77495642 75901940 Larry Watts Fereste Ma Doamne de Prieteni Extrase

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...

” - Extrase

Larry Watts „With Friends Like These…” FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lor

O carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!!
POATE FI COMANDATA ON LINE DE LA EDITURA RAO, FACEŢI CLIK PE LINK-UL DE MAI JOS: http://www.libris.ro/politica/fereste-ma-doamne-de-prieteni---larry-watts-RAO978-606-8255-958--p370518.html In stoc la 16 decembrie 2011 Preţ: 56.09 lei Cod: RAO978-606-8255-95-8 An aparitie: 2011 Autor: Larry Watts Categoria: Politica Editia: I Editura: RAO Format: 15.3 x 23.2 cm Nr. pagini: 800

1

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase Larry Watts „With Friends Like These…” FEREŞTE-MĂ DOAMNE DE PRIETENI ... Cum a fost furată revoluţia românilor şi România de către agenţii NKVD/KGB şi urmaşii lor

O carte ce nu trebuie sa lipsească din nici o bibliotecă publică sau personală !!! Cuprins
Cuprins......................................................................................................................................................2 Scurtă prezentare a autorului ....................................................................................................................3 Capitolul I..................................................................................................................................................4 Mihail Gorbaciov – 1989..........................................................................................................................4 „Falsa” independenţă şi „insignifianţa” strategică....................................................................................5 Strategia inducerii în eroare......................................................................................................................7 „Relaţia specială” secretă şi arhivele dispărute.........................................................................................9 Continuitatea post-1989 a revoluţiei „negociate”...................................................................................10 Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. Basarabia.............11 CAPITOLUL II.......................................................................................................................................13 Ambiţii imperiale, conflicte comuniste...................................................................................................13 Influenţa asupra politicii Cominternului.................................................................................................13 Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. Cominternul in Romania.................................14 Coaliţiile „naţionale” din Comintern.......................................................................................................16 Transilvania.............................................................................................................................................17 Comisia Litvinov 1944............................................................................................................................17 Guvernul Maghiar 1946..........................................................................................................................18 Coaliţia „roşie-albă” în a doua campanie transilvăneană........................................................................18 Politicile paralele de deznaţionalizare.....................................................................................................19 Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană.................................................................20 Controlul Sovietic şi realocarea Transilvaniei........................................................................................22 Contracararea controlului sovietic: 1953-1964.......................................................................................24 Nikita Hruşciov, septembrie 1960...........................................................................................................24 Nikita Hruşciov, august 1964..................................................................................................................24 Mecanismele controlului sovietic: Armata.............................................................................................26 Serviciile de informaţii şi securitate........................................................................................................27 Începerea retragerii trupelor sovietice.....................................................................................................29 Pericolul şi oportunităţile din 1956.........................................................................................................30 Alungarea trupelor şi a consultanţilor sovietici.......................................................................................32 Blocarea infiltrării instituţionalizate........................................................................................................35 Implicarea României în al doilea război mondial în viziunea istoricilor................................................36 Etnogeneza daco-romană a poporului român – negare permanentă din partea regimurilor maghiare, inclusiv cel comunist...............................................................................................................................36 Alungarea consultanţilor pe probleme de informaţii...............................................................................37 Unitatea speciala anti-KGB.....................................................................................................................38 Percepţiile serviciilor de informaţii americane.......................................................................................39

2

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase Larry Watts „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”

Scurtă prezentare a autorului
Ziaristi Online.ro publică fragmente din „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” („Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”), noua lucrare a istoricului american dr. Larry L. Watts, un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care a văzut lumina tiparului la Edituira Rao, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali, amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia din decembrie ‘89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhivele serviciilor speciale americane şi nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentă explozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri. Fragmentele sunt obtinute in exclusivitate de Civic Media.ro Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Între 1990 şi 1991 a fost conducătorul Biroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România. Din 1990, dl.Watts a fost consilierul mai multor autorităţi române, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat direct în înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnat numeroase cărţi şi studii de istorie, între care “Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, “O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941”- volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent în publicaţii precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security” ş.a.m.d. Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat, în inamic al blocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şi ameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putem trage concluzii privind operaţiunea de reocupare a institutiilor statului roman prin aceleaşi modalităţi ca şi kominternistii bolşevici Valter Roman, Leonte Tismăneanu, Leonte Răutu, Gizela Wass sau Dionis Patapievici. Printr-o coincidenţă, aceste nume importante de agenţi kominternişti şi NKVD-işti din perioada ocupaţiei sovietice se află astăzi pe aceleaşi firmamente politico-instituţionale prin urmaşii lor direcţi.

3

Larry Watts - “With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni ...” - Extrase

Capitolul I
Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bunăvecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şi al păcii.

Mihail Gorbaciov – 1989
În toiul revoluţiei române din 1989, autorităţile sovietice îşi anunţau dorinţa şi intenţia de a asigura o „asistenţă” masivă statului „vecin prieten” şi aliatului din Tratatul de la Varşovia. Moscova anunţa că Crucea Roşie sovietică trimisese la frontieră „aproximativ 60 de echipe mobile” de chirurgi şi personal medical, multe dintre acestea trecuseră deja graniţa în teritoriul românesc şi îşi coordonau eforturile cu cele ale altor membrii ai Pactului. De asemenea, liderii comunişti de la Budapesta anunţau că „un grup de lucru din cadrul pactului de la Varşovia care este în contact permanent” urma să se întâlnească la Moscova pentru a discuta situaţia din România. Aceste declaraţii de prietenie şi preocupare binevoitoare se situau în totală contradicţie cu unul dintre cele mai bine păzite secrete ale operaţiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de la Varşovia şi erau contrare uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din arhivele blocului sovietic din timpul Războiului Rece. În perioada Revoluţiei, România a fost ţinta operaţiunilor de dezinformare şi timp de mai bine de două decenii, ţintă a „măsurilor active”. Din 1962, Kremlinul a început să trateze România ca pe un stat ostil, atunci când Hrusciov a ordonat statelor membre „aflate în strânsă cooperare” – RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria şi Polonia – să restricţioneze cooperarea în materie de spionaj cu aceasta. În 1963, această animozitate a motivat o tentativă de asasinat împotriva conducătorului român Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securităţii de Stat al Germaniei de Est (STASI) avea motive independente pentru ostilitatea faţă de Bucureşti, deoarece acesta refuzase să recunoască divizarea permanentă a Germaniei şi încheiase un acord, negociat în secret, cu Germania de Vest, la sfârşitul anului 1963. Între 1962-1964, Departamentul Securităţii Statului din România (DSS sau Securitatea) a fost exclus din programul de transformări, asistate de sovietici, ale serviciilor de informaţii, prin care au fost introduse departamentele de dezinformare în RDG, Ungaria şi Cehoslovacia (precum şi în Bulgaria şi Polonia, la scurt timp după aceea) şi le-a modificat rolul din servicii satelit, în principal pasive, în operaţiuni active. În 1965, DSS a fost din nou pierdută din vedere atunci când Centrala KGB a introdus „relaţiile operaţionale regulate şi directe” dintre departamentele de dezinformare, excluzându-l din operaţiunile blocului de „măsuri active” (propagandă, dezinformare şi provocare). La mijlocul anului 1965, România a fost „brusc” eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia. Arhivele KGB confirmă că, în 1967, Moscova desfăşura „măsuri active” pentru izolarea României pe plan internaţional şi pentru divizarea conducerii interne. Condamnarea clară a intervenţiei din Cehoslovacia, condusă de sovietici, şi încercările permanente de a ajuta Praga au pus capăt până şi aparenţei de politeţe dintre serviciile de informaţii ale aliaţilor oficiali. Leonid Brejnev, Janos Kadar, Eduard Gierek, Todor Jivkov şi Gustav Husak au acuzat în mod repetat trădarea conducerii din România pe care nu l-au mai numit stat „frăţesc”. În perioada care a urmat invaziei Cehoslovaciei, la ordinul Moscovei, serviciile din statele satelit au stabilit „rezidenţe cu acoperire legală” pe teritoriul românesc, acesta fiind singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care se bucura de o asemenea „atenţie ostilă”. România devenise atât de inacceptabilă încât celelalte servicii din Pactul de la Varşovia o încadraseră nu numai la categoria statelor socialiste „deviaţioniste”, precum Iugoslavia, Albania şi China, cât chiar alături de adversarii din NATO. Centrala KGB şi serviciile est-europene subordonate culegeau informaţii referitoare la sprijinul internaţional pentru România (din partea S.U.A. şi China), la nemulţumirile interne ale muncitorilor şi ale minorităţilor, precum şi la opoziţia din cadrul partidului comunist şi au început să recruteze agresiv elite româneşti influente pentru a înlătura conducerea „naţionalistă”. Această ofensivă clandestină nu 4

unei dezinformări coordonate şi neobişnuite cu dezinformarea la o asemenea scală. Opoziţia României la preferinţele sovietice s-a dovedit a fi fost mult subestimată şi. Această presupusă dependenţă secretă. conform adevărului stabilit academic. şi-au dovedit succesul în relevarea insignifianţei României pentru URSS (şi pentru vest) în percepţia occidentală din anii ’80. în timp ce România a fost excepţia. la atenuarea vocii singulare a României. în timp ce alţii – în special. toţi ceilalţi membri „au fost constant de acord cu analizele şi cu propunerile sovietice” pe toată perioada Războiului Rece. România reprezenta deja o ţintă în cadrul INTERKIT deoarece. massmedia şi ştiinţifice ale tuturor partenerilor apropiaţi. Rezultatul tipărit al acestui efort era apoi tradus „în engleză. în primul rând. INTERKIT coordona resursele de propagandă.. sub nici o formă. agenţiilor de informaţii şi altor organe de propagandă străină”. în general vorbind. „Falsa” independenţă şi „insignifianţa” strategică Necesitatea de a explica de ce a constituit România o asemenea ţintă este ea însăşi elocventă pentru eficacitatea dezinformării coordonate de sovietici. Spre exemplu.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . „partenerii apropiaţi vor continua să se informeze reciproc asupra poziţiilor României în problemele de importanţă majoră” şi vor decide în secret cum este mai bine „să rezolve situaţiile”. agenţiile de presă şi editurile” şi până la academiile de ştiinţă şi institutele de cercetare erau coordonate pentru a revigora şi focaliza propaganda împotriva ţintei. în timp ce dizidenţa altor state membre ale Pactului a fost mult exagerată. conducerea din Polonia şi Ungaria – erau angajate tăcut în forme mai substanţiale de dizidenţă. „Activităţile de propagandă şi cercetare ştiinţifică ale partidelor frăţeşti”. televiziunea.” . ulterioare războiului rece. o influenţă strategică asemănătoare Chinei. Descoperirile din arhive. inevitabil. cu excepţia Primăverii de la Praga. pentru „a exercita influenţă asupra evenimentelor din ţară”. O asemenea operaţiune a copleşit serviciile de spionaj occidentale şi comunităţile academice. Brejnev şi alţi conducători ai Pactului au considerat că este necesar „să fie identificate acum acele persoane din România pe care ne vom putea baza în viitor” şi recrutate prin intermediul „ambasadelor de acolo şi prin alte contacte”. „chinezii se bazau pe România şi românii sprijineau politica Chinei”. ideologice. ajungându-se chiar la câteva sute vor conduce. spaniolă şi arabă” şi diseminat „în ţări terţe”. Logica sintezelor de spionaj şi a analizelor. radioul. aşa după cum formulase liderul bulgar Jivkov. insuficient pregătite pentru a face faţă. au scos la iveală o poveste diferită. „Partenerii apropiaţi” au decis acum să lanseze o operaţiune similară având drept ţintă exclusiv România. până la simpozioane ştiinţifice bine mediatizate şi un plan anual coordonat „pentru publicaţii şi lucrări ştiinţifice” pentru fixarea liniei propagandistice.Extrase s-a limitat numai pe planul serviciilor de spionaj. în legătură cu România şi China”.. Scala copleşitoare a unui asemenea efort a avut implicaţii devastatoare într-o ţară care nu avea. Activităţile coordonate includeau de la „propagandă orală”. începând cu „presa. În 1971. destul de singulară după 1956.Larry Watts . partenerii îşi coordonau „orice referire făcută” la conducerea ţintă. Spre finalul războiului rece se crease consensul că regimul din România era „un cal troian sovietic”. care îşi proclama zgomotos aura de independenţă. Pentru a evita atragerea atenţiei opiniei publice asupra dizidenţei româneşti. La consiliile miniştrilor de externe ai Pactului. pentru a submina şi discredita regimul maoist şi a menţine izolarea Beijingului.. activităţile de spionaj internaţionale şi „activităţile în scopul diminuării influenţei”. în cadrul INTERKIT. daca nu cumva întru-totul fabricată. plus Mongolia (şi mai târziu Cuba) prin Secţiile Internaţionale al C.tot prin efortul coordonat al partenerilor – „presei. Brejnev se referea direct la operaţiunea INTERKIT – lansată oficial în 1967 „cu ocazia deliberărilor interne din China”. Liderul sovietic anunţa că secretarii Secţiilor internaţionale ale Comitetelor Centrale respective se vor întâlni cu partenerii din Secţiile ideologice „pentru a coordona activitatea comună”. care a 5 . au condus la concluzia că o asemenea multitudine de resurse coordonate. la articole şi emisiuni radio-TV. în permanentă opoziţie. franceză.C. aşa cum făcuseră deja „spre exemplu. combinată cu aserţiuni repetate referitoare la lipsa de importanţă strategică a ţării pentru politica sovietică şi conflictul estvest. a metodologiei de cercetare ştiinţifică occidentală.

România fusese considerată o principală ameninţare militară (alături de Polonia) de către liderii armatei şi ai serviciilor de informaţii. şeful forţelor KGB din Regiunea Frontierei de Vest a URSS. mai ales. Lipsa de importanţă strategică a continuat să fie citată de istoricii Războiului Rece ca fiind. „Partenerii apropiaţi” au acţionat deseori ca mandatari ai sovieticilor în atacarea României pentru dizidenţă. chiar şi după ce strategia „calului troian” a fost demascată drept o mistificare a adevărului. Germania de Est. după 1963. Ea rămăsese singura cale terestră dintre URSS şi Bulgaria ultraloială şi Balcanii puternic rusofili: o realitate geografică reamintită atunci când România a refuzat trupelor sovietice permisiunea tranzitării ţării pentru exerciţii militare în Bulgaria. cauzat de atracţia culturală. de exemplu. În 1965 ea era. conceptul a reapărut în perioada „primului Echelon strategic” de la jumătatea anului 1965. „dizidenţa” raportată de alţi membri ai Tratatului şi aparenta simpatie pentru poziţia României erau pre-stabilite cu Moscova pentru a prezenta guvernele loiale sovieticilor drept parteneri mult mai de încredere pentru Occident şi pentru a diminua unicitatea opoziţiei româneşti. împreună cu politicile de asimilare forţată şi „rusificare” pe termen lung nu şi-au dovedit succesul deplin. Apoi. în acelaşi timp. pe aproape întreaga perioadă interbelică. plasa politica României vis-a-vis de această zonă în aceeaşi categorie cu „activităţile subversive sporite ale 6 .Larry Watts . Stalin a încercat să schimbe compoziţia etnică a regiunilor. Cu siguranţă. nu se poate spune acelaşi lucru despre semnificaţia ţării pentru securitatea sovietică. Aceasta se realiza de multe ori prin atribuirea iniţiativelor României altora – din nou. conducătorul Partidului Republicii Sovietice Socialiste Moldova a solicitat o campanie de propagandă care să mobilizeze „cei mai calificaţi intelectuali” şi „oficialităţile din conducerea partidului şi organele economice” pentru a publica în „ziare. prin mass-media sa „antisovietică” şi publicaţiile care treceau peste graniţă. cauză şi efect a presupusei lipsei de consecinţe pentru Moscova. În orice caz. De exemplu. în spatele sovieticilor”. La mijlocul anilor ’60. Polonia. Abordând problema într-o manieră asemănătoare cu cea urmată în teritoriile poloneze anexate. De asemenea. Poloniei şi Ungariei – precum. cuprinzând RDG. Este semnificativ faptul că rapoartele asupra insignifianţei României ieşeau la iveală în perioadele de vârf ale antagonismului sovieto-român. conceptul „cuartetului” de importanţă strategică din aripa nordică a Pactului. inexistentă. Cehoslovacia şi Bulgaria au continuat să se alinieze „fără rezerve. autorităţile sovietice erau intens preocupate de impactul „dăunător” al României asupra acestei regiuni. mai ales după ce. Acel efort. în timp ce concurau între ei pentru a stabili „cea mai specială relaţie” cu Moscova. Ungaria şi Cehoslovacia a circulat pentru prima oară în perioada presupusei tentative de asasinat a KGB-ului asupra lui Dej. Opoziţia ne-românească la politica Kremlinului era aproape absentă. românii au fost singulari... blocarea aderării Mongoliei la Pactul de la Varşovia în 1963 şi opoziţia la diversele planuri de intervenţie militară ale Moscovei. când armata română a fost brusc exclusă din strategia de război a Pactului de la Varşovia. a venit un guvern care se opunea principalelor sale intenţii pe plan internaţional. broşuri şi alte publicaţii” astfel încât „copiii noştri şi generaţiile viitoare” să „ştie că părinţii lor nu şi-au închipuit viaţa în afara graniţelor URSS” şi au aspirat dintotdeauna „la unirea cu Rusia şi la o reunificare cu statul rus. În 1967. printre conducătorii militari ai Pactului.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . cărţi. executând mii de conducători ai comunităţilor şi deportând sute de mii de etnici români în Siberia şi Asia Centrală. între anii 19401941 şi 1950-1951. Ca o regulă generală. modelul independent şi influenţa subversivă activă.” . emisiuni de radio şi televiziune. de fapt. determinând Moscova să închidă relaţiile româno-moldoveneşti în anii ’60. în 1963. Ungaria.Extrase afectat „aproape toate subiectele de pe agendă”. Că Moscova ar fi putut sau ar fi vrut să ignore vreo ţară cu care avea 1000 km de frontieră şi încă 200 km de ţărm la Marea Neagră – controlată de sovietici – e greu de crezut. contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. la conducerea ţării. în timp ce Polonia. în contestarea dominaţiei şi controlului sovietic. din teritoriile foste româneşti (Basarabia şi Bucovina). De asemenea. şi a refuzat forţelor bulgare tranzitul pentru a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968.” În 1968. Moscova nu putea ignora cele câteva milioane de etnici români din învecinatele Republici Sovietice Socialiste Moldova şi Ucraina.

„pentru a evita întărirea legăturilor Iugoslaviei cu Occidentul şi a poziţiilor sale neutre”. în perioada lui Hrusciov şi a succesorilor acestuia. Ultimul director al puternicei Unităţi 0110 (unitatea anti-KGB) a Securităţii. la mijlocul anilor ’50. KDS mai colabora cu „serviciile” frăţeşti din Vietnam. atunci când a preluat comanda unităţii.. a statelor din Tratatul de la Varşovia” ca făcând presiuni „pentru o mai mare implicare practică a României în activităţile economice şi politice multilaterale” pentru a crea „elementele de legare a României la comunitatea socialistă” şi pentru a-i îngusta „spaţiul de manevră”. în 1989. din punct de vedere al extensiei operaţiunilor anti-româneşti. serviciul de spionaj al Germaniei de Est descria „politica externă convenită. Benin şi Angola. în august 1964. Pentru a plasa acest lucru într-o perspectivă. serviciile de informaţii din Ungaria. Mihail Gorbaciov. Aşa după cum explica Hrusciov conducerii cehoslovace. ci chiar accentuată după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov”. Rapoartele KDSului bulgar. cu scopul menţinerii şi intensificării legăturilor existente dintre România şi Tratatul de la 7 .. o abordare care nu numai că a fost perpetuată. pe lângă KGB. Libia. Majoritatea personalului unităţii era destinat pentru contracararea operaţiunilor de spionaj ale sovieticilor şi maghiarilor. responsabilă pentru combaterea celorlalte servicii din blocul comunist. care „aveau mereu prioritate”. KGB considera România o ţintă la fel de ostilă „ca orice stat occidental”. ca şi sub conducerea protejatului său. După cum menţiona STASI la începutul anilor 80: Statele membre ale comunităţii socialiste (SCS) au încercat şi continuă să încerce să atragă România spre politica lor externă. excludeau în mod evident România din descrierea colaborărilor „cu organele de securitate din statele frăţeşti”. maghiare. şeful STASI. Instrucţiunile KGB către agenţii din România.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .” Arhivele KGB au relevat că intenţiile Bucureştiului şi activităţile privitoare la regiune erau încadrate la categoria primă prioritate. Strategia lor de inducere în eroare era simetrică strategiei adoptate de Hrusciov faţă de Belgrad. şi până la dizolvarea sa imediat după revoluţie. Brejnev a insistat pentru ca „partenerii apropiaţi” să continue „să încerce influenţarea în acest scop a României”.” Acest război clandestin a continuat neabătut până la colapsul comunismului. în 1983. poziţia operaţională a KGB faţă de ţara sa era „destul de clară”. Polonia. vis-a-vis de România. Era necesar un efort concertat al Moscovei şi al aliaţilor loiali din pactul de la Varşovia pentru a menţine România în mod formal în cadrul alianţei blocului sovietic şi a masca gradul şi semnificaţia opoziţiei sale la scopurile internaţionale ale sovieticilor. „Pentru a nu crea neînţelegeri” circulara stabilea clar ca „prietene” numai serviciile sovietice. bulgare şi vietnameze. Această politică a rămas constantă în perioada Andropov. corelată cu politica de securitate. Această absenţă era cu atât mai notabilă cu cât. … Utilizarea continuă a tuturor posibilităţilor statelor membre ale comunităţii socialiste pentru a acţiona în Republica Socialistă România. „revenea Partidului responsabilitatea să oprească România să se retragă din Tratat” şi să o reunească cu „familia noastră socialistă”. era destinat STASI. RFG şi Anglia contra URSS. Ca şi Hrusciov.” . poloneze. a subliniat excluderea DSS dintr-o circulară care conţinea „lista serviciilor socialiste prietene” cu care organizaţia sa coopera. în ciuda puternicelor operaţiuni anti-româneşti din interiorul ţării. simultan cu „izolarea lui Tito” de către serviciile sovietice.Larry Watts . Ernst Mielke. Chiar şi Polonia spiona pentru Moscova serviciile de securitate şi militare româneşti. judecând după dimensiunea contramăsurilor Bucureştiului. a declarat în faţa unei Comisii de anchetă a Senatului că. Mongolia. În contrast cu zvonurile mult-vehiculate despre o „coaliţie” comunistă conservatoare dintre Ceauşescu şi Honecker contra politicii de perestroika a lui Gorbaciov. interceptate de DSS în 1982. Cehoslovacia şi RDG. sub 1% din personalul unităţii anti-KGB a DSS. cehoslovace.Extrase serviciilor SUA. Strategia inducerii în eroare Nu era simplu să poţi ţine ascunsă pentru mult timp adevărata stare de lucruri. Readucerea României în rândurile sale a devenit scopul comun al operaţiunilor din regiune ale serviciilor Blocului. În timp ce arhivele serviciilor maghiare au fost mai puţin cooperante. Un deceniu mai târziu. în 1989. de exemplu. AVH se plasa imediat după KGB. au relevat că „România era lucrată ca un stat inamic.

refuza subordonarea în cadrul alianţei. chiar şi atunci când au ajuns la un nivel considerat de miniştrii de externe ai blocului ca fiind „o confruntare directă cu linia de politică externă a URSS şi a celorlalte naţiuni din Tratatul de la Varşovia”. în toate privinţele”. După 1968. şi-a folosit apropiaţii – de obicei Polonia. strategia a eşuat complet în ţinta sa de a modifica comportamentul României în maniera dorită. în schimb. Ernst Mielke.” Bucureştiul s-a angajat „mai intens” în „confruntări publice referitoare la intenţiile” comunităţii şi „s-a aliniat cu politica occidentală. Dosarele sovietice nu au înregistrat veto-ul Bucureştiului contra utilizării CAER pentru asistarea clienţilor arabi în timpul şi după războiul arabo-israelian. Strădania extraordinară a Moscovei pentru a menţine această acoperire este reflectată prin ordinul din 1983. De asemenea. opunându-li-se „în aproape majoritatea problemelor importante ale evoluţiilor internaţionale” (dezarmare. de extindere a operaţiunilor Pactului împotriva României. România se opunea politicii externe şi de securitate a Pactului. a subliniat că „în nici un caz nu trebuie să se observe că Ministerul Securităţii de Stat a luat măsuri specifice” împotriva ţintei România şi a avertizat că „sursele nu trebuie să ia nici un fel de măsuri specifice de spionaj care ar putea permite altor persoane sau organe să descopere sau să recunoască scopurile finale pe care ni le propunem.. nimic nu a răsuflat până când nu au fost refăcute parţial bazele de date ale dosarelor serviciilor Germaniei de Est. au apelat la conducerea României pentru a păstra tăcerea asupra diferendelor „în familie” şi au caracterizat declaraţiile sale periodice drept iraţionale. Şeful ZAIG a dat instrucţiuni personalului operaţional al HVA să se asigure că „vor fi folosite numai surse de absolută încredere” şi că asupra acestora „se vor impune măsuri de severe de păstrare a secretului şi a caracterului conspirativ”. prin intermediul şefului ZAIG (Zentrale Aufwertungs.” . îşi apăra poziţiile care erau suspect de apropiate de ale Vestului şi dădea toate semnele că va continua să procedeze astfel şi pe viitor.” Operaţiunea de inducere în eroare era considerată necesară nu numai – sau în primul rând – pentru a evita contramăsuri tactice. Moscova a făcut rareori publice neînţelegerile majore cu Bucureştiul la şedinţele Pactului de la Varşovia. România a respins pregătirile Poloniei pentru extinderea pactului de la Varşovia.Larry Watts . în RDG acest ordin a fost transmis ca venind direct de la şeful STASI. Cât de secret au acţionat Kremlinul şi „partenerii apropiaţi” poate fi judecat după faptul că. cu toate că operaţiunile au durat peste douăzeci de ani şi au implicat servicii din cel puţin şase ţări. ar trebui avute în vedere în activitatea operaţionalăpolitică. Totuşi. conform serviciilor de spionaj ale Pactului. care au fost returnate Germaniei de către SUA la începutul mileniului. procesul de destindere. Operaţiunile contra ţintei România erau tratate ca fiind extrem de sensibile şi îndeplinite cu un grad de secretizare extraordinar.” Strategia inducerii în eroare a fost în final atât de plină de succes în întărirea dubiilor opiniei publice din Vest referitoare la sinceritatea dizidenţei regimului din România. Descoperirea unei operaţiuni coordonate a Pactului împotriva României. Atunci când. Pactul a ascuns diferendele româno-sovietice. la adresa invaziei „partenerilor apropiaţi” în Cehoslovacia . Germania de Est.und Informationsgruppe). După cum menţiona acelaşi raport STASI în continuare. încât până şi conflictele frontale sovieto-române au trecut neînregistrate de serviciile Occidentale. precum şi contactele bilaterale. în perioada anilor ’80. CAER sau alte întruniri socialiste internaţionale însă. astfel încât ceilalţi membri ai Pactului de la Varşovia puteau anticipa „accentuarea predictibilă a poziţiilor speciale adoptate de România”. Împreună cu tentativele sale de a evita un conflict deschis şi de re-atragere a României în aranjamentele şi politicile de securitate. membră a Tratatului. departamentul de analiză cu 1000 de persoane. începând cu Brejnev şi până la Gorbaciov. De asemenea. Kremlinul a eliminat consemnările neînţelegerilor fundamentale cu România din rapoartele şi transcriptul şedinţelor. precum şi colaborarea din cadrul Tratatului de la Varşovia şi CAER.. o omisiune uimitoare a unei obiecţii la însăşi continuitatea Pactului. la fel cum au uitat să menţioneze criticile repetate din cadrul reuniunilor comunităţii socialiste. în primăvara lui 1984. Cu alte cuvinte. ar fi 8 . spre exemplu. „nici o menţionare a dezbaterilor nu a fost inclusă în procesul verbal”. politica României continua să contravină „intereselor fundamentale de politică externă a statelor din comunitatea socialistă”. Semnificativ.Extrase Varşovia şi CAER. care furniza serviciului est-german „puterea de motivare”. Conducătorii. Bulgaria sau un stat în curs de dezvoltare – în acest scop. conflictul din Orientul Mijlociu).“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .

când România a refuzat să ofere sprijin militar şi şi-a închis spaţiul aerian pentru forţele sovietice şi membrele Tratatului în încercarea acestora de a acorda ajutor statelor sprijinite de sovietici din Orientul Mijlociu. România a încercat să evite atenţia opiniei publice şi crescânda presiune sovietică. mai degrabă decât să ajute. Belgradul a început să-şi trimită ofiţerii la academiile militare sovietice pentru instruire şi le-a interzis piloţilor de luptă să înveţe engleza de teamă să nu „defecteze” cu tot cu MiG-uri. printre ţările est europene. probabil ar fi împins România şi mai mult spre tabăra occidentală şi. drept „vaca-sacră” a sfidării anti-sovietice. în a doua parte a anilor ’60. ne-membru al Tratatului de la Varşovia. România. Pentru moment.. Drept rezultat. Cehoslovacia şi Germania de Est până la regimurile pro-sovietice din Asia. Africa şi America Latină. relaţia specială a Bucureştiului cu Occidentul a cedat progresiv ca urmare a campaniei de măsuri active pe care Moscova o exercita prin intermediul celorlalţi membri ai blocului. Aspiraţiile noastre de independenţă pot fi mult mai bine atinse nu printr-o publicitate insistentă şi zgomotoasă. mai mult. pe care o atrăgea inevitabil. cu acelaşi număr de angajaţi şi resurse care fuseseră dedicate serviciilor maghiare. Austria. în timp ce comunitatea serviciilor SUA o interpreta insistent ca nefiind un indiciu al unei întoarceri către Moscova. a găzduit chiar un regiment al Diviziei 106 de Asalt Aerian „în aşteptarea intervenţiei în Siria”. Tito a pus la dispoziţia URSS facilităţile Iugoslaviei şi. Una era destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei. Germania de Vest şi Suedia. În combaterea acestei lupte interne contra unor forţe superioare. În 1962. relaţiilor noastre viitoare. Regulile de bază fuseseră stabilite în 1964. posibil. reorganizarea unităţii româneşti anti-KGB în patru direcţii. Beijingul şi Bonnul. România ar dori să fie plasată în ochii opiniei publice după Iugoslavia şi Polonia. La mijlocul anilor ’60. foarte puţin din încercările sale de mediere a conflictului din războiul SUA -Vietnam şi. Astfel. nu a fost făcut cunoscut publicului.Extrase relevat o mult mai mare importanţă acordată ţării decât cea pe care campania de dezinformare publică a Moscovei dorea să o recunoască şi ar fi indicat adevăratul grad de ostilitate dintre România şi Pact . În mod ironic. începând din 1950 şi până la sfârşitul anilor ’70. când România a avertizat partenerii din SUA: ….“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . analiştilor serviciilor americane şi britanice. nimic din negocierea relaţiilor Chinei cu Italia. economică şi militară acordată de Occident Belgradului. O astfel de dezvăluire ar fi năruit legendele „calul Troian” şi „dependenţa ascunsă”.Larry Watts . practic. O atenţie sporită în presa străină ar putea dăuna. Cuba şi Coreea de Nord şi prin grupul de agenţi 9 . ar fi încurajat un mai mare angajament într-o perioadă în care succesul „măsurilor active” impulsionau capitalul vestic să se retragă. La sfârşitul anilor ’70. schimbările din conducerea României au condus la o pierdere catastrofală a direcţiei strategice în campania de subminare a controlului şi influenţei sovietice în regiune. „Relaţia specială” secretă şi arhivele dispărute Un alt motiv pentru care informaţiile despre relaţia ostilă dintre România şi ceilalţi membri ai Tratatului de la Varşovia au rămas atât de limitate a fost natura secretă a „relaţiei speciale” pe care Bucureştiul o stabilise cu Washingtonul. Aceasta fusese exact aceeaşi secvenţă de evenimente care a urmat rupturii Tito-Stalin din 1948 şi care avusese drept rezultat o strângere a relaţiilor SUA-Iugoslavia şi o masivă asistenţă politică.” . precum Mongolia. a impulsionat. observată de Bucureşti.cu cât se va face mai puţină publicitate independenţei României în această perioadă. de la Bulgaria. Două direcţii se ocupau exclusiv de operaţiunile KGB şi GRU. Iugoslavia era angajată într-o cooperare militară şi de spionaj mult mai strânsă cu Moscova decât fosta aliată din Tratat. ci prin dezvoltarea constructivă şi în linişte a relaţiilor României cu Statele Unite şi Occidentul. Devierea iugoslavă. cu atât mai bine. Era de aceea imperativ necesar să se evite o ruptură explicită.. la un an după ce Bucureştiul stopase această practică. Moscova a avut un mai mare succes în prezentarea Belgradului. care ar fi adus României o asistenţă similară din partea vestului şi i-ar fi garantat independenţa. ca şi prin membrii de facto ai Alianţei. aspecte care până atunci fuseseră atât de bine ascunse. Polonia. În 1967 şi 1973. Ultima direcţie se ocupa de celelalte servicii din statele socialiste. la începutul anilor 80. cu excepţia unor rare scăpări în presă.

Chiar şi Cehoslovacia a optat pentru continuitate până la sfârşitul anului 1990 când. aşa după cum îi declara în decembrie 1989 lui Viktor Zagladin. cu specificarea dreptului „de a extrage orice material legat de securitatea Sovietică”. sortând arhivele serviciilor de informaţii externe din Cehoslovacia şi Germania de Est. 10 . chiar şi după ce România îşi pierduse locul strategic. Polonia. pe fostul director al serviciului de informaţii externe Mihai Caraman (13 ianuarie – 23 aprilie 1992). a acestei arhive a serviciilor secrete externe a scos limpede la iveală relaţia ostilă dintre serviciile României şi ale Tratatului de la Varşovia şi.Larry Watts . care a condus la dezintegrarea instituţiilor. au oferit un road map care a explicat şi alte informaţii incidentale despre operaţiuni ale KGB asupra României. şeful Secţiei Internaţionale a Comitetului Central Sovietic. Situaţia a fost de departe mult mai proastă în Polonia şi Ungaria. a propus cu succes alţi cunoscuţi agenţi dubli sovietici în posturi cheie pentru securitatea naţională. de la preşedintele finlandez Urho Kekkonen. să discrediteze toate iniţiativele independente de politică externă şi de securitate ale României şi să exercite controlul temporar asupra instituţiilor de securitate şi de afaceri. Era greu de aşteptat o transparenţă a arhivelor serviciilor din partea cuiva care. Ungaria. împreună cu dosarele est-germane care au supravieţuit referitoare la operaţiunea INTERKIT. în ciuda opoziţiei neabătute la dominaţia sovietică în regiune. numai despre România s-a spus că tărăgăna reforma serviciilor”. Ungariei şi Bulgariei au încheiat acorduri oficiale cu Moscova. unde aceleaşi discuţii de la masa rotundă şi-au atins strălucit scopul de a face o tranziţie paşnică de la sistemul partidului unic la cel pluripartid şi a menţinut o mare parte din conducerea armatei şi a serviciilor instruită de KGB şi GRU.Extrase sovietici şi ai Pactului. inclusiv pe ministrul apărării Nicolae Militaru (26 decembrie 1989 – 14 februarie 1990). Cehoslovacia şi Bulgaria şi-au negociat schimbarea de guvern.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Paradoxal. Ca o ironie. Guvernele de tranziţie ale Germaniei de Est. În mijlocul colapsului. În acelaşi timp. în anii ’80. cu sprijin excepţional din partea Marii Britanii.. În al treilea rând. Gabrielle Gast. până la analista şefă pentru URSS şi Europa de Est a spionajului vest german. desfiinţând direcţii întregi şi concediind peste 60% din personal în timp ce celelalte ţări şi-au asigurat o remarcabilă stabilitate a cadrelor şi aranjamentelor instituţionale. Brucan însuşi a devenit principalul consilier al preşedintelui Iliescu până în iunie 1990 şi a rămas alături de primulministru Petre Roman până în septembrie 1991. spre deosebire de revoluţia din România. Continuitatea rezultantă a instituţiilor administrative ale statului şi continuitatea virtuală a personalului instituţional a diminuat posibilitatea ca adevăruri surprinzătoare să iasă la suprafaţă din acele sedii. spionajul SUA care căuta arhivele STASI a dobândit arhivele Rosenholz înainte de a fi expediate la Moscova sau dispersate prin nenumăratele clădiri ale STASI. chiar dacă aceasta contravenea directivelor ONU şi legilor internaţionale. Acest efort a eşuat în cele din urmă în cazul Germaniei de Est. Cehoslovaciei.” . mai ales în condiţiile competiţiei postcomuniste. acest văl a continuat să se dovedească foarte rezistent şi pentru că Moscova a reuşit să sorteze arhivele securităţii din toate ţările loiale. serviciile însele erau angajate în distrugerea propriilor dosare (mai ales a celor operative). Este ilustrativ în acest sens faptul că fostul ambasador în Statele Unite şi agentul dublu sovietic. oferite de foşti ofiţeri de informaţii sovietici. Poloniei. agenţii dubli sovietici din ţară au fost capabili să strângă capital din impopularitatea lui Ceauşescu. în timpul şi după revoluţie. SUA şi Germaniei a introdus o reformă radicală. Silviu Brucan. „va face totul pentru a combate imperialismul american. la anularea constituţiei şi la o abruptă şi imediată schimbare de putere. Baza de date. personalul KGB a lucrat chiar în paralel cu grupurile cetăţeneşti. din cauza vitezei cu care s-a prăbuşit edificiul statului. şi au fost ulterior confirmate de rapoartele puternic cenzurate din arhivele serviciilor bulgare. În 1990. reconstruită şi decriptată.” Continuitatea post-1989 a revoluţiei „negociate” În cele din urmă. între 1989-1991. permiţând accesul KGB la dosarele serviciilor de spionaj extern. în timpul şi imediat după Revoluţia din 1989. cu toate că fusese singura ţară care îşi dizolvase aparatul de spionaj. Chiar şi acea reformă a lăsat personalul şi structurile serviciilor militare de informaţii practic neatinse şi a menţinut mare parte din personalul din serviciul extern..

în care problemele frontierelor. până şi după intrarea în noul mileniu. erau absolvenţi ai academiei KGB. posibilitatea unor revelaţii arhivistice. Totuşi. oferind mai multe informaţii asupra serviciilor ruseşti. de securitate şi militar şi-a păstrat obiceiurile şi practicile de a-şi coordona atitudinile şi practicile” cu Kremlinul. făcând improbabilă. aproape nimic despre operaţiunile maghiare sau sovietice nu a fost declasificat sau publicat. a detaliat modul în care ofiţerii din serviciile militare au continuat să fie instruiţi în taberele GRU şi KGB. nu numai între 1989-1991.Extrase Raportul Macierewicz. ultimii ani ai Uniunii Sovietice – dar şi în perioada 1992-1993. reminiscenţă a campaniei revizioniste de decenii. pe termen mediu. Spre exemplu. existau de asemenea mai multe interese specifice care s-au menţinut după colapsul Uniunii Sovietice. şi în cazul Poloniei şi Ungariei. aşa după cum menţiona raportul Macierewicz. Liderii postcomunişti din Ungaria au susţinut cu insistenţă autonomia teritorială a maghiarilor din Transilvania. În puternic contrast cu relaţia polonezo-rusă. directorul general al contraspionajului militar (Serviciul de securitate militară: KBH) şi ofiţeri responsabili cu arhivarea. uşor reformate. Chestiuni şi Alianţe care au precedat comunismului şi au succedat comunismului. Etnice. document desemnat de ambele părţi drept un punct de cotitură în relaţiile ruso-maghiare. de către serviciile succesoare ruseşti.Larry Watts . de exemplu. incluzând trei dintre şefii şi patru dintre adjuncţii de servicii. după colapsul imperiului sovietic. semnând în noiembrie 1992 o declaraţie comună de cooperare pentru Asigurarea Drepturilor Naţionale. Stabilitatea cadrelor din serviciile maghiare. structurile tradiţionale de cooperare au fost mult întărite prin similarităţile dintre diaspora maghiară post-imperială şi mult mai numeroasa diasporă rusă „din vecinătate”. sugerând mijloace de contracarare. iar câteva zeci de absolvenţi activau în „eşalonul superior” al structurilor WSI chiar şi în 2006. 301 de instructori sovietici/ruşi au activat în serviciul de informaţii militare al Poloniei (WSI) între 1991-2006. atât de la KBH cât şi de la serviciul de informaţii externe (Serviciul de Informaţii: IH). a personalului şi a atitudinilor partenerilor „apropiaţi”. stipulează clasificarea operaţiunilor de spionaj pentru o perioadă de până la 90 de ani. Moscova şi Budapesta au stabilit atunci relaţionarea oficială a disputelor etnico-teritoriale cu România. Cel puţin în cazul Bulgariei. asupra metodelor şi operaţiunilor acestora. Atunci când Ungariei i-a revenit şefia Comitetului NATO de contraspionaj a explodat un scandal internaţional pentru că şeful serviciului de contraspionaj maghiar – Serviciul de securitate naţională (NBH) – petrecuse şase ani şi jumătate la Academia KGB Dzerjinschi din Uniunea Sovietică. în decembrie 1991. Numirile şi promovările au continuat să se facă dintre cadrele „de perspectivă”. a fost chiar mai mare. În acelaşi timp. Religioase şi Lingvistice ale Minorităţilor. reţeaua cooperării clandestine. elaborat de guvernul polonez în februarie 2007.” . Legea securităţii naţionale a Ungariei. Unii observatori au privit aceste conexiuni ca fiind un câştig... a însemnat că personalul superior „diplomatic. În consecinţă. „construită timp de 45 de ani”. Într-adevăr. scopul principal al instructorilor KGB şi GRU era identificarea dependenţelor şi slăbiciunilor studenţilor şi vulnerabilităţile instituţionale ale serviciilor ţărilor de origine. făcând improbabil faptul ca membri ai conducerii serviciilor să se grăbească să dezvăluie ceva ce Moscova ar fi dorit să păstreze secret. De aceea.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Basarabia Pe lângă continuitatea structurilor. lansată de Budapesta după primul 11 . Ungaria a fost primul stat cu care Rusia a încheiat un tratat bilateral de ţară. este mult mai probabil ca Moscova să fi continuat să-şi exercite influenţa pentru păstrarea secretului asupra operaţiunilor trecute şi să conducă politica curentă. aprobate şi instruite de Moscova. identităţii naţionale. antrenate de KGB şi GRU. pregătit anterior la ambasada Ungariei de la Moscova. opţiunilor politice fuseseră rezolvate în mare măsură înainte de sfârşitul războiului rece. cu toate că chestiunile Basarabiei/Moldovei şi Transilvaniei au rămas ţinte prioritare ale spionajului ungar sau sovietic încă de la sfârşitul primului război mondial. referitoare la perioada comunistă. problemele care au alimentat ostilitatea sovietică şi maghiară împotriva României s-au menţinut în continuare în noul mileniu.

la aproximativ opt luni după ce NATO a anunţat oficial admiterea României şi la 12 . Transparenţa referitoare la aceste aspecte ale relaţiei sale cu România lipsesc în cazul Rusiei.. Moldova Sovietică putea fi păstrată şi apropierea Moldova-România putea fi blocată. pe moldoveni să-şi dorească să rămână în Uniune. de exemplu. conducătorul român protesta energic contra inexplicabilului aflux de „turişti” sovietici din ţară „şi ameninţa cu contramăsuri”. Emblematică pentru strategia Rusiei a fost condiţionarea tratatului bilateral cu Bucureştiul de includerea unei clauze care să excludă aderarea la alianţa nord-atlantică. încurajând turbulenţele. în acelaşi timp.” Deci. dezinformarea rusă alimenta acum animozitatea Chişinăului şi Kievului împotriva Bucureştiului. la începutul lui octombrie 1991. În efortul său de dezbinare a Chişinăului şi Bucureştiului. În cele din urmă. Kremlinul post comunist a încercat. ceea ce impunea protecţia sovietică împotriva „asimilării româneşti” în perioada războiului rece. acuzaţiile exagerate de încălcare a drepturilor minorităţilor. probabil. Focalizarea Rusiei pe relaţia Moldova-România a devenit mult mai intensă în 1993. separarea regiunii Transnistria şi exercitând puteri monopoliste pentru adjudecarea conflictului Moldova-Transnistria şi a urmărilor acestuia. după cel de-al doilea război mondial”.” . viabil. E posibil ca ele să se intensifice dacă noul regim român va putea stabiliza ţara şi va începe să introducă un sistem politic democratic. în timp ce Moldova va continua să încerce să obţină independenţa. director adjunct al KGB şi şef al Primul Directorat – redenumit rapid Sluzba Vneshnei Razvedki: SVR. prosperă şi sigură ar fi exercitat o atracţie enormă pentru Republica Moldova şi. Evgheni Primakov. asimilare forţată şi „genocid cultural”. afirmând. comunitatea serviciilor de informaţii ale SUA a căzut de acord că. de asemenea. Într-adevăr.Larry Watts . împiedicând consolidarea autorităţii administrative şi progresul reformelor din România. Moscova a acceptat să încheie un astfel de tratat. O Românie stabilă. La fel cum URSS propaga imaginea României ca având „o influenţă primitivă şi negativă asupra identităţii moldoveneşti”.Extrase război mondial. iar SUA au iniţiat primul program de asistenţă pentru România. atunci este probabil că acesta a identificat un interes pentru continuarea instabilităţii din România. şi un proeminent iredentist. înfiinţată în 1927 pentru a forţa pretenţii teritoriale. Kremlinul era intens preocupat de atracţia pe care o Românie stabilă. La începutul anilor ’90. chiar şi cel mai dezinteresat ajutor şi asistenţă românească au fost etichetate drept amestec în treburile interne ale Moldovei. orientată spre vest ar fi putut să o exercite asupra Republicii Socialiste Moldova. chiar şi pentru Ucraina. au întemeiat ceea ce urma să devină primul partid conducător al Ungariei post-comuniste – Forumul Democratic Maghiar – au fost Sandor Csoori. care părea plauzibile în perioada izolării României din timpul Războiului Rece. CIA considera că „presiunile separatiste vor continua să crească” în RSS Moldova şi că: Sentimentele naţionaliste din Moldova au fost întărite de evenimentele recente din România. să exploateze „eşecul” stabilirii de relaţii bune cu vecinii – o cerinţă premergătoare pentru statutul de membru NATO – ca pârghie de manevră a tratatului de alianţă cu România. de fapt. Primakov s-a implicat şi în dezinformările privitoare la discreditarea conducerii independente a României. prezentându-l ca având „ambiţii teritoriale faţă de Moldova şi părţi ale Ucrainei pe care le pierduse în favoarea URSS. În cazul în care KGB-ul a tras concluzii privitoare la evoluţia relaţiei Moldova-România similare cu cele ale CIA.. posibil. au făcut loc primelor misiuni de supraveghere din partea instituţiilor europene. divizarea şi reacţiile autoritare. îi va face. preşedinte al Federaţiei Mondiale a Maghiarilor. În orice caz. de exemplu. cei doi care. ajutând evident.a condus campania împotriva extinderii NATO. în 1987. insistând că România va emite pretenţii teritorial dacă va fi admisă în Alianţa Nord Atlantică şi îşi va anexa Moldova. când NATO şi-a deschis oficial uşa pentru noi membri. Drept rezultat. numai după iulie 2003. în timp ce descriau Moscova „ca fiind apărătoarea integrităţii teritoriale a vecinilor din nord ai României”. că „Ceauşescu a cerut să fie trimise trupe sovietice în România” pentru a-l sprijini în timpul Revoluţiei când. Opt luni mai târziu. „o deplasare a României către un mai puternic autoritarism. România a fost singurul stat fost membru al Tratatului de la Varşovia cu care Rusia a refuzat să încheie un astfel de tratat de-a lungul anilor ’90.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Istvan Czurka. La începutul anilor ’90.

Absenţa românească era în contrast flagrant cu prezenţa şi influenţa ungurilor în Comintern. că. istoricul american demonstrează că strânsa legătură ruso-maghiară a căutat să submineze mai bine de un secol consolidarea statului şi credibilitatea României. „lupta clandestină dintre România şi celelalte state membre ale Tratatului de la Varşovia a fost ecoul unei scheme de comportament cu o durată de peste…un secol”! „Puterile imperiale . deplasate şi absolut monstruoase făcute de unii…referitoare la faptul că între România. reputatul istoric american relatează cronologic.000 adică 33% dintre voluntarii prizonieri de război din Războiul Civil Rus – şi refugiaţi.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .ro publică fragmentul intitulat Influenţa asupra politicii Cominternului De la înfiinţarea sa. CAPITOLUL II Ambiţii imperiale. cu atât mai puţin în forurile de decizie şi în aparatul administrativ. România a fost singura care nici măcar nu era reprezentată la Congres. În perioada primilor ani ai existenţei Cominternului. din 1921 : ”Aceste fapte fac lumină asupra declaraţiilor ciudate. Monarhia Austro-Ungară sau Imperiul Otoman – nu puteau privi favorabil unificarea şi independenţa Principatelor Române(…) In special Rusia ţaristă şi partea ungară a dualei monarhii se temeau că unirea principatelor ar reprezenta o irezistibilă atracţie pentru majorităţile etnice româneşti din Basarabia şi Transilvania(…)Astfel de temeri erau bine motivate. direct implicate în regiune – Imperiul Rus. diferenţa dintre război şi pace ar dispărea cu totul…” De-a lungul primelor 30 de pagini din acest capitol . Ungaria. ca SUA să anuleze unilateral acordurile de înfiinţare a unor baze militare în România şi continua sa implicare în problemele Moldovei. Ei au avut una dintre cele mai largi reprezentări din Europa de Est. Cehoslovacia şi Bulgaria. ca potenţial partener pentru puterile externe. de fapt. Astfel. din perioada războiului rece. Ziaristi Online. conflicte comuniste Larry Watts pune acest capitol al lucrării sub un Motto datorat lui…Leon Troţki.” . un număr extraordinar de „vechi bolşevici” maghiari cu cetăţenie sovietică – zeci de mii – au devenit elemente de bază ale aparatului Cominternului şi ale altor organe sovietice. în secolele 19 şi 20.Larry Watts . cu date concrete. din 2008. Din acest al doilea capitol al lucrării. în apărarea unui asemenea caracter. indică persistenţa unor obsesii strategice foarte similare cu cele care au motivat ostilităţile anterioare ale sovieticilor faţă de România.Dacă am da o interpretare mai largă acestui tip de relaţii de bună vecinătate. dat fiind şovinismul extreme al conducătorilor ruşi şi maghiari împotriva locuitorilor români. cât şi Budapesta se temeau că un stat românesc consolidat va constitui un punct de reper pentru mişcările naţionale ale popoarelor din Europa de Sud-Est” Cu alte cuvinte. în 1943. România era cel mai slab situată în definirea unei perspective cu caracter naţional şi.. în viitorul apropiat. foşti membri ai guvernului Kun. pare a fi redusă posibilitatea unor interese instituţionale care să aducă o clarificare a relaţiilor şi operaţiunilor Moscovei contra României. 13 . Chiar şi după afilierea românilor la Comintern.Extrase peste un deceniu după ce Rusia încheiase tratate similare cu Polonia. Rusia şi Ucraina “relaţiile de bună vecinătate” ar fi avut un loc primordial. Ca urmare. formată atât din foşti prizonieri de război recrutaţi de Armata Roşie – un număr de 100. la începutul lui martie 1919 şi până la dizolvarea sa oficială. Insistenţa Rusiei. rolul şi dimensiunea lor le-au oferit o influenţă enormă asupra politicii sovietice şi a Cominternului. cu atât mai puţin. ei au rămas o prezenţă insignifiantă în comparaţie cu toţi ceilalţi viitori „parteneri apropiaţi” din Tratatul de la Varşovia.Petersburgul. în 1921. Atât St. Infiltrate larg şi adânc în structurile de putere sovietice. care fuseseră privaţi de drepturi. Cominternul a fost centrul mişcării comuniste mondiale şi forul în care erau rezolvate conflictele de partid. într-o manieră care descurajează puternic relaţii mai apropiate cu România.. Dintre toate partidele din statele care urmau să facă parte din Blocul Sovietic. datorită rolului avut în stadiile iniţiale ale revoluţiei şi războiului civil.

Nu existau graniţe fixe între munca de partid şi cea de spionaj sau între diversele servicii ale tinerei comunităţii de informaţii sovietice. prin „centralizarea democratică”. Stalin i-a tratat. făcând deosebirea între aceştia şi ofiţerii de informaţii sovietici. Supra-reprezentarea ungurilor printre voluntarii prizonieri de război s-a oglindit şi în servicii. Cominternul in Romania Mai important. GPU şi NKVD. românii şi germanii”. Polonia. România. agenţi de informaţii. Bela Kun. în perioada Ezhovschina. Nikolai Ezhov însuşi a subliniat în diverse ocazii că ţintele sale principale erau „polonezii. De exemplu. dar au existat de asemenea personaje proeminente în organizaţiile succesoare OGPU. încât termenul vengrii (cuvântul rusesc pentru ungur) era sinonim cu Cheka (CEKA). la munca de informaţii oficială. comunicări criptate. Silviu Brucan şi Leon Tismăneanu. Toţi cominterniştii trimişi peste hotare erau agenţi sovietici. atunci când Iezhov l-a reprimat pe Directorul IMEMO. Sarcinile principale ale Cominternului erau finanţarea acoperită. în anii 1920-1930. toate acestea în scopul construirii unei reţele de partide comuniste necesare pentru doborârea „revoluţionară” a adversarilor. Operativii Cominternului nu au avut prea multe probleme în realizarea transferului de la conspiraţia politică acoperită. construirea de reţele şi contrafilajul. Pauker. viitorul conducător maghiar Imre Nagy a fost cominternist şi agent NKVD. pentru „atitudinea sa extrem de necooperantă” şi l-a apărat pe ungur. a fost unul dintre cei şapte străini îngropat la Zidul Kremlinului (şi singurul ne-occidental). Ei erau deja. nu ţine cont de această realitate fundamentală. finanţări acoperite. Prezenţa lui Kun. cu toate că s-au făcut încercări de negare a ambelor afilieri. care au eradicat practic etnicii polonezi.Extrase Într-unul din momentele cele mai proaste. în principal. stabilit mult înainte de fondarea Cominternului în 1919.000 de prizonieri de război care au trecut la bolşevici şi sau oferit voluntari în perioada Războiului Civil au furnizat bazinul iniţial de recrutări pentru serviciile de informaţii şi cele coercitive sovietice. decât ca pe trădători „străini”. Karl V. Jenö Varga a condus timp de peste două decenii Institutul de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale (IMEMO) – un centru de informaţii şi think-tank. de la management şi până la tâmplari şi instalatori la Hotelul moscovit Lux.” . iar cominterniştii treceau constant de la o activitate sau organizaţie la alta. ultimul fiind unul dintre primii doi cei mai bine plătiţi agenţi sovietici din 1945. În Siberia. propaganda albă şi neagră şi spionajul direct. tot un agent al Cominternului. legende. Stalin a intervenit chiar. Jenö Landler. ei erau atât de prevalenţi în sistemul de securitate sovietic. în timp ce Stalin stabilea că statele europene implicate în conspiraţia „ZinovevistăTroţchistă” erau Germania. Reţelele de informaţii sovietice erau construite pe scheletul stângii radicale. Teodor Maly – unul dintre „cei mai mari ilegalişti” al cărui portret a fost aşezat mai apoi „pe pereţii din Camera memorială a KGB” – i-a recrutat între 1936- 14 . Varga. Tentativele de a-i exonera pe Cominternişti de a fi fost agenţi sovietici. Endre Rudiansky şi Matyas Rakosi în conducerea Comintern arată onoarea cu care erau trataţi la Moscova. a fost şef al Serviciului de Gardă NKVD. Finlanda şi Statele Baltice – nu Ungaria (şi respectiv Cehoslovacia sau Bulgaria).“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .Larry Watts . documente false.??? Ungurii au avut una dintre cele mai ridicate rate de supravieţuire din perioada purificărilor din anii 30. Cei 300. care îi găzduia pe membrii din străinătate ai Cominternului. în serviciul „revoluţiei mondiale” care. în iulie 1919. succesorul lui Bohm la comanda Armatei Roşii Ungare. Eforturi similare au fost făcute referitor la Valter Roman. devenise sinonimă cu Moscova.. de exemplu. a fost probabil cel mai cunoscut. mai degrabă ca pe o naţionalitate sovietică. care operau pentru o putere străină şi foloseau metodele învăţate la Moscova: nume false. Cominternul constituia sediul unei reţele clandestine internaţionale de agenţi. care operau împotriva guvernelor din statele lor de origine. căsuţe poştale oarbe.. români şi germani din Comintern. responsabil cu paza personală a lui Stalin (până la epurările din 1930) şi un intim al dictatorului. Influenţa din cadrul Serviciilor de informaţii sovietice. ungurii ocupau 300 de poziţii în aparatul Comintern şi erau prezenţi la cele mai înalte niveluri de decizie.

ceea ce va deveni „o a doua natură a Rado” şi o specialitate a spionajului maghiar. Rado a organizat prima agenţie sovietică de presă (ROSTA) în Haparanda. J. Intelectualii Romain Rolland şi Henri Barbusse au fost foarte uşor de înrolat în această campanie. Pe lângă celelalte funcţii. Zinoviev”. Fostul comisar de război al lui Kun. operând sub numele de cod sovietic Orestes. în 1934). cu centrul în oraşul basarabean Tatar Bunar. împotriva autorităţilor române pentru eliberarea „ţăranilor şi muncitorilor nevinovaţi” aduşi în faţa tribunalului. servea drept contact către organizaţiile din ilegalitate. poziţionându-se în acelaşi timp ca intermediar pentru ieşirea Ungariei din alianţă. Lui Böhm i se atribuie manipularea operaţiunilor lui Raul Wallenberg şi. producând filme la Hollywood şi adunând semnături ale senatorilor şi congresmanilor SUA pe petiţiile lor. centrele sovietice de informaţii din Odesa şi Tiraspol au condus o „revoltă”. a condus Departamentul pentru Minorităţi Naţionale al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii (CPUSA) înainte să devină 15 . menţinea contactul cu celelalte organe ale securităţii sovietice şi conducea operaţiunile de spionaj şi culegere de informaţii din străinătate. apoi. Acesta distribuia ordine. cu toate că avea numai 19 ani când a intrat în Armata Roşie a lui Kun. În 1919. OMS acţiona ca un centru de coordonare al celorlalte servicii. mai bine cunoscut sub numele clandestin Louis Gibarti. secretar la asociaţia Amsterdam-Peyler.” .” În 1924. din moment ce colegul lor. din punct de vedere al legăturii directe la ierarhia sovietică. dorite de aparat.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . facilitatea arestării sale de către autorităţile sovietice. să devină agenţi sovietici secreţi. care a fost rapid înăbuşită de Siguranţă şi de militarii români. ducând în acelaşi timp la îndeplinire funcţia de bază. RU a fost primul şi probabil cel mai frecvent recrutor al „credincioşilor adevăraţi” din Comintern. Lászlo Dobos. Rado. era Departamentul de relaţii internaţionale (Otdyel Mezhdunarodnoi Svyazi: OMS) al Cominternului. aceea de conducere a partidelor comuniste străine. Gibarti şi şeful lui au activat apoi în SUA. Lucrând în Camera britanică de analiză a presei din Stocholm (British Press Reading Office). fonduri şi teme de propagandă partidelor „naţionale”. creând nenumărate organizaţii umanitare. ungurii tot s-au putut mândri cu agenţi precum Bela Vago. era considerat un membru al „vechii gărzi” din Moscova.Larry Watts . Vilmos Böhm. Cominternul va hotărî ca „un mare număr.. prin ceea ce Münzenberg denumea „Clubul Inocenţilor”. puteau servi ca acoperire pentru agenţi şi ca acoperire pentru fluxul de informaţii obţinut din spionaj. Peters (Joszef Peter). el a influenţat evaluările tentativelor aliaţilor lui Hitler de a părăsi Axa. Suedia. Arthur Koestler şi Sandor (Alexander) Rado de la Red Orchestra.. uneori sute de comunişti.Extrase 1937 pe membrii grupului de la Cambridge „Cei cinci magnifici” (iar compatriotului său Laszlo Dobos – Louis Gibarti i se atribuie recrutarea iniţială a lui Philby. Gibarti-Dobos sunt consideraţi a fi fondatorii tehnicii împletirii „propagandei cu spionajul şi acţiunile sub acoperire” – baza „măsurilor active – şi având o contribuţie la inventarea frontului „agenţiilor de presă”. transferat „în cele mai înalte cercuri ale Internaţionalei Comuniste” şi care se bucura de protecţia „preşedintelui Comintern. asigura documente false agenţilor Comintern. veteran al Armatei Roşii maghiare. OMS conducea falsele organizaţii de front „Prietenii Uniunii Sovietice şi găzduia organizaţii” umanitare şi pentru drepturi civile aşa-zis non-partizane. Propaganda OMS şi efortul de dezinformare din Occident erau conduse de Willy Münzenberg şi de mâna sa dreaptă. şeful operaţiunii „corespondenţii muncitori” (RABCOR) din Germania. Cel mai puternic serviciu de spionaj. fostul prizonier de război sovietic. Münzenberg şi Gibarti au creat o vastă reţea de organizaţii şi camarazi neştiutori care puteau fi mobilizaţi în sprijinul Moscovei. Fostul şef al operaţiunilor sovietice de spionaj din Europa îl descria drept „inima Cominternului”. combinând jurnalismul cu munca de informaţii. s-a infiltrat în spionajul britanic (şi american) în perioada celui de-al doilea război mondial. care puteau „plasa pentru propagandă poveştile fabricate. la simpla solicitare a RU. Müntzenberg şi Gibarti au montat apoi o campanie „umanitară” internaţională. Alex Kellerman (Sandor Nogradi) era tot agent OMS.” Eclipsaţi poate de polonezii şi nemţii din RU. când Moscova a anunţat crearea Republicii Socialiste Sovietice Autonome a Moldovei – „baza României sovietice” – care în cele din urmă „va elibera fraţii care gemeau sub jugul oligarhiei”. La începutul lui 1918. care controla liderii „partidelor comuniste autonome din Europa”.

a refuzat cu ostentaţie să negocieze afilierea pentru nou-înfiinţatul Partid Comunist Român (PCR). între 1929 şi iunie 1938. al 5-lea congres al Cominternului a accentuat influenţa maghiară. a fost: „ce au făcut în sprijinul Republicii Sovietice Ungare?” „Aripa transilvăneană”. deci. încă ramură a Partidului Comunist Ungar. După aceea. Dimitrov şi Stepanov). Penetrând Departamentul de Stat al SUA.. mai degrabă decât a componenţei etnice. dar să şi influenţeze analizele într-o direcţie favorabilă.. veteran al campaniei din Transilvania a Armatei Roşii Ungare şi membru recent al Partidului Comunist Ungar (PCU). pe de o parte şi comuniştii din Vechiul Regat. pe de altă parte. Departamentul de Interne etc. nu numai că nu duseseră la îndeplinire ordinele specifice „de a-l ajuta pe Kun şi a sabota acţiunile guvernului român”. Introdusă oficial la şedinţa Federaţiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 (la care au participat Rakovschi.Larry Watts . anunţarea acestei linii a coincis cu crearea Organizaţiilor Revoluţionare Dobrogene şi Basarabene „pentru a acţiona ca unităţi iredentiste revoluţionare”. considerând ca fiind „esenţiala intensificarea activităţii comuniste în rândurile populaţiei maghiare din teritoriile anexate la Cehoslovacia. Sloganuri similare au fost adoptate pentru separarea Basarabiei şi „a Bucovinei şi a Dobrogei de România. cu GRU şi NKVD INO. ci „îi avertizaseră public pe comuniştii unguri „să scoată la iveală ţelurile naţionaliste” şi „să spună în faţa opiniei publice că doresc o Ungarie mare”. România şi Iugoslavia” şi determinarea „partidelor comuniste din acele ţări” să lanseze o campanie care „să cheme la auto-determinare şi la secesiune de statele care le anexaseră”. sub mâna conducătoare a Cominternului. Penetrarea extensivă a secţiilor balcanică şi maghiară din departamentul de analiză şi cercetare al OSS.. John Pepper (fostul comandat în Armata Roşie maghiară. Conducerea Cominternului. el a lucrat în principal pentru spionajul Cominternului şi. PCR a ţinut al 3-lea Congres la Viena – pe atunci sediul central al operaţiunilor de spionaj sovietice din Balcani – şi l-a ales în frunte pe Elek Koblos. deja iritată că singura revoluţie victorioasă dintr-o altă ţară fusese înfrântă de armata română. nu mult diferit de marginalizarea şovinistă a etnicilor români din perioada imperiilor. era „furioasă” că românii. în timp ce partidul bulgar şi cel maghiar s-au angajat „într-o campanie pe termen lung împotriva României şi a clasei sale muncitoare.” .Extrase să devină şeful „aparatului secret” ilegal al CPUSA. serviciile armate.” Cu PCR obligat acum să promoveze divizarea ţării în baza pretenţiilor teritoriale. Peters a creat reţeaua de spioni care îi includea pe Whittaker Chambers şi Alger Hiss şi a pus bazele masivei infiltrări a primei agenţii de spionaj americane: Biroul pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services – OSS) din perioada războiului. În iulie 1924.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . au permis Moscovei nu numai să capete o imagine internă inestimabilă asupra percepţiilor şi intenţiilor SUA. acuzând PCR de „deviaţionism social-patriotic”. după al doilea război mondial. Situaţia s-a complicat din cauza antagonismului adesea deschis dintre „basarabeni” şi „transilvăneni”. aripa transilvăneană condusă de unguri a „re-intrat triumfătoare în partid”. Avertizându-i pe români că revoluţia lor şi „adevărata independenţă” necesitau mai presus de orice „ca eforturile minorităţilor subjugate să se sprijine pe principiul auto-determinării şi până la 16 . în loc să compromită idealurile comunismului „prin intenţiile naţionaliste „ascunse în spatele ideilor socialiste”. comuniştilor români li s-a atribuit un statut inferior în mişcarea comunistă. în interiorul Internaţionalei”. Joszef Pogany). În 1924. mai degrabă decât majoritară la statele vecine. Confirmat în funcţie de ofiţerul de legătură al Cominternului din SUA. în noiembrie 1921. Coaliţiile „naţionale” din Comintern Dominaţia sovietică asupra comunismului basarabean şi dobrogean şi directul control maghiar asupra stângii radicale din Transilvania s-au transformat într-o schemă complexă şi unică de control asupra RCP care s-a menţinut din 1918 până mult după venirea la putere a comuniştilor. Una dintre primele întrebări adresate românilor atunci când au solicitat afilierea la Comintern. Agendele „basarabeană” şi „transilvăneană” erau destul de clar reflectate în linia Cominternului pentru cesiunea de teritorii româneşti cu afilierea minoritară.

El a fost înlocuit de un membru al Partidului Comunist Polonez. Elek Köblös. ruşi.” .” congresul a exprimat totodată speranţa „muncitorilor şi ţăranilor din Basarabia că revoluţia lor naţională îi va uni cu URSS. Jenö Iakobovicz şi Miklos Goldberger) au condus practic activităţile în România. Chestiunea teritorială şi revizionismul asociat acestora au aliniat Rusia sovietică şi interesele maghiare vis-a-vis de România atât la nivel de partid. în perioada 1931-1936. fără a ţine cont de vreun principiu umanitar sau etnic. Transilvania Soluţia rămâne separarea Transilvaniei … fie provizoriu. a condus PCR din Ucraina. cât şi de stat şi s-au dovedit capabile să motiveze chiar şi elitele extrem de conservatoare din Ungaria să coopereze cu comuniştii şi să devină ei înşişi comunişti. ucraineanul polonez Alexander DanielukStefanschi. fie pe termen lung. Comisia Litvinov 1944 Idealul comun nu poate fi realizat decât printr-o propagandă bine direcţionată… Elementele noastre de încredere trebuie să se infiltreze în Partidul Comunist Român. de exemplu. Basarabia i-au relevat rolul. Alinierea în această privinţă a programelor comuniste şi naţionaliste în perioada interbelică. ucraineni şi moldoveni) şi „numai” 375 de români. un protejat al lui Racovschi din Partidul Comunist Ucrainean. la al 4-lea congres românesc de la Harkov. un alt veteran al Armatei Roşii Maghiare. ucraineanul basarabean Vitali Holoschenco. până când vom ajunge la un acord cu Ungaria sau cu România. a fost înlăturat de Moscova şi aripa basarabeană din funcţia de conducător al PCR. În 1933. Boris Stefanov.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . date fiind categoriile suplimentare cu 300 de membri evrei şi 70 – „alţii” care ascundeau faptul că aceştia reprezentau în mare măsură agendele aripilor transilvăneană (maghiară) şi basarabeană (sovietică).. iar viitorul acesteia va depinde de noi. cetăţeni străini. Conducerea PCR a oscilat între aripa transilvăneană „Ungaria Mare” şi facţiunea anexaţionistă bulgaro-basarabeană. unde vor trebui să acţioneze intens şi în manieră disciplinată pentru a câştiga încredere şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat. originea etnică era de fapt mult mai puţin importantă decât faptul că toţi erau reprezentanţi ai intereselor de dezmembrare a României. Deşi mulţi au subliniat etnicitatea ne-românească a conducătorilor PCR. care nu poate fi decât Uniunea Sovietică… Dependenţa României faţă de noi va fi şi mai mare dacă Transilvania rămâne un stat de sine stătător. 17 . în 1928 pentru „încercarea de a servi interesele guvernului maghiar din Budapesta şi nu pe cele ale Internaţionalei. în următorii 20 de ani. 380 de membri din aripa basarabeană (bulgari.” Pentru a se asigura că PCR va trece la considerarea dezmembrării statului român ca fiind prioritară celei a schimbării de regim. Nepotul lui Racovschi. începând cu 1924 şi până la lovitura internă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi a adepţilor lui.” Köblös a condus după aceea afacerile PCR de la sediul din Târgu Mureş. pe orice cale posibilă. între 1928-1931. până când anchetele asupra agitaţiei revoluţionare din Chişinău. a facilitat nu numai un nivel de comunicare excepţională între cele două părţi. în aprilie 1944.” Înlocuitorul lui Köblös. de exemplu. până în aprilie 1944 când a fost eliminat prin forţă.. Procentul era practic mult mai slab.Larry Watts . cu toate că diferiţi membri ai aripii transilvănene (Bela Brainer. care a condus PCR de la sediul din Berlin. PCR avea 440 de membri maghiari. Transilvăneanul Stefan Foris. în anii 1938-1940 când Stefanov a lucrat la Moscova. în perioada 1924-1944. folosind numele de cod „Vekas.Extrase secesiunea completă de statul existent. un secesionist dobrogean. ţinând cont că acest mic stat va avea nevoie de un protector. în 1925. dar şi complicitate şi coordonare cu diverse ocazii. a deţinut funcţia de şef al PCR între 1936-1940. la conducerea partidului au fost impuşi. a preluat conducerea în 1940.

care întocmise pentru Consiliul Suprem al Apărării al lui Horthy câteva proiecte „ale unei convenţii militare cu Uniunea Sovietică pentru coordonarea momentului atacului”. în opinia internaţională. în august 1939. a fost acum autorizat să negocieze cu partenerii sovietici şi „a fost realizat un plan detaliat cu specificarea pretenţiilor Ungariei asupra României şi a condiţiilor intervenţiei”. fostul şef al PCR – şi secesionist militant al Dobrogei – Boris Stefanov a publicat un articol în ziarul Cominternului în care sugera cesiunea iminentă a provinciilor româneşti şi pleda pentru necesitatea stabilirii de baze militare sovietice în aceste teritorii.. Cehul Silvaniei. Între 1938 şi 1939. cu alocarea unui rol semnificativ operaţiunilor de sabotaj ale organizaţiilor paramilitare care se pregătiseră pentru recuperarea militară a Transilvaniei de la începutul anilor `30. Încă odată se prefigura formarea unei coaliţii sovieto-maghiarobulgare pentru o ofensivă împotriva României. În prima parte a anului 1940. ocuparea Ruteniei. Paradoxal. ambasadorul german la Budapesta a raportat uluit cât de deschis „ambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria să treacă la 18 . Spre exemplu. mulţi dintre ei fiind instructori în unitatea paramilitară Rongyos Gárda (Garda Furioasă). a prezentat planurile unei ofensive militare în Transilvania. în defavoarea României este şi posibilă. Mesajul nu a trecut nerecepţionat la Budapesta. Evoluţia a fost predictibilă date fiind interesele comune ale „Ungariei şi Uniunii Sovietice faţă de România. Politica dusă de Comintern. cu scopul evident al infiltrării şi subversiunii. generalul Ferenc Szombathelyi. Marghita. va face acelaşi lucru cu URSS. a fost revigorată după criza cehoslovacă din 1938. Târgu Mureş şi Zalău. inclusiv de viitorul său succesor. Cluj. Membrii Asociaţiei Trăgătorilor de Elită Maghiari (Országos Magyar Lövész Egyesület) erau antrenaţi în ordinele militare ale celor 22 de contingente militare ungare etnice din cadrul armatei române. În acest sens ei au plănuit „arderea satelor germane (şvabe sau săseşti)” însoşită de o campanie de propagandă centralizată pentru atribuirea acestor atrocităţi autorităţilor române naţionaliste. ea avea şi scopul de a crea un pretext plauzibil. chestiunea teritorială basarabeană şi cea transilvăneană erau strâns conexate în concepţia sovietică. În toamna lui 1939. Satu Mare. când Moscova a început să-şi declare sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernului Horthy.. ca parte compinentă a scopului mai larg al lui Hitler de a redesena frontierele europene şi a redefini balanţa de putere. în 1939. formată mai ales din veterani maghiari din Transilvania.” după primul război mondial. Generalul Gabor Faragho. pentru intervenţia armată a Ungariei. veteran al primului război mondial. spionajul maghiar a organizat. implicat în negocieri. Intenţia Moscovei de a intra în Basarabia. reţele de partizani pentru a sprijini invazia militară. Hunedoara. Serviciul de Siguranţă Internă al României a descoperit astfel de grupuri care operau în Carei. din nou. invazia germană în Polonia şi prin atrocităţile din Serbia. Coaliţia „roşie-albă” în a doua campanie transilvăneană Horthy l-a rechemat imediat pe generalul Henrik Werth de la pensie şi l-a numit şeful statului major al Honved. un veteran al operaţiunilor Armatei Roşii Maghiare din prima campanie transilvăneană din 1919. Pe lângă sarcinile principale de provocare a panicii şi îngreunare a retragerii armatei române. care au împins cele două ţări una spre cealaltă. sprijinul faţă de pretenţiile Ungariei şi încurajarea pretenţiilor Bulgariei asupra Dobrogei au devenit explicite aproape imediat după semnarea pactului Hitler-Stalin. Miercurea Ciuc. Rongyos Gárda. Werth. Grupul Satu Mare. unul dintre cele mai mari. cuprindea 130 de persoane şi era condus de clerici catolici şi reformaţi împreună cu personal militar de la Budapesta. şi-a câştigat reputaţia de a fi de o brutalitate excesivă în perioada în care a activat pentru dezmembrarea Cehoslovaciei. iar. ca România să cedeze acele teritorii împreună cu Bucovina şi Dobrogea. a fost numit ataşat militar la Moscova pe 1 iulie 1940. Guvernul maghiar şi conducerea armatei „s-au angajat instantaneu în pregătiri militare şi diplomatice fervente”. vorbitor de limba rusă. Werth era sprijinit de Horthy şi de un număr de ofiţeri superiori.Extrase Guvernul Maghiar 1946 La începutul celui de-al doilea război mondial. prin văile Someşului şi Mureşului.Larry Watts .“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . „care considera că încheierea unei înţelegeri cu Rusia. şi dezirabilă ”. Berlinul formase deja o coaliţie cu Ungaria şi Bulgaria. Generalul Werth.” . care urmau să le permită să acţioneze la izbucnirea unui conflict româno-sovietic. Odorhei. La începutul lui decembrie. imediat după anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.

Molotov îi reamintea lui Kristóffy sprijinul Moscovei faţă de pretenţiile Ungariei asupra României. închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti. ministrul adjunct de externe maghiar îl felicita pe ambasadorul sovietic de la Budapesta. ambasadorul german de la Moscova raporta că Molotov. Moscova făcea presiuni asupra Bulgariei să solicite întreaga Dobroge. Honvedul fiind total mobilizat. Stalin a considerat că se cuvenea să acorde un alibi Ungariei. idee pe care o exprimase şi faţă de ambasadorul german. Cu ocazia primirii de felicitări din partea ofiţerilor de informaţii bulgari pentru anexarea Basarabiei. în 1941. care a luat parte activă la „eliberarea” provinciei. Kremlinul sublinia că „nu a obiectat niciodată şi nu va obiecta nici acum la pretenţiile revizioniste ale Ungariei privitoare la Transilvania” şi că „Ungaria va putea conta şi în viitor pe sprijinul sovietic în privinţa Transilvaniei” dacă nu va participa militar în campanie. Între 300. acum primea şi diverşi unguri de rang inferior. partenerii sovietici le-au transmis că „e posibil să ne mai întâlnim o dată pe Dunăre. care de obicei nu avea primiri decât la nivel de ambasadori. reprezentantul maghiar la Moscova. ministrul maghiar de externe putea nota cu satisfacţie că „Iugoslavia este calmă şi că el nu crede în posibilitatea ca Iugoslavia să intervină în cazul unui conflict româno-maghiar”. insistând că „nu era necesar ca Ungaria să intre într-un război germano-rus”. Vladimir G. precum şi „despre tratatul comercial foarte avantajos dintre cele două ţări”.7 milioane. De asemenea. Nikita Hrusciov. Istvan Kristóffy. Politicile paralele de deznaţionalizare Pe 27 iunie 1940. ca un canal de comunicaţie pentru eventuale negocieri de pace dintre Al Treilea Reich şi Uniunea Sovietică. adăugând că Budapesta putea conta pe sprijinul Moscovei la „orice conferinţă internaţională la care se va ridica problema pretenţiilor Ungariei. propunând chiar Berlinului să menţină legaţia de la Moscova pe perioada războiului. Budapesta a făcut eforturi semnificative pentru a-şi menţine relaţiile cu Kremlinul. informându-l pe ambasadorul sovietic de la Budapesta că.000 şi 400. legile RSS Ucraina au fost extinse imediat la Basarabia.” .000 de refugiaţi au năvălit într-un stat aflat în mijlocul colapsului politic şi economic. afirmând la sfârşitul războiului că „armata fascistă germană” a avut „pe front numai sprijinul direct al trupelor italiene. începând cu interzicerea alfabetului latin. Dar cele mai brutale aspecte ale acestei campanii au implicat eliminarea fizică a populaţiei româneşti din zonă. Pe 25 iunie 1940. În prima săptămână de ocupaţie au fost arestaţi peste 19 . la numai câteva zile după ce forţele sovietice invadaseră Basarabia şi Bucovina. Această purificare etnică deghizată a fost regizată de conducătorul Ucrainei. De asemenea. „Ungaria era gata să înceapă războiul”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Molotov l-a reasigurat pe Kristóffy că Moscova considera „pretenţiile Ungariei asupra României ca fiind bine fundamentate”. îşi exprima „marea satisfacţie” în faţa adjunctului comisarului sovietic pentru relaţii externe (şi şef al departamentului extern al NKVD).” La mai puţin de 24 de ore după trimiterea ultimatumului Moscovei către România. anulând un element fundamental al organizării comunitare şi al conştiinţei naţionale. inclusiv transferarea Bisericii Ortodoxe de la Mitropolia Română a Basarabiei – din care făcuse parte începând cu secolul al XIV-lea – la Patriarhia Rusă. pe 30 august 1940. afirmând că „(ungurii) sunt mai fericiţi pentru aceasta decât oricare alt stat. Dekanazov. Toate proprietăţile au fost expropiate şi a fost implementat un program de deznaţionalizare şi rusificare. La începutul campaniei din est.. Ca o ironie. Moscova a înaintat un ultimatum României solicitând cedarea Basarabiei şi Bucovinei de nord cu toată populaţia acestora de 3..Larry Watts . După solicitarea Comisarului ªef Molotov „de a influenţa Iugoslavia să păstreze tăcerea în cazul în care Ungaria va trebui să intre în conflict cu România” pentru anexarea Transilvaniei.” Ministrul maghiar de externe a exprimat „profundele mulţumiri” ale guvernului său pentru prietenia şi sprijinul Moscovei. române şi finlandeze”. deoarece pentru ei înseamna lichidarea principiului integrităţii teritoriale a României şi o posibilitate mai facilă de a continua ceea ce (sovieticii) începuseră”. cu scopul evident de a crea o graniţă continuă între Uniunea Sovietică şi Bulgaria. Ca un prim pas. arbitrând în schimb transferul nordului Transilvaniei la Ungaria. Molotov l-a informat şi pe ambasadorul Italiei în legătură cu sprijinul Moscovei faţă de „pretenţiile la adresa României” exprimate de Ungaria şi Bulgaria. Consecvent acestei colaborări împotriva României.Extrase acţiune armată împotriva Transilvaniei”. aliatul german al Ungariei a împiedicat-o să atace pentru a-i împiedica accesul la resursele României.

cu o populaţie de 2..000 de etnici români şi au trimis alţi 70.Extrase 1. în final.000.600. au fost executaţi de NKVD. ca fost consilier al comisarului de război Kun – agentul sovietic Vilmos Böhm. a solicitat suplimentarea cu un număr de 2. a fost invitat în Ungaria ca parte a efortului Budapestei de a stabili o relaţie specială cu Sofia. la începutul lui 1941. unităţile sovietice primiseră ordinul „să le treacă cu vederea şi să tragă numai daca întâmpinau o rezistenţă puternică şi deosebit de persistentă”. avea contactele necesare pentru a negocia înţelegeri de neagresiune cu armata sovietică şi grupurile de partizani. care ar fi putut constitui un nucleu de dizidenţă naţională şi un obstacol în calea asimilării forţate. a lui Stalin. care ar fi putut oferi coerenţă oricărei forme de rezistenţă”. La începutul lui iulie. inclusiv lideri ai comunităţilor locale. în general. 53. Multe dintre aceste deportări au fost denumite realocări de muncă şi mutări voluntare. erau considerate a avea rezultate minore.000 nu fusese atinsă. Pe 31 august 1940. iar autorităţile maghiare au executat aproximativ 1. Situaţia s-a schimbat. au fost simetrice celor utilizate de autorităţile sovietice în Basarabia ocupată şi Bucovina de nord. în primele trei luni. poate mii. oferindu-le emigranţilor voluntari moldoveni să se stabilească oriunde în „zonele virgine”. În timp ce. Metodele utilizate în nordul Transilvaniei şi motivele aflate în spatele lor.000 pe frontul rusesc „înrolaţi în companii de muncă forţată”. Preocuparea Moscovei pentru aceste operaţiuni este sugerată de „alegerea” în Sovietul Suprem al RSS Moldova. Krasnoiarsk. şeful ucrainean al NKVD. Geza Lakatos.000 de români şi au arestat 15. în perioada 1941-1942. Moscova a continuat să facă publicitate. odată cu numirea la conducerea Forţelor de Ocupaţie din Ucraina a veteranului armatei roşii. primul ministru bulgar. şeful maghiar al statului major a întors vizita partenerului bulgar la Sofia. În noiembrie. În noaptea de 12 iunie 1941.479 de persoane au fost arestate „ca fiind membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente anti-sovietice”.365 de tineri şi tinere. Moscova plângându-se că ţinta de 77. în închisorile NKVD din Basarabia „pentru infracţiuni contrarevoluţionare” şi sute. Bogdan Firov. iar 24. Lakatos. Cu toate că nu există o înregistrare clară a numărului de deportaţi.000 de „elemente contrarevoluţionare” împreună cu familiile lor”. Hrusciov. reprezentantul Moscovei în noua RSS Moldova a solicitat „deportarea în alte regiuni a 5. Astfel.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .000 au fost încarceraţi.000 şi 60. Kirov. Molotov. predominant români (moldoveni) din satele basarabene au fost trimişi la muncă forţată în alte zone ale Uniunii Sovietice prin ceea ce a devenit o realocare permanentă. Beria. poliţişti şi ofiţeri ai armatei române”.000. în primăvara lui 1943. Ei au fost trimişi în gulagurile din republicile Kazahstan şi Komi. Coaliţia roşie-albă în cea de-a treia campanie transilvăneană Horthy ar fi încercat să satisfacă solicitarea Moscovei de neimplicare militară în schimbul Transilvaniei. Kalinin şi Timoşenco.000 de etnici români rămaşi în aceste teritorii au fost deportaţi de autorităţile sovietice în Asia Centrală şi Siberia. Negocierile româno-maghiare din 1943 s-au dovedit un eşec. începând cu cei care au avut legături cu Sfatul Ţării basarabean şi cu unirea din 1918. Aproximativ 4.Larry Watts . Voroşilov. Autorităţile maghiare de ocupaţie au expulzat forţat între 40. Novosibirsk şi Omsk. aceste vizite la nivel extrem de înalt reflectau cel puţin politica comună adoptată de cele două state în respingerea cooperării României pentru ieşirea din război. Chiar dacă „ele deschideau focul”. iar 20 . se estimează că între 100. La mijlocul lui octombrie 1942.000 a personalului necesar pentru operaţiunile din regiune. Deportaţii erau încadraţi la categoriile „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi elemente anti-sovietice”. dar directa subordonare a forţelor Honved comandei germane. funcţionari numiţi de Bucureşti.” .. De exemplu.360 de membri ai familiilor acestora au fost deportaţi. În toată perioada 1940-1960. specialiştilor şi capilor de familie. s-a acordat „prioritate expulzării intelectualilor. „evadaţi din URSS”. România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei.122 de români ca „agenţi de securitate.000 şi 500. în august 1940. „repatriaţi din România” şi persoane care „solicitaseră să fie repatriate în România”. din Altai. 5. În mai 1941. Directiva Înaltului Comandament Sovietic din ianuarie 1944 adresată „atât Armatei Roşii cât şi grupurilor de partizani din zonă” menţiona că „unităţile maghiare nu trebuie să fie atacate”. au făcut acest lucru imposibil. deoarece „cel mai puternic stat danubian” şi cel mai mare stat balcanic – acum că România fusese împărţită între ele şi URSS – erau „menite să colaboreze”.

Horthy a trimis o delegaţie la Moscova. Transilvania nu va fi românească”. din motive patriotice. Comuniştii transilvăneni. după încheierea unor acorduri cu forţele sovietice pe frontul de est.” . la fel ca şi rectorul Universităţii Cluj. La începutul lui 1944.000 de maghiari (din totalul de 462. în timp ce alţii. arătând că. aceleaşi oficialităţi şi organizaţii maghiare care intraseră în nordul Transilvaniei cu girul lui Hitler şi Mussolini şi cu binecuvântarea lui Stalin.000 de maghiari. Alţii 21 . • administraţia maghiară. • în Transilvania se va efectua un referendum şi • Înaltul Comandament Sovietic „va trimite grupuri de partizani în Ungaria pentru a-i ajuta pe maghiari la schimbarea de regim. în orice caz..“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . care era rezident la Budapesta în 1940. înainte de eliberare. generalul Feodor F. poliţia şi jandarmii nu vor fi înlocuiţi de români. Însă. făcând agitaţie în acest scop „la partid. Deszo Miskolzy. era acum recunoscute ca fiind „combatanţi ilegalişti” care luptaseră împotriva burgheziei şi a guvernului român „burghezo-moşieresc”. presupunea ca forţele române să intre în nordul Transilvaniei. obţinând asigurări că: • armatei române nu i se va permite să ocupe nordul Transilvaniei. au luat parte la plan până la sfârşitul primăverii anului 1944. generalul Bela Miklos (de Dalnok) şi pe generalul Lajos Veres (von Dalnoki) să comande Armatele I-a şi a II-a şi să efectueze transferul. politici şi religioşi transilvăneni au propus un plan prin care Horthy urma să meargă în nordul Transilvaniei. După cum nota mai târziu un comunist maghiar transilvănean. Cooperând acum cu autorităţile sovietice. un grup de lideri militari. condusă de generalul Farago.” La mijlocul lui martie 1944. atunci când guvernul Horthyst i-a numit în funcţie pe el şi pe episcopii maghiari din Transilvania. în perioada iulie-august 1943. În consecinţă. în timp ce întreaga comunitate maghiară. acum curtau tot ceea ce era sovietic”. aşa cum a fost prezentat în vara lui 1944. Atzél a plecat la Moscova şi s-a întâlnit cu şeful spionajului militar. pretinzând acum că „apără cu loialitate interesele Ungariei”. ele au fost trimise rapid mai departe şi nu li s-a permis nici să se încartiruiască în oraşe şi nici să înlocuiască forţele de ocupaţie din regiune. „precum Iordache şi cei din jurul lui”. Cu toate că scopul sovieticilor de a provoca mari pierderi în rândul armatei române şi mai ales în cadrul corpului ofiţeresc. Subliniind că revizionismul. să meargă „en bloc la ruşi”. Kuzneţov. pentru a încheia armistiţiul.. din proprie voinţă. conducătorii ungari din jurul lui Horthy au reînnoint tentativele de „a face înţelegeri cu sovieticii şi a ataca România. Horthy i-a însărcinat pe şeful cancelariei sale militare. a existat „un cerc in Transilvania de nord care. Imediat după numirea lui Lakatos ca prim ministru. „că cele două state ar trebui să le permită anglo-saxonilor să preia peninsula balcanică pentru a o salva de bolşevism”. condus de Moscova (care includea din nou aripa transilvăneană ce aparţinuse anterior de PCR).000) părăsiseră sudul Transilvania şi că „nu toţi pot fi consideraţi refugiaţi”. toate organizaţiile (dintre care multe intraseră deja în partidul comunist şi puseseră bazele unor noi organizaţii „democratice”) şi instituţiile. În acest scop. era compus din persoane care formaseră comitete cu fasciştii şi care. Atzél şi alţii ca el nu au avut dificultăţi să părăsească Crucea Săgeţii (şi alte asemenea organizaţii fasciste) şi să fie bie primiţi în Partidul Comunist Ungar. mai degrabă decât opţiunile politice motivaseră schimbarea. Comandanţii militari sovietici au aprobat cu satisfacţie acordul Kuzneţov – Atzél. sub protecţia Armatei I-a şi sub comanda lui Atzél. comisia germano-italiană a stabilit că numai 60.Extrase Filov a informat imediat Berlinul referitor la propunerile Bucureştiului. unită sub Partidul Maghiar Transilvănean. de pe o zi pe alta. unii dintre ei chiar înainte de intrarea trupelor maghiare în nordul Transilvaniei. continuau să predice revizionismul. Numeroşi maghiari au emigrat în Ungaria după Arbitrajul de la Viena. inclusiv Armata I-a şi a II-a. pe care i-a caracterizat drept „victime” ale „represiunilor naţionale ale regimului Antonescu”. Horthy l-a trimis pe baronul Atzél.” Ulterior. să contacteze autorităţile sovietice. în şcoli şi oriunde altundeva”. el a menţionat în continuare că „unii primari. Această redistribuire masivă a agenţilor lui Horthy ca „luptători antifascişti” a permis Budapestei să insiste ca România să admită în sudul Transilvaniei aproximativ 200.Larry Watts . acum comunist. care fuseseră agenţi ai serviciilor secrete britanice. au devenit mari prieteni ai Uniunii Sovietice.

spionajul militar raporta primului ministru român că activitatea revizionistă ungară „se manifesta pe deplin sub masca comunismului. fără ca autorităţile române să exercite vreo presiune asupra lor. atunci când rectorul şi profesorii români. La cererea Ungariei – aceasta se întâmpla pe 14 octombrie 1944 când Ungaria lupta încă alături de Axă împotriva României şi a forţelor sovietice – şeful de stat major sovietic al Comisiei de Control Aliate din România (CCA). disoluţia Cominternului redusese drastic influenţa ungurilor asupra politicii sovietice din regiune. a plasat Universitatea şi administraţiei acesteia. fie în coaliţie cu aceştia în „noi” organizaţii democratice (de exemplu Uniunea Populară Maghiară. ei au fost pur şi simplu refuzaţi de Miskolczy. Sovieticii au instituit în schimb o administraţie militară bazată pe aceiaşi administratori civili maghiari şi şefi de instituţii numiţi iniţial de regimul de ocupaţie al lui Horthy. autorităţile maghiare se bazau deschis pe sprijinul sovietic: Cu orice ocazie.Larry Watts . în perioada 1944-1947. iar ofiţerii români şi soldaţii care îşi vizitau familiile erau „arestaţi. Controlul Sovietic şi realocarea Transilvaniei Fără ştiinţa conducerii comuniştilor maghiari. Era „interzisă” expunerea drapelului şi „elevii de liceu care purtau culorile naţionale la butonieră erau arestaţi”. formată la 6 octombrie 1944. Existau două motive principale pentru această schimbare de poziţie. la unul de subordonare clară deoarece. la 11 noimbrie 1944. Statutul liderilor comunişti maghiari s-a transformat brusc din cel de aproape-egali ai camarazilor sovietici de la Moscova. Spre exemplu. erau deosebit de încrezătoare în sprijinul sovietic. Autorităţile maghiare locale. Iar acea politică. împotriva ei. care fuseseră forţaţi să părăsească universitatea din Cluj în 1940 s-au reîntors în 1944. având acum în posesie Basarabia şi Nordul Bucovinei prin propriile eforturi. acum fie comunişti. numită de Budapesta „sub protecţia Armatei Sovietice” şi a ordonat Bucureştiului să nu se amestece. Moscova trata România „aliată” ca pe inamic şi stabilea o coordonare „prietenească” cu „inamicul” maghiar din Axă.” în timp ce simbolurile naţionale româneşti continuau să fie ţinta ridiculizărilor şi a sancţiunilor legale. escortaţi pe străzi de organele civile ale Poliţiei Populare Ungare şi forţaţi la munci forţate umilitoare în văzul populaţiei şi al comandanţilor militari sovietici”. Într-adevăr. ungurii observau simpatia comandanţilor sovietici. În al doilea rând. spre exemplu... În modul deja cunoscut. datorită acordurilor anterioare. a fost alungată rapid de autorităţile militare sovietice. unde participau la formularea strategiilor şi a politicii pentru Estul Europei. erau acum executanţi ai politicii Kremlinului. cu o săptămână înainte de transferul pur formal al nordului Transilvaniei în autoritatea administrativă a Bucureştiului. numitul Budapestei. în timp ce Budapesta îşi va menţine privilegiile de supervizare şi intervenţie în nordul Transilvaniei şi. într-o oarecare măsură. Administraţia civilă românească. numită după ce Transilvania a fost eliberată de forţele maghiare şi germane. URSS. Raportul concluziona că „intensa propagandă revizionistă” se manifesta în continuare la reuniunile sindicatelor „democratice” maghiare. în special cea privitoare la realocarea 22 . cu un mandat oficial de preluare a conducerii. căutând să-i convingă prin orice mijloace de sentimente lor comuniste pentru a obţine diverse avantaje şi a-şi atinge scopurile iredentiste.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Sprijinul deschis al autorităţilor militare sovietice pentru menţinerea conducerii maghiare a constituit subiectul a sute de rapoarte din regiune. nu mai avea nici obligaţia şi nici intenţia de a ceda Transilvania. chiar şi controlul administrativ teritoriul nu va fi totuşi unit cu Ungaria. intelectualii erau umiliţi în public şi etichetaţi drept fascişti. generalul Vinogradov. Românii erau obligaţi să folosească numai limba maghiară în relaţiile cu autorităţile”. În primul rând. în timp ce Poliţia Populară Ungară continua să comită „tot felul de atrocităţi şi ameninţări pentru a forţa populaţia românească să părăsească nordul Transilvaniei”. Astfel. ca şefi ai partidelor naţionale. care se aflase în fruntea eforturilor de „reprimare a culturii” româneşti. a absorbit o mare parte din Partidul Transilvănean Maghiar). Moscova hotărâse deja că.Extrase au fost motivaţi de dorinţa de a fi cu familiile lor sau de perspectiva unor avantaje financiare. la sfârşitul lui octombrie.” .

îşi demonstra înţelegerea faţă de Budapesta. „exclusă”. din perspectiva Kremlinului. la sfârşitul lui iulie 1944. compusă din trei comisari adjuncţi pentru afaceri externe. Stalin încă se juca cu ideea unei federaţii în legătură cu Transilvania. figuri proeminente în efortul de propagandă sovietic (lui Luca i se atribuie fondarea staţii de radio în limba română a Cominternului. România ar putea aspira la ea numai „în schimbul renunţării totale şi definitive la Basarabia şi Bucovina” şi „cu garantarea controlului nostru total asupra politicilor viitoare ale României”. ordonând spre exemplu. Pe 5 iunie 1944. Litvinov a subliniat că „dependenţa României de noi va chiar mai mare dacă Transilvania va rămâne un stat de sine stătător. De aceea.. care are frontieră comună cu aceasta. nu este surprinzător că Luca milita împotriva reanexării nordului Transilvaniei sau că Roman. Rezumând decizia lor. Ungaria şi România (ungurii şi românii din Transilvania) vor fi obligaţi să intre în competiţie pentru favorurile sovieticilor dacă vor dori să influenţeze statutul final al regiunii. De aceea. S-a căzut de acord că independenţa era „cea mai bună” soluţie. succesul propagandei maghiare în convingerea cercurilor de la Londra şi Washington să sprijine o federaţie Ungaro-Transilvano-Română (Danubiană) a discreditat total ideea în faţa lui Stalin. cea mai apropiată mare putere”. Lozovski şi Dimitri Z. Posibilitatea de a ceda întreaga Transilvanie Ungariei era. în acelaşi timp. era decisă acum numai de Moscova.” . acum din nou cetăţeni sovietici. până când vom ajunge la un acord cu Ungaria sau cu România. Cominternul ordonase tuturor comuniştilor rezidenţi să intre în partidul comunist maghiar. argumenta el. într-un document denumit Despre Transilvania. Litvinov a subliniat că independenţa Transilvaniei „ar putea fi temporară. Pe 8 iunie. în privinţa aripii basarabene. iar transferarea sa viitoare la România va depinde de noi”. ea nu va putea exista fără patronajul unui stat vecin puternic.Extrase teritoriilor şi a delimitarea frontierelor. Manuilski. care constituia de asemenea o cedare în favoarea Budapestei.Larry Watts . care nu poate fi altul decât Uniunea Sovietică. Litvinov le-a trimis lui Stalin. Astfel. sau pe termen lung. posibilitate care ar permite URSS „să obţină atât baze militare. pentru a cerceta problemele ordinii post-belice. „Cea mai bună” soluţie. aducându-i suveranitatea parţială în regiune. din moment ce fusese hotărât de Hitler. precum Vasile Luca şi Valter Roman. Litvinov a deschis discuţiile menţionând că status quo-ul care acorda Transilvania Ungariei nu putea fi menţinut. de asemenea. lui Leonte Răutu şi Alexandru Bârlădeanu. considerând-o ca fiind o „conspiraţie occidentală. să plece la Moscova. România şi Ungaria. alături de câţiva experţi. ca fiind soluţia „cea mai adecvată” şi care nu se putea realiza decât dacă „bazinul dunărean se va afla sub tutela guvernului sovietic”. numai în baza intereselor sovietice. atunci când într-o întâlnire de 15 minute de la Târgu Mureş. Moscova a format comisia Litvinov. în acest caz URSS.. autorităţile militare sovietice au înlocuit fără multe vorbe administraţia românească proaspăt instalată şi le-a ordonat „să elibereze întreg teritoriul Transilvaniei”. cât şi control” asupra ţării. România Liberă. fără a se intenţiona aceasta. resubordonând aripa transilvăneană a PCR la PCM.” Cu ideea federaţiei pentru nordul Transilvaniei exclusă şi o independenţă totală posibil să provoace viitoare complicaţii internaţionale. Cominterniştii din Transilvania de nord aflaţi la Moscova. În 1944. 23 .“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Moscova îşi sprijinea propriile interese şi. Voroşilov şi Vişinschi evaluările asupra alocării viitoare a teritoriului românesc. pe 11 noiembrie 1944. în afara oricăror alianţe şi federaţii”. Roman fiind redactor) erau acum mult mai orientaţi către partidul maghiar. când s-a întrunit comisia. era „recunoaşterea statutului de independenţă a Transilvaniei. a fost protectoratul autonom al cărui statut nepermanent acorda Moscovei continuarea influenţei şi a controlului. După ocuparea nordului Transilvaniei de către Ungaria. Acum soluţia temporară – administraţia militară sovietică – fusese aplicată. La mijlocul lui 1944. în vara lui 1940. singura soluţie rămasă. Moscova a făcut acelaşi lucru pe o bază mult mai selectivă. ţinând cont că acest stat mic ar avea nevoie de un protector. prim adjunctul Maxim Litvinov. Molotov. aducea comisiei argumente în favoarea „acordării independenţei Transilvaniei”. Ca o ironie însă. rămânând un sâmbure de conflict între cei doi vecini. Solomon A.

septembrie 1960 Într-un stat socialist. Până la mijlocul anului 1954.” .“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .. anterior însărcinat cu afaceri în România. Contracararea controlului sovietic: 1953-1964 În România. numit de autorităţile militare sovietice din rândul populaţiei locale (ne-româneşti)”. august 1964 Presiunea exercitată pentru a dobândi controlul asupra aspectelor economice ale României îşi are începuturile la numai două zile după decesul lui Stalin. ci dovedeşte ceva mai greu de definit. [iar] celălalt în poziţie de subordonat … nu reprezintă numai o încălcare a suveranităţii. atât Rákosi.Larry Watts . atunci soldaţii noştri …vor avea ultimul cuvânt … Întreaga situaţie din Balcani ar putea deveni de necontrolat dacă România ar decide să urmeze Iugoslavia şi Albania în tabăra anti-sovietică. iar acest lucru l-a determinat pe Hruşciov să ne numească “nemernici” – Gheorghe Gheorghiu Dej. (Mămăligari – ‘consumatori de făină de porumb’ – un alt fel de a spune ‘ţărani români proşti’ sau in varianta Brucan ‘stupid people’ – era un termen depreciativ folosit de ruşi pentru a face referire la românii din Moldova şi Ucraina încă din secolul 19. însă. Odată intrată în posesia provinciei. … Noi am pus problema ca ei să nu aibă reţele de agenţi în nicio ţară socialistă. România a fost primul membru al Blocului care şi-a “recumpărat” Sovromurile (cu excepţia a două care se ocupau cu extracţia de petrol şi uraniu şi la care Moscova a refuzat să renunţe până în 1957). Cu toate acestea. încă din 1951. toate statele socialiste ‘înfrăţite’ erau în căutarea unui nou stil de viaţă. Lavrentiev. La 7 martie 1953. ci nişte prostituate. nu numai în privinţa îndeplinirii datoriilor reparatorii. La sfârşitul lunii. A. Gheorghiu Dej era convins că Sovromurile erau menite numai să exploateze şi nu erau cu nimic mai bune decât instituţiile capitaliste. relaţia dintre stăpân şi sclav. care trebuia retezată de la rădăcină. Lavrentiev a subliniat. autorităţile militare sovietice au început să fluture propuneri cu privire la un protectorat sovietic pe termen lung. În septembrie 1954. Nikita Hruşciov. influenţa sovietică asupra politicilor sale interne şi externe se va disipa rapid. chiar şi printre oficialii Partidului Comunist. ci şi asupra „politicii interne şi externe a României”. şi-a reiterat pretenţiile asupra unor teritorii din România. cu susţinerea clară a unor lideri sovietici.) Nikita Hruşciov. dacă sunt atât de nechibzuiţi încât să încerce să părăsească Tratatul de la Varşovia. se dezvolta o atitudine nesănătoasă naţionalistă şi anti-sovietică. i-a trimis lui Vişinschi propunerea şefului Directoratului Politic al Frontului Ucrainean II de creare „a unui comisariat în nordul Transilvaniei. la 6 decembrie 1944.I. cât şi primul ministru Imre Nagy s-au plâns conducerii de la Bucureşti că relaţiile bilaterale sunt “reci” şi “nesatisfăcătoare” şi au devenit “tot 24 . de exemplu.Extrase Făcându-se ecoul concluziilor comisiei Litvinov. august 1963 Încercările românilor de a-şi declara independenţa din punct de vedere economic faţă de CAER ar putea fi tolerate. Scurta perioadă de relaxare din perioada de tranziţie traversată de conducătorii sovietici s-a dovedit a fi o bună oportunitate pentru toţi membrii Blocului să îşi renegocieze relaţiile cu Moscova (şi pentru populaţie să îşi manifeste doleanţele reprimate până atunci). ofiţerii de informaţii români se plângeau în legătură cu încercările repetate ale consilierilor GRU “de a interveni în problemele interne ale Direcţiei Militare de Informaţii şi de a prelua conducerea acesteia”. …Mămăligarii* nu sunt o naţiune. că dorinţa Bucureştiului de a reîncorpora Transilvania era „singurul factor important de influenţă asupra guvernului”.. nu păstrezi reţelele de informaţii din interiorul Partidului decât dacă eşti convins că te afli într-o poziţie de supremaţie. Pe fondul primelor revolte antisovietice din Germania de Est şi Cehoslovacia. Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al RFSFR. Gheorghiu Dej informa Comitetul Central că sfătuitorii sovietici care controlau economia “trebuie să predea funcţiile pe care le-au deţinut până acum unor reprezentanţi din ţara noastră” . Budapesta. opinie care i-a creat probleme încă din 1947.

fapt ce l-a determinat pe interlocutorul său român să riposteze spunând că. ca şi cum problema apartenenţei acesteia ar fi rămas nerezolvată. în ciuda solicitărilor repetate ale părţii române şi a acordului formal al ungurilor. “Transilvania [este] fortăreaţa ce va salva Ungaria” şi “fără Transilvania. Roman l-a informat pe Gheorghiu Dej asupra acestui fapt. Budapesta nu şi-a închis biroul de paşapoarte din Cluj. poziţie defavorabilă pentru România şi pentru Ungaria şi “utilă numai inamicilor noştri”. problema ar putea fi rezolvată în spirit fratern” prin negocierea în secret a transferurilor necesare între conducerile de partid. astfel încât o parte să fie atribuită Ungariei. precum şi insistenţa cu care Rákosi expunea “problema Transilvaniei” în discursurile şi publicaţiile sale. biroul încuraja şovinismul ungar şi îşi “asuma rolul de a veghea la respectarea drepturilor minorităţii ungare” (Fazekas a emis această critică. declara ministrul român de externe. Gerö şi András Hegedús. Discursul lui Ràkosi din noiembrie 1954 era intitulat Constituirea Partidului Comunist din Ungaria şi lupta pentru victoria revoluţiei proletare). Apelând la Valter Roman. “cel mai puternic scut al eternei naţiuni ungureşti este Transilvania”. Pus în dificultate. întrebau ei. ce fusese înfiinţat în 1949 pentru a facilita transferul zecilor de mii de cetăţeni ungari care se aflau încă pe teritoriul Transilvaniei. Rákosi a descris în continuare eforturile pe care le-a depus în timpul conferinţei de pace de la Paris pentru “‘a rezolva’ problema Transilvaniei.. Şi mai supărător a fost faptul că. cu excepţia lui Rákosi. în perioada petrecută în Comintern la Moscova. “Unica justificare pentru păstrarea acestui birou”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Rákosi a explicat că. Delegaţia română a criticat partea ungară pentru pretenţiile teritoriale. nu există Ungaria. dar se pare că nu a menţionat vizita efectuată la Washington). Rákosi dădea frâu liber nemulţumirilor personale cu privire la Transilvania şi îşi relua încercările insistente de a-l convinge pe Stalin “că o parte din Transilvania trebuie retrocedată Ungariei” – afirmând chiar că l-a convins pe liderul sovietic că “în Transilvania sunt mai mulţi unguri decât români”.. fără ca invitaţiile să fie trimise oficial). mai distante. mai propice.Extrase mai fragile”. ministrul de externe Simion Bughici (înlocuitorul lui Pauker) şi Janos Fazecas. ca presa. şi liderii Partidului Comunist Ungar Rákosi. Rákosi şi Révai preferând graniţele trasate de “arbitrajul” lui Hitler. industria de film şi teatrul controlate de comunişti. deoarece Transilvania a fost mereu adevărata Ungarie”? Solicitarea Ambasadei Ungariei pentru includerea unei hărţi a Regiunii Autonome Ungare ca anexă la harta Ungariei într-un atlas geografic ce urma a fi tipărit ilustra această problemă. un fost tovarăş din Comintern şi fost membru al aripii transilvănene din Budapesta. în timp ce înainte “era imposibil să se ridice problema teritorială” deoarece opţiunile politice ale Ungariei şi României rămâneau incerte. precum şi personalităţile culturale comuniste să facă afirmaţii vădit iredentiste ca “Transilvania este inima Ungariei şi fără Transilvania Ungaria nu poate trăi”. a fost aceea “de a menţine iluzia şi speranţa că problema Transilvaniei nu s-a rezolvat definitiv”. “acum. (Acest schimb de replici a fost declanşat de o scrisoare pe care Nagy i-a trimis-o lui Dej prin Zoltan Vass la 16 septembrie 1954. Ministrul român de externe a întrebat dacă Ungaria considera că Regiunea Autonomă Ungară este parte integrantă a României sau o anexă a Ungariei. În schimb. atunci.” (Rákosi a făcut trimitere la vizita sa făcută premierului britanic Clement Attlee. biroul găzduise o recepţie la Cluj la care au participat prim-secretarii partidelor regionale din Cluj. cu numai patru zile înainte. Imre Nagy şi alţi tovarăşi unguri pentru ca Transilvania sau o parte din aceasta să fie transferată Ungariei după război. ca cele două părţi să rezolve “problema” “prin schimbul de populaţii şi corectarea frontierelor” în situaţia actuală. a fost în permanenţă abordat de Rákosi. Problema a rămas una arzătoare până la întâlnirea de la Budapesta din 6 aprilie 1955 între o delegaţie PCR formată din Bodnăraş. înseamnă că s-a folosit de “statisticile revizioniste hortiste”.Larry Watts . când ambele ţări au păşit pe calea socialismului. Târgu Mureş şi Hunedoara. Révai. adăugând că. Liderul Partidului Ungar a propus. remarcând că. al cărei conţinut a fost redat aproape cuvânt cu cuvânt de către Rákosi lui Valter Roman câteva zile mai târziu). fapt ce îngreuna tot mai mult colaborarea. condamnând refuzul constant al Budapestei de a recunoaşte fără echivoc graniţele stabilite prin tratatul de pace. Cum era posibil. care şi-a menţinut poziţia conform căreia scriitorii Unguri aveau dreptul să abordeze subiectul Transilvaniei (iar replica 25 .” . Ungurii au cedat în privinţa tuturor aspectelor. dacă poate susţine o asemenea minciună flagrantă.

după cum relata un ofiţer GRU. când forţele sovietice izolaseră complet aceste două regiuni de restul României. şi apoi invitat pentru pregătire în cadrul instituţiilor militare sovietice. recrutul era “selectat” de ofiţerii sovietici şi agenţii lor români aflaţi deja în ţară. 49 de colonei. controlul politic în sine se exercita asupra instituţiilor de aplicare a legilor statului – armata. După sosirea în România la sfârşitul războiului a diviziilor formate în Uniunea Sovietică. Dumitru Popescu. “independenţa” reprobabilă a ziarelor şi scriitorilor. încheiat în februarie 1948. Forţele sovietice întrerupseseră toate conexiunile de telegraf şi telefon ale Moldovei cu restul României şi chiar instalaseră linii ferate cu ecartament larg. între care 300 de ofiţeri superiori. după ce petrecea un an într-o “academie militară normală unde se studiau artileria sau tancurile” recrutul era transferat într-o “locaţie secretă a Facultăţii a Patra a 26 . Kolganov. Valter Roman şi Mihai Florescu. în faţa acestora) în ultimele opt luni ale războiului. Primul pas pentru preluarea controlului a fost constituirea în URSS a Diviziei Tudor Vladimirescu (1943) şi a Diviziei Horia. Jan Berzin – care transferase temporar activităţile externe ale GRU în Spania pe perioada Războiului Civil. 700 de ofiţeri inferiori şi 1. liderii Partidului Ungar au fost de acord că “problema Transilvaniei trebuie considerată încheiată”. În plus. oferindu-se în mod făţiş un anumit statut. în Moldova. Acest control a fost menţinut şi extins printr-un control foarte strict asupra cadrelor. acolo unde GRU crease o vastă structură organizaţională în primii ani de ocupaţie. De fapt. În decembrie 1947. Învinuind naţionalismul premierului Imre Nagy. la articolul 2. care veneau odată cu statutul de membru între “cadrele de perspectivă” – ofiţerii aprobaţi de sovietici. aceşti adjuncţi au preluat comanda de la 30 de generali.. aceşti experţi şi instructori nu erau consideraţi ca făcând parte din misiunea sovietică de consultanţă. exercitarea unui control strict din partea comisarilor politici şi un influx masiv de consultanţi şi experţi sovietici. 65 de locotenent-colonei şi 61 de maiori. Situaţia era confuză din cauză că armata luptase alături de forţele militare sovietice (de fapt.Extrase românilor a fost că aceasta constituia o problemă numai atunci când scriitorii unguri se refereau exclusiv la Transilvania). Mecanismele controlului sovietic: Armata Deşi influenţa sovietică bazată pe ideologia comună era importantă. “Soluţia” pentru această problemă îmbina activităţi ce vizau slăbirea influenţei anumitor ofiţeri. Această ultimă măsură s-a reflectat în protocolul secret al Tratatului Româno-Sovietic pentru Asistenţă Mutuală. ei au promis ca tratatul de pace şi graniţele actuale să fie prezentate în noua istorie a partidului ungar ca fiind “corecte”.500 de instructori tehnici” Iniţial. în Dobrogea. precum şi lipsa unui control strict din partea partidului.. 8 locotenent-colonei. stipula asistenţa suplimentară din partea a “2. Pe lângă Bucureşti. erau cu toţii veterani ai Războiului Civil Spaniol şi cetăţeni sovietici. Pregătirea militară sovietică a ofiţerilor superiori reprezenta un element evident de menţinere a controlului. Petre Borilă. La aceasta se adaugă Misiunea Militară de Colaborare a Tratatului de la Varşovia stabilită la Bucureşti odată cu înfiinţarea alianţei sovietice în 1955. Moscova avea o reţea-paravan de programe de patru şi cinci ani pentru a camufla pregătirea şi recrutarea în GRU. Comisarii politici principali ai acestor divizii. şi Constanţa. privilegii şi sponsorizări. care ocupau poziţiile superioare. cât timp a condus Brigada Internaţională – ca recruţi ai GRU. Aceştia au revenit la Moscova împreună cu şeful GRU. De obicei. Generalul Konstantin S. ofiţerii politici au fost imediat instalaţi în funcţii de comandanţi adjuncţi în peste 200 de unităţi ale Armatei Regale Române. şi deoarece orientarea de centru a României era mai pronunţată în cadrul armatei decât în orice altă instituţie. specific sovietice. ca şi recrutarea agenţilor.Larry Watts .500 de experţi militari sovietici. care. Aproape toţi ofiţerii sovietici detaşaţi în cadrul misiunilor de consultanţă şi ale Tratatului erau membri GRU. serviciul de informaţii al armatei sovietice îşi conducea reţelele şi din Iaşi. era formată din 40 de persoane: 8 generali. echipa oficială de consultanţi militari sovietici.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . În perioada 1949-1958.” . 13 colonei. Cloşca şi Crişan cu contingente masive de comisari politici. serviciul de securitate şi poliţia (miliţia) – şi asupra liderilor partidului printr-o reţea de ofiţeri şi agenţi sovietici infiltraţi în instituţiile respective şi în jurul liderilor respectivi. condusă de ataşatul militar sovietic în cadrul Statului Major al Armatei Române. 2 maiori şi 9 ofiţeri inferiori.

în serviciul agenţiilor sovietice. Chiar şi în timpul recrutărilor şi pregătirii. Aceştia comunicau fără translator. A fost folosită şi în cazul armatei române pe vremea conflictelor imperiale din regiune în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. acestor recruţi li se asigura în general o pregătire de bază. dar li se cerea să îi ajute pe sovietici să consolideze controlul sovietic asupra lor şi a instituţiilor din ţările de provenienţă. şi “foarte mulţi. La momentul potrivit. fără excepţie. cu datorii în Germania”. şi doi adjuncţi. majoritatea ofiţerilor invitaţi pentru pregătire în URSS: … erau o pradă uşoară pentru serviciile sovietice de spionaj. ei menţineau legăturile cu consilierii sovietici care. deoarece astfel întrerupeau legătura cu ţara. ucraineni şi germani. “de exemplu Academia Militară de Tancuri”. licenţiaţi în academiile tehnice şi militare sovietice. li se “cerea să descrie procedurile şi detaliile operaţionale ale armatei sau serviciului din care proveneau” şi să ofere informaţii privind propriile “obiceiuri şi dependenţe” astfel încât GRU (sau KGB) să le poată identifica punctele vulnerabile şi alte oportunităţi pentru recrutare. unguri. iar frecventarea cursurilor Academiei Armatei Sovietice rămânea secretă. Scopul pregătirii lor nu era să li se ofere acces la informaţii utile sau la noi tehnici pe care le-ar fi putut folosi în ţările de provenienţă (mai ales în detrimentul URSS.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . era. ele puteau justifica o eventuală intervenţie sovietică menită să protejeze cetăţenii aflaţi în străinătate. de exemplu. Astfel. de exemplu. Membrii acestei ‘elite’ de “viitoare cadre”.). Conducerea era compusă aproape în întregime din ofiţeri ruşi. Un alt element de control a fost adăugat prin căsătoriile dintre ofiţerii pregătiţi în URSS şi localnice.Extrase Academiei Armatei Sovietice. pentru a-i putea “acuza de aceste crime pe contra-revoluţionari” şi a-şi justifica astfel intervenţia armată. Această tehnică datează încă de pe vremea Romei şi Greciei antice.. din punct de vedere organizaţional. ucrainean din Bucovina. se pare că autorităţile sovietice plănuiau uciderea soţiilor de naţionalitate sovietică ale cetăţenilor cehoslovaci. care în 1978 a fost plasat într-o funcţie fără perspective la Brăila deoarece nu întreţinuse relaţiile cuvenite cu personalul sovietic în perioada în care activase ca ataşat în Franţa. spre exemplu. sub numele conspirativ Gheorghe Pîntilie.” .Larry Watts . Serviciile de informaţii şi securitate Controlul exercitat de Moscova asupra noilor servicii de securitate şi informaţii era cu atât mai mare cu cât acestea erau create în întregime de mai marii sovietici. un studiu din 1908 al Statului Major General aducea argumente împotriva trimiterii ofiţerilor la studii în Prusia. cât şi Nicholski au acţionat pe teritoriul României sub acoperire şi au fost închişi pentru aceasta. afişau în general o atitudine superioară faţă de colegii lor instruiţi în cadrul instituţiilor din ţara de provenienţă. Din contră. erau implicaţi în activităţi de spionaj pe teritoriul României. în cazul în care vreunul s-ar fi dovedit a fi informator). în timp ce alţii “se întorceau cu soţii nemţoaice” şi implicaţii financiare (legate. După cum relata Generalul Marin Pancea. ofiţerii est-europeni erau priviţi cu suspiciune şi supravegheaţi îndeaproape. Înainte de încheierea Primăverii de la Praga. şi Vladimir Mazurov (Mazuru). care nu beneficiaseră de atenţia consilierilor sovietici. Atât Bodnarenko. etc. Aceste “supraveghetoare” aveau un rol mult mai important decât simpla dirijare şi motivare a consorţilor români (sau polonezi. Saharovski. La absolvire li se eliberau diplome de la instituţia paravan.. care erau fără excepţie agenţi ai serviciilor de informaţii sovietice şi îşi păstrau cetăţenia sovietică. un basarabean rusofil. fondat în martie 1951 sub conducerea consultantului-şef sovietic pe probleme de informaţii. copia fidelă a serviciului sovietic de informaţii externe (deşi cu mai puţine zone geografice de responsabilitate). După revenirea în ţară în cadrul armatei. înainte şi în timpul războiului Serviciul de informaţii externe (Direcţia de Informaţii Externe: DIE). cehoslovaci. unde rămânea în următorii trei sau patru ani”. bulgari. Spre exemplu. unii pretinzând chiar că “au uitat limba română”. astfel că transmiterea informaţiilor se făcea fără dificultate. de proprietăţi). care nu deţinuseră până atunci cetăţenia română şi care acumulaseră 27 . precum şi “cunoştinţe academice ieşite din uz”. Alexandru Nicolski. Primul serviciu de informaţii (Directoratul General de Siguranţă şi Protecţie: DGSP) a fost înfiinţat în 1948 şi condus de trei ofiţeri sovietici MGB/KGB: directorul Pantelei “Pantiuş” Bodnarenko.

cetăţeni ai ţării respective formau cea mai mare din conducerea serviciilor de informaţii.) Şeful Direcţiei Contraspionaj era ofiţerul ucrainean din cadrul NKVD Piotr Gonciaruk (Petre Popescu). consilierul şef sovietic din cadrul ministerului de interne. Victor Nicolau. Primul adjunct a fost ungurul Wilhelm Einhorn.” . deoarece serviciile din Ungaria. Iszaek (Ijac) şi Einhorn erau evrei. personalul DIE număra 359 de persoane: 297 ofiţeri. Matusei Andriescu. Cehoslovacia. Pe lângă consilierii şi experţii militari sovietici ai generalului Kolganov şi cei al generalului Saharovski pe probleme de securitate şi culegere de informaţii. dacă ne gândim la problemele privind controlul asupra serviciilor de informaţii române. soţia lui Serghei Nikonov. 14 sergenţi şi 48 de angajaţi civili. gărzii de frontieră. etc. implicat în recrutarea prizonierilor de război în perioada celui Al Doilea Război Mondial. Al doilea adjunct a fost ungurul Adalbert Iszaek. Era o structură de conducere total diferită de cea a serviciilor de informaţii din Ungaria. de exemplu] scopul era acela de “a-i discredita sau de a interveni în activităţile lor”. ofiţer INU. Bulgaria. Secţia specială dedicată încercării de a crea “o stare de neîncredere şi suspiciune generală” în rândul organizaţiilor emigranţilor români cu “scopul de a le distruge” era o noutate în cadrul Blocului. Einhorn a activat ca şef al Direcţiei Regionale de Securitate Cluj din cadrul DGSP în perioada 1948-1951. secretara sa personală era Nina Nikonova. Cehoslovacia. Acelaşi lucru era valabil şi pentru rusofilii asimilaţi din Basarabia. dirija diverşi consilieri şi experţi din cadrul miliţiei. Mişu Dulgheru. din Asociaţia Întregii Uniuni pentru 28 .“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .. Primul şef al DIE a fost Vasile Vâlcu. ofiţerul serviciilor sovietice care a condus Serviciul Special de Informaţii până la desfiinţarea acestuia în 1951 şi a fost apoi numit la conducerea Direcţiei de Informaţii a Armatei. cei mai mulţi ocupând funcţii care se suprapuneau celor din DSS. Iniţial. Şeful său de cabinet era ofiţer MGB/KGB (Mihail Gavrilovici). primul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei. Polonia sau Germania de Est (unde a durat ceva mai mult ca acest serviciu să fie creat). ceea ce a influenţat şi structura majorităţii societăţilor basarabene şi transilvănene înfiinţate în occident şi care promovau o politică anti-românească. comisar politic în timpul Războiului Civil Spaniol şi mai târziu ofiţer INU (fost INO) şi OMS. După cum observa un şef din cadrul serviciului de informaţii al armatei. aceşti consilieri aveau puteri aproape absolute.Larry Watts . Şi aceasta era o consecinţă a politicii sovietice interbelice. Gonciaruk a devenit adjunctul agentului GRU Serghei Nikonov (Sergiu Nicolau). conducerea PCR fusese din afara României. de exemplu] “infiltrarea comunităţilor de exilaţi avea scopul de a identifica eventuali recruţi pentru diverse acţiuni de culegere de informaţii”..” S-a dovedit că. Ion Crişan. Petre Petrescu. Matuşenko. (Din întâmplare. generalul Ivan S. urmat de ucraineanul Mihail Gavriliuk (Mihail Gavriliuc). Bulgaria şi Germania de Est încercau să “se folosească de emigranţi pentru a promova în secret interesele statelor. În celelalte părţi ale Blocului. ca de exemplu Gavrilă Birtaş. Ofiţerii catalogaţi ca “evrei” erau aproape invariabil rusofili sau ungarofili asimilaţi. comunist bulgar şi ofiţer al serviciului sovietic de informaţii externe (Vasili Vulko). Gheorghiu-Dej era supravegheat îndeaproape. din cadrul societăţii de prietenie româno-sovietică (de fapt. iar aceste transferuri între serviciile de securitate din ţară şi cele străine au devenit ceva obişnuit în cadrul Departamentului (uneori Ministerului) Securităţii Statului (DSS). Grigore Naum şi Alexandru Guţan. înainte de a fi transferat la DIE.. în perioada interbelică. ca şi cel responsabil de siguranţa sa (Valerian Buhikov).Extrase experienţă în serviciul Cominternului. La aceasta se adăugau personalul şi şefii sovietici din cele 16 Sovromuri. Sergiu Nicolau. Asociaţia Română pentru Întărirea Legăturilor cu Uniunea Sovietică – ARLUS). până la retragerea trupelor sovietice din 1958 “nu a existat nicio situaţie în care Ministerul Afacerilor Interne să transmită vreun ordin unui eşalon inferior fără a avea aprobarea unui consilier sovietic. care fusese încarcerat în România pentru spionaj în perioada în care aceasta se retrăsese din război.” Iniţial. alături de consilierii sovietici. Polonia. În 1948. în cazul altora [români. o consecinţă a faptului că. în timp ce în cazul anumitor grupuri de emigranţi [polonezi sau unguri. dar această identitate nu avea nicio legătură cu interesele pe care amândoi le reprezentau şi era şi mai puţin importantă decât afilierea lor maghiară. În această perioadă. Mai târziu.

astfel încât ideea retragerii trupelor era extrem de agreată. În august 1955. ocupaţia militară rusă de facto din Moldova în perioada 1916-1917. RDG. Însă liderul sovietic a subliniat faptul că acest lucru avea să se întâmple “nu” pentru că Bucureştiul o ceruse. care vorbea în numele partidului. erau agenţi sovietici şi raportau direct Moscovei. Controlarea cadrelor serviciilor române era o chestiune mult mai simplă. mai mult pentru a ameliora relaţiile decât pentru a-şi lua un angajament solid. Salăjan (Szilágy).000 la 210. în loc să facă acest lucru personal. Hruşciov a propus într-o scrisoare personală reducerea numărului trupelor sovietice din România (de la 250. evacuarea forţată a trupelor bolşevice din perioada 1917-1918 (al căror comportament distructiv a fost criticat chiar şi de socialdemocraţii de atunci). Protestele şi “reacţiile lui Hruşciov în faţa acestora au fost intens mediatizate” în presa română a vremii. Stoica. susţinut de CC al PCR. Părvulescu. Cu toate că furia sa era întru totul veritabilă. etc. a decis să ceară retragerea trupelor sovietice şi a înscenat chiar un marş de protest al studenţilor pentru a pregăti terenul. cu siguranţă el nu a fost luat prin surprindere. convocând în grabă la Moscova reprezentanţi din România. deşi retragerea propriuzisă nu avea să aibă loc mai devreme de doi ani şi jumătate.Extrase Legături Culturale în Străinătate (VOKS). vorbea fluent rusa. În timp ce aceste evenimente constituiau numai o parte din experienţa imperială a Rusiei. Începerea retragerii trupelor sovietice La 14 mai 1955. Cererea a fost făcută pe fondul următoarele aspecte: nemulţumirea colectivă generată de cei 40 de ani (în mai multe valuri) de ocupaţie militară rusească. nu mai exista baza legală pentru a putea păstra forţe pe teritoriul României (aceea de a proteja legăturile de comunicaţii cu trupele din Austria).” . “ci pentru că am ajuns la concluzia că este necesar să ne retragem”..Larry Watts . pentru a-l putea semna în aceeaşi zi cu tratatul austriaco-sovietic. În 1957. prezenţa prelungită a trupelor ruseşti după războiul ruso-turc din 1877-1878. Cehoslovacia. ele erau elemente centrale ale conştiinţei româneşti. În afară de aceste cadre de nădejde. Bodnăraş. Hruşciov l-a informat pe Bodnăraş că Moscova avea să retragă până la urmă trupele. Pentru a avea acces într-un post de comandă în cadrul serviciilor de informaţii şi securitate era obligatoriu să ai calitatea de membru al Partidului şi să fi absolvit “un curs de specializare la Institutul Felix Dzerjinski din Moscova” şi programele adiacente create special pentru aliaţii sovietici. URSS a anunţat formarea Tratatului de la Varşovia. Hruşciov şi-a justificat reacţia violentă atunci când Bodnăraş i-a cerut “părerea despre retragerea trupelor din România” – moment în care liderul sovietic i-a acuzat pe toţi că sunt “naţionalişti şi anti-sovietici” şi că doresc “să ne dea afară” – punând-o pe seama faptului că a fost uimit şi se afla încă sub “influenţa politicii lui Stalin”. folosindu-şi instinctul de supravieţuire dezvoltat în decada de ocupaţie stalinistă. Cu numai zece zile înainte de vizita sa la Bucureşti din luna august.. pe când Dej nu). Polonia. printre care Moghioroş/Mogyóros. creând astfel o nouă bază legală pentru menţinerea trupelor sovietice în zonă. Bărladeanu. Imediat după încheierea tratatului austriaco-sovietic. din moment ce natura sau locaţia pregătirii lor în URSS nu mai era un subiect tabu. Vass. Chişinevski. Ungaria. Bulgaria şi Albania. Bucureştiul a ridicat problema retragerii complete. Constantinescu. agentul sovietic Iosif Chişinevski a încercat să dea naştere unui conflict între Bodnăraş şi Dej. La aniversarea Revoluţiei Sovietice din Octombrie. Moscova a semnat tratatul prin care se încheia ocupaţia în Austria şi. din Sovinform (care furniza ştiri presei româneşti) şi din asociaţiile străine de corespondenţă. pentru a “asigura comunicaţiile” cu forţele din Bulgaria.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Dej. numeroşi oficiali ai Partidului. de aceea. acuzându-l pe acesta din urmă că l-a “forţat” pe Bodnăraş să înainteze această solicitare. 29 . în prima jumătate a secolului al XIX-lea. şi regimul de ocupare brutal al lui Malinovski din 1944-1945. Mai târziu. cauzând un “blocaj” în relaţiile româno-sovietice din august până în noiembrie 1955. Acordul Moscovei a generat o corespondenţă intensă pe această temă.000). încercând evident să prevină discuţiile legate de o eventuală retragere. Cu toate acestea.

În iunie 1956. partenerul lui Hruşciov în sovietizarea Ucrainei de vest şi în operaţiunile de secesiune din Transilvania. în fruntea 30 . cu o experienţă bogată în operaţiuni clandestine. la scurt timp după ce Moscova anunţase o nouă “comandă unificată” a noii sale alianţe militare şi în momentul în care (martie 1956) directorul KGB Ivan Serov convocase o şedinţă a tuturor serviciilor din ţările Tratatului. protestele polonezilor care cereau reforme economice şi retragerea din Tratatul de la Varşovia au avut drept consecinţă 53 de morţi. a fost imediat trimis ca ambasador în România la finele anului 1955 şi a rămas în această funcţie în următorii cinci ani. Şi. a atras imediat din nou atenţia sovieticilor asupra Bucureştiului. desfăşurând operaţiuni comune împotriva SUA şi a Marii Britanii. ci şi ca “cel mai înspăimântător rus pe care l-am întâlnit vreodată”) În calitate de director adjunct al KGB în perioada 1951-1953. cunoscuţi ca agenţi sovietici şi aflaţi în poziţii cheie în cadrul partidului sau aparatului de stat – în special cei din instituţiile de aplicare a legilor statului – o problemă ce avea legătură cu desfiinţarea “biroului de la Moscova”. şi a fost greşit interpretată ca având un impact marginal asupra României. Liderii români aveau de rezolvat trei sarcini importante pentru a prelua controlul din mâinile Moscovei. dată fiind consolidarea puterii comuniste în România şi necesităţile militare în faţa conflictului dintre est şi vest. Apropiat al lui Hruşciov. Pericolul şi oportunităţile din 1956 Fiecare dintre aceste ţinte presupunea o restricţionare a legăturilor dintre armatele şi serviciile de informaţii române şi sovietice. Trebuia să neutralizeze influenţa exercitată prin cetăţeni români sau cu dublă cetăţenie. Epişev a condus purificarea din România (prin ambasadorul Anatoli I. Fără a cunoaşte detaliile conflictului intra-comunist româno-sovietic şi dinamica sovieto-ungaro-română. şi apoi în Afganistan înainte de invazia sovietică din 1979). Imre Nagy. în cele din urmă. Epişev. serviciile de informaţii americane au concluzionat că. reprezenta un inconvenient pentru plecările româneşti din rezervaţia sovietică. coordonând activitatea fiecărui serviciu cu Moscova. Bucureştiul s-ar fi confruntat cu dificultăţi mult mai mari în încercarea de aşi atinge obiectivele. retragerea din 1958 a fost interpretată ca fiind determinată de politica internă sovietică.. făcând necesară intervenţia politică sovietică şi numirea lui Wladislaw Gomulka. Dacă atenţia sovieticilor nu ar fi fost distrasă de aglomerarea de conflicte violente din interiorul şi din exteriorul Blocului. Trebuia să scape de omniprezenţa evidentă a puterii sovietice – trupe şi consilieri. La sfârşitul lunii octombrie. Epişev a rămas un personaj cheie chiar şi după căderea lui Hruşciov şi a condus echipele militare de recunoaştere în Cehoslovacia chiar înainte ca aceasta să fie invadată în 1968. (Şeful comitetului militar şi de informaţii al partidului cehoslovac şi legătura sa la Tratatul de la Varşovia l-a descris pe Epişev nu doar ca fiind “sinistru” şi “nemilos”. Moscova nu mai avea nevoie de trupe în zona aceea. numit la Bucureşti după ce a supravegheat purificarea din Praga) şi s-a asigurat ca cei eliminaţi să fie “înlocuiţi cu un număr mare” de persoane cu legături în Ucraina.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . trebuia să identifice şi să neutralizeze reţelele de agenţi sovietici secreţi şi să limiteze puterea Kremlinului de a recruta agenţi şi a construi reţele. generalul Aleksei A. şi nu ca un rezultat al iniţiativei româneşti.Larry Watts . cele ale Statelor Unite şi Angliei”.” . mai mult la nivel psihologic. sinistrul Epişev deţinea o putere impresionantă la Moscova şi cunoştea foarte bine “situaţia” României. care sosea în mijlocul unei lupte încă nerezolvate pentru succesiune la Kremlin. agitaţia populară din Budapesta a condus la numirea fostului prim-ministru şi agent NKVD. Pentru a înfrâna alte viitoare iniţiative ale Bucureştiului. (Washingtonul a considerat retragerea ca fiind “lipsită de importanţa” şi “fără vreun impact semnificativ”).Extrase Paradoxal. pentru a ajunge la un acord. Directorul KGB a făcut apel pentru “unificarea puterilor” serviciilor Tratatului de la Varşovia împotriva “principalelor guverne agresive. serviciile de informaţii americane au trecut cu vederea această dramă atunci când au prezis. că trupele sovietice vor fi retrase din România până la finalul deceniului.. Astfel. Lavrentiev. Ochiul format al unui fost director adjunct KGB. în ianuarie 1956. Impertinenţa solicitării. făcând schimb de informaţii şi analize privind operaţiunile vestului împotriva statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi “coordonând culegerea de informaţii din transmisiuni şi serviciile tehnice operaţionale”.

aflându-se în toiul contra-revoluţiei. după care acesta. au avut o întrevedere cu mai mulţi lideri ungari. Gheorghiu-Dej şi Tito au semnat un comunicat comun. Până la urmă. că ungurii se îndreaptă în această direcţie. care se datorau refuzului Budapestei de a adopta “o poziţie fără echivoc în problema Transilvaniei. iar aceasta avea să devină curând un laitmotiv al politicii externe a României. Beneficiile României de pe urma acestei cooperări au fost importante.000 de activişti de etnie maghiară pentru a ajuta la reconstrucţia partidului. el a spus: “Daţi autonomie Transilvaniei”. măsurile luate de Bucureşti erau în totalitate defensive şi erau menite să împiedice revizionismul violent din Transilvania. acestea încurajau astfel de manifestări”. Kadar – am reţinut câteva cuvinte de-ale lui Kadar –a spus: “Daţi autonomie Transilvaniei. Bucureştiul s-a aliniat celorlalte state socialiste. nu. fostul slogan ungar şovintist-iredentist. Hruşciov (şi sursele sale ungare) au susţinut mai târziu că liderii PCR erau “nerăbdători” să susţină înăbuşirea revoltei de către trupele sovietice şi ar fi oferit trupe pentru a participa la această operaţiune. se auzeau apeluri repetate pentru redefinirea graniţei dintre Ungaria şi România şi anexarea Transilvaniei. Chiar şi în aceste condiţii. România avea motive serioase să fie preocupată de intenţiile Budapestei. Pentru prima dată după război.Larry Watts . În opinia lui Bottoni. la 28 octombrie 1956. PCR a trimis la Budapesta şi 2. ca şi “anexarea Ţinutului Secuiesc la Ungaria în 1940. Chiar în mijlocul adunării. ambasadorul român în Ungaria.” Este exact ceea ce a spus. niciodată]. Ce înţelegea el prin asta. chiar şi în această situaţie disperată. pentru că nu trebuie să uitaţi că ungurii de acolo ascultă Radio Budapesta. soha” [Nu. dându-le posibilitatea miilor de membri de familie separaţi de graniţă să se vadă pentru prima dată după 10 ani. desigur. La cererea sovieto-ungară. a cerut retragerea din alianţa sovietică. în loc să spună să fiţi puternici şi mai ştiu eu ce. şi Valter Roman. Zoltan Vass “a avertizat cu insistenţă” că “va izbucni un val antiromânesc”. În Budapesta. Acest lucru a fost posibil deoarece Moscova introdusese un paragraf similar în acordurile sale bilaterale. La 1 noiembrie. Dimpotrivă. Deoarece raza de acţiune şi metodele propagandei şi serviciilor de informaţii ungare faţă de România nu suferiseră modificări esenţiale din timpul Primului Război Mondial. pe lângă sloganurile anti-sovietice. Şederea lor nu a ajutat însă deloc la ameliorarea problemei identităţii maghiare din Transilvania. a povestit Mălnăşan. deşi existau. Moscova a permis contactul între România şi cei peste 2 milioane de etnici români din Moldova. nem. a declarat că ungurii “ne urăsc” şi “au lansat deja sloganul “nem. apeluri care îşi găseau ecou în Regiunea Autonomă Ungară. acolo unde numeroşi membri ai elitei de etnie ungară considerau că autonomia era singurul pas ce putea fi făcut spre reintegrarea în Ungaria. în loc să spună: ţineţi cu dinţii de Transilvania. la numai trei zile. aflaţi la Bucureşti pentru consultări.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . şi ne putem aştepta la izbucnirea unui val şovinist iredentist anti-românesc. Acest eveniment a fost urmat aproape imediat de izbucnirea războiului israeliano-arab. dar nu este aşa. Vass. nu am avut posibilitatea să discutăm.) În cadrul campaniei de dezinformare menite să izoleze România de partenerii vestici. Pentru a exemplifica acest lucru.” Vass a subliniat în faţa interlocutorilor săi că: Încă aveţi o problemă pe care credeaţi că aţi rezolvat-o. Chişinăul a susţinut 31 .” . În plus. făcând apel la “neamestecul în afacerile interne ale altui stat”. în susţinerea intervenţiei sovietice propuse de Kadar. că Ludas Matyi [săptămânalul satiric maghiar] este distribuit [în ţara voastră]. care era foarte proaspătă în conştiinţa colectivă”. Modul în care a fost soluţionată situaţia din Ungaria a cauzat îngrijorare în România. China şi Iugoslavia. deşi interpretarea rămânea la latitudinea oficialilor sovietici. dată fiind criza Canalului Suez.Extrase Partidului. a remarcat acest lucru în întâlnirea lor de bun-rămas cu Kadar: …şi. care avea să ceară “asistenţă” militară sovietică şi să justifice astfel invazia.. Roman a explicat că liderii români nu îşi puteau permite să închidă ochii în faţa “atitudinii vădit anti-româneşti din rândul conducătorilor” deoarece. “presiuni privind Tansilvania”. chiar dacă au fost de scurtă durată. cu numai câteva ore înainte ca Janos Kadar să dispară pentru a forma un guvern aprobat de Moscova. autonomia “pare să fi produs un reflex condiţionat la unii unguri care credeau că acesta este pasul spre anexarea la Ungaria”.. Aurel Mălnăşan. Aproape imediat şi până în 1959. forma acestei autonomii nu este de fapt autonomie şi ar trebui să vă gândiţi foarte bine.

a criticat “departamentul de consultanţi” din Germania de Est.Larry Watts .Extrase că “RSS Moldova are cele mai apropiate relaţii cu România. era pe lista scurtă pentru că primea comunicaţii din România. unii dintre ei nu se pot adapta situaţiei politice şi caracteristicilor naţionale ale statului respectiv. Deşi experţii sunt foarte bine pregătiţi în domeniul lor de activitate. Epişev. să facă presiuni privind retragerea trupelor şi a consultanţilor în cadrul următoarei reuniuni a Tratatului de la Varşovia din noiembrie-decembrie de la Moscova.practic imposibil să supraveghem activitatea fiecărui expert sovietic care lucrează în România.” Nefiind la curent cu cererea Bucureştiului de retragere a forţelor sovietice.260 de victime (669 de morţi. care includeau cu siguranţă obiectivele de politică externă ale liderului sovietic.. În cele din urmă. de exemplu. Drept urmare. 1. potrivit căruia prezenţa trupelor sovietice avea rolul de a produce disensiuni pe plan intern.” Impunerea acestor argumente era o activitate delicată. Fostul şef adjunct al KGB. care nu sunt în favoarea relaţiilor noastre prieteneşti. care înţelegea logica rechemării lor. potrivit căreia Ungaria nu avea nicio pretenţie teritorială împotriva României: prima – şi ultima – declaraţie a unui lider comunist ungar. Cu toate acestea. apar neînţelegeri. raportând exact opusul. Hruşciov. raportând sârguincios greşelile personale. Comitetul Central al PCR i-a dat indicaţii primului ministru de la vremea respectivă. Bucureştiul nu a cedat presiunilor. transformând România într-o ţintă uşoară a atacurilor politice din afară.540 de răniţi şi 51 de dispăruţi). Translatorul a presupus că Bucureştiul s-a folosit de Epişev pentru a trimite aceste mesaje. dar Kadar a solicitat rămânerea acestora pentru a-şi întări regimul.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . liderul maghiar Imre Nagy i-a cerut sfatul lui Gheorghiu Dej în seara zilei de 2 noiembrie.. misiunea diplomatică a SUA a interpretat greşit interesul şi scopul autorităţilor române.) Alungarea trupelor şi a consultanţilor sovietici În data de 31 octombrie 1956. ţinând cont de circumstanţele respective. Gheorghe Stoica. erau argumente suficiente pentru a influenţa Moscova. la vremea respectivă ambasador în România. Pentru a proteja sistemul de “consultanţi” prin reorganizarea lor oficială ca “ofiţeri de legătură”. afirmând. doar cu câteva zile înainte ca forţele sovietice să înăbuşe revolta maghiară. iar românii ar fi duşmanii lor. Hruşciov s-a oferit să retragă trupele din Ungaria. toate comunicaţiile oficiale din interiorul Tratatului de la Varşovia erau direcţionate prin Moscova. după ce Moscova se hotărâse să invadeze. Chiar şi directorul KGB Ivan Serov. Drept urmare. “că regimul de la Bucureşti va ţine piept presiunilor populare pentru îndepărtarea trupelor sovietice. potrivit cărora Transilvania ar fi a lor de drept. liderul sovietic proteja activitatea acestora. în special deoarece Hruşciov a vizitat România următoarea zi pentru a o informa despre decizia de a interveni cu forţe militare în Ungaria. (Acest lucru nu a pus capăt declaraţiilor apărute în presa scrisă şi vorbită (inclusiv filme şi desene animate).) Susţinând încă o dată argumentul din 1955. graţie “generoaselor” echipamente sovietice de transmitere “securizată” către partenerii lor. impactul militar secundar asupra unui potenţial conflict est-vest şi costurile semnificative ale invaziei din Ungaria. a declarat faptul că era: …. Kremlinul a fost de acord să îşi retragă consultanţii. faptul că prezenţa trupelor acţiona ca un paratrăsnet pentru insatisfacţia rudimentară. Din ianuarie 1957 până în aprilie 1958. Această afirmaţie a fost demontată – şi cea susţinută de România validată – de reclamaţiile primite chiar de la unii reprezentanţi sovietici aflaţi la post în alte state din Europa de Est. de exemplu.” . afirmând că “derulează o activitatea nesatisfăcătoare” şi “nu oferă niciun fel de 32 . Comitetul Central a dorit să reamintească Moscovei că “nu considera necesară staţionarea trupelor sovietice pe teritoriul său” şi a sugerat posibilitatea “rechemării consultanţilor sovietici prezenţi în diferite instituţii. unde sovieticii au suferit 2.” Un alt beneficiu temporar a fost declaraţia făcută de către Kadar în timpul vizitei sale în România din februarie 1958. politice şi profesionale ale consultanţilor sovietici pe probleme de informaţii. ceea ce este plauzibil. într-o serie de scrisori destinate conducerii PCR. o mulţime de factori. că termenul de “consultanţi sovietici” nu corespunde rolului pe care aceştia îl joacă şi că ar putea transmite ideea greşită că aceştia se amestecă în afacerile interne ale României.

Ieşirea nervoasă a lui Hruşciov şi îngheţarea relaţiilor sovieto-româneşti imediat după propunerea Bucureştiului de retragere a forţelor sovietice din august 1955 dovedesc o parte din această bădărănie. precum şi din angajaţi români ai organizaţiilor ruseşti din România. Faptul că Moscova a fost prinsă nepregătită în momentul în care Gheorghiu Dej a lansat provocarea a reprezentat o greşeală a serviciilor de informaţii şi este posibil ca ea să fi contribuit la căderea lui Serov. iar contactele politice şi culturale. În cadrul întrunirii CAER din mai 1958. Liderii de la Kremlin au tratat personal această animozitate şi acest resentiment faţă de o ţară care fusese considerată atâta timp o zonă a expansionismului rus şi sovietic şi s-au implicat direct în hotărârea destinului acesteia în momentele de vulnerabilitate. maghiare. unde Hruşciov urma să anunţe retragerea trupelor din România. Kremlinul s-a bazat din ce în ce mai mult pe agenţii şi reţelele de informaţii clandestine pentru a contrabalansa pierderea influenţei militare directe şi reducerea numărului oficial de consultanţi şi experţi. al consultantului naval sovietic nou-venit. Cloşca şi Crişan”. Moscova a închis graniţa dintre România şi RSS Moldova. PCR a lansat provocarea care urma să grăbească efectiv planurile sovieticilor de integrare economică esteuropeană şi să dejoace integrarea militară a Blocului. deoarece în timp ce KGB şi GRU încercau să-şi extindă reţelele de agenţi în interiorul ţării. autorităţile române îi expulzau agresiv pe ofiţerii de informaţii şi militari ai agenţilor de la Moscova. cetăţeni sovietici rezidenţi şi persoane rezidente în zonele de graniţă româno-sovietică. Aproape imediat. (Majoritatea acestora se derulau în afara Consulatului Sovietic (Str.. care să acopere pierderea multor mecanisme directe de control. care a început rapid să dea o raită prin instituţiile româneşti pentru a recruta agenţi din cadrul personalului român instruit anterior în URSS. ce transporta delegaţiile sovietice. În schimb. Având în vedere faptul că România a exploatat concesiile post-staliniste ale lui Hruşciov cu scopul de a-şi extinde propria autoritate naţională. antropologii şi etnologii moldoveni care îndrăzniseră să recunoască asemănări cu populaţia din România erau acuzaţi de “propagandă naţionalistă”. aproape de graniţa româno-sovietică. Acesta a fost subiectul principal al celui de-al 9-lea Plen al Comitetului Central al RSS Moldova în septembrie 1959.” . şi includeau “efectiv o armată de spioni secreţi (neoficiali)”. ca pe cea mai mare greşeală a sa. Un caz tipic a fost cel din ianuarie 1959. bulgare şi româneşti spre New York în 33 . care a avut loc cu două zile înaintea întrunirii Tratatului de la Varşovia. împreună cu Diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia. Serov a respins ca evident false justificările consultanţilor sovietici. Atunci când a fost chemat de către generalul Ioniţă şi i s-a ordonat să înceteze. Prima generaţie de reţele şi agenţi sovietici includea foşti membri ai Comintern şi veterani ai războiului civil din Spania. căderea lui Serov s-a datorat numeroaselor greşeli şi defectări.10) din Iaşi. Moscova a avut la dispoziţie o rezervă numeroasă de unde a putut alege recruţi în România. scriitorii. lingviştii. Încercările Kremlinului de a-şi recâştiga dominaţia anterioară după retragerea trupelor sovietice s-au confruntat cu eforturile românilor de a scăpa în totalitate de acel control. ai avea curajul să mă tratezi în acest mod? Generalul Ion Ioniţă era Şeful Statului Major al Forţelor Armate Române. recrutaţi în timpul instrucţiei sovietice şi apoi întorşi în 1944. Păcurari nr. foşti prizonieri de război (POW).“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . A crescut frecvenţa confruntărilor. Se formau acum noi reţele din ofiţeri de armată şi de informaţii (precum şi din activişti de partid) instruiţi în URSS începând cu anul 1945 şi ulterior numiţi în funcţii de conducere. Atmosfera de la bordul navei Baltica. au fost întrerupte.) KGB-ul şi majoritatea liderilor de partid au privit decizia lui Hruşciov de retragere a trupelor. considerate acum ca “divergenţe naţionaliste”.. 1959 a fost ultimul an în care Chişinăul s-a referit la relaţiile sale cu Bucureştiul ca fiind “cele mai apropiate” – a fost ultima referire. ofiţerul sovietic a ascultat perplex (“ca o pasăre care se uită la o cobră”) şi în cele din urmă a avut o singură întrebare: “Dacă ar mai fi măcar un regiment sovietic pe pământ românesc. Măsurile de combatere nu au întârziat să apară.Larry Watts . (Pe lângă cauzele politice.Extrase sprijin organelor MVD (Ministerul de Interne) din Germania”. Kremlinul aprecia prima contestare publică (în interiorul Blocului) de către România a autorităţii supranaţionale ca pe o confirmare a nevoii sale de extindere a reţelei de informaţii. în pofida acestui “steguleţ roşu”. potrivit cărora ”cea mai mare parte a oficialilor din RDG MfS [Stasi] nu pot încă lucra independent.

având ca scop compromiterea regimului comunist din România. românii au început să scoată la iveală reţele de informaţii ungare şi revizioniste. Raportul DSS arăta o oarecare îngrijorare datorită faptului că nu fusese descoperită în cei patru ani de când opera în ciuda faptului că “existaseră denunţuri”. apoi.” . fusese formată în timpul evenimentelor din 1956.trezească sentimente naţionalist revizioniste în rândul etnicilor maghiari. să-l asasineze pe preşedintele Consiliului Popular al comunei Tulgheş şi pe directorul Centrului de Producţie Agricolă din comuna Lăsarea. să izoleze populaţia de naţionalitate maghiară de cea română şi să le canalizeze sentimentele către Ungaria. se dezvoltau atitudini distructive naţionaliste şi anti-sovietice. membrii ei jurând să “lupte până când Transilvania va fi alipită Ungariei sau declarată autonomă. Potrivit anchetelor derulate de Securitate. fost membru al Rongos Gárda.) Gruparea intenţiona să ia măsuri împotriva activiştilor de partid şi autorităţilor oraşului Târgu Mureş în timpul manifestărilor de la 23 august. posesie ilegală de arme şi participare la activităţi ale organizaţiilor ilegale iredentiste.Larry Watts .” (Liderul iniţial fusese arestat în 1956. în timp ce Hruşciov.. a fost descoperită în 1960 că opera în afara oraşului Târgu Mureş sub conducerea lui Czimbalmos Blaziu. formată iniţial la Universitatea din Cluj în 1953. Kadar şi liderul bulgar Todor Jivcov afişau o tovărăşie destul de apropiată. condamnat şi executat de către Tribunalul Militar din Cluj pentru “planuri împotriva statului. a fost arestat.Extrase septembrie 1960 –când liderul maghiar Janos Kadar a apărat cu loialitate invazia sovietică din 1956 la Naţiunilor Unite – reda cu acurateţe această situaţie. în Regiunea Autonomă Maghiară (HAR). judecat. care trebuiau tăiate de la rădăcină”. când consultanţii sovietici controlau serviciile de informaţii. Istvan Halles. pe care l-a numit “nu o naţiune. panică şi propagandă. la rândul lor. O altă grupare descoperită în octombrie 1960. urmărind ca mai târziu să o alipească Ungariei prin intermediul unui curent revizionist activ şi coordonat. (Centrul de informaţii de la Debrecen a fost responsabil pentru coordonarea operaţiunilor împotriva României şi de aceea a suscitat un interes permanent al interesului serviciilor de informaţii din România). Acest lucru s-a schimbat o dată cu revolta maghiară din 1956. militând pentru unificarea teritoriului cu “viitorul stat ungar liber”. şi chiar în rândul Partidului Comunist. să solicite autorităţilor statului român pretenţii pe care acestea nu le puteau satisface.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . şi să incendieze simultan recolta. profesorul Iosif Kun. De exemplu. La un moment dat. La început. Ungaria. La scurt timp după retragerea trupelor. care. a declarat în timpul interogatoriului că fusese recrutat de 34 . să creeze o stare de instabilitate în zonele locuite de etnici maghiari şi saşi pentru a impresiona forumurile internaţionale şi pentru a încerca în acest fel să îi influenţeze să ia decizii împotriva intereselor României. “Tinerii iubitori de libertate”. în 1958..” Împreună cu un fost ofiţer al Serviciul de spionaj al armatei ungare din timpul celui de Al doilea Război Mondial. care indicau “faptul că naţionalismul şovin reprezintă o bază solidă pentru organizarea unor operaţiuni subversive. cu numeroase sesiuni private de băutură. păstrau distanţa faţă de aceştia. Gruparea “Mâna Neagră”. pe care armata sovietică le sponsorizase sau le acceptase. preotul catolic reformat Koloman Sass. Laszlo Sipos. să fure dinamită din cariera de cuarţ de lângă acea comună. înainte de a adresa injurii la adresa poporului român. Hruşciov s-a plâns că “în România. guvernul român nu avea voie sau nu putea să deruleze propriile activităţi de contraspionaj sau contrainformaţii în nordul Transilvaniei şi. în vederea facilitării propagandei revizioniste a diasporei maghiare din occident. ci o târfă”. organizaţiile clandestine care operau în România încercau să: …. să facă rost de arme şi să formeze un grup de comando gata să acţioneze la momentul potrivit pentru restituirea Transilvaniei către Ungaria. Cei doi au recrutat o reţea de 31 de etnici a căror misiune era să lanseze ziarul Viitorul Maghiar. să submineze autorităţile regimului comunist prin intermediul unor acte de sabotaj.” Organizatorul grupării. precum şi Garajul de Maşini şi Tractoare. să promoveze ideea autonomiei din Transilvania. instituţiile militare şi politice. spionaj în favoarea Ungariei. Toate celelalte delegaţii aveau o atitudine rezervată faţă de Gheorghiu-Dej şi de români. Sass a pus bazele grupării Mişcarea de Rezistenţă sub instrucţiunile Centrului de Informaţii de la Debrecen. aproape de graniţa cu România. O altă grupare a fost formată de către un fost ofiţer al serviciului de informaţii al armatei ungare din rândul forţelor de ocupaţie din nordul Transilvaniei.

Recrutorul lui Kun contactase. “hotărâse schimbarea programelor de studiu stabilite de către Ministerul Educaţiei cu altele. în timpul crizei de la Berlin Kremlinul a mobilizat forţele armate române (şi altele din Tratat) prin intermediul agenţilor loiali – miniştrii apărării şi comandanţii recrutaţi de ofiţeri sovietici şi instruiţi în URSS – ceea ce indica clar dorinţa şi puterea lor de exercitare a presiunii asupra instituţiilor coercitive când şi cum le convenea lor. nu îi informase pe agenţii săi despre existenţa organizaţiei timp de patru ani. au trecut la problema organizării întregii populaţii maghiare a Republicii Populare România. alţi 8 fiind nominalizaţi pentru instruire în 1992.” Acest lucru a fost urmat rapid de o restricţie similară în cadrul armatei române. Anton Vanhz şi Maria Kesztheijugi). “autorii morali ai acestei organizaţii” erau consideraţi a fi profesorii de la Şcoala Gimnazială 4 din Oradea. Această ofensă se adăuga insultei de la Moscova. În schimb. principala cale de pătrundere a influenţei sovietice instituţionalizate în cadrul instituţiilor de aplicare a legilor statului a fost închisă. Ofiţerii DSS care urmaseră anterior cursurile de instruire KGB erau acum “obligaţi să urmeze cursuri de reciclare în ţară.” . cu scopul principal de “a organiza activităţi subversive în Republica Populară România”.. Cu toate acestea. au ridicat problema legăturilor cu organizaţiile naţionaliste maghiare din occident. Ancheta care a urmat a scos la iveală o organizaţie de vreo 103 membri. Andras. Pe lângă Albania. care a pus capăt instruirii ofiţerilor superiori la instituţiile militare sovietice. ofiţerii cehi şi slovaci au urmat în continuare cursurile academiilor şi institutelor sovietice. în conformitate cu scopurile pe care aceştia le urmăreau”. Această grupare. Bucureştiul a trecut rapid de la restricţionarea oportunităţilor sovietice de recrutare a personalului său din armată şi serviciul de informaţii până la eliminarea surselor identificabile de influenţă sovietică din cadrul acestor servicii. conform raportului. iar principalul instrument de control al sovieticilor a rămas la Moscova. iar instruirea sovietică a continuat să fie o condiţie obligatorie pentru funcţiile înalte din armată. Astfel. care s-au întors de la cursurile de instruire cu soţii ruseşti/sovietice – toate păstrându-şi cetăţenia sovietică şi legăturile secrete – aveau posibilitatea fie de a divorţa de ele şi de a le trimite înapoi. dintre care doar 23 erau adulţi cu vârsta peste 20 de ani (ceilalţi 83 fiind cu vârste între 14 şi 20 de ani). niciun alt membru al Tratatului de la Varşovia nu ar fi luat o astfel de decizie definitivă.Larry Watts .” (Raportul semnala numele profesorilor Kun. Ofiţerii DSS. care stipulau o consultare prealabilă. 1961 a fost ultimul an în care DSS şi-a trimis agenţii de informaţii la Institutul Felix Dzerjinsky (şi programele aferente) din Moscova al KGB pentru instruire. în special cele din Republica Populară Ungaria. În aceeaşi perioadă. Ca reacţie imediată.. Intensificarea şi diversificarea activităţilor grupării după retragerea trupelor sovietice din 1958 era extrem de îngrijotăroare: De la preocupările iniţiale. fie de a părăsi serviciul. La data respectivă făceau hărţi ale regiunilor locuite de populaţii maghiare şi împărţeau responsabilităţile de muncă în zonele respective. de asemenea. care discutau frecvent despre “cele mai eficiente metode de îndoctrinare a studenţilor de etnie maghiară cu idei şi teze şovinist-naţionaliste şi revizioniste. Germania de Est. 35 . şi pe un informator al Securităţii cu nume de cod Covaci. care. se preciza în raport. o activitate surprinzător de uşoară datorită lipsei de control a materialelor în limba maghiară.Extrase AVH în Ungaria în timp ce se afla la Budapesta în 1956.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . care ignora complet poziţia lui Gheorghiu-Dej de a se opune construirii Zidului Berlinului. Blocarea infiltrării instituţionalizate În ciuda prevederilor Tratatului de la Varşovia. Cehoslovacia. până la destrămarea URSS – 66 au absolvit în vara anului 1991. serviciile de securitate şi de informaţii din Polonia. şi mai târziu cei din armată. care era proscrisă. limitate în special la acte de teroare şi graffiti. Ungaria şi Bulgaria până la căderea comunismului. A. Bucureştiul a grăbit o demitere în masă a ofiţerilor din armată şi serviciul de informaţii şi a limitat radical folosirea modelelor instituţionalizate prin care se păstra influenţa sovietică în cadrul celor două organizaţii. şi atunci datorită unei dispute personale cu Kun.

ataşatul a întrebat dacă “ar fi mai bine ca afirmaţiile false ale unor istorici să rămână cunoscute în timp ce informaţii concrete care infirmă acele afirmaţii să rămână închise într-un sertar?” După ce a replicat că “niciun alt cercetător în afară de români şi unguri nu acordă prea multă importanţă acestor lucruri. editată chiar de Köpeczi. From the History of Transylvania. Nu mai este necesar ca istoricii şi antropologii români să “piardă” timp căutând probe cu privire la naşterea poporului român şi continuitatea populaţiei daco-romane pe teritoriul Daciei.) Supravegherea şi ascultarea de către organele de securitate fusese atât de extinsă. Astfel. inclusiv cel comunist Una dintre primele cărţi apărute sub noile reguli. aceleaşi edituri au scos o serie de volume. În România. s-a plâns ataşatului cultural român de la Budapesta spunând că această carte “nu ar fi trebuit să apară” deoarece are “o influenţă negativă asupra relaţiilor româno-ungare” şi este “o manifestare a naţionalismului românesc”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . dacă soţia era de o altă etnie decât cea rusă. ci pentru că susţinea continuitatea daco-romană pe acest teritoriu. Etnogeneza daco-romană a poporului român – negare permanentă din partea regimurilor maghiare. încât nici măcar Secretarul General al CC al Partidului nu scăpase. a provocat un protest maghiar imediat – nu pentru că vorbea rău despre unguri sau îi prezenta ca pe nişte duşmani. Gheorghiu Dej declara public că organele de securitate ale epocii staliniste – conduse şi controlate covârşitor de către ofiţeri sovietici – “nu erau controlate de conducerea Partidului. Răspunzând lui Köpeczi. având.” . a cărei temă centrală ataca ideea de continuitate daco-romană şi punctul de vedere român asupra propriei lor etnogeneze. Noile relaţii dintre români şi unguri consemnează situaţia de facto. 20-30% dintre ofiţerii de armată din această categorie au rămas să activeze şi au continuat să creeze probleme. Aceste măsuri nu erau universale în armată. câştig de cauză prin recunoaşterea punctului său de vedere până la sfârşitul anilor 1970 în publicaţiile istorice ale armatei sovietice. ci chiar prin atacarea etnogenezei poporului român.” Köpeczi a criticat lucrarea “pentru că a uitat să menţioneze tendinţa permanentă a prinţilor din Transilvania …de a realiza unificarea cu Ungaria. fiind recunoscut faptul că Transilvania aparţine poporului român şi se ştie că majoritatea populaţiei din provincie este de origine română. cei cu care a discutat sunt de părere că cetăţenii Republicii Populare România degeaba irosesc energie şi bani pentru a elucida probleme care sunt încheiate oricum. din moment ce situaţia actuală a “rezolvat” problema. după ce observase că lucrarea tratase în special multe neînţelegeri şi prezenta noi descoperiri (în special cea a unui oraş dacic aproape de Orăştie). În general.Larry Watts .) În acest context. Béla Köpeczi.Extrase Informaţii despre aceste restricţii au circulat prin toate ţările semnatare ale Tratatului de la Varşovia. Toate ţările care nu erau membre ale Blocului Sovietic au început să abandoneze interpretarea istorică ideologică stalinistă pe la sfârşitul anilor 1950. România a reacţionat sever la noile afirmaţii potrivit cărora Armata Sovietică eliberase Bucureştiul în cel de Al Doilea Război Mondial... prima în care discursurile au fost publicate ulterior. În martie 1961. a subliniat acesta. în mod surprinzător.” Implicarea României în al doilea război mondial în viziunea istoricilor Pe un alt front. (Au fost pregătite ediţii în 36 . care au culminat cu masiva operă de trei volume din 1986 History of Transylvania. a afirmat directorul Editurilor din Ungaria. directorul Editurilor Ministerului Culturii din Ungaria. o deosebire care nu era de altfel foarte semnificativă.” Nu mai avea niciun rost să “scoată acum la iveală probleme din trecutul îndepărtat” cu scopul de a descoperi probe care nu sunt necesare. existau motive întemeiate care puneau la îndoială poziţia sa. acest lucru a fost resimţit puternic întrucât aranjamentele şi interesele comune sovieto-ungare i-au deformat istoriografia mai mult decât oricare alta. nu doar prin prezentarea panteonului de eroi naţionali ca şi duşmani ai poporului. Sub conducerea lui atunci (şi mai târziu când era ministru al culturii).” Aceste declaraţii au fost făcute la plenara partidului din 28 noiembrie-5 decembrie 1961. În afară de contradicţiile prezente în reclamaţia lui Köpeczi. la sfârşitul anului 1961.

fiind invitaţi să se retragă. Alungarea consultanţilor pe probleme de informaţii Conflictele dintre serviciile de informaţii au prins contur în prima parte a anului 1962. I-am răspuns că poate să plece chiar a doua zi.) În timp ce “nucleul”. Liderul sovietic a descoperit chiar mai multe divergenţe în ceea ce priveşte colaborarea dintre instituţii şi relaţiile externe. indicau preferinţa Moscovei pentru o “relaţie între stăpân şi sclav”. După cum observă Troncotă. în ciuda protestelor iugoslave. beneficiind de “puterea poporului” şi de “organismele de combatere a reacţiilor” care funcţionează corespunzător..” . Monitorizarea la nivel “neoficial” a început odată cu retragerea trupelor sovietice în 1958 şi a fost prima alocare de personal şi resurse destinate acestei activităţi. Nu a mai durat mult până la apariţia în presa internaţională a ştirilor privind purificarea. Hruşciov a reacţionat cam în aceeaşi manieră ca şi în 1955 şi 1960. să-şi recruteze proprii agenţi de pe terenul lui Tito … ‘în toate cartierele.Larry Watts . astfel de operaţiuni şi de structuri nu îşi mai găsesc rostul.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Gheorghiu Dej. A început să-mi spună că noi avem un duşman comun şi că ar trebui să ne unim forţele. munca lor era “extrem de secretă. Comportamentul ofiţerilor de informaţii sovietici pe teritoriul României. Liderul român a explicat faptul că dacă operaţiunile lor de recrutare erau legale şi justificate atunci când victoriile socialiste ale României erau ameninţate de către “reacţia” întunecată în anii 1940 şi 1950. atunci când Gheorghiu-Dej a ordonat crearea unui mic “nucleu” de ofiţeri de contraspionaj şi contrainformaţii. I-am răspuns că această situaţie ar trebui să se termine. şi Istoria Transilvaniei din 1944 pentru publicul francez şi britanic. nemaiîntâlnită” 37 . acuzând conducerea României că este “iraţională. acelaşi care a condus echipa de istorici ce a scos (împreună cu Pal Teleki şi Homar Balint în calitate de editori) Siebenburgen în 1940 pentru a convinge al Treilea Reich şi Italia fascistă că Ungariei ar trebui să i se dea Transilvania. Subliniind faptul că “aici consultanţii nu mai au nimic de făcut”.” Potrivit lui Ghiţă Ionescu. de la membrii Comitetului Central până la funcţionarii mărunţi din partid sau din aparatul de stat’”. a cărui existenţă a fost ţinută secretă chiar şi în cadrul departamentului de contrainformaţii. nici chiar ofiţerii de la alte structuri de contraspionaj nu trebuia să afle sau să suspecteze cu ce se ocupau ei”. au avut o dispută cu liderul sovietic privind recrutarea de agenţi de către KGB şi GRU pe teritoriul României. împreună cu criticile sovietice legate de “semnele naţionalismului românesc. care trebuiau să descopere agenţii şi reţelele sovietice. egoistă şi plină de sine” Dându-şi seama că un progres în acest domeniu ar trebui să vină mai degrabă de la sine decât în urma unui acord mutual..” Şeful DSS şi ministrul de interne Alexandru Drăghici i-au informat pe consultanţii sovietici pe probleme de informaţii care rămăseseră în România despre faptul că prezenţa lor “nu mai era necesară” şi cu siguranţă “nu mai era cazul să stea aici doar pentru a citi ziarele”.Extrase franceză şi engleză în 1987 şi 1994. a adăugat el. Dintre co-editorii săi fac parte publicistul ungar al Ligii Revizioniste Lászlo Mákkai. În loc să-şi retragă sprijinul acordat Chinei şi statelor balcanice recalcitrante. Hruşciov a efectuat o vizită secretă la jumătatea anului 1962 încercând să aducă România din nou pe linie. nimeni. împreună cu Emil Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu. Mi-a spus că va pleca doar cu permisiunea guvernului. conform căruia dovezile continuităţii dacoromane în Transilvania sunt puţine. Am ridicat problema încrederii reciproce şi a unui alt tip de relaţie şi l-am asigurat că eram de acord să cooperăm cu ei. Una dintre cauzele “disputei (cu Tito) fusese exact aceasta – faptul că poliţia politică sovietică insistase. Dej şi o mare parte a echipei sale s-au angajat în operaţiunea de îndepărtarea din aparat a oficialilor instruiţi la Moscova…acordând o atenţie specială aparatului de securitate. îşi desfăşura activitatea. declarând în faţa Comitetului Central că “această situaţie trebuie să înceteze”. Gheorghiu Dej a făcut o mutare rapidă după plecarea lui Hruşciov. I-am zis că acesta era punctul nostru de vedere. Un argument frecvent în aceste opere. în situaţia actuală. Drăghici a criticat “impertinenţa lor uimitoare. tinde să ignore faptul că dovezile prezenţei lor în altă parte sunt la fel de puţine. Potrivit relatării lui Drăghici: …consultantul sovietic m-a întrebat când poate pleca.

Indiciile potrivit cărora România punea capăt legăturilor operaţionale de informaţii cu alte servicii ale Tratatului de la Varşovia au atras atenţia Centrului KGB. şi UM 0110 după aceea. fuseseră iniţial recrutaţi şi instruiţi ca agenţi de informaţii sovietici. care se derula încă din anii 1950 (Dosarul Balcanilor) deoarece România refuza să mai coopereze. Cunoscut iniţial sub denumirea de “Biroul Ţărilor Socialiste”. interzicându-le acestora să dezvăluie orice “informaţie detaliată despre NATO” sau partidele social-democrate europene şi le-a ordonat să “nu le mai transmită informaţii despre China şi partidele şi regimurile pro-chineze”.) Pe lângă identificarea agenţilor şi reţelelor sovietice.” . concentrându-se în această perioadă de început pe foştii Cominternişti şi veteranii Războiului Civil Spaniol care. Stasi a fost forţat să pună punct unei operaţiuni de răpire şi execuţie a imigranţilor nomazi şi a defectorilor. când a fost descoperit ca fiind agent sovietic în urma defectării lui Pacepa.) Moscova a reacţionat imediat. Iugoslavia şi Albania. Bonn şi Paris (în principal pe probleme de cooperare economică).Larry Watts . Bucureştiul încerca să medieze conflictul chinezo-sovietic. întrucât Moscova încerca să “împiedice” procesul de eliberare a României de sub mecanismele de control sovietice. Protestatarii români ai “societăţii civile” au cerut dizolvarea oficială a UM 0110 în timp ce mărşăluiau în faţa comandamentului său rămas secret până în acel moment. Hruşciov l-a informat pe Novotni printr-o scrisoare personală. această unitate a evoluat ulterior într-o “Unitate a Serviciilor de Informaţii socialiste” (sau o unitate anti-KGB). aceasta era de asemenea responsabilă pentru combaterea activităţilor serviciilor de informaţii sovietice pe teritoriul României.Extrase şi a explicat faptul că “i-a prins când încercau să fure” documente ale DSS din 18 cazuri separate şi chiar “au provocat pierderi de vieţi omeneşti” din rândul Serviciului român.” Unitatea speciala anti-KGB În prima jumătatea a anului 1963. formale dar neproductive. În acelaşi timp. cu toate că acest lucru atrăgea dezaprobarea Kremlinului. selectând Iugoslavia şi Albania pentru interdicţie specială. UM 0920/A din 1969 până în 1978. Şi se implica într-o serie îngrijorătoare de comunicaţii cu Washington. Hruşciov le-a semnalat celorlalţi lideri ai Blocului Sovietic prin scrisori personale faptul că serviciile lor trebuiau să îşi limiteze “schimburile de informaţii cu românii”. precum şi de faptul că era doar unul dintre numeroasele dezacorduri sovieto-române. cerându-i ca StB să îşi limiteze schimbul de informaţii cu Bucureştiul până la “o evaluare generală a Europei occidentale”.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . dar a căror loialitate actuală nu mai era garantată. după 1962 cooperarea dintre România şi celelalte servicii din blocul Sovietic a început să “degenereze până când a ajuns în punctul unor contacte oficiale. a ocupat funcţia până în 1978.) Aşa cum a remarcat un fost ofiţer de informaţii din Tratat. devenind astfel principala ţintă a spionajului sovietic.. (Unitatea a fost condusă în perioada 1963-1965 de către ofiţerul de contraspionaj Aurel Mirce.) Abilitatea României de a promova agenda sa în acest domeniu era incontestabil susţinută de implicarea Kremlinului în confruntarea cu SUA din Cuba. Colonelul Constantin Iosif. în care îşi exprima dezaprobarea faţă de omologul său de la DSS. Kremlinul a trimis un avertisment destul de explicit prin intermediul directorului KGB Vladimir Semiceastni. În 1962. “fără excepţie”. Dosarul Balcanilor avea 19 volume. Susţinea deschis statele renegate ale blocului. Biroul monitoriza activităţile şi contactele personalului de la ambasada sovietică şi desfăşura operaţiuni de supraveghere asupra principalilor recruţi. În acelaşi timp.. la data de 24 ianuarie 1990. 38 . care l-a înlocuit pe Mirce în 1965. Unitatea era cunoscută oficial doar prin denumirea sa de unitate militară secretă (UM). (In acel moment. Exista o dispută publică cu Moscova privind integrarea economică transnaţională. Sperând să intimideze renegaţii şi să mobilizeze o facţiune loială Moscovei. Unele dintre operaţiunile sale de la începutul anilor 1960 sunt descrise în memoriile foştilor ofiţeri de contrainformaţii. Gheorghiu Dej a autorizat transformarea “nucleului” într-o unitate mică în cadrul directoratului de contraspionaj.

în cadrul birocraţiei de partid şi guvernamentale. deşi nu exista aşa ceva. Cu toate că Departamentul de Stat a început să privească România cu alţi ochi la sfârşitul anilor 1950. relaţiile României cu Iugoslavia au fost considerabil mai bune decât cele dintre alţi sateliţi ortodocşi şi a reînnoit campania pro-Ungaria pentru a îmbunătăţi relaţiile cu SUA. a existat o tendinţă de descriere mai degrabă peiorativă decât neutră a României în comparaţie cu alte descrieri neutre sau pozitive folosite în cazul altor membre ale blocului – cu excepţia Albaniei. reamintea de credinţa comunităţii în apariţia unui „dizident” comunist polonez – un mit care a persistat de la delimitarea lui Tito în 1948 până la sfârşitul anilor 1960 – reconfirmând că „Polonia este singurul satelit care poate încerca să devină o altă Iugoslavie”.. la întoarcerea la Washington.Larry Watts . Pe lângă tendinţa evidentă de a discredita existenţa dizidenţei româneşti. Departamentul de Stat şi comunitatea de informaţii americană mai mare decât în orice alt stat al Tratatului de la Varşovia.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . Evaluarea. Primele întrevederi ale lui Thayer cu liderii români l-au convins de dorinţa acestora de a „de a ieşi de sub” influenţa sovietică. Pornind de la rapoartele serviciului de informaţii. De asemenea. se pare că a făcut eforturi considerabile de a îmbunătăţi nivelul de trai şi de a intensifica comerţul cu Occidentul. NSC a subliniat: Acum este evident că. astfel că rapoartele privind comportamentul independent întocmite de către membrii misiunilor diplomatice la Bucureşti erau pur şi simplu respinse. Totuşi. practic. Departamentul de Stat s-a arătat neîncrezător în analiza lui Thayer. declasificate şi publicate începând cu 2006. aceasta a avut drept efect negarea oricărei calităţi speciale a dizidenţei româneşti timpurii. În noiembrie 1955. respectiv cu aprobarea prealabilă a sovieticilor. În parte. extinderea considerabilă a contactelor directe ale SUA cu cetăţenii acestor naţiuni şi dezvoltarea prin astfel de contacte a unor presiuni populare asupra regimurilor pentru sporirea libertăţii interne şi independenţei faţă de controlul sovietic poate fi dobândită numai prin relaţii mai active ale SUA cu şi în aceste guverne. un alt efect al acestei tendinţe a fost perceperea (sau presupunerea) unei dizidenţe şi printre celelalte membre ale Tratatului de la Varşovia. oferta făcută de premierul român la sfârşitul lui februarie de a achiziţiona echipament industrial în valoare de 100 de milioane de dolari. acei indivizi sau 39 . Până în 1949. la început datorat atât de lipsa de personal din ţară şi a priorităţii scăzute acordată de ţară strategiei americane.” . Se pare că exista un dezacord cu privire la evaluarea progreselor făcute de România între administraţia SUA. Sincronizarea românească nu era nici ea ideală. De exemplu. acest lucru s-a datorat prejudecăţii din analiza SUA realizată asupra regiunii la începutul Războiului Rece în urma observaţiilor OSS în România în perioada 1944-1946.. regimul românesc a depăşit într-un fel ceilalţi sateliţi ortodocşi în ce priveşte direcţia reformei post-staliniste. CIA era de părere că în timp ce Polonia putea fi “cea mai grea bucăţică de digerat de Moscova”. De exemplu. schimbul normal între partenerii apropiaţi ai coaliţiei a fost interpretat ca o variantă „mai circumspectă” a provocărilor cu care se confrunta România. “să creeze disensiuni între români şi sovietici”. România era “cea mai puţin capabilă” să “se separe de stăpânii ei de la Kremlin”. înainte de retragerea trupelor sovietice. în mai 1958.Extrase Percepţiile serviciilor de informaţii americane Comunitatea de informaţii americană a fost destul de reticentă în a accepta comportamentul independent al României şi disputele cu Uniunea Sovietică ca fiind reale. a fost interpretată ca iniţiativă sovietică. Consiliul Naţional de Securitate a subliniat că „experienţa a demonstrat” că neangajarea şi ostracizarea sunt contraproductive. În schimb. de exemplu. cât şi de comportamentului României sau dezinformarea sovietică. în special în partea de nord. În februarie 1958. Robert Thayer. Aceeaşi evaluare de atunci a respins rapoarte din Polonia şi Ungaria. Mai mult. Astfel de relaţii vor ajuta Statele Unite să cerceteze atent. conform cărora România „încerca pe cont propriu să se îndrepte spre autonomie” şi susţinea că această atitudine este justificată „mai satisfăcător în alţi termeni” atât timp cât „o autonomie mai mare” putea fi dobândită numai „sub auspiciile Moscovei”. Aşadar. apoi. aprecierea României ca fiind “cea mai sovietică dintre toţi sateliţii” reitera aceste concluzii. preşedintele Eisenhower i-a cerut şefului misiunii diplomatice de la Bucureşti. serviciile de informaţii americane au admis că: De la revolta din Ungaria. Vrând-nevrând.

de exemplu. în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani. sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali. aspiraţii naţionaliste sau dorinţa de a-şi folosi influenţa pentru a modifica relaţiile de subordonare dintre ţara lor şi Uniunea Sovietică.Extrase grupuri care demonstrează tendinţe de independenţă în gândire. serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului. Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei. pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni . O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962. Ca un gest suprem. capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente. reprezentanţii Statelor Unite trebuie să folosească orice ocazie pentru a clarifica autorităţilor române perspectiva Statelor Unite asupra problemelor internaţionale importante şi de a le încuraja să ia în considerare această perspectivă. se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. loiali Moscovei. Paradoxal. În iulie 1959. România s-a evidenţiat prin atitudinea activă în realizarea unor relaţii mai bune şi mai ample cu Statele Unite şi „ fiind. Întrunirile din 1958 ale CAER şi ale Tratatului de la Varşovia.” Momentul acestei Declaraţii a fost interesant. şi s-a reflectat aproape fidel. coincizând exact cu primul conflict deschis dintre România şi Moscova. planificate şi cultivate atent. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent. imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. Consiliul de Coordonare a Operaţiunilor Departamentului de Stat a îndemnat personalul american să: Facă orice efort pentru a menţine o legătură strânsă şi continuă cu Guvernul României la cel mai înalt nivel posibil. După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti. în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. insistând pentru contacte suplimentare cu SUA. afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic”. identificate. prin urmare. în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti: Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului. a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar. neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere. excepţional de receptivă în ceea ce priveşte contactele cu Occidentul. care a fost reintrodusă de defectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987.” .Larry Watts . unde Bucureştiul a combătut rolul supranaţional al instituţiilor Blocului economic şi a contestat legitimitatea dominaţiei sovietice a început în aceeaşi zi în care a fost emis NSC 5811/1. aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade. cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante. cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească. Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare. Totuşi. comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului.. a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. Chiar şi atunci când sunt puţine sau deloc afaceri bilaterale de discutat. De fapt.. această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. 40 . neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova. proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50.

cum ar fi Departamentul de Stat.“With Friends Like These…” – “Fereşte-mă Doamne de prieteni .) Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA.” . în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber. Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi. urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba.Extrase Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Est a contribuit probabil la această tendinţă. (În primii zece ani ai noului mileniu. în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă. iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari. Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955. explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism.) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă.. (De exemplu. *** Sursa: CivicMedia. analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor. un ungur din prima generaţie de emigranţi.ro 41 .Larry Watts . Federaţia Ungaro-Americană. nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA. Odată aflaţi în interior. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice. probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă. cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri. comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante. agenţii puteau să culeagă informaţii. Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. Departamentul de Apărare. agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze).. a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful