UNIVERSITATEA ROMANO – AMERICANĂ DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMANT CU FREGVENŢĂ REDUSĂ FACULTATEA: DREPT

DREPTURILE REALE
Suport de Curs pentru Învăţămant cu Frecvenţă Redusă

Titular de disciplină PROF. UNIV. DR. GHEORGHE BOTEA Asist. Univ. Drd. Tudor Valerică Prep. Univ. Panţu Ioana Cristina

ANUL II – Semestrul I

TEMA 1 - Patrimoniu şi funcţiile sale

1

I. OBIECTIVE - însuşirea şi înţelegerea noţiunii de patrimoniu II. CONŢINUTUL TEMEI Terminologie, definiţie, caracterele juridice, funcţiile şi clasificarea drepturilor patrimoniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă 1. Terminologie şi definiţie În vorbirea curentă termenul de patrimoniu este folosit de regulă pentru a desemna avearea sau avutul unei persoane deşi termenul de patrimoniu îşi are izvorul juridic în dreptul roman. În legislaţia noastră, nu există încă o definiţie a patrimoniului însă, în diferite texte ale Codului Civil şi ale altor legi, întâlnim referiri la această noţiune. Cea mai generală referire la noţiune de patrimoniu o face art.1718, conform căruia: "oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare". Neexistând o definiţie legală a patrimoniului se impune întrebarea: Ce trebuie să înţelegem prin patrimoniu ? Potrivit doctrinei curente, pe care o reţinem, patrimoniul este totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice determinate, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strâns legate între ele. 2. Caracterele juridice ale patrimoniului A. Patrimoniul este o universalitate juridică De aici trebuie reţinut cel puţin 2 elemente proprii oricărei universalităţi: - patrimoniul apare ca o masă de drepturi şi obligaţii legate între ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase, având fiecare un regim juridic determinat; - drepturile şi obligaţiile, fiecare în parte, sunt distincte de universalitate, astfel încât schimbările ce s-ar produce în legătură cu acestea nu alterează identitatea universalităţii, întrucât, de regulă aceste drepturi şi obligaţii sunt avute în vedere numai sub aspectul lor valoric. B. Orice persoană are un patrimoniu. Persoana este de neconceput fără patrimoniu, pentru că existenţa ei este imposibilă fără drepturi; ori simpla existenţă a drepturilor o reclamă, în mod necesar, pe aceea a patrimoniului, în care să intre aceste drepturi. C. O persoană nu are decât un patrimoniu (aşa zisa regulă a unităţii patrimoniului), fiecare subiect are un singur patrimoniu. Dar această unitate nu exclude divizibilitatea lui, ci dimpotrivă o presupune. D. Patrimoniul fiecărei persoane este divizibil în mai multe mase de drepturi şi obligaţii sau, cum se mai spune, în mai multe mase de bunuri, fiecare din aceste mase de bunuri având un regim juridic bine determinat. Astfel, în cazul persoanelor căsătorite, conform art.30-36 din Codul Familiei, trebuie să distingem între masa bunurilor comune (bunurile dobândite de oricare din soţi în timpul
2

căsătoriei) şi masa bunurilor proprii ale fiecărui soţ, cuprinzând bunurile expres arătate în art.31 din Cod. E. Netransmisibilitatea patrimoniului 3. Funcţiile patrimoniului Orice categorie juridică, deci şi aceea de patrimoniu, răspunde unei necesităţi practice. În cazul noţiunii de patrimoniu, importanţa practică constă în faptul că ea explică şi, în acelaşi timp, permite producerea unor anumite consecinţe juridice impuse de viaţă. Sub acest aspect, patrimoniul are 3 funcţii: a) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari; b) de a explica şi permite fenomenul subrogaţiei reale cu titlu universal; c) de a explica şi permite transmisiunea universală şi cu titlu universal. A. Patrimoniul şi dreptul de gaj general al creditorilor chirografari Singura garanţie generală a tuturor creditorilor unei persoane este patrimoniul. Creditori chirografari – sunt acei creditori care nu dispun de o garanţie reală - gaj, ipotecă, privilegiu - prin care să le fie asigurată creanţa pe care o au împotriva debitorului. Cei ce dispun de o garanţie reală vor putea ca, în caz de neexecutare a obligaţiei din partea debitorului să pornească urmărirea asupra bunului constituit ca garanţie şi, din preţul lui, să se despăgubească cu preferinţă, înaintea oricăror alţi creditori. Dar creditorii chirografari sunt ei oare lipsiţi de orice garanţie? Cum îşi vor satisface dreptul lor de creanţă în cazul în care debitorul nu va înţelege să-şi execute de bună voie obligaţia? B. Patrimoniul şi subrogaţia reală cu titlu universal Subrogaţie = înlocuire. Dacă într-un raport juridic se înlocuieşte o persoană cu alta avem de-a face cu o subrogaţie personală (ex. cazul debitorului care, fiind ţinut alături de altul sau pentru altul de o datorie faţă de un creditor, achită singur în întregime datoria, prin plata efectuată producându-se fenomenul subrogaţiei, în sensul că debitorul plătitor se subrogă, în drepturile creditorului plătit şi-l va putea urmări pe debitorul alături de care sau împreună cu care e urmărit pentru partea ce-i revenea acestuia. Subrogaţia reală poate fi universală, cu titlu universal sau particulară. Dar ne interesează subrogaţia reală, adică înlocuirea unui lucru cu altul. Dacă această înlocuire se produce în cuprinsul unui patrimoniu ea este o subrogaţie reală cu titlu universal. Subrogaţia reală cu titlu universal are o strânsă legătură cu gajul general al creditorilor chirografari. Bunurile ce compun patrimoniul unui debitor nu sunt indisponibilizate, debitorul le poate înstrăina liber fără ca vreun creditor să se poată opune. Conţinutul gajului este asigurat prin subrogaţia reală cu titlu universal pentru că locul bunului înstrăinat va fi luat de bunul primit în schimb, astfel încât creditorul va putea să urmărească, la data exigibilităţii creanţei sale, bunul concret ce se va afla în patrimoniul debitorului în momentul executării. Subrogaţia reală cu titlu particular – se referă la un anumit bun privit izolat şi nu intervine automat, ci numai dacă legea o prevede expres.
3

C. Patrimoniul şi transmisiunea universală sau cu titlul universal Decesul unei persoane fizice pune problema transmiterii drepturilor şi obligaţiilor nu privite izolat ci împreună, ca universalitate: obiectul transmiterii este însăşi patrimoniul. Dacă întregul patrimoniu se transmite nefracţionat către un anume succesor avem o transmisiune universală, dacă se transmite fracţionat = transmisiune cu titlu universal. Se transmit atât drepturi cât şi obligaţii. Numai patrimoniul poate să explice aceste feluri de transmisiuni ale activului şi pasivului, ca elemente ale acestuia. 4. Clasificarea drepturilor patrimoniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă În componenţa patrimoniului intră numai drepturi patrimoniale. Acestea se clasifică în două mari categorii: drepturi reale şi drepturi de creanţă. Dreptul real este acel drept subiectiv în virtutea căruia titularul său poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane. Dreptul real nu este un raport între om şi lucru, ci ca orice element al unui raport social, el este un raport între oameni cu privire la un lucru. El este, cu alte cuvinte, un raport ce se stabileşte, cu privire la un lucru determinat, între o persoană, ca subiect activ, şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive nedeterminate. Dreptul de creanţă este dreptul subiectiv în temeiul căruia subiectul activ, denumit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat, denumit debitor, să dea, să facă, sau să nu facă ceva. Deci acest drept exprimă un raport între două subiecte de la început determinate. Deci, din definiţiile date, rezultă că dreptul real este un drept absolut iar dreptul de creanţă este un drept relativ. A. Deosebirile dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă a) ca drept absolut, dreptul real presupune existenţa unui subiect activ de la început determinat şi un subiect pasiv nedeterminat, format din toate celelalte persoane. Este deci opozabil erga omnes. Dreptul de creanţă, ca drept relativ, presupune determinarea de la început atât a subiectului activ cât şi a subiectului pasiv obligat; b) obligaţia ce revine subiectului pasiv nederminat la dreptul real este aceea de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea de către subiectul activ a dreptului său obligaţia generală negativă. La dreptul de creanţă, obligaţia ce revine subiectului pasiv poate fi atât pozitivă - a da, a face ceva - cât şi negativă, a nu face ceva din cele ce, în lipsa obligaţiei, subiectul pasiv ar fi putut să facă; c) din caracterul absolut al drepturilor reale decurg două efecte specifice, pe care nu le întâlnim la drepturile de creanţă şi anume dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. B. Clasificarea drepturilor reale şi enumerarea lor. Drepturile reale se clasifică în drepturi reale principale - acele drepturi reale ce au existenţă de sine stătătoare şi drepturi reale accesorii - care sunt drepturile reale afectate garantării unor drepturi de creanţă.
4

Obligaţiile propter rem apar ca un accesoriu ale unui drept real.Drepturile reale principale sunt dreptul de proprietate cu formele sale şi dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul. sunt caracterizate printr-o opozabilitate mai largă. servitutea şi superficia. 4. Această obligaţie nu corespunde unui drept real deoarece nu incumbă oricărei persoane. a cărui soartă o vor urma. Categorii juridice intermediare. ci numai titularului dreptului real cu privire la bunuri. Obligaţiile opozabile terţilor (scriptae in rem) sunt atât de strâns legate de posesia unui lucru nemişcător încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul actual al bunului va fi obligat să respecte acest drept. 2. Care sunt funcţiile patrimoniului? Stabiliţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă. ipoteca. 5 . Obligaţiile reale de a face (obligaţiile propter rem) şi obligaţiile opozabile terţilor (obligaţiile scriptae in rem) sunt acele obligaţii ce corespund unor drepturi de creanţă care. 3. nemaifiind strict legate de persoana debitorului iniţial determinat. obligaţii pentru deţinătorii de terenuri agricole de a lua măsuri de conservare a calităţii solului. Prin acte normative se prevăd de exemplu. Exemplu : cazul obligaţiei locatorului de a asigura locatarului folosinţa lucrului închiriat. de folosire raţională a lui . privilegiile şi dreptul de retenţie. III. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. de graniţă între drepturile reale şi cele de creanţă. Drepturile reale accesorii sunt: gajul. abitaţia. uzul. în virtutea legăturii lor cu anumite drepturi reale sau cu posesia anumitor lucruri. Ea este strâns legată de bun încât îl urmează în mâna oricui s-ar găsi. Care sunt drepturile şi obligaţiile care fac parte din patrimoniul unei persoane? Cum definiţi dreptul de proprietate? Enumeraţi şi definiţi caracterele juridice ale patrimoniului. 5. C.sarcini reale (obligaţii reale de a face).

Din dreptul roman şi până azi.480 din Codul Civil proprietatea ca fiind "dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Pentru a exprima aceste idei.dreptul proprietarului de a se servi de lucru potrivit destinaţiei lui: jus utendi. întrucât conferă titularului său exerciţiul tuturor facultăţilor. defineşte în art. atributele.dreptul de a culege fructele lucrului asupra căruia poartă dreptul de proprietate: jus fruendi. formele. s-a descompus în trei atribute sau prerogative: . legiuitorul român.dreptul de a dispune de el. CONŢINUTUL Definiţia. OBIECTIVE – Analiza dreptului de proprietate. că dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru. . în exerciţiul său.TEMA 2 – DREPTUL DE PROPRIETATE I. obiectul. restricţii. cel mai întins şi cel mai complet este dreptul de proprietate. II. dreptul de proprietate. tuturor puterilor sau prerogativelor pe care legea i le recunoaşte. potrivit intereselor sale şi în limitele determinate de lege: jus abutendi. 6 . modalităţile dreptului de proprietate şi apărarea dreptului dreptului de proprietate de proprietate prin acţiunea în revendicare 1. însă în limitele determinate de lege". caracterele juridice. în conformitate cu legislaţia în vigoare. nu o singură dată. . urmând exemplul legiuitorului francez. Definiţie S-a spus. literatura juridică română şi străină pertinentă.

perpetuitatea. este opozabilă oricărei persoane ce intră în contact cu lucrul asupra căreia ea poartă. să folosească şi să dispună de acel lucru în mod exclusiv şi perpetuum în interes propriu. el este prin urmare îndreptăţit a revendica lucrul în orice mâini s-ar găsi şi a nega sau contesta existenţa oricărei servituţi şi a oricărui alt drept sau sarcină reală ce s-ar pretinde că apasă asupra bunului care formează obiectul dreptului său de proprietate. de pildă. mai ales prin voinţa legiuitorului. proprietarul este îndreptăţit să exercite asupra lucrului său puteri nelimitate. ce se pot manifesta fie prin acte materiale de folosinţă şi de consumaţie. nu pentru că expresis verbis se raportează doar la usus şi abusus. ca accesoriu. c) Dreptul de proprietate este un drept perpetuu 7 . dă drept asupra tot ce produce lucru şi asupra tot ce se uneşte. ne avertizează. în cadrul şi cu respectarea legii. exclusiv şi în sensul că titularul său este singurul îndreptăţit a exercita toate atributele pe care acesta le conferă: dreptul de a dispune. Dacă. care se manifestă îndeosebi prin servitutile pozitive şi prin lanţul nesfârşit al legilor de prelungire a contractelor de închiriere. dreptul de a se folosi şi dreptul de a-i culege fructele.480 precizează că "proprietatea unui lucru mobil sau imobil. o persoană este proprietara unui teren. aşa cum vom mai sublinia. Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. art. de asemenea. completând cele cuprinse în art.Art. fie prin acte juridice. Caracterele juridice a) Dreptul de proprietate este un drept absolut În temeiul art. Ţinând seama de aceste obiecţiuni şi de altele reţinute de literatura de specialitate se poate spune că dreptul de proprietate este acel drept real subiectiv care dă expresie aproprierii (însuşirii) unui drept. într-un mod natural sau artificial". că dreptul de proprietate va trebui să fie exercitat "în limitele determinate de lege". Definiţia legală este criticabilă. uitând de fructus (pe care îl găsim în alt text. civ.480. drept care permite titularului său să posede. Dar. în mod deschis. cu lucru. El este exclusiv într-un sens general şi comun tuturor drepturilor reale. chiar dacă trecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu material. Textul art. În această calitate.482. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau pe care le impune propriul său interes. ea poate împiedica pe orice ar dori să treacă pe acest teren fără încuviinţarea sa. 2. caracterul exclusiv suferă înfrângeri. reţinând şi punând accent pe caracterul său absolut şi pe caracterul său exclusiv.482) ci pentru că ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume.480 C. Dreptul de proprietate este. b) Proprietatea este un drept exclusiv Dreptul de proprietate este exclusiv într-un dublu sens. ca toate drepturile reale.. prin aceea că proprietatea.

dreptul de proprietate nu se stinge. Practic are loc doar o schimbare a titularului dreptului de proprietate sau cum s-a spus în doctrina juridică. ci el se transferă la dobânditor. Coproprietatea nu constituie decât o excepţie de la regulă deoarece legiuitorul n-a văzut în indiviziune decât un accident.1846 Cod Civ. trebuie să aparţină continuu aceluiaşi titular. Aceste puteri pot fi grupate în trei atribute: posesia (jus utendi). Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. un înţeles juridic deosebit de acel al posesiunii: ea indică o stare de fapt apropiată de posesiune. din acest caracter rezidă absolutismul dreptului de proprietate. cele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt: posesia (jus utendi). 3. ca atribut al dreptului de proprietate.728 Cod Civ. De altfel. dar care în nici un caz nu se poate confunda cu aceasta . Acest caracter al proprietăţii este atât de adânc înrădăcinat în mentalitatea socială. iar în al doilea rând. exercitată. defineşte posesia ca fiind "deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept. folosinţa (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). imitând legiuitorul francez. e) Dreptul de proprietate este un drept total Deoarece proprietarul dispune de toate puterile asupra bunului. . Posesia Legiuitorul român. că dreptul de proprietate durează atâta timp cât există bunul. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. Această definiţie este însă criticabilă pentru următoarele consideraţiuni: . dreptul de proprietate este un drept individual. aceste atribute aparţin exclusiv titularului şi sunt exercitate de el sau altul în numele său.Caracterul perpetuu presupune. folosinţa (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun.este incorect a spune că posesiunea este "folosirea unui drept" deoarece între posesie şi exercitarea unui drept nu există nici o concordanţă. Caracterul absolut al dreptului de proprietate decurge caracterul total al acestui drept. una sau alta de noi înşine sau de altul în numele nostru" (art. pentru că această noţiune are un sens tehnic propriu. Prin caracterul perpetuu nu trebuie înţeles că bunul mobil sau imobil. dispune categoric: "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune". art. d) Dreptul de proprietate este un drept individual În principiu. Altfel spus posesia. posesia poate exista chiar dacă posesorul nu exercită nici un drept asupra lucrului. 8 . constă în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stăpâni în fapt bunul. Dreptul de proprietate durează atât timp cât există bunul. În principiu. Atributele dreptului de proprietate Aşa cum spuneam la începutul prelegerii. obiect al proprietăţii. "dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se". în primul rând.făcând apel la noţiunea de detenţiune ea este de natură să dea naştere la confuziuni.). încât frecvent este întâlnită expresia populară "a vinde sau a cumpăra pe veci".

b)industriale (presupun intervenţia omului). Astfel. percepându-i fructele (naturale. proprietatea funciară. Exceptând situaţia când unele din aceste drepturi reale pot lua fiinţă şi prin efectul legii (ex. Dispoziţia ca atribut al dreptului de proprietate (jus abutendi) Prin dreptul de dispoziţie vom înţelege facultatea proprietarului de a dispune liber de bunul său.). Restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate De regulă. productele nu vor fi dobândite nici măcar de posesorul de bună credinţă. În fapt.480 Cod Civ. limitându-se la clasificarea lor în: naturale. a. spunem că dreptul de proprietate se dezmembrează. productele nu se obţin periodic şi se consumă substanţa bunului. servitutea şi superficia. astfel luând naştere: uzufructul. în primul rând. Vom fi atunci în prezenţa abuzului de drept. Ele sunt produse de bunurile frugifere şi se împart în trei categorii: a) naturale (se produc independent de voinţa omului). în cazul uzufructului productele aparţin nudului proprietar. prin convenţii ce 9 . fără să-i altereze substanţa (fructus sunt quae nasci et renasci solent). titularului nu-i este permis să prejudicieze persoane. în hotărâri judecătoreşti sau în voinţa titularilor dreptului. c) civile (sunt consecinţa unor acte juridice . dar. În acelaşi timp. industriale. Prin exerciţiul dreptului său de proprietate. civile şi producte.dar el va putea dispune numai "în limitele determinate de lege" (art. această regulă are şi unele excepţii ca urmare a unor limitări aduse dreptului de proprietate. cu titlu oneros sau gratuit. dar poate fi exercitată şi de o altă persoană.4 din Legea nr. Spre deosebire de fructe. Proprietarul are o deplină libertate în exercitarea dreptului de dispoziţie . Importanţa distincţiei dintre fructe şi producte este indubitabilă. proprietarul poate înstrăina bunul. exercitânduse de el în interes propriu şi prin putere proprie.O asemenea stăpânire poate aparţine direct şi nemijlocit proprietarului. Folosinţa ca atribut al dreptului de proprietate Este acea prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuinţa bunul în interesul său. Codul Civil nu defineşte noţiunea de fructe. proprietarul nu poate fi obligat să înstrăineze bunul. pe când fructele sunt culese de uzufructuar. o parte din aceste atribute sunt înstrăinate. vom prezenta unele restricţii convenţionale şi legale asupra dreptului de proprietate. uzul. civile şi industriale). Aşa cum vom vedea. restricţiile vizează proprietatea imobiliară şi. 4. dobânzile). cu o anumită periodicitate. abitaţia. Astfel. În continuare. Restricţii ale dreptului de proprietate Limitările dreptului de proprietate îşi pot avea originea în lege. de regulă ele iau naştere prin consimţământul titularului dreptului de proprietate. care nu este decât o faptă ilicită ce constă în exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului lor sau legii.319/1944). fructele sunt produse de un anumit bun. dreptul de abitaţie reglementat de art. la posesie. uneori. De regulă.: servituţile legale. Dar proprietarul nu este numai liber să înstrăineze bunul său.chiriile. Raportat la cele trei atribute. titularul exercită singur atributele dreptului de proprietate. din cele mai diverse motive. dar are şi dreptul să-l abandoneze sau chiar să-l distrugă.

schimb.restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. iar în prealabil titularul dreptului de proprietate privată va primi o dreaptă despăgubire.3 din Constituţie prevede că titularul unui drept de proprietate privată va putea fi expropriat pentru o cauză de utilitate publică. În acest caz.44 alin. În acelaşi sens. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice.481 Cod civ. Procedura exproprierii poate fi evitată de cei interesaţi prin cesiune amiabilă (art. precum interesele domeniului public . situaţie în care părţile convin o altă modalitate de transfer a imobilelor expropriate în proprietate publică (vânzare-cumpărare. municipiilor şi judeţelor. O altă restricţie a dreptului de proprietate o constituie clauza de inalienabilitate. art. cum este cazul uzufructului. necesare executării lucrărilor de utilitate publică. celelalte atribute aparţinând uzufructului. 4 din lege). în schimbul unei despăgubiri. ele regăsindu-se şi în cuprinsul unor legi speciale. stabilită conform legii. Exproprierea este definită ca un act de putere publică prin care se realizează dobândirea forţată a proprietăţilor private. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale. art. donaţie. 2 din lege. Aceasta înseamnă că. 10 . Cesiunea amiabilă poate interveni în orice fază a procedurii de expropriere. Potrivit art. . cu sau fără scop lucrativ. precum interesele domeniului public a) Însăşi legea fundamentală. stabilită potrivit legii. titularul rămâne doar cu nuda-proprietate (dreptul de dispoziţie). Astfel. b*) măsuri pregătitoare exproprierii (etapa administrativă). până în momentul soluţionării cererii de expropriere de către tribunal. dispune că "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. va opera exproprierea. Constituţia României în art. cuprinde o serie de limitări ale proprietăţii private. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. prin care testatorul obligă pe cel gratificat să conserve bunurile primite. Uneori. Utilitatea publică înfrânge caracterul inviolabil al dreptului de proprietate prin exproprierea determinată de acest scop. Interzicerea clauzei de inalienabilitate a determinat pe legiuitor să nu admită nici substituţiile fideicomisorii (care constau într-o dispoziţie cuprinsă într-un testament. iar la moartea sa să le transmită altei persoane desemnată de testator). afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire". precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Pot fi clasificate. actul juridic care se încheie trebuie să respecte toate condiţiile de validitate precum şi cele de publicitate prevăzute de lege. în două: .). oraşelor. Procedura exproprierii se derulează în trei etape reglementate distinct de lege: a*) utilitatea publică şi declararea ei. având în vedere natura interesului ce s-a dorit a fi ocrotit. c*) exproprierea şi stabilirea despăgubirilor (etapa judiciară).44.limitează caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.restricţii privind interesele economice şi sociale generale. etc. numai după ce va exista o cauză de utilitate publică. b.

Propunerile de expropriere. Odată adusă la cunoştinţa publică. 14. alin. 5 din Legea nr. pentru lucrările de interes local. 14. 6 din lege. 2) şi se soluţionează în termen de 30 zile de către o comisie a cărei competenţă. 18. Contestaţia se introduce la Curtea de Apel în raza căreia este situat imobilul. încă din această fază a procedurii. situaţie în care se depune doar oferta de despăgubiri (art. în urma deliberării. Ea se declară de către Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de consiliile judeţene sau Consiliul local al municipiului Bucureşti. 15-17 din lege. iar procedura de judecată este cea stabilită de Legea nr. Comisia. care se depune la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. situaţie în care Comisia consemnează învoiala părţilor. alin. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată (expropriatorul. Ea adoptă o hotărâre motivată care se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare. în termen de 45 zile de la primirea notificării (art. sub semnătura acestora (art. În situaţia în care comisia respinge propunerile expropriatorului.554 din 2004 a contenciosului administrativ. Întâmpinarea se depune la primarul localităţii unde se află imobilul expropriat (art. împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă declarării utilităţii publice. 1). 33/1994). Articolul 3 din Legea nr. în termen de 15 zile de la publicare (art. mod de funcţionare şi procedură sunt prevăzute în art. inclusiv cuantumul despăgubirilor. 2 din lege). care vor urma aceeaşi procedură (art. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. declaraţia de expropriere întruneşte toate elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubiri. Este exceptată de la această formă de publicitate documentaţia lucrărilor privind apărarea ţării şi siguranţa naţională. poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local (art. 12. Este posibil ca. Categoria lucrărilor pentru a căror realizare este necesară exproprierea este prevăzută în art. 18 şi 19 din lege). 33/1994 prevede că exproprierea va putea fi hotărâtă de instanţele de judecată numai după ce utilitatea publică a fost declarată în condiţiile prevăzute de lege.a*) Utilitatea publică şi declararea ei. se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor. 1). părţile cuprinse în operaţia de expropriere să se înţeleagă asupra tuturor problemelor pe care aceasta le implică. alin. în vederea consultării de către cei interesaţi. acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri. proprietarul sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere) în termen de 15 zile de la comunicare. 13). alin. Aceştia pot face întâmpinare împotriva actelor respective. b*) Măsuri pregătitoare exproprierii Expropriatorul întocmeşte planul imobilelor expropriate. 11 .

soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este dată în competenţa tribunalelor judeţene. potrivit principiului justei despăgubiri. 33/1994. Dacă părţile sau numai unele dintre acestea se învoiesc cu privire la expropriere dar nu şi cu privire la despăgubiri. Aşadar. alin. 24 din lege). Efectele exproprierii Efectul esenţial al exproprierii este acela al trecerii imobilului expropriat din proprietatea privată în proprietatea publică. prin hotărâre judecătorească. Despăgubirea se stabileşte de o comisie de experţi (un expert numit de instanţă. 33/1994. Într-adevăr. 26. alin. 2 din lege). 2. 2 din lege). 28. asupra despăgubirilor stabilite potrivit legii. 21 din Legea nr. în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. instanţa ia act de învoială şi stabileşte ea despăgubirea (art. titularii acestora având dreptul la despăgubiri. liber de orice sarcini. Pentru stabilirea valorii reale a imobilului se are în vere valoarea de piaţă a unui imobil similar. potrivit art. rezultatul expertizei urmând a fi integrat în aceste limite. cât şi concesionarea şi atribuirea în folosinţă se sting prin expropriere. 23. 1 din lege). potrivit căruia instanţa verifică numai dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi stabileşte despăgubirile. alin. la data întocmirii raportului de expertiză (art. În situaţia în care părţile se învoiesc în faţa instanţei asupra exproprierii şi asupra despăgubirilor. alin. abitaţia şi superficia . Modul de plată a despăgubirilor se stabileşte de instanţa de judecată. întinderea ei. Cât priveşte termenul de plată. instanţa îl va stabili în aşa fel încât acesta să nu depăşească 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti (art. instanţa nu poate intra în problemele de fond privitoare la expropriere. ca principiu.precum şi orice alte drepturi reale. respectiv Tribunalului Municipiului Bucureşti. 2 din Legea nr. alin. 24. 28. 30 din lege). Ipoteca şi privilegiile constituite asupra imobilului expropriat se strămută de drept. 12 . Instanţa de judecată acordă despăgubirea între limita minimă oferită de expropriator şi limita maximă solicitată de expropriat sau de alte persoane interesate. uzul.uzufructul. Momentul transferului dreptului de proprietate şi efectele sale Transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc în momentul în care expropriatorul şi-a executat obligaţia de plată a despăgubirilor (art. aceasta ia act de învoială şi pronunţă o hotărâre definitivă (art. 2 din lege). Despăgubirile ce se cuvin proprietarului se evaluează separat de cele ce se cuvin titularilor altor drepturi reale sau altor persoane îndreptăţite (art. drepturile reale principale . 26. cum ar fi necesitatea acesteia.c*) Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor Potrivit art. prin subrogaţie reală cu titlu particular. Întinderea competenţei materiale a tribunalului este circumscrisă de dispoziţiile art. etc. unul desemnat de expropriator şi unul din partea persoanelor supuse exproprierii) şi se compune atât din valoarea reală a imobilului cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. alin.

necultivarea terenurilor agricole date în folosinţă. instituie unele restricţii în exercitarea dreptului de proprietate. 21 şi 45 din Legea nr. 34 din lege). 50 din 7 august 1991. timp de doi ani consecutiv. 247/2005 privind reforma în domenile proprietăţi şi justiţiei. el are drept prioritar pentru a-i fi închiriat. aceasta încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de expropriere. Aşadar. pe bază de reciprocitate. atrage pierderea dreptului de folosinţă. cu modificarile si completarile ulterioare.32 din lege).18/1991. În al doilea rând. după verificarea temeiurilor acesteia. Cererea de retrocedare se adresează tribunalului care. De asemenea este menţionat acest lucru şi în Legea nr. oraşului sau municipiului. în condiţiile legii (art. etc. respectiv în decurs de un an lucrările de interes public nu au fost începute şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică. Conform revizuirii din 2003 a Constituţiei cetãtenii strãini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã si din alte tratate internationale la care România este parte. precum unele măsuri adiacente. retrocedarea se face prin hotărâre judecătorească. Dacă imobilul expropriat forma obiectul unei locaţiuni. dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat terenurile care urmează să intre în proprietatea comunei. dispune retrocedarea. foştii proprietari pot cere retrocedarea lor (art. Într-o asemenea situaţie. se face pentru diferenta dintre suprafata de 10 ha de familie si cea adusa in cooperativa agricola de productie sau preluata prin legi speciale ori in orice mod de la membrii cooperatori. din motive imputabile titularului. c) Unele restricţii ale dreptului de proprietate se referă la construcţii.Cât priveşte servituţile stabilite prin fapta omului. Cei care au dobândit în proprietate loturi de teren în temeiul art. 9 alin. "vor fi folosite conform destinaţiei avute". 18/1991. republicata. dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate timp de un an pentru scopul pentru care au fost preluate de la cei expropriaţi. 36 din lege). deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului. iar expropriatul este în situaţia de a-l utiliza. precum si prin moştenire legală. (1) din Legea fondului funciar nr. În primul rând. Măsuri suplimentare de protecţie a proprietarului imobilului expropriat Legea exproprierii prevede unele măsuri menite să întregească regimul de protecţie a interesului privat. nu le este permis să înstrăineze loturile respective prin acte între vii timp de 10 ani. în conditiile prevãzute prin lege organicã. Legea nr. Vom sublinia doar unele din ele: Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevazute la art. acestea se sting în măsura în care devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului stabilit prin expropriere. dacă imobilul expropriat este oferit spre închiriere înainte de utilizarea lui în scopul pentru care a fost expropriat. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare (art. după caz. 35 din lege). preţul imobilului retrocedat care va trebui restituit expropriatorului se va stabili ca în situaţia exproprierii şi nu va putea fi mai mare decât despăgubirea de expropriere actualizată (art. b) O serie întreagă de restricţii privesc proprietatea imobiliară funciară. privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. 13 .

Pentru fabricarea. f) În materie comercială există unele restricţii în ce priveşte obiectul activităţii economice. De asemenea. Astfel.1310 prevede că pot fi vândute "toate lucrurile care sunt vândute în comerţ". În ceea ce priveşte 14 . anumite medicamente etc. Constituţia prevede însă. cum ar fi: abitaţia.215/2001 cu privire la administraţia publică locală dispune că bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. în art. În cazul unor bunuri. d) Inalienabilitatea legală determină scoaterea bunului din circuitul Civil. animale bolnave de boli contagioase. Astfel. Dreptul de dispoziţie al titularului proprietăţii este restrâns şi în cazul desfiinţării construcţiilor şi unor amenajări.s-au stabilit.136 alin. este necesar avizul Ministerului de Interne. reconstruire. fabricarea sau comercializarea de aparatură folosită în activitatea de interceptare de convorbiri telefonice ori de codificare. fabricarea şi comercializarea de droguri şi narcotice.491 Cod Civ. potrivit legii. utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvenţe radio-electrice. Prin Legea nr.. exceptând situaţia când legea declară bunul inalienabil. potrivit art. Prin Hotărârea Guvernului nr. 213/1998. Astfel. etc. extindere sau reparare a clădirilor de orice fel. În această categorie vor intra servitutile militare. în art.31/1990 privind societăţile comerciale dispune că "activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale se stabilesc prin hotărâre de guvern". art.18/1991. Se admite doar darea lor în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice. Însuşi Codul Civil. deşi nu putem vorbi de o inalienabilitate propriu-zisă. Legea nr. conform Legii nr. un atribut al proprietarului terenului. este necesară autorizarea administrativă pentru lucrările de construire.).1323 din 27 decembrie 1990 s-au prevăzut activităţile interzise în mod absolut sau care sunt condiţionate de existenţa unor aprobări prealabile. potrivit art.4 din Constituţie. produse alimentare degradate: substanţe toxice. modificare.Astfel.: Ministerul Mediului. precum şi pentru activitati de pilotaj pe sectorul maritim al Dunarii de Jos. fiind condiţionată de existenţa autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. Tot inalienabile sunt şi unele drepturi. La rândul său. sunt interzise: activităţile care au ca obiect infracţiuni sau încălcarea unor prevederi legale imperative. vânzarea lor către populaţie este prohibită (ex.3 că bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. concesionarea sau închirierea lor. bunurile ce pot constitui obiect al dreptului de proprietate publică şi regimul lor juridic. e) Anumite interese de apărare naţională pot aduce unele îngrădiri dreptului de proprietate. terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul Civil. vor fi necesare aprobările unor organe (ex. g) Exploatarea subsolului este.287 din Legea nr. este necesar avizul Ministerului Comunicaţiilor. concret. privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.136 alin. bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Pentru autorizarea construcţiilor în zonele asupra cărora s-a instituit. imprimarea de hărţi militare. în alt scop decât ca medicament. uzul. un anumit regim de protecţie prevăzute în documentaţiile de urbanism aprobate. Comisia naţională pentru protecţia monumentelor).

). Servituţile legale cuprinse în articolele 586-619 Cod Civ.). conform acestei legi.).. B. lucrări pentru protecţia şi ameliorarea solului. încercând să evidenţiem şi noi alături de dr.581 Cod Civ. aşa cum vom vedea. ci doar nişte restricţii legale în exercitarea dreptului de proprietate. acestea nefiind decât "restrângeri legale aduse dreptului de proprietate". astfel : a) În cadrul raporturilor de vecinătate pot exista cazuri în care au loc anumite restricţii ale dreptului de proprietate. în art.subsolul fondului.18/1991 privind fondul funciar. Eugeniu Safta Romano atât contribuţia doctrinei juridice. vor putea fi efectuate lucrări de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de corectare a torenţilor care servesc la apărarea şi conservarea lucrărilor de irigaţii. De fapt. extrem de complexă din punct de vedere juridic. Formularea constituţională este extrem de generală.584 Cod Civ. îndiguiri. dispune că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind "asigurarea bunei vecinătăţi".620 Cod Civ. în Legea nr. Restrângerile aduse dreptului de proprietate pot fi consecinţa servituţilor naturale şi legale. o vom examina sub mai multe aspecte. Vecinătatea a două proprietăţi dă naştere.585. Potrivit acestui text de lege. a lacurilor de acumulare. 600 Cod Civ. într-adevăr. ceea ce ar putea da naştere la unele confuzii. fie au fost admise. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Însăşi Constituţia.). Unele servituţi reglementate de Codul Civil cuprind şi sarcini pentru asigurarea raporturilor de vecinătate între proprietari. unui sat sau unui cătun. exceptând dispoziţia cuprinsă în art. Obligaţii propter rem întâlnim. acestea fie au fost contestate de unii autori.44 alin.579-583 Cod Civ. Problema raporturilor de vecinătate. la o anumită situaţie de fapt. b) Existenţa unor raporturi de vecinătate care reprezintă obligaţii "propter rem". nu au ca efect dezmembrarea proprietăţii. de exemplu. Cunoscute şi sub denumirea de obligaţii reale de a face. despre care vom vorbi într-o secţiune ulterioară. Adevăratele servituţi sunt. Astfel. Desigur. ori a altor lucrări hidrotehnice. desecări. şi servituţile convenţionale se răsfrâng asupra raporturilor de vecinătate.7.7 din Constituţie.44 alin. proprietarul unui izvor nu-i poate schimba cursul atunci când izvorul dă apa necesară locuitorilor unei comune. şi insuficient tratată în literatura de specialitate. cele referitoare la grăniţuirea proprietăţii vecine (art. cât şi a jurisprudenţei. Chiar dacă 15 . datorate vecinătăţii. i) Îngrădiri legale ale dreptului de proprietate apar şi în cazul coproprietăţii forţate. nu mai întâlnim nici o altă prevedere legală care să reglementeze restricţiile "care rezultă din conflictul drepturilor private". atunci când se impune. îngrădirile dreptului de proprietate sunt prevăzute în legislaţia minieră şi dispoziţiile legale care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică. titularii unor proprietăţi învecinate vor face împreună. impunând anumite restricţii ale dreptului fiecăruia dintre ei. h) Interesul public a impus o limită normală a dreptului de proprietate şi anume servitutea prevăzută de art. În categoria servituţilor naturale vor intra: servituţile referitoare la ape (art. doar cele stabilite prin voinţa proprietarului (art. tot astfel. cele privind împrejmuirea proprietăţii (art.

fără ca acesta să-şi fi asumat vreo obligaţie în acest sens. decât asupra unor bunuri corporale. Din patru puncte de vedere apare această dificultate la bunurile imobiliare: .pe teren trec curent ape şi problema care se pune este dacă proprietarul terenului are sau nu vreun drept asupra lor. Cu drept cuvânt. Deşi Legea nr. c) Obligaţia de a tolera.ţinând seama de vecinătatea fondurilor. cunoscute sub denumirea de servituţi legale şi naturale. Pentru înţelegerea obligaţiei de toleranţă care trebuie să existe în raporturile de vecinătate. trecerea pe locul vecinului poate avea loc şi atunci când. până în ce profunzime se întinde dreptul de proprietate imobiliară. trecerea poate avea loc şi în urma unei îngăduinţe. în temeiul raporturilor de vecinătate. În acest caz nu ne aflăm propriu-zis în prezenţa unor servituţi. Prin obligaţia de grăniţuire se urmăreşte 16 . deşi nu există loc înfundat. o perioadă de timp. în principiu. ceea ce l-a determinat pe om să le departajeze prin semne de hotar. care există în raporturile de vecinătate între titularii dreptului de proprietate. dreptul de trecere este recunoscut printr-un act juridic (art. cu condiţia ca dreptul respectiv să facă parte din elementul activ al unui patrimoniu şi să fie transmisibil de la o persoană la alta. s-a arătat că limitele materiale ale imobilelor sunt mult mai dificil de stabilit decât în cazul bunurilor mobile.18/1991 nu o spune expres. aşa încât se poate pune problema. toleranţe din partea proprietarului fondului.terenurile unor proprietari învecinaţi nu sunt cuprinse în perimetrul de ameliorare.nu există o separaţie a fondului de teren. 4.: "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa".).). vor putea face pe terenuri împăduriri. ceea ce şi face să fim în prezenţa unor raporturi obligaţionale. . . Chiar şi asupra unui drept poate fi exercitată proprietatea. când suntem în prezenţa unui loc înfundat (art. Este necesar ca obiectul dreptului de proprietate să fie un lucru. corectări ale reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor. ci a unor drepturi de creanţă. ci cuprinde atât subsolul. iar acesta să fie material. . pe terenul său. pot forma obiectul dreptului de proprietate bunurile mobile şi imobile. printr-o convenţie proprietarul unui teren se obligă să lase pe vecinul său să treacă.620 şi 624 Cod Civ. Trecerea poate avea loc în temeiul unei servituţi legale. Dreptul de proprietate nu poate exista. proprietarii. trebuie să avem în vedere ca regimul juridic al trecerii pe terenul vecinului nu este identic.un imobil nu se întinde numai la suprafaţă. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE Bunurile care pot face obiectul dreptului de proprietate În primul rând.584 Cod Civ. legea dispune anumite limite ale dreptului fiecărei proprietăţi.616 Cod Civ. noi credem că efectuarea lucrărilor de ameliorare este obligatorie. Delimitarea proprietăţilor învecinate a) Grăniţuirea proprietăţilor învecinate Potrivit prevederilor art. cât şi partea de deasupra solului.

Proprietatea suprafeţei solului şi a subsolului 17 . Dintotdeauna s-a procedat la grăniţuirea proprietăţilor. Acţiunea în justiţie la care recurge unul din proprietari este cunoscută sub denumirea de acţiune în grăniţuire (art. În acest sens. prin semne exterioare şi vizibile. Instanţa supremă a stabilit că. Ea este posibilă chiar şi atunci când între proprietăţi există hotare exterioare.delimitarea proprietăţilor învecinate. ziduri. în temeiul raporturilor de vecinătate este posibilă obligarea proprietarului vecin să contribuie la refacerea gardului comun. În doctrina juridică s-a arătat că "dreptul de îngrădire nu are nimic comun cu o servitute". întrucât are ca scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. o comună.600 Cod Civ. judeţ sau altă persoană juridică) la delimitarea proprietăţilor lor învecinate. motiv pentru care o şi tratăm în titlul privind dispoziţiile generale ale proprietăţii. şanţuri etc. imprescriptibilă.) şi îngrădirea obligatorie (art. Codul Civil reglementează grăniţuirea proprietăţilor la capitolul servituţilor naturale. Legea permite oricărui proprietar să oblige pe vecinul său (indiferent dacă titularul este o persoană fizică. dispune că "cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate". statul.585 Cod Civ. în cazul în care o parte ar refuza. ceea ce este inexact. adică vor fi suportate în mod egal de cei doi vecini. care este posesorie". grăniţuirea se va realiza pe cale judiciară nu numai când între proprietăţi nu au existat niciodată semne exterioare de hotar. Deci. spre deosebire de acţiunea în strămutarea de hotare. b) Îngrădirea proprietăţii Pentru împiedicarea violării proprietăţii.584 Cod Civ. reală. Art. De regulă. cărări. care va proceda la delimitarea proprietăţilor învecinate. ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească. el nu va putea fi obligat să-şi reconstruiască gardul propriu pe cheltuiala sa şi dintr-un anumit material care să nu permită vederea pe fondul vecin. în cazul neînţelegerilor dintre proprietari. şanţuri etc. Am fi mai curând în prezenţa unei obligaţii reciproce a proprietarilor de a face sau ca o obligaţie "propter rem". el făcând parte din drepturile proprietarului de a se folosi de drepturile sale. care s-a materializat prin cele mai diverse semne: garduri. imobiliară. acţiunea în grăniţuire are aceleaşi caractere: petitorie. cealaltă se poate adresa instanţei judecătoreşti. instanţa supremă a decis că "Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. prevede că: "Tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea".585 Cod Civ. ci şi atunci când atare semne există dar sunt controversate.). Grăniţuirea poate avea loc atunci când nu există o linie de hotar stabilită prin convenţia părţilor sau prin hotărâre judecătorească.584 Cod Civ. grăniţuirea are loc pe cale amiabilă. situaţie în care se implică şi o revendicare.). în mod obişnuit fondurile sunt împrejmuite prin garduri. Art. Întemeindu-se pe un drept real. deoarece nu ne aflăm în prezenţa unei sarcini impusă unui fond în folosul altui fond. Codul Civil reglementează îngrădirea de bună voie (art. oraş. arbori. Dispoziţia legală nu cuprinde o servitute.

se au în vedere restricţiile cuprinse în art. art. În virtutea dreptului său. importanţa regimului juridic al apelor capătă o configuraţie aparte. dispune că proprietarul poate face "sub faţa pământului' orice construcţii şi săpături şi să tragă din ele toate foloasele pe care le-ar produce. dreptul de proprietate mai este îngrădit de anumite servituţi precum şi de unele limitări izvorâte din raporturile de vecinătate. Dacă rădăcinile arborilor vecinilor penetrează subsolul proprietăţii sale. indiferent de adâncimea sa.489 Cod Civ. a rămas doar parţial aplicabilă. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. reglementarea actuală. De asemenea. Astfel. îi permite proprietarului să le taie singur. În acest sens.44 din Constituţie prevede că. Apa este indispensabilă nu numai vieţii în sine. Pe spaţiul care se află deasupra terenului său proprietarul este liber să facă orice fel de plantaţie şi să edifice orice fel de construcţie. peste o anumită limită. proprietarul poate interzice vecinilor să pătrundă într-un fel sau altul pe proprietatea sa..50/1991. Legiuitorul a preluat regula romană şi. a dispus că: "Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui". art. Regimul juridic al apelor Viaţa nefiind de imaginat în absenţa apei. şi prevederile Legii nr.136 din Constituţie prevede că bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.489 Cod Civ. pentru lucrări de interes general. dacă rădăcinile arborilor vecinului se întind pe proprietatea sa. Romanii considerau că proprietatea nu are limite în înălţime şi în adâncime (qui dominus est et coeli et inferiorum). el poate cere vecinului să taie crengile arborilor care se întind pe proprietatea sa. Astfel. Sub acest aspect. conform art.608 alin. Dar şi în ce priveşte proprietatea subsolului legiuitorul a adus în prezent o serie de restricţii. în anumite zone ale unor localităţi. recunoaşte proprietarului dreptul şi asupra "subfeţei" fondului său.489 Cod Civ. plantaţiilor sau construcţiilor precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. Acest drept de a face construcţii şi săpături este însă limitat de o serie de prevederi legale.Dreptul de proprietate nu se întinde numai la suprafaţa fondurilor. prevede că "proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei". dar şi unor 18 .491 Cod Civ. a) Proprietatea suprafeţei Art.3 Cod Civ. diferă de cea a Codului Civil.489 Cod Civ.610 Cod Civ.2 Cod Civ.608 alin. În zilele noastre dispoziţia cuprinsă în art.50/1991 sau altor acte normative similare. Motivaţii de ordin urbanistic pot impune anumite restricţii în edificarea unor construcţii. În primul rând. art. despăgubirea se va stabili de comun acord cu proprietarul său şi prin justiţie. art. Este consecinţa caracterului absolut al proprietăţii. b) Proprietatea subsolului Am văzut că art. desigur cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. titularul fondului este liber să le taie. în art. în caz de divergenţă. În ce priveşte plantaţiile sau construcţiile. În acest sens.

marea teritorialã. iar proprietarul terenului o poate folosi cum crede el de cuviinţă.activităţi omeneşti (în industrie. Astfel. Potrivit Constituţiei “[…]apele cu potential energetic valorificabil. 578-583 din Codul Civil. cel ce este proprietarul terenului este şi proprietarul izvorului.578 Cod Civ. de art. plajele. de interes national.136. "Proprietarul inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere"). În acest caz. 1 a Legii nr. c) Apele curgătoare Importanţa apelor curgătoare pentru cetăţeni este considerabilă. de alte surse de apă. deoarece prevederea art.578 Cod Civ. Situaţia este similară şi în cazul apelor rezultate din topirea zăpezii sau gheţii. 5 din Legea nr. este inaplicabil când scurgerea apelor pe terenul vecinului a fost provocată. b) Apele de izvor Potrivit art. Condiţiile de locuit în mediul rural depind foarte mult de regimul apelor de ploaie. Dreptul proprietarilor riverani poate veni uneori în conflict cu interesul public. prevede că fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interesul public. cuvetele lacurilor de interes public. 18/1991 stabileşte că aparţin domeniului public “albiile râurilor şi fluviilor.578 alin. De asemenea. ţărmurile Mării Negre şi porturile”. irigaţii etc. şi albiile râurilor şi fluviilor. fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale.) 19 . prin executarea unor şanţuri. alin2.583 Cod Civ. apa de ploaie poate forma obiectul proprietăţii private. Aceeaşi obligaţie revine şi proprietarului fondului superior care nu trebuie să întreprindă nimic de natură a agrava scurgerea apei pe fondul inferior (art. este inaplicabilă în cazul apelor de ploaie. Legea nr.3 Cod Civ. în art.). că acest articol de lege s-ar aplica atunci când apa de ploaie ar forma o apă curgătoare. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. 107 din 25 septembrie 1996 a apelor. locuitorii unei localităţi rurale nu se vor putea împotrivi dreptului de dispoziţie a proprietarului terenului pe care au căzut ploile. 213/1998 şi de Legea nr. printre altele. Proprietarul poate reţine apa pe terenul său sau să o lase să se scurgă pe fondurile inferioare. d) Soluţionarea conflictelor dintre proprietarii riverani cu privire la repartiţia apelor (art. Anexa nr. totuşi. legea prevede că: "Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuinţare cu dânsul fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior l-a dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripţie asupra acestui izvor". Legea nr.18/1991. de exemplu. 18/1991. a) Apele pluviale Fiind un res comunis.). dispune că aparţin domeniului public. deoarece izvorul face parte integrantă din fond. navigaţie. S-a considerat. Regimul juridic al apelor este reglementat de art. Am văzut cum Constituţia. Dar nici proprietarul fondului inferior nu trebuie să împiedice scurgerea apei (art. apa de ploaie este proprietatea titularului fondului pe care a căzut. dispune că.579 Cod Civ.. Art.581 Cod Civ. 136 din Constituţie. Art.

art.247/2005 a modificat şi completat Legea nr. care asigură o reglementare unitară materiei cu toate criticile care i-au fost aduse. Sub acest aspect. precum şi unele măsuri adiacente. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit reglementărilor de fond funciar cunoscute.247/2005 privind despăgubirile sau măsurile compensatorii. principalele dispoziţii urmăresc despăgubirile care se vor acorda atunci când reconstituirea dreptului de proprietate nu mai poate fi făcută în natură. Legea nr. art. Diversitatea textelor care fac referire la aceasta (art. Intervenţia instanţei nu va mai putea avea loc atunci când între proprietarii riverani există o convenţie cu privire la modul de folosire a apei şi a intervenit prescripţia achizitivă.475.1295.În eventualitatea unor neînţelegeri între proprietarii riverani cu privire la folosirea apei.a). a fost modificată şi completată de titlul IV din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar intrată în vigoare la 20 februarie 1991 şi republicată. indiferent de titular.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Apoi. judecătorii vor stabili volumul de apă pe care va trebui să-l folosească fiecare proprietar riveran şi modalitatea de folosire a acestuia. ş. Regimul actual al circulaţiei terenurilor Constituţia din 1991 a prevăzut că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. În prezent cadrul legal este reprezentat de titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor" din Legea nr. 20 . Această reglementare s-a schimbat odata cu intrarea în vigoare a Constituţei din 2003 care prevede că cetãtenii strãini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã si din alte tratate internationale la care România este parte. Ca şi în cazul precedent. competenţa de soluţionare a conflictelor aparţine instanţelor judecătoreşti. Pe această bază a fost adoptata legea nr. Codul civil nu conţine dispoziţii care să reglementeze circulaţia juridică a terenurilor proprietate privată. Prin hotărâre. precum şi de către persoanele juridice străine.247/2005 asupra căruia vom reveni. titlul VI din aceiaşi Lege nr.247/2005. precum si prin mostenire legalã. prevăzând o excepţie în cazul cetăţenilor străini şi a apatrizilor care "nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Noutăţile legislative au avut drept scop realizarea concordanţei între dispoziţiile Legii nr. pe bazã de reciprocitate. 18/1991 şi cele ale Legii nr. în conditiile prevãzute prin lege organicã. în doctrina juridică s-a arătat că.971. despăgubiri care vor urma procedura instituită de titlul VII din Legea nr.consacră principiul consensualismului actelor juridice aplicabil şi în materia înstrăinărilor sau dobândirilor de terenuri. proprietarii vecini pot recurge unul împotriva celuilalt la acţiunea posesorie "fiindcă apa curgătoare e susceptibilă de posesiune şi proprietarul mărginaş e în drept a cere a i se respecta posesiunea intentând acţiunea posesorie dacă a posedat în condiţiile determinate de lege. Sesizarea instanţei va putea avea loc şi pe calea unor acţiuni posesorii.312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. Cadrul legal.

61 din 7 februarie 1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie. în prezent. prin Legea nr. precum şi cele care au ca titular de contract de închiriere o persoană juridică.9). Regimul juridic general al construcţiilor Prin abrogarea unor acte normative care restrângeau dreptul de proprietate asupra construcţiilor. în condiţiile Decretului Lege nr.3 alin. prevăzând şi posibilitatea vânzării de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. cu achitarea integrală a preţului la încheierea contractului de vânzare cumpărare sau prin acordarea unui împrumut. pe durata existenţei construcţiei. se transferă asupra dobânditorului toate drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare sau din contractele de împrumut. în condiţiile legii. Astfel. Ulterior. vânzarea de asemenea locuinţe unor persoane. prin Decretul-lege nr. Asemenea locuinţe vor putea fi cumpărate. abrogă o parte din Legea nr.2 din Decretullege nr.Dintre actele normative cu incidenţă în materie care au fost expres abrogate de Legea nr.16/1994 privind arenda (art. Legea mai prevede că locuinţele ocupate de chiriaşi se pot vinde numai acestora. s-a prevăzut posibilitatea ca întreprinderile pentru vânzarea locuinţelor şi oficiile specializate să vândă către populaţie locuinţe construite din fondurile statului. proprietari ai locuinţelor. are loc "fără restricţii privind deţinerea în proprietate a unei a doua locuinţe" (art. Consiliile locale sau agenţii economici pot vinde locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. precum şi persoanele care nu au cetăţenia română şi vor să-şi stabilească domiciliul în România. cu plata integrală sau în rate a preţului. ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor. Prin efectul succesiunii sau înstrăinării locuinţei. pot cumpăra locuinţe construite din fondurile statului cu plata integrală în valută.61/1990). ceea ce echivalează cu recunoaşterea unui drept de superficie. O condiţie pe care o impune legea persoanelor fizice şi juridice care dobândesc drepturi de proprietate asupra unor construcţii în curs de executare.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.61/1990. Nu vor putea fi vândute la licitaţie publică locuinţele realizate din 21 . Ceea ce este esenţial. În ce priveşte pe cetăţenii români cu domiciliul în străinătate.247/2005 se numără: Legea nr. este aceea de a obţine autorizaţia pentru continuarea lucrărilor. trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă ai terenului. 18/1991 s-a dispus că terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorului acestora. inclusiv să dobândească mai multe construcţii. Legea nr.58/1974. Asemenea locuinţe se pot vinde doar cetăţenilor români cu domiciliul în ţară. în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. să aibă şi să construiască. persoanele fizice şi juridice au posibilitatea. Vânzarea locuinţei atrage şi dobândirea de către cumpărător a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent.85/22 iulie 1992 a extins sfera locuinţelor care pot fi vândute. care nu fac obiectul unui contract de închiriere sau pentru care nu au fost emise ordine de repartiţie. reglementare care instituia şi principiile regimului juridic a terenurilor cu destinaţie forestieră.

fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. prin acte juridice între vii să se facă în formă autentică.Lege nr. nu pot fi vândute locuinţele de intervenţie. nu există nici o dispoziţie legală care să oblige ca înstrăinarea sa aibă loc sub formă autentică. prin art.50 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.61/1990. Titlul X al legii 247/2005prevede că numai înstrăinarea terenurilor situate în intravilan şi extravilan.85/1992.144/1958 care condiţiona. cu plata integrală sau în rate a preţului. după 6 martie 1945. în curs de execuţie şi nerepartizate nominal până la intrarea în vigoare a Legii nr. prin art.ai imobilelor cu destinaţie de locuinţe. la alegere doar una dintre ele. O altă lege specială prin care se pot redobândi în proprietate sau cumpăra locuinţe este Legea nr. Sunt necesare unele aprobări speciale. 1989. vor putea fi vândute cu aprobarea organelor de conducere ale persoanelor juridice care le au în proprietate.). Dacă sunt familii care deţin mai multe locuinţe cu chirie pot cumpăra. În ce priveşte construcţiile. localităţi baneo-climaterice.1 Legea nr. care au ca titular al contractului de închiriere o persoană juridică cu scop nelucrativ care foloseşte spaţiul exclusiv în scopul pentru care i-a fost închiriat. în prezent abrogată.50/1991). care contravin prevederilor legii precum şi orice alt contract încheiat cu încălcarea prevederilor Decretului . În prezent.19 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului. Persoanele fizice şi juridice sunt însă libere să edifice orice fel de construcţii Civile.813 Cod Civ. au altă locuinţă proprietate personală.85/1992 pot fi cumpărate numai de persoane fizice cu cetăţenie română sau de persoane juridice care au sediul în România. potrivit legii. De asemenea. industriale. Fac excepţie doar donaţiile.85/1992 s-a dispus că sunt lovit de nulitate absolută contractele de vânzare-cumpărare ale locuinţelor de serviciu aparţinând societăţilor comerciale şi regiilor autonome. etc. lege care a intrat în vigoare la data de 7 august 1991. lege prin care s-au adoptat unele măsuri reparatorii limitate pentru foştii proprietari . în cazul în care se fac construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit. 22 . se vând titularilor contractelor de închiriere. Prin adoptarea Legii nr. prevedea că înstrăinarea construcţiilor se putea face valabil numai prin înscris autentic. cu titlu. În sfârşit. agricole sau de altă natură însă numai cu respectarea autorizaţiei de construire (art. Locuinţele şi construcţiile la care se referă Legea nr. pentru existenţa cărora legea impune forma autentică (art. la cererea acestora.11 valabilitatea înstrăinării terenurilor cu sau fără construcţii.persoane fizice .85/1992. s-a abrogat Decretul nr. Asemenea construcţii.58/1975. un anumit regim de protecţie prevăzut în documentaţiile de urbanism aprobate. celelalte locuinţe însă construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. până la data integrării în vigoare a Legii nr.). de forma autentică a convenţiei şi autorizarea organului administrativ. trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice. Legea prevede că nu pot cumpăra locuinţe cu plata preţului în rate persoanele care cu familia lor. şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 dec. Legea nr. în cazurile în care imobilele erau situate în anumite localităţi (oraşe.

pot fi cumpărate de titularii de contract de închiriere. Situaţia de apartament liber se stabileşte în raport cu momentul intrării în vigoare a legii. pivniţe. nu şi domiciliul în România. Legea nu exclude de la beneficiul restituirii în natură a apartamentului pe cei care au primit despăgubiri la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În temeiul Legii 112/1995.136 alin. "în cazul în care mai mulţi moştenitori locuiau la data de 22 decembrie 1989 fiecare într-un apartament trecut în proprietatea statului de la fostul proprietar. 112/1995 defineşte apartamentul ca fiind locuinţa compusă din una sau mai multe camere cu garajele şi anexele gospodăreşti aferente. poduri. Calitatea de cetăţean român trebuie să existe la data intrării în vigoare a legii. Pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului. Prin Legea nr. 4. Aceştia îşi redobândesc însă dreptul de proprietate. constituia o singură unitate locativă. a impus doar condiţia ca solicitantul să aibă cetăţenie română. 5. Ei pot opta pentru cumpărarea apartamentului în care locuiesc numai după expirarea termenului de 6 luni. sumă actualizată în condiţiile art. 5. există două forme de proprietate: privată şi publică. 13 din lege. în calitate de chiriaşi (art. alin.1. pentru ca în continuare să menţioneze că proprietatea publicã este garantatã si ocrotitã prin lege si apartine statului 23 . FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE În prezent. Moştenitorii în sensul Legii nr. Apartamentele ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. 112/1995 s-a creat şi pentru chiriaşi posibilitatea de a cumpăra apartamentul în care locuiesc. magazii şi alte asemenea. ei devin proprietarii apartamentului respectiv". 112/1995 pe cetăţenii români cu dublă cetăţenie şi nici pe cei care mai au în proprietate alte locuinţe. iar articolul 4 nu exclude de la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. fie cu plata integrală a preţului. legiuitorul.1). Constituţia dispune că "Proprietatea este publică sau privată" (art. pot dobândi drept de proprietate asupra apartamentului în care locuiau la data de 22 decembrie 1989 şi rudele până la gradul al doilea ale fostului proprietar care este în viaţă. iar până la data restituirii sumei. prin art. 2 din lege). indiferente dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite şi care. la data trecerii imobilului în proprietatea statului. fie cu plata în rate. au dreptul să locuiască în continuare. numai în momentul restituirii sumei primite ca despăgubire. 5. foştii proprietari ce locuiesc în apartamente. 112/1995 sunt socotiţi drept acceptanţi ai succesiunii de la data depunerii cererii de restituire a locuinţei (art.Potrivit art. de sine stătătoare. inclusiv camere de serviciu. alin. Articolul 3 din Legea nr. aşa cum a fost determinată prin construcţie. 4). în care persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor sau la acordarea de despăgubiri pot formula cereri la comisiile constituite în baza legii.

Subiectele dreptului de proprietate privată 24 . Definiţia şi caracterele juridice ale proprietăţii private Dreptul de proprietate privată este dreptul care aparţine persoanelor fizice.44 alin. Astfel.136 alin. referindu-se la terenuri art. evident.477. Cadrul legislativ Forma proprietăţii private este expres consacrată în Constituţie (art. A. asupra unui bun din domeniul privat al statului sau unităţii administrativteritoriale. Bunurile care aparţin proprietăţii private sunt sesizabile. al căror conţinut l-am examinat anterior). chiar dacă bunurile aparţin statului sau unităţilor administrativteritoriale ele se găsesc în circuitul Civil. 680).5 din Constituţie). Proprietatea privată este prescriptibilă. poate fi dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. 478) şi domeniul privat al statului (art. indiferent de titularul lor. În afara alienabilităţii.215/2000 cu privire la administraţia publică locală (art 38 si art 104) şi. în Codul Civil. Urmărirea silită se va face potrivit procedurii execuţionale de drept comun. Sub acest aspect. Codul Civil reglementează în câteva articole domeniul public al statului (art. Făcând aplicarea dispoziţiilor constituţionale.136 alin. dreptul de proprietate privată mai este un drept exclusiv şi perpetuu (caractere juridice ale proprietăţii.4 şi 6) . Modurile generale de dobândire a proprietăţii private sunt aplicabile tuturor titularilor. pentru satisfacerea creanţelor lor. sub aspectul bunurilor care pot aparţine acestui drept de proprietate. Legea nr. exercitând asupra lor posesia. Aceasta înseamnă că bunurile care formează obiectul proprietăţii private vor putea fi urmărite de creditori. în conditiile legii organice. Un prim caracter juridic al proprietăţii private îl constituie alienabilitatea acesteia. 3. referindu-se la terenuri: "Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale. în condiţiile determinate de lege. În sfârşit. în Legea nr. ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat". prescriptibilităţii şi sesizabilităţii.476. Revenind la Codul Civil în art.2 prevede că "Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele". în mod exclusiv şi perpetuu. proprietatea privată este inviolabilă (art. În condiţiile legii. 475 alin.18/1991 privind fondul funciar prevede. prin putere şi în interes propriu.1). Indiferent de titular. în sensul că este supusă prescripţiei achizitive şi extinctive. juridice. 2. 646. 1 din Titlul X al Legii 247/2005 dispune că "terenurile proprietate privată.sau unitãtilor administrativ-teritoriale precum şi faptul că proprietatea privatã este inviolabilã. sunt şi rămân în circuitul Civil". folosinţa şi dispoziţia.18/1991 privind fondul funciar (art. având ca titulari persoane fizice sau juridice.2 şi art. mai reţinem şi caracterul nelimitat al dreptului de proprietate privată. în Legea nr. statului sau unităţilor administrativ-teritoriale asupra unor bunuri imobile sau mobile. Proprietatea privată 1.

31/1990. in limita a 50 de hectare. Aşa după cum am vazut . După 1989. Persoanele juridice. Domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ teritoriale. În calitate de persoane juridice aceste unităţi administrativ-teritoriale au în proprietate bunuri din domeniul privat. li se poate restitui diferenţa de suprafaţă deţinută anterior. art. Domeniul privat al judeţului este administrat de consiliul judeţean.215/2001.2). Potrivit Legii nr. Societăţile comerciale înfiinţate conform Legii nr. printre alte condiţii impuse de lege. prevede că "averile vacante şi fără stăpân şi ale persoanelor care mor fără moştenitori sau a căror moşteniri sunt lepădate.646 Cod Civ.31/1990 cu privire la unele categorii de bunuri. adică acea care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale (art. Sub aspectul obiectului proprietăţii private. În prezent. Totuşi. oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public (art. La rândul său. Legea nr. proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. 477 Cod Civ. Administrarea domeniului privat al comunei ori oraşului revine consiliului local. conform legii. în cazul societăţilor cu răspundere limitată. o mare parte din acestea având un profil comercial.8 din legea 18/1991. Art.18/1991 cu privire la terenuri. Legea nr.de familie.65 alin.136. 25 . este şi aceea de a avea un patrimoniu propriu. Legea nr. în România. precum şi suprafeţe de teren. Constituţia reglementează expres cele două forme de proprietate: publică şi privată (art. orice persoană juridică.215/2001 se referă şi la proprietatea domenială. unităţile administrativ-teritoriale pot fi persoane juridice de drept public. comunele. De exemplu. aparţin domeniului privat" (dintro inexactitate s-a trecut în text că ar aparţine domeniului public). Codul Civil nu reglementează expres domeniul privat al statului. De altfel. potrivit careia persoanele fizice cărora li s-a reconstituit proprietatea în suprafaţă de 10 hectare.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca societăţi comerciale şi regii autonome. 4.Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată: persoanele fizice. Reţinem insa prevederea. bunurile ce reprezintă aporturi în natură se transmit în momentul constituirii societăţii. care modifica art. persoanele juridice. situaţie în care vor fi proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local. statul şi respectiv comunele. în absenţa unor stipulaţii contrarii.475-478). pentru a exista.1 din Legea 31/1990 prevede că. alin. precum si Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Art. bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia. oraşele şi judeţele. din Legea 247/2005. precum şi unele măsuri adiacente Desigur. O persoană fizică poate avea în proprietate mai multe locuinţe. Obiectul dreptului de proprietate privată Persoanele fizice pot avea în proprietate orice bun (mobil sau imobil) aflat în circuitul civil. Codul Civil reglementează şi proprietatea domenială.19). dreptul de proprietate este nelimitat. există o diversitate de persoane juridice. cu modificarile uletrioare din legea 247/2005. sunt proprietarele bunurilor aflate în patrimoniul lor. Au fost înlăturate restricţiile privind deţinerea în proprietate a mai multor imobile. domeniul privat al statului şi-a găsit consacrarea în câteva importante acte normative : Legea nr. Indiferent de titular. dispune că bunurile fără stăpân sunt ale statului.

B. aflate în proprietatea acestora prin căile şi mijloacele prevăzute de lege. aparţin domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Cadrul legislativ Potrivit prevederilor art. Domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile şi imobile. altele decât cele care aparţin domeniului public. aflate sau intrate în proprietatea acestor unităţi prin căile şi mijloacele prevăzute de lege. 2.Legea nr. celelalte terenuri intrate sau aflate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege. vor putea decide şi cu privire la vânzarea bunurilor care fac parte din domeniul privat. iar art.213/1998.2 Cod Civ. oraşelor.113 din 4 martie 1992 aparţin domeniului privat al comunelor sau oraşelor bunurile mobile şi imobile. Proprietatea privată domenială este inviolabilă şi este ocrotită de lege în mod egal ca şi a celorlalţi titulari. Esenţial de reţinut este faptul că domeniul privat este supus dispoziţiilor de drept comun..475 alin. asupra bunurilor care. dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ. Tot în domeniul privat al statului vor intra şi terenurile din componenţa patrimoniului societăţilor comerciale cu capital de stat. Astfel. Exceptând terenurile aparţinând domeniului public. Proprietatea publică 1. ele sunt supuse prevederilor de drept comun (Codul Civil.teritoriale. potrivit legii sau prin natura lor. Potrivit Hotărârii Guvernului României nr. "bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele".18/1991 prevede însă că domeniul privat al statului şi respectiv al comunelor.476. sunt de uz sau de interes public. Bunurile din domeniul privat vor putea fi concesionate. Codul de procedură Civilă. enumeră bunurile care aparţin domeniului public. Statul sau unităţile administrativ-teritoriale exercită posesia. constituie patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului privat al acestora. municipiilor şi judeţelor este format din terenuri aflate sau intrate în proprietatea lor pe căile şi modurile prevăzute de lege.215/2001). exceptând bunurile aparţinând domeniului public de interes local sau judeţean (art. Deşi Constituţia foloseşte terminologia de proprietate publică. 477 şi 478 Cod Civ. care sunt enumerate. Consiliile locale şi cele judeţene care hotărăsc asemenea acţiuni. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. în limitele şi în condiţiile legii.123 din Legea nr. Definiţia şi caracterele juridice ale proprietăţii publice Potrivit Legii nr. închiriate sau date în locaţie de gestiune. actele normative speciale referitoare la actele de dispoziţie în legătură cu bunurile). Referitor la terenurile aparţinând domeniului privat. 26 . în unele legi speciale legiuitorul a recurs la expresii ca "domeniul public" şi "domeniul privat". atunci când prin lege nu se dispune altfel. Domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale include şi alte bunuri mobile şi imobile.

 prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean. II din aceeaşi anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean. 3. din cele stabilite în anexa la legea sus-menţionată şi din orice alte bunuri care.  prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.  prin alte moduri prevăzute de lege. Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face. Domeniul public al comunelor.  prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. de consiliul judeţean sau de consiliul local. după caz.136 alin. concesionate sau închiriate. după caz. dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. prin hotărâre a Guvernului. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean. Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora. ele pot fi date numai în administrare. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local. dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean. prin hotărâre a consiliului judeţean. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.1 din Constituţie.Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. III din anexa la legea sus-menţionată şi din alte bunuri de uz sau de interes public local. Ele nu pot fi înstrăinate. declarate ca atare prin lege. din cele prevăzute la pct. după caz. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. pentru cauză de utilitate publică. precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional. a consiliului judeţean. potrivit legii sau prin natura lor. 213/1998.1 din anexa Legii nr.1 din Constituţie. prin hotărâre a Guvernului. în 27 . Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.136 alin. se face. al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.  prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. Dreptul de proprietate publică încetează. insesizabile şi imprescriptibile. la cererea Guvernului. respectiv a Consiliul General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia Dreptul de proprietate publică se dobândeşte:  pe cale naturală.

iar unităţile administrativteritoriale. nr.U. De asemenea.de abrogare totală şi expresă a Legii nr. judeţului. Reglementarea şi organizarea regimului de concesionare pentru bunurile proprietate publică ori privată a statului.U. cât şi recomandarea executivului european . nr. prin hotărâre a Guvernului. odată cu intrarea în vigoare a O. În expunerea de motive a O. oraşului sau comunei. 34/2006 pi ivind atribuirea contractelor de achiziţie publică. 136 alin. Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativteritoriale se aprobă. nr. 54/2006 se arată însă că. după caz. de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.G. avându-se în vedere necesitatea şi urgenţa compatibilizării depline a legislaţiei naţionale în domeniul concesiunilor cu reglementările şi cu practica Uniunii Europene.213/1998. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor. cu modificările şi completările ulterioare. nr. română sau străină. O. nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. 2 din O.condiţiile legii. 54/2006 şi O. a prefecturilor. în fiecare caz.Comisia .G. 219/1998 privind regimul concesiunilor. s-a impus adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă. 54/2006 precizează că dispoziţiile acestui act normativ nu se aplică acelor contracte care sunt cârmuite de reglementările cuprinse în O.U. Nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.U. iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat. Actele juridice încheiate cu încălcarea regimului juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.G. nr. judeţean sau local. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. republicată. a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. după caz. Art. precum şi pentru activităţile şi serviciile date prin Legea nr. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.U. a consiliului judeţean. (4) din Constituţia României. În litigii. Legea 215/2001. de către consiliile judeţene. în cazul unui contract a cărui atribuire intră sub incidenţa prevederilor O.G 34/2006.G. precum şi prevederile art. dreptul de exploatare a unui asemenea bun se va transmite însă „în cadrul şi potrivit pro¬cedurii aplicate pentru atribuirea contractului în 28 . 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Servituţile valabil constituite anterior intrării bunului în domeniul public se menţin. 34/2006 pentru a cărui executare este necesară exploatarea unui bun proprietate publică. după caz. care dau mandat scris. nr. cu orice persoană fizică sau juridică.G. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.G.U. Bunurile din domeniul public pot fi date. în administrarea regiilor autonome. Contractul de închiriere se poate încheia. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei. a altor instituţii publice de interes naţional. ce reglementează regimul concesiunilor de bunuri proprietate publică. preşedintelui consiliului judeţean sau primarului.U. potrivit specificului acestuia.

Durata concesiunii se stabileşte de concedent pe baza studiului de operativitate a concesiunii. O altă caracteristică a contractului discutat este aceea că el se încheie pe o durată determinată. concesiunea este un contract cu titlu oneros.G.vului contract autoritatea contractantă nu urmăreşte dobândirea sxecuţiei unei lucrări sau a unui serviciu. vor reveni de plin drept. pe o perioadă determinată.U. cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de ordonanţă (art.U. vor rămâne în proprietatea sa. Din acest punct de vedere precizăm următoarele categorii de bunuri: a) aşa-numitele bunuri de retur. conţinutul contractului de concesiune. transmite. nr. Contractul de concesiune trebuie încheiat în formă scrisă (art. De asemenea. b) bunurile proprii ale concesionarului. fapt ce ar încadra acel contract fie în categoria contractelor de achiziţie publică. ce au făcut obiectul oncesiunii şi care. la încetarea contractului. după caz (art.U. 54/2006). Credem că această formă este cerută ad validitatem şi nu ad probationem. 54/2006 cuprinde reglementări privitoare la procedura administrativă prealabilă încheierii contractului de concesiune. care acţionează pe riscul si pe răspunderea sa. dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică.G. 2 alin. potrivit art. subconcesiunea este interzisă. modul ei de calcul şi de plată se stabileşte de către ministerele de" resort sau de alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ori de către autorităţile administraţiei publice locale şi se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. O. fie în categoria contractelor de concesiune a cărui atribuire este reglementată de prevederile sale. această durată poate fi prelungită cel mult cu jumătate din perioada sa iniţială.G.U. ce au fost utilizate de el pe durata concesiunii şi care. Pe noi ne interesează normele ordonanţei care sunt de natură a determina regimul juridic al bunurilor proprietate publică ce fac obiect al concesiunii. (2) din O. 2 al O.G. 8). c) al acestui din urmă act normativ dispune că prevederile sale nu au a se aplica în cazul în care contractul de concesiune are ca scop concesionarea bunurilor publice. 3 al ordonanţei dispune că pot forma obiect al acestui contract bunurile care sunt proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.ir.U. nr. Art. 34/2006. în principiu. precum şi dispoziţiile aplicabile în materia controlului desfăşurării tuturor operaţiilor legate de încheierea contractului de concesiune şi a soluţionării litigiilor privind concesiunea. Noţiunea şi efectele contractului de concesiune de bunuri proprietate publică. dar numai în care prin obiectul respect. caz în care autoritatea contractantă va încheia un singur contract generat de O.cauză". Art. 7 alin. . nr. unei alte persoane denumită concesionar. art. în schimbul unei sume de bani numită redevenţă. într-adevăr. modul în care se întocmeşte „dosarul concesiunii". prin simplul acord de voinţă al părţilor. 54/2006 defineşte contractul în discuţie ca fiind acel contract prin care o autoritate publică denumită concedent. potrivit Constituţiei şi reglementărilor legale privitoare la proprietatea publică. Aşadar. Cât priveşte redevenţă. nr. gratuit şi libere de orice sarcini concedentuiui. 29 .G. în mod firesc. durata contractului de concesiune nu va putea depăşi 49 de ani calculaţi de la data semnării lui.U. (1) partea finală din Ordonanţă. nr. 4 din O. 220 lit. adică de cele cuprinse în O. „atribuirea" contractului de concesiune care poate fi făcută în urma unei licitaţii sau prin negociere directă. la încetarea contractului.G. 34/2006. 54/2006).

G. nr. cu obligarea concesionarului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul astfel suferit de concedent. dreptul de administrare este un drept real. e) din O.U. 54/2006. consiliul local [art. d)]. Din punctul de vedere al asemănărilor. nr. pe când dreptul de concesiune se naşte exclusiv pe baza unui contract încheiat între concedent. să folosească şi. în căzul imposibilităţii obiective de exploatare a bunului de către concesionat.U. Încetarea contractului de concesiune.U. în primul rând. nr. nr. 1 alin. 54/2006].Delimitarea dreptului de concesiune a unor bunuri proprietate publică faţa de dreptul de administrare. Astfel. contractul încetează prin dispariţia obiectului concesiunii dintr-o cauză de forţă majoră sau prin renunţare. 57 lit. persoane fizico sau persoane juridice române sau străine (art. 54/2006 îndreptăţeşte pe concedent să rezilieze unilateral contractul. 6.G. (2) din O. 57 lit. când mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului şi. este pusă de ordonanţă şi la înde¬mâna concesionarului. corespunzător proprietăţii publice. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti.G. nr. titular al dreptului de proprietate publică. 12 alin. titularul dreptului de administrare poate să posede. consiliul judeţean. în principiu perpetuu şi inalienabil. 6 din O. Contractul de concesiune poate să înceteze în mai multe moduri prevăzute de O.regiile autonome. iar.U. dar şi importante deosebiri. 54/2006). temporar şi inalienabil. în literatura juridică se distinge între următoarele situaţii: prima. In sfârşit. (2) din Legea nr. de a-l folosi în scopul stabilit de părţi prin contract şi de a-i culege fructele. 54/2006]. beneficiarul concesiunii [art. În sfârşit. situaţii în care nu se datorează despăgubiri [art. În măsura în care concesionarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale. La rândul său. 219/1998]. pe când dreptul de concesiune poate aparţine numai unor subiecte de drept privat.U. dar şi atunci când există anumite situaţii de incertitudine vremelnică în care se află dreptul de proprietate. în anumite limite. Între cele două drepturi găsim unele asemănări. 213/1998).G. MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridică avem în vedere nu numai situaţia când mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri. cu aceleaşi consecinţe. 57 lit. 12 din Legea nr. În al treilea rând.G. se poate reţine că ambele sunt drepturi reale care îşi au sorgintea în dreptul de proprietate publică şi constituie modalităţi specifice de exercitare a acestui drept. art. dreptul de administrare se naşte numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de organul de stat competent . în măsura în care se concedentul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sale contractuale [art. aceeaşi posibilitate.Guvernul. c) din O. De aceea. autorităţile publice contra le şi locale (art. când există o situaţie 30 . dacă este cazul. prefecturile. sub aspectul prerogativelor. a doua. pe când dreptul de concesiune este un drept real. dreptul de administrare poate aparţine numai unor subiecte de drept public . şi concesionar. chiar să dispună de bunul primit. În al doilea rând. pe când dreptul de concesiune conferă concesionarului numai dreptul de a poseda bunul.

ne vom afla în prezenţa proprietăţii comune. Proprietatea anulabilă Vom defini proprietatea anulabilă ca fiind acea modalitate juridică a dreptului de proprietate care exprimă starea de incertitudine vremelnică în care se găseşte acest drept. până la momentul împlinirii sau neîmplinirii condiţiei. Prin lege. Dacă donatorului i se va naşte un copil. sunt revocabile (art. Atunci când condiţia se realizează. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea în termenul de prescripţie ar echivala cu o confirmare prezumată. Proprietatea rezolubilă Proprietatea rezolubilă constituie o modalitate juridică a dreptului de proprietate care exprimă situaţia de incertitudine vremelnică a acestui drept. iar în al doilea caz. cel ce a dobândit dreptul de proprietate se află într-o situaţie incertă. atunci când transmiterea dreptului de proprietate de la o persoană la alta a avut loc sub condiţie rezolutorie. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescripţie. Nulitatea relativă poate fi invocată numai în cadrul termenului de prescripţie extinctivă şi poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită. incertitudinea este vremelnică şi ea durează până la expirarea termenului de prescripţie a acţiunii în anulare.situaţia aceluia care a vândut cu facultatea de răscumpărare (art.). 31 . de către cel ce o poate invoca. dreptul de proprietate este desfiinţat retroactiv. dar sub condiţie rezolutorie. în prezenţă proprietăţii anulabile şi proprietăţii rezolubile.situaţia donatorului a cărui donaţie este revocată pentru naşterea unui copil (art. dar sub condiţie suspensivă. Proprietatea rezolubilă poate rezulta din lege sau din convenţia părţilor. actul de proprietate anulabil se consolidează.juridică vremelnică în care se găseşte dreptul de proprietate. Ceea ce este esenţial este că actul prin care s-a transmis dreptul de proprietate este lovit de nulitate relativă. În primul caz. B.1371 şi următoarele Cod Civ. până la împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. Un act este anulabil când a fost încheiat prin vicierea consimţământului. Practic. când el a fost transferat de la o persoană la alta printr-un act juridic anulabil.). dreptul de proprietate aparţine în acelaşi timp la doi proprietari: dobânditorului. condiţia are valoarea unei condiţii suspensive. A. dreptul de proprietate se consolidează definitiv.donaţiile între soţi făcute în timpul căsătoriei. .) . În cazul în care condiţia nu se realizează. menită a acoperi nulitatea relativă. cu nerespectarea condiţiilor referitoare la capacitate. Credem că incertitudinea poate fi stopată chiar înainte de împlinirea termenului de prescripţie. care este proprietar. proprietatea este rezolubilă în următoarele cazuri: . dreptul de proprietate se va revoca. atunci dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. atât timp cât are loc o confirmare expresă. şi transmiţătorului. dacă nu i se va naşte. care continuă să fie proprietar. În raport cu dobânditorul. 937 Cod Civ. Deoarece acţiunea în anulare este prescriptibilă. Desigur.836 Cod Civ. când absenţa consimţământului este urmarea lipsei discernământului etc.

). care exercită în mod egal posesia. art.728 Cod Civ.. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. folosinţa şi dispoziţia. Ceea ce distinge proprietatea comună pe cote părţi este faptul că obiectul rămâne nefracţionat în materialitatea sa. Proprietatea comună 1. egale sau inegale. prin moartea unuia din soţi sau. egale sau inegale. ca titulari ai dreptului de proprietate privată). Privire generală. Formele dreptului de proprietate comună În prezent există două forme de proprietate comună: proprietatea comună pe cotepărţi şi proprietatea comună în devălmăşie. Lichidarea stării de devălmăşie poate avea loc odată cu desfacerea căsătoriei. însă doctrina şi jurisprudenţa au considerat că acest text de lege este aplicabil în toate cazurile de coproprietate (pe lângă coproprietatea rezultată din succesiune mai există coproprietatea izvorâtă din contract sau chiar din lege. 728 Cod Civ. potrivit dispoziţiilor art. Noţiuni generale. Dimpotrivă. starea de devălmăşie se transformă într-o coproprietate obişnuită. Proprietatea comună în devălmăşie poate rezulta din lege (situaţia bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei) sau dintr-o convenţie a părţilor (caz în care ea va dura atât timp cât au convenit părţile). forma temporară a proprietăţii comune pe cote părţi poate înceta oricând. Proprietatea comună pe cote părţi poate fi temporară sau forţată. 2. statul şi unităţile administrativ-teritoriale (dar în acest caz. Definiţie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracţionat în cote părţi aritmetice ideale. Proprietatea comună poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. cu prilejul ieşirii din indiviziune (art. Vom defini proprietatea comună ca fiind acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate aparţine concomitent la două sau mai multe persoane. Cu toate acestea. se referă doar la partajul succesoral. a) PROPRIETATEA COMUNĂ PE COTE-PĂRŢI OBIŞNUITĂ SAU TEMPORARĂ 1. De altfel. în cazul proprietăţii comune în devălmăşie dreptul de proprietate comună aparţine nefracţionat tuturor titularilor devălmaşi şi au ca obiect bunuri comune nefracţionate în materialitatea lor.728 Cod Civ. ci cu totul accidental. cum ar fi cazul proprietăţii comune pe cote-părţi forţate). pe când dreptul de proprietate se fracţionează pe cote părţi aritmetice ideale. Când devălmăşia rezultă din convenţie. atunci ea încetează prin voinţa părţilor. autorii Codului Civil nu au reglementat în mod special coproprietatea. modalitatea juridică a coproprietăţii este frecventă. definiţie În vreme ce proprietatea rezolubilă şi proprietatea anulabilă sunt mai rar întâlnite.C. prin partaj în timpul căsătoriei. persoane juridice. ocazie cu care se stabileşte cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun. Prin efectul împărţelii. 32 . în cazuri deosebite.

de regulă. cât şi practica judiciară. ea purtând asupra fiecărei molecule din bunul comun. atât în literatura de specialitate. este foarte greu de imaginat existenţa facultăţii de dispoziţie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. Dreptul de proprietate aparţine la cel puţin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate comună pe cote-părţi Pe lângă modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de art. Proprietatea comună pe cote părţi poate fi dobândită prin accesiune.iar obiectul rămâne nefracţionat în materialitatea sa. în cazul bunurilor indivizibile. 2. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziţie fără a avea nevoie de consimţământul celorlalţi coproprietari. De altfel.). Dreptul de dispoziţie materială asupra bunului comun aparţine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimţământul unanim al tuturor coproprietarilor. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de către mai multe persoane (de exemplu. cuprinde. etc. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. De asemenea. coproprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părţi determinate din bunul comun. cea mai frecventă fiind accesiunea imobiliară artificială. dar nimic nu împiedică să aibă ca obiect şi bunuri divizibile. 3. Deoarece cota-parte reprezintă o fracţiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. Desigur. Înstrăinarea cotei-părţi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. edificarea unei construcţii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). Aceasta este o regulă generală unanim admisă. individualizat. cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte.485 şi 486 Cod Civ. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. există unele moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate comună pe cote-părţi. donaţie. cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care fiecare coproprietar este îndreptăţit a le exercita asupra bunului comun.. posibilitatea de a dispune de cota sa printr-un act de înstrăinare (vânzare. Deci. exclusiv. caracteristic coproprietăţii este faptul că în vreme ce dreptul este fracţionat. aşadar. Drepturile coproprietarilor cu privire la cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate al fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. dreptul de dispoziţie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozţia juridică asupra cotei sale părţi. precum şi măsura în care. Cu alte cuvinte. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părţi. În privinţa cotei sale părţi. în cazul împărţelii. din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. Cele mai frecvente moduri de dobândire sunt succesiunea şi convenţiile. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. 33 . sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. coproprietatea există. uzucapiune şi ocupaţiune. Dreptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neîngrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părţi fiecare coproprietar are un drept propriu. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit.

Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi Există mai multe modalităţi prin care se poate înceta proprietatea comună pe cotepărţi.întregul bun comun este trecut în componenţa domeniului public. se referă la ieşirea din indiviziune succesorală. În doctrina juridică s-a arătat că.. Partajul de folosinţă sau "împărţeala provizorie" cum a fost numit de unii autori. 2. . în concepţia legiuitorului. 4. 1. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părţi să rămână fără obiect. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. aceste dispoziţii legale cuprind reguli generale. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care coproprietarii le exercită asupra bunului comun. Jurisprudenţa a hotărât că posibilitatea unui acord între părţi. În consecinţă. deoarece nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Deşi art. "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. cumpărare. Am arătat că.În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziţie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptului său de proprietate. în locul acestui coproprietar. nu este interzisă de lege. Potrivit prevederilor art. Un coerede poate cere oricând împărţeala succesiunii". deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinţă. căci acestora le este indiferent dacă. deşi art.toţi coproprietarii înstrăinează întregul bun comun unei terţe persoane. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun.741 Cod Civ. Partajul de proprietate. Recunoaşterea de către Codul Civil în vigoare a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit fundamentarea. . Deşi art. prin succesiune. Astfel: . Conform prevederilor art. donaţie. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulţi din ei). chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrare. care se aplică tuturor împărţelilor. pe ideea că exerciţiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalţi coproprietari. Prin partajarea folosinţei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat. chiar numai în privinţa unuia dintre bunurile supuse împărţelii. indiferent de modul în care a luat fiinţă coproprietatea. determinat sub forma de cotă-parte.728 Cod Civ. de succesorii lor sau de creditori. preocupat de a facilita pe toate căile circulaţia mărfurilor. are în vedere împărţirea 34 . În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprietăţii o constituie însă partajul. 728 şi următoarele Cod Civil. se referă expres la împărţeala succesorală.situaţia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. are ca obiect doar posesia şi folosinţa bunului comun. un comoştenitor poate cere oricând împărţeala succesiunii. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărţeală printr-o convenţie.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziune. oricând se va putea cere instanţei să procedeze la efectuarea partajului judiciar. .728 Cod Civ.728 Cod Civ.

Este vorba de acele bunuri care. Doar în procedura publicităţii prin sistemul de carte funciară este necesară înscrierea şi a actelor declarative. în principiu.728 Cod Civ. nu sunt susceptibile de a fi împărţite sau atribuite unuia dintre coindivizari în deplină proprietate. Bunurile care alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaţiei sale. Astfel. prin exercitarea dreptului de folosinţă. 2. nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalţi coproprietari. fără să fie nevoie de acordul celorlalţi coproprietari. este de ordine publică. aşa cum vom vedea. fiecare coproprietar se va comporta ca un proprietar exclusiv. Caracterele juridice ale proprietăţii comune pe cote-părţi forţate a) În primul rând.2 Cod Civ. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. impune anumite obligaţii în sarcina acestora. prin natura lor. faptul că bunul este folosit de mai mulţi coproprietari.succesiunii. 35 . Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de cinci ani. Caracterul accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăţii forţate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunţe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăţii prin atribuirea bunului unuia din coproprietari. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziţie cu privire la bunul indiviz. Nefiind translativ de proprietate. această coproprietate are un caracter forţat. Totuşi. Reţinem însă că.728 alin. b) PROPRIETATEA COMUNĂ PE COTE-PĂRŢI FORŢATĂ 1. atunci când împărţirea în natură nu este posibilă. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietăţii forţate. partajul nu va fi supus sistemului publicităţii imobiliare. Deoarece art. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. potrivit principiului "accesorium sequitur principale". Faptul că un coproprietar are o cotă mai mică din bunul comun. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor În principiu. cu posibilitatea reînnoirii termenului (art. De exemplu. deoarece. se impune voinţei coproprietarilor. c) Caracterul accesoriu al coproprietăţii forţate. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. Existenţa în sine a coproprietăţii forţate. În momentul în care se înstrăinează bunul principal. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimţământul coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză". acest text este de aplicare generală.). jurisprudenţa a atenuat această restricţie.

La rândul său. precum şi asupra tuturor dotărilor. construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. coproprietarul poate înălţa zidul comun.50/1991 dispune că.50/1991. art. în mediul urban sau rural. Situaţia clădirilor în care se află mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie. şi între ogrăzi la ţară. 36 . O asemenea obligaţie apare cu atât mai mult cu cât se impune conservarea imobilului. Până la proba contrarie. Modalităţile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cotepărţi forţată sau perpetuă 1*. 2*.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. proporţional cu dreptul fiecăruia.).602-605 Cod Civ. există două acte normative care reglementează. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăţi vecine. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părţilor de construcţie şi instalaţii. sunt obligaţi să contribuie toţi. şi coproprietatea forţată în cazul clădirilor cu mai multe apartamente: Legea nr. pentru a evita degradarea sa. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreţinere a bunului. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparţin unor proprietari diferiţi.Proporţional cu întinderea cotei sale. pe cheltuiala sa. reprezintă coproprietate forţată a tuturor proprietarilor.). prevede că.10 din Legea nr. În categoria despărţiturilor comune vor intra: zidul comun (art. Zidul comun. prin natura lor.).. dacă va renunţa la dreptul său de comunitate. În prezent. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeţe locative cu altă destinaţie. De exemplu.40 alin. în raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil.590-601 Cod Civ. indiferent de tronsonul. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaţia impusă de art. şanţul comun (art.36 din Legea nr. la repararea acoperişului. legea prezumă că zidul despărţitor este proprietate comună a ambilor vecini. O asemenea renunţare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". şi să suporte tot singur cheltuielile de întreţinere pentru partea de zid înălţată. Despărţiturile comune dintre fonduri vecine. nu se pot folosi decât în comun. care. Comunitatea poate fi parţială sau totală. precum şi Legea nr. "orice zid care serveşte de despărţire între clădiri sau între curte şi grădină.590 Cod Civ.1 din Legea nr. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.606-609 Cod Civ. se socoteşte comun. S-a considerat că o asemenea înălţare a zidului comun poate avea loc şi fără acordul coproprietarului vecin. proporţional. obligă pe fiecare coproprietar. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul". 3.592 Cod Civ. În conformitate cu art.85/1992 reia dispoziţia cuprinsă în art.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie. Legea instituie o prezumţie de comunitate. art. gardul comun (art..595 Cod Civ. Art.592 Cod Civ. Dispoziţia cuprinsă în art. printre altele.

pe cale judiciară.606 Cod Civ. În ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun. starea de indiviziune forţată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menţinută". ca şi în cazul zidului comun. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. Încetarea coproprietăţii forţate când menţinerea ei nu se mai impune cu necesitate. În aceste condiţii. prin excepţie.. până la proba contrarie). Art. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părţilor comune ale construcţiei. instanţa supremă a decis că: "starea de indiviziune forţată asupra părţilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. în cazul coproprietăţii forţate coproprietatea va continua să subziste. fond etc. Este vorba deci. la cererea oricărui coproprietar.602 Cod Civ. Acest mod de încetare a coproprietăţii forţate este tot o creaţie a jurisprudenţei. refuzul unui coproprietar de a consimţi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". Împlinirea termenului stipulat în convenţia de menţinerea indiviziunii. coproprietarii nu ajung să se înţeleagă cu privire la încetarea coproprietăţii. fie până la împlinirea termenului menţionat în convenţia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate.Şanţul comun. reglementează o altă prezumţie de comunitate. potrivit căreia. Un alt mod de încetare a coproprietăţii forţate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. Pieirea integrală a bunului principal. de şanţul care desparte două proprietăţi. orice gard viu sau uscat. ei sunt prezumaţi a fi tot comuni (desigur. fie pe întreaga perioadă a construcţiei. deci nu împotriva voinţei lor. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. Art. instanţa supremă a hotărât că. astfel. 5. Astfel. convenţie încheiată potrivit prevederilor art. Potrivit dispoziţiilor art.728 alin. instalaţiilor. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părţi egale. fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. dispărând însuşi obiectul coproprietăţii. "Toate şanţurile între două proprietăţi se socotesc comune". Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. care desparte două proprietăţi.602 Cod Civ. Încetarea coproprietăţii forţate În timp ce proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară poate înceta oricând.2 Cod Civ. este considerat a fi comun. fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forţată. tăierea arborilor şi împărţirea lemnului. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. dacă nu există titlu sau "semn contrar". 37 . terenului aferent. instituie o prezumţie de comunitate. dispare şi indiviziunea forţată. împrejurare în care. Pot exista situaţii când.. deşi starea de indiviziune forţată nu se mai impune cu necesitate. Gardul comun. Încetarea coproprietăţii forţate prin acordul coproprietarilor. de la ceilalţi coproprietari.

deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenţia părţilor. egale sau inegale.Dacă în cazul proprietăţii comune pe cote părţi acţionează. folosinţă sau dispoziţie. . . regimul devălmăşiei. regula unanimităţii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. În cazul acestei forme de proprietate comună. posibilitate care este exclusă în cazul proprietăţii comune în devălmăşie.c) PROPRIETATEA COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂŞIE 1. în cazul proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor. jurisprudenţa a stabilit următoarele: în cazul proprietăţii comune pe cote-părţi. incluzând nu numai dreptul de proprietate.La coproprietatea pe cote-părţi. Sub acest aspect instanţa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi 38 .În timp ce proprietatea comună pe cote-părţi ia fiinţă şi există independent de calitatea coproprietarilor. Conturând cele două forme ale proprietăţii comune. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală.În timp ce la proprietatea comună pe cote-părţi dreptul de proprietate însuşi este fracţionat în cote-părţi aritmetice. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepţiile prevăzute de lege). dar şi dreptul de creanţă şi obligaţiile. în principiu. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. 1/3. proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparţine nefracţionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracţionate în materialitatea lor. 1/4 etc. 2. matematică din dreptul de proprietate. ca modalitate a dreptului de proprietate. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăţii comune vom reveni într-o secţiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaţia dintre acestea. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soţilor Nu trebuie să se confunde devălmăşia. . cât şi cota-parte din bunuri. asemenea acte vor putea fi încheiate de oricare soţ. atât cota-parte din drept.30 din Codul familiei s-a instituit. cu comunitatea de bunuri a soţilor. Prin art.). devălmaşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate. în raporturile patrimoniale dintre soţi. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracţiuni matematice (1/2. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cotepărţi sunt următoarele: . determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune". în cazul proprietăţii comune sub forma devălmăşiei. Consideraţii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăţii comune. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate.

folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. exercitând dreptul de administrare. art. Cota de contribuţie nu se stabileşte diferenţiat pentru diferite categorii de bunuri. cu privire la bunurile comune şi proprii.2 din Codul familiei. reglementează o prezumţie de mandat tacit reciproc. a determinat jurisprudenţa să decidă că şi "împărţeala să se facă.30 alin. iar nu prin mai multe cote. de către soţi cu alte persoane. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului.35 alin. care îşi are temeiul într-un mandat tacit. folosinţă sau dispoziţie. în funcţie de contribuţia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. De asemenea.extins însă la alte situaţii. să deroge de la principiul cuprins în art. instanţa va stabili cota fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soţilor. soţii pot încheia între ei. Soţii administrează. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităţii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soţ (în sensul că. ca universalitate juridică. fără ca prin convenţie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune. În timpul căsătoriei. împărţirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soţilor. Soţii pot împărţi toate sau numai o parte din bunurile comune. dacă aceasta a fost înţelegerea părţilor". Prin hotărârea judecătorească. Prezumţia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă.3 din Codul familiei instituie o prezumţie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". "oricare dintre soţi.30 din Codul familiei. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soţ. "oricare dintre soţi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soţ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui. cum ar fi aceea a achiziţionării în comun. atunci înseamnă că sunt valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soţi. Într-o atare situaţie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părţi. adică nu prin diferenţierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". dar numai pentru motive temeinice. conform căreia. Între anumite limite.35 alin. ca pe cale convenţională. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie. de asemenea. Art. printr-o convenţie. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). a unor bunuri. Obligativitatea regimului comunităţii de bunuri împiedică pe soţi. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărţire în fapt a bunurilor.2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. fie pe cale judiciară. În cazul încetării căsătoriei prin divorţ. Între soţi există un drept de reprezentare. ori că există o situaţie de fapt care face imposibilă prezumarea consimţământului". Dar instanţa de judecată nu se limitează 39 . Atât timp cât art. unele acte juridice. în cazul confiscării averii unuia dintre soţi. împărţirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soţi. de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimţământul celuilalt soţ".

Deci acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care se solicită instanţei judecătoreşti să determine. Noţiuni generale despre mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate Fiind un drept subiectiv.acţiunea posesorie în caz de violenţă. întinderea a două fonduri învecinate.mijloace juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate. acţiunea în revendicare este cea mai importantă acţiune petitorie. însă. care este numită specială sau în reintegrare. Cele mai multe acţiuni care decurg dintr-o leziune a proprietăţii. este deschisă calea justiţiei. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. Grăniţuirea reprezintă o operaţie de determinare prin semne exterioare şi vizibile a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe. cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”. Ea 40 .603/1943 pentru simplificarea procedurii împărţelilor judecătoreşti. pentru a se şti limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosinţă al proprietarilor celor două fonduri. Dreptul civil român cunoaşte două feluri de acţiuni posesorii: . corespund întinderii dreptului fiecăruia din soţi". susceptibil de o protecţie unică. proprietatea şi principala acţiune petitorie – acţiunea în revendicare.. acţiunea negatorie şi acţiunea în prestaţie tabulară. şi dreptul de proprietate se bucură de o protecţie juridică prin care i se asigură exerciţiul nestingherit. Prin acţiuni posesorii se înţeleg acţiunile puse la îndemâna posesorului pentru a-şi apăra starea de fapt în care se găseşte. tind la o simplă reparaţie a prejudiciului suferit de proprietar. prin semne exterioare. Cod Civ. raportul intim pe care îl au cu posesiunea sunt cauze care imprimă protecţiei juridice a acestui drept nuanţe multiple.acţiunea în complângere. . fie că dreptul pe care îl garantează este grefat pe una din funcţiunile sale dominante sau pe unul din avantajele accesorii pe care le conferă. care este acţiunea posesorie generală: . acţiunea confesorie. “orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa. care în legislaţia noastră sunt accesorii posesorii. Alte acţiuni petitorii sunt: acţiunea în grăniţuire. Ori de câte ori grăniţuirea nu se realizează pe cale amiabilă. în sfârşit. Principalul mijloc de apărare al dreptului de proprietate publică şi privată. care apără posesia şi. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE A. el va urma procedura prevăzută de Legea nr. prin ea. Caracterul său complex. contra tuturor tulburărilor îndreptate împotriva ei şi pentru a se menţine în această stare de fapt când este numai tulburat sau pentru a o redobândi atunci când a pierdut-o.doar la stabilirea cotelor. Potrivit art. 584. posibilitatea de a fi despărţit de dezmembrămintele care au aspectul unor drepturi de sine stătătoare şi. 7. dintr-o culpă delictuală sau contractuală. Fiecare din acţiunile reale reprezintă o sancţiune parţială a proprietăţii. Dreptul de proprietate nu este.

“Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie.constă în verificarea titlurilor de proprietate ale celor doi vecini.Hotărârea instanţei de judecată va suplini consimţământul la înscriere al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare înscrierii. Acţiunea negatorie este acea acţiune reală prin care reclamantul contestă că pârâtul ar avea un drept de uzufruct. abitaţie. Caracterul petitoriu al acestor acţiuni rezidă în faptul că ele pun în discuţie însuşi dreptul real. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare dispune. abitaţie. Caractere a) Definiţia acţiunii în revendicare şi terminologie Acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului. fie un dezmembrământ al acestuia. dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) actul juridic în baza căruia se solicită prestaţia tabulară să fie încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terţului în cartea funciară. Acţiunea confesorie este acea acţiune reală prin care se urmăreşte ocrotirea sau valorificarea celorlalte drepturi reale principale (uzufruct. cere restituirea acestuia de la cel la care se găseşte. dacă l-a dobândit cu titlu oneros. care constituie fie dreptul de proprietate. Caracterizare generală Noţiune. servitute). superficie. uz. servitute sau superficie. în cazul în care o altă persoană împiedică exercitarea acestor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară. uz. în fixarea liniei despărţitoare a celor două proprietăţi vecine şi în punerea unui semn exterior corespunzător acestei linii. Acţiunea în prestaţie tabulară este acea acţiune reală prin care persoana îndreptăţită solicită să-şi intabuleze un drept real imobiliar în cartea funciară. să fie de rea-credinţă. deci proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului. B. în acest sens ca cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept. Hotărârea judecătorească obţinută nu constituie un titlu de proprietate. În situaţia în care cel obligat nu predă înscrisurile. Acţiunea în revendicare. 27 din Legea nr. 41 . întrucât are ca scop limitarea proprietăţilor învecinate”.Legiuitorul a stipulat de asemenea faptul ca dreptul la acţiunea în prestaţie tabulară este imprescriptibil si de asemenea a stipulat ca acţiunea în prestaţie tabulară se va îndrepta şi împotriva terţului dobânditor înscris în cartea funciară. titularul este obligat să predea celui îndreptăţit înscrisurile necesare radierii. Art. b) terţul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau. de asemenea dacă un drept înscris în cartea funciară se stinge. dacă cel obligat refuză să predea înscrisul necesar pentru strămutarea sau constituirea dreptului respectiv în favoarea sa. ci serveşte la înscrierea în cartea funciară a unui drept real. în măsurarea proprietăţilor lor.

680. 1909. În temeiul celui dintâi. privind modificarea art. Acţiunea în revendicare imobiliară este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află imobilul. Caracterul real al dreptului de proprietate se transmite şi acţiunii în revendicare prin care este apărat dreptul. Cod de procedură civilă. Cererea de chemare în judecată trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 5. Potrivit art. iar temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului. 82 şi art.Principala caracteristică a dreptului real este opozabilitatea sa absolută şi generală. Cod Civ. de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul (art. şi art. iar cea mobiliară este. Din cele expuse. fie. 73/1954. Cod procedură civilă). pentru revendicarea mobiliară. iar instanţa are obligaţia să se pronunţe asupra ambelor capete de acţiune: revendicare şi despăgubiri civile. temeiul juridic al acţiunii îl constituie art. titularul dreptului real poate să urmărească lucrul asupra căruia poartă dreptul său. în sensul că statul culege moştenirea în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari şi a soţului supravieţuitor. În cazul succesiunilor vacante. 112. printr-o acţiune în peţiţie de ereditate sau pe cale de acţiune în revendicare. iar dacă ne referim la textele de lege. (astfel cum a fost modificat prin decretul nr. Acest articol trebuie interpretat în coroborare cu dispoziţiile Legii nr. “în lipsă de moştenitori legali sau testamentari. alin. Cod Civ. b) Caracterele juridice ale acţiunii în revendicare . Acest caracter se manifestă în două funcţii juridice distincte care constituie moduri de afirmare specifice dreptului real: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. împărtăşim teza – adoptată şi în practică – potrivit căreia statul culege succesiunea vacantă cu titlu de moştenitor. 2. dacă bunul succesoral se află în posesia altuia. Cod Civ. în orice mâini s-ar găsi. în contra oricărui detentor sau posesor. – pentru revendicarea imobiliară. fie în cadrul procedurii succesorale. 480-503. bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”.. Calitatea de pârât o are. ca regulă generală. persoana în a cărei posesiune nelegitimă se află bunul pe care reclamantul îl revendică. după caz.Acţiunea în revendicare poate avea ca obiect bunuri imobile sau mobile individual determinate. vom defini acţiunea în revendicare ca fiind acea acţiune civilă reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. statul îşi poate valorifica dreptul său la succesiunea vacantă. Ambele acţiuni se timbrează la valoarea bunului revendicat. În ceea ce ne priveşte. în baza unui certificat de vacanţă succesorală. capătul de cerere care este subsidiar revendicării. 680 şi 700 din Codul Civil). 42 . Prin acţiunea în revendicare se pot cere şi despăgubiri civile reprezentând repararea prejudiciului cauzat. 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

adică acea persoană în a cărei posesie nelegitimă se află bunul revendicat. Pârâtul poate astfel să rămână în rolul său pasiv şi va trece la o atitudine activă numai în momentul în care. întemeiată pe dreptul de proprietate privată şi introdusă împotriva posesorului de rea-credinţă. .. pârâtul se vede obligat să aducă anumite contradovezi.afirmarea unui drept actual.Scopul acţiunii în revendicare este restituirea lucrului. Condiţii de exercitare Elementele proprii ale oricărei acţiuni civile. şi anume : . Rezultă că. Acţiunea în revendicare mobiliară. conform adagiului onus probandi incumbit eius qui dicit. care stabileşte: “Cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. 1890. .Acţiunea în revendicare este. Cod Civ. deoarece pune în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate. Aceste persoane.Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie. 1169 Cod Civ. cel puţin.. 2. personal. sau într-o formulă tradiţională – onus probandi incumbit actori. două părţi: . născut şi actual). imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv.. Acţiunea în revendicare imobiliară Sarcina probei în procesele civile este reglementată la art. Cod Civ. după ce reclamantul şi-a adus toate probele necesare. 561. că este proprietarul bunului imobil care formează obiectul acţiunii în revendicare. 498.capacitatea procesuală. deci şi ale acţiunii în revendicare. C..interesul (să fie legitim. obiectul şi cauza. Reclamantul va trebui să dovedească. hoţului sau găsitorului. ceea ce înseamnă că acţiunea trebuie introdusă împotriva celui ce deţine materialmente acest lucru.posesorul neproprietar. Acţiunea în revendicare are. sunt: părţile. în principiu. potrivit principiilor generale de drept comun aplicabile în materie de probă.proprietarul care a pierdut posesia bunului său şi care cere recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea bunului. Cod procedură civilă. . reglementat de art. iar pe de altă parte. Dificultăţi în proba proprietăţii 43 . se prescrie în termen de 5 ani. că acel bun se află în posesia pârăului. dacă îndeplinesc condiţiile pentru exerciţiul oricărei acţiuni civile. termenul de prescripţie este de 1 an. se referă la bunul imobil adjudecat. pe de o parte. Acţiunea în revendicare imobiliară în cazul reglementat de art. . iar în cazul de avulsiune. se prescrie în termenul de 30 de ani prevăzut de art. . care curg din momentul executării ordonanţei de adjudecare. sarcina de a dovedi existenţa dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare revine reclamantului.

44 .  Titlul prin care se doreşte a se face dovada proprietăţii în instanţa de revendicare este insuficient probator. iar în cel de al doilea caz – prevederile art. dacă valoarea litigiului depăşeşte 250 lei.  titlul de proprietate este opozabil erga omnes. În primul caz. căci înscrisul face dovada proprietăţii doar dacă emană de la adevăratul proprietar. respectiv posesia de 30 de ani ori cea de 10-20 de ani.Proba proprietăţii se face diferit.. Dovada certă a dreptului de proprietate se poate face numai în cazul modurilor de dobândire a proprietăţii – uzucapiunea şi ocupaţiunea. Titlul de proprietate poate fi orice act juridic prin care se recunoaşte existenţa dreptului de proprietate. după cum rezultă din act juridic sau fapt juridic. Aplicarea acestor reguli ridică dificultăţi care provin din următoarele motive:  În numeroase cazuri. astfel că va avea câştig de cauză acea parte litigantă care va stabili în favoarea sa o probabilitate de a-l face preferabil adversarului său. 973 Cod Civ. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate asupra imobilelor.  În aceeaşi circumstanţiere se înscrie şi principiul relativităţii actelor juridice. În prezent. În primul caz reclamantul face dovada că el singur sau împreună cu autorii săi a posedat lucrul ce se revendică în condiţii de aşa natură că a dobândit dreptul de proprietate pe cale de prescripţie achizitivă sau uzucapiune. 477 şi art. În cel de al doilea caz dovada se poate face prin orice mijloc de probă. succesorii lor universali sau cu titlu universal (art. aceste moduri de dobândire au o aplicaţie restrânsă. datorită caracterului de opozabilitate absolută a dreptului de proprietate. cu deosebire în trecut. neque prodesse potest. 1. devenind comun părţilor. avânduse în vedere şi condiţiile publicităţii imobiliare. aceste înscrisuri nu au fost însoţite de planuri topografice pentru delimitarea imobilelor dobândite. S-a admis că dovada dreptului de proprietate se poate face potrivit următoarelor reguli:  titlul de proprietate poate fi folosit în acţiunea în revendicare. potrivit căruia actele juridice produc efecte juridice numai între părţile care le-au încheiat. care înainte nu aparţinea nimănui. În acest sistem de publicitate dobândirea dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune constituia singura dovadă absolută a acestui drept. aceste acte nefiind opozabile faţă de terţi. iar atunci când au fost întocmite.). conform adagiului res inter alios acta aliis neque nocere. dovada se poate face numai cu act scris. În cel de al doilea caz reclamantul trebuie să facă dovada că el a intrat în posesia lucrului. Principii de dovadă şi situaţii de distins a) În sistemul de transcripţiuni şi inscripţiuni – sistem de publicitate în care transcripţiunea sau inscripţiunea actului de dobândire nu curăţa actul transcris sau înscris de viciile actelor de dobândire anterioare – dovada prin titluri a dreptului de proprietate era extrem de anevoioasă. 646 Cod Civ.  posesia cea mai bine caracterizată este determinantă.

Dacă cel care produce titlul este reclamantul. Ori de câte ori titlurile emană de la acelaşi autor. Dacă nici una din părţile în acţiunea în revendicare nu a făcut transcrierea. Este necesar ca al doilea dobânditor să nu fi recurs la manopere frauduloase pentru a împiedeca sau întârzia pe dobânditorul anterior să-şi transcrie actul.  data titlului să fie anterioară posesiei pârâtului. b) În sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. acesta va obţine câştig de cauză şi acţiunea în revendicare va fi respinsă. cu îndeplinirea următoarelor condiţii:  titlul să emane de la un terţ. în doctrină s-au propus mai multe soluţii:  cauza va fi câştigată de pârât pentru că se află în posesia bunului revendicat. domeniul acţiunii în 45 . quam ipse habet. totodată vor fi avute în vedere şi procedeele frauduloase întrebuinţate de transmiţător în înţelegere cu al doilea dobânditor. Se consideră că aceasta este soluţia cea mai justă. în scopul vătămării drepturilor primului dobânditor. identice. conform principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest. potior iure). va avea câştig da cauză cel care a transcris primul. conform adagiului in pari causa melior est causa possidendis (în situaţii egale.în cartea funciară se individualizau prin numere topografice imobilele aparţinând unei persoane -. În această ipoteză. va avea câştig da cauză acea parte cere deţine titlul ce are data mai veche. nu de la el însuşi. publicitatea fiind integrală . în această privinţă. au titluri de proprietate asupra bunului revendicat. reclamantul şi pârâtul. În această situaţie s-ar impune soluţia respingerii acţiunii. se înscriau în această carte toate operaţiunile juridice prin care se strămutau. deoarece prin transcriere titlul devine opozabil celor care au dobândit ulterior (qui prior tempore.  se compară titlurile autorilor de la care provin şi cauza va fi câştigată de cel care a dobândit de la autorul al cărui titlu este preferabil. pe baza principiului in pari causa melior est cauza possidendis. în practica judecătorească s-au stabilit.  Nici una din părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.Date fiind dificultăţile ce se ivesc în legătură cu dovada dreptului de proprietate. De aceea. pârâtul obţinând câştig de cauză şi urmând să fie menţinut în posesia bunului revendicat. acesta va avea câştig de cauză şi va obţine restituirea lucrului. următoarele reguli:  Ambele părţi din litigiu. De asemenea. se modificau sau se constituia un drept real. mai avantajoasă este cauza celui care posedă). în literatura juridică se susţine şi soluţia potrivit căreia are câştig de cauză cel cu titlu mai vechi. cu condiţia ca şi posesia să fie mai bine caracterizată.  cauza va fi câştigată de către cel care are titlul cu data mai veche. Dacă titlurile în concurenţă provin de la autori diferiţi. dacă cel care a produs titlul este pârâtul.  Numai o parte produce titlul privind proprietatea bunului revendicat.

potrivit căruia. când moştenitorul poate să revendice bunurile ce se află în posesia nelegitimă a unui moştenitor aparent. Unul din principiile sistemului cărţilor funciare este acela al forţei probante a înscrierii. economică şi juridică a tutror imobilelor de pe întreg teritoriul ţării. în fapt. Titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate nu poate însă dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară. b)înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare. prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. Forţa probantă a înscrierii în cartea funciară determină ca acţiunea în revendicare să fie introdusă. Explicaţia s-ar găsi şi în faptul că dreptul de proprietate. aşa cum este cazul succesiunii. când provin din succesiune. toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte în folosul celor ce au contractat şi au obţinut înscrierea în cartea funciară. pe de o parte. nu mai poate fi evins din cauza viciilor pe care le avea titlul autorului său. introduce sistemul de cadastru general. având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale. Pentru intentarea acţiunii trebuie îndeplinite următoarele condiţii: c) Legea nr. ■ în situaţia în care legea permite să se solicite. în cele mai multe situaţii. terţul care.” Articolul 17 alin. 1 din lege prevede: “Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. Înscrierile sunt de trei feluri: a)intabularea. pe cale de prestaţie tabulară. 1 alin. înscrierea dreptului de proprietate chiar împotriva unui terţ dobânditor al cărui drept a fost întabulat în cartea funciară. se dobândea prin intabularea în cartea funciară. în prealabil. întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. În consecinţă. 115/1938 prevede că acţiunea în prestaţie tabulară poate fi promovată şi împotriva terţului dobânditor întabulat în cartea funciară. a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. 26 din lege dispune : “ Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi. nici un drept real nu poate exista şi nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.prin efectul legii. 46 . 1 din lege prevede: “Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică. Art. fără înscrierea în cartea funciară. art. Art. vânzare silită şi uzucapiune. fără o prealabilă întabulare în cartea funciară. accesiune. 25 din Decretul-Lege nr. Aceste drepturi se vor înscrie. iar pe de altă parte. dacă titularul înţelege să dispună de ele. dobândea cu bunăcredinţă şi cu titlu oneros un drept real înscris în cartea funciară. în următoarele cazuri: ■ în situaţia când dreptul de proprietate este dobândit de plin drept. În acest sens.revendicare imobiliară în acest sistem era mult mai restrâns decât în cazul sistemului de publicitate imobiliară prin registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni. În aceleaşi condiţii sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană. 7 din 13 martie 1996.

c)notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare lastarea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, , precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară..” Prescripţia acţiunii în revendicare Art. 1890 Cod Civ. prevede: “Toate acţiunile, atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a definit un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să I se poată opune reaua credinţă.” Dreptul de proprietate are caracter perpetuu, în sensul că nu se pierde prin neîntrebuinţare din partea titularului, nu se stinge prin neuz. În caz de înstrăinare, dreptul de proprietate reapare în patrimoniul dobânditorului fiind cesibil şi transmisibil; el nu se pierde prin moartea titularului său. Alte drepturi reale decât dreptul de proprietate, şi anume dezmembrămintele dreptului de proprietate (uzufructul, uzul, abitaţia, servituţile) se pot pierde prin simpla neîntrebuinţare, adică prin efectul prescripţiei extinctive. Imprescriptibilă sub aspect extinctiv, acţiunea în revendicare a bunurilor imobile va putea fi, astfel, paralizată dacă posesorul actual al bunului va invoca în favoarea sa dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, în condiţiile legii. De la principiul imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare a imobilelor există două excepţii:  una este dedusă din art. 561 din Codul de procedură civil;  cealaltă se deduce din art. 498 Cod Civ. Revendicarea este, însă, imprescriptibilă şi în aceste cazuri, prin interpretarea dispoziţiilor constituţionale, ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 1844 Cod Civ., dacă imobilele în discuţie fac parte din domeniul public, întrucât dreptul de proprietate, respectiv acţiunea în revendicare, cu privire la bunurile din domeniul public sunt imprescriptibile. Efectele revendicării imobiliare Atunci când acţiunea în revendicare imobiliară este admisă şi reclamantul are câştig de cauză, efectul acestei acţiuni constă în aceea că pârâtul trebuie să restituie imediat bunul imobil revendicat, cu toate accesoriile sale şi liber de orice sarcini, toate sarcinile şi toate drepturile reale consimţite de către pârât asupra bunului urmând să dispară, ca fiind consimţite de un non dominus, în baza principiului resoluta jure dantis, resolutur jus accipientis. În ceea ce priveşte restituirea fructelor bunului revendicat, se face distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă.
47

Astfel, posesorul de bună-credinţă nu va trebui să restituie fructele percepute în tot timpul cât a posedat bunul imobil. Posesorul de rea-credinţă (adică cel ce a cunoscut viciile sau lipsa titlului său de dobândire) este obligat să restituie proprietarului nu numai lucrul posedat dar şi toate fructele – naturale, industriale şi civile – fie că au fost percepute, fie că nu au fost percepute din neglijenţa sa (art. 485 Cod Civ.). La rândul său, pentru a nu se realiza o îmbogăţire fără just temei, proprietarul este obligat să plătească posesorului de rea-credinţă toate cheltuielile necesare făcute de acesta cu lucrul şi cele pentru producerea fructelor (art. 484 Cod Civ.). Dacă cheltuielile făcute de pârât au fost cheltuieli utile sau ameliorări făcute bunului imobil, reclamantul va trebui să restituie posesorului de bună sau rea-credinţă sporul de valoare realizat de bunul imobil. Însă, dacă aceste cheltuieli sunt numai cheltuieli de lux, de simplă plăcere, numite cheltuieli voluptorii, reclamantul va fi în drept să refuze pârâtului orice despăgubire pentru ele, însă posesorul va putea să ridice lucrările făcute cu aceste cheltuieli, în măsura în care este posibil şi nu deteriorează imobilul revendicat. Revendicarea bunurilor mobile 1. Regula prevăzută de art. 1909 C. civ. – Trebuie subliniat că revendicarea bunurilor mobile este esenţial deosebită de revendicarea bunurilor imobile. Revendicarea bunurilor mobile este diferită după cum pârâtul este un posesor de rea credinţă, un hoţ sau un găsitor sau, dimpotrivă, un posesor de bună credinţă. Art. 1909 C. civ. Prevede că: “Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fără să fie trebuinţă de vreo scurgere de timp” Textul citat este contradictoriu deoarece pe de o parte vorbeşte despre dobândirea prin prescripţie a bunului posedat iar pe de altă parte că această prescripţie se realizează fără nici o scurgere de timp. De fapt art. 1909 C. civ. formulează regula că în materia bunurilor mobile posesia de bună credinţă valorează titlul de proprietate. Aşadar, simplul fapt al posesiei bunului mobil valorează titlul; este vorba de o prezumţie absolută juris et de jure instituită în favoarea posesorului de bună credinţă. Este necesar să subliniem că regula cuprinsă în art. 1909 C. civ. se aplică numai bunurilor mobile care pot fi posedate, adică bunurile mobile corporale; numai acestea sunt succesibile de o deţinere materială. Dintre bunurile incorporale numai titlurile la putător cad sub incidenţa art. 1909 C. civ. de altă parte, bunul mobil trebuie să fie privit în individualitatea sa ceea ce înseamnă că art. 1909 C. civ. nu se aplică unei universalităţi de bunuri mobile ( exemplu, o succesiune mobiliară). În sfârşit, regula art. 1909 nu este aplicabilă bunurilor mobile care prin destinaţie servesc unui imobil şi nici bunurilor mobile proprietate publică. 2. Condiţiile de invocabilitate a art. 1909 C. civ. – Pentru a putea invoca prevederile art. 1909 C. civ. trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: - proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său mobil încredinţându-l printrun contract unui detentor precar (depozitar, chiriaş, comodatar etc.). Dacă proprietarul s-a
48

desesizat involuntar de bunul său, de exemplu, dacă I-a fost furat sau i-a pierdut, art. 1909 nu-şi găseşte aplicare; - detentorul precar să înstrăineze bunul mobil unei terţe persoane fără să aibă consimţământul proprietarului care i l-a încredinţat. Detentorul precar având obligaţia de a restitui bunul proprietarului, el nu poate invoca în favoarea sa art. 1909 C. civ.; - terţul să dobândească bunul mobil cu bună credinţă de la detentorul precar şi nu de la proprietar printr-un act translativ de proprietate; potrivit art. 972 C. civ. dacă lucrul pe care <<cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil, persoana pusă în posesie este preferată şi rămâne proprietară chiar dacă titlul său este cu dată posterioară, numai posesiunea să fie de bună credinţă>>. De pildă, dacă cineva vinde bunul său mobil la doi cumpărători atunci prima vânzare a transferat proprietatea la primul cumpărător; dar vânzătorul continuă să păstreze bunul asupra sa devenind astfel detentor precar. În calitate de detentor precar vinde bunul celui de al doilea cumpărător căruia îi şi predă bunul. Acest din urmă cumpărător este dobânditor de bună credinţă care a ddobândit bunul de la un detentor precar. Aşdar, acest al doilea cumpărător va fi preferat. Jurisprudenţa a statuat că buna credinţă trebuie să existe în momentul intrării în posesie şi nu în momentul încheierii contractului între dobânditor şi detentor; - posesia terţului dobânditor de bună credinţă a bunului mobil să fie efectivă sau reală. Pentru aceasta terţul dobânditor trebuie să cumuleze în persoana sa ambele elemente: corpus şi animus. Cu toate că acţiunea în revendicare este paralizată de posesorul de bună credinţă, totuşi fostul proprietar al bunului mobil nu va rămâne păgubit. În adevăr, el are la dispoziţie o acţiune în despăgubire împotriva detentorului precar. Apoi, de cele mai multe ori fapta detentorului precar de a înstrăina bunul constituie infracţiunea de abuz de încredere. 3. Regula instituită dr art. 1909 alin. 1 C. civ. este inaplicabilă în cazul bunurilor pierdute sau furate – Potrivit art. 1909 alin. 2 C. civ. <<cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat de la cel care îl găseşte rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are>>. Textul reprodus are în vedere situaţia în care bunul se află în posesia unui terţ dobânditor de bună credinţă care a dobândit bunul de la hoţ sau găsitor. Aşadar, art. 1909 alin. 2 C. civ. nu se referă la împrejurarea în care bunul se află la găsitor, hoţ sau la un terţ dobânditor de rea credinţă. În această ultimă situaţie acţiunea în revendicarea bunului este prescriptibilă în termen de 30 de ani. De asemenea nu se încadrează în ipoteza vizată de art. 1909 alin. 2 C. civ. unele infracţiuni cum ar fi abuzul de încredere, înşelăciunea etc. deoarece în astfel de cazuri proprietarul se desesizează de bună voie de bunul respectiv. În unele cazuri cum ar fi furtul, tâlhăria, cazul de forţă majoră sau cazul fortuit, bunul iese din patrimoniul proprietarului fără voia sa. Aşa cum arată textul analizat, acţiunea în revendicare împotriva terţului dobânditor de bună credinţă care a dobândit bunul de la hoţ sau găsitor trebuie intentată în 3 anio din momentul furtului sau pierderii; este un termen de decădere.
49

4. Reguli derogatorii prevăzute de art. 1909 C. civ. – Trebuie menţionat că atunci când – potrivit art. 1909 alin. 2 C. civ. – proprietarul revendică bunul de la un terţ de bună credinţă care l-a dobândit de la un hoţ sau găsitor, proprietarul nu este obligat să plătească contravaloarea acelui bun sau să-l indemnizeze pe posesor pentru preţul plătit. Această regulă suferă o excepţie înscrisă în art. 1910 C. civ. care statuează că: <<Dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică sau de la un negustor care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat. Aşadar, revendicarea bunului de către adevăratul proprietar nu poate avea loc decât dacă el restituie dobânditorului de bună credinţă preţul pe care acesta l-a plătit. Acest posesor de bună credinţă este mai bine protejat deoarece achiziţionând în locuri publice se presupune că nu avea de unde să ştie că vânzătorul l-a furat sau l-a găsit.>> III. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Definiţi noţiunea de proprietate şi drept de proprietate. 2. Credeţi că sunt valabile servituţile asupra domeniului public? 3. Definiţi noţiunile de domeniu public şi domeniu privat. 4. Care sunt titulari dreptului de proprietate public? 5. Definiţi noţiunile de drept de administrare, drept de concesiune, drept de folosinţă asupra bunurilor proprietate public. 6. Ce este exproprierea şi care este natura ei juridică? 7. Care sunt etapele exproprierii? 8. Definiţi noţiunea de fond funciar şi clasificaţi terenurile în funcţie de criteriile cunoscute. 9. Definiţi proprietatea anulabilă şi proprietatea rezolubilă. Stabiliţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre acestea. 10. Care este deosebirea existentă între coproprietate şi indiviziune?

50

În al doilea rând definind posesia ca fiind "folosirea de un drept". cum ar fi: deţinerea lucrului. săvârşirea de acte de folosinţă. Conţinutul temei Definiţia. elementele constitutive. culegerea fructelor produse. una sau alta. care dă putinţa posesorului de a se comporta ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra acelui lucru. De cele mai multe ori posesia corespunde cu proprietatea. pentru că. în orice caz. poate. în exercitarea unei puteri de fapt.2 din Codul Civil defineşte posesia după cum urmează: "Posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept. intenţional . posesia apărând ca fiind manifestarea exterioară a proprietăţii.şi b) un element psihologic.corpus . de asemenea.. Posesia. definind posesia prin cuvântul "deţinere". În dreptul nostru posesia nu este concepută ca o stare de drept. exercitată. Elementele constitutive ale posesiei Două elemente trebuie să fie întrunite. protejarea posesiei prin acţiunile posesorii 1. efectele posesiei. Obiective – insuşirea şi înţelegerea noţiunii posesie II. viciile.1846 alin. 51 . pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie: a) un element material . nu se confundă cu proprietatea. dobândirea şi pierderea. modificări sau completări etc. de exemplu. Definiţia astfel formulată nu este suficient de limpede şi. elementul material al posesiei se poate concretiza şi în acte juridice cum ar fi. ca stare de fapt. chiar dacă posesorul nu are nici un drept asupra lucrului. este de natură a produce unele confuzii. efectuarea unor transformări . posesia având un titular. nu este completă. 2. Definiţia posesiei Art. Există însă situaţii în care cele două stări sunt deosebite. de noi înşine sau de altul în numele nostru". între aceştia existând un conflict. cumulativ. care este o stare de drept. iar proprietatea un alt titular. Ea este criticabilă. mai întâi. întrucât în dreptul nostru între posesie şi folosirea unui drept nu este o concordanţă necesară: posesiunea poate să existe şi să se bucure de protecţia legală. crea confuzii. a) Elementul material presupune un contact direct cu lucrul concretizat în orice fel de acte materiale. ci ca o stare de fapt. într-un act de înstrăinare a lucrului etc. constând în stăpânirea în fapt a unui lucru.animus. al cărui sens în sistemul nostru de drept este altul decât acela al posesiei.TEMA 3 – POSESIA I.

sau cum se mai spune. ori ca titular al unui drept real. în fond. dacă încetează numai elementul intenţional. care dispune că ori de câte ori o persoană a început a deţine un lucru. În privinţa modului în care dovada poate fi făcută. ori îl abandonează. Lipsa elementului psihologic face ca cel ce deţine lucrul să nu aibă calitatea de posesor. Dispariţia elementelor constitutive duce la pierderea posesiei Posesia se pierde dacă ambele sau cel puţin unul din cele două elemente constitutive ale acesteia dispar.animus . Numai unul dintre ele nu este suficient. de a efectua această stăpânire pentru sine.b) Elementul psihologic sau intelectual .se presupune că a conservat aceeaşi calitate. ca element psihologic. ca element obiectiv. a) Elementul material al posesiei. Necesitatea întrunirii ambelor elemente ale posesiei Pentru a fi dobândită posesia. ori de elementul intenţional. B. în cazul în care posesorul înstrăinează lucrul. C. 1855 din Codul civil. dacă nu este probă contrarie". ori a trecut în stăpânirea unui alt posesor. Aşa se va întâmpla. în voinţa celui ce stăpâneşte bunul. b) Elementul intenţional. se presupune că a continuat să rămână detentor precar. La fel. Aşa se va întâmpla. trebuie să distingem după cum este vorba de elementul material.constă în intenţia. Aceasta însemnează că cel ce deţine lucrul are animus domini. Efectul va fi acelaşi: pierderea posesiei. 3. chiar dacă stăpânirea materială continuă. subiectiv este desigur mai greu de dovedit. atunci când se pierde elementul material datorită faptului că lucrul a pierit . a dovedi existenţa elementelor sale. de detentor precar. Astfel. ci pe aceea de simplu detentor. Dovada posesiei A dovedi posesia însemnează. ori animus habendi sau animus possidendi. Ca fapt material el poate să fie dovedit prin orice mijloc de probă. Este posibil să înceteze ambele elemente. ci ca detentor precar. de exemplu. aşa vor sta lucrurile în cazul aşa-numitului constitut posesor 52 . în conformitate cu art. de exemplu. Dobândirea şi pierderea posesiei A. 1854 din Codul civil "posesorul este presupus că posedă pentru sine. este necesar să fie întrunite ambele sale elemente constitutive. Este evident că termenul de "posesor" este luat aici în sensul de detentor precar. este relativ uşor de dovedit. nu ca posesor. dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul". Este posibil însă să înceteze numai unul dintre cele două elemente. "Când posesorul a început a poseda pentru altul. dat fiind caracterul său aparent. de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar. se spune în art. 1855 . până ce se va face dovada contrară. Cea de-a doua prezumţie legală este instituită prin art. sub nume de proprietar.

fără a fi necesară vreo scurgere de timp. Caractere juridice Viciul discontinuităţii are următoarele caractere juridice: a) este un viciu temporar. ci trebuia ca posesia să fie însoţită de anumite calităţi. Discontinuitatea posesiei. b) violenţa. neîntreruptă. Enumerare Contrariul fiecăreia dintre calităţile pe care trebuie să le întrunească posesia constituie vicii ale acesteia. Discontinuitatea nu se confundă cu întreruperea posesiei. care o împiedică să producă efectele prevăzute de lege.4. 1909 Cod Civ.1).. Viciile posesiei A. aceasta din urmă fiind nu un simplu viciu. 1. are valoarea unui titlu de proprietate. netulburată.1866 alin.. Violenţa. aşa cum rezultă din art. Aceasta însemnează că nu este suficientă întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei pe care le-am examinat mai sus. c) se aplică de regulă în cazul posesiei nemişcătoarelor. B. se cere o posesie continuă. Viciile posesiei. 1847 din Codul civil este de observat că lipsa lor constituie tot atâtea vicii ale posesiei. ci o cauză de încetare a posesiei. prevăzută în art. ceea ce înseamnă că încetează dacă actele de stăpânire devin regulate potrivit naturii lucrului (art. În consecinţă viciile posesiei. adică neviciată.).. publică şi sub nume de proprietar . c) clandestinitatea. 1863 Cod Civ. 1847 din Codul Civil dispune: "Ca să se poată prescrie. Noţiune 53 . sunt următoarele: a) discontinuitatea. 2. Calităţile pe care trebuie să le întrunească posesia Pentru a produce efectele pe care legea le prevede este necesar ca posesia să fie utilă. b) este un viciu absolut. adică cu intermitenţe anormale". de îndată ce în privinţa bunurilor mişcătoare operează regula înscrisă în art. în sensul că poate fi invocat de către orice persoană interesată (art. care este prescripţia achizitivă (uzucapiunea) art. d) precaritatea. în conformitate cu care simpla posesie de bună credinţă. Referindu-se la aceste calităţi cerute pentru a se produce unul dintre principalele efecte ale posesiei. Noţiune După cum se arată în art. 1848 cod civil "posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat. 1856 Cod Civ." Cât priveşte celelalte calităţi menţionate în art.. 1847 din Codul Civil.

Faţă de celelalte persoane posesia nu este afectată de acest viciu (art. aşa cum ar exercita-o şi proprietarul "Posesia este clandestină. 1858 din Codul Civil: a) când deţinătorul lucrului primeşte cu bună credinţă de la o a treia persoană. ceea ce înseamnă că de îndată ce violenţa a încetat posesia redevine utilă.După ce în art. Noţiune Art. c) se aplică atât în privinţa posesiei nemişcătoarelor. 3. 1851 se precizează că "posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului".2) . cât şi a bunurilor mişcătoare. 1858 pct. De exemplu. locatarul unui imobil cumpără bunul închiriat. în art. el putând fi invocat numai de către cel faţă de care posesia a fost exercitată pe ascuns (art. adică în calitate de locatari. spune art.2 Cod Civ. b) este un viciu temporar. 1862 alin. Precaritatea. în puterea destinaţiei legale a aceluia.. în sensul că el poate fi invocat numai de către cel împotriva căruia s-a exercitat violenţa. alta decât adevăratul proprietar. Noţiune Deşi Codul civil tratează precaritatea în rândul viciilor posesiei.1 Cod Civ. 1862 alin. cere ca posesia să fie publică. 1856 Cod Civ. Caractere juridice Viciul clandestinităţii are următoarele caractere juridice: a) este un viciu relativ. 1847 se arată că posesia trebuie să fie netulburată. depozitari. sau asupra unui lucru comun.).). Intervertirea precarităţii Transformarea precarităţii în posesie se poate produce numai în următoarele cazuri prevăzute de art. prin simpla îngăduinţă a proprietarului său".. 54 . b) este un viciu temporar. Definirea precarităţii o găsim cuprinsă în art. Tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui lucru al altuia.). 4. în realitate precaritatea este mai mult decât atât: este lipsa însăşi a posesiei. uzufructuari etc. adică să se exercite pe faţă. sub nume precar. nu constituie o posesie sub nume de proprietar. care prevede că "actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia.1852 Cod Civ. 1853 din Codul Civil. când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască".847 Cod Civ. un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine ( art. Caractere juridice Viciul violenţei prezintă următoarele caractere juridice: a) este un viciu relativ. deşi calitatea de moştenitor nu corespunde realităţii. deoarece încetează de îndată ce posesia a devenit publică (art. de la cel pe care îl consideră că este moştenitor al proprietarului de la care închiriase bunul. Clandestinătatea.

d) posesia prelungită duce. dacă acest succesor universal este de bună credinţă (art. 1854 din Codul Civil. dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul".b) când deţinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deţine posesia. precum şi faptul că se consideră proprietar. astfel. Posesia creează o prezumţie de proprietate Regula şi domeniul ei de aplicaţie Până la proba contrarie posesorul este prezumat că este proprietarul lucrului posedat. Posesorul de bună credinţă dobândeşte fructele bunului posedat Definiţia fructelor Prin fructe se înţelege tot ceea ce un lucru produce în mod periodic. consideră. socotind că are suficiente motive să se considere pe sine drept proprietar al lucrului.485 Cod Civ. că un bun asupra căruia defunctul avea numai o detenţie precară. ea produce totuşi anumite efecte juridice.3).2 Cod Civ. prin uzucapiune. s-ar fi aflat în proprietatea acestuia.1858 pct. locatarul unui bun. c) când deţinătorul strămută posesia lucrului printr-un act cu titlu particular. Cumpărătorul de bună credinţă al bunului. care va fi examinată în capitolul consacrat modurilor generale de dobândire a drepturilor reale. este normal să se tragă concluzia că posesia face să se presupună existenţa dreptului de proprietate.). de exemplu. translativ de proprietate.1854 Cod Civ. d) când transmisiunea posesiei din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal. 2.). deşi cel ce i l-a transmis avea numai calitatea de detentor precar.). fără ca substanţa sa să scadă. Este cazul moştenitorului care. Efectele posesiei Denumirea efectelor Deşi posesia este o simplă stare de fapt. refuză a mai plăti chirie celui ce i l-a închiriat. pornindu-se de la această situaţie obişnuită. la altul care este de bună credinţă (art. din art.1858 pct. încetează calitatea de detentor. la dobândirea dreptului de proprietate. notificându-i aceasta. c) posesia este protejată prin acţiunile posesorii. coincide cu dreptul de proprietate. fiind înlocuită cu aceea de posesor. Astfel. Prezumţia de proprietate care operează în favoarea posesorului se întemeiază pe o realitate: de cele mai multe ori posesia. printre altele. prin acte de rezistenţă (art. Aceasta rezultă.1858 pct. 1. Efectele posesiei pot fi rezumate în următoarele reguli: a) posesia creează o prezumţie de proprietate (art. ca stare de fapt. începe a-l stăpâni în calitate de posesor. astfel încât. sub nume de proprietar. b) posesorul de bună credinţă dobândeşte fructele lucrului asupra căruia exercită posesia (art. primind o succesiune. care dispune că "posesorul este presupus că posedă pentru sine. Nu ne vom ocupa în secţiunea de faţă de uzucapiune. 55 .4). de bună credinţă fiind. 5.

după cum am văzut. fără a se pune în discuţie însuşi dreptul asupra lucrului. alterează. Fructele sunt de trei feluri: a) naturale.). care este posesia. împotriva unor tulburări de orice natură.525 Cod Civ. etc. Ceea ce este specific pentru acţiunea posesorie este împrejurarea că prin ea se apără starea de fapt a posesiei. neîndoielnic. în care nimeni nu este îndreptăţit să-şi facă dreptate singur. Prin aceasta se deosebeşte.care nu este pus în discuţie . Ca regulă. printre altele.ca stare de fapt . pietrele dintr-o carieră. de exemplu.împotriva oricărei tulburări. avantaje: în adevăr.). într-un regim de ordine juridică. b) industriale şi c) civile (art. probă care. În dreptul nostru sunt recunoscute două acţiuni posesorii: 56 . acţiunea petitorie presupune neapărat dovedirea dreptului real. prin aceea că. de altfel. nu a dreptului . acţiunea în revendicare aceasta din urmă acţiune punând în discuţie însuşi dreptul real cu privire la bun. etc.). etc. Aşa sunt. chiriile. pe lângă faptul că nu au un caracter periodic. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii Definiţia acţiunii posesorii Acţiunea posesorie este acea acţiune pusă la îndemâna posesorului. de cele mai multe ori. Acţiunea posesorie se justifică.Astfel. pentru a menţine această stare ori pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută. pentru a apăra posesia . ele se dobândesc zi de zi. ci în art. pe măsura trecerii timpului (art. prăsila animalelor. Toate se dobândesc prin percepere. dimpotrivă acţiunea posesorie presupune o dovadă relativ uşoară. În comparaţie cu acţiunea petitorie. dobânzile. cum sunt chiriile. prin perceperea lor. lemnele rezultate din tăierea unei păduri. însăşi substanţa lucrului. sunt fructe: recoltele. nu este de loc lesnicioasă. b) Fructele industriale sunt produse de natură. Sediul materiei Reglementarea acţiunilor posesorii nu este cuprinsă în Codul Civil. Felurile acţiunilor posesorii şi condiţiile de exercitare a lor. dobânzile etc. posesia corespunde dreptului real. În mod practic. a) Fructele naturale sunt cele care sunt produse de natură fără intervenţia omului (ierburi. de exemplu. însă datorită intervenţiei omului (recoltele şi altele asemenea). Pe de altă parte. acţiunea posesorie de acţiunea petitorie . productele.cum este. între regimul juridic al fructelor naturale şi al celor industriale nu există nici o deosebire. acţiunea posesorie prezintă.522 şi 523 Cod Civ. se justifică apărarea chiar a unei simple stări de fapt cum este posesia. c) Fructele civile sunt veniturile băneşti produse prin folosirea bunurilor. stuf.ci numai a stăpânirii de fapt. reduc. astfel încât apărându-se posesia este apărat în realitate dreptul însuşi.674-676 din Codul de procedură civilă. Spre deosebire de fructe.

În art.674 alin. denumită uneori acţiune în reintegrare (reintegrada). Pentru a putea fi folosită este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele trei condiţii: a) să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare (art. Calea juridică pentru refacerea situaţiei anterioare este acţiunea posesorie specială (reintegrada). denumită uneori şi acţiunea în complângere. cale de fapt. dacă tulburarea ori deposedarea s-a produs prin violenţă. în mod excepţional. Violenţa.2 Cod procedură civilă). De aceea. Se admite că acţiunea în reintegrare poate fi folosită nu numai de către un posesor. Spre deosebire de acţiunea în complângere. Nu se cere deci nici ca posesia să fi avut o anumită durată anterioară şi nici ca posesia să fi fost utilă. B) o acţiune posesorie specială. Aşadar un locatar va putea să intenteze o acţiune posesorie pentru apărarea folosinţei bunului.A) acţiunea posesorie generală.1 Cod de procedură civilă). de natură a împiedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei. şi un detentor precar să poată folosi acţiunea posesorie. c) posesiunea reclamantului să întrunească carenţele prevăzute de art. Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii Acţiunile posesorii au următoarele caractere juridice: a) sunt acţiuni reale. afară numai dacă tulburătorul este cel pentru care el deţine". faţă de acesta din urmă el va folosi nu acţiunea posesorie. ci acţiunile născute din contractul de locaţiune.674 pct. Acţiunea posesorie specială (reintegranda) este specifică pentru apărarea posesiei atunci când deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenţă.674 pct. prima măsura care trebuie să fie luată este aceea a restabilirii situaţiei care a precedat exercitarea violenţei (spoliatus ante omnia restituendus). dar chiar şi de către un detentor precar. chiar dacă violenţa a fost utilizată împotriva unui posesor de rea credinţă. Dovada fiecărei dintre condiţiile enunţate incumbă celui ce introduce acţiunea posesorie. b) reclamantul să facă dovada că înainte de data tulburării sau a deposedării. adică să fie o posesie utilă.676 din Codul de procedură civilă se prevede posibilitatea ca.674 Cod de procedură civilă). Acţiunea posesorie generală (acţiunea în complângere) este folosită pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei. Conform acestui articol "cererile posesorii pot fi făcute şi de cel care deţine lucrul în interesul său propriu. în temeiul unui contract cu posesorul. afară dacă agentul tulburător este însuşi proprietarul. neviciată (art. a posedat bunul cel puţin un an (art. în cazul acţiunii posesorii speciale nu se cere decât întrunirea unei singure condiţii: să nu fi trecut de un an de la tulburare sau deposedare (art.2 Cod procedură civilă). nu are nici o justificare în drept.. 57 .1846 şi 1847 Cod Civ.

acţiunile posesorii sunt inutile în privinţa bunurilor mobile. în materie mobiliară. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. sau că posesorul este absorbit de petitoriu. regula înscrisă în art.b) ca regulă acţiunile posesorii ocrotesc în dreptul nostru posesia bunurilor imobile şi drepturile reale imobiliare susceptibile de a fi dobândite prin uzucapiune. Spre deosebire însă de proprietar. b) dreptul de uz. de exemplu. dreptul de abitaţie. OBIECTIVE Analiza dezmembrămintelor dreptului de proprietate . CONŢINUTUL TEMEI Dreptul de uzufruct. literatura juridică română şi străină pertinentă. uzufructuarul nu se bucură de dreptul de dispoziţie asupra bunului. 2. III. Definiţi posesia şi arătaţi care este natura sa juridică. practic. locatarul care a închiriat un anumit bun. Dreptul de uzufruct Definiţie Art. Ce mijloace de probă sunt admisibile pentru a face dovada posesiei? 3. conform cu care posesiunea de bună credinţă valorează titlul de proprietate. dovada posesiei echivalând cu dovada dreptului la proprietate. În al doilea rând trebuie să observăm că uzufructuarul are dreptul de a se folosi de lucru şi de a-i culege roadele.. însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa". care nu se confundă cu simpla folosinţă de care se bucură. II. d) dreptul de servitute. De aceea se şi spune că. 517 din Codul Civil defineşte uzufructul în felul următor: "Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia. Aşa fiind.1909 Cod Civ. cu proprietatea. Aceasta înseamnă că posesiunea bunurilor mobile se confundă. posesorul se confundă cu petitoriul. În materia lucrurilor mişcătoare se aplică. după cum este cunoscut. întocmai ca însuşi proprietarul lor. Definiţi acţiunile posesorii. TEMA 4 – DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE I. e) dreptul de superficie. în conformitate cu legislaţia în vigoare. 1. dreptul de servitute şi dreptul de superficie Dezmembrămintele dreptului de proprietate cunoscute la noi sunt următoarele: a) dreptul de uzufruct. dreptul de uz. c) dreptul de abitaţie. care este şi rămâne un atribut exclusiv al 58 . Definiţia citată necesită unele precizări: Mai întâi trebuie să observăm că dreptul de uzufruct este un drept real.

518 din Codul civil prevede că "uzufructul se stabileşte prin lege sau prin voinţa omului". În al treilea rând este de observat că uzufructul este un drept temporar prin esenţa sa. Uzufructul poate avea ca obiect şi o universalitate. Uzufructul comportă aşadar numai două atribute: usus şi fructus. ori o fracţiune dintr-o universalitate. pentru predarea lucrului deţinut de către cealaltă parte contractantă. 59 . uzufructuarul are şi o acţiune personală născută din contract.proprietarului. în care caz testatorul dispune prin legat instituirea unui drept de uzufruct în favoarea unei anumite persoane.519 Cod Civ.). că în urma constituirii uzufructului. Dacă uzufructul a fost instituit prin convenţie. uzufructul universal ori cu titlu universal. Convenţia poate avea ca obiect înstrăinarea celor două atribute ce compun uzufructul. În legislaţia noastră nu mai există cazuri de uzufruct legal. Uzufructul constituit prin voinţa omului poate fi pur şi simplu. urmează să reţinem şi dobândirea uzufructului prin uzucapiune. Din redactarea generală a textului deducem că uzufructul se poate referi atât la bunurile corporale cât şi la cele incorporale. Uzufructul poate fi stabilit asupra unui bun determinat. proprietarul rămâne numai cu nuda proprietate.prin convenţie intervenită între proprietar şi uzufructuar. în acest caz uzufructul se instituie în mod direct. de altfel. sau sub condiţie (art. 2) Uzufructul fiind susceptibil de posesie se admite că el poate fi dobândit prin uzucapiune. Modurile în care se poate constitui uzufructul Art. Convenţia poate avea ca obiect reţinerea indirectă a uzufructului. adică cu dreptul de dispoziţie. echivalentă acţiunii în revendicare din materia proprietăţii: este acţiunea confesorie.520 Cod Civ. Se şi spune. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului 1.). mobile sau imobile". aşa încât durata sa maximă este durata vieţii uzufructuarului (art. . având în acest scop o acţiune reală. "Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri. 1) Instituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face în două moduri: . Pe lângă instituirea uzufructului prin voinţa omului. în care caz avem de-a face cu un uzufruct cu titlu particular.557 Cod Civ.prin testament. Drepturile uzufructuarului Uzufructuarul are dreptul să ceară predarea în folosinţă a bunului. pe termen. după caz. Regulile aplicabile sunt aceleaşi cu cele existente în cazul uzucapiunii proprietăţii. el se stinge cel mai târziu la moartea uzufructuarului. în care situaţie el va fi. proprietarul menţinând pentru el numai nuda proprietate. Lucrurile care pot forma obiectul dreptului de uzufruct După cum se arată în art.

554 Cod Civ.). este scutit de cauţiune vânzătorul sau donatorul bunului. Obligaţiile uzufructuarului Înainte de intrarea în folosinţă. alături de uzufructuar. Nudul proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cauţiunii. Cauzele de încetare a uzufructului continuă a se aprecia în persoana uzufructuarului.).546 Cod Civ. pentru nevoile personale. Dreptul de a culege fructele implică distincţia dintre fructele naturale.). adică de a se folosi de lucru întocmai ca şi proprietarul însuşi. Cele neculese la momentul încetării uzufructului se cuvin proprietarului (art. Fructele naturale şi industriale. 2. Fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi.541 Cod Civ.). 541 Cod Civ. industriale şi cele civile. care şi-a reţinut. 540 Cod Civ. În timpul exercitării dreptului său uzufructuarul are următoarele obligaţii: a) să se folosească de lucru ca un bun proprietar (art. el nu poate însă intra în folosinţa lor. Nu trebuie aşadar să se confunde cedarea beneficiului (a emolumentului) uzufructului. această din urmă operaţie nefiind posibilă. permite uzufructuarului să se servească de el.. uzufructuarul rămâne mai departe titular al dreptului şi răspunzător faţă de nudul proprietar. reparaţiile importante fiind în sarcina nudului proprietar (art.). sunt ale uzufructuarului. Fructele naturale şi cele industriale sunt dobândite de către uzufructuar numai pe măsura în care le-a perceput. Cedând beneficiul uzufructului. în prezenţa proprietarului sau după ce-l va chema formal. pe care am evocat-o. De asemenea.525 Cod Civ. Uzufructuarul se bucură pe lângă acţiunea confesorie. b) obligaţia de a aduce la cunoştinţă nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale dreptului acestuia din urmă (art. cu cedarea dreptului însuşi de uzufruct. să răspundă cu propria sa avere în caz de insolvabilitate a uzufructuarului (art.). şi se cuvin uzufructuarului în proporţie cu durata uzufructului său (art. Folosinţa trebuie exercitată în aceleaşi condiţii în care ea se exercită de către proprietar (art.536 Cod Civ. Se numeşte cauţiune persoana care se obligă.517).524 Cod Civ. uzufructuarul este ţinut de două obligaţii: a) obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi la constatarea stării imobilelor. având sarcina de a face reparaţiile de întreţinere. "Uzufructuarul ia lucrurile în starea în care se află. inventarul lucrurilor mişcătoare şi constatarea stării în care se vor afla cele nemişcătoare. supuse uzufructului". neculese în momentul când se deschide uzufructul. care este posibilă. 60 . de acţiunile posesorii pentru apărarea dreptului său.). la vânzare sau donaţie.Dreptul de a se folosi de lucru. c) obligaţia de a respecta şi continua modul de folosire stabilit de proprietar (art. Uzufructuarul poate ceda beneficiul (emolumentul) dreptului său de uzufruct. decât după ce va face. uzufructul (art.). Aşa după cum se prevede în art.541 Cod Civ. Din această obligaţie decurge îndatorirea de a întreţine lucrul în bună stare. b) uzufructuarul trebuie să găsească o cauţiune.

este normal ca dreptul de uzufruct să înceteze fiind înlocuit cu dreptul de proprietate (art.). producându-i astfel stricăciuni sau lăsându-l să se degradeze din lipsă de întreţinere. În rest obligaţia nudului proprietar este negativă. Există totuşi două cazuri când o astfel de obligaţie există şi anume obligaţia de a garanta pe uzufructuar împotriva evicţiunii în cazul în care obligaţia de garanţie derivă din natura uzufructului (de exemplu. 7) renunţarea uzufructuarului la dreptul său.557 Cod Civ.557 şi 564 Cod Civ. 6) abuzul de folosinţă (art.). nici o obligaţie pozitivă faţă de uzufructuar. care sunt suportate de către nudul proprietar (art. Proprietarul va înstrăina. nu şi de sarcinile cu caracter extraordinar. 3) consolidarea.). 2. uzufructul încetează necondiţionat la moartea uzufructuarului. Decăderea din dreptul de uzufruct se pronunţă de justiţie dacă uzufructuarul abuzează de folosinţa lucrului. uzufructul se continuă asupra părţii rămase (art. 558). Dreptul de uzufruct se stinge prin neuz. de regulă. respectând atributele ce aparţin uzufructuarului (art. numai nuda proprietate. adică dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăţi.557 Cod Civ. 2. Devenind în acest fel deplin proprietar al lucrului. 2) expirarea termenului pentru care a fost instituit. în ipoteza constituirii cu titlu oneros a uzufructului) şi în cazul în care obligaţia de garanţie a fost asumată prin actul constitutiv al uzufructului.). Este vorba de sarcinile obişnuite.561 Cod Civ. Drepturile nudului proprietar Nudul proprietar are următoarele drepturi: 1) dreptul de a dispune de lucru. 4) neuzul sau prescripţia extinctivă. 3) dreptul de a exercita toate acţiunile care interesează proprietatea asupra lucrului. Fiind esenţialmente viager. Obligaţiile nudului proprietar Nudul proprietar nu are.d) obligaţia de a suporta anumite cheltuieli şi sarcini ale lucrului. dacă uzufructuarul nu-l exercită timp de 30 de ani (art.).548-549 Cod Civ. de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale. ştiut fiind că uzufructuarul dobândeşte numai fructele acestuia. Stingerea uzufructului Uzufructul se stinge în următoarele moduri: 1) moartea uzufructuarului. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar 1. aşadar. 2) dreptul de a beneficia de productele lucrului.563 Cod Civ. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie a) Consideraţii generale 61 . care se suportă din venituri. 5) pieirea totală a lucrului (art.). Dacă a pierit numai o parte a lucrului.

565-567 Cod Civ. În toate cazurile exerciţiul dreptului de abitaţie trebuie să se încadreze în normele generale care reglementează folosinţa locuinţelor şi normarea suprafeţelor de locuit.2 Cod Civ. se exercită şi se sting după regulile aplicabile uzufructului (art. privitoare la drepturile de moştenire ale soţului supravieţuitor (art. b) Dreptul de uz Uzul este dreptul real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de lucru şi-i poate culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei.573 Cod Civ. cel puţin un an de la decesul soţului său.). în următoarele condiţii: 1) casa de locuit să facă parte din moştenire. se recunoaşte acestuia un drept legal de abitaţie asupra locuinţei ce a aparţinut soţului decedat. dreptul de abitaţie nu poate fi cedat. neputând fi cedat sau închiriat altcuiva (art.Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie sunt varietăţi ale dreptului de uzufruct. Prin legea nr. Dreptul de uz şi cel de abitaţie se dobândesc. Titularul unui drept de abitaţie poate.4 Cod Civ. vor putea procura soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte.572 alin. Soţul supravieţuitor nu va fi obligat să dea cauţiune pentru dreptul de abitaţie.). c) Dreptul de abitaţie Abitaţia este un drept de uz având ca obiect o casă de locuit. Servituţile Definiţie şi caractere juridice Art. nici închiriat în nici o măsură.). În ambele cazuri titularul dobândeşte dreptul de a folosi lucrul şi de a-i culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale. Dreptul de uz are un caracter strict personal. 3. atunci când acest obiect este o casă de locuit.). în măsura în care aceste norme sunt aplicabile locuinţei în cauză.319 din 10 iunie 1944. Prin stăpân în înţelesul textului citat trebuie să înţelegem pe proprietar. deci nici în cazul prevăzut de art. să închirieze altcuiva o parte din casă. În afara excepţiei arătate.573 Cod Civ. Dreptul său nu va putea fi nici cedat..571 Cod Civ.576 din Codul Civil defineşte servitutea ca fiind "o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea altui imobil având un alt stăpân". dacă locuinţa nu e necesară în întregime. Ceilalţi comoştenitori vor putea cere restrângerea dreptului de abitaţie. Deosebirea dintre dreptul de uz şi dreptul de abitaţie derivă din obiectul lor.). 4) dreptul de abitaţie încetează. în mod excepţional. De asemenea. nici închiriat (art. 3) dreptul i se recunoaşte până la ieşirea din indiviziune şi. avem de-a face cu un drept de abitaţie. pe care nu o locuieşte (art. în orice caz. dacă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte înainte de ieşirea din indiviziune. Din definiţia dată rezultă următoarele caracteristici: 62 . 2) soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă proprie.

3.. de exemplu.). servituţi naturale.590 Cod Civ. Sunt susceptibile de servitute numai imobilele prin natura lor. servitutea nu se poate stabili asupra sau în favoarea acelui bun decât cu consimţământul unanim al titularilor. de exemplu. 2) servitutea presupune neapărat două bunuri imobile. Clasificarea servituţilor În sistemul Codului nostru civil servituţile sunt clasificate din mai multe puncte de vedere. servitutea referitoare la zidul ori şanţul comun (art. servitutea referitoare la interdicţia de a construi sau de a planta pe un anumit teren. în mod direct. 63 . constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate: servitutea comportă o restrângere a acestui drept.584 Cod Civ. de a lua apă. 3) servitutea este totdeauna un drept imobiliar. Imobilul asupra căruia există sarcina servituţii se cheamă fond aservit (fond supus). Imobilul în folosul căruia apare servitutea este denumit fond dominant. spre a forma un drept de sine stătător. testament ori prin prescripţie achizitivă (uzucapiune). care se nasc "din situaţia lucrurilor". adică servituţi care îndreptăţesc pe proprietarul fondului dominant să facă. 4) servitutea este întotdeauna un accesoriu al fondului. al cărui proprietar trebuie să le suporte. Aceasta însemnează că atunci când un bun aparţine în coproprietate mai multor titulari. 5) servitutea este indivizibilă. servituţi stabilite prin fapta omului. servitutea de vedere (art.) servituţile se împart în: 1. Din punctul de vedere al originii lor sau al modului lor de constituire (art.un drept asupra lucrului altuia. care aparţin la doi proprietari diferiţi.585 Cod Civ. Tot astfel se transmite şi sarcina ce corespunde dreptului de servitute şi care apasă asupra fondului aservit.) etc. servitutea de trecere. etc.586 Cod Civ. Din punctul de vedere al obiectului lor. Ea se transmite odată cu acest fond.) etc. deoarece nu poate fi stabilită decât cu privire la un bun imobil. servituţi legale. servituţile se clasifică în: 1.).) şi cea de îngrădire (art. servituţi pozitive. decât cu respectarea unor condiţii şi distanţe faţă de hotar (art. adică servituţile stabilite prin convenţie.) cum sunt. adică drepturile imobiliare. 2. urmărită sau ipotecată singură. Nu este neapărat necesar ca cele două fonduri să fie învecinate.. nu şi imobilele prin destinaţie şi nici imobilele prin obiectul la care se aplică. servitutea izvorului (art. servitutea de trecere (art.611 Cod Civ.607 şi 610 Cod Civ.). cum sunt. de exemplu. "stabilite prin lege" (art. În consecinţă nu poate fi despărţită de fondul principal. Astfel este..1) servitutea este un jus in re aliena . independent de fondul al cărui accesoriu este. chiar dacă nu există o menţiune expresă în acest sens. servitutea de grăniţuire (art.616 Cod Civ.).578 Cod Civ. anumite acte de folosinţă pe fondul aservit. ea nu va putea fi înstrăinată. Cu alte cuvinte servitutea se datorează de întregul fond aservit şi profită întregului fond dominant.579 Cod Civ.

servituţi aparente şi neaparente. Sunt aparente acele servituţi care se recunosc prin anumite semne exterioare.632 Cod Civ.). (art.2 Cod Civ. proprietarul fondului aservit va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeaşi întrebuinţare.622 alin. etc. servituţi continue şi necontinue. servitutea de scurgere a apelor. fără să aibă trebuinţă de faptul actual al omului". Sunt neaparente acelea care nu au un semn exterior de existenţă a lor. cum ar rezulta din denumirea ei.635 Cod Civ.). că o astfel de servitute.). Astfel sunt.630 şi 631 Cod Civ.622 alin. 3. afară dacă nu se prevede altfel prin titlul de stabilire a servituţii (art. fără a face nici în fondul dominant. care impun proprietarului fondului aservit anumite restricţii sau chiar împiedicări în exerciţiul dreptului său.).). Aşa este.2 Cod Civ. precum o uşă. dimpotrivă. servituţi urbane şi rurale după cum sunt stabilite în folosul unei clădiri sau în folosul unui teren (art. Prin servituţi continue trebuie să înţelegem pe "acelea al căror exerciţiu este sau poate fi continuu. un apeduct (art. deci. Aşa sunt servitutea de apeduct. b) nu poate face nimic spre a scădea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii.634 Cod Civ. nici în fondul aservit vreo schimbare împovărătoare pentru fondul aservit (art.). precum interzicerea de a zidi sau de a nu zidi decât până la o anumită înălţime (art. servitutea de a nu clădi pe terenul său. b) de a se folosi de servitute numai în conformitate cu titlul. în forma iniţial stabilită a devenit prea împovărătoare sau dacă îl împiedică să facă unele reparaţii folositoare. o fereastră. cu toate acestea dacă servitutea. deîndată ce există.622 alin. nu necesită mereu intervenţia faptei omului pentru a fi menţinută. 64 . servituţi negative. că trebuie să fie exercitată în continuu.2. ci.3 Cod Civ. Prin servitute continuă nu se înţelege.622 alin. Proprietarul fondului dominant are următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a face toate lucrările trebuitoare pentru a se servi de servitute şi a o păstra.). Aceste lucrări se fac pe cheltuiala sa şi nu pe aceea a proprietarului fondului aservit. de exemplu dreptul de trecere. Prin servituţi necontinue trebuie să înţelegem "acele servituţi care au trebuinţă de faptul actual al omului spre a fi exercitate". iar acest din urmă proprietar nu va putea refuza (art.621 Cod Civ. de a lua apă din fântână. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului aservit Proprietarul fondului aservit are următoarele drepturi şi obligaţii: a) dacă prin titlu s-a stabilit obligaţia pentru el de a face unele cheltuieli pentru folosirea şi păstrarea servituţii. 2.3 Cod Civ.). Alte clasificări ale servituţilor sunt acelea în: 1. de a paşte vite şi altele asemenea (art. Exercitarea dreptului de servitute Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant. de exemplu. se poate scuti de această sarcină abandonând fondul aservit la dispoziţia proprietarului fondului dominant (art.).

şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care acestea se află.proprietatea asupra construcţiilor.638 Cod Civ. În cazul dreptului de superficie ne aflăm în faţa unei suprapuneri a două drepturi de proprietate. în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.). Aflându-ne în faţa a două drepturi de proprietate suprapuse . plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe suprafaţa de teren care aparţine unei alte persoane. o acţiune petitorie reală şi imobiliară. aparţinând la doi proprietari deosebiţi: dreptul superficiarului . el nu se stinge prin neîntrebuinţare.dreptul superficiarului şi dreptul proprietarului terenului . b) confuziunea. atunci când prin titlu s-a stabilit un termen pentru servitute. deoarece dispariţia împiedicării materiale de exercitare face să renască servitutea (art.). dreptul de superficie este un drept perpetuu.636 Cod Civ. g) revocarea. Ca şi dreptul de proprietate. care este reunirea fondului dominant şi a celui aservit în patrimoniul aceluiaşi proprietar (art. În realitate ne aflăm în faţa unei suspendări şi nu a încetării servituţii.). Dreptul de superficie Definiţie şi caractere juridice Dreptul de superficie este un drept real. 65 . f) expirarea termenului. teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosinţă. El implică întotdeauna. afară dacă nu s-a convenit altfel.şi nu în faţa unei coproprietăţi.Acţiunile pentru apărarea dreptului de servitute Titularul servituţii are pentru a reclama şi a stabili prin justiţie dreptul său. numită acţiune confesorie de servitute.639-640 Cod Civ. Stingerea servituţilor Modurile de stingere Modurile de stingere a servituţilor sunt următoarele: a) imposibilitatea materială de a mai exercita servitutea (art.637 Cod Civ. superficiarul poate fi obligat să plătească o indemnizaţie. d) pieirea fondului aservit face să se stingă servitutea prin lipsa obiectului. În practica judiciară s-a recunoscut titularului şi o acţiune posesorie însă numai pentru servituţile continue şi aparente şi pentru cele stabilite prin titlu. care constă în dreptul de proprietate pe carel are o persoană. plantaţiilor. c) neuzul sau prescripţia extinctivă face să se stingă servitutea după trecerea a 30 de ani de neîntrebuinţare (art. pe lângă proprietatea asupra obiectelor menţionate. Din definiţia dată dreptului de superficie rezultă că el este un drept real imobiliar. plantaţii sau lucrări care sunt ataşate de sol. putând avea ca obiect numai construcţii. Pentru folosinţa terenului. denumită superficiar asupra construcţiilor. lucrărilor şi dreptul proprietarului asupra terenului. e) renunţarea la servitute din partea titularului.). dreptul de superficie nu poate fi făcut să înceteze pe calea ieşirii din indiviziune. rezolvirea sau anularea dreptului celui ce a constituit servitutea. 5.

prin tradiţiune. II.III. instituie o prezumţie legală absolută de proprietate. prin convenţie. ocupaţiunea (ocuparea). 1909 Cod Civ.) b) dobândirea coproprietăţii zidului comun. în beneficiul posesorului de bună credinţă. CONŢINUTUL TEMEI Modurile de dobândire a drepturilor reale: codul civil. care în fond este o vânzare silită (art. În concepţia Codului civil. tradiţiunea (predarea materială). În art. prin accesiune sau incorporaţiune. Clasificaţi servituţile. prin legate. 597 şi 598 Cod Civ. dat fiind faptul că art. uzucapiunea (prescripţia achizitivă) şi convenţia. Care sunt drepturile şi obligaţiile uzufructuarului? 3. literatura juridică română şi străină pertinentă. Sub acest titlu general sunt cuprinse. TEMA 5 – MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE I. Legea ca mod de dobândire a drepturilor reale În literatura de specialitate nu este unanimitate de păreri cât priveşte cazurile în care legea constituie direct un mod de dobândire a unor drepturi reale. prin lege şi prin ocupaţiune. La aceste moduri s-ar putea adăuga şi hotărârea judecătorească. OBIECTIVE Analiza modurilor de dobandire a dreptului de proprietate. 1. Codul Civil despre modurile de dobândire a drepturilor reale Cartea a III-a a Codului civil este intitulată "Despre diferitele moduri de dobândire a proprietăţii". de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. Ce sunt servituţile? 4. care a indicat separat unele moduri de dobândire a drepturilor reale. în conformitate cu legislaţia în vigoare. hotărârea judecătorească.644 şi 645 din Codul Civil se arată că dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune. prin prescripţie. 66 . accesiunea. legea. Ce înţelegeţi prin dezmembrămintele dreptului de proprietate? 2.) c) dobândirea mobilelor prin posesia de bună credinţă. s-ar părea că domeniul de aplicare al legii în această materie ar cuprinde: a) dobândirea fructelor prin posesia de bună credinţă (art. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. 2. 485 Cod Civ. însă materii foarte variate.

477 şi 646 Cod Civ. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori. mai ales dacă avem în vedere faptul că. atunci când este vorba de bunuri comune. cumpărătorul bunurilor devine proprietarul lor. se cuvin statului. ne interesează ordonanţele de adjudecare prin care se definitivează executarea silită constând în vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor unei persoane. se admite că animalele şi peştele se dobândesc în proprietate. nu avem în vedere hotărârile obişnuite. al apei de băut sau pentru trebuinţele casnice. Dacă. totuşi. atunci când este luată de la un izvor natural. Într-adevăr. Ocupaţiunea (ocuparea) ca mod de dobândire a drepturilor reale Ocupaţiunea (ocuparea) ca mod de dobândire a drepturilor reale constă în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimănui. mod de dobândire a drepturilor reale Atunci când ne referim la dobândirea drepturilor reale prin hotărâre judecătorească. Tradiţiunea (predarea materială) ca mod de dobândire a drepturilor reale Prin tradiţiune se înţelege predarea materială a lucrurilor. de către vânător sau pescar. cum este cazul. astfel încât predarea efectivă nu mai are semnificaţia avută în trecut . În ipoteza că cele două lucruri au aparţinut unor proprietari diferiţi. În dreptul nostru se admite.3. adică cele cu caracter declarativ de drepturi. Accesiunea apare astfel ca un mod de dobândire a proprietăţii asupra acestui din urmă bun . Avem în vedere hotărârile judecătoreşti constitutive sau atributive de drepturi şi anume. în ipoteza pe care o examinăm. Hotărârea judecătorească. tradiţiunea a pierdut în dreptul modern importanţa pe care a avut-o ca mod de dobândire a drepturilor reale. în conformitate cu art. prin ocupaţiune. chiar neurmată de predarea materială a lucrului. în dreptul modern simpla încheiere a convenţiei. Cu o largă aplicaţie în dreptul roman. operează transferul dreptului real. sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate. La fel. În anumite condiţii titularul bunului care a fost încorporat este îndreptăţit a primi o despăgubire.. Ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. 5. Desigur că fondul piscicol şi cel cinegetic aparţin statului. când predarea lucrului marca transferul proprietăţii. toate bunurile vacante şi fără stăpân. că proprietatea se poate dobândi prin ocupare. se admite că ocuparea duce la dobândirea proprietăţii asupra vânatului sau peştelui capturat. Accesiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale Definiţie Accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important. 4. însă. 67 . deci a unui bun fără stăpân. În virtutea ordonanţei de judecare. de exemplu. vânătoarea şi pescuitul se încadrează în prevederile legale. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi efectuat cu respectarea legislaţiei speciale. 6. titularul dreptului asupra lucrului mai important devine şi titular al bunului mai puţin important.

495 Cod Civ. Accesiunea animalelor." . Dacă bucata de teren smulsă şi alipită a fost proprietate publică.). Avulsiunea. Aşa cum se arată în art. acţiunea în revendicare a ei este imprescriptibilă (concluzie desprinsă din art. accesiunea imobiliară artificială implică obligaţia proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.. 1844 Cod Civ. în privinţa unor animale semisălbatice. conform căruia "tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul. fără însă ca prin aceasta să se poată aduce atingere proprietăţii.. b) mobiliară. albinele şi altele asemenea. cu observaţiile menţionate. spre deosebire de cea naturală. Prin avulsiune se înţelege adăugirea la un teren a unei bucăţi de pământ smulse brusc de la un alt teren. Codul nostru civil prevede două cazuri de accesiune artificială: 68 . Aluviunea. Art. însă fostul proprietar o poate revendica în termen de un an (art. presupune intervenţia omului. 488 Cod Civ. Ele se cuvin proprietarului fondului riveran. prevede că: "orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre. insulele şi prundişurile şi accesiunea animalelor. se cheamă aluviuni.500 din Codul Civil prevede că insulele şi prundişurile care se formează în râurile neplutitoare şi nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care ele s-au format . Accesiunea imobiliară naturală Cazuri: Codul Civil menţionează drept cazuri de accesiune imobiliară: aluviunea. prin acţiunea unei ape curgătoare. cum ar fi. nu însă şi în privinţa animalelor domestice. se cuvine proprietarului lucrului considerat principal. Tot spre deosebire de aceasta din urmă. 498 Cod Civ. 503 Cod Civ. creşterile de pământ care se fac succesiv şi pe nesimţite pe malurile apelor curgătoare. Art. Clasificare Accesiunea poate fi. după obiectul principal la care se referă: a) imobiliară. avulsiunea . Această adăugire devine proprietatea titularului terenului la care s-a produs alipirea.Principiul accesiunii este înscris în art. Textul şi-ar putea găsi aplicarea. pe cât timp rămân la noi afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau artificii".) Insulele şi prundişurile. porumbeii. de exemplu. Accesiunea imobiliară artificială Cazuri: Accesiunea imobiliară artificială. care la rândul său poate fi: 1) naturală şi 2) artificială.

construieşte sau face alte lucrări pe acest teren.  Lucrările făcute de o persoană cu materialele sale. la alegerea sa: a) să păstreze lucrările. la libera sa alegere. îmbogăţi pe seama constructorului.  Construcţia sau plantaţia făcută de o persoană. problemă reglementată prin art. . Situaţia constructorului de rea . lasă pe proprietarul terenului ca. care se întemeiază pe principiul că lucrările la care ne referim aparţin proprietarului terenului. specificaţiunea şi amestecul (confuziunea). necunoscând că terenul aparţine altcuiva. 494 Cod Civ. lucrările făcute. face totuşi lucrarea .credinţă este acela care. Obligat a reţine lucrările.credinţă pe terenul altcuiva. cu obligaţia de a plăti constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii. 1. şi care este adesea întâlnită în practica judiciară. proprietarul terenului nu se poate însă. În ipoteza construcţiei de rea credinţă proprietarul terenului are două posibilităţi.  Lucrările făcute de proprietar pe terenul său. deşi cunoaşte că un teren aparţine altcuiva.interese pentru prejudiciile suferite de proprietarul terenului. Înţelegem prin constructor de rea credinţă pe acela care. De data aceasta. Ne aflăm în faţa problemei construcţiilor.credinţă pe terenul altcuiva. 69 . 494 Cod Civ.. de aceea el trebuie să-l desdăuneze. Constructorul de bună . Situaţia este reglementată prin art. pe temeiul accesiunii. plantaţie etc. dar cu materialele altcuiva. 493 Cod Civ. Situaţia constructorului de bună . 2. dar pe terenul altcuiva. Accesiunea mobiliară Cazuri: De o foarte redusă aplicare practică. ocazionată prin facerea lucrărilor. art. cea de-a doua este situaţia constructorului de bună credinţă. b) să oblige pe constructor să-şi ridice.construcţie. Textul citat distinge două situaţii: prima este aceea a constructorului de rea credinţă. fără a mai putea cere dărâmarea şi ridicarea lucrărilor. devenind proprietarul lor în virtutea accesiunii. în mod obligatoriu proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei. fără să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului. crezând că îi aparţine. Construcţia sau plantaţia făcută de proprietar pe terenul său. dar pe terenul altcuiva. accesiunea mobiliară operează în următoarele cazuri: adjuncţiunea. plantaţiilor sau a altor lucrări făcute pe terenul altuia. cu materialele sale. însă cu materialele altcuiva. să opteze între două posibilităţi: a) să achite constructorului contravaloarea materialelor şi a muncii sau b) să-i plătească o sumă de bani egală cu creşterea valorii fondului ca urmare a efectuării construcţiei. eventual cu obligarea acestui constructor de a plăti daune . Cât priveşte întinderea obligaţiei la desdăunare.pe acel teren. pe cheltuiala sa.

De exemplu. proprietarul acestuia va deveni proprietar al întregului. 512 Cod Civ. arată că "dacă două lucruri a doi deosebiţi stăpâni s-au unit împreună încât amândouă formează un singur tot. în virtutea accesiunii. atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principală.. Distincţia dintre ele este astăzi cu atât mai evidentă cu cât prin Decretul nr. ori un bloc de marmură este sculptat etc. în ipoteza încadrării unui tablou într-o ramă. 511 Cod Civ. De exemplu. astfel încât se obţine un obiect nou. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. Dacă însă manopera este atât de importantă încât întrece cu mult valoarea materiei întrebuinţate. cel ce a confecţionat lucrul îl păstrează ca proprietar. dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despărţire. 70 . cele două instituţii nu se pot confunda. 7. lucrul obţinut devine lucru comun. s-au unit în aşa fel încât nu se mai pot recunoaşte. a unor drepturi.) . Deşi în Codul Civil regulile cu privire la prescripţia achizitivă erau cuprinse în acelaşi titlu cu cele referitoare la prescripţia extinctivă. având obligaţia de a plăti despăgubirile corespunzătoare. prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. două lichide amestecate etc. Uzucapiunea(prescripţia achizitivă) ca mod de dobândire a drepturilor reale Consideraţii generale Definiţie Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei. a) Adjuncţiunea Art. a integrării unei pietre la un inel etc.). 508 Cod Civ.. cu obligaţia de despăgubire (art. prescripţia achizitivă duce la dobândirea unor drepturi. rămânând el dator a plăti celuilalt proprietar preţul lucrului ce a fost unit cu principalul" . plătind preţul muncii (art. coproprietarii putând cere împărţirea lui (art. b) Specificaţiunea Specificaţiunea constă în prelucrarea unei materii. plătindu-i preţul acesteia (art. Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Aceasta este adjuncţiunea. care poate fi întâlnită. În această situaţie proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul să reclame lucrul format din ea. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. proprietar şi al bunului mai puţin important unit cu primul. prin constrângere. de exemplu. 167 / 1958 s-a dat o reglementare aparte prescripţiei extinctive. aparţinând unor proprietari diferiţi.Regula este că în toate cazurile proprietarul bunului principal devine.). Dacă bunurile sunt echivalente.). fiind obligat a despăgubi pe proprietarul materiei. 504 Cod Civ. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal. când aceasta se prelungeşte în timp. două metale topite împreună. c) Confuziunea Este confuziune sau amestec în ipoteza în care două sau mai multe mişcătoare. dintr-o stofă se confecţionează un costum. 509 Cod Civ.

Cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau un alt drept real prin uzucapiune de 30 de ani trebuie să facă dovada: . aşadar. adică a fost o posesie propriu . aşa încât în această parte ne vom referi numai la uzucapiunea imobilelor. adică neatinsă de nici unul din viciile posesiei (art. uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă. sau după exprimarea Codului. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a tribunalului judeţean unde se află nemişcătorul şi prin 20 de ani. în conformitate cu care "Cel ce câştigă cu bună credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani.că a posedat lucrul în timpul prevăzut de lege. unor universalităţi de bunuri. un patrimoniu succesoral. acestea sunt în număr de două şi sunt cerute în mod cumulativ: a) posesia să se întemeieze pe un just titlu. . Felurile uzucapiunii Uzucapiunea poate fi de două feluri: a) uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890 Cod Civ. 1895 Cod Civ. Simpla detenţie precară ori o posesie viciată. 2. 1847 Cod Civ. b) posesia să fie de bună credinţă. deopotrivă. Ea nu se va aplica.).20 de ani se aplică numai în privinţa bunurilor nemişcătoare individual determinate. chiar şi posesia de rea . nu este necesar. Uzucapiunea de 30 de ani. Uzucapiunea de 10 . 1895 Cod Civ.. Posesia. ca posesia să fie de bună credinţă. de exemplu.că posesia a fost utilă. Regulile speciale aplicabile prescripţiei în cazul bunurilor mobile au fost arătate atunci când ne-am referit la revendicarea acestor bunuri. oricât ar dura în timp. când posesia a fost de bună credinţă şi s-a întemeiat pe un just titlu.. pe o justă cauză. după distincţiile stabilite în art. dacă locuieşte afară din acea rază teritorială".). 1. O primă problemă se referă la bunurile ce intră sub incidenţa textului. Cât priveşte condiţiile de aplicare a uzucapiunii. atât bunurile mobile cât şi cele imobile. Ce se înţelege prin just titlu ? 71 .credinţă putând să ducă la dobândirea dreptului real după îndeplinirea termenului legal. b) uzucapiunea de 10 până la 20 de ani.zisă şi nu o detenţie precară şi că această posesie nu a fost viciată. Regularitatea posesiei este prezumată de lege. nu poate să ducă niciodată la uzucapiune. Nici o altă condiţie nu este cerută. condiţie esenţială a uzucapiunii Efect al posesiei. cum ar fi. Textul de bază care reglementează această uzucapiune este art.În sistemul nostru de drept normele privitoare la prescripţia achizitivă privesc. aşadar.

precum vânzarea. Ca efecte. schimbul etc. ca o nouă prescripţie integrală să înceapă să curgă. B) întrerupere civilă. Ziua în care începe prescripţia nu se pune în calcul (art. Termenul se calculează pe zile şi nu pe ore. defineşte justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate. o observaţie prealabilă se impune. fără să mai fie nevoie de o trecere a timpului.distinctă de viciul discontinuităţii posesiei . legea distinge între titlul nul şi titlul anulabil.1867 Cod Civ. În realitate ne aflăm aici mai mult decât în faţa unei întreruperi: este vorba de o suprimare a prescriptibilităţii lucrului. B) Cât priveşte întreruperea civilă a prescripţiei achizitive. este enumerată şi aceea ca "prescripţia să fie neîntreruptă" (art.se referă în realitate nu la posesie. atât prescripţia achizitivă. 1897 Cod Civ. Întreruperea prescripţiei achizitive are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare întreruperii.. Cazurile de întrerupere şi de suspendare ale prescripţiei erau identice. A) Întreruperea naturală a prescripţiei achizitive se realizează în următoarele cazuri: a) când posesorul este şi rămâne lipsit. pentru a uzucapa. 72 . Este necesar.1847 Cod Civ.).Art. art. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. în decurs de mai mult de un an. fie de către adevăratul proprietar.1888 Cod Civ. în acest caz temeiul dobândirii l-ar constitui convenţia şi nu uzucapiunea. fie de către o altă persoană. Ceea ce este esenţial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât de la adevăratul proprietar. numai astfel fiind posibilă dobândirea dreptului real. Prescripţia se întrerupe în următoarele cazuri: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie. În sistemul Codului civil erau tratate împreună. b) când lucrul este declarat imprescriptibil prin lege.). Întreruperea prescripţiei achizitive Printre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune. cât şi prescripţia extinctivă. Modul de calcul al termenului uzucapiunii Începutul şi sfârşitul termenului Indiferent de felul uzucapiunii. ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive este de două feluri: A) întrerupere naturală.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă). În ceea ce priveşte condiţiile de validitate ale justului titlu.17 din Decretul nr. termenul se calculează în acelaşi fel.). întreruperea prescripţiei achizitive ne aminteşte de efectele întreruperii prescripţiei extinctive (art. Ziua se socoteşte de 24 ore şi începe la ora zero şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare (art. de folosinţa lucrului.1887 Cod Civ. Această cerinţă . Dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii.

reglementarea suspendării o găsim cuprinsă în Decretul nr. În Codul civil cauzele de suspendare a prescripţiei sunt cuprinse în art. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească. e) prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei. suspendarea ei nu înlătură timpul scurs anterior cauzei de suspendare: după încetarea suspendării.).16 din Decretul nr. Dacă. cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele. de exemplu. se pune problema dacă acesta din urmă va începe o nouă posesie integrală sau dacă el poate să unească propria sa posesie cu aceea a autorului anterior? Răspunsul este în sensul posibilităţii unirii celor două posesii. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă. Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului. Ea este însă numai facultativă în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. Potrivit acestui decret prescripţia se suspendă: a) cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere.articolele 13 şi 14. A a început uzucapiunea şi înainte de a o termina. Joncţiunea posesiilor este totdeauna posibilă. prescripţia îşi reia cursul. cel deal doilea posesor poate profita de timpul cât a durat posesia autorului său. spre a uzucapa bunul. precum şi între orice altă persoană care. b) cât timp cel ce se pretinde proprietar ori cel ce invocă uzucapiunea se află în rândurile forţelor armate ale României. prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate. Suspendarea prescripţiei achizitive Spre deosebire de întreruperea prescripţiei. ori la un organ arbitral necompetent. ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea (a se vedea art. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. anulată sau dacă s-a perimat. cu alte cuvinte. astfel încât. între curator şi acei pe care îi reprezintă. cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă. socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.167 din 1958 în comparaţie cu art. înstrăinează lucrul lui B. în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti. d) prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu. 73 . c) între părinţi sau tutor şi cei ce se află sub ocrotirea lor. iar acestea sunt puse pe picior de război.b) prin cererea de chemare în judecată ori de arbitrare. c) printr-un act începător de executare. a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.1874-1885.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă .1859 şi 1860 Cod Civ.1856-1971 Codul Civil). Joncţiunea posesiilor Joncţiunea sau accesiunea posesiilor este adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului. socotim că în prezent aceste articole au fost modificate implicit. Pentru motivele arătate la întreruperea prescripţiei.

al altui drept real asupra lucrului. Cel ce a uzucapat posesia altcuiva nu poate invoca joncţiunea posesiei sale cu aceea ce aparţinuse celui pe care l-a înlăturat. implicit. iar autorul său este un posesor de bună credinţă şi cu just titlu. În acest caz este în interesul posesorului actual să adauge la posesia sa şi posesia autorului. natura posesiei anterioare. ci chiar din ziua în care a început posesia. el nu va putea să se servească de timpul cât a posedat cel de la care a revendicat lucrul.Dacă posesorul actual înţelege să se prevaleze de posesia autorului său. în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului. Posesorul actual va invoca joncţiunea ori de câte ori aceasta îi va fi favorabilă. . El va putea însă ca la calculul acestor 30 de ani să includă şi timpul în care autorul său a posedat lucrul. 74 . Pentru a fi posibilă joncţiunea. Chiar dacă posesorul actual a obţinut posesia printr-o acţiune în revendicare. Efectele uzucapiunii Dobândirea proprietăţii Principalul efect al uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau. sunt necesare următoarele condiţii: a) să fie vorba de o posesie propriu-zisă. dobânditorul nu va putea uzucapa decât prin posesie de 30 de ani.1841 Cod Civ. deci. Detenţia precară nu poate fi unită cu o posesie.să înceapă o nouă prescripţie de 10 . acţiunea în revendicare a vechiului proprietar va fi paralizată. Această prevedere nu se mai aplică în prezent în ceea ce priveşte prescripţia extinctivă.167/1958 ia trebuie să fie invocată din oficiu de către instanţa judecătorească. în avantajul său. după caz. Efectul uzucapiunii este retroactiv. fără a putea beneficia de posesia autorului său. dobânditorul are două posibilităţi la alegerea sa: . cât şi pe cale de excepţie. ambele posesii fiind de bună ori de rea credinţă. ci trebuie să fie cerută de către cel interesat (art.să beneficieze de posesia autorului său în cadrul unei prescripţii de 30 de ani. Trei ipoteze se pot ivi în practică: a) posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu aceea a autorului. el este obligat să o continue cu toate viciile sau calităţile sale.20 de ani. Posesorul actual nu poate schimba. Ea nu se poate invoca din oficiu. b) cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. b) dacă dobânditorul este de rea credinţă. întrucât în baza Decretului nr. c) dacă dobânditorul este de bună credinţă şi are just titlu. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. Va proceda în acest fel când timpul care a mai rămas până la împlinirea termenului de 30 de ani este mai mic de 10 ani şi deci este preferabil să continue posesia anterioară. iar autorul este de rea credinţă.).

Convenţia ca mod de dobândire a drepturilor reale Principiu Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. Definiţi modurile de dobîndire ale dreptului de proprietate şi clasificaţi-le. transferul va avea loc atunci când acest lucru se va realiza. Aşa după cum se spune în art. b) dacă este vorba de un lucru viitor. d) drepturile reale privitoare la imobile trecute în cartea funciară. Excepţii În următoarele situaţii transferul dreptului real nu se realizează concomitent cu încheierea convenţiei translative de drepturi reale: a) când într-o declaraţie de voinţă expresă părţile au convenit să amâne transferul dreptului real la împlinirea unui termen sau după realizarea unei condiţii. Cu toate acestea. Tot astfel. art. convenţia este translativă de drepturi reale. Codul nostru civil consacră principiul că prin ea însăşi. III.Renunţarea la prescripţia achizitivă Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. chiar dacă acesta a renunţat la ea.1839 Cod Civ. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară.1 dispune că "vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. "În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real. prevede că creditorii sau orice altă persoană interesată pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor. Nu se poate însă renunţa la uzucapiune decât după împlinirea ei (art.). în privinţa vânzătorului. 2. 8. făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. care presupune delăsarea dreptului câştigat (art. deşi lucrul nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat". se transferă numai la momentul înregistrării dreptului în cartea funciară.). Renunţarea poate fi expresă sau tacită. Modul de calcul al termenului uzucapiunii? 75 . deoarece numai atunci se face individualizarea bunului.971 Cod Civ.1843 Cod Civ.1840 Cod Civ.. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintrun fapt neechivoc. c) proprietarul bunurilor de gen se transferă la momentul predării.1838 Cod Civ.). îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. art.1295 alin. Cel ce renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului". proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului.

O convenţie translativă de proprietate. Consideraţii generale. c) un sistem intermediar al cărţilor de publicitate funciară. 7/1996. reglementat prin legea nr.163 din 14 martie 1946. OBIECTIVE Analiza dezmembrămintele dreptului de proprietate . Moldova.115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. care în termenul legii nr. aplicabil în Transilvania şi nordul Moldovei (sistemul publicităţii reale).TEMA 6 – IMOBILIARE PUBLICITATEA DOBÂNDIRII DREPTURILOR REALE I. sisteme de publicitate imobiliară anterior legii nr. mai ales.242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară. aplicabil într-un număr de localităţi din Sectorul Agricol Ilfov. Necesitatea publicităţii Pentru a da o cât mai mare siguranţă actelor juridice de dobândire a unor bunuri imobiliare şi. s-au înfiinţat la cererea persoanelor interesate în 76 . Oltenia şi Dobrogea (sistemul publicităţii personale). II. literatura juridică română şi străină pertinentă. în conformitate cu legislaţia în vigoare. a fost instituit un sistem de publicitate cu privire la drepturile reale imobiliare. Publicitatea imobiliară face actul juridic opoziţional erga omnes. 7/1996 În ţara noastră există următoarele sisteme de publicitate imobiliară: a) sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni reglementat de Codul de procedură civilă aplicat în Muntenia. dacă are ca obiect un bun imobiliar. 7/1996. Sistemele de publicitate imobiliară anterior Legii nr. pentru a face ca transmisiunile imobiliare să devină opozabile faţă de terţele persoane străine de actul juridic translativ. d) tot un sistem intermediar este cel al cărţilor de evidenţă funciară. 1. necesitatea publicităţii. 2. b) sistemul cărţii funciare. nu va putea fi opusă terţelor persoane decât dacă s-au înfăptuit formele cerute de publicitate. CONŢINUTUL TEMEI Consideraţii generale. publicitatea imobiliară conform legii nr. reglementat prin legea nr.

(cesiunea de chirie).1802 Cod Civ. acest sistem de publicitate se cheamă publicitate reală (de la res = lucru). Pentru ca o persoană să poată invoca lipsa transcrierii şi.1394 Cod Civ. cu alte cuvinte pentru a avea calitatea de terţ. Publicitatea întemeiată pe sistemul transcripţiunii şi al inscripţiunii comportă două feluri de înregistrări: a) transcrierea care se face în registrul de transcrieri şi constă în copierea integrală a actului.1801-1802 Cod Civ. (necesitatea transcripţiei şi inscripţiei).35/1995). sustrase sau pierdute din cauza războiului.818-819 Cod Civ. (transcrierea donaţiilor). b) înscrierea. Cartea funciară este alcătuită din trei părţi: 77 . Înscrierea se face în registrul de inscripţiuni şi priveşte publicitatea ipotecilor şi a privilegiilor.2 Cod Civ. 710-720 din Codul de procedură civilă. situaţia juridică a imobilului. Numai dacă cele trei condiţii sunt îndeplinite. o persoană are calitatea de terţ şi deci va putea să invoce inopozabilitatea actului încheiat de către alt dobânditor cu privire la acelaşi bun imobil. ci pe imobile. art. fiecare imobil avându-şi cartea sa funciară în care sunt trecute toate actele translative sau constitutive de drepturi. Efectele transcrierii Efectul esenţial al transcrierii este acela de a face actul juridic translativ de proprietate opozabil terţilor (art. În acest fel se poate cunoaşte cu putere probantă absolută.1295 alin. Felurile înregistrării Textele legale care menţionează necesitatea publicităţii în registrele de transcripţiuni sau inscripţiuni imobiliare sunt: art. cu privire la aceleaşi bun imobil. un drept real. c) formalitatea transcrierii sau înscrierii să fi fost înfăptuită de către cel ce se opune actului. ea însăşi. b) Sistemul de publicitate al cărţilor funciare Caracterizare generală O caracteristică principală a sistemului de publicitate imobiliară bazat pe cărţile funciare este aceea că evidenţa se ţine nu pe proprietari. art.). deci invocând inopozabilitatea actului să ceară înlăturarea efectelor lui. de la acelaşi autor. art. care constă în consemnarea numai a unor menţiuni ce se referă la act şi care interesează pe terţi. b) acel drept real să fi fost supus transcrierii sau înscrierii.localităţile din Transilvania unde cărţile funciare au fost distruse. În prezent registrele de publicitate imobiliară se ţin de către judecătorii (Legea nr. art. următoarele condiţii sunt necesare: a) persoana în cauză să fi dobândit. a) Sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare Sediul materiei. De aceea. (transcrierea vânzării imobiliare).

). Registrul cadastral se întregeşte cu următoarele documente ajutătoare: 78 . cum ar fi: condiţii care afectează proprietatea. publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. fie sistemul de publicitate în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni. b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare.Partea I. în care se cuprind elementele componente ale acestuia. din Legea 7/1996): a) intabularea. curatela persoanei titulare. . 7/1996 3. 17 alin. vor întocmi documentele noilor cărţi funciare în care vor face înscrierea actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele aflate pe raza teritorială a oficiilor teritoriale cărora le aparţin. În cea de a doua etapă. birourile de carte funciară. fie în cărţile funciare. a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor. Tot aici se notează diferite fapte juridice ca minoritatea. Publicitatea imobiliară se efectuează de către birourile de carte funciară pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora. c) notarea. interdicţia. Înscrierile privitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului. care începe cu preluarea documentelor cadastrale. Înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri (conform art 26. Publicitatea imobiliară conform Legii nr. până la efectuarea şi definitivarea lucrărilor cadastrale. dreptul de superficie. uz. Birourile de carte funciară îşi vor desfăşura activitatea în două etape distincte: până la primirea cadastrelor locale de la oficiile judeţene de cadastru. Înscrierile privitoare la sarcini. 1 din lege. uzufruct. geodezie şi cartografie şi după primirea acestor lucrări cadastrale. în legătură cu imobilele din cartea funciară. 7/1996. acţiuni (rezoluţiune. nulitate etc. având ca obiect înscrierea drepturilor personale. precum şi diferite drepturi şi obligaţii de care se bucură sau este ţinut titularul. Partea III. ipoteci etc. respectiv.alin 4. 3. Partea II. având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale. în baza acestora. potrivit cu reglementările cuprinse în Legea nr. În toată această perioadă publicitatea imobiliară se va efectua după actualul sistem care se aplică birourilor teritoriale din cadrul oficiilor teritoriale în a caror rază de activitate se află imobilele. la fel contractele care afectează fondul funciar etc. acţiunilor şi căilor de atac în justiţie. fie în cel al cărţilor de publicitate imobiliară. Aici se înscriu drepturile reale care grevează imobilul. Birourile teritoriale şi documentele cărţilor funciare În conformitate cu prevederile ar. precum şi a măsurilor de indisponibilizare. Prima etapă va dura în timp mai mulţi ani.1. Înscrierile neîntemeiate se înlătură printr-o acţiune în rectificare a înscrierii.. Descrierea imobilelor.

c) sechestrul. drepturile personale sau alte raporturi juridice.a) registrul de intrare. aratându-se numărul ei şi numele localităţii în care ste situat imobilul si din trei părţi: A. urmărirea imobilului sau a veniturilor sale. b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate. după caz. Înscrierile privitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului. b) planul cadastral. e) faptele juridice. precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept. descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului. Partea I. b) faptele juridice. îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu. Cum sunt: a) numele proprietarului. abitaţie. d) un index alfabetic al proprietarilor e) mapă în care se păstrează cererile de înscriere. pentru fiecare imobil în parte. destinaţia. ipoteca şi privilegiile imobiliare. constituie anexa la partea I. în care se cuprind elementele componente ale acestuia a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului. d) servitutile constituite în folosul imobilului. b) suprafaţa imobilului. construcţiile. d) orice modificări. Cartea funciară este alcătuită din titlu. uzufruct. c) strămutările proprietăţii. precum şi locaţiunea şi Icesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani. în partea I sau a ll-a a cărţii funciare. uz. îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. indicând numărul cadastral al imobilelor şi numărul de ordine al cărţilor funciare în care sunt înscrise. întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii Cartea funciară se ţine pe imobilul sau imobilele de pe teritoriul aceleaşi localităţi ce aparţin unui proprietar. 79 . cu privire la înscrierile făcute. Descrierea imobilelor. c) planul imobilului cu vecinătăţile. Partea II. precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte. c) registrul cadastral al imobilelor. f) orice modificări. precum şi acţiunile privitoare la proprietate. servitutile în sarcina fondului aservit. categoriile de folosinţă şi. folosinţă. drepturile personale sau alte raporturi juridice. Partea III. Înscrierile privitoare la dezmemenmrămintele dreptului de proprietate şi sarcini care va contine: a) dreptul de superficie.

cu sau fără construcţii. vânzare silită şi uzucapiune”. indiferent de categoria de folosinţă. se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară. în sensul prezentei legi. c) dacă se dobândeşte un drept tabular care. la drepturile personale. în scop de conservare şi atestare a înscrierilor efectuate în aceste registre. anterior. la înregistrarea cererii lui. Înscrierile în noile cărţi funciare. b) împotriva aceluia care. a cărţilor funciare sau a cărţilor de publicitate funciară. direct sau indirect la imobilul înscris în partea întâia a cărţii funciare. Înscrierea unui drept. deţin arhivistic şi registrele anterioare de publicitate imobiliară.”. era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. ca şi la starea şi capacitatea persoanelor aflate în legătură cu corpul de proprietate.În afara acestor documente de carte funciară. Dupa cum am menţionat anterior înscrierea în cartea funciară poate să fie facută şi provizoriu. se înţelege una sau mai multe parcele alăturate. De la această regulă. 26 din Legea nr. Înscrierile ce se efectuează în partea a doua şi a treia se referă. a registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. 1 alin. fără înscrierea în cartea funciară. Cererea de înscriere provizorie poate fi depusă in urmatoarele condiţii: a) când dreptul real ce se cere a fi înscris este afectat de o condiţie suspensivă. prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. Aceste înscrieri sunt de două feluri şi anume:  înscrieri referitoare la drepturile reale imobiliare şi  înscrieri referitoare la actele şi faptele juridice. în totalitatea lor. 80 . şi-a grevat dreptul. 17 alin. formează imobilul. 7/1996. se prevede în art. În aceleaşi condiţii sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană prin efectul legii. după caz. dacă amândouă înscrierile se cer deodată. a fost înscris provizoriu. aparţinând aceluiaşi proprietar. una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale. Imobilul şi înscrierea lui în cartea funciară În conformitate cu prevederile art. când provin din succesiune. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară în baza actului valabil prin care s-au transmis ori s-au constituit aceste drepturi. 2 din Legea nr. aparţinând aceluiaşi proprietar. 7/1996 se prevede o excepţie în sensul că “dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi. devenind astfel opozabile terţilor. înainte de a fi înscris. b) când se solicită intabularea unui drept real în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ce nu a rămas irevocabilă. birourile de carte funciară. în art.. 22 din lege. ea devenind opozabilă terţilor cu rangul determinat de cererea de înscriere. (3): ”Prin imobil. se va putea efectua numai: a) împotriva aceluia care. accesiune. sub condiţie şi în măsura justificării ei. definit la art.

Ordinea înregistrării cererii va determina rangul înscrierii. e) dacă pentru soluţionarea cererii sunt necesare înscrisuri suplimentare. În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. fără înscriere în cartea funciară. Procedura de înscriere în cartea funciară. printr-o încheiere data de registratorul de carte funciară. care nu aduc însă atingere fondului dreptului ce se cere a fi înscris şi nu fundamenteaza noi capete de cerere. şi efectele înscrierii drepturilor personale. este imprescriptibilă. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară. c) nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. de registrator înscrisurile necesare. În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde. Daca înscrisurile vor fi depuse în termenul fixat. efectele înscrierii drepturilor reale constau în opozabilitatea drepturilor înscrise faţă de terţi. 81 . se poate cere rectificarea acesteia. sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond. dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: a) înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil. în privinţa înscrierii. fiind însoţită de înscrisul original sau copia legalizată de pe acesta care atestă actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. vânzare silită şi uzucapiune. În cazul hotărârilor judecătoreşti. Înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii. Prin excepţie de la această regulă. prin rectificare se înţelege radierea. În Legea nr. 7/1996. pe de o parte. accesiune. sub sancţinea radierii înscrierii provizorii. d) înscrierea din cartea funciară nu mai corespunde situaţiei reale actuale a imobilului. Acţiunea în rectificare. menţionânduse data şi numărul ce rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor. Cererile de înscriere se înregistrează de îndată în registrul de intrare. 7/1996 se face distincţie între efectele produse prin înscrierea drepturilor reale. Efectele înscrierilor în cartea funciară. acestea se vor prezenta în copii legalizate cu menţiunea că sunt definitive şi irevocabile. Într-adevăr. cu situaţia juridică reală. 25 şi 26 din lege. îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni susceptibilă de a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. În acest caz. Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară. solicitantul va fi înştiinţat pentru a depune într-un termen stabilit. dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi. Cererea de înscriere în cartea funciară se depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial. potrivit dispoziţiilor art. pe de altă parte. b) dreptul înscris a fost greşit calificat. a stării şi capacităţii persoanelor.d) dacă debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca ori privilegiul imobiliar. se va proceda la justificaea înscrierii provizorii. când se nasc din succesiune. Înscrierile şi radierile în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă. 33 alin.

Editura Actami. Raz . cât timp nu se dovedeşte contrariul.I. M. M. . M. 1984. 1980. C. .C. Dumitrache .Adam – Drept Civil – Teoria Drepturilor Reale. dacă a fost dobândit sau constituit cu bunăcredinţă. .Fr. Costin.Drepturile soţilor cu privire la bunurile comune. Mureşan.O. Teorie şi practică judiciară. situaţiilor şi stărilor juridice susceptibile a fi înscrise în cartea funciară. domeniului privat şi proprietăţii private. .Drept civil român. Crişan . Contracte speciale. . 30 din Legea nr. Bîrsan. Crişan . M. Aceste prezumţii se aplică numai drepturilor reale. Prin aceste prezumţii sunt puşi la adăpost toţi cei care invocă în folosul lor cuprinsul cărţilor funciare. Bucureşti. în folosul unei persoane. Obligaţii. . 1997. Albu . . Beleiu . Editura Lumina Lex.Noţiunea şi natura domeniului public. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. R. Definiţi publicitatea imobiliară şi enumeraţi obiectivele urmărite. . nr. Ed. Gaiţă. III.Gh. Drepturi reale. 3. 1996. nu şi drepturilor personale. nr. Bîrsan . 1909. . 1996. Cojocaru .M. D.Dreptul de proprietate. 2. B. se prezumă că dreptul există în folosul ei. Băiaş. 1921. Bucureşti. Bucureşti. tomul al III-lea. nr.Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul altei persoane.Forţa probantă a înscrierilor În conformitate cu prevederile art.Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român.C.Fl. se prezumă că acel drept nu există”. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică. Introducere în studiul obligaţiilor. Legislaţie. în Dreptul nr. Bucureşti. în R. 5/1985. Introducere în dreptul civil. .C. Bucureşti.S.I. tome IV şi următoarele . Costin . D. 1995 . . Cantacuzino . Bucureşti. Pivniceru .Drept civil. Editura Lumina Lex. .D. nr.P. Ce efecte produce publicitatea imobiliară? În ce situaţii este obligatorie? 4. în R. Bucureşti. nr.Tratat de drept civil. . Editura Argessis. 1994. Cluj-Napoca. 8/1984.Acţiuni civile în justiţie. a II-a.Către o nouă legislaţie funciară. Editura Şansa SRL. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. 82 . Ed All Back. Bârsan . în condiţiile prezentei legi.I. Anca . Iaşi. Editura ALL. Succesiuni. în revista Dreptul. 1996.Drept civil. 1992 .Acţiunea în grăniţuire. Drepturile reale. 9/1976. R. Alexandresco . Editura Naţional.V.C. Bucureşti.Fr. 1996.Curs de drept civil. Dan .P.Matei B. Editura Dacia. În conformitate cu legea 7/1996 definiţi cadastrul general. Institutul European. Cosmovici . în R.Elementele dreptului civil. Brădeanu . dacă un drept s-a radiat din cartea funciară. 7/1996. Bucureşti. Editura Argessis. D. .Aubry et. M. Bucuresti 2005 . Crişan. Deak . 1938.Legea caselor naţionalizate. R. Teoria geenerală a obligaţiilor. Albu .Discuţii pe marginea Legii nr. . actelor şi faptelor.Drept civil. Deak . Ciobanu . . 1996.Ghidul juristului.M.Privire asupra raporturilor de vecinătate. în Dicţionar de drept civil de M.St. Bucureşti. Adam .I.Cours de droit civil francais. 1996. dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real. în revista Dreptul. . 4/1995 . Bucureşti. 8/1994. 8/1994.Dreptul civil. Care este procedura de efctuare a înscrierilor în cartea funciară? BIBLIOGRAFIE .Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.

. Note de curs.C. D.A. I. Editura Actami. 112/1995. Drepturile reale.Dreptul de proprietate privată şi publică în România. 1973. S. 1970. . 64/1995. tome IV. Giurgiu . 1993. . Editura Academiei. C. Bucureşti. Iaşi. Zlătescu . C.P.Tratat de drept succesoral.P.Drept civil. 213/1998.Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 83 . republ 2006.33/1994. .Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Succesiuni. 1984. 15/1990.Tratat de dreptul familiei. Bucureşti.. I. . Editura Europa-Nova. Leik . Iaşi. vol. Editura Graphix. S.Fr.D.J. .L. Editura Proarcadia. Vlachide . Bucureşti. 1909. Codul comercial. 1936. 215/2001. Bucureşti. . Editura Naţională. 1999.Garanţiile creditorului. 1999. . Cluj-Napoca.I.Drept civil. Toma . Bucureşti. vol. P.Drept administrativ.M. Stoenescu. 85/199. Gherasim . Editura Chemarea. Bucureşti.Transmiterea şi împărţeala moştenirii în Dreptul R.Drept civil. . 1993. Editura Academiei.Curs elementar de drept civil.Henri et Leon Mazeaud. în revista Dreptul nr.C.A.Codul Civil român. 1963. Rarincescu . . . M. Universitatea Bucureşti. Editura Şansa SRL. 1935. Drepturi reale. Iorgovan . în revista Dreptul nr. Codul de procedură civilă.Dreptul civil. Universitatea Bucureşti. Imprimeria Curierul judiciar. 1947. Eliescu . . 1993. 1998. Bucureşti. 1993.Lecons de droit civil. .Tratat de drept civil român. Cluj-Napoca. . 1991 si 2003: . Filipescu . .. Drepturile reale principale. Bucureşti. Filipescu .M. Stătescu.Teoria generală a posesiei în dreptul român. Iaşi. 1993.Dreptul de proprietate română pe cote-părţi. vol. . 1973. Legile nr. Bîrsan . Băicoianu . Partea generală. Drepturile reale principale. Bucureşti. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Bucureşti. Editura Actami. 10-11/1993. . Gh.Drept civil. 114/1996. Zilberstein . Jean Mazeaud . R. . Pop. Editura Didactică şi Pedagogică.V. Editura Academiei. 161/2003.Drepturile reale.Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi şi aplicaţiile sale practice. 1981. 1996. .I. Bucureşti. Lupulescu . Pop . 1986.Consideraţii în legătură cu Legea nr. Rosetti-Bălănescu . Stătescu . 50/1991. C. 33/1994.. Drepturile reale.Principiile procedurii judiciare. Bucureşti. Editura Lumina Lex. 2/1995. 1995. . Bucureşti. Pop . Bucureşti.L.Teoria generală a drepturilor reale. 1968. Bucureşti.Tratat de drept procesual civil.I. Beleiu . 1946. 247/2005. II. Bucureşti. . .G. Editura Academiei.Constituţia României.D. 1994. Iaşi. Al. Deleanu . .C. Deak . Safta-Romano . Universitatea Bucureşti. S. Hamangiu.M. 1982. Editura Ştiinţifică.L. I. 31/1990. 7/1996. Stătescu. . P.A.republicată 2004. Bucureşti.. . .I.Pothier . Conţinut şi regim juridic. Filipescu .E. Gh. Editura Fundaţiei "Chemarea". III. Editura Academiei. Bîrsan .C. Brădeanu . Universitatea Bucureşti. Lupulescu . Bucureşti.I.D.Curs de drept civil. 18/1991 republ 1998.Traite de droit du domaine de la propriete.L.Noţiunea de domeniu public şi domeniu privat al statului. vol.D. Persoana fizică. Manoliu. vol. . Heroveanu . Bucureşti. . vol. . 554/2004. 1993. S. Pop . Macovei . 1996. 267/1992. I şi II. Ionaşcu. 1966. Persoana juridică.Drept civil. . Editura Apollonia.Tr. 1994. Lutescu . Tratat elementar. 1988.E.Drept civil. 1/1985.Drepturile reale. . în Revista Dreptul nr. . 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.Repeţia principiilor de drept civil. Perja .Revendicarea în dreptul român. . .A. 1988. Editura Cordial.Sinteză teoretică şi practică a instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava în materia dreptului procesual civil. II. Durac . Cluj-Napoca.Drepturile reale principale în R. editura Argument.Drepturile subiective şi abuzul de drept. 1970.Drept civil. P. Editura Dacia. Teoria generală a drepturilor reale. . Bucureşti. Dragomirescu . Franţescu .L.. Acte normative mai importante . R.

......93 84 ....... Tradiţiunea (predarea materială) ca mod de dobândire a drepturilor reale ………….........2 1...............75 1..........76 7.................. Efectele posesiei ……………………………….................................................76 5........ 7/1996 ………….............7 1................................................ Publicitatea imobiliară conform Legii nr.75 4.…….......2 3.............................................…..............…..85 TEMA 6 PUBLICITATEA DOBÂNDIRII DREPTURILOR REALE IMOBILIARE ….. Sisteme de publicitate imobiliară anterior Legii nr.............79 8......................…..................... Modalităţile dreptului de proprietate…………………………………………………………35 7......………................ Ocupaţiunea (ocuparea) ca mod de dobândire a drepturilor reale ….........................…....…...... 7/1996 …..…...............74 TEMA 5 MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE ...….........86 2................. Convenţia............86 1...10 4...................58 1................ Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) ca mod de dobândire a drepturilor reale ……..58 2.... Obiectul dreptului de proprietate……………………………………………………………..............…3 4............................ Terminologie şi definiţie…………………………………………………………………..........88 BIBLIOGRAFIE …………………………………………………...... Funcţiile patrimoniului …..….................................75 3.. mod de dobândire a drepturilor real…….................66 1..............………………….................9 3........ Dobândirea şi pierderea posesiei ……………………….............75 2..........................CUPRINS TEMA 1 PATRIMONIUL ŞI FUNCŢIILE SALE …..4 TEMA 2 DREPTUL DE PROPRIETATE………....... Atributele dreptului de proprietate……………………………………………………………................76 6....................... ca mod de dobândire a drepturilor reale ….2 2......... Dreptul de superficie ……………………......................... Restricţii ale dreptului de proprietate………………………………………………………............……………………........................................... Dreptul de uzufruct …………………………...... Elementele constitutive ale posesiei …………….............86 3...………………………………………………………………......................................... Accesiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale ………................................... Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii ………….............. Legea ca mod de dobândire a drepturilor reale ….... Viciile posesiei …………………………....…......…...................…………………………………………………......... Definiţia posesiei ……………………………………….... Clasificarea drepturilor patrimoniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă………………................................. Apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare……………………...70 3.................. Servituţile ……………………………..63 TEMA 4 DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ...................…....................................……........18 5.................... Formele dreptului de proprietate……………………………………………………………............... Hotărârea judecătorească........................... Caracterele juridice ale patrimoniului……………………………………………………...........71 4..........62 6.....................………... Consideraţii generale........60 5........……........………45 TEMA 3 POSESIA ….....66 2........... Definiţia şi caracterele juridice ale dreptului de proprietate……………………………. Codul civil despre modurile de dobândire a drepturilor reale …..................................................59 4......27 6................ Dreptul de uz şi de abitaţie ………………….................................…………..........………............................................... Necesitatea publicităţii ……...........................…………………....................……..7 2.......……...58 3........................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful