înainte ca Janos Kadar să dispară pentru a forma un guvern aprobat de Moscova. ca şi “anexarea Ţinutului Secuiesc la Ungaria în 1940.Extrase Partidului. PCR a trimis la Budapesta şi 2. şi ne putem aştepta la izbucnirea unui val şovinist iredentist anti-românesc. În opinia lui Bottoni. dar nu este aşa. deşi existau.) În cadrul campaniei de dezinformare menite să izoleze România de partenerii vestici. aflându-se în toiul contra-revoluţiei. forma acestei autonomii nu este de fapt autonomie şi ar trebui să vă gândiţi foarte bine. au avut o întrevedere cu mai mulţi lideri ungari. Aproape imediat şi până în 1959. apeluri care îşi găseau ecou în Regiunea Autonomă Ungară. chiar şi în această situaţie disperată. soha” [Nu. Bucureştiul s-a aliniat celorlalte state socialiste. Gheorghiu-Dej şi Tito au semnat un comunicat comun. Până la urmă. a povestit Mălnăşan. deşi interpretarea rămânea la latitudinea oficialilor sovietici. Deoarece raza de acţiune şi metodele propagandei şi serviciilor de informaţii ungare faţă de România nu suferiseră modificări esenţiale din timpul Primului Război Mondial. “presiuni privind Tansilvania”. Chiar şi în aceste condiţii. nem. Moscova a permis contactul între România şi cei peste 2 milioane de etnici români din Moldova. niciodată]. desigur.” ..” Vass a subliniat în faţa interlocutorilor săi că: Încă aveţi o problemă pe care credeaţi că aţi rezolvat-o. Pentru prima dată după război. Ce înţelegea el prin asta. China şi Iugoslavia. în susţinerea intervenţiei sovietice propuse de Kadar.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . după care acesta. dată fiind criza Canalului Suez. Hruşciov (şi sursele sale ungare) au susţinut mai târziu că liderii PCR erau “nerăbdători” să susţină înăbuşirea revoltei de către trupele sovietice şi ar fi oferit trupe pentru a participa la această operaţiune. Zoltan Vass “a avertizat cu insistenţă” că “va izbucni un val antiromânesc”. care era foarte proaspătă în conştiinţa colectivă”. pentru că nu trebuie să uitaţi că ungurii de acolo ascultă Radio Budapesta.. că Ludas Matyi [săptămânalul satiric maghiar] este distribuit [în ţara voastră]. acestea încurajau astfel de manifestări”. Modul în care a fost soluţionată situaţia din Ungaria a cauzat îngrijorare în România. la numai trei zile. România avea motive serioase să fie preocupată de intenţiile Budapestei. Beneficiile României de pe urma acestei cooperări au fost importante. iar aceasta avea să devină curând un laitmotiv al politicii externe a României. că ungurii se îndreaptă în această direcţie. nu am avut posibilitatea să discutăm. Kadar – am reţinut câteva cuvinte de-ale lui Kadar –a spus: “Daţi autonomie Transilvaniei.” Este exact ceea ce a spus. măsurile luate de Bucureşti erau în totalitate defensive şi erau menite să împiedice revizionismul violent din Transilvania. care se datorau refuzului Budapestei de a adopta “o poziţie fără echivoc în problema Transilvaniei. La cererea sovieto-ungară. dându-le posibilitatea miilor de membri de familie separaţi de graniţă să se vadă pentru prima dată după 10 ani. nu. se auzeau apeluri repetate pentru redefinirea graniţei dintre Ungaria şi România şi anexarea Transilvaniei. şi Valter Roman. Roman a explicat că liderii români nu îşi puteau permite să închidă ochii în faţa “atitudinii vădit anti-româneşti din rândul conducătorilor” deoarece. ambasadorul român în Ungaria. în loc să spună: ţineţi cu dinţii de Transilvania. care avea să ceară “asistenţă” militară sovietică şi să justifice astfel invazia. Vass. aflaţi la Bucureşti pentru consultări. Dimpotrivă. a remarcat acest lucru în întâlnirea lor de bun-rămas cu Kadar: …şi. fostul slogan ungar şovintist-iredentist. Chiar în mijlocul adunării. el a spus: “Daţi autonomie Transilvaniei”. La 1 noiembrie. Pentru a exemplifica acest lucru.

după ce Moscova se hotărâse să invadeze. (Acest lucru nu a pus capăt declaraţiilor apărute în presa scrisă şi vorbită (inclusiv filme şi desene animate). unii dintre ei nu se pot adapta situaţiei politice şi caracteristicilor naţionale ale statului respectiv. Hruşciov. Comitetul Central a dorit să reamintească Moscovei că “nu considera necesară staţionarea trupelor sovietice pe teritoriul său” şi a sugerat posibilitatea “rechemării consultanţilor sovietici prezenţi în diferite instituţii. Epişev. Bucureştiul nu a cedat presiunilor.260 de victime (669 de morţi. care înţelegea logica rechemării lor. într-o serie de scrisori destinate conducerii PCR. liderul sovietic proteja activitatea acestora.” Nefiind la curent cu cererea Bucureştiului de retragere a forţelor sovietice. graţie “generoaselor” echipamente sovietice de transmitere “securizată” către partenerii lor. erau argumente suficiente pentru a influenţa Moscova. raportând exact opusul. de exemplu. toate comunicaţiile oficiale din interiorul Tratatului de la Varşovia erau direcţionate prin Moscova. iar românii ar fi duşmanii lor. să facă presiuni privind retragerea trupelor şi a consultanţilor în cadrul următoarei reuniuni a Tratatului de la Varşovia din noiembrie-decembrie de la Moscova. de exemplu. care nu sunt în favoarea relaţiilor noastre prieteneşti.” . o mulţime de factori.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .. Kremlinul a fost de acord să îşi retragă consultanţii. a declarat faptul că era: …. Hruşciov s-a oferit să retragă trupele din Ungaria. Comitetul Central al PCR i-a dat indicaţii primului ministru de la vremea respectivă. Din ianuarie 1957 până în aprilie 1958. care includeau cu siguranţă obiectivele de politică externă ale liderului sovietic.” Impunerea acestor argumente era o activitate delicată. era pe lista scurtă pentru că primea comunicaţii din România. Gheorghe Stoica. potrivit căreia Ungaria nu avea nicio pretenţie teritorială împotriva României: prima – şi ultima – declaraţie a unui lider comunist ungar. Drept urmare. Pentru a proteja sistemul de “consultanţi” prin reorganizarea lor oficială ca “ofiţeri de legătură”. potrivit cărora Transilvania ar fi a lor de drept. afirmând. transformând România într-o ţintă uşoară a atacurilor politice din afară.) Alungarea trupelor şi a consultanţilor sovietici În data de 31 octombrie 1956. a criticat “departamentul de consultanţi” din Germania de Est. Cu toate acestea.540 de răniţi şi 51 de dispăruţi). raportând sârguincios greşelile personale. la vremea respectivă ambasador în România. ceea ce este plauzibil. Fostul şef adjunct al KGB. dar Kadar a solicitat rămânerea acestora pentru a-şi întări regimul. liderul maghiar Imre Nagy i-a cerut sfatul lui Gheorghiu Dej în seara zilei de 2 noiembrie. unde sovieticii au suferit 2. politice şi profesionale ale consultanţilor sovietici pe probleme de informaţii. Translatorul a presupus că Bucureştiul s-a folosit de Epişev pentru a trimite aceste mesaje. în special deoarece Hruşciov a vizitat România următoarea zi pentru a o informa despre decizia de a interveni cu forţe militare în Ungaria. ţinând cont de circumstanţele respective. Chiar şi directorul KGB Ivan Serov. că termenul de “consultanţi sovietici” nu corespunde rolului pe care aceştia îl joacă şi că ar putea transmite ideea greşită că aceştia se amestecă în afacerile interne ale României. apar neînţelegeri. potrivit căruia prezenţa trupelor sovietice avea rolul de a produce disensiuni pe plan intern.practic imposibil să supraveghem activitatea fiecărui expert sovietic care lucrează în România. faptul că prezenţa trupelor acţiona ca un paratrăsnet pentru insatisfacţia rudimentară.Larry Watts .” Un alt beneficiu temporar a fost declaraţia făcută de către Kadar în timpul vizitei sale în România din februarie 1958. doar cu câteva zile înainte ca forţele sovietice să înăbuşe revolta maghiară. Drept urmare. misiunea diplomatică a SUA a interpretat greşit interesul şi scopul autorităţilor române.) Susţinând încă o dată argumentul din 1955. 1. “că regimul de la Bucureşti va ţine piept presiunilor populare pentru îndepărtarea trupelor sovietice. Deşi experţii sunt foarte bine pregătiţi în domeniul lor de activitate. Această afirmaţie a fost demontată – şi cea susţinută de România validată – de reclamaţiile primite chiar de la unii reprezentanţi sovietici aflaţi la post în alte state din Europa de Est. impactul militar secundar asupra unui potenţial conflict est-vest şi costurile semnificative ale invaziei din Ungaria..Extrase că “RSS Moldova are cele mai apropiate relaţii cu România. În cele din urmă. afirmând că “derulează o activitatea nesatisfăcătoare” şi “nu oferă niciun fel de 32 .

) KGB-ul şi majoritatea liderilor de partid au privit decizia lui Hruşciov de retragere a trupelor. Păcurari nr. Moscova a avut la dispoziţie o rezervă numeroasă de unde a putut alege recruţi în România. Kremlinul aprecia prima contestare publică (în interiorul Blocului) de către România a autorităţii supranaţionale ca pe o confirmare a nevoii sale de extindere a reţelei de informaţii. cetăţeni sovietici rezidenţi şi persoane rezidente în zonele de graniţă româno-sovietică. şi includeau “efectiv o armată de spioni secreţi (neoficiali)”. care a avut loc cu două zile înaintea întrunirii Tratatului de la Varşovia. ai avea curajul să mă tratezi în acest mod? Generalul Ion Ioniţă era Şeful Statului Major al Forţelor Armate Române.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Măsurile de combatere nu au întârziat să apară. foşti prizonieri de război (POW).” . Cloşca şi Crişan”. Atmosfera de la bordul navei Baltica. Faptul că Moscova a fost prinsă nepregătită în momentul în care Gheorghiu Dej a lansat provocarea a reprezentat o greşeală a serviciilor de informaţii şi este posibil ca ea să fi contribuit la căderea lui Serov. scriitorii. Kremlinul s-a bazat din ce în ce mai mult pe agenţii şi reţelele de informaţii clandestine pentru a contrabalansa pierderea influenţei militare directe şi reducerea numărului oficial de consultanţi şi experţi. ca pe cea mai mare greşeală a sa. căderea lui Serov s-a datorat numeroaselor greşeli şi defectări. (Majoritatea acestora se derulau în afara Consulatului Sovietic (Str. au fost întrerupte. Un caz tipic a fost cel din ianuarie 1959.Larry Watts . Liderii de la Kremlin au tratat personal această animozitate şi acest resentiment faţă de o ţară care fusese considerată atâta timp o zonă a expansionismului rus şi sovietic şi s-au implicat direct în hotărârea destinului acesteia în momentele de vulnerabilitate. În cadrul întrunirii CAER din mai 1958. care a început rapid să dea o raită prin instituţiile româneşti pentru a recruta agenţi din cadrul personalului român instruit anterior în URSS. Aproape imediat. Având în vedere faptul că România a exploatat concesiile post-staliniste ale lui Hruşciov cu scopul de a-şi extinde propria autoritate naţională. ofiţerul sovietic a ascultat perplex (“ca o pasăre care se uită la o cobră”) şi în cele din urmă a avut o singură întrebare: “Dacă ar mai fi măcar un regiment sovietic pe pământ românesc. A crescut frecvenţa confruntărilor. al consultantului naval sovietic nou-venit. 1959 a fost ultimul an în care Chişinăul s-a referit la relaţiile sale cu Bucureştiul ca fiind “cele mai apropiate” – a fost ultima referire. autorităţile române îi expulzau agresiv pe ofiţerii de informaţii şi militari ai agenţilor de la Moscova.. PCR a lansat provocarea care urma să grăbească efectiv planurile sovieticilor de integrare economică esteuropeană şi să dejoace integrarea militară a Blocului. recrutaţi în timpul instrucţiei sovietice şi apoi întorşi în 1944. În schimb. împreună cu Diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia. care să acopere pierderea multor mecanisme directe de control. în pofida acestui “steguleţ roşu”. lingviştii. potrivit cărora ”cea mai mare parte a oficialilor din RDG MfS [Stasi] nu pot încă lucra independent. aproape de graniţa româno-sovietică. unde Hruşciov urma să anunţe retragerea trupelor din România. Prima generaţie de reţele şi agenţi sovietici includea foşti membri ai Comintern şi veterani ai războiului civil din Spania. antropologii şi etnologii moldoveni care îndrăzniseră să recunoască asemănări cu populaţia din România erau acuzaţi de “propagandă naţionalistă”. considerate acum ca “divergenţe naţionaliste”. (Pe lângă cauzele politice. ce transporta delegaţiile sovietice. bulgare şi româneşti spre New York în 33 . Ieşirea nervoasă a lui Hruşciov şi îngheţarea relaţiilor sovieto-româneşti imediat după propunerea Bucureştiului de retragere a forţelor sovietice din august 1955 dovedesc o parte din această bădărănie. maghiare. Încercările Kremlinului de a-şi recâştiga dominaţia anterioară după retragerea trupelor sovietice s-au confruntat cu eforturile românilor de a scăpa în totalitate de acel control. Moscova a închis graniţa dintre România şi RSS Moldova. Serov a respins ca evident false justificările consultanţilor sovietici. precum şi din angajaţi români ai organizaţiilor ruseşti din România.Extrase sprijin organelor MVD (Ministerul de Interne) din Germania”. iar contactele politice şi culturale. Se formau acum noi reţele din ofiţeri de armată şi de informaţii (precum şi din activişti de partid) instruiţi în URSS începând cu anul 1945 şi ulterior numiţi în funcţii de conducere.10) din Iaşi. Acesta a fost subiectul principal al celui de-al 9-lea Plen al Comitetului Central al RSS Moldova în septembrie 1959. Atunci când a fost chemat de către generalul Ioniţă şi i s-a ordonat să înceteze.. deoarece în timp ce KGB şi GRU încercau să-şi extindă reţelele de agenţi în interiorul ţării.

care. membrii ei jurând să “lupte până când Transilvania va fi alipită Ungariei sau declarată autonomă. păstrau distanţa faţă de aceştia. şi chiar în rândul Partidului Comunist. La un moment dat. la rândul lor. să izoleze populaţia de naţionalitate maghiară de cea română şi să le canalizeze sentimentele către Ungaria.” . să fure dinamită din cariera de cuarţ de lângă acea comună. care trebuiau tăiate de la rădăcină”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Ungaria. spionaj în favoarea Ungariei. Acest lucru s-a schimbat o dată cu revolta maghiară din 1956. a fost arestat. preotul catolic reformat Koloman Sass. care indicau “faptul că naţionalismul şovin reprezintă o bază solidă pentru organizarea unor operaţiuni subversive. să creeze o stare de instabilitate în zonele locuite de etnici maghiari şi saşi pentru a impresiona forumurile internaţionale şi pentru a încerca în acest fel să îi influenţeze să ia decizii împotriva intereselor României. în vederea facilitării propagandei revizioniste a diasporei maghiare din occident. posesie ilegală de arme şi participare la activităţi ale organizaţiilor ilegale iredentiste. ci o târfă”. O altă grupare a fost formată de către un fost ofiţer al serviciului de informaţii al armatei ungare din rândul forţelor de ocupaţie din nordul Transilvaniei.” (Liderul iniţial fusese arestat în 1956. Hruşciov s-a plâns că “în România.” Organizatorul grupării. a fost descoperită în 1960 că opera în afara oraşului Târgu Mureş sub conducerea lui Czimbalmos Blaziu. în Regiunea Autonomă Maghiară (HAR). Sass a pus bazele grupării Mişcarea de Rezistenţă sub instrucţiunile Centrului de Informaţii de la Debrecen. De exemplu.. înainte de a adresa injurii la adresa poporului român.” Împreună cu un fost ofiţer al Serviciul de spionaj al armatei ungare din timpul celui de Al doilea Război Mondial. pe care armata sovietică le sponsorizase sau le acceptase. La scurt timp după retragerea trupelor. Toate celelalte delegaţii aveau o atitudine rezervată faţă de Gheorghiu-Dej şi de români. profesorul Iosif Kun. fusese formată în timpul evenimentelor din 1956.. aproape de graniţa cu România. La început. precum şi Garajul de Maşini şi Tractoare. se dezvoltau atitudini distructive naţionaliste şi anti-sovietice. Potrivit anchetelor derulate de Securitate. condamnat şi executat de către Tribunalul Militar din Cluj pentru “planuri împotriva statului. să facă rost de arme şi să formeze un grup de comando gata să acţioneze la momentul potrivit pentru restituirea Transilvaniei către Ungaria. cu numeroase sesiuni private de băutură. pe care l-a numit “nu o naţiune. Laszlo Sipos. guvernul român nu avea voie sau nu putea să deruleze propriile activităţi de contraspionaj sau contrainformaţii în nordul Transilvaniei şi. având ca scop compromiterea regimului comunist din România. Raportul DSS arăta o oarecare îngrijorare datorită faptului că nu fusese descoperită în cei patru ani de când opera în ciuda faptului că “existaseră denunţuri”. apoi. să-l asasineze pe preşedintele Consiliului Popular al comunei Tulgheş şi pe directorul Centrului de Producţie Agricolă din comuna Lăsarea. militând pentru unificarea teritoriului cu “viitorul stat ungar liber”. şi să incendieze simultan recolta. Kadar şi liderul bulgar Todor Jivcov afişau o tovărăşie destul de apropiată. “Tinerii iubitori de libertate”. în timp ce Hruşciov. să solicite autorităţilor statului român pretenţii pe care acestea nu le puteau satisface. Istvan Halles.Larry Watts .) Gruparea intenţiona să ia măsuri împotriva activiştilor de partid şi autorităţilor oraşului Târgu Mureş în timpul manifestărilor de la 23 august. judecat. a declarat în timpul interogatoriului că fusese recrutat de 34 . panică şi propagandă. organizaţiile clandestine care operau în România încercau să: ….trezească sentimente naţionalist revizioniste în rândul etnicilor maghiari.Extrase septembrie 1960 –când liderul maghiar Janos Kadar a apărat cu loialitate invazia sovietică din 1956 la Naţiunilor Unite – reda cu acurateţe această situaţie. instituţiile militare şi politice. O altă grupare descoperită în octombrie 1960. să promoveze ideea autonomiei din Transilvania. să submineze autorităţile regimului comunist prin intermediul unor acte de sabotaj. când consultanţii sovietici controlau serviciile de informaţii. în 1958. urmărind ca mai târziu să o alipească Ungariei prin intermediul unui curent revizionist activ şi coordonat. fost membru al Rongos Gárda. formată iniţial la Universitatea din Cluj în 1953. (Centrul de informaţii de la Debrecen a fost responsabil pentru coordonarea operaţiunilor împotriva României şi de aceea a suscitat un interes permanent al interesului serviciilor de informaţii din România). Cei doi au recrutat o reţea de 31 de etnici a căror misiune era să lanseze ziarul Viitorul Maghiar. Gruparea “Mâna Neagră”. românii au început să scoată la iveală reţele de informaţii ungare şi revizioniste.

Ancheta care a urmat a scos la iveală o organizaţie de vreo 103 membri. Ofiţerii DSS care urmaseră anterior cursurile de instruire KGB erau acum “obligaţi să urmeze cursuri de reciclare în ţară. A. Intensificarea şi diversificarea activităţilor grupării după retragerea trupelor sovietice din 1958 era extrem de îngrijotăroare: De la preocupările iniţiale. Pe lângă Albania.Extrase AVH în Ungaria în timp ce se afla la Budapesta în 1956. şi pe un informator al Securităţii cu nume de cod Covaci. Ungaria şi Bulgaria până la căderea comunismului. Blocarea infiltrării instituţionalizate În ciuda prevederilor Tratatului de la Varşovia. care discutau frecvent despre “cele mai eficiente metode de îndoctrinare a studenţilor de etnie maghiară cu idei şi teze şovinist-naţionaliste şi revizioniste. iar instruirea sovietică a continuat să fie o condiţie obligatorie pentru funcţiile înalte din armată.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . nu îi informase pe agenţii săi despre existenţa organizaţiei timp de patru ani.” (Raportul semnala numele profesorilor Kun. Cehoslovacia. Germania de Est. iar principalul instrument de control al sovieticilor a rămas la Moscova. “hotărâse schimbarea programelor de studiu stabilite de către Ministerul Educaţiei cu altele. care s-au întors de la cursurile de instruire cu soţii ruseşti/sovietice – toate păstrându-şi cetăţenia sovietică şi legăturile secrete – aveau posibilitatea fie de a divorţa de ele şi de a le trimite înapoi. Bucureştiul a trecut rapid de la restricţionarea oportunităţilor sovietice de recrutare a personalului său din armată şi serviciul de informaţii până la eliminarea surselor identificabile de influenţă sovietică din cadrul acestor servicii. de asemenea. În aceeaşi perioadă. Ca reacţie imediată. principala cale de pătrundere a influenţei sovietice instituţionalizate în cadrul instituţiilor de aplicare a legilor statului a fost închisă. La data respectivă făceau hărţi ale regiunilor locuite de populaţii maghiare şi împărţeau responsabilităţile de muncă în zonele respective. Ofiţerii DSS.. serviciile de securitate şi de informaţii din Polonia. 1961 a fost ultimul an în care DSS şi-a trimis agenţii de informaţii la Institutul Felix Dzerjinsky (şi programele aferente) din Moscova al KGB pentru instruire. Astfel. şi mai târziu cei din armată. care a pus capăt instruirii ofiţerilor superiori la instituţiile militare sovietice.Larry Watts . au ridicat problema legăturilor cu organizaţiile naţionaliste maghiare din occident. Cu toate acestea. Această grupare. în timpul crizei de la Berlin Kremlinul a mobilizat forţele armate române (şi altele din Tratat) prin intermediul agenţilor loiali – miniştrii apărării şi comandanţii recrutaţi de ofiţeri sovietici şi instruiţi în URSS – ceea ce indica clar dorinţa şi puterea lor de exercitare a presiunii asupra instituţiilor coercitive când şi cum le convenea lor. şi atunci datorită unei dispute personale cu Kun. în conformitate cu scopurile pe care aceştia le urmăreau”. o activitate surprinzător de uşoară datorită lipsei de control a materialelor în limba maghiară. Andras. fie de a părăsi serviciul. limitate în special la acte de teroare şi graffiti. care era proscrisă. cu scopul principal de “a organiza activităţi subversive în Republica Populară România”.” Acest lucru a fost urmat rapid de o restricţie similară în cadrul armatei române.. “autorii morali ai acestei organizaţii” erau consideraţi a fi profesorii de la Şcoala Gimnazială 4 din Oradea. În schimb. Anton Vanhz şi Maria Kesztheijugi). Bucureştiul a grăbit o demitere în masă a ofiţerilor din armată şi serviciul de informaţii şi a limitat radical folosirea modelelor instituţionalizate prin care se păstra influenţa sovietică în cadrul celor două organizaţii. alţi 8 fiind nominalizaţi pentru instruire în 1992. până la destrămarea URSS – 66 au absolvit în vara anului 1991. se preciza în raport. 35 . Recrutorul lui Kun contactase. Această ofensă se adăuga insultei de la Moscova.” . niciun alt membru al Tratatului de la Varşovia nu ar fi luat o astfel de decizie definitivă. care. conform raportului. care ignora complet poziţia lui Gheorghiu-Dej de a se opune construirii Zidului Berlinului. în special cele din Republica Populară Ungaria. ofiţerii cehi şi slovaci au urmat în continuare cursurile academiilor şi institutelor sovietice. dintre care doar 23 erau adulţi cu vârsta peste 20 de ani (ceilalţi 83 fiind cu vârste între 14 şi 20 de ani). au trecut la problema organizării întregii populaţii maghiare a Republicii Populare România. care stipulau o consultare prealabilă.

În România. s-a plâns ataşatului cultural român de la Budapesta spunând că această carte “nu ar fi trebuit să apară” deoarece are “o influenţă negativă asupra relaţiilor româno-ungare” şi este “o manifestare a naţionalismului românesc”. a subliniat acesta. Răspunzând lui Köpeczi. Nu mai este necesar ca istoricii şi antropologii români să “piardă” timp căutând probe cu privire la naşterea poporului român şi continuitatea populaţiei daco-romane pe teritoriul Daciei. From the History of Transylvania. dacă soţia era de o altă etnie decât cea rusă. cei cu care a discutat sunt de părere că cetăţenii Republicii Populare România degeaba irosesc energie şi bani pentru a elucida probleme care sunt încheiate oricum.. În afară de contradicţiile prezente în reclamaţia lui Köpeczi. după ce observase că lucrarea tratase în special multe neînţelegeri şi prezenta noi descoperiri (în special cea a unui oraş dacic aproape de Orăştie). din moment ce situaţia actuală a “rezolvat” problema. Etnogeneza daco-romană a poporului român – negare permanentă din partea regimurilor maghiare. acest lucru a fost resimţit puternic întrucât aranjamentele şi interesele comune sovieto-ungare i-au deformat istoriografia mai mult decât oricare alta. directorul Editurilor Ministerului Culturii din Ungaria. 20-30% dintre ofiţerii de armată din această categorie au rămas să activeze şi au continuat să creeze probleme. nu doar prin prezentarea panteonului de eroi naţionali ca şi duşmani ai poporului. ci pentru că susţinea continuitatea daco-romană pe acest teritoriu. editată chiar de Köpeczi.Extrase Informaţii despre aceste restricţii au circulat prin toate ţările semnatare ale Tratatului de la Varşovia. a cărei temă centrală ataca ideea de continuitate daco-romană şi punctul de vedere român asupra propriei lor etnogeneze. Toate ţările care nu erau membre ale Blocului Sovietic au început să abandoneze interpretarea istorică ideologică stalinistă pe la sfârşitul anilor 1950. câştig de cauză prin recunoaşterea punctului său de vedere până la sfârşitul anilor 1970 în publicaţiile istorice ale armatei sovietice. ci chiar prin atacarea etnogenezei poporului român. În general. România a reacţionat sever la noile afirmaţii potrivit cărora Armata Sovietică eliberase Bucureştiul în cel de Al Doilea Război Mondial.” Köpeczi a criticat lucrarea “pentru că a uitat să menţioneze tendinţa permanentă a prinţilor din Transilvania …de a realiza unificarea cu Ungaria. având. încât nici măcar Secretarul General al CC al Partidului nu scăpase. existau motive întemeiate care puneau la îndoială poziţia sa.” Nu mai avea niciun rost să “scoată acum la iveală probleme din trecutul îndepărtat” cu scopul de a descoperi probe care nu sunt necesare..) În acest context. ataşatul a întrebat dacă “ar fi mai bine ca afirmaţiile false ale unor istorici să rămână cunoscute în timp ce informaţii concrete care infirmă acele afirmaţii să rămână închise într-un sertar?” După ce a replicat că “niciun alt cercetător în afară de români şi unguri nu acordă prea multă importanţă acestor lucruri.” . la sfârşitul anului 1961. în mod surprinzător. Sub conducerea lui atunci (şi mai târziu când era ministru al culturii). Noile relaţii dintre români şi unguri consemnează situaţia de facto. Béla Köpeczi. aceleaşi edituri au scos o serie de volume.” Implicarea României în al doilea război mondial în viziunea istoricilor Pe un alt front.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Aceste măsuri nu erau universale în armată.Larry Watts . prima în care discursurile au fost publicate ulterior. care au culminat cu masiva operă de trei volume din 1986 History of Transylvania. Astfel. Gheorghiu Dej declara public că organele de securitate ale epocii staliniste – conduse şi controlate covârşitor de către ofiţeri sovietici – “nu erau controlate de conducerea Partidului. În martie 1961. o deosebire care nu era de altfel foarte semnificativă. fiind recunoscut faptul că Transilvania aparţine poporului român şi se ştie că majoritatea populaţiei din provincie este de origine română. (Au fost pregătite ediţii în 36 . inclusiv cel comunist Una dintre primele cărţi apărute sub noile reguli. a afirmat directorul Editurilor din Ungaria.” Aceste declaraţii au fost făcute la plenara partidului din 28 noiembrie-5 decembrie 1961.) Supravegherea şi ascultarea de către organele de securitate fusese atât de extinsă. a provocat un protest maghiar imediat – nu pentru că vorbea rău despre unguri sau îi prezenta ca pe nişte duşmani.

“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . nimeni. Comportamentul ofiţerilor de informaţii sovietici pe teritoriul României. Mi-a spus că va pleca doar cu permisiunea guvernului. Am ridicat problema încrederii reciproce şi a unui alt tip de relaţie şi l-am asigurat că eram de acord să cooperăm cu ei. îşi desfăşura activitatea. Gheorghiu Dej. I-am zis că acesta era punctul nostru de vedere. acuzând conducerea României că este “iraţională. Subliniind faptul că “aici consultanţii nu mai au nimic de făcut”..” Şeful DSS şi ministrul de interne Alexandru Drăghici i-au informat pe consultanţii sovietici pe probleme de informaţii care rămăseseră în România despre faptul că prezenţa lor “nu mai era necesară” şi cu siguranţă “nu mai era cazul să stea aici doar pentru a citi ziarele”. Dintre co-editorii săi fac parte publicistul ungar al Ligii Revizioniste Lászlo Mákkai. A început să-mi spună că noi avem un duşman comun şi că ar trebui să ne unim forţele. beneficiind de “puterea poporului” şi de “organismele de combatere a reacţiilor” care funcţionează corespunzător. în ciuda protestelor iugoslave. să-şi recruteze proprii agenţi de pe terenul lui Tito … ‘în toate cartierele. atunci când Gheorghiu-Dej a ordonat crearea unui mic “nucleu” de ofiţeri de contraspionaj şi contrainformaţii. a cărui existenţă a fost ţinută secretă chiar şi în cadrul departamentului de contrainformaţii. egoistă şi plină de sine” Dându-şi seama că un progres în acest domeniu ar trebui să vină mai degrabă de la sine decât în urma unui acord mutual. în situaţia actuală. Hruşciov a efectuat o vizită secretă la jumătatea anului 1962 încercând să aducă România din nou pe linie. După cum observă Troncotă.) În timp ce “nucleul”. conform căruia dovezile continuităţii dacoromane în Transilvania sunt puţine. Alungarea consultanţilor pe probleme de informaţii Conflictele dintre serviciile de informaţii au prins contur în prima parte a anului 1962. munca lor era “extrem de secretă. Liderul român a explicat faptul că dacă operaţiunile lor de recrutare erau legale şi justificate atunci când victoriile socialiste ale României erau ameninţate de către “reacţia” întunecată în anii 1940 şi 1950. fiind invitaţi să se retragă. Dej şi o mare parte a echipei sale s-au angajat în operaţiunea de îndepărtarea din aparat a oficialilor instruiţi la Moscova…acordând o atenţie specială aparatului de securitate. astfel de operaţiuni şi de structuri nu îşi mai găsesc rostul. împreună cu Emil Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu. Hruşciov a reacţionat cam în aceeaşi manieră ca şi în 1955 şi 1960. nici chiar ofiţerii de la alte structuri de contraspionaj nu trebuia să afle sau să suspecteze cu ce se ocupau ei”. I-am răspuns că această situaţie ar trebui să se termine. Una dintre cauzele “disputei (cu Tito) fusese exact aceasta – faptul că poliţia politică sovietică insistase. împreună cu criticile sovietice legate de “semnele naţionalismului românesc.” Potrivit lui Ghiţă Ionescu. Monitorizarea la nivel “neoficial” a început odată cu retragerea trupelor sovietice în 1958 şi a fost prima alocare de personal şi resurse destinate acestei activităţi. Un argument frecvent în aceste opere. Gheorghiu Dej a făcut o mutare rapidă după plecarea lui Hruşciov.Extrase franceză şi engleză în 1987 şi 1994.” . Liderul sovietic a descoperit chiar mai multe divergenţe în ceea ce priveşte colaborarea dintre instituţii şi relaţiile externe. În loc să-şi retragă sprijinul acordat Chinei şi statelor balcanice recalcitrante. Potrivit relatării lui Drăghici: …consultantul sovietic m-a întrebat când poate pleca.Larry Watts . de la membrii Comitetului Central până la funcţionarii mărunţi din partid sau din aparatul de stat’”. declarând în faţa Comitetului Central că “această situaţie trebuie să înceteze”. nemaiîntâlnită” 37 . au avut o dispută cu liderul sovietic privind recrutarea de agenţi de către KGB şi GRU pe teritoriul României. şi Istoria Transilvaniei din 1944 pentru publicul francez şi britanic. tinde să ignore faptul că dovezile prezenţei lor în altă parte sunt la fel de puţine. a adăugat el. Nu a mai durat mult până la apariţia în presa internaţională a ştirilor privind purificarea.. care trebuiau să descopere agenţii şi reţelele sovietice. indicau preferinţa Moscovei pentru o “relaţie între stăpân şi sclav”. acelaşi care a condus echipa de istorici ce a scos (împreună cu Pal Teleki şi Homar Balint în calitate de editori) Siebenburgen în 1940 pentru a convinge al Treilea Reich şi Italia fascistă că Ungariei ar trebui să i se dea Transilvania. Drăghici a criticat “impertinenţa lor uimitoare. I-am răspuns că poate să plece chiar a doua zi.

a ocupat funcţia până în 1978. cu toate că acest lucru atrăgea dezaprobarea Kremlinului.) Abilitatea României de a promova agenda sa în acest domeniu era incontestabil susţinută de implicarea Kremlinului în confruntarea cu SUA din Cuba. aceasta era de asemenea responsabilă pentru combaterea activităţilor serviciilor de informaţii sovietice pe teritoriul României.) Aşa cum a remarcat un fost ofiţer de informaţii din Tratat. Stasi a fost forţat să pună punct unei operaţiuni de răpire şi execuţie a imigranţilor nomazi şi a defectorilor. “fără excepţie”. Cunoscut iniţial sub denumirea de “Biroul Ţărilor Socialiste”. formale dar neproductive. Protestatarii români ai “societăţii civile” au cerut dizolvarea oficială a UM 0110 în timp ce mărşăluiau în faţa comandamentului său rămas secret până în acel moment. în care îşi exprima dezaprobarea faţă de omologul său de la DSS. precum şi de faptul că era doar unul dintre numeroasele dezacorduri sovieto-române. cerându-i ca StB să îşi limiteze schimbul de informaţii cu Bucureştiul până la “o evaluare generală a Europei occidentale”. Kremlinul a trimis un avertisment destul de explicit prin intermediul directorului KGB Vladimir Semiceastni. În acelaşi timp. Biroul monitoriza activităţile şi contactele personalului de la ambasada sovietică şi desfăşura operaţiuni de supraveghere asupra principalilor recruţi. concentrându-se în această perioadă de început pe foştii Cominternişti şi veteranii Războiului Civil Spaniol care. întrucât Moscova încerca să “împiedice” procesul de eliberare a României de sub mecanismele de control sovietice..Larry Watts . Colonelul Constantin Iosif. Sperând să intimideze renegaţii şi să mobilizeze o facţiune loială Moscovei. devenind astfel principala ţintă a spionajului sovietic. Bucureştiul încerca să medieze conflictul chinezo-sovietic. În acelaşi timp. Iugoslavia şi Albania. Şi se implica într-o serie îngrijorătoare de comunicaţii cu Washington. selectând Iugoslavia şi Albania pentru interdicţie specială. Exista o dispută publică cu Moscova privind integrarea economică transnaţională.) Pe lângă identificarea agenţilor şi reţelelor sovietice. Susţinea deschis statele renegate ale blocului. care l-a înlocuit pe Mirce în 1965. Dosarul Balcanilor avea 19 volume. Bonn şi Paris (în principal pe probleme de cooperare economică). În 1962. Indiciile potrivit cărora România punea capăt legăturilor operaţionale de informaţii cu alte servicii ale Tratatului de la Varşovia au atras atenţia Centrului KGB.) Moscova a reacţionat imediat. această unitate a evoluat ulterior într-o “Unitate a Serviciilor de Informaţii socialiste” (sau o unitate anti-KGB). Gheorghiu Dej a autorizat transformarea “nucleului” într-o unitate mică în cadrul directoratului de contraspionaj. care se derula încă din anii 1950 (Dosarul Balcanilor) deoarece România refuza să mai coopereze. fuseseră iniţial recrutaţi şi instruiţi ca agenţi de informaţii sovietici. dar a căror loialitate actuală nu mai era garantată. (Unitatea a fost condusă în perioada 1963-1965 de către ofiţerul de contraspionaj Aurel Mirce. Hruşciov le-a semnalat celorlalţi lideri ai Blocului Sovietic prin scrisori personale faptul că serviciile lor trebuiau să îşi limiteze “schimburile de informaţii cu românii”. Unele dintre operaţiunile sale de la începutul anilor 1960 sunt descrise în memoriile foştilor ofiţeri de contrainformaţii. (In acel moment.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . după 1962 cooperarea dintre România şi celelalte servicii din blocul Sovietic a început să “degenereze până când a ajuns în punctul unor contacte oficiale. când a fost descoperit ca fiind agent sovietic în urma defectării lui Pacepa. interzicându-le acestora să dezvăluie orice “informaţie detaliată despre NATO” sau partidele social-democrate europene şi le-a ordonat să “nu le mai transmită informaţii despre China şi partidele şi regimurile pro-chineze”. Hruşciov l-a informat pe Novotni printr-o scrisoare personală. UM 0920/A din 1969 până în 1978.” Unitatea speciala anti-KGB În prima jumătatea a anului 1963. Unitatea era cunoscută oficial doar prin denumirea sa de unitate militară secretă (UM). 38 .” .. la data de 24 ianuarie 1990. şi UM 0110 după aceea.Extrase şi a explicat faptul că “i-a prins când încercau să fure” documente ale DSS din 18 cazuri separate şi chiar “au provocat pierderi de vieţi omeneşti” din rândul Serviciului român.

deşi nu exista aşa ceva. înainte de retragerea trupelor sovietice. cât şi de comportamentului României sau dezinformarea sovietică. Astfel de relaţii vor ajuta Statele Unite să cerceteze atent. conform cărora România „încerca pe cont propriu să se îndrepte spre autonomie” şi susţinea că această atitudine este justificată „mai satisfăcător în alţi termeni” atât timp cât „o autonomie mai mare” putea fi dobândită numai „sub auspiciile Moscovei”. schimbul normal între partenerii apropiaţi ai coaliţiei a fost interpretat ca o variantă „mai circumspectă” a provocărilor cu care se confrunta România. Se pare că exista un dezacord cu privire la evaluarea progreselor făcute de România între administraţia SUA. Mai mult. Aceeaşi evaluare de atunci a respins rapoarte din Polonia şi Ungaria. aprecierea României ca fiind “cea mai sovietică dintre toţi sateliţii” reitera aceste concluzii. Robert Thayer. Pornind de la rapoartele serviciului de informaţii. În parte. la început datorat atât de lipsa de personal din ţară şi a priorităţii scăzute acordată de ţară strategiei americane. în special în partea de nord. serviciile de informaţii americane au admis că: De la revolta din Ungaria.. Departamentul de Stat s-a arătat neîncrezător în analiza lui Thayer. oferta făcută de premierul român la sfârşitul lui februarie de a achiziţiona echipament industrial în valoare de 100 de milioane de dolari. România era “cea mai puţin capabilă” să “se separe de stăpânii ei de la Kremlin”. a existat o tendinţă de descriere mai degrabă peiorativă decât neutră a României în comparaţie cu alte descrieri neutre sau pozitive folosite în cazul altor membre ale blocului – cu excepţia Albaniei. Sincronizarea românească nu era nici ea ideală. declasificate şi publicate începând cu 2006. respectiv cu aprobarea prealabilă a sovieticilor.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . a fost interpretată ca iniţiativă sovietică. De asemenea. Cu toate că Departamentul de Stat a început să privească România cu alţi ochi la sfârşitul anilor 1950. extinderea considerabilă a contactelor directe ale SUA cu cetăţenii acestor naţiuni şi dezvoltarea prin astfel de contacte a unor presiuni populare asupra regimurilor pentru sporirea libertăţii interne şi independenţei faţă de controlul sovietic poate fi dobândită numai prin relaţii mai active ale SUA cu şi în aceste guverne. De exemplu. Departamentul de Stat şi comunitatea de informaţii americană mai mare decât în orice alt stat al Tratatului de la Varşovia. astfel că rapoartele privind comportamentul independent întocmite de către membrii misiunilor diplomatice la Bucureşti erau pur şi simplu respinse. NSC a subliniat: Acum este evident că. practic. În noiembrie 1955. “să creeze disensiuni între români şi sovietici”. aceasta a avut drept efect negarea oricărei calităţi speciale a dizidenţei româneşti timpurii. În februarie 1958. CIA era de părere că în timp ce Polonia putea fi “cea mai grea bucăţică de digerat de Moscova”. Aşadar. un alt efect al acestei tendinţe a fost perceperea (sau presupunerea) unei dizidenţe şi printre celelalte membre ale Tratatului de la Varşovia. apoi. Pe lângă tendinţa evidentă de a discredita existenţa dizidenţei româneşti. Consiliul Naţional de Securitate a subliniat că „experienţa a demonstrat” că neangajarea şi ostracizarea sunt contraproductive. acest lucru s-a datorat prejudecăţii din analiza SUA realizată asupra regiunii la începutul Războiului Rece în urma observaţiilor OSS în România în perioada 1944-1946. de exemplu. Până în 1949. relaţiile României cu Iugoslavia au fost considerabil mai bune decât cele dintre alţi sateliţi ortodocşi şi a reînnoit campania pro-Ungaria pentru a îmbunătăţi relaţiile cu SUA. preşedintele Eisenhower i-a cerut şefului misiunii diplomatice de la Bucureşti.Larry Watts . regimul românesc a depăşit într-un fel ceilalţi sateliţi ortodocşi în ce priveşte direcţia reformei post-staliniste.Extrase Percepţiile serviciilor de informaţii americane Comunitatea de informaţii americană a fost destul de reticentă în a accepta comportamentul independent al României şi disputele cu Uniunea Sovietică ca fiind reale. Vrând-nevrând. Primele întrevederi ale lui Thayer cu liderii români l-au convins de dorinţa acestora de a „de a ieşi de sub” influenţa sovietică. în cadrul birocraţiei de partid şi guvernamentale. în mai 1958. se pare că a făcut eforturi considerabile de a îmbunătăţi nivelul de trai şi de a intensifica comerţul cu Occidentul. Totuşi. În schimb..” . De exemplu. reamintea de credinţa comunităţii în apariţia unui „dizident” comunist polonez – un mit care a persistat de la delimitarea lui Tito în 1948 până la sfârşitul anilor 1960 – reconfirmând că „Polonia este singurul satelit care poate încerca să devină o altă Iugoslavie”. acei indivizi sau 39 . la întoarcerea la Washington. Evaluarea.

loiali Moscovei. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50. a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar. aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade. Întrunirile din 1958 ale CAER şi ale Tratatului de la Varşovia. unde Bucureştiul a combătut rolul supranaţional al instituţiilor Blocului economic şi a contestat legitimitatea dominaţiei sovietice a început în aceeaşi zi în care a fost emis NSC 5811/1. Consiliul de Coordonare a Operaţiunilor Departamentului de Stat a îndemnat personalul american să: Facă orice efort pentru a menţine o legătură strânsă şi continuă cu Guvernul României la cel mai înalt nivel posibil. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent. în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova. excepţional de receptivă în ceea ce priveşte contactele cu Occidentul.. aspiraţii naţionaliste sau dorinţa de a-şi folosi influenţa pentru a modifica relaţiile de subordonare dintre ţara lor şi Uniunea Sovietică. prin urmare. serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului. Ca un gest suprem. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali. Paradoxal. şi s-a reflectat aproape fidel. capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente. sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . 40 . Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei. proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic.Larry Watts .” Momentul acestei Declaraţii a fost interesant. Chiar şi atunci când sunt puţine sau deloc afaceri bilaterale de discutat. de exemplu. cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească.” . în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti: Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului. coincizând exact cu primul conflict deschis dintre România şi Moscova. neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. În iulie 1959. Totuşi. insistând pentru contacte suplimentare cu SUA. în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani. planificate şi cultivate atent. se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. identificate. imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA.Extrase grupuri care demonstrează tendinţe de independenţă în gândire. De fapt. KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere. reprezentanţii Statelor Unite trebuie să folosească orice ocazie pentru a clarifica autorităţilor române perspectiva Statelor Unite asupra problemelor internaţionale importante şi de a le încuraja să ia în considerare această perspectivă. cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante. a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti. Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare. România s-a evidenţiat prin atitudinea activă în realizarea unor relaţii mai bune şi mai ample cu Statele Unite şi „ fiind. această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic”. O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962.. comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului. care a fost reintrodusă de defectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987. pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului.

Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955. iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari.Larry Watts . Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi. cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri. Departamentul de Apărare. urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba. în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber.) Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. Odată aflaţi în interior. cum ar fi Departamentul de Stat.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”. *** Sursa: CivicMedia. Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA. explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism.. (În primii zece ani ai noului mileniu. (De exemplu.Extrase Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Est a contribuit probabil la această tendinţă. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă. comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante.ro 41 .) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă.. analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor.” . agenţii puteau să culeagă informaţii. a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice. nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA. agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze). în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă. Federaţia Ungaro-Americană. un ungur din prima generaţie de emigranţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful