P. 1
Franz Kafka - Castelul

Franz Kafka - Castelul

|Views: 3|Likes:
Published by Veronica Serban

More info:

Published by: Veronica Serban on Jan 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2015

pdf

text

original

Franz Kafka CASTELUL

conform variantei din manuscris OPERE XX KAFKA, FRANZ CUPRINS Notă asupra ediţiei / 7 CASTELUL 1 Sosirea /li 2 Barnabas / 28 3 Frieda / 46 4 Prima discuţie cu birtăşiţa / 55 5 La primar / 67 6 A doua discuţie cu birtăşiţa / 85 7 învăţătorul / 98 8 Aşteptîndu-l pe Klamm / 108 9 Lupta cu interogatoriul / 117 10 Pe drum / 127 11 La şcoală / 133 12 Secundanţii / 144 13 Hans / 151 14 Reproşul Friedei / 161 15 LaAmalia / 172 16 [K. rămase locului] / 181 17 Secretul Amaliei / 197 18 Pedeapsa Amaliei / 212 19 Umblînd cu jalba / 221 20 Planurile Olgăi / 228 21 [Vasăzică se întîmplase] / 243

22 [Privind fără ţintă în jur] / 252 23 [Abia acum observă K.] / 262 24 [Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferenţă] / 277 25 [Ctad se trezi] / 291 Notă asupra ediţiei Seriei operelor lui Kafka, pe care Editura RAO le publică pornind de la varianta din manuscrisele autorului, i se adaugă acum, după Procesul şi America, volumul de faţă. ' La fel ca în cazul romanelor amintite, nu am mai folosit ca punct de referinţă ediţia îngrijită de Max Brod, ci textul nou, publicat de' Editura S. Fischer din Frankfurt am Main. De data aceasta este vorba despre volumul editat de Malcolm Pasley şi apărut în 1991. Scris cu doi ani înaintea morţii şi publicat la doi ani după moartea autorului, Castelul a rămas neterminat şi nefinisat. în comparaţie cu celelalte romane postume, din care Kafka a publicat totuşi cîte un fragment, Castelul a fost total inedit pînă în 1926 cînd a apărut ediţia princeps. Traducerea romanească pe care o reproducem în continuare este realizată de Mariana Sora după ediţia Brod şi a apărut în 1968 la Editura pentru literatură. După verificare nu am constatat în general decît diferenţe mărunte faţă de textul din manuscris. Există totuşi cîteva modificări, cu precădere de structură, ce se cuvin semnalate. Astfel, pagina finală a romanului, începînd de la „Gesticulînd furios, ca şi cum ar fi vrut...", nu apare în traducerea Marianei Sora, drept pentru care a fost tradusă de semnatarul acestor rînduri; în versiunea romanească amintită, capitolele nu au titluri, fiind doar numerotate, pe cînd în ediţia Pasley ele au titlurile pe care le-am tradus aici (excepţie fac numai capitolele 16, 21, 22, 23, 24, 25 care nu poartă titluri nici în manuscris). Observăm însă în această privinţă că în traducerea din 1968 capitolul 15 este împărţit în cinci subcapitole dintre care totuşi patru au titluri (Secretul Amaliei, Pedeapsa Amaliei, Umblînd cu jalba şi Planurile Olgăi), titluri care în ediţia Pasley apar ca fiind ale unor capitole de sine stătătoare! De altfel, iar acesta ar fi un nou element demn de semnalat, o parte dintre capitole nu-şi mai păstrează în 8 ♦ Franz Kafka traducerea Marianei Sora dimensiunile din manuscrisul kafkian,

astfel încît, fără nici o abatere de la succesiunea textului, anumite fragmente sau chiar capitole sînt trecute în seama altor capitole. Fireşte, în asemenea cazuri am reaşezat lucrurile ca în manuscris. Nu socotim necesar să specificăm acum cu precizie noile locuri de demarcaţie dintre capitole. Cititorul interesat le va descoperi cu uşurinţă comparînd traducerea din 1968 cu cea de faţă. De asemenea nu credem că este locul aici să judecăm justificarea acestor restructurări ale capitolelor. Notăm doar numerele capitolelor din ediţia din 1968, afectate de acest fenomen: 1—2; 11—12 (In acest caz întregul cap. 12 din versiunea romanească din 1968 este înghiţit de cap. 11 din manuscris); cap. 13 din traducerea Marianei Sora este împărţit aici în cap. 12,13 şi 14; deja amintitul capitol 15 ale cărui subcapitole devin aici capitole independente: 15—16; 16—17 (cap. 17 este şi el trecut în întregime sub incidenţa cap. 16); cap. 18 e segmentat în două capitole. în urma acestor transformări, care, repetăm, nu afectează derularea ca atare a textului, apar acum 25 de capitole faţă de cele 20 din versiunea romanească publicată în 1968. La Cuprins capitolele fără titlu primesc, conform obiceiului, un nume în funcţie de cuvintele lor iniţiale. RADU GABRIEL PARVU CASTELUL SOSIREA Era seară tîrzie cînd K. sosi. Satul zăcea înzăpezit. Muntele cu castelul nu se zărea, era învăluit în ceaţă şi beznă; nici cea mai mică licărire de lumină nu arăta unde se afla marele castel. K. se opri pe podul de lemn care ducea de pe şosea spre sat şi rămase o bucată de vreme cu ochii ridicaţi'spre spaţiul în aparenţă gol. Apoi se duse să-şi caute un sălaş de noapte; la birt mai era lume; birtaşiîl n-avea, ce-i drept, camere de închiriat, dar, surprins şi'zăpăcit din cale-afară de sosirea oaspetelui întîrziat, era dispus să-l găzduiască, aşternîndu-i o saltea de paie în sala de birt. K. se învoi. Cîţiva ţărani mai zăboveau la un pahar de bere, dar K. nu voia să stea de vorbă cu nimeni; aduse singur salteaua de paie din pod, o întinse în apropierea sobei şi se culcă. Era cald, ţăranii şedeau tăcuţi, K. îi mai cercetă puţin cu ochi obosiţi, apoi adormi. Dar, peste puţin, fu trezit. în faţa lui stătea un tînăr îmbrăcat orăşeneşte, cu figură de actor, cu ochii înguşti şi sprîncenele groase, iar lîngă el, birtaşul. Şi ţăranii mai erau acolo, unii îşi întorseseră scaunele ca să vadă şi să audă mai bine. Tînărul îşi

ceru foarte politicos scuzecă-l trezise pe K., se recomandă ca fiul administratorului castelului şi apoi zise: — Acest sat e proprietatea castelului, cine locuieşte sau rămîne peste noapte aici locuieşte sau rămîne peste noapte oarecum la castel. Nimeni n-are voie s-o facă fără autorizaţia contelui. Dumneavoastră însă n-aveţi o asemenea autorizaţie, sau cel puţin n-aţi arătat-o. K. se ridicase în capul oaselor, îşi netezise părul cu mîinile şi, uitîndu-se de jos în sus la cei doi, zise: — în ce sat m-am rătăcit oare ? E vreun castel pe aici ? 12 ♦ Franz Kafka — Bineînţeles, zise tînărul rostind vorbele încet şi răspicat, în timp ce unii dintre ţăranii prezenţi clătinau din cap a mirare. Castelul domnului conte Westwest. — Şi trebuie să ai autorizaţie ca să rămîi peste noapte ? întrebă K., vrînd parcă să se încredinţeze că n-a visat cumva cele ce i se comunicaseră adineauri. — Trebuie să ai autorizaţie, fu răspunsul, şi era o batjocură la adresa lui K. în gestul şi vorbele tînărului, cînd se întoarse cu mîna întinsă spre birtaş şi muşterii întrebîndu-i: Sau poate că nu e nevoie de autorizaţie ? — Atunci va trebui, deci, să mă duc să-mi scot autorizaţia, zise căscînd K., şi dădu pătura la o parte, gata să se scoale. — Da, dar de la cine ? întrebă tînărul. — De la domnul conte, răspunse K., nu-mi rămîne altceva de făcut. — Acum, la miezul nopţii, să ceri autorizaţia de la domnul conte ? exclamă tînărul dîndu-se cu un pas îndărăt. — Nu se poate ? întrebă cu indiferenţă K. Atunci de ce m-aţi mai trezit ? Acum însă, tînărului îi sări ţandăra. — Ce apucături de vagabond! strigă el. Vă pretind respect faţă de autorităţile comitatului! V-am trezit ca să vă comunic că trebuie să părăsiţi îndată domeniul contelui. — Ajunge, isprăviţi cu comedia asta, zise K. cu voce surprinzător de scăzută; se culcă la loc şi trase pătura pe el. Dumneata, tinere, mergi puţin prea departe, şi am să mai revin mîine asupra purtării dumitale. Birtaşul şi domnii de colo îmi sînt martori, în măsura în care mai am nevoie de martori. De altfel, află că sînt arpentorul chemat în urma dispoziţiilor domnului conte, să fac măsurători de terenuri. Secundanţii mei şi aparatele sosesc mîine cu trăsura. N-am vrut să scap ocazia de a face o plimbare prin

zăpadă, dar am greşit drumul de cîteva ori, de aceea am ajuns aşa de tîrziu. Că ora era prea înaintată ca să mă mai prezint la castel, asta o ştiam singur, fără să mă înveţi dumneata. De aceea m-am şi mulţumit cu acest culcuş din care ai avut impoliteţea — ca să nu spun o vorbă mai CASTELUL ♦ 13 aspră — să mă scoli. Cu asta mi-am isprăvit explicaţiile. Noapte bună, domnule! Şi K. se întoarse cu faţa spre sobă. Mai auzi în spatele lui întrebarea şovăitoare: „Arpen-tor ?", apoi se făcu linişte. Tînărul însă îşi reveni curînd din surpriză şi spuse către birtaş, cu o voce destul de domoală pentru a fi luată drept dovadă de grijă faţă de somnul lui K., dar suficient de tare pentru a se face auzit de acesta: — Am să cer instrucţiuni prin telefon. Vasăzică exista şi un telefon în această cîrciumă de sat ? Erau bine prevăzuţi cu de toate. Amănuntul îl surprinse pe K., deşi, în linii mari, se aşteptase la aşa ceva. Descoperi că telefonul se afla aproape deasupra capului său, însă, somnoros cum fusese, nu-l remarcase. Dacă tînărul voia să se servească de telefon, nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu putea să cruţe somnul lui K.; se punea doar întrebarea dacă acesta era dispus să i-o permită; K. se hotărî să-l lase să telefoneze. Dar atunci nu mai avea nici un rost să stea prefăcîndu-se că doarme, aşa că se întoarse pe spate. Văzu că ţăranii se strîng şi se sfătuiesc; sosirea unui arpentor nu era un lucru de nimic. Uşa dinspre bucătărie se deschise şi în prag se ivi cîrciumăreasa, astupînd cu trupul ei voluminos tot spaţiul din tocul uşii, iar cîrciumarul se apropie de ea în vîrfuf picioarelor ca s'-o pună la curent. Şi apoi începu convorbirea telefonică. Administratorul dormea, dar un subadministrator, unul dintre subadministratori, un anume domn Fritz, era prezent. Tînărul care se prezentă spunîndu-şi numele — îl chema Schwarzer — povesti cum îl găsise pe K., un bărbat de vreo treizeci de ani, destul de jerpelit, dormind liniştit pe o saltea de paie, cu un rucsac mic drept pernă şi o bîtă noduroasă alături, la îndemînă. Fireşte că i se păruse cam suspect, şi cum birtaşul se vede că nu-şi făcuse datoria, găsise că e de datoria lui, a lui Schwarzer, să cerceteze cazul. Trezirea, interogatoriul, ameninţarea obligatorie cu expulzarea din domeniile contelui, fuseseră prost primite de K., de altfel poate pe drept cuvînt, cum

nici măcar nu se întoarse. îl roagă pe 14 ♦ Franz Kafka domnul Fritz să se intereseze la cancelaria centrală dacă un arpentor de felul acestuia este într-adevăr aşteptat şi să-i comunice numaidecît răspunsul prin telefon. cu amestecul ei de rea-voinţă şi de prudenţă. susţine că este arpentor chemat de domnul conte. ciudat! Cum să-i explic asta domnului arpentor ? K. căci. deosebit de puternic. după părerea lui K. Castelul îl numise deci în postul de f arpentor. căci Schwarzer trînti furios receptorul. . căci telefonul sună' în curînd. desigur. cum i se păru lui K. nu părea deloc curios. atitudine ce manifesta. Deşi era improbabil să fie ceva care să-l privească iarăşi pe el. să se controleze afirmaţia. că se cumpănise' raportul de forţe şi se accepta lupta cum s-ar zice cu un zîmbet. recunoscîndu-i calitatea de arpentor. Asta. iar la celălalt capăt se aştepta răspunsul. rămase culcat ca şi pînă atunci. ţăranii. pe de o parte. de teapa lui Schwarzer. toţi înmărmuriră. de aceea el. Ce-i drept. cancelaria centrală avea un serviciu de noapte. o superioritate intelectuală. A telefonat însuşi şeful de birou ? Ciudat.se vădise ulterior. Dacă însă credeau că... apoi spuse încet: — O eroare vasăzică ? E foarte penibil pentru mine. cel puţin în ce priveşte formele. Şi nici în materie de zel nu se lăsau mai prejos. informaţia transmisă de Fritz părea să fie scurtă de tot. se ghemui tot sub pătură. Fireşte că e o obligaţie. poate chiar mai rău. nici urmă de arpentor. îi dădea o imagine despre ce s-ar putea numi gradul de cultură diplomatică pe care o posedau în castel şi oamenii mai neînsemnaţi. Dar pe de altă parte era şi favorabil. fiindcă dovedea că la castel se ştia despre el tot ce era necesar de ştiut. — Am spus-o eu. O clipă K. asta dovedea că era subestimat şi că va avea mai multă libertate decît ar fi fost îngăduit să spere din capul locului. se gîndi că toţi. cîrciu-marul şi cîrciumăreasa au să se năpustească asupra lui. Scoase încetişor capul de sub cuvertură. căci K. Se vede că obţinuseră răspunsul destul de repede. Relatarea lui Schwarzer. Apoi se făcu linişte. era în defavoarea lui. Ca să se ferească barem de prima violenţă a atacului. iar Schwarzer se întoarse la aparat. ciuli urechile. e un vagabond ordinar şi un mincinos. se uita în gol. la un capăt al firului Fritz se informa. K. Ascultă în tăcere o explicaţie destul de lungă. Deodată telefonul sună din nou şi. strigă el. Schwarzer. Schwarzer.

avu pace. acceptînd doar un ceai somnifer oferit de b'irtaş. Dormi adînc. îmbiat să se mute în odaia birtaşului. fireşte. Dar cum birtasul se tot învîrtea în jurul lui rugîndu-se parcă de el fără vorbe. domnule. La început se tot dăduse pe lîngă K. pentru ca nu cumva să-i recunoască a doua zi. simţi că trebuie să-i abată gîndurile de la aceste temeri. întorcînd capul în aşa fel încît să-şi ferească faţa. zise K. vrei să le şi duci ceva cînd te întorci acasă. care se apropiase timid de el. După micul dejun. i se făcu milă — deşi amintindu-şi de purtarea lui din ajun nu schimbase cu el decît cuvintele strict necesare — şi-l pofti să şadă. zise K. mari şi temători. sînt în stare sămi spun părerea chiar şi unui conte. şi nu mai fu nevoie să ceară să se golească sala. birtasul pe marginea laviţei de la fereastră. — Nu-l cunosc încă pe conte. refuză. cum am făcut eu. care. nu sînt prea timid. mai comod nu îndrăznea să se aşeze şi se uita tot timpul la K. Se temea să nu-l descoasă despre conte ? Se temea că „domnul". simţi o uşoară înfiorare. voia să se ducă numaidecît în sat. urma să fie plătit de castel. ai să-i poţi găzdui aici ? 16 ♦ Franz Kafka Sigur că da.CASTELUL ♦ 15 îl vor putea teroriza mereu.. deranjat doar o dată sau de două ori de tropăitul uşor al unor şobolani care treceau în fugă.. Lampa fu stinsă şi. Se spune că răsplăteşte bine munca cinstită. Cu un gest de indiferenţă opri explicaţiile lui Schwarzer. ligheanul cu apă. cu ochii lui căprui. să nu fie demn de încredere ? K. Şedeau faţă în faţă. pînă dimineaţa. după spusele birtaşului. — în ce mă priveşte. * — în privinţa asta nu trebuie să vă faceţi griji.. domnule. drept care îl lua pe K. căci toţi se grăbeau să iasă... iar acum'parcă îi venea s-o ia din loc. să pleci aşa de departe. în sfîrşit. se înşelau. ca de altfel toată întreţinerea lui K. dar atîta tot. dar. dar n-o să stea cu tine la castel ? Renunţa oare cu atîta uşurinţă şi plăcere la muşterii şi îndeosebi . nimeni nu se plînge că ar fi prost retribuit. săpunul şi prosopul aduse de birtăşiţă. e adevărat ? Dacă îţi laşi nevasta şi copilul. e mult mai bine s-o scoţi la capăt cu domnii în pace şi bună înţelegere. lui K. Se uită la ceas şi zise: — în curînd o să sosească ajutoarele mele. răspunse birtaşul.

Mîna stîngă odihnea cu degetele răsfirate în părul bogat. Deocamdată nu ştiu despre castel decît atîta. Apoi mă tem că nici nu mi-ar plăcea să trăiesc sus. Apoi se sculă ca să-l scutească de prezenţa sa pe birtaşul care-şi muşca nervos buzele. Nu cumva şi pe mine ? — Pe tine. Ţinea capul atît de aplecat spre piept. şi anume portretul unui bărbat de vreo cincizeci de ani. — Au un administrator frumos la castel. — Bineînţeles. zise birtaşul încet. barba era îndoită în dreptul bărbiei. Tu pe toţi îi crezi tari. în clipa asta K. stînd în faţa portretului. avu impresia că birtaşul e ca un copil. o să fie mai indicat să locuiesc aici.la K. trăgîndu-l spre dînsul. răspunse acesta. încît ochii abia se mai vedeau. tatăl lui e doar subadministrator şi încă unul dintre cei mai mici. Poate că mai au şi alte calităţi. agăţat de perete. — Cine-i ăsta ? Contele ? întrebă K. zise K.. îi şopti la ureche: Schwarzer a' exagerat ieri. fără a putea sprijini capul. doar că nu sînt tot . se opri asupra unui portret întunecat. într-adevăr. Dacă. în timp ce se îndrepta spre uşă. de pildă. nam nici o putere. la castel. că cei de acolo se pricep să-şi aleagă arpentorul potrivit. Nu era uşor să cîştîgi încrederea acestui om. întîi trebuie să aflu ce fel de muncă mi se cere. cum îşi dădu seama acum. ci spuse: — Şi tatăl lui e tare. nimic de zis. pe care voia neapărat să-l ştie găzduit la castel? — Nu e încă sigur. nu te cred tare. — Aş ! zise K. e administratorul. Ţin să fiu liber mereu. într-o ramă întunecată. Era totuşi un tablou. păcat că are un fiu atît de prost crescut. — Nu. privirea lui K. atitudinea asta părea determinată de greutatea frunţii înalte şi de nasul coroiat. zise K. Din pricina poziţiei capului. dar birtaşul nu rîse deloc. ţi-o spun confidenţial. dar cu seriozitate. — Nu cunoşti castelul.. — Nu. CASTELUL ♦ 17 — Golanul! zise el surîzînd. fără a-şi întoarce măcar privirea spre birtaş. zise K. iar mai jos stătea îndreptată înainte. o să am de lucru aici în vale. probabil la fel de mult ca şi tine. zise K. — Dar ştii că te pricepi să observi oamenii. din acelea care se pun la spatele tablourilor. dar de la distanţă nu putuse distinge nici o trăsătură şi crezuse că e doar un carton negru. răspunse birtaşul timid. De aceea îi şi respect pe cei puternici. îl zărise încă din culcuşul său. zise birtaşul şi. nu-i bine să judeci pripit.

sus. Dar K. care abia dacă era mai prejos decît aşa-zi-sul castel. iar piatra arăta roasă. înainta cu nu mai puţină osteneală decît ieri. zăcînd greu pe acoperişurile joase. nici palat nou'şi somptuos nu era. aproape imberbă. şi o . care se compunea din vreo cîteva clădiri cu două etaje şi alte multe construcţii joase. în linii mari. trebăluind cu coatele ridicate alături în bucătărie. cu deosebirea că toate păreau construite din piatră. pe drumul mare. sus. părea să fie mai puţină zăpadă decît aici. Compara'în gînd turnul bisericii de acasă cu turnul acela de pe munte. îşi aminti în treacăt de orăşelul său natal.atît de sincer şi nu-mi place totdeauna s-o recunosc. Nici veche cetate feudală. Stoluri de ciori se roteau în jurul lui. îl bătu uşor cu palma pe obraz.. încolo nu se sinchisea de nimic. cel puţin aşa parea de aici. aşa cum arăta din depărtare. castelul. desigur — ce alta am putea clădi? — dar avea un ţel mai înalt decît învălmăşeala de case joase. Aşa că îi făcu doar semn să-i deschidă uşa şi ieşi în dimineaţa de iarnă însorită. în sfîrşit. Cel dintîi se înălţa fără şovăire drept spre văzduh. unde K. în fond nu era decît un biet tîrg destul de sărăcăcios. ca să nu alunge zîmbetul provocat în cele din urmă. compus din case săteşti. o clădire terestră. Cum ajunsese să se însoare cu femeia asta în vîrstă şi voluminoasă. împrumutînd formele tuturor lucrurilor. pe munte. acesta îl decepţiona. De altfel. înainta. K. apărînd şi mai clar datorită stratului subţire de zăpadă care acoperea totul. nu voia să-l mai descoasă acum.. ar fi fost păcat de osteneala drumului şi ar fi procedat mai cuminte între-prinzînd o călătorie pînă-n orăşelul său de baştină. în sat. Acesta zîmbi. unde nu mai fusese demult. Acum zări. nu zări decît un singur turn. ar fi putut să creadă că e un mic oraş. 18 ♦ Trata Kafka Cu ochii îndreptaţi spre castel. cine nu ştia că-i un castel. Dar pe măsură ce se apropia de castel. K. niţel. Şi. subţiindu-se mereu. Dacă ar fi ţinut doar să-l viziteze. dar tencuiala căzuse de mult. totul se înălţa liber şi uşor. corespundea aşteptărilor lui K. dar nu putea să-şi dea seama dacă ţinea de o casă de locuit sau de-o biserică. colo. Aici zăpada ajungea pînă la ferestrele bordeielor şi reîncepea iar la o distanţă de nimica toată. dar sus. ci o aşezare întinsă. Era întradevăr aproape un băieţandru cu faţa lui moale. K. adunate strîns laolaltă. pe munte. castelul bine conturat în aerul limpede. pînă la acoperişul său lat de ţiglă roşie. care se zărea printr-o ferestruică. pentru a-l consola pe birtaş şi a şi-l apropia mai mult.

îl examinase pe K. care acum sclipeau în razele soarelui. învăţătorul. ca într-un moment de demenţă.' toţi deodată. poate al clădirii principale. ce. domnule învăţător. — Vă uitaţi la castel ? întrebă el mai blînd decît se aşteptase K. din toate părţile. îngrădită cu un grilaj de fier. încă de la distanţă. se opri din nou. dar cu un ton de parcă n-ar încuviinţa ce face K. Tocmai ieşeau copiii împreună cu învăţătorul. şi se termina într-un fel de terasă al cărei parapet crenelat. e adevărat că afară de grupul lor. se simţi dator să salute el întîi. cît vedeai cu ochii. ţinîndu-se CASTELUL ♦ 19 foarte drept. Adunaţi grămadă' în jurul învăţătorului. aşa încît K. schimbă vorba întrebînd: — îl cunoaşteţi. pe conte ? . în faţa ei o grădină. cu umerii înguşti. mă aflu în localitate abia de aseară. toţi cu ochii aţintiţi' asupra lui. Părea un locatar posomorit al casei. se profila colţuros pe cerul albastru. Dar fu stînjenit în reflecţiile sale. K. acum o întindere de zăpadă. niţel uluit. Ca să nu spună nimic nepotrivit. zise învăţătorul. îi zise el. — Da. vorbeau întruna şi repede. cum se putea distinge acum. fără a fi însă o apariţie ridicolă. în dreptul căreia se oprise — de fapt era doar o capelă lărgită ca o şură. Turnul de colo. şi apoi repetă întrebarea într-o formă atenuată: Dacă-mi place castelul ? De ce presupuneţi că nu-mi place ? — Nici unui străin nu-i place. In spatele bisericii. cu spărturi şi iregularităţi.. ca şi cum stîn'd pe loc ar fi dispus de mai multă putere de judecată. Ca străin. desenat parcă de o mînă temătoare sau neglijentă de copil. — Cum adică ? întrebă la rîndul său K. ca o pregătire pentru a se auzi ce spune. K. era o rotondă uniformă. întrunind în mod ciudat o'notă de provizorat cu una de străvechi. nu înţelegea ce spuneau. — Bună ziua. O clădire lungă şi joasă. cu ferestre mici. ar fi trebuit să se încuie în odaia cea mai îndepărtată. şi această tăcere subită probabil că-i plăcu învăţătorului. ca să poată cuprinde enoriaşii — se afla şcoala. mai ales că învăţătorul părea un' omuleţ obişnuit să comande. răspunse acesta. pe bună dreptate. nu sînt de-aici. sus — singurul vizibil — foişorul unei case de locuit. Copiii amuţiră dintr-o dată. era singurul om. K. probabil. dar care ar fi spart tavanul ca să se ridice şi să se arate lumii. în parte ascunsă privirii de iedera ocrotitoare. — Nu vă place castelul ? se interesă grăbit învăţătorul.. un tînăr scund. K.expresie mai clară decît a cotidianului cenuşiu.

zise K. nu se lăsă şi mai întrebă o dată: — Cum ? Nu-l cunoaşteţi pe conte ? — Cum să-l cunosc? zise învăţătorul în şoaptă şi adăugă cu voce tare pe franţuzeşte: Ţineţi seama de prezenţa unor copii nevinovaţi. nu sînt de o seamă cu ţăranii. Căci strada. se aştepta mereu ca drumul să facă o nouă cotitură care să ducă spre castel. care părea să-l ţină . nici cu cei de la castel.. se simţea cu adevărat obosit. şi bineînţeles.' K. cu toţii. La început. enervat de această convorbire. învăţătorul dădu din cap şi o porni împreună cu ceata de copii' care începură numaidecît să vorbească iar. dar mai era o cale lungă. Dispărură curînd într-o străduţă care cobora în pantă abruptă. s-ar chema că a făcut mai mult decît suficient. şi chiar dacă nu se îndepărta de castel. i Această simplă indicare a adresei nu prea suna a invi-s ţaţie. dar asta nu schimbă cu nimic situaţia mea. în starea în care se afla. şi era mirat de lungimea satului care nu se mai isprăvea. dar cu fiecare cunoştinţă nouă îi creştea oboseala. — între ţărani şi castel nu e mare deosebire. zise învăţătorul. Pentru prima oară de cînd sosise. mereu zăpadă şi nici ţipenie de om. Se simţea irezistibil îmboldit să caute societatea altor oameni. la măcelar. nu ducea spre dealul castelului. am să vin.— Nu. găsi că asta-i dă dreptul să întrebe: — Aş putea să vă fac o vizită. mereu căsuţe şi geamuri cu flori de gheaţă. ci doar pînă-n apropiere. desigur. Aşadar porni înainte. întrun moment nepotrivit. Ce liniştit înaintase zile întregi pas cu pas ! — abia acum se arătau urmările efortului prea mare. domnule învăţător ? Rămîn mai multă vreme aici şi mă simt de pe acum puţin stingher. zise: 20 ♦ Franz Kafka — Bine. în gura mare. totuşi K. Aş putea să vă fac o vizită ? — Locuiesc în Schwanengasse. K. dar K. şi numai pentru că se aştepta la asta. iar de acolo cotea ca dinadins în altă direcţie. — Se poate. în cele din urmă se smulse străzii acesteia. nici nu se mai apropia totuşi de el. K. mai mergea înainte. zise învăţătorul şi dădu să plece. dacă se silea să-şi continue plimbarea măcar şi pînă la intrarea castelului. drumul lung făcut pe jos pînă aici nu păruse să-l fi ostenit deloc. această stradă principală a satului. şi. rămase descumpănit. se vede că din pricina oboselii ezita s-o ia pe altă potecă decît pe drum.

stătea ca înconjurat de nori. fără să-ţi poţi da seama exact în ce consta ciudăţenia. Dintr-un alt colţ ieşea un fum gros. probabil dinspre curte. K. Făcu un bulgăre de zăpadă şi-l azvîrli într-o fereastră. Faptul că-l cunoşteau nu părea să-l recomande. Sînt foarte obosit. Oricum. Uşa se deschise numaidecît — era prima uşă pe care o vedea deschizîndu-se de-a lungul întregului drum prin sat — şi apăru un ţăran bătrîn. zise K. — îmi dai voie să intru puţin ? zise K. într-un fotoliu cu spetează înaltă. era o trudă s'ă-şi scoată picioarele ce se afundau mereu. într-o albie de lemn. Şi mai surprinzător era colţul din dreapta. şi dădea o strălucire ca de mătase rochiei unei femei care zăcea acolo ostenită. întîi nu văzu nimic şi se poticni de o albie de rufe. în sfîrşit. aproape culcată. şi apoi pesemne către moşneag: De ce l-ai lăsat să intre ? Se poate să dăm drumul în casă oricărui vagabond ? — Sînt arpentorul domnului conte. în dreapta şi-n stînga se înşirau cocioabele ţărăneşti. e arpentorul. izbuti să se lămurească încetişor. prietenos şi firav. — Cine eşti dumneata ? strigă o voce autoritară. încercînd să se justifice în faţa acestor oameni. şi după cîţiva paşi. zise cineva. — A. transformînd penumbra în întuneric. unde. şi coti pe o ulicioară cu şi mai multă zăpadă. Printr-o spărtură mare.strîns. o lumină palidă.. îl treceau năduşelile. pui de . singura deschizătură a peretelui din fund. nu se afla într-o pustietate. mare cum K. şi acum încă invizibili pentru el. — E beat. răspunse scurt aceeaşi voce. nu mai văzuse niciodată — era cît două paturi — doi bărbaţi făceau baie în apă aburindă. pătrundea în adîncul acelui colţ. în jurul ei se jucau nişte copii. se pomeni în odaie. Venind de afară. cu capul aplecat într-o parte. Dintrun colţ porneau ţipete de copil. reflexul zăpezii. fumul se mai risipi puţin şi K. deodată se opri locului şi nu mai putu înainta. apoi urmă o tăcere deplină. — Sigur. primi cu recunoştinţă scîndura pe care acesta o împinse spre el şi care-l salvă numaidecît din zăpadă. O odaie mare. în apropierea uşii se spălau rufe. în penumbră. Ţinea un sugaci la piept. Părea să fie zi de curăţenie generală. zise o voce feminină. CASTELUL ♦ 21 Fără a auzi ce-i spune bătrînul. O mînă de femeie îl sprijini. — Mă cunoaşteţi ? întrebă K. într-o scurtă de blană cafenie. Dar fumul venea dintr-un colţ.

uitîndu-se în gol. care ţinea gura mereu deschisă. nu puteţi rămîne aici. — Vă miraţi de bună seamă că nu sîntem mai primitori. era spătos şi avea o faţă lată. ba colo. el era de altfel cel mai înalt dintre cei din odaie. care gîndea pe îndelete. s-a făcut. acum plec. supravegheaţi de femeia blondă. K. Contemplase probabil o bună bucată de vreme frumosul tablou trist pe care-l oferea femeia. Acesta. K. era un bărbat tăcut. şi stăteau îmbrăcaţi în faţa lui K. copiii tot voiau să se apropie de ei. n-avem nevoie de oaspeţi. — Domnule arpentor. o blondă în plină opulenţă a tinereţii. Acum se vădi că gălăgiosul cu barba mare se bucura de mai puţină trecere decît celălalt. gest caraghios în această postură şi prin care îl stropi cu apă caldă în obraz. K. un sipet. dar femeia nu părea să facă parte din acelaşi mediu. — Stai jos! zise unul dintre bărbaţi. ba cu spatele unul spre altul. căci. fără să fie mai înalt decît bărbosul şi purtînd o barbă mult mai puţin impozantă. speriat de o voce care-l strigase. Iertaţi lipsa de cuviinţă. zise omul. se apropie de femeia din fotoliu. se trezi cu capul culcat pe umărul bătrînului de lîngă el. fără să arunce măcar o privire copilului pe care-l ţinea la piept. iacă. tot sprijinindu-se în bastonul pe care-l proptea ba ici. Bărbaţii ieşiseră din albia în care acum se îmbăiau şi se zbenguiau copiii. Niţel înviorat de somn. femeia din fotoliu zăcea ca neînsufleţită. se bucura să audă vorbele acestea sincere. bărbaţii din baie tropăiau în apă şi se întorceau ba cu faţa. cu ochii îndreptaţi în sus.ţărani. Pe sipet şedea bătrînul care-i dăduse drumul în casă şi care acum moţăia. căci gîfîia. capul şi-l ţinea plecat. dar pesemne că apoi aţipise. în sfîrşit. aşa că nici K.. Se mişca mai uşor şi. cu auzul mai ascuţit ca înainte. dar ei îi goneau de fiecare dată împroşcînd apă din belşug. — Nici nu aveam de gînd să rămîn aici. nu rămînea nestropit. Acum nimeni nu-i mai da atenţie. şi întinse'mîna. unul cu barbă mare şi mustaţă. se vede. peste marginea albiei ca să-i indice 22 ♦ Franz Kafka lui K. doream doar să mă odihnesc puţin. era bucuros că se poate aşeza. zise el.'dar ospitalitatea nu intră în obiceiurile noastre. cînta încetişor în timp ce spăla. răspunse K. . desigur că boala şi oboseala dă şi ţăranilor un aer de distincţie. Femeia din faţa albiei de rufe.

Şi femeia care spălase rufe rîdea de zarva grozavă pe care o făceau copiii.. de pildă de mine. poate că ne mai întîlnim. obosiţi. — Bine. Cu un dispreţ despre care nu se putea şti dacă se adresează lui K. CASTELUL ♦ 23 — Asta nu ştiu. zise K. amîndoi foarte zvelţi. Dacă v-au chemat. şi asemănători la . îi acoperea capul pînă spre mijlocul frunţii. se întoarse. se întoarse făcînd un adevărat salt şi se opri în faţa femeii. care. — Nu. ci se adresă celuilalt. Ieremias ! K. Artur. du-mitale şi tuturor din casă. încolo spre sat. bărbaţii îl mai supravegheau din prag. Ningea iarăşi. nu pot decît să vă mulţumesc. îmbrăcaţi în haine strîmte. şi bătu din palme. sugaciul de la pieptul ei dormea. o maramă de borangic. zise K. — Cine sînteţi ? Ca să ştiu cui trebuie să-i mulţumesc că m-am odihnit sub acoperişul lui ? — Sînt meşterul tăbăcar Lasemann. transparentă. sau propriului ei răspuns. se pomeni în stradă. dar K. fu răspunsul. — Dar tu cine eşti ? întrebă K. K. Şi. totuşi parcă se mai luminase. nu. Cel cu barba mare strigă nerăbdător: — încotro vreţi să vă duceţi ? încoace drumul duce spre castel. zise K. nu ne abatem de la reguli. în mod cu totul neaşteptat pentru toţi. părea mai accesibil. Văzînd asta. bărbosul strigă: — Bună ziua. nu puteţi să ne-o luaţi în nume de rău. dar de mulţumit nu trebuie să mulţumeşti nimănui. oamenii mărunţi. în clipa aceea. Cît despre K. ar-pentorul. bătrînul se bucură. Ea se uită la el cu ochii ei albaştri. bună ziua. zise omul încet. noi însă. deşi încurcat. — Nu cred.— Sigur. La ce vă trebuie oaspeţi ? Dar din cînd în cînd tot e nevoie de cîte unul.. ca şi cum n-ar fi existat nici un alt mijloc de a se face înţeleşi. se pomeni îndată luat de braţ din stînga şi din dreapta de cîte unul dintre bărbaţi şi tras cu toată puterea spre uşă. zise omul. va să zică în acest sat se mai arătau totuşi oameni pe uliţă ! Dinspre castel veneau doi tineri de statură mijlocie. zise: — O fată din castel. nu-i răspunse. o fi o excepţie. înseamnă că au nevoie de dumneavoastră. nu se ştie de ce anume. K. Totul nu durase mai mult de o clipă..

prin zăpadă. — Treburi. nu contrariat. mişcîndu-şi în cadenţă picioarele subţiri. aici nu e circulaţie.faţă. zise o voce de bărbat. însă se vedea cît de colo c-ar fi buni ca însoţitori'şi i-ar da curaj. nu lăsa să se vadă toată faţa celui care se uita afară. în faţa casei sale: — Pe cine aşteptaţi ? — Aştept o sanie care să mă ia. zise omul oarecum . rămase singur cu zăpada care-l învăluia. — Prilej de puţină disperare. aşa deschisă cum era acum. la o distanţă de nimica toată. Deşi auziră cuvintele lui K. 24 ♦ Franz Kafka şi totuşi ciocul pe care-l purtau contrasta aproape cu ea. atît de repede mergeau. în coliba din stînga. ce-i drept nu i se părea prea avantajos să facă cunoştinţă cu ei. atît era de negru. ci doar ochii. şi nu-şi încetiniră pasul nici acum. se deschise o fereastră minusculă . — Acolo mă duc şi eu. — Ce aveţi ? strigă bărbosul. — Pe aici nu trece nici o sanie.. cu toate astea. iar K. cît timp stătuse închisă. apoi dispărură. Mulţumiţi că l-au scos definitiv din casă pe K. mai tare decît toţi. îi trecu prin minte. se auzi o voce tremurată de femeie. Aveau pielea negricioasă. înghesuindu-se în uşa întredeschisă. Apoi bărbatul se ivi în fereastră şi întrebă. păruse de un vînăt întunecat. răspunse omul. poate din pricina reflexelor zăpezii. CASTELUL ♦ 25 — Totuşi e drumul care duce la castel. zise K. dădură doar din cap şi-şi văzură de drum. Dorea grozav ca cei doi să-l ia şi pe el. obiectă K. Atunci. nu intenţionat. tot mai stătea în zăpadă si n-avea nici un chef să ridice un picior pentru a-l înfunda din nou mai încolo. — Uite-l colo. dacă m-aş afla aici doar din întîmplare. dar totuşi într-un fel care arăta că ţine să fie totul în regulă pe stradă. Cu toată greutatea de a circula. şi era atît de mică. meşterul tăbăcar şi tovarăşul lui se traseră încetişor înapoi. uitîndu-se mereu după el.'strigară amîndoi rîzînd. strigă deodată K. înaintau surprinzător de repede. — Unde ? — La birt. — E arpentorul. acolo. — Cu toate astea. nişte ochi căprui de om bătrîn. K. încît. Nu puteai să te înţelegi cu ei decît ţipînd.

repetă Gerstăcker şi fu apucat de o tuse care-l chinui aşa de rău încît trebui să-şi înfigă picioarele în zăpadă şi să se ţină de sanie. — Eu merg pe jos. — O să mă aşez lîngă dumneata.de a-l îndepărtapeK. — Dar de ce ? întrebă K. răsună deodată un . răspunse omul numaidecît. castelul — în mod curios. — Atunci. se depărta din nou. că-l cheamă Gerstăcker şi că a luat sania asta incomodă' deoarece era pregătită de drum şi fiindcă scoaterea altei sănii ar fi necesitat prea mult timp. nu mai zise nimic. fireşte. aproape pedantă. şi ţineţi de castel. zise K. din faţa casei. duceţi-mă la birt. — O fi. din care fumul ieşea în pale. repede. Dar se vede că bărbatul chibzuia ceva. El îi spuse ceva în acest sens. — Atunci nu vă duc. însă. — Bine. adăugă : — Dacă vreţi. repetînd cuvintele celuilalt. Sînteţi doar arpentorul. îi explică apoi. — Duceţi-mă. Unde să vă duc? — La castel. de pe acum întunecat — la care K. zise K. trasă de un căluţ slab. Poarta curţii se deschise şi făcu loc unei sănii mici pentru poveri uşoare.. în urmă. rămase deschisă. tuşea bătrînului cedă încetul cu încetul. se învoi omul. zise K. Apoi tăcură amîndoi. 26 ♦ Franz Kajka — Eu merg pe jos. zise K. vin îndată cu sania. K.. află de la el doar că e căruţaş. vă duc cu sania mea. şi porniră. După cîtva timp.neînduplecat. vă rog! zise K. muncită de guturai. Dar omul nu zise decît: — Da. slab. temătoare. bucuros. vrînd să-l mai ajute. Totul dădea impresia că se face nu din amabilitate. roşie. ci mai degrabă dintr-un soi de străduinţă egoistă. Ca şi cum însă i s-ar fi făcut un semn provizoriu de adio. Se vedea că e bolnav si că ieşise din casă numai ca să-l poată transporta pe K. — E un drum prost. căci fereastra. — Staţi jos. părînd si mai mică din cauza unei broboade de lînă răsucită strîns in jurul capului. complet plană. zise K. apăru omul. sperase să ajungă încă azi. aici nu e circulaţie. dar ţin de castel. adus din spate. zise căruţaşul arătînd cu biciul spre coada săniei. Colo sus. se aşeză în spatele săniei. fără capră. K. dar omul se mulţumi să dea din umeri. răspunse acesta pe un ton de refuz. — Păi bine. zise Gerstăcker. şchiop. şi. zise omul spre mirarea lui K. Cit îmi cereţi ? — Nimic. cu faţa' scofîlcită.

care se opri de data aceasta şi se întoarse spre el. aruncă şi nimeri în plin urechea lui Gerstăcker. — Ce vrei ? întrebă Gerstăcker nedumerit. Şi CASTELUL ♦ 27 doar pornise de dimineaţă. poate tot de sus. dar neînduplecat. ai voie s-o faci ? Gerstăcker păşea înainte lîngă căluţ. celălalt drept. poate chiar din sat. înaripat şi vesel. Dar în curînd clopotul cel mare amuţi şi-i răspunse sunetul slab şi monoton al unui clopoţel. îşi zise. oarecum torturat. se văzu silit să repete din milă întrebarea pusă adineauri din răutate. — ajunseseră în dreptul bisericii. lunecă de pe sanie şi se îndreptă către birt. îşi dădu seama de asta după o cotitură a drumului — se' lăsase întunericul. anume dacă nu cumva Gerstăcker va fi pedepsit că l-a dus cu sania. obosită. „Zile scurte. două. Şi nici nu-i fusese foame. care-l salută respectuos.. Fusese plecat atîta vreme ? După socoteala lui. erau tinerii cu care se mai întîlnise şi care se chemau Ar-tur şi .dangăt de clopot.. care măcar pentru o clipă făcea să-ţi tresară inima ca sub ameninţarea — căci sunetul era şi îndurerat — că i se va împlini ceea ce abia cuteza să dorească. strigă K. fireşte. îşi zise. spre mirarea lui K. zări de o parte şi de alta a uşii cîte un bărbat. căscată de surpriză. fără să se sinchisească de vorbele lui. gura. în care mai rămăseseră doar cîţiva dinţi răzleţi. Aducîndu-şi aminte de căruţaş. îl auzi tuşind undeva în întuneric. fără să aştepte explicaţia. mai bine cu sania înceată ca şi cu acel căruţaş ca vai de el. Luă felinarul din mîna birtaşului şi îl ţinu în dreptul fiecăruia. Acest clinchet se potrivea. unul scofîlcit. K. Văzîndu-l însă foarte de aproape — între timp sania mai alunecase puţin înainte — văzîndu-i trupul încovoiat. — Măi. dar. Abia cînd ajunse în prag. K. se opri. Spre bucuria lui K. Iar pînă mai adineauri era ziuă. nu departe de birt. aşa că putea îndrăzni — mă mir foarte că te încumeţi să mă plimbi aşa pe propria-ţi răspundere. birtaşul stătea în capul treptelor din faţa casei şi-i lumina calea cu un felinar pe care îl ţinea ridicat. roşie. faţa-i suptă. să fi trecut cel mult o oră. — Hei. zile scurte". îşi îndemnă căluţul şi porniră înainte. gîndindu-se că avea să-l revadă în curînd. strigă deodată K. abia acum se făcuse deodată întuneric. unde stătea birtaşul. adună un pumn de zăpadă de pe sanie. cu obrajii inegali. Cînd ajunseră în apropierea birtului — K. Nu-i' nimic.

cum făcuse şi mai înainte. Cei doi zîmbiră. BARNABAS Apoi.. cărora leam cerut să mă urmeze. dar eu nu pot să văd decît cu ochii mei.. de aceea K. — Dar dacă sînteţi vechii mei secundanţi. zise K. destul de tăcuţi toţi trei. De aceea o să vă tratez ca pe un singur om şi o să vă zic Artur la amîndoi. <■ — Da.Ieremias. Acum îl întîmpinară salutînd cu mîna la chipiu. am fost doar martor. '1 — Nu avem. Cum să vă deosebesc ? Vă deosebiţi doar prin nume. la dreapta şi stînga lui cei doi secundanţi. — Secundanţii dumitale. — Vă cred. atunci! adăugă K. în afară de masa lor mai era doar una ocupată. izbucni în rîs. — Cine sînteţi voi ? întrebă uitîndu-se cînd la unul. la mijloc. ziseră ei. I — Vai. repetă K. Vă pricepeţi la arpentaj ? * — Nu. . răspunseră amîndoi fără nici o altă explicaţie. E bine că aţi venit. > — Cale lungă. hai. sînteţi tare lăsători. — Foarte bine.'. Asta-i aminti de vremea serviciului militar.. ca în seara precedentă. i — N-avem aparate. încolo semănaţi ca — se poticni. intră cu ei în casă. cînd la celălalt. Ei. şi împingîndu-i uşor înainte. ei însă tăceau. Sînteţi vechii mei secundanţi. Dar v-am mai întîlnit. pe care-i aştept ? Cei doi răspunseră afirmativ. cînd ifeneaţi de la castel. — E cam greu cu voi. — Sînt secundanţii. instalaţi la una din măsuţele birtului. — A fost cale lungă. că doar aşa îl cheamă pe unul din voi. zise K. trebuie să vă pricepeţi. zise K. zise K. apoi continuă spunînd fără să vrea — încolo semănaţi ca doi şerpi. răspunseră. şi cu aceşti ochi nu sînt în stare să vă deosebesc. zise K. repetară cei doi. ''' — Unde sînt aparatele ? întrebă K. aţi întîrziat mult. o epocă fericită. după un răstimp. încercară să se justifice. — Cum aşa ? întrebă K. — De obicei lumea ne deosebeşte destul de bine. cercetîndu-le chipurile. tot de un grup de ţărani. zise unul dintre ei. Poate tu ? întrebă K. K. întări birtaşul încet. ^ — Aparatele pe care vi le-am încredinţat. adresîndu-se unuia dintre ei. adăugă el după un alt răstimp. ce oameni! zise K. băură bere. De altfel.

dar aşa rămîne. ca să văd că ne-am înţeles. De o bucată de vreme. vă duceţi amîndoi. K. ' Amîndoi întinseră mîinile îndată. pentru mine sînteţi un singur om. Dacă-l trimit pe Artur undeva. am să vă zic Artur la amîndoi. Fireşte că trebuie să vi se pară neplăcut. Cei doi cumpăniră cîtva timp şi ziseră: — Asta ar fi cam neplăcut pentru noi. Eu sînt străin aici. zise K. Dar celălalt sări cu gura: — Zici „bine" şi doar ştii că nu se poate ! — Tăcere ! exclamă KL Mi se pare că vreţi să începeţi să vă deosebiţi unul de altul. — Lăsaţi labele. Să faceţi rost de o sanie ca să ne ducă la castel şi la şase dimineaţa să fiţi cu ea în faţa casei. asta înseamnă un mare inconvenient pentru mine. observa cum dă tîrcoale mesei lor unul dintre ţărani. zise ţăranul intimidat. Nu-mi pasă cum vă împărţiţi munca. — Scuzaţi. dar porunca mea rămîne în picioare. Nimeni n-are dreptul să ne deranjeze. înseamnă că şi voi sînteţi străini. Acuma mă duc să mă culc. cînd K. Dar acum spuse şi primul: . zise unul. dar.— Nu. bateţi palma cu mine. ăştia sînt secundanţii mei şi acum ţinem o consfătuire. zise acesta. Azi am pierdut o zi de lucru. purtaţi răspunderea în întregime şi în comun. pe mine mă cheamă Ieremias. se apropie de un secundam şi voia tocmai să-i şoptească ceva la ureche. am avantajul că pentru orice sarcină pe care v-o încredinţez. mîine trebuie să ne apucăm de treabă devreme de tot. — Iată interdicţia pe care trebuie s-o respectaţi înainte de toate. ziseK. şi se întoarse de-andărătelea la grupul lui. dacă-l pun pe Artur la o treabă. acesta se hotărî. — Mă rog. CASTELUL ♦ 29 — Cum să nu fie ? zise K. atîta numai că n-aveţi să daţi vina unul pe celălalt. mă rog. dacă sînteţi vechii mei secundanţi. — Bine. o faceţi amîndoi'. şi vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel. zise K. fiindcă aşa nu vă pot pune pe fiecare separat la cîte o treabă. zise K. în cele din urmă.. şi se ridică. în schimb. îl împiedică bătînd cu pumnul în masă. trebuie să fim solidari. n-aveţi voie să vorbiţi cu nimeni fără permisiunea mea. aşezîndu-se la loc. ca trei străini ce sîntem.. gata de plecare. — De fapt e indiferent. Deci. arătîndu-se prea plini de rîvnă.

nu mai auzise la alte telefoane. Nu ştia cîtă vreme stătuse aşa — cînd birtaşul îl trase. — Cui trebuie să te adresezi ca să obţii autorizaţie ? — Nu ştiu. daţi imediat un telefon administratorului. ezită să-şi spună numele.. şi atunci însemna că şi-a baricadat o cale. Se desfăşură următoarea convorbire: „Aici Oswald. vorbitorul încerca să-l compenseze cu un dram de severitate suplimentară. ceva care-ţi lovea urechea. cu toate că birtaşul căuta să-i reţină. celălalt putea să se răstească la el. cu un mic defect de vorbire pe care. nu se poate.' formînd un semicerc strîns. Ezitarea lui K. Răspunsul fu un „nu" categoric. — Pleacă ! strigă K. nefiind curios să le afle părerea. şi secundanţii lui abia dacă fuseseră luaţi în seamă. căci acum îi răspunse cineva. poate chiar în telefon. din mari depărtări — parcă din toate zumzetele laolaltă s-ar fi format într-un mod de neconceput o singură voce.— Are dreptate. rezemase braţul stîng de suportul telefonului şi asculta. exceptînd incidentul cu ţăranul. K. în fine. înaltă dar puternică. şi. se înghesuiră în jurul telefonului. era fără apărare în faţa telefonului. să trîntească receptorul. de mînecă spunîndu-i că-l caută un curier. şi se sculă. Se repeziră la aparatul telefonic. Acesta fu nevoit să-i roage să tacă. asculta fără să vorbească. vorbele lui de acum stîrniră atenţia generală. zise K. provocă nerăbdarea interlocutorului! „Cine-i acolo ? mai întrebă o dată şi . — Atunci o s-o cerem prin telefon. cine-i acolo 7" strigă o voce severă şi îngîmfată. S-ar fi zis că se compunea din zumzetul a nenumărate voci de copil — dar nici zumzetul lor nu era doar un zumzet. Majoritatea era de părere că nu i se va răspunde deloc lui K. pe care K. îl auzi de la masa lui. nici altădată". Dar răspunsul nu rămase atît de laconic. — O să telefonez chiar eu. fără autorizaţie nici un străin nu poate intra în castel. poate nu lipsită de importanţă. ci preciza: „Nici mîine. obţinură legătura — ce se mai îmbulzeau! în aparenţă. Toţi se ridicară odată cu K. nestăpînit. erau ridicol de as30 ♦ Franz Kafka cultători — şi întrebară dacă arpentorul poate veni mîine cu ei la castei. cercînd parcă să pătrundă mai adînc derît doar în bietul auz. poate administratorului. K. în receptor se produse un zumzet cum K. ci cîntecul unei voci din depărtări. amîndoi. aşa i se păru lui K. De unde pînă acum K.

" „Nu-i adevărat!" strigă vocea. şi părea la fel de mlădios şi de sprinten. nu avea timp să se ocupe de ei. rămase cu scrisoarea în mînă şi cu ochii pe acest om care i se părea mai important pentru moment. „Ba nu. Răspunsul fu: „Ştiu. nu se preta acestei observaţii. îşi aminti de convorbirea telefonică de ieri. mulţumiţi de rezultatul convorbirii. Dar totul părea doar un fel de comedie. deşi era cu totul' diferit. Dar se simţi silit să mai întrebe totuşi în grabă: „Cînd să vină şeful meu la castel ?" „Niciodată". „Atunci cine sînt ?". aceeaşi voce. Asta avu efect. îşi croi drum prin grupul lor şi." K. era la fel de zvelt ca ei. în care desigur că altcineva îi indica numele secundanţilor — Artur şi Ieremias. aşa încît era cît pe-aci să nu înregistreze întrebarea: „Ce vrei ?" De fapt îi venea să închidă telefonul. zise: „Aici e ajutorul domnului arpentor". Ce bine i-ar fi părut lui K. ştiu. căci convorbirea îi solicita toată atenţia. abia a trecut o clipă de cînd s-a telefonat. da. de fapt. K. Dar mai mult încă decît acest fapt." „Sînt cei noi.. făcînd o plecăciune. să-l aibă drept ajutor mai degrabă pe el! îi amintea niţel de femeia cu sugaciul pe care o văzuse la meşterul tăbăcar. calm ca şi pînă acum. se lăsară cu încetul păgubaşi! Apoi un om se apropie din spatele lor cu paşi repezi. K. şi agăţă receptorul de furcă. îi înmînă lui K. fu răspunsul. zise: „Tu eşti vechiul secundant". eu sînt unul dintre cei vechi. spre propria sa mirare. zise K. „Josef ? se miră celălalt. părînd totuşi o altă voce. de-cizîndu-se dintr-o dată. răspunse el scurt. sînt cei vechi. şi am sosit azi în urma domnului arpentor. „Bine". se vede că nu erau de acord ca el să se prezinte sub alt nume. mai adîncă. dar. Semăna mult cu secundanţii. aruncînd totodată priviri piezişe spre K.adăugă: Aş prefera să nu se mai dea atîtea telefoane de-acolo. Eternul arpentor.' Secundanţii îşi dădeau silinţa să-i ţină la distanţă." „Ăştia sînt cei noi". Şi mai ce ? Care ajutor ?" . zise K. Dar K. după o pauză. „Care ajutor ? Care domn ? Care arpentor ?" CASTELUL ♦ 31 K. cu acelaşi mic defect de vorbire.Josef". ţăranii. şi. îl surprinse coordonarea seiviciilor din castel. ţăranii din spate înaintaseră încetişor pînă-n apropierea lui. „întrebaţi-l pe Fritz". zise K. Nu mai aştepta nimic de la această convorbire. . între timp. o scrisoare. întrebă K. îmbrăcămintea îi era la fel de strînsă pe corp. Şi. mai respectabilă. îl deranja puţin murmurul ţăranilor din spatele lui. Pe secundanţi îi cheamă — o mică pauză. Da. ascuţ'i urechea la timbrul acestei voci.

L 32 ♦ Franz Kafka Era îmbrăcat aproape complet în alb. şi arătînd astfel spre toţi cei de faţă. aşteptîndu-se ca Barnabas să facă o distincţie netă între el si' ceilalţi. sînt curier. îi cuprinse şi pe cei doi secundanţi. CASTELUL ♦ 33 sînteţi angajat în serviciile senioriale. căci' uneori privirile lor rătăceau în jur. buzele i se întredeschideau şi se închideau cu un aer de bărbăţie şi totuşi cu delicateţe. K. fără să arate însă că face parte din ei. asupra cîte unui obiect oarecare. într-un costum care probabil că nu era ae mătase. Textul ei suna astfel: „Mult stimate domn! După cum ştiţi. Nu-l priveau totuşi neîncetat. Apoi gestul lui K.. făcu semn cu mîna cîtorva ţărani pe care-i cunoştea. ceea ce ar fi însemnat o oarecare intimitate fntre el şi Barnabas. în timp ce vorbea. înainte de a se întoarce din nou spre el. care stăteau laolaltă. aşa cum un servitor stilat nu replică dacă stăpînul său spune o vorbă care îi este adresată doar de formă. asta se vedea cît de colo — o lăsă să treacă peste capul lui. Avea un zîmbet care te' înviora şi te îmbărbăta totodată. ţinea cu tot dinadinsul. făcu toate acestea într-un fel firesc şi spontan. şi multumindu-se să dea curs întrebării numai printr-o privire aruncată în jur. Chipul lui era senin şi deschis. Capetele lor erau teşite ca de nişte lovituri în creştet. dar avea gingăşia şi solemnitatea unui costum de mătase. dar nu reuşi. în timp ce-l priveau. îşi trecu mîna peste faţă. zîmbind. K. intimitate la care K. ca şi cum ar fi vrut să şteargă acei surîs. nu se ştia dacă umil sau ironic. ochii excesiv de mari. schimbă două-trei cuvinte cu secundanţii. făcînd un gest înspre ţăranii ai căror interes pentru el nu părea să fi scăzut. ci un costum de iarnă ca şi al celorlalţi. oprindu-se. Superiorul dumneavoastră . — Cine eşti tu ? întrebă KL — Mă cheamă Barnabas. ţinîndu-se cu braţele de talie şi cu obrazul unuia lipit de-al celuilalt. — îţi place aici ? îl întrebă K. feţele lor cu buzele groase şi gurile întredeschise aveau o expresie de-a dreptul chinuită. iar trăsăturile păreau să se fi format în timpul durerii resimţite sub acele lovituri. răspunse el. îşi îndreptă atenţia asupra scrisorii pe care o ţinea în mînă'şi o deschise. Dar Barnabas nu luă în seamă întrebarea — fără nici o intenţie rea. făcea parcă un gest de prezentare a unei suite care i-ar fi fost impusă de împrejurări speciale. fireşte. Neluat în seamă dar nu şi umilit. şi.

Se' înfăşură în cergă. la lumina unei luminări. şi ceru să i se dea' o bere. Dar K. o resimţea faţă de el. în fond. apoi îl chemă pe birtaş. tot dumisale îi veţi da socoteală. singurul său coleg fiind poate jandarmul satului. Cu toate acestea. cerîndu-i să-i arate odaia. căruia i se recunoaşte dreptul de a avea o voinţă proprie.— Aşteaptă. acesta trebuia să-şi dea osteneală ca să „nu-l t 34 ♦ Franz Kafka piardă din vedere". nu este decît un simplu curier. pe alocurea i se vorbea ca unui om liber. se va prezenta din cînd în cînd la dumneavoastră spre a vă afla dorinţele şi spre a mi le comunica. în toată căsuţa nu se putuse pune la dispoziţia lui K. se aşeză la masă şi. Barnabas. îl examina atent.'se apucă să mai citească o dată'scrisoarea. ca să-i constate reacţia: se vedea că primeşte cu plăcere şi duse numaidecît paharul la gură. cu toată simpatia pe care K. era un simplu primar de sat. dar sub ea scria cu litere de tipar: „Şeful cancelariei numărul 10". iar superiorul lui K. avea doar cîteva perne şi o cergă. plecă însoţit de birtaş. era dispus să accepte totul aşa cum era. îşi aduse însă aminte că Barnabas. căci dorea să rămînă cîtva timp' singur cu scrisoarea. Pe urmă K. Mă veţi găsi mereu dispus să vă servesc pe cît va fi cu putinţă.direct este primarul satului. nici măcar nu se aerisise odăiţa. nu se făcuse nici o altă pregătire decît că fuseseră evacuate cele două fete. Ţin să am lucrători mulţumiţi" Iscălitura era ilizibilă. aducătorul acestei scrisori. sperau pesemne că noul muşteriu nu va sta mult şi nu făceau nimic pentru a-l reţine. odaia rămăsese probabil neschimbată. căruia era chiar dator să-i dea socoteală. care trebuiau să fie cazate în altă parte. care vă va comunica mai în amănunt tot ce ţine de munca dumneavoastră. aşa era pasajul privitor la dorinţele sale. Aceasta nu avea un ton unitar. patul. fiindcă acolo dormiseră pînă atunci două servitoare. lui Barnabas care se înclină în faţa lui. toate în starea în care fuseseră lăsate noaptea trecută. nu era aşternut cu albituri. atît de evidente. Existau însă şi pasaje în care era tratat făţiş sau mai voalat ca un muncitor mărunt. precum şi de condiţiile remunerării. altceva decît o odăiţă mansardată. şi chiar şi asta cu greutate. Erau contradicţii incontestabile. îi zise K. ■*. Dar . abia luat în seamă de la înălţimea acelui şef. nici eu nu vă voi pierde din vedere. aşa era de pildă formula în care i se adresa. însă. încît nu se putea să nu fi fost intenţionate. De pereţi atîrnau cîteva icoane şi nişte poze cu soldaţi. unul singur.

Ca simplu lucrător în sat. de astea se temea cu adevărat. era liber s-o facă. K. sau dacă va voi să fie doar în aparenţă un simplu muncitor din sat. deocamdată atît de bănuitori faţă de el. care i-ar rămîne nu numai pururi închise. dar şi atunci cu toată seriozitatea cumplită. Mai degrabă interpreta contradicţiile ca un drept de liberă alegere ce i se dădea. superior. Scrisoarea de altfel nu trecea sub tăcere că. se lăsa în seama lui cum să înţeleagă dispoziţiile cuprinse în scrisoare. care însă în realitate aştepta ca toate relaţiile sale de muncă să fie determinate de veştile primite prin Barnabas. dar care erau mai mult aparente. cum se spunea în . fixarea remuneraţiei. nu se temea. dacă totul ar fi depins doar de domnii de' sus şi de îngăduinţa lor. cît se poate de izolat de domnii din castel. referitoare la angajarea lui în serviciu. doar neliniştită — putea să'-l observe. şi din clipa aceea „ştia".. sătenilor. de puterea influenţelor imperceptibile de fiecare CASTELUL ♦ 35 clipă. se temea întradevăr de puterea' mediului deprimant. fireşte. Dacă voia să devină muncitor. cînd el va fi devenit. şi îndată ce nu se va mai deosebi prin nimic de un Gerstăcker sau un Lasemann — asta trebuia să se întîmple cît mai grabnic. şi anume îndărătul celor trei cuvinte „după cum ştiţi". îşi zise el. de care. oricum. lucrurile erau spuse din acelaşi unghi de vedere.ca să atribuie unei asemenea autorităţi idei atît de absurde încît să se datorească unor ezitări. ca ceva de neînlăturat. O primejdie stăruia. socoteli de dat. era destul de subliniată în scrisoare. cu oarecare satisfacţie. li se va dezlega limba. de puterea obişnuirii cu decepţiile. ar fi pentru că el. de cîte ceva mai personal. dacă s-ar ajunge la conflicte. FL ştia că nu-l ameninţau cu o constrîngere reală. se prezentase. şi numai o conştiinţă neliniştită — nu încărcată. în schimb. dar şi nevăzute. de altfel. K. dacă nu un prieten. Slujbă. aici mai puţin ca oriunde. K. va fi avut îndrăzneala să le declanşeze. lucrul acesta era exprimat cu subtilitate. dar măcar un consătean al lor. şi chiar prezentată. Anume. K. muncitor — nişte termeni care mişunau în scrisoare şi chiar acolo unde era vorba de altceva'. nu şovăi să aleagă. n-ar fi şovăit chiar dacă n-ar fi avut experienţa acumulată pînă acum. nici nu-i trecea prin minte. existenţa de muncitor. muncă. va fi în stare să obţină ceva din partea castelului. fără nici o altă perspectivă spre altceva. lucru de care depindea totul — desigur că i se vor deschide dintr-o dată toate căile. dar trebuia să aibă curajul de a înfrunta această primejdie. dacă va voi să fie un muncitor din sat avînd cu castelul nişte legături care. îl onorau.

Apoi coborî în circiumă. Cum ajunse însă în dreptul lui Barnabas. fără să audă măcar că-l strigă nevasta care scosese capul prin ferestruica bucătăriei ? K. Din clipa în care intrase K. care. agăţă scrisoarea de cui. simţi în'ceafă răsuflarea unui ţăran. n-aveai decît să aţîţi de pildă ţăranii împotriva lui. Se mai întoarse încă o dată ameninţător spre ei: şi ei stăteau cu faţa spre el.. era bine dacă prindeau un pic de respect faţă de el. sau dacă nu era aşa. îndepărtă o poză din perete şi. devenise o obişnuinţă a lor să se ţină mereu de dînsul. fără vreo legătur vizibilă între ei. Era într-adevăr uşor să-i vii de hac lui K. care părea general pentru băştinaşi. desigur că ţăranii n-ar fi rămas acolo cu el. Acesta sări numaidecît în picioare. Ar fi . ci din' al motiv. nu spuse nimic împăciuitor. în timp ce ducea unui muşteriu un pahar de bere ţinîndu-l cu amîndouă mîinile. i se păru că' nu-l urmăresc din răutate. în locul ei. aici trebuia să stea scrisoarea. doar de bucurie că-l vede pe Barnabas. se mai liniştise puţin cînd i se adresă lui Barnabas. unul din ei spuse. — Ah. cică. Văzîndu-i însă cum şedeau. K. dînsul. 36 ♦ Franz Kafka fiecare la locul lui. interesul lor stăruitor faţă de el îi era mai neplăcut decît rezerva distantă a celorlalţi. nu era oare copilăresc şi birtaşul. că fusese angajat. căci dacă s-ar fi aşezat la masa lor. iar ţăranul o şterse fără solniţă. bătu din picior de ciudă. fără să se sfătuiască. — Ce tot vreţi de la mine ? strigă K. dar K. poate că voiau într-adevăr ceva de la el şi nu puteau să i-o spună. Venea. dar erau totuşi şi ei rezervaţi. Ei n-o luară în nume de rău şi se înapoiară încet la locurile lor. aici îmi eşti! zise K. aşa. uniţi numai prin aceea că se holbau toţi 1. în această cameră avea să locuiască. ţăranii se ridicaseră şi ei ca să se apropie de el. Numai prezenţa lui Barnabas îl reţinea să facă scandal. fără nici un rost. să ia solniţa. ca o explicaţie dată într-o doară. K..scrisoare. pe care-l adoptară şi ceilalţi: — Mai află omul cîte ceva nou ! Şi-şi linse buzele ca şi cum acest „ceva nou" ar fi o mîncare gustoasă. cu un zîmbet greu de interpretat. Barnabas şedea cu secundanţii la o măsuţă. se opri uitîndu-se la K. Depărtîndu-se. atunci poate doar dintr-un fel de a fi copilăresc. aşa..

de aceea m-am gîndit că s-ar putea să ştii ce conţine. zise K. nu cunoştea conţinutul scrisorilor pe care le avea de predat. Dorinţe speciale nu am deocamdată. se înşela în bine.. zise Barnabas. pe care o preţuiesc cu atît mai mult cu cît sînt un om care încă nu şi-a dovedit capacităţile pe aici.. dar nu găsea nici un pretext. căci Barnabas avusese intenţia să facă doar o plecăciune. — E vorba şi de tine în scrisoare. de altfel. CASTELUL ♦ 37 K. îi întinse mîna. precum şi pentru amabilitatea sa deosebită. îi examinase tot timpul expresia feţei. dar asta se întîmpla cu un aer aproape umil. zise Barnabas. care ascultase cu atenţie. ceea ce-l surprinse vizibil. Ştii ce conţine ? — Nu. nu-i nevoie de nimic scris. de care se sprijini cu umărul. stăteau tăcuţi în faţa paharului lor de bere.preferat să-i îndepărteze pe secundanţi. — Am citit scrisoarea. chiar dacă nu ştia nimic despre conţinutul ei. Barnabas. Fireşte că era un simplu trimis. încuviinţă. şi Barnabas repetă totul cuvînt cu cuvînt. era cu neputinţă ca acest om să jignească pe cineva. răspunse Barnabas. — Mi s-a dat însărcinarea să predau scrisoarea. Apoi se sculă să-şi ia rămas bun. zîmbetul. K. apoi discutăm despre . dacă vei crede de' cuviinţă să-l dai. — Transmite-i deci domnului Klamm că-i mulţumesc pentru angajare. îndată după plecarea lui Barnabas — acesta se mai oprise o clipă înainte de a deschide uşa. şi să duc un răspuns scris sau verbal. Barnabas era cam de aceeaşi înălţime cu el. cu toate acestea privirea-i părea să coboare spre K. — Klamm. să aştept pînă o citeşti. mersul lui păreau să fie o solie. Poate că aici K. dar pînă şi privirea. dar efectul binefăcător al pre-f zenţei lui Barnabas stăruia. O să mă conformez întocmai dispoziţiilor sale. dar privirea lui părea să spună mai mult decît vorbele. Trans-mite-i domnului şef de birou — cum îi zice de fapt ? n-am putut să-i descifrez iscălitura. şi aruncă o privire care nu se opri asupra nimănui în special — K. îi ceru permisiunea să repete mesajul în faţa lui. şi anume vei fi pus să mijloceşti din cînd în cînd veşti între mine şi şef. începu K. — Bine. se adresă secundanţilor: — Mă duc în cameră să-mi aduc notiţele. Şi K. acum o mai cercetă pentru ultima oară. aşa cum în cazuL ţăranilor se înşela în rău.

Observ cu ocazia asta că e tare prost aranjat aşa ca să fiu silit să aştept venirea ta întîmplătoare de cîte ori am nevoie să comunic cu castelul.. ca să-mi poţi încredinţa acolo noua comunicare ? Şi făcu un pas spre casă. — Nu. zise K. nicidecum. fu nevoit să-şi repete ordinul pe un ton.. credeam că mai eşti în casă — cine ştie cît ar fi trebuit să aştept pînă să apari din nou. îl chemă înapoi şi. întrebă Barnabas. Să fie totuşi încă în casă ? Altă posibilitate nu părea să existe. K. — Să ne întoarcem oare la birt. K. Nici un răspuns. zise K. să vin la date fixe pe care să le stabileşti tu. Secundanţii voiau să-l urmeze. — De ce nu vrei să ne întoarcem la birt ? întrebă Barnabas. zise K. Numele răsună ca un tunet prin noapte. nu mai puteau fi văzuţi din birt. — Ai putea să-l rogi pe şef. murdară şi cu miros . în acelaşi timp. Pot să n-am nimic de transmis timp de un an de zile şi poate tocmai un sfert de oră după plecarea ta să intervină ceva ce nu suferă amînare. — E camera servitoarelor. înainta spre el: în locul unde se întîlniră. fără să-şi poată învinge tremurul din glas. — Acolo mă deranjează lumea. 38 ♦ Franz Kafka — Nici asta n-ar fi de ajuns. K. Totuşi voiau să-l urmeze. — Staţi aici. în treacăt. zise K. Barnabas nu mai era în vestibul. propuse Barnabas. — Barnabas ! chemă K. le porunci K. Dar nici în faţa casei — ningea din nou — nu-l zări. zise K. de astă dată. răspunse K. Şi totuşi abia ieşise pe uşă. — Barnabas. nu e necesar..prima noastră lucrare. zise Barnabas. Ai văzut şi tu ce înfigăreţi sînt ţăranii. din fericire. mai sever. din întîmplare — dar tu se vede că ai aripi. că trebuie să se stabilească o altă legătură între el şi tine decît prin mine ? — Nu. zise Barnabas. Voiam să-ti mai spun ceva.. vezi bine că te-am ajuns din urmă de data asta. îl mai strigă o dată cît putu de tare. Barnabas. — Să-l anunţ va să zică pe şef. Dacă n-aş fi dat de tine acum. atîta drum făcuse Barnabas la iuţeală. nu. te însoţesc o bucată de drum. — Putem să ne ducem în camera ta. De data asta răspunse totuşi un sunet abia auzit din mare depărtare. am pomenit chestiunea asta doar aşa.

nu-i vedea faţa. şi că acest amănunt fără importanţă ar fi putut să zădărnicească totul. pentru ca să-i învingă definitiv şovăiala. Dar alungă îngrijorările de acest fel. Apoi. fiindcă tu umbli mai sigur. Conştiinţa acestei victorii i se păruse atunci ceva ce-l va susţine toată viaţa. adăugă K. cu un mic drapel între dinţi. lucru nu cu totul naiv.. o mai văzuse oare K. cu atît mai mult în străduţe ca aceea de azi-dimineaţă. Cimitirul nu mai avea nici un secret pentru ei. Foarte puţini băieţi se căţăraseră pe acest zid. în care altă dată încercase de cîteva ori în zadar. vîntul umfla pînza. Fixă drapelul. aşa încît îi căutase braţul o bucată de vreme pînă-l nimeri. Tot timpul i se iveau în minte imagini din locul său natal. cîndva. Şi acolo. K. aşa. nu vedea nimic. aici. atunci'şi Barnabas trebuia să considere însăşi plimbarea drept singurul scop pentru care sînt împreună. se caţără pe zid dintr-un singur avînt. bineînţeles. Barnabas cedă şi porniră depărtîndu-se de birt. unde K. Sărind jos. ca să nu stau acolo. se întîmplă să nu-şi poată stăpîni gîndurile. că oricît s-ar strădui. ele se învălmăşeau. mtr-o dimineaţă —' piaţa pustie şi liniştită era inundată de lumină. Se pomeni sus. K. înainte sau după aceea? — reuşise surprinzător de lesne. în timp ce bucăţele de tencuială continuau să cadă în urma lui. simţi. nu ştia încotro. cu o privire supărată. îl goni de pe zid. se afla o biserică. se lovi la genunchi. învăţătorul trecu din întîmplare pe acolo şi. nimeni nu era mai mare ca el. împrejur şi peste umăr. în parte înconjurată de un vechi cimitir împrejmuit de un zid înalt. într-un loc. spre crucile ce se înfundau în pămînt. ajunse acasă cu chiu cu vai. privi în jos. CASTELUL ♦ 39 Mergeau. încercarea n-o făceau din curiozitate.' acum. nu ar fi în stare să ţină pasul cu Barnabas pe care-l împiedica să înainteze în voie. Voiam să vin puţin cu tine. numai că. dar ţineau să biruie zidul înalt şi neted. Intraseră de atîtea ori prin portiţa cu eratii de fier. se înfundase în zăpadă şi din care n-ar fi putut ieşi decît luat pe sus de Barnabas. Din pricina ostenelii pe care i-o cerea însuşi mersul.greu. amintirile de acasă îl copleşeau. nu-şi putea da seama nici măcar dacă trecuseră de biserică. trebuie să mă laşi să te iau de braţ. dar fusese totuşi sus. îşi petrecu braţul pe sub al lui. în piaţa principală. îl mai mîngîia şi faptul că Barnabas tăcea. în loc să rămînă orientate spre ţelul propus. chiar şi în împrejurări obişnuite. Şi K. dar K. dacă umblau în tăcere. K. nu reuşise încă. K. Era întuneric beznă. iar trupul doar vag. . pe zid.

— Acasă. aproape întunecoase. în noaptea asta de ninsoare. ridicînd vocea în direcţia mesei. K. se lăsă în voia lor. Barnabas îi prezentă : erau părinţii şi surorile lui. în cel mai rău caz. soţ şi soţie. Sau să se fi întîmplat lucrul de necrezut. K. întrebîndu-se mai mult pe sine însuşi. stăpîne. strîngea braţul lui Barnabas atît de tare. după atîţia ani. încît aproape că-l durea şi pe el. şi încă o fată se ridicară de la masă şi-l salutară pe K. — Arpentorul. Dar de ce veniseră aici ? K. repetă fata. — Acasă ? — Acum ai grijă. îşi făgădui că nici o dificultate şi nici grija de întoarcere nu-l vor putea împiedica să meargă înainte. şi curierul cunoştea desigur drumul cel mai scurt. — Arpentorul. acesta aproape că-l tîra. nu cotiseră încă pe nici o uliţă laterală. şi în clipa următoare bătu la o uşă. Barnabas ? întrebă fata. tot îi va rămîne atîta putere cîtă-i va trebui ca să se lase tîrît. Se agăţă mai strîns de braţul lui Barnabas. Sau îl condusese Barnabas pe un drum care urca pe nesimţite ? — Unde sîntem ? zise K. judecind după starea străzii. drumul nu putea fi nesfîrşit. K. Auzind asta. şi nici nu întrerupse tăcerea. Va să zică nu erau acasă amîndoi. să fi ajuns în castel sau măcar în faţa porţilor ? Dar. Olga şi Amalia. Deodată Barnabas se opri. nu ştia decît că. ca s-o usuce lîngă sobă. K. abia se uită la ei. — Coboară? — Sînt doar cîţiva paşi. la braţ cu Barnabas. Stăteau în pragul unei odăi mari. ? Nu va reuşi. Despre drum.căci acum. mai adăugă Barnabas. pînă acum drumul nu urcase. răspunse acesta. căci doar în fund atîrna deasupra unei mese o minusculă lampă cu ulei. Le deschise o fată.. castelul îi apăruse ca un ţel uşor de atins. în definitiv. răspunse la fel Barnabas. Unde ajunseseră oare ? Nu se mai putea înainta ? 40 ♦ Franz Kafka Va încerca oare să scape de K. gîndul acesta îi fu de ajutor. îl ajutară să-şi scoată haina udă. ci doar Barnabas era acasă.. după cît îşi dădea seama K. — Cine a venit cu tine. în lumina zilei. să nu aluneci. doi bătrîni. Drumul coboară. încetişor. îl trase pe Barnabas la o parte şi întrebă : — De ce te-ai întors acasă ? Sau locuieşti în incinta castelului ? .

nu putu răspunde. dacă porunceşti — ai putea să şi rămîi peste noapte la noi. decît cu al picioarelor ţepene pe care le tîra cu greu. amîndoi. . nu dorm acolo niciodată. De ce nu mi-ai spus aşa ? — Nu m-ai întrebat. peste un piept masiv şi colţuros de argat. umblînd mai mult cu ajutorul mîinilor întinse ce pipăiau lucrurile şi se sprijineau de ele. cenuşiu-murdară şi peticită. tot înaintau mereu din colţul lor spre el. o să poţi să-mi spui nestingherit ce să transmit. şi despre care crezuse totodată că are legături strînse cu castelul. stăpîne.— în incinta castelului ? îngînă Barnabas ca şi cum nu l-ar fi înţeles pe K. CASTELUL ♦ 41 — Aşa. doar de la birt voiai să ţe duci la castel! — Nu. condus de Barnabas. la părinţii mei. ba chiar le întrecea: tatăl bătrîn. voiam să ajung acasă. ar fi pornit de îndată. N-am făcut bine ? K. — Barnabas. Ar fi vrut să pătrundă acolo acum. Dacă ar fi fost în stare să biruie drumul de unul singur pînă la circiumă.. nişte slujnice mari şi trupeşe. zise K-. Surîsul lui Barnabas i se păru mai obosit. Dar el nu izbutea să spună nimic. şi probabil că aşa era într-adevăr. zise Barnabas. mama care ţinea mîinile împreunate pe piept şi nu putea înainta nici ea decît cu paşi mărunţi din cauza corpolenţei.. o simplă şi banală neînţelegere. Posibilitatea de a se duce dimineaţa la castel împreună cu Barnabas. neluat în seamă. chinuit de gută. noaptea. şi nu ajunseseră nici acum pînă în apropierea lui. Se lăsase vrăjit de vestonul cu luciu mătăsos şi strîns pe corp. iar el se lăsase cu totul furat de ea. dar tocmai de oamenii din casa aceasta nu se sinchisea deloc. pe care Barnabas acum îl descheia şi sub care se ivi o cămaşă de pînză grosolană. zise Barnabas. abia mîine dimineaţă mă duc la castel. deci nu voiai să te duci la castel. Ei se pot retrage numaidecît. stăteau de o parte şi de alta a' noilor sosiţi. Voiai doar să-mi mai dai o însărcinare. nu-l ispitea defel. atunci m-am gîndit că aici. tatăl şi mama. amîndouă blonde. dar de un Barnabas aşa cum îi apăruse pînă mai adineauri: un om care pentru ei însemna mai mult decît toţi cei întîlniţi pînă acum. aşteptînd pesemne vreo vorbă de salut din partea lui K. ci doar acasă. zise K. Crezuse că în acest sat fiecare om are însemnătate pentru el. Şi tot ce se vedea în jur se potrivea cu aceste amănunte. stăpîne. De cînd intrase K. Surorile. dacă-ţi place mai mult aici. dar nu la birt şi nici în odaia ta. dar cu trăsături mai aspre. toată înfăţişarea mai ştearsă. Fusese deci o neînţelegere. semănînd şi între ele şi cu Barnabas.

era o tentativă ridicolă şi fără sorţi de izbîndă. şi zise: — Dacă doreşte domnul. în fond. pe cînd cei care aparent îl ajutau. gîndindu-se că poate va rămîne acolo peste noapte'. Totuşi. Olga nu răspunse numaidecît. de la scopurile propuse şi contribuiau la nimicirea puterilor sale. Dar să intre în castel ziua în amiaza mare. hotărît să petreacă toată noaptea acolo şi să nu mai accepte nici un alt serviciu din partea acestei familii. în cîrciuma aceea şi cînd văzu că toţi se îndoiesc. îl ajutau să-şi păstreze puterile nerisipite.relaţii ce depăşesc cu mult rangul lui 42 ♦ Franz Kafka vizibil. o familie căreia fiul i se potrivea întru totul şi cu care se şi aşezase acum la masă. o rugă să-i dea voie s-o însoţească. în mijlocul familiei lor. în schimb să-l însoţească pînă acolo. cu capul în piept. zise ea.. îl abăteau. ei nu făceau decît să-l oblige să caute sprijin în sine însuşi. ci rămase pe laviţă. — De la birt. — De unde ? întrebă K. să-şi retragă rugămintea. Dar cînd se puse apoi chestiunea dacă o să-l primească pe K. era ceva cu neputinţă. cu un om care în mod' semnificativ n-avea voie nici măcar să doarmă la castel. se ridică şi. Atunci Olga. apropiinduse de el cu o umbră de sfială feciorelnică. încuviinţarea asta era cît pe aci să-l determine pe K. K. omul acesta nu putea încuviinţa decît ceva lipsit de orice importanţă. ci privi spre cei de la masă.. O rugă să nu mai aducă bere. era alta mult mai aproape. se aşeză pe o laviţă de sub fereastră. Sătenii care căutau să scape de el sau se temeau de dînsul i se păreau mai puţin periculoşi. de braţ cu fiul acestei familii.. spunînd că pîinea şi slănina sînt servite. cea mai blîndă dintre surori. fără să-şi dea însă osteneala de a găsi un motiv . adică pînă la circiuma lui. ceru cu insistenţă să CASTELUL ♦ 43 plece cu fata. Asta-i convenea lui K. Atunci însă fata îl lămuri că n-avusese intenţia să se ducă atît de departe. Nici măcar nu luă în seamă cînd îl strigară poftindu-l la masă. urmează să mai aducă bere. dar în loc să-l conducă la castel îl duceau. datorită unei uşoare înscenări. căci. îl rugă să vină la masă. Frate-său se ridică. zisă „Curtea domnească". cu sau fără intenţie. K. orice culcuş i se părea preferabil chiar şi celui mai bun pat din casa asta. dădu din cap bucuros de a-i face pe plac lui K. fiindcă-l aşteaptă nişte lucrări importante.

îl deranja puţin doar Amalia. puţin pe nepregătite. neclintită. mijiţi de atenţie sau de somn. dar deosebiri mai mici se puteau zări îndată. — Din păcate e cu neputinţă.plauzibil pentru dorinţa sa. care mîncau. o luase de braţ pe Olga şi — n-avea încotro — se lăsă aproape tîrît de' ea." — Aşa o fi regulamentul. — Aş vrea să rămîn aici peste noapte. Olga vorbea încet. aproape ca şi cu fratele ei. cînd aveau de lucru în sat. K. această familie trebuie să-l accepte aşa cum era. ca adineauri de fratele ei. uşor aplecat spre K.. Se vede că n-aţi aflat încă: hanul e rezervat numai domnilor din castel. în faţa ei era oarecum lipsit de simţul pudorii. poate chiar niţel obtuză. îl trase la o parte pe birtaş. între timp. cu picioarele încrucişate. răspunse birtaşul. Se uită la K. Cînd intrară pe uşă. care . cealaltă rezemată de perete. zise Olga luînd numaidecît partea lui K. simţiră'o pînză fîlfîind peste capul lor: era drapelul cu culorile contelui. în treacăt cu ochi mici. în atitudinea adoptată faţă de ei. iar deasupra uşii atîrna un felinar frumos. şi zise: — Domnul arpentor are voie să intre numai pînă-n sala de mese. îi întîmpină bir-taşul. Olga aştepta răbdătoare în capătul tindei. cu privirea ei serioasă.. Dar ÎC. mă însoţeşte doar. K. era plăcut să mergi cu ea. se împotrivea acestei plăceri care totuşi persista. ingrat. dar abstracţie făcînd de severitatea regulamentului despre care vorbiţi în felul unui străin. deci dacă v-aş lăsa să petreceţi noapt aici şi v-ar descoperi din întîmplare — iar întamplările sîni totdeauna de partea domnilor — n-aş fi numai eu pierdu ci şi dumneavoastră. pesemne dădea tocmai o raită de inspecţie prin încăperi. desfăcîndu-şi braţul din al ei. şi. Pare ridicol. dar aşa este. Domnul acesta înalt şi băţos. astfel treptele din faţa casei aveau o balustradă. zise IC. — Fireşte. — V-aş împlini cu toată plăcerea dorinţa. Cîrciuma semăna pe dinafară cu cea în care locuia K. pe scurtul drum pînă la circiumă. zise K. cu o mînă în şold. sau chiar înnoptau acolo. directă. zise birtaşul. află că aceasta era în fond destinată doar domnilor din castel. lucrul acesta 44 ♦ Franz Kafka este practic irealizabil şi fiindcă domnii sînt ultrasensibili sînt convins că n-ar putea suporta să vadă un străin. Abia ajunşi în tindă. oarecum familiar cu K. Probabil că nu existau contraste exterioare marcante înlăuntrul satului. dar aveţi desigur posibilitatea să mă lăsaţi să dorm într-un colţişor oarecare.

tot nu se hotăra să insiste. a fi surprins de el aici. în timp ce se întoarse spre nevastă-sa care se apropia foşnind din rochia-i nemaipomenit de uzată. Fără să-şi poată CASTELUL ♦ 45 explica de ce. birtaşul se mai adresă o dată iui K. printr-o astfel de scrupulozitate se manifestau pesemne de pe acum urmările temute ale subordonării. înainte de a se depărta. deşi îmbrăcămintea lui de culoare foarte închisă nu arăta decît ca straiele de zile mari ale unui ţăran. şi o chezăşie că sînt în stare să văj fiu recunoscător din plin pentru un mic serviciu. spera că e ca şi primit. de aceea se mulţumi să întrebe: — în noaptea asta dorm mulţi domni din castel aici ? — în privinţa asta împrejurările sînt favorabile. zise birtaşul. şi mai spuse o dată : o ştiu. zise birtaşul ca în treacăt. demodată. — Klamm. A rămas numai un singur domn. asemănătoare aceleia de a fi pricinuit cu uşurătate o durere cuiva căruia îi era îndatorat. nu prea mai părea să ţină de sat. ar fi putut să-şi formuleze dorinţa mai apăsat. dar ar fi resimţit-o ca pe o necuviinţă penibilă. Venise să-l cheme pe birtaş. aşa că mai întrebă doar de numele domnului în chestiune. răspunse birtaşul.. de altfel. şi nici nu depreciez însemnătatea regulamentului. în acelaşi timp îl apăsa cumplit constatarea că. o spaimă ca şi cum ar fi crezut într-adevăr în consecinţele groaznice de care vorbise birtaşul. nu ştia ce să spună. nu i-ar fi pricinuit lui fc. Aşa că rămase ţintuit . ispitindu-l parcă. K. zise K. dar tocmai acest răspuns al birtaşului îl derută. — Ştiu. căci domnul şef de birou voia să-şi exprime o dorinţă. Acuma K. — Vă cred întru totul. ale condiţiei de muncitor. Dar K. acestea sînt pentru dumneavoastră o asigurare împotriva oricărei primejdii care s-ar isca di faptul că aş înnopta aici. dar elegantă şi orăşenească.vorbea destul de familiar cu el. cînd ele se arătau cu atîta evidenţă drept ceea ce erau. şi că nu era capabil să domine aceste urmări nici măcar de data asta. Vreau să vă atrag însă atenţia asupra unui singur lucru : am relaţii de preţ la castel şi voi obţine altele mai preţioase. încărcată cu volane şi pliseuri. nu se simţea atît de liber faţă de Klamm ca faţă de ceilalţi din castei. de parcă n-ar mai fi avut el însuşi de decis în chestiunea înnoptatului. era uluit mai ales de împrejurarea că tocmai superiorul lui se afla aici. ci oaspetele. chiar dacă m-am exprimat cu stîngăcie.

muşcîridu-şi buzele. cu jachete bufante şi pantaloni strînşi pe picior. Totuşi. zise K. îl impresionară întrucîtva pe K. pe nişte butoaie înşirate de-a lungul pereţilor. cu braţul petrecut sub al ei.. schimbară doar cîteva cuvinte reci. nici după ce ea începuse să se întreţină cu Olga. puse deodată întrebarea : — îl cunoaşteţi pe domnul Klamm ? Olga izbucni în rîs. K. dar de a căror existenţă privirea asta îl convingea. într-un colţ se ridică unul dintre ei. cu fete plate. dar agale şi cu indiferenţă. birtaşul se mai uită în urmă. fiind atît de numeroşi şi de liniştiţi. La tejghea servea o fată tînără care se numea Frieda. Nu păreau să fie prietene. zise K. aruncîndu-i surîzătoare o privire piezişă. iar ea îl îngădui. zise K. desigur. ca să le explice prin acest gest rostul prezenţei sale în acel loc. cu ochi trişti şi faţa slabă. — Păi nu rîd. Şedeau tăcuţi şi nemişcaţi. o întoarse cu faţa în altă direcţie. înainte de a dispărea după o uşă. Cînd privirea i se opri asupra lui K. şi nu zise nimic. de un cenuşiu gălbui. dar K. urmărindu-i pe cei ce intraseră doar cu privirile. acesta avu impresia că ochii ei dezlegaseră o seamă de lucruri privitoare la el. — Am vrut să rămîn aici peste noapte. despre care el însuşi nici măcar nu aflase că există. Era mică. erau scunzi. în costume de postav aspru. CASTELUL ♦ 47 FRIEDA în circiuma cu sala goală la mijloc. La prima vedere semănau toţi între ei. aplecîndu-se mult peste tejghea pentru a mai atrage asupra sa privirea Friedei. — De ce rîzi ? o întrebă înciudat K. osoase şi totuşi cu obraji rotunzi.locului. şedeau ciţiva ţărani care însă arătau altfel decît cei din birtul lui K. Ea însă îşi ţinea ochii plecaţi şi răspunse încetişor: . şi vrînd să le vină în ajutor. luîndu-l de braţ. nu înceta s-o examineze pe furiş pe Frieda. zise ea continuînd să rîdă. Nimeni în afară de ea nu putea să remarce gestul. Erau îmbrăcaţi mai curat şi mai uniform. un cunoscut al Olgăi. — Păi a fost vorba că înnoptezi la noi. Acesta îl urmărea cu privirea şi nu se urni din loc pînă ce Olga se apropie de el şi. îl smulse de acolo. zise Olga mirată. dar avea o privire surprinzătoare. — Da. vrînd s-o întîmpine. O luă din nou de braţ pe Olga. — Olga e încă tare copilăroasă. — Ce voiai de la birtaş ? întrebă Olga.. şi o lăsă să găsească ea singură tîlcul vorbelor sale. la K. care vădea'o superioritate deosebită. K. blondă şi ştearsă.

K o întrebă dacă trebuie să plece. lîngă K. care-i atîrna pe trupui firav ca un lucru străin. La masa de scris din mijlocul camerei şedea. dar lui K. Mustaţa neagră avea vîrfurile drepte şi lungi. Ca să fie sigur. Constată în treacăt că Olga se dusese pînă la acel cunoscut al ei. Pielea feţei mai era încă întinsă. o rugă să i-l arate. fără să vrea. Ea însă îi răspunse că poate să se uite cît pofteşte. în care ţinea o ţigară de foi Virginia. avea motiv de rîs. bluza uşoară. i-ar fi văzut doar profilul. aşezaţi cam stfîmb pe nas. lîngă ea. Chipul îi era puternic luminat de o lampă electrică ce atîrna în faţa lui. şopti K. cu mîna-i neobişnuit de moale.— Vreţi să-l vedeţi pe domnul Klamm ? K. Era un domn de statură mijlocie. Stătea sprijinită de perete. îl cunoşti bine pe domnul Klamm ? — A. foarte bine. sclipeau şi îi' ascundeau ochii. şi-şi aranja cu un aer jucăuş. Pe masă se afla un pahar de bere. Cum însă ea fusese cu puţin înainte în'odaie. abia acum remarcat de K.. se aşezase pe un butoi înalt şi îşi bălăbănea picioarele. decoltată. fără ca această expresie să fi avut vreo legătură cu lucrurile despre care se vorbea. Apoi zise: 48 ♦ Franz Kafka — Vă aduceţi aminte de rîsul Olgăi ? — Da. dar obrajii erau puţin căzuţi sub povara vîrstei. zise ea împăciuitoare. — Dar oamenii din birt ? întrebă K. K. ce necuviincioasă ! zise K. Acum K. de culoare crem. într-un fotoliu rotund şi comod. la stînga. Ea îşi răsfrînse buza de jos si. i se păru că e goală. Cotul stîng era sprijinit pe masă. Dacă domnul Klamm ar fi stat la birou. da. odihnea pe genunchi. Aţi întrebat dacă-l cunosc pe Klamm.. . — Aici e un ochi în uşă. şi doar sînt — la aceste vorbe se îndreptă niţel din şale. — doar sînt iubita lui. î\ trase pe K spre uşă. dar cum Klamm şedea întors spre uşă. iar mîna dreaptă. cum tăblia mesei avea o bordură mai înaltă. Frieda arătă spre o uşă.. putu să-i confirme fără şovăială că nu se aflau hîrtii pe masă. gras şi greoi. îl măsură iarăşi pe K. îi vedea faţa întreagă. o rugă pe Frieda să se uite şi dînsa prin gaura uşii şi să-l informeze. £rin ochiul sfredelit în uşă cu scopul evident de a putea' cerceta prin el. Nişte ochelari cu arc. trase în lături. si pri-virea-i triumfătoare. zise ea. — Frieda. puteţi să vă uitaţi prin el. nu se putea vedea bine dacă se aflau hîrtii pe masă. domnul Klamm. cuprindeai cu vederea aproape toată camera de alături. — De fapt. era singur cu Frieda.

într-adevăr. K. Mîinile îi erau într-adevăr mici şi gingaşe. fireşte. zise el. de aceea luă unul din paharele goale înşirate pe un raft şi . îşi reluă locul din spatele tejghelei şi. zise ea.' zise ea.!. K. dar puteau fi caracterizate la fel de bine ca slabe şi inexpresive. Fata încuviinţă din cap. şi că voia să şi-l satisfacă tocmai prin K. căci fata răspunse: — Nu. pe jumătate întrebător.. Frieda clătină din cap şi nu mai voi să continue. cum se vădi îndată: Frieda. ştiu tot. — Asa e. Frieda scoase dintr-o pungă de piele atîrnată de cordon o bucăţică de lemn cu care astupă gaura din uşă. Era o remarcă nepotrivită. — Cu mîinile astea delicate ! se miră K. dar nu e destul că sînt aici. se trezi parcă dintr-o somnolenţă favorabilă lui K.. replică prietenos Frieda. Adăugind apoi: Acuma trebuie să-mi văd de treabă. la tejghea ? Se vede că avea un amor propriu nemăsurat. — Fireşte. şi n-o să le destăinuiţi cuiva pe care-l cunoaşteţi doar de 6 jumătate de oră şi care n-a avut încă prilejul să spună cine e şi ce e cu el. — Atunci sînteti o persoană foarte respectabilă pentru mine. ar fi vrut să mai stea de vorbă cu ea fără să atragă atenţia. şi nu ştia nici el dacă încerca doar s-o flateze sau dacă era' cu adevărat subjugat de ea. ca să nu dea convorbirii lor un caracter de prea mare seriozitate. . aici la tejghea. şi zise: — în ce vă priveşte.— Iubita lui Klamm ? întrebă K. o privea întrebător. — Aveţi. întrebînd: — Ai fost vreodată la castel ? Dar nu se prinse. secretele voastre. K. — Nu numai pentru dumneavoastră. ştia un leac pentru îngîmfarea ei şi-l folosi.j Căutînd să se stăpînească în aşa fel încît el să nu observej CASTELUL ♦ 49 vreo schimbare în atitudinea ei. dar fără să-i întoarcă zîmbetul. — Nimeni n-a ţinut seama de asta pe vremea aceea. şi nici acum. dintre muşterii se tot ridica unul sau altul ca s-o roage să-i umple din nou paharul gol. de început am început ca grăjdăriţă la Hanul iodului. zise K. văd că te pricepi la munca de birtăşiţă. sînteţi arpentorul. mai zise el zîmbind.

contopindu-si treptat într-unui singur. — Da. şi mai creşte încă pe măsură ce ţelurile pe care ţi le propui devin mai înalte. parcă obosit de atîta neîncredere. Vreţi poate să mă îndepărtaţi de Klamm? Doamne. cît cea viitoare. . şi o aşteptă pe Olga cu nerăbdare. Hora se făcea tot mai îndrăcită. Dar împotrivirea pe care o opune lumea e mare.. din cînd în cînd scoteau toţ deodată un strigăt şi de fiecare dată unul dintre ei se repi' zea la ea. s< învîrteau în horă în jurul ei. tonul ei vibra nu de victoriile. Vă puteţi reîntoarce peste cîteva momente. dar nu scăpă atît de uşor de prietenii care o înconjurau. cu părul despletit. plecăm acasă ! Ascultătoare. Dar prin aceasta o astfel de fiinţă şi-a atins oare scopul suprem ? întrebare fără rost. care încercase la începu rîzînd să spargă cercul.. Poate că o să putem sta de vorbă o dată în tihnă. Şi acum pot să şi plec. şi de data asta. tocmai asta a fost intenţia mea cea mai tainică. Olga ! strigă el. zise ea. — Pot rămîne chiar acum ? — Plecaţi cu Olga. Din ochii dumitale. — Cine sînt ăştia ? întrebă K. să nu rîzi de mine. mai gîtuite. ca să mă pot descotorosi de lume. trecea acum de la unul la altul clătinîndu-se buimăcită. strigătele to mai flămînde. fără voie. o cuprindea strîns de şolduri şi o învîrtea d< cîteva ori. — Uite ce oameni îmi trimite aici.se apropie cu el de tejghea: — Aş vrea să ştiu un lucru. uitîndu-se ameninţător la K. fără relaţii. răzbate nu atît lupta trecută. zise K. domnişoară Frieda. — Bine. răspunse Frieda. Olga se dădu jos de pe butoi. zise Frieda muşcîndu-şi de ciudă buzele subţiri. născociseră un dans. se ţineau lanţ. ci de nesfîrşitele decepţii ale vieţii. aşa că nu e nici o ruşine să te asiguri de ajutorul cuiva. Olga. fără ca atîţia ochi să se zgîiască la noi. — Nu ştiu ce vreţi.: — Cînd pot vorbi cu dumneavoastră ? — Aş putea rămîne aici peste noapte ? întrebă K. domnişoară Frieda. chiar şi al unui om neînsemnat. zise K. — Mi-ai ghicit gîndul. Dumnezeule! se miră ea împreunîndu-şi mîinile. care însă duce' aceeaşi luptă. Atunci Frieda zise încet. E extraordinar şi cere o putere deosebită ca să ajungă cineva prin propriile-i puteri din grăjdăriţă fată de serviciu la tejghea. 50 ♦ Franz Kafka Dar ţăranii n-o lăsau să plece. Ar trebui să-l părăseşti pe Klamm şi să devii iubita mea.

cînd uşa se deschise cu adevărat. Ei. la grajd cu voi! Toţi la grajd! Acum îşi dădură seama că nu era de glumă şi. domnii dorm foarte mult. şi tocmai lor trebuie să le umplu paharele c\ bere. K. cam aşa cum sare un miel. dar apoi îl ridică din nou. nu prea . acolo unde le e locul. îm aduce mereu tot poporul ăsta a cărui prezenţă mă scoat< din fire. se repezi la c din horă. Ca să se pună oarecum la adăpost. să mă iertaţi. De cîte' ori l-am rugat pe Klamm să-i lase acasă dacă trebuie să suport servitorii altor domni. — Cum ? strigă K. Abia mai ştiu ce am vorbit azi cu dumneavoastră domnule arpentor. dacă am spus cevi răutăcios. — Aşa stă el mereu. se furişă sub tejghea. cu o spaimă de neînţeles pentru K. cu o oră înainte de sosirea lui năvălesc în birt ca vitele în grajd. De altfel. dar îi zadar mă tot rog de el. Aceştia se întoarseră spre ea ca şi cum le-ar sosit o nouă parteneră de dans. numai prezenţa oamenilor ăstora e de vină sînt tot ce poate fi mai de dispreţuit şi mai respingător din cîte ştiu.— Servitorimea lui Klamm. şi de fapt o clipă Frii păru că vrea să lase biciul din mînă. — Nu. e chiar ceva de neînţeles. că acum se vo: duce într-adevăr în grajd. aş da uşa de perete şi l-aş obliga chiar pe Klam să-i dea afară. De aceea. Luă un bici dintr-un colţ şi. era treaz şi şedea la birou. dar atunci se putea folosi de pretextul. Altminteri credeţi că v-as fi lăsat vă uitaţi înăuntru ? Asta-i poziţia lui de somn. dad n-ar dormi atîta.. care pesemne'că îi mîna prin curte pînă-n grajd. dădu fuga' după tejghea. auzi paşi în tindă. Dacă n-a fi aici. cel puţin e ar putea să mă trateze cu oarecare menajamente. în liniştea care se lăsase brusc. şi toţi dispărură pe acolo urmaţi de Frieda. răspunse Frieda. începură să se înghesuie în fundul sălii. CASTELUL ♦ 51 — în numele lui Klamm. dar cum avea de gînd să rămînă peste noapte. strigă. dintr-o singură sărituri nu prea sigură. Nu era mai puţin periculos să fie descoperit acolo. zise Frieda. lasă. dormea şi cînd l-a văzut dumneavoastră. că doarme. cum ar putea să-i suporte pe oameni ăştia ? Acum o să fiu silită să-i dau afară eu singură. — Dar el nu-i aude ? întrebă K. Doarme ? Cînd m-am uitat î: odaie. De fapt nu-i era interzis să stea în birt. unde la prima izbitură se deschise o uşă lăsînd să pătrundă aerul rece de noapte. trebuia să evite să mai fie văzut acum. zise Frieda. căci era singurul ascunziş posibil.

— Nu cred să aibă atîta îndrăzneală. fără să si atingă însă de . apoi. lucru pe care K. se ridică apoi cu vioiciune şi spuse ca mîhnită : — Nu. după impresia Pe care mia lăsat-o.. sub tejghea. 52 ♦ Franz Kafka Felul ei de a fi avea ceva voios şi degajat. Dar şi birtaşul îi dădu prilej să se mire. ca şi pentru mine. aplecîndu-se spre K. cu cît. Strigă: „Frieda !" şi începu să umble de coîo pînă colo. Dar regulamentul e valabil şi pentru dumneataj domnişoară Frieda.' — De arpentor am uitat cu totul. se duse pe după tejghea. şi acest ceva deveni dominant într-un chip cu totul neaşteptat. aPăsîndu-şi piciorul mai tare pe pieptul lui K. — Poate că s-a ascuns aici pe jos. — Poate că s-a ascuns. stărui birtaşul. că Frieda stinse lumini electrică ! şi K. se pot presupune multe. Acolo K. putu să-i atingă piciorul şi din clipa aceea se simţi în siguranţă. nu e aici. cînd Frieda urmai rîzînd: ' . îi dădu în fugă o sărutare. dar faţă de Frieda întrebuinţa un ton deosebit de respectuos. aşezîndu-şi picioruşul pe pieptul lui K. Nu e vorba numai de domnul Klamm. cum se vedea. zise Frieda rece. — Aicea vezi că nu e.neverosimil. Lucru cu atît mai surprinzător. nu înceta totuşi să joace rolul stăpînului faţă de o slujnică a sa. se pomeni cu ea alături. reluă birtaşul. Cum Frieda nu-l pomenea. Noroc că Frieda se înapoie curînd si. Pentru sală dum-f neata răspunzi. O fi plecat de mult.. birtaşul se văzu silit să întrebe de el: — Şi unde-i arpentorul ? Era. Era birtaşul. cînd continuă :' — Mi-e foarte neplăcut să nu ştiu cu siguranţă dacă aj plecat. un om în genere politicos. gîndin-du-se să-l caute pe K. că s-a ascuns de frica ţăranilor dezlănţuiţi.. ) Şi. ci de regula-» ment. în convorbirea lor. se plînse de purtarea ţăranilor. în restul casei mai fac eu o percheziţiei Noajrte bună ! Somn uşor ! ' '% încă nu părăsise bine încăperea. şi încă faţă de una destul de obraznică. răspunse Frieda. nu-l remarcase pînă atunci. fără să amintească de K. — Iubitule! Drăguţul meu ! şopti Frieda. şi doar am fost tot timpul în tindă. — Dar nu l-am văzut plecînd. stilat şi educat prin relaţiile sale continue şi oarecum nestînjenite cu oameni mult mai sus-puşi decît el. zise Frieda.

se ridică. Ce se întîmpîase ? Ce-i deveniseră speranţele ? Ce putea să mai aştepte de la Frieda. tresări speriată şi începu să-l smucească apoi ca un copil. dar apoi îşi aminti unde se află.' lovi cu el în uşă şi strigă: — Sînt cu arpentorul! Sînt cu arpentorul! Dincolo se făcu linişte. într-o străinătate unde nicf măcar aerul nu avea vreun component din atmosfera ăd acasă. de atîta voluptate timpul i se păres de bună seamă fără sfîrşit şi cînta. dar nu era în stare să spună nimic. era prea fericit s-o ţină pe Frieda în braţele lui. se rostogoliră cu cîţiva metri mai încolo într-inconştienţă din care K. ore de răsuflare în comun. „Frieda !". Se îmbrăţişară. se loviră cu zgomot surd de uşa lui Klamm şi apoi rămaseră culcaţi în micile băltoace de bere şi în alte gunoaie răspîndite pe podea. Nu mă mai duc niciodată la el. avea mereu senzaţia că seî rătăceşte pe meleaguri străine sau că a ajuns atît de de4 parte ca nimeni înaintea lui. acum că totul era trădat ? în loc să înainteze prudent. la ureche. îl părăseşte tot ce-i al lui. ca şi cum aprobarea lui i-ar fi dat puteri. începu să strîngă de pe jos ce mai rămăsese din bluza ei. Mînată de o supunere de-a dreptul înnăscută. îngenunche lîngă Frieda si. îşi întinse braţele. Văzînd că el rămîne tăcut. trupul ei puţintel ardea sub mîinile 1 K. în lumina tulbure a zorilor. spunîndu-i: — Hai. aici ne sufocăm. ca într-e sfîrşeală de dragoste. dus pe gînduri. se uită în jur. Şi. mai mult in suspine. voia s-o convingă să se ducă la Klamm. K.. Frieda strînse pumnul.K. comune. căci i se părea că dacă Frieda îl părăseşte. Frieda voia să sară în picioare. de bătăi de inimă. prea fericit şi temător în acelaşi timp. cînd auzi că o vi CASTELUL ♦ 53 profundă. ci mai degrabă revenire consolatoare din obnubilaţie. îi zise K. transmitîndu-i astfel chemarea. unde trebuie să te sufoci de înstrăinare şi undej împresurat de tentaţiile ei absurde. Stătea întinsă pe spate cu braţele desfăcute. Iar K. încerca mereu să se smulgă fădn eforturi zadarnice. Acolo petrecura ore întregi. vino. voia s-o contrazică. ore în care K. aşa cum se potrivea cu importanţa duşmanului şi a . ui cîntecel oarecare. să rătăceşti mai departe'. poruncitor-calmă. A că nu simţi spaimă în primul moment. o strigă pe Frieda din camera lui Klamm. rîse încetişor şi zise: — Cum îţi închipui că o să mă duc. nu poţi face totuşi al ceva decît să mergi înainte.

cam nedormiţi. se duse îndată în camera lui şi se culcă în pat. nu noaptea. Pieriţi din ochii mei! 54 ♦ Franz Kafka — Păi acum e ziuă. sej întoarse cu o legătură de rufe. ar fi umblat şi mai uşori Ajuns la birt. ziseră ajutoarele. — Nu. de parcă ar fi fost vinovaţi de toate. Pe tejghea stăteau cocoţaţi cei doi secundanţi ai lui. uşa dinspre curte se deschise şi ţăranii năvăliră în birt. de care K. KJ era prea obosit ca să-i mai gonească o dată. K. respiră oarecum uşurat. — Eram doar obligaţi să te căutăm. Fericirea de a se vedea în aer liber era atît de mare. Birtăşiţa veni şi ea pînă sus. Ţăranii arătau mult dispreţ faţă de Frieda. şi era evident că gîndea să meargă cu K. Ia uită-te cum rîd ăştia doi. să-i spună bun- . dar privirea ei fu di ajuns ca să-l gonească. şi se întoarseră pe fereastră.. — Am nevoie de voi ziua. încît de data asta greutăţile drumului îi părură suportabile . Din cauza unei muieri ca ea ! mai spuse apoi şi repetă cuvintele acestea de cîteva ori. se tăvălise o noapte fntreagă în băltoacele de bere care miroseau aproape ameţitor. — Cine ? întrebă K. dar veseli. zise Frieda. mai mult către sine însuşi. pe jos. la „Hanul Podului". Acum sînteţi pierduţi'. zise K. convoiul. împreună cu Olga. Am stat aici toată noaptea. care dispăruse pentru cîteva minute. Olga era vioaie ca şi în ajun.i întristată. în zăpadă. — Ce căutaţi aici ? strigă K. de vreme ce pînă acum îi stăpînise ea străşnicie. K. dacă ar fi fost singur..' Era veselia pe care o dă conştiincioasa îndeplinire a datoriei. Secundanţii intrară odată cu ei. am dat de tine aici. te-am căutat apoi la Barnabas şi. Căută din ochi biciul de care se folosise Frieda aseară. şi Frieda. din moment ce n-ai venit la noi în odaie. — De ce n-ai venit cu mine acasă ? îl întrebă aproape cu lacrimi în ochi. Nu se poate spune că avem un serviciu uşor. Din pragul uşii o chii ei îl căutau pe K. Frieda. deşi îmbrăcămintea şi părul îi erau răvăşite. numai eu sînt pierdută. urmaţi de cei doi secundanţi. răspunse Frieda. în cele din urmă. — Putem pleca. iar Olga se trase la o parte.ţelului urmărit de K. Afară. Frieda îşi aşternu alături. 1 uşor de înţeles. Era într-adevăr ziuă. acesta er. — Ce-ai făcut ? şopti el. şi întoarse capul. Fii liniştit. fură daţi afară. uitase complet. dar te-am cîştigat pe tine. răspunseră ei fără să se clint din loc. unul din ei luă chiar o bîtă şi încercă să n-i lase să treacă pînă nu sare peste bîtă.

să aducă sau să ia cîte ceva. dar îl împiedicau. în pofida acestui du-te-vino. se uita adesea cu o totală indiferenţă la nebuniile celor trei. cu sărutări şi lungi îmbrăţişări. să-i trimiţi pe secundanţi. PRIMA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA I-ar fi plăcut să stea de vorbă cu Frieda în intimitate. în sfîrşit. nu se vedea în colţul lor decît în singur ghemotoc mare. se instalaseră pe jos. Singura lor străduinţă era. K. care îi zicea . Cînd se simţi apoi destul de întremat ca să părăsească Patul. secundanţii. după cîte îi spuneau Friedei mereu. toţi trei se repeziră să-l servească. îşi dădea seama că datorită acestora ajungea într-un fel de dependenţă de ei care putea să aibă urmări proaste. într-un colţ. cu ochii mereu aţintiţi asupra lui K. dar n-avea încotro. Dacă aveau nevoie de unul dintre multiplele lucruri înghesuite în pat. să nu-l deranjeze pe domnul arpentor şi să ocupe cît mai puţin spaţiu. mai intrau şi fetele de serviciu din cînd în cînd. era cea de patra zi a popasului său în sat.. Din păcate însă se ştia din experienţa din timpul zilei că erau totuşi nişte observatori atenţi. dacă n-ar fi fost decît să se uite la K. trăgîndu-l fără menajamente de sub trupul lui K. Din patul său.mămico". Micile servi de care avea nevoie i îe făcea Frieda. să te încălzeşti la soba în care Frieda aprinsese focul. în timp ceşi dădeau aerul de a fi ocupaţi mai ales cu îngrijirea bărbilor. prin simpla lor prezenţă inoportună. cînd se sculă. rămase în pat toată ziua şi toată noaptea. încrucişînd braţele şi picioarele. E adevărat că nu erau pretenţioşi. îl scoteau. de zeci de 56 ♦ Franz Kafka . N-avea încă puterea necesară să se apere de serviciile lor. aşa încît. clipind din ochi. să se ghemuiască în fel şi chip.'.venit Friedei. şi pe care şi le tot măsurau ca lungime Şi desime. In realitate nu era prea neplăcut să bei la dejun cafeaua bună adusă de Frieda. pe două ţoale vechi. la care ţineau mult de tot. recurgînd la arbitrajul Friedei. în lumina asfinţitului şi apoi a zorilor. chiar şi cînd se îndeletniceau cu jocuri aparent copilăreşti. cu care Frieda mai şi glumea şi rîdea din cînd în cînd. Pe Frieda o salutară ca pe cineva de seama lor. ca de pildă să privească prin mîinile strînse ca prin nişte ocheane sau să se ţină de alte prostii de acest gen. strîngîndu-se laolaltă. bocănind cu încălţămintea lor bărbătească. Linişte nu prea era în cameră. odihnit. întîlnirea dintre ele fu ciudat de călduroasă. în acest scop încercau. bineînţeles nu fără şuşoteli şi chicoteli. în diminea următoare.

aşteptaţi-jos. dar nu vreau. Spre surprinderea sa îi dădură ascultare. se descotorosi de pătură şi se uită în jur. — Aş. faptul că Frieda. zise una şi. se lăsară într-o parte şi căzură în aşternut. iubitule ? Nu trebuie să avem secrete faţă de ei. aşa cum cîinii scormonesc uneori pă'mîntuî cu disperare. cum scaunul era chiar lîngă pat. cu furie. în cele din urmă. de milă. Resimţi ca pe un lucru supărător. dar nu mai găsiră dăruirea din noaptea trecută. CASTELUL ♦ 57 Mai tîrziu. decît în speranţa de a fi ascultat: — Plecaţi acum.. dar îmbrăţişările şi trupurile lor zbuciumate nu izbuteau să le aducă uitafe. credincioşi! zise K. doar înainte de a ieşi mai spuseră : — Am putea aştepta şi aici. voie de nimic. săpun. Sînt credincioşi. Voia să mai spună ceva. mai degrabă din bună dispoziţie. dimpotrivă. de îndată ce ieşiră secundanţii'. „Ia uită-te cum zac ăştia". în decepţia lor îsi treceau limba din cîhd în cînd peste faţa celuilalt. Apoi intrară slujnicele. cînd K.ori — fiindcă erau plini de zel şi neîndemînatici — pînă jos. dar nu mai putu vorbi şi. neştiind ce să mai facă. îngropîndu-si faţa unul în pieptul celuilalt. mai adăugă în chip de consolare: — Pe urmă ne ducem toţi trei la primar. în toiul acestei activităţi de a porunci şi de a accepta servicii. pieptene. aruncă o pătură peste ei. răspunse însă: — Ştiu. Abia oboseala îi linişti şi-i făcu recunoscători unul altuia. dar afară de ei mai era şi . deocamdată nu mai am ne-. K. secundanţii şedeau în colţul lor — asta nu-'l miră — îsi tot recomandau reciproc. zise ea agăţîndu-se de gîtul lui. şi-l salutară milităreşte. Mă pîndesc tot timpul. în birt. Şi ea şi el căutau ceva. schimonosindu-se. zise. şi un păhărel de rom. dar într-un anumit sens totuşi binevenit. oglindă şi. să aducă apă de spălat. să rămînă serioşi. — Cred că te înţeleg. K. îşi răvăşeau trupurile. dar execrabil. Şi văzînd că figurile lor nu exprimă tocmai împotri vire. parcă le tot aminteau de datoria de a căuta. şi vreau să stau de vorbă singur cu dom-j nişoara Frieda. Căutau mereu. şi. fiindcă exprimase o vagă dorinţă. aşezîndu-se pe genunchii lui. Rămaseră culcaţi. interpretabilă în acest sens. arătînd cu degetul spre K. voi doi. îl întrebă: — Ce ai cu secundanţii. e absurd.

după părerea mea. cel mai bine ar fi să ne căsătorim. Frieda se repezi acum la K. — Aştept de mult. da. 58 ♦ Franz Kafka — S-a zăpăcit. aici e vorba de un om. frumoasă. fireşte. Din păcate.. zise ea strîngînd la piept capul Friedei care. dar se depărta de K. Iar K. din păcate. şi se sprijini de spătarul scaunului pe care şedea crîşmăriţa. domnule ar-pentor. — Din moment ce Frieda are atîta încredere în dom-nia-voastră. numai că nu ştiu de ce chestiunea asta nu e lăsată pe seama noastră. zise K. întrebă pe crîşmăriţa: . stînd în picioare. nu pot oferi Friedei ceva echivalent cu ce a pierdut din cauza mea: situaţia ei la »Curtea domnească" şi prietenia lui Klamm. coană birtăşiţa. din grijă. | zăpăcită. mărunt.' ' j Şi. zise K. coană birtăşiţa. ca şi cum n-ar fi fost ni. de atîta fericire şi nenorocire laolaltă. brăzdată de multe cute. dar în ansamblu încă netedă şi cîndva. Cuvintele ei aveau un ton de reproş nelalocul lui. nu aveau nimic triumfător în ei.. Frieda şi cu mine. Aşa că pot să vă spun.. zise crîşmăriţa. în disproporţie cu trupul ei uriaş. care aproape că întuneca odaia. — Asta e şi mai importantă. spre a-i confirma parcă vorbele. în timp ce îşi tre| cea amîn'două miinile peste părul Friedei mîngîind-o. credeţi-mă. căci K. Frieda îşi ridică fruntea. —■ De ce eu ? De ce tocmai eu sînt cea predestinată ? — Cum ? întrebară K. nu pot să n-am şi eu. — Nu s-ar putea. îl sărută cu pasiune. de Frieda.. biata copilă. Şi Frieda se sculă. nu o rugase să vină. — Ah. şi cît mai curînd. un îucru de mînă.birtăşiţa . atunci. ridicîndu-şi faţa lată. — Din dragoste. zise ea. acolo o să fie probabil vorba doar de o lucrare. De aceea dădu doar din cap ca semn că auzise cei spusese şi se aşeză în capul oaselor. scumpa mea slujnică. şedea chiar lîngă pat şi tricota un ciorap. probabil. distrat. şi crîşmăriţa în acelaşi timp. ajungea doar pînă la umărul crîşmăriţei aşezată pe scaun. zise K. ochii-i erau plini de lacrimi. meni altul în odaie. răspunse crîşmăriţa. înseamnă că sîntem între prieteni. că.. aşa. Şi cum Frieda chiar adineauri spunea că secundanţii mei ne sînt devotaţi. apoi căzu în genunchi în faţa luij plîngînd şi îmbrătişîndu-l mereu. să amînăm ce aveţi să-mi spuneţi pînă mă întorc de la primar ? Am o întrevedere importantă cu el.

Trebuie să vorbesc cu Klamm. dar probabil că şi altd autorităţi de la castel se vor mai amesteca. zise K. — Nici cu mine. — Nu pot. aici într-o cîfciumă de ultimul rang — nu e chiar de ultimul rang. vocea îi tremura de lacrimi reţinute. pe un ton de parcă explicaţia asta n-ar trebui luată cumva ca un ultim serviciu. cu bi tul drept. Dacă mi-este imposibil să obţin întrevedere. — De ce e imposibil ? întrebă K. întinzî braţele în lături. răspunse Frieda. zi crîşmăriţa. zise Frieda ridicîndu-se niţel şi 1 pindu-se de K. trebuie s-o mijloceşti tu. — Desigur. astea sînt lucruri absolut imposibile ! Şi.. sînteţi totuşi un străin. arăta cam pierdută. domnule arpentor. Garanţiile sînî deci necesare. E drept că nu fac parte din castel şi nu sînt decît o femeie. nu pot. garanţii. Cum poţi să-ţi închipui că să stea Klamm de vorbă cu tine ? — Dar cu tine ar fi dispus să stea de vorbă ? întrel K. nici mine. zise către crîşmăriţa: Ia te uită. nu ne puteţi indica pe nimeni pentru referinţe. şi era înfricoşătoare cum stătea acum. situaţia dumneavoastră matei rială şi cea familială sînt necunoscute aici. Astea vor fi de preferinţă în faţa notarului. cu picioarele răşchirate pe podea şi genune] CASTELUL ♦ 59 puternici ieşiţi în relief prin fusta subţire. dragă domnule ar pentor. zise Frieda. o să vă explic bucuros. niciodată Klam n-o să stea de vorbă cu tine.— Am impresia că-mi daţi dreptate ? — Sînteţi un om de onoare. zise aceasta. zise crîşmăriţa. că Martin al meu. dar nici departe de asta — aşa că s-ar putea să nu acordaţi prea multă însemnătate explicaţiei mele: dar toată viaţa mea am trăit cu ochii deschişi şi m-am întîlnit cu o mulţime de oameni şi am purtat toată povara gospodăriei singură. Frieda. K. zise K. ce pretinde el! — Sînteţi un om ciudat. doar aţi subliniat singur cît de mult mai şi pierde Frieda. nici cu tine. fireşte. De altfel. maf am si eu'ceva neapărat de rezolvat încă înainte de căsăti rie. — Asta-i imposibil. Cereţi imposibilul. — O să vă explic. totuşi mai avu puterea să spună : Va mai trebui si ne gîndim acum la anumite garanţii pe care să le daţi Friedei. cred c-o recunoaşteţi. băiat bun. ci ca o primă pedeapsă. prin legătura ei cu dumneavoastră. fiindcă. Ce idee ! — Trebuie. oricît de mare ar fi stima mea faţă de dumneavoastră. respira din greu. de . şi doar o crîşmăriţa. coa: birtăşiţă. oricum.

Dumneavoastră. nu-i deloc făcut să fie birtas. stîrnit mai mult din curiozitate decît din supărare. Sînteţi ce sînteţi. că staţi aici pe pat comod şi liniştit. datoraţi numai neglijenţei lui — eu în seara aceea eram sfîrşită'de oboseală — faptul că sînteţi aici în sat.altfel. care a sedus-o pe mica noastră Frieda şi căruia din nefericire trebuie să i-o dăm de soţie. — Cum aşa ? întrebă K. şi anume că domnul Klamm nu va voi să stea cu el niciodată de vorbă. din cauza căruia trebuie să scoţi servitoarele din camera lor. că obişnuia să o strige măcar pe nume. Ce zic. — Numai neglijenţei lui i-o datoraţi. cu arătătorul îndreptat spre el. Klamm să vorbească cu dumneavoastră. fără a mai vorbi de situaţia particulară a domnului Klamm. cineva ale cărui intenţii ne' sînt necunoscute. Ascultaţi. ştiu. Ce sînteţi în schimb dumneavoastră. şi că dînsa putea să-i vorbească ori de cîte ori dorea. Din păcate sînteţi totuşi ceva. Domnul Klamm e un domn din castel. Frieda încercă s-o calmeze. Am aflat cu durere că Frieda v-a dat voie să vă ui-taţi prin gaura din uşă. nu „va voi" ? Nu poate sta de vorbă cu el niciodată. nu sînteţi din sat. Dar căutaţi să vă imaginaţi acum ceea ce cereţi de fapt: ca un bărbat cum e Klamm să stea de vorbă cu dumneavoastră. Spuneţi-mi. cu atîta supunere ? N*u sînteţi din castel. De fapt nici nu sînteţi în stare să-l vedeţi pe Klamm cu adevărat. Cum să priceapă altfel ceea ce pentru noi e de la sine înţeles. — Ce vrei ? urmă crîşmăriţa întoreîndu-şi brusc tot corpul spre ea. strigă crîşmăriţa încă o dată. fiindcă nici eu nu sînt în stare. aici. era sedusă de dumneavoastră încă din clipa în care a făcut asta. trezindu-se dintr-un fel de absenţă. asta înseamnă un rang foarte înalt. A fost o mare onoare pentru Frieda. cineva care e în plus şi-ţi stă în cale peste tot. domnule arpentor. Am văzut prea multe în viaţa mea ca să nu pot suporta s-o mai văd şi pe asta. nu sînteţi nimic. şi nu va pricepe niciodată ce înseamnă simţul răspunderii.. şi anume un străin. în fond. din cauza căruia ai tot soiul de belele. Domnul afpentor m-a întrebat şi trebuie să-i răspund. o onoare de care o să fiu mîndră cît oi trăi. a cărui autorizaţie de căsătorie o solicităm noi. n-o spun din îngîmfare. în sine. şi că avea voie să . de pildă. aţi suportat foarte bine. nu vă fac reproşuri 60 ♦ Franz Kafka pentru toate astea. cînd el nu vorbeşte nici măcar cu oamenii din sat! Niciodată nu a vorbit ei perso-nai cu cineva din sat. cum de aţi putut suporta să-l priviţi măcar pe Klamm ? Nu trebuie să-mi răspundeţi.

. fără a'i se face greutăţi/era o dovadă de bunătate din partea lui Klamm. n-a vorbit nici cu ea. dar ea nu va mai fi admisă la dînsul niciodată. Şi că o striga uneori pe Frieda. oricît de justificată. nu e un motiv suficient pentru mine ca să nu mă încumet totuşi să risc. aşa cum îi cunoaşteţi. Dacă însă reuşesc să-i ţin piept. nelăsîndu-mă descurajat nici măcar de explicaţiile dumneavoastră. dacă nu e cu putinţă altfel. şi că* i se îngăduia să intre la el. asta nu înseamnă totodată că aş putea suporta CASTELUL ♦ 61 să-l văd faţă-n faţă. Şi-apoi. şi văd că vă lipseşte capacitatea de a pricepe asta. Astfeî. nu trebuie să aibă neapărat însemnătatea pe care am vrea să i-o atribuim. care se lăsă numaidecît în voia lui. răspunse K. dar de vorbit. Poate că domr nul Klamm o să mai strige numele de „Frieda". tot ce-f posibil. că o fată. aveţi deşi-! gur dreptate cînd spuneţi că eu. atunci fie şi la „Curtea domnească". striga pur si simplu numele de „Frieda" — cine-i cunoaşte intenţiile ? Şi că Frieda se ducea glonţ. cred. — E cu neputinţă. şi dacă nu-i fac nici o impresie. şi dacă am intenţia şi acum să vorbesc cu el. dumneavoastră şi cu Frieda. poate mai este şi azi acolo. zise K. fireşte. zise birtăşiţa. — Sigur. asta-i ciudat. despre care se spunea că-i iubită lui Klamm — de altfel e o denumire pe care eu una c găsesc mult exagerată — a permis fie numai s-o atingeţ cu mîna. Dar asta dovedeşte. în comparaţie cu Klamm. şi că n-aş lua-o la goană de îndată ce ar apărea el în odaie. că şi altminteri lucrurila nu stau chiar aşa cum credeţi. Sigur că acum şi ce-a fost s-a dus pentru totdeauna. spuneţi-mi. cunoscînd viaţa si oamenii. un singur lucru nu pot să pricep ci» bietul meu cap. fără să fie o uşă între noi. luînd-o pe genunchi p< Frieda. o fată care s-a încurcat cu dumneavoastră» Doar un singur lucru. sau dacă nici nu le ascultă. care p'înă ieri mai era iubita lui Klamm — nu văd nici un motiv să evit acest cuvînt — îmi puteţi mijloci cu siguranţă un prilej de a vorbi cu Klamm. Cit despre dumneavoastră. nu se poate susţine însă că ar fi chemat-o chiar cu adevărat. despre ce vreţi să vorbiţi cu Klamm ? —' Despre Frieda. de pildă. îmi ajunge să văd impresia pe care cuvintele mele le-ar face asupra lui. coană crîşmăriţă.se uite la el printr-o găurică-n uşă. Dar 6 astfel de temere. as* tai sigur. am totuşi satisfacţia de a fi vorbit liber în faţa unui sus-pus. sînt un zero. atunci nici nu mai e nevoie să-mi adreseze cuvîntul. deşi cu ochii în piept. era treaba ei.

Frieda. Din două. s-o lăsăm pe Frieda să-şi exprime părerea. stărui K. însă atunci nu le obţii în felul acesta. Frieda zise: — E aşa cum spune . măsurîndu-l pe K. nimic de felul acesta nu l-ar putea zgudui. căci dulci erau cuvintele Friedei. nu blestemat. o fi. îl subevaluaţi crezînd aşa ceva.'Mă rog. îmi dau seama că e o îndrăzneală din partea mea să pretind că vă pot dăscăli în privinţa asta.— Despre Frieda ? întrebă nedumerită birtăşiţa. vreau să vorbesc cu el despre Frieda. eu una n-am apucat să văd aşa ceva. în schimb cred că e opera lui că ne-am găsit unul pe altul acolo. spunîndl mereu : nu. mai bine decît minei o' femeie în vîrstă. el.. 62 ♦ Franz Kafka Cu privirea pierdută în depărtare. — Vă spun drept. Dar bineînţeles nu pentru că ai venit tu. un zero în ochii lui Klamm. Apoi vă înşelaţi desigur crezînd că Frieda şi-a pierdut complet importanţa în ochii lui Klamm din clipa în care m-am ivit eu. şi închise ochii pentru cîteva clipe ca să se lase pătruns de ele — dacă e aşa. binecuvîntat. sînteţi la fel de încăpăţînat şi de copilăros. încet. Vă aflaţi numai de cîteva zile în localitate si pretindeti că le ştiţi pe toate mai bine dccît băştinaşii. care a văzut şi a auzit atîtea la „Curtea" domnească". zise K. şi derît Frieda. ori a existat. cum aţi spus foarte just. nu. îţi îndrepţi eroarea. şi întorcîndu-se spre Frieda: Auzi. cu obrazul lipii de pieptul lui K. să vorbească cu Klamm. de sus. cum s-ar putea ca eu so modific ? Aşa ceva îţi Poţi închipui în primul moment de spaimă. dar pare că există cazuri precedente . dar trebuie s-o fac. jos.măicuţa : Klamm nu mai vrea să ştie de mine. dar dacă stai sa judeci cît de cît. zise birtăşiţa. sînteţi o femeie atît de deşteaptă şi care inspiră atîta respect. ci mai degrabă firesc. despre tine vrea el. avem cu atît mai puţine motive să ne temem de o explicaţie cu Klamm. coană birtăşiţa.. una: ori nu a existat nici o legătură serioasă între ei — aşa susţin de fapt cei care contestă Friedei titlul de onoare de iubită — şi atunci legătura nu există nici acum. şi atunci cum s-ar putea ca eu. Nu tăgăduiesc că s-ar putea obţine odată ceva şi pe o cale potrivnică regulilor şi tradiţiilor. De altfel. iubitule. Atitudinea lui Klamm faţă de Frieda nu s-a putut schimba întru nimic din pricina mea. făcînd totul numai după capul tău şi neas cultînd sfaturile cele . sub tejghea. şi totuşi vă sperie orice fleac. îie ceasul acela! — Dacă e aşa. cu Klamm ! — Vai. doar nu e ceva chiar atît de nemaipomenit. mi-l amintiţi uneori pe bărbatul meu.

— La Barnabas. vă dau dreptate şi în privinţa asta. dacă de acum'încolo Frieda nu v-ar împărtăşi soarta. Singurul lucru pe care l-am spi atunci bărbatului meu despre dumneavoastră a fost! „Fereştete de el". dimpotrivă. ca fiind singura care veghează cu griji maternă asupra Friedei. ştiu un foarte bun adăpost de noapte. asta nu tăgăduiţi.mai bine intenţionate. dar despre Klamm nu ştiu acum nimic. Situaţia Friedei n-are în privinţa asta nici o legătură cu a dumneavoastră. şi asta e'adevărat doar într-o mare măsură. Ei îi datoraţi grija pe care v-o port. Credeţi că grijile pe' care mi le fac sînt di pricina dumneavoastră ? M-am sinchisit eu de dumne" voastră cît timp aţi fost singur ? Deşi ar fi fost bine şi s-i fi putut evita multe. zise K. mai ales că Frieda — din motive necunoscute mie — pare să se teamă prea mult de dumneavoastră. tinere. în consecinţă. ba chiar şi fa tul că vă iau în seamă — fie că vă place ori ba. ca şi cum mobilul curiozităţii lor ar fi fost acelaşi. zise K. care mi-e la dispoziţie oricînd. i eu — de ce aş tăinui-o ? — vă ţin pe dumneavoastră. cum procedai dumneavoastră. mi-aţi vorbit deschis şi vă cred întru totul. ~ CASTELUL ♦ 63 vă ţin. Aşa. îl întrerupse furioasă birtăşiţa. Atît de nesigură e va să zică situaţia mea. dar nu cu totul. — Nu. bine. căci dacă vă poftesc afară din casa mea. la fel de ahtiate să afle. deoarece sînteţi dator să-mi daţi coteală mie. n-aveţi decît să încercaţi. o ţineţi pe Frieda. şi nimeni n-are dreptul să spună că situaţia ei de aici e nesigură. Frieda e de-a casei. să găsiţi un adăpost oriunde în sat.. Se prea poate ca Frieda să ai' dreptate. n-o vorbesc cu el niciodată. să rămînem deci deocamdată la problema mea. nici măcar nu mă pot apropia el. — Nemernicii! strigă birtăşiţa. şi. vă daţi silinţa s-o dovediţi. măcar şi într-o cuşcă de cîine. Dumneavoastră însă şedeţi aici. — Unde ? Unde ? strigară Frieda şi birtăşiţa în acelaşi timp. şi situaţia Friedei.. Acelaşi lucru ar fi valabil pentru mim încă şi azi. Şi n-avei dreptul să refuzaţi pur şi simplu amestecul meu în treb rile dumneavoastră. zise K. — Bine. Nemernicii ăştia vicleni ! La Barnabas ! auziţi — se'întoarse ea spre colţul unde stătuseră . de pildă. Situaţia mea e cît se poate de nesigură. şi ca tot ce s-a întîmplat să fi fost din voia li Klamm. — Mulţumesc. Ca toate din cîte spuneţi.

. Cînd te-zărit pentru prima oară în faţa tejghelei — ai intrat la bra cu Olga — ştiam. înainte ca secundanţii să poată răspunde. căci măcar în Privinţa asta lucrurile sînt limpezi! De aceea vă rog să nu vorbiţi cu secundanţii mei. ce-i drept. totuşi. lăsînd cu tristeţe capu în piept. în spatele birtăşiţei. De fapt. mă rog. într-un fel îi datorăm numai li Barnabas faptul că ne aparţinem unul altuia. şi dumneavoastră îi trataţi de parcă ar fi ajutoarele dumneavoastră. dar nu cu privire la secundanţii mei. dar ce nemulţumiri şi necazuri era^ acelea ? Mă supăra. dînd glas gîndurilor Friedei. ei sînt secundanţii mei. — Vedeţi. pe unde umblă domnul.'iar secundanţii în felul lor obişnuit. n^ numai tu îmi erai indiferent.'dar mai' blînd decît se aşteptase K. dar veneau şi alţii mai nesuferiţi. Dar nici nu pot să-ţi descri^ cum era. se apropie mult şi şedea acum lîngă Frieda. birtăşiţa rîdea batjc ritor. de pildă. ţinîndu-se de braţ. şi nu la „Curtea domnească" ! Dar voi unde eraţi ? — Coană birtăşiţa. dar aceştia se apropiaseră de mult şi stăteau. dar ce însemnătate avea asta ? Era ca şi cum s-ar i întîmplat cu ani în urmă. acolo i se dă un culcuş ! Ce bine era dacă rămînea acolo. zise K. care sînt consecinţele faptei dumneavoastră. care voia să însemne multe şi nimic făcut să decline'orice răspundere. ca şi cum ar fi avut nevoie de un sprijin — auziţi. servitorii In Klamm nu erau cei' mai' răi — va să zică mă jignea unul. Şi dacă nu e deajuns să vă rog. interveni Frieda. trebuie să înţeleg bine enervarea noastră. vedeţi acum. vorbind parcă nu în ni mele ei. Şi Frieda îşi întrerupse spusele. sau de parcă nu mi s-ar întîmplat mie. ci. iar pentru mine nişte paznici. atunci le interzic lor să vă răspundă. exclamă birtăşiţa. n-am voie să . în casa lui Barnabas! Bineînţeles. dar linii mari îmi erai. în toate chestiunile celelalte sînt dispus să discut părerile dumneavoastră cel puţin din politeţe. aproape totul. care îl prinse acum pe unul din ei de mînă. perfect indiferent. ci mi s-ar fi povestit doar întîmplarea.secundanţii'.' cîte ceva despre tine. Eram şi atunci nemulţumită de mult şi multe mă necăjeau. 64 ♦ Franz Kafka — Va să zică n-am voie să vorbesc cu voi ? birtăşiţa şi toţi trei izbucniră în rîs. nici măcar nu mai pot să mi-o închipui. aproape totu îmi era indiferent. cîte un muşteriu. — Nu te supăra. că doa toţi se ţineau după mine — doar ai văzut ce fel de indiviz erau. mîinile şi le ţinea împreunate în poală. s ca şi cum aş fi uitat-o demult. domnule &î\ pentor. şi: cundanţii cu care. atît mult s-au schimbat toate de cînd m-a părăsit Klamm.

dar eu cu atît mai mult. pentru motivul că Frieda. în schimb am constatat mai mult ură. pe care aţi adus-o într-un hal fară de hal cu vorbele astea aşa-zis materne. reluă: — Domnule arpentor.. V-a salvat. — Nu cunosc păcatele familiei Barnabas. vă mai dau un sfat cu care să Plecaţi la . cînd Frieda a dai totul în schimbul fericirii de a sta pe genunchii dumneaj voastră.vorbesc. şi abia cînd dînsul puse mîna pe clanţă. aţi facut-o desigur cu destulă îndemînare. deci. sau pe mine de Frieda. dintr-J milă copilăreşte exagerată. ridicînd-o cu băgare de seamă pe Frieda.' ale Friedei şi ale mele. mai degrabă mi se pare că există în privinţa asta o dispoziţie a autorităţilor senioriale. iar dacă reuşiţi. Sigur. vă rog să-i purtaţi de grijă barem Friedei. dar fără îndoială aveam şi eu dreptate cînd v-am rugat să lăsaţi treburile noastre. sacrificîndu-se pe sine. în ce priveşte găzduirea de care am parte aici — şi nu vă puteţi referi decît la cămăruţa asta infectă — nu e deloc sigur că mi-o acordaţi de bună voie. părînd astfel cu totul la discreţUj familiei Barnabas. şi dacă mi se repartizează o altă locuinţă. încît ar trebui să părăsiţi casa' mea de îndată. la primar. O să le comunic. că' s-a dat o dată voie să rămîneţi peste noapte la Barnaba Cu asta vreţi să dovediţi pesemne că nu depindeţi CASTELUL ♦ 65 mine. aşezînd-o încetişor pe pat şi sculîndu-se apoi în picioare! Poate că aveţi dreptate. în primul rînd. care era ca neînsufleţită. o să respiraţi probabil uşurată. aţi reuşit. răspunse K. să seama şi ei ca să le fie de învăţătură. Apoi se întoarse spre secundanţi: — Veniţi cu mine ! Luă scrisoarea lui Klamm din cui şi dădu să plece. aţi fi atît de neatîrnat de mine.' Şi acum mă duc cu chestiunea asta. Aţi smuls-o pe Frie din situaţia cea mai fericită ce-i fusese cîndva hărăzită. şi încă în cea mai mare grabă. Mai înainte aţi pomenit ceva de dragoste şi de grijă. acum veniţi şi aruncaţi în joc ca un mare atu. pe seama noastră. cînd lucrul acesta s-a întîmplat. Birtăşiţa îl urmărise cu privirea fără să scoată o vorbă. dar apoi nu prea mi-aţi dat prilejul să le întrevăd. dar nu cred totuşi să reuşiţi. o s-o regretaţi amar — daţi-mi şi mie' voie să folosesc odată ameninţări grave. şi ameninţare cu darea afară din casă. ~ acum. şi batjocură. Dacă aţi avut cumva intenţia s-o îndepărtaţi pe Frieda de mine. dacă aţi fi rămas într-adevăr peste noapte la Barnabas. că aici mi s-a acordat preaviz. si cu altele. n-a putut suporta să vă vad agăţat de braţul Olgăi.

o dai ce cade argumentul dumneavoastră principal. dacă ar fi să dis. îl apucă de mînă şi se uită în ochii lui cu o pri1 rugătoare. nu înţeleg de ce pentru treabă ca asta vă înjosiţi într-atît.' Neştiinţa asta nu se Poate micşora cu una. De altfel. şi mai ales din cauza as1 nu înţeleg de ce vă rugaţi de mine. zise K. clătinîndu-se de emoţie. cît mă mai ţin puterile. dar prezintă totuşi avantaj şi anume că neştiutorul îndrăzneşte mai mult. dacă-mi daţi puţină crezare şi nu Pierdeţi niciodată din vedere cît' sînteţi de neştiutor. mai ales în cazul ăsta. Friedei o să-i purta] desigur de grijă. Văd că v-aţi supărat din nou. Dacă. numai rugămintea asta mai ascultaţi-o: oriunde aţi ajunge. sîn'teţi totuşi Storul soţ al Friedei. 66 ♦ Franz Kafka Atunci mă veţi judeca. rămîneţi conştient de faptul că sînteţi cel mai neştiutor de pe aici. şi veţi începe să bănuiţi prin ce spaimă am trecut — urmările spaimei mai dăinuie şi acum — cînd mi-am dat seama că mititica mea cea mai dragă a părăsit. ar însemna după concepţi dumneavoastră uri noroc. lucrul e foarte trist pentru mine. orice aţi spune şi oricum v-aţi exprima. De ce vă temeţi deci ? Nu cum' vă temeţi — neştiutorului totul i se pare posibil (şi aceste cuvinte K. K.. aici puteţi să ne arătaţi. — Coană birtăşiţă. nu plecaţi încă. altfel n-aş fi în stare să schimb o vorbă liniştită cu dumneavoastră. daf situaţia adevărată e încă mult mai proastă şi trebuie să încerc mereu s-o uit. că sînt dispus să mai îndur cîtva timp neştiinţa şi coi cinţele ei. unde prezenţa Friedei vă fereşte de primejdie. căci. indiferei dacă mă rugaţi sau nu. Nu'. îmi este cu neputinţă vorbesc cu Klamm. vulturul. ăsta-i un adevăr care rămîne în picioare. ca să-şi lege viaţa de un şarpe de casă. vă rog să no faceţi. Numai de aceea vă spun că sînteţi groaznic de neştiutor în privinţa împrejurărilor de aici'. vă rog. cu totul din viaţa Friedei. Se ridică apoi şi se duse.? cum aveţi de gînd să vorbiţi cu Klamm. femeie bătrînă. îrîcît să vă rugaţi mine. cu două. la noi. dar toulte se pot îndrepta. Iar dacă s-ar adeveri'totuşi că e p< sibil. dar în realitate.. şi fiţi prudent. de pildă. atunci tot nam să reuşesc. celelalte ti meri ale dumneavoastră devin şi ele îndoielnice. vrînd să mă jigniţi pe mine.drum. ca să zic aşa. puteţi să vă descărcaţi inima în voie. în realitate. consecinţi le suport în fond doar eu singur. orice s-ar întîmpla. poate ctiiar niciodată. mai puţin nedrept. aici. şi. **& apucă ameţeala ascultîndu-vă şi comparînd în minte ^a ce spuneţi cu situaţia reală. atunci de ce să n-o fac. de' pildă. Fireşti sînt neştiutor. deschise uşa) — nu . aşa cum susţineţi.

şi nu lupta numai de unul singur. ca într-o bună zi în pofida amabilităţii autorităţilor şi a împlinirii perfecu a tuturor obligaţiunilor sale exagerat de uşoare. pentru a strămuta în schimb în viaţa extraoficială. deşi de fiecare dată după astfel de accese de tihnă. înclina uneori să-şi considere situaţia ca satisfăcătoare. pe cînd K. în numele unor domni îndepărtaţi şi invizibili. căci el era cel'care ataca. izvorît din această satisfacţie f* Putea fi sigur de sine în luptele viitoare. urmat de cei doi secundanţi LA PRIMAR Spre propria lui mirare. se grăbea să-şi spună că tocmai în ele zăcea primejdia. şi în plus. precum şi entimentul bine întemeiat. în timp ce dînsi cobora treptele în erabă. confuză şi stranie. o coordonare despre care se bănuia că e perfectă. cu totul d< nepătruns. convorbirea cu primarul nu-l îngrijora. aveau de apărat de fiecare dată nişte lucruri îndepărtate şi invizibile. se stabilise pesemne o dată pentru totdeauna un anumit principiu. se lupta pentru ceva apropiat şi viu. Aceasta se datora pe de o parte faptului că privitor la tratarea treburilor legate de el. iar pe de altă parte. dacă nu stătea mereu de veghe. şi o dată « această putinţă. se datora coordonării demne de admiraţie a diverselor servicii. eliminau cu totul lupta. încerca să-şi explice acest lucru prin aceea că. mai luptau pentru el în mod evident şi alte forţe pe r^e nu le cunoştea. după experienţa sa de pînă acum. aparent foarte favorabil pentru el. pentru sine însuşi. să se las< înşelat de favorurile aparente de care se bucura şi să se poarte atît de imprudent în viaţa lui particulară. în genere. pentru sine însuşi. Dar arătîndu-se M capul locului binevoitoare în lucruri neînsemnate — jiespre altele nu fusese vorba pînă acum — autorităţile îi peau putinţa de a obţine mici victorii uşoare. Judecind după măsurile luate de autorităţi. Gîndinduse la aceste lucruri. din propria lui pornire. îneît si se . Contactul direct cu autorităţile nu era într-adevăr prea dificil. satisfacţia corespunzătoare. mai mari.cumva vă temei pentru Klamm ? Birtăşiţă se uită în tăcere după el. dar în existenţa cărora putea crede. 68 ♦ Franz Kafka adevărat că doar între limitele satului — îl răsfăţau şi moleşeau. pentru că autorităţile. contactul oficial cu autorităţile comitatului fusese foarte simplu. K.' oricît ar fi fost de bine organizate. în felul acesta se putea întîmpla. cel puţin la început de tot. îndeosebi acolo unde nu părea să existe.

care e neplăcut.prăbuşească. trebuie să vă spun. cum aţi putut să vă daţi seama. Din nou resimţi extraordinară uşurinţă a contactul cu autorităţile. însă. Ce reprezenta de pili acea putere. părînd aproape o umbră în semiînt nericul odăiţei cu ferestre mici şi pe deasupra cu perdeleli trase. K.' pînă acum doar formală. că aţi avut amabilitatea să-mi faceţi o vizită. în primul rînd de vizita sa la primar. un scaun şi-l puse lîngă pat. suferea ti mai de un atac de gută. Hotarele micilor noastre proprietăţi sînt trasate. o privire circumspectă în toate înaintede a face un pas ! Ideea sa despre autorităţile locale îi fu confirmată li K. Ele luau asupra lor orice povară. şi-l primi pe K. era bolnav. în cele din urmă. să fie nevoite să intervină. domnule arpentor. în comparaţie cu puterea pe care Klamm o avea efectiv asupra dormitorului lui K. zise: — Domnule arpentor. Motivele pentru care n-am întreprins încă nimic sînt întîi boala mea şi apoi faptul că n-aţi venit atîta vreme. Acum. primarul dînd să se ridice. care se tot întorcea neliniştit de pe o parte pe alta.' dădea impresia că şi-au schimbat rolurile. dar nu reuşi şi se aruncă înap pe perne. întins în pat. în zadar am căuta să vă încredinţăm o treabă. pe care o exercit Klamm asupra serviciului lui K. — Luaţi loc. un prietenos. Şi în consta de fapt aici acea viaţă particulară ? Nicăieri K. oricît de măruntă. arătînd spre picioare cu un gest de scuză. — Iată-l va să zică pe domnul arpentor al nostru. complet ras. iar autorităţile rămînînd şi mai departe blînde. aproape fări voia lor. pentru ca să-l îndepărteze din cale. iar încolo se impunea c prudenţă mereu vie. fireşte. noi n-avem nevoie de arpentor. o anumită destindere'era la locul ei numai în relaţiile directe cu autorităţile. dar în numele unei dispoziţii oficiale necunos cute de el. n mai văzuse o asemenea împletire între slujbă şi viaţă erau atît de strîns legate între ele. îi aduse lui K. Aţi fost angajat ca arpentor cum spuneţi.. zise prim» rul. începusem să cred că aţi renunţat. ştiam despre toate astea. luaţi loc. tu însuţi rămîneai neatins şi liberi CASTELUL ♦ 69 Acelaşi lucru părea să-l simtă în felul lui şi primarul. îneît. uneori. şi spuneţi ce doriţi. puteai i le încredinţezi orice. amabile. 1 Aşa se făcea că o oarecare uşurătate în maniera de proceda. Acesta. totul este înregistrat cum . grăsuliu. tot adevărul. dar. din păcate. O femeie tăcută. îi citi scrisoarea lui Klamm şi adăugă cîteva comeft tarii.

. întrerupîndu-şi brusc povestirea. < . e vorba de fiecare dată doar de mărunţişuri neimportante. dar şi mărunţişurile sînt uneori destul de Neplăcute. Această dispoziţie nu putea să vă privească. e aşa cum vă spun. stînd aşa în pat. iar comuna e însărcinată să pregătească toate planurile şi însemnările necesare pentru munca lui. una nu ştie de cealaltă. Schimbările de proprietar se ivesc foarte rar. demult. — Din păcate nu. în ce' priveşte cazul dumneavoastră. Ştiţi. fără a fi stat să se gîndească mai devreme anume la asta. în schimb pot să vă explic cum a fost posibilă neînţelegerea. Mizzi. întorcîndu-se spre K. vreau să vă spun deschis cum s-au petrecut lucrurile. iar o altă secţie alta. îmi răstoarnă toate socotelile. e din vremea începuturilor mele. pe dumneavoastră. e altă chestiune. uită-te.trebuie. şi la cele ridicol de neînsemnate. pe cînd eram primar abia de cîteva luni. în lucru-rjle mari nu am cunoştinţă despre vreo greşeală care să se H făcut. zise primarul. zise primarul. prin care mi se comunica în felul atît de categoric. — Dar cum e posibil aşa ceva ! strigă K. aşa se face că se pot ivi mici încurcături. controlul organelor superioare se exercită cu extremă precizie. iar micile conflicte de hotărnicie le rezolvăm noi înşine. Doar n-am întreprins călătoria asta nesfîrşită ca să mă trimiteţi înapoi! — Asta. fireşte. se aşteptase la o comunicare de acest gen. într-o administraţie atît de vastă ca cea a comitatului se poate întîmpla uneori ca o secţie să ordone una. dacă n-aş fi bolnav şi. naş avea timp berechet să mă gîndesc la fel de fe| de lucruri.: căci asta s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. acuma.. fără 70 ♦ Franz Kafka să pretind că e un secret de serviciu — sînt prea puţin funcţionar din fire ca să fac aşa. cum că e vorba să fie chemat un arpentor. te| rog. către femeia care tot mai umbla tiptil prin cameră trebăluind fără rost. La ce ne-ar servi deci un arpentor ? K. sînt şi rămîn ţăran. propriu domnilor de acolo. în dulapul acela. şi nu mi-aş fi adus aminte de toate astea. e adevărat. Şi de aceea fu în stare să răspundă îndată: — Asta mă surprinde foarte. explică. a venit o dispoziţie. pe cînd mai păstram toate scriptele. în care nu decid eu. zise. cum e de pildă cazul dumneavoastră. dar e în firea lucrurilor să se efectueze cu ■ntîrziere. Fireşte. era pătruns de convingerea că. nu mai ştiu din partea cărei secţii. Odată. poate găseşti ordinul. îmi rămîne doar să sper că e o neînţelegere la mijloc.

zise primarul. şi primarul o| urmăreau cu privirea. nu am secrete de serviciu faţă de dumneavoastră. de care trebuie să mă achit totuşi mai mult printre picături. începu iar să caute ordinul. — Cine-i ? întrebă primarul speriat ca din somn. — N-aş putea s-o ajut pe soţia dumneavoastră ? întrebă K. femeia scoase totul din dulap.'zise şi se lăsă pe spate obosit. — Jos. primarul poate că aţipise chiar. Hîrtiile ajunseră să acopere jumătate din duşumeaua odăii. Femeia sări speriată la o parte.] Ai să poţi găsi ordinul ? se adresă din nou femeii. zise primarul. — Cum v-am mai spus. — Nevastă-mea. luînd actele în braţe şi aruncîndu-le pe jos. Se lăsă linişte în odaie. se rostogoliră: pe podea. îngenunchind în faţa dulapului. şi astsţ e doar o mică parte. zise K. zise femeia. secundanţii. Ascultătoare. dîndu-şi din pat poruncile. Şi sporesc peste poate. trebuie să fie jos. mai ales cînd sînt bolnav. Oricum. două pachete mari de documente făcute suj şi legate laolaltă aşa cum se leagă surcelele. în dulapul acela. reuşise să-i mai muştruluiască puţin. şi ieşi din odaie păşind peste hîrtii. dar nu vă las să căutaţi singur în acte. ca acum. Mai am. mă duc să aduc o luminare. pe acelea le păstrez colo. dar şi plin de semeţie. K.. îmi e de mare ajutof în munca asta grea de birou. Nu ştiu unde să-i pun să . ce-i drept. zise arătînd spre un alt dulap. O uşoară bătaie în uşă îl făcu pe K. ca să ajungă la cele aşezate în fund. să se întoarcă. încă CASTELUL ♦ 71 un sprijin pentru lucrările de birou în persoana învăţătorului.Femeia se grăbi să deschidă dulapul. K. mereu mai rămîn hîrtii nerezolvate. — E prea întuneric aici. ci şoptiră prin uşa întredeschisă: — Ni-e frig afară. Cine să fie în stare sJj le pună bine pe toate ! Dar în şură mai sînt foarte multe. bineînţeles. — S-a lucrat mult. Primarul clătină din cap rîzînd. Cînd sa deschise uşa. zise primarul dînd din cap. Erau. dar e peste putinţă să le termini. — Sînt numai secundanţii mei. nu pot merge totuşi atît de departe. Femeia se întoarse cu o luminare şi. Grosul l-am păstrat în şură. nu se auzea decît foşnetul hîrtiilor. nu se repeziră numaidecît în odaie. Să cauţi un document în care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu al-t bastru. Dulapul era ticsit de hîrtii. iar cea mai mare parte de fapt s-a pierdut.

zise' K. luminarea. zise prietenos primarul. di păcate. femeia stătea în genunchi în faţa dulapului gol.m-aştepte. zise K. Mizzi. De altfel îi ştiu. şi de cîte ori unul din ei se străduia să silabisească ce scria pe o hîrtie. staţi aici şi o ajutaţi pe doamna primăreasă să caute un document'pe care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu albastru. rece. — Aici nimic nu se întîmplă nechibzuit. plasată la 0 distanţă destul de mare de ea. °u părea să mai caute. nici secţia B n-a primit răspunsul nostru întreg. nu-i era de nici un ajutor. ci a nimerit din greşeală _ altă secţie. te rog. — Nu se vor mai găsi ? repetă primarul. B. — Actele nu se vor mai găsi. celălalt i-o smulgea din mînă. dar. — Nu. apoi iar înapoi la secundanţi. La aceea. Secundanţilor le era Permis ce nu-i era permis lui K. Se şi repeziră' îndată la grămada de hîrtii. Primarul nu ridică nici o obiecţie. atît de nechibzuiţi a fost această repartizare. abia aici s-au oploşit pe lîn mine. zise apoi într-o doară. iar aici ne stînje-nesc. zise primarul cu un zîmbet satisfăcu de parcă totul ar fi pornit de la dispoziţii luate de însuşi. lăsaţi-i să intre. sincer şi. şi. caut. şi totuşi sînt propriii dumneai voastră secundanţi. fii că . — Nimic ? se miră K. Răspun sul nostru n-a parvenit însă pesemne la secţia de la care pornit dispoziţia. am răspuns mulţu mind şi comunicînd că n-am nevoie de arpentor. 72 ♦ Franz Kafka — Secundanţii. dar tot aşa de bine ar fi putut să-mi pice din lună.. au intervenit doar nişte împrejurări secu dare creînd confuzie. se aşeză î capul oaselor. afară e prea frig. — Pe mine nu mă stînjenesc. zise K. cum am să v-o dovedesc cu ajuto: actelor. să-i zicem A. Vreţi să spuneţ că v-au fost repartizaţi. în orice caz. mai repede! Dar pot să vă spun povestea şi fă acte. Dar dacă tot aţi venit. ln schimb. găsi că toţi trei aveau acelaşi zîmbet. mi-au fost repartizaţi. fără ca cineva să fie în stare s-o bănuiască măcar vă incomodează va să zică. plimbîndu-şi privirea de la secundanţi la primar. zise prima rul. de care vă vorbeam. Şi cum stă chestiunea cu numi' rea mea ? — Şi chemarea dumneavoastră a fost bine chibzuit zise primarul. — Pe mine însă mă supără. — Mă rog. — Cum s-au oploşit ? zise primarul. Secţia A a rămas deci fără răspuns. zise K. dar mai mult le răscoleau decît căutau Prin ele. uitînd chiar de durerile de picioare. Sînt cunoştinţe vechi.

pentru asta mă pun ctie-| zaş — în orice caz. referentul s-a bizuit pe răspunsiţ pe carel va primi de la noi. Cînd am primit deci nota lui Sordini. pe care nu era consemnat decît atît. zise K. ar fi mers prea departe. dar dacă a apucat pe un drum greşit — şi dată fiind excelenţa organizării trebuie să caute' drumul greşit de-a dreptul cu rîvnă. eram doi pe atunci care făceam toată treaba. . — Mă distrează. dar aşa cum se întîmplă bineînţeles ades* cum e normal să se întîmple. căci dacă o adresă merge pe calea ei. numai întrucît îmi permite S2 pătrund cu privirea în încîlceala ridicolă care. de fapt poseda însemnările în legătură cu aceas chestiune.hîrtia din dosar a rămas la noi. dosarul gol a ajuns în mîinile unui referent vestit pentru conştiinciozitatea sa — îl cheamă Sordini. între timp. Iar la secţia B. atunci. dacă nu ani. corespondenţa cu noi în această chestiune. cu timpul. Dar — aici primarul îşi întrerupse relatarea. sau ca şi cum ar fi găsit că s-ar putea să fi mers prea departe — nu vă plictiseşte povestea asta? — Nu. La care primarul obiectă : — Nu v-o povestesc ca să vă distrez. că actul din e. durează mult. fie că s-a pierdut drum — dar nu la secţie însăşi. ca şi cum. în anumite imprejurări. si că nu avem nevoie de arpentor. trata despre angajarea unui ar-pentor.. cu toată conştiinciozitatea rezolvarea chestiunilor. care.. soseşte la secţia respectivă cel mult într-o zi şi se rezolvă chiar în aceeaşi zi. Prin urmare a neglijat însemnările păstrate şi. aşa cum se întîmplă de regulă. urmînd ca după aceea CASTELUL ♦ 73 cheme un arpentor. lucru uşor de înţeles. secţia A era în aşteptarea răspunsul nostru. sau să continue. lipsea. decide existenţa unui om. mă distrează. e italian.' Acest Sordini fireşte că ne-a trimis înapoi dosarul gol spre completare. învăţătorul nu ne fusese încă repartizat. Mizzi şi cu mine. povestind cu atîta zel. este lăsat în postul acela aproape subaltern. nu ne mai aminteam chestiunea decît vag de tot. după cum va fi cazul. care sînt un iniţiat. şi chiar şi mie. a uitat de toată treaba asta. nici'la secţia B n-a sosit decît un dos. din păcate. Dar între timp trecuseră multe luni de la acea primă adresă a secţiei A. îmi este cu neputinţă să înţeleg de ce un om cu asemenea capacităţi ca ale lui. goi. păstram copii numai după hîrtiile ce priveau lucrurile cele mai importante — şi n-am putut răspunde decît foarte imprecis spunînd că nu avem cunoştinţă despre o astfel de convocare. altfel nu-l găseşte — atunci. bineînţeles. zise K.

Sordini. Poate că dumneavoastră. sau. cu ajutorul memoriei excelente lui Mizzi. Dar tocmai asta ar fi fost d greşeală. iar eu : nu e ciudat deloc atunci cînd o chestiune sa tărăgănează de atîta vreme. că în secţia lui Sordini s-ar fi comis o eroare. Dată fiind exce-" lenta organizare a întregului aparat. de altfel aceste secţii nici hi i-ar fi răspuns. Aşa că Sordini nici nu avea dreptu| să se intereseze la alte secţii. că iniţiativa a pornit chiar din birouri (uitase. din păcate. unui străin :'pur şi simp nu pot altfel. Estd un principiu de lucru al autorităţilor să nu se ia în consi^ deraţie defel posibilitatea vreunei erori. ce mi-a ve aşa. iar eu i-am răspuns : fiindcă abia acum mi-am adus aminte de ea. domnule primar. Răspunsul nostru nu era. şi nici măcar să cred. " admir pe acest om. domnule arpentor. Nu vreau ca omul acesta să fie învinuit de vred greşeală nici măcar în închipuirea dumneavoastră. A urmat apoi vastă corespondenţă. din senin. Sordini ne-a întrebat. eu: fireşti că nu există. căci adresa de care mi-am adus aminte nu există. chiar dacă. deşi pentru mine dînsul înseamnă u? chin. din moment ce întregul document s-a pierdut} Sordini: ar trebui totuşi să existe însemnări privitoare la acea primă adresă. mai exai ca şi cum l-ar şti lichea. dar nici acestea nu se găsesc. E foarte bănuitor faţă de oricine. dacă vrei să obţii o maximă uri genţă a rezolvărilor. trebuie să procedeze aşa. zise grav primarul. fireşte. măcar atît cît să se intereseze la alte secţii cum stau lucrurile. mă lasă firea să urmez acest principiu. şi e necesar. fiindcă ar fi observat numaidecît că e vorba de o cercetare cu privire la posibilitatea unei erori. ca şi cum nu l-ar cunoaşte deloc. cînd a văzut răspunsul nostru. eu i-am răspuns. a intrat la bănuială n maidecît. îi reproşaţi în gînd lui Sordini că n-a ţinut seama de cela susţinute de mine. de Pildă. . un funcţion.— N-aţi pătruns-o încă cu nici o privire. în schimb. că era vorba de o altă secţie)* La care Sordini a întrebat de ce amintesc abia acum această adresă oficială. să susţin că nu trebuie chemat nici un pentor. Sordini găsea că e foarte ciudat. căci nu îndrăzneam să susţin. acest principiu e îndreptăţit. Găsesc că aşa e just. Aid m-am împotmolit. bineînţeles. să vă întrerup cu o întrebare. cu desăvîrşire. — Permiteţi-mi. în ce mă priveşte. îl bănuieşte totuşi de fiecare dai din nou. a avut nenumărate prilejuri să se convingă că cineva 74 ♦ Franz Kafka e demn de încredere. vedeţi doar cum dezvălui totul dumneavoastră. de natură să satisfacă pe un Sordini. şi p'ot să vă povestesc în continuare. Sordini: e totuşi ciudat.

— Pentru mine e ceva foarte vechi. aud acum pentru prima oară de aceste oficii de control şi. zise primarul. gan însărcinat cu controlul. dar severitatea asta încă înmiită. eu. Dar cine poate susţine că instanţele de control de gradul doi vor judeca la fel. e desigur valabil tot ce-mi spuneţi dumneavoastră. Cum v-am spus..zise K. Parcă aţi pomenit mai înainte de un or-. Revin deci asupra divergenţelor cu ^rdini. e zero în comparaţie cu severitatea pe care autorităţile o aplică faţă de ele însele. fireşte. încît te apucă ameţeala la gîndul că ar putea lipsi controlul. apărarea mea a slăbit cu timpul. Cu privire la primul dintre aceste două lucruri distincte. domnule Primar. căci erori nu se fac. al doilea fiind persoana mea reală. Administraţia asta. şi primele instanţe de control. încît nu pot crede încă în seriozitatea primejdiei. nu sînt destinate să descopere erori în sensul grosolan al cuvîntului. Dacă există organe de control ? Nu există decît organe de control. care sînt în afara birourilor. după cunt CASTELUL ♦ 75 mi-aţi zugrăvit-o. dar aPoi aş vrea să vă aud spunînd un cuvînt şi' despre mine. de altfel. ca în cazul dumneavoastră. primul fiind ceea ce se petrece în interiorul birourilor şi ceea ce apoi poate fi interpretat tot de către birouri într-un fel sau altul. şi chiar dacă se întîmplă o eroare. dacă nu v-aş da întîi cîteva lămuriri suplimentare. e astfel. dar n. Bineînţeles. zise primarul.u m-aţi putea înţelege. iar Sordini s-a îmbolnăvit grav de disperare din pricina asta. că s-a strecurat o greşeală. — Sînteţi foarte sever. Numai cineva cu totul străin poate pune o asemenea întrebare.' şi apoi şi cele de gradul trei şi următoarele ? — Se prea poate. aproape ca şi dumneavoastră. — O să trec eu pe urmă şi la asta. Cred însă că aici se impune 0 distincţie între două lucruri. cine are dreptul să susţină pînă la urmă că a fost într-adevăr o eroare ? — Asta ar fi ceva cu totul nou! exclamă K. zise K. mam pripit. recunosc şi ele că este o eroare. cărora le datorăm descoperirea sursei erorii. dacă Sordîni are la mînă fie si cel mai neînsemnat 76 ♦ Franz Kafka . totuşi prefer să nu mă amestec în cumpănirea acestor posibilităţi. într-o atît de uluitoare cunoştinţă de cauză.'Chiar şi pomenind numai de oficiile de control. Sînt şi eu convins. dar ameninţat să mi se aducă de ele un prejudiciu atît de absurd. răspunse primarul. încă nu le pot înţelege.

avantaj asupra cuiva, a şi învins, căci din clipa aceea îi creşte şi mai mult atenţia, energia, prezenţa de spirit, şj oferă un spectacol înfricoşător pentru cel atacat, dat] splendid pentru duşmanii celui atacat. Numai fiindcă în alte cazuri mi-a fost dat să dobîndesc această experienţă ştiu să vă relatez despre el aşa cum o fac. De altfel, n-am reuşit niciodată să-l văd cu ochii mei, nu poate cobori niciodată pînă aici, e supraîncărcat de treburi; în odais lui, aşa cum mi-au descris-o alţii, toţi pereţii sînt acoperiţi de coloane întregi făcute din teancuri de dosare, astea sîm numai dosarele pe care le are în lucru, şi cum mereu s< scot hîrtii din dosare şi se pun altele la loc, şi cum totul se face în cea mai mare grabă, coloanele astea se prăbuşesc mereu, aşa că zgomotul persistent, repetat la scurte in'ter-i vale, a devenit ceva caracteristic pentru odaia de lucru a lui Sordini. Ei da, Sordini e un muncitor calificat, şi acordă cazului cel mai mărunt tot atîta atenţie cît şi celui mai important. ' ' i — Cazul meu, domnule primar, zise K-, îl treceţi md reu printre cele mai mărunte, şi totuşi a dat de lucru! atîtor funcţionari, şi chiar dacă a fost foarte neînsemnat la început, a devenit, datorită zelului unor funcţionari de fe-j Iul domnului Sordini, un caz important. Din păcate, cu t tul împotriva voinţei mele, căci ambiţia mea nu e deloc văd ridicîndu-se şi prăbuşindu-se coloane întregi de di sare privitoare la cazul meu, ci să lucrez liniştit ca un mi< arpentor la o mică masă de desen. — Nu, zise primarul, nu e un caz important, în pri vinţa asta naveţi de ce vă plînge, este unul din cazurit cele mai neînsemnate dintre cele neînsemnate. Volum1 lucrărilor nu determină importanţa cazului, sînteţi va> departe de a pricepe aparatul administrativ dacă vă'închi-puiţi aşa ceva. Dar chiar dacă volumul lucrărilor ar fi dech siv, cazul dumneavoastră ar fi unul dintre cele mici} cazurile obişnuite, adică cele fără aşa-zise erori, dau încă şi mai mult de lucru, fireşte şi cu mai mult spor. De altfel) nu ştiţi încă nimic despre munca propriu-zisă pricinuita de cazul dumneavoastră, despre asta vreau tocmai să va vorbesc. Deci, deocamdată Sordini a încetat să recurgă la mine, dar funcţionarii lui veneau mereu, zilnic aveau loC la „Curtea domnească" interogatorii, consemnate în pro* CASTELUL ♦ 77 cese-verbale, ale celor mai de vază membri ai comunei. Majoritatea ţineau cu mine, numai cîţiva începură să fie nedumeriţi, chestiunea măsurării pămîhturilor îl atinge de aproape pe orice ţăran, au intrat la bănuială că ar exista nişte

înţelegeri secrete şi că se puneau la cale nedreptăţi, şi-au găsit un conducător, şi, din declaraţiile lor, Sordini trebuia să ajungă la convingerea că, dacă aş fi supus chestiunea sfatului comunal, nu toţi ar fi fost împotriva chemării unui arpentor. în felul acesta, un lucru de la sine înţeles — anume că n-avem nevoie de arpentor — a fost transformat într-o chestiune cel puţin îndoielnică. îndeosebi s-a remarcat atunci un oarecare Brunswick; probabil că nu-l cunoaşteţi, poate că nu e un om rău, dar e un prost şi un aiurit; e cumnat cu Lasemann. — Cu meşterul tăbăcar ? întrebă K. şi îl descrise apoi pe bărbosul pe care-l văzuse în casa lui Lasemann. — Da, el este, zise primarul. — O cunosc şi pe nevastă-sa, zise K. mai mult la întîmplare. — Se poate, zise primarul şi amuţi. — E frumoasă, zise K., dar cam palidă şi bolnăvicioasă. O fi originară din castel ? adăugă el pe jumătate întrebător. Primarul se uită la ceas, turnă o doctorie într-o lingură şi o înghiţi în grabă. — Cunoaşteţi probabil doar mobilierul de birou din castel ? întrebă K. grosolan. — Da, zise primarul cu un zîmbet ironic şi totuşi plin de gratitudine, asta e doar cel mai important. Iar în ce-l priveşte pe Brunswick, dacă am putea să-l excludem din comună, am fi fericiţi aproape toţi, şi Lasemann nu mai Puţin. Dar pe vremea' aceea, Brunswick a ajuns să aibă oarecare influenţă, nu s-ar putea spune că e orator, dar ştie Ş5 facă gură, şi pentru unii asta e de-ajuns. Aşa s-a •ntîmplat că am fost silit să supun chestiunea sfatului comunal, de altfel a fost pentru moment singurul succes al 'ui Brunswick, fiindcă sfatul comunal, în marea lui majorate, nu voia să ştie de nici un arpentor. Asta s-a petrecut tot cu ani în urmă, dar de atunci încoace chestiunea n-a fost nicidecum dată uitării, în parte din pricina ^nştiinciozităţii lui Sordini, care a căutat să afle prin an78 ♦ Franz Kafka chete din cele mai scrupuloase mobilurile atît ale majo, rităţii cît şi ale opoziţiei, în parte din pricina prostiei şi ambiţiei lui Brunswick, care are diverse relaţii personale cu autorităţile şi le punea în mişcare cu mereu alte născof ciri al fanteziei sale. în orice caz, Sordini nu s-a lăsat amăgit de Brunswick; cum ar putea Brunswick să-l inducŞ în eroare pe Sordini ? Dar tocmai ca să nu se lase înşelat avea nevoie de noi cercetări, şi înainte de a fi încheiatei Brunswick născocea iarăşi ceva nou, e într-adevăr

foarte inventiv, asta ţine de prostia lui. Şi acum am să aduc vorba despre o însuşire deosebită a aparatului nostru administrativ. Preciziei cu care lucrează îi corespunde şi o extremă susceptibilitate. Dacă o problemă a fost cumpănită prea multă vreme, se poate întîmpla, chiar dacă nu s-a încheiat cumpănirea ei, să se ivească deodată, ca din senin, dintr-un loc neprevăzut şi de nedescoperit nici ulte4 rior, o hotărîre care tranşează chestiunea, deşi de cele mai multe ori în modul cel mai just, totuşi oarecum arbitrar. B ca şi cum aparatul administrativ n-ar fi suportat tensiu^ nea, iritaţia produsă ani de-a rîndul de aceeaşi chestiuni poate insignifiantă în sine, şi ca şi cum ar fi dat o hotărîr de la sine, fără ajutorul funcţionarilor. Fireşte că nu $■ întîmplat nici o minune şi desigur că un funcţionar o; care a procedat la rezolvare sau a dat o hotărîre nesci oricum, nu se poate stabili, cel puţin nu de aici de la dar nici chiar de la oficiu, care dintre funcţionari a dat dd| cizia în acel caz, şi din ce motiv. Abia organele de contrc|| o stabilesc mult mai tîrziu, dar noi nu mai aflăm nimic, de altfel atunci nici nu l-ar interesa pe careva să afle. Ei, d; cum am spus, tocmai aceste decizii sînt de cele mai mult ori excelente. Supărător e doar atît, că, de obicei, cum e firea acestor lucruri, afli prea tîrziu de ele, aşa că înC timp discuţi aprins în continuare despre chestiuni de m rezolvate. Nu ştiu dacă în cazul dumneavoastră a f< luată o asemenea decizie, sînt semne că da, şi altele că n dar dacă s-a întîmplat aşa, ar însemna că invitaţia v-a foSt trimisă şi aţi întreprins lunga călătorie pînă aici, că a tre^ cut o mulţime de vreme, iar aici, între timp, Sordini I, continuat să lucreze pînă la istovire la aceeaşi problemi i Brunswick a umblat şi mai departe cu intrigile lui, iar p ' mine mar fi chinuit amîndoi. Amintesc asta doar ca cev i CASTELUL ♦ 79 posibil, cu siguranţă însă ştiu următoarele: Un funcţionar însărcinat cu controlul a descoperit între timp că din secţia A a pornit cu mulţi ani în urmă o adresă către comună cu privire la un arpentor, fără ca să fi primit pînă acum vreun răspuns. Mai recent am fost întrebat eu, şi toată chestiunea era clarificată; secţia A s-a mulţumit cu răspunsul meu că nu e nevoie de arpentor, iar Sordini a trebuit să-şi dea seama că nu e competent în această chestiune şi că' a prestat, bineînţeles fără vreo vină, o muncă inutilă şi distrugătoare pentru nervi. Dacă nu s-ar fi aglomerat, ca de obicei, atîtea alte munci din toate părţile, şi dacă acest caz al dumneavoastră n-ar fi fost într-adevăr un caz mărunt

— se poate spune, aproape cel mai mic dintre cele mici — atunci am fi respirat uşuraţi cu toţii, cred că şi Sordini însuşi, numai Brunswick ar fi fost supărat, dar asta era deja ridicol. Şi acum închipuiţi-vă decepţia mea, domnule arpentor, cînd, în fine, după fericita încheiere a întregii chestiuni — şi de atunci iar a mai trecut o mulţime de vreme — apăreţi deodată, şi după întorsătura pe care o iau lucrurile, toată povestea pare să reînceapă de la capăt. O să înţelegeţi, cred, că sînt ferm hotărît să nu permit aşa ceva'în nici un caz, cel puţin întrucît depinde de mine ? — Sigur, zise K., şi mai bine înţeleg însă că se comit nişte abuzuri îngrozitoare faţă de mine, şi poate chiar abuzuri din punct de vedere legal. în ce priveşte persoana mea, voi şti să mă apăr. — Cum vreţi s-o faceţi ? întrebă primarul. — Asta n-am s-o divulg, zise K. — Nu vreau să vă inoportunez cu stăruinţele, zise primarul, vă rog numai să vă gîndiţi că aveţi în mine — dacă nu un prieten, că doar sîntem cu totul străini — dar oarecum un prieten de afaceri. Numai angajarea dumnea-v°astră ca arpentor n-am s-o permit, încolo vă puteţi adresa mie cu încredere oricînd, fireşte în limitele puterii mele, care nu e prea mare. — Vorbiţi mereu despre eventuala mea angajare ca arpentor, zise K., dar sînt gata angajat, poftim aici scrisoa-rea lui Klamm. . — Scrisoarea lui Klamm, repetă primarul, e preţioasă S1 demnă de respect prin iscălitura lui Klamm, care pare 80 ♦ Franz Kafka să fie autentică, dar încolo — nu îndrăznesc însă să mă pronunţ singur în această privinţă. Mizzi! strigă apoi. Dar ce tot faceţi acolo ? Secundaţii şi Mizzi, neluaţi în seamă de atîta vreme, se vede că nu găsiseră actul căutat, încercaseră apoi să încuie din nou toate documentele în dulap, dar nu reuşiseră din pricina cantităţii imense de hîrtii neorînduite. Probabil că atunci le venise secundanţilor ideea pe care încercau acum s-o pună în practică. Răstumaseră dulapul pe josj îngrămădiseră toate actele în el, apoi se aşezaseră împreună cu Mizzi pe uşa dulapului, şi încercau acum s-o închidă încetişor, apăsînd cu toată greutatea. — Va să zică nu s-a găsit documentul, zise primarul. Păcat, dar acum cunoaşteţi povestea; de fapt nu mai avem nevoie de actul acela ;'de altfel o să se găsească cu siguranţă, e probabil la învăţător; mai sînt şi alte hîrtii la el. Dar acum vino aici cu lumînarea, Mizzi, şi citeşte-mi scrisoarea asta.

Mizzi se apropie; şezînd apoi pe marginea patului, lipită de bărbatul puternic şi plin de viaţă care o cuprinsese cu braţul, părea şi mai cenuşie şi insignifiantă. Numai feţişoara ei atrăgea atenţia în bătaia luminării, cu trăsăturile ei nete şi severe, îndulcite doar prin uzura vîrstei. Abia aruncase o privire asupra scrisorii, că împreună uşor mîinile, spunînd: „De la Klamm". Apoi citiră scrisoarea amîndoi, şuşotiră puţin între ei şi în cele din urmă, tocmai cînd secundanţii strigau: „Ura !" căci reuşiseră în fine să închidă uşa dulapului, iar Mizzi îi privea tăcută şi recunoscătoare, primarul zise: — Mizzi e cu totul de părerea mea şi acum cred ca pot s-o exprim. Scrisoarea asta nu e nicidecum o adresă oficială, ci o simplă misivă de la un particular la altul. Asta se cunoaşte chiar din felul de a vi se adresa: „Mult stimate domn I" Afară de asta, nu figurează în ea nici un cuvînt din care să reiasă că aţi fi angajat ca arpentor, ci e vorba doar în general de servicii senioriale, şi nici asta nu e spus într-un mod care să oblige, ci aşa, sînteţi angajat, „cum ştiţi", asta înseamnă că sarcina de a aduce dovada angajării este lăsată în seama dumneavoastră. Şi, în sfîrşit, vi se dă îndrumarea să vă adresaţi în chestiuni de servici exclusiv mie, primarului, ca şeful dumneavoastră di viciuM xectfl 1 CASTELUL ♦ 81 care urmează să vă comunice tot ce mai aveţi de ştiut, ceea ce s-a şi făcut în mare parte. Pentru cineva care se pricepe să citească adrese oficiale şi, în consecinţă, ştie cu atît mai bine să citească scrisori neoficiale, totul este cît se poate de limpede. Nu mă miră că dumneavoastră, ca străin, nu vă daţi seama de toate astea. în ansamblu, scrisoarea nu dă să se înţeleagă altceva decît că Klamm are intenţia să se intereseze personal de dumneavoastră, în cazul că veţi fi angajat în serviciul seniorial. — Interpretaţi atît de bine scrisoarea, domnule primar, zise K., încît pînă la urmă nu rămîne din ea decît o iscălitură pe o foaie albă. Nu vă daţi seama că făcînd aşa înjosiţi numele lui Klamm pe care pfetindeţi că-l stimaţi ? — E o neînţelegere la mijloc, zise primarul. Eu nu nesocotesc importanţa scrisorii, şi nici n-o micşorez prin interpretarea mea, dimpotrivă. O scrisoare particulară a lui Klamm are, fireşte, mai multă însemnătate decît o adresă oficială, numai că nu conţine tocmai însemnătatea pe care i-o atribuiţi dumneavoastră.

necunoscînd starea de lucruri de aici. zise primarul. dumneavoastră fesă. — Dragă domnule arpentor. acolo. Cum vă explicaţi asta. eu n-am telefon. nu-l cunoaştem. în castel. cum să cunosc pe toţi fiii tuturor subadministratorilor ? — Bine. ce-i drept. mai ales seara sau ne tea. sunînd în miez noapte. după cîte mi spus. Numai că acest vuiet această melodie sînt singurele lucruri adevărate şi den de încredere pe care ni le transmit telefoanele noastre i aici. Nu. zise primarul. — Ce curios. \ telefoanele de aici. fiul subadministratorului. ca un vuiet şi o melodie. ^r în ce priveşte telefonul: vedeţi. nici nu are funcţie. Din cînd în cînd. încep să zbîrnîie toate aparatele în secţiile < mai subordonate.— îl cunoaşteţi pe Schwarzer ? întrebă K. răspunse primarul. atunci trebuie să mă credeţi pe cuvînt că e fiu de subadministrator. se utilizează neîncetat. eu. înţeleg cum poate crede. le-aţi au probabil şi dumneavoastră. S-a interesat apoi telefonic la un subadministrator numit Fritz. . care într-adevăr aţn mereu de-a face cu autorităţile. şi a obţinut informaţia că sînt angajat ca arpentor. se pare. şi restabileşte contactul soneriei. se vede că n-aţi intrat încă realmente în contact cu autorităţile noastre. Mizzi ? Nici ea. Cine îşi poate permite să aii pretenţia de'a întrerupe lucrările cele mai importan^ executate mereu într-un ritm uluitor. restaurante şi alte localuri de acest gen o fi de fo-l°s cam cît un fonograf sau un pian automat. zise K. cîte un funcţionar surmei simte nevoia să se distreze puţin. chiar şi un străin.. din pricina micilor sale griji particulare ? Nici. nici o centrală care i dea legătura cînd facem apel. Atunci prim| răspuns. le credeţi reale. un răspuns care nu e decît o glur Dar asta e uşor de înţeles. că. Aceste convorbiri neîntrerupte le percepem. cum ştiu sursă sigură. Prin birturi. domnule primar ? — Foarte simplu. atunci o să mă înţelegeţi. cel' care îi răspunde e într| devăr Sordini. Cu acest Schwarzer am avut o întrevedere neplăcută chiar în ziua sosirii mele. — Nu. Toate intactele acestea sînt doar aparente. ceea ce permite grăbir lucrărilor. Dacă dai un telefon cunj din castel. tot restul e înşelător. poate-l ştii tu. dacă pildă îi telefonează lui Sordini. la drept vorbind ar suna toate aparate dacă soneria n-ar fi oprită la aproape toate. telefonul 82 ♦ Franz Kafka funcţionează. zise K. excelent.. Aţi telefonat vreodată de cînd sînteţi aici ? ? Ei. Nu există nici o legătură telefi nică bine determinată cu castelul.

în schimb. e doar că totul e foarte neclar si de nerezolvat. zise primarul. cum să nu ! Cum ar putea fi neînsemnată o info maţie dată de un funcţionar din castel ? Am spus-o încă i legătură cu scrisoarea lui Klamm. şi e cu atît mai necesară cu cît comunicarea de care e vorba e mai importantă. | poate întîmpla. adesea mai mare decît ar putea fi vreodată o comunicare oficială. — Bine. agăţîndu-se de un cuv adevărata importanţă le revine cu totul convorbirilor te fonice. să admitem că lucrurile stau aşa. pesemne. Toate afirmaţiile astd sînt lipsite de orice caracter oficial. în schimb. n-am privit lucrurile în felul acesta. dar sînteţi. să-ţi răspundă Sordini în soană. mai bine să fugi de la telefi înainte de a auzi primul sunet. de fapt cu gînd rău. gesturile de acest fel s-au ţinut lanţ. a fost încă de pe atunci un gest de prietenie faţă de mine. dacă le atribuiţi | însemnătate oficială. domnule arpentor ? zise primarul. nu puteam să cunosc aceste amănunte. Tocmai neclaritatea chestiunilor preliminare vă garantează tratamentul cel mai politicos cu putinţă. însemnătăţi CASTELUL ♦ 83 lor privată într-un sens prietenos sau duşmănos. — Nu. atunci am deci o mulţime de buni prieteni la castel. nu numai aici. şi. în anii următori.. zise K. — Ce-i drept. prea susceptibil. fireşte la o oră privilegiată ca. pînă cînd am fost ademenit aici. Atunci e. — Atunci rezultatul la care am ajuns. Dar ce spuneţi despre ademenire. Dar prudenţa e necesară oriunde. ideea aceea pornită dintr-o secţie. dar n-ave prea mare încredere în convorbirile telefonice şi er conştient de faptul că numai ceea ce afli sau obţii dir« de la castel are adevărată importanţă. ca să fiu ameninţat apoi cu darea afară.. Dacă aţi fi urmărit mai atent explicaţiile mele. dar asta nu e . zise primarul.. ar trebui să ştiţi'că problema chemării dumneavoastră este mult prea dificilă ca s-o putem rezolva aici în cursul unei scurte conversaţii. că ar fi indicat să se facă odată apel la un arpentor. exceptînd darea afară. — Există ceva adevărat în interpretarea dumneavoastră. dînd un lefon unui mic registrator. Nimeni nu vă reţine aici. IC. îmi e de neînţeles. cu mulţi ani în urmă. — Cine ar îndrăzni să vă dea afară.Mai degrabă va fi probabil un slujbf mărunt de la registratura vreunei alte secţii. aveţi dreptate spunînd că declaraţiile castelului nu trebuie luate cuvînt cu cuvînt. este foarte mare. vă înşelaţi. Considerînd-o mai de aproape. zise K. desigur.

— Da. zise K. Frieda! zise primarul fără nici o urmă de sur-Pnndere. . î scrisoarea lui Klamm. K. deloc. e şi prea mare curent aici. Apoi ieşi din cameră în fugă. pierdută în gînduri. sau dacă va fi necesar să > mai iau un interogatoriu în prealabil. K. de aceea K. speranţele întemeiate pe care le-am nutrit în legătură cu angajarea mea. Bineînţeles. — O. i trebui să schimbăm compresa. zise Mizzi care se şi apucase să pregăte alifie. — Ai găsit altă locuinţă ? întrebă birtaşul cu ochii în pămînt. Dar Frieda v-ar urma oriunde. jucîndu-se. K.. în sfîrşit. secund deschiseseră ambele canaturi ale uşii îndată ce auzis ultimele vorbe ale lui K. — Să mă duc la ea ? întrebă K. dar e foarte agitată şi nefericită din pricina ta. întoarse capul. se ridică spunînd: — Ei. imposibilitatea de a găsi acum un alt post corespunzător la mine acasă. — Ah.încă nici o dare afară.'se adresă primarul nevestei sale care mai s dea şi acum lipită de el. îl întrebă ce vrea. care e din partea locului. N-ar fi îndrăznit să i se adreseze neîntrebat. nu vreau un dar din mila casţl lului. pentru a feri camera 1 navului de frigul ce pătrundea cu putere.. călătoria lungă şi anevoioasă. domnule primar. nu mai puţin °godnica mea. lipsa totală de avere personală. zise K. îi faci pesemne multe pe voie ? — Nu. . e adevărat că toate trebu cumpănite. 84 ♦ Franz Kafka în ce priveşte restul. din care făcuse o corăbioară. nu-şi mai Îs rămas bun decît înclinîndu-se la repezeală în faţa prin rului. stă în pat şi suspină şi se vaită tot timpul. Am să vă Şnumăr cîteva din cele ce mă reţin aici: sacrificiile pe care le-atn făcut ca să plec de acasă. în < în care ar sosi vreo hotărîre. şi. şi am să raportez la castel despre ele. atunci o să-mi iau rămas bun. zise K. zise birtaşul. am să trimit să cheme. — Te-a pus nevastă-ta să mă-ntrebi. ci să obţin ce mi se cuvine de drept. Sînteţi de acord ? — Nu. trăgînd secund după el. şi închise uşa în grabă. A DOUA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA Birtaşul îl aştepta în faţa hanului. — Mizzi. mă apucă iar durerile de picior. Ştiu. nu poate munci. nu ea m-a pus să întreb. Acesta. f smulse speriat.. acum e rîndul dumneavoastră să le vedeţi pe toate prea simple. Mizzi. în zelul lor exagerat.

Trecură prin bucătăria luminoasă. iar voi. plecaţi. auzea pentru prima oară numele femeii. Gardena. numai aşternutul vişiniu ieşea bine în relief prin luciul lui mat. Era culcată într-o ^măruţă fără ferestre. conjugal. am s-o liniştesc îndată. zise apoi arătînd spre marginea patului. — Mă duc şi eu. se vedea că respiră greu. Nu era decît atîta spaţiu cît să jncapă un pat mare. Abia aupa ce ţi se obişnuiau ochii cu penumbra. Doar n-aţi trimis să mă cheme. nu voiam să vă întrerup. — Fireşte. făcea ca semnele de oboseală ale vîrstei să-ţi provoace mila. Zăcea întinsă pe spate. zise birtăşiţa cu încăpăţînarea bolnavilor.. din bucătărie nu se prea Vedea mare lucru în odăiţă. Era întunecoasă. eram şi îngrijorat din pricina nevestei. în afară de secundanţi se mai îmbulziseră în odăiţă şi slujnicele. şi un dulap. 86 ♦ Franz Kafka — în sfîrşit. care trebăluiau la destul de mare distanţă una de jjţta. zise birtaşul. — Cum era să viu ? întrebă K. căci peretele de scînduri n-l vea uşă. dar boneta de noapte din dantelă subţire pe care o purta. în pat părea mult mai tînără dec t îmbrăcată. unde trei sau patru slujnice. e adevărat că se ţineau acum după una din slujnice — Gardena se vă I destul de atentă ca să-şi dea seama că din bucătărie putea auzi ce se vorbea aici. cu blîndeţe. înlemniră de-a dreptul zărindu-l pe K. aşa că porunci tuturor să părăsească şi bucătari i Ceea ce şi'făcură. zise ea încet. zise birtaşul. an» case pilota la picioare. şi nu mi-a rămas alta de făcut decît să te aştept. ceilalţi. zise birtaşul.— Chiar te rog. am ascultat la uşă. — Numai să izbuteşti. distingeai alte ai&ănunte. Staţi jos. aşa că am alergat acasă. aţi venit! zise birtăşiţa cu voce slabă. Voiam să te chem din casa primarului. atunci hai repede. — Nu trebuia să mă lăsaţi să vă aştept atît. în schimb. ca dusă pe gînduri. despărţită de bucătărie printr-un Perete subţire de scînduri. Gemetele wtăşiţei se auzeau chiar din bucătărie. — Ei. dar ea nu m-a lăsat să intru în cameră. K. zise K. . şi adăugi distrată: De ce ai rămîne tocmai tu ? ' | Dar cînd toţi se retrăseseră în bucătărie — şi secua» danţii se arătaseră de astă dată ascultători. dar eraţi în toiul convorbirii. deşi era prea mică şi se clătina pe capul ca pieptănătura înaltă. Patul efa aşezat ln aşa fel încît din el puteai să vezi toată bucătăria şi să su-Praveghezi slujnicele.

Avea un păr bogat. K. aţi trimis să mă-ntrebe dacă găsit altă locuinţă.— Vă rog. Nu. Cînd nu voiam să vă am aici. vrea să se arate prevenitoare faţă de el. v-aţi schimbat părerea despre mine întratîta ? Şi numai într-o oră. îi spuse rugător. cuili deschideţi dulapul daţi de o broboadă. dar nici acolo nu era uşor să distingi ceva pe fotografie. domnule arpentor. zise birtăşiţa. boţită şi pătată. — Uitaţi-vă la poza asta. — Da. vreau sa mă învelesc cu ea. Acum zăcea împăcată. cu crăpături. zise K. nu suport pilota. sînt sigură.. făcu cîţiva paşi pînă-n bucătărie ca să vadă mai bine. Nu dădea impresia că. o să distingeţi tot. — Nu e într-o stare prea bună. ' _ Va să zică. Dar dacă o priviţi cu atenţie. zise K. ani de zile. mă bucură să aud vorbindu-se despre poza asta. daţi-mi-o. parcă izbăvită de orice su rinţă. . căci era ştearsă de vreme. ba îi dădu în gînd pînă şi că părul îi e zbîrlit de stat tul pe pernă. devine aşa dacă o porţi mereu asupra ta. zise birtăşiţa. — Soţul dumneavoastră m-a întrebat adineauri. vă înşelaţi. daţi-mi mîna. \ Şi după ce K. e o broboadă tare frumoasă. şi acum promiteţi-mi că o să fiţi absolut sincer cu mine. spuneţi-mi pe cine vedeţi. dar nu zise nimic. CASTELUL ♦ 87 __Am pus eu pe cineva să vă-ntrebe ? zise birtăşiţa. v-a reţinut în casă. o mai pipăi o din gentileţe. vă goneşte. din nou cu voce slabă. nu-i aşa ? K. dar cine să înceapă ? — Eu.' Scoase o fotografie de sub pernă şi i-o întinse lui K. îi aduse broboada. — Din păcate. găsea că e o broboadă obişnuită. am să fiu şi eu la fel cu dumneavoastră. K. zise birtăşiţa. zise birtăşiţa. îşi pierd* răbdarea şi zise: — Coană birtăşiţa. cînd sînt fericită că staţi la noi. două ? — Nu mi-am schimbat părerea. ce zăriţi ? — Un tînăr. începînd ea. ci mai degrabă că e ahtiată să vorbească ea întîi. e o broboadă frumoasă. — Vă'cred. zise apoi Gardena. De altfel pot S2 vă ajut. iar acum. Deci. din păcate. respir aşa de greu. se ridică în capul oaselor şi şi-l aranja c9 putu în jurul bonetei.. urmă: ' — Uitaţi-vă. Aşa. zise Gardena şi înfăşură în ea. zise K. zise K. Aşa face el totdeauna. — Bine. Bărbatul ăsta e o pacoste pe capul meu.

Am ştiut eu că o daţi seama. uitase de el. nu mai putu asculta bine ce spunea. iar părul îi flutu: — Foarte bine.. îi vedeţi şi faţa ? ' — Faţa o disting cu greu. — Uitaţi-vă mai bine. sub povara amintirilor. K. Abia după o bucată de vreme ridică p: rea. îl mai urmări mu: vreme şi acolo. săreau prin zăp. pare să facă un mare.. a: fac antrenamentul curierii oficiali. Dar ea nu-l băgă în seamă. — Dar aici e scîndură. Birtăşiţa rîse. slab. Dar ciocănit în geam. pe un ton de laudă. zise birtăşiţa. Sare. se întinde şi cască. Şi bom Poza. îi luase poza din mînă.— Aşa e. stărui K. zise K. ochii strînşi. parcă rugător. — Iarăşi secundanţii. Voise să-i povestească lui K. care-i scăpa. şi de atîta fericire şi-l tot ară unul altuia cu degetul. stă într-adevăr culcat'? —. pe o scîndură. 88 ♦ Franz Kafka — Ei. Eu l-am văzut o singură dată. dar nu de oboseală. si iar se îmbulzeau la fereastră. se grăbi să se întoarcă în cămăruţă.Nu. mult nu poate distinge cineva care nu l-a văzut perso: Dar era un tînăr frumos. îşi trecu mîna peste ochi şi zise: — Şi broboada asta tot de la Klamm e. Secundanţii erau în curte. Descoperi numaidecît cauza tui zgomot. pluteşte în a5r> Şi văd că nu e o scîndură. scuzîndu şi arătînd spre curte. iar el nu era silit să-i vadă. broboada şi boneţica sînt cele trei amintiri pe le am de la el. unde secundanţii nu| puteau vedea de afară. de pe un picior pe altul. zise el către birtăşiţa. vedeţi ? zise birtăşiţa bucuroasă. pare să fie o sfoară. lovind de fiecare dată cu mîinile fereastra bucătăriei. zise de data asta K. şi aici stă el. — Dar cine era ? întrebă K. K. fiecare căuta să-l tragă înapoi celălalt. gura' îi e deschisă. şi llnarul face o săritură în înălţime. zise birtăşiţa înciudată. nu stă culcat. La un gest ameninţător al lui încetară numaidecît. zise birtăşiţa. şi n-am să-l uit nicicînd. zise ea. cred. Şi ce face ? — Stă culcat. Se juca în neştire cu ci'uc rii broboadei. fugă. un zăngănit sticlă îi distrase atenţia. o netezise şi o vîrîse din nou sub per: Mişcările ei se făcuseră mai încete. uitase la ea. şi gîndul la poveste. manifestau în fel şi chip o ime: bucurie că-l revăd pe KL. — Greşiţi cu totul. Nu sînt tînără ca . — Era trimisul prin care Klamm m-a chemat p: oară la el.

Frieda, nu sînt nici atît ambiţioasă ca ea, şi nici atît de simţitoare — ea e fi simţitoare; într-un cuvînt, ştiu să accept viaţa aşa dar trebuie să mărturisesc că fără aceste trei lucruri n-suportat să stau aici atîta vreme, probabil că n-aş fi su CASTELUL ♦ 89 tat nici măcar o zi. Aceste trei amintiri vi se par poate puţin lucru, dar, vedeţi, Frieda, care a fost atîta timp în relaţii cu Klamm, nu posedă nici o amintire; am întrebat-o, e prea visătoare şi totuşi prea pretenţioasă; în schimb eu, care am fost numai de trei ori la Klamm — după aceea nu m-a mai chemat, nu ştiu de ce — am luat cu mine aceste amintiri, parcă aş fi presimţit că vremea mea o să fie atît de trecătoare. Bineînţeles, trebuie să ai grijă singură, Klamm nu dă nimic de la sine, dar dacă dai cu ochii de ceva potrivit pe acolo, poţi să i-l ceri. K. se simţea jenat auzind poveştile astea, oricît l-ar fi privit şi pe el. — Şi cît a trecut de atunci ? întrebă el oftînd. — Peste douăzeci de ani, zise birtăşiţa, mult peste douăzeci de ani. — Atîta amar de vreme i se păstrează deci fidelitate lui Klamm, zise K. Dar vă daţi seama, coană birtăşiţa, că-mi daţi motive de îngrijorare cu mărturisiri de felul acesta, dacă mă gîndesc la viitoarea mea căsnicie. Birtăşiţa găsea nepotrivit ca să se amestece şi el cu treburile lui, şi-i aruncă o privire piezişă şi supărata. — Nu vă supăraţi, coană birtăşiţa, zise K, n-am spus nimic împotriva lui Klamm, dar prin forţa împrejurărilor am intrat totuşi în anumite relaţii cu Klamm, asta n-o poate tăgădui nici cel mai mare admirator al lui. Va să zică aşa e. Prin urmare, de cîte ori se pomeneşte de Klamm, mă gîndesc fără să vreau şi la mine; în chestia asta nu e nimic de făcut. De altfel, coană birtăşiţa — acum K- o apucă de mînă, iar ea i-o lăsă şovăind — gîndiţi-vă ce Pfost a ieşit ultima noastră convorbire şi că de data asta vrem să ne despărţim ca prieteni. — Aveţi dreptate, zise birtăşiţa, înclinînd capul, dar Cruţaţi-mă. Nu sînt mai susceptibilă decît alţii, dimpotrivă, dar orice om îşi are punctele lui sensibile, eu nu-l am decît pe acesta. A — Din păcate e şi punctul meu sensibil, zise K.; dar, ln ce mă priveşte, am să mă stăpînesc. Şi acum explicaţi-mi, ^ană birtăşiţa, cum să suport în căsnicia mea această cimplită fidelitate faţă de Klamm, presupunînd că Frieda vă seamănă în această privinţă ?
P

90 ♦ Franz Kafka — Cumplită fidelitate ? repetă birtăşiţa mînioasă. Asta se cheamă fidelitate ? îi sînt fidelă soţului meu, dar lui Klamm ? Klamm a făcut odată din mine iubita lui, pot să pierd vreodată acest rang ? Şi cum s-o suportaţi, în cazul Friedei ? Vai, domnule arpentor, dar cine sînteţi dumneavoastră ca să îndrăzniţi să întrebaţi aşa ? — Coană birtăşiţa ! zise K., punînd-o în gardă, — Ştiu, zise birtăşiţa împăciuitoare, dar bărbatul meu n-a pus'niciodată asemenea întrebări. Nu ştiu cine poate fi considerată mai nefericită, eu pe atunci, sau Frieda acum. Frieda care l-a părăsit brusc pe Klamm, sau eu care n-am mai fost chemată. Poate totuşi Frieda, chiar dacă nu pare să-şi dea seama încă în întregime. Dar gîndurile mele erau stăpînite pe atunci mai deplin de nenorocirea mea, căci mereu mă simţeam silită să măntreb, şi în fond nu încetez să mă întreb nici astăzi: de ce s-a întîmplat aşa ? De trei ori a trimis Klamm după tine şi a patra oară nu, şi niciodată nu a patra oară ! Ce mă preocupa pe atunci mai mult decît asta ? Despre ce altceva aş fi putut sta de vorbă cu bărbatul meu, cu care m-am căsătorit curînd după aceea ? Peste zi n-aveam timp, preluaserăm circiuma într-o stare jalnică şi trebuia să căutăm s-o facem prosperă, dar noaptea ? Ani de zile, tot ce discutam noaptea se învîrtea în jurul lui Klamm şi al motivelor schimbării lui de atitudine. Şi cînd bărbatul meu adormea, în timp ce stăteam de vorbă despre asta, îl trezeam şi-i vorbeam înainte. — Am să vă pun acum, dacă-mi daţi voie, o întrebare foarte grosolană, zise K. Birtăşiţa tăcu. — Deci nu-mi daţi voie să întreb, zise K. îmi ajunge j> atît. ' } — Sigur, zise ea, vă ajunge şi asta, mai ales asti Răstălmăciţi totul, chiar şi tăcerea. Pur şi simplu n» puteţi face altfel. Vă dau voie să întrebaţi. — Dacă răstălmăcesc totul, zise K., poatf răstălmăcesc şi întrebarea mea, poate că nu e chiar atît dfi grosolană. Voiam doar să ştiu cum l-aţi cunoscut ţ6 bărbatul dumneavoastră şi cum aţi ajuns în posesiuni acestui birt ? Birtăşiţa încreţi fruntea, dar răspunse nepăsătoare: CASTELUL ♦ 91 — E o poveste foarte simplă. Tatăl meu era fierar, iar Hans, actualul meu soţ, care era argat la un ţăran chiabur, venea des

pe la tata. Pe atunci eram după ultima mea întîlnire cp Klamm. Eram foarte nefericită şi, în fond, n-ar fi fost permis să fiu, căci totul se petrecuse doar corect, şi faptul că nu mai eram admisă la Klamm, era o hotărîre a Iul Deci era ceva corect, numai motivele au rămas obscure, astea puteam să le cercetez, dar n-aveam dreptul să fiu nefericită, şi totuşi eram, nu puteam munci şi stăteam toată ziua în mica noastră grădină din faţa casei. Acolo m-a văzut Hans; uneori se aşeza lîngă mine, eu nu mă plîngeam, dar el ştia ce mă doare, şi pentru că e un băiat bun, se întîmpla să plîngă cu mine.' Şi cînd birtaşul de pe atunci, a cărui soţie murise, aşa că se vedea silit să se lase de meserie — era şi bătrîn, trecînd prin faţa grădiniţei noastre, ne-a văzut stînd acolo, s-a oprit şi s-a' oferit să ne arendeze birtul, şi cum avea încredere în noi, n-a cerut bani dinainte şi a'fixat o arendă foarte mică. Nu voiam să mai fiu o povară pentru tata, tot restul îmi era indiferent, aşa că, gîndindu-mă la circiumă şi la munca nouă care avea să-mi aducă poate puţină uitare, am primit să-l iau pe Hans. Asta-i povestea. Tăcură cîtva timp, apoi K. zise: — A fost frumos din partea birtaşului că a procedat aşa, dar imprudent, sau avea motive speciale să aibă încredere în voi ? — îl cunoştea bine pe Hans, zise birtăşiţa, era unchiul lui. ' lui Hans ţinea — Ei, atunci, fireşte, zise K. Deci se vede că familia mult să-l vadă căsătorit cu dumneavoastră ? — Se poate, zise birtăşiţa, nu ştiu, nu m-am sinchisit ae asta niciodată. "~ Trebuie să fi fost totuşi aşa, zise K., dacă familia "a arătat dispusă să facă asemenea sacrificii şi să vă încre-Qlnţeze circiuma fără nici o garanţie. ^ — N-a fost o imprudenţă, cum s-a dovedit mai tîrziu, Se birtăşiţa. M-am aşternut pe treabă, puternică cum si.am.' ^ată de fierar, n-aveam nevoie nici de argat, nici de g J.nică, eram în tot locul, la tejghea, la bucătărie, la x'- *n curte> găteam aŞa de bine încît unii muşterii au sit „Curtea domnească" si au venit la mine. N-aţi fost 92 ♦ Franz Kafka încă în circiuma noastră la ora prînzului, nu cunoaşteţi muşteriii noştri de prînz; pe vremea aceea aveam şi mai mulţi; de atunci unii au mai plecat. Şi rezultatul a fost nu numai că am plătit arenda la timp, dar am şi cumpărat tot localul peste cîţiva ani, iar azi nu mai avem'aproape nici o datorie. Un alt rezultat a fost desigur că m-am şi distrus, m-am îmbolnăvit de inimă şi că acum sînt b femeie bătrînă. Credeţi poate că sînt mult mai în vîrstă

decît Hans, dar în realitate e numai cu doi-trei ani mai tînăr ca mine şi probabil că n-o să îmbătrînească niciodată, că munca pe care o face el — fumează din pipă, ascultă ce vorbesc muşteriii, îşi ciocăneşte pipa ca s-o golească, şi cîteodată mai aduce cîte o bere — munca asta nu te îmbătrîneşte. — E de admirat ce aţi realizat, zise K., fără doar şi poate, dar noi vorbeam despre vremurile de dinainte de căsătoria dumneavoastră, şi pe vremea aceea ar fi fost totuşi surprinzător ca familia lui Hans să-l fi împins spre această căsătorie, acceptînd şi sacrificii băneşti sau ce! puţin luînd asupră-şi un risc aşa de mare cum era arendarea birtului, fără să fi avut în vedere şi alte speranţe decît puterea dumneavoastră de muncă, pe care, de altfel, n-o cunoşteau încă, şi pe cea a lui Hans, a cărei inexistenţă avuseseră prilejul s-o constate. — Ei, da, zise birtăşiţa obosită, ştiu eu la ce faceţi aluzie şi cît de mult vă înşelaţi. în toate' lucrurile astea nici gînd să fi contat pe Klamm'. De ce era să-mi poarte de grijă sau, mai bine zis : cum ar fi putut să-mi poarte el de grijă ? Nici nu mai ştia de mine. Că nu mai trimisese să mă cheme, era un semn că mă uitase. Pe cine nu mat cheamă, pe acela îl uită cu desăvîrşire. N-am vrut să vor-* besc despre asta de faţă cu Frieda. Dar nu e numai uitare,' e mai mult decît atît.' Căci pe cine ai uitat, poţi să-l noşti din nou. în cazul lui Klamm asta nu e posibil, cine nu mai cheamă, pe acela l-a uitat complet, nu nu: pentru trecut, dar ca să zic aşa şi pentru viitor. Dacă-: dau multă osteneală, pot să adopt felul dumneavoastră a gîndi, îmi pot închipui gîndurile acestea fără rost, poa valabile în străinătate, acolo de unde veniţi. Se prea poai să vă încumetaţi să credeţi pînă şi nerozia că tocmai aceea Klamm mi-a dat de bărbat un om de teapa lui H; I CASTELUL ♦ 93 pentru ca să pot veni la el fără să întîmpin piedici, dacă ar fi să mă mai cheme cîndva. Unde e bărbatul care m-ar putea împiedica să alerg la Klamm, dacă mi-ar face semn ? E absurd, perfect absurd, te încurci singur dacă te porţi cu gînduri atît de năstruşnice. — Nu, zise K., să ne încurcăm nu vrem, nu m-am dus cu gîndul atît de departe cum credeţi, chiar dacă pornisem în această direcţie, ca să spun adevărul. Deocamdată mă miram doar că rubedeniile sperau aşa de mult de la această căsătorie şi că aceste speranţe s-au şi îndeplinit, în realitate, e drept că pe

seama inimii şi în dauna sănătăţii dumneavoastră. Ideea că ar exista o legătură între aceste fapte şi Klamm m-a ispitit cu stăruinţă, e adevărat, dar nu, sau încă nu sub forma brutală în care aţi prezentat-o, pesemne numai cu scopul de a mă putea repezi iarăşi, fiindcă asta vă face plăcere. N-aveţi decît să savuraţi această plăcere ! Ideea mea era însă alta : întîi, e clar că pricina acestei căsătorii a fost Klamm. Fără Klamm, n-aţi fi fost nefericită, n-aţi fi stat cu mîinile în sîn în grădina din faţa casei, fără Klamm, Hans nu v-ar fi zărit acolo, fără tristeţea aceea, Hans, care e timid, n-ar fi îndrăznit să intre în vorbă cu dumneavoastră, fără Klamm, nu v-aţi fi apropiat amîndoi vărsînd lacrimi împreună, fără Klamm, bunul şi bătrînul unchi birtaş nu v-ar fi văzut niciodată stînd laolaltă în bună înţelegere, fără Klamm, n-aţi fi fost aşa de nepăsătoare faţă de viaţă şi deci nu laţi fi luat pe Hans. Ei, pînă aicea Klamm a figurat de destule ori, pare-mi-se. Dar povestea merge mai departe tot aşa. Dacă nu aţi fi căutat uitarea, n-aţi fi muncit aşa fără a ţine socoteală de sănătate, şi gospodăria n-ar fi devenit atît de prosperă. Deci şi aici a intervenit Klamm. Dar, chiar independent de asta, Klamm mai este cauza bolii de care suferiţi, pentru că şi înainte de căsătorie aveaţi inima roasă de patima nefericită. Mai rămîne întrebarea: ce atrăgea aşa de mult rudele lui Hans în această căsătorie ? Aţi amintit odată singură că a fi iubita lui Klamm înseamnă'o ridicare la un rang care nu se mai pierde, aşa că se prea poate să-i fi atras acest fapt. Afară de asta însă îi atrăgea, cred, şi sperata că steaua norocoasă care v-a călăuzit spre Klarnm — presupunînd că e o stea norocoasă, aşa cum Susţineţi — e legată de dumneavoastră, că vă va însoţi deci 94 ♦ Franz Kafka şi mai departe, şi nu vă va părăsi aşa de repede, de pildă cum v-a părăsit Klamm. — Toate astea le credeţi serios ? întrebă birtăşiţa. — Serios, zise K. repede, cred însă că rubedeniile lui Hans naveau nici perfectă dreptate, nici nu se înşelau complet în speranţele lor, şi cred că desluşesc şi greşeala pe care au făcut-o. în aparenţă, totul a ieşit bine, Hans s-a căpătuit, are o nevastă arătoasă, e stimat, gospodăria a scăpat de datorii. Dar în realitate n-a ieşit totul bine, ar fi fost mult mai fericit cu o fată simplă, a cărei primă dragoste să fi fost el; că de multe ori stă ca rătăcit în mijlocul birtului, aşa cum îi reproşaţi, asta e din pricină că într-adevăr se simte rătăcit — fără a fi nefericit din cauza asta, sigur, îl cunosc acum destul de bine ca s-o ştiu — dar e la fel de sigur că

înseamnă oare că' rudele nu aveau dreptate sperînd ceea ce sperau ? Nu cred. . şi prin mai fericit înţeleg în acelaşi timp: mai independent. întîi vreau însă S* vă atrag atenţia asupra unui lucru. bătuse pernele ca să-şi poată sprijini spatele de ele şi se uita acum în ochii lui K> — V-am povestit deschis cazul meu. Klamm uită repe# CASTELUL ♦ 95 asa mi-aţi spus. Stătea acum întinsă pe spate. Mai bine să vorbiţi deschis decît să mă cruţaţi. să se ducă sus. se bazează dimpotrivă pe experienţa tuturor. . — Nu e o legendă. fără cele trei amintiri nici n-ati mai vrea să trăiţi. cum spuneaţi. Binecuvîntarea zodiei fericite o aveaţi. — Sau pe dumneavoastră. pesemne nu e decît o legendă născocită de mintea feminină a celor care se întîmplau să fie tocmai în graţiile lui Klamm. protestă birtăşiţa. din care puteaţi trage unele învăţăminte. Ş1 să rămînă acolo. dar ea n-a răspuns la apel.acest tînăr drăguţ şi cuminte ar fi fost mai fericit cu altă femeie. Apoi zise: — Vreau să ascult liniştită tot ce aveţi de spus. mai bărbat. a chemat-o. — Trebuie întrebat Klamm. dimpotrivă. — Deci poate fi dezminţită de o nouă experienţă.. apoi mai sînteţi şi bolnavă de inimă. mai harnic. zise birtăşiţa. Birtăşiţa tăcea şi-l măsura pe K. — Atunci ce v-a scăpat din vedere ? întrebă birtăşîţa. Spuneti-mi acum la fel de deschis ce vreţi să-l întrebaţi pe Klamm. — N-am nimic de ascuns. Vă rog doar un singur lucru! Să nu-i spuneţi lui Klamm pe nume. cu multă osteneală. în camera ei. dar nu s-a priceput nimeni s-o aducă pe pămînt. zise K. de sus pînă jos. De fapt nu s-a întîmplat ca Frieda să nu mai fie chemată de Klamm. Apoi mai există şi o altă deosebire între cazul dumneavoastră şi cel al Frie'dei. în al doilea rînd nu se poate dovedi. — Iată că am ajuns iar la ce vă interesează pe dumneavoastră. mi-era teamă că în prezenţa ei n-o s» vorbiţi destul de deschis. desigur că nu sînteţi fericită şi. zise K. Se ridicase în capul oaselor. Problemele noaS* tre sînt strîns învecinate. Ba e chiar posibil că o mai aşteaptă şi acum. Mă mir că aţi dat crezare unei născociri atît de vulgare. stărui K. răspunse K. Spuneţi-i „el" sau în orice alt . în primul rînd asta mi se pare foarte neverosimil. Am convins-o p* Frieda. Iar dumneavoastră. cu ochii în tavan. ci. — Ce vreţi de la Klamm ? întrebă birtăşiţa.

în casă. zise K. din Castel. mai ales după rezultatul nesatisfăcător al întrevederii mele cu primarul.Fiindcă de fapt n-am vorbit încă direct cu nici un funcţionar adevărat. primarul e o pet-soană fără importanţă. P°t vorbi cu el doar în biroul său. — Nu. — Obiecţia asta cade. în calitatea sa de funcţionar. — Cu plăcere. iar cu soţia lui vorbesc eu ocazional. dacă n-ar fi nevastă-sa care conduce totul. întîi doresc să-l văd de aproape. "~~ Bine. apoi să-i aud vocea. oriunde. zise birtăşiţa. Am să accept cu plăcere aPtul că pe lîngă asta voi avea în faţa mea şi un funcţioar> dar nu acesta e scopul meu principal. — Şi-a spus părerea ? se interesă birtăşiţa. chestiunea fiind ur. dar nu-i mai pronunţaţi numele. răspunse K. în orice caz: dispoziţiile luate de primar cu privire la dumneavoastră n-au nici o importanţă. pe ruin. după aceea. după părerea mea. zise birtăşiţa.fel. — Mizzi ? întrebă K. dar nici n-am avut impresia că ş avea ceva de zis. Ce vreau însă de la el. S-ar putea să vină vorba despre o mulţime de lucruri.. se învoi K. şi birtăşiţa dădu din cap. apoi să aflu de la el ce atitudine are faţă de căsătoria noastră. Şi ce am să-l mai rog. zise birtăşiţa. Dar acum am obligaţia să vorbesc cu el ca fle la particular la particular. sau din „Curtea domnească". şi. Nu v-aţi dat seama ? N-ar pute» să-şi păstreze situaţia nici măcar o zi. e greu de spus.. Şi dacă vă mai promit că răspunsul lui Klamm va veni în cel mult o . asta e mult mai uşor de obţinut. unde reuşesc să-l întîlnesc. răspunse K. da. dar chiar şi acolo e Problematic. îmi promiteţi că n-o să întreprindeţi nimic după capul dumneavoastră pînă căpătăm un răspuns ? — Nu pot să promit nimic. Ca particular. gentă. dacă aş reuşi prin relaţiile pe re le am să i se transmită lui Klamm cererea dumnea96 ♦ Franz Kafka voastră de a avea o convorbire cu el. Era ea de faţă.. — Ei. şi-şi ascunse faţa în pernă ca şi 111 ar spune ceva ruşinos. depinde de cum va fi decurs convorbirea dintre noi. poate inaccesibil. însă. Pare să fie ceva ce se obţine mai greu decît credeam. cel mai important pentru mine este însă să fiu pus faţă-n faţă cu el. aşa de greşit le vedeţi pe toate aici. oricît aş dotj să vă împlinesc dorinţa sau capriciul.

. dar nu ţărăneşte. atît de vrednică fusese Frieda.'iar muşteriii sejj adunaseră. mi se pare că nu mai aveţi nici un motiv să nu ascultaţi de mine. Apoi apăruseră la ferestruică şi alte figuri. — Mai grav ? zise birtăşiţa. peste douăzeci de persoane. camera era I. bărbaţi şi femei. grăbit să urce în cameră. cînd K. în ori* caz. se repeziră de la ferestruica'unde se îmbulziseră.. toată adunarea. Numai la o masă din colţ şedea mai de mult o pereche cu mai mulţi copii. Poate că voia să le înşele foamea cu cîntatul. Cineva bătuse în ferestruica bucătăriei. un domn prietenos. nerecunoscut. toţi îmbrăcaţi provincial. faceţi cum vreţi. Daţi-mi halatul. Apoi se întoarse încet în bucătărie. surprinzător de numeroasă. oricum. adresîndu-le tuturor cîteva cuvinte spuse la întîmplare. îşi puse halatul fără să-i pese de K. la Frieda. ar deveni după un răspuns negativ o nesupunere făţişă. de fapt nimeni nu-i reproşa nimic. în sobă ardea un foc viu. nimeni nu îndrăznise să intre *" CASTELUL ♦ 97 bucătărie. slujnicele dădură fuga în bucătărie. Birtăşiţa se scuză. mîncarea nu era gata. . De cîtăva vreme se auzea zgomot dinspi* birt. ÎNVĂŢĂTORUL Sus îl aştepta învăţătorul. şi. Acum însă. bărbatul. călcînd interdicţia birtăşiţei. dar. Şi ar fi desigur mult mai grav. Din fericire. convorbirea lui K. şi se duse în graba în bucătărie. stătea aplecat spre copii şi batea măsura cu cuţitul. de bunăcredinţă. la mese. Evident. Şi acum. patul făcut. — Toate astea nu sînt convingătoare. nu-l mai învrednici nici măcar cu o privire. străduinduse să-i facă să cînte cît mai potolit.săptămînă. Secundanţii o deschiseseră cu o izbitură şi strigaseră înspre cămăruţă le e foame. dar cîntat de mai'multe voci. Oricum. Este nesupunere. cînd observatorii de la ferestruică anunţaseră că vine. nu pot să mai cer în prealabil o întrevedere! Ceea ce fără cerere ar rămîne o încercai* poate îndrăzneaţă. dar acesta probabil că dăduse de mult bir cu fugiţii. cu birtăşiţa întîrziase p pararea prînzului. cu'părul şi cu o barbă sură şi încîlcită. auzea şi un cîntec domol. în faţa situaţiei dificile. intră în birt. pe K. încăperi era aerisită. timp în care cei mici cîntau. stărui K. Dacă însă am dinainte această intenţie. cu ochi albaştri. duşumeaua eij spălată. ca să-şi asigure un loc. Am luat o hotărîre fermă şi aş încerca s-o pun în practică chiar dacă aş primi un răspuns negativ. îl căută din ochi pe birtaş.

pe care Frieda se ve că o spălase de dimineaţă. dar e adevărat că aveam alte griji decît să mă port . era aste nută o faţă de masă croşetată. — Vin din însărcinarea domnului primar. părînd să presupună că. Acesta se scuză că se spală acum şi că e plin de neastîmpăr. jos. Modesta rufărie'a lui K. domnule arpentor. cu acest om bătrîn. începu învăţate pe îndelete. i prea deranja. Abia acum. Frieda îl primi cu o sărutare. că fusese între ei de un fel de vizită. Dar. şi le porunci să periei grijă. tăios.lucrurile care aparţineau slujnicele toate boarfele lor jegoase. — Da. cum cuvintele sale abia se puteau înţelege în timp ce apa curgea. îşi scoase cămaşa si începu să se spele la chiuvetă. se sprijini de perete lingă K. ocupaţi în acel moment examinarea noii feţe de masă. masa care înainte parcă te urmărea oriunde te întorc cu tăblia ei acoperită de un strat de murdărie. albă. în odaie. încercat şi demn de stimă. să-şi aducă aminte abia acum. inclusiv pozele dispăruseră. întinsă la uscat în faţa sobei. învăţaţi rul se înclină uşor. îl mai lăsă să aştepte puţin. Acum puteau prii oaspeţi. părăsit cum era. era dornic să afle ce veste îi aducea. învăţătorul fu nevoit să se apropie. se se Iară cînd K. răspunse K. Se întoarse spre Frie şi se sfătui cu ea în legătură cu o vizită importantă pe i o avea neîntîrziat de făcut şi pentru care trebuia să fie i se poate de bine îmbrăcat.. dumneavoastră sînteţi străinul cu care vorbit acum cîteva zile în piaţa bisericii. — Nu ştiu să fi fost nepoliticos. Ceea ce tolerase atunci. învăţătorul şi Frieda şedeau la masă. Fără a-l mai descoase. învăţătorul trecu peste asta şi zise: — Aţi fost nepoliticos cu domnul primar. tăcut. K. hainele şi cizmele lui K. Ea însăşi luă o cămaşă de pe frînghie şi coborî în fugă la bucătărie ca s-o calce. merituos. pe care ac CASTELUL ♦ 99 se si apucă să le scoată. ştergînduse cu prosopul. cu încetul. rămase singur cu învăţătorul. — Va să zică. intră. cu felul lui de a fi măsurat. învăţătorul venise să-i facă el o| zită. învăţătorul. care şedea iarăşi la masă. invocînd urgenţa vizitei plănuite. însă. Frie strigă îndată pe secundanţi. răspunse K. de nerăt " văzînd că nu mai vine. în curte. Distrat şi încă neliniştit de convorbir| cu birtăşiţa. K. nu mai buia să înghită acum la el. începu să se scuze că nu apucase să tre pe la învăţător. zise acesta.' K. îl întrebă de motivul venirii sale. cu spatele către învăţător.

ca şi cum at vrea să se descotorosească de orice răspundere proprie. în ce mă priveşte. şi din aceasta am aflat destul despre bunătatea domnului'primar şi despre modul în care i-aţi răspuns. v K. — O fi trecut de amiază ? întrebă K. Şi chiar dacă ar avea cui. A fost întocmit numai la noi trebuie să fie ordine strictă în toate.distins. şi proce-vbal este doar semioficial. o să întreprindeţi ceva necugetat pe socoteală' proprie. zise învăţătorul. în timp ce îşi căuta pieptenele. în schimb. şi 'ISe mai liniştit: 100 ♦ Franz Kafka — Las' să existe. din moment ce sînteţi şi dumneavoastră un membru activ al acestei administraţii. Ceea ce am să vă transmit. zise învăţătorul. Şi de ce un proces-verbal ? A fost o întreve-dere oficială ?' — Nu. stătea la masă în aşteptarea cămăşii şi a costumului. ale cărei amănunte nu e nevoie să vi le expun. este o nouă dovadă a bunătăţii sale. S-a plîns primarul de mine ? — Cui să i se fi plîns ? zise învăţătorul. K. Aţi venit ca să-mi daţi asta de ştire ? — Nu. subliniez că pentru mine bunătatea asta e de neînţeles şi că îmi îndeplinesc sarcina numai silit de situaţia mea şi din stimă pentru domnul primar. ameninţată de o scandaloasă harababură administrativă. zise învăţătorul dînd din umeri. — Ei. nu ştiu de ce se teme de asta — . Eu. aşa cum mi l-a dictat. pe care Frieda îl pusese bine undeva. s-ar plînge el oare vreodată ? Am întocmit doar un scurt procesverbal despre convorbirea dumneavoastră. K. cu gîndul la drumul plănuit. doar semioficială. zise: — Cum ? Un proces-verbal ? întocmit în absenţa mea de cineva care nici măcar n-a fost prezent la discuţie. Spălat şi pieptănat. şi nu e spre onoarea dumneavoastră. apoi se corectă spunînd: Voiaţi să-mi transmiteţi ceva din partea primarului. dar nu sînt un automat şi am simţit nevoia să vă spun pe şleau părerea mea. în sfîrşit. Asta e bună. da. găsise. fiindcă era însăşi existenţa mea în joc. în orice ^ acest proces-verbal există. din partea domnului primar. nu era prea curios să afle ce avea să-i spună învăţătorul. Domnul primar se teme că dacă decizia în problema dumneavoastră se lasă prea mult aşteptată. era şi influenţat de părerea nu prea bună pe care o avea birtăşiţa despre primar. pieptenele care alunecase în pat.

dar faptul că i se oferea ceva nu i se păru lipsit de semnificaţie. şi domnişoara Giza. pînă acum. n-o poate grăbi. Şi mai arăta cîtă importanţă se acorda v acestei chestiuni. apoi domnul primar mai era de părere ca.părerea mea e că n-ave'ţi decît să faceţi ce doriţi. în schimb înl'ăuntrul sferei sale de activitate e dispus să ia o decizie provizorie. Am destulă bătaie de cap cu copiii. nu prea se sinchisi pentru moment de ceea ce i se propunea. b dată cu dumneavoastră. vă veţi da toată osteneala să fiţi la înălţime. însemna că primarul îl trimisese aici într^ goană. o supraveghează. şcoala nu posedă decît două săli de clasă. în'tocmise procesul-verbal. Domnul primar e de altă părere. într-adevăr generoasă. am adăugat. Nu mi-a fost greu să aduc argumente ca să dovedesc contrariul. aşa că nu numai şcoala. ceea ce fireşte că nu ar fi spre creşterea curăţeniei. în consel-cinţă. în cele din urmă. învăţătoarea. Văzînd că a reuşit să-l pună pe gînduri pe " învăţătorul continuă: K-) I curînd I nu sal AL CASTELUL ♦ 101 — Eu am adus obiecţii. pentru ca să se apere. lucruri de care comuna găsea de cuviinţă să se apere chiar cu preţul unor sacrificii. o să fie oare mai bine cînd o să-l angajăm pe omul acela ca servitor ? Sigur că nu. Noi nu sîntem îngerii dumneavoastră păzitori şi n-avem nici o obligaţie să ne tot ţinem după dumneavoastră pe toate drumurile. că nu-i chiar aşa de grav. Am arătat că. nevasta ţîrcovni-cului face curăţenie din cînd în cînd. K. să doarmă acolo. Domnul primar mi-a replicat că şcoala e totuşi tare murdară. conform adevărului. deci servitorul ar trebui să stea cu familia sa într-una din săli. să mai achiziţionăm şi puterea de muncă a soţiei şi a secundanţilor dumneavoastră. Vă oferă deocamdată postul de servitor la şcoală. Decizia însăşi. nu avusesem nevoie de un servitor la şcoală. după părerea primarului. fără dependinţe. însemna. Abstracţie făcînd de faptul că nu se pricepe la munci de felul acesta. Din moment ce învăţătorul aşteptase aici o bună bucată de vreme şi. Dar domnul primar mi-a atras atenţia că acest post ar însemna pentru dumneavoastră o salvare şi că. eventual să şi gătească acolo. dar şi grădina' şcolii va putea fi întreţinută în ordine perfectă. şi depinde numai de dumneavoastră s-o acceptaţi. Şi. Am răspuns. înainte de asta. nu vreau să mai am necazuri şi cu un servitor. domnul primar nu a mai găsit nimic de invocat în . că era în stare să înfăptuiască. care e de competenţa autorităţilor senioriale.

printr-o uşă laterală pe care n-o remarcase. dar cu învăţătorul. silită fiind. si. de aceea a aflat cu mare bucurie de propunerea învăţătorului. Frieda. oriunde s-ar duce. De altfel K. acum că. aici. numai la gîndul că ar putea pleca. în sfîrşit. Frieda intră cu faţa răvăşită. şi apoi nici nu e la ananghie. ar fi foarte nefericită. se înclină şi plecă. cel puţin în închipuirea ei. n-avea decît să le folosească în grabă. a rîs şi a spus doar că sînteţi arpentor şi că vă veţi pricepe prin urmare foarte bine să răsădiţi nişte straturi de flori perfect drepte în grădina şcolii. era în cauză onoarea amintirii lui Klamm! Aşa stau deci lucrurile cu birtăşiţa.. avea să-l urmeze. pînă a consimţi la o întrevedere cu Klamm. domnule învăţător. Acesta. împotriva glumelor nu există argumente. ea. Nici prin gînd nu-mi trece să accept postul. era hotărîtă să nu-l mai tolereze în casă. dînsa îl va primi din nou numai în urma unui ordin oficial direct. aşa că am venit să vă transmit toate acestea. perfect. e cît se poate de proastă. J^aşa o adusese necălcată. în podul de alături şi acolo. birtăşiţa. mai spusese birtăşiţa. Frieda zv'îrli cămaşa pe pat şi fugi. Ea însă. Oricum. îndată după aceea. căci şi ea are relaţii la castel şi va şti să facă uz de ele. bolnavă de inimă! Dar cum ar putea proceda altfel. Frieda îl rugă să aibă puţină răbdare — se ve102 ♦ Franz Kafka dea că pe drum îl mai rugase asta de cîteva ori — apoi fl trase de mînă pe K. un refuz rece şi pe deasupra nesincer. Se întoarse curînd. Birtăşiţa. zise K. enervată şi abia trăgîndu-şi sufletul. trebuie să părăsească birtul. Biata femeie. fireşte. — Vă faceţi griji inutile. fireşte. îi povesti •atîmplarea cu învăţătorul şi-i spuse de oferta primită. dacă ar pleca o dată cu K. decît din neglijenţa birtaşului. nu rămăsese la birt. mai rău. refuzaţi fără nici 0 restricţie. ce se întîmplase. fiindcă azi dimineaţă chiar s-a lăudat că are la dispoziţie o casă unde poate rămîne peste noapte. povesti. situaţia lor. zise învăţătorul. Dacă într-adevăr avea relaţii la castel. chiar dacă nu e un post corespunzător . de Cum auzi. care părea supărat şi nici măcar salută. Frieda să rămîn'ă. Ei. cum spunea ea. îşi luă pălăria.. pentru ca s-o distreze. indignată că s-a înjosit pînă a-i face mărturisiri lui K. — Perfect. dar speră că nu se va ajunge pînă acolo. se prăbuşise plîngînd în hohote lîngă cuptor. fără a obţine prin asta altceva decît. căci încă' azi. chiar acum. şi nu voia să răspundă la jntrebările lui K.favoarea dumneavoastră. prin zăpadă şi viscol. a amîndurora.

Iar în ce priveşte umilirea în faţa învăţătorului. nu-i aşa. Fiindcă. podul. ca viitoarea ta soţie. vrei cumva să-mi pretinzi ca eu să dorm aici. zise ea înfricoşată. l-am adus înapoi'pe învăţător. la căldură. şi încă în după-amiaza asta. Şi dacă nu te primeşte nimeni în casă. şi nici chiar eu n-o să fiu. niciodată nu vei fi obligat să vorbeşti tu singur cu el. acum să ne mutăm ! Şi-mi vine foarte. atîta doar. chiar şi umilinţa momentană în faţa învăţătorului acesta mititel mi-e penibilă.. refuzăm oferta. care. De-am mai putea' sta aici încă puţin! Poate că situaţia mea se schimbă chiar azi după-masă. Frieda îi astupă gura cu mîna. Acum. rămîn singură aici. Dacă ai rămîne tu aici. oricît m-ar întrista. tu n-ai decît să asişti fără să scoţi o vorbă. Aşa că nimic nu e pierdut dacă acceptăm postul. şi i-ar da răgazul să găsească uşor alte posibilităţi. dragul meu/ac^ ceptăm propunerea. dar şi pe urmă o să facem la fel. te rog să nu mai spui asta niciodată. încolo te ascult'în toate. nici măcar pentru tine singur şi anume un adăpost de care mie. Pentru mine o' să se găsească oricînd un adăpost. ştiind că între timp rătăceşti pe afară. dacă găseşti o altă posibilitate. — Asta nu. lasă-mă pe mine să am grijă ca să nu fie o umilire. Dacă vrei. — Ar fi păcat.. să nu-mi fie ruşine. n-ai să găseşti nicăieri. fără a crede însă cu toată serk zitatea ceea ce spunea. e doar unul provizoriu. şi ne mutăm la şcoală. numai eu o să fiu în realitate subordonata lui. — La nevoie. fără pereţi şi fe restre. aici. foarte greu să accept postul. ce ne reţine aici. atunci e de la sine înţeles că renunţăm numaidecît la postul de la şcoală.. în sat ? Deocamdată însă. am putea să aşteptăm pînă atunci şi să-i dăm învăţătorului un răspuns evaziv. o să emigrăm. am să vorbesc eu cu el. pierdem însă mult dacă îl refuzăm. era străbătut de curenţi de aer rece. şi-i era tare frig. numai cu ce avea pe el. chiar dacă hotărîrea definitivă ar fi defavorabilă. înainte de toate..pentru K. nicăieri în sat un adăpost. dacă nu vrei. fiind deschis pe două laturi. . la nevoie chiar şi la Bar. exclamă în cele din urmă Frieda agăţîndu-se de gîtul lui K. asta s-a spus răspicat. dacă nu obţii încă astăzi ceva de la castel. că CASTELUL ♦ 103 aranjat camera aşa de frumos. tu ' spui „acceptat". nimeni n-o să ne împiedice. căci îi cunosc slăbiciunile. căci de locuinţă se sinchisea pre puţin. şi acum e vorba să devină şeful meu. oricît de greşit am proceda după părerea mea. Dacă vrei. zise K..

Că trebuie să aveţi o purtare potrivită cu demnitatea şcolii. să vă mutaţi în sala cealaltă. dar acum sîntem perfect de acord. Lui K. n-aveţi voie să gătiţi în localul şcolii. K. se repezi numaidecît spre sobă. trebuie s-o ştiţi. domnule învăţător. zise Frieda. care nici măcar'nu-i era adresat învăţătorului. toate acestea i se păreau neimportante. scoase ceasul din buzunar şi zise: — S-a făcut tîrz'iu. ci Friedei. fireşte. De gătit. dar postul i-a fost oferit domnului arpentor. să executaţi reparaţiile mai mici ale casei.în noapte şi frig ?! Cu braţele încrucişate. la birt. K. şi zise: — Atunci nu ne rămîne altceva de făcut decît să acceptăm . putu săşi limiteze declaraţia la un simplu „da". el trebuie să se pronunţe. mai amintesc că sîntem datori să insistăm ca relaţiile dumneavoastră cu domnişoara Frieda să devină cît mai curînd legitime. astea le amintesc doar în treacăt. nu-mi mai rămîne decît sa vă enumăr îndatoririle serviciului. pensiune completă. să faceţi curse pentru mine şi pentru domnişoara învăţătoare. împreună cu familia. zise învăţătorul. Acesta şedea lîngă masă. o dată pentru totdeauna: în fiecare zţ domnule arpentor. căci. în legătură cu asta. ca să fim înţeleşi în privinţa asta. se va întocmi un contract de'angajare pe care trebuie să-l iscăliţi de îndată ce vă mutaţi la şcoală. acceptăm postul. Frieda îi veni în ajutor : — Sigur. hai! întors în cameră. să curăţaţi de zăpadă poteca din grădină. de aceea veţi primi. după alegere. şi dacă nu se predă în amîndouă în acelaşi timp. 104 ♦ Franz Kafka — Da. ca om cultivat. ca şi cum nu l-ar . nu trebuie să fie cumva martorii unor scene neplăcute în menajul dumneavoastră. precum şi ale mobilierului şcolar şi ale aparatelor de gimnastică. îndeosebi în timpul orelor de învăţămînt. sînteţi obligat să dereticaţi şi să încălziţi cele două săli de clasă. dacă staţi tocmai în cea în care se predă. fără a se sinchisi de învăţător. iar în anotimpul frumos. zise ea. ca să se mai încălzească. zise învăţătorul. să efectuaţi toate muncile de grădinărie. pe cheltuiala comunei. accepţi postul. Cu privire la acestea şi la alte lucruri mai mărunte. ? Astfel K. dar trebuie. — Bine. — Atunci. se tot plesnea cu palmele pe spate. şi mai ales că niciodată copiii. nu-i aşa. în schimbul acestor servicii aveţi dreptul să locuiţi în una din sălile de clasă.

Deşi vă pricinuieşte multă bătaie de cap. sau în orice caz nu l-ar obliga. să ne întocmim gospodăria din nimic. prea bună. să vorbească. dacă rămîi conştient de răspunderile publice pe care le ai. — Nu. Frieda întrebă de salariu. spuse K. Ce mi-e servitor la şcoală. Văd eu că o să trebuiască să renunţaţi la o Mulţime de fantezii. CASTELUL ♦ 105 pentru a atenua impresia făcută de această observaţie. zise învăţătorul adresîndu-şi cuvintele mereu lui K. £oate că gentileţea e mai mult din partea mea. înseamnă că al doilea e cel gentil. sînt îndatoririle obişnuite. O asemenea petiţie s-ar aproba numai cu avizul meu favorabil.privi. — Ciudat. O să mă mai coste multă bătaie de cap să născocesc în faţa comunei o justificare pentru această cheltuială. să ni se acorde de la început un mic salariu ? Ne-aţi sfătui s-o facem ? — Nu. căci îl silise totuşi pe K. domnule arpentor. Cît despre acordarea unui eventual salariu. — Păi aşa am zis şi eu. da. — E o condiţie cam aspră pentru noi. aproape fără voia lui. Avem o nevoie cam la fel de urgentă de servitor la şcoală ca si de arpentor. asemenea reflecţii fireşte că nu sînt făcute să vă creeze o atmosferă propice. fără să le-o justific. zise Frieda. Cel mai bine şi mai conform cu adevărata situaţie ar fi să le arunc cererea cu aceste pretenţii pe masă.. ca să deveniţi un °m de serviciu folositor. iar eu nu l-aş da. cred că vă înşelaţi.. N-am putea cere printr-o petiţie adresată comunei. zise învăţătorul. domnule învăţător. a domnului primar ne sileşte. — în privinţa gentileţei. zise. Apoi îmi mai dau . şi observă în treacăt: — Ei. zise învăţătorul. îl irita numai cum le umfla învăţătorul. se va hotărî dacă se acordă un salariu. — Abia după un timp de probă de o lună. şi cu gentileţea nu e bine să mergi prea departe. înseamnă să ne căsătorim aproape fără un ban. zise învăţătorul zîmbind. trebuie să mă primiţi împotriva voinţei dumneavoastră. ce mi-e arpentor *! Doar o povară pe spinarea noastră. în legătură cu acest lucru sînt bine informat. Acordarea postului este de fapt doar o gentileţe faţă de dumneavoastră. iar acesta acceptă. trebuie să mă primiţi. Acum însă se amestecă în vorbă şi K. ce ne-ar putea sili să vă Primim ? Inima bună. Dar dacă cineva e silit să primească pe altcineva.

duceţi tratativele cu mine — mă tot uit nu-mi vine a crede — în cămaşă şi izmene. tocmai le adusese. îi găsise: stînd liniştiţi la masă. — Atunci vin mîine să verific. urmată de secundanţi cu timiditate. mai'degrabă cu oarecare simpatii de care ele îşi dădură seama. aşa că rîseră pe înfundate. Dar îi dădu drumul numaidecît. văzînd ce mirate se uită la el. căci fetele nu s-ar fi dat la o parte în faţa nimănui. Frieda. rîzînd şi bătînd din palme.1 deschizînd amîndouă deodată gura aspră şi arătîndu-şi dinţii frumoşi şi puternici de animale. zise K. — Grăbite mai sînteţi! zise K. luă apoi hainele şi cizmele pe care Frieda. îşi suceau d legăturicile din care K. ci. Răbdarea pe care o arăta Frieda faţă de secundanţi i se păruse totdeauna. o întrebă pe ea cînl aveau de gînd să se mute la şcoală.seama 106 ♦ Franz Kafka I că. doar e camera voastră. exclamă K. dar se ciocni de fetele de serviciu care se şi întorceau cu toate lucrurile. — Se vede că nu v-aţi spălat lucrurile niciodat constată K. şi acum din nou. încercînd să scape de o senzaţie ciudată. purtarea dumneavoastră o să-mi mai d mult de furcă.. Nici n-am plecat încă şi aţi şi sosit ? Fetele nu răspunseră. învăţătorul. Frieda îl urmă. Deşi li se poruncise să cureţe hainele în curte. ceva de neînţeles. şi fusese ne- . care îşi dădea seatnl că nu mai era chip să vorbească cu K. — Da. din păcate. cu hainele necurăţate mototolite în poală. zise Frieda. zări atîrnînd cîteva boarfe mu dare. după ce schimbaseră o privire rapidă. instalaţi-vă. aşa că fu nevoit să se strecoare printre ele. fără răutate. — Ei. de astă dată foarte mulţumit de ele. — Azi. s-o conducă.. — Acum v-aţi zgîit destul la mine. pe care le mai văzuse. făcu un semn de salut din mînă şi voi să iasă pe uşa deschisă de Frieda pentru ea însăşi. hai. zise învăţătorul. luă de braţ pe una din ele. după ce îi căutase destul. să se instaleze din nou în cameră.. Văzînd că mai ezită şi acum — camera li se părea probabil prea mult schimbată — K. şi se îmbrăcă. zise K. fîstîcite. rămînînd apoi cu ochii aţintiţi asupra lui. secunl danţii ăştia îngrozitori oare unde or fi ? « Frieda alergă la uşă.

K. şi cum el nu-şi luase prînzul. si încă în prezenţa lor.CASTELUL ♦ 107 voită să le perie singură. le-ar fi plăcut să facă puţină mişcare. ce ar mai conta vorbele mele! îl sărută pe K. cu mîna pe umărul lui. şi K. Numai că începea să se întunece. zise ea. şi pe unul dintre ei îl mai şi bătu uşor. zise Frieda. cu cît privea mai mult într-acolo. Acum însă era timpul să plece. cu atît distingea mai puţin. 8 AŞTEPTÎNDU-L PE KLAMM K. îşi puse în gînd s-o dojenească pentru asta la prima ocazie. Castelul. la despărţire. pînă dincolo de uşă. ca totdeauna. Privind castelul. şi-l însoţi. ca şi cum ar fi singur şi nu l-ar observa nimeni. cu atît mai adînc . rămîneţi aici! se liniştiră. şi. era cuprins de linişte. a mîngîiere. zăpada se întărise. şi totuşi nu-i certa. nu zărise pînă acum nici cea mai mică urmă de viaţă acolo. într-adevăr — nu se ştia dacă asta era cauza sau efectul — privirile observatorului nu se puteau menţine aţintite şi alunecau în lături. zise K. avea uneori impresia că observă pe cineva care stă nemişcat şi se uită în gol. şi suportau cu greu această' linişte. se bucura că a scăpat de înghesuiala slujnicelor şi secundanţilor din camera bine încălzită. K. nu pierdut pe gînduri şi de aceea izolat de toată lumea. şi totuşi ochii erau dornici să vadă. K. şi totuşi trebuia să-şi dea seama că-l observă cineva. Apoi mai era şi puţin ger. Abia cînd le spuse şi Frieda: —' Sigur. poate că nici nu era cu putinţă să distingi ceva din depărtarea asta. ci la şcoală. grăbi pasul. — Secundanţii rămîn aici să te ajute la mutat. — Ştii încotro mă duc ? — Da. îi aminti să nu se mai întoarcă aici. îi dădu un pacheţel cu pîine şi cîrnaţi pe care-l adusese din birt. aşa că mersul nu mai era atît de anevoios. pe obraz. ale cărui contururi începeau să se estompeze. ba vorbea despre neglijenţa asta nemaipomenită ca despre o glumă. ea care era în stare să domine cu străşnicie oamenii simpli. Impresia aceasta era azi mai intensă din pricina amurgului timpuriu . Ei nu se arătau de acord. — Ăi să întîmpini atîtea obstacole. — Şi va să zică nu mai încerci să mă reţii ? întrebă K. ci degajat şi nepăsător. sătui şi bine dispuşi cum erau. dar astanu-i tulbura liniştea.

care cădea drept şi era strînsă jos. Era o întrebare aproape răutăcioasă. Fata îşi reveni repede. era împletit într-o coadă groasă. cu faţa rasă. Nu răspunse la salutul lui K. zise ea zîmbind. foarte obositoare. părea încă supărată. pînă acum am fost cameristă. nici Î0 sala birtului. de aceea aprinse un chibrit. de o' panglică de mătase legată într-o fundă. şi nici nu remarci că ar avea ceva de mărturisit. dintr-un material ce-nuşiu-lucios.se scufunda totul în amurg. şedea ghemuită o tînără fată şi se holba la el. îi întinse mîna şi se prezentă: Mă cheamă Pepi. îndată după plecarea Friedei. fiindcă nu oricine poate fi angajată aici. părul bogat. Sînt în serviciu aici de ani de zile laolaltă cu ea. atenţia asupra deosebirii ce exista între ea şi Frieda şi peste care ea trecea. nici măcar cu o uşoară înclinare a capului. Apoi încercă s£ CASTELUL ♦ 109 găsească locul găurii din uşă pipăind cu degetele. domnul arpentor. — Am fost chemată în mare grabă. cu o neî'ndemînare copilărească. în colţul dintre uşă şi tejghea. iar mirosul de bere stătută era şi mai puternic decît rîndul trecut. — Să n-o credeţi. în lumina chibritului. se aplecă în afară şi rămase apoi la fereastră. apăsă cu băgare de seamă pe clanţă. Era pesemne succesoarea Frie-dei. Nu mărturiseşte ce nu vrea să mărturisească. şi nu mă miră că Frieda a renunţat. se duse numaidecît la uşa prifl care îl observase rîndul trecut pe Klamm. un domn tînăr şi gras. am dormit mereu în acelaşi pat. K. K. Frieda ştie să se stăpînească mai bine ca oricine. ce mai face şi dacă se va întoarce curînd. se deschise o fereastră la | etajul întîi. cu ochi somnoroşi. purta o rochie foarte puţin potrivită cu ea. dar schimbarea nu e avantajoasă pentru mine. Era scundă. In clipa în care ajunse în faţa „Curţii domneşti". — Frieda era foarte mulţumită aici. cu obrajii roşii şi înfăţişarea sănătoasă. aici e multă muncă de noapte. de un blond roşcat. formînd în jurul feţei un cerc de cîrlionţi. în sfîrşit. întrebă de Frieda. urmă ea. unde nu se aprinseseră încă luminile. Atunci fu speriat de un ţipăt. nu cred că am s-o suport. pentru a-i atrage. lîngă sobă. aşa încît o împiedica la mers. nu întîlni pe nimeni nici în tindă. îmbrăcat ' într-o blană. zise Pepi. aşa ceva nu s-ar fi putut întîmpla la „Hanul Podului". dar uşa era încuiată. . dar se vede că dopul cu care fusese astupată se potrivea atît de bine încît în felul acesta nu se putea găsi locul. deschişi cu osteneală. — A. aprinse lumina electrică. zise K. apoi îl recunoscu pe K.

Cine stă aici ? întrebă K. Dar ce-l preocupa pe K. rîzînd mulţumită. i-o putea totuşi atinge şi-l putea încuraja în demersul dificil pe care avea să-l facă. aproape o copilă. în pofida felului copilăresc-necugetat.dar nu sîntem intime. — Nu e nevoie de lumină. nu i se încredinţa nici măcar geanta' de piele pe care Frieda o purta me« atîrnată de centură. nu era decît îngîmfare. zise K. aici beau şi mănîncă . am ajutat-o şi eu. era mult mai tînără decît Frieda. zise Pepi. afli aprins-o doar fiindcă m-aţi speriat rău. şi-l distrăgea de la căutare nu erau de fapt vorbele ei. cu spatele puţin adus. dar nu cred să fie în camera asta. — Da. — Frieda e logodnica mea. Singura ei prietenă este poate birtăşiţa bătrînă'din „Hanul Podului". dacă nu minţea. era altfel. Ajungea să te gîndeşti doar la privirea Friedei ca să-ţi dai seama. k 110 ♦ Franz Kafka — înţeleg.. căci postul acesta. nu* putea smulge această posesie. ci apariţia şi prezenţa ei în acest loc. neştiutoare de poseda. frumos lucrată. fusese cameristă. eşti de părere că pot să fiu mîndru că am cucerit o fată atît de rezervată. arătînd spre uşa cu pricina. zise K. în camera de alături a uitat o faţă de masă albă. atît de avid se uita la ea. îi fusese atribuit desigur pe neaşteptate şi pe nemeritate. Altfel n-ar prezenta nici un interes pentru dumneavoastră. — Nimeni. zise Pepi. ca şi cum l-ar fi cîştigat pe K. exagerată în închipuirea ei. la urma urmei ? A uitat Frieda ceva ? — Da. şi îmbrăcămintea îi era caraghioasă. Cu toate acestea se simţi nevoit să-şi acopere cîteva clipe ochii cu mîna. Şi totuşi. pentru o înţelegere secretă cu privire la Frieda. a unei ospătăriţe. şi dacă o îmbrăţişare trupului ei mic şi durduliu. şi numai provizoriu. Niciodată K. tricotată. care nu i se potrivea încă. faţa ei de masă. lucru cît se poate de semnificativ. şi. — Frieda crede că da. îmi aduc aminte. zise Pepi şi o stinse. zise Pepi. pesemne se gătise aşa cum credea că e potrivit cu importanţa. Iar pretinsa ei nemulţumire de a< post. zise Pepi. — Ştiu. sînt sigură că acum nici nu se mai gmdeşte la mine. avea desigur şi ea relaţii cu casteli căci. — Da. Şi această închipuire era oarecum îndreptăţită. zise K. de aceea vă spun toate astea. nu s-ar fi atins de Pepi. Atunci să fie oare la fel ca şi cu Frieda ? Ba nu. îşi trecea zilele somnolînd. Desigur. tot mai căuta găurica din uşă. e salonul domnilor. între timp. De ce aţi venit. aici.

domnii. şi ce linişte! O curte pătrată. stătea cufundat în şuba lui. iar în tindă.. nu g-sigur — Dacă aş şti că acum aş intra cu plăcere ca să cau deloc. O încă în'corpul central al clădirii. în afară de vizitiu. 91 4 111 luje. . spoit în alb. De mult îşi isprăvise mîncarea. Aici. K. se afla Cu o intrare deschisă. dar în direcţie oblică. se duse spre interiorul casei şi.. K. bine delimitat de muchii şi unghiuri drepte. jos.. cel puţin etajul întîi era complet clădit de la un capăt la altul şi avea un aspect . Asta-i convenea lui K. cu o poartă mare şi grea. — Klamm nu e aici. perpendiculare pe un coridor scund. părăsi sala imediat. cam aşa cum urmăreşti mersul unei pisici. ajunse fn curte. Cînd K. cu siguranţă că nu e. cu excepţia unei deschizături orizontale. \Q la înălţimea ochiior. rămase la fel de indiferent. Văzu nişte trepte ce coborau de la etaj formînd un unghi drept. amurgul se transformase în noapte. traversînd-o. obişnuieşte să stea aici. înconjurată din trei părţi de clădirea hanului. casa părea mai înaltă decît din faţă. pe care K. şi aruncă o privire iscoditoare spre interiorul casei. nu se vedea nimeni. dar părînd lung. Vizitiul. înguste. cu un gînd de recunoştinţă pentru Frieda care avusese grijă să-i dea merinde. în loc să se îndrepte spre ieşire. Rezemat de zid. în faţa lui K. mai mult îl ghicea decît îl zărea la depărtarea asta. Klamm. unul dintre ţăranii care fuseseră rîndul trecut la birt. acum deschisă. în lumina de amurg.Dar. în camerele lor. dinspre curte. privind precaut în toate părţile. Ce frumos era aici. de culoare sumbră. totul era curat. nimeni în odaie. masă . căci avea de-a lungul lui o galerie de lemn r'închisă. scoase pachetul de mîncare. fără o vorbă de explicaţie. uitîndu-se la el cu indiferenţă. înhămată cu doi cai. însă aproape de colţul pe ţ< care-l forma cu aripa opusă celei din care ieşise el. frigul îl pătrundea. de pildă.. dar cei mai mulţi rămîn sus. Aşteptarea fu mai lungă decît crezuse. ziie K. e gata să plece. iar dinspre stradă — o stradă laterală pe care K. zise Pepi. adică asta e destinaţia camerei. sania îl aşteaptă în curte. şi cînd pînă şi caii dădură semne de nelinişte din pricina omului răsărit din întuneric. n-o cunoştea — de un zid înalt şi alb. se apropie de sanie ocolind curtea pe două laturi ale ei. în faţa acestei intrări aştepta o sanie închisă. mergînd dea lungul zidurilor. mai impunător. Cu mîinile în buzunar. fără uşă. ajunse lîngă* el şi-l salută.

era aproape provocatoare. Cu braţele întinse în lături. Lipsa oricărui răspuns. — Pînă să plecaţi. căptuşeala are un buzunar unde sînt cîteva sticle. Era vizitiul care se întindea şi căsca zgomotos. tresări. chiar cu primejdia de a fi surprins de Klamm umblînd la sanie. cuverturi şi blănuri. deloc mulţumit de a fi deranjat. puteai să te întinzi în toate direcţiile. dar K. Klamm. crezînd că în felul acesta îl va determina mai bine pe acest îngîmfat să vorbească. K. Uitarea aceasta era favorizată de purtarea vizitiului care nu putea să nu ştie că CASTELUL ♦ 113 se află în sanie. zise K. 112 ♦ Franz Kafka — Poate să mai dureze mult. în sfirşit. dar din moment ce tot intrase în vorbă cu vizitiul. voia să şadă înăuntru doar o clipă. Şi. îl cam plictisea să facă asemenea servicii. fără să se gîndească. într-adevăr. Se arăta deci prevenitor. De ce dura atîta pînă să vină Klamm ? Ca ameţit de căldură după atîta stat în frig.' Nu-ţi dădeai seama dacă stai pe o banchetă. fiindcă îi era frig. zise vizitiul. Se furişă în interior. zise vizitiul. IC se uita din sanie spre casa întunecată. K. Căldura din sanie era extraordinară şi rămase la fel. abia trezit din somn. zise deodată o aspră în imediata lui apropiere. încît nu putu rezista'.şi Klamm tot nu se arăta. ascultă de el. să pătrundă în sanie. nuă îl apăsau. Mie mi-e greu să cobor cu ş'uba. beţi şi daţi-mi-o şi mie pe urmă. şi-l lăsa totuşi să stea acolo. luaţi una. căci liniştea şi tensiunea cont?. K. voia de fapt să-l . dar nu mai întrebă nimic. Gîndul că ar fi mai bine să nu fie văzut de Klamm acolo stăruia. fără a deveni deplin conştient în mintea sa. aşa încît K. într-atît te înfundai în perne. deşi portiera era larg deschisă. dacă nu l-ar fi tentat atît de tare. vizitiul îl întrebă după o scurtă tăcere: — Vreţi un pic de coniac ? — Da. acum că uşa era deschisă. prea ispitit de îmbiere. fără măcar sa-i ceară coniacul. — Atunci deschideţi portiţa săniei. — Ce poate să mai dureze mult ? întrebă K. Deschise portiera lată şi ar fi putut să scoată nu-maidecît o sticlă din punga fixată în interiorul portierei. dorea să vină. nu-l înţelese. ca ceva ce-l deranja vag. Pe K. mereu te cufundai în ceva cald şi moale. neîndrăznind s-o închidă. aşa în întuneric. cu capul rezemat de pernele dispuse comod în tot locul.

îl zărise la fereastra etajului întîi. cu tenul alb Şi obrajii roşii. atît de mîngîietor. Dar nu spre cel de pe portiera deschisă care era prea departe. Auzi paşi. era indiferent. ca şi cum n-ar avea suflu destul în pieptul său larg pentru cîte ar fi de spus. o . Mai bine ar fi fost să-şi fi trimis secundanţii. Ce întrebări! Ce răspunsuri! Să mai şi mărturisea: oare explicit acestui domn că drumul la care pornise pli de atîtea speranţe fusese zadarnic ? în loc să răspundă. era coniac. Atunci — K. îndată după aceea. coniacul se vărsă peste o blană. ce ciudat. K.'acceptînd parcă ce nu se mai putea schimba." se întoarse spre sanie. dîndu-şi pălăria puţin mai pe ceafă. cu o înfăţişare foarte sănătoasă. deasupra intrării. sări din sanie. zise el apoi. sau poate că era. un domn ieşi din casă păşind încet. şi nici măcar nu ştii despre ce e vorba şi nici nu vrei s-o ştii. se uită la el sumbru. parcă plin de reproş faţă de sine însuşi şi mai bău o înghiţitură. Fără a-şi schimba poziţia. de pe portiera închisă. din ceva care era aproape doar purtătorul unui parfum dulce. Singura consolare i se păru că nu era Klamm. întinse alene mîna spre buzunarul lateral.servească. în halul în care se purtase el. îndoindu-se şi gustă din curiozitate. răsufiînd. „Să fie coniac ?" se întrebă K. Şi K. te ardea şi te încălzea. de pe culoar. şi eşti doar fericit ştiind că el e acela care ţi le spune. se aprinseseră lămpile electrice pe trepte. Cum ? Domnul nici nu ştia probabil că el stătuse în sanie şi totuşi găsea că e ceva revoltător ? Poate faptul că dînsul pătrunsese pînă-n curte ? k 114 ♦ Franz Kafka — Cum aţi ajuns aici ? întrebă apoi domnul mai încet. şi. — E revoltător. dimpotrivă. scăpă sticla din mînă. regretabil ? Era domnul pe care K. dar această privire se adresa propriei sale persoane. Şi cum se transforma. într-o băutură potrivită unui vizitiu. în timp ce beai. oricum. ca atunci cînd auzi pe cineva care ţi-e foarte drag lăudîndu-te şi spunînd vorbe calde. o destupă şi mirosi. dar foarte serios. Ba da. s-ar fi priceput şi ei să se poarte! în faţa lui. Un domn tînăr. mai avu timp să trîntească portiera. ci spre cel de dincolo. domnul tot mai tăcea. era tocmai ocupat să mai tragă o duşcă — se făcu deodată lumină. zîmbi fără să vrea. care se închise pocnind şi bubuind. cineva cobora treptele. „E posibil ?" se întrebă K. şi acolo erau sticle. mirosul era atît de dulce. din vestibul şi de afară. Scoase una.

dacă-l va întreba. sau că nu avusese destul prezenţă de spirit să rămînă în sanie.. nu în speranţa vreunui rezultat. . făcut cu o indiferenţă intenţionată. decis să nu se lase gonit de acolo numai prin cuvintele acestui domn. zise Kf. că nu-i rămăsese timp să se ascundă ca să-l poa aştepta apoi în voie pe Klamm. Apoi se întoarse iar spre acel domn: acum nu pregeta să-i arate că fusese în sanie. — Aştept pe cineva. totul se terminase. aştepta pe cineva. nici nu era lucrul mai grav. dar acum nu mai era nimic de făcut. ca şi cum ar fi vrut să arate că nu se îndoise deloc de faptul că într-adevăr K. — Veniţi cu mine. dar' surprinzător de îngăduitor după modul de a gîndi al lui K. mai zise o dată domnul cu totul neclintit. vizitiul se . dar era o poruncă. pînă să vină Klamm. Desigur. la propria sa raţiune. pe blănuri. zise cu îndărătnicie K. zise K. CASTELUL ♦ 115 — Atunci prefer s-o scap aşteptînd. nu tocmai poruncitor. dar cu privire piezişă spre K. dînd din cap. n-avi de gînd să-i ascundă că însuşi vizitiul îl pusese să deschi sania. fie că aşteptaţi. pe care o mai păstrează ce-i drept. să închidă uşa. nu putuse să ştie dacă cel care se apropia nu cumva era însuşi Klamm. | — Dar atunci scap persoana pe care o aştept. mult mai bine să-l primească în afara săniei. îşi trecu vîrful limbii peste buzele uşor întredeschise şi zise apoi către vizitiu: — Deshamă caii. în care caz era. şi i aştepte'acolo. cu o expresie de superioritate pe faţă şi cu capul dat pe spate. ' j■ în pofida a tot ce se întîmplase. Da.deschise şi scoase de acolo c cheta pe care o uitase înăuntru. era însă că domnul acesta îl s prinsese. sau'să stea acolo măcar pînă ce domnul acesta nu mai era în apropiere. tăios după părerea sa.. fireşte. fie că plecaţi. ci doar din principiu. zise domnul. — Veniţi. doar în aparenţă. avea sentimentul că ceea ce obţinuse pînă acum era într-un fel proprietatea sa. dar pe care nu e totuşi obligat s-o cedeze la prima poruncă oarecare. care le însoţea. Grav. Atunci domnul închise pentru cîtva timp ochii. ca şi cum ar fi vrut să revină de la îipsa de judecată a lui K. nu atît în vorbe cît în gestul scurt. zise domnul. cu adevărat. Ascultător faţă de domn.. fuseseră multe de cumpănit în acel moment. Observă jenat că băutu picura pe scară. — O scăpaţi oricum. dar numai în acest caz.

Aşa că rămase singur stăpîn pe cîmpul de luptă. avu impresia că rupseseră cu toţii relaţiile cu el. Vizitiul rămase mai multă vreme în curte. mai rămase o dîră luminoasă captînd privirea rătăcitoare. într-o parte se depărta sania. şi că-şi cucerise prin luptă această libertate. fără măcar o privire spre K. cu privire la intenţiile sale — înapoi spre aripa clădirii care adăpostea pesemne. tînărul domn. LUPTA CU INTEROGATORIUL . i se păru că mai dă din cap văzînd atîta încăpăţînare. că mai stă în puterea lui să-i aducă înapoi. păşind încet şi absorbit doar de contemplarea propriilor sale urme în ^ se încuie în grajd şi. dar nu i-ar fi folosit la nimic . aşa cum cu greu ar fi putut-o face altcineva. în cele din urmă. în deschizătura din galeria de lemn. i se păru acestuia un reproş mult mai sever decît cel exprimat de purtarea tînărului domn. închise poarta mare. sau să-l alunge. Se uita ba după domn. se întoarse. şi intră în coridorul în care' dispăru îndată. Poate că era în puterea lui. ambii foarte încet. să aducă sania înapoi ar fi însemnat să se gonească pe sine însuşi. Domnul ajunsese la uşa prin care K. scurtă şi definitivă..văzu silit acum să se dea totuşi jos cu şubă cu tot. ba nici să intre în vorbă cu el. şi le făcu pe toate cu seriozitate. să-i conducă la iesle. isprăvind munca în şopron şi-n grajd. şi se apucă să tragă caii şi sania — dar şovăind. nimic mai deznădăjduit decît această libertate. lui K. dar că — şi această convingere era cel puţin la fel de puternică — în acelaşi timp nu există nimic'mai absurd. K. apoi se întoarse cu o mişcare decisă. se mai uită o dată în urmă'. concentrat. roboteala asta în tăcere. în cealaltă. traversă oblic curtea. urmînd drumul pe care venise K. avea cu sania de furcă. să deshame caii.. se stinse Iu116 ♦ Franz Kafka mina electrică peste tot — pentru cine să mai ardă ? — ţ doar sus. fără nici o speranţă de a mai pleca curînd. ba după vizitiu. ieşise în curte. se văzu părăsit. Şi apoi. de după o poartă mare. această inviolabilitate. altădată interzis pentru el. K. şi că acum era desigur mai liber ca oricînd. şi că nimeni nu avea voie să se atingă de el. ca şi cum ar fi vrut să-i dea de înţeles lui K. trebuind să deschidă întîi uşa grea a şopronului. această aşteptare. ci o declaraţie a lui K. de parcă ar fi aşteptat nu un contraordin din partea domnului. putînd aştepta cît va pofti aici. dar era o victorie fără satisfacţii. în acest loc. un grajd şi un şopron pentru trăsuri. să aducă sania de-a-ndaratelea la locul ei. după ce vizitiul.

căci în genere lumea se mulţumea cu butoaie. K. indiferentă şi deloc surprinsă. ba de pe alta. şi căută să-l servească iarăşi pe domnul — care însă n-avea nevoie de nimic — dîndu-i tîrcoale pe la spate. şi apoi se uitară pe rînd prin gaura cheii. aducînd bere şi apoi cerneală şi un toc. cu un zîmbet constant. pe culoar se întîlni cu birtaşul care-l salută muteşte şi-i arătă uşa sălii de birt. şi se întoarse în casă. pe care le dezaproba şi birtăşiţă privind-o încruntată. pe poliţă. Apoi sorbi puţin din Păhărelul de coniac si-l dădu la o parte. dar era o curiozitate fără rost şi o încercare de a-si da importanţă. De la înălţimea ei. iar el îl urmă. 118 ♦ Franz Kafka — Se poate. ci tăind-o drept prin zăpadă. de data asta nu de-a lungul zidului.. fiindcă-i era frig şi fiindcă voia să vadă oameni. nu auzi nimic deosebit. mîndră. . — Toţi domnii îl beau.! — pe birtăşiţa de la „Hanul Podului". stătea rezemat de tejghea. tăcută şi cu buzele uşor răsfrînte. apăsîndu-şi palmele pe °chi. Pepi însă păru să-l remarce abia cînd se apropie de tejghea şi ceru un coniac. Şi birtăşiţa îi aruncă o privire fugară. şi spusele i-ar fi fost bine primite. — Domnii au şi altul mai bun. iar acum voia să scrie. odihnindu-se parcă. uitîndu-se pierdută în gbf.Şi se smulse. birtăşiţa îşi plimba privirea peste tînărul domn şi peste hîrtiiîe' de pe masă. fără să se sinchisească de nimic. cu capul dat pe'spate. compara nişte date ba de pe o coală. umbla fluturîndu-şi coada la fiecare mişcare. nici ceilalţi nu păreau să audă ceva. se uită prin gaura cheii. care se găsea tocmai la cealaltă margine a mesei. — Domnule arpentor. spunînd că e de nebăut. apoi se adînci iar în hîrtiiîe sale. zise K. K. spălă paharul şi-l aşeză la loc. pe tînărul domn de adineauri. dar eu n-am. vărsă restul. Deodată însă birtăşiţă păru să asculte încordată. şi în faţa lui. birtăşiţă însă alergă în vîrful picioarelor la uşa care dădea spre curte. încît părea să fi spus înainte tot ce era necesar. dar fu tare decepţionat cînd văzu stînd la o măsuţă probabil adusă anume. căci domnul întinsese nişte hîrtii pe masă. deplin conştientă de demnitatea ei. se întoarse apoi cu ochii căscaţi şi obrajii aprinşi spre ceilalţi. în picioare — ce privelişte deprimantă pentru K. le făcu semn cu mîna să se apropie. După asta consideră că a isprăvit cu K. încercînd mereu să arunce o privire plină de respect peste umărul lui asupra hîrtiilor de pe masă. zise Pepi scurt. se întoarse. zise Pepi. cînd intră K. Pepi. în sfîrşit! zise domnul ridicînd ochii o clipă.

Sigur. continua să privească încordată. de mult. — Coana birtăşiţă n-a observat nimic. făcută dinadins cu un ton de încheiere fără apel. E bine aşa şi este. e suficient. — Asta e. Noi îi purtăm fireşte de grijă şi căutăm să-l apărăm. Klamm nu va sta niciodată de vorbă cu cineva cu care nu vrea să stea de vorbă. Oricîtă osteneală şi-ar da acela şi oricît de insistent i-ar aţine calea. asta nu se poate dovedi. şi voia lui Klamm. va să zică ? Birtăşiţă trecu pe lîngă el fără să-i răspundă. Aţi observat. Cum stau însă lucrurile în realitate. Pepi şi cu domnul se înapoiară curînd. îşi trecu mîinile pe faţă. Din moment ce aţi renunţat să mai staţi de pază. aşa că plecăm de la presupunerea'că ar fi extraordinar de sensibil. dar şi Pepi îşi primi partea. în fond. asta nu putem şti. aproape în genunchi. Dar faptul în sine. ca să-i ia apărarea domnului. vizitiu măturase. fireşte. Cînd se ridică totuşi.lăsîndu-i ei partea leului. desigur. aprobînd cu zel. spuse. părînd că trebuie să-şi obişnuiască din nou ochii cu odaia şi cu oamenii de acolo şi că o face în silă. apoi însă voia să-i facă dreptate şi lui Klamm şi adăugă: E adevărat că nu cred despre Klamm să fie chiar atît de sensibil. ci ca să preîntîmpine un atac de care se temea aproape. în schimb. dar domnul continuă':' — Ei. Domnul dădu din cap. dar i spunea fiindcă ar fi sperat ceva. zise K. şi părerea mea. zise birtăşiţă întîi. zise el. ci fiind doar iritat de af CASTELUL ♦ 119 maţia domnului. — Poate că tocmai atunci nu eram eu la gaura cheii. în sfîrşit. că nu va vorbi niciodată cu el. ştergînd pînă şi urmele de paşi în zăpadă. coană birtăşiţă. atît de vulnerabil era acum: — Klamrn a şi plecat. a fost doar ca să mă înţeleagă domnul . birtăşiţă. K. dînd aproape impresia că acum imploră gaura cheii s-o lase să treacă. ce neliniştit se uita Klamm în jur ? Birtăşiţă nu părea să fi observat aşa ceva. fiindcă de văzut probabil că nu mai era nimic. de ce să presupunem că în realitate Klamm n-ar putea suporta să dea ochii cu cineva ? în orice caz. că nu-i va permite niciodată să ajungă în faţa lui. Dar e uimitor ce sensibilitate are domniasa. Klamm a putut pleca. mult aplecată. numai domnul era relativ indiferent. din moment ce încercarea nu va fi făcută niciodată. îşi netezi părul. domnul însă îi spuse de la măsuţa lui: — Da. nu ca să primească o confirmare a ceea ce ştia. desigur. noroc că nu mai era nimic de văzut. răsuflînd adînc.. dacă m-am exprimat oarecum altfel.

ca şi cum ar fi spus prea 'fiult pentru propria sa capacitate. un obicei prost. dar poate că nici nu ştiţi încă cine sînt. se aşternu o linişte gravă în sală. — Poate că m-a căutat. dar sediul său şi. fireşte. după o bucată de vreme. deşi Pepi şi birtăşiţă îl cunoşteau. După aceste cuvinte. încă prea puţin impresionat de acestea.. se adînci în acte şi se apucă de scris. Toţi izbucniră în rîs. care nu pricepea mare lucru. zise domnul. el cel dintîi. zise către birtăşiţa. — Ce înseamnă secretar comunal ? întrebă K.arpentor. să dea el însuşi asemenea explicaţii. Şi cum K. şi primeşte. ca şi cum ar vrea să 120 ♦ Franz Kafka fugă cel puţin ulterior de solemnitatea inerentă cuvinielor sale. că sîntem împreună cu atîta voie bună. secretarul comunal al iui' Klamm.. bine pe acest domn. aşa ceva nu mi-a dat în gînd. — Da. aşa că nu se triaj auzea în odaie decît scîrţîitul peniţei. Şi chiar el însuşi. zise K. birtăşiţa adăugă: — Aşa sînt organizate lucrurile. erau impresionate de pronunţarea numelui şi a demnităţii sale. nu şi sfera sa de activitate. zise domnul rîzînd din nou. zise apoi domnul. Klamm s-a uitat în jur de cîteva ori. şi sfera sa de activitate — Momus clătină cu vioiciune din cap fără să se întrerupă din scris. acum după ce se prezentase. — Se scrie mult pe aicea. Momus. — E posibil. — Acum. aşa că birtăşiţa se corectă — deci numai sediul său. toate petiţiile din sat adresate lui Klamm. să-mi completaţi dosarul prin cîteva date. Pepi. domnule arpentor. Eu sînt Momus. care ascultase mult mai atent decît K. mai tare decît oricine. birtăşiţa răspunse în locul lui: — Domnul Momus e secretarul lui Klamm. Cum Momus nu găsea de cuviinţă. se uita la ea cu ochi nedumeriţi. ca orice alt secretar al lui Klamm. uitîndu-se de la distanţă la acte. întregindu-i spusele: — Cei mai mulţi secretari comunali lucrează pentru un singur . E adevărat însă că ieşind din casă. dacă nu raa înşel. Domnul Momus executa lucrările de cancelariat ale lui Klamm a căror necesitate se face simţită în comună. zise K. aş vrea să vă rog. se limitează la sat. toţi domnii din castel îşi au secretarul lor comunal.

— Domnule arpentor. cu doleanţele lui. care se ostenea din răsputeri să atragă măcar o privire din partea lui Klamm. cu intenţia făţişă de a-i pretinde să le recunoască şi să le laude. — Da. zise K. Dacă se manifesta astfel puţin dispreţ. îl interesează oare treburile mele ? — în privinţa asta. pentru Klamm şi pentru Vallabene. tocmai lui i se explicau amănunţit meritele unui bărbat din imediata apropiere a lui Klamm. căruia îi era îngăduit să trăiască sub ochii lui Klamm. nu considera drept privilegiată situaţia unui Momus de pildă. zise acesta. că doar aţi refuzat într-un mod nemaiauzit . nu fusese considerat demn să fie văzut. măcar şi din întîmplare. atunci fie că trecu neobservat. — Ba chiar de două ori. — N-am chef. zise birtăşiţa aducîndu-şi aminte de asta la rîndul ei. Deşi K. şi dădu din cap spre Momus care stătea acum cu ochii ridicaţi spre el. este deci de două ori secretar comunal. Numai cîteva scurte întrebări. Dar vă somez în calitatea oferită mie de către Klamm să rămîneţi aici şi să-mi răspundeţi. nu era făcut să le apreCASTELUL ♦ 121 cieze. vă cheamă îndatoririle de servitor la şcoală. Se uită la ceas şi zise: — Acum trebuie să mă duc acasă. de către Klamm. ci să se apropie el. Dar trebuie să mai îmi sacrificaţi cîteva clipe. eu însă pentru doi. Şi totuşi K. nu altcineva. spre castel. zise K. şi se adresă iarăşi lui K. nu cu ale altuia. iar dumneavoastră cu atît mai puţin. de Klamm. şi să se apropie de el nu ca să rămînă în preajma lui. desigur. era departe de admiraţie şi mai ales de invidie. se amestecă şi birtăşiţa. Momus lovi cu un dosar în masă şi se ridică. căci ce i se părea demn de străduinţe nu era proximitatea în sine a lui Klamm. — Da. numai el. K. şi voi să se îndrepte spre uşă. — Vă somez în numele lui Klamm să răspundeţi la întrebări! — în numele lui Klamm ? repetă K. Relaţiile dintre ei se modificară îndată în favoarea lui Momus. El. deci să lăsăm asta în seama lui. nu sînt pus să judec. aşa cum dai din cap către un copil despre care'tocmai atunci ai auzit cuvinte de laudă. zise Momus.domn. mă feresc să vă mai dau sfaturi.. pentru Klamm şi pentru Vallabene. ci ca să ajungă mai departe.: Domnul Momus lucrează pentru doi domni. fie că fusese de-a dreptui solicitat..

— Cum se face. de purtarea şi de intenţiile dumneavoastră. vedeţi. [ — Bineînţeles. zise birtăşiţă nu m-am oferit oare azi-dimineaţă să vă transmit cereri către Klamm ? Aş fi făcut-o prin domnul secretar. zise K. decideţi dacă ceea a ar urma să spun aici va fi lăsat să ajungă pînă la Klamn| sau nu. şi ca să fiu ferită odată pentru totdeauna de a vă mai vedea cumva încartiruit la mine. Va să zici dumneavoastră. şi totuşi n-o să vă rămînă acum alta de făcut d& s-o luaţi pe această cale. datorită sincerităţii mele perfecte — nu pot vorbi cu dumneavoastră altfel decît deschis. Pentru această eventuali.. nu e nici singura cal( spre Klamm. iar acum îmi luai rugămintea cu totul în serios şi mă . nici una mai bună decît altele. Totuşi.sfaturile mele de pînă acum. că la început. D această speranţă ultimă.' minusculă. şi chiar şi aşa o fac în silă — puteţi trage foloase din 122 ♦ Franz Kafka vorbele mele. pe cale de dispariţia în fond inexistentă. zise aţi încercat cu tot dinadinsul să-mi scoateţi din cap iii tenţia de a pătrunde pînă la Klamm. n-o fac ca să vă ajut. dacă deci vă spun acum părerea mea. aşa stăm. coană birtăşiţă. poate că această cale nu duce pînă la Klamm poate că se opreşte cu mult înainte de a ajunge la el. Dar ai refuzat. cu şi mai puţini sorţi de izbîndă. numai să vreţi. cel puţii în direcţia lui Klamm. zise K. nu spre Klam: am nevoie de o cale. tate. Dar nu vreau s| exagerez. este totuşi singura. după purtarea du neavoastră de azi. şi aşa vor ramîne lucrurile între noi. ci întîi spre domnul secretar. iar la domnul secretar am venit doar — căci n-am nimic de ascuns — ca să înştiinţez oficialitatea. coană birtăşiţă. pe' unde nu era nimic de văzut. şi pe cele mai bine intenţionate. vă atrag deci atenţia că' singura cale care duce sprţ Klamm este pentru dumneavoastră cea care trece prjj procesele-verbale ale domnului secretar. în orice caz. j singura cale care duce. Şi la calea asta vreţi să renunţaţi din nici un alt motiv dech din îndărătnicie ?' — O. după încercarea de a-l ataca prin su prindere pe Klamm.. în cazul dumneavoastră. aşa cum se cuvine. — Această cale voiam să v-o deschid. ci ca să-i uşurez puţin domnului secretar sarcina grea de a discuta cu un om ca dumneavoastră. domnule secretar. altfel de ce aş'fi secretar ? — Ei. astj rămîne la aprecierea domnului secretar. zise Momus rotindu-şi ochii plecaţi jos cu mîndrie în dreapta şi în stînga. Bineînţeles. coană birtăşiţă.

dar atît. aşa face mereu. voiam să preîntîmpin alte nenorociri şi credeam că nu pot reuşi altfel decît încercînd să vă zgudui cu rugăminţi şi ameninţări. cînd vă spun că încercă CASTELUL ♦ 123 dumneavoastră n-au sorţi de izbîndă ? Ar fi culmea îndrăznelii să vreţi să vă dezbăraţi de răspundere punînd-o în spinarea mea. Am spus cumva altceva ? Aşa face mereu. în această privinţă sînt gata la orice. o descriere exactă a după-a-miezii de azi'. Un singur lucru pot să mărturisesc. nu ştiam de ce o să mai fiţi în stare. ca totul să fie în bună regulă. zise K. să-mi spuneţi dacă părerea coanei birtăşiţe e justă. că am atras atenţia asupra ei. eu nu vă îndemn la nimic. N-aveţi decît să faceţi ce vreţi. E vorba doar să obţinem pentru registratura sătească. aşa cum s-a recunoscut. cum e posibil să fiu de-a dreptul mînat înain pe drumul spre Klamm. şi totdeauna. şi anume că pro-cesul-verbal pe care intenţionaţi să mi-l întocmiţi ar putea avea printre urmările sale să mi se permită să apar în faţa lui Klamm. urmează numai să umpleţi două-trei lacune. sînt dispus să răspund imediat la toate întrebările. — De ce vă uitaţi aşa la mine ? întrebă birtăşiţă. — Contradicţia nu mi se pare cu totul clarificată. că n-are nici cea mai mică Şansă să 'fie primit de Klamm. anume că v-am supraevaluat niţel cînd v-am văzut pentru prima oară. Victoria rapidă asupra Friedei m-a speriat. Dacă este aşa. se uită în tăcere la birtăşiţă. Nu cumva prezenţa domnului secretar vă incită la asta ? Nu. alt scop nu există şi nici nu poate fi atins. domnule secretar. spun că acest proces-verbal e singura legătură cu adevărat oficială pe care o . falsifică informaţiile care i se dau şi apoi pretinde că i s-au dat informaţii false. şi astăzi. ce ţine de Klamm.consideraţi oarecu pierdut dacă planurile mele eşuează ? Dacă am f< sfătuit cu toată sinceritatea să nu mă străduiesc să aj la Klamm. I-am spus de la început. nu există o astfel de corelaţie între fapte. Descrierea e gata. se cheamă a mîna înainte. domnule secretar. acest drum nici măi nu duce pînă la el ? — Dar cu ce vă mîn înainte ? întrebă birtăşiţă. — Nu. Se poate vorbi mai limpede? Mai departe. ei. Faptele dumneavoastră vor lăsa poate urme adînci de paşi în zăpadă.. Acum însă vă rog. m-am învăţat să judec toate acestea cu mai mult calm. domnule arpentor. zise Momus. K. n-o s-o obţină nici prin acest procesverbal. aparent cu tot atîta sincerităţi chiar dacă. dar mă mulţumesc cu atîta. dacă nu există nici o Şansă. între timp.

şi anume acest proces-verbal. să ajungă pînă la Klamm. să obţină o descriere a după-a-miezii de azi. în calitatea sa oficială. Atît am spus. Pentru domnia-sa problema este. după părerea mea. mă istoviţi cu întrebări de felul acesta. se consideră ca o ofensă adusă autorităţii. ba chiar nu citeşte nici unul. zise K. numai pe acest proces-verbal.poate avea cu Klamm. „Lăsaţi-mă-n pace cu procesele voastre verbale!" obişnuieşte el să spună. vă cer scuze. şi anume credeam — în mod eronat. şi cine susţine altceva. Dar dacă tot nu mă crede şi speră mereu.. zise birtăşiţă. domnul secretar a avut bunăvoinţa s-o învăluie prin subtilitatea răspunsului său. cum apare acum — că din cuvintele dumneavoastră de mai înainte ar reieşi că-mi rămîne totuşi o oarecare speranţă cît de mică. domnule secretar ? întrebă K. Dar lucrurile nu stau aşa încît să vă puteţi repezi pur şi simplu asupra domnului secretar cu întrebarea: „Mi se va permite să mă duc la Klamm dacă răspund la aceste întrebări ?" Dacă un copil întreabă aşa. chiar dacă-l întrebaţi acum imediat re-ferindu-vă la cuvintele mele. ceva mai precis nu se poate spune despre această speranţă. atunci v-am înţeles greşit. numai că de data asta în sens contrar. mai mult nu va spune. şi se întemeiază. aţi putea oare invoca ceva oricît de mărunt? Sigur. iu ştiu de ce şi la ce. — Nu. atunci nu-l poate ajuta. nici cea mai mică indicaţie în acest sens. dacă o face un adult. — Oare Klamm o să citească acest proces-verbal. şi mai ales domnul secretar nu va putea niciodată să vă dea. — Desigur. zise Momus. asta e într-adevăr părerea mea. Şi asta e destul de limpede şi de neîndoielnic. ca să acceptăm felul lui de a gîndi. — Domnule arpentor. O asemenea speranţă există pentru dumneavoastră. cum spunea. Credeţi că e necesar. răstălmăceşte cu rea-voinţă cuvintele mele. Speranţa la care mă gîndesc constă însă tocmai în aceea că prin procesul-verbal veţi avea un soi de legătură. poate un soi de legătură cu Klamm. — Dacă e aşa. decît sin124 ♦ Franz Kafka gura legătură într-adevăr oficială pe care o are cu Klamni. se plînse birtăşiţă. se rîde. ce-i drept însă. coană birtăşiţă. ca domnul Klamm să citească acest i . şi de ce l-ar citi ? Klamm nu poate citi toate procesele-verbale. Iarăşi suciţi vorbele. Nu e destulă speranţă? Dacă v-ar întreba cineva de meritele care vă fac demn de darul unei astfel de speranţe. sau măcar de dorit. pentru ca totul să fie în bună regulă.

ceea ce nu putea fi nici dovedit. jos. şi vai de cel care nu i se supune. pentru bună regulă. nu mai auzise. a registraturii săteşti ? Ştiţi ce înseamnă ca domnul secretar să vă ia un interogatoriu ? Poate. în interesul a ceea ce numiţi speranţa dumneavoastră ? N-aţi declarat singur că aţi fi mulţumit dacă aţi avea doar ocazia să vorbiţi în faţa lui Klamm. iar de speranţele cu care căuta să-l ademenească. nici dînsul nu ştie. chiar dacă nu ajunge niciodată pînă la dînsul. ci despre ceea ce este el cînd are aprobarea lui Klamm. indestructibile din adîncimea . sau probabil. Stă aici liniştit şi-şi face datoria. căci cine-i poate ascunde ceva lui Klamm. era sătul. el însuşi ar protesta energic. Şi cum ar putea să aibă aprobarea lui Klamm un lucru care n-ar fi îndeplinit în spiritul lui ? Departe de mine intenţia de a-l flata cumva pe domnul secretar. K. a domnului secretar. mai mult nu se poate afirma cu siguranţă în această chestiune. de altfel într-un mod cu totul neîndemînatic. dacă n-aţi vrea mereu.' cum spunea. să vi se ofere numaidecît totul îritr-o formă comestibilă ! Cine vă poate răspunde la asemenea întrebări ? Procesul-verbal ajunge la registratura sătească a lui Klamm. dar nu vorbesc despre personalitatea sa în sine. chiar dacă nu s-ar uita la dumneavoastră şi nu v-ar asculta ? Şi prin acest proces-verbal nu obţineţi cel puţin asta. nu vreţi mai bine să vă rugaţi cu supunere să i se ascundă acest proces-verbal. dar care ar lăsa să se întrevadă totuşi un caracter mai simpatic ? Şi ar fi oare necesar. Cum aşa ? — O. că ceea ce face este aprobat dinainte de Klamm. cum e cazul şi acum: atunci e o unealtă pe care o mînuieşte Klamm. dar acum nu mai găsea rizibilă comparaţia. la muţenia sa întreruptă poate doar de ţipete cum K. la rotocoalele. nu se temea de ameninţările birtăşiţei. Gîndiţi-vă însă că a fost numit în acest post de către Klamm.CASTELUL ♦ 125 proces-verbal şi să ia la cunoştinţă cuvînt cu cuvînt de nimicurile existenţei dumneavoastră. se gîndea la depărtarea în care se afla. ceea ce i se păruse caraghios. Odată birtăşiţă îl comparase pe Klamm cu un vultur. o rugăminte care de altfel ar fi la fel de lipsită de sens ca aceea de adineauri. că lucrează în numele lui Klamm. Dar cunoaşteţi oare toată însemnătatea procesului-verbal. nici infirmat. Klamm era departe. la privi126 ♦ Franz Kafka rea sa care răzbătea pînă aici. ca un copil. la locuinţa sa de necucerit. poate însă chiar mult mai mult ? — Mult mai mult ? întrebă K.

toate astea n-aveau nimic de-a face cu procesul-verbal deasupra căruia Momus rupse acum un covrig cu sare şi-l consumă cu poftă împreună cu bere. aproape speriat. am o repulsie pentru orice fel de interogatoriu. domnule arpentor ? întrebă birtaşul.. — Nu.. ajunsese în tindă. adăugă. vremea nu pare să prevestească aşa i Şi se despărţiră rîzînd. — Va să zică n-ar fi trebuit să refuz ? zise K. le-a venit vremea mult. nu mai auzi nimic. totuşi. presărînd toate hîrtiile cu sare şi chimion. fie să-l consoleze. care părea să fi stat la pîndă supraveghind tinda printr-o crăpătură. — Plecaţi deja. — Vă miraţi ? întrebă K la rîndul lui. zise K. zise birtaşul. bîntuite de vîntul năprasnic. zise birtaşul. Apoi adăugă: Trebuie! le dau drumul servitorilor în birt. — N-o să îndrăznească. zise K. zise Momus. azi însă nu. da. — Va să zică pleacă. K scrută întunericul. — Ei. Cum K. nu spuse nimic. zise birtaşul. zise K. Era frig şi bătea un vînt puternic. Apoi K. n-ar fi trebuit. de ce să mă plec în fata unei glume sau a unui capriciu birocratic ? Poate că altădată aş fi făcut-tot din glumă sau din capriciu. 10 PE DRUM Ieşind pe treptele neadăpostite. — Da. — Nu. — Nu ştiu. către birtăşiţă. nu m-am lăsat interogat.. pe care le trasa colo sus după legi de neînţeles. sigur. dar era o încuviinţ din politeţe.. Da. sigur. zise birtaşul. Fu nevoit săşi strîngă pulpanele vestonului. dar n-am vrut să deranjez interogatoriul. asta nu înseamnă că o să se facă gaură în cer. Pe o uşă din faţa lui ieşi birtaşul. — De ce nu ? întrebă birtaşul.în care se afla K. — Găsiţi că era aşa de important ? întrebă K — Da.de ce m-aş supune unui interogatoriu. Vremea era cumplită. nu din convingere. ca să scape de el mai repede: — Ei. răspunse K. Oarecum în legătură cu . Şi se duse spre uşă. — Noapte bună. atît de tare i le răsfira vîntul chiar şi aici înăuntru. vizibil doar pentru cîteva clipe — toate acestea Klamm le avea comun cu vulturul. răspunse ea. păi nu vi se ia un interogatoriu ? — Nu.

îşi aduse aminte cum se străduise birtăşiţă să-l facă să accepte procesul-verbal. pe ascuns îl şi abătuse de la acceptarea procesului-verbal. le ceru el. şi grăbi pasul spre ele. — 6 scrisoare de la Klamm ! zise K. chestiunea salarizării va fi soluţionată în curînd. acţibnînd pesemne fără rost. care citeau mult mai încet decît el. cînd zări în depărtare două lumini ce se mişcau. la «Hanul Podului». — Linişte. Barnabas se uită la el nedumerit. lăsînd capul pe sPate. nu aceşti vechi cunoscuţi care erau o povară pentru el. fiţi fără grijă. Şi lucrările secundanţilor sînt demne de laudă. erau ai lui. care la rîndul lor se apropiau plutind în aer. Vă am în vedere. asupra cărora nu te puteai dumiri ! Abia făcuse cîţiva paşi pe şosea. De fapt. Măsurătorile pe care le-aţi executat pîni acum mi-au produs satisfacţie. — La tine. nu ştia dacă se ţinuse tare sau dacă' cedase. şi i-o luă repede din mînă. Nu-şi dădea seama de ce era atît de decepţionat re-cunoscîndu'-şi secundanţii. după dispoziţii necunoscute. repetă K. Veneai la mine ? Surpriza revederii şterse deocamdată amintirea Supărării cauzate cîndva de Barnabas. şi simţi din nou oboseala . nu fusese o străduinţă deschisă'din partea ei. ca să salute aceste veşti bune. iar către Barnabas: E o neînţelegere la mijloc. ridică ochii de pe scrisoare abia în clipa cînd secundanţii. în cele din urmă. Doar veneau în întîmpinarea lui. Daţi-mi lumină! zise ^tr secundanţii care se lipiră strîns de'el. din depărtare. Vă pricepeţi să-i puneţi la treabă. Ţi-aduc o scrisoare de la Klamm. dintr-o parte şi lă. ca vîntul. cu lanterne care-l scăpau de bezna plină de tumult din jur. Dar nu erau numai secundanţii. se aşteptase să întîlnească nişte străini. agitînduşi lanternele. strigară de trei ori „ura". 128 ♦ Franz Kafka K. şi totuşi era decepţionat. — Barnabas! strigă K întinzîndu-i mîna. Nu încetaţi să vă arătaţi plin de zel. zise Barnabas la fel de prietenos ca odi-nioară. trimişi probabil de Frieda. între cei doi mai ieşi din beznă şi Barnabas. şi. — E o neînţelegere la mijloc. Acest semn de viaţă îl bucură. ridicînd lanternele. Ce fire de intrigantă." K. Duceţi lucrările la bun sfirşit! O întrerupere m-ar necăji De altfel. şi cum se ţinuse el de tare.vijelia. Apoi citi: „Domnului arpentor. fu nevoit să împăturească mărunt de tot coala mare ca s-o apere de vînt.

— Am să-i spun întocmai. — Plecaţi! strigă K. K. cînd el poruncise ca secundanţii să rămînă cu ea ? Ar fi nimerit el şi singur pîna acasă. . atît de aproape îi era de ochi. Iar munca pe care n-o fac. şi mai uşor decît în societatea lor. cît despre secundanţi. o rezistenţă împotriva căreia nu puteai lupta. îmi promiţi că-i vei spune întocmai. tot se mai înghesuiau în el. cum a putut Frieda să-i trimită în întîmpinarea lui. cel mult o rezistenţă mută. zise Barnabas. Drumul pînă la şcoală i se părea nespus de lung. care. iar în spatele lui Barnabas văzu parcă răsărind toată familia acestuia. de altfel tot n-ar fi putut s-o citească. care între timp nu se uitase la scrisoare. de cîteva ori în obraz. Dacă mi-aţi venit în întîmpinare. Uită-te ce-mi scrie domnul. e adevărat ca celălalt secundant îi îndepărtase de fiecare dată şalul de pe obraz cu degetele-i lungi şi subţiri. putînd doar să-şi arate surîsui radios. vezi şi tu ce le poate capul. aşa că-i împinse cu coatele. cum aş putea s-o întrerup ? Nu pot să provoc nici măcar supărarea domnului Klamm. bineînţeles. Că doar nu execut nici un fel de măsurători. şi fiindcă odinioară vestonul îi lucea aşa de frumos. darmite să-i merit laudele ! Şi să fie fără grijă. as$ cum şi vîntul şi zbuciumul nopţii păreau să-i entuziasmeze. Amîndoi păreau chia^ încîntaţi de repetarea acestor mişcări ca de un joc. căci şi Barnabas era dezarmat. Domnul e prost informat. zise cu inima strînsă K. nu găsea la el nici un ajutor. ceea ce era evident. dar nu erau chiar atîţj de înfricoşaţi încît să nu-şi aşeze lanternele de-o parte ş'j de alta pe umerii protectorului lor. scutură îndată ca să se descotorosească de ei. şi cît despre secundanţi.. punîndu-i scrisoarea sub ochi. CASTELUL ♦ 129 — Barnabas. — Vai. fiindcă acesta nu-l înţelegea. dar pot să mă încred în tine ? Am atîta nevoie de un curier demn de încredere. zise K. mereu jucăuşe. dar îndată ce se ivea o chestiune serioasă..din cursul după-amiezii. nu voi putea niciodată. ceea ce nu era mai puţin enervant. linul din ei îşi mai şi legase de gît un şal ale cărui capete fîlfîiau în vînt şi-l loviseră pe K. de ce nu miaţi adus barem bîta ? Cu ce să vă gonesc spre casă ? Se pitiră în spatele lui Barnabas. care era însă la fel de inoperant ca strălucirea stelelor de pe cer împotriva viscolului de pe pămînt. acum mai mult ca orîcînd. îşi muşcă buzele de nerăbdare. zise K.

mă omule. iar tu. zise HC — Nu fi supărat pe mine.' fără a fi conştient de asta. — Nu sînt supărat pe tine. „iar alte ştiri" a spus o dată. zise Barnabas. întorcîndu-şi porivirea de la K.. zise Barnabas netulburat. zise Barnabas. Va să zică nu i-ai transmis-o încă ? Păi nai fost a doua zi la castel ? T. doar l-ai văzut. ca şi cum. — Destul. s ar fi putut să le facă inutilizabile de-acum înainte. — Tatăl meu e cizmar. pe tine nii. începînd să recite primul mesaj pe care i-l încredinţase. i mă rog. iar eu sînt calfă la tata. — Dar bine. şi ce i-ai trimis vorbă rîndul trecut am să-i spun cu siguranţă. şi s-a nimerit să fie mult de lucru. pe drumurile astea veşmic neumblate ? Şi ce mă priveşte pe mine toată cizmari iia asta ? Ţi-am încredinţat o solie nu ca so uiţi pe masa ode atelier şi s-o zăpăceşti. se mai linişti puţin aducîndu-şi auminte că între timp Klamm fusese probabil la „Curtea dlomnească". ci ca s-o duci numaidecît domnuUlui Klamm. în loc să alergi.. şii neliniştea-i se întoarse acum asupra lui însuşi. ■ ca dovadă că îl reţinuse bine. dar o făcea desigur doar fiindcă era încurcat de s dojana lui K. tătuţul meu e bătrîn. zise Barnabas plecînd capui cu o mişcare moale a gîtului — încît K. ca si cum spunînd cuvintele cu atîta sarcasm. Nu. Klamm nu aşteaptă ştirile.— Domnule. nu la castel. ca să-şi apere onoarea de curier. îndîrjit. şi | părea să spună. ar fi dorit. a trebuit să-l ajut. era cît p-aci să cedeze din nou ispitei de a-l crede — am să-i spun cu siguranţă. zise Barnabas plecîndu-şi ochii. şi de o obicei se ridică de pe fotoliu cînd mă vede . mai multt decît avea nevoie. 130 ♦ Franz Kafka — Cizmar. ce faci! strigă K. — Cum ?! exclamă K. e chiar nmînios cînd mă prezint. Brunswick! strigsjă K. zise K. lovindu-se cu palma peste frunte. preferi să scoţi gunoiul din grajd. domnule. dar acum o să mă duc în curînd la castel. Şi cine. dar e foarte trist pentru mine să n-am decît un a astfel de curier pentru treburile importante. dar Barnabas îl întărită din nou. nu vreau să ştiu nimic. — Să ştii de la mine. să te dai peste cap. Oare treburile lui Klamm nu trebuie să aibă întîietate ? Ai funcţia înaltă de sol şi o îndeplineşti atît de lamentabil ? Cine se sinchiseşte de munca lui taică-tău ? Klamm aşteaptă veşti. are nevoie aici de ghete. avea comenzi de la Brunswick.Nu. să-'l peedepsească. comenzi. K.

vrei ? — Am să fac tot ce-mi stă în putinţă. m-asiş fi dus. se ridicau pe după cîte un umăr al lui Barnnabas. Un mesaj foarte scurt. Dar să duci un mesaj. dacă s-ar fi dat dispoziţie.. tot n-aia CASTELUL ♦ 131 putea să schimbăm lucrurile. chiar mîine. se va supune oricărei limitări în timp a convorbirii. nici nu va executa vreodată. de asta mă îndoiesc şi chiar daocă da. disp:oăreau din nou.venind din depoărtare. observîndu-l pe Barnnabas şi evitînd cu grijă să se uite la secundanţii care. ba celălalt. zise Barnabas. — Şi vrei să-ţi dai silinţa să-ţi îndeplineşti însărcinarea cît se poate mai bine. Cînd duc un mesaj. ba unnul. . dar se va strădui să-l deranjeze cît mai puţin pe domnul director. şi numai o audienţă personală la domnul director ar putea fi de ajutor. aşa se tot distnrară o bună bucată de vreme. şi scsoţînd o uşoară fluierătură ce imita şuieratul vîntului. zise Barnabas. nu m-ar dojeni niimeni. pentru motivul că pînă acum toţi intermediarii s-au vădit nedemni de încredere. ca speriaţi la vederea' lui KL . o fac de bunăvoie. îi face cunoscut că pînă-n prezent n-a executat nici o lucrare de arpentaj şi. şi s-o faci îndată. iată mesajul : „Arpentorul K îl roagă pe domnul director să-i dea voie să se prezinte personal la dînsul. să preiei răspunsul de la el însuşi. unde ar fi fost cufundaţi. Poţi să-l transmiţi chiar mîine şi să-mi aduci tot mîine răspunsul. asta poţi. dar nu s-a precizat nimic în aceaastă privinţă. doar asta fac întotdeauna. Arpentorul ştie cît de mult cere. după declaraţiile primarului.' şi dacă nu m-aş duce deloc. Cum se petrec lucrurile la KGamm n-am de unde să ştiu. se duce în odaia de alături şi nu mă primeşte. Şi-aapoi nici nu s-a dat dispoziţie să vin de fiecare dată numaidJlecît cu mesajul încredinţat'. zise K. Şi poate că se va ivi prilejul să mă arăt recunoscător faţă de tine. zise K. fireşte. ca din adîncuri. că tu poţi să-ţi dai seama binee de cum se petrec acolo. — Să nu mai discutăm despre asta. sau poate ai de pe acum o dorinţă pe care aş putea s-o îndeplinesc ? — Sigur că am să duc mesajul. Rugămintea aceasta se vede silit s-o facă. şi asta te rog s-o faci. sau cel puţin sămi dai de veste cum ai fost primit ? Poţi să faci asta şi vrei s-o faci ? Pentru mine ar fi de mare preţ. îndată. să predai mesajul lui Klamm personal. — Bine. ca dovadă. încet. accept dinainte orice condiţie de care ar depinde această permisiune. De aceea a citit adine ruşinat ultima scrisoare a domnului director. încă în cursul dimineţii.

ca şi cum ar sta în faţa «şii lui Klamm şi s-ar adresa uşierului. ' Promisiunea lui Kl părea să-l fericească pe Barnabas.. K. dar K. ca pe o distincţie. Ei. ar lua iarăşi drumul nesfîrşit al hîrtiilor destinate dosarului. dîndu-i hîrtia. resimţi această atingere. dar acum te rog să te arăţi la fel de extraordinar şi în altele. după o strîngere de mînă de rămas bun. 11 . K. greşit. Barnabas rămase întîi tăcut. nu vreau să scriu o scrisoare. dar trebuie totuşi să-l transmiţi oral. Dispus spre mai multă îngăduinţă. dacă ai avea ceva de cerut. cu exactitate. A. zise K. tot ea mi-a adus astăzi de la castel scrisoarea asta pentru tine. — Amîndouă îţi trimit salutări. vorbise cu totul absorbit. Aşadar. — Poate că am să trec mîine pe la voi. ţi-o spun drept. K. putu să noteze totul după dictarea lui Barnabas care reţinuse fiecare cuvînt si recita ca un şcolar. da. zise Barnabas. — A ieşit mult mai lung decît credeam. cele două fete voinice. Te aştept la şcoală. — Ai o memorie extraordinară. în timp ce 132 ♦ Franz Kafka celălalt o lumina cu lanterna. fără a se sinchisi de ce-j suflaseră. deşi nu-şi putu reţine un zîmbet. dar mai ales Amalia. Transmite salutări surorilor tale şi din partea mea. zise Barnabas.la nevoie şi unei fixări prealabile a numărului de cuvinte pe care este autorizat a le folosi în timpul întrevederii." K. altfel ţi-ar face cu plăcere serviciul. îi mai puse mîna o clipă pe umăr. secundanţii. crede că o poate scoate la socoteală chiar şi cu zece cuvinte numai Aşteaptă decizia cu profund respect şi extremă nerăbdare. îl întrebă: — N-ar putea să-mi ducă şi acest mesaj la castel ? Sau nu v-aţi putea duce amîndoi ca să-si încerce fiecare norocul ? — Amalia n-are voie să intre în birouri. numai să vii tu întîi cu răspunsul. — Surorile tale ? zise K. aşternu doar în fugă toate astea pe o bucată de hîrtie întinsă pe spatele unui secundant. în drum spre casă îi lăsă pe secundanţi să facă ce vor. Ca şi cum totul ar fi fost ca pe vremea cînd Barnabas păşea pentru prima oară în toată strălucirea sa printre ţăranii adunaţi în birt. zise el apoi. care. Agăţîndu-se înainte de toate de această ultimă ştire. ce-i cu dorinţele ? Nu ai nici una ? M-ar linişti cu privire la soarta mesajului meu. zise K. apoi zise: — Surorile mele îţi trimit salutări.

Proaspătul menaj mai ducea lipsă de multe. Dar nu era alt culcuş decît o singură saltea de* paie. cum era silit el însuşi s-o recunoască. Acum aprinseră lumina. Exista o cantitate mare de lemne de foc într-un şopron. ajutat de secundanţii care cunoşteau locurile. repetîndu-i vorbă cu vorbă mesajul. Dar făgădui ferm că. ce-i drept. în aşa fel încît să fie intimă. nu putuse realiza mai mult.LA ŞCOALĂ Sosi acasă rebegit. şi nu-i venea greu. şi din „Hanul Podului". De aceea K. dar apoi se mai răcise. Nici o vorbă. îl asigură Frieda pe K.. — Prima voastră ispravă demnă de laudă. dar nu . luminările din lanterne arseseră complet şi el ajunse orbecăind. Frieda strigă dintr-un colţ: — Lăsaţi-l pe K. era beznă peste tot. să doarmă ! Nu-l deranjaţi! Aşadar K. Şi chiar la acest biet aşternut secundanţii se uitau cu Jind. fiindcă în gînd îl însoţea pe Barnabas. într-o sală de clasă. deşi nu aveau. răzbită de somn. le spuse K. îşi dădea silinţa să găsească totul suportabil. numai cu două pături aspre şi tari. nici o aluzie. altele atîrnau de tavan — consumase toată provizia de lemne. N-ar fi fost chiar atît de insuportabil dacă ar fi existat paturi în care să cauţi refugiu. fireşte. nici o speranţă să se poată culca deodată în el. deşi el o smulsese. dar acesta era încuiat.. printre lacrimi. 134 ♦ Franz Kafka — Singurele noastre obiecte decorative sînt aparatele de gimnastică. va găsi o soluţie chiar a doua zi şi-l rugă pe K. nici o expresie a feţei nu permitea să crezi că ar păstra în inimă vreo amărăciune împotriva lui K. amintinduşi de scrisoarea lui Klamm. să aibă răbdare pînă atunci. chiar dacă. dovedise la »Hanul Podului" că se pricepea să aranjeze o cameră. zise ea rîzînd forţat. dar aici. nu se putea ridica fitilul. care servea şi drept sală de gimnastică — aparatele stăteau primprejur. cum era. aŞternută cu o broboadă de lînă a Friedei. care nu prea ţineau de l^ld. era prezent în gîndurile ei. Frieda se uita temătoare la K. ca flacăra să fie mare. complet lipsită de mijloace.. iar cheia era la învăţător care nu permitea să se ia lemne de acolo decît numai pentru încălzirea claselor în timpul orelor de curs. fie S> cea mai mizeră. dar odaia mare. nu-l putuse aştepta trează. dar fără pilotă. a culcuşurilor insuficiente şi a încălzirii. în privinţa lipsurilor cele mai mari. Se făcuse foc în sobă. se şi încălzise destul de bine. de o curăţenie incontestabilă. fiindcă era prea puţin gaz în lampă. şi din „Curtea domnească". Pe jumătate adormită.

şi-i urmărea.. se tot ridicau din timp în timp ca să constate dacă mai erau destule pe masă. şi o întrebă încetişor de ce e atît de indulgentă cu ei. apoi pîinea. K. aşa cum ar face dacă ar fi singur cu ei. Deşi primiseră din belşug de toate şi încă nu terminaseră de'mîncat. aşeza o ceaşcă înflorată. Şederea aici. dar nu stăteau liniştiţi o clipă. fie — ceea ce i se părea mai probabil şi. nu-i va trata cu asprime. va fi ocupat cu găsirea unei ieşiri din strîmtorarea lor actuală. căci vor avea de lucru. îşi puse mîna peste mîna ei. dacă mai puteau spera ceva. de-ranjîndu-i şi în timp ce mîncau. şi muncile de la şcoală. ci-l aşteptase pe K. se bucura sincer că va bea cafeaua pe care Frieda i-o pregătea pe lampa cu spirt. încît să dea. slănina şi chiar şi o cutie de sardele. dacă ar pleca'secundanţii. iar el. Acum totul era gata. poate le cunoaşte chiar Frieda care e atît de familiarizată cu împrejurările de aici. împreună cu ei. precum şi nădejdea că. căci viaţa pe care o duc aici. măcar în parte. pe podiumul catedrei. ci aşa cum credea că va suna în faţa lui Klamm. poate că există mijloace foarte simple de a se descotorosi de ei nu-maidecît fără formalităţi. şi Frieda la masă. Şi probabil că li s-ar face chiar un serviciu secundanţilor alungîndu-i într-un fel oarecare. fiind ea de faţă. iar secundanţii la picioarele lor. abia rîsul Friedei îi atrase atenţia asupra lor. fie să-i ţii în frîu. Existau două scaune. pe acestea se aşezară K. K. întradevăr potrivit cu purtarea lor. nu promitea să devină prea plăcută. rezemat de soba răcită. a mîngîiere. s-ar putea obţine un rezultat. bir cu fugiţii. nu puteai scăpa de ei niciodată. De altfel. pe cînd Frieda va trebui să se menajeze după agitaţia ultimelor zile. pe lîngă toate. în felul acesta. şi chiar cu trîndăvia de care s-au bucurat pînă acum se va isprăvi. acceptînd priete-noasă chiar şi apucăturile lor de oameni prost crescuţi. în schimb. încît ar putea îndeplini.aşa cum îl încredinţase lui Barnabas. pe masă. fără nici o . nici nu va ţine prea mult — dar toate lipsurile s-ar face mult mai puţin simţite dacă ar pleca secundanţii şi dacă ei doi ar fi singuri în casa liniştită. nu se sinchisea de ei. nu era tocmai îmbelşugată. K. nici Frieda nu mîncase încă. pe cînd printr-un fel de a-i trata mai energic. în clădirea şcolii. Oare ea nu-şi dă seama cS CASTELUL ♦ 135 secundanţii devin tot mai obraznici pe zi ce trece. s-ar simţi atît de uşurat. Pe de altă parte. în plus. de parcă i-ar încuraja în acest sens prezenţa Friedei. zicea el. oricum — mă rog. în sfîrşit. mai bine — să-i scîrbeşti într-atîta de slujba lor. mişcările iuţi şi experte cu care întindea pe catedră nelipsita faţă de masă albă.

într-adevăr. pe jumătate în serios. de aceea mereu niţel agitaţi şi miraţi.. pe jumătate în glumă. unul din secundanţi aţipise chiar în timpul mesei. După cîte ştie. Nici ea nu mai găseşte nimic la ei care să te facă să rîzi. ceea ce-l distra mult pe celălalt. îi mîngîie încet braţul şi-i spuse că e şi ea de aceeaşi părere. veseli şi cam prostănaci. Şi. Totuşi se arătă perfect de acord cu K. tresări puţin cînd secundanţii se ridicară din nou. şi-şi isprăviră cina şezînd alipiţi unul lîngă altul. K. care-l ascultase cu atenţie. dar de care'ar fi mai cuminte să rîzi. K. profită de acest moment pentru a-i tăia Friedei cheful de a sta cu ei. fără a-i lua în serios. Ea una nu-şi poate reţine uneori rîsul. dar că poate judecă totuşi cu exagerare mojicia secundanţilor. nu era mulţumit de acest răspuns. Frigul devenind tot mai greu de suportat. şi anume că cel mai bun lucru ar fi desigur să le dea paşaportul şi să rămînă singuri amîndoi. trebui să se aplece ca să poată înţelege ceva. Frieda. Cel mai bun lucru va fi să-i accepte aşa cum sînt. sau cel puţin să aibă o mare simpatie pentru ei. împotriva lor. în parte ca să-şi dea seama ce e cu şuşoteala asta. căci. scăpaţi de disciplina severă a castelului. erau nişte băieţi arătoşi. sînt nişte băieţi tineri. dar nu reuşi să-i determine să privească. Se apropie de K.greutate. care ţinea cu tot dinadinsul ca domnul şi doamna să se uite la mutra prostească a celui adormit. pentru prima oară în serviciul unui străin. de. şedeau drepţi şi distanţi. o strînse la piept. într-adevăr nu e puţin lucru să te simţi mereu observată de doi bărbaţi. Frieda şi K. ca pe nişte neserioşi ce sînt. dar nu există om de care să nu 136 ♦ Franz Kafka te poţi descotorosi cu puţină bunăvoinţă. îi spuse că pare să fie aliata lor. şi în această stare a lor fac şi ei nişte prostii. de care e firesc să te superi. De altfel nu va mai rîde de giumbuşlucurile lor de acum înainte şi nu le va mai adresa nici un cuvînt peste cele strict necesare. şi toţi erau tare obosiţi. Frieda îi spuse că-i va fi foarte recunoscătoare dacă va izbuti. şi-a însuşit deci acum felul lui de a-i privi. şi că i-o va dovedi în cazul secundanţilor. va da greş. însuşi îi ceruse. K. că nu cunoaşte nici un mijloc de a se descotorosi de ei şi se teme că. Acum arfi'fost momentul să se culce. şi-şi ascunse faţa la pieptul lui. astfel vor fi mai uşor de suportat. ezitau . orice ar întreprinde K. acum îi avea şi urma să-i reţină. încît K. în parte ca să inspecteze proviziile rămase. De acolo îi spuse atît de încet.

tocmai cînd începură să se îmbrace la loc. îşi trecu mîna peste părul lui să-l consoleze. şi. consumîndu-se aproape toate lemnele strînse. Scoţînd un ţipăt. îndată. stinseră lampa. apoi aprinseră focul şi toţi se culcară în jurul sobei. altfel nu vor putea dormi. spuse că trebuie neapărat să mai aprindă o dată focul. întrebă dacă este pe undeva o secure. Dimineaţa se treziră abia după ce sosiseră şcolarii şi se strînseseră curioşi în jurul lor. de altfel. căci se înţeleseră ca unul din ei să vegheze şi să întreţină focul. se dezbrăcaseră toţi pînă la cămaşă. trecînd fuga pe lîngă secundantul care şedea ghemuit si scîncea. Secundanţii ştiau de una şi o aduseră. Totul se lămuri. Unul din secundanţi profitase ca să savureze o bucată de vreme plăcerea de a sta în culcuş. se făcuse o căldură excesivă. probabil o pisică. încă inconştient. şi cu Frieda se întinseră să doarmă. îşi dădu seama că avea lîngă el.să se culce. făcînd loc unui frig destul de simţitor. Uşa subţire cedă numaidecît sub lovituri. apăru în uşă Gisa. în curînd se înălţa acolo o grămadă destul de măricică. care de fapt cedase spre dimineaţă. şi. secundanţii primiră o pătură să se învelească amîndoi. cea mai cumplită spaimă din cîte trecuse pînă acum în sat. K. K. căci. de parcă ar fi uitat convorbirea de aseară. Cînd K. în locul Friedei. o plăcere pe care o plătea scump acum. în cele din urmă. nu zise nimic. fugărindu-se şi înghiontindu-se. îi trase secundantului un pumn cu atîta putere încît acesta începu să plîngă. Iar Frieda. apoi merseră cu toţii la şopron. se ridică pe jumătate şi. Se sculase să caute cu o luminare aprinsă animalul prin toată camera. şi le ajungea. îl rugă doar pe secundantul celălalt să înceteze cu întreţinerea focului.. pe unul dintre secundanţiCASTELUL ♦ 137 Aceasta fu. secundanţii începură să care lemne în sala de clasă. probabil din pricina iritabilităţii sale dar şi a trezirii bruşte. îi sărise pe piept — sau cel puţin aşa i se păruse — şi apoi fugise. fericiţi de atîta căldură şi linişte. fu trezit din somn în mijlocul nopţii de un zgomot oarecare şi întinse mîna căutînd-o pe Frieda cu un gest de om încă' pe jumătate adormit. de parcă de cînd erau nu mai trăiseră o aventură atît de frumoasă. . Frieda se trezise fiindcă un animal mărişor. K. încîntaţi. care nu găsise nimic — poate că i se năzărise doar — reveni spre K.' în curînd căldura fu suficient de mare în apropierea sobei ca să nici nu mai fie nevoie de pătură. căci din pricina căldurii prea mari. şi. Era neplăcut.

deşi învăţătoarea. lovea neîncetat cu rigla în masă într-un mod care-ţi zdruncina nervii. încît ieşi fuga. îşi zise K. dar renunţarea asta nu-i folosi ia nimic. se îmbărbăta într-atît. în sfîrşit.. pesemne. ca să ia cel puţin faţa de masă şi s-o ferească de noi pete. din îngrăditură. fireşte. înaltă şi frumoasă.învăţătoarea. tocmai se gîndise să ia lighea. care. Cînd fură. şi cu Frieda se văzură siliţi să-i îndemne pe secundanţii parcă zăpăciţi de aceste întîmplări. îmbrăcaţi doar pe jumătate. îmbrăcaţi. în special în ce priveşte „familia" şi „patul". abia cînd K. se vede că n-o interesa. pierderea cafetierei. K. rezemaţi de'paralele. căci încă din prag zise: — Nu pot să tolerez aşa ceva. nul pentru el şi pentru Frieda. culcaţi pe jos căscau doar gura la învăţătoare şi la copii — trăgea în grabă paralelele şi calul pentru sărituri pînă-n apropiere Şi arunca o pătură peste ele. ruşine ! Ar fi multe de obiectat. K. formînd astfel un mic spaţiu îngrădit în care să se poată barem îmbrăca ia adăpost de 138 ♦ Franz Kafka privirile copiilor. nici nu se gîndeau să se îmbrace. în timp ce. Frumoase maniere. resturile cinei nu fuseseră strînse de pe catedră şi învăţătoarea le dădu jos pe toate cu rigla. numai în cămaşă şi ju-pon. să se îmbrace. cu ajutorul Friedei — secundanţii nefiind buni de nici o treabă. aruncau mereu cîte o privire de jos. Se vedea că era pregătită să-l găsească pe noul servitor şi că primise probabil instrucţiuni din partea învăţătorului cum să se poarte cu el. le indică tuturor treburile care urmau să fie făcute în primul rînd. cînd'toţi erau gata. ba chiar să-i şi ajute. dar renunţă deocamdată. căci cîteva clipe după aceea urma un tărăboi şi mai mare. o fată blondă. şi Frieda. dintre cuverturi. Apoi. într-adevăr. o asigură. spre marele amuzament al copiilor. servitorul n-avea decît să strîngă şi să cureţe. n-am ce zice ! Vi s-a permis să dormiţi în sala de clasă. ca s-o sperie. Secundanţii . Reuşi. O familie de servitori ai şcolii care leneveşte în pat pînă-n amiaza mare. dar puţin cam ţeapănă. din nefericire. că se va duce numaidecît la primar să ceară o despăgubire şi că o va obţine. Cel mai mult o durea pe Frieda. cu vorbe şi cu ghionturi. K. ca să n-o irite şi mai tare pe învăţătoare. că uleiul din cutia de sardele şi resturile de cafea se varsă pe duşumea şi cafetiera se face praf. ca s-o consoleze. dar eu nu sînt obligată să predau în dormitorul dumneavoastră. priveau cum li se distruge micul lor avut Secundanţii. Linişte însă nu avură nici un pic. mai întîi învăţătoarea făcu scandal pentru că nu era apa proaspătă în lighean — K.

fiindcă voia. la catedră. le apăsase atît de tare. căci ea era ambiţioasă. învăţătoarea strigă. şi învăţătoarea examina una din labele ei puţin rănită. în mijlocul rîsetelor copiilor. pentru că nu voia ca prin prostia secundanţilor situaţia să se înrăutăţească şi mai tare. care de acum încolo nu mai încetară : — V-aţi făcut somnul ? Şi cînd K. se îndreptă spre lavabou. în graba asta neobişnuită pentru ea. această pisică. hotărî să procedeze aşa. înainte ca el să se poată feri. îndată ce KL ieşi dintre pături. dar învăţătoarea. voia să iasă cel dintîi. pe de o parte. K. de data asta fără milă faţă de pisică. îşi arătă mîna copiilor spunînd: — Vedeţi. privise pe după paralele. ea însă nu reţinu decît ultimele cuvinte şi zise: — Ei. N-o spunea. ceilalţi să-l urmeze numai cînd îi va chema. învăţătoarea întrebă: — Dar ce aţi făcut cu mîţa mea ? O pisică bătrînă.trebuiau să aducă lemne şi si facă focul. Frieda. se rănise la o labă. iar el nu. ea se gîndea numai la micile neplăceri CASTELUL ♦ 139 prezente. căci era probabil că învăţătorul se şi afla acolo. voi aţi rănit-o. s-o menajeze pe Frieda. zăcea întinsă pe masă. K. urma sa aducă apă şi să facă ordine. scoase un ţipăt văzînd sîngele. chemîndu-l pe K. iar K. Frieda trebuia să măture. si. el însă la Barnabas şi la viitor. Iar ca să afle în ce dispoziţie mai era învăţătoarea.. se speriase de prezenţa unor oameni în clasa de obicei goală. aşa v-aţi început şederea aici. pe cît posibil. Uită-te şi dumneata. ea era sensibilă. . fiindcă în fond nu era o întrebare propriu-zisă. care împreună cu secundanţii. de unde îi mai pîndeau mari primejdii. chiar dacă nu sărise pe ea. Va să zicăFrieda avusese dreptate. ghearele erau de mult tocite. — Iar acum du-te la treburile dumitale. dar trecuse peste ea mai mult tîrîndu-se. căci nu părea să mai poată sări. pe cînd el nu. mai zise nerăbdătoare. dar întîi în cealaltă sală de clasă. da. asta mi-a făcut-o o pisică rea şi perfidă. Frieda ascultă cu atenţie dispoziţiile sale. fugise să se ascundă şi. iar pe de altă parte. k. mare şi grasă. neluînd în seamă întrebarea. încercă liniştit să-i explice învăţătoarei toate astea. aplecîndu-se iarăşi asupra pisicii. Şi. Nici nu se puteau gîndi deocamdată la gustarea de dimineaţă. îi trase cu ghearele o dîră peste dosul mîinii. îi arătă laba. abia îşi lua ochii de la el. încît dîra sîngera.

acesta o chemă pe Frieda. fiindcă a gîndit că închizînd şopronul cu cheia. — Cine a spart uşa ? întrebă învăţătorul pe secundanţii care tot mai făceau încercări zadarnice să scape din strîrîsoarea mîinilor lui. în găleată. îl prinse de mînă şi-i spuse ceva de neînţeles în mijlocul zarvei. ziseră ei. e vina mea. şi zise.desigur. . căci striga în gura mare. cu care spălase pe jos. Atunci deodată zgo. luînd în consideraţie lipsa mea de experienţă. Cum însă nici învăţătoarea nu reacţiona la această jignire decît printr-o privire piezişă. aţi vrut să ne indicaţi că nu vreţi să se înceapă cu încălzitul p'înă nu veniţi dumneavoastră. rămînînd şi mai departe preocupată de pisică. un băiat de vreo doisprezece ani ieşi din bancă. Ba mi-a interzis chiar si fac focul devreme. Şi se apucară de treabă. şi nu îndrăzneam să vă' cer cheia noaptea. 140 ♦ Franz Kafka Cînd K. trebuia să deschidem şopronul.'dar că s-a spart uşa şopronului. şi acest rîs părea mai convingător decît cuvintele ei. logodnicul meu era plecat la „Curtea domnească". N-am ştiut cum să mă descurc altfel. rîsetele şi ţipetele lor deveniseră oarecum fireşti. De vreme ce clasele urmau să fie încălzite de dimineaţă. şi 'nici un cuvînt nu le mai Putea domina sau influenţa. moţul încetă si K. ca să-l zdrobesc ? Atunci Frieda se ridică de jos. furia ei subită părînd deci potolită prin pedepsirea sîngeroasă a lui K. făcînd o pauză după fiecare cuvînt: — Cine a îndrăznit să spargă uşa şopronului ? Unde e individul. în uşă apăruse învăţătorul. — Eu am făcut asta.. Că nu s-a făcut focul este deci vina lui. aşa mic cum era. s-ar fi putut să rămînă acolo peste noapte. vă rog să mă iertaţi. Se întîmplase lucrul de care se temuse toată dimineaţa. îi strigă şi pe secundanţi. domnule învăţător. se întoarse. — Domnul. m-a certat destul logodnicul meu cînd a văzut ce s-a întîmplat. pentru ca să nu rămînă nici o îndoială. Dacă am greşit. Pesemne îi prinsese luînd lemne. ţinea cu fiecare mînă pe cîte un secun-dant de guler. se uită spre K. de parcă ar fi căutat să ia putere de la el. pentru copii. scoase găleata cu apă murdară — adusese apj proaspătă — şi începu să măture clasa.. aşa că nu mai aveau nevoie de alt motiv sau alt îndemn. arătîndu-l cu degetul pe K. căci se ostenea tocmai cu spălatul podelelor la picioarele învăţătoarei. Frieda rîse. aşa că a trebuit să mă decid singură. apoi începu să stoarcă cîrpele. manifestînd în privire şi ţinută ceva din vechea ei superioritate.

noaptea. dacă au fost cruţaţi cu vreo zece 142 ♦ Franz Kafka . alergă să se ascundă după paralele. în pofida vîrstei lor. Am spart uşa şopronului spre seară. observînd că intervenţia Friedei Potolise totuşi întrucîtva accesul de mînie nestăvilită a învăţătorului. dar tremurau şi aruncau nişte priviri temătoare în jur. zise învăţătoarea care terminase tocmai cu bandajatul labei rănite şi luase pisica în poală. Frieda strigă: — Dar au spus adevărul! Şi. Acesta ascultase tăcut. sprijinindu-se în coada măturii. zise K. secundanţii dădeau din cap a negare. — Acest domn servitor. şi s-a dus să vadă paguba făcută.ca şi cum incidentul s-ar fi încheiat cu cuvintele ei. s-o repare chiar pe cît posibil. nu mai răspunseră deloc la întrebarea repetată a învăţătorului. luînd cuvintele Friedei drept o poruncă. şi se străduiau muteşte. — Atunci am să vă trag numaidecît o bătaie. nu mi-ar fi părut rău. încît stropii săriră pînă departe. care. a fost foarte uşor. cînd a sosit logodnicul meu. n-am avut nevoie de ajutorul secundanţilor. — Mă rog. — Aşa. abia după ce îngenunche din nou să-şi continue munca. împingîndu'-i pe secundanţi cît colo şi întorcîndu-se spre K. ceea ce părea să indice că se ştiu vinovaţi. Pe urmă. dacă secundanţii ar fi mîncat puţină bătaie. şi. zise: CASTELUL ♦ 141 — Secundanţii noştri sînt nişte copii. în timpul explicaţiilor Friedei. probabil pentru că se temeau să rămînă singuri aici. şi trimise un copil în sala cealaltă să aducă nuiaua. Cînd o ridică să lovească. ar trebui să mai meargă la şcoală. m-ar fi deranjat doar. — O bandă de mincinoşi. renunţară în cele din urmă. prin mimică. s-o zdruncine pe Frieda în părerea ei. Cum însă nu reuşiră. l-au văzut meşterind ceva la uşa spartă şi de aceea spun acum — mă rog. zise acesta. zise învăţătorul. va să zică aţi minţit ? Sau în orice caz l-aţi învinovăţit cu uşurătate pe servitorul şcolii ? Ei tăceau mereu. sînt nişte copii. — Prin urmare totuşi domnul servitor al şcolii. secundanţii au alergat după el. şi declaraţiile secundanţilor ar fi doar o glumă ulterioară. care acceptă din laşitate să fie acuzaţi alţii de propriile sale mîrşăvii. cu toporul. aruncînd cîrpa în găleata cu apă. unde abia avea loc. singură. continiiînd să arate spre K. zise învăţătorul.

domnişoară Gisa. iar învăţătorul şi învăţătoarea ieşiră şi ei în urma lor. este probabil şi spre avantajul dumneavoastră dacă nu dau urmare acestei concedieri necugetate. dar învăţătorul respinse ideea. zise învăţătorul. nu o pot crede. cu voce scăzută. învăţătorul CASTELUL ♦ 143 porunci copiilor să treacă în clasa lui. la dupăamiaza de ieri.'eşti. cînd ai refuzat să fii interogat. făcu o pauză. în sfîrşit. ar fi putut să ispăşească barem o dată pe nedrept. făcu nu din cap. gîndeşte-te. — Sînt în întregime de părerea dumitale. acela e domnul primar. în liniştea care se lăsase. Dar şi independent de asta.prilejuri cînd ar fi meritat-o. Deci. pînă nu aflu contrariul chiar din gura sa. laolaltă cu elevii ceilalţi. domnule învăţător. în cele din urmă se înţeleseră. între altele. ci — aşa cum aţi spus şi dumneavoastră — ca să mă împiedice să întreprind din disperare fapte necugetate. poate că şi dumneavoastră preferaţi aşa. zise învăţătorul. Bucuroşi de puţină variaţie. fireşte. concediat pe loc din cauza delictului ruşinos în exerciţiul funcţiunii. urgent! — Nu mă mişc de aici. clasa se goli numaidecît. cu învăţătoarea. dar acum să vă căraţi îndată cu toate catrafusele. servitor al şcolii. mi-ar fi surîs să se poată evita o ciocnire directă între mine şi dumneavoastră. — Nemaipomenit! zise învăţătoarea. K. Concedierea mea subită ar fi ceva de-a dreptul potrivnic intenţiilor dumisale. cat acum în favoarea secundanţilor — aici K. şi. — Nu-i dai urmare. va să zică ? întrebă învăţătorul. şi acum repet pentru ultima oară : afară ! Cînd şi asta rămase fără efect. Dînsul însă nu mi-a dat acest post ca să deger aici împreună cu ai mei. învăţătorul se duse 13 catedră şi se sfătui. Sînteţi superiorul meu. de poliţie. vom putea începe cursurile. — Gîndeşte-te bine. zise K. învăţătoarea . O să fie o adevărată uşurare pentru noi. Dar cum Frieda m-a sacrifi. îmi rezerv deocamdată dreptul de a vă pedepsi ulterior. — Fiindcă aşa-mi place. dar nu acela care mi-a oferit acest post. de pildă. şi. nu accept altă concediere decît din partea dumi-sale. — De ce amintiţi asta acum ? întrebă K. zise învăţătorul. aceasta pomeni. Dumneata. se auzi de după cuverturi plînsul înfundat al Friedei — trebuie să clarificăm fireşte lucrurile. De altfel. urmînd să li se predea lecţiile acolo. hotărîrile dumitale nu sînt întotdeauna dintre cele mai fericite. copiii porniră rîzînd şi ţipînd.

voiau să se întoarcă. să ţipe iar la ei că sînt concediaţi . nu vă mai primesc niciodată în serviciul meu ! Nu voiau nici în ruptul capului să accepte aşa ceva. spunîndu-le să aştepte ctt răbdare. şi. — Sînteţi concediaţi. culcată pe el. strigă K. şi loveau cu pumnii şi cu picioarele în uşă. închise în urma lor uşa cu cheia. Apoi plecă. scînceau şi băteau în uşă. ei. îi mai puse în cîrcă învăţătorului şi pisica. nestigheriţi de dezgustul unor priviri cumsecade. dar să şi aplice concedierea. Acum s-ar fi făcut poate linişte dacă n-ar fi început K. ca şi cum K. ar fi fost pămîntul ferm. pomenind de cruzimea lui K.: — Domnişoara se vede silită să părăsească această sală de clasă împreună cu copiii. — Lasă-i să intre pe blestemaţii de secundanţi ai du-mitale. strigă K. pisica perfect nepăsătoare de atîta osînză. K. cînd K. vă garantez ! Apoi trînti uşa. aşteptă cu nerăbdare ca zgomotul insuportabil să-l silească pe învăţător să intervină.. însă nu-i fu milă. unei fete tinere. se supuseră. şi nimeni nu-i poate pretinde. şi lăfăiţi-vă aici în voie. Dar nu va dura mult. învăţătoarea se împotrivi hotărîtă. stăpîne! strigau mereu. Lui K. neintenţionat de KL. va fi silit să-i lase sa intre. — I-am concediat. fiindcă eşti recalcitrant şi nu dai urmare concedierii mele. să predea în mijlocul menajului dumitale murdar. — Vrem să ne întoarcem la tine. Asta se şi întîmplă peste puţin. la o aluzie în acest sens. pe lîngă toate necazurile pe care i le pricinuise. de a-i arăta învăţătorului cum se petrec lucrurile cînd cineva are destulă putere nu numai să concedieze. fiindcă în cele din urmă K. dar cînd K. H 12 SECUNDANŢII Abia plecaseră toţi. Aceasta avu efectul secundar. Astfel. Rămîneţi deci singuri.ducea catalogul. le ordonă secundanţilor: — Ieşiţi afară! Uluiţi de această poruncă neaşteptată. Probabil că asta avu o influenţă asupra ultimelor cuvinte pe care învăţătorul i le mai spuse din uşă lui K. iar ei pe cale să se înece în valuri. învăţătorul ar fi lăsat bucuros pisica în sala aceea. învăţătorul încercă acum să-i liniştească pe secundanţi cu vorbe bune. strigă învăţătorul. dar.

definitiv şi că nu au nici cea mai mică speranţă de a fi reangajaţi. Auzind aşa începură să facă din nou gălăgie ca şi adineauri. învăţătorul veni din nou, dar acum nu mai discută cu ei, ci-i goni din casă, pesemne cu nuiaua temută. Peste puţin apărură în faţa ferestrelor sălii de gimnastică şi bătură în geamuri, ţipîrid, dar cuvintele lor nu se CASTELUL ♦ 145 puteau înţelege. Nici acolo nu rămaseră însă multă vreme, neputîndu-se mişca în voie prin zăpada mare, aşa cum îi îndemna neastampărul lor. De aceea alergară la gardul de zăbrele al grădinii şcolii, se urcară pe soclul de piatră, de unde se puteau uita înăuntru mai bine, deşi de la distanţă, alergară de colo pînă colo pe acest soclu, ţinîndu-se de gratii, apoi se opriră ca să-l implore pe K. întinzînd mîinile împreunate spre el. Făcură aşa multă vreme, fără să ia seama că eforturile lor sînt zadarnice. Erau ca orbiţi şi nu încetară probabil nici după ce KL lăsase perdelele în jos ca să scape de această privelişte. în încăperea cam întunecoasă acum, K. se duse la paralele să vadă de Frieda. Privirea lui o făcu să se ridice, să-şi aranjeze părul, să-şi şteargă lacrimile; apoi ea se apiică în tăcere să pună cafeaua la fiert. Cu toate că Frieda ştia bine tot ce se întamplase, o înştiinţa formal că-i conce-diase pe secundanţi. Ea dădu doar din cap. K. se aşeză într-o bancă şi-i urmări mişcările obosite. Ceea ce-i înfrumuseţase întotdeauna trupul insignifiant fusese prospeţimea şi energia; acum frumuseţea aceasta pierise. Cele cîteva' zile de convieţuire cu K." fuseseră de ajuns ca să aibă acest efect. Munca la birt nu fusese uşoară, dar se vede că-i priise mai mult. Să fi fost despărţirea de Klamm adevărata cauză a declinului ei ? Apropierea de Klamm o făcuse înnebunitor de ispititoare, sub această vrajă pusese stăpînire pe K., şi acum ea se ofilea în braţele lui. — Frieda ! o chemă K. Ea lăsă numaidecît rîşniţa de cafea din mînă şi se aşeză lîngă K. în bancă. — Eşti supărat pe mine ? îl întrebă ea. — Nu, zise K., cred că nu poţi altfel. Ai trăit mulţumită la „Curtea domnească". Ar fi trebuit să te las acolo. — Da, zise Frieda uitîndu-se tristă în gol, ar fi trebuit sa mă laşi acolo. Nu sînt demnă să trăiesc cu tine. Eliberat de mine, poate că ai reuşi să obţii tot ce vrei. Ţinînd seamă de mine, te supui' învăţătorului tiranic, accepţi acest post umil, te străduieşti cu atîta rîvnă să ai o întrevedere cu Klamm. Toate pentru mine, iar

eu ţi-o răsplătesc Prea puţin. — Nu, zise K. cuprinzîndu-i umerii cu braţul. Toate acestea sînt mărunţişuri care nu mă ating, iar la Klamm 146 ♦ Franz Kafka nu numai din pricina ta vreau să ajung. Şi cîte n-ai făcut tu pentru mine ! înainte de a te cunoaşte, rătăceam pe aici cu totul pierdut. Nimeni nu mă primea, şi cel căruia reuşeam să mă impun cu de-a sila, se descotorosea de mine cît putea de repede. Şi cînd aş fi putut găsi linişte în societatea cuiva, erau oameni de care fugeam eu, ca de pildă familia lui Barnabas... — Fugeai de ei ? Nu-i aşa ? Iubitule ! strigă Frieda cu vioiciune, întrerupîndu-l; apoi, după un „Da" şovăielnic al lui K., recăzu iar în oboseala ei. Dar nici K. nu mai avea destulă energie să explice în ce consta întorsătura bună pe care o luaseră pentru el lucrurile prin legătura lui cu Frieda. îşi luă încetişor braţul de pe umerii ei şi statură cîtva timp aşa, în tăcere, apoi/ca şi cum braţul lui i-ar fi dat o căldură de care nu se mai putea lipsi, Frieda îi spuse : — N-am să suport viaţa asta de aici. Dacă vrei să mă păstrezi, trebuie să emigrăm undeva, în sudul Franţei, în Spania. — Nu pot să emigrez, zise K., am venit aici ca să rămîn. Şi am să rămîn ! Şi, contrazicîndu-se, fără să-şi dea măcar osteneala să explice această contradicţie, adăuga vorbind parcă cu sine însuşi: Ce ar fi putut să mă atragă spre această ţară pustie, dacă nu dorinţa de a rămîne aici ? Apoi mai spuse: Dar şi tu vrei să rămîi aici, doar e ţara ta. Numai Klamm îţi lipseşte, şi asta îţi insuflă gînduri'disperate. — Crezi că-mi lipseşte Klamm ? zise Frieda. îl aveffl aici cu prisosinţă, e încă prea mult Klamm; vreau să plec ca să scap de ei. Nu Klamm, ci tu îmi lipseşti. De dragul tău vreau să plec; fiindcă nu mă pot îndestula de prezenţa ta aici, unde toţi trag de mine. De mi s-ar smulge mai bine masca asta frumuşică, de mi sar poci corpul, ca să pot trăi în pace cu tine. K. nu reţinu din acestea decît un singur lucru. — Klamm mai este şi acum în legătură cu tii întrebă îndată. Te mai cheamă ? — De Klamm nu ştiu nimic, zise Frieda, vort acum despre alţii, de pildă despre secundanţi. — A, secundanţii, răspunse K. surprins, te uri cumva ? CASTELUL ♦ 147 — Dar tu n-ai observat ? întrebă Frieda. — Nu, zise K. încercînd în zadar să-şi amintească de amănunte.

Sînt băieţi înfigăreţi şi pofticioşi, asta-i adevărat, dar că ar fi îndrăznit să se lege de tine, n-am remarcat. — Nu ? zise Frieda, n-ai remarcat că n-a fost cu putinţă să scăpăm de ei în camera noastră din „Hanul Podului", că ne-au spionat cu gelozie legăturile, că de curînd unul dintre ei s-a culcat pe locul meu de pe salteaua cu paie, că au depus mărturie adineauri împotriva ta, ca să te alunge, să te piardă, şi să rămînă singuri cu mine. Toate astea nu le-ai remarcat ? K. se uită la Frieda fără să răspundă. Acuzaţiile aduse secundanţilor erau desigur juste dar tot ce făcuseră se putea interpreta mult mai nevinovat prin firea caraghioasă, copilărească, zăpăcită, nestăpînită a amîndurora. Şi oare nu grăia împotriva acuzaţiilor şi faptul că se străduiseră mereu să-l urmeze peste tot,' nu să stea cu Frieda ? K. îi arătă Friedei că lucrurile stau cam aşa. — Prefăcătorie, zise ea. Nu ţi-ai dat seama ? Atunci de ce i-ai mai gonit, dacă nu din pricina asta ? întrebă ea; se duse la fereastră, trase puţin perdeaua la o parte. Se uită afară şi-l chemă apoi pe K. Secundanţii tot mai erau pe lîngă gard, şi, deşi obosiseră, desigur, între timp, tot îşi mai adunau puterile din cînd în cînd şi întindeau mîinile rugător spre şcoală. Unul din ei, ca să nu trebuiască să se ţină mereu cu mîinile de gard, îşi străpunsese vestonul la spate cu o zăbrea şi stătea agăţat de ea. — Săracii! Săracii! zise Frieda. — De ce i-am gonit ? întrebă K. Pricina ai fost tu. — Eu ? întrebă Frieda fără a-şi lua privirea de la cei de afară. — Tratamentul mult prea prietenos de care au avut Parte, zise K., iertarea apucăturilor şi necuviinţelor lor, tfsul tău cînd făceau prostii, mîngîierile pe păr, continua milă de ei, „săracii, săracii" spui şi acum, şi, în sfîrşit, ultimul episod, cînd nici persoana mea nu ţi s-a părut un preţ Prea mare ca să-i răscumperi şi să nu mănînce bătaie. — Păi tocmai asta e, zise Frieda, despre asta vorbesc Şi eu, asta mă face nefericită, asta mă ţine la distanţă, cu 148 ♦ Franz Kafka toate că nu cunosc fericire mai mare decît să fiu cu tine mereu, fără întrerupere, fără sfîrşit, cu toate că mă urmăreşte şi în vis gîndul că nu există un loc liniştit pe pămînt pentru iubirea noastră, nici în sat, nici în altă parte, şi de aceea îmi închipui un mormînt, adînc şi îngust; acolo ne ţinem strînşi în braţe ca în nişte cleşti, eu îmi ascund faţa în pieptul tău, iar tu în al meu; şi

nimeni nu ne va mai vedea niciodată. Pe cînd aici — uită-te la secundanţi ! Nu ţie ţi se adresează cînd îşi împreună mîinile, ci mie. — Şi nu eu mă uit la ei, ci tu, zise K. — Desigur, eu, zise Frieda aproape supărată, despre asta doar vorbesc tot timpul; altfel ce importanţă ar avea că secundanţii se ţin mereu după mine, chiar dacă ar fi trimişii lui Klamm. — Trimişii lui Klamm, zise K. foarte surprins de această denumire, deşi i se păru îndată firească. — Trimişii lui Klamm, sigur că da, zise Frieda, dar fie şi aşa, rămîn totuşi nişte băieţi prostănaci, care mai au nevoie de bătaie ca să li se facă educaţia. Ce negricioşi şi urîţi sînt, şi ce detestabil e contrastul dintre figurile lor care dau impresia că sînt adulţi, ba chiar studenţi, şi purtarea lor copilărească şi nebunatică. Crezi că eu nu văd toate astea ? Mi-e de-a dreptul ruşine pentru ei. Dar tocmai asta e: în loc să-i găsesc respingători, mi-e ruşine în locul lor. Mă simt silită să mă uit mereu la ei. Cîn'd ar fi normal să-ţi fie necaz pe ei, eu trebuie să rîd. Cînd ar trebui să mănînce bătaie, îmi vine să-i mîngîi pe păr. Şi cînd stau culcată lîngă tine, noaptea, nu pot să adorm şi ma simt silită să mă uit peste capul tău cum doarme unul din ei înfăşurat în pătură, iar celălalt stă în genunchi în faţa sobei cu uşiţa deschisă şi pune lemne pe foc, şi trebuie sa mă aplec înainte atît de tare încît e cît p-aci să te trezesc. Şi nu pisica mă sperie — sînt învăţată cu pisicile, şi sînt învăţată şi cu somnul neliniştit, mereu deranjat, de la birt — nu pisica mă sperie, mă sperii de mine. Nu e nevoie de dihania asta de pisică, tresar la cel mai mic zgomot. Ba mă tem că ai să te trezeşti şi totul se va fi isprăvit, ba sar în sus şi aprind luminarea ca să te trezeşti cît repede şi să mă poţi apăra. iai CASTELUL ♦ 149 — N-am ştiut nimic despre toate astea, zise K_, i-am gonit avînd doar o vagă presimţire a acestor lucruri, dar acum au plecat, acum poate că totul e în ordine. — Da, au plecat, în sfîrşit, zise Frieda, dar faţa ei avea o expresie chinuită, nu bucuroasă; numai că nu ştim cine sînt. Trimişi ai lui Klamm, aşa le zic în gînd, într-o doară, dar poate că sînt întradevăr. Ochii lor, ochii aceştia naivi şi totuşi cu scîntei, îmi amintesc întrucîtva de ochii lui Klamm, da, asta e, e privirea lui Klamm care mă străpunge uneori din ochii lor. De aceea este inexact ce am spus adineauri, că mi-e ruşine pentru ei. Aş vrea doar să fie aşa. Şi ştiu că în altă parte şi la alţi oameni o purtare

ca a lor ar fi prostească şi necuviincioasă, dar la ei nu este aşa. Mă uit cu respect şi cu admiraţie la prostiile pe care le fac. Dar dacă sînt trimişii lui Klamm, cine să ne scape de ei ? Şi oare în cazul ăsta e bine să scăpăm de ei ? N-ar trebui, dimpotrivă, să-i rechemi repede şi să fii fericit dacă primesc să revină ? — Vrei să le dau drumul în casă ? întrebă K. — Nu, nu, zise Frieda, nimic nu doresc mai puţin. Să-i văd cum se reped în casă, cum se bucură văzîndu-mă, cum saltă ca nişte copii şi întind braţele ca nişte bărbaţi, cred că nici n-aş putea suporta toate* astea. Dar apoi cînd mă gîndesc că,rămînînd dur faţă de ei, îi interzici poate lui Klamm însuşi să intre, vreau să te feresc prin toate mijloacele de consecinţele acestei fapte. Atunci vreau să-i laşi să intre. Atunci să intre cît mai repede. Nu te sinchisi de mine, ce importanţă am eu ! O să mă apăr cîtă vreme o să fiu în stare, iar dacă ar fi să pierd partida, ei, atunci, voi fi pierdut-o, dar cu conştiinţa că şi asta s-a întîmplat de dragul tău. — Tu mă întăreşti în judecata mea cu privire la secundanţi, zise K. Niciodată nu vor mai intra în casă cu voia mea. Faptul că am reuşit să-i dau afară, dovedeşte totuşi că în anumite împrejurări pot fi stăpîniţi, şi deci că nu au nimic de a face, nimic esenţial, cu Klamm. Chiar în această seară am primit o scrisoare de la dînsul din care reiese că este informat cu totul greşit despre secundanţi, Un fapt din care putem iarăşi trage concluzia că îi sînt pe deplin indiferenţi, căci dacă n-ar fi aşa, şi-ar fi putut procura desigur informaţii precise despre ei. Iar că tu îl 150 ♦ Franz Kafka vezi în ei pe Klamm, asta nu dovedeşte nimic, căci din păcate mai eşti şi acum influenţată de b'irtăsiţă şi-l vezi pe Klamm peste tot. Tot mai eşti amanta lui KÎamm, şi nici pe departe nu eşti încă soţia mea. Asta mă întristează uneori tare mult, atunci îmi vine să cred că am pierdut totul, atunci am impresia că abia am sosit în sat, dar nu plin de speranţe, aşa cum eram de fapt atunci, ci cu conştiinţa că nu mă aşteaptă decît decepţii şi că voi fi silit să le încerc una după alta pînă la ultima picătură de drojdie. Dar asta se întîmplă doar uneori, adăugă K. zîmbind cînd văzu că Frieda e ca strivită sub greutatea vorbelor sale, şi nu dovedeşte în fond decît ceva bun, şi anume, cît însemni tu pentru mine. Şi dacă-mi ceri acum să aleg între tine şi secundanţi, înseamnă că ei au şi pierdut partida. Ce idee, să aleg între ei şi tine ! Şi acum vreau să mă ştiu scăpat de ei definitiv. Cine ştie, de altfel, dacă slăbiciunea care ne-a cuprins pe amîndoi, nu vine de acolo că nici acum n-am luat încă micul-dejun.

— Deschid îndată. — Pot să te ajut ? întrebă băiatul. deveni vioi si familiar. «îfruntînd pericolul unei pedepse straşnice. nu reuşi să descuie numaidecît broasca veche. apoi către Wiat: Dar cum te cheamă ? — Hans Brunswick. el de capul lui. repede! zise K. îi zise K. aşa cum un "ezertor se strecoară în liniile inamice. din timiditate. zise băiatul. — Vrea să ne ajute. fiul lui Otto Brunswick. puse din nou mîna pe mătură. zise Frieda cu un zîmbet obosit i apucă de treabă. . fierbinte. — Şi ce vrei ? Hai. pentru ca să'poată lua decizii. 13 HANS După cîtva timp. şi stfnd drept. Friedei. răspunse băieţelul uitîndu-se la K. şi cu Frieda. zise K. repeta mereu. Frieda se uita'la el. în sfîrşit dată de perete. şi deveni mai prietenos. ci băieţelul care manifestase mai înainte dorinţa de a vorbi cu K. intră nu Barnabas. — Barnabas ! strigă K. Aflară că pe Hans îl emoţionaseră asa de tare zgîrietu-Fjle sîngerînde pe care învăţătoarea le făcuse pe mîna lui *S încît hotărîse din clipa aceea să-i vină în ajutor. Cu ""Cestea se potrivea şi seriozitatea care se vădea în tot ce 152 ♦ Franz Kafka făcea. cizmarul din strada Madeleine. .— Se poate. aplecîndu-se Puţin.. — Ia te uită. liniştit cu ochii săi mari. după ce primi o cafea fjună. Acum ?e strecurase fără voia cuiva. căci băiatul vorbea încet. speriată de acest nume mai mult decît de orice. apoi. Şi apoi fu nevoit să constate că prin uşa.' Probabil că-l declinaseră. Numai la început se arătă stînjenit. de parcă ar fi ţinut să afle cît se poate de repede esenţialul. căprii. întrebările sale erau pline de zel şi insistenţă. Se învaţă în sala de alături. elev în clasa a patra. se auzi o bătaie uşoară la uşă. Iar K. — De acolo şi vin. cu braţele lipite de corp. în loc să întrebe cine e cel care bate la uşă. asemenea închipuiri copilăreşti. te cheamă Brunswick. mai ales. din clasa alăturată. — Ce cauţi aici ? îl întrebă. aruncă mătura şi din cîteva salturi ajunse la uşă. Dar acesta n-avea nici un chef să-şi aducă aminte de el. peste puţin se obişnui însă cu K. Mîinile îi erau nesigure şi K.

după părerea lui. Hans părea să fie învăţătorul. părea să dea glas uneori. însă ii supăra. atrăgea atenţia asupra sa. aşa cufl1 un adult n-ar putea s-o facă niciodată. dar o făcu după oarecare şovăire şi numai la insistenţele lor. mai ales cînd punea întrebări. f care. Un zîmbet uşor. e mama mea. cu buza de jos răsfrintă. dar rămase neclar de ce boală suferea. de cînd acesta intrase odată în casa lui Lasemann. Deşi şedea într-o bancă. fu înregistrat de Hans cu vădită neplăcere). părea să indice că e conştient de faptul că totul e doar un joc. dar poate eă freamătul jucăuş din jurul gurii sale'nu era zîmbet. în timp ce K. stătea la catedră si Frieda lîngă el pe alt scaun. în general. acum se vădi că era totuşi doar un băieţel care. deşi i # atrăsese de mai multe ori atenţia asupra aceste greşeli. Nu aflară de fapt mare lucru de la Hans. încît i te supuneai pe jumătate serios. şi că prin întrebările celorlalţi s-ar incăfc* vreun regulament şi s-ar pierde vremea. era fericit de această descoperire. stăteau . pentru ca în momentul următor să nu r0 ie decît un şcolar care nici măcar nu înţelegea unelf întrebări şi răstălmăcea altele. zise Hans. numai el are dreptul *» pună întrebări. stînd liniştit cu bustul drept^ capul aplecat. Maică-sa era cam bolnăvicioasă. pe jumătate în glumă. şi încă fără nici o jenă. ci fericirea copilăriei.' dadej* impresia că. pe K. — Da. Şi reuşi într-adevăr de mai multe ori. Friedei îi t CASTELUL ♦ 153 atît de mult această atitudine. poate presimţind viitorul. poate fnsă numai prin iluzia simţuriloi unui ascultător încordat şi neliniştit. în cele din urmă tăcea cu îndărătnicie cînd i se pU' neau întrebări insistente. care-i flutura pe buzele moi. dar asta era atît de amestecat cu nevinovăţie copilărească. şi dejunul se prelungi multă vreme. Avea ceva dominator. de mai de mult. era însă cu atît mai concentrat şi serios.spre binele lui K. K. încît puse de cîteva ori întrebări care spera că-l vor face. unui bărbat energ^ i perspicace. Acum îl puseră să povestească despre maică-sa. — Te jucai atunci la picioarele femeii din fotoliu? întrebă K. care dintr-o lipsă de consideraţie copilărească vorbea mult prea încet. aşa că nu se mai făcu nici o treabă. în orice caz. m felul acesta. să amuţească. şi al Friedei. sugaciul pe care doamna Brunswick îl ţinuse în braţe era sora lui Hans şi se chema Frieda (faptul că femeia care-l tot trăgea de limbă purta acelaşi nume. parcă îi examina şi le judeca răspunsurile. Atunci era $ stare să tacă multă vreme. Abia într-un tîrziu recunoscu că-l ştie pe K.

apoi mai era si puţin ruşinos să încerci să afli secrete de familie pe cafea asta ocolită. Şi cînd K. oricum încercau s-o abordeze. Cu toate că nu accentua. aşa cel puţin lăsa să se înţeleagă o mişcare din cap a lui Hans. care o făcu pe Frieda să se dea jos de la catedră. ci doar lăsă să se înţeleagă. o lăsă fără răspuns. la lucru. în comparaţie cu ea. de pildă şi tatălui lui Barnabas. La întrebarea dacă fusese vreodată la castel. şi anume prin : nu.'plină de mîndrie. îi mulţumeşte şi ar fi bine ca Hans si se întoarcă m clasă. nimeni nu se putea compara cu el. obosi. nu răspunse decît după ce fusese repetată de mai multe ori. fără voie. nu se mai miră să afle că Hans intenţionează să-l ajute doar aici. şi era cu atît mai ruşinos cu cît nici măcar de la el nu se putea afla nimic. că numai ajutorul împotriva învăţătorului e ceva de care nu are nevoie.. în care copiii mici. Brunswick ii făcea probabil o favoare deosebită. toate întrebările privitoare la viaţa lor de familie rămaseră fără răspuns. în încheiere. dintre care Hans nu mai făcea parte. tatăl nu părea să fie la mare preţ. dar numai cînd nu era vorba în acelaşi timp şi despre maică-sa. întrucît Şi lui i se părură inutile întrebările. de altfel. în cazul acestuia. K. Despre meseria lui taică-său aflară că era cel mai important cizmar din localitate. acolo fuseseră doar în vizită. pentru că Lasemann avea albia aceea mare. ca să facă baie. şi că speră să scape cît de curînd de învăţător. descosînd un copil nevinovat. lăsînd deschisă chestiunea că orice alt . el le mai trecea comenzi şi celorlalţi cizmari. pentru ca învăţătorul şi învăţătoarea să nu-l mai certe atîta pe K. în cele din urmă K. pesemne că era în firea învăţătorului să tot dojenească. îi sînt indiferente. căci el. dar nu în casa lui Lasemann. Cum nu fusese vorba deci decît despre un ajutor împotriva învăţătorului. mai spuse el. aceasta o spusese în repetate rînduri chiar cînd era vorba despre altceva. Aceeaşi întrebare referitoare la maică-sa. acum. căci. că munca în sine nu era grea şi că întîrziase astăzi numai din pricina unor împrejurări îhtîmplătoare. 'cînd se poate încă spera că nu o să fie pedepsit. de alt-fel dojenile nu aveau asupra lui acelaşi efect ca asupra unui şcolar.cu toţii în sat. întrebă. la ce treabă îşi oferă ajutorul. să se repeadă la el şi să-l sărute. găsea că băiatul avea dreptate. despre tatăl său Hans amintea cu respect sau cu teamă. le dă la o parte. Acesta îi explică lui Hans *& nu e nevoie de un astfel de ajutor. se îmbăiau cu atîta plăcere. aşa că nici prin munca ^a mai 'conştiincioasă probabil că nu se vor putea apăra 154 ♦ Franz Kafka de el.

spuse că l-ar ajuta bucuros. Dar cum mama este atît de slabă şi de obosită. ar face-o cu plăcere. Hans înţelese acest lucru foarte bine şi întrebă dacă i-ar putea fi de folos lui K. îfl schimb poate că de data asta el. e drept. se duce adesea pe acolo ca să se joace cu copiii lui Lasemann. Apoi maică-sa a mai întrebat de K. Şi taică-său. ar rugao pe maică-sa şi atunci vor reuşi desigur. că are tot ce-i trebuie. fiindcă are prea mare nevoie de menajamente. Hans avu întîi o lucire de bucurie în ochi. el posedă unele cunoştinţe medicale. că asta se întîmplă destul de des. iar dacă el însuşi n-ar fi în stare s-o facă. în orice caz s-ar duce cu multă plăcere s-o vadă pe mama lui Hans şi să stea de vorbă cu ea. şi odată. întîmplător. ceea ce este şi mai preţios. după aceea nu mai adusese vorba despre el. ca să-i poată da vesti mamei. El însă. să-i împlineşti dorinţele fără ca ea să-ţi fi dat vreo poruncă precisă. de aceea îi spusese doar că nu-l' mai văzuse pe arpentor. deşi K. maică-sa l-a întrebat dacă nu cumva mai venise arpentonil. Hans răspunse. Hans. că-i mulţumeşte pentru bunele intenţii. nu e voie s-o descoşi cu întrebări inutile'. adresa o are doar. Poate că i-ar putea da un sfat bun. După o scurtă cumpănire. s-a simţit obligat să intre în vorbă cu el. Auzind această propunere. căci la diferitele sale întrebări în acest sens. si. hi avusese . că nimeni n-are voie s-o vadă pe maică-sa. abia schimbase cîteva vorbe cu ea atunci. Acasă fusese poreclit „iarba amară"' din pricina darurilor sale de lecui" CASTELUL ♦ 155 tor. I s-a întîmplat să obţină rezultate pe care medicii n-au reuşit să le dobîndească. are oarecare'experienţă iD îngrijirea bolnavilor. să devină mai insistent. Căci asta-i place mamei cel mai mult.. în ziua aceea fusese doar în mod excepţional la Lasemann. zăcuse după aceea cîteva zile în pat. în alt fel. cînd e muncit de griji. si n-ar permite desigur niciodată să vină s-o vadă pe mama. dar rezultatul fu nesatisfăcător. Dar tatăl său fusese foarte supărat din pricina lui K. i-ar putea fi de ajutor. într-un caz din acestea neglijate survine adesea o înrăutăţire gravă a unei boli uşoare în sine. o roagă pe maică-sa să-'l ajute. ceea ce-l ispiti pe K. dacă n-ar fi decît de dragul lui Hans. ea nu prea iese din casă.ajutor ar fi binevenit. K. dar că e foarte drăguţ din partea lui Hans că vrea să-l ajute. dar întunindu-l apoi la şcoală. fără a se arăta prea trist. si atunci va face apel la el. cînd s-a întors acasă. îi spuse că n-are nevoie de ajutor. îi pare rău că mama lui Hans boleşte si că nimeni nu pare să-i înţeleagă suferinţa. dar nu e exclus să aibă o dată nevoie de ceva. K.

. şi apoi se simte de fapt mai bine decît înainte! Cam atît află K. Cu toate acestea K. mama însăşi nu vrea să vorbească în general cu nimeni. şi faptul că s-a interesat de K. probabil că nu suportă aerul de aici. el însuşi sau mama.. ar fi bănuit asta pe atunci. sus. şi tatăl băiatului. înainte de toate însă.. El. acum fusese K. în schimb. dar pe de altă parte nu vrea să părăsească localitatea din pricina tatei şi a copiilor..chiar intenţia să-i facă o vizită lui K. de pildă cu privire la boala ei. numai că uita de toate cu gîndul la maică-sa. Si n-ar trebui ca tatăl să se teamă de cheltuielile unei astfel de vilegiaturi. Pus alături de ea. chiar în apropiere. îşi dădea seama şi acum că Hans continuă să fie bine intenţionat faţă de el.. cunoaşte foarte bine cauza stării în care se află şi uneori o şi indică aluziv. De altfel nu suferă de o adevărată boală. ulterior. şi-l rugă pe Hans să trans156 ♦ Franz Kafka mită acasă că-şi cere scuze acum. tocmai de K. n-ar fi îndrăznit desigur să intre în vorbă cu ea. oricine ar fi fost. asta nu. K. dar pe copii ar putea să-i ia cu dînsa. dar paloarea şi slăbiciunea ei evidentă îl determinaseră să-i adreseze cuvmtul. rude sau prieteni la castel. dar cum n-o exprimase. încă din momentul acela se mirase că soţul ei lasă această femeie . în timp ce se străduia s-o apere pe maică-sa de K. dimpotrivă. dar să stea de vorbă cu el. nimeni n-avea şanse ca Hans sa-i dea dreptate. de vreme ce ea nu pleacă de dragul lui şi al copiilor. şi să-l pedepsească pentru purtarea lui de atunci. cum spune Hans. pe care voise să-l ajute. şi. voia să se convingă de asta. renunţase numai la insistenţa mamei. ba. în'fond. a văzut-o doar fugitiv. De ce n-o lasă să plece ? Nu e bine că minimalizează un rău de această natură. o retine pe maică-sa să plece pentru a se întrema printr-o schimbare de aer. pe dealul castelului aerul e cu totul altfel. n-ar trebui să plece pentru multă vreme şi nici să se ducă departe. făcu afirmaţii contradictorii cu cele dinainte. în scopul de a o feri pe maică-sa de K. cum pretindea. Vrea doar să afle despre K. de pildă. nu constituie o excepţie de'la regulă. Puterile intelectuale ale lui Hans crescuseră văzînd cu ochii.. K. tocmai cu ocazia pomenirii îui ar fi putut exprima dorinţa de a-l vedea. desigur. % poate pricepe de ce tatăl. trebuie spus că el o reţine. arătase astfel limpede care-i e voia. dar tot aşa de bine putea să fie. dacă într-adevăr cauza suferinţei ei este clarificată. de aceea spuse că e foarte rezonabil din partea tatălui că o fereşte de orice deranj şi că dacă el. care ar primi-o bucuroşi. K. el fiind cel mai însemnat cizmar din localitate şi avînd. în unele privinţe..

obţinute din întîmplare sau cu intenţie. îndîrjit şi cu tristeţe cînd îf pomenise pe taică-său. unde are ceva de discutat.suferindă în aerul viciat al încăperii care serveşte de baie comună şi de spălătorie. ca să-i atragă atenţia asupra acestor lucruri. se uita mereu neliniştit. ar putea vorbi eventual cu maică-sa.. discutînd îndelung cu K. fiindcă are o antipatie faţă de el şi l-ar trata probabil la fel ca învăţătorul. el. lucrul nu se prea deducea. aşa că abia după aceea putea vorbi de ăsta. Hans. te atacă cu puteri înnoite şi atund nimic nu te mai poate ajuta. ar fi în stare s-o facă. aproape bănuitor. Apoi rămase pe gînduri. se putea observa aceasta. Spusese zîmbind si timid tot ce se referise la K. va veni la K. răspunse că tatăl său nu va sta de vorbă cu K. însă fără ştirea lui taică-său. fără ştirea lui.. ceea ce e încă foarte improbabil. ivit pe neaşteptate şi pomenit pînă şi de maică-sa. înainte de plecarea tatii nu putea să-i spună mamei ceva. în' pofida bunăvoinţei sale. era ca şi cum s-ar fi înşelat el însuşi crezînd că ar vrea să-l ajute pe K. şi î" CASTELUL ♦ 157 lucruri de a căror absurditate îşi dă seama pînă şi el. în genere ea nu face nimic împotriva voinţei soţului ei. aşa devenise băiatul. clipind din ochi spre K. Acum. şi-l va conduce la maică-sa. pe cînd în realitate ar fi dorit să afle dacă nu cumva. intuise precis ameninţarea cuprinsă în sfatul de neînţeles al lui K. dar pînă la urmă. Hans îl ascultase încordat. abia după 'mărturisirile ulterioare. ar fi bine să poată vorbi măcar cu tata. Din înfăţişarea şi vorbele lui. bolile astea au capricii. în seara aceea. Probabil că taică-său nu ştie cum stă chestiunea. De fapt. fără a fi prinsă. Hans îşi dădea seama ce dificultăţi avea de înfruntat. Hans căuta acum ajutor la K. altminteri tata ar fi aflat şi ar fi stricat totul. cu privirea 'fixă. înţelesese aproape tot. se prea poate ca starea ei să se fi ameliorat în ultima vreme. şi atunci. întocmai ca o femeie care vrea să facă ceva nepermis şi caută un mod de a-şi pune planul în aplicare. Dacă nu i se îngăduie lui si vorbească cu ea. cînd taică-său se duce la „Curtea domnească". cu totul pierdut în gînduri şi totuşi solicitînd ajutor. şi spuse după aceea că lucrul ar putea fi pus la cale poimîine seara. acest străin. şi că nu-si impunea nici o stavilă vorbelor strigate în gura mare. Cu toate acestea. bineînţeles presupunînd că ea va fi de acord.. dar . K. Hans. împotriva tatălui său.. i se supune în toate.. dacă nu le combaţi. erau dificultăţi de neînvins. De parcă s-ar fi închis în sine. mai adăugă. deoarece nimeni din vechiul anturaj nu-l putuse ajuta.

şi atunci totul s-ar izbi de tata. căpetenia celor care. mamei tot i-ar fi teamă să-l {ase pe K. ba chiar faţă de primar. că nu era cu neputinţă. De fapt era adevărat. faţă de învăţător. K. în cazul acesta însă primirea neprietenoasă din prima zi şi antipatia de care vorbea Hans erau aproape de neînţeles. ceruseră chemarea unui arpentor. dar.într-o atît de tainică înţelegere cu bolnava nu-i era îngăduit lui K. îşi adusese aminte că Brunswick. dar oare atunci nu va fi prea tîrziu. va veni imediat. ar trebui să-l ia pe K. îl chemase pe Hans din bancă la' catedră mai de lt. îl luase între genunchii săi şi-l mîngîia din cînd în ca să-l îmbuneze. el. s-o facă nu brusc şi repede. căci el fusese. ţinînd seama de mama. K. o scurtă convorbire. obiectă &. Acum se împotrivi Hans. dar atunci ar fi cu adevărat periculos şi ar fi cu putinţă ca tata să dea peste el în casă. în cursul conversaţiei. este să vorbească şi cu Brunswick. însuşi trebuie să-i fi fost deci pe plac. Nu. Că nu le ră'mîne (lestul timp. cel puţin după cîte îi spusese primarul. nu-i putea fi adversar la drept vorbind. şi toate tertipurile birocratice — căci. o scurtă întrevedere ar ajunge. în apropierea casei şi.. Această apropiere făcu să se stabi158 ♦ Franz Kafka lească între ei buna înţelegere.şi atunci. obiectă' Hans. să intre. apoi trebuia să ceară învoirea mamei şi pe urmă abia să-l aducă pe K. nu trebuia să pornească la drum. la un semn af lui Hans. va adăuga că intenţia lui K. K. ce erau dacă nu . era de presupus că Brunswick ar deveni un reazim pentru K. pentru a-i uşura încuviinţarea. de asta nu aveau să se teamă. şi nici nu-i nevoie ca Hans să-l aducă pe K. nu. fireşte că nu despre soţia sa. sau poate că era vreo altă neînţelegere la mijloc care ar fi putut fi clarificată în cîteva vorbe. chiar dacă era un om periculos şi rău. să vină. nu era primejdie să se întoarcă tata ? Nu. lîngă casă K. ci despre treburile sale proprii. Poate că Brunswick era supărat tocmai pentru că a'rpentorul nu i se adresase lui în primul rînd ca să-i ceară ajutor. de la şcoală si nu înainte ca mama să ştie şi so permită. Venirea lui K. era cu neputinţă. va aştepta ascuns undeva. K. Bine. fie si din motive politice. Şi dacă se clarifica. în cele din urmă se înţeleseră în felul următor: întîi de toate Hans va spune mamei sale adevărul întreg. şi chiar dacă asta nu s-ar întîmpla. ci pe îndelete şi la momentul potrivit. nu avea voie să aştepte — din nou era grija excesivă pentru maică-sa. în pofida rezistenţei sporadice a lui Hans.. dovedi contrariul. căci. Hans. care-l reţinea — fără ştirea ei K. şi aşa se ciorovăiră în fel şi chip.

ci tristă şi de dispreţuit. deşi cu o mină cam. care stătuse o bună bucată de vreme ca pierdută în cu totul alte gînduri. şi. Cu propunerea lui K. Intre altele. apoi şi cu Frieda. răspunse cu hotărîre: nu ! Abia cînd îi mai puseră'şi alte întrebări. dacă s-ar isca un nou conflict între Brunswick şi primar din pricina lui K-.' în timp ce Hans. aşa cum faci în prezenţa unui medic adîncit în gînduri pentru a găsi un leac într-un caz grav. se'arătă vesel. Mai întrebă. numai pentru că întrevederea o ferea pe mamă-sa de reproşuri din partea tatălui său. pălăvrăgi încă puţin într-un fel copilăresc. si începuse abia acum să ia din nou parte la conversaţie. în ciuda primarului. mijloacele şi puterea acestuia i-ar fi puse la dispoziţie. cu gîndul la maică-sa. consideraţiile dictate de buna-cuviinţă. Situaţia actuală a lui K. îşi dădură seama pe ce căi întortocheate ajunsese la această dorinţă. în măsura în care îşi puteau da seama.. pentru că era vorba să aibă loc doar în caz de nevoie absolută. şi. nu era deloc de invidiat. ICI I im I 4 CASTELUL ♦ 159 sumbră. tatălui său ora tîrzie a vizitei sale şi se mulţumi. cine ştie pînă unde ar putea ajunge datorită lor. iar' el răspunse fără a sta mult pe gînduri că vrea să devină un bărbat aşa cum este K. nu ştiu fireşte să răspundă. eliberat'de povara reflecţiei. ar putea chiar deveni oaspete în casa lui Brunswick. şi cînd posibilitatea unei reuşite nu mai era cel puţin cu totul exclusă. cei drept.. Hans. anume de a spune că insuportabila situaţie de servitor şi tratamentul umilitor din partea învăţătorului îl făcuseră să uite. în cele din urmă. Hans se arătă de acord. întîi cu K. în plus. cum avea să explice K. întrebat fiind dacă ar vrea cumva să se facă servitor al şcolii. o eventualitate ce spera că nu se va ivi. Frieda îl întrebă ce vrea să se facă. doar.tertipuri ? — pnn care primarul şi învăţătorul împiedicau contactul lui cu autorităţile din castel şi-l sileau să rămînă servitor la scoală puteau fi date în viiea'g. era bine ca Brunswick să-l atragă de partea lui pe K. Qnd totul fusese pus în amănunt la cale. de asta îşi dădea seama şi . de a sta de vorbă cu Brunswick în chestiunea angajării sale ca arpentor. cu soluţia propusă de K. de disperare... La întrebarea — de ce doreşte asta. observa plin de grijă tăcerea lui K. ar fi în orice caz adesea în apropierea soţiei acestuia — aşa se juca el cu visurile şi visurile cu el.

strîngînd cu putere mîna lui K. apoi îşi luă. 160 ♦ Franz Kafka distrat. care se afla pe masă şi cu care Hans se tot jucase. i-aţi mai şi expediat pe secundanţi. cel de acum. este deocamdată umil şi de'evitat. deşi K. îi dădea dreptate. vesel. înainte de toate. n-avea nevoie să observe reacţiile altor oameni. ea însăşi. provocat mereu de întrebările Friedei. că doar el însuşi căuta cu tot dinadinsul so ferească pe maică-sa de orice privire şi vorbă a lui K. dar cuvintele erau relativ blînde. căci abia ieşise pe uşă. maică-sa. Numai K. ca la o fiinţă mai tînără decît el. strigă: — Scuzaţi că vă deranjez. dacă planurile lor vor reuşi. era gata să-i dea . şi anume pentru frumosul lui' baston cu noduri. astea nu sînt condiţii de învăţămînt.'ca să aveţi şi mai mult loc. spunîndu-i că ştie de ce-l invidiază Hans.. cu acest preţ era gata să-l accepte chiar şi pe K. ca s-o ştie. îi mai spuse că se pricepe să facă astfel de bastoane si că va face unul şi mai frumos pentru Hans. ca unul care te însp'ăimîntă. iar voi vă lăfăiţi aici în sala mare de gimnastică şi. adresîndu-se numai lui K. îl însenină din nou. îl atrăgea pe Hans. si spunîndu-i: „Deci poimîine". şi. văzîndu-i pe K. Cu toate acestea. pomenise de K. Această contradicţie îl făcu să creadă că. K. că învăţătorul o deschise brusc şi. Dar acum faceţi bine şi vă sculaţi. grosolan în sine. însă. Şi tocmai această perspectivă dea dreptul absurdă. al unui băieţel. şi i se părea că si în atitudinea celorlalţi se întrevede ceva asemănător. dar spuneţi-mi cînd o să se facă în sfîrşit curat aici ? Sîntem siliţi să stăm înghesuiţi dincolo. atît de îndepărtat încît e încă imprevizibil. 14 REPROŞUL FRIEDEI Era şi timpul ca Hans să plece. era de o seriozitate aproape tristă. Acum nu se mai ştia bine dacă Hans nu se gîndise cumva doar la obţinerea bastonului. în timpul convorbirii. chiar şi acel „tu". K. şi pe Frieda stînd liniştiţi la masă. Toatea acestea fură strigate cu furie.: Tu te duci acum şi-mi aduci gustarea de la „Hanul Podului". îi cerea ajutor şi era fericit cînd K. al cărei viitor se extinde mai departe decît viitorul său propriu. de sus. mişcaţi-vă! Şi. îi va întrece pe toţi. într-atît se bucură de promisiunea lui }L. totuşi într-un viitor^ ce-i drept. îl căuta pe K.Hans cu totul limpede. ca şi evoluţia grandioasă care avea să conducă spre ea. Ceea ce era cu totul copilăresc şi de'o naivă înţelepciune precoce în această dorinţă a lui Hans consta în faptul că se uita la K. rămas bun. Şi felul în care vorbea despre aceste lucruri. hai.

îndure mai multe din partea învăţătorului decît ar^fi admis să îndure în alte condiţii. Şi tocmai la situaţia asta K. bunăvoinţa lui K. că doar n-ai acceptat concedierea. adu-mi gustarea. dar încă din culoar fu rechemat de învăţător. nu trebuia să pregete. nici de locuinţă. porni numaidecît să aducă gustarea. Fie 162 ♦ Franz Kafka că avusese doar intenţia să pună la încercare. făceau parte din seria micilor suferinţe . ca să ştie să se orienteze pe urmă în funcţie de ea. prin acest ordin special. şi în fond îi păsa doar de Frieda. era mulţumit. — Concediat sau neconcediat. şi această părere era în favoarea lui K. ţinea acum mai mult decît înainte. recunoscute de el însuşi ca neverosimile. zise învăţătorul. e de neînţeles. şi nu putea fi altfel. K. ci-şi închipuise părerea probabilă a primarului. dar Primarului. să nu se sinchisească de nimic. Dacă le dădea ascultare. crede-mă. — Ce tot pălăvrăgeşti. ca'un chelner. Convorbirea cu Hans îi dăduse speranţe noi. ca ea să nu mai fie valabilă ? întrebă K. Acum K. nici de mîncare. — Asta ajunge. complet neîntemeiate. de a-l servi. căci chiar dacă învăţătorul. răspunse K. Lucrurile acestea nu erau excesiv de dureroase. Dar acum du-te fuga. trebuia să-şi adune toate puterile. — Concediat sau neconcediat. cum se vădise adineauri. zise învăţătorul. nici de autorităţile săteşti.ascultare numaidecît. dar pînă la o anumită limită era dispus să accepte capriciile acestuia. dar pe care nu mai putea să le ignore. sau poate nici măcar nu vorbise. De aceea trebuia să păstreze cu orice pi acest post care-i oferea Friedei oarecare securitate3 ţinînd seama de acest scop. putea fără îndoială să-i facă atîtea şicane încît situaţia să devină de nesuportat. şi nici chiar de Frieda. învăţătorul vorbise deci între timp cu primarul. tocmai asta aş vrea să Ştiu. fie că i se trezise din nou pofta de a porunci ş'i-i făcea plăcere să-l pună sa alerge în grabă şi apoi să' se întoarcă la porunca lui cu aceeaşi grabă. din partea lui. tot restul îl interesa numai în raport cu ea. — Mie nu-mi ajunge. doar ca să-l des-coasă pe învăţător spuse totuşi: — Păi am fost concediat. altfel #>ori într-adevăr din post. Iar K.. zise învăţătorul. da. nu avea dreptul să-l concedieze legal. ştia ca prin ascultare prea servilă se constituie sclavul şi ţapul ispăşitor al învăţătorului. ele estompau în mintea lui chiar şi imaginea lui Barnabas.

trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile. Apoi tăcură din nou. să răspundă mai amănunţit. Frieda îl întrebă pe K. să pună la loc aparatele dŞ gimnastică. să umble la şopron — apoi. gîndindu-se cît de puţin reuşise Frieda să-l ferească de poruncile şi brutalităţile învăţătorului. aşa cum promisese la început. dar nu din sîrguinţă. după ce se mai codi cîtva timp. se decise. şi că. să observe că Frieda stătuse atîta vreme ca pierdută în gînduri copleşitoare. După o bucată de vreme. Acum îi spuse că ascultase întîi liniştită convorbirea lui cu Hans. Mai degrabă enervat decît mişcat de toate aceste . Frieda îi răspunse că nu e ceva precis. în timp ce Frieda spăla ţ* freca podiumul. pentru ca învăţătoarea să se poată întoarce acolo cu clasa ei. Aşa că.. dar tocmai scurta lor convorbire îl făcuse pe K. dar în a cărui îndreptăţire refuzase să creadă pînă atunci. că se gîndeşte doar la birtăşiţă şi la unele lucruri foarte adevărate din cîte spusese. că unele cuvinte ale lui o speriaseră.neîncetate ale vieţii. se arătă dispus numaidecît să dea ascultare contraordinu-lui şi să facă întîi curăţenie în sală. fiindcă după aceea urma să aduC* totuşi gustarea pentru învăţător căruia îi era tare foamei sete. de vreme ce devenise servitor al şcolii. Ridicîndu-şî privirea spre el. Era o întrebare pesemne plină de milă şi'îngrijorare. în care munciseră în tăcere. nu era nimic în comparaţie cu ceea ce rîvnea K. aşa că. mai ales aproape neîntrerupt în timpul convorbirii lui cu Hans. nu venise aici ca să ducă o viaţă de pace şi onoruri. căci tot nix avea nici un spor în timp ce vorbea.K. să strîngă culcuşul. dar K. fără a-şi întrerupe însă lucrul. aşa că începuse să prindă cu mai multă atenţie sensul cuvintelor sale. în sala de alături. la fel cum fusese gata să alerge îndată la han. se întoarse la copii. să măture la iuţeală. intrînd acum cu lemnele în sală. din acel moment. Abia la insistenţele lui K. o întrebă deschis ce o preocupă. Zelul lor păru să-l mulţumească p* CASTELUL ♦ 163 învăţător. ameninţîndu-l că va reveni în curînd să vadă ce a făcut. Dar trebuia să facă ordine foarte repede. de ce se arată acum atît de ascultător faţă de învăţător. în fond. îl asigură că totul se va face după dorinţa sa. îi răspunse scurt că acum. ° bucată de vreme învăţătorul rămase să privească'cum # grăbea K. mai atrase atenţia că în faţa uşii se află o grămadă de lemne de foc — probabil că nu voia să-i mai permită lui K. nu mai încetase să găsească în spusele lui o confirmare a unui avertisment pe care-l datorează birtăşiţei. ci doar ca să nu fie silită să se uite în ochii lui. şi..

dar să-l asculţi cu adevărat. care are ochii atît de ageri cînd e vorba să judece oamenii. încît ne vine greu. ca şi pe urmă. înainte de a mă cunoaşte. Deosebirea a constat numai în aceea că. ţineai morţiş. Afară de asta. din anumite motive. spunea că eşti de o sinceritate copilărească. să-ţi petreci noaptea la „Curtea domnească". pe cînd acum eşti convins că ai ÎB mine un mijloc sigur de a ajunge efectiv. chiar dacă ţi-ai da osteneala să-ţi ascunzi intenţiile. de vreme ce personal avusese prea puţin succes în acest sens — K. şi apoi a mai spus : „Dă-ţi silinţa să-l asculţi. aruncă pe jos braţul de lemne. într-adevăr. să-ţi dăm crezare. chiar atunci cînd vorbeşti deschis. acum prin amintirea Vorbelor ei. ea susţine doar că. a prins. şi pentru că în mod cu totul eronat'consideri orice fată de serviciu dintr-o circiumă drept prada predestinată a oricărui muşteriu care întinde mîna după ea. se aşeză pe ele şi ceru cu toată seriozitatea lămuriri complete. Dar după ultima conversaţie cu tine la „Hanul Podului". şi chiar de vocea ei plîngăreaţă. trebuie să ne obişnuim să te credem abia în urma unor experienţe amare. birtăşiţă s-a străduit să mă facă să mă îndoiesc 164 ♦ Franz Kafka de tine. Birtăşiţa nu pretinde că ştie ce vrei de la Klamm. pe care le adusese. cam asta: că te-ai dat bine pe lîngă mine — a întrebuinţat cuvintele astea ruşinoase — numai pentru că ţi-am ieşit întîmplător în cale. pe nici o altă cale decît prin mine. la Klamm şi chiar cu un atu în mînă. cu toată bunăvoinţa. şi-a dat seama că umbli cu vicleşuguri — eu nu fac decît să repet cuvintele ei răutăcioase — acum n-ai mai reuşi s-o înşeli. şi în ce mă priveşte. înecată de lacrimi — înainte de toate fiindcă birtăşiţă se amesteca din nou în viaţa lui. Acest plus a fost Klamm. Cît m-am speriat — dar întîi doar fugitiv. Dar în fond tu nu ascunzi nimic. dar pentru ca din asta să iasă mai mult decît atît. înainte. ţineai la fel de mult să te apropii de el. asta o repeta mereu. cînd se va ivi o ocazie oarecare. — De mai multe ori. cum a aflat birtăşiţa de la cîrciumarul „Curţii domneşti". dimpotrivă. fusese nevoie de ceva în plus. fără vreun temei . şi că dacă nu ne salvează la timp o prietenă bună. începu Frieda. Şi dînsa a făcut doar atît. nu ţi-am displăcut tocmai. a păţit cam aşa. şi asta nu se putea obţine. Astea toate ar fi motive suficiente care să te determine să devii amantul meu pentru noaptea aceea. şi în curînd. cum spunea. nu susţinea că minţi.' dar că felul tău de a fi e atît de diferit de al nostru. chiar din primul moment. nu doar superficial". Chiar şi ea. n-aveai nici o speranţă.fraze şi generalităţi.

şi dacă nimic din toatea astea nu foloseşte. înainte de a mă cunoaşte. Pentru preţul cerut. Asta se pare că se explică aşa : ai crezut că ai cucerit în persoana mea o iubită a lui Klamm şi că posezi deci un gaj care nu poate fi răscumpărat decît la preţul maxim. rătăceai pe aici. atît cît depinde numai de mine. de asta nu te îndoieşti. în neştiinţa ta. Sînt' poate aceleaşi cuvinte pe care le-a întrebuinţat şj birtăşiţa. pentru ca să trebuiască să părăseşti „Hanul Podului" împreună cu mine. atunci va începe iadul pentru mine. căci atunci voi deveni de-a binelea ceva ce-ţi aparţine. o să mă cedezi lui. nu dai. cînd va fi venit momentul decisiv. presupunînd că obţii preţul. ţi-e indiferent că va trebui să muncesc din greu ca servitoare la şcoală. în privinţa preţului însă ai fi decis să nu cedezi. că eu. ai să-ţi dai seatoa că te-ai înşelat în toate. în schimb eşti dis-pus şi să joci teatru. că. aşa a încheiat birtăşiţa. ţinînd. singura mea valoare în ochii tăi este că am fost iubita lui Klamm. în presupunerile şi în spermele tale.Iar dacă atunci. singura ta . înideea ta despre Klamm şi despre relaţiile 'ui cu mine. sînt ceva ce-ţi aparţine în orice împrejurare. la'preţ. pe care ţi le-am făcut într-adevăr. Nu ai nici o tandreţe. şi rugîndu-l să mă reprimească. eşti dispus să faci orice.mai sigur — cînd ai spus astăzi. bineînţeles. întrevederea cu Klamm ţi-o închipui ca pe o afacere. vei rămîne. ai să mă alungi. vei pretinde că mă iubeşti. şi că trebuie să părăsesc şi „Hanul Podului". la un moment dat. De vreme ce nu-ţi pasă de mine. De aceea îţi este indiferent că pierd postul de la „Curtea domnească". şi ea spunea că ţi-ai precizat ţelul abia de cîfld CASTELUL ♦ 165 mă cunoşti pe mine. iei. pe drumuri care nu duc nicăieri. indiferenţa lui ai să cauţi s-o combaţi subliniind nimicnicia ta şi ru'şinîndu-l prin faptul că vei avea un urmaş. în schimb. dai. te străduieşti să mă împiedici să-l uit pe Klamm. dacă mă vrea Klamm. pentru ca să nu mă prea opun cumva. dacă vrea să rămîi cu mine. ai să te milogeşti pur şi simplu în numele soţilor K. îţi faci planurile ţinînd seama de toate eventualităţile.' mai presus de orice. cu toate acestea lupţi şi împotriva birtăşiţei. împingi cearta cu ea aşa de departe. contra plată. nu cunoşti gelozia. dacă ţi se va părea avantajos. sau transmiţîndu-i mărturisirile mele de dragoste faţă de el. nu iei. ba nici timp nu mai ai pentru mine. pe care o crezi singura capabilă să mă smulgă din mîinile tale. mă laşi pe seama secundanţilor. Singura ta năzuinţă este să tratezi cu Klamm în privinţa preţului. dacă o să vrea să mă alungi. ai fi dispus să faci toate concesiile în ce mă priveşte.

ai fost îfi inferioritate faţă de primar. dar în acelaşi timp o posesie care s-a dovedit lipsită de valoare. din pricina mea. ascultase încordat. în sat. zise K. Cum stăteai în genunchi lîngă mine şi aveai o privire de parcă totul ar fi fost pierdut. a trebuit să te supui învăţătorului. se aşeză pe marginea podiumului. M-am gîndit la dimineaţa obscură de după prima noastră noapte. mai dăduse. ajunsese să şadă aproape pe podea. n-a fost decît din dorinţa neputincioasă de a-l împăca într-un fel oarecare. Faptul că ai vrut apoi mereu să ajungi la Klanun. Din pricina mea a început birtăşiţa să te duşmănească. Osteneală bine intefl' ţionată. într-a sa. şi ce s-a schimbat de atunci încoace ? — Nu ştiu. mîna Frie-dei. dacă nu aici. — Am expus doar părerea birtăşiţei. Mai degrabă mi' s-a părut adevărat exact contrariul a celor ce spunea. dar s-a întîmplat pentru prima oară în viaţa mea să resping părerea ei cu totul şi cu totul. lemnele de sub el se rostogoliseră. iar ceea cei mai grav: din pricina mea ai păcătuit poate împotriva lui Klamm. şi zise: — în relatarea ta n-am putut să disting totdeauna prea bine părerea ta de părerea birtăşiţei. într-adevăr. prin toate învinuirile astea. K. ci ţi-am stat în cale. în cele din urmă te-ar fi purtat înainte şi pe tine. Dragostea mea pentru tine ffl* ajutase să trec peste toate. decît să mă ferească de reproşurile prea aspre pe care mi le-aş fi putut face. aşa că eu. luă. atît de departe de orice înţelegere a cum stau lucrurile între noi.' zise Frieda uitîndu-se la mîna lui care o cuprindea pe . Şi cum. dar nici nu băgase de seamă. care încerca moale să i se sustragă.. şi nu demult. şi pe care o s-o tratezi în consecinţă. abia acum se ridică. am ascultat tot ce a spus fiindcă o venerez. dar zadarnică. nu voia. o dovadă a puterii ei salvîndu-te de familia lui Barnabas. CASTELUL ♦ 167 — Asta a fost deci părerea contrară pe care o aveai atunci. ai fost silit să lupţi pentru postul tău.166 ♦ Franz Kafka posesie de care vei avea nevoie. de vreme ce n-ai alt sentiment faţă de mine decît pe acela al posesorului. ai fost la'cheremul secundanţilor. nu te-am ajutat. apoi în altă parte. obligat să-mi porţi grija. probabil mai bine decît mine. Mi s-a părut atît de lamentabil tot ce spunea. Şi mi-am spus că birtăşiţa care le ştie pe toate. cu gura strînsă pungă. cu toate străduinţele mele." pe care şi acum încă o subevaluezi. şi să ştii că e o duşmancă puternică. lucrurile au evoluat. zise Frieda.

ia să fi încercat să mai rămînă la părerea ei! Dar apoi deodată. ci din pricina trădării lui K. Dar sînt pline de învăţăminte.în realitate s-a schimbat totul de cînd te-am auzit vorbind cu băiatul acela. tot ce spui este just într-un anumit sens. Mie nu mi-a spus asta. Nu era nici o' deosebire faţă de momentul acela şi nu-mi doream decît să fie prezentă şi birtăşiţa ca să te asculte. prietenos. atunci mă gîndesc că nu s-a schimbat nimic. despre una şi alta. mi se părea că în clipa aceea intri în birt. în realitate. pentru ca să o iei pe urmă nestingherit spre ţintă. cînd eşti atît de aproape de mine şi mă întrebi aşa de liniştit...de care acum se abuza aici. iar eu încerc din răsputeri s-o îndepărtez. Prin cuvintele tale pline de simpatie. însă.. despre situaţia familială la ei în casă. zise K.. mi se părea că birtăşiţa stă lîngă mine şi-mi explică totul. Şi pe urmă. Din cuvintele tale. nu ştiu cum s-a întîmplat. reieşea cu toată claritatea numai grija de propriile tale interese.. cînd mi-am revenit şi l-am întrebat pe Hans ce vrea să se facă. înşelai femeia aceea încă înainte de a o fi cîştigat de partea ta. am observat cu ce intenţii stăteai de vorbă cu băiatul. deşi nu m-a prea menajat. Ţinta era femeia aceea. ca şi cum n-ar avea nimic de ascuns. îşi retrase mîna şi. şi. Ce nevinovate întrebări i-ai pus la început. plînse fără a-şi acoperi faţa'. nici măcar nu eram eu cea înşelată — nici măcar înşelată nu mai eram — ci femeia străină. căci între timp se învăţase cu reproşul. poate că nu s-a schimbat nimic. fiindcă nu plîngea din" pricina propriei ei suferinţe. îi prezenta această faţă inundată de lacrimi. vedeam însă limpede că eforturile mele sînt complet lipsite de sorţi de izbîndă. şi mine. aşa că i se cuvenea şi lui să ia parte la jalea exprimată de înfăţişarea ei.. şi'asta mă consolează. regăsindu-şi liniştea. — . deschis. deci îl cuceriseşi cu totul. nu prea uşor de cîştigat. se mai pot învăţa multe de la birtăşiţa.a ei. Nu numai trecutul meu. la birt ? H '< 168 ♦ Franz Kafka — Tot ce spui. şi-mi cauţi privirea cu o insistenţă copilărească. nu chiar neadevărat. ci şi viitorul mi l-am auzit în cuvintele tale. băiatul bun. şezînd dreaptă în faţa lui. o ţintă de care îmi dădeam seama din ce în ce mai bine. se vede că ţi-a încredinţat această armă în . chiar dacă crezi că sînt ale tale proprii. în fond. ale duşmancei mele. ce mare deosebire mai era între el. dar e duşmănos. i-ai cîştigat încrederea. şi a răspuns că vrea să devină un om ca tine. Sînt gîndurile birtăşiţei. atunci. aparent pline de grija pentru ea.

l-ai subevalua mult pe acest omuleţ prudent. ar fi foarte grav numai într-un caz. Frieda. lucrurile ar sta într-adevăr aşa : că te-am cucerit prin calcule şi şiretenie. nu ştiu din ce motiv. cum stau lucrurile atunci ? Atunci înseamnă că îmi văd de interesele mele ca şi de ale tale. numai atunci. nu vreau să susţin că tot ce faci o confirmă. ai strigat numele lui Baraabas. nu mai e nici o deosebire între ele. şi nu te-a răpit o fiară şireată în momentul acela. O. de vreme ce în felul acesta mă laşi în întregime în seama birtăşiţei. De m-ai fi chemat pe mine măcar o dată cu atîta dragoste cum ai rostit atunci. Atunci. din delicateţe. Dacă eu abuzez de tine. doar ai izgonit secundanţii de dragul meu. apoi şi ea abuzează de tine într-un chip asemănător. Dar acum. ci ai venii şi tu spre mine aşa cum am venit eu spre tine. afară de asta dezacordul între el ş) mine nu a rămas neştiut de Hans. Nu o confirmă în toate. din cîte am pe răboj. şi cu privire la Hans.. am să fiu fericită să mă descotorosesc de neîncredere şi'am să te rog în genunchi să mă ierţi. dacă ai crede aşa. vii şi pleci. chiar dacă spun lucruri tare urîte. şi birtăşiţa a uitat doar să pomenească şi asta. iar purtarea ta pare să confirme ce spune ea.speranţa că ai să te foloseşti de ea într-un ceas deosebit de greu sau decisiv pentru mine. aşa sper. Asta e valabil pentru toate. eu nu ştiu de unde şi încotro. exagerezi de altfel mult. şi ne-am găsit. spune. uitînd amîndoi de noi înşine. N-am fost deloc neîncrezătoare faţă de tine. Poate că făcea parte de pe atunci din planurile mele să-ţi provoc milă prezentîndu-mă în faţa ta cu Olga de braţ. cum să nu se iste bănuiala şi în mine. Cînd a bătut Hans la uşă. lucrul acesta nu merge totuşi atît de departe încît să existe între noi o opoziţie. zise Frieda şi scoase un oftat. chiar cînd mă chinuieşte. dragă K. Frieda. şi nu le poate separa decît o duşmancă. gîndeşte-te bine: dacă totul ar fi exact aşa cuţn spune birtăşiţa. şi chiar dacă ar fi rămas neştiut de el. şi dacă m-a molipsit puţin birtăşiţa. Dar dacă lucrurile nu stau aşa cum e mai rău. Rămîne însă adevărat că-nB CASTELUL ♦ 169 ascunzi multe. — E aşa de greu să te dumireşti. un grăunte în favoarea mea. dacă ai şti cu cîtă rîvnă caut în tot ce spui şi faci. ca să speculez această posesie. căci dacă intenţiile mele şi ale lui Hans nu se acoperă complet. şi anume în cazul că nu mă iubeşti. acest nume pe care-l detest! Dacă nai încredere în mine. Judecînd după convorbirea mea cu Hans. aşa cum fac în fond tot timpul. nimeni n-ar avea ponoase de tras. .

asta o ştii. nu-ţi ascund nici cel mai mic lucru. şi cît îi cedezi. Cît mă urăşte birtăşiţa şi cîtă osteneală îşi dă ca să mi te smulgă. mi-a spus-o ea însăşi cîrid m'-am rătăcit în prima zi şi . asta îi constituie meritul. fireşte. mă grăbesc spre tine. iată că ţelul tău nici măcar nu mai e Klamm. Frieda. zise K. — Ai înţeles bine convorbirea mea cu Hans. o ştii de asemenea. şi că sînt deci silit să reuşesc prin propriile mele mijloace. — Dar vezi şi tu. într-adevăr. dar e singurul curier care mi se trimite. Iar Barnabas ? Sigur. ca să mă întîlnesc iarăşi cu ele. vezi bine. poate că asta mă nelinişteşte cel mai tare. zgribulit. şi cu ce mijloace. că nu mă poţi ajuta în privinţa asta. Dar oare toată viaţa ta anterioară s-a scufundat întratît în adînc (afară de birtăşiţa. mai ales cînd vine de jos ? Cum trebuie să te foloseşti de tot ce-ţi dă oarecare speranţă ? Şi femeia asta vine din castel. fericirea mea. povestindu-ţi încercările mele zadarnice care şi aşa mă umilesc destul ? Sau să mă laud cumva că am aşteptat zadarnic. lîngă portiera săniei lui Klamm. Frieda ! Cît îi cedezi! Ia spune. Vine rar. auzindu-le din gura ta. zise Frieda. — Deocamdată din păcate nu mi-a dat nici un prilej să mă feresc de el. Nu pot să cred că e in curier bun. zîmbind. de parcă te-ai lupta pentru aerul pe care-l respiri. şi ce aduce e &ră importanţă.. în ce chestiune îţi ascund ceva ? Că vreau să ajung la Klamm. că n-am reuşit pînă acum. Să mă umilesc de două ori. urma să sfîrşeasca în ziua în care aveai să-ţi'dai seama definitiv că speranţele tale în legătură cu Klamm au fost zadarnice. era destul de grav. apare deodată un băieţaş şi tu începi să lupţi alături de el pentru mamă-sa. cu atît mai mult trebuie să te fereşti de el. zise Frieda. numai că purcede direct de la Klamm. zise K. — Poate că ai dreptate. După ea. îl aştept. o fe. e ceva ce n-a prevăzut nici măcar birtăşiţa. că ai căutat mereu să pătrunzi la Klamm peste 170 ♦ Franz Kafka capul meu. nu eu l-am făcut curier. — Cu atît mai rău. — Iarăşi Barnabas ! strigă Frieda. E curierul lui Klamm. dar că pari acum îndepărtezi de Klamm e încă mult mai grav.. zise K Aşa a fost. o după-amiază întreagă ? Fericit că-mi pot lua gîndul de la astfel de păţanii.— înainte de toate. Dar acum nici măcar nu mai aştepţi ziua aceea. ameninţătoare. ricire îndoielnică şi totuşi foarte reală. încît să nu mai ştii cum trebuie să lupte omul ca să răzbească. care nu se lasă dată peste bord cu una cu două). zise K.

spre fereastră. chiar. şi nici nu-l încurcă pe secundant în înaintarea lui spre ea. — Drumul spre Klamm ? întrebă Frieda.am nimerit la Laseman'n. Atunci Frieda închise în grabă ferestrele exterioare. arătă spre uşa care putea fi dată violent de perete în orice clipă. îi spuse că nu trebuie nici măcar să facă focul. însă nu se mai uită în urmă.'Frieda făcu un semn cu mîna din fereastră. începu CASTELUL ♦ 171 maidecît să întindă iar braţele spre el şi să-şi dea ochii peste cap ca plini de dor. dar trebui să adauge îndată: „Poţi degera cu ea lî'ngă gratii". asta se vedea cît de colo. nici măcar nu era limpede dacă gestul era de respingere sau de salut. sigur. Tocmai atunci Frieda deschise fereastra.. Numai unul. în aparenţă însă K. se va ocupa el de încălzit. atunci femeia asta cunoaşte probabil drumul. decît să-i cer sfatul. sau chiar ajutorul ? Dacă birtăşiţa cunoaşte cu mare precizie numai obstacolele din calea' ce duce la Klamm. îi promise că se va întoarce numaidecît. cînd. Cu o insistenţă disproporţionată faţă de importanţa obiectului. rămase însă după ele. ca şi cum abia prezenţa lui ar confirma tot ce fusese mîngîietor în spusele lui'. cu capul înclinat într-o parte. ba. speriat. „încăpăţînarea lui e exemplară". nu reacţiona în faţa se-cundantului decît printrun gest de ameninţare cu pumnul. mort de oboseală. ca să aerisească înainte de a se face focul. Apoi sări în picioare. irezistibil atras. însă îi aminti de învăţător. cu mîna pe cremonă. K. secundantul se trase înapoi la o distanţă considerabilă. .. Ce se impunea cu mai multă evidenţă. Păşind cu greu prin zăpada din curte — pîrtia ar fi trebuit să fie de mult tăiată. îşi zise K. Frieda' se rugă de el să rămînă. în cele din urmă Frieda acceptă în tăcere. Acum însă e timpul să mă duc după gustare. şi se strecură. era curios ce încet înainta treaba — îl găsi pe unul dintre secundanţi ţinîndu-se de gratii.. Cu faţa schiţînd un zîmbet prietenos faţă de secundant şi de implorare descumpănită către K. cu ochii mari şi cu un surîs încremenit. aşa cum se înţelesese cu K. Ştia oare că astfel îl atrăgea mai mult decît îl speria pe secundant ? K. Secundantul renunţă îndată să atragă atenţia lui K. la cine altul ? zise K. unde era celălalt ? Reuşise deci să înfrîngă măcar îndărătnicia unuia dintre ei' Cel rămas era în orice caz încă destul de zelos. prefera să se grăbească pe cît posibil şi să se întoarcă repede. — La Klamm. că doar pe drumul ăsta a coborît ea însăşi. înviorat de apariţia lui K. care excludea orice încercare de apropiere.

dacă n-ar fi fost recomandabil ca după atîtea neglijenţe în muncă să se folosească de orice prilej pentru a o îndatora pe Gisa. în sfîrşit. se retrase cu Gisa în cealaltă sală de clasă. Asta nu mai deranja pe nimeni. deşi fiu de administrator al castelului. la picioarele Gisei. şi acum era gata cu munca din ziua aceea. Pe secundam îl gonise cu cîteva ore înainte. da* CASTELUL ♦ 173 fiind că Schwarzer n-avea nici simpatie. singur cît vedea cu ochii. Apoi Gisa îşi lăsase pisica în întregime pe seama Friedei. mului. şi încolo era mulţumit să poată trăi în apropierea. întemeiată pe cele întîmplate în seara aceea. pe care K. La „Hanul Podului" i se povestise lui K. trăia de mult în sat. Frieda era acasă. aşezat fie îi* bancă. în căldura ei. cum că Schwarzer. şi după ce-l salutase pe K. copiii se obişnuiseră. Fusese un semn de mare încredere din partea Gisei că-i încredinţase Friedei această treabă. Acolo erau şi acum. cunoştinţa lui K. ocupată cu spălatul rufelor sau poate tot mai făcea toaleta pisicii Gisei.15 LA AMALIA începea să se întunece cînd K. îi zărise pe amîndoi la măsuţă lîngă fereastră. datorită relaţiilor sale. Cea mai mare plăcere a lui era să şadă lîngă Gisa şi să corecteze împreună caietele de şcoală. fie. se făcuse nevăzut. şi cum aşază'pisica cu grijă în cadă. printre elevi. K. cu un amestec de timiditate. lucrînd cu capetele apropiate. acum se vedeau numai două lumînări . ce-i drept. şi nici nu mai apăruse de atunci. pîrtia. abia vorbea cu ei. şi de dispreţ suveran. preluase doar orele de gimnastică de la Gisa. nepotrivită şi dezgustătoare. fără a se urni din loc. pe marginea podiu. şi poate că era mai bine aşa. îl urmărise o bună bucată de drum. Stătea la portiţa grădinii. cît timp mai era lumină. desigur n-ar fi permis s-o accepte. învăţătorul i le dădea întotdeauna pe ale lui şi. căci venise Schwar-zer. apoi acesta se ascunsese undeva printre cocioabe şi grădiniţe. cum pune apă la încălzit. în aerul. Aceasta urmărise cu satisfacţie cum aduce K. să fie numit de către comună ajutor <J£ învăţător. băiţa de copil din pod. că obţinuse. din prima seară. de preferinţă. din dragoste pentru Gisa. într-un'fel ciudat. Şi astăzi făceau acest lucru. aşa cum se cuvine faţă de un servitor de şcoală. Schwarzer adusese un maldăr de caiete. isprăvi. nici înţelegere faţă de copii. înălţase două valuri de zăpadă de o parte şi de alta a cărării şi le bătucise bine. dar că exercita această profesiune mai mult î" felul'lui: asistînd la mai toate lecţiile Gisei.

să meargă în Lowen174 ♦ Franz Kafka gasse unde locuia Gisa. lucrurile nu ieşeau prea bine. Cu toate acestea nimic nu-l îndreptăţea pe Schwarzer să se creadă superior lui K. să tragă cu urechea la uşa ei totdeauna încuiata şi. care. ce-i drept. aşa că şi vioiul Schwarzer trebuia să i se supună. a fericirii lui. voluptuos şi-l purta nesimţitoare. rămînînd în sat. cel puţin la „Hanul Podului". sfărîma toate zăgazurile. care veneau adeseori după dînsul. în felul acesta. îi expedia indignat. după cum se întîmplase şi cuK. pe canapea. să umble încet. după ce constata că în odaie domnea. De mirare era numai că se vorbea totuşi despre el. ar fi o stînjenire. nu se potrivea decît foarte prost cu poziţia lui actuală. în schimb Schwarzer se jertfea permanent. fără excepţie. era însă răsplătit din belşug de prezenţa simplă. fără să-i pese dacă Schwarzer o urmărea sau nu cu privirea. calmă a Gisei. cu oarecare stimă.. Şi totuşi. întrucît era ajutor de . să urce pînă la odăiţa ei de la mansardă. alături de pisica bătrînă. cenuşii. cea mai deplină şi mai inexplicabilă tăcere. care-i lega pe cei doi. nu dădeau nici un răspuns la asemenea întrebări. ochii ei rotunzi. în orice caz. ca şi cînd scurta aducere aminte despre castel şi despre îndatoririle sale filiale. şi această stimă o cuprindea şi pe Gisa. neclipind aproape niciodată. de nereparat. părînd mai degrabă să se rotească în pupile.pîlpîind. căci avea astfel posibilitatea de care se şi folosea adeseori. pe trimişii părintelui său. să tacă mult. ţinea la tihna şi deci la singurătatea ei şi probabil că se simţea cel mai bine cînd Putea să se întindă la ea acasă. mai presus de toate. dar îi plăcea şi aşa. dar onoarea de a fi iubită de fiul unui administrator al castelului nu o preţuia deloc. în deplină libertate. iar trupul ei plin. ce e drept. de cele mai multe ori. se depărta în grabă. chiar cînd era vorba de lucruri mai mult rizibile decît onorabile. Era o dragoste adîncă. tonul îl dădea Gisa a cărei fire greoaie şi. cîteodată dezlănţuită. bineînţeles nu din calcul. poate că rîici nu-l iubea. Schwar-?er îşi petrecea o mare parte a zilei hoinărind prin sat fără nici o treabă. lucru ce nu l-ar fi îngăduit niciodată altcuiva cu alte prilejuri. consecinţele acestui fel de viaţă se arătau uneori şi la dînsul — dar niciodată în prezenţa Gisei — prin răbufniri ridicole de aroganţă oficială reînviată pentru cîteva clipe.'ci fiindcă. să vorbească încet. se vedea numai că-l suporta pe Schwarzer fără împotrivire. care nu o deranja cu nimic deoarece abia se putea mişca. Şi totuşi avea de fapt destul timp liber. Oricum. tăcută. căci Gisa nu se arăta în general decît în orele de şcoală şi la corectarea caietelor.

s-ar fi remarcat că e util şi de înc sdere. aşa că numai pe K. care a şi găsit un loc de dormit la cetăţeanul cutare al comunei şi-şi va vedea probabil de drum a doua zi. vina era a lui Schwarzer. probabil deosebit de detestată de ele. probabil nu prea bine văzut mai sus. aproape pe ascuns. nimeni n-fi ştiut de el. o vină care nu scăzuse prin faptul că întîmplările din zilele următoare confirmaseră justeţea primirii pe care i-o făcuse Schwarzer. s-ar fi put CASTELUL ♦ 175 probabil aciua pe undeva ca argat. Pentru corpul didactic. trebuie să i-l faci suportabil prin compensaţii corespunzătoare. în noaptea următoare totul s-ar fi putut peti altfel. afară de cazul.învăţător. sau cam aşa s-ar fi petrecut lucrurile fără Schwarzer. cî era încă străin de tot în sat. în orice ca . s-ar răspîndit vestea în vecini. n-ar fi rămas neobservat de autorităţi. Datorită lui Schwai întreaga atenţie a autorităţilor fusese atrasă într-un mCj cu totul absurd asupra lui K. fără cunoscuţi. fără adăp( extenuat de drum. De fapt K. pe cale oficială. la uşa primarului. dar totuşi cu o insistenţă supărătoare. un servitor al şcolii e o persoană foarte importantă pe care n-o poţi dispreţui fără consecinţe neplăcute. expus oricărei intervenţii a aul rităţilor. să bată a doua zi. iar dacă din interese de castă nu poţi renunţa la acest dispreţ. căci oricum nu vrea să stea mai mult. în fond procedase corect. îl puteau pune să ispăşească. ca pe drumeţ. încă din primul ceas. K. Bineînţeles. apoi Schwarzer mai era vinovat faţă de el încă din seara sosirii sale.. şi în curînd K. dar Schwarzer era fiul unui administrator. în orele de birou. zăcînd în colţ acela pe o saltea de paie. era nevinovat în toate astea. liniştit. şi încă de către un Schwarzer. aşa cum se cuvine. această superioritate nu exista. sau pe cine o fi fost la aparat. din punct de vedere formal. cu totul neajutorat. fireşte. dar cu linişte. nestingherite de nerăbdarea interesatului. sau el puţin n-fi ezitat să-l primească în casă timp de o a. ca un drumeţ străin. Autorităţile s-ar fi ocupat şi atunci de chestiunea aceasta. ca să se anunţe. numai pentru cîteva zile. că găseşte de lucru aici. Iar motivul ridicol pentru care se întîmplase aşa ? Poate o toană rea a . foarte improbabil. şi în special pentru un învăţător de soiul lui Schwarzer. cerîndu-i o decizie imediată cu o umilitate aparentă. avea intenţia să i-o plătească o dată cînd s-o ivi ocazia. Dar era o mare deosebire între a deranja în toiul nopţii din pricina lui cancelaria centrală. Căci nu trebuia pierdut din vedere această primire imprimase poate întîmplărilor ce au mat direcţia pe care au luat-o. nar fi avut vreo bănuială. şi a-l lăsa pe K. Aşa.

întorcînd abia acum ochii înspre ea. % gîndea că va avea şi mai departe nevoie de ajutor pînă şi în lucrurile cele mai mărunte. doar pentru cîteva clipe. dacă ou şi-ar fi spus că'diferenţa de putere dintre el şi autorităţi e atît de uriaşă. singur n-ar fi obţinut niciodată. şl-şi apăsa mîna pe frunte. de pildă. că orice minciună sau şiretlic de care ar fi' fost capabil. Schwarzer rămînea totuşi vinovat faţă de el. în măsura în care aşa ceva era cu putinţă în genere. deschis. Fusese însă un dar cumplit. era o condiţie preliminară. Se putea susţine. că nu-şi dăduseră încă seama de ce se petrecea la uşă. speriată de apariţia lui K. că cei doi bătrîni şedeau iarăşi la masa din colţul cel mai îndepărtat. n-ar fi îndrăznit niciodată să ceară şi ce nici autorităţile din partea lor n-ar fi admis niciodată. ar fi fost ineficiente pentru ca această diferenţă să scadă în mod notabil în favoarea lui. dar "îl şi dezarmase în acelaşi timp. după ce isprăvise munca. şi dacă îi 176 ♦ Franz Kafka dăunase atunci. într-o stare de toropeală mintală. cu altă ocazie putea să-l ajute. numai din prag avea de gînd să întrebe de el şi apoi să se întoarcă acasă îndată. Nu-i rămase alta de făcut decît să se ducă la surorile lui. pregetase toată ziua să meargă să se intereseze acasă la Barnabas. Ca să nu-l primească pe Barnabas de faţă cu Frieda. făţiş. De dragul Friedei. părea la rîndu-i să-i înşele aşteptările. K. la casa lui Barnabas. fără să ia seama cum arăta camera: — Barnabas tot n-a venit încă ? Abia acum observă că Olga nu era acasă. Dar gîndul acesta era doar o ipoteză cu care K. ar fi răspuns . şi. Aşa că împlîntă lopata în zăpadă şi o porni fuga. fără tertipuri. sărise în sus. ţinînd seama că va avea de luptat. de multe minciuni şi ascunzişuri. îl cruţase ce-i drept pe K. în aşteptarea lui Barnabas.. că acesta datora mult purtării lui Schwarzer. dar iată că şi Barnabas. pe de altă parte. muncise pe afară pînă tîrziu şi mai zăbovea acolo şi acum. ca să-şi revină. Numai prin ea devenise posibil ceva ce K. şi anume ca să le poată înfrunta pe acestea. din pricina căreia Schwarzer rătăcise noaptea muncit de insomnie. trăgîndu-şi sufletul. de la bun început. care zăcuse învelită în pături pe laviţa de la sobă. După o scurtă bătaie în uşă deschise brusc şi întrebă. dar Barnabas nu mai venea. Ajunse. în sfîrşit.Gisei în timpul zilei. aproape l-ar fi putut duce la disperare. K. că Amalia. se consola singur. pentru a se despăgubi apoi oarecum prin suferinţa lui K. Dacă Olga ar'fi fost prezentă.

fără să mai spună o vorbă. ca să nu se mai urnească în întîmpinarea lui. K îi mulţumi pentru lămuriri şi dădu să plece. şi s-o roage să-i liniştească pe părinţii ei. Amalia se strîmbă puţin* CASTELUL ♦ 177 parcă uşor supărată. o nevoie ce domina orice alt sentiment al ei. şi întrebă dacă Olga avea să-i comunice ceva special. Te munceşte ceva ? Nu' poţi să mi-o spui ? N-am mai văzut o fată de la ţară ca tine. Pricina nu părea să fie o slăbiciune. ca şi cum K. dar Amalia îl întrebă dacă nu vrea s-o mai aştepte pe Olga. răspunse K. Amalia îi linişti în cîteva cuvinte. M-a izbit abia azi. El răspunse mirat că nu. şi care îi devenea conştientă poate doar în felul acesta. Dar . ca de obicei. K.' Amalia n-o cunoştea şi întrebă dacă Olga ştie de logodnica lui. aproape imperceptibil. dar net — ceea ce era stingheritor. află apoi că Olga spărgea lemne în curte. pe care ea o strînse în tăcere. care în sine nu era urîtă. Privirea îi era rece. fiindcă mă aşteaptă acasă logodnica mea. şi. cu toată izolarea şi rezerva pe care o exprima. Nu pot să mai rămîn. speriaţi din somnolenţă. înclină uşor capul spre K. că Amalia era istovită — nu-i spuse din ce pricină — adineauri se văzuse silită să se culce. îşi amintea vag că privirea ei îl preocupase încă din prima seară şi se gîndi că toată impresia defavorabilă pe care i-o făcuse de la început această familie venea de la această privire. ci o continuă nevoie de singurătate. Din păcate nu mai avea timp. căci nu rămînea niciodată peste noapte la castel. şi nici timiditate sau prefăcătorie. într-adevăr. şi. credea că da.ea nu'maidecît. — era neîndoios că-l poftea să plece — şi'se culcă la loc. K. doar Olga îl văzuse'laolaltă cu Frieda. Stînd întinsă. iar Barnabas. dar nu se îndreptase direct asupra lucrului pe care-l observa. îi spuse cine este. îl examina ca şi cum s-ar mira că mai e de faţă. iar K. ci îl depăşea puţin. apoi la ţară asemenea ştiri se răspîndesc repede. apoi spuse: — Va să zică o aştepţi totuşi pe Olga ? — Nu ştiu de ce întrebi mereu acelaşi lucru. Apoi Amalia întrebă dacă vorbise azi cu Olga. Amalia ? întrebă K. limpede. abia acum. fixă. K. Eşti chiar de aici din sat ? Te-ai născut aici ? Amalia răspunse printr-un singur da. e drept că nu venise încă. — Tu întotdeauna eşti aşa tristă. dar aşa se văzu silit să facă barem cei cîţiva paşi pînă la Amalia. i-ar fi pus doar ultima întrebare. ci mîndră şi sinceră. dar trebuia să sosească peste puţin. ar fi putut pleca îndată. K. Amalia se ridică într-un cot şi zise că nu ştie de nici o logodnică. să-i întindă mîna.

fără să-l mai lase să adauge un cuvînt. din cap. de vreme $ Amalia ştie de toate astea. fiind doar de cîteva zile în sat. fără a fi cumva jenată şi întrebă numaidecît de Frieda. obişnuit. şi povestind aşa-n grabă — fiindcă se tot gîndea să plece numaidecît — scăpă o vorbă necugetată : luîndu-şi rămasbun. în tifflp ce Amalia declară pe loc. transformă rezerva în familiaritate. Aruncă lemnele. vorbi despre Frieda mai amănunţit decît ar fi făcut-o în alte împrejurări.făcu nu.. şi că vizitele. şi acest zîmbet. 178 ♦ Franz Kafka ştie că şi dînsul are simpatie pentru Olga. Apoi se sperie şi se întrerupse. ca martoră. proaspătă şi îmbujorată de aerul rece. nu trebuie să se mai sfiascj şi poate veni mai des.Amalia îl încredinţa că Olga' nu ştie nimic şi că va fi foarte nefericită aflînd. nu ezită să mărturisească. dar că nu o putea . vioaie şi puternică. numai. cedarea unei posesiuni păstrate pînă acum cu grijă. despre condiţiile grele în care se gospodărea de bine. îi făcu tăcerea elocventă. cînd a cunoscut-o pe fata aceea. stanjenit mereu de gîndul că trebuie să-şi ia cît mai repede rămas-bun şi neliniştit de privirea Amaliei. şi-i aminti de logodna lui. îi povesti seara petrecută în „Curtea domnească". fără să mai înfrumuseţeze lucrurile. Amalia zise că nu se înşală deloc. inspirată doar de sentimentul său personal faţă # ele. îşi exprimă convingerea' că Amalia se înşală. dar nu în întregime. Acum însă. că invitaţia fusese făcută pe necuge-tate. Or el era singur în faţa ei. era ca destăinuirea unui secret. Amalia nu părea si atribuie importanţă acestei logodne. K. căci intrase tocmai cu un braţ de lemne. că acceptă invitaţia. căci e foarte rezervată. de rău la şcoală. făcute sub pretextul soliilor încredinţate lui Barnabas. pentru ea hotărîtoare era numai impresia nemijlocită pe care o primea prin prezenţa lui. K. la care Amalia îi răspunse scurt că fusese cu totul împotriva introducerii lui la „Curtea domnească". scopul de a o vedea pe Olga. K. ba ştie chiar mai mult. K. o posesiune care putea eventual fi retrasă.'căci pare să-l* iubească. atît de apăsător. K. Doar atît voise să-i spună. oarecum stîrnit. îl întrebă. K. îl salută pe K. te dai de gol firă să vrei. parcă transformată de munca atît de diferită de statul în casă. O invocă şi pe Olga. schimbă o privire de înţelegere cu Amalia. Aşa că. dar ea nu părea să se simtă dezminţită de atitudinea Olgăi. deşi trist. dar cînd iubeşti. însă. îi lumină faţa posomorită. Amalia zîmbi. le invită pe cele două surori să vină să-l vadă. K. Aşa că Olga se văzu nevoită sa facă la fel. N-a vorbit niciodată deschis despre asta.

Dar acum mi-a trecut. căci există ° duşmănie mare. Cred că acum vă înţeleg mai bine. zise Amalia ridieîndu-se de pe 1*' viţă şi dînd pătura la o parte. am acceptat de la început doar în glumă. i-am purtat sîmbetele. nu mai poate veni pînă la şcoală să ţi-o comunice. nu-l găsi şi se mulţumi cu o expresie mai vagă: Sînteţi Poate mai buni la inimă decît oricare dintre săteni. cu picioarele îndepărtate şi uşor adusă din spate. mai toată speranţa mie în el. din păcate. Amalia. chiar dacă aduce de la castel o veste pentru tine. din răutate. cu mîinile împreunate în poală. e adevărat că pentru el de neînţeles. văd cît eşti de grăbit. o mare eroare să crezi că nu-l aştept întradevăr pe Barnabas.. îţi mai uşurez venirea spunîndu-ţi că Barnabas. Niciodată K.'Şi nul6 CASTELUL ♦ 179 teme. asupra voastră. Iar Barnabas e cel care urmează să mă ajute. se omoară cu serviciul. E drept că m-a mai decepţionat o dată. n-o să venim. s-a întîmplat în zăpăceala primelor ceasuri. du-te la logodnica ta. dar poate că eşti familia-r^ata cu secretele lui — şi am impresia că aşa stau lucrurile — atunci e rău. în timp ce aceasta se uita numai la K. dar a fost mai mult din vina mea decît a lui. dar'măcar importanţa ei pentru mine. zise K..6 doar repetarea papagalicească a opiniei generale. căci ar însemna că fratele tău mă îllŞala. depreciind dacă nu slujba pe care o are fratele tău. simţit nu numai de K. dar pesemne şi de Olga. sînteţi chiar. Şi acul"3 du-te. avea ceva maiestuos. Dar tu poţi veni în schimb mai des pe la noi. Nu poate alerga atîta. dorinţa mea cea mai fierbinte. deocamdată. de însăşi sora ei atît de deprinsă cu ea. n-o mai auzise pe Amalia spunînd atîtea vorbe în şir. şi las chestiunea încurcată. se opri căutînd cuvîntul exact.menţine. — Nu e duşmănie. ... de altfel tonul era altul decît de obicei. nu există nici un impediment. atunci e blne. în Măsura în care-i cunosc. — E o eroare. K. Stătea niţel mai la o parte. în atitudinea ei obişnuită. neluîndu-şi ochii de la Amalia. bietul băiat. între Frieda şi familia lui Barnabas. de fapt unica mea dorinţă este să clarific chestiunile mele cu autorităţile. va trebui să vii tu însuţi ca să-ţi primeşti ştirile. Poate ^ nu eşti iniţiată în toate treburile lui Barnabas. şi pentru că imposibilul s-a dovedit imposibil. mai ales că poţi invoca oricînd pretextul mesajelor lui Barnabas. Dar acum. credeam pe atunci că pot obţine totul cu preţul unei mici plimbări pe înserate. m& încurci iarăşi. nu e un lucru atît de mare. Asta m-a influenţat chiar în judecata mea asupra familiei voastre.

cu care vorbi în şoaptă.'îi plăcea să se uite în ochii ei albaştri. afară de părinţii noştri. asta nu. parcă devenise. nu ispititori. răspunse Amalia. Olgăi. — Cum să-ţi explic. îi făcea bine lui K. K. încît îşi însuşeşte tot ce se spune în prezenţa ei. în Schimb. Şi rîse o dată cu Olga. şi a stat culcată pe laviţă. căci. Datorită avertismentelor Friedei' şi ale birtăşiţei. nimic nu m-ar putea determina. îl trase spre laviţa de la sobă şi părea întf-adevăr fericită că poate sta acum'singură cu el. e adevărat că se resimte mai mult decît oricare de toate. şi că. mai tinără şi decît Barnabas. dacă nu mai receptiv faţă de tot ce auzea aici. de bine şi de rău. dar mai atent şi mai perspicace. apoi la bucătărie. zise Olga. zise Olga redevenind serioasă.. ci calmi dar timizi. în bine şi în rău. nu se mai sinchiseşte de fapt de nimeni. mai adevărat decît crezi. de azi. Olga rîse de el.l lor a făcut eforturi să se scoale. nicidecum tulburată de gelozie. deşi aş face multe pentru tine. nici chiar considerentele faţă de tine. deci şi a oricărei severităţi. nu dominatori. ba chiar te şi face să i-î atribui de bunăvoie. Dar cu toate . timizi dar neclintiţi în faţa privirii lui. Amalia e mai tînără ca mine. nu-i cunosc secretele.180 ♦ Franz Kafka — Fii liniştit. de ei Se ocupă toată ziua. să gătească pentru ei. de la prînz. Amalia nu se sinchiseşte nici de Barnabas. plecase fără să-şi ia rămas-bun de la K. nu ştiu despre ele decît ceea ce aflu fără voia mea. — Asta e adevărat. parcă ar fi ştiut că va zăbovi încă mult şi că nu e nevoie să-şi ia rămasbun. sîntem buni la inimă. dar că Amalia e atît de dominatoare. întîi în colţul părinţilor. numai că ar fi bună şi blajină. nimic nu m-ar putea determina să mă las iniţiată. Dar treburile fratelui meu îi aparţin lui. Olga le cunoaşte bine. Despre Amalia se puteau spune multe. . La care K. rămase locului cu o expresie de mirare pe faţă. fiindcă este confidenta lui. ain cînd în cînd. găsea în asta o exagerare. Şi tocmai absenţa geloziei. fiindcă e bolnavă. nici de mine. declară că lauda îi fusese adresată ei. de dra-"u. şi adineauri i-a întrebat dacă doresc ^a. Şi Amalia plecă. 16 K. doar adineauri spusese Amalia că nu se amestecă în treburile fratelui ei. în schimb Olga îţi poate da toate lămuririle. dar ea e cea care hotărăşte în familia noastră. aşa cum spuneai. dar era o fericire liniştită. cînd ea îşi exprimă mirarea că spusese tocmai despre Amalia că e bună la inimă. şi s-a dus la bucătărie.

ca şi cum ar fi sora noastră mai mare. aţ* ceva nu există la castel. de fapt nu ne îndoim. — Dar n-a învăţat meseria de cizmar ? întrebă K.'e că nu se ştie niciodată ce înseamnă această încetineală. Barnabas se ocupă de aceste solii pe care ea nu le aprobă! ba poate le şi dispreţuieşte ? — Dacă ar şti de ce alta să se apuce. ţie nu ţi se pare că e deosebit de deşteaptă ? — Mi se pare deosebit de nefericită. dar e totuşi un serviciu la castel. de pildă. se miră K. pe acela i l-a cusut Amalia. totuşi. Dar ce crezi. — în locul slujbei de curier? întrebă Olga mirată. deci ar avea ce face în locul slujbei de curier. — Ei. care nu-l mulţumeşte deloc. dădu din cap.. îi sîntem străini. zise Olga. dar un costum. oricum. şi. tecîndu-se în treburile noastre. ar avea de lucru ziua si noaptea. Dar cum se acordă cu respectul vostru pentru ea faptul că. . şi. ^ CASTELUL ♦ 183 în privinţa asta se lucrează foarte încet la castel.'Barnabas are acces în cancelarii. — Ba da.. zise K. mai şi lucrează pe de lături pentru Brunswick..că 182 ♦ Franz Kafka nu se sinchiseşte de noi. a acceptat-o cumva de dragul cîştigului ? — O fi şi aşa. — Te referi la vestonul pe care-l poartă ? zise Olga Nu. — Are şi o livrea a lui proprie ? întrebă el. din partea birourilor. depindem de ea. şi. i s-a şi promis. nu o livrea. vii din străinătate. de la egal la egal. păi vezi. şi din mai multe motive. asta e totuşi destul de notabil şi putem fi mîndri de cîte a obţinut încă de pe acum. ai spus chiar tu că nu-l satisface. K. Tu ai multă experienţă fo materie de oameni. cel puţin aşa se pare. — Nu-l satisface. le-am asculta cu siguranţa n-o face însă. aşa tînăr cum este. zise K. ar părăsi îndată slujba asta de curier. zise Olga. nu se mai gîndea să se întoarcă acasă. zise K. Ar fi trebuit să p0' mească de mult. dacă ne-ar da sfaturi ames. răspunse Olga. ce e mai rău. un fel de serviciu la castel. ba chiar şi mesaje orale. pe cînd încă nu era curief-Dar ai pus aproape degetul pe rană. vine în contact cu oamenii de serviciu. zăreşte din depărtare şi cîte ufl funcţionar. i se încredinţează scrisori relativ importante. şi ar cîştiga din belşug. dacă ar vrea. chiar şi de asta vă îndoiţi ? — Mă rog. — Cum.

a fost retrasă promisiunea dată şi că Barnabas nu va primi niciodată costumul. cum ne împărtăşim grijile. e dovada contrariu-lui. privind-o mai serios decît Olga. mari 184 ♦ Franz Kaflca şi puternici. nu Poţi susţine aşa ceva. e o grijă şi pentru mine. dar o consolare înşelătoare. s-ar putea crede. după cîte ne spune Barnabas. Barnabas se învîrteşte mereu în jurul lor. Deci s-ar putea să facj parte din servitorimea măruntă. pe cale ierarhică. — Se poate. nu poartă nici ei uniforme. dar această categorie poartă haine de serviciu. bas să fie un servitor mai acătării. din anumite motive. cel*'puţin cînd coboară în sat. şi după cîte povesteşte Barnabas. nu e servitor de rang. din aceia pe ^re aici în sat nici măcar nu-i vedem. zise Olga. nu ştiu ce ai în vedere. într-un H o consolare. poate că o cunoşti: „Deciziile oficiale sînt sfioase ca o fată mare".Poate să însemne că totul merge în bună regulă. Funcţionarii. funcţionarii umblă în haine obişnuite. sau abia după o vreme îndelungată. servitorii mai de vază sînt încă şi mai rezervaţi decît fracţionării. se pare că nu au nici un fel de uniformă'. Se Pare. Ceva mai precis nu se poate afla. zise K. de pildă. şi. de pildă în cazul lui Barnabas. e întradevăr unul din motivele de îngrijorare ale lui Barnabas. există unele lucruri care te •ttdreptăţesc să crezi aşa. însuşi faptul ^ vine în sat.'ba chiar locuieşte aici. nici măcar din categoria cea mai joasă. Dar în ce priveşte ţinuta de serviciu. Şi mai e adevărat că Barnabas nu e funcţionar. o'observaţie foarte justă. dar poate însemna şi că nici nu s-au pornit încă demersurile necesare. nu e o adevărată livrea. E adevărat că problema nu e chiar atît de simplă. s-ar putea ca deciziile să mai aibă şi alte însuşiri comune cu fetele. — E o observaţie foarte justă. după cîte ştim noi aici. Pe scurt. de pildă că lucrează mai puţin. poate te gîndeşti să le lauzi. deci. umblînd agale pe coridoare. La noi este o vorbă. poate pe drept cuvînt. şi . că e o privelişte mimată să-i vezi pe bărbaţii ăştia aleşi pe sprinceană. căci este oare Barnabas un servitor de un oarecare rang ? Nu. oricîtă simpatie ai avea pentru el. vor să-l mai pună la încercare. poate că sînt chiar mai Jtoari decît unii funcţionari. şi că. şi nici nu se încumetă să vrea să devină. asta e. l-ai văzut pe Klamm. e adevărat că frumoase. Şi unii servitori cu rang mai mare. nici gînd ca Barna. dar mai poate să însemne că s-a şi încheiat drumul hîrtiilor pe cale ierarhică sau că. De altfel. după cîte relatează Barnabas. De ce nu i se dă o uniformă ? ne întrebăm zadarnic. fireşte.

Dar cu ce fel de funcţionari' şi ce fel de solii sînt astea ? Acu**: zice el. doar ai văzut oameni de soiul ăsta la „Curtea domnească". umblă prin birouri. Atunci ne întrebăm: ceea ce face Barnabas este oare într-adevăr o treabă în slujba castelului 1 Desigur. există deci bariere peste care trece. şi în spatele lor sînt alte birouri. şi tocmai asta e înfricoşător. Ş> chiar dacă s-ar duce mai departe. Gîndeşte-te. cel puţin aşa se crede. iar aceştia au terminat treaba pe care o aveau cu el şi-l trimit acasă sau pe drumuri. Barnabas nu posedă un astfel de costum şi nu e ceva ruşinos sau umilitor. cum poate exista un dubiu în privinţa înfăţişării lui Klamm ? Doar e cunoscut. Bariere sînt ş> în birourile în care are acces. se ştie cum . a fost repartizat lui Klamm. da'. nici măcar servitori de rang nu ajung aşa de departe. vrei să glumeşti. asta s-ar mai putea suporta. numai. un ţăran sau un meseriaş n-ar putea purta asemenea costume! Ei bine. terminată. pe mine şi pe Barnabas — asta te face să te îndoieşti de toate. apoi sînt bariere. dar în momente deosebit de apăsătoare — şi uneori. Ba*' nabas vorbeşte cu nişte funcţionari. e aproape prea mult. să-i fii repartizat direct lui Klamm.există şi multe deosebiri între diferitele costume. ar fi întradevăr Klamm ? — Olga. şi primeşte însărcina'1 CASTELUL ♦ 185 de la el personal. şi ele nu arată altfel decît cele dincolo de car* n-a pătruns niciodată. Ce au caracteristic costumele lor este că de obicei sînt strînse pe corp. aşa-mi explică Barnabas mereu. ne apucă astfel de momente. Asta în orice caz ar fi foarte mult. nu prea rar.. Aşa jţ se pare doar în acele momente apăsătoare. Şi atuflC îndoiala merge mai departe. de aceea nu e de presupu? neapărat că înapoia acestora din urmă se află birou*! complet diferite de cele în care Barnabas a mai fost. de vreme ce mai încolo n-are nici o treabă oficială şi ar fi un intrus Aceste bariere să nu ţi le închipui ca pe o graniţă bine de. zise K. dar atunci de ce se îndoieşte Barnabas că funcţionarul căruia acolo i se zice Klamm. dar ele nu sînt decît o parte din toate. dar nu poate merge mai departe. aşa este. nu te poţi apăra de ea. dar oare birourile sînt castelul propriu-zis ? Şi chiar dacă — presupunînd că unele birouri ţin de castei — sînt oare acelea în care Barnabas are acces ? El intră în birouri. totuşi'recunoşti îndată servitorii castelului după haine. Nu i se interzice de-a dreptul să meargă mai departe. Dar oare e chiar aşa ? Ei. la ce bun. Afară de asta. din moment ce a dat de superiorii lui. acolo te afli mereu sub observaţie. primeşte solii. prin viu grai. să vorbeşti cu el direct.

arată. tu ştii că Frieda nu prea mă are la inimă şi n-ar fi acceptat să-l văd la faţă. şi din aparenţe. nici măcar cu tine. şi altfel cînd îl părăseşte. şi altfel cînd doarme.' şi altfel după ce a băut. după cîte crede. şi fiindcă socotesc că-ţi este de folos şi ţie să ştii cîte ceva mai precis.. ci fiindcă te-ai interesat de Barnabas. toţi au auzit despre el. s-a format o imagine despre Klamm. nici chiar faţă de toine nu vorbeşte liber. E foarte sensibil. înfăţişarea îi e cunoscută în sat. Probabil că n-ai prea remarcat ce agitat e. Nu sînt glume. unii l-au şi văzut. poate. K. Totuşi nu ţi le povestesc ca să-mi uşurez sufletul şi să ţi-l încarc. pentru a fi apoi dezamăgit şi să aibă şi el de suferit de pe urma dezamăgirii tale. sînt grijile care mă muncesc cel mai tare. să nu ne opunem prin nici o vorbă. şi poate nu chiar atît de schimbătoare ca înfăţişarea reală a lui Klamm. ar însemna să-şi taie craca de sub picioare. Se pare că arată cu totul altfel c'înd soseşte în sat. Cuvintele acestea i-au răpit somnul. I-ai spus.-se pare. încalcind grosolan nişte legi sub a căror Putere se află încă. azinoapte. curierii castelului trebuie să se stăpînească bine. Dar despre Klamm vorbim uneori. de vreme ce ţi se trimite un curier de soiul lui. altfel cînd e treaz. tu rlu-i ceri prea mult. pentru că aseară ai fost nemulţumit de el. zise Olga. de nu s-ar pune întrebarea dacă ceea ce face e întradevăr slujbă de curier. dacă ar face una ca asta. altfel cînd . bunăoară. să-l sărut pînă-şi Mărturiseşte îndoielile. Dar în castel concepţia despre misiunea de curier e cu totul alta. o tendinţă pe care din Păcate pare s-o aibă uneori. O fac şi de dragul lui Barnabas. dar. altfel înainte de a fi băut bere. Are ceva din Amalia în sînge. Dar numai în linii mari. şi chiar şi atunci mai refuză să ad186 4 Franz Kafka mită că îndoielile sînt îndoieli. dar ai adus cu tine anumite idei în legătură cu serviciul de curier şi-ţi masori pretenţiile în raport cu ele. în linii mari. Ar trebui să acceptăm. fireşte. eu nu l-am văzut încă pe Klamm. nicidecum. n-a putut să doarmă. trebuie să-l mîngîi. deşi sînt singura lui confidentă. deşi. că lucrurile stau foarte prost pentru tine. chiar dacă Barnabas s-ar dedica în întregime serviciului. pe al tău. Faţă de Wne nu poate exprima fireşte nici o îndoială în privinţa ^ta. — Nu. pentru că Ama-lia m-a pus să te lămuresc. care e probabil justă. ea nu seamănă cu a ta. din punctul tău de vedere. Dar nu o duce uşor. ca să nu-ţi legi speranţe prea mari de el. din zvonuri şi din unele intenţii de a induce în eroare. Şi sînt sigură că nu-mi spune tot. eu însumi l-am văzut. De altfel imaginea despre el e schimbătoare.

Toate aceste noutăţi defavorabile aflate de la Olga. Şi vezi bine că deosebirile constatate. e drept. de altfel. şi nu era obligatoriu să te laşi îmbrobodit de nevinovăţia neîndoioasă a Olgăi pînă la a crede şi în sinceritatea lui Barnabas. care. la castel. zise K. continuă Olga. de altfel. Noi nu ne putem mulţumi cu atît. dar el nu l-a recunoscut. pentru Barnabas e o chestiune vitală să ştie dacă vorbeşte într-adevăr cu Klamm sau nu. şi se apropiată unul de altul. Barnabas le ştie prea bine. prin fereastra unei trăsuri. deosebiri de talie. dar găsea o anumită compensaţie în faptul că dăduse aici peste nişte oameni. Eu ţi le povestesc pe toate astea. de atitudine a corpului. cel puţin priviţi din afară. Toate aceste deosebiri nu se explică. care. — Cele ce se spun despre înfăţişarea lui Klamm. dar cu cît îi mergea mai prost lui Barnabas la castel. ca CASTELUL ♦ 187 de pildă cu Frieda. erau într-o situaţie asemănătoare cu a lui. sînt destul de mari. cu care se putea înţelege în multe privinţe. — Pentru mine nu mai puţin. şezînd acum şi mai strînşi laolaltă pe laviţă. cu atît se apropia de el aici. fireşte. numai cu privire la costum. prin vreo vrăjitorie. de formă a bărbii.' de care se putea deci lipi. printre mai mulţi alţii. poate chiar prea multe. jachetă neagră cu poale lungi. sau a crezut că-l vede. toate descrierile concordă: poartă mereu acelaşi costum. n-ar fi crezut niciodată că ar putea porni chiar din sat o aspiraţie atît de nefericită cum era cea a lui Barnabas şi a surorilor lui. pe K. i s-a arătat un funcţionar. prefăcîndu-se în contrariul ei. de corpolenţă. aşa cum mi îe-a explicat Barnabas. şi cine nu e direct şi personal interesat de această chestiune. în general se poate declara satisfăcut cu atît. ceea ce e uşor de înţeles. a adunat multe descrieri şi le-a comparat. de cele mai multe ori nu-i este îngăduit să-l vadă pe Klamm decît fugitiv de tot. şi altfel în convorbire şi... E drept că pierdea treptat speranţa în succesul mesajelor lui Barnabas.e singur. infinitele nuanţe de speranţă sau de disperare în care se află. după toate astea. ele sînt lesne de înţeles. era deci pregătit suficient ca să-l recunoască şi totuşi — cum îţi explici asta ? — intrînd odată într-un birou al castelului. nu numai în unele. odată l-a văzut şi el pe Klamm. la rîndul meu. după gradul de enervare. din sat. în sat. şi. Fireşte că nici pe departe nu i se explicase suficient situaţia. aproape cu totul altfel sus. în sat. şi i s-a spus că ar fi Klamm. îl descumpăneau. chiar şi cele de aici. şi încă multă vreme după aceea nu s-a . după dispoziţia de moment a privitorului. putea lua o întorsătură.

şi descrierea corespunde exact cu înfăţişarea lui Klamm. la dorinţa funcţionarilor. apoi să sară în sus. de ce te tot chinuieşti cu gîndul ?" La care. şi. încă nu se decide . cealaltă. Ce lucru curios! E aproape de neînţeles. cu spaţiu pentru cei veniţi 188 ♦ Franz Kafka cu diverse pricini. deschise. De fiecare dată Barnabas se miră de felul în care se petrece asta. şi Barnabas a luat poziţie de drepţi. şi în faţa mai tuturor stau nişte funcţionari şi citesc. iar copistul îl aude. şi care mai sînt şi atît de mărunte — e vorba. în sala privitorilor. desigur. din nou. Barnabas are. în genere. Frate-meu mi l-a descris adesea. să prindă ce se dictează. sau de faptul că vesta îi e descheiată — încît îţi e imposibil să le iei în serios. lată. de un anumit fel de a da din cap. Barnabas. de ce te îndoieşti. la care stau copiştii şi scriu. foarte încurcat. asta e partea funcţionarilor. numai că şuşoteşte între timp. zic eu. Barnabas este condus într-un birou mare. ceea ce le dictează aceştia. De obicei. Şi chiar cînd l-a zărit Klamm. şi aşa mai departe. pe care însă pare mai mult să le născocească decît să le redea. îşi petrece el timpul ore întregi. împarte încăperea în două părţi. mi l-a şi desenat. Adesea funcţionarul dictează cu voce atît de scăzută încît copistul nu-l poate auzi şezînd. abia observi că se dictează. pentru privitori. atunci trebuie să tot sară în picioare. ba chiar zile întregi. să se aşeze repede şi să noteze.' căci acolo. şi nici nu se dictează cu voce tare. Mai important mi se pare felul în care Klamm ia contact cu Barnabas. este cum se strecoară trecînd unul pe după celălalt cînd îşi schimbă locul. destul timp să observe toate. o parte îngustă unde două persoane abia pot trece una lîngă cealaltă. Pe pupitru se află cărţi mari. în faţa pupitrului se găsesc cîteva măsuţe joase. Dar nu rămîn mereu la aceeaşi carte. Nu se dă un ordin precis. tocmai fiindcă spaţiul e atît de strimt. aşa cum o ştim noi.putut obişnui cu ideea că acela ar fi fost Klamm. Dacă-l întrebi însă pe Barnabas prin ce se deosebeşte acel Klamm de imaginea obişnuită pe care o avem despre el. dar nu e biroul lui Klamm. nici nu le schimbă între ei. începe să-ţi enumere particularităţi ale funcţionarului din castel. una lîngă cealaltă. curieri. pînă ce privirea lui Klamm cade asupra lui. funcţionarul pare să citească la fel ca pînă atunci. Un pupitru înalt care se întinde de-a curmezişul de la un perete lateral la celălalt. şi ce-l miră mai ales pe Barnabas. nu e biroul Personal al cuiva. ci-şi schimbă doar locurile. adică îţi răspunde descriindu-l pe acel funcţionar din castel. „Păi atunci. de pildă. servitori. nu ştie să-ţi răspundă.

dimpotrivă. zise K. tocmai atunci îşi curăţă pince-nez-ul. dar aşa face şi în alte daţi. copistul caută printre grămezile de dosare şi hîrtii pe care le are sub masă.nimic. căci Klamm se poate adînci din nou în carte şi-l poate uita. care-mi mai şi ascunde unele lucruri. între timp. avînd sub cămaşă. uneori. Acest drum. în cele din urmă însă primeşte şi Barnabas misiuni. de pildă. chiar mie mi-a adus pînă acum două scrisori. să n-avem dreptate. cînd ne plîngem. Dar ce fel de slujbă de curier e asta. cînd soseşte Barnabas.. o scrisoare foarte veche. — Mă rog. e foarte obositor. Şi-apoi vine acasă întrun suflet. zise Olga. Pentru copist în orice caz e uşor. o fată — ca Barnabas. Asta e de înţeles. căci de obicei Klamm ţine atunci ochii aproape închişi. căci Barnabas trebuie să fie mereu atent — copistul îşi aduce aminte de el şi-i face semn. care le ştiu pe toate doar din auzite. pentru K. nu fiecare poateprimi în fiecare zi cîte o misiune. Dar ascultă cum stă chestiunea cu scrisorile. scoate scrisoarea pentru tine. Dar dacă e o scrisoare veche. la o anumită oră — de aceea serviciul. ce-i drept. La ce sînt bune toate astea ? Iar aici lucrările de cizmărie se adună. scrisoarea în sfîrşit . nimeni nu le mai face. de ce l-au lăsat pe Barnabas să aştepte atîta ? Şi pe tine la fel ? Şi mai ales scrisoarea. arfl impresia căe prisos de slujbaşi. iar Brunswick îi dă zor. direct pe piele. — E posibil. probabil pierdută. şi poate că între timp se uită la el. cu scrisorile către tine. Asta-i semnul că Barnabas poate pleca. Aceste scrisori nu le primeşte direct de la Klamm. dacă e aşa de neimportantă? Mă simt mîhnită în dimineţile în care Barnabas îmi spune că se duce la castel. această zi. căci acum e desigur* învechită ! Şi apoi lui Barnabas îi iese renumele că e un curier prost care întîrzie. într-o anumită zi. probabil perfect zadarnică. Barnabas se îndoieşte. el continuă să citească liniştit din cartea lui. presupunînd că vede ceva î&r&pince-nez. deci nu e o scrisoare pe care a scris-o tocmai atunci. Barnabas e pus să aştepte mult pînă i se încredinţează o misiune. deşi pare atît de uşor. Asta se întîmplă des. Asta nu pare să se producă în urma unei dispoziţii de a lui Klamm. după înfăţişarea plicului pare să fie. această speranţă. care zace acolo de mult. CASTELUL ♦ 189 şi nici nu le pot înţelege aşa de bine — eu. mai ales eu. îi dă lui Barnabas scrisoarea şi-i spune: „De la Klamm'.' pare să doarmă şi să-şi cureţe lentilele în somn. aşa păţeşte pesemne fiecare. ci de la copist. dar de asta nu trebuie să va plîngeţi.". probabil complet inutil.

pe rînd. dar. petreci zile întregi în aceeaşi încăpere cu Klamm. şi apoi vii acasă. în cazul tău. Există obstacole. nu e în stare. tocmai fiindcă ştie mai multe. spunînd : „Ce vrei în fond.. cînd lam bătut destul la cap — uneori trec zile şi saptămîni între timp — Barnabas ia totuşi scrisoarea şi se 190 ♦ Franz Kafka duce s-o înmîneze. nu lupţi oare pentru noi toţi ? Asta nu înseamnă nimic pentru tine ? Nu-ţi dă forţe' noi gîndul acesta ? Şi că sînt fericită şi aproape orgolioasă avînd un asemenea frate. dar asta nu înseamnă decît că — am ştiut-o mai înainte'--. Ei bine. şi atunci ne aşezăm aici pe laviţă. că e foarte puţin lucru. un motiv în plus să fii mîndru. ai dreptul să pretinzi o uniformă şi primeşti corespondenţă importantă de dus. şi poate că acum nu te mai miri că Amalia renunţă să le ştie. de vreme ce altfel mi-ar fi cu totul de neînţeles de ce eşti atît de nemulţumit cu tot ceea ce ai obţinut pînă acum ? Uită-te în jur. şi Barnabas pune scrisoarea la o parte şi nu mai are nici un chef s-o înmîneze. lucruri îndoielnice. poţi toate astea. şi nu abătut. Mi se poate întîmpla. în lucrurile acestea formale stă foarte mult sub influenţa mea. Aşa stau lucrurile. şi încercăm să ne dăm seama ce a cîşti-gat. eşti un curier recunoscut oficial. astea sînt secretele mele. la ce carieră. trebuie să recunoşti că. şi acest puţin e şi îndoielnic. decepţii. nu în ce priveşte cele obţinute de tine la castel. Aşa că uneori îl mai pot convinge. situaţia lor e alta decît a noastră şi n-au motiv să nutrească ambiţii ce depăşesc orizontul gospodăriei lor. Şi apoi. la ce ţeluri visezi ? Vrei să ajungi cumva atît de departe încît să trebuiască să ne părăseşti. şi el îmi'povesteşte. asta nu-ţi dă un sentiment de siguranţă ? Zău că mă decepţionezi. şi le cercetăm pe toate. frecventezi permanent birourile. de pildă. aşa că se apucă de cizmărie şi stă toată noaptea colo. totul e pe calea cea mai bună. să mă părăseşti definitiv ? Ăsta să fie scopul tău ? Nu sînt oare silită să cred asta. ca acum. — Scrisoarea ? repetă Olga. — Dar scrisoarea ? întrebă K. Ai acces la castel. dar n-are chef nici să se culce. pe scăunel. Barnabas. găsind. că trebuie să cucereşti prin luptă fiecare lucru mărunt în parte. lucru de care el. în cele din urmă. să vezi dacă vreunul dintre vecinii noştri a ajuns la fel de departe ca tine ? Sigur. în loc . K. după cîtăva vreme. sa trec peste prima impresie lăsată de relatarea lui şi să-mi revin. şi.nimic nu ţi se dăruieşte.obţinută. eşti toate astea. chiar fără să te compari cu alţii. ci în privinţa a ceea ce am obţinut eu din partea ta.

şi dacă pe uşa biroului s-ar putea citi numele lui. ia> în sfîrşit. Aşa ? îl cunoşti ? Şi el e foarte distant. dar e oare adevăratul Klamm ? Nu e cumva cineva care doar îi seamănă ? Poate e un secretar. plîngînd de bucurie. Klamm să fie silit să stea în sala comună. al lui Klamm. E ceva copilăros. mulţi încearcă s-o facă. ce a obţinut ? Are voie să intre într-un birou. poate o încăpere în care se reţin toţi cei ce n-au voie să pătrundă în adevăratele birouri! Vorbeşte el cu Klamm. răspunse Olga. la masa lui proprie. şi. visător. Ce uimitor de clar ştii să gîndeşti! — Nu. Această latură a felului său de a fi se poate imita cel mai uşor. ci îl trage aţa spre castel» şi. cu creionul pe după ureche şi să se înghesuie printre ei ? E foarte neverosimil. zise K. Un domn tînăr şi viguros. ar fi şi mai de înţeles dacă Barnabas . Ce-i drept. care aduce puţin cu Klamm şi se străduieşte să-i semene şi mai mult. dacă ar sta singur într-un birou. într-adevăr. n-ar îndrăzni să se mai arate acolo. Dar probabil CÎ nu vorbele mele au acest efect. iar scrisoarea. cu un oftat. fără a fi îndeplinit misiunea încredinţată.. Cu toate astea ai să găseşti în sat oameni care sînt gata să jure că Momus e Klamm în persoană. te îndoieşti de toate. Şi totul grăieşte în favoarea îndoielilor lui.să ne îmbrăţişăm. e admirabil cu cîtă justeţe ai rezumat totul. aici. Uneori Barnabas spune. cuvintele mele te înşală şi-l înşală probabil şi pe el. dar e de înţeles. dar l-am văzut totuşi de cîteva ori. Klamm are un secretar pe nume Momus. Şi cine te asigură că în castel lucrurile se petrec altfel ?'Cineva i-a spus lui Barnabas că acel funcţionar e Klamm. o laşi să zacă". în cel mai bun caz. există o asemănare între ei. ci antecamera birourilor. dar pare să nu fie nici măcar un birou. atunci nu m-aş mai'îndoi". poate nici atît. orice curaj pare să te părăsească văzîndu-mă. garanţi* viitorului nostru. după ce am repetat lucrurile astea zile de-a rîndul. scrisoarea şi pleacă. în definitiv. Un bărbat atît de căutat şi atît de rar accesibil cum e Klamm ia lesne diferite forme în închipuirea oamenilor. CASTELUL ♦ 191 — Dar ai perfectă dreptate în tot ce-i spui. Uite cum contribuie oamenii singuri la crearea unei confuzii. şi. nu te atrage decît calapodul tău de cizmar. nu-i aşa ? Deci nu seamănă probabil deloc cu Klamm. în sat. dar o asemănare de care Barnabas se îndoieşte mereu. şi sînt destul de prudenţi să nu maimuţărească restul. De pildă. dar într-o dispoziţie în care e mai demn de crezare: „Funcţionarul în chestiune seamănă foarte mult cu Klamm. Aşa îi vorbesc cîteodata. printre alţi funcţionari. şi-şi dă aere adoptînd felul de a fi somnoros. cam copilăreşte.

care e mai degrabă îndrăzneţ decît fricos. fără a fi întrebat. — Acum cred că ajungi la esenţial. mi-am pus speranţele în el şi am suferit şi decepţii din cauza lui.s-ar interesa. Dar în fond nu mă pronunţ împotrivă. Fireşte. De vreme ce moare de frică acolo. Respectul faţă de autoritate vă este înnăscut pe aici. Nimic nu poate fi mai greşit. aruncă o lumină mai vie. ca şi tine. cel puţin din diferitele lor răspunsuri s-ar putea deduce puncte de reper. şi dacă-l sileşti să relateze totuşi. Nimic din ce relatează nu se poate lua în serios. Cît de îndoielnice şi ameninţătoare trebuie să apară toate acolo. unde totul se petrece în aşa fel încît chiar el. cred că văd destul de limpede. să fie trimis deodată la castel şi să i se ceară apoi rapoarte fidele. deci pe nimic. Asta nu e ideea mea. după mine. m-am lăsat şi eu indus în eroare de el.. Din tot ce mi-ai povestit. ambele fiind întemeiate doar pe vorbele lui. Şi chiar 192 ♦ Franz Kafka dacă indicaţiile lor n-ar fi mai demne de crezare decît ale celui care. continuă K. i l-a arătat fără vorbe pe Klamm. nu îndrăzneşte să intre în vorbă cu nimeni. Barnabas e prea tînăr pentru sarcina lui. Asta nu mă miră. cu atît mai puţin să faci să depindă fericirea vieţii tale de interpretarea acelei vorbe. văzînd cît ţii la el şi cîte aştepţi de la dînsul. şi nu în ultimul rînd. Această nesiguranţă. cercetîndu-i fiecare Vorbă ca pe o literă de evanghelie. cînd e la castel. Mă acuz cînd mă gîndesc că-l las singur în încăperile acelea necunoscute. dacă o autoritate e bună. la castel. că doar stau şi aşteaptă mulţi în odaia aceea. să te clintesc în încre^ derea faţă de fratele tău. după cîte spune el. decît orice alte lămuriri. — Nu mi-e uşor. vă este insuflat apoi tot timpul vieţii în felurile cele mai diverse şi din toate părţile. cum stau lucrurile în realitate. probabil că tremură de frică. dacă nu îndrăzneşte nici măcar să deschidă gura ca să pună o întrebare nevinovată. de ce să n-o respecţi ? Dar atunci nu e bine ca un băiat fără experienţă ca Barnabas. dar nu îndrăzneşte s-o pună în aplicare de teamă că prin încălcarea unor reguli necunoscute şi-ar pierde postul. întrebînd pe mai mulţi deodată. care na trecut de hotarele satului său. zise K. asupra poziţiei sale. iar voi înşivă contribuiţi să-l sporiţi cît puteţi. e a lui Barnabas. îţi serveşte poveşti încurcate. Atît de nesigur se simte. Olga tăcea. tocCASTELUL ♦ 193 . Asta e. nu poate observa nimic. termeni de comparaţie. Dar trebuie s-o fac. în fond lamentabilă.

frică şi nici o speranţă. cel puţin deocamdată. aşa cum m-au asigu-rat primarul şi soţia lui. care e chiar foarte neverosimilă.'nici ceea ce face nu înseamnă nimic. şi dacă nu-l poate conduce spre cel superior. poate că acel copist este servitorul cel mai de rînd. ce-i drept. sînt scrise de mîna lui Klamm însuşi. atunci totuşi a fost pus acolo de cineva şi acest cineva a făcut-o cu anumite intenţii. s-ar putea să fie cel mai umil dintre funcţionari. fie şi un vestibul. ceva oarecare ce i se oferă lui Barnabas. primarul şi soţia lui. Are voie să intre în birouri.mai din pricina dragostei tale faţă de el şi a aşteptărilor legate de el. s-ar putea ca asemănarea să nu existe decît în ochii lui Barnabas orbiţi de emoţii. sau. Cine e cel cu care vorbeşte Barnabas acolo. nu de ceea ce a obţinut Barnabas. sau nici măcar funcţionar. E evident că sînt pentru 194 ♦ Franz Kafka mine — chiar dacă n-au fost destinate folosului meu -. Căci avem în mînă scrisorile. îi poate măcar indica numele. care are bariere. şi au o însemnătate foarte mare. dacă vrei. privirea lui cade asupra lui Barnabas. şopteşte totuşi ceva copistului. şi că Barnabas poartă singur vina dacă acest ceva nu-i aduce decît îndoieli. dar de ceea ce i s-a acordat. de asemenea. şi chiar dacă toate acestea nu sînt adevărate şi dacă nici el. Fiindcă. fie toate chiar şi aşa. . într-un vestibul. dacă te pricepi cum să treci. fără alegere. dar chiar dacă este cel mai de rînd. cărora. acest vestibul îmi este complet inaccesibil. fără valoare. nu le acord prea mare încredere. Şi ţine seama că am plecat de la presupunerea cea mai defavorabilă. şi încă rămîne în pi-cioare faptul că aceste scrisori au o'relaţie oarecare cu ■tti. vezi. Fie ele şi scrisori vechi. îl poate totuşi trimite la cineva care-i va putea spune cum se cheamă superiorul. dar o misiune oarecare' are totuşi în faţa acelui pupitru. nu ştiu. de pildă. mereu te împiedică ceva — nu ştiu ce anume — să-ţi dai seama pe deplin. şi dacă nu poate nici asta. S-ar putea ca pretinsul Klamm să n-aibă nimic comun cu cel adevărat. gîndeşte ceva în clipa în care. scoase fără alegere din teancuri de scrisori la fel de lipsite de valoare. deşi doar privată şi nu prea clară. dar care are uşi ce duc mai departe. Vreau să spun prin toate astea că există ceva. îl poate conduce spre cel imediat superior. cum au afirmat. Mie. şi fără mai toultă inteligenţă decît pun la contribuţie papagalii în Uleiuri ca să scoată dintr-o grămadă un bilet cu zodia unui oarecare. dar totuşi mai multă decît vorbelor lui Barnabas. după multă vreme. măcar şi un lucru cît de mic. sînt trimise în intenţia mea. peste care poţi trece. citeşte totuşi ceva în cartea aceea mafe.

K. zise Olga. — Reproşul pe care mi-l faci. s-a dus singur. conştient de toată . un asemenea respect îşi înjoseşte obiectul. cînd coboară în sat. cu de-a sila. asta nu mi se poate reproşa. tot nu va vedea nimic. fiindcă nu l-am trimis. aşa a spus. Barnabas are nevoie de ajutor. înseamnă a-i da dreptate. răspunse K. Nu că l-aş fi trimis pe Barnabas la castel. Dar reproşul meu merge mai departe. — Da.— A spus primarul aşa ? întrebă Olga. dacă Barnabas abuzează de hatîrul ce i s-a făcut — permisiunea de a intra în încăperea aceea — stînd acolo zile întregi degeaba. singur de-ţi face milă. a-i spune că n-are decît să procedeze ca şi pînă acum. asta o să-l încurajeze mult. tocmai în felul acesta nu va obţine însă niciodată nimic. sau neînmînînd imediat. şi încă de la început. A-l încuraja. zise Olga repede. mi-l fac şi eu. — Să nu crezi. cu toată tinereţea şi slăbiciunea şi neajutorarea sa sau cel puţin nu l-ai reţinut să meargă. zise K. va putea zări ceva. şi e încă prea multă onoare care i se face dacă' nu e lăsat să mucegăiască o viaţă întreagă într-un colţ întunecos al unui birou. Olga. nu de încurajare. nu te pot scuti de el Deşi crezi că ai respect faţă de autoritate. că noi nu măsurăm îndeajuns dificultatea sarcinii pe care Barnabas a luat-o asupra lui. prin vicleşug. — Dar e un respect rătăcit pe căi greşite. Ar fi trebuit să-l reţin. zise K. acolo. şi dacă aş resimţi nevoile lui Barnabas şi ale familiei noastre. — Am să i-o povestesc lui Barnabas. nimeni altul. tocmai pe acei de care cu o clipă înainte tremurase. dar ar fi trebuit să-l reţin cu toate mijloacele. Poţi să încurajezi cît vrei pe cineva care are ochii legaţi. scrisorile şi netrans-miţînd mesajele orale ce i s-au încredinţat ? Asta nu mi se mai pare a fi respect. ai spus-o şi tu. îrîdemnîndu-l să privească prin cîrpa cu care-i legat la' ochi.. Numai dacă i-o dezlegi. sus. şi'înaintea ei se prezintă Barnabas. numai ei. dar dacă ziua deciziei ar fi azi. sau suspectînd şi minimalizînd. credeam că mi-o închipui cu destulă aproximaţie. zise Olga. şi dacă Barnabas. l-ai trimis £ CASTELUL ♦ 195 Barnabas la castel. Respectul nelalocul lui. — Dar n-are nevoie de încurajare. ce copilăros eram! — acolo se află deci autoritatea. sau cbnvingîndu-l. autoritatea domneşte în toată măreţia ei de necuprins cu mintea — înainte de a fi sosit aici. Se mai poate numi respect. Nu respectul faţă de autoritate ne lipseşte. ca atunci şi ca azi. din disperare sau oboseală. Gîndeşte-te numai. ţi se adresează şi ţie.

fie adevărul. Dar Frieda nu ţi-a spus nimic despre noi ? — Numai aluzii. şi'cred că nici tu în locul meu n-ai putea face altfel. nici azi nu l-aş reţine. îmi eşti acum aproape mai important decît serviciul lui Barnabas la castel. Tu nu cunoşti situaţia penibilă în care sîntem. nimic precis. dar nici atunci naveam speranţe prea mari. nici să primeşti ajutorul nostru neoficial. dar de ce întrebi aşa ? — Din superstiţie. zise Olga. Atunci te-am pierde. se tem să spună cu gura lor astfel de lucruri. In fond vrei chiar să ştii ? — De ce întrebi ? zise KL Dacă e necesar. — Şi nici birtăşiţa nu ţi-a povestit nimic ? — Nu. ca să plece. chiar şi faţă de tine. ai rămîne nedrept faţă de' Barnabas. vreau să aflu. mare era însă restriştea noastră. auzind-o. zise K.. să pleci şi să nu mai vrei să ştii nimic de noi. fără vină. şi s-ar prea putea ca. Cred că şi dintr-o lipsă muierească de curaj faci să apară lucrurile mai grave decît sînt. de aceea ne nedreptăţeşti. oricît s-ar părea că nu'te prea priveşte personal. zise K. în primul rînd pe Barnabas. povesteşte repede. — Fireşte. în pofida tuturor experienţelor făcute în răstimp. ceea ce m-ar durea mai ales. dar nimeni nu se apucă'să povestească. nu mi-e teamă. s-ar descotorosi iarăşi de mine. Pe atunci aveam mai multă speranţă ca astăzi. nimic. Şi au dreptate.. căci altfel nu poţi să ai o privire de ansamblu asupra situaţiei noastre şi. şi mare a rămas. care.răspunderea şi primejdia. aproape la fel de nevinovat ca Barnabas. şi fiecare se gîndeşte la noi mai mult decît e necesar.. dar o enervează pînă şi pomenirea numelui vostru. K. cum ar putea cineva povesti ceva ? Fiecare ştie cîte ceva despre noi. fie vreun zvon auzit de la alţii sau inventat de cele mai multe ori de ei înşişi. Ne-ar lipsi 196 ♦ Franz Kafka completa înţelegere. Şi totuşi — contradicţia asta mă munceşte de la începutul acestei seri — trebuie să afli. ţi-o mărturisesc. zîmbind blajin. în măsura în care e accesibil oamenilor. şi n-ai putea nici să ne ajuţi. Dat mai e o chestiune. necesară între noi. pe tine. — Hai. — Şi nici altcineva ? — Nimeni. Vei fi amestecat în treburile noastre. E greu să relatezi povestea aceea. 17 SECRETUL AMALIEI .

— Judecă şi tu. stătea în fund de j°t. ai dreptate. care stătea în faţa mea. — Birtăşiţa din „Hanul Podului" ? întrebă K. de altfel totul pare foarte simplu. a fost printre cei amestecaţi în chestiunea chemării mele. nu . cu rînduri-rînduri de dantelă. Despre Sordini era vorba. — Aşa da. Noi. fireşte. dioasă pe atunci. era felul în care-şi încreţea fruntea : toate zbîrcitu-Ile — şj erau o mulţime. deci. Apoi. la care contribuise şi castelul. Amalia şi cu mine. zise K. Sortini. săptămîni de-a rîndul. cum îi e firea. de aceea e greu să-ţi dai seama de competenţa cutăruia sau a cutăruia — a luat parte la predarea Pompei. în schimb Sortini e foarte retras şi. şi cînd tata a spus: „Ţineţi minte ce vă spun. scris cu „d" ? — Da. nu se înţelege numaidecît cum de poate avea mare importanţă. mai ales rochia Amaliei era frumoasă. atunci. şi am plîns aproape toată noaptea înainte de serbare. cînd eram gata de plecare. eu n-am văzut aşa ceva de cînd sînt.. — Am mai auzit de el. azi Amalia îşi găseşte un logodnic". Eram invj. care se pare că se ocupă. între altele. adesea dus pe gînduri. e unul dintre funcţionarii cei mai harnici.. o bluză albă. a venit. Mai veniseră. Nu-l confunzi cumva cu Sordini. Era în 3 iulie. zise Olga. Abia cînd a venit birtăşiţa din „Hanul Podului" dimineaţa să ne vadă.'mama îi împrumutase toate dantelele pe care le avea. zise Olga. Există un funcţionar înalt la castel care se numeşte Sortini.. şi şi-a dat seama cît de favorizată era Amalia faţă de mine. Sortini nu prea apare în chestiunile publice. de aceea. şi alţii din castel. şi o admiram toţi pe Amalia. Este un domn mic. mi-a împrumutat colierul ei din granate de Boemia. Sordini e foarte cunoscut. dar poate că era prezent doar ca locţiitorul altuia — funcţionarii obişnuiesc să se ascundă mîilt unul după altul. ce le-a sărit însă în ochi tuturor celor care l-au remarcat totuşi. iar Sortini. — Da. la o serbare a asociaţiei pompierilor. zise Olga. zise K. slab. — Asta nu cred. dăruind o pompă de incendiu nouă. despre care se vorbeşte mult. eram foarte bune prietene pe atunci. va " zică aşa cu serbarea. funcţionari ?• servitorime. de chestiunile apărării contra incendiilor. pentru cei mai mulţi. ca să mă liniştească. rochiile noastre de 198 ♦ Franz Kafka duminică fuseseră în parte refăcute de noi. unul peste altul. zise Olga. încreţită în faţă pînj sus. ne bucurarăm dinainte. un necunoscut. deşi e sigur că el n-a trecut de Patruzeci de ani — porneau în formă de evantai de la r3dăcina nasului. Acum trei ani şi mai bine l-am văzut pentru prima şi ultima oară.

dar lul Galater i se făcuse frică. făcea eforturi să-şi învingă slăbiciunea fizică. Galater era un om care se miŞ^ greu. numai lemnele uscate diş apropierea unei sobe începuseră să scoată fum. si-i dădea de mîncare mamei. între timp vorbea cu taică-său. se va duce ea acuşi şi la el.ştiu de ce. şi. bătrînul. — Tata ? întrebă Olga ca şi cum n-ar fi priceput binft acum trei ani era un om încă relativ tînăr. Am fost şi eu de faţă. serbarea nu putea începe fără noi. şi l-am agăţat de gîtul Amaliei. căci nu era de fapt frumoasă. Toţi au remarcat. în faţa ei. numai în gură nu. trecea peste capetele noastre. şi nici nu ajungea cu gura în farfurie. încercînd ba să soarbă supa cu lingura. şi uită-te cum sade acolo. cărîndu-' în pas alergător în spinare. deşi fr cui fusese stins. şi mormăind supărat cînd nu reuşea nici într-un fel. a scos u* funcţionar. nici în altul. chiar şi Lasemann şi nevastă-sa. zise Olga. pe care a păstrat-o de atunci mereu. am scos colierul care era mîndria mea. — Aşa a ajuns în trei ani ? întrebă K. dar tot fără să simtă miîă ci doar repulsie faţă de bătrîni şi faţă de tot colţul cu masa de . de pildă. n-au trecut decît trei ani si ceva de atunci. M-am'încli-nat pur şi simplu în faţa triumfului ei şi credeam că oricine trebuie acum să se încline în faţa ei. îţi P0' r CASTELUL ♦ 199 vestesc numai de dragul lui tata. Mă rog. să-i dea mîncarea în gură. dar era departe. lăcomindu-se la supă. Dar rugămintea ei nu avu nici un efect. care e un munte de om. fără să mai fiu deloc invidioasă. care nu-şi putea mişca braţele de reumatism. într-adevăr. ba s-o bea direct din farfurie. ' Abia acum K. poate ne-a surprins atunci că arăta altfel decît de obicei.. aproape la propriu. căci lingura se golea pe drum înainte de a o putea duce la gură. Lasemann. rugîndu-l să mai aibă puţină răbdare. căci tata era al treilea instructor al pompierilor. — Lasemann ? întrebă K. pe Galater. de fap1 nu era pericol de incendiu. te înclinai involuntar. strigase din fereastră după ajutor pompierii veniseră şi tata a trebuit să-l care afară. eram doar oameni cu vază şi. — Era încă atît de voinic taică-tău ? întrebă K. însă privirea ei întunecată. ci numai cu mustăţile lungi. care au venit să ne ia de acasă. observă că Amalia intrase din nou în încăpere. aşa că picăturile se împroşcau în toate părţile. — Da. de pildă cu ocazia unui incendiu la „Curtea domnească". şi trebuia să fie prudent într-un caz ca acesta. la masa unde şedeau părinţii.

nu sînt . a mîncat şi bătaie. rezemat de o pîrghie a ei. Fără a-l fi cunoscut pînă atunci. nu-l mai văzusem deloc. trebuia să ne aplecăm. Ce-i drept. poate atraşi de Amalia. Funcţionarii care resimt astfel de obligaţii de reprezentare ca pe ceva apăsător. şi abia cînd tata s-a desprins de ea l-am remarcat Pe Sortini care. Tocmai în jurul nostru. a început s-o pipăie şi să ne explice. zgomotul din ju-rul nostru era îngrozitor. mai abitir decît e de obicei la Serbări. dar ea tăcea. Numai Amalia nu se sinchisea de pompă. stătuse tot timpul în spatele pom-Pei. şi dacă pe deasupra mai trebuia să dai ascultare tatei şi să-ţi concentrezi atenţia asupra pompei. ca pe un specialist în chestiuni pompiereşti. să ne vfrîm aproape sub ea. căci castelul dăruise pompierilor şi cîteva lrtaibiţe. care nu voia. şi fiindcă era o serbare populară. Barnabas. de altfel majoritatea funcţionarilor se arată nepăsători. era o particularitate a lui. stătea dreaptă alături. cînd am sosit. era deja înghesuială mare. în public. la fiecare sunet de trompetă tresăreai din nou. sau mai bine zis cîteva ore la o serbare. cu un efort minim. nişte instrumente speciale cu care şi un copil Putea scoate cele mai sălbatice sunete. 200 ♦ Franz Kafka Auzindu-le. şi nu te puteai obişnui. dacă era ceva de văzut pe sub pompă.familie. Serbarea s-a desfăşurat pe o pajişte în afara satului. rîdea de bucurie zărind-o. de aceea a fost o surpriză şi un lucru important pentru noi să-l vedem pe Sortini în carne şi oase. Nici astăzi nu pot sa-mi explic cum s-a întîmplat că am zăbovit atîta lîngă Pompă. o pompă nouă îl fericea. era şi obosit. întîi tata ne-a condus fireşte pînă la pompa de incendiu. şi acasă vorbise de mai multe ori despre el. fiecare ţinea să le încerce. ta vale. — Trei ani. Sortini însă nu se sinchisea de noi. zise Olga tărăgănat. eu alergam din cînd în cînd Pînă la ea. Tata s-a înclinat adînc şi. fiecăruia i se dădea voie. tata îl stima dintotdeauna pe Sortini. foarte agitat. de altfel. în rochia ei frumoasă. venise mult popor şi din satele vecine. „Uite-l pe Sortini!" i-a şoptit în cele din urmă Lasemann lui tata — eu stăteam alături. era maximum din cît puteai face. pe care. numai datoria îl determina să mai stea acolo. şi nimeni nu îndrăznea să-i spună ceva. evident. şi în felul acesta nu l-am remarcat atîta vreme pe Sortini. ţi se părea că vin turcii. la malul gîrlei. Nu era uşor să rămîi cu mintea trează. nu tolera să-l contrazici şi nici să te arăţi rezervat. Şj cum trompetele erau noi. ne-a făcut şi nouă semn să ne înclinăm. zgomotul te zăpăcea. se adunaseră cîţiva trompetişti. o luam de braţ.

Nici măcar n-a asistat la exerciţiile pompierilor. zise Olga. într-adevăr. se uită spre noi. — Da. pe care tocmai i-o înmînase un' om. eram în general cam nebunatici în ziua aceea. de vreme ce tot veniseră. şi pe urmă am mai avut veşti de la el. că şi-a găsit acum.' — Ei da. şedea pe oişte. El însă rămase lîngă pompă şi gonea prin tăcerea sa pe oricine se apropia de el cu vreo rugăminte sau linguşire. ţinea braţele încrucişate pe piept şi a rămas aşa pînă a venit trăsura castelului să-l ia. Aşa s-a întîmplat că ne-a remarcat încă şi mai tîrziu decît noi pe el. Dar de data asta remarca lui ni s-a părut aproape justă. Sortini. numai eu m-am trezit de-a binelea şi m-am dus repede la ea. la care fu nevoit să se uite de jos în sus. a spui CASTELUL ♦ 201 Brunswick. chiar şi cînd am ajuns acasă. acesta mai stătea în faţa ferestrei aşteptînd un răspuns. Ceilalţi au recăzut numaidecît în paturile lor. sări peste oişte ca să se apropie de Amalia. „S-a îndrăgostit lulea de Sortini". în prostia noastră am fost tare veseli toată dupăamiaza. fiindcă ea era mult mai înaltă decît el. se amestecau printre popor.tocmai cei mai răi. Stătea la fereastră şi ţinea în mî'nă o scrisoare. A doua zi de dimineaţă ne-a trezit din somnul greu de după vin un ţipăt scos de Amalia. — Şi Sortini? întrebă K. la care tata. privirea îi rătăci de la unul la altul. şi apoi ne-a făcut semn să ne îndepărtăm. pînă ce dădu cu ochii de Amalia. cam ameţiţi de vinul dulce de la castel. Pari să nutreşti o mare stimă pentru Sortini. şi. Asta a fost tot. Abia . în treacăt. un logodnic. ţi se părea că oftează că după fiecare mai era încă unul. afară de Amalia. Amalia citise scrisoarea — era scurtă — şi o ţinea în mîna care atîrna moale. Amalia însă era mai tăcuta ca oricînd. în clipa aceea se arătă surprins. obosită. da. Pe urmă am tot cicălit-o pe Amalia. stimă. ridicînd mîna. sub conducerea tatei. noi l-am înţeles întîi greşit şi am vrut să ne apropiem cu toţii de el. zise Olga. după miezul nopţii. — Şi n-aţi mai auzit de el ? întrebă K. Abia cînd ne-am înclinat cu respect şi tata încerca să ne scuze. care întotdeauna e cam grosolan şi n-are pic de înţelegere pentru persoane de soiul Amaliei. dar el ne-a oprit. ce mult o iubeam de cîte ori părea aşa de obosită ! Am îngenuncheat lîngă ea şi am citit scrisoarea. Alţi funcţionari şi servitori. s-a distins mai mult decît orice alt bărbat de vîrsta lui. tocmai în speranţa de a fi remarcat de Sortini. Pe Sortini l-am mai văzut în timpul serbării încă de cîteva ori.

că a rămas în sat de dragul Amaliei şi dimineaţa. nu conţinea nici o vorbă măgulitoare. dar nu se mai simţi în stare s-o recitească. scrisese scrisoarea. asta nu ţi-am spus-o încă. îi zic decisivă. da.. şi anume de a veni imediat. nici pentru ea. Nu cunoaşte frica.isprăvisem. — Ăştia sînt deci funcţionarii. ca şi cum ar mai aştepta alţi curieri şi ar fi gata să trateze pe oricare la fel ca şi pe primul. după o scurtă privire asupra mea. Sortini era poate chiar supărat că înfăţişarea Amaliei îl tulburase. dar fiecare clipă a după-amiezei precedente a fost la fel de decisivă. căci peste o jumătate de oră Sortini trebuia să plece la drum. dacă nu cumva a preferat calea mai scurtă şi mai sigură care ducea drept la „Curtea domnească". nu ştiu de ce i-ai atribuit o importanţă aşa de excesivă. Nu puteai să nu fii indignată de scrisoare. Scrisoarea era de la Sortini. chiar dacă ar fi fost încă neîntinată. zise K. zise Olga. la „Curtea domnească". Şi nu era o scrisoare de dragoste. Ce a făcut tatăl tău ? Sper că s-a plîns energic de Sortini la autorităţile competente. furios că nu reuşise s-o uite nici peste noapte. Conţinutul nu pot să ţi-'l redau.". că-l stînjenise în treburile sale. nu e de fapt jignirea adusă Amaliei. Ne-am explicat lucrurile mai tîrziu aşa: Sortini voise probabil să se întoarcă de cu seară la castel. o ridică din nou. cînd Amalia. la Amalia. asta se putea uşor repara. nici pentru alţii. dai poate că la alta ar fi dominat frica din pricina tonului răutăcios şi ameninţător. — Şi ce scria în scrisoare ? întrebă K. Scrisoarea era concepută în termenii cei mai ordinari din cîţi auzisem vreodată şi-i ghiceam mai mult din context. Asta a fost dimineaţa decisivă. o rupse. de ce zici că printr-o astfel de scrisoare Sortini a dezonorat-o pentru totdeauna ? Căci . adresa era aşa: „Fetei cu colierul de granate". Era o invitaţie de a veni la el. nici chiar o fiinţă cu un sînge rece deosebit nu putea. şovăitor. în timp ce m-'am zgribulit iar în pat. Şi. — Ei.. că de unde nu. îi azvîrli omului din faţa'ferestrei bucăţelele în obraz şi închise fereastra. Ce e mai urît în povestea asta. trebuia să considere fata căreia cineva îndrăznise să i se adreseze astfel ca dezonorată. repetînd în gînd fraza finală întreruptă: „Să-mi vii deci numaidecît. Cine nu o cunoştea pe Amalia şi ar fi ci202 ♦ Franz Kafka tit doar scrisoarea. indignarea rămase dominantă. Amalia rămase pe laviţa de la fereastră uitîndu-se afară. Astfel de exemplare se găsesc deci printre ei.

m-aş fi dus. Vei fi avînd dreptate în ce spui. Sortini n-a compromis-o pe Amalia. strigă K. asta treacă-meargă. nu cumva vrei să spui că Amalia ar fi trebuit să asculte de Sortini şi să se ducă la „Curtea domnească" ? — Nu. tu. dar. poate reuşi complet în mii de alte cazuri. în tot ce face. îţi mărturisesc deschis. şi peste cîteva zile incidentul ar fi fost uitat. ca Amalia. ceea ce însă se întîmpîa în mod evident doar pentru că era şi mai neajutorată decît el. Amalia se uită încoace. trebui să renunţe gîfîind răguşit. Se putea obţine uşor o satisfacţie prin scuze. şi poate fi şi ascuns privirii oricui. rezemat de spetează. dar tocmai asta nu e deloc aşa. sper să fiu ferită de o asemenea bănuială. căci Olga ridicase mîinile rugător. a pronunţat blestemul asupra familiei noastre. Mă sperii deci de Sortini. — Nu-ţi dai seama care a fost faptul cel mai decisiv. zise Olga. zise Olga. poate şi s-o pedepsească pe fiică-sa pentru presupusa ei încetineală. numai Amalia a fost în . îi scoase fusta. tocmai îşi agăţa de gît braţele mamei şi. asta s-ar fi putut muşamaliza. dar că nu s-a dus a fost ceva eroic. îi dezlegase şiretul fustei. în ce mă priveşte. încerca să se dezbrace singur. 1 CASTELUL ♦ 203 Amalia isprăvise cu masa părinţilor şi se apucase s-o dezbrace pe maică-sa. o fiinţă superioară lui şi care i s-a opus. continuînd apoi cu vocea scăzută. cu papucii imenşi. chiar şi persoanei de care s-a abuzat — Taci. tot atîta dreptate. ba chiar a fost pe primul plan în ochii lumii.. apoi o aşeză uşurel pe scaun. care-i atîrnau lăbărţaţi de picioare. cum. fireşte.asta reiese din povestirea ta. ridicînd-o astfel puţin. de faptul că un asemenea abuz de putere este posibil. Ceea ce nu i-a reuşit în acest caz. şi abia aşa a devenit ceva de neiertat felul în care-l tratase pe curier. Naş fi suportat frica de ce avea să urmeze. sora ei. ci sa compromis pe sine. deşi începu cu ce e mai uşor şi mai inutil. dacă aş fi primit eu o astfel de scrisoare. pentru că procedase spunînd lucrurile pe şleau. şi apoi şezu iar ţeapăn. nu reuşea deloc să-i scoată. zise Olga. Cum l-a tratat pe curier. cum poţi să crezi aşa ceva ? Nu cunosc pe nimeni care să fie atît de perfect îndreptăţită. dacă împrejurările sînt doar puţin mai favorabile. Tatăl. — Cum. i-aş fi dat. dar prin faptul că nu s-a dus. Dacă s-ar fi dus la „Curtea domnească". şi pentru că a dat de Amalia. totul fiind clar. mereu nemulţumit că mama era cea dintîi servită. dar decisiv a fost că Amalia nu sa dus la „Curtea domnească".

de pildă. e vorba de abandonarea unor erori. şi nici n-a fost pedepsită direct. dacă e vorba să judeci un lucru simplu.. faptul că te crezi obligat s-o aperi de această comparaţie. albul fiind Frieda. Ţie asta ţi se pare nedrept şi monstruos. dar în acest caz nu exista nici acel nimic favorabil. se putea. şi totuşi găseşti acum. Doar nu putea fi acuzată Amalia. chiar dacă la început ai fost speriat. şi chiar ne-ar consola. zise Olga. Existau în fond mai multe ieşiri. din pricina modului criminal de a proceda al lui Sortini ? — Ba da. nu poţi deveni chiar atît de nesimţitor prin obişnuinţă. dar a fost pedepsită în alt mod. că e ceva just. — Te rog să nu-mi iei în nume de rău. căci capriciile domnilor sînt trecătoare. nu mai amesteca lucruri atît de esenţial diferite. . dacă ar fi păşit doar peste pragul 204 ♦ Franz Kafka „Curţii domneşti" în ultimul moment. Pot să ţi-o dovedesc uşor. o altă fată s-ar fi dichisit. cazul ei a fost cu totul altul. alta ar fi trecut timpul. fiindu-ne foarte favorabilă. sau chiar condamnată. poate că abia începi să-ţi dai seama. Şi nu e vorba de obişnuinţă. fireşte. şi apoi s-ar fi dus la „Curtea domnească" şi ar fi aflat că Sortini a plecat. şi ce avocaţi! zise K. pînă una. dacă nu s-ar întemeia în mod evident pe nişte erori. zise Olga. nu ştiu de ce o aduci pe Frieda în discuţie. era mult prea jignită. poate chiar că a plecat îndată după ce a trimis curierul — ceva cu totul verosimil. chiar şi cu privire la Frieda. dar între Frieda şi Klamm s-a petrecut — abstracţie făcînd de felul cum au evoluat pînă la urmă lucrurile — ceva cu totul asemănător ca între Amalia şi Sortini. e absolut unica părere în sat. foarte frumos. dimpotrivă. ar trebui să ne consoleze. iartă-mă că pentru asta trebuie să-ţi vorbesc despre Frieda. Nu trebuie deloc apărată. Cînd compar aceste două cazuri. ca albul şi negrul. şi a răspuns fără rezerve. nu în urma unui proces în toată regula. zise K. nu susţin deloc că sînt la fel. Dacă i-ar fi dat ascultare cumva numai de formă.stare s-o suporte. — Nu. s-ar fi putut abate fatalitatea. şi cît de grea e pedeapsa. ea şi toată familia noastră. în cel mai rău caz. e un rest de erori. şi. Olga. ele sînt unul în raport cu celălalt. avem aici avocaţi foarte buni care se pricep sa facă tot ce vrei dintr-un nimica. — Dar ce fatalitate. dacă insist asupra comparaţiei. Dar Ama-lia n-a făcut asta sau ceva asemănător. mai erau şi batjocorirea scrisorii lui Sortini şi ofensa adusă curierului. ci lăudată.

Chiar ca specialist în materie de apărare contra incendiilor este probabil adesea confundat cu Sordini. şi apoi spune deodată o asemenea grosolănie că te înfiori. Las-o pe Frieda de o parte. se pare că nu scoate o vorbă cu orele.poţi să rîzi de Frieda. poate nici nu s-ar şti deloc de el. dacă nu eşti unit cu ea prin legături de sîng6' CASTELUL ♦ 205 pe aceea e adevărat că sînt două cazuri profund diferite. nu se simt în apele lor şi atunci. Pe Amalia însă nu poţi decît s-o diS' preţuieşti. oricum ar o însă. apoi. în general nu se ştiu multe despre el. se zice că toţi ţinem de castel şi că nu există nici o distanţă peste care să durezi punţi. tare de tot. Chiar şi acela care rîde de cazul ei. Dacă n-ar fi asemănarea de nume. Pricum. distraţi fiind. modul de a proceda al lui Sortini ţi se va părea . Şi apoi trebuie să ne gîndim că între un funcţionar şi fata'unui cizmar există totuşi o mare ^stanţă. dar sînt şi asemănătoare. cine se îndoieşte de asta. cînd se scoală de la masa de scris . Ce-i drept.Despre Sortini nu se ştie acelaşi lucru. n-are decît s-o întrebe. cred că după toate astea. şi asta Probabil că aşa e în mod obişnuit. îl iubeşte şi azi. dar din păcate am avut Prilejul să vedem că nu este tocmai aşa. — Nu sînt asemănătoare. se poate şi rîde. manifestările lui iau alte forme decît dacă se îndrăgosteşte calfa de tîmplar din vecini. şi Frieda l-a iubit pe Klamm cu adevărat. zise K. care e specialistul propriu-zis Şi se foloseşte de această asemănare a numelor. e apucat subit de dragoste faţă de o fată de la ţară. fără să ia seama deloc la cele scrise. Dacă un astfel de om. la tejghea — am regretat-o. Se poate ca scrisoarea către Amalia să fi fost aşternută pe hîrtie cînd Sortini era dus pe gînduri. dînd din cap. neînvăţat cu lumea. cum zici. — Astea sînt oare deosebiri mari ? întrebă Olga. cum e Sortini. e răutăcios sau invidios. cînd a fost cazul. Frieda n-a primit o scrisoare atît de murdară de la Sortini.. altul o face Poate altfel.' peste care trebuie să durezi o punte într-un fel sau altul. Sortini a încercat în felul acesta. în fond se cunoaşte despre el doar atît că numele lui seamănă cu al iui Sordini. Crezi că n-ar fi putut şi Klamm să scrie la fel către Frieda ? Aşa sînt domnii. spun lucrurile cele mai grosolane. dar mulţi. Ce ştim noi despre gîndurile domnilor ? N-ai auzit tu cu urechile tale sau povestindu-se. ca să se descotorosească în dauna lui Sortini de anumite obligaţii de reprezentare şi să rămînă nestingherit în munca sa. ce ton întrebuinţa Klamm faţă de Frieda ? Se ştie despre Klamm că e foarte grosolan. nu toţi. aşa cum am făcut-o ca o prost crescută atunci.

Dar poate că totuşi l-2 iubit. Şi asta « adevărat. într-adevăr. se aşază la masă şi scrie cu scrisul lui frumos de funcţionar o scrisoare. sau. asta fl» ştie. nu suportă pe nici una multă vreme. în privinţa asta. O. cum este Sortini. ce lucru favorabil poate rezulta din dragostea Friedei ? E greu să judeci relaţiile femeilor cu funcţionarii. şi Sortini & numai că şi-a îndreptat atenţia asupra Amalieî. O dragoste nefericită din partea unui funcţionar nu există. îmi vei obiecta. Dar noi ştim că femeile nu pot altfel decît să-i iubeasc* pe funcţionari. Dragostea nu lipseşte niciodată. e destul de excepţional acest lucru. Dar Amalia e o excepţ*e' ai să spui. o'ricît ar vrea să nege. ca f CASTELUL ♦ 207 plus nici nu l-ar fi iubit pe Sordini. e foarte uşor. ci a şi sări' peste oişte. cine poate să ştie ? Nici măcar ea însăşi.mai de înţeles şi mai puţin 206 ♦ Franz Kafka monstruos. ci contrariul. pentru că n-ai vrut să ştii de nici o comparaţie. comparat cu al lui Klamm. nu mă încumet să-l judec pe Klamm. cînd a refuzat să s6 ducă la Sordini. şi chiar este mai de înţeles. ale cărui relaţii cu femeile sînt cel puţin necunoscute. a dovedit-o. Klamm e ca un comandant al femeilor. aşa a fost. dacă-l iubeşte sau nu. cum probabil n-a mai fost respins nici un funcţionar? Barnabas spune că Amalia mai tremură şi acum uneori de emoţia cu care a trîntit acum trei ani fereastra. dimpotrivă. ce-i drept. dar nu e nimic de lăudat în asta. Amalia însă nu l-a iubit pe Sortini. în comparaţie cu asta. Ei. dacă aceştia îşi îndreaptă atenţia spre ele» ba îi iubesc şi dinainte. şi de aceea nu trebuie întrebată. de vreme ce l-a respins atît de energic. nu. îi porunceşte ba uneia. ar fi aproape mult prea . nu e o laudă să spui despre o fată — şi nu vorbesc nici pe departe doar de Frieda — că s-a dăruit unui funcţionar numai pentru că l-a iubit. asta-i tot ce ştie. nu l-a iubit. e mai penibilă decît cea mai grosolană scrisoare a lui Sortini. cu picioarele lui ţepene de atîta st*1 la masa de scris a sărit peste oişte. înţelege-mj bine. ba alteia să vină la el. Cum poate crede că l-a iubit. dacă un om atît de retras. la fel îi porunceşte să plece. Da. zărind-o. aşa cum i-a poruncit să vină. chiar cînd te atinge personal Cînd Klamm scrie o scrisoare tandră. şi mai suportabil. scîrboasă ? Şi dacă nu rezultă din comparaţie ceva favorabil lui Klamm. a terminat c» Sortini. fac doar o comparaţie. şi. crede-mă. Klamm nici măcar nu şi-ar da osteneala să scrie întîi o scrisoare! Oare tot mai pare monstruos. L-a iubit şi i s-a dăruit.

asta m-ar fi preocupat foarte tare. eroică sau laşă. a curierului de la castel. în schimb îmi pasă de Frieda. ce diferenţă mai e între Frieda şi Amalia ? Doar atît. oricine poate să controleze. pentru ori-^ne care se ocupă cu bunăvoinţă de cazul ei acest lucru e limpede. şi de aceea mi se pare curios cum încerci tu mereu s-o ataci Şi să mi-o discreditezi. tabloul se schimbă într-un fel de neînţeles pentru mine. toobilurile le păstrează Amalia închise în inima ei. vreau doar să-ţi explic ce atitudine iau faţă de Frieda şi cum fiecare atac împotriva Frie-dei este în acelaşi timp un atac împotriva existenţei mele. nici s-o apăr pe Frieda. Nu presupun că o faci dinadins sau chiar cu rea intenţie. dar tot ce s-a întîmplat . — O fi. Atitudinea Amaliei e remarcabilă. Dacă un funcţionar ar fi comis faţă de ea o nelegiuire aşa de strigătoare la cer. e chiar de neconceput. dar. din povestirea ta. altfel ar fi trebuit să plec de mult. după explicaţiile tale. împrejurările te îndeamnă s-o faci. deoarece mi-l descrii tu. şi că destinul ei e poate împletit cu slujba lui Barnabas. şi-a urmat doar îndemnul inimii. dacă le pui pe toate astea laolaltă. Şi acum. pe cînd Amalia mă interesează numai în măsura în care e sora lui Barnabas. dar faptul că prin toată ceaţa aceea ni s-a părut că remarcăm totuşi întrucîtva că e'îndrăgostită. ieşi din încurcătură ponegrind alte femei. aşa că vreau să neglijez complet această chestiune. Dar eu nu vreau aici s-o ponegresc pe Ama208 ♦ Franz Kafka lia. cuminte sau prostească. Ce-mi pasă mie de Sortini ? Eu nu sînt pompier. zise K. N-o faci intenţionat. pe ocolite. negăsind în Amalia destule lucruri lăudabile. pe Frieda în care am avut o încredere deplină. amintind. Am fost pesemne toţi loviţi de orbire în după-amiaza aceea. din dragoste pentru Amalia vrei s-o Plasezi mult deasupra tuturor femeilor. în acest scop. cazul Amaliei. nimeni nu i le va putea smulge. că Frieda a făcut ceea ce Amalia a refuzat să facă. dovedeşte că tot mai aveam puţină luciditate. însă diferenţa principală constă în aceea că Frieda e logodnica mea. Frieda n-a făcut nimic remarcabil. Am venit aici de bunăvoie şi m-am fixat aici de bunăvoie. însă. în schimb. îmi apare într-un cadru destul de credibil.. dar cu cît vorbeşti mai mult despre această faptă. decît ca o suferinţă personală a Amaliei. cu atît îmi e mai greu să-mi dau seama dacă a fost mare sau mică. Acum. şi. pentru mine.excepţional. şi sînt decis s-o mai am şi de acum înainte. dar şi atunci mai mult ca o chestiune publică. cum mi s-a părut la început. nu încape discuţie şi •uci clevetire.

s-au jucat cu mine. mă voi însura cu ea şi voi deveni un nou membru al comunei. împrejurările o aduc cu sine. am impresia că încerci să obţii ajutor pentru Amalia. ' . oricît de mărunte ar părea aceste lucruri. m-au izgonit din toate casele. oricît de mărunt şi improbabil ? Doar nu de la mine. cu biciul în mînă. nici noi nu ştim pînS unde. ne lăsăm antrenaţi. Ai şi tu dreptate. căci. pe cine primiţi de fapt ? Cui îi încredinţaţi povestea familiei voastre ? De la cine speri să-ţi poată'da un oarecare ajutor. Şi de la cine ? De fapt chiar de la Frieda. eram cu siguranţă prea trufaşe. există acum o deosebire mare între noi şi Frieda. oricît am discuta. ci speri întrun ajutor de la omul care posedă de pe acum oarecare putere. era CASTELUL ♦ 209 slujnică la „Hanul Podului". iar eu printre argaţi. am totuşi un cămin. deşi deocamdată inutilizabilă. Dar cine nu ne dispreţuieşte ! Cine se decide să ne dispreţuiască. orfană. şi nici nu cred ca! am făcut-o. şi. şi asta înseamnă totuşi ceva. de pildă. Friedei care e atît de modestă. dar e posibil. oricum. a făcut mai mult decît Amalia. vezi. Doar nu e puţin lucru. o datorez Friedei. cîtă am. E adevărat că am fost primit aici ca arpentor. în afara relaţiilor de birou. nu-i aşa ? Şi cînd vin la voi. la „Curtea domnească". mai am şi una personală cuKlamm. şi e bine s-o subliniem odată. acum o săptămînă încă. cu tot orgoliul ei.de atunci încoace. aşa se potriveşte cu situaţia ei. treceam pe lîngă ea fără să-i aruncăm o privire măcar. ajunge numaidecît în . Acuifl trei ani noi eram fete de gospodari. şi acum se mai joacă cu mine. Şi totuşi. o slujbă şi o muncă reală. Lasemann şi Brunswick l-au dat afară din casele lor. situaţia e şi mai proastă. dacă ai încerca s-o descoşi despre rolul ei. în realitate. s-ar părea că Frieda. Atîta putere. în inocenţa ei. şi cînd începem să ne plîngem. Frieda ne poate dis-preţui. N-am avut intenţia s-o fac. judecind după toate acestea.} — Am vorbit într-adevăr aşa de urît despre Frieda ţ\ întrebă Olga. asta nu se poate tăgădui. şi mai ales perspectivele mele de viitor — or fi ele tulburi. dar aşa am fost crescute. Frieda. dar. ai putut însă să-ţi dai seama de starea de acum a lucrurilor. dar jocul a devenit mult' mai complicat. însă. arpentorul. există — toate acestea le datorez Friedei. ar pretinde că ni($ măcar nu ştie de aşa ceva. iar Frieda. pe care. dar asta doar aparent. căci am crescut oarecum în influenţă. în seara aceea. încît. situaţia noastră e de aşa natura încît sîntem în termeni răi cu toată lumea. am o logodnică care-mi ţine locul de cîte ori am alte treburi.

ca în fiecare zi. Amalia ar putea fi admirată sau condamnată pentru asta. O cunoşti pe urmaşa Friedei ? O cheamă Pepi. cu cozile şi panglicile ei. noi stăteam apoi la gustarea de dimineaţă. sînt în bună parte la cheremul ei. te-ai apuca de o treabă grea. iar ea e chelneriţă la „Curtea domnească". Dar asta n-o împiedică pe Pepi s-o dispreţuiască şi pe Amalia. N-am făcut decît s-o situez pe Frieda la locul care i se cuvine. dar dispreţuită ? Şi daca Amalia e dispreţuită dintr-un sentiment într-adevăr de neînţeles pentru mine. dar n-am vrut să vă înjosesc pe voi. iu poţi oare pricepe deloc că purtarea Amaliei faţă de Sortini a fost primul motiv al acestui dispreţ ? 210 ♦ Franz Kafka — Ar fi prea ciudat. Amalia. zise K.societatea cea mai înaltă. zise Olga. afară de Amalia şi de mine. şi. Bineînţeles că doar provizoriu şi că n-are calităţile necesare pentru a fi angajată acolo în permanenţă. K. răspunse Olga. venise. Ce pălăvrăgeală revoltătoare a trebuit să ascult ieri. Familia voastră are ceva deosebit şi în ochii mei. a cărei privire ar ajunge s-o scoată din cameră pe micuţa Pepi. a aruncat-o într-un colţ. aşa cum ţi se pare acum. din nou. pînă acum era fată în casă. n-are decît să mă dispreţuiască. — Vai. pînă cînd muşteriii s-au apucat să-mi ia partea. a familiei nevinovate ? Că Pepi. îmi aduc aminte perfect de orele care au urmat după dimineaţa aceea. N-ai decît să asculţi cum vorbeşte cîrciumarul cu Pepi şi să compari cu felul în care vorbea cu Frieda. e adevărat că în felul cum ai văzut şi tu atunci. te dispreţuieşte. Cînd i-am dat-o însă. despre Amalia. am să i-o plătesc. data viitoare.. cum ar putea însă acest ceva deosebit să dea niotiv de dispreţ. a trebuit să mă rog mult de ea şi să-i promit panglica pe care o purtam în păr ca să-mi deschidă. care era pe vremea aceea calfa noastră. de ce se extinde acest dispreţ şi asupra voastră. n-am trecut-o sub tăcere. mă tem că ai s-o înţelegi şi tu. a alergat la uşă şi a încuiat-o. asta nu mai înţeleg. căci totul purcede de la castel. tata . tata îi dăduse de lucru şi-l trimisese acasă. Abia alaltăseară am făcut cunoştinţă cu ea. Dispreţul ei faţă de mine îl întrece desigur pe al Friedei. — Dacă ai vrea să schimbi atitudinea tuturor care ne dispreţuiesc. Brunswick. găsesc că e cam tare. mai repede decît ar putea fugi numai cu ajutorul picioarelor ei scurte şi groase. de pildă. erau foarte veseli. cînd oi mai ajunge la „Curtea domnească". toţi. — Cît de timorată eşti! zise K. Mă rog. M-a văzut pe fereastră cînd mă duceam să iau bere.

aşa că se vorbise despre necesitatea de a reorganiza corpul de pompieri al castelului. Despre asta ne vorbea. ne veneau pe cap prieteni şi duşmani. «O h ii I 1 18 PEDEAPSA AMALIEI — Scurt timp după aceea însă. drăguţul de el. dar asta are puţină însemnătate sau nu are deloc. cu o superioritate pe care nu i-o ştiam. cu această delegaţie fuseseră discutate o seamă de chestiuni. dar tata avea motiv să spere că alegerea o să cadă pe el. pe vremea aceea necopt ca un mieluşel. s-a vorbit despre altceva şi chestiunea a fost dată uitării. cei mai buni prieteni îşi luau rămas-bun în cea mai mare grabă. dar nu lipsea nimic. intră de parcă . Amalia a spus că nu prea trebuie să ne încredem în astfel de vorbe de ale domnilor. cine este în cauză şi cum stau lucrurile ? Noi tăceam. întotdeauna greoi şi demn. ceea ce nu ne împie' dică să le dăm crezare si data următoare. şi anume : la castel exista un corp de pompieri propriu care trimisese o delegaţie la serbare.! cei prezenţi dintre domnii din castel văzuseră ce pot pomşl pierii noştri. rămas pe gînduri. şi.. părea să caute ceva de a cărui lipsă şi-ar fi dat seama chiar în clipa aceea. ÎŞ* uită vorbele de îndată ce le-au spus. cuprinzînd cu braţele jumătate din masă şi. faţa îi era atît de tinerească şi de voioasă datorită speranţelor. ajunseseră la concluzii de-' favorabile pentru aceştia. Lasemann. cum n-aveam să-l mai văd niciodată. să se întindă la masă. Mama a certat-o CASTELUL ♦ 211 pentru cele spuse. cunoscuţi şi străini. pentru asta era nevoie de instructori din sat. zii. Nici unul însă nu stătea mult. Barnabas.vorbea mereu despre serbare. domnii au obiceiul să spună ceva plăcut în asemenea oca. stătea aşa. Atunci. se pronunţaseră foarte favorabil despre ei ş|| comparîndu-i cu cei din castel. puteau fi luate în consideraţie mai multe persoane. şi ne întrebase dacă avem cunoştinţă de aşa ceva. cum îi era obiceiul.înţelepciunea ei precoce şi de bogata ei experfewţft» apoîlînsă. uitîndu-se prin fereastra deschisă spre cer. am fost asaltaţi din toate părţile cu întrebări privitoare la povestea cu scrisoarea. tata însăla JÎS de . avea diverse planuri privitoare la asociaţia pompierilor. a spus ceva deosebit de prostesc sau de impertinent.' şi a zis că Brunswick pomenise ceva de un curier şi de o scrisoare ruptă. a.

toţi erau mulţumiţi dacă reuşeau să rupă legăturile cu noi. se CASTELUL ♦ 213 lăsaseră de treburile lor ca să se strîngă roată în jurul celor doi bărbaţi. Brunswick veni să-l anunţe pe tata că părăseşte' serviciul. de altfel. îl bătea pe tata pe umăr. dar cum nu ştie să rîdă şi n-a mai fost auzit rîzînd. în registrul de comenzi a fost şters un rînd' după celălalt. Noi toţi eram la fel de disperaţi. nu puteam nici măcar să credem în posibilitatea unui asemenea dezastru. în acelaşi timp. pe care-l bucurase în clipele de intimitate cu perspectiva de a-l face locţiitor de şef de pompieri. şi care să întoarcă roata înapoi. asta nu conta. la început. proviziile de piele pe care oamenii le ţineau la noi fură şi ele restituite. iar tata. iarăşi şi iarăşi. Oamenii care se nimeriseră să fie la noi.' Seemann ne apărea ca persoana cea mai indicată. alergă după el pînă-n pragul casei. cum eram tineri. datoriile fură plătite. noi toţi îl sprijineam cît puteam în acest sens. ba părea prea obosit ca să mai facă efortul de a înţelege despre ce este vorba. în naivitatea noastră. dar nu le putea găsi. chiar dacă mai aveau şi pierderi. Şi în cele din urmă. renunţînd apoi. părea un fel de joc cumplit cînd Lasemann plecă în fugă. apăru Seemann. obligat acum să-i comunice că asociaţia îl concediază şi-l roagă să restituie diploma. nimănui nu-i venea a crede că ăsta e un rîset. parcă am şi acum scena îfl faţa ochilor: Seemann. repede şi complet. totul se petrecu fără cea mai mică ceartă. Aşteptam încordaţi ca din rîsul lui continuu să se desprindă. probabil cu intenţia de a se mai linişti puţin pe sine şi pe toţi. dar. Iar tata era mult prea obosit de ziua trăită şi prea disperat ca să mai poată veni în ajutorul cuiva. înalt şi puternic. aruncă o privire în jur şi gata. lucru de prevăzut. tata încerca să-i facă să se răzgîndească. mereu ne gîndeam că din rîndul numeroşilor vizitatori va ieşi în cele din urmă unul care să poruncească: „Staţi I". rîdea mereu. mereu serios — nici' nu ştie să rîdă — stînd în faţa tatii pe care-l admirase pînă atunci. Ce era de . ca şi cum ar vrea să scoată din el vorbele pe care ar trebui el însuşi să le spună.'în sfîrşit. smulgîndu-se din societatea altora. prezenţi şi ei. şeful pompierilor.ar fi vrut să măsoare doar mărimea camerei. dar puţin adus de spate şi bolnav de plămîni. acea vorbă clară. Seemann era incapabil să scoată o vorbă. spunînd foarte cinstit că vrea să se stabilească de capul lui — un om deştept care a ştiut să profite de momentul favorabil. cu timpul renunţă însă şi-i ajuta în tăcere să-şi caute ghetele. veniră clienţi să-şi scoată din magazia lui tata ghetele lăsate acolo pentru a fi reparate.

Poate că fără realizările strălucite ale tatii la serbarea de ieri lucrurile n-ar fi ajuns aşa de departe. doar în mod provizoriu. domnule preşedinte. din clipa aceea. — Şi unde vezi tu în toate acestea mîna castelului ? întrebă K. deocamdată. a cărui plecare aproape că ar duce la dizolvarea asociaţiei. prietenie pe care nu te poţi bizui. şi-a asumat sarcina grea de a aduce la cunoştinţă acest lucru. dacă nu nedreptatea stupidă care ni se făcea ? Domnule preşedinte. Dar continuă. iar dacă ele îl făceau indispensabil. Tot mai păstram speranţe. Tot ce ai povestit pînă acum dovedeşte doar temeri necugetate ale oamenilor. motivele care o sileau s-o facă. Nici măcar nu scoase diploma din ramă. dar pe acestea le păstra. oricum. totul s-a isprăvit. îl ruga pe tata să nu i-o îngreuieze si mai tare. ceea ce însă n-avea alt efect asupra lui decît să se tot întoarcă şi să se sucească în mod ciudat.'a trebuit să discutăm noi singuri cu ultimii clienţi. Şi apoi s-a petrecut ofensa adusă cu214 ♦ Franz Kafka rierului. Ce bucuros era Seemann că reuşise să scoată vorbele acestea ! De mulţumire. încetă să mai fie exagerat de plin de tact. ci ca să dea ascultare îndemnurilor încurajatoare sau mînioase ale oamenilor. o pildă de neegalat pentru cei tineri. şi preşedintelui asociaţiei . ziceam noi mereu în gînd. iar din partea tatălui tău. oamenilor. în cele din urmă se apucă totuşi de vorbit.rîs în fond. numai vorbi cu nimeni . erau foarte serioase. asociaţia stă în plină lumină şi e obligată să aibă grijă de puritatea ei •Hai mult ca oricînd. asta pentru că. după care asociaţia n-a găsit altă ieşire. adică lucruri cu care te poţi întîlni oriunde. desigur. Apoi se aşeză într-un colţ. de asemenea — cel puţin aşa mi se pare — o anumită îngustime de vederi. Deocamdată nu pare a fi intervenit încă. Şi. cu atît mai bine. un membru indispensabil. Dacă asociaţia s-a decis totuşi să-l roage pe tata. începu prin a-l lăuda pe tata. fireşte nu ca să satisfacă dorinţele noastre secrete. arătă spre diploma agăţată în perete şi făcu semn cu degetul. nu se mai mişcă. Spunea despre el că e podoaba asociaţiei. Seemann. satisfacţie pentru necazurile aproapelui. toţi o vor recunoaşte. dar mîinile îi tremurau şi nu reuşi s-o scoată din cui M-am urcat pe un scaun şi l-am ajutat. dar tocmai aceste realizări au atras în mod deosebit atenţia oficialităţilor. căci ce era de fapt acea diplomă ? Un atestat al capacităţilor sale. spuneţi-le. o înmînă lui Seemann aşa cum era. Toate astea ar fi fost tare frumoase. să-şi dea demisia. în sfîrşit. dacă le-ar fi pus capăt atunci. înghesuindu-ne în el. iar el. Tata dădu din cap 'şi se duse s-o ia.

în fond. repetă Amalia. zise Olga. lîngă patul părinţilor. dar poate nevastă-sa. Dar ce-ţi pasă ţie. Deosebit de caracteristic însă mi se pare că nici nu pomeneşti de Amalia. — Mă îndoiesc. neglijînd tot restul. — Nu ştiu. Mă rog. fiindcă mintea lui era cu totul dusă la castel. şi lucrurile au intrat în ordine. Amalia. dar peste o oră s-a terminat cu somnul profund. — Influenţa castelului. De fapt'. . în schimb nu mă impresionează defel oamenii care nu se sinchisesc de astfel de poveşti şi-i lasă doar pe ceilalţi să se preocupe de ele. tocmai că fac parte din această categorie . Noapte bună ! într-adevăr. am auzit odată de un tînăr care stătea toată ziua şi toată noaptea cu gîndul la castel. şi atunci îi deranjează şi cea mai mică licărire de lumină. Tu însă nu pari a face parte dintre oamenii de acest fel. zise K. poate altul. stătea probabil liniştită de o parte şi observa dezastrul. în cele din urmă s-a descoperit că gîndul nu-i era îndreptat în fond spre castel. ci doar spre fiica unei femei care spăla podelele în birouri. Nu e uşor s-o înţelegi pe Amalia. nu vreau să vă deranjez. deşi nu prea îi seamănă. răspunse Olga. a obţinut fata într-adevăr.i-ar fi îngreunat cu adevărat situaţia numai dacă i-ar fi azvarlit diploma la picioare încă de la primul cuvînt. şi va trebui să sting lumina. istorisiţi poveşti despre castel ? Tot mai staţi aici împreună ? Parcă voiai să-ţi iei rămas-bun numaidecît. — Omul ăsta mi-ar plăcea. mă duc să mă culc. cred. nimeni nar fi putut acţiona într-alt fel. K-. — Cine e tînărul acela de care vorbea ? întrebă K. Amalia îşi aşternea probabil un culcuş pe jos. zise Amalia. — Mă rog. nimănui nu i se poate reproşa nimic. şi acum e aproape zece. din pricina părinţilor. dar dă impresia că e ironică. pentru că de multe ori nu ştii dacă vorbeşte ironic sau serios. care intrase neobservată dinspre curte — bătrînii erau de mult culcaţi —.. De cele mai multe ori vorbeşte serios. toate astea se petreceau de aci înainte sub influenţa castelului. din pricina căreia se întîmplau toate acestea. poate Brunswick. zise K. CASTELUL ♦ 215 — Ba da. de asemenea poveşti ? Există pe la noi oameni care se hrănesc de-a dreptul din ele. — Nu. dar interesul oamenilor e de diferite feluri. că ţi-ar plăcea omul. zise Amalia. ei adorm numaidecît. dînd loc la temeri cu privire la sănătatea sa mintală. şed laolaltă aşa cum şedeţi voi aici şi se tratarisesc cu ele reciproc. se făcu beznă.

în urma mîniei probabile a lui Sortini. despre Sortini. cînd se întîmplă să stea de vorbă o dată cu voi. în fond. nu vrea să fie iniţiată în nimic. tu nu remarci duritatea trăsăturilor ei. în fiecare zi din nou. un admirator al lui Sortini ? Nu putea s-o înţeleagă nicidecum. S-o fi văzut {# . de care pomeneşti uneori? Adevărul e că toţi trei semănaţi foarte mult. care a fost desigur cel mai lovit de această nenorocire şi care niciodată nu sa prea priceput să-şi măsoare cuvintele. bineînţeles nu în felul cum s-a întîmplat apoi în realitate. şi. zise Olga. Cum ai ajuns să depinzi în atît de mare măsură de ea ? Erai aşa încă înainte de marea nenorocire ? Sau abia după aceea ? Şi nu simţi niciodată dorinţa să devii independentă de ea'? Şi dependenţa asta e oare întemeiată pe ceva raţional ? Ea e mezina. şi pe sine. ar trebui să asculte de tine. chiar în momentele cele mai grele. indiferent dacă e vorba de fata cea mai frumoasă sau de cea mai urîtă. mai ales acasă.— Lasă interpretările ! zise K. Amalia a fost într-un fel oarecare cauza nenorocirii noastre. la domnii din castel totul e posibil. dar asta nu se cunoaşte. dacă pînă atunci fusese retras. cu sau fără voia ei. şi că ceea ce o deosebeşte de voi. are aspectul fără de vîrstă al femeilor care nu prea îmbătrînesc. e numai de dragul tău. nenorocirea familiei. Dar încolo. Sau poate vă 216 ♦ Franz Kafka domină prin frumuseţea ei. lipsită de simpatie. căci noi nu am mai aflat ninu<. pînă şi tata s-a abţinut să-i spună măcar o vorbă de reproş. dar care abia dacă au fost vreodată cu adevărat tinere. dar care par ironice. te înşeli cu totul în privinţa Amaliei. cum se exprimă ea. e cu totul în defavoarea ei. Tu o vezi în fiecare zi. Vezi bine că n-am nici un motiv să-ţi cîştig simpatia în mod special pentru Amalia. cum ar fi putut-o încuviinţa el. de atunci încoace era ca şi cum nici n-ar mai exista. încă de prima dată cînd am zărit-o ma îndepărtat privirea ei indiferentă. decît s-o cheme. De aceea. şi tot ce poseda. nu se sinchiseşte de ni-mic decît. numai din'milă. poate că prin scrisoarea aceea voia mai mult s-o pedepsească. ar fi sacrificat totul. Şi să nu crezi cumva că pentru că ar fi încuviinţat purtarea Amaliei. de părinţi. şi. nici nu pot să iau foarte în serios atracţia resimţită de Sortini. asta e cert. — Nu vreau să vorbesc despre Sortini. îşi poartă capul mai semeţ ca oricine. Mînie probabilă. e adevărat că e cea mai mică dintre voi. Ea a pricinuit. pentru Sortini. atunci de cele mai multe ori spune lucruri serioase. Şi-apoi. dar pînă şi tata. şi dacă încerc s-o fac. dacă mă gîndesc bine. în loc să-şi ceară iertare de la fiecare dintre voi.

în locul lor. Doar că toată lumea rupea relaţiile cu noi. nimic. cînd s-au dezis de noi. —' Păi. pur şi simplu. şi noi. Acum toţi ar fi întîmpinat cu plăcere o soluţie . Cînd se întîmpla în sat ca o familie binevăzută să fie dintr-o dată complet ostracizată. în măsura în care duceam lipsă de alimente ne mai ajutau rudele în secret. în iulie şi august. din partea castelului nu se putea observa nimic. să vină să ia comenzi. doar atît: curierul se înapoias'e la „Curtea domnească" ţinînd în mînă nişte Mrtii rupte. cum se retrăgeau oamenii din sat. căci n-o făceau din convingere proprie. o făceau numai de frică. aranjamentele fuseseră favorabile. Nu ne temeam de ceva ce avea să vină. datornicii ne achitaseră totul. şi apoi aşteptau să vadă cum o să mai decurgă lucrurile. căci era vremea secerişului. cu ferestrele închise. aşa cum ar fi fost de datoria oricăruia dintre noi să procedeze într-un caz Semănător. pentru prima oară în viaţă am fost condamnaţi la trîndăvie. dispreţul de acum nu exista încă. ca tata să-şi redeschidă atelierul. poate nici nu aveau nimic împotriva noastră. fiecare în parte este întrun fel dezavantajat. sufeream de pe atunci chiar de ce era în prezent. Nici de mizerie materială nu aveam încă să ne temem. ca Amalia. Aşa că şedeam laolaltă. nici o veste. nici o vizită. e drept că numai pentru cei mai de vază. Dar şi asta nu din duşmănie faţă de noi. Pe cînd însă remarcam. Nu s-a întîmplat nimic. cum era să remarcăm acum vreo schimbare «J6 atitudine ? Această linişte era lucrul cel mai grav şi nici p6 CASTELUL ♦ 217 departe faptul că oamenii ne întorceau spatele. era uşor.. dacă nu se întîmpla nimic. de fapt. de ce vă temeaţi ? Ce soi de oameni sînteţi! — Cum să-ţi explic ? zise Olga. Frieda îl văzuse plecînd şi apoi revenind. am fi făcut la fel. Lumea de aici. Nici o citaţie. fireşte. şi nu era de aşteptat nici o pedeapsă expresă. schimbase cîteva vorbe cu el şi răspîndise numaidecît cele aflate de la el. tuturor le părea rău de ce făcuseră. Oamenii din sat nu aşteptau decît să venim noi la ei. e adevărat că n-aveam pănîînt şi că nu ne lăsa nimeni să ajutăm la muncile cîmpului. în plină arşiţă.Amalia pe vremea aceea ! Ştiam cu toţii că nu va urm* vreo pedeapsă expresă. credeau că-şi fac datoria. trăiam în plină pedepsire. zise K. ci doar din datorie. ca şi castelul. Doar nu remarcasem nici înainte vreme vreo solicitudine din partea castelului. care se pricepea să coasă rochii foarte frumoase. Şi nici nu ştiau exact ce se petrecuse.

chiar şi cu atît ar fi reintrat totul în ordine. şedeam laolaltă. Noi. oricare ar fi fost natura ei. şi petreceam jumătate din noapte aşezată pe marginea patului lui. Fără metode speciale. Sau — pînă şi cu atît s-ar fi mulţumit lumea — că am reuşit 218 ♦ Franz Kafka să muşamalizăm lucrurile. arzînd de curiozitate. de a nu fi obligaţi să vină în nici un fel în contact cu ea. ci ca să se ferească şi ca să-i ferească şi pe alţii de ea. fără porunci. şi dacă am fi reuşit să determinăm opinia publică să ajungă la convingerea că afacerea. în fond. dacă am fi ieşit din bîrlog. cîteodată tata. near fi primit cu siguranţă din nou cu braţele deschise. Deci. dacă am fi reluat vechile relaţii. nu fusese decît o neînţelegere deplin clarificată între timp. cuprins de o nelinişte. ci doar cazul. i-a determinat să se despartă de noi mai ales caracterul penibil al întregii afaceri. în loc să facem aşa. am fi arătat prin purtarea noastră că trecusem peste ce ni se întîmplase. mereu aceleaşi. eu şi cu Barna-bas. că. ţineam sfat mereu. ar fi renunţat toţi cu plăcere să discute cazul. ar fi fost de-ajuns. ceilalţi. ne-ar fi înţeles şi ne-ar fi ajutat s-o uităm cu desăvîrşire. sau că a f°st în realitate o greşeală a noastră.favorabilă a întregii poveşti. de ne-am fi eliberat doar în gînd şi ne-am fi oferit. ca să atragă atenţia satului că se întîmplase ceva de care e bine să te ţii de o parte cu cea mai mare grijă. pur şi simplu dorinţa de a nu mai auzi nimic despre ea. fără rugăminţi. indiferent în ce manieră. în alte daţi. de pildă. căci. pe lîngă frică. Sau. am stat însă în casă. ar fi urmat sărutări. sărbătoriri — am mai trăit lucruri asemănătoare de cîteva ori. de a nu vorbi despre ea. tot şuşoteam de dimineaţa pînă seara. fără să pierdem măcar o vorbă despre povestea cu scrisoarea. mă chema lîngă el. am fi găsit peste tot aceeaşi bunăvoinţă ca odinioară. în cauză nu eram noi. datorită relaţiilor noastre la castel. Dar nici măcar o astfel de veste n-ar fi fost necesară. probabil decizia Amaliei. ca familie. Dacă le-am fi servit deodată vestea că totul este în regulă. aproape numai prin tăcere. îşi dădea seama pesemne că anii fără de griji care stau în faţa altora de vîrsta lui . care pricepea încă prea puţin din toată'povestea şi cerea mereu explicaţii. şi dacă am fi uitat afacerea doar pe jumătate. iar noi numai din pricina cazului în care fuseserăm amestecaţi. dar că ne-am ispăşit-o. în cazul altora. de a nu se gîndi la ea. nu va mai fi discutată. Nu ştiu ce aşteptam. ea pusese mîna în dimineaţa aceea pe cîrma familiei şi o ţinea cu tărie. Frieda divulgase povestea nu ca să se bucure de ce se întîmplase. îmbrăţişări.

nici una nu se putea pune în practică. tata şi cu Amalia o împingeau din urmă. Dar Amalia a resimţit nu numai nenorocirea. cu groază. noi aveam de şuşotit. în toate amănuntele ei precise. cum presimţeam. şi stăteam aşa împreună. noi vedeam numai urmările. fără Amalia. care. ea'vedea şi motivul. căci ne înfundam tot mai adînc în chestiunea de care voiam să scăpăm. mama. noi ne puneam speranţa în diverse căi mărunte. Dar îmi amintesc că . probabil pentru că suferise nu numai de durerea noastră comună. o înţeleg pe Amalia mai bine ca atunci.nu vor mai exista pentru el. ochi în ochi cu adevărul şi a trăit şi a suportat această viaţă. fireşte. A suportat mai mult decît oricare dintre noi. să ne părăsim casa. pe care n-o mai avem de mult — acum e în odaia mare din casa lui Brunswick — acolo şedea şi nu se ştia bine dacă aţipea sau vorbea încetişor singură. e de neînţeles cum de a suportat şi mai trăieşte şi azi printre noi. S-a mutat în ea Brunswick. unele schimbări. Şi la ce bun că aveam idei ? Cît ar fi fost de excelente. atunci ca şi acum. lipsite de sens prin faptul că rezultatele lor nici nu ajungeau pînă la Amalia. din fericire. ea ştia că totul era hotărît. Locul ei preferat era colţul unei canapele. Barnabas şi cu mine o trăgeam. şi na resimţit-o multă vreme. Mama a simţit poate nenorocirea noastră. ne-am cărat tot avutul. Mama era cea mai slabă dintre noi. ci avea şi inteligenţa s-o priceapă. ca noi doi acum. Cu toată durerea noastră. dar nu era' bine. ne primea de fiecare dată. a simţit-o pentru că s-a abătut asupra ei. ci participase la durerea fiecăruia dintre noi. ce bine o duceam în comparaţie cu ea ! A trebuit. cum părea să indice mişcarea continuă a buzelor. toate erau doar consfătuiri premergătoare. Azi. şi aşa s-a întîmplat să putem observa la ea. Era aşa de firesc să tot discutăm povestea cu scrisoarea. facînd cîteva drumuri. s-o întoarcem şi pe faţă şi pe dos. pe care o adusesem aici de la început. ea nu putea decît să tacă. nu ar fi întîmpinat decît tăcere. şi uitam că se 1 CASTELUL ♦ 219 face noapte şi iarăşi zi. a tuturor. vor surveni la toată familia. cu roaba. în toate presupunerile vagi. căci nu s-ar putea spune că' o resimte şi azi — ba chiar şi atunci avea mintea cam rătăcită. iar nouă ni s-a repartizat o cocioabă . era firesc şi inevitabil. şi chiar dacă i-ar fi ajuns la ureche. pînă acolo. şi să ne întoarcem mereu în născocirea mijloacelor de a obţine o soluţie favorabilă. stînd pe o ladă şi scîncind încetişor.

neam rupt de porunca ei mută. nu încetam să vorbim despre grijile şi planurile noastre. în schimb ? Lucrul cel mai rău pe care-l puteam face. după numele celui mai nevinovat dintre noi. ne-ar fi stimat în mod corespunzător. şi ne opream uneori discutînd pînă ce ne striga tata. vei recunoaşte că pînă şi tu ai avut impresia de cum ai intrat pentru prima oară. Dacă am fi biruit-o. n-a fost subapreciată greutatea soartei noastre. chiar şi cocioaba ne era socotită rău famată. Dar nici o discuţie n-a schimbat ceva din viaţa noastră. Tot ce aveam şi făceam întîmpina acelaşi dispreţ. pe care-l ştii. chiar şi în timp ce căram aşa lucrurile. doar că de atunci am început să simţim încetul cu încetul şi sărăcia. Ajutoarele rudelor încetară să mai vină. Unde să atîrne dacă nu deasupra mesei ? Dar lor li se părea ceva intolerabil. că poţi găsi o justificare a dispreţului general. tot nu se schimba nimic din nemulţumirea lor. să trăim fără nici o speranţă. fiecare în felul lui. S-a observat că n-avem putere să ne smulgem din afacerea cu scrisoarea. Mai tîrziu. de pildă că lămpiţa aceea cu ulei atîrnă acolo deasupra mesei. şi. numele nostru de familie nu se mai pomenea. 19 UMBLÎND CU JALBA — Şi ce am făcut noi. deşi nu se cunoştea cu exactitate. ami'ntindu-ne datoria de moment. ale căror însoţitori amuţeau văzîndu-ne şi întorceau privi-rile în altă parte — îmi amintesc că Barnabas şi cu mine. nici după ce ne-am mutat. au făcut acum definitiv ceea ce făcuseră pînă atunci provizoriu: ne-au exclus din toate cercurile. nu mai puteam continua să trăim aşa. dacă trebuia să vorbească de noi. ne ziceau „ai lui Barnabas". Oamenii ştiau că probabil nici ei n-ar fi biruit mai bine o astfel de încercare. cînd unii reîncepură să mai vină pe la noi. dacă te examinezi tu însuţi. Dacă însă atîrnam lampa în altă parte. fiindcă ne întîlneam adesea cu căruţe venind de la seceriş. şi am început. dar cu atît mai necesar era pentru ei să se despartă complet de noi. strîmbau din nas văzînd lucruri cu totul neimportante. Acum nu se mai vorbea despre noi ca despre oameni. să ne rugăm de castel sau'să-l asaltăm cu insistenţe ca să ne . dar fiindcă nu reuşisem. ceva pentru care merităm mai degrabă dispreţ decît pentru ceea ce ni se arată în realitate: am trădat-o pe Amalia. şi tocmai pe vremea aceea a început să ia proporţii dispreţul faţă de noi. proviziile noastre erau pe terminate. şi asta ni s-a luat foarte în nume de rău.220 ♦ Franz Kafka în timpul căratului din greu — care mai era şi umilitor.

de cele mai multe ori nu era primit. a spus într-o zi către mine şi Barnabas. oare castelul trebuie să se ocupe de aşa ceva ? Se ocupa de fapt. dar astea sînt fenomene ale vieţii de toate zilele. care va să zică. funcţionarul binevoitor faţă de tata. şi trîndăvia în care era silit să trăiască îi dădea destul răgaz. „Am să-i redau Ama-liei onoarea pierdută. astea sînt lucruri secundare. întradevăr. e totdeauna uşor pentru castel. ştiam şi că singura relaţie dătătoare de speranţă pe care o aveam la castel. Tata nu se lăsa. dar tocmai asta e de neiertat. dar nu se amesteca — tata obiecta atunci că nu se plînge de sărăcie. cu el au început demersurile fără rost la primar. în măsura în care se poate stabili acest lucru. nu le parvenise pînă acum nici un denunţ. Să-şi trimită cumva funcţionarii ca să alerge după clienţii lui tata şi să-i aducă înapoi cu de-a sila ? Atunci tata obiecta — noi discutam amănunţit toate lucrurile acestea înainte şi după. cel puţin nu e consemnat încă în procesele-verbale. Sau a avut loc intervenţia unui organ oficial ? Nici despre asta nu ştia nimic. numai să fie iertat „Dar ce anume să ţi se ierte ?" i se răspundea. Poate cumva cita o singură dispoziţie oficială care ar fi fost luată împotriva lui ? Tata nu putea cita aşa ceva. la secretari. ca ascunşi de Amalia care-şi dădea seama de 222 ♦ Frara Kafka toate. şi aşa mai departe. In fond ce voia ? Ce i se întîmplase ? Pentru ce greşeală voia să fie iertat ? Cînd şi de către cine din castel i se făcuse cel mai mic rău ? Da. nici măcar în proce-sele-verbale accesibile publicului avocăţesc. dacă nu ştie nimic şi dacă nu s-a întîmplat nimic. Ei. nimic împotriva lui. Era si prea uşor să-l respingă. pierduse clientela. strînşi într-un colţ. la conţopişti. nici nu este nimic în curs. Tata a fost primui. Ştiam bine că nu sîntem în stare să reparăm greşeala. pe vremea aceea era încă foarte puternic. ce vrea în fond ?' Ce i s-ar putea ierta ? Cel mult că inoportunează acum fără rost birourile. n-o să mai dureze mult". dar foarte . şi cu toate acestea ne-am pus pe treabă. şi dacă reuşea să se facă primit prin vicleşug sau din întîmplare — ce mai jubilam şi băteam din palme aflînd vestea — îl refuzau cît se poate de repede şi nu-l mai primeau a doua oară. dar nu putea interveni în mod brutal în desfăşurarea lucrurilor cu nici un alt scop decît numai pentru a servi interesele unui singur individ. de toate.ierte. la avocaţi. anume Sortini.' sărăcise. prin urmare nu s-a întreprins. a devenit inaccesibilă pentru noi tocmai în urma evenimentelor. tot ce a pierdut ar fi în stare să refacă cu uşurinţă. chestiuni meşteşugăreşti şi de piaţă.

n-am fi fost absolut incapabili să-i mai procurăm bani tatei. ci de hatîrul tatei. care o va surprinde cel mai mult pe ea însăşi. Dar pentru a obţine iertare. îi veni ideea — şi asta arată că începuse să-i slăbească mintea — că i se ascunde vina. E drept că. care l-a primit după ce neam rugat mult de el. cîte un conţopist mai încerca uneori să facă ceva. iar aceasta i se contesta de către birouri. se apropie cu paşi mari datorită ostenelilor sale. nu din datorie. o eroare. căci în administraţia noastră e adevărat că se primesc şperţuri ca să fie mai simplu şi ca să se evite vorbăria inutilă. se încre-dea în el tot mai mult. Noi. Venea acasă cu cîte o promisiune din astea. desigur. şi să ducă înapoi . fireşte. şi ceea ce ar fi luat curînd sfîrşitul meritat. zăngănindu-şi banii mărunţi în &"£ zunar. şi era un chin să-l vezi cum încearcă să ne dea de înţeles. care erau destul de mari pentru posibilităţile noastre. dimineaţa cînd pornea la drum. căci pînă atunci nu plătise decît numai taxele prescrise.' îşi dădea multă oste-neaiă cu demersurile. Barnabas a intrat calfă la Brunswick. îl lăsa să înţeleagă că s-ar fi găsit unele indicii care vor fi urmărite. că salvarea ei. Ar fi continuat aşa desigur încă multă vreme dacă. cu un surîs strîmb şi făcînd cu sprîncenele ridicate semn spre Amalia. dar numai cu condiţia ca Barnabas să vină la el seara. Cum pentru sumele date în plus nu i se putea oferi în realitate nimic extraordinar. Aflţ vîndut deci ce mai aveam — erau aproape numai lucrufl strict indispensabile — ca să facem rost de mijloacele fle' cesare şi ca tata să-şi continue cercetările. căci în realitate nu se gîndea defel la recîştigarea onoarei. mereu în spatele Ama-liei. ca şi cum ar aduce cu sine din nou belşugul deplin în casă. dacă nu erau banii. răbdam de foame toată ziua.'* singurul lucru pe care l-am obţinut făcînd rost de bani CASTELUL ♦ 223 fost că i-am păstrat tatii o dispoziţie bună. în cele din urmă. pe întuneric. şi o bună t»u' cată de vreme am avut satisfacţia să-l auzim. dar de obţinut nu obţii nimic pe această cale. ceea ce era. în timp. Cum însă tata ÎŞ1 pusese speranţa în asta. trebuia mai întîi să se constate vina. Dar nu prea era un avantaj. Acum însă credea că ar trebui sa plătească mai mult. dar că totul este încă un'secret pe care trebuie să-l păstrăm cu sfinţenie.încet ca să nu audă Amalia. în loc să devină mai bănuitor. ca să-i dea de lucru. cu toate acestea o spusese doar de dragul ei. între timp. nu voiam să i-o nimicim. ci doar la iertare. iar el. pentru că nu plăteşte destul impozit. îi promitea nişte cercetări. vizibil făcută în vînt. plină de speranţe. cel puţin în aparenţă. s-a tărăgănat astfel multă vreme.

dar numai unilateral. mîine sau chiar azi ar fi aflat tot. dar tonul cu care o spunea. trebuia s-o apuce numai şi numai pe calea rugăminţilor şi să-i solicite personal pe' funcţionari. Sincer spus. Printre ei existau. arăta că nu mai crede nici el. ci doar judeca. dacă-i surprindeai la ore potrivite. dar el voia să afle numaidecît. ce-i drept — fără a mai vorbi aşa de limpede ca altădată. o ştiam. chiar dacă s-ar da jos din trăsură şi s-ar ocupa de' chestiune. probabil. zise Olga. să-şi rostească cererea de iertare. De vreme ce nu reuşise să-şi dovedească vina şi. un plan fără pic de rost. de milă sau aşa ceva nici nu poate fi vorba. un biet om obosit şi îmbătrînit ? Funcţionarii sînt foarte cultivaţi. — Nu. eŞuase numai din pricina banilor. Apoi 224 ♦ Franz Kafka veni îndată. cu planuri noi. Nu mai era capabil să cuprindă cu mintea cît de lipsite de perspective sînt intervenţiile sale. dar în afara serviciului da. o inimă miloasă de care fireşte nu puteau asculta în exerciţiul funcţiunii. ^ci înainte vorbea aproape prea clar — că nar mai fi avut nevoie decît de foarte puţini bani. întrerupse povestirea Olgăi — pe care o ascultase complet absorbit — punînd o întrebare : — Şi tu nu crezi că este aşa ? E drept că urmarea povestirii trebuia să-i aducă un răspuns. şi aşa mai departe. totuşi era obosit de decepţiile neîncetate. pe unde trec trăsurile funcţionarilor. chiar dacă s-ar fi întîmplat imposibilul şi spusele lui ar fi ajuns la urechea vreunui funcţionar. Născocise planul să se posteze pe drumul mare în apropierea castelului. Cu mari menajamente şi multe pregătiri l-am anunţat pe tata că s-a terminat cu sprijinul nostru bănesc. şi unii miloşi şi buni la inimă. desigur.comenzile executate tot pe întuneric — trebuie să recunoaştem că Brunswick a luat de data asta asupra sa o oarecare primejdie pentru meseria lui. în consecinţă. dacă s-o putea cumva.'cum uitase majoritatea lucrurilor. în schimb însă îl plătea pe Barnabas foarte prost. Şi e oare posibil ca un funcţionar. de dragul nostru. nu mai putea obţine nici de acum încolo nimic pe cale oficială. dar uitase. şi o ştia şi tata. fără vreo pauză. să-şi formeze o imagine după'cîte îi îndrugă tata. acum înseamnă că totul fusese în zadar. şi. Aici K. şi munca lui Barnabas e fără cusur — dar salariul abia ajungea ca să nu murim de foame. fiecare în . Ne-a spus. Cît eram noi de tineri şi de lipsiţi de experienţă. Un funcţionar izolat poate oare ierta ? Asta ar fi cel mult de competenţa autorităţilor în ansamblu. fireşte. el însă a Primit ştirea cu mult calm. dar nici acestea nu pot ierta.

într-o zi. trăsurile sînt pline de acte pe care le studiază. Poate că asta îl întărea pe tata în speranţele sale. acesta n-ar fi putut să rezolve nimic fără acte pregătitoare. că doar le hrănea din orice. încît dosarele sînt prea preţioase sau prea voluminoase pentru a fi luate cu sine. După ce reguli are loc această schimbare. dar nu va înţelege nimic. Asta e firesc. n-avem decît să încercăm să le înţelegem pînă-n străfunduri. şi mai ales nu pe drumul mare. Din povestirea Olgăi i se revela o lume atît de mare. altă dată e alta. cum acest lucru este o imposibilitate absolută. căci o minte sănătoasă nici n-avea nevoie să intre în considerente complicate. iar pe această cale tata nu reuşise să obţină nimic. — Eu am văzut interiorul unei sănii. în care nu erau acte. zise Olga. încît nu se putu opri să stabilească un contact cu ea prin micile sale experienţe. nu s-a descoperit încă. ca să vrea să-şi pună în aplicare noul plan ! Dacă ar exista vreo posibilitate de acest fel. n-avem decît să încercăm să înţelegem micile chestiuni oficiale care ne privesc direct. sînt mai multe intrări la castel. şi vom avea de lucru o viaţă întreagă fără să le dăffl de capăt. atunci toţi se îngrămădesc acolo. nu poate. Oricum. poate va da politicos din cap. atunci însă e mai rău. funcţionarii pun să se mîne în galop. cît de mică. — E posibil. O dată e la modă una. ci doar rezolva pe cale oficială.. nu fac călătorii de plăcere. Era şi foarte necesar în cazul lui. decît să indice calea oficială. zise K. de aceea caii se mînă în cea mai mare viteză. ci ar fi văzut limpede numai din faptele exterioare. în sat sau la castel îi aşteaptă treburi. Cît decăzuse încă de pe atunci bietul de el. CASTELUL ♦ 225 şi. Chiar dacă tata ar fi dat de un funcţionar competent. ca să se convingă mai bine atît de existenţa ei cît şi de a sa proprie. aşa cum ştim din cea mai elementară instrucţie şcolară. dar.specialitatea lui poate sesiza după o simplă vorbă un întreg şir de idei. Şi nici nu le trece prin gînd să se uite pe fereastra trăsurii şi să caute din ochi nişte petiţionari. Şi afară de asta. în acest caz. dar lucruri dintr-o altă secţiune poţi să-i explici ore de-a rîndul. ar trebui să mişune petiţionarii acolo pe şosea. nici unul nu are timp de pierdut cu tata. drumul este complet pustiu. atunci funcţionarul are chestiuni atît de importante. atunci cei mai mulţi trec pe acolo.' lucruri mărunte pe care un funcţionar le rezolvă dînd din umeri. Cînd funcţionarii se duc în sat sau se întorc la castel. în acest scop. de altfel nu poate pur şi simplu ierta. că e ceva imposibil. aproape neverosimilă. la opt . iarăşi.

dar de acolo trăsurile trec în goană. La început ne povestea micile evenimente trăite. sau că. aparţine unui oarecare Bertuch. Dimineaţa. dar în fiecare clipă există posibilitatea unei schimbări. este neregulată şi de nepătruns. Mai tîrziu. a nins de timpuriu. aşa cum ordinea de ieşire din castel. apoi vezi trecînd o mulţime. încetase să mai povestească lucrurile acestea. considera însă ca o datorie. de pildă că din milă şi veche prietenie Bertuch îi aruncase o pătură peste gard. dar după părerea tatei se părea că e chiar folositoare. zece minute după aceea pe o a treia. căci are un picior cam schilod şi era convins că numai tata ştie să-i facă o gheată potrivită. acesta aprovizionează castelul cu legume. Acolo şedea deci tata zi de zi. şi-a ales tata un loc. la fel * şi numărul trăsurilor. închipuieşte-ţi-l acum pe tata. pe care a păstrat-o. peste jumătate de oră poate iarăşi pe cea dintîi. un fel de profesiune sterilă să plece şi să-şi petreacă acolo ziua. în ce priveşte drumurile. fiindcă fusese bun prieten cu tata pe vremuri şi unul dintre clienţii lui cei mai fideli. acolo. se vedea că nu mai spera să ajungă la nimic stînd acolo. la o anumită oră. sau că în vreuna din trăsurile ce treceau i se păruse că zăreşte pe cutare sau cutare funcţionar. pe postamentul îngust de piatră al gardului de gratii. pe zi ce trecea părea mai adus de spate. E drept că în apropierea satului toate şoselele ce vin din castel se unesc. era o toamnă tristă şi ploioasă. ca s-o pună cînd ajungea în afara satului.dimineaţa. Atunci au început durerile sale reumatice — se apropia iarna. pentru ca apoi circulaţia să se menţină acolo toată ziua. Bertuch îl lăsa în voia lui. dar'nu-i păsa de vreme cîtuşi de puţin. Nu departe de intrarea castelului se află o grădinărie. în costumul lui cel bun — în curînd avea* să fie singurul lui costum — pleca în fiecare dimineaţă de acasă. însoţit de urările noastre de bine. toţi trec pe o şosea. la noi iarna . punea mîna pe clanţa uşii şi ne făcea semn de rămas-bun. Ţinînd socoteala de toate astea. o jumătate de oră mai tîrziu iarăşi toţi pe altă şosea'. ca să atragă privirea funcţionarilor care trec în trăsurile lor. în sat nu îndrăznea s-o arate. Lua cu dînsul o mică insignă a pompierilor. pe cînd în apropierea castelului merg întrun tempo mai po226 ♦ Franz Kafka tolit. De multe ori sînt zile cînd nu vezi trăsuri deloc. şi se trîntea într-un colţ. îl recunoaşte cîte un vizitiu şi că-l atinge din glumă uşor cu biciul. deşi era atît de mică încît abia o vedeai la distanţă de doi paşi. din cînd în cînd. seara venea ud leoarcă. Şi. de fapt prin fraudă.

un rost. Mama se agăţa de el şi nu voia să-l lase. sprijinit din dreapta şi din stînga. nu se teme de nimic. fără să putem fi de vreun ajutor. Ce privelişte. De cîte ori nu i-am găsit zgribuliţi. Nu era greu de găsit aşa ceva. Amalia luă asupră-şi să-l servească. care abia îi cuprindea. ea rămînea rece şi calmă. tot. în timpul acesta. le duceam de mîncare sau le făceam o vizită. voiam să-i convingem să se întoarcă acasă. dar făcea un efort de voinţă şi'se ducea. Amalia s-a retras numaidecît şi l-a lăsat pe seama noastră. Absenţa însă s-a prelungit. şi. cercetează gardul în căutarea tatei şi se urcă din nou în trăsură dînd nemulţumit din cap.' Noi mergeam des pe la ei. scotea nişte ţipete de parcă ar fi vrut să-l audă funcţionarul acolo în depărtare şi ar fi încercat să-i explice că nu e vinovat de această absenţă. se dă jos din ea un funcţionar. să-l trateze. şezînd sprijiniţi unul de altul pe soclul acela îngust. dar am găsit ceva care mi-a insuflat chiar puţină speranţă. era de nemîngîiat. orice. a continuat aşa pînă azi. Cînd însă trecuse ce fusese mai grav şi tata putu din nou să se dea cu chiu cu vai jos din pat. şi aşa s-a făcut că durerile au apucat-o şi pe mama. ba în zăpadă. nici o trăsură. în fond. ea nu se sperie niciodată. Şi.. ce privelişte! Pînă cînd într-o bună zi tata. într-o uşoară aiureală. i se părea că vede cum tocmai atunci opreşte o trăsură acolo. una de care să fie capabil. a acceptat ca ea să-l însoţească. şi. K.începe devreme — şi aşa stătea ba pe pietrele ude de ploaie. a zăcut săptămîni de-a rîndul. din cauza febrei. cu picioarele înţepenite. nu s-a mai întors niciodată acolo. Noaptea gemea de durere. ne agitam fără rost. să-l îngrijească. 1 20 PLANURILE OLGAI — Acum se punea problema să găsim o ocupaţie oarecare pentru tata. De cîte ori se vorbise în . Ea cunoaşte ierburi de leac care alină durerile. înveliţi într-o pătufă subţire. devenind probabil temător din pricina picioarelor CASTELUL ♦ 227 ţepene. numai să-l menţină în credinţa că serveşte la ceva pentru a absolvi familia de vinovăţie. dimineaţa ezita uneori să plece. tot. afară de unele pauze. în jurul lor doar pustiul sur al zăpezii sau al cetii. sus. şi nu are nevoie de somn aproape deloc. nu-şi pierde răbdarea. nici ţipenie de om. zile întregi. iar el. nu s-a mai putut da jos din pat. cît vedeai cu ochii. face toate muncile pentru părinţi. pe cînd noi. la Bertuch. atîta timp cît şederea în faţa grădinii lui Bertuch avea.

n-a fost depusă nici o plîngere.birouri. în acest scop. sau oriunde despre vina noastră. trebuia să continue cu aşteptatul îfl faţa grădinii lui Bertuch. aşa că stă în puterea curierului să ne ierte. întîi încetînd să-l spri. în primul rînd. căci devenise grozav de încăpăţînat. s-ar fi putut totuşi obţine vreo veste despre el de la alţi servitori. şi nu putea duce la vreun rezultat de altă natură. în timpul bolii se transformase aşa. să fim seară de seară la „Curtea domnească". Cum ni s-a afirmat. fireşte. cu atît mai puţin în acel loc. totul era doar de formă. Dar se vădi că puteam fi totuşi de folos acolo. jinim cu bani. Astfel miam spus că dacă opinia publică. Doar ştii ce calamitate era servitorimea pentru Frieda. Ce-l deranja însă era că în această chestiune depindea cu totul de mine. s-ar fi putut să-l regăsim printre servitorii altui domn. fireşte. dar domnii îşi schimbă adesea oamenii de serviciu. şi nu e vorba de mai mult. Nimic din toate acestea nu putea avea o importanţă decisivă. î" parte credea că noi l-am împiedicat de fiecare dată să obţină în cele din urmă un rezultat. la început s-a supărat foarte tare. fie iarăşi numai în aparenţă. totul se poate drege. încetişor. că-mi şi respinsese pla' nul. fie şi numai în aparenţă.' trebuia. Cînd i-am împărtăşit tatii planul meu. Fusese un om de serviciu al lui Sortini. tata nu-l cunoştea. în parte nici nu mal era în stare să cuprindă bine gînduri deale altora. E adevărat că toţi servitorii castelului seamănă între ei şi nici eu nu eram absolut sigură că l-aş recunoaşte pe cel cu pricina. trebuia găsit curierul. deoarece nu va mai fi desigur în stare să se ducă acolo zilnic. se împăcase cu ideea. şi nici nu puteam să ne comportăm ca nişte muşterii care plătesc. în ce-l priveşte personal. dar pe tata l-ar bucura şi ne-ar permite poate să-i strîngem cu uşa pe numeroşii lui informatori care îl chinuiseră atîta. Am început atunci să ne ducem des pe la „Curtea domnească" şi să căutăm printre servitorime. trebuia noi să-l traflS' an»' i ii CASTELUL ♦ 229 portăm cu roaba. şi nu eram bine văzuţi nicăieri. apoi reţinîndu-l în pat. căci numai eu îl văzusem pe curier. Nici nu apucasem să i-l spun pînă la capăt. nici un birou nu a fost sesizat. nu ştie decît de jignirea curierului. majo- . Eu însă n-am cedat şi. şi dacă el însuşi nu era de găsit. se pomenise mereu de ofensa adusă curierului lui Sortini. dacă am reuşi să-l împăcăm pe curier. După părerea lui. în fond. nimeni neîndrăznind să pătrundă mai în adînc. sau în faţa funcţionarilor. şi. iar Sortini nu mai venea în sat.

răsfăţaţi printr-un serviciu uşor şi de aceea cam greoi. şi sînt liniştiţi şi demni înlăiintrul castelului.ritatea sînt oameni liniştiţi. Noroc pentfu sat că n-au voie să părăsească „Curtea domnească" decît la poruncă. şi. neascultătoare. prin faptul că legile castelului nu mai sînt valabile pentru ei în sat. asta mi-a fost confirmat în fel şi chip. unde se mişcă în cadrul legilor lui. şi totuşi nu complet. a eşuat. Aşa că planul meu. în ce priveşte viaţa bună. şi chiar şi aici găseşti printre servitori urme ale acestei purtări'. aşa că eram binevenită pentru ea. viaţa ei se prelungeşte doar datorită eforturilor uriaşe ale Amaliei. nu e o legătură importantă. n-am să fiu complet străină acolo. poate. Nu mă dispreţui dacă-ţi spun că nu-mi pare rău de ce am făcut. De mai bine de doi ani petrec cel puţin de două ori pe săptămînă cîte o noapte cu servitorii la grajd. Pe curierul cu pricina nu l-am găsit nici pînă 230 ♦ Franz Kaflca azi. dar ce am obţinut totuşi la „Curtea domnească" este o oarecare legătură cu castelul. căci sînt aproape doi ani de cînd e în starea în care l-ai văzut. în măsura în care mai e capabil de milă. pe care ne aşteptăm s-o pierdem în orice zi. devin o gloată turbulentă. se pare că servitorii sînt de fapt domni în castel. Lipsa lor de ruşine nu cunoaşte limite. se pare că mai este încă în serviciul lui Sortini. E drept că acum cunosc o mulţime de servitori. Friedei îi venea greu. şi poate că acolo nu mai recunosc pe nimeni dintre cei cu care au . e probabil o eroare. servitorii nu l-au mai văzut de tot atîta vreme ca şi noi. e adevărat că n-am dat de curier şi' că pe tata l-au distrus cu desăvîrşire drumurile la „Curtea domnească" şi înnoptatul acolo. şi dacă am să ajung vreodată la castel. „Să-ţi meargă ca unui servitor". dar numai urme. în fond. şi. ci de instinctele ei nesăţioase. căci încolo sînt ca transformaţi aici. care-i apreciază foarte mult. încă se ţine mai bine decît mama. poate şi mila de mine. şi că l-ar fi urmat pe Sortini cînd acesta s-a retras în birouri îndepărtate. dominată nu de legi. cînd tata mai putea merge cu mine la „Curtea domnească". e o urare de bine printre funcţionari. Ce mare legătură o fi avînd asta cu castelul. Şi ai dreptate. ai să spui. într-adevăr. Erau cam puţintele. Pe de altă parte trebuie spus că ei sînt servitori numai în sat. în genere. dar la „Curtea domnească" trebuie să cauţi să te înţelegi cu ei. la castel sînt cu totul altfel. în fond. dormea undeva în local şi aştepta acolo veştile pe care aveam să le aduc dimineaţa. putînd să mă utilizeze spre liniştirea servitorilor. înainte. ei ştiu să aprecieze acest lucru. şi dacă vreunul susţine că l-a văzut între timp. aproape pe ai tuturor domnilor care au venit în sat în ultimii ani.

j j lIlche Perso reşjy 1 CASTELUL ♦ 231 poate ajunge în serviciul castelului pe căi piezişe. Şi am reuşit să mai fac ceva. Există deci destule de cumpănit în chestiunea asta. aşa nou-venit cum este.'ci doar un om admis pe jumătate şi în secret. poţi să-ţi dai seama de prilejurile favorabile şi să te foloseşti de ele. O persoană de acest fel se supune. şi s-a ivit ocazia. ci poate. te repezi. care ţin ani de zile. Dar nu ăsta e lucrul cel mai important. nu eşti angajat. alte daţi însă durează mai mulţi ani chiar decît procedeul oficial de angajare şi un astfel de admis-pejumătate nici nu mai poate fi angajat oficial în bună regulă.venit în contact în sat. nici îndatoriri — că n-ai îndatoriri e mai grav — dar ai ceva apreciabil: fiind totuşi oricînd în apropiere. în acest caz. pentru familia noastră. N-am stabilit o legătură cu castelul numai prin servitori. ştiu din experienţă ce puţin înseamnă asemenea promisiuni. şi prin faptul că cineva de sus mă ţine sub observaţie pe mine şi tot ce fac — să nu uităm că administrarea servitorimii e o parte extrem de însemnată din munca autorităţilor şi le dă multă bătaie de cap — că acel cineva care mă observă astfel. procedurii oficiale. n-ai nici drepturi. chiar dacă au jurat în grajd de sute de ori că se vor bucura mult de o revedere la castel. să zicem. aşa sper. de cum ai sosit. tot nu eşti un salariat public. dar ezitările amuţesc în faţa faptului că pentru angajarea oficială oamenii sînt aleşi cu mare grijă şi că membrul unei familii prost văzute e eliminat de la bun început. De altfel. mi se iartă poate şi că accept bani de la servitori şi-i folosesc pentru nevoile familiei. nici nu are oricine prezenţa de spirit să profite de ea. îşi <# poate seama că lupt. dar se poate ivi diri întîmplare vreo muncă şi să nu fie la îndemînă nici un salariat. Se poate obiecta : dar cînd se iveşte o asemenea* ocazie ? Uneori îndată. mai ales nu pe aceştia. ajunge poate să mă judece cu mai multă indulgenţă decît alţii. Dacă lucrurile sînt privite aşa. într-un mod fie şi' lamentabil. eşti angajat. continuînd eforturile'tatii. atunci ajunge un apel. abia ai aruncat o privire în jur. dar . e drept că pînă şi tu socoteşti asta o ifla Am aflat cîte ceva de la servitori despre felul în care vina. fără procedeele de angajare dificile. cum de a îndrăznit să întreprindă ceva atît de lipsit de perspective. toată lumea o întreabă mirată încă din prima zi. ai devenit acum. şi ce n-ai fost încă o clipă înainte. atunci aşteaptă rezultatul ani de zile tremurînd.

că a fost refuzată. Şi. zile întregi discutam despre cele aflate. întrecîndu-se în exagerări şi invenţii. îmi sorbea vorbele şi ardea de dorinţa de a afla mai mult. iar el. murea de setea de a cunoaşte aceste lucruri. ci doar fac ca forma-Jităţiie de angajare să se tărăgăneze la nesfîrşit. lăudînduse. Uneori toate acestea nu-i folosesc omului ca să fie angajat. de fapt. schimbînd vorba mereu. aşa cum vezi tu lucrurile. vădite sau ascunse. un astfel de om pare să le aţîţe oarecum poftele şi sînt nevoiţi să se ţină strîns de litera legii ca să reziste tentaţiei. şi. Se întîmplă ca tocmai oameni rău famaţi să fie angajaţi. înainte de a te aventura în asemenea peripeţii. Curierul lui Sortini era de negăsit şi nu va fi de găsit niciodată. Barnabas şi cu mine. se puteau desprinde evident doar unele vagi indicaţii despre starea adevărată a lucrurilor. fără să se fah vreodată. există funcţionari care au o preferinţă. păreau să se retragă tot mai departe. că totul e pierdut. n-am neglijat asta. dar pe urmă. aşa că din gălăgia pe care o făceau acolo. înfăţişarea şi numele lor erau pe cale de a fi date uitării şi adesea eram silită să-i descriu îndelung. care nu poseda încă putinţa de a distinge între adevăr şi minciună şi care. pălăvrăgind vrute şi nevrute. Ştiam că niciodată n-au chef să-mi povestească despre castel. ne aşezam unul lîngă altul şi povesteam ce mai aflasem. fireşte. pentru mirosul unor astfel de sălbăticiuni. 232 ♦ Franz Kafka cît şi cealaltă sînt pline de dificultăţi. Prin urmare. strîmbă din nas. excepţii. lăsîndu-se rugaţi cu insistenţă. şi munca lui Barnabas rămînea baltă. dacă se porneau pe povestit. e bine să chibzuieşti totul îndelung. poate la bătrîneţe. o dată cu el. în urma situaţiei noastre familiale. Noi. în grajdul întunecat. de aceea e uşor să se lase cineva momit. adeseori mai mult decît ar fi trebuit. Eu însă îi redăm lui Barnabas totul aşa cum reţinusem din cele auzite. că viaţa i-a fost zadarnică. planul meu cel nou se baza pe Barnabas. la examenele de admitere adulmecă parcă. nu însă ca să-mi poata . aşa că se casează doar după moartea Persoanei respective. Sînt şi eu vinovată cu ceva. Sortini şi. în cele din urmă. curierul. De cîte ori veneam de la „Curtea domnească". atît angajarea legală. fără a obţine totuşi altceva decît ca lumea să-şi aducă aminte de ei vag. întrerupîndu-se mereu unul pe altul. îşi rotesc ochii. De la oamenii de serviciu nu mai aveam nimic de aşteptat. Şi aici există.ea speră totuşi — cum ar putea trăi altfel ? — şi află după mulţi ani. de-a dreptul fără voia lor. îşi dădeau drumul la gură. Ştiam bine că nu te prea poţi bizui pe ce spun servitorii.

mă asigura solemn că-l va ajuta pe fratele meu să obţină un angajament la castel sau dacă Barnabas ar ajunge la castel pe altă cale. dar promisiunile care le însoţeau erau date în vînt. şi atunci sînt pierduţi dacă nu-i ajută un prieten — dacă acestea şi multe altele mi se povesteau erau probabil avertismente îndreptăţite. Iar în ce priveşte viaţa mea cu servitorii. deşi imposibile. Desigur. îmi tamînea deci numai Barnabas. minciuni şi nerozii am avut parte. sau pe care. Din relatările servitorilor puteam deduce. abia l-aş mai fi recunoscut. un om de serviciu pe care n-aveam să-l mai revăd. planurile vechi ale tatei. chiar faptul că i le împărtăşeam. se întîmplă ca pretendenţii la posturi să ameţească sau să leşine de prea multă aşteptare. n-aveam Planurile mari. din relatările lor oare ce era demn de crezare ? Era imposibil de stabilit. Nedescoperind nici o altă posibilitate. ale tatei. Pentru Barnabas. după cîte spun servitorii. niciodată. iar Barnabas era încă foarte tînăr. cel puţin. Cînd vedeam cum îi strălucesc ochii în timp * asculta relatările mele — o lucire a ochilor pe care a Pastrat-o de atunci — mă speriam şi nu încetam totuşi. dîndu-i ceva pentru întremare. şi să se scadă ceva din vina familiei noastre. mă mulţumeam cu repararea jignirii . dar cînd sîntem singure. în schimb. dacă ţ^' neam — şi ţineam cît se poate de mult — că o perse ~~ CASTELUL ♦ 233 angajată în serviciul castelului poate obţine foarte mult pentru familia sa. nu puteam decît spera să fie privită aşa cum era în realitate. naveam hotărîrea unui bărbat. n-am schimbat nici o vorbă intimă cu nici unul dintre ei în aceşti doi ani. chiar revăzîndu-l. dar nu primeam nici un sein11 că ar fi aşa.spune ceva despre ei. în felul meu. asta era limpede. căci. mi Se părea că sînt lucruri prea mari în joc. Aşa că în fond nu mă puteam bizui decît pe mine. cu părinţii mei nu nu se mai putea înţelege nimeni. Căci dacă. Nu şi în ochii lui Barnabas. efect aveau mai ales povestirile oamenilor de serviciu. în zadar îl preveneam să nu le dea crezare. cu atît Amalia se ţinea mai departe de mine. am pe*' severat totuşi să încerc ceva în interesul nostru pe lîng» castel. în afară de Amalia. ajungea să-l cîştige pentru planul meu. Obiecţiile mele nu prea aveau efect asupra lui. de pildă. în schimb. vedeam o altă posibilţ' tate. naveam fireşte nici o influenţă asupra felului îj1 care va fi fost judecată. pentru servitorii de la „Curtea domnească" eram o jucărie pe care se străduiau cu tot dinadinsul s-o facă bucăţi. doar că era extrem de puţin. că-l va sprijini. numai de perfidii. cu cît încercam să pun în aplicare. Bineînţeles. de pildă. în faţa ta sau a altora vorbeşte cu mine.

iar ambiţia lui Barnabas a intrat şi ea în acţiune. locul lui de muncă. şi dacă da. în castel. şi mai sigur. dacă îi spunea — destul de rar — cîte o vorbă. Doi ani de zile a dus Barnabas aceast* viaţă copleşitoare. iar Barnabas. Oamenii de serviciu n-au făcut absolut nimic. sau. îmi dădeam seama bine că acest plan avea. fără cercetări mai îndeaproape. voiam să obţin acum'altfel. cît timp îi va trebui ca să uite jignirea adusa. în toata modestia lui. într-atît că găsea munca de cizmar prea murdară pentru el. oricum scurtă. ce era mai la mintea omului. Barnabas a devenit înfumurat.aduse Crierului. în timp ce ne întorceam acasă. A început atunci acea aparenţă de slujbă de care ţi-am vorbit. căci din prima zi în care s-a dus la castel s-a terminat şi cu bucuria şi cu înfumurarea. cît timp va voi. lucrurile au rămas în stadiul la care ajunsese!» atît de repede. să-l punem pe Barnabas să execute munca curierului ofensat. şi un grad de prezumţie. de cîte ori zărea . cu mult înainte de a ne da prin gînd nouă că s-ar putea face ceva. Dar apoi credeam iarăşi ci ar fi imposibil ca autorităţile să mă înţeleagă atît de greşit. şi anume din principiu. Acest succes m-a scos aproape din minţi. în care " recomandam atenţiei lor şi le aminteam totodată^ promisiunea făcută. Dar în zilele următoare nu mai era nimic dş povestit. prin °amabas. seara. Jignisem un curier si-l izgonisem din birourile 234 ♦ Franz Kafka din faţă. ca să spunem aşa. ba chiar îndrăznea s-o contrazică pe Amalia. şi mai aveam şi pretenţia ca această modestie sŞmi fie socotită ca un merit. De spus nu puteam spufle nimic. încît a plîns de sperietură şi de durere. un viitor impiegat. Mă bucuram de bucuria lui. sau că ne-am îndoi de capacitatea autorităţilor de a le rezolva. eram agitată. i-am dat lui Barnabas o scurtă scrisoare. afli împins-o într-un colţ. fără dificultăţi. mai bine zis. cînd mi l-a povestit Barnabas în şoaptă. şi le-a şi rezolvat poate. în biroul care a devenit apoi'. cum era de prevăzut. decît să oferim. aşa că am amînat povestitul pentru zilei* următoare. atunci ar face-o intenţionat. între timp. de altfel nu mai vorbisem de va$ amîndouă. în persoana lui Barnabas. în epoca asta a pregătirilor. un nou curier. am alergat spre Amalia. E de mirare cum de a intrat Barnabas de prima dată. Aşa că nu m-am lăsat. ceea ce ar însemna că tot ce fac e respins dinainte. am sărutat-o şi am muşcat-o. dîndu-j astfel celui ofensat posibilitatea de a sta liniştit de o parte. putînd suscita impresia că am vrea să impunem autorităţilor cum să rezolve chestiunile de personal. Şi ce nu reuşisem să obţin s«igură.

ca bărbat. a luat scrisoarea. ca băieţandru. în schimb se Putea alege cu ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei familiei. te face incapabil de orice. poate cineva pe care-l inoportunase de mai multe ori. ^ci acolo totul — afară de capriciile servitorilor — se Petrece într-un cadru foarte modest.CASTELUL ♦ 235 de serviciu. şi. îl avea în aşa mare măsură încît ne ducea la disperare. aşa că a fost ca o salvare — pe care de altfel am fi putut-o găsi şi singuri. dacă vrei să consideri ca pe un lucru favorabil faptul că s-a maturizat înainte de vreme. din micile fapte pe care mi le comunică. Fără mine n-ar prea fi ajuns la castel. a mototolit-o şi-a aruncat-o la coş. că pentru ambiţia şi onoarea Noastră nu putea găsi acolo nici o satisfacţie. ambiţia piere cu totul. Pe mine mă întristează uneori să mă uit la el şi să-l compar cu băieţandrul de acum doi ani abia. Sînt singura lui confidentă. afară de aşteptarea asta dezesperantă. cum în felul acesta munca însăşi devine preponderentă. asupra lui Barnabas a avut un efect favorabil. Şi nici măcar nu am mîngîierea şi sprijinul pe care mi le-ar oferi dacă ar fi într-adevăr bărbat. şi-a cîştigat independenţa faţă de mine. asta te uzează. în întregime curajul pe care. mereu. Inii povesteşte multe despre castel. de cînd e acolo. dar din relatările lui. statul şi aşteptatul fără rost. sau că felul lui de a întinde o scrisoare fără a scoate o vorbă — căci acolo nu îndrăzneşte să vorbească — era agasant. Oricît de lipsită de rezultat ar fi fost această perioadă. zile întregi. şi fără nici o perspectivă de schimbare. nu e loc 236 ♦ Franz Kafka acolo pentru dorinţe copilăreşti. Barnabas avea impresia. te predispune la îndoieli permanente şi. după cîte mi-a povestit. Sigur. scotea scrisoarea şi i-o întindea. a devenit bărbat prea de timpuriu. M-am gîndit că ar fi putut spune totodată: „Aşa procedaţi şi voi cu scrisorile care vi se înmînează". să zicem că o fi nimerit oameni de serviciu care nu mă cunoşteau. ambiţia îşi caută acolo Satisfacţiile în muncă. în schimb. totuşi a fost o infamie că nimeni nu l-a ajutat. de mult — cînd unul dintre ei. că-şi poate dj seama cît de . ba chiar mai serios şi mai înţelegător în unele privinţe decît un bărbat matur. nu se poate înţelege nici pe departe cum de a putut fi transformat într-atît. Dar de ce n-a opus rezistenţă nici mai înainte ? Mai ales că şi-a dat seama repede că avusesem dreptate. acum. Nu se poate înţelege mai ales de ce acolo şi-a pierdut. dar. din nou. dar îmi împărtăşeşte cu siguranţă doar o mică parte din cîte are pe inimă. în cele din urmă.

cum dădeau porunci fără vorbe.e prima scrisoare. zise Olga. în a căror încăpere avea voie să stea. care de astă dată a fost de acord cu voi. Cum dictau repede. servitorilor posaci. la rangul plin de răspunderi al unui cap de familie. ca să întindă gîtul şi să-l vadă — toate astea. gesticulînd uneori. Şi. apoi şi-a îngropa' faţa în umărul meu şi a plîns o bună perioadă de timp.mare sînt puterea şi cunoştinţele acelor funcţionari destul de dubioşi. iar tu şi cu Amalia. Barnabas mi-a adus scrisoarea ca un curier vechi. ci în calitate de coleg de birou. dacă lucrurile ar ajunge pînă acolo încît să fie remarcat de ei şi să aibă voie să schimbe cîteva vorbe oi ei. întreruptă numai de respiraţia grea. şi altele de acelaşi fel. îl indicau bătînd cu palma în carte. Şi. Dar. cu ochii pe jumătate închişi. în măsura în care le-o permitea spaţiul strimt. ca să-ţi mărturisesc totul: acum o săptămînă ai venit tu.^ redevenit băieţelul de altădată. K. — Trebuie să desluşeşti deosebirile dintre noi. a părinţilor. Venise un arpentor. Era ca şi cum i s-ar fi deschis în faţă o întreag» lume nouă. nu ca un străin. dar fl" i-am acordat atenţie. chiar dacă de rangul cel mai de jos. Dar aşa de departe n-au ajuns lucrurile. aţi lăsat să se înţeleagă că slujba de curier şi scrisorile ar fi o treabă cu totul secundară. care în asemenea ocazii zîmbeau fericiţi. Barnabas — de obicei la ° oră anumită îi ies înainte o bucată de drum — s-a întors acasă mai devreme şi. au făcut ca în închipuirea lui Barnabas bărbaţii aceia să cîştige un prestigiu imens şi avea impresia că s-ar putea obţine avantaje inimaginabile pentru familia noastră. spuse într-o doară. deşi acum ştie bine că din pricina împrejurărilor nefericite s-a ridicat. în seara următoare însă. oricum. I s-a întîmplat ceva ce-l depăşea. nu i s-a întîmplat altceva decît că a primit o scrisoare de înmînat. văzînd-o pe Amalia în cameră. înlăuntrul familiei noastre. şi Barnabas n-are curajul să întreprindă ceva ce l-ar putea apropia de acest ţel. Datorită . pe stradă. CASTELUL ♦ 237 Olga tăcu. răsuflînd din greu. uneori horcăită. şi nu putea suporta fericirea şi grijile izvorî^ din atîta noutate. sau cum găseau cîte un pasaj important în cărţile lor. şi cum se apropiau fuga ceilalţi. în fond. în pofida vîrstei sale fragede. prima muncă ce i s-a încredinţat vreodată. foarte ocupat. nici nu ştiam <* e aia. printr-un semn din deget. parcă întregind doar povestea Olgăi: — V-aţi prefăcut în faţa mea. n»-a luat de mînă şi m-a tras afară. Am auzit pe cineva pomenind faptul la „Curtea domnească". Se făcu linişte.

urmînd ca activitatea lui Barnabas să se extindă dincolo de naveta între castel şi tine — să sperăm că aŞa e. de pildă. faţă de tine are ambiţia de a se purta ca un curier adevărat. ce-i drept. jignindute prin faptul acesta ? Iar mesajele pe care le-am citit cu atenţie înainte de a le fi primit tu — Barnabas nu le-a citit. deşi acum i-au crescut speranţele de a căpăta o uniformă adevărată. de pe urma căreia s-ar putea să trăim şi noi. iar tu. Aceste două scrisori s-ar putea să fie doar un început. în aşa fel încît să semene măcar cu pantalonii strimţi. desigur. cum îşi poate da seama după figura noastră. fără să luăm poziţie. Cum era să procedăm deci ? în aşa fel încît să nu intri la bănuieli cînd ne apropiem de tine. Barnabas a redevenit un copil fericit. de uniformă. mai ales de logodnica ta. e posibil să putem face şi noi ceva. însă. plin de bănuieli justificate. sau cel puţin să ne ferim de antipatia ta sau. Iar dacă eu am minimalizat uneori slujba de curier. tu fiind încă. în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la activitatea sa. împotriva logodnicei tale. şi acum. fireşte. aici jos. plin de bănuieli faţă de toţi. Ea spune deci adevărul. chiar dacă nu e deloc în intenţia noastră. atîta vreme cît ne este permisă speranţa — deocamdată însă totul se petrece numai în privinţa ta. Acolo sus trebuie să ne mulţumim cu ce ni se dă. aşa cum se poartă curierii adevăraţi în închipuirea lui. şi după şuşotelile noastre. dragă KL. influenţat de opinia publică. în calitate de . aceste două scrisori care au trecut prin mîna lui Barnabas sînt primele semne de favoare. ca nu cumva să pierzi legătura cu castelul. pe care le-a primit familia noastră de trei ani încoace. n-am făcut-o cu intenţia de a te înşela. Astfel. nu te lăsa indus în eroare de îndoieli în privinţa asta. şi acest lucru e cel mai important. să te ferim cît ne permit puterile şi experienţa. Aceste îndoieli le păstrează numai pentru el şi pentru mine. soarta noastră a ajuns într-o oarecare dependenţă de tine. acum îl dispreţuieşte încă şi mai mult ca înainte. uşor de înşelat în privinţa asta. prin urmare. cum să ne apropiem de tine.celor două'scrisori. Această întorsătură — dacă e o întorsătură şi nu o iluzie. Şi apoi noi sîntem nişte oameni dispreţuiţi. m-a pus să-i modific pantalonii la repezeală. încă destul de îndoielnice. Amalia însă dispreţuieşte într-adevăr slujba de curier. Aşa cu Barnabas. ci de frică. căci eşti străin. cînd pare să aibă totuşi un oarecare succes. şi să facă faţă în ochii tăi. a lui Barnabas şi a mea. şi iluziile sînt mai frecvente decît întorsăturile — stă în legătură cu sosirea ta. şi anume: să ne asigurăm 238 ♦ Franz Kafka ] bunăvoinţa ta.

urmărim scopurile noastre.' deci şi părerea la' care ajungi e întîmplătoare.curier nu şi-a permis — nu păreau prea importante la prima vedere. atunci e adevărat că pentru a repara această greşeală aş fi în stare să induc în eroare. puteai să ne suspectezi că supraevaluînd lucruri evident neimportante şi făcîndu-ne reclamă ca aducători ai acestor veşti. o împinse pe Olga la o parte. s-a oferit să demisioneze din slujbă. Barnabas aduce ştirea că eşti nemulţumit de serviciile sale de curier. să mint. Dacă. Cineva bătu la uşă. . ba. procedînd aşa. pentru a ocroti somnul părinţilor. şi el. ieşi în stradă şi închise uşa după ea. şi nu numai pe tine. Să nu judeci cuvintele mele prea aspru. valoarea lor e permanent schimbătoare. este cu neputinţă. din păcate. de aceea o strigă pe Amalia. să înşel. Iar dacă nu atribuiam multă valoare scrisorilor. cel puţin aşa cred eu. nu pe ale tale. să scădem chiar importanţa acestor veşti în ochii tăi şi astfel să te înşelăm fără să vrem. care fără îndoială nu ne dăduse scrisorile ca să le devalorizăm în ochii destinatarului prin explicaţiile noastre. primi răspunsuri în şoaptă. tot atît în interesul tău cît şi în al nostru. s-ar fi putut ca. aşa cum s-a întîmplat o dată. speriat şi. de ce se contraziceau faptele şi vorbele noastre. iarăşi deveneam suspecţi. ele îşi scădeau singure din importanţă conţinînd indicaţia de a te adresa primarului. O lanternă de buzunar aruncă o dîră de lumină în întunericul camerei. şi susceptibil în caliCASTELUL ♦ 239 tate de curier. Olga alergă să deschidă. într-adevăr. Amalia veni în grabă. sperînd că ea o să facă tot posibilul să-l îndepărteze pe vizitator. învechite. să fac orice lucru urît numai să fie eficace. se întorsese numaidecît. aşa de repede reuşise ceea ce nu fusese în puterea Olgăi. toate'se încurcă. de pildă. de ce te înşelam astfel. Iar să alegi calea de mijloc. destinatarul. ferindu-te de exagerări. Şi dacă mai intervine şi temerea pentru binele tău. Ce atitudine urma să luăm faţă de tine în privinţa scrisorilor ? Dacă le accentuam importanţa. Probabil că Olga nu mai răzbea să-l reţină. căci atunci de ce ne ocupam de înmînarea acestor scrisori neimportante. adică apreciind scrisorile la justa lor valoare. Vizitatorul tardiv întrebă ceva în şoaptă. dar şi pe cel care ne-a încredinţat misiunea. apoi nu se mulţumi cu atît şi încercă să intre în casă. Stătuse doar o clipă. considerentele pe care le ocazionează sînt nesfîrşite şi cel la care te opreşti e ultimul doar din întîmplare. Dar aş face-o.

se apropiaseră din nou în aşa măsură. Fără a se speria în mod vizibil. află apoi de la aceasta că vizitatorul îl căutase pe el. trimis de Frieda să-l caute. declarîn'd că nu e supărat pe ea din 240 ♦ Franz Kafka pricina micilor artificii utilizate de ea în relatare. N-avea. K. încît Frieda nu se sfia să-l trimită pe unul din ei — de altfel numai pe unul. să n-o uite pe Olga. Deşi veştile aduse de Barnabas nu sînt singura lui nădejde. Dacă acesta voia să-i mărturisească mai tîrziu Friedei că fusese în vizită la ei. că secundantul se mai plimba încoace şi încolo ceva mai în susul străzii. căci mai importantă aproape şi decît mesajele este Olga însăşi. dar atunci trebuie să sari gardul grădinii vecine şi să o traversezi ca să ajungi în stradă. pe care K. mai spuse — altfel ar sta cam prost — nu voia să renunţe la ele în nici un caz. spiritul ei de sacrificiu pentru familie. Apoi îi mai strînse mîna cu căldură. în timp ce se căţăra pe gardul grădinii vecine. Refuză în schimb propunerea Olgăi de a petrece noaptea acolo. în aşteptarea lui Barnabas. şi secundanţii. se hotărî să facă aşa. Cînd ajunse în stradă. nevrînd. fie şi penibil din diverse alte motive. avea de gînd să le urmeze şi. totuşi refuză. In timp ce Olga îl conducea prin curte şi la gard. în timp ce celălalt rămăsese probabil la ea. Mai zise că dacă ar fi să aleagă între Olga şi Amalia. pe care o dovedise povestindu-i totul. e atît de legat acum de familia aceasta încîţ înnoptatul la ei. şi lăsă vorbă lui Barnabas să vină la şcoală îndată ce se va fi întors. vrînd. Apoi întrebă dacă mai există o altă ieşire din casă şi află că se poate ieşi prin curte. Fusese unul dintre secundanţi. ar fi totuşi lucrul cel mai'firesc. K. o înţelegea foarte bine. era ceva de neînţeles pentru el că Frieda. în acelaşi timp. care se învăţaseră să se teamă de el. în schimb îi putea da o nuia bună. văzu. O întrebă pe Olga dacă are un bici. dar de ce s-o descopere secundantul. în faţa casei lui Barnabas. care-i cunoştea voia. îi mulţumi pentru încrederea în el.K. deşteptăciunea ei. încercă să-i risipească îngrijorările. din cînd în cînd se oprea şi încerca să privească înăuntru. căci era tîrziu şi i se părea că. Olga voise săl apere pe K. îi dădu dreptate. n-avea decît s-o facă. K. n-ar avea nevoie de multă chibzuinţă. în urma legăturilor create. Ar fi acceptat poate. dimpotrivă. vizita secundantului îl speriase. îl strigă. perspicacitatea ei. ţinînd lanterna în faţa ferestrei cu perdeaua trasă. curajul ei. K. în măsura în care i-o permitea noaptea cu cer acoperit. chiar în timpul nopţii. secundantul încetă să iscodească şi se . o luă.

Toate. zise Ieremias. a spus — am reţinut exact. mă lasă şi vesela tinereţe. Artur depune plîngerea şi în numele meu. Era mai în vîrstă parcă.'de altfel. de unde. trăgînd puţin mai la vedere nuiaua pe care o ascunsese după spate. — Da. e o nimica. şi a crezut numaidecît că e un mare eveniment. ca electrizat în încheieturi. mai zbîrcit. sufleţelu) lui delicat n-a suportat. . şi de asta ne . mai obosit. dacă va fi necesar." Noi am spus : „Dar" nu ne pricepem la munca asta". o să vă înveţe el. — Pe tine. dar mai plin la obraz. Dar arăţi cu totul altfel. şi v-aţi îndeplinit misiunea ? — Nu ştiu. după instrucţiuni. vechiul tău secundant. Noi ce ţi-am făcut ? Am glumit niţel. Cel mai important lucru este însă să-l înveseliţi niţel. zise K-. căci nu mai părea să fie secundantul. zise Ieremias. în realitate. căci pe asta ne bizuim noi —: „Vă duceţi acolo ca secundanţii arpentorului. — Dar cine eşti tu ? zise deodată. — Că nu înţelegi de glumă. al secundanţilor. — Nu mă recunoşti ? întrebă omul.apropie de K. în răstimpul acesta scurt nu prea a fost'posibil. Cînd ne-a trimis la tine. — Asta e pentru că sînt singur. CASTELUL ♦ 241 — Dar tu ? întrebă K. şi încercă elasticitatea nuielei apăsîndu-şi-'o de coapsă." — Ei. Cînd sînt singur. — Aşa. era mai lent. Prea ai fost aspru şi grosolan cu noi. Ştiu doar că ai fost foarte grosolan. Drăguţul de el! A părăsit serviciul. S-a întors la castel şi depune o plîngere împotriva ta. am cicălit-o niţel pe logodnica ta. prea pune totul la inimă. şi mersul îi era cu totul altul decît umbletul sprinten. cu alura afectat bolnăvicioasă. Galater. zise Ieremias. — Pe cine cauţi ? îl întrebă K. — Artur ? zise Ieremias. — Eu am putut să rămîn. Sînt Ieremias. La care el: „N-are mare importanţă. am' rîs niţel. Abia a sosit în sat. — Dar unde e Artur ? întrebă K. zise secundantul apropiindu-se. Să-l învăţaţi că este aşa. După cîte mi s-a raportat. pe atunci tocmai îi ţinea locul lui Klamm. — în fond de ce mă acuzaţi ? întrebă K. Aşa cum le-am primit cînd ne-a trimis Galater la tine. zise Ieremias. zise K. a avut dreptate Galater. — Galater ? întrebă K. puţin şchiopătat.

Că doar nu mai sînt tînăr! — Dragă Ieremias. cum ai făcut tu. — Dar tu mă mai cauţi ca şi cum ai mai fi în slujbă. Şi deoarece nu v-am cerut. puteam să vă şi trimit înapoi. aproape copilăros. pe Artur.'am venit totuşi s-o constat o dată pentru totdeauna. te caut numai ca s-o liniştesc pe Frieda. era foarte nefericită. nu atît din pricina pierderii. Dar nu erai acolo. căci. şi aş fi preferat s-o fac în pace decît cu de-a sila. iar Frieda e din nou la tejghea. Frieda' stătea singură într-o bancă şi plîngea. e doar de la sine înţeles. tot îşi mai face scrupule. Sînt fecior la „Curtea domnească". în bunătatea ei. Deşi nu putea fi nici o îndoială asupra locului unde te aflai. dacă nu cumva ai zăbovit în altă parte. De cîtă lipsă de consideraţie ai dat dovadă lăsîndu-ne să tremurăm de frig la gard. nu la Barnabas'.plîngem. dar se vede că voi aşa aţi vrut. Dar acum. răspunse Ieremias. Frieda merită . El v-a trimis fiindcă a vrut. dar ar trebui să le expui lui Galater. Şi nici n-ai înţeles să apreciezi sacrificiul pe care voia să-l facă pentru tine. atunci. cît din a trădării. E adevărat că o prevăzuse mai de mult. am vorbit cu ea şi am căzut de acord. zise Ieremias. nu eu lam rugat să vă trimită. nu-ţi dai seama că'o astfel de slujbă e o muncă grea şi că e foarte urît să-i îngreunezi unui muncitor într-un mod capricios. — Şi acum nu mai eşti în serviciu ? întrebă K. şi nici măcar un'salariat al castelului. sau fugărindu-mă azi după-amiază prin zăpadă. Totul a şi fost pus la cale. şi suferise mult şi din pricina asta. care eşti tot un salariat. cel puţin atîta timp cît chestiunea mea na fost rezolvată la castel. De altfel. — Acuma nu mai sînt. Atunci am intrat. ai dreptate în cele ce susţii. sau omorîndu-l aproape în pumni. zise K_. sau cel puţin s-a dat curs formalităţilor care ne vor elibera din ea definitiv. de ce n-ai vorbit la fel de deschis de la început. — Nu. după toate enervările. de cînd aţi venit la mine ? 242 ♦ Franz Kafka — Pentru că eram în serviciu. se întreabă dacă n-ai fost cumva nedreptăţit. E mai bine pentru Frieda. zise Ieremias. N-avea nici un rost să devină soţia ta. Nu înţeleg cum de tu. zise K. pe saltea. un om pe care o vorbă aspră îl doare zile de-a rîndul. Fiindcă atunci cînd ai părăsit-o din cauza fetelor din familia lui Barnabas. Tocmai mă apropiasem iarăşi de fereastra şcolii ca să văd dacă nu cumva te-ai răzgînd'it totuşi şi te-ai făcut om de înţeles. munca pe care o îndeplineşte. încît mi-a trebuit o oră ca să-mi revin după goană. Artur a anunţat la castel că părăsim slujba.

această carne care dădea uneori impresia că nu prea e vie. Doar nu mai sîntem în relaţii de la stăpîn la slugă. — Crezi? făcu secundantul şi căscă. mai ales de către aceşti secundanţi. rup de faţă cu tine nuiaua asta care-ţi era destinată. Mă rog. Mă rog. dar n-am timp. Ieremias începuse să se îndepărteze. dar nu şi evitabil. şi răspunde-mi şi tu sincer la o întrebare. dar K. nu şi- . aş putea să-ţi explic mai amănunţit lucrurile. Mai ales cea brună. dar am şi putut constata că fetele te ascultă orbeşte. ne-am fi înţeles desigur foarte bine. K. fiecare după gustul său. Frieda îl părăsise. să-i amintească de tot ce era în favoarea lui. că-l părăsiseră pe K.să doarmă şi ea o dată liniştită. S-ar putea ca nu definitiv. 21 ti Vasăzică se întîmplase totuşi ceea ce fusese previzibil. plină de remuşcări. trebuie să mă duc la Frieda. Aşa că am venit deci şi nu numai că te-am găsit. căci n-am luat drumul peste grădină de frica ta. îi zise. pentru ca ea să fie din nou a lui. o determinaseră şi pe ea să facă la fel. mai ales dacă el reuşea să-şi justifice vizita la cele două fete prin succesul pe care-l datora lor. Şi chiar am I 244 ♦ Franz Kafka putea să realizăm acum în privinţa asta ceea ce am ratat mai înainte. nu era liniştit. Frieda era de recucerit. spusese că e singurul lui sprijin. ci ca să te surprind şi să-ţi ard cîteva. nu va avea decît să se înfăţişeze înaintea ei. dacă nu erai un servitor care să-mi fi fost impus de birouri. lucru de care te bucuri nu numai tu. vreau să-ţi vorbesc deschis. iar eu. nu era necesar să ocoleşti prin grădina vecină. la fel. îl chemă înapoi. Dar. deci navem nici un motiv să ne înşelăm reciproc. Oricum. deşi uneori mă deranjează puţin înfăţişarea ta. se lăudase cu Frieda în faţa Olgăi. K. ci un simplu cunoscut. cunosc drumul. — Ieremias. ci şi eu. s-a terminat cu d-astea. o adevărată pisică sălbatică. era uşor de influenţat. în pofida gîndurilor prin care căuta să se liniştească cu privire la Frieda. Mă rog. Cu puţin înainte.. acest sprijin nu era din cele mai sigure. care considerau situaţia Friedei ca asemănătoare cu a lor şi acum. fireşte. Uite. ei. strîngîndu-şj pleoapele obosite. ajungea şi acest secundam nu prea apetisant. s-a războit pentru tine. nu era necesară intervenţia unui om influent ca să i-o răpească pe Frieda. nu mi-o lua în nume de rău. fetiţa mă aşteaptă.

Lucrurile sînt deci în curs de rezolvare. să te silesc la ea. şi aş fi făcut pentru tine tot ce ai fi vrut. dar la fel de puţine motive să-ţi fac confidenţe. nu datorită calităţilor tale. o fi adevărat. în urma insistenţei mele. în ce priveşte propunerea ta. îmi aminteşte doar ce stăpîn brutal am avut. pe mine. dar am s-o fac. Atîta vreme cît eram în relaţii de serviciu. nu e tocmai gestul cel mai potrivit ca să mă dispună în favoarea ta. o persoană foarte importantă pentru mine. mă bucură grozav. de parcă ar fi ceva absolut sigur că nu vei mai avea niciodată nimic de temut din partea mea. probabil ca să caute uitarea — această mică vacanţă vrem s-o petrecem măcar împreună. nimic nu indică însă că aşa s-a întîmplat de data asta.a început încă serviciul. — Vorbeşti cu mine. — Uneori. zise K. în schimb. aici chestiunile nu se rezolvă chiar aşa de repede. atunci nu prea ai pregătit terenul ca să-ţi dispui favorabil stăpînul. Poate că o să mai am prilejul să-mi manifest frica de tine tot pe calea asta. zise K. zise Ieremias. dar acum îmi eşti indiferent. ca să se refacă — ea voia să se precipite în muncă. iar eu n-am intervenit încă prin relaţiile mele. cîrciumarul i-a acordat un răgaz. cel puţin nici tu. — L-a durut oare mai puţin din cauza asta ? zise K. chiar dacă tu nu mai ai nici un respect faţă de mine. şi tare te umfli în pene din pricina asta. Probabil că deocamdată nu eşti cu totul eliberat din serviciul meu. ca să destram reţeaua de minciuni în care ai prins-o. Fiindcă numai cu minciuni puteai s-o îndepărtezi pe Frieda de mine. CASTELUL ♦ 245 — Aceste ameninţări nu mă sperie. sigur că n-am nici un motiv să te mint. te temi de mine ca secundant.. nici eu n-avem la mînă o dispoziţie scrisă. ştiu sigur. Şi chiar am să mă ocup intens de data asta să te primesc pe . îl întrerupse Ieremias. şi poate a fost chiar inutil să rup nuiaua. vezi bine.. Dacă iese în dezavantajul tău.. te temi de secundanţi în general. dar cu tot respertul pe care-l am faţă de persoana ta. dincolo de toată frica. cîteva cuvinte pe care le-aş adresa Friedei ar ajunge. ai fost. lucrurile stau altfel decît pentru tine. — Uneori şi mai repede.. Pentru mine. Iar pe Frieda ai dus-o cu tine. Nici ruperea nuielei nu mă emoţionează. numai din frică l-ai bătut pe bietul Artur. ci din pricina sarcinii mele. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. fireşte. De fapt nu vrei să mă iei drept secundant. Dacă văd că secundănţia nu-ţi prea face plăcere.

văd eu bine ce frică îţi e.. de vreme ce te-ai consolat cu blestematele astea de alde Barnabas. m-am împins înainte pînă-n faţă de tot. voia să mai caute ceva la repezeală într-o carte şi a plecat apoi îndată. Şi. Altfel de ce ai mai stat şi nu te-ai dus încă la Frieda ? Ia spune. domnule arpentor! strigă cineva din capul străzii. zise. fără îndoială. zise Barnabas. am avut încă o dată bucuria să-l văd pe Klamm înapoindu-se. zise K. m-am anunţat. am rămas ultimul în cancelarie. — Crezi că mi-e frică. mai ales că prin asta nu-ţi pricinuiesc nici o durere. zise Ieremias. E o fată drăguţă şi deşteaptă. îţi mărturisesc toate astea ca să nu fii din nou nemulţumit de ce fac. Ai prezentat cererea mea lui Klamm ? __Asta n-a mers. măcar cîtuşi de puţin. în cele din urmă. o fostă iubită a lui Klamm. Era Barnabas. Cînd am ieşit din biroul meu — îi zic biroul meu — am văzut că dinspre coridoarele mai . m-a dat chiar la o parte. Frieda a cerut un singur lucru.. şi iată consecinţele faptului că n-am făcut-o la timp. m-am străduit foarte tare. zise Barnabas. de cîte spui ? — Cred. — Ce ai reuşit ? întrebă K.tine singur fără Artur. să o scap de secundanţii sălbăticiţi. îţi este puţin frică. dacă mă roagă mereu s-o scap de tine. Barnabas. Venea cu sufletul la gură. ridicînd 246 ♦ Franz Kafka mîna de cîte ori Klamm ridica ochii. nu mai eram decît eu şi servitorii. de ce să nu-i fac acest serviciu. — Ei. dar nu venise pentru mine. care ajunseseră pofticioşi ca nişte cîini. o frică îngrozitoare. era să mă scoată cu mătura un servitor. am stat asa de aproape de pupitru încît la un moment dat un copist care n-avea lumină destulă din pricina mea. zise K. fără să fi fost invitat s-o fac. dar a fost imposibil. — Domnule arpentor. ceea ce e interzis. cum tot nu mă mişcăm. deci în orice caz merită respect. o iubeşti ? — Dacă o iubesc ? zise Ieremias. şi încerci să mă îmbrobodeşti cu minciuni. dacă nare nici un succes ? — Dar a avut succes. zise K. — Am reuşit. — Ce-mi foloseşte toată sîrguinţa ta. din păcate n-am avut timp să-i împlinesc dorinţa în întregime. ţi-e tare frică. şi dacă eşti deştept. atunci am să-ţi pot acorda mai multă atenţie. şi toată ziua. dar nu uită să se încline în faţa lui K.

Căci era foarte'tîrziu. Locuiesc în camera numărul 15. Un domn mic. era Erlanger. Alergă după Ieremias. atît îi ajunge ca să recunoască pe oricine. se agăţă de braţul lul şi zise: CASTELUL ♦ 247 — Poate te-a apucat dorul de Frieda aşa de subit ? jvl-a apucat şi pe mine. nu cred că m-a văzut vreodată. Frigul nu era prea mare. în chip de salut. Dar. Şi apoi a întrebat: îl cunoşti pe arpentor." Deodată Ieremias o rupse la fugă. cu întrebarea : — Mai eşti aici în sat ? — Da. care. Nu-l cunoşti ? E unul dintre primii secretari ai lui Klamm.adînci se apropie de mine încetişor un domn. în faţa întunecoasei „Curţi domneşti" stătea un mic grup de bărbaţi. aşa că o să mergem în pas amîndoi. Plec acum spre «Curtea domnească». întrebă: — Ce-o fi vrînd Ieremias ? — Vrea să ajungă înaintea mea la Erlanger. Erlanger venise. Să vină arpentorul acolo să-ni| facă o vizită. K. aşa că se puteau recunoaşte mai multe figuri. — Mă rog. „Nu cumva eşti Barnabas ? a spus către mine. nu găsi decît un singur cunoscut. Dar ar ti bui să vină acum. aşa că trebuia să stea afară în zăpadă. şi pentru că e un bun cunoscător de oameni. Am doar cîteva consfătuiri. mie nu-mi pasă. M-a recunoscut imediat . Era o ocazie bună să mai zăbovesc. nu-i aşa ? Şi apoi a spus: Bine că te-am întîlnit. am venit pentru multă vreme. zise Gerstăcker. Din vorbele lor reieşea că toţi îl aşteptau pe Erlanger. îl prinse. tuşi tare şi se întoarse spre ceilalţi. nu prea îi acordase atenţie. doi sau trei aveau lanterne. răspunse K. pe Gerstăcker. pe mine. dacă era după mine.. Barnabas. şi ora 5 dimineaţa o pornesc înapoi. Conversaţia generală se învîrtea în jurul faptului că naveau voie să'aştepte în casă. agitat cum era. dar se mai sfătuia cu Momus înainte de a primi interesaţii. zise K. Spune-i că ţin mult stau de vorbă cu dînsul. slăbuţ. deşi recunoaşte imediat pe oricine. care şchiopătează niţel. Gerstăcker îl întîmpină. adesea şi oameni pe care nu i-a văzut niciodată. rămîneam acolo definitiv. ca să nu trebuiască să-ţi aduc vreo veste proastă. îndată. oricum. încolo nu mai era nimeni. despre care a auzit sau a citit doar. Dar. totuşi era o lipsă de consideraţie . doar încruntă sprîncenele. căruţaşul. făcea să-l aştept pe acel domn. e vestit pentru memoria pe care o are. Am hotărît să-l aştept. întîi întreabă ca şi cum ar fi nesigur. de pildă.

Totuşi. chestiunea construirii unei săli de aşteptare părea să se apropie de o soluţie favorabilă. sau culcaţi în pat. Consultaţiile şi in-terogatoriile însă urma să le suporte. Erau mereu grăbiţi.^Curtea domnească". obişnuia să spună. poate ore întregi. dar se împotriveau funcţio248 ♦ Franz Kafka narii. fiindcă domnii de la castel refuzau să părăsească hanul în timpul activităţii lor oficiale în sat. pe cît se putea prevedea. „Ca să murdărească treptele de la intrare". după aceea în birt. Şi nu voia să înţeleagă de ce e nevoie de acest du-te-vino al reclamanţilor. cînd se împotriveau funcţionarii într-adevăr. să fie scoşi. cu ifosele şi pretenţiile ei de'd'istincţie. în stradă. îi răspunsese cîndva la această întrebare un funcţionar pesemne furios. atunci fie. Desigur că nu era vina lui Erlanger. care probabil nici nu era la curent şi care s-ar fi supărat dacă ar fi aflat. numai de dragul liniştii. pe cît posibil în timpul meselor. un om mai degrabă prevenitor. pentru birtăşiţa însă era într-un fel o pedeapsă simţitoare — lumea cam făcea haz de asta — că tocmai problema construirii acestei case . în „Curtea domnească". în continuare la ea.să ţii interesaţii. sau dimineaţa. mai tîrziu pe trepte. dar explicaţia i se Păruse probabil concludentă şi obişnuia să citeze mereu aceste cuvinte. deşi în chestiuni secundare exersa. şi." Şi obţinuse ca oamenii care aşteptaseră pe coridor. sau în camerele lor. Depunea stăruinţe — care mergeau de astă dată în acelaşi sens cu dorinţele solicitatorilor ca să se construiască în faţa „Curţii domneşti" o clădire unde Postulanţii să poată aştepta. Vina era a birtăşiţei din „Curtea domnească". n-aveau deloc chef să-şi prelungească şederea acolo dincolo de timpul strict necesar. la rînd. Cel mai mult le plăcea să-şi lichideze treburile de birou chiar în birt. veneau în sat cu multă neplăcere. în virtutea energiei ei neobosite şi în acelaşi timp feminine. „Dacă nu se poate altfel şi trebuie să vină neapărat. î-ar fi plăcut şi mai mult ca şi consultaţiile şi interogatoriile să aibă loc în altă parte decît la . în cele din urmă. cum se exprima ea. dar numai unul cîte unul. un fel de mică tiranie. la' „Curtea domnească". I se părea de nesuportat să fie „asediată mereu" în propria casă. cînd erau prea obosiţi ca să se scoale şi voiau să mai stea culcaţi. fireşte că birtăşiţa n-avea cuvînt. în vreo altă casă de peste drum şi să piardă vremea astfel. apoi în vestibul. înainte de a adormi. cu toate scriptele. în faţa casei. şi deci nu li se putea cere să se mute provizoriu. Dar nici aşa nu era mulţumită. care nu tolera să vină mai mulţi petiţionari în acelaşi timp la „Curtea domnească". noaptea.

. Despre toate chestiunile acestea se discuta cu jumătate de voce în timpul aşteptării. găsea ciudat că. fireşte. spunînd: — Eu sînt fecior aici la birt. sînt Gerstăcker şi K. dar Ieremias se strecură înaintea lor în casă. nimeni nu avea nimic de obiectat împotriva faptului că Erlanger chema împricinaţii în toiul nopţii. K. cu un zîmbet şi o bătaie pe umăr. Ar fi fost mai simplu atunci. Puse o întrebare în acest sens. la castel ? CASTELUL ♦ 249 Unii rîseră fără răutate. acesta se făcu ca şi cum abia acum l-ar recunoaşte pe arpentor. căci planul lui de muncă nu prevedea timp pentru deplasări în sat. dacă ar vrea — lucru care ar corespunde poate chiar mai mult regulamentelor — să trimită un oarecare secretar subaltern care să întocmească proceseleverbale. Apoi uşa casei se deschise şi apăru Momus între doi servitori care purtau lanterne. Poate că era mai cuminte să se lase sîcîit de ei ca secundanţi decît să le îngăduie să circule necontrolaţi şi să se ţină de intrigi. la mine. în genere. Klamm e indispensabil la castel ca şi în sat. K. — A. e mai indispensabil sus. deşi se manifesta destulă nemulţumire. Sînt prezenţi ? Cei doi se prezentară. şi primi informaţia că e cazul să-i fie chiar foarte îndatoraţi lui Erlanger. aduse argumentul că şi Klamm vine în timpul zilei în sat şi stă chiar cîteva zile' de-a rîndul. îşi zise K. ţinea să vadă şi să audă el însuşi totul.. Mă rog. fu lăsat de Momus să intre. Cînd K. care e doar secretar. că. trecu pe lîngă Momus. — Cei dintîi care vor fi primiţi de domnul secretar Erlanger. zise. Şi. lucru pentru care păreau să aibă un talent special. nu primi răspuns. Un singur om spuse. în timp ce rămînea totuşi conştient de faptul că' Ieremias este probabil mult mai puţin periculos decît Artur care acţiona împotriva lui la castel. se înghesuie ca să fie interogat. refuza să facă aşa. alţii tăcură jenaţi. domnul arpentor ? zise el. e greu să-ţi alegi interogatoriile potrivite. „Va trebui să-l păzesc mai bine pe Ieremias". numai bunăvoinţa sa şi înalta concepţie pe care o avea despre funcţia sa îl determinau măcar să vină în sat. ezitînd.'în definitiv. în acest scop era însă nevoit să-şi sacrifice nopţile.necesita numeroase consfătuiri şi astfel sălile birtului nu se mai goleau. atitudinea acestora din urmă cîştigă preponderenţă. oare Erlanger. căci ar putea. Cel care nu prea vrea să i se ia interogatorii. Dar. şi K.

apoi pe poartă. nu era linişte. voi să se oprească. aplecîndu-se înainte ca să arunce o privire peste coridor. secretarii în schimb locuiau în camere ce dădeau pe culoarul acesta. acum ca şi atunci. Cine mai e prezent ? Ia te uită! în vestibul îi întîmpină un servitor şi-i conduse pe calea ştiută de K. Dezavantajul cu aceşti pereţi. numai în faţa uneia dintre uşi şedea un domn înalt. i 250 ♦ Franz Kafka Servitorul stinse lanterna. ce aducea a beci. K. mai probabil era că cineva dictează sau citeşte ceva cu voce tare. probabil pentru aerisire. nu complet închişi.Cînd K. desigur că n-aveau ferestre. Spaţiul era folosit la maximum. slab. Pereţii laterali nu ajungeau pînă la tavan. mecanica de precizie şi altele de acest soi. iar loviturile de ciocan îi aduseră aminte lui K. aşa şi Erlanger. dar graţios în privinţa construcţiei. palid. în dreapta şi în stînga erau uşi aproape una lîngă alta. abia înţelegeai o vorbă. Pesemne că i se păruse prea înăbuşitor în cameră. înfăşurat într-o blană sub care se zărea lenjeria de noapte. era că pe culoar. Momus spuse: — Duceţi-vă! Duceţi-vă! Aş fi avut nevoie de răspunsurile dumneavoastră atunci.' întrerup'îndu-şi adesea lectura şi căscînd. apostrofat aşa. în coridorul scund care se afunda puţin. ca să se refacă după neîncetatul efort intelectual. dar fără mare atenţie. prin curte. Eu numai din oficiu nu răspund." nu acum. La etajele superioare stăteau pesemne doar funcţionarii superiori. Multe camere păreau ocupate. se auzeau voci. Vocile erau înăbuşite. deşi era unul dintre cei mai de vază dintre ei. aşa că se aşezase aici şi citea un ziar.. Cu toate acestea nu aveai impresia că lumea se veseleşte. şi probabil şi îri camere. — Vă gîndiţi numai la dumneavoastră. anume că mulţi funcţionari se ocupă uneori cu tîmplăria. în cele mai multe lumea era trează. enervat de purtarea lui Momus. poate că aştepta un împricinat . ici-colo. căci cămăruţele de pe culoarul acesta adînc. clinchet de pahare. îi răspunse totuşi. de ceva ce i se povestise. înălţimea culoarului era strict suficientă ca să poţi umbla neîncovoiat. tocmai din camerele cu clinchet de pahare şi farfurii nu se auzea nici un cuvînt. Totul era de proporţii mici. Coridorul însuşi era pustiu. ciocănituri. şi nu păreau să fie conversaţii. — Păi la cine să ne gîndim ? zise Momus. căci aici ardea puternic lumina electrică.

Cîteodată îl CASTELUL ♦ 251 ajunge aşa oboseala. va suna. uitîndu-se fix la el. mai are puţin timp pentru lucru. Gerstăcker dădu din cap şi spuse: — De mult n-a mai fost pe aici. — E culcat în pat. îi puse cîteva întrebări neimportante. Frieda încercă distrată să aranjeze altfel vesela de pe tavă şi zise: — Ce vrei în fond de la mine ? Du-te mai bine la. doar de la ele vii. . Munca pe care o face aici e doar voluntară. să-l ridice pe umerii lui şi apoi se uită pe sus.. îl trase la o parte şi-i vorbi încet. cu atît părea să devină mai absent — si alergă spre Frieda. căci dacă. După ce trecuseră de el. o prinse de umeri. zise Gerstăcker. departe. aici în sat. Cînd se va trezi. e drepi că-i îmbrăcat. ce-i drept. la o cotitură a coridorului. K. de parcă ar fi luat-o din nou în posesia lui. după trezire. cu cît îi spuneai mai multe. dar servitorul abia îl ascultă. Dar atitudinea ei ţeapănă nu se prea modifică. — Foarte de mult. se făcea că nu-l recunoaşte. S-a întîmplat. din pricina modului de viaţă schimbat. încuviinţă servitorul. caută să rezolve totul în grabă şi nu apuci să-i spui pe îndelete ce ai de spus. se şi vede. •i CASTELUL ♦ 253 22 Privind fără ţintă în jur. dar cred totuşi că a aţipit. ştii tu cum le cheamă. zise servitorul dîndu-se jos. în cele din urmă ajunseră în faţa unei uşi care nu se deosebea de celelalte. o zări în clipa aceasta. servitorul spuse către Gerstăcker referindu-se la acest domn: — Pinzgauer. şi totuşi era uşa camerei lui Erlan-ger. Va trebui să aşteptăm.. Gerstăcker dădu din cap. — Vii în chestiunea distribuirii cărăuşilor pentru clădire ? îl întrebă servitorul. — Mai bine ar dormi acum pînă la capăt. uitîndu-i-se între timp scrutător în ochi. K. Acesta îl puse pe K. e foarte prost dispus fiindcă a dormit. cum le spuse servitorul. Ţinea în mînă o tavă cu veselă goală.căruia îi trimisese o citaţie şi care întîrzia. în cameră. privind peste capul lui — căci îl întrecea cu un cap — şi netezindu-şi părul încet şi cu seriozitate. pe Frieda. peste perete. să doarmă tot timpul şederii sale în sat şi să fie obligat să se înapoieze la castel de îndată ce s-a trezit. Ajuns la ea. îi spuse servitorului că se întoarce îndată — dar acesta nici nu-l luă în seamă.

dar tu mi-o pretinzi — celei brune deci. ai să înţelegi. prin influenţa unei persoane străine. iar acum. zise el. deşi am părăsit-o atunci în împrejurări nu prea onorabile pentru mine. căci uită-te şi tu cum stau lucrurile cu cele două fete. apoi. Pepi s-a rugat să n-o facem de ruşine silind-o să părăsească tejgheaua numaidecît. zise K. aşa că. — Fiindcă ti-am fost infidel ? întrebă K. celei brune — aproape că mi-e ruşine să mă apăr în amănunte. şi de fiecare dată a trebuit să recunoşti că a fost o bănuială nedreaptă. Aici lucrez numai temporar. totul a rămas la fel de nevinovat cum era şi cum va fi şi de acum înainte. în orice caz. să se arate amabilă şi nu se sperie că muşteriii s-ar putea lega de ea.K. — Sînt din nou angajată la tejghea. mai importantă. explicaţiile nu trebuiau să urmeze aşa din senin şi să înceapă cu tema cea mai gravă.. cea mai defavorabilă pentru el. dacă te gîndeşti ce amintiri îmi trezeşte tejgheaua. ba chiar îi şi provoacă. si de parcă în dosul cuvintelor ar avea o altă convorbire cu k.. Uneia. — Parcă erai la tejghea. îşi trecu mîna liberă peste fruntea si peste obrajii lui.. zise ea apoi încet. Deci trebuie să se fi schimbat ceva din partea ta. despre pretinsa mea infidelitate am mai vorbit noi. cît i-a permis priceperea. Dar birtaşul a fost fericit că am protecţie şi că astfel i-a fost lesne să mă angajeze din nou. şi Frieda dădu din cap. continuă K. Era ca'si cuflj ar fi uitat cum arată şi ar fi vrut să-şi amintească astfel mai bine. numai că ai părăsit odată serviciul la tejghea de dragul meu. cînd stăm să ne căsătorim. vrei să-l reiei ? — N-o să ne căsătorim. orice fată care ştie să facă paturile. Frieda. cu blîndeţe.'avînd în vedere că a fost harnică şi a văzut de toate. zise Frieda. în cele' din urmă am acceptat. Ba a trebuit chiar să insiste pe lîngă mine ca să accept postul. o poate face oricine în locul meu. e drept că acum am avut protecţie.. — Toate astea au fost foarte bine aranjate. orice fată de felul acesta poate sa fie cameristă. sau din alt motiv. mă nedreptăţeşti. Uite. . Frieda se uită la el mirată şi. munca asta de aici nu e de mine. schimbă repede vorba. iar ochii ei aveau expresia voalată din pricina străduinţei de a-şi aduce aminte. iar de atunci nimic nu s-a schimbat din partea mea. Dar la tejghea e cu totul altceva. noi i-am dat răgaz de douăzeci şi patru de ore. îmi e penibil să-i suport prezenţa. De altfel am fost angajată numaidecît pentru slujba la tejghea. neputînd fi altfel. ca şi cum ar fi neimportant ce spune.

în interesul viitorului nostru comun. dar nu te prefaci. e o ruşine insuportabilă pentru mine. — Servitorii sînt de altă părere. şi cuvintele izbucniră parcă fără voia ei — K. — Tu nu ştii ce-i fidelitatea. se bucura s-o vadă mai puţin pornită. dar despre care nimeni nu poate susţine că ar fi seducătoare. văzînd un copil mic. prin încăperea strimtă. De aceea trebuie să vorbesc şi cu fata cealaltă. nici nu poate fi cineva mai rezervat decît ea. — Da. probabil. pe care o apreciez. so ia de braţ şi să înceapă să se plimbe încet. dar nici nu pot să-l las în voia soartei. ceea ce e de necrezut. nici alta. care nu ştie încă să umble şi s-a avîntat. o fac. — în privinţa asta. trebuie să-i vii în ajutor. nici nu e lucrul cel mai important. nu te poţi stăpîni.probabil în aceeaşi măsură ca şi ţie. pentru că îmi facilitează să n-o iau în seamă. cum ştii prea bine. K. ca şi în multe altele." — Fă de data asta ce te învaţă ea. ceea ce ar fi o mare pierdere pentru mine. zise Frieda. zise K. s-o lăsăm deoparte. şi te întorci cu mirosul casei lor în haine. ştiu. Spun asta din recunoştinţă. dar pe fata aceea. perspicacitatea şi altruismul ei. pentru seriozitatea. încoace şi încolo. aşa cum. Să dispari de la şcoală fără să-mi spui un cuvînt. căci trebuie să mă duc pe acolo. exclamă Frieda. însuşi faptul că frecventezi familia aceea. era altfel decît ar fi vrut ea însăşi să fie — tu poate o găseşti rezervată. şi o spui sincer. că o fi rezervată. n-aş putea să mă înving într-atît încît să nu mă mai duc pe acolo. Din poftele trupeşti ale servitorilor vrei tu să deduci infidelitatea mea ? Frieda tăcu şi acceptă ca el să-i ia tava din mînă. zise Frieda. ce-i drept. zise K. Cum or fi de fapt re-aţiile dintre tine şi fetele acelea. zîmbind. 254 ♦ Franz Kafka — Dar de ce spui că e rezervată? întrebă Frieda neîngăduitoare. apărîndu-se Emţin de prea marea lui apropiere. sau vrei să depreciezi prin asta pe altcineva ? — Nici una. Birtăşita de la „Hanul Podului" spune despre tine: '„Nu pot să-l sufăr. de cîte ori pot s-d evit. nici nu vreau să ştiu de ea. interpretă acest interes viu ca un semn favorabil pentru el. s-o pună jos. — Ai pus-o la încercare. iar ea îmi uşurează să mă ţin la distanţă. că o fi neruşinată. zise K. pe cea mai neruşinată din toate o găseşti rezervată. Şi mai şi stai la ei . dacă n-ar face decît să caute să intre în vorbă cu mine mai des. în schimb.

ştii. înţeleg repulsia ta faţă de familia aceea şi o împărtăşesc. cu o nuia foarte elastică în mînă. Nu voiam să-i las vorbă să vină la mine la şcoală. CASTELUL ♦ 255 urma să vină în curînd. De ce trebuie să ma duc acolo. Frieda. să nege cu violenţă. a avut neobrăzarea să vină la fereastră. Tu şi cu secundanţii. şi în speranţa că te-ai încuiat. privit mai îndeaproape. Treceau orele şi el tot nu venea. numai pentru asta să te pierd şi să te aud spunînd ca bun-venit: „N-o să ne căsătorim !"'? Nu sînt eu în fond acela care ar fi îndreptăţit să facă reproşuri ? Şi totuşi nu-ţi fac reproşuri. pe stradă. dar despre altceva. dar mă silesc. şi că secundanţii au fost izgoniţi definitiv — mă tem că tot îi mai subevaluez — numai pentru că am încetat timp de cîteva ore s-o fac. s-o distragă pe Frieda. uneori ara chiar impresia că le fac rău. mai ales cea cu incomparabila ei rezervă. Nu-mi vine uşor. Te strecori din casa lor pe din dos. eram fericit că măcar cauţi să le rezişti. Nu venise. Asta-i tot. ca să întreb dacă a venit Barna-bas. şi acest Ieremias care. că-i exploatez. pe care mi-e aproape la fel de urît să-i pomenesc cum îţi e ţie să pomeneşti de familia aceea. şi ai mărturisit că şi ei te atrag. de aceea m-am dus spre el deschis. le pui pe fetele alea să mintă că nu eşti acolo. Si cînd întreabă cineva de tine. Azi am avut de gînd să mă duc numai pentru o' clipă. Din nou i se păru oportun lui K. Cum stau lucrurile cu secundanţii. zise K.aproape toată noaptea. ca să nu te supăr cu prezenţa lui. ce-i drept. N-am fost supărat pe tine din cauza asta. pe care-l detest. nici acum chiar. cum mi s-a spus şi cum era şi probabil. care trebuia de mult să-mi aducă un mesaj important. să nu mai vorbim despre asta ! — Nu despre asta. Numai de dragul cauzei mă duc pe la ei. reputaţia acelor fete! Nu zău. în schimb avem de vorbit despre altceva. am înţeles că sînt în joc nişte forţe cu care tu nu poţi să te masori. dar. decisă să nu deschizi. poate ca să le menajezi reputaţia. în schimb! Nici n-ai negat că se ţin după tine. de aceea am trecut prin grădina vecină. dar nici să mă ascund de el nu voiam. ţi-o mărturisesc. Despre asta nici nu e nimic de zis. Compară relaţiile dintre'tine şi ei cu felul cum mă port eu cu acea familie. N-ar trebui să mi-o îngreunezi şi mai mult. bizuindu-mă pe fidelitatea ta. e un flăcău tomnatic nu prea sănătos. despre asta nu mai rămîne deci nimic de spus. şi numai pentru că am încetat s-o fac timp de cîteva ore.' N-aveam chef să-l las să mă spioneze. aşa că îi . în schimb a venit altul.. te-am ajutat să te aperi.

Am să cobor ca să stau puţin jos în timp ce mănînc. Dar toate astea nu erau decisive. şi ckiar dacă se întoarce în curînd. Dar apoi ai dat afară secundanţii. dar erau vizibil nişte resturi. La fel şi eu. l-ai şi distrus aproape în noaptea aceea. zise K. căci nu luase nimic în gură de la prînz. prinzînd-o. s-a chinuit. — Mulţumesc. Peste puţin timp reapăru aducînd o farfurie cu mezeluri şi o sticlă de vin. zise Frieda. ci se apucă să mănînce cu poftă. — Ei. mi-a fost tovarăş de joacă în copilărie — ne jucam împreună pe povîrni'şul pe care e castelul. presupunea că ar fi bucătăria. ca şi cum ai fi făcut ceva pentru mine — mă rog. căci îmi ştiam îndatoririle de viitoare soţie a ta. N-am să mă mai duc jos şi nici nu mai am nevoie de scaun.ceru să-i aducă ceva de mîncare. aşa cum zburdă un cîine flămînd şi nu îndrăzneşte totuşi să sară pe masă. ei e delicat. Crezi că Iefemias ar fi îndrăznit să mă seducă atîta timp cît era în serviciul tău ? Atunci înţelegi cu totul greşit orînduirea de aici. dacă nu dădeai secundanţii afară şi nu alergai după oamenii aceia. am sta acum liniştiţi la şcoală. zise K. dar asta a fost numai un joc. pentru moment e plecat. Numai tu ai distrus fericirea noastră. Mă atrăgea. abia a mîncat. unde K. nu m-ai întrebat niciodată despre trecut. ci coborînd cîteva trepte într-o parte a coridorului. am fost în camera mea. a răcit stînd pe afară. jos. iar sticla fusese golită 256 ♦ Franz Kafka pe trei sferturi. în fond. nu spre fund. totul e din vina ta. — Mai bine mă luai cu tine. într-un anumit sens. lovindu-l cu pumnul — ai lovit atunci si în fericirea noastră — a fugit la castel ca să se plîngă. erau vremuri frumoase. K. Frieda dădu din cap şi alergă. Cînd e în serviciu. zise Frieda şi dădu să plece. e adevărat. Te aşteptai la altceva ? Stă în patul meu. — Am să-ţi aduc un scaun. nu spuse însă nimic. e acolo. m-a pîndit. îl ia cu frig. ca leremias. Cu Artur ai reuşit să faci ce ai avut de gînd — cel puţin deocamdată. leremias însă a rămas. şi te mai şi lauzi cu asta. Frieda îi suportă strînsoarea mîinii cu un aer îndărătnic. zise apoi. nu are patima ce înfruntă greutăţi. — Nu. — Ai fost la bucătărie ? întrebă el. se . căci feliile fuseseră răspîndite din nou peste farfurie ca să nu se cunoască. plecase capul şi-şi muşca buzele. mai erau şi nişte coji de cîrnaţi uitate. Voia să vină spre mine. da. Pesemne bucuroasă şi ea de această rugăminte. Am o cameră aici. atîta vreme cît leremias era ţinut în frîu de slujba sa.

Atunci am de ce să fiu recunoscător şi acelei familii care a contribuit fără voie să ne despartă. poate că a făcut-o în diverse chipuri. părăsită de tine şi dominată de el. Fericirea căsniciei in mijlocul a două fiare domolite doar de frica cnutului n-ar fi fost prea mare. vechiul prieten. mă priveşte. n-am putut să rezist. de colo pînă colo. dar după părerea mea — îl cunosc în fond numai dintr-o scurtă conversaţie din noaptea asta — nu atribuie mare valoare unor astfel de chestiuni sentimentale. în . A venit şi m-a luat. tu ai putea să te întorci la domnul leremias al tău. sau. nu locuieşte cu mine. Tăcură şi-şi reluară plimbarea alături. un alt mod. N-am descuiat poarta şcolii.'şi putem să ne luăm rămas-bun. avem doar o cameră în comun. însă. Am alergat CASTELUL ♦ 257 încoace. birtaşul îl stimează. Mie felul lui de a gîndi mi se arată mai degrabă deosebit de rece. fără să se ştie cine o reîncepuse. în afara serviciului însă nu se teme de nimic. şi deci fidelitatea ta condiţionată doar de obligaţiile de serviciu ale secundanţilor. Oi fi prietena lui din copilărie.. lucrurile stau altfel. care mai e răcit încă din grădina şcolii şi pe care l-ai lăsat prea mult singur. Acum. Iartă-mă dacă mi le explic în felul următor: De cînd nu mai eşti logodnica stăpînului său. totuşi. iar eu la şcoală. — Cu toate acestea nu regret că i-am dat afară pe secundanţi. Dacă situaţia era aşa cum o descrii. Galater i-a încredinţat cu privire la mine o misiune poate nu prea favorabilă mie. în altă parte. atunci e bine că totul s-a sfîrşit. arătîndu-ţi dorinţele lui senzuale.. de cînd îşi consideră serviciul încheiat. continuă K. un lucru de altfel nu prea rar pe aici. oriunde. şi nu cred că îndatoririle de serviciu l-ar fi reţinut multă vreme să-ţi dea asalt în mod serios. dacă ţinem seama de'starea lui. singur. şi apoi oaspeţilor nimic nu le-ar putea fi mai binevenit decît să aibă un valet ca el. este pentru că am motive să mă îndoiesc de cele ce mi-ai* povestit. Impresia mea despre leremias e diametral opusă. părea înciudată că n-o lua iarăşi de braţ. aşa că am fost angajaţi. A spart el fereastra şi m-a scos afară. Cîtă vreme a fost în serviciu sa ţinut după tine. nu mai reprezinţi o asemenea ispită pentru el ca înainte. Nu ştiu de ce îţi pare un temperament pasionat. la asta se adaugă faptul că strică relaţiile dintre noi. iar el se străduieşte s-o execute — sînt gata să recunosc — cu o oarecare pasiune pentru serviciu. zise K. Dacă ezit. foarte aproape de K. — Aşa că totul e în ordine. de vreme ce acolo n-am ce căuta fără tine.teme de o clipire a stăpînului. unul a fost încercarea de a te seduce. Frieda.

luă mîinile Friedei în ale sale. poate l-a ajutat că în jurul lui pluteşte cumva amintirea lui Klamm. — Dar nu e nevoie să-l ponegresc. Deci nu-ţ mai frămînta pumnii. Dacă ar fi necesar. E o datorie cam supărătoare pentru el să-ţi poarte de grijă.' Ascultă. dacă cineva ar vrea să te îndepărteze de mine. fiindcă ts nu-l iubeşti. nu m-aş da în lături să-l ponegresc. a fost că a inventat povestea cu infidelitatea mea. eşti. ca să nu te nelinişteşti. datorită celor care însărcinează cu misiuni e atît de avantajat faţă de mine încît eu. lovindu-şi pumnii mici unul de altul. lucrurile se pot inj terpreta şi altfel. Şi K. Ar fi un mijloc de apărare rfl lativ nevinovat şi la urma urmei chiar ineficace. strigă Frieda. pînă primeşte veşti proaspete de la castel şi pînă îl vei fi vindecat de guturai! — Vai. e drept că şi-a pierdut postul. şi-i convine desigur de minune să se aciueze în camera ta şi să se simtă şi el o dată un mic Klamm.. Dar că laş ponegri ? Asta n-ar putea i aibă alt scop decît să combat în felul acesta dragostea pentru el. dar asta e tot. complotul i-a reuşit. Nu. tu însăţi nu însemni acum nimic pentru el. ci printr-un cal-J CASTELUL ♦ 259 cui cît se poate de bine pus la punct. că te-a instalat aici e'doar un supliment la misiunea lui principală. ar trebui s-o facă prin cei doi secundanţi. N meni nu m-ar putea condamna. ca iubită a lui Klamm. De dragoste faţă de tine nu poate fi vorba. ci obţine laude şi noi misiuni — dar mai trebuie să şi stea cineva pe loc care să urmărească evoluţia ulterioară a lucrurilor. veseli. zise K. cum îl ponegreşti. asta nu e exclus. dar cu asta treaba s-a isprăvit şi. . şi ai să-mi fii recunoscătoare dacă te scap de această iluzie. ar prefera să fie în locul lui Artur — care nu poate depune nici o plîngere. şi oboseşte. — îl ponegresc ? zise K. cum pasiunea sa pentru serviciu l-a lăsat. dar numai provizoriu. dar poate tocmai în clipa în care nu mai avea nevoie de el. co-pilăroşi. apoi recoltează fructele maşinaţii-lor sale şi te scoate pe fereastră. a rămas şi el. Frieda încerca \ le retragă. crezi doar asta. o persoană demnă de respect pentru el. nu cu de-a sila. care nu mă pot sprijini decît pe mine. şi dacă ponegrirea ar fi metodă potrivită. mi-a mărturisit-o sincer . aş îndreptăţit să-l şi ponegresc. în aparenţă băieţi buni.258 ♦ Franz Kafka care l-a sprijinit birtăşiţa. fireşte. dar zîmbind şi fără mult efort. nu vreau să-l ponegresc S-ar putea să-l nedreptăţesc. Nu e cevs cu totul evident ce am spus despre el.

Totul nu este decît o maşinaţie răuvoitoare. şi chiar dacă eram gata oricîn'd să te sprijin. Tu însă. şi nu e prea greu să te obişnuieşti cu darurile. pe cale de a se tot îndepărta. sîntem încă nesiguri. numai că n-au sănătatea lor. mi-au fost dăruite multe de cînd ţi-ai întors ochii pentru prima oară spre mine. O eroare. căci. un pat pe care se pricep să şi-l aleagă cu o viclenie de argat. un pic de aer rece îi îmbolnăveşte de trebuie să zacă-n pat. e ceva ameţitor. în fond. biată fetiţă. darmite a noastră. că asta mai e încă viaţa ta adevărată de acum. dar treptat am ajuns totuşi s-o bănuiesc. viaţa de odinioară. doar o dificultate ultimă şi. făcînd abstracţie de orice alt 'lucru. şi. chiar dacă ar fi 260 ♦ Frariz Kafka într-adevăr acolo — la fel băieţii aceştia sînt doar de teapa servitorilor din grajd. prea e totul nou. trimişi de sus. şi. nu-ţi revii. care te supără. amintiri vechi. viaţa fiecăruia dintre noi a luat-o pe o cale cu totul nouă. aşa cum cineva crede că zăreşte un diamant pierdut cîndva într-o grămadă de gunoi. ai fost smulsă de lîngă Klamm. şi era destul ca în acele momente să fie plasaţi nişte oameni potriviţi în dreptul privirii tale. care mă pun în relaţii cu oameni detestaţi de tine şi dacă ceva din aceste neajunsuri se răsfrîng şi asupra mea. de cînd ne cunoaştem. Orice relaţie îşi are şi defectele ei. dacă o privim cum trebuie. cu braţele petrecute . de ia castel. toate astea sînt destul de atrăgătoare. deşi în realitate nu l-ar putea găsi. ţi-era dor de un loc nedeterminat. ca să te pierzi. au existat momente în care-ţi întorceai privirile de la mine. sau te reţinea ceva şi mai viu. de mult trecută. i-a trimis Galater — şi chiar dacă datorită acestei iluzii au putut să te farmece îhtr-atît încît să ţi se pară că găseşti în murdăria şi în destrăbălarea lor urme de-ale lui Klamm. să devii victima iluziei că ceea ce nu reprezenta decît clipe. Revino-ţi.iresponsabili'. deşi nu sînt vinovat cu ni-mie. asta nu e aşa de important. reculege-te. rămîi dezorientată. neglijabilă în calea unirii noastre definitive. care se foloseşte de defectele relaţiilor dintre noi. Frieda. mai ales dacă eu reprezint contrariul lor si mai alerg tot timpul după treburi pe care nu le înţelegi in întregime. mai sînt şi nişte amintiri din copilărie la mijloc. ne-am întîlnit venind fiecare dintr-o altă lume. e drept că foarte inteligentă. şi dacă eram prezent erai tu uneori pierdută în visările tale. de pildă birtăşiţa — într-un cuvînt. nu eram prezent. Nu vorbesc despre mine. chiar dacă ai crezut că secundanţii au fost trimişi de Klamm — nu este adevărat. Frieda îşi culcase capul pe umărul lui K. nici nu pot măsura bine cît înseamnă asta. stafii.

Cînd doi oameni învăţaţi unul cu altul se despart. păreau să-i fi redat numaidecît puţină putere. Are febră şi nu ştie ce spune. nu le poate pricepe. ca plouată. ca s-o îmbuneze pe Frieda. zise Frieda smucindu-l de braţ. ajunge. Şi tu. în clipa aceasta cineva strigă din culoarul lateral. aproape tihnit. domnul arpentor. osteniţi si plini de reproşuri. Stînd acolo. ar trebui să beau un ceai şi să transpir. care nu voia să mai rabde nici o conversaţie. poftiţi. numai în cămaşă. sper că asta mă scuză. E camera mea şi a lui Ieremias. crede-mă. dar nu'mi-e bine deloc. tremurînd de frig. — Ajunge. şi coborî numaidecît. K. cu pete roşii în obrajii negricioşi.unul în jurul taliei celuilalt. apropierea ta e. mereu laolaltă. răcit cum eram. pentru lucruri care zău că nu merită. zise şi. cu picioarele goale. mma ta mereu aproape. din grădina şcolii. faceţi-mi o vizită ca unui 1 CASTELUL ♦ 261 bolnav ce sînt şi spuneţi-i Friedei ce mai aveţi de spus. Cred că am febră. aşa ca s-o prind. sau mai degrabă numai camera mea şi-ţi interzic să . iertaţi că v-am deranjat. gestul îngrijorat cu care-l înveli mai strîns în broboadă. liniştit. ochii căscaţi rugători. altul nu. singurul vis pe care-l visez. te rog. ce părăsită mă simt fără apropierea ta de cînd te ştiu. se desfăcu din braţul lui K. ca şi cum ştiind că nu-i mai este dat decît un scurt răgaz de linişte pe umărul lui K. arăta ca un bolnav scăpat din spital. părea să-l recunoască abia acum peK. să nu vii. Dumneavoastră. am mai umblat pe drumuri noaptea. şi apoi.. mai ales dacă zace în pat şi aşteaptă ceaiul promis. intraţi la noi în cameră. Era Ieremias care stătea pe ultima treaptă de jos. în faţa căruia nu te puteai gîndi decît să-l duci repede înapoi în pat.. aşa încît franjurile broboadei tremurau şi ele. cred că o să-mi aduc aminte de el. făcut parcă din carne prea moale. Ne jertfim sănătatea. Apropierea ei. fără să ne dăm seama imediat. Apoi Frieda vorbi încet. graba cu care căuta să-l împingă în cameră. însă. să nu vă sinchisiţi de mine. cu părul zbîrlit. mai au să-şi spună în ultimul moment atîtea lucruri pe care un al treilea. Gardul acela blestemat de gratii. — A. o mîngîie pe obraz. Intraţi deci. barba rară. dar învelit într-o broboadă a Friedei. am să tac chitic. am fi acum undeva în siguranţă. cîtă nevoie am de apropierea ta. ar vrea să-l folosească pînă la urmă din plin : — De-am fi plecat în lume numaidecît. Aşa simţi şi Frieda. în noaptea aceea. continuau să umble în tăcere încoace şi încolo. domnule arpentor.

se mai auziră şuşoteli. Du-te la fetele acelea ale tale. sigur. Deci domnii adormiseră. Poate că ar fi fost mai cuminte să procedeze ca Ieremias care-şi exagera vizibil răceala — starea jalnică a acestuia nu provenea de fapt din răceală. pe laviţa de lîngă sobă. mă-nfior cînd mă gîndesc că ar fi posibil. aşa cum ai fost înainte să te fi chinuit el din pricina mea. dar pînă la urmă nimic nu e dovedit. mi s-a povestit că stau numai în cămaşă lîngă tine. ce-mi pasă mie de asta ? Cum se petrec lucrurile acolo. să moţăie puţin. Numai că n-ar fi ieşit la . care nici măcar nu se mai întoarse spre K. niciodată n-am să mă mai întorc la tine. dar acum Frieda. Nu-mi veni cu proteste.) Admiţînd însă. tu ai întotdeauna argumente ca să dovedeşti contrariul. ah.. şi care părea să ţină de dependinţe. Ieremias. unde înainte răzbiseră atîtea semne de viaţă din camere. să-şi manifeste în aceeaşi măsură oboseala reală. era' foarte obosit. Treaba mea este să te îngrijesc să te faci iarăşi bine. Asta a trecut. (Se înţeleseră din ochi. e treaba lor şi a lui. din pricina uneia dintre ele va trebui să te cam baţi cu argaţii. ce linişte se făcuse pe coridor. Legătura voastră e binecuvantată dinainte. de vreme ce te simţi atît de atras. şi dacă vine cineva să te caute. nu şi a mea. de ce mă urmăreşti ? Niciodată. în coridor. — Deci nu veniţi cu noi. dînd din cap şi zîmbind. continuă Frieda. îl trase definitiv după ea. nu numai în partea asta. K. ci-i era înnăscută şi de nevindecat prin nici un fel de ceai medicinal — să procedeze întocmai ca Ieremias. probabil insistenţe drăgăstoase ca Ieremias să se'culce.intri. a arătat prin argumente că totul e neadevărat. 23 Abia acum observă K. nu numai Ieremias dar şi Frieda trebui să se aplece ca să intre. cu puţin succes. dar am încercat. dar în ce o priveşte pe cealaltă. domnule arpentor ? întrebă Ieremias. Eu am încercat întotdeauna să te ţin departe de casa aceea. că ar fi reuşit. eşti liber. apoi uşa se închise. Şi K. Acolo eşti ca la tine acasă. ci pe toată întinderea lui. Te aşteaptă o viaţă frumoasă. la alea. Gîndeşte-te. poate de oboseală nu fusese atît de combativ cu Ieremias cît ar fi trebuit. şi-apoi poate că ar fi avut chiar parte de îngrijire. mai joasă decît uşile de pe coridor . în care stătuse cu Frieda. Mă urmăreşti. să-şi dea drumul prăbuşindu-se aici. se reped la el scuipînd ca nişte pisici.. la ce ar fi ajuns. într-adevăr. înăuntru părea să fie cald şi luminos. asta i-ar fi făcut bine oricum. nu există nimeni în cer şi pe pămînt care să ţi-o pizmuiască. Jos se zărea o uşă mică. în sfîrşit.

se uita nemulţumit la patul comod şi molatic dar. se duse pînă acolo şi o goli. şi cînd nici asta nu avu nici un efect. întrebînd în şoaptă printr-o fîşie îngustă crăpată între cearşaf şi plapumă : — Cine-i acolo ? Acum K. căci unele erau desigur neocupate. Aceasta păru să aibă un efect favorabil'. acesta avea să-l primească desigur. iar dacă oaspetele dormea. ceea ce era foarte probabil. Căută uşa acestuia. dar lungul coridor era gol şi pustiu. Dar i se păru că-şi aminteşte în ce punct al coridorului se afla uşa şi decise s'-o deschidă pe aceea care. Acum se simţea cel puţin suficient de în putere. Apoi K. vizita lui nici n-avea să fie remarcată. gata să şi'-o acopere îndată .fel de favorabil ca în cazul lui Ieremias. mai mult de jumătate din spaţiu fiind ocupat de un pat lat. căci omul din pat trase puţin plapuma care-i acoperea faţa. pe drept cuvînt. lucrul acesta i-ar fi oferit o compensaţie pentru multe altele. Bătu la uşă atît de încet încît o persoană adormită să nu se poată trezi. Mai aruncă o privire în josul şi-n susul coridorului. cum însă servitorul şi Gerstăcker se făcuseră nevăzuţi şi cum toate uşile erau la fel. era o sticluţă cu rom. Avea chiar la dispoziţie un mic somnifer. în pat. După părerea lui. nu mai putea pleca fără să spună nimic. era probabil cea căutată. dar complet ascuns sub plapumă. cu sfială însă. pe noptieră ardea o lampă electrică şi alături se vedea o geantă de voiaj. să se prezinte în fata lui Erlange'r. ascultă la uşa cu pricina. pe tava pe care Frieda o lăsase acolo. căci atunci n-ar rezista tentaţiei de a se culca în pat şi ar dormi cine ştie cît. Acum însă îl întîmpină un ţipăt uşor. aşa încît actul de îndrăzneală să devină inutil. dar nu auzi nimic. încît se întreba dacă n-ar fi bine să încerce să intre în una din camere. K. deschise uşa cu multă băgare de seamă. nu gol. se mişcă cineva. care. nu se dădu în lături de la osteneala celor ciţiva paşi. ca să vadă dacă nu cumva vine cineva care să-i poată da o informaţie. şi. din păcate. sigur de compătimirea Frie-dei. se putea scuza şi retrage. ca şi în orice altă luptă. Era o cameră mică. Grav nu putea fi decît să găsească o cameră neocupată. fără îndoială că l-ar fi întrecut în această competiţie. iar dacă era camera altcuiva. K. după părerea sa. era atît de obosit. dacă era într-adevăr camera lui Erlanger. n-o găsi. pe jos. îşi aduse aminte de întrebare şi-şi spuse numele. ca să doarmă dus într-un pat confortabil. CASTELUL ♦ 263 încercarea nu putea fi prea primejdioasă.

care cu greu stăteau lipite. de hotel. dar fruntea înaltă. e ghinionul meu personal. 264 ♦ Franz Kafka K. — Dar el vă cunoaşte. ci un om mic. lumea începe aici să se scoale. Ei. mulţumirii de sine se datora probabil că-şi păstrase un rest puternic de copilărie sănătoasă. ochii voioşi. dădu din cap. urmă domnul. nasul ascuţit. La oricine v-aţi duce. bărbia teşită nu erau deloc copilăroase. ca la un copil. în sfîrşit. nu-i aşa ? Faptul nu e însă nejustificat. înfăţişarea lui odihnită îi contrazicea vorbele. Nu că sînteţi chemat în altă parte. — Şi unde vreţi să vă duceţi acum ? întrebă Burgel. Nu puţini oameni îl cunoşteau. Conştiinţei acestei superiorităţi. Dar n-ar trebui interpretată chiar aşa de textual. E ora patru. nici masă în cameră ? Aveam de ales. am confundat din păcate uşile. asta era cert. dar asta să nu vă necăjească prea tare. De ce nu se pot încuia uşile pe aici. care sînt veşnic . Dar apoi răsfrînse plapuma fără ezitare şi se ridică în capul oaselor. mîna de pe clanţa aceea şi ocupaţi un loc undeva.din nou dacă ar zări că ceva nu e în regulă. totuşi. — Scuzaţi-mă. ci că aţi confundat uşile. nu oricine ar suporta deranjul cu calm. Nu era Erlanger. punînd mîna pe clanţă. fie acest pat mare şi nimic altceva. patul! Oh ! pentru cineva care nare decît să se întindă bine ca să poată dormi în lege. superioară. şi nu oricine e aşa de obişnuit ca mine să fie deranjat. ce-i drept. l-aţi trezi fără doar şi poate. lucrul acesta era chiar una dintre piedicile majore în calea lui. a cărui faţă avea ceva contradictoriu prin faptul că obrajii îi erau rotunzi. secretarii sînt o specie nervoasă. Uşa unui secretar trebuie să fie mereu deschisă.. întrun dormitor esenţialul e. am fost convocat la secretarul Erlanger. buzele înguste. ca ai unui copil. spaţiul e cam restrîns. precis că nu mai pot adormi. patul ăsta trebuie să fie un adevărat deliciu ! Dar şi mie. — îl cunoaşteţi pe Friedrich ? întrebă. ci trădau o gîndire matură. — Ce păcat! zise Burgel. Burgel se uita întrebător şi voios la K. K. cel mai bun lucru ar fi să'vă aşezaţi aici. dar cu un pat îngust. zise domnul zîmbind. să primesc fie o cameră complet mobilată. zise K. Fiindcă. numele meu e Biirgel. zice o vorbă din bătrîni. pe marginea patului. Pe la cinci. Aşteptaţi deci încă puţin. afară de un lavabou. De fapt. Am ales patul cel mare. Luaţi deci. îi răspunse că nu. odată trezit din somn. cu mină bună. Vă miraţi că n-am nici scaune. — Eu sînt secretarul lui. desigur că nu fusese în viaţa lui atît de ostenit cum era K. atunci veţi putea cel mai bine da curs convocării.

în fiecare clipă trebuie să fiu gata de drum pînă la castel. zise Burgel rîzînd. că adorm. nu sînt utilizat ca arpentor. lucrurile stau de fapt aşa. Eu. Cu mine. zise K. numai în cursul conversaţiei se poate ivi prilejul. în cel mai bun caz. să se răstească cineva la dînşii. îndată ce fusese poftit. toate celelalte mi s-ar părea terne. în fond. — Fireşte. în profesia noastră nervii sînt prea solicitaţi. în definitiv este şi pentru ei mai plăcut să stea în picioare cu condiţia ca cel care întocmeşte pro-cesul-verbal să se simtă bine. Dar sînteţi atît de tăcut. e o viaţă agitată. dar nu e un loc pentru întrevederi oficiale. o să dorm atunci şi eu puţin. bunăoară. rezemîndu-se de tăblia de la picioare. sînt secretar de legătură. eu fac legătura între secretarii lui din castel şi cei din sat. fără grijă.obosit fără să pot dormi. eu sînt cel care formează legătura cea mai puternică — spunînd acestea îşi freca mîinile de satisfacţie involuntară — între Friedrich şi sat. cel mai bine mă adoarme o convorbire. zise K. Ei. aici toată lumea e obosită. sînt mai mult aici în sat. — Dormiţi. nu prea convenabilă pentru oricine. nu. — Nu. vă rog. Vedeţi geanta de voiaj. însă nutrea şi această speranţă doar ca un fel . vă rog să staţi liniştit şi nici măcar să nu deschideţi uşa. mai uşor ca oricînd cînd am societate. probabil pentru' că sînt învăţat cu atîtea vizite de împricinaţi. Munca mea de ieri. Nu ştiţi ce-i aia ? Ei bine. fără proteste de politeţe. decît să şadă ei comod şi. dar nu permanent. bucuros la auzul acestor explicaţii promiţătoare. îmi face bine. zise K.'dec'ît. petrec aici o bună parte din zi. da. colo. domnule arpentor! — Sînt foarte obosit. aici ţin întrevederile cu împricinaţii. e adevărat că nu maş putea lipsi de această muncă. şi chiar cea de azi nu e o nimica toată ! E complet exclus să mai adorm. rîse Burgel. rămîne destinat numai convorbirilor nocturne. dar era cam absent. Dacă-mi permiteţi. Pe de altă parte. nu pot să adorm în urma unui simplu îndemn. ardea de nerăbdare să-l vadă pe Burgel adormind. aici rezolv toată corespondenţa. de pildă. doar cîteva minute.. Dar nu vă fie frică. totuşi. în CASTELUL ♦ 265 schimb. Mai am de oferit acest loc pe marginea patului. dar se consolează. domnule secretar. atunci. se aşezase pe marginea patului. E drept că împricinaţii n-au loc să şadă. Dar cum stau lucrurile cu arpentajul ? — Nu execut munci de acest fel. cu siguranţă că n-am să adorm. dar dacă totuşi s-ar întîmpla acest lucru cu totul neverosimil şi aş dormi încă în timp ce mai sînteţi aici.

aşa. şi' despre greutăţile pe care ea le întîmpi-nase în sat şi la castel. zise K. K. zîmbind pe furiş. obstacolele ţi se par cu totul insurmontaCASTELUL ♦ 267 bile. ba chiar fără a arăta că le bănuia măcar. încît să ne permitem să lăsăm neutilizată puterea de muncă a unui specialist. — Nu. în treacăt. Nu vă face să suferiţi ? — Ba da. de cînd intrase. Nu vreau să cercetez dacă impresia corespunde unui fapt concret. fără îndoială că lucrurile nu stau tocmai aşa la noi. Multe par a fi făcute aici anume ca să te descurajeze şi. oferta lui Burgel nu-l prea impresiona. şi scoase un bloc-notes de sub plapumă ca să-şi noteze ceva. fără a şti ceva despre toate acestea. De altfel. numai că. Era amestecul unui diletant. încet. — Sînt dispus să mă ocup de această chestiune. zise Burgel. în starea lui de acum. mă face să sufăr. — Păreţi să fi avut de pe acum oarecare decepţii. K. dar. cum ar fi fost normal s-o presupui despre un secretar.de îndatorire faţă de sine 266 ♦ Franz Kafka însuşi. cînd eşti proaspăt sosit. De altfel şi pentru dumneavoastră lucrul acesta trebuie să fie supărător. zise Biirgel dlnd capul pe spate. Se oferea să aranjeze lucrurile mai sus. poate că lucrurile stau într-adevăr aşa. Nu trebuie să vă descurajeze decepţiile. luaţi aminte. ca şi cum ar fi răspuns unui gînd al lui K. căci în fundul sufletului era convins că momentul adormirii lui Biirgel era încă departe şi de neprevăzut. nici despre complicaţiile care se iviseră de pe acum sau se anunţaseră în timpul şederii lui K. se tot îndemna singur să nu-l subevalueze pe Burgel. şi acum putea să asculte ceva mai atent ce spunea Biirgel. urmă Burgel. dovedind astfel totuşi un anumit simţ psihologic. şi ar fi vrut să-l scutească de osteneala de a-l mai exprima. continuă Burgel. se . căci tocmai în clipa aceea nu suferea nicidecum din pricina asta. încercase mai întîi să se instaleze comod în diverse feluri. îi era greu să judece just orice alt lucru. dădu maşinal din cap. De altfel. cu ajutorul unei simple însemnări în caietul de notiţe. în afară de propria-i oboseală. fără să ştie nimic despre împrejurările chemării lui K. în situaţia mea nu am perspectiva necesară s-o stabilesc.. poziţia aceasta era însă cea mai comodă din cîte găsise. întinsese braţul stîng pe tăblia de la picioare şi-şi culcase capul pe braţ. Sînteţi arpentor şi nu aveţi lucrări de ar-pentaj. cu o mişcare vioaie. — E de mirare.

" Dar Burgel nu părea să-i acorde atenţie. dar simţea acum o repulsie mare faţă de toate lucrurile care-l priveau. nu ştia de ce. tocmai interogatoriile nocturne sînt binevenite împricinaţilor. Aşa este. nu. deci cea mai mare grijă pe care şi-o pot dori împricinaţii. secretarii sînt lipsiţi de considerente. ceea ce contrasta frapant cu seriozitatea vorbelor sale. nu avem plîngeri 268 ♦ Franz Kafka Vi principiale împotriva lor. Dar de" ce nu sînt folosite. — Secretarii se plîng mereu. nu ştia nici asta. întrucît ele nu sînt niciodată folosite. Dar de ce se plîng ? Pentru că e un efort prea mare ? Pentru că ar prefera să utilizeze noaptea pentru somn ? Nu. nici măcar nu-şi dădea seama dacă Burgel îi cere cu adevărat un răspuns. sau numai îl întreabă de formă. îţi răspund mîine spre prînz. mai ales nu în public. e adevărat că nici cu un pic mai mult decît faţă de ei înşişi. în acest caz. mă întreb din nou. se poate spune că.ivesc apoi totuşi prilejuri care aproape că nu corespund situaţiei generale. prea îl preocupa problema pe care şi-o pusese sieşi. în fond. numai că asta îi scapă unui observator superficial. reluă Burgel întinzînd braţele şi căscînd. ci doar la fel lipsiţi de considerente. Faţă de împricinaţi. Ba. nici asta nu e. Există. printre secretari unii mai harnici şi unii mai puţin harnici. un semn de încredere poţi obţine mai mult decît prin străduinţi perseverente de o viaţă. De ce atunci aversiunea secretarilor faţă de ele ? K. îşi dădea seama că cele spuse de Biirgel îl privesc probabil personal. ca oriunde. prilejuri în care printr-o vorbă. fireşte. această nepăsare nu e decît aplicarea şi executarea cu străşnicie a serviciului. Asemenea distincţii ne sînt străine. la toate întrebările. acest lucru este îndeobşte recunoscut. ştia aşa de puţine. dar nici unul dintre ei nu se plînge de prea mare oboseală. desigur că nu asta e pricina. îşi zicea. sau mai degrabă spre seară. Fireşte că. K. . cu siguranţă. nu facem nici o deosebire între timpul de muncă şi cel obişnuit. pe de altă parte. De fapt. în privinţa asta. Pur şi simplu nu e felul nostru. aceste prilejuri corespund iarăşi situaţiei generale. se plîng mereu că sînt obligaţi să procedeze la interogatoriile din sat noaptea. Atunci ce au secretarii împotriva interogatoriilor nocturne? Să fie oare din considerente faţă de împricinaţi ? Nu. ca întrebările lui Burgel să treacă pe lîngă el şi astfel să nu mai poată fi atins de ele. „Dacă mă laşi să mă culc în patul tău. o privire. dădu capul puţin la o parte ca şi cum ar face loc.

Dar . sînt înzestraţi cu un extraordinar simţ al nuanţelor pentru astfel de chestiuni. un ceva fără alte rosturi pe care să le poată dibui. se amestecă în judecarea faptelor tot soiul de consideraţii nelalocul lor legate de situaţia generală a împricinaţilor. bariera necesară dintre împricinaţi şi funcţionari. cumpănirea oficială suferă în timpul nopţii. acum fu din nou smuls din somnolenţă. Burgel. secretarii pun la îndoială oportunitatea interogatoriilor nocturne cam în felul următor: noaptea n-ar fi potrivită pentru discuţiile cu împricinaţii. de suferinţele şi grijile lor. Dimpotrivă. pare să aibă loc uneori un schimb ciudat. să judeci lucrurile dintr-'un punct de vedere mai mult privat. un du-te-vino de întrebări şi răspunsuri. tot ce pretind împricinaţii capătă mai multă greutate decît se cuvine. în schimb. cu totul nepotrivit. prin însăşi profesia lor. te miri adesea de lipsurile lor evidente. Noaptea înclini. fireşte. cel puţinnu conform cu regulamentele noastre şi nu pe calea obişnuită. străduindu-se să le opună stavile de la bun început. ajung la convingerea că efectuează o muncă cu un randament deosebit de bun. la fel de strict noaptea şi ziua. Dar chiar şi ei — lucrul acesta a fost discutat adesea în cercurile noastre — abia remarcă acele influenţe dăunătoare. între persoane. Asta nu ţine de factori exteriori. aţipise de cîtăva vreme pe jumătate. dar aceasta se va mai putea întîmpla doar în folosul justiţiei. nişte oameni care. fără tergiCASTELUL ♦ 269 versări. nu şi în detrimentul acelui împricinat. sau chiar imposibil să păstrezi complet caracterul oficial al acestor discuţii. şi unde în alte împrejurări se petrece. cu totul cufundat în gîndurile sale. Dacă însă citeşti mai tîrziu procesele-verbale. suferite în timpul interogatoriilor de noapte. Aşa susţin cel puţin secretarii. nu ca la un funcţionar care ar fi discutat cu el chestiuni dificile. E absolut sigur că odată şi odată ele vor fi corectate de un oficiu de control. ci doar ca la ceva ce-l împiedica să doarmă. al împricinaţilor — sînt din acelea care nu se mai pot drege. „De ce sînt toate astea ? De ce sînt toate astea ?" se întreba şi se uita pe sub gene la Burgel. oricum. zîmbea parcă satisfăcut că a reuşit să-l deruteze puţin pe K. fără să vrei. Şi greşelile comise — în speţă totdeauna cîte un cîştig de cauză. în parte neîndreptăţit. formele pot fi respectate. deci. pentru că noaptea e greu. se clatină. aşa cum se cuvine. în schimb. chiar dacă se respectă fără greş în ce priveşte formele. Nu-i aşa că în'aceste condiţii plîngerile secretarilor sînt justificate ? K.— După cîte îmi dau seama şi am putut afla din proprie experienţă. Nu asta ar fi dificultatea.

regula că interogarea împricinaţilor trebuie să aibă loc după încheierea completă a cercetărilor de altă natură. un cuvînt după celălalt îi pătrundea în auz. dormea'. deci nu contravii nici unei reguli dacă încerci să le eviţi. li se poate concede funcţionarilor dreptul de a se feri cît de cît. doar cufundat sub suprafaţa lui. nu era propriu-zis un somn. Dar că au devenit o necesitate. dar împrejurările. K. plîngerile lor nu pot fi considerate pur şi simplu ca perfect îndreptăţite. evitînd orele intermediare. faptul că numai cu greu pot lipsi de la castel. dar mort de oboseală. iar el.era dispus să-l readucă numaidecît pe calea cea bună. Nimenea n-avea să-i mai răpească acest lucru ! Căci i se părea că aceasta reprezintă o mare victorie. în esenţa lor. şi. — Totuşi. în cadrul regulamentelor în vigoare. Mai există multe'alte măsuri de acest gen. cantitatea uriaşă de muncă. în timp ce fusese treaz. Nu acceptă alte subiecte de pertractări decît pe acelea de la care în nici un sens nu e nimic de temut. şi se şi vedea înconjurat de o întreagă societate care o sărbătorea. fixează dezbaterile măcar la începutul sau spre sfîrşitul nopţii. şi un rezultat al prescrierilor. şi atunci. acest fapt este. secretarii sînt pe cît de rezistenţi pe atît de vulnerabili. dar atunci imediat. pot să-mi permit să mă pronunţ aşa — se cheamă a cîrti chiar împotriva regulamentelor. . auzea cuvintele lui Biirgel poate mai bine decît adineauri. secretarii se aranjează să le ţină locul un coleg incompetent în chestiunea respectivă. ci el mai întindea din cînd în cînd tentacule spre Biirgel. de aceea. dar scăpase de supărătoarea conştiinţă trează. toate acestea şi încă altele au avut drept urmare ca interogatoriile de noapte să devină o necesitate de neînlăturat. decomandă în ultimul moment toate întrevederile. şi dacă rezultatul acestui examen e defavorabil. poate doar aparente. zic eu. a cîrti împotriva interogatoriilor de noapte. putînd trata cu cea mai mare uşurinţă. nu era încă adîncit în somn. \: 270 ♦ Franz Kafka deci. aşa încît un împricinat e adesea şi de zece ori convocat pînă este într-adevăr audiat. se simţea liber. E drept că interogatoriile de noapte nu sînt prescrise nicăieri în mod precis. se cheamă a cîrti — exagerez acum puţin. nu Biirgel îl ţinea pe el. nu se lasă ei aşa de uşor. Şi aşa şi fac chiar. în schimb. cel puţin indirect. continuă el. felul ocupaţiei funcţionarilor. de interogatoriile nocturne şi de dezavantajele lor. cu titlu de exagerare. se examinează singuri înainte de pertractări. în cea mai mare măsură.

se repetau lupta si triumful sau poate că nu se repetau. se trezi iar. şi societatea se risipise. Din lipsa lacunelor rezultă că oricine. dar nu mai era nimeni. însă. deşi pare o soluţie simplă. Era foarte caraghios ce se petrecea. de cele mai multe ori chiar înainte ca el însuşi să se fi lămurit asupra chestiunii. Şi deodată dispăru. foarte asemănător cu un zeu grec. şi nu se mai înceta cu sărbătorirea lor. avînd vreo doleanţă sau trebuind să fie audiat din alte pricini în legătură cu vreo chestiune. Posibilitatea constă în a sosi noaptea neanunţat. silindu-l să se folosească. cu faţa ridicată gînditor spre tavan. se întoarse brusc. atunci i se atrage atenţia . izbînda era neîndoioasă. văzînd cum atacurile sale îl scoteau pe secretar din atitudinea sa mîndră. nu mai poate veni neanunţat. de braţul ridicat şi de pumnul strîns. gata de atac. Dar şi dumneavoastră cred că v-a sărit în ochi cît de lipsită de lacune e organizarea noastră birocratică. Un secretar gol. există. K. ba chiar înainte de a avea cunoştinţă de ea. Nu este audiat din prima dată. şi se simţea prost. fiindcă. da. din fericire. Şi pentru ca toţi să ştie despre ce e vorba. continuă Biirgel. primeşte îndată o convocare. Lupta nu dura mult. tresărind. ca şi cum ar fi căutat exemple în CASTELUL ♦ 271 amintire. ridica un pahar de şampanie în cinstea victoriei. chestiunea nefiind în genere suficient de coaptă. înainta pas cu pas şi erau paşi foarte mari. şi K. Dar cioburile îl înţepau şi. ca un copil mic cînd e trezit. zîmbea dulce în somn. K. ca să-şi acopere în grabă nuditatea. o posibilitate pentru împricinaţi de a exploata în favoarea lor această slăbiciune nocturnă a secretarilor — presupunînd mereu că e într-adevăr o slăbiciune. K. cel mult poate veni la un moment nepotrivit. fără să le poată găsi. îl străfulgera un gînd păstrat din vis : „Iată-l pe zeul tău grec. Vă miraţi poate că acest lucru se întîmplă atît de rar. dar convocarea o primeşte. Acest zeu grec piuia ca o fată gîdilată. în pofida tuturor măsurilor de precauţie. numai paharul de şampanie zăcea spart pe jos. Mai era oare o luptă ? Nu întîmpina împotriviri serioase. ci aveau loc abia acum şi fuseseră sărbătorite mai demult. nu sînteţi familiarizat cu împrejurările de la noi. să zicem. Ei. însă. era încolţit în luptă de către K. fără să reuşească totuşi'decît cu întîrziere. ei.sau altcineva. cel puţin nu de obicei. îl strivi complet cu piciorul. fără zăbavă. zărind pieptul dezvelit al lui Biirgel. smulge-l din culcuş!" — Există. căutîndu-l pe adversar. doar din cînd în cînd o piuitură a secretarului. se afla singur într-o încăpere spaţioasă. Cu toate acestea.

se învăţase atît de bine. ar mai rămîne la latitudinea împricinaţilor să-i surprindă noaptea pe ceilalţi. fi'indcă. crezînd că nu izbutesc să obţină nimic de la autoritatea competentă. . plină de mulţumire de sine. de alta. într-un fel care desigur că nici pe departe nu e echivalent cu a fi „ocupat din plin" după criteriile secretarilor. după criteriile lor. întîi l-ar supăra tare pe secretarul competent. secretarii. nu sîntem geloşi unul pe altul în privinţa lucrărilor. decît să i-l împiedice. chiar dacă e luat prin surprindere. dar nu trebuie să admitem în nici un chip încălcarea competinţelor de către împricinaţi. convocarea din mîna împricinatului şi notiţa din acte. Date fiind aceste perspective. Cu vocea înceată a lui Biirgel. Nu puţini au pierdut partida. tocmai din pricina incompetenţei sale. astea sînt pentru secretar nişte arme nu totdeauna suficiente. fiindcă — chiar dacă ar putea face ceva. noaptea. într-un mod mai eficace decît un avocat oarecare. în fond. neputîndu-le dedica nici o clipă. asta nu mai prezintă nici o dificultate. dădu din cap zîmbind. K. împricinaţii sînt şi ei ocupaţi din plin. scăpînd astfel de toate. căci fără îndoială cunoaşte mai bine căile secrete ale justiţiei decît domnii din avocăţime — nu-i rămîne timp pentru lucrurile din afara competinţei sale. Dar nimeni nu s-ar încumeta să facă aşa ceva. îneît avea mai degrabă să-i favorizeze somnul. şi. în faţa masei împricinaţilor pe deplin ocupaţi. ba. Asta e valabil numai pentru secretarii competenţi în chestiunea respectivă. fireşte. se va cufunda într-un somn adine. au încercat să se strecoare la una necompetentă.asupra datei şi orei indicate în convocare. activînd pesemne în zadar în interesul adormirii stăpînului ei. de obicei e trimis acasă. ci fiindcă era convins că va adormi în clipele următoare complet. inter272 ♦ Franz Kafka venţia sa e chiar mult mai puţin eficace. dar totuşi puternice. cine şi-ar sacrifica noaptea ca să se ţină după secretari necompetenţi! De altfel. în afara profesiunii lor particulare. căci fiecare e supraîncărcat cu o cantitate prea însemnată de lucrări. şi cei incompetenţi. chiar dacă noi. fără vise şi fără a fi deranjat. distribuită într-adevăr fără parcimonie. apoi. cînd vine din nou la momentul stabilit. şi are toată bunăvoinţa să ajute. dacă. de o parte. nu fiindcă-l preocupa. între secretarii competenţi. mai ţin să se conformeze convocărilor şi indicaţiilor autorităţii competente: „ocupaţi din plin . ar fi aproape lipsit de sens. Astfel de încercări sînt de altfel menite eşecului şi pentru motivul că un secretar necompetent îiitr-o chestiune. avea impresia că acum înţelege totul precis. hu poate interveni.

în ce priveşte aspectele de amănunt ale aceleiaşi chestiuni. mereu prezentă cu tot atîta intensitate ? în toate privinţele pot exista deosebiri între secretari. înspre afară trebuie. judecaţi şi dumneavoastră posibilitatea pe care o are un împricinat de a surprinde în toiul nopţii un secretar avînd o oarecare competintă în cazul respectiv. Eu. nici nu se poate întîmpla. în cazul unei mari organizaţii vii. deci. dar nu în materie de zel. Lucrurile stau aşa: unul are competinţa principală. dacă-i parvine îndemnul de o chestiune în care are o competintă cu totul scăzută. căci nu e dată aproape niciodată. cam aşa cum te-ai apropia după un drum lung şi greu de un loc cu o privelişte îneîntătoare. Cine ar putea să adune singur pe biroul său. Şi acum. urmă Biirgel. prinzîndu-se într-un gest jucăuş cu două degete de buza de jos. căruia trebuie să i se adreseze oficial. cu ochii larg deschişi. cniar dacă ar fi un funcţionar extraordinar. domnule arpentor. numai un singur secretar competent pentru fiecare chestiune. creată o posibilitate de dezbatere reglementară. unde e. deci. zise în gînd. şi astfel pentru împricinaţi iese în prim-plan cîte un secretar. şi chiar există nenumărate. ca o moară. toate relaţiile şi ramificările. Ce grăunte mărunt. în pofida obstacolelor descrise şi în genere suficiente pentru a împiedica acest lucru. fireşte.„Trăncăneşte tu înainte. cu gîtul întins. fie şi ale celui mai mic incident ? Pînă şi ce am spus despre competinţa principală e încă prea mult de spus. aici organizarea decide şi necesităţile ei speciale de moment. deosebit de abil şi constituit într-un fel ciudat sau cu totul precis ar trebui să fie un împricinat pentru a trece prin această incomparabilă sită ! Credeţi că aşa ceva nu se poate întîmpla ? Aveţi dreptate. Probabil că nu v-aţi gîndit încă la o asemenea posibilitate ? Sînt gata să vă cred. nici imul nu se va putea abţine să se ocupe. Nu e nici măcar zis că acesta e cel care posedă maximul de competintă pentru cazul dat. acea posibilitate amintită. Nici nu e necesar să te gîndeşti la ea. Fiindcă nu există şi nici nu poate exista. trăncăneşti spre folosul meu. rară. Nu cuprinde şi cea mai mică competintă pe cea întreagă ? Nu e oare decisivă aici CASTELUL ♦ 273 pasiunea cu care te apuci de un lucru ? Iar aceasta nu e oare mereu aceeaşi. aproape niciodată ivită ? Secretul zace în regulamentele privitoare la competinţe. mulţi alţii însă au şi ei o competintă. Aşa stau lucrurile. chiar dacă e mai mică." — Unde e. ce-i . Dar într-o noapte — cine poate garanta totul ? — se întîmpla totuşi.

în fond. Experienţa mea dovedeşte totuşi că poate e vorba de un lucru atît de rar. şi apoi nici nu e sigur că un secretar căruia i s-a întîmplat asa ceva ar fi dispus s-o mărturisească. împricinatul. ceea ce nu dovedeşte mare lucru. E o situaţie în care curînd îţi va fi peste putinţă să refuzi o rugăminte. eşti foarte fericit. N-aveţi decît să vă imaginaţi bine situaţia. e destul de grav. poate fi neutralizat de-a binelea — s-ar zice — aducînd dovada — ceea ce e foarte uşor de făcut — că pentru el nu există loc pe această lume. E drept că dacă împricinatul e prezent în odaie. considerat mereu şi în mod rezonabil ca inaccesibil. O urmezi. în orice caz e ceva maladiv să te ascunzi de frica lui. înseamnă 274 ♦ Franz Kaţka oare că totul e pierdut ? Dimpotrivă. cercul meu de cunoştinţe e mic în comparaţie cu cifrele care ar fi de luat în consideraţie aici. o chestiune personală şi care atinge în mod serios pudoarea în relaţiile oficiale. nu am printre cunoscuţii mei pe nimeni căruia să i se fi întîmplat. dar prin . căci este. aşteptat cu o veritabilă sete. şi că este deci foarte exagerat să te temi de el. Riguros vorbind. e fascinantă. Această invitaţie în miez de noapte liniştită. chiar dacă ea sfişie de-a dreptul organizarea administrativă. Şi chiar dacă perfecta improbabilitate ar fi prins chip deodată. odată pronunţată. şi mai riguros vorbind. aşteptat mereu. bunăoară sub plapumă. Conform cu poziţia noastră noi nu sîntem autorizaţi să îndeplinim dorinţe ca acelea de care e vorba aici. Că totul ar fi pierdut e şi mai improbabil decît cel mai improbabil lucru.drept. ai şi încetat să mai fii o persoană oficială. îţi provoacă o strîngere de inimă. te invită să pătrunzi în biata lui viaţă. „Cîţ ai să poţi să-i rezişti ?" te întrebi. Şi chiar dacă ar fi să producă. De n-ar fi decît prin prezenţa sa mută. existent de fapt numai după zvonuri. Dar nu va fi vorba de nici o rezistenţă. fiindcă a fi dezarmat. pînă atunci nevăzut. să te orientezi în ea ca în proprietatea ta şi să suferi acolo împreună cu el de doleanţele lui zadarnice. eşti disperat. neatestat prin nimic. cel puţin în măsura în care poţi cuprinde lucrurile într-o privire de ansamblu — acest fel de a fi dezarmat e probabil lucrul cel mai grav care ţi se poate întîmpla în practica funcţionărească. şi. Disperat. aşa cum eşti stînd aici şi aşteptînd rugămintea împricinatului şi ştiind că. oricum. neîndrăznind să arunci o privire afară. iată-l stînd aici. asta se ştie. înainte de orice — şi făcînd abstracţie de orice alt lucru — fiindcă ceea ce îţi arogi aici pentru moment cu de-a sila este o înălţare în rang ce depăşeşte toate limitele imaginabile. trebuie s-o îndeplineşti.

ne îndeamnă. împricinatul ne smulge. ne sileşte. dar cum poate domina acum totul. CASTELUL ♦ 275 El singur. K. Furat de locvacitatea fericirii trebuie să-i explici totul. Capul. instinctiv. culcat la început pe braţul stîng întins peste tăblia patului. aşa e acum. dacă vrea. cu toată neajutorarea de care nici o altă fiinţă. rezemîndu-se cu mîna dreaptă de plapumă. a cărei împlinire e de acum pregătită. După părerea sa. ne întăreşte. domnule arpentor. toate astea trebuie să i le arăţi. cîtă vreme împricinatul mai e prezent. ce extraordinar de rar e prilejul şi cît de grandios. în afară de un împricinat. pe jumătate fără să-ţi dai seama. din motive indiferente şi fortuite — fiind prea ostenit. a nimerit doar din întîmplare. şi din ce motive s-a întîmplat. Bun.apropierea acelui împricinat nocturn cresc în noi oarecum şi puterile oficiale. Burgel aruncă o privire într-acolo şi lăsă piciorul în mîna lui. ca tîlharii în pădure. lăsîndu-se tot mai adînc pe piept. nu e capabilă. Dar dacă le-ai făcut pe toate astea. nimerind din întîmplare piciorul lui Burgel şi apucîndu-l prin plapumă. numai eroarea sau oboseala sa. dormea. Deodată cineva bătu tare în peretele lateral. sprijinul găsit cu braţul stîng nu-i mai ajungea. iar noi ne pomenim aşa singuri. nepăsător şi lipsit de'tact — într-o altă cameră decît intenţiona. trebuie să te mulţumeşti şi să aştepţi. sătul şi nepăsător. ba chiar le vom îndeplini. oricît i-ar fi fost de neplăcut. nu mai auzea nimic. ne angajăm să facem lucruri care sînt în afara domeniului nostru. Trebuie să-i arăţi amănunţit. numai cu propriile sale mijloace. decepţionat şi. îi alunecase. probabil. şi totul e încă în curs. fără să te menajezi. sade neştiutor şi-l preocupă. K. Noaptea. nişte jertfe de care altădată n-am fi în stare. presu-punînd că-l'preocupă ceva. atunci strictul necesar e împlinit. cînd momentul a trecut. izolat în somn faţă de tot ce se întîmpla. Ce sinucidere poate fi fericirea ! E drept că ne-am putea da silinţa să-i ascundem împricinatului adevărata situaţie. şi fără să aibă de făcut pentru asta altceva decît să-şi formuleze doar doleanţa. trebuie să-i arăţi cum a nimerit aici din întîmplare. ba căreia împlinirea îi iese chiar în întîmpinare. şi atîrna acum înainte. tot ce s-a întîmplat. dar cum va fi pe urmă. Nu s-ar putea să fie lăsat aşa ? Nu se poate. abia dacă observă ceva. îşi găsi altul nou. domnule arpentor. sări din somn şi se . din pricina oboselii şi a decepţiei. împricinatul ne-a părăsit. este ceasul greu al funcţionarului. K. fără apărare în faţa abuzului nostru de putere — asta nici nu se poate închipui! Şi cu toate acestea sîntem fericiţi.

— Nu e cumva acolo arpentorul ? întrebă cineva. K. prilejuri oarecum prea colosale pentru a fi folosite. Dacă mai zăboviţi mult. să plece. E drept că-i ora cinci şi gălăgia o să înceapă curînd. în poală. îşi slobozi piciorul şi se întinse deodată capricios şi intratabil ca un copil. Ei. sau o avusese de la început. dar de ce ? Puterile fizice te ajută pînă la o anumită limită. sub alt raport. apoi se ridică şi. e ceva surprinzător. dar ne-am întreţinut totuşi cu glas cam tare. văd că nu prea reuşiţi să vă dezmeticiţi. nu părea să-l surprindă că Erlanger e în camera de alături. acuma sper să pot adormi totuşi niţel. La gîndul acesta zîmbi puţin. îşi apăsa mîna pe frunte. duceţi-vă acum. numai un sentiment al totalei inutilităţi a şederii sale prelungite în această cameră îl determină. Aşa. nu trebuie să vă scuzaţi pentru toropeală. lumea îşi corectează singură cursul şi rămîne în echilibru. Nu ştia dacă luase treptat această înfăţişare. duceţi-vă acum. E o alcătuire excelentă. ci numai de ele însele. De obicei doarme bine. zise vocea. şi aş prefera s-o evit. nimeni nu-i vinovat de asta. — Atunci să treacă. sprijinindu-se în tot . căutaţi să-l domoliţi cu binişorul. Simţi că aici n-ar izbuti nici măcar să mai adoarmă încă o dată. cu corpul îndurerat în toate părţile din pricina poziţiei incomode. se vede. în sfîrşit. nu se putu decide multă vreme să se scoale. ce-i drept. Duceţi-vă. Hai. Această convingere fu decisivă. cu încetul. De altfel. Duceţi-vă 276 ♦ Franz Kafka numaidecît la el. chiar dacă. e dezolantă. vine Erlanger peste mine. zise Burgel în şoaptă. cine-i de vină că această limită e şi în alte privinţe atît de semnificativă ? Nu. Nici chiar repetatele invitaţii ale lui Biirgel de a pleca nu l-ar fi putut decide să se urnească de acolo. Camera i se păru nespus de pustie. ce mai căutaţi aici ? Nu. în sfîrşit! Ameţit de trezirea bruscă din somnul său adînc. mereu şi din nou inimaginabil de excelentă. nu-i păsa. dincoace. de Burgel sau de faptul că acesta ar mai putea avea nevoie de K. Numai că există. nu poţi să te stăpîneşti şi să-ţi ţii în frîu vocea cînd vorbeşti despre anumite lucruri. Da. nu ştiu de ce vă uitaţi aşa la mine.uită în partea aceea. simţind încă nevoia copleşitoare de a dormi. hai. sînt lucruri care se poticnesc. — Ba da ! răspunse Burgel. Dacă aţi vrea măcar să vă hotărîţi să plecaţi. nu de altele. duceţi-vă! Cine ştie ce vă aşteaptă dincolo. Ei. cu privirea lăsată în jos. e enervat deja. — E Erlanger. sînt mii de prilejuri pe aici.

cea mai mare. probabil. fără întîrziere. nu de dragul muncii sale înlăturăm aceste perturbări. cu degetul arătător. trebuie să se întoarcă. 24 Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferentă prin faţa camerei lui Erlanger. Nu de dragul lui. — Trebuia să veniţi de mult. Dumneavoastră trăiţi cu ea. Erlanger îi arătă că renunţă la scuze închizînd ochii. s-ar putea să deranjeze tocmai prin faptul că se întoarce acolo. cu o expresie de oboseală. scurt. despre asta nici nu poate fi vorba. Un servitor îi întindea tocmai mănuşile şi mai ţinea în mînă o căciulă de blană. în aşa măsură. eu nu-i ştiu decît numele. de dragul conştiinţei şi liniştii noastre. care ar deranja pe oricare altul şi în orice fel de muncă. toate astea pot deranja. voia să se scuze. pe Klamm. şi la fel apariţia unei noi fete de serviciu. Această Frieda îi servea uneori bere lui Klamm. pe ea n-o cunosc. K. — Iată despre ce e vorba. înlăturarea unei pete existente acolo de cînd lumea. după cîte mi s-a spus. Acuma se pare că e o altă fată acolo. pentru oricine'. sîntem obligaţi să-i păzim tihna. ei. deocamdată însă. nu-l afectează. iar pentru Klamm cu siguranţă. în consecinţă. Frieda trebuie să se reîntoarcă de îndată la birt. Erlanger era gata de plecare. Din F •■I 278 ♦ Franz Kaflea această pricină. a lucrurilor cele mai insignifiante te poate deranja în mod grav. Cea mai mică intervenţie pe birou. faceţi-o deci să revină acolo. ca şi cum şi-ar fi luat de mult rămas-bun de la Biirgel. în acest caz o s-o trimitem din nou în altă parte. ce-i drept. şi nici nu mă interesează. cît de insignifiantă. Un singur'semn. dacă acesta ri-ar fi stat in uşa deschisă şi nu i-ar fi făcut semn cu mîna. cu atît îţi rămîn mai puţine puteri să te aperi de lumea din afara. şi munca lui Klamm e. purta o blană neagră cu un guler strîns. Cu cît însă munca ţi-e mai mare.locul unde putu găsi un reazim — de pat. ci pentru noi. Cu toate acestea. Toate astea. La birt era angajată mai de mult o anumită Frieda. urmă el. zise Erlanger. de uşă — ieşi fără o vorbă de salut. fireşte. încît să înlăturăm chiar şi perturbările care nu sînt resimţite de el ca atare — şi probabil nici nu există pentru el perturbări care să-l deranjeze — dacă noi le percepem ca pe nişte perturbări posibile. orice schimbare. de perete. încheiat pînă sus. Sentimentele personale nu pot fi luate în seamă în astfel de . Fireşte că această schimbare e neimportantă.

dădu din cap înspre K. aceasta ţine de cursul firesc şi fericit al zilei. Aici era vorba. care crezuse că se poate bizui pe trupul lui. îşi zise K. iar el era situat prea jos pentru a le modifica. pentru că îl făcea pe K. doar şchiopătînd puţin. Cînd eşti puţin ostenit la amiază. pesemne de oboseala în toiul unei munci fericite. Freamătul de voci din odăi avea ceva extrem de vesel. la cinci dimineaţa. de ceva ce înspre afară avea aspectul oboselii. dar în fond era o linişte imperturbabilă. Uneori se dădeau aici porunci uşor de îndeplinit.cazuri. darămite pentru a le face să amuţească şi a obţine ascultare pentru ce avea el de spus. unde nimeni nu ostene sau unde. Sunetele semănau ba cu zburdălnicia unor copii ce se pregătesc de excursie. urmat de valet. ce ai putea să-i spui ? Era conştient. şi care fără această convin^ gere nici n-ar fi pornit la drum. din toate părţile coridorului răzbăteau zgomotele trezirii la viaţă. că oboseala sa îi dăunase azi mai mult decît împrejurările nefavorabile. şi chiar şi cele favorabile aveau desigur un nucleu nefavorabil. dar de ce el. Ideea asta se afla în armonie cu faptul că acum.. de-a lungul coridorului. în orice caz însă toate treceau peste el. desigur. ba dimpotrivă. cele favorabile ca şi cele nefavorabile. Nu numai pentru că porunca se referea la Frieda. şi era dată ca o poruncă — dar pentru K. ba cu trezirea orătăniilor în coteţul lor. erau manifestarea bucuriei de a fi în totală armonie cu ziua ce . asta e de la sine înţeles. Asta-i tot ce aveam să vă spun. de aceea nici nu intru în discutarea acestei chestiuni. dar această uşurinţă nu-l bucura pe K. înainte de orice. se poate să vă fie eventual de folos în viaţă şi în carieră. o pace CASTELUL ♦ 279 imperturbabilă. toată lumea era mereu ostenită. de ostenise atît de cumplit tocmai aici. suna ca o batjocură — ci. şi plecă. să vadă cu ochii zădărnicia străduinţelor sale. Poruncile treceau peste capul lui. în semn de salut. Ce să faci cînd Erfanger te reduce la tăcere printr-un semn ? Şi dacă nu te-ar reduce la tăcere. de ce nu era în stare suporte cîteva nopţi proaste şi o noapte nedormită. Şi-aşa fac mai mult decît e necesar atrăgîndu-vă atenţia că. dacă vă arătaţi la înălţime în această chestiune măruntă. umblînd repede. mai degrabă. părînd chiar s-o favorizeze ? Se impunea concluzia că era vorba de o oboseală de altă natură decît a lui K.' fără ca această stare să impieteze asupra muncii lor. îşi puse căciula pe care i-o întinse servitorul. „Domnii de aici trăiesc într-o amiază continuă".

arunca o privire ba aici. luîndu-se după oamenii de serviciu — chiar dacă doar de la o oarecare distanţă — şi urmărind munca lor de distribuire. zărea apărînd şi dispărînd cîte un cap zbîrlit matinal în deschizătura de deasupra peretelui care nu ajungea pînă la tavan. în faţa celor mai multe uşi trăsurica se oprea. Lui K. tocmai 280 ♦ Franz Kafka cînd nu se uita într-acolo. ca mai înainte. Se simţea aproape ca în miezul activităţii. un domn imită chiar cîntecul unui cocoş. dar apoi iar se puneau în mişcare. deşi aceştia se întorseseră de cîteva ori spre el. Din capătul coridorului se apropia încet un cărucior încărcat cu dosare. uneori numai o singură foaie. undeva. înăuntru. teancul cu acte lăsat vreme destul de îndelungată expus vederii. dacă actele mai sînt pe prag şi dacă mai au speranţa de a le primi. De altfel actele neridicate erau în majoritatea lor nişte teancuri deosebit de voluminoase. K. Presupunerea îi fu întărită de faptul că uneori. cu capul în piept şi buzele răsfrînte. dosarele se depozitau cu grijă pe prag. K. aruncînd priviri repetate în coridor. şi din cînd în cînd K. în sfîrşit. cu grabă. i se păru că în acest caz mişcarea uşilor din jur era şi mai intensă. Un alt om de serviciu mergea alături. nu face acest gest. dar uşile se tot întredeschideau pentru a fi închise din nou. sau poate dintr-o mîndrie îndreptăţită. numărul de pe uşi cu numărul de pe dosare. sau răutate. ci şi cu un fel de participare. după care uşa rămînea nemişcată. care n-avea decît să deschidă o uşă'pentru a intra în posesia hîrtiilor sale. atunci uşa se deschidea de obicei şi'se înmîna celui din cameră dosarele corespunzătoare. pesemne i se făceau reproşuri omului de serviciu.răsare. Dacă uşa nu se deschidea. Poate că actele neridicate pînă la urmă erau distribuite mai tîrziu printre ceilalţi domni — aceia care doreau să se convingă. chiar şi unde actele fuseseră deja primite /poate că cei de acolo trăgeau cu ochiul plini de nesaţ spre actele în mod incomprehensibil lăsate să zacă.'de natură a ambiţiona colegii. aruncîndu-i o privire severă. înlăturat. producînd un vuiet continuu de uşi ce se deschid şi se închid. neputînd înţelege cum de cineva. era tras deodată. cu o listă în mînă şi compara. presupunea că' erau lăsate să mai zacă deocamdată dintr-un fel de lăudăroşenie. sau poate mulţumite că obiectul ce provocase o agitaţie continuă fusese. în acest caz avea loc o discuţie între cameră şi coridor. . se uita la toate acestea nu numai cu curiozitate. împins de un om de serviciu. atunci şi uşile din jur se linişteau. după datele de pe listă. decepţionate. Coridorul era încă nepopulat. ba acolo.

Atunci trăsurica rămînea complet abandonată. fiind vorba doar de o confuzie. Celălalt om de serviciu. atunci trăsurica se întorcea înapoi. fie că omul de serviciu nu identifica bine actele. sau primea în |»mpensaţie altele.Pe măsură ce înainta. Atunci abia începeau adevăratele dificultăţi. treaba devenea tot mai complicată. uneori se cădea de acord. unul dintre domnii de acest fel turnă prin spaţiul de deasupra zidului un lighean întreg de apă peste omul de serviciu. striga prin crăpătura uşii în repetate rînduri numărul dosarului respectiv. în mod vizibil superior ca rang. nu cerea consolare. în legătură cu restituirea actelor. sau că domnii aveau obiecţii din alte motive. iar domnul pe notiţele sale. în urma încercărilor de îmbunare. Apoi acesta mai trebuia să tot alerge pînă la' trăsurica pentru a căuta noi dovezi. fie că era strîns cu . sau tocmai pe actele pe care urma să le înapoieze'. să rămînă. dar aceasta o lua mereu puţin înainte pe coridorul uşor înclinat. şi se angaja o discuţie prin uşa crăpată. bătea din palme. dar alteori se întîmpla ca cineva să se vadă silit să renunţe la toate actele cerute. tropăia cu picioarele în podea. se întîmpla uneori ca o repartizare să fie anulată. pe care însă le ţinea pînă una-alta ferm în mînă. pentru a-i comunica argumentele posesorului lor momentan şi a lua în primire contraargu-mentele. Unul din oamenii de serviciu era ocupat să-l îmbuneze pe funcţionarul nerăbdător. ca şi cum n-ar mai vrea să ştie nimic de această chestiune. sau trebuia să se ducă la domnul care avea pretenţii asupra actelor în chestiune. urmau încercări de elucidare obiectivă. nu mai putea asculta vorbele goale ale omului de serviciu. fie că lista nu corespundea întocmai. Dacă domnul cu pricina acCASTELUL ♦ 281 cepta măcar să discute cu el. o ducea însă şi mai greu. Nerăbdătorul devenea adesea şi mai nerăbdător. în cazul retrocedării actelor. Negocierile'erau destul de dificile. domnul ceda o parte din acte. făcea gălăgie în camera sa. în orice caz. dar se mai întîmpla destul de des ca tocmai uşile care fuseseră într-o perpetuă mişcare mai înainte. celălalt se lupta în faţa unei uşi închise pentru a obţine restituirea dosarului. în aşa fel încît abia dacă ochii avizi ai omului de serviciu reuşeau să zărească un colţişor din ele. Astfel de tratative durau foarte mult. Cel care credea că poate ridica pretenţii asupra actelor în chestiune arăta nerăbdare. închise cu încăpăţînare. Amîndoi se opinteau din greu. ci acte. în cursul cărora omul de serviciu se baza pe însemnările de pe listă.

insista. care urmăreau tot ce se petrecea. şi. în genera despre servitori. pînă şi acest eminent om de serviciu îşi pierdea stăpînirea de sine. dată fiind gălăgia din jur. era că uşa lui Burgel rămase tot timpul închisă. în prag părea să dovedească totuşi că aşa era. îi plăcea mai ales intransigenţa acestui om de serviciu. existau delimitări diverse între ei. la locul lor. fără să fi distribuit acte pentru Burgel. pe coridor. camera lui Erlanger avea un nou ocupant. Dar şi asta era relativ mai simplu decît în cazul în care omul de serviciu nu primea nici un răspuns la cererile sale de restituire. şi. în schimb. se întorcea. nu mai întreprindea nimic. de vreme ce nu prea zărea . Atunci. ci le arunca. ceea ce denota în orice caz un somn foarte sănătos. d fiecare dată. se arătau figuri ciudat înfofolite în ştergare. aşa cum observa K. şi probabil că numai cele neocupate. se ducea la trăsurica lui. servitorul nu avea dreptul să intre fără permisiune. în general. îşi ştergea sudoarea de pe frunte şi. se ruga. K. abia rămînea cîte o uşă neagitată. deosebit de neastîmpărat. din nou spre omul de serviciu. din cameră nu răzbea nici un sunet. aşa încît sforile se des-. despre orgoliul lor. în urma unei decizii subite. se aşeza pe acte. i se părea că e o luptă cu camerele. acestuia nu se potriveau deloc cele ce i se spuseseră lui K. peste tot se şuşotea. probabil că-l alungase pur şi simplu pe Erlanger în cursul nopţii. totul în zadar . căci. bălăbănindu-şi doar picioarele. despre viaţa Io comodă. se vede că mai erau şi excepţii sau. invoca regulamentele. Poate că mai dor282 ♦ Franz Kafka mea. De la toate observaţiile secundare. cîtva timp. atunci stătea în faţa unei uşi închise. nu stăteau nici o clipă liniştite. Interesul pentru ce se făcea era foarte mare. fie că se sătura de atîta tocmeală. acum. departe. cita din lista sa. implora. dar faptul că-l aşteptase pe K. făceau şi hîrtiile zburau. existau diverse grupuri printre ei. iar sus. Ce-l izbea pe K. şi a-ţunci nu le înmîna servitorului. lucru ce nu se prea potrivea cu firea rece şi distantă a acestuia. dar de ce nu primise acte ? Numai foarte puţine camere fuseseră lăsate deoparte. prin Spaţiul dintre perete şi tavan. în mijlocul acestei agitaţii generale. şi că servitorii trecuseră de mult de această secţiune a coridorului. despre inactivitatea lor. în afară de asta.uşa de argumentele omului de serviciu. iar servitorii se vedeau siliţi să-şi dea muită osteneală ca să le pună iar în ordine. pesemne. ceea ce era mai verosimil. Nu ceda în lupta sa cu camerele acestea mici şi încăpăţînate — lui K.

încerca pe altă cale. Se întîmpla ca atacul să fie respins de două-trei ori. el se repezea din cîteva salturi pînă acolo. cu capul sus şi dinţii strînşi. băgînd capul pe usă. şi din rîsetele lui. se schimbă cu vremea în sughiţuri sporadice. făcîndu-i probabil promisiuni şi asigurîndu-l că la distribuţia viitoare adversarul lui va' fi pedepsit în mod corespunzător. E drept că ostenea — şi cine n-ar fi ostenit ? — dar peste puţin îşi revenea. îşi punea atunci speranţele în celălalt domn. de obicei. si. care lucra doar mecanic. Anume. pricepea bine ce face. sau uşa se deschidea rapid pentru a . chiar cînd încetau. se întorcea la ea. stînd faţă-n faţă. lăsînd-o pe cea cu pricina să-şi epuizeze oarecum tăcerea. aşa cum plînsul copiilor. pe calea cea mai simplă. se prefăcea că renunţă. Dar dacă nu reuşea în felul acesta. la un rezultat CASTELUL ♦ 283 cel puţin în parte satisfăcător. de pildă. în măsura în care K. numai prin tăcere îndrăcită. întîi neîntrerupt. acela care avea pretenţia să primească mai multe acte. un auxiliar destul de lipsit de valoare. în care renunţa la orice tentative. Mai erau şi cazuri. cîn'd domnul o deschidea cu precauţie. şi nu ar avea nimic de luat de la acel domn. cel puţin aşa se putea deduce din gesturile pe care le făcea spre uşa acestuia. se ocupa de alte uşi. suporta gălăgia făcută de domnul defavorizat fără a întoarce măcar capul. ar avea să-i distribuie multe. fără ca el să se declare învins. ci. Pe servitorul celălalt. apucîndu-se apoi să aşeze teancuri de' acte pe pragul uşii închise. băga piciorul între uşă şi prag. prin vicleşug. total ostentativ şi în gura mare. în secret. şi începea să vorbească el insistent cu domnul. căci trecea mai departe liniştit. după cîtva timp. sau dacă i se părea că stratagema nu e indicată în cazul unei anumite uşi. încet. Pe urmă îşi continua drumul. lucru care ducea. sau renunţa din motive bine întemeiate. îl dădea la o parte. şuşotind. fără să scape uşa aceea din ochi. încerca altfel. se dădea jos din cărucior şi se îndrepta din nou. şi. cînd rîdea — cît îi permitea oboseala. avea impresia că şi aici renunţarea era doar aparentă. spre uşa ce trebuia cucerită.ocupanţii. deşi K. la fel şi cu vociferările. dimpotrivă. unul sau două. numai gestul de a închide ochii din timp în timp pentru cîteva clipe arăta că suferea din cauza gălăgiei. din cînd în cînd mai izbucnea cîte un ţipăt izolat. Dar apoi domnul se liniştea încet. şi-l silea astfel pe domnul acela să discute cel puţin cu el. Văzînd că nu obţine nimic prin asediu deschis. lucru care se întîmpla de obicei. ca şi cum s-ar răzgîndi. ca să-şi ia teancurile de acte. îl chema pe celălalt om de serviciu.

servitorul nu putea lucra fără greş.. apoi o porni din nou. nu mai puţin intens ca la început. de fapt o foaie mică de hîrtie. făcu un semn către însoţitorul lui punîndu-şi degetul pe buze ca să-i impună tăcere. arătă spre minerul căruţului. nu era' cine ştie ce vină. lucru explicabil prin extenuare. şi dacă' se manifestau doar în ruperea unei hîrtiuţe. cu timpul. rupse hîrtia. nici cu hîrtiuţa aceea nu-şi dădu prea multă osteneală. căci omul de serviciu nu prea împărtăşea simpatie pentru el. Şi. uşor. şi acum nu ştiau cui s-o dea. oricît de arbitrară şi de ridiculă i se părea chiar lui această supoziţie. devenise martor. între timp. aşa cum în general devenise mai indiferent. servitorul îşi terminase treaba. poate că nu din pricina distribuirii actelor. chiar şi în toiul muncii găsise mereu timp să 284 ♦ Franz Kafka arunce cîte o privire supărată sau nerăbdătoare spre K. Era probabil prima neregulă din aparatul birocratic la care K. Pînă la urmă rămase un singur domn care nu se putea linişti. luă o altă decizie.'în orice caz. „S-ar putea să fie hîrtia mea". păreau perfect de acord în privinţa scandalului . o filă dintr-un bloc-notes. şi. însoţită de o nervoasă scuturare a capului. Primarul doar vorbise mereu de cazul lui ca de cel mai mărunţel. iar colegii care în alte privinţe nu se arătaseră prea prietenoşi unii faţă de alţii. tăcu multă vreme. odată şi odată supărarea şi nervozitatea acumulate trebuiau să izbucnească. părea evident că şi aici omul de serviciu procedase just.fi trîntită. distribuţia fiind terminată. Abia acum. K. încercă să se apropie de omul de serviciu care stătea pe gînduri examinînd hîrtia. părea să mai fi uitat de prezenţa lui K. avîrîd în vedere condiţiile de aici. prefăcîndu-se doar că o citeşte.. dar numai ca să se refacă. Şi chiar dacă era o neregulă. şi puse bucăţelele în buzunar. dar era posibil că interpreta greşit gestul. Dar acum servitorul nu se mai sinchis'ea'de nimic. se săturase de distribuire. mai rămăsese pe cărucior din vina servitorului auxiliar. ceilalţi multumindu-se să-l încurajeze doar prin interjecţii şi semne din cap.. numai un singur act. fu gîndul care-l străfulgera pe K. pentru ca servitorul . Nu era limpede de ce striga şi se p'lîngea aşa. poate că nici n-o citea cu adevărat. se putea ierta. deşi prin înmînarea ei i-ar fi făcut o bucurie oricăruia dintre domnii de pe acest coridor. Căci prin coridor tot mai răsuna vocea domnului iritat. era gata cu treaba. cu mult înainte de a-l putea ajunge K. Lucrul nu era . domnul iritat părea a fi luat asupra lui sarcina să facă tărăboi pentru toţi.

circulaţia deveni intensă. cînd domnul care ţipa mereu — şi în faţa uşii căruia se învîrtea K. mai ales că se amesteca şi soneria domnului. dar nu putuseră din motive necunoscute. dar părea să-şi uite de demnitate. se gîndea că va sosi după ce birtaşul va fi intervenit'în mod util. fu perfect de acord cînd birtaşul îl luă de braţ şi-l scoase din mijlocul gălăgiei care tot mai creştea. ca de obicei. se lipi de perete. nici măcar nu se întoarse. dar cu paşi mici. Din capătul coridorului se apropia în grabă mare însuşi birtaşul „Curţii domneşti". nu le înţelegea. birtăşiţa din partea cealaltă. căci atunci zăcea în braţele lui. îmbrăcat în negru şi încheiat pînă" sus. căci în urma lor — K. pentru că ar fi vrut să priceapă ce voia de fapt — nemaiizbutind pesemne să-şi exteriorizeze supărarea prin ţipete şi descoperind un buton de sonerie. şi ea alerga cu braţele desfăcute. Mult în urma lui apăru acum şi nevastă-sa. şi apoi plecară pe unde veniseră. împreună cu alte sonerii ce porniră să'sune. pesemne aprobator. coridorul se animă. doar că mai mulţumiţi. uşile din faţa lor păreau să aştepte cu nerăbdare trecerea lui K. ţinea braţele întinse în lături. mai mult încă. la repezeală şi de surprindere. pentru a da drumul domnilor din camere. îi vorbeau mereu — uşile se deschiseră complet. şi K. tot n-avea timp. şi în tot vacarmul acesta răsunau . şi la fiecare neregularitate a soneriei sălta în sus şi se grăbea şi mai tare. ci doar din joacă şi de prea multă bucurie. cu grija de a-i face graţioşi.celălalt să-l apuce. şi chiar dacă acesta nu mai era bolnav. poate pe Frieda ? în| CASTELUL ♦ 285 cazul acesta putea să sune mult şi bine. Frieda era doar o-cupată să-i aplice lui Ieremias comprese pe corp. ' Numai o dată mai tresăriră şi se uitară înapoi. acum. Acum se porni un' murmur de voci din toate camerele. acum nu de nevoie. Pentru a-i lăsa coridorul liber. iar birtăşiţa sosi şi ea numaidecît. aşa de tare alerga . ca şi cum ăsta i-ar fi fost ţelul. Fiind foarte dornic de a afla de ce se făcuse vinovat. pentru că birtaşul dintr-o parte şi. Dar birtaşul se opri în dreptul lui. K. ca pe o străduţă îngustă şi mult frecventată. şi amîndoi începură să-l copleşească cu reproşuri pe care. începu să sunei neîntrerupt. Totuşi sunatul avu un efect rapid. K. şi atît de repede încît căruţul sălta în faţa lor. Oare domnul I voia să cheme o persoană de serviciu. | domnul părea să facă ceva ce toţi doreau să facă de mult. ca şi cum ar fi fost chemat din cauza unei mari nenorociri şi ar veni so cuprindă şi s-o înăbuşe la piept. probabil încîntat că găsise acest mijloc mai' uşor decît ţipătul de care era şi el sătul.

însă rămăsese acolo. să se prezinte la locul indicat. să plece tot coridorul. urîţenia lor. în somn. acoperită cu zăpadă. deşi toţi tremură. fiindcă era de datoria lui să se prezinte fepede. preferă să sufere. Oare nu simţise deloc. cu mîiniîe în buzunar. în sflrşit — ajunseseră în curtea liniştită. rămînînd însă tot timpul conştient — căci doar avea atîta bun-simţ — că se află într-un loc unde n-are ce căuta în mod obişnuit. Nici unul nu l-ar goni cumva. află treptat despre ce era vorba. orele lor preferate. Nici birtaşul. cum de a putut să se învîrtească pe acolo ca un animal la păşune ? Oare nu fusese convocat la un interogatoriu nocturn. K. numai în sala birtului avea acces. să-şi dea seama despre ce era vorba. cu toate camerele şi cu toţi domnii. şi că va suferi şi el. şi nu ştia de ce sînt instituite acestea ? Interogatoriile nocturne — şi acum K. avu parte de o nouă explicaţie a rostului lor — aveau doar scopul ca domnii să-i audieze pe împricinaţii a căror prezenţă le era insuportabilă în timpul zilei. fireşte. căci delicateţea domnilor e nemărginită. că face ceva ce nu se cuvine ? Şi dacă avusese acest sentiment. Nu avea dreptul să stea în coridor. nici nu i-ar spune să plece. să nu se îndoiască. iar apoi să dispară cît mai repede posibil. de enervare în timpul prezenţei sale care le otrăveşte dimineaţa. . avînd probabil speranţa că nu se poate să nu-şi dea seama cu încetul de ceea ce sare în ochi. trebuia. Nici unul n-ar întreprinde nimic. la lumina artificială. dacă acest lucru ar fi fost cumva posibil. prin urmare. Dacă era convocat. noaptea.mereu din nou clopoţeii. iarăşi şi iarăşi. cum ar fi cu totul firesc. Chiar şi stafiile dispar spre zori. să facă aşa ceva. Aşa s-ar fi întîmplat chiar. şi unde fusese chemat de un domn mai mult în silă şi numai oficial. cît mai repede. —' Dar ce am făcut ? întrebă K. nici birtăşiţa nu puteau pricepe cum de îndrăznise K. fără să primească vreun răspuns. să se supună interogatoriului. în loc să ia măsuri împotriva lui K. Purtarea lui K. pentru că vina li se părea i 286 ♦ Franz Kafka amîndurora prea evidentă şi. Numai foarte încet reuşi K. de vreme ce nu părăsea locul. aşteptînd parcă. oricînd revocabilă. dispreţuise însă toate măsurile' de precauţie.. unde aşteptau cîteva săni'i — K. de parcă ar fi anunţat sărbătorirea unei victorii. şi asta doar din bunăvoinţă. probabil. cu posibilitatea de a uita îndată. acolo pe coridor. nu le intra în cap că ar putea fi de bună-credinţă.

un colţişor liniştit cînd se crapă de ziuă. biată gînganie. într-un chip atît de nepotrivit.' Lucruri pe care altădată nu îndrăzneşti să le pronunţi. afară de cei care participă direct la ea. lui trebuie să i se spună deschis. uşor şi fără greşeli al distribuirii actelor. Ceva ce nici birtaşul. numai şi exclusiv din cauza lui nu putuseră ieşi domnii din camerele lor. pe cînd prin intermediul oamenilor de serviciu mijlocirea durează chiar ore întregi. sau nu vor să ştie. şi.într-o măsură corespunzătoare cu suferinţa domnilor. care. dacă ar putea împiedica ivirea zorilor. constituind o caznă pentru domni şi servitori. altfel nu le pricepe nici pe cele mai elementare. în schimb se aşază acolo unde devine mai vizibil. Nu caută pînă şi fluturele de CASTELUL ♦ 287 noapte. şi deci în mod normal trebuie să fie dornic să contribuie la mersul rapid. No poate împiedica. N-a remarcat oare cu cîte dificultăţi s-a făcut distribuirea actelor. nezdruncinate de nici un fel de respect. că există şi inimi insensibile. tot nu pricepea încă ? Aşa ceva nu i se mai întîmplase birtăşiţei. deşi avuseseră de-a face cu fel defel de oameni recalcitranţi. şi avînd consecinţe dăunătoare probabil şi în munca lor de mai tîrziu ? Şi de ce nu putuseră comunica domnii direct între ei ? Ei bine. împietrite. îndată după somn. această operaţie importantă. de pildă azi. în ce-l privea. avînd în vedere că dimineaţa. în amabilitatea şi condescendenţa for. Speranţă zadarnică. dorind să se facă nevăzut. neputînd fi realizată fără plîngeri. lipindu-se de perete. E adevărat că a asistat la distribuirea actelor ? E ceva ce nimeni n-are voie să vadă. s-ar fi înţeles între ei într-o clipită. deşi se petrece în casa io'r. fireşte. fundamentală ? Şi nu l-a încercat nici pe departe bănuiala că motivul principal al dificultăţilor a fost faptul că distribuirea a trebuit să aibă loc cu uşile aproape mereu închise. de vreme ce trebuie spus: din cauza lui. prin oamenii de serviciu. sînt mult prea ruşinoşi şi vulnerabili pentru a se putea expune unor priviri străine. şi birtaşul afirma acelaşi lucru. în văzul tuturor. negîndindu-se niciodată la propriile sale avantaje. E greu de spus de ce se . cît ar fi de perfect îmbrăcaţi se simt mult prea dezveliţi pentru a se arăta. pînă ce nu va mai putea suporta. nici birtăşiţa n-au avut permisiunea să vadă. Ei bine. ar face-o. de faptul că stă aici dimineaţa. zicea ea. Ceva despre care au auzit vorbi'ndu-se doar aluziv. ceva de neînţeles. nefericit că nu-i cu putinţă acest lucru ? K. dar din păcate o poate întîrzia şi îngreuna. dat fiind că fiecare domn serveşte numai şi numai cauza. fără putinţă de comunicare directă între domnii. Ei nu ştiu.

prin interogatoriile nocturne. ca şi cum n-ar fi exclus. de fapt niciodată aşteptate.! Unul care trece peste orice. spre fericirea lor. trebuie să fie un om cum e K. şi. şi soneriile. ei care sînt în fond etern activi. domnii. atît de insuportabilă pentru ei. direct. au fost pentru ei ca o salvare ! Ei. probabil că viscolea. Şi pe afară era întuneric. Doar un bec electric foarte slab ardea în marea încăpere. K. va trebui să dea socoteală fără îndoială de ceea ce a comis ! Ajunseră între timp în cîrciumă. la căldură. ca şi peste considerentele umane fundamentale. lucrul pe care l-au evitat. Dar poate că nu se ruşinează atît să se arate. au aşteptat la capătul coridorului. cît să vadă per288 ♦ Franz Kafka soane străine. Dar erau şi obosiţi de sperietura nocturnă şi de sculatui . să pună mîna pe sonerie ca să ceară ajutor pentru a-l izgoni pe. poate că numai fiindcă au dormit. cu toată mînia lui. inconsolabili din pricina neputinţei lor. dimineaţa. după ce au arătat o s'tăpînire de sine inimaginabilă la muritorii de rînd. să ceară ajutor ! Cum n-ar fi venit ei fuga de mult. dis-de-dimineaţă. unul căruia riu-i pasă că face aproape imposibilă distribuirea actelor şi că dăunează renumelui casei. în toată goliciunea ei. era prea mare ca să poată părăsi casa. în întuneric. deasupra robinetelor de bere. în orice caz. cu aceeaşi indiferenţă obtuză şi aceeaşi somnolenţă. Birtaşul şi birtăşiţa tot mai stăteau în faţa lui. se prăbuşi de-a dreptul pe un butoi. poate că îşi dăduse seama că oboseala lui K. a trecut! De-ar putea măcar să arunce o privire asupra activităţii bucuroase a domnilor. nu era prea limpede de ce. Ce om trebuie să fie acela care nu respectă asta ! Mă rog. în sfîrşit eliberaţi de prezenţa* lui K. birtăşiţa şi tot personalul.' deodată. neputîndu-se deloc bizui pe el. birtaşul. Ei. K.ruşinează. unul care provoacă acest lucru nemaivăzut. peste respectul legii. şi să iei seama să nu te gonească. nu vor s-o lase să-i inoportuneze acum. birtaşul îl adusese totuşi aici. pentru a dispărea apoi îndată ! Tremurînd de indignare. şi anume vederea. a împricinaţilor. dacă ar fi îndrăznit să apară nechemaţi în faţa domnilor. Trebuie să fii recunoscător că poţi sta aici.! Pentru K-. Nu sînt în stare să suporte aşa ceva. chiar de-ar fi fost numai ca să le dea ajutor. nu s-a terminat încă totul. ca domnii exasperaţi să se apuce să se apere singuri. să se scoale brusc pentru a încerca să pătrundă din nou în coridor. ce a fost mai grav. Acolo. se simţea bine. ca şi cum ar mai reprezenta' o primejdie. altminteri de nezdruncinatul. Fără a aştepta o invitaţie să ia loc.

şi le spuse că. dar pe urmă s-a întîmplat nenorocirea. al doilea e drept că a fost scurt. A trebuit să suporte două interogatorii. După al doilea interogatoriu a plecat împleticindu-se. numai Biirgel şi Erlanger şi-au dat seama de starea în care se afla şi desigur că şi-ar fi arătat solicitudinea faţă de el şi ar fi prevenit ce a urmat. ci totul se întîmplase numai din prea multă oboseală. dar că. din care nu i se poate face totuşi un cap de acuzare. bucuros ■r ! 290 ♦ Franz Kafka . mai ales birtăşiţa care purta o rochie cafenie. cam dezordonat încheiată la nasturi — de unde o scosese la repezeală ? Şi care stătea cu capul înclinat ca o floare frîntă. probabil spre castel. Numai oboseala fusese de vină şi nimic altceva. ar fi fost prea obositoare. rezemat de umărul bărbatului. Pentru a-i linişti pe soţi. K. că doar îi văzuse şi-i auzise pentru prima oară pe cei doi domni.CASTELUL ♦ 289 cu noaptea-n cap. nu ar fi stat chiar atît de multă vreme în coridor. şi fusese obligat să le şi răspundă ! Totul ieşise foarte bine. priviri de copil supărat. D'acă ar fi avut şi el. unul după altul. îi va părea bine. spuse că tot ce aflase acum de la ei era cu totul nou pentru el. de pildă pentru domnul birtaş. n-o să se mai poată întîmpla ceva asemănător. foşnind ca mătasea. Le mulţumi pentru că puseseră cap scenei penibile. ambele la un loc au fost însă mai mult decît putea el suporta. şi mai ales primul îl epuizase. Poate că ia interogatoriile prea în serios. şi că în nici un caz nu voise să supere pe nimeni. Fusese ca o stare de beţie. unde într-adevăr navea ce căuta. apoi la Erlanger. posibilitatea de a face acelaşi lucru. după toate cele ce au precedat.. căci numai astfel va putea împiedica să se răstălmăcească complet purtarea sa. dar asta probabil că nu e ceva rău. dar Erlanger fusese obligat să plece îndată după interogatoriu. ştergîndu-şi ochii cu o batistă fină şi aruncînd lui K. după cîte-şi poate da seama. K. dar poate că şi pentru altcineva. întîi la Biir-gel. iar Biirgel adormise. Cînd va fi cîştigat oarecare experienţă în această direcţie. cu fusta largă. Din păcate. dacă avea să fie tras la răspundere. Cum l-ar fi putut deci suporta IC însuşi fără a se simţi slăbit ? Şi Biirgel chiar scăpase astfel toată distribuţia actelor. în pofida neştiinţei sale. pesemne că-l ostenise tocmai interogatoriul lui K. Erlanger îl rugase doar să-i facă un mic serviciu. Iar această oboseală vine de acolo că nu era încă obişnuit cu efortul cerut de interogatorii.

' Menţionarea celor două interogatorii — mai ales a celui cu Erianger — şi respectul cu care vorbea K. ci la rochia ta. în timp ce K. O ceartă vizibil veche şi mereu reluată părea să izbucnească între soţi în legătură cu curăţenia casei. discuţia soţilor lua proporţii exagerate. măgarul! Lasă-l să-şi facă somnul aici. astfel încît perna căzu pe jos şi scîndură şi butoaiele scîrţîiră. — Vino. cel puţin pînă-n zori. vorbise cu birtăşiţa. însă sesizînd ocazia. şi apoi se pare că venise şi Frieda şi stătuse un . în sfîrşît. K. K. Acest lucru nu trebuia să se întîmple. Apoi îi mai porunci slujnicei Pepi care. avu întîi impresia că abia adormise. spune-i să plece. Pepi se apropie numaidecît. zbîrlită. în halul de oboseală în care era. iar Gerstăcker. becul de peste tejghea stins. în faţa ferestrelor noapte. cu'atît mai lesne cu cît în realitate nu fusese in stare să vadă nimic. E beat. renunţînd cu plăcere să arunce priviri indiscrete si interzise. zise: — Nu la tine mă uit. dădu din umeri. Cînd se întinse.ar fi făcut uz de această posibilitate. — De ce la rochie ? întrebă birtăşiţa enervată. Birtăşiţa întrebase de el de mai multe ori în cursul zilei. se uita la cei doi pîndindu-i. trăgînd mereu şi inutil de rochie. la chemarea ei. I se părea o nenorocire'ce ar întrece tot ce pătimise pînă atunci — să fie dat afară acum. chiar dacă soţii s-ar fi unit pînă la urmă împotriva lui. apăruse din întuneric somnoroasă. aşa că pînă şi domnii cei mai sensibili s-ar fi putut arăta nest'înje-niţi în faţa lui. Pentru K. se dădu brusc la o parte si. despre domni îl dispuseră pe birtaş în favoarea lui. zise apoi birtăşiţa către soţul ei. în întuneric. Părea că vrea să îndeplinească rugămintea lui K. convins fiind acum pe deplin. află de la ea că era seară şi că dormise mai bine de douăsprezece ore. cu o mătură în mîna moale. care aşteptase o bere aici. dar nu mai voise să-l deranjeze apoi pe K. remarcată ăe'lL mai de mult. după ce trecuse pesemne de mult la alte subiecte in convorbirea cu birtaşul. 25 Cînd se trezi. dar birtăşiţa era net împotrivă. pereţii erau întunecaţi. dimineaţa. chiar pînă la indiferenţă. pînă ce birtăşiţa. scutură' din cap.. să-i arunce lui K.. Chircit pe butoi. o pernă. strigă : — Vezi si tu ciim se uită la mine! Hai. fiind de o susceptibilitate neobişnuită. venise î'n'ţre timp o dată ca să vadă ce face. căci abia acum îşi dădea seama că nu era aranjată cum trebuie. camera era la fel de goală şi de caldă. de a întinde o scîndură peste butoaie ca să poată dormi acolo. că va rămîne aici. K.

dar probabil că nu venise din pricina lui. K. şi ei i se păru că el n-o găseşte destul de dulce. lasă-mă! şi se aşeză lîngă el pe butoi. chiar cînd vorbea de el. ci cu tristeţe. Vorbea cu K. Şi dădu din cap cu însufleţire. Cînd K. căci începu ea singură să-i povestească. Dar Pepi ? Se gîndise ea vreodată să obţină postul acesta ? Era cameristă. ca să preîntîmpine protestele lui. fiindcă asta i-ar depăşi forţele. cum nu mai iubise pe nimeni. înainte de toate. Dar întrebarea nu era pusă cu răutate. odată somnul şi că bea şi el o cafea bună. de parcă ar fi fost tovarăşi de suferinţă.' faţă de care orice răutate personală e neputincioasă şi lipsită de sens. se învăţase cu ce avea. Frieda dispăruse din birt. el o scosese pe Frieda din birt. avea deci o slujbă mică. în felul ei de mai de mult. privirea îi căzu asupra ei. ca orice fată. Altfel ar fi fost inimaginabil ca Frieda să renunţe la post. întîi. Şi apoi deodată. deci ceva ce nu cadra cu situaţia ei. Tristeţea n-o împiedicase însă să se gătească azi poate mai mult încă decît data trecută. ca şi cum nu s-ar putea dedica în întregime necazului ei. pe care numai ea le ştia. cu privirea aţintită asupra ceştii de cafea. aducînd cafea şi cozonac. s-o scoţi de aici împotriva voinţei ei ar fi fost cu neputinţă. făcînd astfel posibilă avansarea lui Pepi. — Pesemne că nu-i mai place de tine ? întrebă Pepi. de mulţumire că-şi făcuse. ci fiindcă avea mai multe lucruri de pregătit aici. dar că nu e supărată pe el din pricina asta. Pepi îi zise obosită: 292 ♦ Franx Kafka — Ei. căci seara urma să-şi reia postul de odinioară. stătuse la tejghea ca un păianjen în pînza lui. se apucă să tragă de o fundă ca s-o desfacă. Pe vremea aceea îl iubea pe K. visele nu pot fi interzise. avea o mulţime de panglici şi funde împletite în păr. alergă să-i aducă zaharniţa plină. peste frunte şi la tîmple îşi făcuse bucle cu fierul. în sfîrşit. K. şi cînd acesta gustă cafeaua. . iar la gît purta un lănţişor care atîrna pînă-n decolteul adînc al bluzei.nu avu nevoie s-o întrebe ce o doare.moment lîngă K.. află că el este vinovat de nenorocirea ei. fireşte. ca şi cum ar fi făcut cunoştinţă între timp cu răutatea lumii. dar nu se gîndise cu seriozitate la o avansare. în timp ce povestea.. aşa că birtaşul nu găsi îndată o persoană potrivită ca s-o înlocuiască. avea fire de legătură peste tot. putea s-o gonească din post. care. şi nutrise speranţe de viitor. fără perspective. numai dragostea pentru un om de rînd. asta se petrecuse brusc. avusese grijă să se pună la vedere.

pregătită să petreacă acolo neobservată ani în şir. în fond. pentru moment.. dar . aceea pe care n-o poate afla la Frieda. îşi va recunoaşte oare eroarea. sau poate n-o să mai vrea s-o ascundă şi nu va mai voi s-o vadă pe Frieda. şi apoi o fiinţă ascunsă care avea mereu diverse secrete. dar asta nu-i scădea din recunoştinţă. mai în vîrstă. E drept că el nici nu ştia de dînsa. şi ce om ciudat este! Spre ce tinde.. o luase pe Frieda ca iubită. şi apoi apăruse subit K. simte nevoia să aibă alte mistere necontrolabile. şi atunci K. nimeni n-ar nega asta şi. şi care e independentă de favorurile şi onorurile lumii. şi din pricina şireteniei Friedei. Frieda. Dar apoi totul s-a petrecut altfel. doar foarte probabilă — petrecuse ore întregi stînd de vorbă cu el.. Dar din vina lui K.Stătuse luni de-a rîndul în cămăruţa ei întunecoasă. din subsol. Şi se hotărîse. Pepi mai avusese pe atunci şi gînduri de felul acesta: E posibil s-o iubească într-adevăr pe Frieda ? Nu cumva se înşală sau o înşală doar pe Frieda. era ceva de un altruism de neînţeles că. fie să-l asculte şi să piardă postul. avînd ea acum acea situaţie. a lui Pepi. fie să-l respingă şi să-şi continue ascensiunea. cu părul scurt şi rar. lucru ce se poate explica prin CASTELUL ♦ 293 înfăţişarea ei. o fată lipsită de frumuseţe. în fond. pentru a o scoate la lumină pe Pepi. totul e pierdut. în noaptea premergătoare angajării ei — angajarea nu era încă sigură. Cine ar avea forţa să pună foc întregii „Curţi domneşti" şi să o facă scrum. pretinsa ei legătură cu Klamm. cum ar fi. avînd o faţă şi un trup pe care toată lumea le vedea cît sînt de lamentabile. ci doar pe Pepi ? Asta nu era neapărat o închipuire nesăbuită a ei. înainte de toate.. iar ea va putea decide. Aşa că Pepi visase că. K. în primul rînd. care sînt lucrurile acelea importante care-l preocupă şi care-l fac să uite ce-i mai bun şi mai frumos ? Pepi este victima acestei ciudăţenii. şi-i croise şi ei un drum spre lumină. să renunţe la orice pentru a se coborî pînă la el şi a-l învăţa ce e dragostea adevărată. şoptindu-i la ureche ce recunoscătoare îi era. fusese înainte de toate situaţia Friedei şi strălucirea pe care Frieda se pricepuse să şi'-o atribuie. se va apropia de ea cu rugăminţi. un erou. căci ce vrea el. Şi fapta lui crescu încă şi mai mult în ochii ei prin aceea că persoana cu care se împovărase era tocmai Frieda. şi atunci rezultatul întregii poveşti ar fi numai şi numai ascensiunea ei. şi totul e o prostie. căci putea să se măsoare cu Frieda ca femeie. în cazul cel mai rău chiar şi toată viaţa. slabă. Şi din vina cui ? Din a lui K. nu făcuse asta de dragul ei. în gînd. ceea ce-l orbise pe K. un eliberator al fetelor. de pildă.

cameristele au voie să deretice camerele. Dar cum e posibil să faci curat fără gălăgie. Dimineaţa n-ai voie să ieşi deloc din cameră. şi acolo însă munca trebuie făcută în linişte. fiindcă atunci o şi pierzi din primele ceasuri. aşa că. ştia ce e cu situaţia asta. fireşte. observase totuşi multe. Numai cînd domnii lucrează. dar şi ce poţi obţine nu e nimica toată. în momentul în care camera încape pe mîna noastră.! . n-o acceptase neprevenită. ba e aproape ucigătoare. cu timpul. şi mai ales cînd servitorii. să ocupe vreodată acest post. Da. sînt nişte domni mari. Şi nu auzi o vorbă bună. într-adevăr. cel puţin aşa e în coridorul secretarilor. cînd domnii locuiesc mai multe zile în şir în camere. mîncarea le-o aduc servitorii din bucătărie. atunci secretarii vor să rămînă singuri între ei. nici măcar în visurile ei cele mai îndrăzneţe. şi în afară de celelalte două-trei cameriste. fiecare hîrtiuţă o predăm birtaşului. aşa cum arzi o hîrtie în sobă. Nu e o muncă uşoară. mai ales pe a-cesta. e într-un hal că n-ar putea-o spăla nici apele potopului. că eşti pierdută şi uitată. banda asta de jegosi. Cameristele nu au ce-i drept prea mult de lucru. pentru a nu deranja activitatea domnilor. va să zică. spre prînz. dar acte se mail pierd. cel mai chinuitor şi cel mai frecvent: că în timpul curăţeniei s-au pierdut acte. dar e o muncă zdravănă.complet. e o muncă asemănătoare cu cea dintr-o mină. fetele. Nici nu poţi s-o iei în primire neir \-\ 294 ♦ Franz Kafka pregătită. Mai ales dacă te-ai apuca să te porţi aici în felul cameristelor ! Dacă eşti cameristă. ai impresia. acela ar fi astăzi alesul inimii ei. ca să nu rămînă nici măcar o urmă. ci doar pe cele goale. zile întregi nu vezi pe nimeni. nu pe cele ocupate. dar. ea începu să lucreze în sala birtului acum patru zile. Şi atunci vin comisii. în realitate nu se pierde nimic. şi chiar dacă nu avusese pretenţia. fără să îndrăznească să ridice ochii. Nici înainte Pepi nu trăise ca un pie'rde-vară. numai nu de către noi. îşi urmă povestirea Pepi. cu asta nu ne ocupăm noi. umblă şi ei pe acolo. dar eşti silit să-ţi învingi scîrba ca să faci curat după ei. mereu numai reproşuri. în afară de cîţiva împricinaţi care se strecoară furişîndu-se. fetele. şi nici în timpul mesei n-ai voie să te arăţi pe coridor. care sînt la fel de amărîte.

şi. alergi jos la bucătărie. nimeni nu intră. Fata care se mulţumeşte cu atît.fetele trebuie să-şi părăsească odăile. Dacă cel puţin n-am fi silite să locuim acolo. în general. Pînă la urmă. Şi mai trebuie spus că nui neapărat vorba de un pericol. fetele se neglijează în acest serviciu. datorită. în sfirşit. gălăgie tot timpul. fiindcă şi în răstimpul dintre munci sînt de adus mărunţişuri de la bucătărie. se sprijină de perete şi nu mai au nici puterea să se urce din nou în paturi. îi scuturi pe băieţii-bucătari adormiţi. Mai rău e cînd nu se comandă nimic. Mereu te trezeşti cu cîte o bătaie cu pumnul în uşă."chiar şi cele mai îngrijite. Şi nici o linişte. Asta e viaţa care o aşteaptă din nou pe Pepi. că fetele n-au nimic al lor. poate e doar cineva care se plimbă în faţa uşii. înapoi. Şi de ce ? Din cauza lui K. se dictează o comandă. dar şi propriilor ei sforţări. îşi petrec tot timpul . ce-i drept. dar nu se poate altfel. cînd toată lumea ar trebui să doarmă şi cei mai mulţi chiar dorm. mai ales noaptea. şi cînd zgomotele de afară încetează. poate că e totuşi cu totul altceva. nici ziua. ar fi aproape fericite dacă acel cineva ar intra. toată odaia fetelor nefiind de fapt decît un fel de dulap încăpător cu trei mari sertare — ascultă la uşă. cel mult personalul din bucătărie. n-are decît să se gătească. Bineînţeles că nu găseşte nimic. şi a Friedei. pui ceştile cu băuturile cerute în faţa uşii tale.'de disde-dimineaţă şi pînă-n miez de noapte. se strîng în braţe de frică. îngenunchează. Pentru cine să se mai dichisească ? Nimeni nu le vede. deci. cum să ajungă actele acolo ? Ce să facă fetele cu actele ? Singurul rezultat e că birtaşul îşi transmite totuşi vorbele de ocară şi ameninţările din partea comisiei decepţionate. la viaţa asta de care abia scăpase. în orice caz. cînd sînt comandate. cele cîteva? lucruşoare încap într-un coş. iar asta e treaba camerisCASTELUL ♦ 295 telor. şi totuşi comisia cercetează ore întregi. încolo. nici noaptea.'abia dacă-i zărim. Şi mereu se aude că se tot învîrte pe acolo cineva pe fum. spaţiul fiind redus. încă din seara asta urmează să-şi reia locul în odaia fetelor. lui K. Atunci fetele se dau jos din pat — paturile sînt aşezate unele peste altele. de unde' le iau servitorii — ce triste sînt toate astea'! Dar nu ăsta e cel mai rău lucru. fetele se topesc de frică în cameră. dar nu se întîmplă nimic. în toiul nopţii. şi cei din comisiei scotocesc prin pat. în fond nu-i cunoaştem bine pe domni. se gîndeşte că ar fi bine să comande ceva şi nu se poate'decide. Căci. însă. cineva uneori umblă pe furişate în faţa uşii cameristelor. Poate că e doar atît..

Greu fusese doar să facă faţă la început de tot. fiind o biată fată de serviciu. Relaţiile ei cu Klamm! Dacă nu crezi ce spun n-ai decît să cercetezi. a şi inventat un alt mijloc. Pentru mai tîrziu nu-şi făcea griji. Minte şi înşală repede. presupunînd că vrei să fii apreciată. şi nu o dată a plîns noaptea din pricina asta. Dar nu e aşa. dacă lucrurile s-ar petrece după dreptate. şi anume adesea privirilor unor domni foarte răsfăţaţi şi' atenţi. Singura după-amiază liberă din săptămînă o foloseşti cel mai bine dacă dormi liniştită. de vreme ce Frieda le putea satisface. Nimeni nu ştie mai bine decît Frieda însăşi ce lamentabilă îi e înfăţişarea. în ziua înfrîngerii ei. nu i-o putea răpi nimenea. asta e marea ei artă. fără frica nocturnă. Pentru ce să se mai gătească ? Abia dacă merită să te îmbraci. dacă o vezi de pildă pentru prima oară desfăcîndu-şi părul. era o cotitură. Şi mereu numai la lumina artificială şi în aer închis — se încălzeşte mereu — şi în fond sînt veşnic obosite. Nu e uşor s-o dibui pe Frieda. Dar cînd e ocupată.în cămăruţa lor sau în camerele domnilor. fără rochii şi fără podoabe. unde nu merită să intri în rochii curate. o chelneriţă aşa cum se cuvine. te iei cu mîinile de cap de mila ei. asta o ştie şi ea. în ultima vreme de pildă. fiind mereu expusă privirilor. se crede cea mai frumoasă. în vreun colţ al bucătăriei. şi această convingere o păstra şi acum. se încred în ei. S-ar zice că pretenţiile lor nu sînt exagerate. o fată ca ea n-ar trebui să fie nici măcar cameristă. toate îndoielile dispar. eşti obligată să ai o înfăţişare cît se poate de distinsă şi de plăcută. Pe urmă a fost brusc mutată în circiumă 296 ♦ Franz Kafka unde. fără tranziţie. Dar în clipa în care îşi dă seama de acest pericol. ba era chiar sigură de asta. trebuie să corespunzi unor cerinţe exact opuse: aici. Mă rog. Ştia că are aptitudinile necesare pentru acest post. ca lumea să n-aibă timp să se uite mai bine ia ea. ci vor să aibă numai-decît. pînă la urmă. mai ales că domnii n-au răbdare să aştepte pînă te adaptezi. se şi văzuse destul de des cu Frieda şi cîrva timp dormise chiar cu ea. îipindu-se de Pepi şi înfăşurîndu-şi capul cu părul acesteia. nici chiar azi. Şi Pepi poate susţine că n-a neglijat nimic. şi cine nu bagă bine de seamă — dar care dintre domni bagă bine de seamă ? — pe acela îl induce numaidecît în eroare. oamenii au ochi şi. relaţiile ei cu Klamm. Pepi reflectase mult la aceste lucruri. du-te . Fireşte că asta nu merge decît pentru moment. Cunoaşte oamenii. altfel îi întorc spatele. şi ştie să sugereze ideea asta oricui. ar fi o nechibzuinţă şi o risipă.

uită să mai bea. şi. mai ales atîta vreme ? De ce n-o ajută să avanseze ? Poţi să le spui oamenilor mult şi bine că nu e nici o contradicţie. dacă poate n-ai fost primit pentru chestiuni infinit mai importante. nu cu mult mai puţină. oficît ar fi de surprinzător. Şi nici măcar n-o povesteşte. chiar şi cei care ştiau pesemne . e fără îndoială ahtiat să afle ce se vorbeşte despre el la birt şi în odăile muşteriilor. avînd prea multă putere. Şi. le va dezminţi pe loc. dar cu modestie. asta povesteşte Frieda. Lumea are anumite idei despre lucruri. Nu de toate. şi trebuie s-o crezi. nu e nimic de dezminţit. pomenind doar de cele şi aşa în general cunoscute. oamenilor li se pare ciudat că'mai ocupă acest post. într-adevăr. ba. că Frieda îi duce berea în cameră şi iese de acolo cu plata. e mare lucru să fii chelneriţă la birt. căci Frieda. şi. nu-i poţi face să renunţe la ele pînă la urmă. că o fi avînd Klamm anumite motive să procedeze aşa. aproape prea frumoasă. ei. de cînd îl serveşte ea. sigur că nu se mai sfieşte nici ea să vorbească despre ele. fără a suţine ceva. toate astea au o mare importanţă pentru el. de vreme ce s-au divulgat prin trăncăneală. sau te pomeneşti că. dar ce nu se vede. Frieda a devenit dintr-o dată o mare frumuseţe. de pildă. sau că înălţarea Friedei va urma poate chiar foarte curînd. aşa că nici nu-i mai ajunge situaţia de la birt. de pildă. atunci. o fată ideală pentru postul de chelneriţă la birt. şi e purul adevăr ! Ce se vede e doar atît. şi dacă sînt neadevăruri. că doar n-o să divulge asemenea secrete . Frieda e iubita lui Klamm. n-ai decît să aştepţi! Klamm n-o să tolereze multă vreme răspîndirea unui zvon atît de mincinos. secretele se divulgă de la sine în jurul ei. nu. De fapt nu s-a mai îndoit nimeni că Frieda ar fi iubita lui Klamm. diverse cauze. şi Klamm îţi este poate cu totul inaccesibil — CASTELUL ♦ 297 numai ţie şi oamenilor ca tine. toate astea nu prea au efect. Şi ce e bun pentru Klamm. dar vizibil mai puţină. poţi examina totuşi chestiunea. dar dacă a devenit iubita lui Klamm. Oricum.la Klamm şi întreabă-l! Ce şmecheră. Dar nu le dezminte. de ce o lasă să mai fie chelneriţă. fiind acolo. pătrunde la el cînd vrea — dacă lucrurile stau aşa. nu spune. fiind Frieda Ja mijloc. asta poate avea. ce şmecheră! Şi dacă cumva n-ai curajul să te duci la Klamm ca să-l întrebi aşa ceva. legătura ei cu Klamm e ceva demn de crezare. poate e o perioadă în care îi place mai puţin berea. ce-i drept. cum să nu fie bun de admirat şi pentru alţii ? Şi aşa. cu toată îndemînarea. de Klamm că bea mai puţină bere ca înainte.

CASTELUL ♦ 299 rîvneşte tocmai la Frieda şi la nimeni alta. pierdu din vază. apariţia ei era ceva pentru care nu mai merita să ridici ochii. pe cît posibil mai de jos . iubita lui Klamm. şi ce înseamnă să dispreţuieşti această onoare în beţia unei dragoste noi. şi atunci Frieda se decise să întreprindă un lucru nou. să răspîndeşti zvonul că Frieda a fost asaltată de el. în primul rînd n-ar fi luat-o în serios. „Fii iubita lui Klamm. cu toată abilitatea în vorbe. Astfel şi-a dat seama că oamenii deveniseră indiferenţi. nici măcar argaţii nu se mai sinchiseau de ea. totul are o limită. Dar chiar dacă era un om de rînd. pe ascuns. şi. în ochii oamenilor însă. pe cît posibil în ale celui mai neînsemnat! Avea să facă multă vîlvă. Dar pe ascuns pîndeşte mereu atmosfera. în plata Domnului. şi chiar ar fi fost imposibil. n-are nevoie de artificii o dată ce s-a adaptat serviciului din birt. Cît ar fi fost de neînsemnat acel om de jos. fiind deşteaptă.298 ♦ Franz Kafka mai bine. să se arunce în braţele unui oarecare. acesta ar fi privit-o probabil cu ochi mari şi ar fi trecut mai departe. fireşte. acest lucru. O fată cu adevărat frumoasă şi demnă de iubit. atîta vreme cît e frumoasă. poate rămîne acolo. dar din păcate nu-i putea ghici intenţiile. îşi ziceau. lumea îşi va aduce din nou aminte ce înseamnă să fii iubita lui Klamm. afară de cazul că intervine o întîmplare deosebit de nefericită. O fată ca Frieda însă va fi mereu îngrijorată să nu-şi piardă postul. şi. în pofida felului său obtuz şi lipsit de fineţe. Frieda rămase la tejghea ca şi pînă atunci. şi nu nutreşte altă dorinţă mai însemnată decît — Doamne mare ! —să se însoare cu ea. că nu s-a putut apăra şi că i-a cedat într-un moment de inconştienţă. purtarea birtaşului îi arăta că nu mai e indispensabilă. Nu putea fi un cunoscut al Friedei. şi nu putea să nu remarce. mai degrabă se plînge de'slujbă şi-şi dă aerul c-o blestemă. Dar cine să fi fost în stare să întrevadă ! Pepi presimţise ceva. Frieda se decisese să provoace un scandal. se bucură tare că totul rămase cum fusese. ci se ţineau după Olga şi alte fete de felul ei. Greu era de găsit doar omul potrivit care să se preteze acestui joc viclean. vrem şi noi s-o constatăm văzîndu-ţi ascensiunea !" Dar nu se constată nimic. poveşti mereu noi despre Klamm iarăşi nu mai putea născoci. obosiseră să se mai îndoiască. dar dacă eşti. în sfirşit. că de obicei observă lucrurile înainte ca ele să existe. fireşte că n-o arată. se va vorbi multă vreme despre asta. ea. nici măcar unul dintre argaţi. trebuia totuşi să fie cineva despre care puteai convinge lumea că.

Ce îi dădea deci putere ? Poate fericirea unei dragoste noi ? Era o presupunere ce nu stătea în picioare. tot personalul se adunase. Oare ştie că pînă şi o fată de serviciu se înjoseşte dacă vorbeşte cu el mai'multă vreme ? Şi cu toate pretenţiile lui deosebite. aşa că pierdut a fost! Dar pentru ea. Şi puterea ei era încă atît de mare. ar fi trebuit să se apuce de treabă cu totul altfel de la bun început. fireşte'că nu mai era loc în „Curtea domnească". poate tocmai în seara în care a făurit acest plan. totul era privit ca o 'lovitură a soartei. e tot nimic. şi asta e supărător. Pepi a mai văzut-o în dimineaţa plecării. pe fetele din sală. a trebuit să plece de acolo. dînsa i-a' spus doar atît. O fra300 ♦ Franz Kafka pase că Frieda nu prea era tristă. pînă şi duşmanii ei. dar nu ajungea atît cît s-o înşele pe Pepi. Aşa de bună se dovedi de la început socoteala pe care şi-o făcuse. Arpentorul! în fond care sînt gîndurile lui K. Şi pe lîngă asta mai are si pretenţii: fără cel mai mic sprijin formulează pretenţii. cade prins din prima seară în cursa cea mai grosolană. Oare nu-i e ruşine ? Cu ce l-a cucerit Frieda chiar într-atît ? Acum ar' putea s-o mărturisească.decît un argat. nici măcar nu s-a uitat bine la ea. E arpentor. ca de obicei. Chiar şi Pepi era impresionată. că-i iubita lui Klamm. nici ea nu se putea sustrage emoţiei. Se poate să-i fi plăcut chiar cu adevărat fiinţa asta slăbănoagă. chiar faţă de Pepi. fetişcanele de la bucătărie care le admiră. o fi şi asta ceva. nu chiar în mod expres. deci a învăţat ceva. dar se simte că le are. Ce o susţinea. fireşte. o distincţie ? îşi doreşte aşa ceva ? în acest caz. Norocul îi aduce Friedei pe arpentor în birt. dar dacă nu ştii ce să faci cu'ce ştii. pentru el era încă o noutate şi a avut efect. trebuia să fie totuşi de aşa soi ca fetele să nu-şi rîdă de ea din pricina lui) un om la care şi vreo altă fată cu discernămînt ar putea găsi ceva atrăgător. Li se părea tuturor de neînţeles că se dăruise unui asemenea om. şi se şi prefăcea că e nefericită. Toţi. de unde. mult mai neînsemnat chiar decît un argat. încît lumea o compătimea. Unde să găseşti un astfel de om ? Orice altă fată l-ar fi căutat probabil o viaţă întreagă în zadar. gălbejită ? Aş. erau inconsolabile. ? Ce-i în capul lui ? Va ajunge la ceva deosebit ? Un post bun. Nenorocirea care o lovise era totuşi îngrozitoare. ţi-e şi milă să-i examinezi situaţia. care de pe atunci conta ca succesoarea ei? . deşi atenţia îi era atrasă de altceva. E un zero. fiecare era curios să vadă spectacolul. ca să se poată arăta calmă şi prietenoasă. în fond.

visa probabil so utilizeze pentru ea într-un fel grandios. părea o garanţie a succesului. Ei bine. o invenţie a ei. dar e modificabilă. şi apoi Pepi avea să fie în situaţia de a le avantaja.Pepi nu avusese pe atunci timp să se gîndească suficient la asta. şi n-ar fi fost mai pline de zel dacă ar fi făcut-o pentru ele însele. mai ales din partea lui K. cînd va fi ajuns la putere. şi cu asta a început de fapt insuccesul. în materia asta prietenele o ajutară la fel. Pentru coafat avea un talent special. era un dar special. Una din fete avea mai demult o stofă scumpă. pe care le adună şi le cîrpi. pantofi buni. de fapt. fiecare pe patul ei. E drept că nu e greu să-şi facă rochii. că e o singură rochie. nici măcar afurisita aceea de soră a lui Barnabas n-ar fi în stare să facă alta mai bună. şi ce uşuratic provocată. n-avea rochie elegantă. una mai sus decît cealaltă. Şi în materie de îmbrăcăminte se găsea o soluţie. şi. odată o chemase chiar şi birtăşiţa so ajute la pieptănat. Toate astea trebuiau procurate în cîteva ore. Şedeau. e drept că şi părul ei bogat se aşază numaidecît aşa cum îl potriveşte. Albiturile. Şi că se poate strînge sau lărgi în voie. Ce nenorocire. în loc de ciz-muliţe cu tocuri. era comoara ei. nu vrea să se laude. căci tot o pierdeai din prima jumătate de oră. albituri fine. cît putură. coseau cîntînd şi-şi treceau părţile terminate sau furniturile. că Pepi avea nevoie de stofă. A fost mult mai greu pînă şi-a procurat lenjerie şi pantofi. Cele două colege ale ei ţineau la ea. care le fericea. era şi o onoare pentru ele că o fată din grupa lor devine chelneriţă. . Şi nu-i aşa că e într-adevăr frumoasă rochia ? CASTELUL ♦ 301 Acum e cam şifonată şi pătată. dar acum. Avea să-l ia în primire probabil peste cîteva ore şi nu era încă bine coafată. reuşi în parte.! Ce se mai bucuraseră atunci de rochie. Fusese o muncă veselă. o purtase ziua şi noaptea. Pepi are o strîngere de inimă la gîndul că totul fusese zadarnic şi că se întoarce la prietenele ei cu mîinile goale. era prea ocupată cu pregătirile în vederea noului post. e un avantaj deosebit şi. întinzînd mîna în sus sau în jos. cînd mai descopereau un locşor liber pentru o fundă în plus. i-o dărui — ce frumos din partea ei! Şi ambele fete o ajutaseră cu plăcere la croit şi cusut. neavînd alta. mai tîrziu. avea o mînă foarte uşoară. dar unei fete tinere şi sănătoase orice îi vine bine. dacă nu reuşeai să te echipezi cum se cade. şi. dar tot se mai cunoaşte ce frumoasă e. li se risipea orice urmă de îndoială. dar n-aveau ce face. de multe ori o arătase ca să fie admirată de celelalte. erau de calitate proastă. era mai bine să renunţi la situaţie. De cîte ori îşi aminteşte.

că muşteriii preferau să-i servească băieţiipivniceri. dacă o cucoană se arată şi ea odată îmbrăcată murdar şi neglijent. dar Frieda putea să-şi permită să umble aşa. Era adevărat. pe ufmă abia mai apărea din cînd în cînd. o scotea la capăt cu minciuni şi şmecherii. nu poţi s-o schimbi. de aceea era îndreptăţită să se dichisească spre a se pune în valoare. Astfel îi rămînea mai mult timp pentru camerele domnilor. Frieda nici nu se putea îmbrăca bine. dar una nouă ca Pepi ? Afară de asta. care pretindea să se rezerve în întregime lui Klamm. nu ca Frieda. Pepi. şi privea fiecare vorbă. Dar Pepi nu făcu nici o greşeală. îşi mai permitea să schimbe şi o vorbă. acest exemplu Pepi nu voia şi nu putea să-l urmeze. La serviciu nu avea nevoie de bani. foarte decoltată. Sigur că asta era şi o tactică inteligentă. dar nimeni nu te obligă să mai pui şi o bluză crime. Nimeni nu simţea lipsa Friedei. ar fi rămas învingătoare. uneori umblase atît de şleampătă. Dacă pentru acest scop ar fi dispus de mai multe mijloace. cîştigase favoruri şi vază. Intro-> duse inovaţii. făcînd'asta nu din sîrguinţă. de teamă. cu toate şiretlicurile Friedei şi cu toată neghiobia lui K. nimeni nu ştia cu ce scop. două. dacă ai o piele gălbuie. intrările erau chiar ceva mai mari decît pe vremea Friedei. mult mai potriviţi pentru această muncă. încredinţa supravegherea lor băieţilor-pivniceri. Şi de n-ar fi fost lipsită de gust. fiecare încercare de apropiere din partea oricui. tot era prea zgîrcită ca să se îmbrace bine. ca o ofensă adusă lui Klamm. Cele cîteva cunoştinţe şi atribuţii necesare le aflase mai înainte. în schimb. strîngea tot ce cîştiga. în prima zi fusese mereu prezent. unde a dispărut. că se şi adaptase. Lumea o consola pe Pepi. Abia a doua zi au întrebat cîţiva muşterii. birtaşul era mulţumit. ci din zgîrcenie. Abia se apucase de treabă. în cele din urmă îi încre302 ♦ Franz Kafka dinţase totul întrucît casa de bani era în regulă. mai ales la început. din | teama de a ceda cuiva din prerogativele ei. cu fiecare. Fiindcă începuse bine.trebui să se mulţumească cu nişte papuci pe care mai bine îi ascunzi decît îi arăţi. spunîndu-i că nici Frieda nu fusese cine ştie ce frumos îmbrăcată. muşteriii fură serviţi mai prompt. din instinct de dominaţie. şi cu toate astea. că nu are nici o urmă de gust. n-ai ce-i face. cel puţin în parte. încît te dor ochii de atîta galben. fiindcă astfel părea o favoare nemaipomenită dacă permitea cuiva . Frieda îi supraveghea şi pe argaţi. e cu atît mai atrăgător lucru. mai ales cînd o observa cineva.

datorită lui K. încît era nevoită' să-şi refacă pieptănătura de zece ori pe zi. vizibil. desigur că n-ar fi cedat-o pe Pepi în schimb. N- . şi fiecare o răsplătea prin amabilitate. chiar dacă te străduieşti pînă la epuizare. atracţiei acestor bucle şi funde nu-i rezista nimeni. De n-ar fi trecut atît de repede. datorită acestuia. cîştigase un farmec nou pentru ei. şi pînă se obişnuiesc cu o nouă chelneriţă. sub orice alt raport. de n-ar fi fost aşa de puţine la număr ! Patru zile e prea puţin. nenorocirea. o probă de care de altfel nu se temea. poate cea mai mare: în aceste patru zile. nu. şi ele nici nu sînt aplicabile de la început. de care mai degrabă se bucura. s-au mai întîmplat şi altele. pline de muncă. un gest. i-a dăruit un lănţişor şi un mic medalion cu poza lui înăuntru. detesta asemenea artificii. Dacă ar fi venit. de care se plictisiseră pînă la saturaţie. să stea cîtăva vreme la o bere. apoi. persoana ei. lumea ţinea s-o revadă numai din curiozitate. atîta vreme cît era acolo şi avea succes prin prezenţă. aşa că Pepi mai conta. îşi cîştigase ea. dar cu a patra.să se apropie de ea. oricît de avantajoasă ar fi schimbarea. o privire. în pofida tuturor calităţilor. ca fiind provizorie. Klamm nu coborîse în sală. ce-i drept. poate doar cinci. în schimb. Era prietenoasă cu fiecare. Şi. dar nu fuseseră totuşi decît patru zile mari şi late. binevoitori şi prieteni în acele patru zile. Toţi se bucurau. Pepi ar fi trecut un fel de probă decisivă. şi ar fi fost uitată de-a binelea. greoi în deprinderi. şi dacă ar fi să se încreadă în toate privirile. poate cu a cincea zi ar fi fost deajuns. deşi în primele două fusese în sat. în care. poate. de schimbare. îi poţi transforma de-a dreptul printr-o vorbă. dar majoritatea domnilor sînt oameni în vîrstă. prin scandalul pe care l-a provocat. numai. poate chiar mai repede. CASTELUL ♦ 303 dacă n-ar fi avut grijă să rămînă subiectul de conversaţie al oamenilor. mai trec cîteva zile. reprezenta ceva nou. Total lipsită de interes. Pepi. Aşa trecură în zbor cîteva zile agitate. altădată atît de absent. cînd domnii surmenaţi îşi permit. ceea ce e de fapt o obrăznicie. cu totul'. dacă Pepi îşi dădea osteneala. nici chiar acest IC. fără voia lor le trebuie cîteva zile. dar patru nu ajung. un copist cu numele de Brat-meier e nebun după ea. dar încoronate de succes. s-ar chema că înota într-o mare de sentimente prieteneşti cînd sosea cu halbele de bere. în sfîrşit. aproape. Cu atîta plăcere îşi treceau mîinile prin buclele lui Pepi. Frieda putea fi uitată.

N-avea nici u rost. chiar dacă s-ar fi sufa cat de palpitaţii în firida aceea. îi' şopteşte muşteriului ] la ureche. în firidă. neimportant. totul era lipsit de rost. Decepţia continuă o obosise mult de tot. se gîndea atunci. rugăminţile Friedei nu ajung pînă la Klamm.ar fi devenit iubita lui Klamm — astea sînt lucruri de care mai bine nu te atingi nici măcar prin cuvinte — şi nici n-ar fi pretins că este. ar fi găsit acel ceva. Dar nu venea. şi şi-ar fi luat rămas-bun la fel de amabil. Frieda s-ar : delectat grozav. se furişa pe coridorul de la etaj. Dar dacă spune şi ea o dată ceva. le întăreşte pe unele prin celelalte. şi dacă majoritatea nu duc nicăieri — căci cine se sinchiseşte mereu de Frieda ? — . pe deplin. fără alt motiv decît neliniştea aşteptării şi dorinţa de a-l zări ea cea dintîi cînd va intra. foşneşte. Se gîndea mereu: acuşi vine Klamm. dar s-ar fi priceput să aşeze berea pe masă cel puţin la fel de drăgălaş ca Frieda. dacă ar fi putut s-o vadă pe Pepi pe cori-] dorul de la etaj. de colo pînă colo. ar fi salutat amabil. Dacă Klamm voia să vină. n-o spune deschis. şi acolo se pitea într-o firidă şi aştepta. la' mesele vecine. altfel. Frieda n-are nimic de spus. Dar de ce n-a coborît ? Din întîmplare ? Aşa crezuse şi Pepi pe atunci. fără felul băgăreţ al Friedei. singurul i lucru pe care cheltuieşte bani. N-avea nici un rost. E atîta linişte că n-o poţi suporta multă vreme tăcerea te goneşte. dar nu totdeauna. interzis personalului de serviciu. în primele două zile îl aşteptase din'clipă în clipă. De-ar veni Klamm acuma. şi alerga tot timpul. Dar încerca iar şi iar: de zece ori luase la fugă. Nu obţinuse asta prin simple rugăminţi. şi. Ce spune e. în ochii lui Pepi. Şi nu a venit. o spune deschis. Dacă Pepi spune ceva unui j muşteriu. nici nu-ţi poţi închipui dacă n-ai 304 ♦ Franz Kafka fost acolo. se apleacă spre el. în aşa fel ca. Cum avea un moment liber. de zece ori urcase din nou. şi dacă nu voia n-avea cum să-l ademenească Pepi. în măsura în care Klamm caută într-adevăr uneori ceva în ochii unei fete. Klamm nu coborîse pentru că nu-l lăsase Frieda. dac nu venea. aşază paharul de bere \ pe masă şi pleacă. cu mîinile apăsate pe inimă. E atîta linişte pe coridorul acela. de'-aş putea să-l scot pe domnul ăsta din camera sa şi săl duc în braţe în sala de mese! Sub povara asta nu m-aş prăbuşi. Dar această păienjeniţă are re-! laţii de care nu ştie nimeni. pot să audă şi cei de la mesele vecine. şi noaptea îl aşteptase. numai juponul ei de mătase. Astăzi Pepi ştie de ce n-a venit Klamm. are relaţii. lumea să tragă cu urechea. probabil. poate din cauza asta n-a avut randamentul pe care. cît ar fi de mare. va veni. l-ar fi putut avea.

de ce a dat impresia. că vrea să devină demn de ea. Lucrul pe care. pe care acesta îi cedează ei cu totul — lucru de neînţeles. cere ajutor. ca să le mai amintească de existenţa ei. K. cum să coboare. se plînge că e ţinută prizonieră de un om cum e K. dar. vrea să ajungă undeva sus. dar nu e suficientă. imploră să nu i se divulge nimic lui Klamm. nu e vina birtaşului. faţă de unii. în onoarea lui K. îl prezintă birtaşu-lui ca un succes al ei. Aceste relaţii Frieda începuse să le' exploateze acum. cu gîndul de a se despăgubi pe urmă în voie pentru privaţiunile suferite.. abia dă pe acasă. Frieda cunoaşte secundanţii de cînd era mică. numai la ce face Frieda nu. la picioarele ei. îl observă pe K. fiindcă acesta are nevoie de menajamente şi. chiar dacă-l cunoşti pe K. pe colo. are întrevederi pe ici. Dar secundanţii nu sînt utilizaţi numai în calitate de curieri. la menţinerea ei la temperatura vrută. e atent la toate. şi. îi atrage atenţia asupra faptului că de astă dată Klamm nu mai coboară. insistă să nu fie lăsat în nici un caz să coboare în sala birtului. în loc să stea lîngă ea şi s-o păzească. ca să-i lase şi mai multă libertate. observă „Curtea domnească". în timp ce ea numără orele care o mai separă de tejghea.. încep să se . K. Pepi era înlocuitoarea cea mai potrivită din cîte se i puteau găsi. se mută din „Hanul Podului" în şcoala pustie. ei mai servesc şi la aţîţarea' geloziei lui K. Are curieri excelenţi la dispoziţie : secundanţii lui K. prin peregrinările sale. n-au secrete unii faţă de alţii. CASTELUL ♦ 305 . l cînd în sală îl serveşte o fată ca Pepi ? Sigur. nu ştie nimic.. i Despre toată această activitate a Friedei.. de aceea renunţă pentru moment să fie împreună cu ea. Dar atunci de ce n-a părăsit-o de tot.. îl dă drept menajare a lui Klamm. ispre care desigur ea l-a îndemnat pe K. că luptă pentru ea ? Totul părea să indice că abia prin relaţiile cu Frieda îşi descoperise toată nimicnicia. Frieda îi trimite pe la vechii ei prieteni.tot rămîne cîte una trainică. vesteşte întoarcerea ei grabnică. de ce s-a întors mereu la ea. Frumos început pentru o lună de miere ! Mă rog. umblă prin sat.'nu poţi s-o suporţi mereu pe Frieda. între timp. Pepi e ultima care i-ar face reproşuri din pricină că n-a suportat să stea mereu cu Frieda . unelteşte împotriva lui Pepi. îi lăsa toată libertatea s-o facă. nici măcar pentru cîteva ! zile. sade nebănuind nimic. sub acest pretext. Cînd el nu e pe drumuri. Frieda nu pierde vremea. sade la şcoală.

într-adevăr. cu destui bani cîştigaţi între timp. cu pretinsa ei fidelitate. să se iste o mare dragoste.dorească. şi cum foloseşte momentul: intensitatea observaţiei şi puterea deciziei sînt inimitabila ei artă. ca să-şi dea seama în ce mod abject îl minte. pe cînd acesta tot o mai iubeşte. o gonea din casă cu toată maşinaţia ei murdară cu secundanţii . în timp ce el pleacă singur la drumurile lui. E aproape ca şi cum el ar fi al treilea secundam al Friedei. Fiindcă nici K. aşa cum s-a dovedit. şi Frieda. şi K. mai ales. şi. şi Klamm nu mai putea fi reţinut în cameră prin nici un fel de intrigi. Dacă ar'poseda-o şi Pepi. din asta.. şireata. Şi K. două. face totul pe placul Friedei. se iveşte pericolul ca. încă o zi. dorită. De-ar fi rămas Frieda încă vreo zi. Atunci Frieda se hotărăşte. şi de cei mai umili. cînd te gîndeşti că nici măcar K. şi. ca şi înainte vreme. care ar fi fost definitivată. prin scandalul provocat. două. n-ar mai fi putut-o izgoni pe Pepi. ii mai lasă o potecă' îngustă de scăpare. ar fi început să-l iubească cu adevărat ? Nu. se decide să se întoarcă. iar pentru K. cu pretinsa ei frumuseţe. ar fi coborît în birt. atunci fuge pur şi simplu. două. nu mai avea nevoie decît de o zi. de pildă: acceptă ca secundanţii să-l facă gelos. pe drept cuvînt. şi. e împotriva firii — deodată ea e cea care'-l goneşte pe K. cu totul. s-ar fi simţit bine. ar fi fost mulţumit de schimbare. mult mai ademenitoare ca înainte. între aceste două pericole. cu relaţiile şi secundanţii ei cu tot. aşa cum se cuvine. cu tot scandalul ei. nu mai mult. în cazul în care ar fi remarcat măcar absenţa Friedei. în naivitatea sa. atrasă de cel umil doar pentru moment. viaţa ei ar fi cu totul alta. să dea marea lovitură. . ceasul al doisprezecelea. respingîndu-l curînd. cu ajutorul presiunilor prietenilor ei şi al secundanţilor. ar fi băut. pentru a completa în mod strălucit îmbrăcămintea ei sărăcăcioasă. dar tolerează totuşi ca tustrei să rămînă laolaltă. tot o mai urmăreşte. Şi e. şi de cei mai sus-puşi. presupunînd că e capabilă de aşa ceva. pe baza observaţiilor ei. şi devenită inaccesibilă lui şi tuturor. chiar şi lucrurile cele mai contradictorii. 306 ♦ Frant Kafka iubită de toţi. nu mai avea nevoie decît de o zi ca să se sature de ea. e de admirat ce bine îşi dă seama. la şcoală. cînd e pe punctul de a fi înghiţită de mormînt. Oare atunci s-ar fi agăţat şi mai tare de K. Şi atunci. K. îi apare birtaşului ca o salvare. încă o zi.. Deodată — nimeni nu se aşteptase la asta. încă o zi. pe cînd acum este convinsă. ar fi fost uitată cu desăvîrşire şi pentru totdeauna. n-ar fi fost aşa. numai că înainte lumea punea lucrurile la îndoială. cu pretinsa dragoste a lui Klamm.

pe cînd aici. unde vor fi bine ascunse. 6 drept că Frieda m-a'părăsit pentru moment. găsind chiar şi acum. Aşa stau lucrurile acum. deci. Apoi va lua găleata mare si mătura. sau făţiş. el care. fără să-i amintească în mod inutil de vremuri care trebuie să rămînă uitate. colo. că. sau. Sigur că şi el a fost doar o unealtă.Se întoarce. mai ales că o să-l readucă pe Klamm în sala de birt. nu e vorba de nenorocirea ei — o va suporta ea. a fetelor care sînt la locul lor acolo. Unul din paturile suprapuse. va strînge din dinţi şi se va apuca de treabă. la aer. şi n-are nevoie nici de consolare. aici însă toţi rîd de ele pe ascuns. dar e cu totul neadevărat că m-aş fi săturat de . lui voise să-i prezinte 6 imagine fidelă a situaţiei. în camera fetelor. Pepi! zise K. Şi ce mai spui ? Am fost doar o unealtă şi am fost înşelat ? Nu. totul. jos. în birt. însăşi nenorocirea ei nu e decît o confirmare a cunoştinţelor dobîndite — că e vorba de KL. dragă Pepi. va fi primită de prietenele ei înlăcrimate. De nar fi decît rochia şi coafura cu care te'lauzi! Ele sînt născociri produse de întunericul şi de paturile acelea din camera voastră. şi e într-adevăr puţin probabil să mai devină soţia mea. am fost la fel de puţin' folosit ca unealtă şi la fel de puţin înşelat ca şi tine. a fugit cu un secundanţ. Casa de bani a şi predat-o birtăşiţei.' e clar. aşa că poate pleca. îşi va smulge rochia CASTELUL ♦ 307 de pe trup. tu vezi un licăr de adevăr. au o înfăţişare ciudată. panglicile din păr şi va îndesa totul într-un colţ.. după ce a făcut faţă lucrurilor aşa de bine? Dar vorbăria Friedei îl convinge. nici de ajutor. cunoaşte viaţa. Pepi n-o să aştepte pînă vine Frieda. în pofida vîrstei ei fragede. ca să transforme preluarea din nou a postului ei întrun triumf. acolo par desigur frumoase. în fond. astfel. — Ce imaginaţie feroce ai tu. după spulberarea tuturor speranţelor ei. apoi se uită la K. prea multe grăiesc pentru ea. Nu-i deloc adevărat că ai'descoperit toate lucrurile astea abia acum. Suspină adînc şi-şi şterse cîteva lacrimi din ochi şi de pe obraji. aruncînd o privire spre Pepi: s-o sacrifice. birtaşul ezită. e gata pregătit pentru ea. în seara asta. Deocamdată însă a trebuit să-i mai povestească lui K. Cu astfel de idei nu puteai să răzbeşti aici. că e necesar s-o facă. nici acum nu şi-ar da seama ce urît s-a purtat faţă de Pepi şi ce nefericire a adus pe capul ei. dînd din cap. fără ajutorul ei. ca să vadă clar. Pepi isprăvise. de parcă ar fi vrut să spună că. cu atît mai puţin de la el. cum te exprimi tu. astea nu sînt decît vise aduse din camera voastră întunecată şi strimtă.

sau că m-ar fi înşelat. Aşa e. tînjesc chiar să fiu complet scutit de orice ocupaţie. Ce evidentă trebuie să fie lipsa ta de chemare dacă pînă şi eu. însă deosebirea dintre ele nu e mare. dar aş începe îndată s-o neglijez din nou. pe cît de false. eu. dar asta-şi are cauzele ei speciale si nu e locul să le discutăm. Explicaţia cea mai verosimilă mi se pare aceea pe care ai atins-o în treacăt. ba. E un post ca oricare altul. Voi. înviorîndu-se deodată şi apucîndu-l pe K. sînt obosit. Nu pot să explic nici pe departe atît de exact ca tine de ce m-a părăsit Frieda. şi poate că ai şi motive s-o crezi. pornind de la un amănunt pe care l-aţi văzut într-adevăr. N-ai cumva un sfat să-mi dai. lucru de care tu rîzi. încît leai putea confunda. nu e o situaţie extraordinară. eram tot timpul pe drumuri. Urmarea este că. nu mă pot înţelege cu tine. Pretinzi mereu că ai fost înşelată. sînt aproape fără ocupaţie. de umeri. dar nu'e prea uşor să-ţi dai seama de asta. de pildă. Pepi. Cît stătea cu mine. v-aţi obişnuit să vă uitaţi prin gaura cheii. eu nici n-am dreptul să stau în altă parte decît aici. în ansamblu. acum. în acest caz. pentru că nu eşti făcută pentru el. însă. 'cameristele. după părerea ta cel mai neştiutor. în sală. Nu vreau să spun că-l consider prea mare pentru tine. fiindcă acolo eşti mereu printre secretari. Hai cu mine în camera fetelor ! — Cîtă vreme spui că am fost înşelaţi. însă. Amîndoi am fost înşelaţi. am neglijat-o. s-ar putea susţine că e de preferat să ni cameristă decît chelne-riţă. e adevărat. şi de a trage concluzii referitoare la totul. de pildă. chiar dacă-i serveşti uneori pe superiorii secretarilor. Aş fi fericit dacă s-ar întoarce la mine. întîi* nemiloasă şi orgolioasă. Dar tocmai din pricina asta nu corespunzi. zise Pepi. că nu eşti făcută pentfu postul'ăsta. mai degrabă se aseamănă într-atît. dar n-ai adîncit-o. îmi dau seama de ea. te-am considerat. aşa cum'înşală în mod obişnuit o femeie pe un bărbat. e raiul. şi de acolo vă vine felul ăsta de a gîndi. de pildă. hai să rămînem împreună. că a plecat. la fel de grandioase. Pepi ? — Ba am. dacă te gîndeşti bine. ca mine. fiindcă asta te flatează şi te emoţionează. de aceea le faci pe toate cu un zel .' sau că aş fi gonit-o chiar a doua zi. dar nu eşti. şi să fie oare o mare onoare să ai de-a face cu mine ? Numai ţie ţi se pare aşa. Eşti o fată bună.' eu ştiu 308 ♦ Franz Kaflca mult mai puţin decît tine. pentru tine. Adevărul e.ea. pe cînd aici. poate că e ceva mai de cinste decît cea dinainte. trebuie să-ţi dai osteneală şi cu o lume foarte de jos. Din păcate. numai postul te-a zăpăcit. anume că am neglijat-o.

Acest reproş nu i se poate face. dar era experimentată în serviciu. ca şi cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume. Eu m-aş încrede. în spusele Friedei. Ai observat vreodată ce privire are ? Nu era privirea unei chelneriţe. chiar dacă n-aş avea dovezi sigure. şi cel pe care l-ar deranja asemenea lipsuri ar dovedi doar că-i lipseşte simţul pentru altceva mai mare. unul lîngă altul. iar el cobora în sală de bunăvoie. şi efectul frumuseţii femeii. după plecarea Friedei. îngerii — dar în realitate ei sînt altfel — tremuri să nu-ţi pierzi postul. lui Klamm. aşa au stat probabil şi Klamm şi Frieda. nu-l deranjau. după părerea ta. pe cei care. Te înşeli. tu singură ai subliniat-o. prin prea mare amabilitate. Nu vrei s-o crezi! Şi nu-ţi dai seama cum te dezvălui prin asta. era calmă şi stăpînită. cam înaintată în vîrstă. te-ar putea spriCASTELUL ♦ 309 jini. în această privinţă. de aceea crezi că nici Frieda nu s-a putut apropia de el. şi nobleţe. şi acest fel de a vedea te împiedică să crezi în dragostea lui Klamm pentru Frieda. fără însă să profiţi de exemplul ei. cum îţi arăţi lipsa de experienţă tocmai prin asta! Pînă şi o fiinţă care n-ar şti nimic despre legătura dintre ea şi Klamm. după felul ei de a fi. astea sînt mărunţişuri în comparaţie cu ce avea al ei. şi o fi apreciat ea oricum postul ăsta. fiindcă Frieda le învîrtea pe toate mai altfel. şi privirea pe care o mai păstra pentru fiecare avea destulă putere ca să-l supună. fără experienţă. era mai degrabă una de stăpînă. îi deranjezi. astăzi însă ştiu de el. şi greşelile de gust în îmbrăcămintea Friedei. te dichiseşti aşa cum se dichisesc. de care tu te-ai îngrozit. nici unul dintre înalţii oaspeţi să nu fi remarcat evenimentul. că această relaţie a fost formată de cineva mai de seamă decît mine. desigur. şi pe cît de puţin poţi acorda acest fapt cu imaginea pe care o ai despre lume şi funcţionărime. Klamm trebuia să se ostenească singur să vină. e totuşi adevărat. Le vedea pe toate şi pe fiecare în parte. aşa cum şedem noi aici laolaltă şi eu iau mîna ta între mîinile mele. nu să adauge la grijile lor şi grijile chel-neriţelor. căci la birt vor să aibă pace. te crezi mereu persecutată. că-ţi puteai imagina un păr mai bogat decît al ei. e doar punctul de vedere greşit al unei fete tinere. nimeni nu-l pîndea pe coridor. după părerea ta. ba chiar în grabă.exagerat. . însă. cauţi mereu să-i cîştigi. şi într-adevăr le e dor de Frieda. Klamm ţi se pare — pe drept cuvînt — inaccesibil. trebuie să-şi dea seama. Pe cît de necrezut ţi se pare. E prea posibil ca. astfel şi-i îndepărtezi. şi nu-şi neglija munca obişnuită. Ce contează că era cam slabă poate. O fi ea cum o fi.

şi decît tine, şi decît toată populaţia satului, şi că se întreţinea într-un fel care depăşea cu 310 ♦ Franz Kafka mult glumele uzuale dintre muşterii şi chelneriţe, glume ce par a fi scopul vieţii tale. Dar te nedreptăţesc. Tu cunoşti prea bine calităţile Friedei, îi ştii spiritul de observaţie, forţa de decizie, influenţa pe care o are asupra \ oamenilor, numai că interpretezi totul greşit, crezi, desigur, că le foloseşte pe toate în mod egoist, atît în avanta- \ jul ei, cît şi în rău, chiar ca arme împotriva ta. Nu, Pepi, j chiar dacă' ar avea asemenea săgeţi, nu ar putea trage cu ele de la o distanţă aşa de mică. Egoistă ? Mai degrabă s-ar putea spune că sacrificînd tot ce avea, şi tot ce putea spera, ne-a dat ocazia, mie şi ţie, să ne afirmăm în situaţii mai înalte, dar că amîndoi am decepţionat-o şi o silim ţ de-a dreptul să se întoarcă aici. Nu ştiu dacă este aşa, nu sînt cu totul lămurit în ce fel m-am făcut vinovat; numai \ cînd mă compar cu tine, am impresia că amîndoi ne-am străduit într-un fel prea gălăgios, prea copilăresc, prea 1 naiv să obţinem ceva ce poate fi obţinut mult mai uşor, | prin liniştea şi impasibilitatea Friedeî, decît prin plînsete, zbateri, cu ghearele şi dinţii, aşa cum un copil poate să tragă de faţa de masă, dar nu cîştigă nimic altceva decît să dea jos toată minunăţia, făcînd-o inaccesibilă pentru tot-deauna. Nu ştiu dacă e chiar aşa, dar ştiu că e mai degrabă aşa decît cum spui tu. — Ei, da, zise Pepi, tu eşti îndrăgostit de Frieda, pentru că te-a părăsit; nu e greu să fii îndrăgostit de ea, cînd e plecată. Dar fie cum vrei tu, n-ai decît să ai dreptate în tot ce spui, pînă şi în faptul că mă faci ridiculă; de ce vrei să te apuci însă acum ? Frieda te-a părăsit, nici explicaţia mea, nici a ta, nu-ţi dau speranţa că se va întoarce la tine, şi chiar dacă s-ar întoarce, în răstimp trebuie să stai undeva, e frig, şi n-ai nici ocupaţie, nici cămin. Vino la noi, prietenele mele or să-ţi placă, o să te facem să te simţi bine la noi, ai să ne ajuţi' la treabă; pentru noi, fetele, e greu cînd sîntem singure, aşa n-o să fim numai noi între noi, şi noaptea n-o să mai tremurăm de frică. Vino la noi! Şi prietenele mele o cunosc pe Frieda; o să-ţi povestim despre ea, pînă o să te saturi. Ei, hai, vino ! Avem şi poze de ale Friedei şi o să-ţi le arătăm. Sînt de pe vremea cînd Frieda era mai modestă, abia ai so recunoşti, cel mult după ochi, fiindcă avea de pe atunci privirea pînditoare. Hai, spune, vii ? y ^PASTELUL ♦ 311 — Dar oare e permis ? Abia ieri a fost scandal mare fiindcă m-au prins pe coridorul vostru? — ••-■■-

— Pentru că ai fost prins, dar dacă stai la noi, n-au să te prindă. Nimeni n-o să ştie de tine, numai noi trei. Oh, ce vesel va fi ! De pe acum viaţa de-acolo mi se pare mai suportabilă decît adineauri. Acum mi se pare că poate nu pierd aşa de mult plecînd de aici. Ascultă, nici chiar în trei nu ne-am plictisit, că doar trebuie să-ţi îndulceşti viaţa, ne-o fac ei destul de amară încă din tinereţe, aşa că sîntem foarte unite, trăim laolaltă, cît se poate de frumos, mai ales Henrieta o să-ţi placă, dar şi Emilia; le-am povestit eu despre tine; acolo poveştile de genul ăsta se ascultă fără să fie crezute, ca şi cuiri în fond nimic nu s-ar putea petrece în afara camerei aceleia; acolo e cald şi strimt, dar o să ne strîngem mai tare; nu, deşi sîntem tot timpul laolaltă, nu ne-am plictisit unele de'altele; dimpotrivă, cînd mă gîndesc la prietenele mele, aproape că-mi pare bine că mă-ntorc la ele; de ce să ajung numai eu sus ? jocmai asta ne-a unit, că toate trei aveam perspectivele de viitor la fel de nule, iar eu am străpuns totuşi bariera şi eram separată de ele. Fireşte că nu le uitasem, grija mea ?/principală era să născocesc ce aş putea face în interesul lor; propria mea situaţie era încă nesigură — nici măcar nu-mi dădeam seama cît de nesigură — şi totuşi am şi vorbit cu birtaşul despre Henrieta şi Emilia. în privinţa Hen-rietei, nu se arătase intratabil, în legătură cu Emilia, însă, care e mult mai în vîrstă decît noi — e cam de vîrsta Friedei — nu mi-a dat nici o speranţă. Dar gîndeste-te, ele nici nu doresc să plece de acolo, ştiu că duc o viaţă mizerabilă, dar s-au resemnat, bune cum sînt, şi cred că lacrimile vărsate cînd ne-am luat rămas-bun erau mai mult fiindcă eram silită să părăsesc odaia noastră comună şi să ies în frig — nouă tot ce e afară ni se pare prea rece — şi să mă zbat între oameni străini şi mari, în sălile străine şi mari, cu nici un alt scop decît acela de a-mi cîştiga existenţa, lucru pe care izbutisem să-l fac şi acolo, gos-podărindu-ne în comun. Probabil că n-o să se mire văzînd că mă întorc, şi o să plîngă puţin, lamentîndu-se din pricina destinului meu, numai ca să-mi facă un hatîr. Dar pe urmă o să te zărească şi o să-şi dea seama că a fost spre bine că plecasem. O să le bucure să avem un bărbat, ca să ne ajute şi să ne apere, şi o să fie grozav de încîntate că to312 ♦ Frant Kafka tul trebuie să fie ţinut secret, şi că prin acest secret vom fi şi mai strîns legate între noi. Vino, te rog, vino la noi! Nu rezultă din asta nici o obligaţie pentru tine, n-ai să fii legat de camera noastră totdeauna, cum sîntem noi. De cum se împrimăvărează şi

n-o să-ţi mai placă la noi, poţi să pleci, dacă găseşti un alt refugiu; în orice caz, însă, trebuie să păstrezi secretul şi atunci, nu cumva să ne trădezi, căci s-ar putea isprăvi cu statul nostru la „Curtea domnească" ; şi, în afară de asta, o să trebuiască, fireşte, să fii prudent, cînd stai la noi, să nu te arăţi nicăieri pe unde am considera noi că e periculos, şi, în general, să asculţi de sfaturile noastre. Acesta e singurul lucru la care eşti obligat, şi de asta trebuie să-ţi pese ca şi nouă, încolo eşti perfect liber, munca pe care o să ţi-o'distribuim va fi'foarte uşoară, nu-ţi fie teamă. Va să zică, vii ? — Cît mai e pînă-n primăvară ? întrebă K. — Pînă-n primăvară ? repetă Pepi. Iarna e lungă la noi, foarte lungă şi monotonă. Noi, acolo, jos, nu ne plîngem de asta, sîntem la adăpost de iarnă. Şi odată şi odată vine şi primăvara, şi vara; îşi au ele timpul lor; daf, în amintire, primăvara şi vara mi se par acum aşa de scurte, de parcă abia ar ţine mai mult de două zile, şi chiar în acele zile, şi în cele mai frumoase, tot mai ninge uneori. Deodată uşa se deschise. Pepi tresări; prea uitase de birt. Dar nu er'a Frieda, ci birtăşiţa. Se arătă mirată găsin-du-l pe K. încă peaici. K. se scuză, spunînd că o aşteptase, şi-i mulţumi, cu ocazia asta, pentru că-i permisese să petreacă noaptea aici. Birtăşiţa nu înţelegea de ce o aşteptase. K. îi spuse de impresia pe care o avusese că dînsa vrea să mai vorbească cu el, se scuză pentru cazul că ar fi fost o eroare şi adăugă că, de altfel, trebuie să plece acum; părăsise pentru prea multă vreme şcoala unde, în definitiv, era angajat ca servitor, numai convocarea de ieri era de vină pentru toate, el avînd prea puţină experienţă în treburi din astea, dar nu se va mai întînipla niciodată' să-i facă doamnei birtăşiţe alte neplăceri ca acelea de ieri. Apoi făcu o plecăciune, gata să plece. Birtăşiţa se uită la el cu o privire visătoare. Această privire îl reţinu pe K. mai mult decît ar fi vrut. Apoi, un vag zîmbet flutură pe buzele ei, şi, numai văzînd figura mirată a lui K., se trezi oarecum din visare; era ca şi cum CASTELUL ♦ 313 ar fi aşteptat un răspuns la zîmbetul ei şi, acum, neprimin-du-l, s-ar fi trezit. — Mi se pare că ieri ai avut neobrăzarea să spui ceva despre rochia mea. K. nu-şi amintea. — Nu-ţi aminteşti ? La obrăznicie se adaugă acum laşitatea.

K. se scuză, invocînd oboseala sa de ieri; se prea putea să fi spus ceva necugetat, dar într-adevăr nu-şi aminteşte. Si ce ar fi putut spune oare despre rochia birtăşiţei ? Că e aşa de frumoasă, cum nu mai văzuse alta. în orice caz, cum nu mai văzuse la altă birtăşiţa în timpul lucrului. — Lasă observaţiile astea, zise birtăşita precipitat. N-ai de ce să te sinch'iseşti de rochiile mele. Yi-o interzic, o dată pentru totdeauna.' K. se mai înclină o dată şi se duse spre uşă. — Ce înseamnă asta ? strigă birtăşiţa după el. Că n-ai mai văzut o birtăşiţa lucrînd în astfel de rochii ? Ce rost au asemenea remarci ? E ceva fără sens. Ce vrei să spui cu asta? K. se întoarse şi o rugă să nu se enerveze. Fireşte că observaţia sa n-avea nici un sens. De fapt, el nu se pricepe la rochii. în situaţia lui, orice rochie necîrpită şi curată i se pare luxoasă. Se mirase doar văzînd-o că apare, acolo-n coridor, noaptea, printre toţi bărbaţii abia îmbrăcaţi, într-o rochie de seară aşa de frumoasă, atit. — Ei, în sfîrsit, pari să-ţi aminteşti totuşi de observaţia ta de ieri. Şfr o mai completezi cu prostii. Că nu te pricepi la rochii, e prea adevărat. Dar atunci încetează să mai judeci — te rog cu toată seriozitatea — ce e o rochie luxoasă sau o rochie de seară nepotrivită, şi aşa mai departe... De altfel (aici parcă o trecu un fior) să nu te mai ocupi de rochiile mele, ai auzit ? Cînd K. dădu iar să plece fără o vorbă, continuă: — De unde ai căpătat tu cunoştinţele despre rochii ? K. dădu din umeri şi zise că n-are nici un fel de cunoştinţă despre ele. '_ 'N-ai, zise birtăşiţa, dar nici să n-ai pretenţia că ai. Vino cu mine în birou, am să-ţi arăt ceva şi, după aceea, o să te laşi, sper, de obrăznicii. 314 ♦ Franz Kafka O luă înainte şi ieşi pe uşă; Pepi se apropie iute de: şi, sub pretext că are ceva de încasat de la el, se înţeleser numaidecît — nu era greu, fiindcă el cunoştea curtea -ca Pepi să-l aştepte pe după o portiţă ce se' afla lîngă ini trarea din strada laterală; acolo avea să-l pîndească pestf o oră, urmînd să-i deschidă, cînd se va anunţa, bătînd dd trei ori în portiţă. Biroul birtului se afla în faţa sălii de mese, aveai traversat doar culoarul; birtăsita aprinsese lumina şi-l aştepta nerăbdătoare. Dar fură deranjaţi. Gerstăck aşteptase pe coridor şi voia să

vorbească cu K. Nu era 1 uşor să scapi de el, dar birtăsita îl ajută pe K. şi-l certă pe | Gerstăcker pentru insistenţa' sa. „Dar unde se duce ? Unde se duce ?" îl mai auziră pe Gerstăcker strigînd, după ce se închisese uşa, şi vorbele lui erau însoţite de zgomotul urît al tusei şi'suspinelor sale. Era o încăpere mică, supraîncălzită. De-a lungul pereţilor ce formau laturile mai înguste, se afla un pupitru înalt şi o casă de fler, lîngă pereţii mai lungi, un dulap şi un divan. Dulapul ocupa mai mult spaţiu decît toate; nu numai că era lung cît tot peretele, ci prin lăţimea lui reducea mult spaţiul din cameră, era nevoie de trei uşi glisante ca să poată fî deschis complet. Birtăsita arătă'spre divan, ca semn să ia loc, iar ea se aşeză pe scaunul turnant din faţa biroului. —' N-ai învăţat cumva meseria de croitor ? întrebă birtăsita. — Nu, niciodată, zise K. — Şi ce eşti, în fond ? întrebă birtăsita. — Arpentor. — Ce-i aia, de fapt ? K. îi explică, ceea ce o fileu să caşte. — Nu spui adevărul. De ce nu spui adevărul ? — Nici tu nu spui adevărul. — Eu ? Se vede că iar începi că obrăzniciile. Şi dacă nu-l spun, crezi că trebuie să mă justific faţă de tine ? Şi în ce privinţă nu spun adevărul ? — Nu eşti numai birtăşiţă, aşa cum pretinzi. — Ia te uită! Faci nişte descoperiri! Dar ce mai sînt ? Iar ai luat-o razna cu obrăzniciile tale ! — Nu ştiu ce mai eşti. Văd însă că eşti birtăşiţă şi că, pe lîngă asta, porţi rochii care nu se' potrivesc unei CASTELUL ♦ 315 birtăşiţe şi cum nu mai poartă nimeni aici în sat, după cîte ştiu. — Ei, acum ajungem la ce ai de spus, în fond. Nu eşti în stare so ascunzi; poate că nici nu eşti obraznic, eşti doar ca un copil, care ştie vreo prostie şi pe care nu-l poţi retine în nici un chip să o spună. Ei, hai, vorbeşte! Ce au atît de deosebit rochiile mele ? — Ai să te superi dacă-ţi spun. — Ba nu, am să rîd, că o să fie o pălăvrăgeală copilăroasă. Deci cum sînt rochiile ? — Vrei s-o ştii ? Bine. Sînt dintr-un material bun, de preţ, dar sînt învechite, supraîncărcate, uneori prea lucrate, uzate şi nu se potrivesc nici cu vîrsta, nici cu statura, nici cu situaţia ta. Mi-au

oricît îl trase Gerstăcker. — Am numai scopul să mă îmbrac frumos. Gerstăcker 316 ♦ Franz Kafka îi ceru lui K. — Vezi.' mama lui nici măcar nu ştie unde e. şi mai cum ? Şi de unde le ştii pe toate astea ? — Le văd. cafenii. Gesticulînd furios. Dar astea sînt numai acelea care n-au loc sus. două dulapuri aproape la fel de mari ca ăsta. îndesate pe toată lăţimea dulapului. Dacă vrea salariu. aici. ca şi cum ar fi vrut s-o reducă la tăcere de la distanţă pe birtăşiţă care-l deranja. iar tu ori eşti un nătărău. supraîncărcate. cum le găseşti tu. pentru asta nu e nevoie de vreo învăţătură. Pe moment refuză să-i explice de ce. poate abandona slujba de servitor de la şcoală. ar face bine să nu se mai lase atîta tras de mînecă şi să nu-i mai facă greutăţi inutile. numai să vină o dată. era în culoar. atunci cînd a-cesta obiectă că acum trebuie să plece la şcoală. Cedîndu-i treptat. — Iată rochiile mele. aproape că nu-l luă în seamă pe K. că am o slăbiciune pentru rochii frumoase. el nu se pricepea deloc la cai. ţinîndul strîns^ cînd birtăşiţă strigă după el: — Mîine primesc o rochie nouă. ai şi alte scopuri în viaţă. de o zi întreagă îl aşteaptă. la el va avea toate de cîte are nevoie. K. . Te miri ? — Nu. Şi ce zici dacă-ţi spun că acest dulap e plin cu rochii ? Dădu la o parte uşile glisante şi se văzură rochiile strînse una lîngă alta.sărit în ochi numaidecît. rămase însă locului. negre. Du-te. acolo mai am două dulapuri pline. ţi-am spus doar că nu eşti numai birtăşiţă. supraîncărcate. cenuşii. el însuşi are acum alte afaceri. iar K. se opuse să mai fie tîrît de el. de cînd te-am văzut pentru prima oară. Atunci ai să-mi devii indispensabil. hai. poate că o să trimit să te cheme. îl întrebă de ce i-ar oferi pensiune şi adăpost. pleacă acum ! K. ştii ce pretinde moda. îi va da şi salariu. ori un copil. Abia cînd K. să meargă cu el. erau mai mult închise la culoare. învechite toate. K. în camera mea. Gerstăcker îi răspunse doar în treacăt că îi trebuie provizoriu o slugă la cai. Gerstăcker îi zise că nu trebuie să-şi facă griji. toate agăţate cu grijă şi întinse bine. Nu e nevoie să te instfuieşţi. şi Gerstăcker îl apucase bine de mînecă. cam acum o săptămînă. pe culoar. ori un om foarte rău şi periculos. pur şi simplu. — Ei iacă-te. deci! Sînt învechite. m-am aşteptat la aşa ceva.

Ciuma. dar ce spuse Opere în seria de autor FRANZ KAFKA au apărut romanele Procesul America Castelul în continuare vor apărea: Povestiri antume Povestiri postume Jurnal 1909-l923 RAO INTERNATIONAL PUBUSHING COMPANY S. altfel de ce mi-ar păsa de tine. ExM şi împărăţia • Fata si reversul. o mînă tre-murîndă şi îi ceru să se aşeze alături. Omul revoltat. — Sigur. DOSTOIEVSKI . Odaia din coliba căruţaşului era luminată slab. — Ştiu de ce vrei să mă iei. . se agăţă de braţul lui Gerstăcker şi se lăsă condus prin întuneric. doar de focul din vatră şi de un muc de lumînare la lumina căruia cineva citea dintr-o carte. Vara . zise Gerstăcker.) Virginia WOOLF •Intre acte COLECŢIA „RAO CLASIC" EmilyBRONTE ' • La răscruce de vtnturi F. zise căruţaşul nerăbdător şi-şi împreună mîinile de necaz căutînd să-l facă pe K.M. vorbea greu. dar lui Gerstăcker îi era indiferent ce ştia el. Pentru că îţi închipui că pot obţine ceva pentru tine de la Erlanger. să se urnească. trebuia să-ţi dai osteneală ca s-o înţelegi. K. COLECŢIA „OPERE XX" Albert CAMUS ' • Străinul.. spuse în sfîrşit K. Căderea. Mitul lui Sisif. Crimă si pedeapsă . • Primul om GabrielGARCIAMARQUEZ • Un veac de singurătate James JOYCE • Portret al artistului la tinereţe Franz KAFKA • Procesul • America Andre MALRAUX • Condiţia umană • Speranţa • Antimemorii I — Oglinda limburilor • Antimemorii II—Fnnghia şi şoarecii Thomas MANN • Doctor Faustus Roger MARTIN du GARD • Familia Thibault (3 voi. Era mama lui Gerstăcker.A. aplecat într-o firidă sub grinda piezişă care se profila acolo. rîse. îi întinse lui K. Nunta.— Dar nici nu e nevoie.

Oblomov STENDHAL • Mănăstirea din Parma SUCCESE INTERNAŢIONALE Ted ALLBEURY • Arată-mi un erou • Fără scăpare Joseph AMIEL • Dovada Jeffrey ARCHER • O chestiune de onoare • Primul între egali NoelBARBER • Ptînssiris Nelson DEMILLE • Coasta de aur • Odiseea lui Talbot • Fabrica de spioni • Fiica generalului William DIEHL • Fiinţa răului • Cameleonul Paul ERDMAN • Ultimele zile aleAmericii Colin FORBES • Operaţiunea „Shockwave" • Crucea de foc • Ambuscadă la Palermo • Navele fantomă Ernest K. GANN • Magistratul Thomas GIFFORD • Operaţiunea Praetorian John GRISHAM • Fuma • Cazul Pelican • . Naşa Marcia MULLER • Trofee şi lucruri moarte • Lupul din umbră Victor OSTRO VSKY • • Leul din Iudeea Ridley PEARSON . GOETHE • Suferinţele Onorului Werther LA.. . Prăbuşirea Mano PUZO • Arena sumbră • Norocosul pelerin • Interviu cu un vampir • Secretul lui McNalfy • Reversul medaliei • Păcate capitale • Creatura . JAMES • Planuri şi dorinţe • Moartea unui expert • O moarte ciudată • O meserie nepotrivită pentru o femeie AnthonyMANCINI ..W.Şi vreme e ca să ucizi • Clientul Laura HASTINGS • Secretul şoimului P. GONCEAROV .D.J.

vanVOGT Robert James WALLER Joseph WAMBAUGH Michael WEAVER Herman WEISS J.L. BARRIE • Peter Pan în Grădina Kensington • Vrăiitorul din Oz • Emil şi detectivii • Mary Poppins • Mary Poppins se întoarce COLECŢIA „LOVE STORY" Anne RICE David ROSENBAUM Lawence SANDERS John SAUL MichaelTOLKIN A. TRAVERS Carlos CASTANEDA LOVET • Tradiţii de familie • Trei dorinţe • Johanna ' . TRAVERS Cheryl BIGGS Jaymi CRISTOL JulieGARWOOD Linda GUSS Beth HENDERSON Laura JORDAN Susan KYLE DeAnnaTALCOTT Louis BOZON Carlos CASTANEDA Sam & Chuck GIANCANA Robert GUILLAIN Hans HOLZER James BlairLOVELL G6rard MAJAX Napmi OZANJEC Svami PURNA Simon WIESENTHAL Hermann HESSE Franz KAFKA JaneAUSTEN DominickDUNNE John KATZENBACH Lawrence SANDERS John SAUL Kenneth GRAHAME P.BAUM ErichKASTNER P.• Ceineiubifi • Al doilea copil • Jucătorul • Printre morţi • Destinaţia Univers • Cartea lui van Vogt • Podurile din Maăkon County • Nopţile fugarului • Execuţia • Pînă ta Urnită • Impuls • Operaţiunea Jessica COLECŢIA „RAO PENTRU COPII" J. Frank.E. BARRIE L.M.L.M.

2. editura suportă costurile de transport prin poştă. planuri editoriale. beneficiind de următoarele avantaje: 1. Şi dumneavoastră puteţi deveni membru al Clubului Cărţii RAO. Editura RAO a iniţiat un program special de distribuire şi promovare a cărţilor sale. Pentru cărţile comandate.• Castele • Anotimpuri • Dragoste şi bogăţie • Trandafiri bt zori • Escapada • După miezul nopţii • Drumul spre celebritate NON-FICŢIUNE • Femeia vieţii mele—Marlene • Cealaltă realitate • Trădarea • Sorge • Fereastră spre trecut • Anastasia • Magicienii • Elemente de ceakra • Elemente de yoga • Calea speranţei ULTIMELE APARIŢII • Narcis si Gură-de-Aur [„OPERE XX"1 J • Castehil [„OPERE XX"1 • Mîndrie si prejudecată [yRAO CLASIC] • Un anotimp tn purgatoriu • O cauză dreaptă • Norocul lui McNalfy • Somnambulii • Untul prin sălcii IPAO PENTRU COPII"] • Mary Poppins deschide usa r RAO PENTRU COPII"! • Călătorie la balon [„NONţfICŢIUNE"] t CLUBUL CARTII RAO Din dorinţa de a fi permanent în legătură cu cititorii. . oferte speciale. Veţi primi cu maximum de rapiditate cărţile comandate şi veţi fi informat cu regularitate asupra ultimelor apariţii. în plus: — pentru 2 cărţi se acordă o reducere de 10 %.

primul Club al Cărţii din Romania. 3. bineînţeles în limita stocului disponibil. pe lîngă reducerile obişnuite. acordăm prioritate absolută membrilor Clubului Cărţii RAO. Pentru a obţine oricare din aceste cărţi trimiteţi comanda dumneavoastră pe adresa: Bucureşti CP. 4. Tirajele cărţilor RAO fiind limitate. 37-l98 . se acordă o reducere suplimentară de 5 %.— ae la 3 cărţi fn sus se acordă o reducere de 75 % şi titlul de membru al Clubului Cărţii RAO. Plata se va face prin ramburs. Veţi avea acces la ofertele speciale ale lunii pentru care.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->