Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

Apa curată este transparentă. Rezervele de apa dulce. destul de reduse si limitate. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. 1. . Cand apa raurilor. stratul de la suprafaţă. 4. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. Fig.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. In strat subţire este incolora. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). ci au. iar in strat mai gros albastră. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. inodora şi nu are gust. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. sub stratul de gheaţă. Fiind protejate de stratul de gheaţă.

A crescut simtitor numarul poluantilor. depinzand de anotimp. b) dupa compozitia chimica. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. pe langa oxigen. argila. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. devenite nesatisfacatoare. fluviilor. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului.3s. ca: polen de plante. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. bacterii. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. ape subterane si ape de suprafata. marilor si oceanelor. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. dar si in mod . compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. Compozitia apei subterane este foarte variata. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. in drum spre pamant ea absoarbe. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. hidrogen sulfurat. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. lacurilor. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. sub forma de ploi si zapada. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. de natura solului. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. conditiile climatice etc. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. dioxid de carbon. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane.sau insuficient epurate. se numesc ape minerale. silice etc. c) dupa pozitia stratului de apa. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. De asemenea. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. mai scumpe decat cele clasice.

radioactivitatea ş. cele din jurul continentului antarctic) [4. densitatea.a. Puse in contact. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. culoarea. mai multe corpuri au. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. dependent la randul său de latitudine şi altitudine. heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. luminozitatea.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). termometru cu rezistenţă). Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. a.. hidrogen. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. după un timp. conductibilitatea electrică. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. căldura specifică. 1. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale. turbiditatea. aceeaşi temperatură. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). Din multitudinea de ape naturale. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. transparenţa.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde .

b. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. de natura substratului. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă.20 m.20 m. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. fiind un factor determinant. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. Adancimile acestei zone sunt variabile. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. iar în cel al apelor subterane. În cazul apelor superficiale. 100 m in Siberia. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. in timp ce la apele subterane. apa este considerată tulbure. unde temperatura este constantă. Astfel. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. de 8-10°C. de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. c). la latitudini medii. indeosebi la cele cu adancimi mari. In cazul lacurilor. fixat la capătul unui cablu de 1.şi de adancimea şi dinamica lor. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. . Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1.

01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. cum ar fi: tratarea apelor potabile. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. care efectuează determinări fotoelectrice. Figura 5. cu o construcţie asemanătoare fotometrului.Altfel spus. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. . In cazul apei potabile. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m.

1 (NTU) = 7. unde: FTU (formazine turbidity units . Forma. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. talia şi compoziţia particulelor influenţează. nămolul. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. cum ar fi algele. microbii sau alte particule.5 ppm SiO2. turbiditatea este un parametru sumant. conţinute in lichidul măsurat. Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. Suspensiile solide din lichide. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie.unităţi de turbiditate . existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice.1. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. de asemenea turbiditatea apei. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . indiferent dacă acesta este gazos. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. incepand cu anul 1975. a fost introdusă suspensia-formazin.unităţi de turbiditate nefelometrice. precum şi a gazelor. absorb şi difuzează lumina incidentă. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. Ca unitate de măsură. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. lichid sau solid).formazină). La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. Putem defini turbiditatea. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F. Din punct de vedere ştiintific. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. . Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte.

Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată. Id -intensitatea luminii difuzate şi I .Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie.intensitatea luminii transmise. Ia . care au o durată de viaţă mai mare. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. cu xenon. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. dacă neglijăm lumina reflectată.intensitatea luminii incidente. putem scrie.intensitatea luminii absorbite. heterogen (sistem coloidal). numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii. . ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram.Figura 6 .

prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. măsurarea turbidităţii nu este de folos. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. In aceste locuri. In aceste cazuri. pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. se poate controla. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. . . anumite valori limită nu ar trebui depăşite. . . foarte simplu. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. prin observarea procesului de demarare a filtrului.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. sau de blocare prematură a filtrelor. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. In faza regimului nămolului activat. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă.In laboratorul uzinei de apă. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: . In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură.In cadrul filtrelor. . care la randul lor. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. efectul procesului de respălare a filtrelor.

ajungand la temperatura de 25°C la 0.99707 g/cm3.densitatea maximă a apei. f. .5/cm). producerea vinului şi a alcoolului. In schimb.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . Variaţia neliniară a densităţii.ohm) sau μxmho. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. bazine de inot. echivalent unui μxmho. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. densitatea creşte de la 0. e. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3). filtru cu membrană.99987 g/cm3 la 1g/cm3. filtru cu rame. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . industria galvanică. realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. De asemenea. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor.15 K). etc. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei. circuitele de răcire cu apă. Se mai poate exprima in Siemens (S). in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. filtru cu vid si filtru de bandă. Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. in funcţie de temperatură. filtru sub presiune. Intre 0°C şi 4°C. după care scade. Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277.

25 μmho.55000 μmho. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. depinde de concentraţia in ioni. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. intre 30 şi 200 μmho. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. Prin aceste reglaje. Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. pentru a decide asupra calităţii apei. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. De aceea. in cazul soluţiilor apoase. . de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. pe baza valorilor soluţiilor etalon. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. apa pură are o conductivitate de 0. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. In primul procedeu. Astfel. prin disiparea căldurii. precum şi de ISO 7888-1983. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84. Conductivitatea. apa freatică potabilă. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. g).Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare.055 .

Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222.001 unităţi electrostatice: 1UM=3. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice. apa devine insă un bun cunductor electric. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. gălbuie. importante in circulaţia in organismele vii.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. clorofilă din frunze.4 m3 de aer. In stare impură (săruri solvite). albastră. dar şi biochimic. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. o culoare verde gălbuie. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. slab gălbuie. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). In strat subţire apa este incoloră. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3. compuşi ai manganului. lăptoasă. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. a clorurilor o culoare .5UM/l. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0.87 D la 20oC. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”.7x 10-3 N/m. acizi humici). explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. Astfel. De aceea. cafenie. Din punct de vedere al habitatului.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). m). prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier.

sulfat dublu de aluminium şi potasiu). Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. cu unele săruri. Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. stătut. protozoare. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 . nemetalele.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate. sodiu reacţionează violent cu apa. . etc). oxizii bazici. crezoli.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). Ex: piatra acră. CO2).sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice).amar (in prezenţa MgSO4). . cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. . industriale (fenoli. Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă. . .acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . . Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. . la rece.cu gust nedefinit.plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. calciu. oxizii acizi.albăstruie.sălciu (ape sărace in săruri minerale ). Mg.. de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă.

in ioni H+ şi OH-. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. gustul. acid sulfuros. reacţie puternic exotermă. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. aurul. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. mirosul. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. Ea este chiar element de referinţă. alcalinitatea. Unele metale se corodează in prezenţa apei. prin caracterul amfoter. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. fiind pe ansamblu neutră. ea este un bun mediu de reacţie şi. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. denumit gaz de apă. Apa disociază spontan. turbiditatea. simetric. radioactivitatea etc. Astfel. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. culoarea. cuprul. mercurul. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. dar in procent foarte redus. baza sistemului pH.Plumbul. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare.

măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. cu cationii bazelor slabe. in funcţie de metoda de măsurare. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. acidă sau alcalină. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. dar la indemana tuturor. In afara de indicatorii obişnuiţi. . iar fH este coeficientul lor de activitate. O metodă mai puţin precisă. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. care se folosesc individual. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. Aciditatea se exprimă prin pH. notat pH. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. indeosebi ai metalelor grele. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. Prin definitie. pH= 7.

Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. valorile pH-ului sa fie bine stabile. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). sulfaţi. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. · pH=7 apă neutră. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. Pentru a obtine o masurare corecta. pH>7 apa alcalină. etc. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. cloruri. . Astfel de solutii se numesc solutii tampon. Acizii transformă hartia albastră in roşu.

temperatura in [ 0C s. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. CO32 .salinitatea in [g/kgs . Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. HCO3 .ape foarte moi 0o-4o.) şi anioni (Cl . In soluţie. Na+.K+. In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii. aceste săruri sunt dissociate electrolitic. . Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură.Al3+.ape moi 4-8o. .H+. Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă. Ea dispare la fierberea apei. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: . Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură. SO42 . Mg2+) constituie un neajuns deoarece. T .25 grade engleze. . Se exprimă in grame la litru (g/l). Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+.ape dure 18o-30o. etc). conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. lacustre). existand cationi (Ca2+.. .Mg2+.42mg MgO la un litru de apă. Dacă notăm S . .Fe3+.ape destul de dure 12o-18o. oceanice. franceze. Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.ape semidure 8o-12o.etc.9 grade franceze=1. carbonaţi. cloruri. etc. 1grad german=17.ape foarte dure peste 30o. Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine.

Astfel. Reziduul fix fix (reziduu sec.2467·10-7·T3 + 5. in apa din natură putem găsi: . Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii.4.3675 ·10-9· T4 B = -5. Fig. numit şi pierderea la calcinare. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig. 7).6438·10-5 T2 .8.4. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei.0899 ·10-3 T + 7. A = 8.1.8314 ·10-4 .0227 · 10-4 · T .24493·10-1 . fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură. Schema de obţinere a rezidului fix 1. Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate.724 · 10-3 + 1. 7.6546 · 10-6 · T2 C = 4.

· Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. seleniu.) . vanadiu. hidroxil.cationi: calciu. neobiu. amoniac. indiu. comunale şi agricole. clor. iod. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. lantan. . aur. in cantităţi mai mici şi metan. plumb. bor.1 mg/litru): stibiu. fluor bor. · Constituenţi minori (de la 0. sronţiu. variază. sulfat. fenoli. cesiu. detergenţi. magneziu. hidrogen sulfurat. azotat. fier. dioxid de carbon. · Constituenţi secundari ( de la 0. bariu. arsen. cobalt. zinc. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. potasiu. itriu. rubidiu. germaniu. cupru. magneziu. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. stronţiu. in apele dulci de suprafaţă. brom. bicarbonat. thaliu. bariu.01 la 10 mg/ litru): fier. . bismut. carbonat. radon etc. iod. titan. plumb.microfloră . grase. sodiu. calciu. in special compuşii azotului şi fosforului. tungsten. galiu. azotat. beriliu etc. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. gaze dizolvate (oxigen. fosfat. . brom. cupru. cadmiu. cositor. mangan... arsen. cobalt. oxizi de azot. zinc. scandiu. bicarbonat. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. uraniu. substanţe uleioase. . argint. cadmiu. silice. ceriu. staniu. petroliere. titan. ruteniu. aluminiu. Concentraţiile substanţelor biogene. cian. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. crom. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. yterbiu. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. nichel. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire.nichel. litiu. seleniu.0001 la 0.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. crom. zirconiu. sulfat.001 mg/ litru): beriliu. azot.faună.anioni : fluor. litiu. . carbonat. aluminiu. aur. potasiu. platina. fosfat. molibden. mangan. toriu. azotit etc.

. .7 tone de uraniu. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .6. .000 de tone de sronţiu. . .000 tone de clorură de magneziu.000 tone de clorură de sodiu.intre 100 şi 12.000.In funcţie de ionii dominanţi.000.50 pană la 350 tone de arsenic. .21.000 tone de sulfat de potasiu.000 tone de carbonat de calciu. .6400 de tone de fluor. putem clasifica apa dulce in 24 de categorii.350.550.900 tone de bariu.8.000.4.000 tone de sulfat de calciu. . In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale. Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate. .000 de tone de iod. . .000. .000 tone de sulfat de magneziu. .120. .60.25 de tone de aur .45 tone de argint.000 tone de bor. .18.000 de tone de bromură de magneziu.000.

bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. Toate aceste cunostinte conduc. chimice si biologice ale apelor. 2. constituenti ai biosferei. Dupa cum se stie. sau indirect. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. din cadrul fiecarui factor de mediu. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. pentru a putea supravietui.Capitolul II. aer. Cunoasterea conditiilor de viata. in final. lacuri. conduce la o protectie eficienta a mediului. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. respectiv poluantii. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). sol – apa este cea mai afectata de poluare. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. Pentru aceasta insa. râuri. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. in mod natural sau atropic. dar in acelasi timp. Poluarea poate avea loc: . apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. produsa direct. aerul si solul.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. Apele uzate Apa. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. Dintre cei trei factori de mediu – apa.

navigatiei etc. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. temporar (exemplu colonii provizorii). Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. detergenti. de exemplu. in cazuri de avarie. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. in cazul canalizarii dintr-un oras. de exemplu. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. sau neregulate de timp.- continuu (permanent). alte substante) . sau rezidiile discontinuu. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. evacuate intr-un receptor. reziduurilor. Poluarea secundara apare. . pe patul acesteia. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare.activitatile menajere (dejectii. namolurilor. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. Poluarea accidentala apare. provenite din industrie si deversate in ape. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. cu litosfera. apelor meteorice. de exemplu. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . la intervale regulate. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. Poluarea primara apare. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. accidental. imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala.

fertilizanti. Apele uzate orasenesti. detergenti). Epurate sau nu. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. restaurante. conform datelor publicate de OMS. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. hidrocarburi. caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. detergenti. de exemplu. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. asa zisele ape de balast etc. organice si anorganice. produse petroliere). Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. usor sau greu volatile. resturi vegetate si animale. poluantii fiind substante organice si suspensiile. provenite din gospodarii. in principiu. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. hoteluri si in buna parte din mica industrie. apa calda etc. depasind fondul natural de radioactivitate. fertilizanti. Materialele pot fi in stare solida. solventi. mai mult sau mai putin toxice.. in mare masura. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. O apa industriala uzata are. . solventi. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. caldura. Astfel. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. lubrifianti. pierderile de combustibil. substante nocive transportate. reprezinta una din principalele surse de poluare. lichida. ele constituie o sursa de poluare. miscibile sau nemiscibile cu apa. hidrocarburi.industrie (substante chimice. detergenti.agricultura si transporturi (pesticide. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. a pasagerilor sau animalelor transportate. Apele uzate de la campinguri. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici.). Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. Transporturile deverseaza produse petroliere. resturi vegetale si animale. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. zone de agrement.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

Parametrii chimici. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0.0 0. deci are timp sa se acumuleze in apa. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B. Parametru Escherichia coli (E.0 0. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici.10 10 1.0 10 5.01 1. Tabelul 1A. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani. marind efectele toxice.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . Parametrii microbiologici. chimici si indicatori. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.De exemplu. 458/2002 privind calitatea apei potabile. pe cand clorbenzenul in 2 ani.

500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3.0 0.0 pH ≥ 6.5.10 1.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH . Parametrii indicatori. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.50 Conductivitate 2. ≤ 9.1 3.2 0.

Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.000 100 0. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.0 20.5 – 8. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului. polueaza în asa masura apa râurilor.1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A. Uneori. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. chimici si microbiologici.Indicatori fizici Temperatura B.0 2.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.0 25. în special din industria chimica si petrochimica.0 10.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5.10 0.5 – 9. proces numit autopurificarea apei.0 0. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 70.5 6. transformându-le în dioxid de carbon.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .0 1. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica.0 40.0 60. însa. Alteori.

1 1.1 0.2 0.1 0.1 0.1 0.0 1.0 0.05 0./100 cm3 nr.0 300 0.0 100.5 5 0.5 0.0 1 mil.1 5.0 0.0 1.0 1.1 1./100 cm3 nr. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .05 5./100 cm3 1. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.0 0.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.0 0.05 500.0 2000.0 4.05 8.5 0.0 0./100 cm3 nr.

a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. .Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. la care a participat si România. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. în 1973. aer. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii. Polonia si-a propus sa construiasca 3. care preocupa specialisti din întreaga lume.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). În Europa de Est. iar un an mai târziu. sol.

în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. Pe plan naţional. decembrie 1995. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. cum ar fi: NOx. . Legea protecţiei mediului numărul 137/29. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. . la nivel international. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . Padurilor si Protecţiei Mediului. aparatură. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. sunt tot mai evidente atât la nivel national. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. Ministerul Apelor. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. foarte periculosi pentru mediu.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. SOx. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. reactivi chimici. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. CO2 etc. De exemplu. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. cât si internaţional. în SUA. sanatos.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. de monitorizare a noxelor.

Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate.  poluatorul plăteşte. sub conducerea Ministerului Apelor. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. conform acordului din anul 1996. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor. STAS 4706-88. care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. Recunoscând interesul public major al acesteia. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului.  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. Legea apelor numărul 107/25.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . în funcţie de gradul de diluare.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. chimici si microbiologici. Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

* 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. . modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. 4. * 75/442/EEC. 1996. 4. 4.1. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.1.1. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura.4. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii.2. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. 1992.3. cadru pentru Directiva deseurilor.1.1. privire la Marea Neagra.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane.

Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice.studiul principiilor stiintifice de baza . chimica sau mixta. indiferent daca sunt de natura fizica. chimica sau biologica. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . continue sau ciclice. Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale.alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. In ambele cazuri.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5. . In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. de natura mecanica. Oricat de complicata ar fi o tehnologie. comune pentru diverse variante de tehnologii.experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) . distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta. fizica. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile.

Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. In aceste conditii. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. pe platformele industriale complexe. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. debitele de ape uzate sunt sezoniere. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. se produc ape uzate numai in aceste perioade. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. cu periodicitate diferita. indiferent de sursa. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. solida. in fabricile de zahar si conserve. De exemplu. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. acidului azotic. unele procese metalurgice. Apele uzate. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. pe ansamblu. precum si de evacuarea materialelor nedorite. rezultatele depind de stabilitatea. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. etc. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. prepararea minereurilor. lichida. metanolului. . Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. iar in industria chimica de sinteza. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. fie introduse in apa. iar debitele prezinta fluctuatii. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. In instalatiile de tratare a apelor uzate. compozitia apelor uzate este aleatoare. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu.

Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. In procesul de flotatie naturala.1.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. Separarea particulelor relativ grosiere. de oxigenare. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. aceasta separare fiind denumita centrifugare. ridicat prin flotatie. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. in cursul separarii lor din apa. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. nedizolvate in apa. in care iau nastere forte gravitationale. de precipitare sau procese biochimice. datorita asocierii lor cu bulele de aer. 5. are loc prin sedimentare sau flotatie. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. respectiv in bazinele de uniformizare. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . In aceste procese substantele poluante nu sufera. sub influenta campului gravitational. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. Stratul de material plutitor. cum ar fi reactii de neutralizare. grasimi. sub actiunea fortelor gravitationale. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. este indepartat prin raclare. transformari in alte substante. redox.

Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie. ca urmare a unei detente. de catre bulele de aer. . textila. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. pe un model fizic. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate.2-1 m3 aer/m3 apa uzata.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. In flotatia cu aer. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. Ridicarea particulelor insolubile in apa.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. In practica. aflata in echilibru in apa. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. aerul este introdus fie sub forma de bule. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. . consumul de aer este de cca 0. este rezultatul asocierilor reciproce. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. ce are loc in doua moduri: . industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. pentru o apa uzata data. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie.

Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. Lichidul limpezit. numit centrat. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. In epurarea apelor se utilizeaza. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. . datorita fortelor mari de forfecare care intervin. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. la randul sau. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. mai intervin si alte fenomene. pana la poluanti foarte fini. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. cu un continut mai mare de solid. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. centrifugele decantoare cu ax orizontal. Astfel. de regula. . cu functionare continua.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. La mediile poroase cu pori mari. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. peste care se evacueaza lichidul limpezit. Functie de spatiile libere ale mediului poros. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata.

de caracteristicile mediului filtrant. gurile de evacuare si deversoarele.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. dupa spalare.6 m/h.1 – 0. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. . cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. Filtrele de nisip sunt impartite in: . atat pentru corpuri grosiere. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile.8– 1. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. inclinate cu 30-90°fata de orizontala. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. Retinerea pe gratare si site. pompele si vanele.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care. Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. In aceste conditii. In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. Materialele retinute. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. . cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului.

sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. osmoza inversa. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. cea mai mare utilizare o au osmoza. filtarea si regenerarea. . In aceste filtre au loc. ultrafiltrarea si electrodializa. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. deci sa fie permeoselectiva. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. dar si pentru tratarea apelor uzate. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. dar nu vor putea trece ionii hidratati. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. In solutie. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente).

Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: .daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa. .Acest proces. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. se va produce. datorita presiunii exterioare mari. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate. In acest caz. mai ales a speciilor ionice. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500. o structura compacta. .2 μm) si au o fragilitate ridicata. esteri micsti de acetat . . reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0.care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. . ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. s. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale).a. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. in proportie de 95-99%.butirat de celuloza. Astfel.daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie.). Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. o circulatie a apei in sens invers. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa.reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata.

.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. in care se introduc prin reactie chimica. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. respectiv la cationi. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). sa fi fost indepartate in prealabil. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. iar produsul devine asemanator cu electroliza. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. proteine. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). amidon. floculare. eventual prezente in acestea. In acest caz. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. grupe functionale schimbatoare de ioni. virusi. In practica. precum si de conditiile de exploatare. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. cu conditia ca substantele organice. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. sub forma de granule. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. pigmenti din vopsele. Pentru scopuri practice. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. lianti inerti si solventi. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. In cazul ultrafiltrarii prin membrane. mecanismul principal este sitarea selectiva. decantare si ingrosare.

2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat.Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). etc. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. dupa izolarea din apa. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). Notand apa cu A. exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. citric. spumarea si adsorbtia.1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. lignite. p. distilarea. Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. poluantul cu P si solventul cu S . cromati. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. solida sau gazoasa. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). apa extrasa extrasul (5. Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. lactic). impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. si respectiv s.

Procesul este analog cu acela de extractie.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. . Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. nu substante dizolvate in aceasta.sa nu formeze emulsii cu apa. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. hidrocarburi alifatice. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. . pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata.sa fie ieftin. acesta din urma fiind refolosit in proces.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. solubili in solventi nemiscibili cu apa. . Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. vapori de apa). gaze de ardere.care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta. mai greu solubila. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. . de obicei. 7 S2. Astfel.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei.. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici. moleculara.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura. aceasta putandu-se obtine. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. in special.sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii. la valori mici ale pH-ului.+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. .

nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). pentru unele scopuri. de aceea. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. prezinta importanta practica si procesul invers. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. folosit ca ingrasamant agricol. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. de exemplu. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. In epurarea apelor uzate. 10 NH4+ + OH.4) . ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. Astfel. a acizilor slabi volatili. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. in deosebi la temperaturi mai ridicate. In cazul striparii amoniacului. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. in general.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa.

respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. Daca acesta din urma este. care poate fi obtinuta prin spumare. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. o apa cu calitate net imbunatatita. urmata de condensarea vaporilor. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. cu ajutorul aerului (aerare). mai eficient. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. consumul de caldura este semnificativ. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. la temperaturi apropiate de 00C. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile.ajutorul oxigenului gazos. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. in mecanice si pneumatice. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. se obtine. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. dar. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. Totusi./1 kg apa. clasificate. propanul. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. de obicei. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. intre apa si anumite substante. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. de cca 45 kcal. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. apa curata si agentul de hidratare. de exemplu. de obicei.70C.

suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. cenusile de la arderea namolurilor etc. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat.. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. cenusile fine de la arderea combustibililor. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. saponine etc.1-0. Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. Adsorbtia Adsorbtia. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare.5 mg/l. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei.5 mm). Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. . de exemplu detergentii. rezultat dupa spargerea spumei. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut.substantelor superficial-active. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. la echilibru. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. ca proces de epurare. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. Astfel de substante. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. La carbunele activ. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. proteinele si hidrolizate de proteine. Exista si situatii in care. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. care exprima repartitia cantitativa.

mobil sau fluidizat de adsorbant.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca. de regula. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. In unele cazuri. in timp ce.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. crescand o data cu aceasta.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. 5% din masa sa. Adsorbtia se aplica. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. . inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. la cca. .5-2. o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia.0 m. fie regenerati pentru refolosire. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. in cazul adsorbantilor ieftini. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie. .scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat.5-1. au fost folosite si filtre deschise. dupa care este necesara regenerarea. Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. . mai ales in filtre inchise. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta. dar mareste viteza de adsorbtie. Aceasta se face mai ales pe cale termica.0 mm. 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. fiind maxima la atingerea echilibrului. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. .

5).1. 5. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. de exemplu prin procese biologice. hidroxizi. decapari si acoperiri metalice. prin aceasta . Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. etc. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline. constructii si instalatii de transport sau de epurare. totala sau partiala . cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. de costul neutralizantului. este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . fabrici de ingrasaminte . rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. industria metalurgica .5-8.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. NaOH si Na2CO3. sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . cum ar fi conducte . Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. a apelor uzate acide si alcaline . in primul rand . Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). rafinarii de petrol .2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. In astfel de cazuri. carbonati). Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. In al doilea rand .

Cele doua . transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. ardezie. In schimb. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric.2 %).3-0. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. in afara de scaderea reactivitatii . Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. acoperind o mare parte din granulele de calcar. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. depozitat si dozat. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. in stare uscata. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. usor de transportat. marmura. unele sterile de la preparatiile miniere. costul lor este mai ridicat.daca concentratia este mai mare. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. le micsoreaza suprafata de contact. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. legate de natura si concentratia acizilor. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide. Dupa provenienta ei. desi dau compusi de reactie solubili. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. calcar de scoici. Si in acest caz apar limitele mentionate. etc. creta.5 % . sau sub forma de suspensie apoasa.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid.

dar cheltuielile sunt ridicate. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. atomul liber de hidrogen H•. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. In cazul celor organici. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. si anume: electronul e-. care rezulta de exemplu de la centralele termice. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. iar despre cele care accepta electroni. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. usor de exploatat si sigure. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. Oxidarea . Pentru scopuri practice.substante pot fi achizitionate ca produse solide. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. in acest caz. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. iar cele din a doua. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. radicalul hidroxil OH•. atomul liber de oxigen O•. atomul liber de clor Cl•. circa 14 % vol. ca se reduc. simple.. materiale oxidante. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare.

SO32. In acest scop. raze ultraviolete. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. S2-. In acest sens. producerea fenomenului de cavitatie etc. 7 kWh. cum sunt feritii si apa oxigenata. de exemplu. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. apa oxigenata. nu este necesara oxidarea completa.. Oxigenul. Ozonul este oxidant mult mai energic. in cazul substantelor organice. platina poroasa. diverse combinatii cu insusiri toxice. acizi humici. bacterii etc.).). Exista si alte metode de oxidare. dezinfectie. In practica. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba. nichel. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. apa si alti oxizi.). sau sunt mai putin suparatori. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. ozon.). magneziu. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. oxigen atomic. CN-. In epurarea apelor uzate. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. de exemplu cu clor activ. in prezenta de catalizatori. etc. cobalt. chinone. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. in prezenta de catalizatori). fier. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. pentru a produce 1 kg. pentru eliminarea culorii si a . prin aerare. Oxigenul molecular este folosit. eventual. amine. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. ultrasunete. peroxizi etc. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. feratii. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. ozonul este folosit pentru decolorare. crom. zinc. clorul si bioxidul de clor. detergenti. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. a limitat mult aplicarea lor in practica.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. Costul ridicat al unora dintre acestia. se aplica iradiere cu raze gama. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. cianuri etc.etc. indirecte.1 mg/m3). permanganatii. de obicei.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. este introdus in apa uzata de epurat. de exemplu.

reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu.+ Cl2 CNO. sulfitii. datorita stabilitatii sale scazute.+ 3 OCl. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. oxidarea fierului. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. In afara clorului molecular. cianurile si unele substante organice. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant.mirosului. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc.+ 3 Cl(5. fierul metalic in mediu acid. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. care. nociv. conform reactiei: Cr2O72. clorura de var.→ N2 + 2 HCO3. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. Cu. amoniacul. prin reducere cu hidrogen nascand. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. cloraminele. sulfurilor si cianurilor. se prepara in situ. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. . Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. conform reactiilor: CN-+ OCI. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid. care.5) (5. fierul si manganul. Ag. insolubilizarea unor ioni metalici. mercaptanii.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. nitritii.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5.→ CNO.

Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5. formata din doua straturi de ioni. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie. In legatura cu acest ultim exemplu. neutra din punct de vedere electric. care constituie masa micelei. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie.in fluorura de calciu greu solubila. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. ionogena. conform reactiei: 2 F. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . . eventual prin adaus de CaCl2. . care este format din antiioni sau contraioni. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale.nucleul. de regula. partea interioara. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta.partea exterioara. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. Precipitarea este. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. prin introducerea de ioni de calciu.

Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . de aceea. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. In literatura de specialitate.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. intr-un timp foarte scurt.compresia stratului electric al coloizilor. usor sedimentabile. apar incarcate cu un potential negativ.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. numit potential zeta sau potential electrocinetic. . prin structura lor.faza pericinetica. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. ceea ce face posibila agregarea lor. la introducerea reactivului. vizibile cu ochiul liber. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. . flocoane. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. . nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. apar incarcati negativ. Coloizii. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. . nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: .Particulele coloidale din apa.faza ortocinetica.formarea precipitatelor. chiar agregate. Me-OH-Me. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. in care are loc formarea de flocoane mari.

In practica se folosesc. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . De asemenea. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. Fe(III) si Al(III). alcalinitatea. . . oxid de polietilena etc. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. incarcati electric pozitiv. eficienta sporind cu valenta ionilor. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. cu precadere.. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). cu contributie in adsorbtia flocoanelor. polistiren sulfonat etc. printre care si cele din namolul activ. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule. anionici (polimeri ai acidului acrilic. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. sarurile de metale trivalente. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. SO. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici.) sau neionici (poliacrilamida. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-. . Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me.).se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. Astfel.intalniti mai frecvent in practica . acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni.prinderea particulelor destabilizate in agregate. respectiv de pH. .

coagularea electrica sau electrocoagulare.sulfatul de aluminiu. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O.policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. .Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. . fier.Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. . Sarurile de fier utilizate in tratarea apei. Coagulanti organici. cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: . Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. .aluminat de sodiu .domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. cele mai folosite procedee sunt: .coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. tip cationic. Prin procesul de dizolvare anodica. policrorura de dialidimetil amoniu.clorura de aluminiu . Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. epiclorhidrin – dimetilamina. incepand de la pH=3. . cupru. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . In practica tratarii apei. . prin procesul de electroliza. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. cat si la procesul de epurare sunt: . Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. de aluminiu.

Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil. anionici. Dozele utilizate sunt de 0. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic. sau de origine organica. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. . Adjuvantii sunt . Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. .1-0. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: . amidonul . Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. .nisip fin. obtinute prin asocierea monomerilor sintetici.1 – 1%). Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti .2 mg/l apa. Din aceasta categorie fac parte alginatii.kiselgur (diatomee). Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. .carbonat de calciu. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide.carbune activ. Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. caolin). .silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4).argile (bentonita. polizaharidele etc.In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare . carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H). ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa). in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. .

Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. in sarja si in coloana. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata.1. In aceste conditii.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. 5. intr-o faza urmatoare. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). Al doilea mod este preferat. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). mijlocite de enzime. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. In aceasta varianta apa. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. legate de sinteza de materie vie. respectiv drept sursa de carbon. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape.1-2 mg/l. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. Intr-o prima faza. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii. 3. se descompun eliberand produsul (sau .

Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. nitratii.) fata de cea de aer (21% vol. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe.). Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. eventual trec in forme latente. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. In absenta oxigenului dizolvat. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. prezent in proportie foarte mica (0.8% vol. In mod normal. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. . impuritatile trec din apa uzata spre filmul. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. De aceea. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. In prima faza. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. organismele aerobe mor. apa.produsii) de reactie si enzima regenerata. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. respectiv de hidrogen sulfurat. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine.

inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. este eliminata din sistem. in mai multe variante. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. O parte din biomasa sedimentata. Si procesul cu namol activ se aplica. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin . fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. In ambele cazuri. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. intre 0. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ.05 si 2 kg/kg zi. de obicei din aer.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0.0-1. Procese aerobe In practica. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. In linii mari. Pe masura admisiei de apa uzata. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa. in practica. la randul sau. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem.6 si 4 kg/m3. unde biomasa este separata prin decantare.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). in care apa uzata. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice.

) este santul de oxidare. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. in mai multe variante. Pe fata superioara a materialului filtrant este . de regula. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. la care bazinul de aerare este un canal. de regula. tufuri vulcanice etc. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. 50 kg/ ha zi). de asemenea. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. varianta numita cu sterilizare de contact. de exemplu. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. unitati zootehnice mici. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme.001 kg/ m3 zi (cca. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. bucati de roca (granit. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. etc. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). industrie usoara. In cazul materialelor filtrante grele. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. la care bazinul de aerare este un canal. unitati zootehnice mici etc. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5.) este santul de oxidare. industrie usoara. 0. raportate la volum) mici de cca. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3).) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm.apa .

dar poate avea loc si la temperaturi de 10 .1 si o.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. la fiecare rotatie. este eliminata. mare consumatoare de energie electrica. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. ceea ce asigura contactul peliculei biologice. intrucat treapta de aerare. Pe de alta parte. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata.01 sI 0. spre deosebire de cea aeroba.200C (domeniul criofil). Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. productia de .03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. formate pe suprafata suportului.400C (domeniul mezofil) sau mai mari. de 45 600C (domeniul termofil). In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. fiind colectata apoi sub radierul drenant. Prin aceasta.

pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. . industria alimentara. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. fie sub forma de suspensie.4. in varianta de filtru anaerob. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. masa de microorganisme anaerobe. In alta varianta. bazinul fiind inchis. mai ales ultimele doua variante. abatoare. pe masura alimentarii cu apa uzata. iar materialul filtrant complet inecat. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice.1. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. In acest fel. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. 5. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. In sfarsit. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. industria textila si a pielariei. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. unitati de crestere a animalelor. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. iar apa epurata este evacuata din instalatie. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica.namol excedentar este nula si neinsemnata. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact.

Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. alge. brom. razele X si cele ultraviolete. inclusiv a enzimelor. clor. etc. . Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Se pot aplica cu succes razele gama. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat.fabrici de conserve. datorita consumurilor mari de energie. iodul si bromul. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. iod.si tricloramina. industrie fermentativa. pe de alta parte. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. dintre ceilalti halogeni.). care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. Dezinfectia termica este rar aplicata.). care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. mai ales de catre acizii nucleici. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. mai ales compusi organici. Agentii chimici (ozon. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. acestea sunt oxidate la azot molecular. spori. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. bioxid de clor. acestea sunt oxidate la azot molecular. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. virusuri etc. cele din urma fiind preferate. etc. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Pentru dezinfectie au fost folositi. La doze sporite de clor.

b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. iar namolul. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. epurarea mecano-chimica. In mod curent. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. în functie de compozitia sa. . Epurarea apelor uzate cuprinde. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. in linii mari. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. denumite namoluri.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. Statii de epurare generale. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. dupa o prealabila prelucrare. la debite si incarcari mari. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. 5. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. urmatoarele etape: epurarea mecanica. orasenesti sau uzinale de canalizare. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate.

platforme pentru depozitarea namolurilor.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. . In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta. filtre. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. decantoare.In masura in care este acceptabil. dispozitive si aparate de masura si control. separatoare de grasimi. laborator de analiza a apelor etc. etc. site. dezintegretoare(tocatoare). 5.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor.2. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. urat mirositoare. retea de alimentare cu apa potabila si industriala. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. deznisipatoare. In figura 5. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. statii de pompare de ape uzate si de namol.

. de exemplu: Neutralizarea.2. 5 – decantor primar. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva.2). intervin si o alta serie de procese chimice ca. Pe langa operatia de precipitare chimica. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%. sau corectarea indicelui pH. influent. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. 2 – gratar.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. 4 – deznisipator. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. 8 – ape de drenaj.Figura 5. frecvent utilizata. 6 – ape decantate. Oxidarea chimica. 3 – dezintegrator. 7 – platforme de uscare. 5.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. Schimbul ionic. 9 – emisar.

3–ape decantare. 5–bazin de amestec si reactie.Dezinfectia.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. 6–efluent-ape epurate. 2–epurare mecanica. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. . cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. ce urmeaza treptei mecanice. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice. 4–statie de preparare si dozare. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. de infiltratii(figura 5. Figura 4. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii.

3-camp de infiltratie. . 4-camp de irigatie. 6-emisar.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 2-epurare mecanica. Figura 5. 5-ape de drenaj.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful