Lui Antoine i se păruse dintotdeauna că are vîrsta

clinilor. Cînd avea şapte ani, se simţea obosit ca un om de patruzeci şi nouă; la unsprezece, avea deziluziile unui bătrîn de şaptezeci şi şapte. Acum, la douăzeci şi cinci de ani, spe-rînd într-o viaţă ceva mai blinda, Antoine a luat hotărîrea să aştearnă peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe ori că inteligenţa este cuvîntul care desemnează prostii bine ticluite şi frumos pronunţate, că este atît de pervertită, încît de multe ori eşti mai avantajat fiind prost, decît intelectual consacrat. Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe cînd deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hîrtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc. Ceainicul începu să scoată un ţiuit anemic. Antoine turnă apa care bolborosea într-o ceaşcă albastră împodobită cu o lună înconjurată de doi trandafiri roşii. Frunzele de ceai se deschiseră învolburîndu-se, răspîndindu-si culoarea şi mirosul, în timp ce aburii se înălţau şi se amestecau cu masa de aer. Antoine se aşeză la birou, în faţa singurei ferestre a garsonierei lui răvăşite. Îşi petrecuse noaptea scriind. Într-un caiet mare de şcolar, după numeroase tatonări, după pagini de ciorne, reuşise în fine să dea o formă manifestului său. Înainte de asta, se istovise săptămîni în şir căutînd o portiţă de scăpare, nişte subterfugii convingătoare. Dar sfîrşise prin a recunoaşte groaznicul adevăr: cauza nefericirii lui era propria-i minte. În această noapte de iulie, Antoine consemnase aşadar argumentele care urmau să explice renunţarea lui la gîndire. Caietul avea să rămînă ca mărturie a proiectului său, în caz că nu va ieşi teafăr din această experienţă periculoasă. Dar fără îndoială că reprezenta în primul rînd un mijloc de a se convinge pe sine însuşi de valabilitatea acţiunii lui, căci aceste pagini justificative aveau seriozitatea unei demonstraţii raţionale. Un măcăleandru bătu cu ciocul în geam. Antoine îşi ridică privirea de pe caiet şi, parcă spre a răspunde, bătu în el cu stiloul. Luă o înghiţitură de ceai, se întinse şi, trecîndu-şi o mînă prin părul cam gras, se gîndi c-ar trebui să fure şampon de la Champion, magazinul din colţ. Antoine nu se considera un hoţ, nu era suficient de neserios pentru aşa ceva şi de aceea subtiliza doar ce-i trebuia: şampon cît o alună presată discret într-o cutiuţă

de bomboane. La fel proceda pentru pastă de dinţi, săpun, cremă de ras, boabe de struguri, cireşe; astfel, luîndu-si dijma, ciupea zilnic de prin marile magazine şi supermarketuri. Neavînd destui bani nici ca să-şi cumpere toate cărţile pe care le dorea, şi constatînd acuitatea supraveghetorilor şi a porţilor de securitate de la F.N.A.C., fura cărţile pagină cu pagină şi le reconstituia la adăpost, în apartamentul său, ca un editor clandestin. Fiecare pagină, fiind cîştigată print-un delict, căpăta o valoare simbolică mult mai mare decît dacă ar fi fost lipită şi pierdută printre suratele ei; desprinsă dintr-o carte, şterpelită, pe urmă legată la loc cu răbdare, ea devenea sacră. Biblioteca lui Antoine număra astfel vreo douăzeci de cărţi reconstituite în preţioasa lui ediţie particulară. Pe cînd se lumina de ziuă, epuizat de noaptea albă, se pregătea să dea o încheiere proclamaţiei lui. După o clipă de şovăială cu capătul stiloului între dinţi, începu să scrie, cu capul aplecat aproape de caiet, trecîndu-si limba peste buze:
„Nimic nu mă enervează mai mult decît poveştile în care eroul, la final, va ajunge în situaţia lui de la început, după ce a cîştigat ceva. Si-a asumat riscuri, a trăit aventuri, dar, la sfîrsit, va cădea tot în picioare. Nu pot să particip la această minciună: să mă prefac că nu cunosc deja cum se încheie totul. Ştiu că această călătorie în prostie se va transforma într-un imn al inteligenţei. Va fi mica mea

Odisee personală, iar după multe încercări şi aventuri primejdioase voi sfîrşi prin a ajunge înapoi în Ithaca. Simt deja mirosul acela de ouzo şi de foi de vită umplute. Ar fi o ipocrizie să n-o spun, să nu spun că, încă de la începutul poveştii, se ştie că eroul va scăpa, ba chiar va ieşi înnobilat de atîtea încercări. Un deznodămînt construit în mod artificial pentru a părea firesc va proclama o lecţie de genul: «E bine să gîndeşti, dar trebuie să profiţi de viaţă.» Orice am spune, orice am face, există întotdeauna o morală care paste pe imaşul personalităţii noastre. Este miercuri 19 iulie, soarele se hotărăşte în sfîrşit să iasă din ascunzătoare. Aş vrea să pot spune, la încheierea acestei aventuri, precum personajul Joker din Full Metal Jacket: «Sînt într-o lume de rahat, dar sînt viu ºi nu mi-e teamã.»" Antoine puse jos stiloul şi închise caietul. Bău o gură de ceai; dar lichidul se răcise, îşi dezmorţi oasele şi încălzi nişte apă pe micul reşou de camping pus direct pe podea.

Măcăleandrul ciocăni cu pliscul în geam. Antoine deschise fereastra şi puse un pumn de seminţe de floa-rea-soarelui pe pervaz.

Pe jumãtate, familia lui Antoine se trãgea din Birmania. Bunicii
lui din partea tatãlui veniserã în Franþa prin anii treizeci, pe urmele lui Shan, ilustra lor strãmoaºã, care, cu opt secole în urmã, descoperise Europa. Shan era o aventurierã botanistã; o pasionau artele, leacurile, încerca sã schiþeze o cartografie a regiunii. Dupã fiecare expediþie se întorcea la Pagan, oraºul ei natal, îºi regãsea familia ºi le împãrtãºea alor ei ºi învãþaþilor descoperirile fãcute. Anawratha, primul mare suveran birman, a auzit de pasiunea ei pentru cercetare ºi aventurã ºi i-a oferit mijloacele materiale ºi financiare pentru a descoperi vasta lume necunoscutã. Luni în ºir, Shan ºi echipajele ei au cãlãtorit pe uscat, pe mare, si s-au rãtãcit destul cît sã gãseascã drumul spre Lumea Nouã, Europa. Traversînd Mediterana, au debarcat în sudul Franþei ºi au ajuns pînã la Paris. Au oferit mãrgele de sticlã ºi haine din mãtase proastã indigenilor din þinuturile europene ºi au încheiat acorduri de negoþ cu ºefii acestor triburi palide, înapoindu-se acasã, Shan a avut parte, pentru descoperirea ei, de o primire triumfalã; a fost sãrbãtoritã ºi ºi-a sfîrºit zilele în glorie. În mijlocul tulburãrilor si violenþelor din secolul XX, bunicii lui Antoine au hotãrît sã plece pe urmele strãmoaºei lor, cu speranþa de a gãsi o fericire pe potrivã. Se instalaserã aºadar în Bretania, la începutul anilor treizeci; în 1941 au fost chiar întemeietorii celebrei celule de rezistenþi F.T.P. Birmania. Se integraserã treptat, învãþaserã bretona ºi, ceva mai greu, sã le placã stridiile. Inspectoare a litoralului din partea Ministerului Mediului, mama lui Antoine era bretonã; tatãl lui, birman, îºi împãrþea timpul între pasiunea de bucãtar ºi activitatea de pescar pe un trauler. La vîrsta de optsprezece ani, Antoine îºi pãrãsise pãrinþii grijulii ºi neliniºtiþi, plecînd în capitalã, dornic sã-ºi croiascã aici un drum propriu, în copilãrie, ambiþia lui fusese sã devinã Bugs Bunny, iar mai tîrziu, cînd s-a mai copt, voise sã fie Vasco da Gama. Dar consiliera de orientare ºcolarã i-a cerut sã aleagã niºte studii care figurau în documentele ministerului. Parcursul lui universitar avea forma labirinticã a pasiunilor sale, ºi nu înceta sã-ºi descopere altele noi. Antoine nu pricepuse niciodatã separarea arbitrarã a materiilor: asista la cursurile care-1 interesau, indiferent de disciplinã, ºi le neglija pe cele la care profesorii nu erau la înãlþime. ªi reuºea sã obþinã validarea unor diplome oarecum la întîmplare, datoritã cumulãrii unitãþilor valorice ºi modulelor. Avea puþini prieteni, cãci suferea de acel soi de asociabilitate care se trage din prea multã toleranþã ºi înþelegere. Gusturile lui nediscrimina-

Antoine s-a decis să adere la această filozofie promiţătoare. preferind Betadina sau Mercurocromul. se strãduia sã nu se creadã prea deºtept. a dispreţuit utilizarea unor artificii fermentate sau distilate care să suplinească o lipsă de imaginaţie sau să facă să dispară efectele unei depresii. avea o uºoarã timiditate la care þinea ca la un vestigiu al copilãriei. Antoine nu voia sã bifeze nici o rubricã.torii. în plus. sã se dezinfecteze cu alcool de şaptezeci de grade. La un moment dat. îl excludeau din grupurile care se formeazã pe baza dezgusturilor. A fi pentru sau împotrivã era pentru el o insuportabilã limitare a unor întrebãri complexe. Beţia i se părea mijlocul de a suprima orice veleitate reflexivă a inteligenţei lui. sã nu accepte prea uºor ceea ce gîndea. în mod rezonabil. Antoine nu se atinsese niciodatã de vreo picãturã de alcool. alte soluţii pentru a rezolva dificultatea pe care o avea de a lua parte la viaţă. dar. dar care a fost plinã de o speranþã sincerã. Avea impresia cã o fiinþã omeneascã este atît de vastã ºi de bogatã. Chiar dacã încasase rãni multe si adînci. nu ºi fãrã opinie. Acasă. cu o voinþã îndîrjitã. se zgîria. a izbutit sã o pãstreze ca pe o oazã a personalitãþii lui. Intr-o lume în care opinia publicã este îngrãditã în rãspunsul la sondaje între da. care. Mai apoi. refuza. dacã. renãºtea mai purã ca niciodatã de cîte ori era ºifonatã ºi lovitã. Înainte de a lua hotãrîrea ce avea sã-i schimbe existenþa sub multe aspecte. cît de incoerente puteau fi frazele lor si. Antoine încercase ºi alte cãi. Iatã prima lui tentativã. Beat. Nu avea încredere în anatomia duºmãnoasã a mulþimilor. deci înainte de a deveni prost. încît nu existã vanitate mai mare pe lumea asta decît sã fii prea sigur pe tine faþã de alþii. disparate. îi fusese teamã sã nu-ºi piardã stropul de timiditate si sã intre în tagma celor care te dispreþuiesc dacã nu-i domini. îºi pãstra intactã sensibilitatea foarte mare. În fine. nu exista vin. ca un bun abstinent. ca să încununeze totul. iar curiozitatea ºi pasiunea lui. faþã de necunoscut ºi de incertitudinile pe care le reprezintã fiecare. . asemeni unui fenixian trup de mãtase. nici aperitive. credea în el însuºi. Chiar dacã se rãnea uºor. Constatînd cît de vagă şi desprinsă de orice preocupare pentru realitate era gîndirea persoanelor băute. cum aveau ele iluzia de a debita adevăruri remarcabile. cãci ºtia cît de mult le place vorbelor minþii noastre sã ne fie pe plac ºi sã ne încurajeze pãcãlindu-ne. fãceau din el un apatrid în propria lui þarã. pe care am putea-o considera stîngace. care ignorau frontierele si clanurile. asta nu-i înãsprise cu nimic caracterul.

si-ar povesti parcursul. care i s-ar fi cuvenit daca lumea ar fi fost dreaptã. inteligenţa nu ar mai avea sens. Şi dependenţa.n-ar mai avea nevoie să gîndească. „Nepoata mea e inteligentã. de patru ani la rînd era desemnat „cititorul anului". constructiv ºi cultivat. pline de compasiune. Ar suferi de un rãu vizibil. îi îngrijeºte. ciroza la orizont. în sînul beţiei. ei se bucurã de consideraþie medicalã. vomele. umanã. Datoritã alcoolului. cred cã asta îl face foarte nefericit". ar putea să naufragieze sau să fie devorată de rechini fără ca lui să-i pese. Ar fi un alcoolic. nu ar mai avea aceastã reþinere faþã de jocurile omeneºti si ar putea liniºtit sã se lase în voia lor. nu existã curã de dezintoxicare pentru inteligenþã. sub privirea condescendentă a bibliotecarului. ar fi dezinhibat. Neavînd nici un fel de cunoştinţe în domeniu. „La un moment dat. elocvent şi volubil. sã cunoascã secretele otrãvii care avea sã-l salveze. ar face piruete! Ei. Atunci ar frecventa reuniunile Alcoolicilor anonimi. sau. Alcoolul ocupã gîndurile în întregime ºi dã un scop în disperare: sã te vindeci. adicã cineva care are o boalã recunoscutã pe plan social. Prin comparaþie. nu poate fi decît dorinþa unui alcoolic. Dacã gîndirea conduce la o anume excludere. ar fi susþinut ºi înþeles de fiinþe asemeni lui aplaudîndu-i curajul ºi voinþa de a se lãsa. Pe cînd pe oamenii inteligenþi nimeni nu se gîndeºte sã-i plîngã: „El studiazã comportamentele umane. Trebuia sănceapă prin a o ţine într-o beţie. dar e o fatã foarte în regulã. cu o cauzã cunoscutã ºi tratamente prevãzute. Se gîndea serios sã devinã alcoolic. Pe alcoolici lumea îi deplînge. Vrea sã scape". Îl cunoºtea bine pe Antoine. în caz cã asta nu s-a realizat firesc. inteligenþa e de douã ori rea: te face sã suferi ºi nimeni nu se gîndeºte sã o considere ca pe o boalã." Iatã genul de cugetãri binevoitoare. În ciuda protestelor lui Antoine fată . la doi paºi de casã: voia sã devinã alcoolic în mod inteligent. mi-a fost teamã c-o sã devii inteligent. a fi alcoolic ar fi o promovare. Curiozitatea lui vie l-a împins sã se repeadã la biblioteca municipalã din Montreuil. Antoine a scotocit prin rafturi. să avanseze pas cu pas în smîrcul spirtoaselor? Nu putuse să se abţină. Dar nu. Rîsete fără motiv. E o preocupare. convins în sinea lui că este inteligent fiindcă e prost îmbrăcat. a ales cărţile care i se păreau cele mai interesante. Antoine nu ştia cum să debuteze în noua carieră. bineînţeles că nu uita partea sumbră a alcoolului: mahmureala. Iar a fi perfect integrat în societate. odată slăbite parîmele. prin distanþa observatorului faþã de lumea observatã. în stare de ebrietate ar iubi pe toată lumea. în schimb a fi alcoolic ar fi un mijloc de a gãsi un loc. exclamaţii absurde. n-ar mai putea: ar fi un declamator de aproximaţii lirice. Ar dansa. dimpotrivă.

catolici. Cele mai faimoase bãuturi alcoolice. aproape de turnul Eiffel. colegi ºi vecini. Şi. Faceţi cercetări istorice despre băuturile alcoolice? — Nu. majoritatea peste patruzeci de ani. un baron.. bibliotecarul afişase o fotocopie a legitimaţiei lui de bibliotecă cu inscripţia în caractere grase: „Cititorul anului. Antoine s-a apucat să caute printre cunoştinţele lui un alcoolic care ar putea să-l înveþe metoda. Barul semăna cu o mie de alte baruri: tejghea acoperită cu tablă de zinc. . Ghid istoric al bãuturilor alcoolice. Uşa făcu să clincăne un clopoţel. sticle aliniate precum soldaţii unei armate secrete. Bibliotecarul a înregistrat împrumutul ºi i-a spus: — Iarăşi! O să vă depăşiţi recordul de anul trecut. felicitări. După trei zile petrecute citind pe nerăsuflate aceste cărţi. eu. de aceea îºi cheltuiau micile salarii pe substitutele de fericire ºi de frumuseþe care sînt bãuturile alcoolice.. Dar înainte de a mã apuca de bãut. un Newton al votcãi. iar apoi a murit. un tonomat vechi. considerînd că stăpîneşte oarecum subiectul. unii tineri.de acest exhibiţionism cultural. Yoda al whiskyului. sufocat în mod misterios sub un grup de turişti germani. S-a decis să prospecteze acolo. rude îndepãrtate. un heroinoman. precum şi un caieţel ca să-si noteze viitoarele experienţe şi toate cunoştinţele noi pe care spera să şi le însuşească. aveau vîrsta aceea patinatã. pe trotuarul de peste drum de apartamentul lui. Dar nici un alcoolic.. Vieþile lor amãrîte nu putuserã sã le dea gustul si forþa pasiunilor sãnãtoase. de fapt. Antoine îşi luă cărţile. un Einstein al calvadosului. Nu era decît opt ºi jumãtate dimineaþa. o integramistã. îi măsură din priviri pentru a-l alege pe cel care avea sã-i fie profesor. un Platon al lichiorului.. încerc sã devin alcoolic. incertã.. cîteva mese. La cincizeci de metri. dar toþi beau deja vîrtos. as prefera sã cunosc subiectul." Era ridicol. Bãuturi alcoolice ºi Vinuri. aderenþi la partide politice. Bibliotecarul ºi-a petrecut urmãtoarele zile întrebîndu-se dacã asta era o glumã. Se uită la clienţi. Nu se aflau acolo decît bãrbaþi. dar nimeni nu întoarse capul la intrarea lui. Antoine s-a prezentat la pupitru cu Dicþionarul bãuturilor alcoolice din lumea întreagã.. O persoanã care sã aibã stofã de profesor în materie de vinuri ºi alcooluri albe. se afla un bistrou numit Căpitanul Elefant. un pîrþoman. Abecedarul bãuturilor alcoolice. a alcoolicilor. ºi multe alte tare. luînd notiţe şi făcînd fişe de lectură. a gãsit ºi a descoperit psihotici. Printre apropiaþii sãi.

Pe baza fotografiilor din enciclopedia lui. Omul cu şapcă îl privi pe Antoine cu un aer suspicios. — Vrei să devii alcoolic. fără-ndoială. Apoi. Vinul roşu ar putea fi bordeaux.. cocktailul acela de mirosuri de ţigări. Îşi strînseră mîna. aliniase unsprezece pahare umplute cu lichide diferite. ale conversaþiilor animate ale negustorilor. — Nu. dupã ce goli paharul cu gin. dar a trecut ceva vreme de cînd alcoolul nu-mi mai oferă drept miraj decît realitatea. Eu sînt Antoine. — Încîntat. bere blondă. paharul se sparse.. iar aceea. Zîmbea iarãºi. domnule. bloody mary. Bãrbatul inspirã adînc ºi suflã uºor.. coniac.. văzînd aspectul inofensiv al acestui tînăr cu părul ciufulit. Vrei să devii alcoolic.. zîmbi. în general. şampanie. şi de-asta ai toate cărţile astea. cu o ºapcã pe cap. Eşti dotat. chiar dacă n-am nici cea mai vagă idee la ce foloseºte. ale maºinilor. spuse Antoine întorcînd capul ca să evite discret răsuflarea încărcată a bărbatului. — Cărţile astea sînt ca să. calvados. Léonard îl privea atent pe Antoine. existã o etichetã pe sticlã. Nu vreau să devin alcoolic . de alcool şi de detergent. ªovãind. intrigat ºi amuzat.mai ales. de cafea. Guinness. aş fi crezut că eşti o halucinaţie. Antoine deduse care sînt diferitele bãuturi ºi le spuse pe nume arãtîndu-le cu degetul: — Porto.. Antoine vãzu în el un specialist. Bãrbatul nu-i acordã nici o privire ºi goli primul pahar. Dădu pe gît paharul de whisky dintr-o înghiţitură. — Vreau sã devin alcoolic. — Eşti un fizionomist al alcoolului? E o artă originală. puştiule. Vreau să ştiu totul despre alcool. Antoine sfîrsi prin a-ºi retrage mîna. Citesc cărţi despre băuturile alcoolice ca să învăţ cum sînt fabricate. iar dumneata tocmai ai băut un pastis. whisky. Acum douăzeci de ani. Strîngerea de mînã se prelungea. îºi puse cãrþile pe tejghea. — Nu-i rău. care impregna amintirile. — La ce o sã-þi foloseascã? replicã bãrbatul zîmbind. Bãrbatul închise ochii ºi strînse paharul în mînã. un bãrbat. murmură Léonard. ce materiale se folosesc. gin. Redeschise ochii ºi-i întinse mîna lui Antoine. recunoscu el. încheieturile i se albirã. — Mulţumesc. E logic. — Pe mine mă cheamă Léonard. vin roşu. Se auzeau zgomotele strãzii. Aºezat la tejghea.

declară că vrea să plece pe mare...oricum. — Cu ajutorul meu? întrebă mirat şi jovial Léonard. ca şi cum ar fi ceva ce ţi s-ar cuveni! La-să-mă să-ţi spun o chestie. iar cînd aveam cincisprezece ani am petrecut o lună de vacantă la unchiul Joseph şi mătuşa Miranda.. Antoine ridicã din umeri. vinurile. — Ei bine. eu cunosc teoria. dumneata ai aerul unui specialist. alcoolurile albe. cred să sînt în stare să devin alcoolic. puºtiule.. Léonard aspirã coniacul ºi-l ţinu cîteva clipe în gură. tinere: alcoolul e cel care alege. nu vreau să par lipsit de modestie. Eu. — Dacă citeşti prea mult. Patronul barului şterse tejgheaua cu o cîrpă si luă paharele goale.. Nu aveau predispoziţie pentru asta. trebuie sã i te dedici mai multe ceasuri pe zi. dar. lipsit de experienţă şi naiv. cu ajutorul dumitale. diferitele feluri de alcool. Obrajii începeau să i se rumenească. cum s-ar zice. remarcă Léonard impasibil. Léonard reacţionase cu năduful care-i caracterizează pe bătrînii lupi de mare atunci cînd un tînăr. în fine. Dumneata. Dat fiind că-şi petrecuse copilăria prin mici . — Da. olimpicã. Am voinţa necesară. de aceea si venise sã caute un antrenor în acest bistrou. Tocmai citesc un eseu pasionant al lui Raymond Dumay pe tema asta. Antoine arătă spre şirul de pahare de pe tejghea. lichiorurile. n-o să ajungi niciodată alcoolic. Léonard încruntã din sprîncene. să schimb scutecele cîinelui vecinei mele. dezamãgit: nu avusese niciodatã pretenþia sã creadã cã va fi ceva uºor. E o disciplinã.. Aşadar. Nu cred cã eºti bun de aºa ceva. alcoolul hotărăşte dacă eşti apt să devii beţivan. e aºa o bogãþie! Am descoperit cã alcoolul este legat de istoria omenirii ºi cã numãrã mai mulþi adepþi decît creºtinismul. vorbesc limba aramaică. dar n-au reuşit niciodată să devină alcoolici. — Şi cine-ţi spune că ai aptitudini pentru asta? Crezi că devii alcoolic aşa. Mã intereseazã asta cu-adevãrat. budismul ºi islamismul la un loc. Aşa că tu. Se uită în cupa de şampanie — bule mici se ridicau la suprafaţă — şi chicoti.. tu crezi că ai harul? Vii liniştit şi declari că vrei să devii alcoolic. dar n-am pic de practică. să recoltez miere. am învăţat să repar motorul avioanelor de vînătoare din Primul Război Mondial.. E o activitate care necesitã o anumitã angajare.? Că ajunge să vrei şi să bei cîteva pahare? Cunosc oameni care şi-au petrecut toată viaţa bînd.

va trebui să te asiguri mai degrabă dacă voi fi în stare să mă duc la fund. e treabă serioasă. — Un concurs de admitere? — Ei.porturi bretone. spuse Antoine zîmbind ºi ridicînd din umeri. — Dar nu trebuie chiar un permis. Frecîndu-şi fruntea... îi privi pe ceilalţi clienţi ai barului şi constată că se potriveau perfect cu decorul. îi citezi .. Aveau un fel de aer familial căci. Puteţi să mă învăţaţi. puºtiule: cînd te duci sã cumperi pîine. asta e cert. derutanta sterilitate a existenţei aşa cum ne este ea vîndută. Statul ar trebui sã se ocupe de formarea alcoolicilor. — Nu vreau să dau această impresie. totuºi. Prima întrebare: de ce vrei să devii alcoolic? Mi se pare esenţial să-ţi cunosc motivaţia. Ia să vedem.. Alese berea. — Bun. Dacã n-ai ce trebuie. băiete. şi dacă nu semănau între ei. — Sînt dispus să-ncerc. e mai bine sã te asiguri cã ºtii sã înoþi înainte de a te arunca în bazinul cel mare. puştiule. îi rãmase lipitã de perii bãrbii sure niºte spumã. Mai sînt ºi alte vapoare. din Malcolm Lowry.. Unii nu rezistã la alcool. ca sã-ºi cunoascã limitele. domnule Léonard. existã o selecþie. — Ar trebui. conduc aiurea ºi voteazã. Antoine cunoştea bine acest sentiment şi-l înþelegea: meºteºugarii sînt mîndri de arta lor si geloºi. erau făcuţi cu toţii din aceeaşi materie tristă. — În cazul de faţă. schimbãrile în modul cum percep timpul ºi spaþiul si în personalitatea lor. — „Alcoolismul are drept cauză urîţenia. îºi stîlcesc în bãtaie nevasta ºi plozii. — Înţeleg. La fel ca pentru înot. — Exact.. — O întrebare. dar asta-i viaþa. — Da.. Antoine cugetă. Vreau să ştiu dacă ai înotătoarele necesare ca să te duci la fund. dar nuþi pot garanta nimic. Nu oricine poate deveni alcoolic. puştiule. Îmi mărturisesc ignoranţa şi nu ştiu dacă sînt dotat pentru asta. Trebuie să-ţi pun cîteva întrebări.... e trist. Aºa cã sã nu-mi porþi ranchiunã dacã rãmîi pe chei. flatat. pe care o ºterse cu mîneca scurteicii groase bleumarin. înţelege că există unele condiţii pentru exercitarea alcoolismului. Léonard ºovãi între bloody mary ºi paharul de Guinness." — E un citat? întrebă Léonard dupã ce dãdu peste cap bloody mary-ul. răspunse Léonard. remarcă Antoine. Vă rog să mă acceptaţi ca elev. Un soi de examen prealabil.

. să zicem că sînt sărman. ochii i se micºorau ºi. alcoolul nu o să te vindece. Comandã o cafea ºi un pahar de calvados. Personalitatea ta se va dezagrega. Şi mai ales gîndesc prea mult. fiecare act liber se face cu preţul unei răni care nu coagulează. — Asta e starea mea naturală. aceasta-i întrebarea.. Un client intrã ºi se aºezã la o masã unde se desfãºura o partidã de cãrþi. să ştii. Vreau să fiu un spectru banal. o bucurie să bei. N-o să te mai poţi lipsi de alcool si chiar dacă. nu mai am curaj.. cu paharul ridicat. nici chef să am ceva de genul unei personalităţi. — Puştiule. murmură Léonard zîmbind ºi ciocãnind . Pe mãsurã ce golea paharele. tu eşti poet: vrei să spui că eşti deprimat." Aº prefera sã vorbeºti tu însuti. or să dispară repede şi n-o să mai rămînă decît tirania dependenţei şi a privaţiunii. cu citatele scapi prea uºor. la început. Viaţa ta nu va fi decît ceţuri. Léonard îl bãtu prieteneºte pe umãr pe Antoine. ăsta-i un lux care mă costă prea scump. lovind cu pumnul lui mic tejgheaua. — Dar. Léonard îl puse pe Antoine sã ghiceascã de ce aliniase pe tejghea unsprezece pahare cu bãuturi diferite. crize de delirium tremens. Léonard fãcu o grimasã. o să simţi o euforie. poate chiar mai rele. Nu mai am tăria să fiu eu însumi. nu mă pot abţine să nu analizez şi să nu încerc să-nţe-leg cum rezistă şi funcţionează toată harababura asta. violenţă împotriva anturajului tău. halucinaţii. în acelaºi timp. stări de semiconştienţă. paranoia.brutãresei din Shakespeare? „A cumpãra cornuri cu unt sau chifle cu ciocolatã. fără nici un viitor. Patronul deschise radioul ca sã asculte ºtirile de la ora nouã. Dacã vrei pãrerea mea.. mă întristează enorm să văd că nu sîntem liberi şi că fiecare gînd. sufăr de o depresie de douăzeci şi cinci de ani. Ca ultimã întrebare de „examen". Nu trebuie să crezi asta. M-am săturat de libertatea mea de gîndire. privindu-se în oglinda din faþa lui.. — Ca să nu existe gelozii. — Ca să nu existe gelozii? răspunse pe loc Antoine. mai largi si mai fluide. fiindcã-s atîþia scriitori mari care au spus atîtea lucruri. încît nici n-ar mai fi nevoie ca cineva sã exprime o opinie personalã. se lãsa tot mai mult peste tejghea. gesturile îi deveneau mai puþin tremurãtoare. dar o să-ţi facă altele. de toate cunoştinţele mele. Rãmase dus pe gînduri. nu sã invoci un mare scriitor tîmpit. — Asta şi vreau! spuse hotărît Antoine. de blestemata mea de conştiinţă! Dupã ce goli paharul de porto... ascunsã parþial de sticle. O personalitate. — Atunci. îţi va alina rănile..

da.. Antoine. Léonard ridică mîna şi pocni din degete ca să-1 cheme pe patronul care citea Le Parisien la celălalt capăt al tejghelei.uºor cu un pahar în tejghea. Nu . E bere de cinci grade. Antoine se uită la Léonard cu privirea lui francã. îşi aprinseră pipa şi băură bere împărţind între ei paginile Monde-ului. la egalitate. îmi va umple toate clipele ca pe nişte păhărele. insomnii. Poþi fi mai clar? — Poate că în felul acesta aduci un omagiu. Antoine. spuse liniştit Antoine strîngînd mîna uscată şi aspră a alcoolicului. — Nu m-am gîndit niciodatã la asta aºa.. spuse Léonard dupã ce-ºi mîngîie barba. — Asta e ceea ce vreau. natura în marea ei milostivenie poate cã þi-a dat harul. trebuie să-ţi obişnuieşti cerul gurii. oftalmice. Alcoolul îmi va ocupa toate gîndurile. în muşchi şi în oase. nu de ceva atît de sectar: îţi place alcoolul în toate formele lui. dar. Prefer o boală care încape într-o sticlă. îmi voi cunoaşte cauza durerilor. O să o luăm cuncerul. nu adevărul. o sã ai tot felul de migrene. alcoolul îþi va oferi toate astea. alcoolul. Dumneata nu eşti un amator de bere sau de whisky scoţian.. să-ţi deprinzi ficatul juvenil. crize de angoasã. ulcere. O sã vomiþi des. trebuie sã fii conºtient. manifestări fizice ale unui comportament precis. mulţumeasc din tot sufletul. lîngă casa de marcat: — Roger. o bere la halbă pentru puşti! (Patronul puse berea în faţa lui Antoine.. Cauza răului meu va fi alcoolul. sînt de acord. tuturor acestor soiuri de alcool. îºi trecu mîna prin pãr. un rău real. alunecă de la sine. Dãdurã mîna cu patronul. E o ucenicie pe termen lung. aproape o ascezã. vreau alte chinuri. ca întotdeauna. foarte sigur pe decizia lui. O sã fiu profesorul tãu de alcoolism. Intrarã doi clienþi noi. tulburãri de vedere. — Accept. bufeuri de cãldurã. cerebrale. Pentru un pic de cãldurã si de alinare. Se aşezară la o masă din fundul barului. zburlindu-1. mai degrabă decît o boală imaterială şi atotputernică căreia nu pot să-i dau un nume. — Mulţumesc. dureri cervicale. O sã fiu sever. o sã te pun la treabã. stomacul îþi va fi încordat ºi acid. Îmi pari a avea aptitudinile. îl salutarã pe Léonard. era foarte calm.. Eşti un îndrăgostit de Alcool cu A mare. o sã ai des diaree.) Mulţumesc.. Dar trebuie sã te pun la curent cu toate neplãcerile la care vei avea dreptul.

Debord. a-şi lua viaţa era ultimul mijloc pe care-1 vedea de a adera la lume. Viaţa nu mai era decît un chin nesfîrsit. întrebă Antoine.. Antoine. nu neapărat chestii tari. aflat în plină comă etilică. Trase o strîmbătură. bea cu înghiţituri mici. votcă în cantitate uriaşă. beau whisky. Lafargue. totul era auriu. Nu mai simţea nici o plăcere să vadă că se face ziuă. Dacă-ţi place gustul şi dacă nu vrei să te îmbeţi prea repede. Să bei tot timpul. Ca remediu de substituţie. Majoritatea oamenilor devin alcoolici fără metodă. Cretini şi amatori! Poţi foarte bine să devii alcoolic într-un mod mai inteligent. Cato din Utica. Cleopatra. dar să faci asta cu seriozitate. Demostene. nu în ăsta o să te îneci. li se face rău. Dacă nu. Léonard îºi scoase ºapca ºi o îndesã peste pãrul lui Antoine.. printr-o utilizare savantă a dozelor şi a gradelor alcoolului. o ambulanþã oprea derapînd pe trotuarul din fata Cãpitanului Elefant. dragul lui Seneca. dar continuă să golească paharul. toate clipele lui erau acide şi stricau gustul a ceea ce-ar mai fi putut fi încă plăcut. draga lui Virginia Woolf. Să fie alcoolic fusese ultima lui ambiţie de integrare socială. Sylvia Plath. prin prisma asta. dacă ţi se pare prea greţoasă. şi o iau de la capăt cu băutura. Doi infirmieri înarmaþi cu o targa intrarã grãbiþi în bar ºi-l luară cu ei pe Antoine. Antoine privea paharul mare de bere încununat cu spumă albă. paharul lui de bere era încă pe jumătate plin. cu sîrguinţă.devii alcoolic trăgînd o beţie în fiecare sîmbătă seara. sau cu înghiţituri mici? — Asta tu va trebui să vezi. Antoine începu să bea. Dacă vrei părerea mea. sînt nişte cretini. dă paharul peste cap dintr-una. Antoine nu putuse să fie alcoolic. e nevoie de perseverenţă şi constanţă. Din cauza unei sensibilităţi fiziologice deosebite. — Trebuie să beau totul deodată. omule. Pe tejghea. Cinci minute mai tîrziu. Cum nu avusese niciodată cu-adevărat impresia că . puţin intimidat. nu trebuie să-ţi fie teamă. a luat hotărârea să se sinucidă. Personaje pe care le admira avuseseră curajul să-şi aleagă momentul morţii: Hemingway. După ce adulmecă lichidul şi-şi puse spumă pe nas. degustă acest nectar de hamei. — Haide.

Poate că într-o bună zi armata va avea curajul să folosească potenţialul distructiv al acestui cuplu şi îl va folosi cînd bombele atomice se vor fi dovedit prea ineficace. Motivul pentru care nu voia să ajungă la acest spital este că risca să-i întîlnească aici pe unchiul său Joseph şi pe mătuşa Miranda. în pofida actului plastifiat din portofelul său. Antoine era o fire paşnică.. stomatologia. E. Unchiul Joseph şi mătuşa Miranda îşi petreceau viaţa în spital de ani de zile. doar că se văitau tot timpul. Calitatea incredibil de proastă a mîncării ce i se servea de cînd era în spital a sfîrşit prin a-l convinge să-şi pună capăt zilelor. de bolile reale sau inventate de ipohondria lor arţăgoasă.A. I. De aceea. încercau angiologia.. în funcţie de operaţii. Revenindu-şi încet-încet după comă. treceau de la urologie la alergologie. gastroenterologia. în Belgia şi Olanda. Hezbollah-ul publicaseră comunicate în care afirmau că vor executa acest cuplu dacă mai calcă pe teritoriul lor. creau incidente diplomatice. otorino-laringologia.R. a luat hotărîrea să se sinucidă. nu-i era frică de moarte. decît să fie îngrijit la Pitie. Făceau turul tuturor serviciilor.T. de la un etaj la altul. Călătoreau astfel prin spitalele capitalei ca prin nişte ţinuturi exotice. în care spunea că îşi donează organele în caz de moarte cerebrală şi că preferă să agonizeze pe trotuar.A. Antoine fusese internat la secţia de urgenţe a spitalului La Pitie-Salpetriere. protestau şi făceau un caz din orice fleac. în Elveţia. aveau interdicţie de sejur în mai multe ţări: în Israel. evitînd mereu cele două servicii care ar fi putut face ceva pentru ei ºi pentru restul lumii: psihiatria ºi medicina legalã. în Japonia. diabetologia. La fiecare călătorie a lor în străinătate. în Statele Unite. Fără succes. .trăieşte. Antoine a încercat să convingă nişte infirmiere să-i şteargă numele din registrul spitalului ca să nu primească vizita unchiului si mătuşii sale.. Ba chiar era fericit să găsească în moarte singura dovadă tangibilă că a fost în viaţă. dermatologia. se mutau de la o secţie la alta.. Nişte budişti fermecători au intrat într-o miliţie paramilitară după ce i-au frecventat prea mult. de altfel nimeni nu-i suporta. Autorităţile ţărilor respective n-au făcut şi n-au spus nimic care să dea de înţeles că s-ar opune. dar nu îi putea suporta. Nu că ar fi fost periculoşi.

Aslee un palmier pitic de un metru cincizeci. Era cu doi ani mai mare ca Antoine. Ganja a adus ceai. cu o linguriţă băgată într-un borcănaş de gem de mere. dar vom vorbi despre el mai fîrziu. un fost codiscipol de la facultatea de biologie. La prima lor vizită la spital. Punctul lor comun. ceea ce îi apropia pe Antoine ºi pe Rodolphe. era cã nu cãdeau niciodatã de acord în nici o privinþã. Antoine navea idee ce meserie are Ganja. Traducătoare la o editură. Nu era o tehnicã foarte ºtiinþificã. Rodolphe. se ducea la inseminare. Charlotte flori. dar fiind lesbiană nu dorea cîtuşi de puţin să reuşească pe căi naturale. ca un bun filozof. lãsînd o operã care va influenþa generaþii de termite. Pentru a-ºi spori ºansele. Charlotte. Antoine îl luase peste picior. datorită complicităţii prietenei ei care era medic. Pe scurt. Aslee ºi Rodolphe — au venit sã-l viziteze. Aslee era cel mai bun prieten al lui Antoine. Pur produs al sistemului de învãþãmînt. omul cel mai destins din lume. sã ajungã profesor universitar peste ºapte ani ºi sã moarã complet uitat peste ºaizeci de ani. amintindu-i de contingenþe ºi de multiplele determinisme care apasã asupra fiinþelor umane. cu regularitate. ºi þinea un curs de filozofie intitulat „Kant sau domnia absolutei gîndiri". Antoine era dilema. Rodolphe certitudinea. dar Charlotte credea cã forþa centrifugã a acestor maºinãrii putea sã propulseze acolo unde trebuie spermatozoizii recalcitranþi.şezînd în patul lui de spital. Dar Rodolphe nu pãrea a crede cã un profesor de filozofie este atins de aceeaºi ploaie ca un muritor de rînd. Ganja. Jucau şah de mai multe ori pe săptămînă. Marele ei vis era să aibă un copil. dupã-amieze întregi. Antoine o însoþea la tîrgul de la Trone sau la orice serbare cîmpeneascã ºi. Ultima lor disputã fusese pe tema gîndirii. avea obiceiul să-l îmbărbăteze pe Antoine pregătindu-i ceaiuri din plante medicinale extraordinare care le înveseleau serile. Rodolphe putea spera sã obþinã un post de conferenþiar peste doi ani. se dãdeau în roata mare. . bunătatea întruchipată. ºi putem spune cã fiecare îºi exagera înclinaþia în felul lui. în fine. De aceea. iar acesta era foarte misterios în privinţa asta. iar Rodolphe a regretat că Antoine nu era legat la un respirator artificial pe care l-ar fi putut debranºa. dupã fiecare inseminare. dar avea destul de mulţi bani si prin urmare de multe ori el lua nota de plată. si hoinăreau pe străzi sporovăind. sus pe observatorul de la Sorbona. Charlotte era o fostă vecină a lui Antoine. Prietenii lui — Ganja. rozaliu şi cu gogoloaie. un coleg de facultate. era indispensabilul opozant. cã produce acte de gîndire purã prin simpla funcþionare a voinþei lui atotputernice ºi a perfectului sãu liber arbitru. în ghiveci. Rodolphe afirmînd.

am încercat deja asta. dar n-ar fi putut fi mai precis. căci articula cu o voce feminină. Dar această formă albă nu adăpostea corpul neînsufleţit al unui faraon. E mai uşor să iei bacul. eu voiam să fiu alcoolic. cel puţin. decît să te sinucizi. E oribil. Prietenii lui Antoine trecuseră cu cîteva ore în urmă pe-acolo. dar n-a mers. — O jumătate de pahar? Ai stabilit un record în materie. Soarele palid pătrundea prin transperante imprimîndu-şi lumina pe pereţii de o culoare bolnăvicioasă ai camerei. un imbecil curajos m-a salvat. de fiecare dată. să fie egoist şi să nu mai trăiască doar ca să nu-i amărască pe prietenii lui. — Dumneata de ce eºti aici? — Comã etilicã. dar nu venea nimeni. am încercat tot ce se putea. n-avea idee de vîrsta acestei persoane. pentru simplul motiv că era înfăşurată în bandaje precum mumiile egiptene. e cert. o dată în viaţă. Antoine avea ca vecin de cameră o fiinţă umană. fără urmă de accent din Valea Regilor: — Nu-ţi face griji. răspunse ea pe un ton răutăcios. — Cîţi litri? — O jumătate de pahar. Ce ai băut? Votcă? Whisky? — Bere. am toate şansele. — După cum se vede. Încã o datã. — Dumneata te-ai sinucis? întrebă Antoine. Coma etilică este o chestie clasică. Antoine se aşeză pe marginea patului. — Poftim? întrebă Antoine ridicîndu-se în pat. Rata de reuşită e sub opt la sută. concursul de inspector de poliţie sau diploma în litere. am dat greş. — Te-nşeli: nimic nu e mai greu decît să te autosuprimi. o să scap. — Nu eşti la prima tentativă? — Nici nu le mai număr. Şi totuşi. Acolo.Solicitudinea prietenilor lui nu a schimbat decizia tăcută a lui Antoine: hotărîse. De altfel. nu-i aşa? Cînd . — Nu ăsta era scopul meu. Acum. să se intereseze de femeie. o sã scap. Dar. ceva sau cineva se punea în calea morţii mele. — Aha. sinuciderea mi se pare soluţia cea mai abordabilă. niciodată. a murit după cîteva zile de o pneumonie. Nu ştia dacă e femeie sau bărbat. spuse femeia pe un ton degajat Nu e rău. că m-ar deprima. Cînd am încercat să mă înec.

. este pasiunea mea. — Poate că ar fi mai bine să te laşi de sinucideri.. îmi voi dori să fiu de două ori moartă. încearcă. nu voi suferi această umilinţă. De mai multe ori.. fumez două pachete pe zi. Rezultatul: am aproape toate oasele din corp rupte dar. glonţul a traversat craniul fără să-mi atingă creierul. Antoine căută în ei o urmă de tristeţe. sinuciderea e vocaţia mea.. de cînd eram mică de tot. dacă mă-ndrăgostesc iarăşi şi iese prost. da. în încãpere.. Tãcerea îºi întinse aripile de fluture. Ce o să se zică despre mine dacă mor la nouăzeci de ani din cauze naturale? — Nu ştiu. beau prea mult. aşa încît. dupã imbecilul ãla de doctor.. nu ştiu. — Ai căzut peste nemţi? — I-am strivit. se va sfîrşi prost. nu-i aºa? Ei bine. Mănînc orice. doamnă. Si apoi. e normal să te întrebi de ce sînt ambalată aşa. principala cauză a disperării mele este că nu reuşesc să mă sinucid.. exact în clipa aia. Din cauza dragostei vreau să mă omor. o mulţime de chestii prăjite. Nu te jena. Crezi că asta ţine. largi si delicate. să te îndrăgosteşti.. M-am aruncat de la etajul trei al turnului Eiffel. fără să producă vreo daună serioasă. dar laboratorul greşise dozele. a trebuit ca. doar ochii ei verzi se zăreau printre bandaje. Semănînd cu nişte smaralde într-o casetă căptuşită cu pînză albă. Cînd mi-am tras un glonţ în tîmplă. — Nu înţelegi! se răzvrăti ea. — Dar asta nu se va-ntîmpla. tone de carne. Am înghiţit două cutii de somnifere. să întîlneşti lume. înainte. Ar fi trebuit sã fie imposibil sã dau greº. lãsînd locul ploii ºi cenuºiului. Mi-au amortizat cãderea. Soarele dispãruse. Ba chiar am fost aruncatã în sus. voi fi pe picioare ºi în plinã formã peste ºase luni. ca mod de a te sinucide? . s-a rupt funia.m-am spînzurat. acum. voiam să mă sinucid din disperare. un grup de turiºti germani în sort sã se strîngã la baza turnului pentru o pozã suvenir. dar imbecilul s-a înşelat şi a omo-rît-o pe vecina mea! Pur şi simplu nu am noroc. — Vrei să ştii de ce sînt în halul ăsta? întrebă ea întorcînd ochii spre Antoine. Era o lunã iulie care interpreta partitura de martie. aşa că n-am avut dreptul decît la o siestă de trei zile. dar nu găsi decît nemulţumire. să asculţi un album cu Clash. Acum trei luni am angajat chiar un ucigaş plătit ca să mă împuşte. nu ştiii.

o să te audă. care n-avea pic de experienţă în acest domeniu şi nu voia să piardă ani preţioşi de moarte încercînd fără succes să se omoare. Antoine. Miranda. am adunat mai multe indicii şi prezumţii despre un important trafic cu organe în cadrul acestui spital. va învăţa să se sinucidă corect. nu e splina mea! — Dar bine. Dar. Îi dictã lui Antoine numãrul de telefon pentru curs. Nu aşa tare. Brusc. va fi omologat ca sinucidere în statistici. o încuraja Antoine. ce mai face familia lui. Sînt în stare de orice. — Ce vă face să credeţi asta? întrebă Antoine. cu asiduitate. Unchiul Joseph îi povesti lui Antoine. o simţi? Nu e splina mea. Antoine? şopti el cu dinţii încleştaţi. Îl întrebară ce mai face. Atunci femeia îi povesti lui Antoine că descoperise pe panoul de afişaj al asociaţiilor din primăria arondismentului al XVIII-lea. printre cursurile de yoga şi de olărit. şuşoti mătuşa Miranda apucîndu-1 pe Antoine de braţ. Miranda! — De ce? continuă mătuşa Miranda. . nu cred cã. că tocmai făcuse o operaţie de splină şi era convins că chirurgul îi schimbase splina cu a altcuiva. precum şi vecinei lui de cameră — care probabil că regreta mai mult decît oricînd prezenţa turiştilor germani —. eu nu pot. — Simţi splina. Oamenii care schimbă spline sînt în stare de orice! — Noi credem că e un complot. de orice. şi Dumnezeu ştie ce o să ne facă. n-o să mă las păcălit aşa. dacã mori de un cancer la plămîni. — Nu-ţi face griji.— Da. Spune-i. dar reveniră curînd la ale lor. Acolo. de ce să-ţi fi schimbat splina? — De ce?! exclamă unchiul. se va prezenta la acest curs şi. în acelaºi timp. chiar dacă ăsta era obiectivul vizat. uºa se deschise ºi doi diavoli tasmanieni dãdurã buzna într-un vîrtej de exclamaþii ºi de gesturi violente: unchiul Joseph ºi mãtuºa Miranda se nãpustirã asupra bietului Antoine. o ascultă cu atenţie pe vecina lui de cameră. adică presupusele lor nenorociri. un curs de sinucidere. Traficul cu organe! — Nu aşa tare! ţipă unchiul Joseph. Insistă ca Antoine să-i pipăie abdomenul. unchiule Joseph. De ce? Spune-i. Aceasta îi expuse planul ei: de-ndată ce se va reface. n-o să mai dau greş. Ceea ce conteazã e scopul pentru care faci toate astea.

T. Automobilele continuau să inventeze omul nou. ca doi detectivi mojici. ăăă.P. Splina mea! Ce. Tobele de eşapament îşi difuzau poluanţii precum polenurile unei noi ere.P. însămînţînd în plămînii parizienilor şi ai turiştilor flora viitoare a unei civilizaţii bolnave. Antoine s-a întors spre femeia sinucigaşă.M. Plecară în fine. Antoine a trebuit să aştepte puţin ca să se elibereze cabina. asta nui o dovadă? Au luat splina mea frumoasă ca s-o vîndă pe bani grei şi mi-au pus una jigărită şi moale. atît de tăcută şi invizibilă ochilor care nu văd decît ceea ce mişcă. — În acest caz. care spun multe despre conspiraţie. afirmă mătuşa Miranda.. priviri furişe din partea infirmierilor şi a medicilor. devenea standardul de viaţă.. — Bună ziua. Agonia vegetaţiei.. un miros de brioşe ştergea mirosurile mai puţin plăcute din cartier. Dar ochii ei erau închişi. îl anunţă pe Antoine că poate să părăsească spitalul. bună ziua! răspunse o tînără cu glas melodios. Bucuros să regăsească liniştea camerei sale. Aceasta se afla în faţa unei brutării. Intră un medic şi. Un vagabond se lipise de grila de aerisire a brutăriei. vã sfãtuiesc sã veniþi direct sã ne . aşa că s-a dus la cabina de la colţul străzii. Au trecut cîteva zile pînă ce Antoine s-a ho-tărît să arunce o privire pe hîrtiuţa unde era notat numărul de telefon de la cursul de sinucidere. şi m-ar interesa cursurile dumneavoastră. a arborilor şi plantelor. Antoine nu avea telefon. — S. deasupra Parisului strălucea soarele. Desfăcu o bucată de pîine veche ambalată într-o şosetă şi o degustă aspirînd plăcutele miresme dulci ale specialităţilor vieneze. amestecîndu-le în gură cu pîinea cu gust de carton. — Am observat semne. am primit coordonatele dumneavoastră de la o pietenă. ci roţi. în sfîrşit. Unchiul Joseph şi mătuşa Miranda vizitau astfel toate camerele pentru a pipăi abdomenul pacienţilor. pe un ton de garajist. în căutare de mărturii şi dovezi despre acest trafic.— Splina! exclamă unchiul Joseph. domnule.T. Sinucidere pentru toţi şi prin toate mijloacele. care nu va mai avea picioare ca să se plimbe în visele lui asfaltate.

chiar dacã unii sînt deja la curent. ºezînd. ªtefan Zweig. în fund. Publicul fremăta de vorbe şi rîsete ca înainte de începerea oricărui curs sau conferinţe. ºuºotind. se gãsea pupitrul la care se instala Prof. Lunea următoare. discutau. aşteptaţi. de toate stilurile.. ca urmare a minunatei spînzurãri a profesorului Edmond. Mishima. Henri Roorda. pe o estradã. Profesoara tuşi în pumn. doamna profesoarã Astanavis va preda cursurile. Toþi elevii erau acum aºezaþi. domnilor. permiteþi-mi sã vã anunþ.. Scrie unde. vă ascult. Gilles Deleuze. Se făcu linişte. cu stiloul în mînã. găsi o plăcuţă de aramă pe care era gravat: „S. Trebuie doar sã sunaþi la interfon.. Da. o trupă de cercetaşi. Pãreau destinºi. Nu e nici un curs sãptãmîna asta." Antoine apăsă pe butonul care comanda deschiderea porţii grele a imobilului. asociaţie înfiinţată în 1742. Antoine se aşeză pe unul din rîndurile din mijloc. bãtrîni. scotoceau prin geantã.P. în piaþa Clichy. de toate condiþiile sociale. Vã dau programul. citeau sau aºteptau. Astanavis. Cei mai mulþi aveau un blocnotes sau un caiet. un partid politic. — Doamnelor. O femeie înaltã îmbrãcatã în smoking negru pãrea a fi responsabila. începurã sã se aºeze. Antoine se afla în faţa imobilului din piaţa Clichy. Romain Gary. Unele. Încãperea era umplutã cu vreo zece rînduri de cîte cincisprezece scaune. Ea îl primi pe Antoine cu amabilitate ºi se prezentã ca Prof.T. Pe el se imprimă imaginea unui bărbat spîn-zurat într-o cameră de . înãbuºindu-ºi hohote de rîs. majoritatea discutau în mici grupuri rãspîndite. domniºoarelor. Aºteptau sã înceapã cursul. întîi ºi-ntîi. sinuciderea izbutitã a profesorului Edmond. schimbau hîrtii. Un cvartet cînta o operã de Schubert. o secţie a Alcoolicilor anonimi. A fãcut-o! Profesoara Astanavis luă o telecomandă şi se îndreptă spre peretele acoperit cu un tablou alb. după ce străbătu un coridor. Marilyn Monroe. dar. luminată de ferestre mari. Cei patru pereþi ai sãlii erau acoperiþi cu portrete sau fotografii ale unor sinucigaºi celebri: Gérard de Nerval. e la parter. cursuri de teatru. Erau deja prezente vreo treizeci de persoane.M.P. între un bărbat elegant cu chip inexpresiv şi două tinere zîmbitoare. pătrunse prin-tr-o uşă dublă într-o încăpere lungă. Participanþii erau tineri. la numãrul 7. Printre plăcuţele cu medici.T. de la orele optsprezece la orele douãzeci. Hemingway ºi Dalida. Astanavis. Urmînd pista pancartelor. Aveþi cu ce nota? — Aşteptaţi. de luni.vizitaþi. — De luni pînã vineri. Ian Curtis.

. murmură profesoara punîndu-şi mîinile pe pupitru. pentru a nu da greş. am douãzeci ºi cinci de ani.hotel. căci chipul era neclar. şi-a deschis venele. — Bunã. comentarii elogioase despre acesta sinucidere combinată. poţi să ne spui de ce te afli aici? — Viaţa mea e un dezastru. nu e treaba mea. manifestarea bucuriei care celebra moartea unui om. observînd. eu. îl voi ruga sã se prezinte. Punctul nostru comun este cã viaþa nu ne satisface ºi cã vrem sã terminãm cu ea. Trebuie să păstrezi muniţii. . Dar nu asta e cel mai grav.. — Tu ai ales să te sinucizi. ca bătrînii ăştia acriţi şi nefericiţi. Cred că asta mai merită cîteva aplauze! Elevii aplaudară din nou. probabil că trupul se legăna uşor. avea venele de la încheieturile mîirulor deschise. Am fără îndoială mai multe aptitudini să fiu mort decît viu.. atei. agnostici sau diabetici. Sînt experienþele voastre. opþiunile voastre. în plus. Toatã lumea se întoarse spre Antoine. Prea puţin mă interesează dacă sînteţi credincioşi. Antoine. se ridicã în picioare sub privirile binevoitoare ºi încurajãrile mute ale asistenþei. pe mocheta bej. teoria mea este că e mai bine să mori cîtă vreme nu ţi-a luat viaţa totul. spuse profesoara. puþin intimidat la ideea de a lua cuvîntul în public. Eu cred unele lucruri ºi o sã vã vorbesc despre ele. — A făcut-o! Şi după cum puteţi vedea. — Avem un prieten nou în seara asta. Teoria mea. pentru siguranţă. arãtînd spre Antoine.. încît poate că mă voi realiza prin moarte. sîngele făcuse două cercuri roşii. strigară. ca să vă învăţ să terminaţi cu viaţa asta care ne dă atît de puţin şi ne ia atît de mult. aprobă profesoara. mişcînd nervos din mîini. Iar eu pentru asta sînt aici: ca să te învăţ. Antoine! rãspunserã în cor participanþii. interveni profesoara. explică Antoine stînd tot în picioare. pentru a te cufunda în neantul liniştitor. Spectatorii din jurul lui Antoine aplaudară şi făcură. motivele voastre. dar nu mã aflu aici ca sã vã conving sã muriþi sau sã vã spun ce pot sã fie viaþa ºi moartea. — Mã cheamã Antoine. Antoine rămase aşezat. — Sînt convinsă. între ei. Adevărata problemă este că sînt conştient. se ridicară în picioare. mari. Cînd fusese făcută fotografia. — De fapt. — Antoine.. Acesta.. în caz că s-ar fi rupt funia. energie pentru moarte şi să nu ajungi acolo complet golit. sînt atît de puţin dotat pentru a trăi. că vei fi un mort foarte mare. fluierară. uimit.

aşa că-şi petrece aici vacanţele. Cu mîinile în buzunarele hainei de smoking. vrea să ne ţină în lesă pînă la capăt. gusturile..atîta tot. ca sã nu daþi greº. dădea din cap. era atît de sobru sclipitoare încît nu avea nevoie să folosească efecte exagerate. Dar e fals. să găseşti o anumită nobleţe. crimei. să gîndeşti astfel. Cine hotărăşte moartea oamenilor? Am delegat această libertate supremă bolii.. nu ne alegem viaþa. sã pãrãsiþi acest curs. periculozitatea ambientului cotidian. Acest hazard este voinþa subtilã a societãþii care încet-încet ne otrãveºte prin poluare. Profesoara bău puţină apă. original... o legitimare. a condiþiilor noastre de muncã ºi de viaþã. ca si cum iar fi legat o intimitate înţelegătoare. nu ne alegem limba. ne masacreazã prin rãzboaie ºi accidente. veþi putea sã plîn-geþi. ci cu dezinvoltura unei profesoare de literatură în faţa unui amfiteatru atent. Puteþi chiar sã vã îndrãgostiþi de vecinul vostru ºi sã regãsiþi gustul pentru viaþã. ce ştiu eu. — Dar toate astea sînt baliverne. . puţin îi .. chiar şi naturală. Singura libertate este moartea. în orice clipã. voi mai fi încã aici. Politică. Se uita atent la toţi participanţii din sală. Nu are nevoie de umbrelă. socială. Rămase cu braţele sprijinite pe marginea pupitrului. chiar dacã riscãm sã ne revedem peste ºase luni. Nu sîntem o Bisericã sau o sectã. Societatea hotãrãºte astfel data morþii noastre prin calitatea alimentaþiei. a fi liber înseamnã sã mori. Profesoara vorbea calm. epoca. eu vorbesc despre mine — este că sînt bolnavă. Noi nu alegem sã trãim. Un cancer a considerat că trupul meu ar fi o plăcută insulă paradiziacă. complice. scenice sau retorice. cu picioarele în oceanul sîngelui meu. þara. pentru a crea în mod artificial o emfază.. iluzia unui absolut numit moarte sau libertate pe care ai vrea să le faci să coincidă la egalitate perfectă. — Există o cenzură împotriva sinuciderii. învãþãtura mea se referã la modalitãþile de a te omorî. Cîţiva dintre vecinii lui Antoine rîseră.. o sublimare.. Vã voi învãþa cum sã vã sinucideþi în mod eficace. Asta se numeºte hazard. nu la motive. Ajungi la asta mai tîrziu. din nefericire.. sã þipaþi: toate astea aveþi dreptul sã le faceþi. nu ca un tribun politic sau religios. accidentelor. adevărul meu — să fie clar. Adevărul. vrea să hotărască în locul nostru. căci doamnei Naturi nu-i place ca cineva să-şi aroge drepturi în privinţa ei. o transcendenţă. bron-zîndu-se la soarele inimii mele... Dacã. asta vã va face sã pe-treceti clipe plãcute. religioasă. într-un mod frumos. De ce nu.

I-a sfătuit să nu recurgă la mijloace aproximative cum ar fi gazul. Ca să nu mă zvîrcolesc de durere sînt obligată să-mi fac injecţii cu morfină. i-a sfãtuit ca. Profesoara îşi încheie prezentarea. ºi voi. a lui Zweig. (Din buzunarul interior al hainei. o libertate jalnicã. Profesoara îşi scoase floarea roşie de la butonieră şi o puse în paharul cu apă de pe pupitru. asigurîndu-i că sînt delicioase. aveþi fãrã îndoialã cancere organice sau cancere la suflet. A prezentat în detaliu diferitele arme de foc şi efectele lor asupra oaselor craniene şi a anatomiei creierului. A predat mai multe metode eficace de sinucidere. cum se dozează şi se combină pentru a muri în mod plăcut. în societate. Dacã vã aflaþi aici este pentru cã. cu un loc bun la soare. Este o micã libertate. Toate aceste sinucideri circumstanţiale care conferă un sens lumii. Edmond. aºa cã prefer sã mã suprim fiind încã „eu". impresionate şi tulburate. dacã am fi iubiþi aºa cum meritãm. decît sã ajung sã fiu debranºatã de un medic. a încheiat cursul cu un omagiu adus Prof. A dat şi a pregătit reţete de cocktailuri letale frumos colorate. preþul conºtiinþei mele. Şi-a învăţat auditoriul cum să facă un nod culisant adevărat. cum şi cu ce să le taie. vene şi revolver.. înainte de a se apuca sã-ºi tragã un glonþ în cap. ce medicamente trebuie alese. cele două vecine ale lui An-toine se ridicară în picioare. zãcînd inconºtientã pe un pat de spital. Ştiţi cu toţii despre ce vorbesc.) Asta are un preþ. le-a arătat elevilor ei atenţi ce vene de la încheietura mîinii să-şi taie. întreaga asistentă o aplaudă. să mă îndop cu calmante. sînt sigurã cã aceastã salã ar fi goalã. luaþi în seamã. în fine. ªi ele sînt cele care ne dicteazã opþiunea. cu mult înainte de orice idee mãreaþã despre libertatea noastrã.... scoase o cutiuţă de medicamente şi o agită. Sã fim sinceri: dacã am fi sãnãtoºi. În următoarea oră şi jumătate. Concediul lui plătit este pentru a mă face pe mine să mor. a lui Cato.. sã-ºi facã o radiografie a craniului pentru a stabili unde să pună ţeava ca să nu dea greş. dar asta riscã sã nu dureze.. Sufăr cumplit. tumori sentimentale.. . în funcþie de calibru ºi distanþa de tragere. A povestit sinuciderea lui Mishima. profesoara a ţinut cursul. a lui Empedocle.pasă de insolaţie. elegant şi solid. amintind că este preferabil să conciliezi două forţe letale pentru a nu da greş: medicamente şi spînzurare. Mai am încã mintea întreagã. leucemii amoroase si metastaze sociale care vã rod.. Cu ajutorul unor diapozitive cu scheme descriptive.

nu îl mai tenta. îl înscriseserã la teste în schimbul unor bonuri de achiziþionare de alimente. cărti. un inginer confundînd microgramele cu kilogramele. după ce pierduse inocenţa amatorului şi poseda cunoştinţele profesionistului. e cert. în doze infinitezimale. oraşul îi plutea în faţa ochilor ca si cum ar fi fost beat. dar cu dimensiunile. muzică. fosforul face bine la sănătate. precum şi cele necesare pentru a însoţi o moarte frumoasă: vinuri. pe un eºantion de consumatori. Ceea ce-l fãcea pe Aslee sã spunã cã locuieºte în zariºtea Parisului. Cvartetul reîncepuse să cînte. dar nici nu voia să moară. La momentul respectiv. Antoine părăsi încăperea înainte să încerce cineva să discute cu el. Nestle are obiceiul sã-si testeze noile produse. I se trăgea din copilărie. trecu prin faţa micului chioşc al asociaţiei. Brutarul aprobă şi îi dădu o pîine integrală. înainte de a le pune pe piaþã. într-un fermecător decor de casă de păpuşi. Fără-ndoială că nu e ceva întîmplător. Aslee a avut şansa relativă de a nu avea decît tulburări mentale. ciuperci otrăvitoare uscate.Odată cursul terminat. Acum că ştia cum să se omoare. Ieşind. Antoine locuia în Montreuil. As avea probabil peste doi metri înălţime. care au deviat dezvoltarea lui cerebrală. dar a fost o eroare de dozare la fabrică. unde se vindeau. ci pe abrevierea As. la marginea Parisului. Ca urmare a acestei greşeli industriale. circumferinţa şi greutatea unei baghete se poate obţine numărul de aur. dar se mişca cu fluiditatea unui cetaceu prin apă. Antoine nu-i spunea aproape niciodatã pe numele complet.Nu ştiu dacă aţi remarcat. broşuri. nu chiar toţi copiii supuşi testelor au murit: supravieţuitorii au suferit de diferite forme de cancer şi alte boli grave. cu adaos de vitamine şi fosfor. Şi era înzestrat cu o calitate uimitoare. Pãrinþii lui Aslee fiind foarte sãraci. funii arătoase. Acest lucru îl amuza mult. Aslee era cel mai bun prieten al lui. pentru cã în limba samoanã — iar Aslee era samoan — As înseamnã „apã de la munte". Antoine nu voia să trăiască. O luă pe bulevardul Clichy pînă la staţia de metrou La Fourche. bucate alese. arme. Nestle voia sã lanseze un nou sortiment de hrană pentru bebeluşi. Nu avea o deficienţă . otrăvuri. .

Era foarte frumos. luminozitatea lui îl fãcea sã semene cu un spectru. apoi. S-a uitat la picioarele creaturii. O altă consecinţă a acestui aliment pentru bebeluşi supradozat în fosfor era că Aslee strălucea în întuneric. Antoine vizita pentru prima oarã galeria. care-i dã vizitatorului impresia cã se plimbã printr-o arcã a lui Noe încremenitã în timp. prin contrast cu lumina aþintitã asupra animalelor. Lui As îi plãcea mult sã se plimbe. De atunci. faptul cã Aslee vorbea în versuri sfîrºea prin a-l îngrozi. îi învãluie pe curioºi. ocupa posturi de paznic. Puţin cîte puţin. părea un licurici uriaş care le lumina calea pe străduţele fără felinare. Ani în şir. în pofida firii lui placide. cu o apariþie supranaturalã. într-o dimineaþã. S-a gîn-dit la început cã reprezintã un fel de om de Neandertal sau un exemplar rarisim de yeti spîn cãruia i-au pus haine ºi încãlþãri. o ortofonistă amatoare de poezie a descoperit că singurul mijloc pentru ca As să poată vorbi era s-o facă în versuri. se presupunea că statura lui impunătoare îi va speria pe eventualii hoţi. As. A ridicat privirea: creatura i-a zîmbit şi i-a întins o mînă uriaşă. dupã orele de serviciu. luminatã ciudat. dacã hoþul nu leºinase sau nu o luase la goanã.intelectuală propriu-zisă. a unei note ºtiinþifice despre originea ºi epoca acestui specimen straniu. rămăsese mut. Pentru a-i fi tratate afecţiunile. Mai avea încã douã calitãþi care au avut un oarecare efect asupra puþinilor spãrgãtori cu care s-a confruntat: în primul rînd. a putut să revină la o viaţă aproape normală si a părăsit spitalul la vîrsta de şaisprezece ani. nici o reeducare clasică nereuşind să-1 scoată din tăcere. Acolo îl întâlnise Antoine. Mergînd agale. Antoine a lãsat ochii în jos în cãutarea unei etichete explicative. raţiunea lui urma o logică pe care nimeni altcineva nu o împărtăşea. se plimba cu o uimire ºi o nerãbdare intacte. numai că mintea lui o lua pe căi deosebite. O formã vagã. admira animalele în posturi neaºteptate ºi panourile care le descriau viaþa si habitatul. Acest loc slab luminat degajã o atmosferã de mister. Limbajul lui handicapat avea nevoie de picioare: versurile era cîrje pentru cuvintele lui. Aşa au . Pe urmă. Era de doi ani şi jumătate paznic la Muzeul naţional de istorie naturală din Jardin des plantes. Cînd hoinăreau noaptea pe străzi. dar nu a gãsit nimic. penumbra. pe etajele galeriei mari a Evoluþiei. fiarele ºi pãsãrile. alături de Antoine. i-a atras atenþia. As îşi petrecuse copilăria într-o instituţie specializată. care-1 făcea să semene mai mult cu un urs mare de pluş decît cu un gardian. spiritul lui nesãþios se hrãnea cu toatã aceastã culturã oferitã. care murmurã ºi ºuºotesc de teamã sã nu trezeascã elefanþii. E un loc uimitor. populat cu mii de animale împãiate.

Charlotte. cel puţin. Nu ştiau ce înghit. Gudmundsdottir. As nu vorbea mult. iar As. Cu ocazia uneia din întîlnirile lor secrete. de-a inventatul unor ţinuturi noi. Antoine constatase că aici. Un viking în miniatură ieşi . cei care beau ceaiul fără zahăr şi cei care îl beau cu zahăr. se jucau de-a portretul chinezesc. Micul bar-restaurant era locul de întîlnire al islandezilor expatriaţi. jungla cuvintelor lui Antoine. la o săptămînă după ieşirea lui din spital. Erau mereu împreună. împreună cu prietenii lui. în acest loc neaşteptat. cele care sînt cu adevărat pertinente. compuneau astfel lista diviziunilor fundamentale ale omenirii. Antoine le-a comunicat prietenilor intenţia lui de a deveni prost. dacă e carne sau peşte. Rodolphe. şi dea jocul pe care-1 numeau „jocul de-a lumea care se împarte în două". mai multe seri pe săptămînă. Este un joc care constă din a găsi adevăratele mari diviziuni ale lumii. aşa încît toţi ceilalţi clienţi debitau aceeaşi limbă stranie. cei cărora le place Nutella şi cei cărora le place varza de Bruxelles. iubea vînzoleala. discutau ingurgitînd băuturi şi feluri de mîncare cu denumiri de nepronunţat şi compoziţii misterioase. As şi Antoine se întîlneau seara în micul bar islandez din strada Rambuteau. ce legume imposibile sînt astea. Acestuia îi plăceau sinteza şi poezia vorbelor lui As. pe 20 iulie. Cu o veritabilă preocupare antropologică. cei care poartă cămaşa peste pantalon şi cei care şi-o bagă în pantalon. exista un motiv logic ca să nu înţelegi ce spun oamenii. Jucau şah. Restaurantul se umplea. Ganja. As întrerupea veşnicele lui întrebări cu alexandrini care umpleau cu cele douăsprezece picioare ale lor arii de sens mai vaste decît prolixitatea lui Antoine. care avea mintea şi vorba agitate.devenit prieteni. cei care cred că Shakespeare este cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor şi cei care cred că e Andre Gide. lumea se împarte întotdeauna în două: cei cărora le place să se plimbe cu bicicleta şi cei care gonesc cu maşina. dar asta îi convenea lui Antoine. căci. cei cărora le place Familia Simpson si cei cărora le place South Park. la rîndul lui. infailibil. dar savorile inedite îi amuzau.

toată viaţa. Mirosurile de bucătărie şi de bere se amestecau şi formau un fel de ceaţă în suspensie în mica sală a restaurantului.din ceasul agăţat pe perete şi. nu am fost prevenit de pericolele studiului. ei vor şti. Cei care cred că inteligenţa are vreo nobleţe. cu un glas crispat şi emoţionat. tot o ştie. să se ferească de ea. pe cînd cineva inteligent. al celor care confundă . eu aparţin speciei celor care nu izbutesc să-şi rentabilizeze avantajele. să fie bogaţi şi datornici. neavînd niciodată fericirea să merg la catehism cu ceilalţi copii. tot ca nişte vagabonzi o să arate. mai tîrziu. Adevărul iese din gura copiilor. să fie înalţi şi nuli la baschet. toată lumea m-a considerat întotdeauna inteligent. Creştinii au mare noroc că sînt de foarte tineri puşi în gardă împotriva riscului inteligenţei. îmi dau seama astăzi. cu barda. dar cei morţi nu ştiu nimic. Monştri şi zei din mitologia islandeză transformaţi în lampioane străluceau deasupra clienţilor. dar. pentru că un prost nu-şi dă seama ce-i cu el. Antoine scoase caietul mare în care îşi notase profesiunea de credinţă. Din geantă. chiar dacă-i umil şi modest. Pot să fie îmbrăcaţi într-un costum din caşmir. Am suferit de multe ori din cauza acestui rasism pozitiv. o insultă josnică era să fii tratat de „telectual". Aşa cum cei vii ştiu că vor muri. Chelneriţele copleşite făceau slalom printre mesele înghesuite şi pline. profesorii mei. bătu de zece ori într-un scut. Le ceru prietenilor să nu-1 întrerupă şi. Zgomotul conversaţiilor în islandeză şi al muzicii tradiţionale transforma în insuliţă masa lui Antoine şi a prietenilor săi. începu să citească: „ Există oameni cărora lucrurile cele mai bune nu le reuşesc. Fericiţi cei săraci cu duhul. Dar e o minciună: inteligenţa este o tară. eu cred că să fii inteligent este mai rău decît să fii prost. cu siguranţă că n-au destulă pentru a-şi da seama că nu e decît un blestem. pentru care aceste avantaje sînt chiar nişte inconveniente. colegii mei de clasă. a fi intelectual devine aproape o calitate. Nam priceput niciodată prea bine de ce şi cum ajungeau la acest verdict despre persoana mea. În Ecclesiastul scrie «că cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa». Anturajul meu. La şcoala primară.

în sînul unui mic trib. Dacă natura n-ar fi mutilat pe nimeni.aparenţa inteligenţei cu inteligenţa şi te condamnă. sînt nevoiţi să reflecteze şi să-şi lase gîndurile să vagabondeze. scornind poveşti şi invenţii. Şi îşi petrec timpul gîndind. toţi copiii alergînd prin hăţişuri. Prea plăpînd pentru sport. şi-ar dori să zburde cu camarazii lor. Dar. un altul neîndemînatic şi neatent. dar nu pot. Ei nu vor şti niciodată să se apere în faţa tigrilor cu dinţi de sabie. privind mai atent viaţa acestui trib. Inteligenţa ţinea loc de altceva mai bun. există o fetiţă oarbă. nu. treptat. aducîndu-i pe lume. a dat un rateu. nu aveam decît forţa să explorez lumea cu mintea mea. pe vremea primilor oameni preistorici. fugărind şopîrle. ultimele competiţii importante care mi-au obosit muşchii au fost concursurile de bile din şcoala primară. încercînd să decripteze lumea. Aşa s-a născut civilizaţia: pentru că nişte copilandri imperfecţi nu aveau nimic altceva de făcut. culegînd fructe pentru cină. culegători. Braţele mele slabe. omenirea ar fi rămas o specie de proto-hominizi. nu e din lene. şi cum nu au nimic de făcut iar jocurile video nu au fost încă inventate. fără prezervative şi . pentru a-i umili tacit pe ceilalţi mai puţin înzestraţi de natură. fără voia mea. învăţând să devină bărbaţi şi femei desăvîrşiţi: vînă-tori. la rănirea şi înjosirea băieţilor şi fetelor consideraţi mai puţin străluciţi. picioarele încete nu-mi permiteau să fac eforturile necesare pentru a lovi o minge cu eficacitate. să reprezinţi o figură cu autoritate. tăbăcari. dacă tiparul ar fi fost de fiecare dată fără cusur.. trăind foarte bine fără Prozac... fericită. eu eram creatura inteligentă şi cultivată. nu-mi rămîneau decăt neuronii pentru a inventa jocuri cu mingea. Ei stau toată ziua în tabără. Natura.. nu ar supravieţui nici o singură noapte. observ că unii copii nu participă la activităţile grupului: rămîn aşezaţi lîngă foc. pescari. Cît uram şedinţele alea în care participam. lipsa de suflu. Dacă-şi petrec zilele nefăcînd nimic. fără nici o intenţie de progres. Inteligenţa este un rateu al evoluţiei. dintrun prejudiciu fals favorabil. din curtea de recreaţie. la adăpost. în tribul ăsta. lăsaţi singuri. îmi imaginez perfect. în interiorul peşterii. N-am fost niciodată foarte sportiv. Aşa cum opinia publică se extaziază în privinţa tânărului sau tinerei de o mare frumuseţe. nici să vîneze. în contact cu adulţii. un băieţel şchiop.

altfel. cu organizarea actuală a muncii. pur şi simplu o inteligenţă care serveşte la ceva. pentru simplul fapt că asta ia timp şi dezvoltă spiritul critic. ci mi-a adus numai neajunsuri. deprimat. adică nu poate fi recuperată pentru a fi folosită de către universitate. mînjit de sînge. Pe cei pe care îi interesează prea multe lucruri. suferind de greþuri permanente. o întreprindere. ca o pasãre de pradã ºi totodatã devoratoare de cadavre. aud. De-asta oamenii au gusturi şi dezgusturi. Nu reuºesc sã-mi opresc creierul. cãrbunele ei. cu un scalpel în mînã. sînt sărac. îi interesează chiar şi subiecte care nu-i interesau a priori — şi care vor să înţeleagă motivele lipsei lor de interes — plătesc un preţ printr-o anumită singurătate. Tot ceea ce vãd. o ambaleazã ºi o face sã meargã cu vitezã maximã. A încerca sã înþelegi este o sinucidere socialã. lucruri care îi interesează şi altele care nu. Sã gîndesc. celibatar. este lumea. simt. nu serveşte la nimic. înseamnã sã nu mai guºti viaþa fãrã sã te simþi. Am trãit prea mult prin morgi. asemeni medicului ucenic. ca ºi cum ar scoate la ivealã cioburi de sticlã ºi bucãþi de sîrmã ghimpatã amestecate cu aerul. cãci. dã buzna în cuptorul minþii mele. Dar. organizarea scheletului. A fi curios. pentru că. care îºi sfîrtecã obiectele de studiu. te trezeºti într-o criptã umedã ºi întunecoasã. o locomotivã veche care se nãpusteºte pe ºine ºi care nu se va putea opri niciodatã. nu ar exista societate. ªi. ucizi ceea ce vrei sã înþelegi. Nimeni nu ar mai munci. sã-i încetinesc ritmul. poþi încerca sã faci pe Prof. nu existã cunoaºtere adevãratã fãrã disecþie: descoperi venele ºi circulaþia sîngelui. este necesar să te dotezi cu o inteligenţă care are un rol. De luni de zile reflectez la boala mea de a reflecta prea mult. Presupusa mea inteligenţă. dacă aşa ar sta lucrurile. Frankenstein ºi sã însãilezi totul la loc ca sã faci o fiinþã vie. o meserie. a descoperi artele ar trebui să fie tendinţa oricărei minţi. un jurnal sau un cabinet de avocatură. funcþionarea intimã a corpului. nervii. sã încerc sã înþeleg nu mi-a folosit la nimic. Pentru a scăpa de această ostracizare. astãzi simt apropiindu-se pericolul cinismului. care serveşte o ştiinţă sau o cauză. cu un cadavru rece ºi inform pe o masã de metal. a vrea să înţelegi natura şi oamenii.reader dolby digital de DVD. în pofida voinþei tale. De multe ori. prea independentă. cãci carburantul care-i dã puterea vertiginoasã. Dupã aia. Eu am blestemul raţiunii. Mã simt ca o locomotivã. . într-o noapte de groazã. dar riscul este sã fabrici un monstru ucigaº. Sã reflectezi nu este o operaþie fireascã. ºi am stabilit cu certitudine corelaþia dintre nefericirea mea ºi incontinenþa raþiunii mele. lumea ar înceta să meargă mai departe. rãneºte.

şi unica ei dorinţă ar fi să şteargă cîte ceva din text. prin caracterul lor evident. Dar. să observăm natura: toate cele ce trăiesc în fericire pînă la adînci bătrîneţi nu sînt foarte inteligente. de exemplu. şi nici o furnică nu deţine catedră la Sorbona. apa e nemuritoare iar Milton Friedman* mai e încă în viaţă. ajungi repede înzestrat pentru nefericire.al acrelii ºi al tristeþii nesfîrºite. bărbaţi. Organizarea socială a furnicilor. asasini. Nu poţi să trăieşti fiind prea conştient. ca vîrstă. ea nu este semnul unei mai bune adaptări. operaţii simple. care. Noi generalizăm pornind de la propria noastră experienţă. ale sexului său. Broaştele ţestoase trăiesc secole. sînt adevăraţii stăpîni ai planetei. sînt nişte semnale. Într-o dezbatere. în natură. de la ceea ce putem înţelege cu slabele mijloace ale reţelelor noastre de neuroni şi în funcţie de perspectiva viziunii noastre. într-o conversaţie la un colţ de coridor. Toată lumea are ceva de spus despre femei. în cadrul evoluţiei speciilor. nişte steguleţe pe care le flutură fiecare. acest lucru nu e cu putinţă: nu se pune problema rigorii. Într-o discuţie. poliţişti. la o cină animată sau în paginile unui ziar. generalitãþile oferã avantajul simplitãþii ºi al fluiditãþii raþionamentelor. ale averii sale. prea meditativ. să aplice asteriscuri unor cuvinte. Insectele sînt cele care. de la ceea ce ne convine. este mult mai performantă decît va fi vreodată a noastră. discuţiile pe bază de generalităţi sînt adunări. număr şi teritoriu ocupat. nici o longevitate deosebită. De altfel. imparţialităţii. Virtutea este un handicap retoric. Este o înlesnire care ne permite să gîndim rapid. Şi toată lumea apără adevărul avantajelor sale. te fac să crezi în pertinenţa lor. să pună note de subsol şi comentarii la sfîrşitul volumului pentru a-şi exprima cu adevărat gîndirea. Dar asta nu are valoare în sine. să emitem judecăţi şi să ne poziţionăm. în vreme ce o discuţie serioasă ar semăna mai degrabă cu o serie de in-ecuaţii cu mai multe necunoscute. onestităţii. Pentru a traduce acest lucru în limbaj matematic. o persoană înţeleaptă va avea întotdeauna impresia că simplifică. nu e eficace într- . se poate chiar postula că ea este un accident fiindcă nu garantează nici o superioritate. de integrale şi de jonglări cu numere complexe. al înţelegerii lor uşoare şi deci al unui mai mare impact asupra auditoriului. conştiinţa este excepţia.

omule. Asta se potriveşte perfect intelectualilor. Intelectualului îi lipseşte acest decalaj. că un peşte nu ştie niciodată cînd face pipi. iar a avea certitudini este cea mai mare voluptate din lume._________________ * Milton Friedman — economist american. Evident că intelectualii nu sînt singurii pe care îi priveşte inteligenţa. Intelectualul este convins că e inteligent. jucător de poker. ai uitat să pui ciment între cărămizi». sexul şi puterea luate împreună. născut în 1912. fiindcă se foloseşte de creierul lui. dar. Există un proverb chinezesc care spune.. la urma urmelor. Intelectualul care munceşte cu raţiunea nu are acest du-te-vino. o dezbatere. şi astfel au certitudini. De ce nu. Prin urmare. Anumite minţi strălucite. în sensul ăsta. dar şi el are un creier care îi poate spune «Hei! Zidul ăsta nu e drept şi. boxer. este tocmai ca să fie demagogic. îi prefer pe cei care nu se-nvăluie în mantia raţiunii şi recunosc caracterul fictiv al credinţei lor. de aceea se crede în stare să aibă o opinie documentată despre orice subiect. nu prea ştiu cum să spun ce anume ar putea fi interpretat drept condescendenţă. Renunţarea la inteligenţa veritabilă este preţul care trebuie plătit pentru a avea certitudini. crede că posedă aptitudini pentru a fi. Zidarul se foloseşte de mîinile lui.». greşeşti! Pămîn-tul este rotund». în plus.. văzînd vacuitatea inevitabilă a oricărei conversaţii. fiindcă îşi foloseşte mîinile cu virtuozitate. Sînt convins că inteligenţa este o virtute . Precum un credincios care acceptă că credinţa lui nu este decît părere şi nu pre-empţiune asupra adevărului lucrurilor reale. e un mod de a supravieţui. Oamenii simplifică lumea cu ajutorul limbajului şi al gîndirii. desigur. Există un du-te-vino permanent între munca şi raţiunea lui. aproximativ. şi este întotdeauna o cheltuială invizibilă la banca conştiinţei noastre. neurochirurg şi pictor. Intelectualul este asemeni unui pianist care. mult mai mare decît banii. în general. au ales să fie glumeţe şi să sugereze complexitatea prin paradox şi un umor detaşat. mîinile lui nu se înviorează ca să-i spună «Hei. cînd cineva începe prin a spune: «Nu că aş vrea să fiu demagog.

cu judecatã. potenţial. face riscul mai probabil. Sã consideri cã cineva este inteligent. există oameni care au citit Freud. Căci inteligenţa este o boală. Aºa încît. un islandez amabil îi oferea o þigarã. aºezat la masa din spate. cu cît un studiu ºtiinþific este imposibil. profesori. intelectuali simpli ºi. i-a întins pachetul lui de þigãri: pare-se cã rîsul behãit al lui Ganja însemna în islandezã ceva de genul „N-aveþi cumva o þigarã?".. Nu pot spune altceva." În fine. şi care să fie nişte imbecili. Rodolphe fãcu observaþia cã An-toine nu ar trebui sã se forþeze prea mult ca sã fie prost.. Mã gîndesc iarãºi la ce spunea Michael Herr. din frecventarea unor brain-builders. totodatã. sã încerce sã înþeleagã. în splendida carte a lui Michel Ciment despre Kubrick: «Prostia oamenilor nu se trage din lipsa lor de inteligenþã. printre scriitori şi dactilografe. nu existã test de I. fãrã aura instituþionalã.împărtăşită de ansamblul populaţiei. în contact cu o multitudine de stimuli şi lăsîndu-ţi spiritul să frecventeze o atmosferă stimulatoare. Cu toate acestea. scenaristul de la Full Metal Jacket. Granja izbucni într-un rîs care nu 1-a mai pãrãsit toatã seara. Platon. inteligenþi fãrã certificat de inteligenþã. Dar aurul . Asta ştiu din experienţa mea. As îl privi cu ochii lui mari de uimire. nu depinde de diplomã. folosirea minţii proprii. ci din lipsa lor de curaj. fără distincţie socială: există acelaşi procent de oameni inteligenţi printre profesorii de istorie şi pescarii bretoni. unor gînditori. chiar dacă nu te face cu certitudine inteligent. de cîte ori rîdea. a unor oameni normali.. care ştiu să jongleze cu cuarci şi să deosebească un şoim-călător de un vinde-reu. exact la fel ca o boală.. ºi cã asta îl face nefericit. inteligenţa găseşte un teren favorabil dezvoltării ei. Desigur. un islandez. Charlotte îl apucã de mînã cu afecþiune.» Un lucru pe care putem să-1 recunoaştem este că frecventarea marilor opere. Este cu atît mai contestabil. Dacã cel puþin studiul i-ar fi dat bucuria cãutãtorului de aur. Cu o simplitate emoþionantã. închise caietul ºi îºi privi prietenii cu aerul unui savant care a fãcut demonstraþia implacabilã a unuia din marile mistere ale ºtiinþei în faþa unei adunãri de distinºi colegi rãmaºi cu gura cãscatã. citirea lucrărilor unor genii. Antoine le-a explicat cã nu se poate împiedica sã gîndeascã. Antoine citi concluzia.Q. pentru a dezvãlui ceea ce am putea numi bunul simþ.

ºtia cît de puþin loc deþine liberul arbitru în alegerea opiniilor. Precum un sacerdoþiu. Nu se punea problema sã renunþe în mod gratuit la raþiune: scopul era sã ia parte la viaþa în societate. ºi cã probitatea lui intelectualã extremistã putea fi interpretatã ca o teamã de a se angaja în viaþã ºi de a ocupa acolo un loc bine definit. Acum voia să-1 înveţe să fie un cocor falnic. Acum dorea sã fie inconºtient un pic. nu o fãcea la modul religios. Le-a reamintit prietenilor lui tulburaţi. într-atît ideile îi umpleau spaþiul somnului. ci să-şi dilueze inteligenţa în aliajul vieţii. In acelaºi timp — cãci încerca sã fie la fel de obiectiv cu sine însuºi cum era ºi cu ceilalþi —. să planeze şi să se lase purtat de vînt. realitatea. Antoine trãia prost. Antoine nu dorea să fie un imbecil perfect. sã nu iubeascã. deºi încerca sã înþeleagã.. El încerca întotdeauna sã gãseascã motorul motivelor care animã fiecare fiinþã umanã.pe care îl gãsea avea culoarea ºi greutatea plumbului. Din cauzã cã gîn-dea prea mult. Antoine era genul de suflet care ar fi putut fabrica un aparat dentar pentru rechini si ar fi fost în stare sã încerce sã-1 instaleze în bot. de multã vreme. sã ignore mult cauzele.. constatase cã încercînd sã înþeleagã totul învãþase sã nu trãiascã. ci sã-nþelegi". la a decortica totul. încerca întotdeauna sã nu judece. Mintea lui nu-i dãdea nici un rãgaz. dar a promis să-şi consacre toată voinţa pentru a deveni prost. Voia sã trãiascã. nu mai avea nici visuri. Se sãturase de acea acuitate a observaþiei care îi dãdea o imagine cinicã asupra raporturilor umane. încă nu ştia cum să procedeze. nici mãcar ceea ce voia sã-1 rãneascã ºi sã-1 subjuge. Dar. O parte din nefericirea lui se trãgea din faptul cã trãia sub imperiul tragediei enunþate de Jean Renoir. adevãrurile. sã nu rîzi. de tentativa de a deveni alcoolic şi de proiectul de sinucidere eşuat. cã avea o conºtiinþã în stare permanentã de turgescenþã. nici coºmaruri. Spera să pună puţină apă în vinul lui fără alcool. el aplica formula lui Spinoza: „Sã nu deplîngi. însã el vedea sub poleiala libertãþii ºi a opþiunii necesitatea ºi mecanismul unei maºinãrii care se hrãneºte cu suflete omeneºti. să devină mai maleabil. care constã din a ierta totul cu condescendenþã. Era conºtient de acest lucru ºi asta a . nu sã ºtie realitatea vieþii. sã nu deteºti. Spiritul lui fusese întotdeauna un vultur cu privirea sigură. doar sã trãiascã. să renunţe la a mai analiza mereu totul. îl împiedica sã doarmã cu întrebãrile ei neîncetate. Poate cã exagera. anume cã „nenorocirea pe lumea asta este cã toatã lumea are motivele ei". să profite de căldura soarelui şi de frumuseţea peisajului. Prostia era ultima lui şansă de salvare. îl trezea în toiul nopþii cu îndoielile ºi indignãrile ei. cu gheare şi cu cioc ascuţite. să se debaraseze de prejudecăţile pe care le numim adevăruri. Antoine le-a povestit prietenilor lui cã.

sã mã pasioneze cotidianul. voi participa la acel spirit larg care se numeºte „opinie publicã".. sã traverseze perdeaua de vîrtejuri distrugãtoare ca sã se alãture lumii laice. eºti puþin complicat. sã cumpãr haine frumoase. — Vrei să spui. sã urmãresc evenimentele sportive. Pînã în prezent. iar eu pînã acum nu am trãit decît pe faþa lui întunecatã.. Chelnerul le-a adus boluri cu o supã groasã si verzuie ºi pahare pline cu un lichid tulbure la suprafaþa cãrora se ridicau mici bobite roºii. adevărul. Sã uit sã înþeleg. Eu am ignorat toate astea. precum Cabinetul doctorului Edgar Vaporski se gãsea la etajul al treilea al . Dacã aº fi hetero. prietenii l-au îmbãrbãtat.. O oarecare asocialitate mi se pare în continuare lucrul cel mai normal din lume.. rãspunse Antoine. Voia sã pãrãseascã acest cuib blestemat.. Chelnerul scoase din adîncul gîtleju-lui un ghem de consoane care probabil însemnau ceva de genul „Poftã bunã". sã mã uit la ºtirile de la televizor. — Da. Antoine i-a rãspuns cã este o aventurã. şi că să devii puţin prost. ci sã fiu ca ei. — Dar. iar marile aventuri umane nu sînt lipsite de primejdii: Ma-gellan. vrei să spui că ai fost prost încercînd să fii atît de inteligent.contribuit la hotãrîrea lui. Ianus. sã împãrtãºesc aceleaºi lucruri. inte-resîndu-mã de toate. care este un loc liniºtit ºi solitar înconjurat de furtuna cea mai cumplitã. Nu spun cã este bine sau rãu. sã cred în politicã. Giordano Bruno sînt doar cîteva exemple. că era pe de lături de drum. pronunţă rar Ganja mestecînd boabe medicinale. asta ar fi o treabă inteligentă. continuă Charlotte. adăugă el. Cei cinci prieteni se aplecarã circumspecþi asupra mîncãrii. Ascultaþi. Mã voi plimba pe faþa lui luminoasã. l-au pus sã promitã cã nu va face prostii ºi au reuºit sã-l convingã sã meargã sã-i cearã sfatul medicului ºi confidentului sãu. te-aº cere în cãsãtorie. dacã aº fi danezã.. ºi voi participa. nouã ne placi aºa. Cook. sã visez la ultimul tip de automobil. Vreau sã fiu cu ceilalþi. numai cã o sã încerc. ba chiar este bine sã ai probleme cu societatea. spuse Charlotte. Sub forma unui haiku. dar. eºti un tip super. — Trebuie sã gãseºti un echilibru.. — Iar eu. — Nouã. printre ei. As 1-a întrebat atunci pe Antoine dacã nu exista pericolul sã fie definitiv pierdut ºi sã ajungã într-o bunã zi animator la televiziune. nu sã îi înþeleg. Charlotte. dar nepasionîndu-mã nimic.. Edgar. dar nici nu vreau sã fiu dezintegrat. trãise în ochiul ciclonului. spuse Ganja. da. are douã feþe. Nu vreau sã fiu complet integrat.. Îngrijoraþi ºi întristaþi pentru Antoine.. sã îndrãznesc sã detest unele chestii. sau un dezechilibru echilibrat.

Dupã vîrsta de douãzeci de ani. cabinetul emana o garanþie de competenþã. pe deasupra revistelor lor. care nu se arãta prea entuziastã sã-i furnizeze un alibi. începuse sã se simtã foarte jenat sã fie singurul adult care stãtea în sala de aºteptare neînsoþit de un copil. cu o mascã de chirurg pe faþã. Asta era explicaţia pentru masca lui Edgar. faptul cã nu avea copii sfîrºea prin a ieºi la ivealã. Antoine îi atrase atenţia asupra mirosului. dar nimeni nu îl cunoştea pe Antoine ca el. copiii se zgîiau la el. cu diplomele lui agãþate pe pereþii crem. din cînd în cînd.unui frumos imobil din arondismentul al XX-lea. aceeaºi influenþã asupra psihologiei clientului. foarte aproape de piaþa Gambetta. I-a chemat în cabinet pe Antoine ºi Coralie. Încãperea semãna cu oricare alt cabinet de medic. sau orice alt puºti disponibil. Antoine îl consulta de cînd avea doi ani ºi nu avusese niciodatã alt medic decît pe el. în timp ce Coralie se strîmba şi se ţinea de nas. a încercat sã-mi fure reþetele. cu biblioteca cu volume groase legate superb în pielea unei vaci care probabil pãscuse aur. Un Power Ranger* roºu pus pe un teanc de reþete dezamorsa puterea simbolicã a naturii lui medicale. În ziua aceea o cãrase cu el pe Coralie. ieşeau împreună. Ca ºi cum plãcuþa de alamã de la intrare n-ar fi fost de ajuns. jucãrii ºi plastilinã. Pãrinþii se uitau la Antoine discret. iar pe jos ºi pe birou erau împrãºtiate mîz-gãleli. pe strada Pirineilor. — Un puºti de zece ani puþin prea turbulent. cãci pe pereþi erau afiºate desene de copii. mersul la medic te sileºte sã renunþi la orice suveranitate asupra ta: nu îþi mai aparþii cu adevãrat. Dat fiind că se ştiau de douăzeci şi trei de ani. Un spirit critic ºi glumeþ ar putea sã reproºeze acestor douã puneri în scenã faptul cã în simplul miros de produse medicale ºi în mirosul de tãmîie se regãseºte aceeaºi intenþie. un cinematograf vechi de pe bulevardul Strasbourg. Chiar dacã se aºeza lîngã femeile singure. Oricine intra aici era asaltat de atmosfera aceasta de solemnitate. aerul fiind din nou respirabil. Acesta o scoase. fiica portarului blocului sãu. Fereastra era deschisă. Era pediatru. . culorile ºi mobilierul inspirau seriozitate. Iatã de ce îl lua cu împrumut de fiecare datã pe nepoþelul vecinei lui. căci aveau o pasiune comună pentru Brady. exista între ei o oarecare intimitate: îşi spuneau pe nume şi. Edgar a deschis uºa sãlii de aºteptare. simþea domnia medicinei atotputernice ºi nu avea altã alegere decît sã se supunã. în cameră plutea un uşor miros de gaz lacrimogen. Dar cabinetul lui Edgar scãpa puþin de toate astea. Similitudinea între mãrunþiºurile care îmbracã orice cabinet medical ºi cele care compun misterul unui cabinet de prezicãtoare sau de vraci este uimitoare. îþi dãruieºti trupul ºi disfunctiile lui vrãjitorilor ºtiinþei bolilor. Deseori.

Şi destul de bine. Antoine! — Dumnezeule. Coralie îşi citea revista de cinema pe canapeaua din fundul cabinetului. sîntem de acord? — Da. inflaþia trebuie sã afecteze ºi raporturile umane.. dacă preferi. te-ai prostit de tot. nu-mi spui nimic nou. Coralie. Antoine.. — Avea un nunchaku. După ce scotoci printr-un talmeş-balmeş de cărţi. Sînt medic. Antoine. Coralie. mama ta te lasă să citeşti pagina financiară a ziarelor? E de necrezut. Un nunchaku.. spuse Edgar dupã ce se instala la birou. þi se întîmplã des? — Nu. Acum ce ai mai nãscocit? Unde vrei sã ajungi? Te-ai decis sã fii neurochirurg? — Lobii frontali. In fond. rãspunse Edgar ridi-cînd braþele spre cer. Ei bine. — Trebuie să te obişnuieşti. Dumnezeule mare? spuse Edgar ridicîndu-se brusc de pe scaun. — Bun. Nu pricep.. sau ce naiba? . — Două cornuri cu ciocolată şi Premiere. rãspunse Coralie pe un ton de reproº.. tot mai sînt obligatã sã-1 însoþesc la medic! — Te plătesc. mă gîndeam că ai putea să-mi scoţi o parte a cortexului. E pentru tine sau pentru Antoine? — E pentru el. ce s-a întîmplat? ___________ * Power Rangers — film serial pentru copii.. e noua generaţie. Toate astea sînt cunoscute. Antoine scoase din geantă un desen reprezentînd creierul uman în secţiune şi-1 puse pe birou. La vîrsta lui.— ªi pentru asta 1-ai împroºcat cu gaz lacrimogen? se indignã Antoine. spuse Antoine. sau. Ar trebui sã-mi revizuiesc tarifele ºi sã le mãresc. asigurã comunicarea între structurile eului ºi funcþiile cognitive. încruntã din sprîncene. din fericire. privindu-l atent pe prietenul şi pacientul lui. — Funcþiile cognitive superioare sînt asigurate de cortexul neocerebrum-ului. să suprimi un lob frontal. aşa. — Despre ce vorbeşti. continuã Antoine în-cercuind zonele respective. Bunã. spuse Antoine cu ochii tot pe desen. Edgar se uita perplex la Antoine care încercuia pe creierul lui pãrþile de înlãturat.. — Coralie. — Este foarte bine. Luă Mont Blanc-ul lui Edgar şi indică anumite zone ale creierului. Ai luat-o razna. ziare şi hîrtii diverse. aici..

Dar nu-ţi fă probleme. nu este ceea ce crezi.— Aş vrea eu. simpatic. tu eşti medicul. am deja cîteva fire de păr alb. neliniştit. Să nu vorbim despre asta. dar viaţa mea e un iad. nu mai pot. Eu. Îþi voi da un act de justificare. amuzant. în fine. să nu ajungem pînă la un remake după Zbor deasupra unui cuib de cuci. îţi cer asta avînd mintea perfect sãnãtoasã. Nu e prima mea alegere. cultivat. puţin prea împrăştiat şi indecis.... Îi puse o mînă pe umăr. ar trebui să fie. plini de certitudini şi de prejudecăţi. sînt pe cale să caut o soluţie. — Cel mai bun lucru ar fi să te închid într-un azil. în fine. ce ai spune? — Nu ştiu. — Ai vrut să te sinucizi? — O catastrofă. — Da fapt. dar n-a mers.. M-am gîndit mult.. înainte am vrut sã devin alcoolic ºi sã mã sinucid. — Nimic nu merge. Ce te-a apucat? —Nu.. — Este extrem de măgulitor.. cred că o semilobotomie ar fi suficientă: vreau să mai fiu în stare să scapăr un chibrit şi să deschid frigiderul. neliniştit. Edgar. plin de solicitudine pentru pacientul lui cel mai familiar. Edgar ocoli biroul şi se aşeză alături de Antoine.. nişte imbecili perfecţi... cel mai apropiat.. prietenul lui. ăsta e scopul. îngrozit. chipul acestuia se întuneca de parcã asta ar fi fost o listã a bolilor grave de care suferea.. ca sã ºtii. Dacă ar trebui să-i vorbeşti cuiva despre mine. inteligent. — Vrei să practic asupra ta o lobotomie? îl întrerupse Edgar. şi care sînt fericiţi! Eu unul o să fac ulcer.. Cunosc o mulţime de oameni idioţi. Cea mai bună mi se pare să devin prost. După un studiu minuţios al cazului meu. — Eşti deprimat? E ceva ce nu merge? întrebă el. în deplinãtatea facultãþilor. fă ce crezi că e mai bine. Iau hotãrîrea asta cu mîna pe suflet. Nu mai pot să trăiesc aşa. răspunse Antoine foarte serios. curios în ambele sensuri ale termenului. — Ce? — Poţi să-mi faci un serviciu? Descrie-mă. Că eşti strălucit.. Pe măsură ce pediatrul înşira calificativele ce-l caracterizau pe prietenul sãu. inconştienţi. am dedus că inadaptarea socială mi se trage de la inteligenţa .

Nu te înţeleg: eşti fantastic. nu? În felul ãsta. pînă îţi revii. pînă depăşeşti starea asta. ar trebui să existe şi bănci de neuroni. — Chiar dacă inteligenţa ta este cauza problemei. — Ţii minte cartea pe care mi-ai făcut-o cadou cînd am împlinit zece ani? — Domnul Badabum? — Da. nu există aşa ceva. n-o pot îmblînzi. Doar o furnicã printre furnici. vom găsi o soluţie de depanare ca să-ti ameliorăm viaţa. Ca medic. — Este stupid. ceea ce îi provocă . întunecos. În aventurile lui. se loveşte peste tot cu capul. În timp ce vorbea. desenă furnici de jur împrejurul desenului. — Ameliorarea vieţii mele ar fi să fiu stupid. De ce? Fiindcă este Domnul Badabum! Edgar. nu-ţi dai seama ce noroc ai. bănci de sînge. Antoine mîzgălea pe desenul creierului în secţiune. posedat de spiritul meu chinuit. primejdios. bănci de spermă. nu vreau. este contrar oricărei etici. Domnul Badabum sînt eu! Pe obrajii lui Antoine se prelinseră lacrimi. N-am putea scoate o parte din neuronii mei? Există bănci de organe. toatã noaptea. cei care au prea mulþi neuroni pot sã le dea tuturor celor care au o carenþã în privinþa asta. Antoine. nu pot să fac ceea ce-mi ceri. îmi pare foarte rău. Mă bîntui pe mine însumi. nu i se întîmplă decît necazuri: cînd iese pe-afară. uită prăjitura în cuptor. — Nu mai pot de cît gîndesc. mă transformă într-un castel bîntuit. nu pot. Creierul meu aleargã ca la maraton toatã ziua. Ed? Ce-o sã se aleagã de mine? De ce sînt deosebit? Doresc banalitatea vieþii. — Nu. şi o furnică mare care-ar fi trebuit să-i semene. neliniştitor. Domnul Badabum.mea vitriolantă.. Pentru o vreme. pierde mereu autobuzul. Edgar îl strînse în braţe şi îl bătu uşor pe umăr. plouă. nu pot. original. — Deci sînt pe calea cea bună. trebuie sã mã ajuþi. — Îmi pare rău. vreau sã fiu asemeni celorlalþi.. în plus.. — Atunci ce pot sã fac. ar fi un gest umanitar. Va trebui să-nveţi să trăieşti fiind tu însuti. îşi pierde toate lucrurile. Nu-mi dă niciodată pace. am sentimentul că sînt pe cale să devin Domnul Badabum. Iar ca prieten.. Ed. se învîrte neîncetat ca o roatã pentru hamsteri.

de asta va trebui să vii să mă vezi în fiecare lună. Dar asta nu rezolvă nimic. mai bine să nu fie ceva definitiv. — Nu e lipsit de riscuri? Cum adică? — Micile efecte secundare obişnuite ale medicamentelor: uscarea mucoaselor. întrebă Antoine.. tratamentul. Ed. despre familiile lor. posibile vertijuri. oboseală. În general sînt împotriva genului ăstuia de medicamente. sau nu. pe urmă voi putea să mă descurc singur. — Vreau numai să gîndesc mai puţin. apoi îi propuse un Twix. destinde-te. în fond. tinere. nici. Nu-ţi mai bate capul. toate astea sînt perfect normale: nu am o patologie psihică. ridicînd braţele a neputinţă.. despre prieteni. starea ta mă determină să iau în considerare acest mijloc. Antoine muşcă cu lăcomie din batonul îmbrăcat în ciocolată. Edgar scoase dintr-un sertar nişte sirop. nu e un tratament. spuse Antoine. — Şi? — După părerea lui. dar nu vei fi conºtient de acest lucru. cu ochii acum uscaţi. — Heurozac are o acţiune tranchilizantă şi antidepresivă. Au mai discutat cîteva minute. ca să-ţi reînnoiesc. bineînþeles." Ce şcoală de psihanaliză a frecventat ca să-mi spună asta? Şcoala cauzei tomjonesiene? — Bun. ai dreptate. Este exact ce-ţi trebuie. ştii. voi gîndi mai puţin? — Vei fi aproape un zombie. Şi. o foarte agreabilă dependenţă.. Va trebui neapărat să citeşti modul de administrare şi să respecţi dozele. de ce . îl asigură Antoine. Antoine avea deseori întrebãri de pus lui Edgar. Văd asta ca pe un colac de salvare. mai frumoasã. plin de speranţă. întrebãri pe care le considera ca þinînd de competenþa lui medicalã: de ce bãuturile gazoase te fac sã rîgîi. Nu e lipsit de riscuri. îi dădu două linguriţe. mă va ajuta un timp. Ceea ce pot să-ţi propun. de ce cresc unghiile. este să-ţi dau Heurozac. recăpătîndu-şi puţin cîte puţin calmul. — E foarte bine. M-am cam ambalat. mai ales. Trebuie sã ºtii cã asta nu poate fi decît temporar. — Cu ăsta.o criză lungă de tuse. spuse medicul. dar tentativele tale de sinucidere şi de alcoolism. de ce strãnutãm. despre cinema. Viaþa þi se va pãrea mai simplã. Ştii ce mi-a spus? „Profită de viaţă. — Te-ai gîndit să te duci la un psihiatru? — Am fost la un psihiatru.. Ceea ce va fi fals. þi-o garantez.

încît o datã îl uitase pe Antoine pe umãrul lui. Vecinul lui de la etajul ºapte era un campion de catch. instalaþiile. ceea ce-l va obliga sã se serveascã de ipoteticii lui muºchi. Antoine nu cîntãrea mai mult decît un prosop. tot ca de obicei. ªi totuºi. acest lucru s-a dovedit repede prea epuizant. Antoine a vrut sã plãteascã consultaþia ºi.. sã facã execiþii pentru muºchi. Garsoniera iui se afla la etajul opt al unui imobil vechi din Montreuil. În cãutarea unui clasament al umanitãþii. Ca de obicei. finanţele sale erau extrem de reduse. Dar de cînd proiectul fusese abandonat. ba era chiar dãrãpãnatã: caloriferele. De aceea lui Antoine nu îi plãcea sportul. aºa cã atîta timp cît nu încerca sã se ºteargã cu el dupã duº. în practicã. nimic nu funcþiona cum trebuie. de ce. foarte drãguþ. Dupã spusele lui Vlad. pe nume Vlad. în faţa agoniei portofelului său. La colegiu ºi la liceu. ci mai degrabã cu competiþia. Prin urmare. Antoine stabilise un barem universal care determina gradul de bogãþie pornind de la etalonul ºosetã. lumina. Antoine îi vorbise despre asta bancherului lui. se gîndise la un spital financiar unde ar putea fi puse la perfuzie conturile bancare anemiate. Nu era o garsonierã foarte ºic. Trebuise întotdeauna sã îndure reproºurile ºi zeflemeaua colegilor pentru care cursurile de educatie fizicã nu aveau nimic de-a face cu învãþatul. La început. Edgar i-a strîns mîna lui Antoine cu cãldurã.sughiþãm. Antoine încerca sã ajungã la aceeaºi orã cu el la baza scãrilor. aºa cã se hotãrîse sã închirieze o garsonierã la un etaj superior. i-a propus lui Antoine sã-1 care pînã la el. Dar nu-i convenea sã se supunã acestei experienþe negative ºi sã nu facã miºcare. Vlad avea un metru optzeci ºi aproape sigur cîntãrea o sutã douãzeci de kilograme. intrase la el în casã ºi se apucase sã-ºi pregãteascã cina.. era atît de puternic. putea plãti chiria datoritã ajutorului de cazare pentru studenţi şi muncii lui de traducere în aramaică a cărţii În căutarea timpului pierdut. atunci cînd creta zgîrie tabla sau o furculiþã farfuria este ceva neplãcut? Dupã ce a trecut recomandarea în registru ºi a scris reþeta. Coralie ºi Antoine au ieºit din cabinet. dar acesta părea să considere banca drept o clinică privată. Edgar a refuzat. datorită falimentului neaşteptat al editorului. . izolaþia. Cum el trebuia sã se antreneze tot timpul. era mult peste posibilitãþile lui Antoine. pentru ca Vlad sã-l ducã pe umãrul lui pînã la etajul ºapte. Antoine suferise umilirea instituþionalizatã — alãturi de alþi colegi care nu prea erau fãcuþi pentru practicarea activitãþilor fizice — de a fi ales întotdeauna printre ultimii la formarea echipelor de fotbal ºi de volei. sã ridice haltere.

Prima categorie. dl. de curînd. umplute cu orez călit.C. Antoine trebuia sã-1 însoþeascã la spital pentru niºte controale suplimentare. pe care nu-1 folosise niciodată în viaţa de toate zilele. în funcþie de lunã.S. cei mediu sãraci. dl. luna asta. Erau de-ajuns __________ .D..I. primea o cutie frigorifică grea. între o mie ºi douã mii de franci. Brallaire. pacheţele de primăvară cu flori de brîncă. ºi 1-ar fi ajutat ºi mai mult. Sawlu. am uitat. Astfel. Cum? Nu mai plătea chirie. Uitîndu-se la el parcã fãrã sã-l vadã ºi þinîndu-1 de braþ. Neputînd sã-i dea banii de chirie în fiecare lunã. în fiecare lună. dl. Din Bretania. — Aþi uitat ceva? îl întrebã acesta. la ora şapte fix. a doua categorie. care au ºosete fãrã gãuri. plicul trebuia să-i fie băgat pe sub uşă. dublase ţipetele unei familii de girafe într-un documentar despre animale ale cărui benzi audio se pierduseră. Antoine fãcea parte din a doua categorie. plăcinte din făină de hrişcă cu nuoc-mam.. Antoine nu era foarte sigur cã era într-adevãr boala Alzheimer. cei mai sãraci.. aºa încît Antoine avea grijã de el. Antoine se strecura încet pe lîngã pereþi.. Cu toate astea.. Antoine se aºtepta sã-i spunã sã-ºi facã bagajele. dimineaţa. care variau.E. ravioli cu cochilii Saint-Jacques. pe care îi încasa total ilegal datorită unei confuzii în privinţa prenumelui său: în documentele de la universitate. κi dãduse seama de amnezia lui cu totul întîmplãtor. As vrea sã mã scuz. într-o zi. încercînd sã fie cît mai discret cu putinþã. Brallaire pretindea plata chiriei la întîi ale lunii.** era înscris sub prenumele lui birmanez. cei mai bogaþi. el era Antoine Arakan.I.M. am probleme. cei care au ºosetele gãurite. în plus. a treia categorie. Îl mai ajuta ºi prietenul lui Ganja. Cu toate astea. conţinînd nem-uri cu peşte şi scoici. La început de septembrie. Brallaire nu-ºi mai amintea nimic. mai lucra din cînd în cînd la negru. cu o solicitudine naivã ºi miratã. în vreme ce pentru A. La etajul opt. La asta se adãugau banii de la R. De ce? Fiindcă proprietarul. acesta murmurã: — Locuiţi aici? — Da.. dl. suferea de Alzheimer. părinţii îi trimiteau ceva bani şi mîncare. Domnul Brallaire nu avea familie. De obicei.S. cei care nu au ºosete. Antoine trăia lună de lună dintr-o sumă mai mică decît salariul minim. Era un amestec delicios de specialităţi asiatice şi bretone.*. flambate. În orice caz. dacã Antoine nu ar fi refuzat sã fie întreþinut. Brallaire a pus gheara pe el. rămî-nea în garsoniera lui. Veniturile lui constau în principal din onorariile de lector la Paris V. domnule.

Brallaire ºi în acelaºi timp era îngrozit de ideea cã aceste progrese ºtiinþifice vor duce probabil la evacuarea lui. Savanþii nu sînt conºtienþi cã descoperirile lor pot avea ºi alte consecinþe decît cele medicale. Are mintea întreagă. dar e incapabil să-şi amintească trecutul recent. La etajul opt. Sau putea sã se ocupe de acest proprietar altãdatã clonþos. Brallaire sã-i batã cu pumnii în uºã ºi sã-l ameninţe cu portăreii. Antoine putea lãsa boala omului sã-ºi facã mendrele si sã continue astfel sã stea în garsoniera lui.* Ajutor de şomaj ** Asociaţie profesională. în special cã Antoine nu-ºi mai plãtea chiria. Am uitat să vă spun bună ziua. Îi fãcea cumpãrãturile. pe care i-l strecurase în portofel. dar asta nu dura mult. strîngea banii de la ceilalþi locatari si îi depunea în contul bancar al bãtrînului. dar nu-ºi va aminti deloc de ajutorul dat de Antoine. niciodatã amabil. Dacã se ajungea în cele din urmã ca boala proprietarului lui sã fie vindecatã. Domnul Brallaire mai avea încã perioade de luciditate în care îºi amintea unele lucruri. în caz cã se pierdea prin oraº. îi făcuse un cartonaş cu adresa.. Antoine a început sã ia medicamentul care trebuia sã-i asigure o protecþie împotriva propriei lui minþi. joi 25 iulie. Antoine s-a gîndit cu tristeþe cã ar trebui sã-ºi dezvolte egoismul ºi amoralitatea pentru a supravieþui în lumea asta. Heurozac. răspunse Antoine. domnule. Acesta nu a dat un diagnostic clar: era nevoie de timp ºi de un noian de analize pentru a stabili cu certitudine boala dlui Brallaire. Memoria lui e ferfeniţă. —Ăăă. Antoine citise un articol în Le Monde despre progresele cercetãrilor medicale privind bolile degenerative ale creierului: Parkinson. Se bucura pentru dl. cîteva ceasuri de întîrziere pentru ca dl. Trebuie să aveţi grijă de el. — Bună ziua. Aici s-a ivit un caz de conºtiinþã delicat. Alzheimer. trecîndu-1 transpiraţiile. A doua zi dupã consultaþia la cabinetul lui Edgar. Antoine nu putea conta pe recunoºtinþa acestuia: din registrele contabile bãtrînul avea sã constate toate chiriile neplãtite. nu. răspunse medicul. Locuiţi aici? — Da. murmură acesta. . Antoine se ocupa de el ca de un unchi bãtrîn. — Şi are şanse să se vindece? — E greu de spus. Doza era de un comprimat pe zi. Îl ducea înapoi la apartamentul lui atunci cînd se rătăcea pe culoare. Bunãtatea lui nativã a cîºtigat. ºi lipsit de milã. L-a dus la medic. Bună ziua..

discurile. a constatat care ar fi decorul perfect pentru noua lui viaþã. i se pãrea exemplul cel mai elocvent pentru o viaþã întreagã dedicatã renunþãrii la inteligenþã. ca simbol manifest al hotărîrii lui. A recuperat un televizor vechi. o piesã satiricã a lui Seneca. asigura din cînd în cînd supliniri la materiile în care avea cunoştinţe temeinice: biologie. Efectul avea sã se facã simþit dupã cîteva zile. Prima etapã. sutele de romane. îi studia de multã vreme ºi. dar rămîneau mult prea fragmentare ca să-i confere o stăpînire veritabilă a unei materii universitare şi speranţa unui post. fotografii de actori şi actriţe care-şi luau un aer preocupat. ºi o jurnalistã. aceste comori culturale. de reviste ºtiinþifice. Cunoştinţele lui de specialitate în privinţa multor subiecte erau suficiente pentru a putea înlocui pe nepusă masă un profesor bolnav. literare. þinea un curs sãptãmînal de o orã ºi jumãtate despre Apocoloczntova divinului Claudius (adicã „metamorfozarea în dovleac"). portretele eroilor lui ºi reproducerile dupã picturi de Rembrandt. lepidoptere. cîtuºi de puþin rãutãcioasã sau primejdioasã. îi admira: erau atît de ancoraþi în viaþã. de genii universale. exact cît îi trebuia lui Antoine pentru a-ºi pregãti noua viaþã cu toatã candoarea de care era capabilã voinþa lui. Garsoniera fiind goală. pline de inocenþã. de un ridicol absolut fermecãtor. As. ªi-a pus cãrþile în cutii de carton. S-a descotorosit de tot ce ar fi putut risca sã-i stimuleze mintea. de lucrãri teoretice. o stupiditate plãcutã pentru ei ºi anturajul lor. posedau atît de complet toate nuanþele unei prostii sclipitoare. Vlad si Ganja 1-au ajutat sã transporte cutiile la Rodolphe. cu o seriozitate grijulie. istorice. A lipit cu scotch pe pereţi afişe cu Regele Leu. Un cuplu de vecini format dintr-un profesor. Alain ºi Isabelle. de cunoºtinþe. care sã-i lase spiritul în pace. în adîncul sufletului sãu.. Dorea un efect palpabil ºi rapid. Schiele. care s-a bucurat să recupereze. Alain. fericite ºi împlinite. de dicþionare ºi enciclopedii. kilogramele de cursuri. A trimis o scrisoare de demisie la universitatea Paris V Rene-Descartes. Isabelle. De doi ani.. Charlotte. Dupã vizite din interes la cîþiva vecini ale cãror protecþii imunitare împotriva inteligenþei le considera excelente. pe care 1-a pus în mijlocul camerei. A treia etapă.Antoine a luat iniþiativa sã o dubleze. Antoine se întreba cum putuse să depoziteze atîtea într-un spaţiu aşa mic. cinema. retorică aramaică. temporar spusese Antoine. fotografii cu . A dat jos de pe pereþii singurei lui camere afiºele de cinema. Edward Hopper ºi Miyazaki. ale unei stupiditãþi pure. l-au sfătuit cum să-şi umple garsoniera. Trebuia acum să-l umple cu lucruri inofensive. nu un balsam pentru o acþiune de suprafaþã. În plus. A doua etapã. cu maşini sport şi tinere voluptuoase.

prăjite în grăsime de focă. bucăţele de rahat cu pinguin. despre vreme. Este fascinant. să fii abil. S-a autoliniştit spunîndu-şi că. pentru a încerca să-şi dilueze conştiinţa mult prea concentrată. datorită chimiei Heurozacului. fără să mă preocupe consecinţele chiriilor mult prea mari care aruncă atîtea familii în stradă. Masa era acoperită cu delicii nordice: ceai cu unt. . muzicã modernã pe bazã de lovituri de ciocane electronice pe piane compresate. măcar pentru un timp. sprijinul lor. Alain si Isabelle i-au recomandat discuri inofensive pentru calmul lui sinaptic. ca un simplu joc. şi poate chiar să mă convertească. în fine. Antoine i-a invitat să nu provoace discuţii pe teme majore. a fost şocat. I s-a părut. că garsoniera lui era perfect inofensivă pentru creierul său pe cale de a deveni flasc. îi spuse Ganja. Antoine i-a poftit pe Charlotte. egoist. Antoine şi-a reafirmat hotărîrea de a fi prost. pe care 1-am descoperit datorită vecinilor mei. amicii lui i-au acordat. cu regret. Considerînd acest proiect ca fiind un rău mai mic. Ganja. în curînd totul i se va părea formidabil. prin latura sa ludică. s-a simţit prost în mediul ăsta steril. Se cheamă Monopoly. Antoine ştia însă că. da.. As şi Rodolphe la o gustare irlandeză în noul lui decor. fără altă frămîntare şi întrebare existenţială majoră decît modul în care să cîştig cît mai mult cu putinţă. ci să stea la taclale despre una şi alta. — Bãnuiesc. să te comporţi ca un bun capitalist imbecil. gogoşi cu ierburi confiate. albume de folclor internaþional. tot nu putea spera să eradicheze complet slabele pericole culturale şi intelectuale ale societăţii. Voi deveni un zgîrie-brîn-ză. Dar îţi propun să le înlocuim cu partide dintr-un alt joc. la morala liberală. Voi adera la ceea ce astăzi condamn. despre acele lucruri anodine şi frivole pe care el le neglijase pînă acum. La început..personalităţi intelectuale nemuritoare precum Alain Mine şi Alain Finkielkraut. Scopul jocului e simplu: trebuie să cîştigi bani. O virtute a acestui joc este că el ar trebui să mă înveţe. cã partidele noastre de ºah sînt de domeniul trecutului? — Pentru moment. fără altă grijă decît banul. şi dacă lumea exterioară urma aceeaşi tendinţă.

rechinul este mortal de primejdios ºi. de data asta. tîmpit. Lipsă de griji! — Înþeleg. Mã consideraþi perfid? — Ăsta este şi principiul vaccinului. La fel precum curara sau amanitele faloide.— Atunci. vag neliniºtit. pentru a salva vieþi. marea problemă a fost să descopere minele miraculoase care. peste ºase luni. s-ar putea ca. să fie contaminat de aceste otrăvuri pe care le va lăsa să pătrundă în el. pentru a-mi curãþa mintea prea dureroasã. La urma urmelor. devenind prost. ci elementele benefice care înoată prin ea ca nişte oligo-elemente: fericirea. ci sã las sã circule molecule din astea prin corpul meu. o lejeritate în viaţă. Antoine privea prostia ca pe un univers infinit care avea să ofere vieţii lui un spaţiu lipsit de orice rezistenţă faţă de atmosferă: avea să plutească printre stele şi planete pe elipsa speciei lui. totuºi. — Şi ăsta e un risc. capacitatea de a nu mai suferi de empatia mea. Eu numesc asta teoria rechinului. spuse Charlotte. pot adăposti diamantele de stupizenie. Aşa eşti mult mai fericit. Să arăţi cu degetul . sã dai dovadã de o inteligenþã uimitoare. rişti să devii un adevărat imbecil. asta va fi chi-mioterapia pentru inteligenţa mea. — Sau dacã nu devii iremediabil stupid. În naivitatea lui disperată. Dar sã nu interveniþi mai devreme de ºase luni. Nu va trebui să păstrez sensul prostiei. E un risc pe care mi-l asum fãrã ºovãire. interveniþi. în þesuturile lui se gãsesc compuºi chimici care vor servi la fabricarea medicamentelor pentru tratarea cancerului. în spirit. spuse Antoine ducîndu-ºi mîna la ceafã ºi zîmbind. remarcă Charlotte. printre roci şi minereuri. Am nevoie de un tratament radical: să fiu imbecil. Scopul meu nu este sã devin stupid ºi cupid. Într-un sonet magnific. Pentru Antoine. — Dacã nu mor din asta. Ceea ce ar fi mai rãu decît moartea.. continuă Charlotte. Poate că o să reuşeşti să te tratezi şi să te imunizezi. Cu atît mai mult cu cît faptul de a fi idiot aduce mult mai multă plăcere decît acela de a trăi sub jugul inteligenţei. — Să fiu un adevărat imbecil ar fi un bun remediu pentru boala mea. vedeþi cã mã complac puþin prea mult în calitatea de. interveni Rodolphe. o anumită detaşare. e cert.. Dar dacã. As îi spuse lui Antoine că riscă să-şi piardă personalitatea.

prefera să cumpere produse rezultate din agricultura biologică. mass-media sînt intrinsec stupide. De asemenea. internaţionalist.cîtiva imbecili. alimente conţinînd conservanţi. Antoine îºi zisese cã poate cã acest rigorism dureros. poluante. pacifist. şi nu le accepta în coşul lui de cumpărături. In acelaşi timp. jocurile televizate. îşi făcuse un caiet cu numele tuturor mărcilor şi produselor care participau la acest război psihologic. De exemplu. prostia generală şi ambiantă. mai degrabă decît al convingerilor politice. făcea pur şi simplu ceea ce considera conştiinţa lui ca fiind drept. ca sã nu contribuie la exploatarea copiilor în uzinele din Asia ale firmei Nike si ale altor multinaţionale. era limpede că stupiditatea se găsea mai mult în modul de a face lucrurile. toate principiile care se încîlceau în mintea lui îl împiedicau sã trãiascã. Dacă am spune că fotbalul. fiincă era ateu. pentru Antoine. ar fi simplu. în ţări nedemocratice. coloranţi. Nu cumpăra nici alimente chimice. o lovitură de stat aplicată consumatorului. Cum publicitatea era o lezare a libertăţii. să ai prejudecăţi era stupid. ba . auriu şi colorat. Dar. Înainte. îşi dădea foarte bine seama cît de mult semăna atitudinea lui intransigentă cu mortificarea creştină. asta ar fi uşor. Alchimia care avea loc în creierul lui şi în sistemul lui nervos transforma plumbul realităţii într-un praf luminos. Heurozacul începea să-şi facă efectul. Nu că ar fi fost ecologist. toate întrebãrile. Antoine era mai relaxat. atunci cînd i-o permiteau mijloacele financiare. De altfel. Antoine avea anumite caracteristici ale unui martir al societăţii de consum. Acest lucru îl deranja. ţinea un registru cu toate întreprinderile care investeau în activităţi condamnabile din punct de vedere moral. încercînd să nu-şi ascundă nimic în ce-l privea. dar este cel mai adesea camuflajul unei judecăţi de valoare. decît în lucrurile înseşi. comportamentul lui în viaţă era rodul ideilor morale. îndoielile şi angoasa îl părăsiseră. imaginarului şi inconştientului acestuia. în privinţa asta. sau care făceau concedieri cînd beneficiile lor creşteau brusc. anti-oxidanţi şi. dar nu putea să se comporte altfel decît ca un soi de Cristos laic şi apostat. verifica provenienþa tuturor hainelor pe care le cumpãra. aşa că Antoine a considerat că ăsta putea fi un bun început pentru noua lui viaţă.

Găsea întristãtoare sãrãcia.chiar dolo-rist. Din păcate. simţea plăcerea vibrantă de a constata că îi bate inima şi că respiră. De cînd lua micile pastile roşii. A văzut-o aşa cum nu o mai văzuse niciodată. dar devenise realist. calitatea aerului pe care îl respira. Rezultatul moralei sale şi al simţului său de răspundere ascuţit era că avea puţine haine şi de multe ori îi era foame. dar. Nu putea aprecia ploaia. fără să se . Nu că nu i-ar mai fi păsat de soarta speciilor în pericol. Titlurile ziarelor cu litaniile lor de catastrofe. în Africa. Antoine a descoperit lumea. Astfel.. inegalitãþile sociale — a cãror victimã era el însuºi —. înainte. Nu putea să admire soarele fără să se gîndească la cei pentru care. între lume şi consecinţele ei profunde se crease o etanşeitate salvatoare. aerul. O sincerã compasiune luase locul empatiei lui dureroase. respingea discurile laser şi se mulţumea. oamenii. pe cont propriu. pe bună dreptate. această măreţie strălucitoare era sinonimă cu recoltele pîrjolite. gusta bucuria simplă de a umbla si a vedea. Ca orice cleric abstinent. Sub soarele chimic al Heurozacului. toată realitatea era afectată de violenţa războaielor. admira măcăleandrii fără să-i treacă prin minte scăderea vertiginoasă a longevităţii lor din cauza poluării. de şomaj. avea principii cam rigide: refuza sã cadã în capcana noilor tehnologii care îi obligã pe consumatori sã se redoteze periodic cu materiale după ultima modă. Antoine plătea totul mai scump.. Antoine se plimba. Inspira aerul dimineţii în parcul din Montreuil. cu excelenta tehnică a celor de 33 de turaţii şi cu vechiul lui picup. Profita de spectacolul tinerelor fete în ţinută de vară. străzile. cu foametea. o atitudine de consumator responsabilă şi umanistă avea un preţ. era într-adevãr groaznic. asta e! ce putea sã facã? Nu avea cum sã schimbe ceva. atentatele. boli. căci ştia cîţi morţi şi cîte distrugeri aduce musonul în Asia. că nu l-ar mai fi impresionat mizeria din lume. Mulţimea maşinilor desena în mintea lui sensibilă imaginile miilor de răniţi şi de morţi de pe şosele. Dar nu se plîngea niciodată. de crime şi de nedreptăţi — asta era ceea ce dădea culoarea cerului lui. peisajele. temperatura zilei. violenþele de tot soiul. rãzboaiele. era modul lui de a-ºi exprima culpabilitatea de masculoccidental-exploatator-al-lumii-a-treia. cu ochii mari închişi asupra realităţii lumii. nefericirea cotidiană a majorităţii fiinţelor omeneşti.

întrebe dacă au cărţi în geantă. i-ar fi plãcut sã punã o bombã aici. ar fi nedrept sã îi rãneascã ºi sã îi bage în ºomaj. lua lumea aşa cum este. Dar. prezenţi fără-ndoială pentru a-i proteja pe clienţi de atacurile puternicelor bande de hoţi de cartofi prăjiţi. Antoine îºi zisese cã. în cursul cărora s-a arătat entuziasmat de oamenii de afaceri în şort. cînd s-a decis să treacă testul suprem care să dovedească succesul integrării lui: McDonald's-ul. sedus de făgăduiala de a mînca pentru treizeci şi doi de franci un aliment cuprinzînd cuvîntul „lux" în denumirea lui. furnizor de grãsimi. bineînţeles. În era precedentã a existenþei sale — adicã cu o eternitate de patru luni în urmã —. . să se uite împreună la meciuri de tot soiul de sporturi. descifra el pe panoul luminos. dacã nu ar fi fost împotriva oricãrei violenþe. — Un meniu Best of McDeluxe. E perfect. Înainte. — Ce vreţi? Antoine era fermecat de această economie relaţională: nu mai era nevoie să lansezi o formulă de politeţe mecanică. Antoine a intrat şi i-a salutat înclinînd puţin capul pe cei doi paznici. s-a străduit să emită judecăţi părtinitoare şi să nu ţină cont de preferinţele altora. A ajuns la tejghea: — Bună ziua! îi spuse el tinerei din faţa lui. de zaharuri. El care avea mereu îndoieli. aici lucrau studenþi ºi angajaþi exploataþi. Era mai deschis. cu mîna ridicată. la cîteva minute de casã. cu zîmbetul spontan. puþin iritatã. simbol al uniformizãrii modurilor de viaþã. — Ce bãuturã vreþi? întrebã tînãra. A ales McDonald's-ul din Montreuil. mai onest la urma urmelor. Aşa că se va abţine. Se uită la meniuri. nu i-ar fi venit nicicînd ideea sã pãtrundã în acest sãlaº al capitalismului imperialist. profitînd de plăcerile ei gratuite. Un M mare roºu trona pe zidul fastfood-ului. Era pe cale să să instaleze încet-încet în normalitate. obiectase tot el dendatã. Dar se schimbase mult. Pentru a avea comportamentul unui individ normal în societate. Un clovn simpatic din plastic l-a întîmpinat în faţa uşii de la intrare. cu afiºe care te invitau sã iei viaþa uºor ºi pentru o sumã modicã. Antoine i-a invitat pe vecinii lui la cină. — De băut? — Da. fără să caute mai departe. Clãdirea era vastã ºi înaltã. coloratã. cum se prezintă.

cã s-a alãturat miilor de persoane care mestecau în acelaºi moment un sandviº identic.. fără să-l intereseze sã afle dacã hainele pe care le alege sînt fabricate de copii. Pentru a se supune cutumelor acestei noi realitãþi. Neîndemînatic. Asta l-a derulat. A simþit o oarecare plãcere.". foarte caloric ºi cu o savoare liniºtitoare. ºi-a oferit o partidã de jocuri video într-o salã specializatã. a cumpãrat un pantalon de stofã. Ca într-o coregrafie internaþionalã. I-a cerut unui frizer sã-i facã o tunsoare. nu prea scump. Cu o privire curioasă. delict inimaginabil cu ceva timp în urmã. Gustul îi dãdea impresia cã a gãsit o familie fãrã frontiere. niºte jeans Levi's ºi un sweat-shirt Adidas. o încredere. Cît despre „coafura" lui. o cãmaºã ºi un sacou. Pentru a încheia ziua. magazinul lui favorit era second-hand-ul Guerrisold de pe bulevardul de Rochechouart. a eliminat tensiunea unei zile pe . vã asigur. suficient de vechi ca sã fie deja uzate. nu a ales unul din jocurile alea intelectuale în care trebuie sã gãseºti obiecte. A trebuit sã admitã cã îi plãcea chestia asta. Antoine nu s-ar fi putut împiedica sã se gîndeascã. împreunã cu ceilalþi. doar mîncînd un cartof prãjit. la sacrificiile umane pe care le-a fãcut în numele lui civilizaþia aztecã. nici chef sã-si cumpere haine noi. a studiat un cartof prăjit. golind treimea de litru de lichid brun şi cu bule. muştar şi maioneză şi l-a ronþãit. o parte din garnitura vîscoasã a cãzut pe tavã. o forþã nouã în a fi la fel cu ceilalþi. Precis cã nu era foarte bunã pentru sãnãtate. S-a instalat la o masă bej şi sa apucat să-si mănînce cartofii prăjiţi. pe care i-1 făcea Ganja la fiecare două luni.. ambalajele probabil cã nu erau biodegradabile. sã rezolvi enigme. A cumpãrat o pereche de Nike. el executa aceleaºi gesturi de cumpãrare. într-un stil elegant „dar foarte foarte cooool. O. s-a jucat de-a ucis monºtri veniþi din spaþiul intersideral. l-a muiat într-un amestec de ketchup. dar era ceva simplu. sã-ncercãm o Coca. a copiat alegerile unui tînăr care se comporta ca şi cum ar fi fost sigur pe gusturile lui. supt de Coca ºi ingerare a cartofilor prãjiþi ºi a sandviºului precum alþi dansatori-consumatori din temple extrem de asemãnãtoare. A comis apoi o vizitã la Galeriile Lafayette. ea consta dintr-un tuns simplu cu maşina. da. Avea haine rezistente. la istoria sîngeroasã a cartofului. dar nu avea nici mijloacele. a avut reflexul sã se abþinã de la orice mulţumiri. Asta avea sã fie þinuta lui de recreere. Faptul cã acest tubercul simplu avea atîþia morþi pe conºtiinþã l-ar fi împiedicat fără îndoială să-l aprecieze pe de-a-ntregul. ducere a tãvii. A pãtruns în aceastã ogradã burghezã. Pe Antoine nu-1 preocupase niciodatã cum aratã. Într-un magazin de confecţii. ºi-a înfipt dinþii în sandviº. parfumatã cu moscul superioritãþii sociale. La sfaturile unui vînzãtor care lungea toate cuvintele.— Coca. nu. Cu cîteva zile în urmã.

în sfîrşit. oarecum dezamăgit. La un chioşc. Şi-a clătit gura şi a înghiţit alte două pastile. Era. era implicat ca şi cum viitorul omenirii ar fi depins cu adevărat de agilitatea încheieturii mîinii lui şi de precizia degetelor lui. despre vara care îºi dãduse drumul atît de tîrziu anul acesta. Fusese din nou la inseminare ºi voia sã o însoþeascã la o serbare cîmpeneascã. Dar. O oră pe zi. Epuizat. a ridicat greutăţi cu picioarele. Spera astfel să ia forma dorinţelor epocii şi să acceadă la existenţa sexuală. un erou. I-a telefonat Charlotte. despre guvernul atît de ineficace. Antoine a vomitat în înaltul cerului. sub imperiul pastilelor roşii.care o spera tipică. o rotiţă a acestei săli de maşini umane vîrîte în maşini de fier. Au vorbit ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. durerea. s-a simţit umilit fiindcă nu putea stîrni o dorinţă imediată. A simţit chiar o oarecare plăcere să-i extermine pe extraterestrii ăştia. . transpiraţia. După două ture cu maşinuţele care făceau optul mare în această fericire însorită. muzica scrîşnetelor de metal şi a loviturilor ca de tampon ale greutăţilor pe aparate îl transformau într-un mecanism. la revistele uşoare de informare pentru bărbaţi. puţin i-ar fi păsat. La un moment dat. cu braţele. Un număr din Elle cuprindea o anchetă despre caracteristicile masculine care le provoacă fantasme femeilor şi. şi-ar fi spus că era vorba de corespondentul firesc al fantasmelor masculine şi că el are calităţi mai profunde. s-a înscris la o sală mare de exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii. a făcut serii de mişcări repetitive. la publicitatea pentru parfumuri şi produse de înfrumuseţare masculine. cu plante exotice atîrnate de tavan. au căzut în mijlocul unei băltoace de cartofi prăjiţi şi ketchup. ea a încercat să-i vorbească despre angajarea lui în echipa care îşi asumase sarcina să traducă toată opera lui Christopher Marlowe. Antoine şi-a dat seama că el nu corespunde imaginii bărbatului ideal. nedigerate încă. Cu ceva timp în urmă. a constatat că el nu poseda nici una. cu umerii. Antoine uita de sine în efort. uitîndu-se la copertele revistelor pentru tinere. Cele două pastile roşii. Pentru a semăna cu conformitatea viselor pe hîrtie lucioasă. angajat în luptă. despre viaţa atît de frumoasă. luminoasă şi modernă. la actorii sex-simbol. S-au despărţit fără să-şi ia rămas bun.

Pe pîntecul lui au apãrut desene. a primit o scrisoare de la bancã prin care era informat cã are descoperire de cont. Atunci a avut prima angoasã de cînd începuse tratamentul. Avea de-acum aceeaºi fluiditate cu a rechinilor în apã. cumpãrînd cu o voluptate nouã lucruri care i s-ar fi pãrut inutile cu cîteva sãptãmâni în urmã. inima ºi creierul îi erau pline de bomboane chamallows multicolore. Era puternic. plutea un soi de jenã. Mult prea nepãsãtor. ªocul acestei reveniri la realitate neutralizase efectele Heurozacu-lui. Antoine nu mai era ieşit din comun. Marþi 1 august. uitase sã gãseascã o sursã de venituri. Imperturbabil de fericit. îi umplu organele. se bucura sã vadã ieºind oþelul din carnea lui moale. fusese aproape un nimeni. de jenã de a nu avea un trup splendid ºi de a fi obligat sã þi-1 fabrici prin aceastã chirurgie de transpiraþie. ceea ce îl scutea de multe eforturi. Trebuia sã facã rost de bani: viaþa este un animal care se hrãneºte cu cecuri ºi cu cãrþi de credit. Nici măcar nu şi-a dat seama că delicata si preţioasa timiditate îşi luase zborul din sufletul lui asemeni unui fluture. trupul lui se îmbina perfect în recunoaºterea lumii. împreunã cu alþi ºomeri. în picioare. îºi admira muºchii incipienþi ca pe niºte stigmate ale normalitãþii. reliefuri. transformarea fizicã urma transformarea lui psihicã. simboluri vizibile ale conformitãþii lui cu un ideal de frumuseþe omologat. ca ºi cum ar fi aparþinut în sfîrºit acelei specii uimitoare de peşti cărora nu le este frică de înec. Cu masteratul de aramaicã. chiar dacã nu ºtia cum sã foloseascã aceastã forþã nouã. care îi circulã prin vene. se recunoştea pe sine în ceilalţi ca în nişte oglinzi vii. Nimeni nu se uita deschis la ceilalþi. Precum un Lego. nu putea spera sã gãseascã o slujbã calificatã care sã corespundã formaþiei lui. Trupul lui Antoine dobîndea substanþa netedã ºi durã a obiectelor industriale. îºi dãdea bine seama cã. Devenea mai puternic ºi. Mintea ºi trupul nu îi mai erau dureroase. precum ºi cu multitudinea de fragmente de diplome. într-o salã . fiind plãpînd ºi slab. linii clare au luat locul liniilor nedefinite ale vechiului sãu trup. aºa cã Antoine s-a prezentat la Oficiul forþelor de muncã din cartierul lui dureros de conºtient. era cineva.Seriozitatea celorlalţi clienţi ai sălii l-a convins pe Antoine de importanþa activitãþii lui. nimic nu se mai agãþa de el. Muzica zvîcnitoare ºi hipnoticã dãdea cadenþa loviturilor de vîslã ale condamnaþilor pe galera muºchilor. Dupã o aºteptare de trei ore. licenþa de biologie ºi masteratul de cinematografie cu teza despre Sam Peckinpah ºi Frank Capra. Antoine avea impresia cã trupul lui este umplut cu pene mici si moi de gîºte tinere.

care butona pe computer. adicã orice. un bãrbat de la un ghiºeu a strigat numele lui. aşteaptă. Bãrbatul se strãduia sã îi gãseascã ceva. tichete de metrou. — Las-o baltă. Conºtiinþa lui aerodinamicã nu avea ºansa dureroasã de a se agãþa de asperitãþile realitãþii ºi de a se rãni: ea aluneca prin lume. Antoine ºi-a dat seama cã se aflã în postura cerºetorului: nu avea de ales. Antoine şi-a amintit de un coleg de liceu care făcuse avere. îl gãsea nostim. Foarte sigur pe sine.. Au trecut cinci minute fãrã ca omul sã ia cunoºtinþã de prezenþa lui. sã-ºi aminteascã de el ºi de rolul pe care îl jucase în alegerea carierei lui. Nu merită să stric bani pe asta. n-ar fi fost în stare să spună care din două. Incredibil. — Stai. Raphael nu mai locuia cu părinţii. rezervele de petrol ale planetei ar trebui să se epuizeze peste patruzeci de ani. Scotocind prin cutia unde îşi arunca claie peste grămadă arhivele. îl intriga acest personaj care nu era . Antoine spera ca Raphi.. i-au dat numărul lui de telefon. ºi. În sfîrºit. — Nu trebuie să fii prea pretenţios. monede galbene.. Eşti nebun. — Nu ai permis. la revedere ºi mulþumesc pentru ajutor si sprijin. mai ales. cu ocazia unei discuþii la sfîrºitul ultimei clase. — Mã interesau. nu te da bãtut aºa uºor. Ticket-Restaurant. îl înjosea cu o bunãvoinþã profesionistã. nasturi de izmene. adorabili sau ramoliţi. îi spuse bărbatul. care nu privea decît ecranul computerului.. chewing-gum-uri deja mestecate. Antoine s-a aºezat în faþa bãrbatului în costum. ãsta era diminutivul lui ridicol. Ai permis? — Nu. — De fapt. avea contactul deschis ºi direct al celui care nu se îndoieºte cã este iubit. fãrã sã-ºi ia ochii de pe ecranul computerului.. — Asta e sinucidere profesionalã. . în principal fiindcã nu simþea critica ascuþitã din cuvintele lui. Raphi se simþea în largul lui cu toatã lumea. stîlcindu-l fãrã nici o ezitare. conform unui studiu. Bineînţeles. O. i-a pus cîteva întrebãri. trebuia sã accepte ce i se pune în pãlãrie. i-a propus lui Antoine stagii. Aceştia. Omul. explică Antoine ironic. Raphi îl aprecia pe Antoine. Eşti de mîna a doua.. dumneata ai fãcut studii ca sã fii ºomer! — Bun. Aşteaptă. a dat de numele lui de familie si de telefonul lui. spuse Antoine ridicîndu-se în picioare. Antoine s-a ridicat ºi a plecat fãrã ca bãrbatul sã observe. Raphael.climatizatã cu feromonii stresului. nu-i aşa? De ce oi fi ales să studiezi chestiile astea.. pregãtire pentru meserii care nu îl interesau ºi care erau plãtite de sãrãcie. ºi era cît pe ce sã fac o licenþã în. Antoine i-a mãrturisit diplomele lui exotice.

Am un vis tainic.. — Este extrem de important. spuse Antoine. era exotic.. nu foarte convins cã aceste ºaptezeci de kilograme de perfecþiune ar putea avea cu-adevãrat o problemã importantã. Raphi poseda egocentrismul celor care vorbesc despre ei înşişi la persoana întîi: vorbea despre el. sînt acceptat la cele mai bune clase preparatorii. dar îmi vine să dau cu piciorul la tot şi să fac ce-mi dictează inima. nu îl înþelegea. îl rupea. despre alţii în raport cu el... Am nevoie de aventură. ªi-a apropiat capul de urechea lui Antoine si i-a ºoptit.G. o pasiune complet smintită. sã mãnînce la aceeaºi masã cu Raphi era un prilej de a nu trebui sã asculte o conversaþie pentru a ºti dinainte cã nu va fi interesantã. Şcoala Politehnică. Cît despre Antoine. e limpede. înalte Studii Comerciale. spuse Antoine. pe urmă să intru într-un mare grup pe un post important şi să sfîrşesc prin a-l conduce. Aº putea avea un astfel de viitor strãlucit. simt că am ceva original în mine.cãzut în admiraþia lui. să te cramponezi pentru a-ţi realiza . Poţi să mă ajuţi? — Ba chiar o sã lansez o mare operaþiune umanitarã. mirat cã colegul lui de clasã se lasã antrenat de o pasiune aparent atît de puþin raþionalã. Nu vreau ca. Antoine. despre ce spuneau despre el etc. Nu le-am spus nimic părinţilor mei. rãspunse laconic Antoine. de parcã ar fi fost doi spioni americani la cantina K. ºtiu cã eºti bun la chestia asta. mai arivist. Antoine. îl frãmînta. poate Şcoala Naţională de Administraţie. sarcastic. — Uite. sau aş putea face carieră ca înalt funcţionar public. să ies de pe cărările bătătorite. cã sînt bogat ºi iubit ºi aºa mai departe. Vreau sã-mi asum riscuri ºi sã fac ceea ce mã pasioneazã.B. Raphi era pe cale să taie în bucăţele un colţ de pîine. trebuie sã-þi mãrturisesc cã m-ai surprins. fiindcă nu vreau să-i neliniştesc. — E foarte bine... Antoine.-ului: — Am o problemă. . Trebuie să aleg unde-mi continui studiile. E foarte bine. la sfîrºitul vieþii. — Da. te credeam mai cu picioarele pe pãmînt. pentru Raphi. dă-i bătaie. — Desigur. semn de nervozitate neobiºnuit la el. sînt centurã neagrã la ontologie. Rupe lanţurile. dar cã nu mi-am realizat pasiunea. O să ai nevoie de curaj şi răbdare. sigur. simt că am suflet de artist. sã-mi spun cã am avut succes în tot ce-am întreprins. Raphael. — Ai putea ajunge preºedinte. Aş putea urma calea succesului: Ştiinţe Politice.. dar îmi doresc altceva. Crezi că ar trebui să merg înainte şi să mă dăruiesc total pasiunii mele? — Da. — Asta e latura mea de poet.

Antoine. Antoine se va inspira din acest comportament care constă în integrare. telefonul din cabina de lîngă brutărie a sunat. Antoine avea pe conºtiinþã aceastã crimã imbecilã: fabricase un nou capitalist. Emoþionat. consultanţă pentru plasamente financiare. cu ochii sclipind de recunoºtinþã. — De fapt. oferind drept sacrificiu idealurile sale. Era Raphi. nu mi-ai spus care este visul tău nebunesc. însă trăieşte-ţi pasiunea. Raphi era în al nouãlea cer. l-a servit cu un pahar de apă. mulţumită ţie o să ajung un tip de milioane! Pînă la urmă. O voi face. o să-ţi . La celãlalt capãt al firului a fost o clipã de tãcere. Ridicase din umeri cînd Raphi îi spusese cã va fi oricînd acolo ca sã-1 ajute la nevoie. în timp ce un diavol este oriunde la el acasă. i-a strîns mîinile lui Antoine. iartă orice. ar fi grozav! — Sînt celibatar ºi ºomer. contul lui din bancã era lihnit ºi nu mai vedea nici o barierã moralã care sã-l împiedice să facă orice pentru a cîştiga bani. poate fi tentant să cazi în amoralitate. — Poftim? — Acţiuni. să-mi vorbeşti despre munca ta. O oră mai tîrziu. căci nu există durere mai mare decît să fii un înger în iad. părinţii lui Raphael nu au luat lucrurile foarte în tragic. Raphael nu se gîndise niciodată că succesul lui personal nu instaurase fericirea pentru toate fiinţele umane de pe părnînt.visul. Ce vremuri bune am trăit noi. ci pur şi simplu pentru a nu mai suferi.. Drept mulþumire. împreună cu soţia ta. Antoine. obligaţiuni. surescitat şi bucuros să vorbească cu cel care-l încurajase sã-ºi ia destinul în propriile mîini. De atunci. — Îmi voi înfiinþa propria societate de brokeraj. nu din convingere sau de plăcere. Raphael. — Antoine! De-ai ştii cît mă bucur că te aud. ba chiar i-au oferit un milion ca sã ajute firma sã demareze. Nu a putut vorbi direct cu Raphi: o secretară s-a interpus şi i-a cerut să-şi lase numărul de telefon. — Nu e o problemă. tu si cu mine! Ce mai faci? Trebuie neapărat să vii la noi la masă. acum.. Cînd constaţi că eşti unul dintre puţinii care mai respectă nişte principii morale în raporturile umane. damnarea permite orice. tu eşti guru-ul meu... dar.

acest lucru îi servea pentru a exercita asupra colaboratorilor lui presiuni binevoitoare. 100. a cuiva apropiat. succesul meu. Pe pereţii sălii defilau cursurile diferitelor tranzacţii ale celor mai mari Burse mondiale. pentru toţi din firmă.. nu va exista riscul să fii influenţat de tîmpenii..E. Trebuie să ne vedem! Au stabilit o întîlnire în clădirea din Saint-Germain-des-Pres care adăpostea societatea lui Raphi.O.găsesc eu ceva. nu pe numele complet. Nas-daq.T. Preºedintele Clinton îi cere presei disciplinate sã-i spunã Bill.P. Atmosfera era laborioasã ºi electrizantã. .P. şi o ceaşcă de cafea. O.. Chestiunea a fost rezolvatã rapid: Raphi voia sã-1 angajeze pe Antoine. Acesta l-a primit pe Antoine în biroul lui mare. William. decorat cu afiºe mari de cinema. eşti nou în mediul ăsta. îi conferã imaginea unui prieten. DAX 30. relaþiile de muncã erau flexibile.D. dar destinsã. Incomparabil mai simplă decît aramaica.B. deschis şi amabil. La momentul potrivit. Şi în privinţa asta nu am de ce să-mi fac griji: toate astea. F. Uşor accesibil. Raphi l-a dus pe Antoine sã viziteze birourile luxoase ale societãþii. Timp de o săptămînă.E. i s-au dat sfaturi. a cumpărat cărţi ca să-şi însuşească termenii şi mecanismele financiare: O. această nouă limbă nu a mai avut curînd nici un secret pentru el. să fii pe fază. Antoine a studiat ce fac colegii lui.. — Tocmai de-aia.. Stoxx. ca înrr-o comunitate egalitarã. în plus.. să te laşi în voia instinctului. pentru a le cere. Lui Antoine i s-a dat un box în imensa sală care îi adăpostea pe cei şaptezeci de agenţi de bursă ai societăţii. Am încredere în tine. — Ce va trebui să fac? — E uşor: ajunge să vinzi şi să cumperi acţiuni în lumeantreagă. 1-a prezentat colegilor lui ºi automatului de cafea. amical. Raphael era Raphi.. C. Acesta era dotat cu două micro-computere. Este cel mai mărunt lucru pe care ţi-l datorez. F. Foarte mîndru. asta face posibilã atenuarea imaginii negative legate de funcþia lui. o productivitate mai mare şi ore de lucru prelungite. ţie ţi se datorează. — Nu mă pricep deloc la Bursă. Urmînd aceeaºi strategie afectivã.A. este mai simpatic..S. un mic birou de fier cenuşiu cu o serie de sertare. Să simţi cursul căror acţiuni va creste sau va scădea.E. cãruia e uºor sã-i ierþi anumite lucruri.

As i-a dedicat un catren în care constata că nu mai respirau acelaşi aer şi că. Antoine i-a privit pe prietenii lui îndepărtîndu-se în noapte. care nu ar şovăi să nu îi vină în ajutor. luminaţi de strălucirea corpului lui As. Ganja. care iar fi ajuns din plin ca sã trãiascã. Trăia astfel viaţa normală a tuturor tinerilor care au mjloace să trăiască. fãrã liantul discuþiei si al contradicþiei. pe strada Roquette. nu emitea niciodatã o opinie care ar fi putut pãrea originalã. relaþia lor s-a dezagregat. după o întîlnire tăcută la cartierul lor general. nu îºi punea niciodatã întrebãri despre moralitatea relaþiilor lui. în caz de nevoie. Din afară. dar nu mai stăteau de vorbă. dacã priveai mai atent. Antoine a cîştigat amici de consum. era completat de un comision pentru rezultate. fără să se fi mutat în altă ţară. Salariul fix. la actele tale. la prietenii tãi. S-au despărţit într-o seară. Nu mai ai nevoie sã te gîndeºti la dorinþele tale. l-ai fi putut crede complet integrat în aceastã castã de prinþi. Avea prieteni noi. succesul. Antoine continua sã o însoþeascã pe Charlotte sã se dea în roata mare. Antoine l-a rugat pe Vlad. Acesta voia să-l atragã spre subiecte intelectuale ºi polemici pentru care îºi pierduse orice interes. ªi-a abandonat mica garsonierã gratuitã pentru un atelier transformat în locuinþã. Antoine era ocupat cu noua lui meserie. amici de serie. Nu se mai vedea cu Rodolphe. să se ocupe de el. Gudmundsdottir. s-a supărat şi a declarat că nu se vor revedea decît după ce va renunţa la proiectul lui prostesc de a deveni prost. la serate. în tot cazul. preambalaţi. la morala ta. Banii. Este o chestiune . þi-ai fi dat seama cã mai avea o oarecare reþinere. a lãsãrii în voia curentului care urmeazã forma fluviului. Cum domnul Brallaire tot nu îºi revenise. sã cauþi: mediul îþi oferã toate astea la cheie. cu care mergea la concerte. Antoine a primit trusoul sãu de cãsãtorie cu societatea. toţi aceşti factori contribuie la o economisire de sine. vecinul lui catchist. atît de calm de obicei. integrarea într-un mediu recunoscut ca avînd baze solide. cu ambiţia de a deveni ambiţios şi de a dori să-şi dorească haine de marcă. care aveau o părere despre orice.Viaţa lui s-a schimbat si mai mult. Acest lucru nu îl întristase foarte tare: nu mai aveau nimic să-si spună. jucînd fãrã probleme rolul costumului sãu Hugo Boss. nu mai ai nevoie sã înþelegi. îşi deveniseră străini unul altuia. Dar. Antoine se lãsa purtat de aceastã lume nouã ºi simþea o plãcere certã: plãcerea libertãþii încadrate. la viaþa ta. lîngã Bastilia.

fãrã nici o premeditare. nu meritã osteneala. scaunele tapisate cu piele. vrînd să apuce ceaşca de cafea pentru a-şi umezi mucoasa labială uscată. calează şi are deseori nevoie de reparaţii. consuma ziua întreagă cafea decofeinizată. prietenia. picamerul lui. A. frumuseţea.-ul. şuierat sacadat al celor zece cafetiere aliniate la perete. Tasta liniştit. succesul. sau sã inventezi. A uitat sã se mai gîndeascã la consecinþele speculaþiei ºi ale jocurilor lui cu cifre asupra unei lumi reale care nu mai exista cu-adevãrat în sfera conºtiinþei lui vãtuite. deodatã. mai puþin stresant decît sã încerci sã gãseºti totul tu însuþi. este instrumentul lui de lucru. nu prinde viteză prea mare. dragostea. Exista totuşi o trăsătură care îl deosebea pe Antoine de colegii lui: nu suporta cafeaua. stilou. La jumãtatea lui august. Au ieşit cîteva scîntei. grefa lui Antoine la noua lui profesie reuºise bine. Smith & Wes-son-ul lui. un scriitor. De atunci.S. Ceaşca de cafea este o chestiune de standing. Nu. dar nu reuºise marea loviturã care l-ar fi fãcut sã intre în cenaclul milionarilor din firmã.. rachetă. puţin solidă. Alte vieţi au toate opţiunile posibile: banii. care nu-şi protejează ocupanţii în caz de accident. Unii au o viaţă fără opţiuni. Antoine a devenit bogat. urlete. þi se vor pune la dispoziþie emoþii prefabricate. este o viaţă în partea de jos a gamei. Urmãrea pieþele. sonerii de telefon continue. puţin . Tasta ca de obicei pe cele douã computere în micul lui box în mijlocul agitaţiei unei zile normale: creşteri. Fiinţele umane seamănă frapant de mult cu automobilele lor. un jucător de tenis. vindea yeni. agentul de bursă lucrează cu cafeaua lui. sănătatea. strigăte. este categoric mai puþin obositor. reacþiona dupã un amestec de instinct ºi de logicã. sinucideri. a vărsat-o pe tastatura computerului său principal. un bun agent de bursă are întotdeauna în mînă sau pe biroul lui o ceaşcă de cafea. cînd. servodirecţia. scăderi. Rezultatul: nu putuse să închidă ochii două nopţi la rînd.de economii de energie. cu un telefon fixat între ureche şi umăr. clinchete. îşi lansa undiţa şi momeala în hazardul tranzacţiilor. precum airbag-ul. Exact aşa cum un poliţist are armă. motorul cu 16 supape şi aerul condiţionat. era un agent de bursã la fel ca ceilalþi.. Apoi. gînduri preasamblate. care doar merge. munca lui era corectã.B. încercase să bea o ceaşcă la începuturile sale în societate.

Scurtcircuitul provocase o reacţie în lanţ. a zîmbit. lăsînd ochii în jos. iar Raphi i-a întins cecul cu comisionul lui. Pentru a palpa realitatea averii lui. Ce va face cu bogãþia asta? Dacã voia sã fie un milionar perfect normal. din salonul lui. numesc eu sînge rece. Dar tot a trebuit să munceşti pe tema asta. S-a lăsat puţin pradă beţiei a ceea ce focaliza dorinţa omenirii. cãci poseda sextupli: dupã o cifrã oarecare. s-au deschis sticle de ºampanie. nu a þinut mult. Cu excepţia faptului că din conturile lui reieşea că realizase o fructuoasă operaţiune a cărei sumă se ridica la mai multe sute de milioane. Toată sala l-a aplaudat pe Antoine. ai ştiut ce urmăreşti. O pastilă roşie l-a scutit de gîn-dul că putuse în acelaşi timp să se vîndă şi să se cumpere cu o bogăţie care nu se va fosiliza în nici un vis. l-a luat ameţeala. În clipa aceea. Era bogat. pe cec erau desenate ºase zerouri. dar totul a reintrat în ordine într-o clipă. oamenii de pe stradã. Asta. Aceste mii de dreptunghiuri de hîrtie erau atomii succesului lui. Iar asta i s-a pãrut partea . A fi bogat nu e un scop în sine. s-a simþit emoþionat. nu se putea mulþumi cu pãstrarea acestor bani. Atît de emoþionat de parcã tocmai i s-ar fi nãscut mai mulþi copii. nu parcursese decît jumãtate de drum: acum era necesar sã-ºi doreascã lucrurile pe care ºi le doresc cei bogaþi. pe masa mare din lemn de măslin. adică îndeplinise o parte a contractului său. prieteni. — Iar asta nu se învaţă. ai stăpînit perfect evenimentele. nu te-ai speriat. Cum ai făcut ca să prevezi lovitura asta? — Intuiţia. prin admiraþia ºi invidia lor. au zburat confeti. îi spuse Raphi. a clipit. pe care l-a botezat „fericire". colegii i-au dat palme zdravene pe spinare. realizînd o fantasmă împărtăşită de mii de persoane. pe neaºteptate. Antoine ºi-a dat seama cã. devenind bogat. sã fie oglinda succesului sãu.fum. A ieşit din bancă cu două valize pline de bani şi a pus pachetele în teancuri. fără să vrea. răspunse Antoine. Antoine şi-a încasat prima în bancnote mici. care a dus la operaţiuni financiare geniale. ecranul computerului s-a întunecat. — Am ştiut eu că e o idee bună să te angajez. Avea de ce sã fie. trebuia ca societatea. Dar acest sentiment. sfîrîituri. Antoine nu şi-a amintit că pe vremuri ştia că cel mai uşor de corupt este propria ta persoană. Antoine a privit suma de pe cec ºi.

Pentru a-şi decora apartamentul şi a-şi înveşmînta reputaţia. Pentru a deveni bogat. fusese de-ajuns sã verse o ceaºcã de cafea pe tastatura computerului. dar asta nu i-a afectat cu nimic hotărîrea de a se conforma acestui ritual esenţial. a scos un „o!". trecuþi de treizeci de ani. Şi să nu le dorească: a avut grijă să nu cadă în păcatul celor proaspăt îmbogăţiţi. s-a decis să cumpere o maşină de lux. Nu ştia să conducă. şi şi-a deschis geanta. nu avea cîtuşi de puţin intenţia să înveţe. pentru a-şi folosi bogăţia. Antoine nu trebuia să-şi facă astfel de griji. Antoine a făcut cumpărături cu coşul lui mare din răchită şi cu sania trasă de reni. modele şi motoare. a ales pînze ale unui pictor care probabil că era un geniu. A constatat că diversele automobile de lux corespundeau de multe ori unui anumit tip de avere: milionarii din societatea lui Raphi aveau toþi maºini sport pentru cei mai tineri ºi Mercedes-uri sau BMW-uri pentru cei mai în vîrstã. Pe urmă. „De altfel. A cumpărat costume elegante care vor face să rîdă generaţiile viitoare. îi spuse el lui Antoine pentru a-1 convinge. strãlucit ºi agent de bursã milionar: un Porsche roºu. adică banii. În magazine păzite de dispreţul cerberic al vînzătorilor împotriva celor care nu posedau mijloacele necesare pentru a-şi face cumpărăturile acolo. ºi acolo a rãmas. din milă pentru tîmpenia venală a negustorului de artă." Antoine a mimat admiraţia. categorie de oameni bogaţi pare-se demnă de dispreţ. ca o firmã luminoasã ce-i premãrea succesul ºi puterea. Din-tr-o prestigioasă galerie pariziană. Antoine a cumpãrat maºina care sã afirme cã este tînãr. aşa că avea în faţă o ofertă inimaginabilă de mărci. care nu are decît poleiala cea mai puţin importantă a bogăţiei. atunci cînd i-au văzut coroana plasrifiată: cartea de credit aurie. pentru moment. Răsfoind reviste. difuzau superioritatea lui asupra poporului de . şi care. a avut oreion.cea mai dificilã. dat fiind numărul de zerouri aplicate sub semnătura lui. Antoine a fost primit ca un prinţ. a întocmit lista lucrurilor pe care trebuia să şi le dorească. Ca şi cum ar fi devenit propriul său Moş Crăciun. alegerea fiind limitată pentru cei mai mulţi de raţiuni financiare. Proprietarul galeriei 1-a descris drept noul Van Gogh. a cumpărat artă contemporană. Aproape toată lumea cumpără o maşină. Concesionarul a livrat maºina în faþa apartamentului lui. va trebui să-şi bată capul.

Iată prima ta. ascultat ºi servit. Năpîrlirea. cînd avea de a face cu funcþionari de pe la administraþii. îngrijiri şi ultraviolete în institute de înfrumuseţare şi îşi întreţinea săptămînal frizura într-un salon şic. nu încã în cea de consum. şi modificarea timbrului vocii umane în momentul pubertăţii. Nu mai avea mare lucru în comun cu fiinţa umană ce fusese. deºi avea un glas limpede. la mue (definiţie din Petit Robert) este o „schimbare parţială sau totală care afectează carapacea. Pe lîngã achiziþiile importante de tablouri. Antoine era de-ndatã auzit. cînd Raphi 1-a chemat pe Antoine la el în birou. Apartamentul lui semãna cu un muzeu de minunãþii ale tehnicii moderne. anumitor animale. ºi-a oferit pentru standingul lui aparate electrocasnice. Cu toate poveştile astea despre năpîrlire. o ceaºcã de cafea decofeinizatã pe tastatura computerului. coarnele. în anumite anotimpuri sau în perioade determinate din existenţa lor". a fost un jackpot: banul este un animal domestic. cu un cimitir de aparate noi. ca şi cum şi-ar fi schimbat specia. o întreţinea cu uleiuri şi lapte. Antoine îºi pãstrase gusturile simple. penajul. Renunţase la vechile lui ţoale pentru nişte haine elegante. fãrã ca el sã fi constatat o schimbare de timbru. . Eşti minunat. vocea lui nu era atît de eficace în viaþa de toate zilele. Acest cuvînt înseamnă. blana etc. Era la sfîrºitul zilei. un bun cîine credincios care începea sã cunoascã drumul spre contul lui bancar. prietene. Dar acum. hi-fi. ori pur ºi simplu într-o conversaþie: se întîmpla sã nu fie auzit. iarãºi. video ºi informatice. nu folosea aceste aparate perfecþionate ºi exorbitante. în franceză. lui Antoine i s-a părut că devenise subit. îşi parfuma pielea cu arome exorbitante. Mintea lui era în faza de cumpãrare. adult. cînd trebuia sã-i cearã ceva unui vînzãtor. în doar cîteva săptămîni. — Antoine! exclamă Raphi. Bugetul lui explodase. De fapt.rînd care nu are posibilităţi să afişeze un gust atît de prost cu o ostentaţie atît de firească. Înainte de epoca succesului. se ducea pentru masaj. Raphi era încadrat de douã tinere în rochii de searã sexy. Antoine a vãrsat. o ungea. am putea spune că Antoine devenise un fel de şarpe. pielea. Tot aºa cum nu mînca nici cantitãþile uriaºe de alimente rafinate pe care le îndesa în fiecare searã în giganticul sãu frigider american. Toþi agenþii de bursã se pregãteau sã plece. Antoine năpîrlise. haine. maºinã. Pentru ca contul lui din bancã sã continue sã-i alimenteze lucrãrile practice de consum. ªi de data asta. De aceea.

chipul atrãgãtor. Nu. mai ales.. Credeam că mă cunoşti mai bine.. — O sã mã torni? Nu e frumos sã torni. la trupul ei superb.. — Soþia mea nu va ºti nimic.. Antoine.. — Cum „bună seara"? Petrecem seara împreună. care va fi partenera ta în seara asta. ochii plini de dorinþã cînd îl privea. nu vreau asta. — Ca asta? Ce vrei sã spui? — Îmi plăteşti o prostituată. bunã seara. Mă dezamăgeşti.. Crezi că Severine e o tîrfă? — Mi se pare evident. Relaxeazã-te. Eºti puþin cam încuiat. dar. prin urmare nu e nimic rãu. Ţi-o prezint pe Sandy.. Ai zice că se uită la Brad Pitt. — O. Antoine.. spuse una dintre tinere zîmbind ºi întînzîndu-i mîna ei delicatã.. emanciparea sexuală a avut deja loc. Antoine. o să-ţi fac morală. dar le uitase acasã. de ce are aerul ăsta pofticios cînd se uită la mine. Severine nu este o tîrfă. spuse Antoine bãgînd milioanele în buzunarul interior al hainei. ai farmec. — În viaţă nu există numai amorul. sîntem în anul 2000. — O tîrfă? Raphi izbucni în rîs. Raphi le-a rugat pe fete sã îi aºtepte la maºinã. pentru că. Dispunem de trupul . deci nu va suferi. ar fi înghiþit bucuros una sau douã pastile de Heurozac pentru a preveni acest pericol. Simþind cum caninii personalitãþii lui încep sã se iþeascã din hipogeul conºtiinþei. Ca să-ţi sărbătorim genialitatea. Şi Sandy asta ce este? Raphael. — I-am vorbit despre tine. Antoine s-a uitat la Severine. — Nu pot sã cred cã-mi faci una ca asta. Acestea au ieºit din birou cu un aer de provocare concupiscentã.— Mulþumesc. — Încîntatã. — De ce faci asta? Ai un amor. — Ar trebui să ai mai multă încredere în potenţialul tău de seducţie. L-a întrebat pe Raphi dacã pot sã vorbeascã o clipã între patru ochi. trezeşte-te. — Atunci de ce vrea să iasă cu mine? Şi. băftosule. nu poþi sã faci asta. nu.. Turnãtorii merg în iad. şi aşa mai departe. n-o sã te apuci sã-mi faci moralã! — Nu. tu ai o soţie senzaţională. — Soþia ta va fi nefericitã. continuă Raphi. că eşti un magician al finanţelor.. — Aşa deci. Ba da. spuse Antoine pe un ton de reproº. Crede-mă. — Şi Severine. La naiba. Există şi dorinţa. Raphael.. ºi ºi-a spus cã era o problemã. Bine.

. Raphael. Ar fi mai bine să-şi concentreze forţele asupra dragostei... — ªi? — Si ce? Ce vrei să-ţi spun? Asta e natura: nu toată lumea poate să alerge suta de metri.. dar ãsta e adevãrul. poate că ai putea să-i faci acest serviciu. vrea să se dezlănţuie. Este un antidot pentru Viagra.. seamãnã cu un schelet.. — Este cu siguranþã mai amuzantã. Există inegalităţi naturale. lucrurile s-au schimbat. atît este de emancipată. Asta vrei sã -spui? — Este nasoalã. Antoine s-a aşezat într-un fotoliu în faţa biroului.. — Una dintre colegele mele îţi împărtăşeşte părerea. Raphi avea morga unui principe plebeu care confundă privilegiile cu drepturile pe care le are. Antoine răsuci scaunul cu rotile. Nu are corpul pentru aşa ceva. La fel ca tine.. şi parcă o anume melancolie îi apăruse în ochi. — Dar.. fetele sînt emancipate. Freca o gumă pe o agendă. dacă pricepi ce vreau să spun.. votează pentru tine. — Vrei nişte lecţii? Severine îţi va da lecţii.. nu pentru pat. ea este într-adevãr. A rămas aşa un minut întreg. şi justificarea lor cu adevărul.. vezi tu. Dragostea e oarbă. Se uita la Raphi.. mai inteligentã decît toate aceste Sandy. îmi pare rãu. — Asta e tot? Dar.nostru. nu înţelegi. îi urmărea reacţia. ca . — Melanie? rosti Raphi pãlind... nu încape discuþie în privinþa asta. Raphi îşi punea nişte hîrtii în servietă.. Dar mai sînt şi alte sporturi. Antoine. Aşa că. trebuie să fii mai puţin încuiat. cu un zîmbet în colţul buzelor. Nu-i grozav? Dar problema e că nimeni nu vrea să se culce cu ea. în fine. dat fiind că şi tu eşti emancipat.. — Da. Ea îşi doreşte sex. numai sentimentele pot să facă acceptabil un fizic ca al ei. o cheamă Melanie. cea de la Nasdaq? Sprijinindu-se de birou. Sa ridicat în picioare si 1-a apucat pe Raphi de umăr. mi-am zis că.. Antoine a întors ochii spre Raphi: — Apropo de emancipare sexuală. ca să spun totul. — Nu ştiu dacă o cunoşti. Melanie. este gata să se culce cu oricine. cu privirea în gol. — Bineînţeles. ea nu are nimic. în timpul ăsta. Melanie.. Ea profită de sex şi are dreptate.. eu nu pot să fac nimic. Ea este de acord şi. Ştii proverbul: e o fată făcută pentru prietenie.

asta a fost de-ajuns ca să o facă vizibilă. sau cel puţin de meşteşug artistic. l-a implorat sã aibã mãcar o întrevedere cu prietena lui. nu poţi avea fantasme pe motive de personalitate. Antoine a fost introdus într-un ..era genul de persoanã cãreia îi place ceea ce i se refuzã. în care amorul este o formă de consum şi un loc de segregaţie. Cu câteva săptămîni în urmă. precum sãracii care îi admirã pe cei bogaþi.»" — Hei. dar asta e. Antoine. I-a dat toate garanþiile de seriozitate. acum intra tot mai adînc în noua lume. telefoanele sunau fãrã încetare. Asta ar trebui să limiteze pagubele.Sandy. categoric mai reală. Antoine a capitulat pentru ca Raphi sã-l lase în pace cu catehismul lui libertin şi predicile moralizatoare. Antoine. angajaþii umblau încoace si-ncolo. — Pot să mă interesez. ea intra în sfîrşit în tiparul privirii bărbaţilor. O sãptãmînã mai tîrziu. dar îºi fãcea griji pentru Antoine din pricina „robespierrismului lui sentimental" dupã cum s-a exprimat el. Nu existau pereþi. La etajul cincizeci al unui imobil de birouri care adãpostea sediile sociale ale unor întreprinderi high-tech. voluminosi ºi tari. mîine. Dacă tot faci asta. Melanie. — Trezeşte-te. — Kirk Douglas a zis: „Arătaţi-mi o femeie inteligentă.. l-a convins să mergă să consulte o prietenă care conducea o firmă de intermediat întîlniri. mai avea încă o idee despre dragoste ca fiind o formă de artă. Nu mai era un spectru în ochii colegilor: cu sînii ei. Raphi era mulþumit de magnanimitatea lui. l-a asigurat că asta nu îl angaja cu nimic. Poate că e păcat. Pentru unii bãrbaþi. ea a sosit la serviciu cu un decolteu peste noii ei sîni. doar nu vrei să mă culc cu ea numai pentru a fi coerent? — Ar fi fost bine. n-ai decît să pui să-i grefeze o pută în mînă. — Eşti cu-adevărat milostiv. Antoine a pãtruns în incinta plinã de forfotã a firmei matrimoniale. Nu pot face nimic. o să vă spun «Iată o femeie sexy. o să-i propun ca prin asigurările facultative firma să-i plătească o operaţie de pus silicoane la sîni. Ascultă. rãpãitul tastaturilor de computer distila o muzicã ce ar fi putut fi cîntatã la Institutul de Cercetãri ºi Coordonare pentru Acusticã/Muzicã. aºa cum Raphi nu o dorea fiindcã era urîtã. Antoine. ea îl dorea fiindcã era chipeº. să-i găsesc tipi orbi. Printr-o hãrþuire amicalã. Nu asta te face să ţi se scoale.

nu vreau să. nu sînteţi de primă mînă. A aºteptat cîteva secunde singur.. Degetele ei lovirã violent tastele. Ea 1-a privit pe Antoine. O să punem asta la sfîrşit. de parcă ar fi fost la capătul puterilor. — Oricum. Există o mulţime de criterii. tastă cîteva cuvinte. înălţime. A sunat telefonul. Deci fãrã profil prestabilit. Nu întâmplãtor avem gradul cel mai mare de reuºitã dintre toate agenþiile matrimoniale: noi ne ocupãm de afaceri. un Apple bleu. în fine. izolat de agitaþie. vã rog. Vom alcătui un dosar despre tine şi. — Vã ºocheazã? Dar aºa merg lucrurile. obiecte de artã discrete. numai cã în locul filtrelor inconºtiente. Se uita ţintă la Antoine. Rezultatul este acelaºi. încãperea era luminoasã ºi ordonatã. Soneria s-a oprit. .. trebuie să punem pe primul plan situaţia ta socială. cred cã am greºit venind aici. ca şi cum ar fi făcut o evaluare.. Scuzaþi-mã. plante lîngã pereþi. noi folosim filtre ºtiinþifice. Aşa că ar fi bine să te prezinţi. băiete. Purta un taior elegant. Aveţi pretenţii speciale? — Adică? — Blondă. o să vă găsim ceva. Sã reluãm. scrutîndu-l cu un ochi de expert.. dar putem găsi ceva pe-aproape. — Aş prefera.. pornind de la acesta. nu de sentimente.. brună. fă un efort. în picioare. nu-i aşa? Bun. Nu trebuie să fiti prea dificil. destul de larg pentru a nu o jena în mişcări şi poate şi pentru a ascunde cîteva kilograme presupuse a fi în plus. De afaceri cu sentimente. — Veniţi din partea lui Raphi. Nu vă pot promite să vă aranjez o întâlnire cu cineva care să semene leit cu ce vă doriţi. — Nu vreau sã intru în detalii. cineva cam de vîrsta mea. deschise fişiere. şi în acelaşi timp nervoasă şi încordată. O femeie de vreo patruzeci de ani a intrat în pas vioi. roşcată. Ascultă. clientele poate că se vor interesa de tine. Femeia dădu drumul la calculator. o fereastrã mare. — Splendid.birou în stil englezesc. aşteptînd lista criteriilor lui. dacã vreþi. — Adică să vă vorbesc despre pasiunile mele? — Da. categorie profesională. Părea epuizată. dar nu 1-a ridicat. Dar mai întîi. l-a invitat să ia loc şi a trecut în spatele biroului. Cîteva cãrþi pe etajere.

dar. — Crezi? S-ar putea. fie că-ţi place sau nu. Dar aşa. Totuşi cred că sînt obiectivă. dar statisticile ne arată că toate astea au o importanţă hotărîtoare. a mutat cîteva cărţi. ca să mă las în voia urii şi să reuşesc. numai că aşa funcţionează lumea. culoarea ochilor.. pe un ton liniºtitor. A adunat cioburile. nu sîntem aici ca să facem morală. Cine te crezi? . Cunosc oameni pentru care conteazã. aşa că am dreptul să exagerez şi să am o viziune pesimistă despre toate astea. marca de corn flakes pe care o mănînci dimineaţa.. Poate cã exageraþi puþin. fiindcă toată lumea e convinsă că mica sa poveste este ceva deosebit. dar nu sînt mai puţin adevărate. Dacă ai fi frumos. vîrsta. nu în aceeaºi mãsurã pentru toatã lumea. pentru culoarea părului. Noi sîntem Machiavelli ai dragostei. ca să spunem e bine sau e rău. spuse Antoine. că înţeleg că toate astea nu sînt lipsite de cauză si că nu sîntem răspunzători de nimic. ai găsi fără mare greutate fete care să te iubească pentru umorul şi drăgălăşenia ta. Ştiai că blondele au cu douăzeci şi patru la sută mai multe raporturi sexuale decît brunele? Există adevăruri în dragoste şi în sex. — Generalizaþi. A trîntit mouse-ul pe birou. Nici nu-ţi închipui cîţi factori au o influenţă. naţionalitatea. Zîmbea cu o răutate tristă. aşa că atrage-ţi toate şansele de partea ta. a răsturnat statueta unui koala. S-a întors spre etajere. dar în dragoste adevărul înseamnă fără îndoială cinism. banii. Tinere. Meseria.. Machiavelli a spus despre politică lucruri care pot părea cinice. înălţimea.— Îþi baþi joc de mine? Nu am timp de pierdut cu tipi care vor să fie iubiţi pentru personalitatea lor. Îþi interzic sã-þi parã rãu ºi sã-l critici pe soţul meu. Am tone de statistici care-mi spun contrariul.. a apăsat pe o tastă şi s-a ridicat în picioare. musculatura.. greutatea. Nu spun că oamenii iubesc pentru bani. Personalitatea conteazã dupã pãrerea mea. murmurã Antoine ridicîndu-se ºi ajutînd-o sã strîngã bucãþile statuetei. care s-a spart pe podea.. să-l detest pe soţul meu care m-a părăsit pentru o fată de douăzeci de ani. circumferinţa pieptului. în fine.. şi ştii ceva? Aceste adevăruri nu interesează pe nimeni.. De fapt. — Îmi pare foarte rãu. hainele. — De ce îţi pare rău? spuse femeia încruntînd din sprîncene. Sînt nefericită. maşina. Aş vrea să încetez să mai fiu obiectivă. mă enervează că sînt atît de obiectivă.

— Voiam doar... V-a părăsit pentru o fată mai tînără... — Ei şi? Te înşeli ţinîndu-mi partea. Eu, eu n-aş fi putut niciodată să mă îndrăgostesc de un bărbat ca tine. — Fiindcă nu sînt destul de drăguţ? — Nu, mai ales din cauză că eşti mai scund decît mine. — Doar pentru atît? — E important, în tot cazul, pentru mine. Nu mă întreba de ce. Dar trebuie să recunosc că probabil ţine de aceleaşi motive pentru care idiotul de bărbatu-meu preferă o tînără. În dragoste nu existã inocenþi, nu existã decît victime. — Nu credeţi că este o atitudine cam calculată, să alegeţi genul ăsta... de criterii... — Nu, te înşeli. Nimic nu este calculat, toată lumea e sinceră în dragoste. Soţul meu este cu adevărat îndrăgostit de ştoarfa aia. Nu şi-a spus: „Ei, nevastă-mea are patruzeci de ani, sî-nii încep să i se lase, pielea nu o mai are la fel de frumoasă, începe să se îngraşe, aşa că o voi înlocui." Ăsta e adevărul, după părerea mea, dar el nu şi-a spus asta. Numai că toate s-au întîm-plat în aceste condiţii. Numai după aceea poţi să raţionalizezi şi să analizezi în amănunt un comportament. Eu, te-aş fi adorat, poate că ai fi fost cel mai bun prieten al meu, dar nu m-aş fi îndrăgostit de tine, sincer. Cînd aud oameni spunînd că nu ştiu de ce s-au îndrăgostit de o anumită persoană, îmi vine să zîmbesc. Poate că nu vor să ştie, dar, pe lîngă motivele legate de întîlnirea a două personalităţi, există motive psihologice, sociale, genetice... Dragostea şi seducţia sînt lucrurile cele mai inconştiente şi totodată cele mai raţionale din cîte există. A spune că nu există motive, asta-ţi permite să nu mărturiseşti că nu sînt foarte glorioase, căci cine are interes să cunoască adevărul? Cînd l-am întrebat pe soţul meu de ce mă părăseşte pentru fata aia, tînără, fină, blondă, sexy, cu sîni superbi, plină de viaţă, mi-a spus: „Nu ştiu, draga mea, nu ştim de ce ne îndrăgostim, se întîmplă, atîta tot." Şi ştii ce-i mai rău în toate astea? Că era sincer, fiul de căţea credea sincer în tîmpeniile astea. Nemernicul era sincer. Ştii ce a spus Mme de Stael? „În domeniul sentimentelor, nu este nevoie sã minþi ca sã spui minciuni.”Aşa că, da, exagerez. .. dar am dreptate să exagerez, fiindcă... sînt bătrînă, fac parte din plebe, acum.

Plîngînd, femeia continua să vorbească, îşi reproşa că se vaită, îl blestema pe soţul ei şi pe noua lui logodnică. Nu şi-a dat seama cînd An-toine s-a retras discret, întristat. Într-o rodnică zi de disperare, îşi spusese că a crede în aceste adevăruri care te silesc să pleci capul înseamnă să te supui realităţii care le produce: oricine va vrea să găsească dovezi ale nefericirii sale va găsi, căci în chestiunile omeneşti găseşti întotdeauna ceea ce cauţi. Hotărîse atunci că orice adevăr care îl făcea să sufere era o morală, că realitatea însăşi era o morală şi că el putea să-i opună închipuirea lui. Dar, ieşind din imobil, în pofida tulburării, nu şi-a amintit de asta. Mai exact, nu a avut nevoie să-şi amintească: a luat două pastile de Heurozac şi spectrul cuvintelor deziluzionate ale femeii a dispărut. Antoine 1-a sunat pe Raphi, i-a povestit episodul şi 1-a sfătuit să aibă grijă de prietena lui. În timpul întrevederii, pe lîhgã conºtiinþa lui trecuse plutind o umbrã, dar a dispãrut de îndatã ce a reintrat în ritmul de viaþã în care zilele se reproduc între ele. Pentru cei care sînt perfect integraţi în societate, nu există decît un singur anotimp, o vară veşnică, care le bronzează spiritul sub un soare care nu apune peste somnul lor: au vise în care nu e niciodată noapte. Antoine trăise douăzeci şi cinci de ani de toamnă ploioasă; deacum încolo, fie că va fi iarnă, primăvară, toamnă, pentru conştiinţa lui nu va exista decît domnia nedisputată a verii.

Începea luna septembrie. Soarele mai avea încã putere ºi mîngîia
cu mîinile vîntului pielea trecãtorilor, în seara aceea, Antoine rãmãsese în faþa televizorului, zapînd, uitîndu-se la emisiuni interesante, amuzante. Nu conta, de fapt, ce face, la ce se uitã: singurul lucru care-l interesa erau efectele tranchilizante ºi anxiolitice ale televiziunii, aceastã radiaþie solarã are încãlzea ºi umplea peºtera conºtiinþei lui. Cu telecomanda în mînã, zapa. O acoperise cu o þesãturã mãtãsoasã ºi plinã ºi o dotase cu un motoraº ce producea un zgomot plãcut, de tors, atunci cînd trecea mîna pe deasupra ei. Era telecomanda-pisicã. Cu degetul arãtãtor, alegea emisiunile care, prin subiectul lor, sã-i furnizeze un pretext pentru aceastã dependenþã. In ciuda celor patru pastile de Heurozac, Antoine nu se simþea bine. Asta de cînd gãsise în faþa uºii lui, cu cîteva ceasuri în urmã, la întoarcerea de la serviciu, un pachet. Era un mic colet poºtal anodin, aºa

cã Antoine nu avusese nici o reþinere atunci cînd 1-a desfãcut, în bucãtãrie. Smulsese hîrtia, scotchul, iar cînd 1-a desfãcut, o explozie 1-a proiectat pînã în frigider. Rãmãsese holbîndu-se la micul pachet deschis care conþinea o ediþie de buzunar a corespondenþei lui Flaubert. Inima lui ºi-a reluat încet-încet ritmul regulat. Plînsese, fãrã sã se poatã opri, ca si cum lacrimile ar fi încercat sã facã sã disparã imaginea cãrþii de pe masã sau sã stingã incendiul pe care ea îl provocase explodînd în memoria lui. Nu o atinsese, nu îndrãznise. Corespondenþa lui Flaubert era una dintre cãrþile preferate ale lui Antoine, înainte de transformarea lui. O adorase, se regãsise deseori în tatonãrile, deziluziile ºi dificultãþile lui Flaubert de a trãi pur ºi simplu ºi de a-ºi suporta epoca. Aceastã carte care reapãrea brusc în faþa lui era ca ºi cum ar fi muºcat dintr-un mãr otrãvit ce tulbura un organism ºi o gîndire pe care le crezuse securizate. Bãnuia cã acest atentat era opera vechilor sãi prieteni, care, rãnindu-l, încercau sã îl recupereze, îºi concentrase voinþa ca sã lupte împotriva acestei bombe de hîrtie care risca sã deranjeze mersul lin ºi fãrã surprize al vieþii lui. De teamã sã nu se contamineze, lãsase cartea pe masã ºi îºi conectase conºtiinþa la televizor, cu telecomanda care torcea în mînã. Culorile nopþii pãtrundeau în apartamentul lui Antoine. Luna se bronza ostentativ pe plaja de nisip negru a spaþiului. Antoine încerca sã se hipnotizeze în ochiul ciclopului televizual, cînd, dintr-o datã, un harpon s-a înfipt în ecran. Scîntei, puþin fum negru, cuvintele unui prezentator care se distorsioneazã, apoi nimic, nimic decît acest harpon înfipt chiar în mijlocul ecranului. Antoine s-a întors brusc, telecomanda a cãzut, în apartament nu era aprinsã nici o luminã, aºa cã nu a reuºit decît sã distingã forma umană a celui care aruncase harponul. Nu putea fi un extraterestru, şi-a spus Antoine, liniştit. A constatat cu surprindere că nu îi era frică, în mod sigur datorită supradozei de Heurozac. S-a silit să tremure şi şia muscat buza de jos. Cît despre siluetă, era un bărbat de talie normală, aprioric lipsit de aripi de liliac. Pe stradă, se aprinseseră felinarele. Acum, Antoine îl putea vedea pe bărbatul din faţa lui. — Dany Briliant... murmură el. Eşti Dany Briliant. Dany Briliant este un spărgător. O să mă omori? Eşti un gen de ucigaş în serie? Antoine îl cunoştea vag pe acest cîntăreţ care părea să fi rămas blocat în anii cincizeci; mai multe dintre cîntecele lui i se păruseră plăcute şi pline de farmec. Totul începea să capete sens: Dany Briliant cu pieptănătura lui â la Elvis, cu costumele lui excentrice şi cîntecele dintr-o altă epocă, tipul ăsta era un psihopat. Dany Briliant rîse. Era îmbrăcat într-un costum negru, cu o cămaşă albă, deschisă peste

a căzut în genunchi. Eşti Dany Briliant. îmi permiţi să arunc o privire în frigiderul tău? Fără să-i aştepte răspunsul. nici un spărgător. Tony. pocnind din degete. fals. blini. — Fals. Asta 1-a amuzat mult pe Antoine. — Ai putea să nu mai îmi spui „Tony"? — Nici o problemă. Se mai întîmplă. Atinge-mă. —Nici o problemă. Ce. mîna lui Antoine traversă corpul lui Dany. Şi. cu privirea maliþioasã. ajunge! Jos labele! Nu sînt un joc. — Fantomele mănîncă? întrebă Antoine in-stalîndu-se . Antoine a venit lîngă el. s-a aºezat pe un scaun înalt ºi a început sã înfulece. spuse Antoine dîndu-se înapoi. — Sînt o fantomă! spuse Dany rîzînd. Atinge-mă şi o să vezi că mîna ta trece prin corpul meu. — Foarte bine. luminînd încăperea. în adoraţie. continuă să-mi spui „Tony". — Glumeşti. — Hei. S-a ridicat şi şi-a umplut braţele cu Nutella. Tot ce spui e fals. Tony. — Ba deloc. — Dany Briliant a murit? — Nu. — Greşit. Tonio. fals. acelaşi păr. Şi-a depus comoara pe masa mare din bucã tãrie. e mai puţin oribil.piept şi pantofi negri de lac. într-adevăr. un ucigaº în serie s-ar îmbrãca cu atîta clasã? — Nu ştiu. eşti un pervers. Nu sînt Dany Briliant. foie gras. sau fantoma lui. Dany Briliant. Dany a intrat în bucătărie. — Atunci cum poţi fi fantoma lui? — Sînt o fantomă născută prematur. A deschis uşa frigiderului. dat cu briantină. Tony. O ţinută pe care ar fi putut s-o poarte Jerry Lee Lewis. Eşti Dany Briliant. Tony: sînt fantoma lui Dany. ca în rugăciune în faţa bogăţiei de alimente. ai acelaşi zîmbet. se apropie de Antoine cu un pas exagerat de relaxat. Tony. cu braţele ridicate. — Am priceput. Nu apar decît atunci cînd Dany Briliant cel în viaţă doarme. dar cineva normal nu s-ar îmbrăca cu genul ăsta de costum. Vorbeşti ca el. Dany a rămas cu gura căscată în faţa frigiderului deschis. tot soiul de provizii. şi mai puţin un serial killer. un cîrnăcior.

bucãþile de prãjiturã.pe un taburet în afaţa lui. Am fost desemnat să fiu îngerul tău păzitor. omule. Dany a făcut un gest larg cuprinzînd apartamentul. cînţi cîntece frumoase. cu-adevãrat fantastic. cum e viaţa ta? Eşti fericit? — Nu ăsta e cuvîntul pe care l-aº folosi. — Ca să mă previi de riscurile colesterolului? Cine te-a desemnat? — Nu mai ştiu. nici nefericit? Mai rău nici că se poate. ironic. A tamponat-o cu un ºerveþel ºi a ºters . my f ir st one. nu luãm un kilogram. Am o misiune. eşti foarte delicat. se învaţă la locul de muncă. Tony. dar eu mîine lucrez. e viaþa dulce. Tony. feliile de somon ºi. A rîgîit si a scormonit în muntele de alimente. e cã nu ne îngrãºãm. sînt aici ca să te scot din tot rahatul ăsta. aşadar e minunat? remarcă Antoine. aşa că n-ai putea să te duci să bîntui pe altcineva? — Nu pot. Sã fii fantomã. dar asta face misiunea şi mai simpatică. Tony. eram full. pari foarte simpatic. Antoine s-a apucat sã adune resturile de mîncare ºi ambalajele. — Fantastic. Putem mînca hamburgeri toatã ziua. Dany a ºters masa cu mîinile. Viaţa ta. — Tofada. spuse Dany cu gura plină de blini unse cu foie gras şi Nutella. atacînd un pachet de chips. — Mulţumesc. Ca să fii înger păzitor. Era evident că fantoma lui Dany Briliant avea mai puţină clasă decît originalul. — Ei. îmi dai o Coca? — Ascultă. în sfîrºit. — A. Bun. ºi misiunea ta este sã-mi goleºti frigiderul? —Nu. a gãsit obiectul cãutãrii sale: ediþia de buzunar a corespondenþei lui Flaubert. În plus. Dany. de-asta sînt aici. nu trebuie să ai o oarecare pregătire psihologică? — Nu. spuse Dany dupã ce a golit jumãtate din sticla de Coca ºi a rîgîit fãrã sfialã. a ridicat hîrtiile unse. aprobă Dany. Tu eşti pentru mine primul. e grozav. dar nici nefericit nu sînt. În orice caz. — Nici fericit. — N-ai putea să te opreşti o clipă din mîncat şi să-mi dai o explicaţie fără să scuipi firimituri peste tot? Eu fac curat. sã bem Cola cît poftim. — Aşa s-ar zice. e un rahat. — Calmează-te. ce e bine.

plîng. A pus CD-ul în compartimentul lui si a apăsat pe cîteva taste. daaa. După ce a ingurgitat un borcănel de caviar cu un pai cu cap de Mickey. Ai un microfon. Mişca din cap în ritmul muzicii. tot mai obosit. Plimbă-te. în biata lor mînuţă. spuse Dany scoţînd un CD din buzunar. Dany a trecut în salon. l-a pus pe un stativ ºi 1-a racordat la combina muzicalã. A izbucnit un zgomot ascuþit de distorsiune. Abătut uşor în microfon. — Nu e grav. A scos microfonul din amabalaj. — Uite. Combina ta cu opţiune karaoke e genială. a apăsat pe „play" si din difuzoare au ţîşnit primele note ale hit-ului său Redonne-moi ma chance. încuiaţi. Dany. în mîna stingă ţinea deschisă cartea cu corespondenţa lui Flaubert. a rãsfoit-o ºi a deschis-o la o paginã cãreia i-a îndoit colþul. ei da. apoi a început să cînte un extras dintr-o scrisoare către dra Leroyer de Chantepie.grãsimea de pe copertã. De altfel. si numărătoarea e lungă. prevăzusem chestia asta. da. yeah! Dar cum firele le curg printre degete. — Ai putea să-mi dai Best of-ul meu. ehe! Iau în mîna lor. da! Plimbă-te. fără cuvinte. un pumn de nisip. Ei caută rostul vieţii. Tony? — Nu am Best of-ul tãu. si dimensiunea infinitului. datată 18 mai 1857. urmînd exact forma cîntecului lui şi adăugind exclamaţii ceva mai personale: Oamenii superficiali. plimbă-te! . Tony! Da. Dau din picioare si plîng. Tony? — În salon. Dany. minţile înfumurate si entuziaste vor ca orice să aibă o concluzie. nu am nici un disc. Şi îi spun oceanului: „O să număr firele de nisip de pe malurile tale". murmură Antoine. mmm. Sub combina muzicală. Ştii ce trebuie să faci pe malul oceanului? Trebuie să îngenunchezi sau să te plimbi.

. La sfîrşitul cîntecului. pe prietenii lui agenþi de bursã ºi ieºirile pe care le puseserã la cale în localuri la modã. e bine. străduindu-se să zîmbească. ca sã meargã acasã. a fãcut semn unui taxi. Noaptea se pregătea de culcare. Tony. Tony. plecînd de la serviciu. Antoine s-a lăsat legănat. Cîte puţin. Antoine nu a reacþionat. În săptămîna ce a urmat vizitei fantomei." Ciau.. Einsteinii i-au pus un cãluº. Vineri seara. I-a ignorat pe Raphi. inventează-ţi viaţa. trebuie să înveţi să-i ţii frîiele. uneori. O camionetã neagrã cu geamuri fumurii. Strîngea în braţe perna. a oprit chiar în faþa lui într-un scrîºnet de roþi. alþi doi Einsteini l-au apucat fiecare de cîte un braţ şi l-au bãgat în maºinã. Pãrea preocupat. ameninþîndu-1 cu un pistol. de ritmul agreabil al cîntecului. tu nu eşti un golden boy. O să le rezolvi. ªoferul s-a întors spre Antoine. umpitului de Raphi. — Deformaţie profesională. să-l hrăneşti cu ovăz bun. era atît de ostenit. L-a apucat pe după umeri şi l-a zgîlţîit prieteneşte. care i s-au părut secole. Tony. să-l þesali ºi. Tony. Ştii ce spunea Nietzsche? „Inteligenţa e un cal sălbatic. fără voia lui. dar marele Gustave are dreptate: plimbă-te pe malul mării! Trebuie să termini cu prostiile. Dany s-a aşezat lîngă el. cã nu mai avea putere sã se opunã unor voinþe contrare. nu eşti tu ăsta. sã foloseºti cravaºa. Dă-le cu şutul la toate astea. Da. pe firele stîlpilor electrici ciripeau şi ţopăiau păsărele. A adormit pe canapea cîteva ceasuri. — Nu-ţi mai bate atîta capul. Pe faþã avea o mascã de Albert Einstein.Mmm plimbă-te! Tony! Cufundat în canapea. Cuvintele îl aruncaseră într-un vîrtej. regăseşte-ţi prietenii şi inventează-ţi viaţa. Dany s-a ridicat în picioare şi şi-a scuturat costumul. — Acum trebuie să plec: mai sînt şi alţi ţipi jalnici care au nevoie de sfaturile mele. de plictisit. Uºa camionetei a culisat.. — Tot ce spui seamănă cu nişte cuvinte de cîntec. pe care era pictatã o femeie cãlãrind un balaur. murmură Antoine. recunoscu Dany. Antoine nu a vorbit cu nimeni. Dar voi continua să veghez asupra ta pînă cînd îţi rezolvi problemele. Fantoma lui Dany Briliant a traversat salonul şi a dispărut în bezna culoarului fără ca Antoine să fi auzit uşa deschizîndu-se.

iar lui Antoine i-a legat de gît un cap de cocoş cu penele lui frumoase. ceva care să explice răpirea lui. Kidnapperii i-au desfãcut legãturile. o fereastrã. În poziţia asta. Au intrat întrun loc închis. în sfîrºit. legat de scaun. semafoarele. Aerul blînd al serii de septembrie era plãcut. imaginile au devenit clare. Antoine a încercat sã vorbeascã. a ghicit siluete în jurul lui. texte menite. ceea ce îi făcea să pară mai mari şi mai impresionanţi decît erau în realitate. căutind indicii. lumina s-a stins. au instalat un aparat de proiectat diapozitive. a vãzut tulbure. un imobil. In spatele răpitorilor săi era aprinsă o lampă cu halogen. momentele cînd coteau la stînga. a putut sã observe cele patru persoane îmbrãcate în negru. Cîteva secunde. un Albert Einstein a scos vreo zece capete şi rîcîitoare de pui. Antoine a încercat sã înregistreze mental traseul. A privit atent camera. căci începea să aibã ameþeli. cu opere de artă. Toţi patru aveau în mînă cîte un exemplar din Meditaţii metafizice a lui . Cei patru Albert Einstein s-au aşezat puþin mai în spate decît Antoine. a pierdut ºirul.l-au legat la ochi şi l-au fãcut fedeleº. dar cãluºul l-a împiedicat să articuleze ceva. în semicerc. Le-a aşezat în cerc în jurul scaunului. camioneta s-a oprit. În timp ce aparatul difuza diapozitive cu mari spirite ale omenirii. dupã cinci minute. Peste pereţi şi în faţa ferestrei fuseseră puse cearşafuri mari albe. L-au tras pe Antoine cu scaun cu tot ºi l-au pus cu spatele la fereastră. invenţii şi descoperiri. dupã cîte i s-a pãrut lui Antoine. Einsteinii 1-au scos afarã pe Antoine. S-a deschis o uºã. purtînd în continuare mãºti de Albert Einstein. cei patru Einstein citeau. dar. conform unei alopatii naive. Atunci a început cea mai formidabilă şedinţă de exorcism care a avut loc vreodată. a fost transportat mai multe etaje. pe care nu a reuşit să le numere. I-au lãsat cãluºul. de parcã ar fi fost þesut din mãtase. Ridurile din plastic ale măştilor de Einstein ieşeau în relief în contraste înfricoşătoare. precum nişte incantaţii. la dreapta. să combată letargia. proiectorul de diapozitive a început sã meargã. lîngă el. ºi 1-au legat de scaun. fãrã sã scoatã o vorbã. umbrele lor uriaşe se întindeau în toată încăperea şi treceau peste Antoine. Un alt Albert Einstein a luat o sticlă plină cu sînge şi 1-a mînjit pe faţă. Dintr-o pungă de plastic de la Champion. coamele de păr alb străluceau ca nişte coline de flăcări lipsite de culoare. Stãteau în faþa lui. bandajul de pe ochi. Niºte braþe l-au instalat pe un scaun. Cineva l-a apucat de talie şi 1-a săltat pe umărul său. Dupã o cursã plinã de derapaje ºi de calãri ale motorului.

Au continuat declamînd pasaje din Cugetãrile lui Pascal. pãcãnitul diapozitivelor s-a oprit. de Jerome K. care. Ganja ºi Rodolphe. perora Rodolphe cu aroganþa-i obiºnuitã. — Ce-i cu voi. în octosilabi. de umanişti şi cele ale membrilor Familiei Simpson defilau pe cearşaf. în cor. ca sã-l elibereze. — Nu am vrut decît să te scoatem de sub vrajă. au dormit cu toţii întinşi . în colecţia cu copertă roşie de la P. cu glas tare şi sonor. la redeschiderea pieţelor. — Eu am o mătuşă care e putin vrăjitoare voodoo. — Te-am salvat. ceva de genul unei vesele harababuri financiare. Antoine. Au aprins lampa ºi au smuls cearºafurile care acopereau încãperea. Kidnapperii s-au demascat: au apãrut chipurile asudate ale lui As. dar a fost nevoie de gesticulaþiile lui Antoine de pe scaunul lui. la începutul săptămînii. trebuia să provoace. Antoine a renunþat la ideea de a se înfuria: intenþia prietenilor lui fatã de el fusese generoasã ºi. Antoine le-a povestit — fără a menţiona vizita nocturnă a fantomei lui Dany Briliant ca să nu-i neliniştească în privinţa sănătăţii lui mentale — că încetase de o săptămînă să mai ia pastile şi îşi pregătise o retragere cu surle şi trîmbiţe: introdusese un virus în sistemul informatic al societăţii lui Raphi. şi parcă ar fi ţinut o carte de rugăciuni. din Comentariile unui îndrăgostit de Gracian ºi de vinul de Burgundia ºi momentele cele mai amuzante din Trei într-o barcã. conectat la reţeaua mondială. explică Ganja.Descartes. ea ne-a explicat cum să te scăpăm de farmecele astea pe care ţi le-ai făcut singur.U.. Charlotte. Şedinţa de exorcism a durat ceva mai mult de o oră. As l-a luat pe Antoine în braţe şi l-a strîns tare. În acea noapte de eliberare. lipindu-1 de uriaºul lui trup luminos. Rãpitorii ºi-au încheiat melopeele erudite. Pãreau satisfãcuþi de munca lor. în timp ce chipurile de artişti. de oameni de ştiinţă. continuă Charlotte. Deveniseºi un zombie. Deveniseşi un tip destul de infect.F. Antoine a recunoscut vechea lui garsonierã din Montreuil. v-aţi pierdut minţile? întrebă Antoine cît putu de calm. Te-am dezombifiat. Misiune îndeplinitã. scoţînd cu scîrbă capul de cocos agăţat de gîtul lui. În fine. ei voiserã sã-1 salveze. Jerome. i-a spus cît de mult se bucurã sã îl revadã. chiar dacã o fãcuserã cu nepricepere ºi cu riscul de a-1 traumatiza. au citit prima meditaţie.

Într-o dimineaţă. S-a sculat. Foarte rapid. în holocaustul fecund al timpului ce trece. în care Antoine şi-a petrecut timpul împreună cu prietenii lui.pe cearşafurile albe din garsoniera lui Antoine. A grãbit pasul. cînd luna reuşeşte să supravieţuiască zilei. În această dimineaţă de duminică. a lãsat ceaºca în faþa ferestrei ºi a ieºit din garsonierã. La ora asta. Era una din acele dimineţi din pragul toamnei. Cînd infuzia de ceai a fost gata. întinzîndu-se. la uşa lui au sunat nişte poliţişti şi l-au arestat. Justiþia nu a cerut extrãdarea lui. nu a fost condamnat decît la şase luni de închisoare cu suspendare. un măcăleandru roşu părea să pozeze pentru amintirea lui Antoine. cu ºireturile desfãcute. tablourile. ui-tindu-se la lichidul verde şi aburind. picura din petalele florilor. parcul era aproape pustiu: cîþiva bãtrînei se plimbau. soarele de vară răspîndea un flash permanent în atmosferã. A luat-o pe jos pînã la parcul din Montreuil. i se păruse că aude un cîntec. După ce a pus apă la încălzit. un pictor cu o pãlãrie largã îºi ridicase ºevaletul pe iarbã. a avut loc un proces. Soarele nu se arăta pe cer: răzbătea delicat în toate individualităţile naturale şi urbane. maşina. Antoine a considerat că e un preţ cinstit pentru exilul lui Raphi şi pentru că făcuse să dispară cîteva miliarde. a zăbovit o clipă în faţa ferestrei. cîteva femei îºi scoseserã copiii la aer. distrîndu-se şi regăsind bucuria de a fi dependenţi unii de alţii. Antoine s-a trezit la ora opt. înfloresc pentru ochii traumatizabili singurele edenuri veritabile. a făcut un duş. cu pãrul ciufulit ºi încã umed. Pe o ramură. cum nu fusese nimeni rănit. Raphi rugise în Elveþia cu cîteva economii. toate bunurile lui inutile. din clădirile vechi şi din chipurile obosite ale trecătorilor. au fost sechestrate. ca nişte copii într-o cabană construită într-un stejar din mijlocul unei păduri fermecate. si. Fãrã sã bea o picãturã din ceai. Considerînd cã exilul helvetic era o pedeapsã suficient de crudã. În valurile ce se-ncalecă despărţind somnul de trezie. Trecură cîteva zile. Antoine a plãtit o amendã care a înghiþit toþi banii pe care reuºise sã-i cîºtige. parcã pierdut în acest spaþiu neted ºi . strecurîndu-se printre maºini ºi trecãtori. Antoine mergea fãrã nici o direcþie. acelea a căror arhitectură este o senzaţie.

Bãtrînul purta o pãlãrie de fetru gri cu o bandã de mãtase neagrã. S-a aºezat pe o bancã.. — De ce nu mai ai prieteni? — Au mucegăit. cînd eu spun lucruri într-adevăr uimitoare.. Deci. nu de şuncă. strîngînd din ochi. ar fi putut să-mi dea salmoneloză. s-a aplecat sã-l studieze de parcă ar fi fost o sculptură. S-au îndepărtat de bancă şi de bătrîn. — Şi îţi mănînci prietenii? — Nu mai am prieteni. — Cum arată? — Poate seamănă cu tine. tu trebuie să-mi dai replica. lîngã un bãtrîn sprijinit în bastonul lui cu mãciulie de argint. Aşadar. a înclinat capul. eu nu mănînc carne." — Au fost unele modificări de ultim minut în scenariu. mimînd foarte convingător uimirea. apoi ºi-a reluat poziþia de santinelã ostenitã.. — Nu. tu trebuie să mă întrebi de ce. a întors puþin capul spre Antoine. chiar în faþa lui se ivi o tînãrã. pete verzi destul de scîrboase. — Caut nişte prieteni.tihnit. — Da. Nu remarcasem că au o dată de expirare. . — Scuze. Trebuie să fii atent la asta. dar tînără a dus un deget la buze şi i-a făcut semn să se ridice şi s-o urmeze. şezînd acolo pe banca aia.. — I-ai pus în lada de gunoi? — Nu. pe urmă de jur-împrejur. privind cu atenþie. — Eşti aspră. — Asta poate fi periculos. De calitate superioară. s-au aruncat singuri în viaţa lor fără vlagă. Parcă ai vorbi de şuncă. apoi i-a întins mîna. Cum aveai aerul că eşti o persoană interesantă. o clipã.. spuse fata uitîndu-se la Antoine. Pari a fi de bună calitate. Antoine s-a uitat în aceeaºi direcþie ºi. mi-am zis că poate vrei să fii unul din prietenii mei. Ceea ce spuneau începea cu-adevărat să miroasă rău. — Impresarul meu a uitat să-mi trimită continuarea scenariului. nu a vãzut nimic. El a vrut să vorbească. L-a scrutat cu privirea pe Antoine. ăsta nu e textul tău: ar trebui să spui: „Eşti grozavă. n-a fost nevoie. de ce? — De ce.. dar. Prietenii mei au început să aibă urme de putregai. ce? întrebă ea. — De calitate superioară.

Au cumpărat o . — Încîntatã sã te cunosc. continuã: acum. fiindcă pe noi cine încearcă să ne înţeleagă? Cine îi înţelege pe cei care încearcă să înţeleagă? — Lacenaire spunea că singurii care au dreptul să judece sînt condamnaţii. studiile. — Spuneam că eşti severă. Haide. dar e greu. vom putea face un racord. televiziunea. aerul avea o culoare limpede ºi aproape sclipitoare. Munca. în picioare. să profit de oraş: maşinile îmi restrîng libertatea. Tu nu judeci pe nimeni? — Încerc. — Teoria mea este că poţi să înţelegi şi să judeci. manechinele. Şi put. nu-i aºa? — Exemple? — De exemplu: totul.— Eu aflu întotdeauna ultima! Fata se opri brusc ºi-ºi dãdu o palmã peste frunte. Pentru asta există montajul. Se plimbarã pe aleile înguste ale parcului. Maşinile sînt o calamitate. Nu pot să merg cu bicicleta. ziarele. — Sînt de acord. Motor. dupã cîteva secunde de tãcere. Eu am fost dintotdeauna condamnatã. Pe mine mă cheamă Antoine. maşinile. stãtea mîndrã. — Atunci e în regulă. — O. — Eºti foarte nedrept. banii. Antoine. ignora cu candoare apropierea toamnei. — Încîntat. răspunse Antoine pe un ton vesel. Toată societatea e o judecată împotriva mea. E frumos ce spun. — Am uitat scena prezentărilor! Am uitat scena prezentărilor! Trebuie să reluăm totul de la început. un pic panicatã. politica. — Ştii.. apoi. Se puse în faþa lui Antoine. muzica modernă. să mă plimb pe unde vreau.. maşinile. spuse fata cu spontaneitate. sînt periculoase. privind copacii. de cînd eram micã am fost judecatã cu sentinþe tãcute. Judecăm tocmai pentru a ne proteja. cu ochii larg deschiºi. spuse ea strîngîndu-i mîna. Să facem cîţiva paşi fără să spunem nimic şi să ne prezentăm. pe peluze. pe mine mă cheamă Clémence. Nicicînd nu mai fusese o lunã septembrie atît de plãcutã. răspunse Antoine oprind-o. noi sîntem condamnaţii. Vremea era blîndã. Ăsta e un bun exemplu. ne întoarcem la bancă. — Ai dreptate. spuse Clémence desfãcînd braþele. sportul. ardea ultimele forþe ale verii ca ºi cum ar fi fost nesfîrºite. pãsãrile. sã reluãm de acolo de unde spuneai cã sînt grozavã.

Era cam de vîrsta lui Antoine. nu. să-mi dau părerea cînd văd lucruri anormale şi nedrepte.. fiindcă şi-au dat seama cît sîntem de grozavi. Era colosal. Aşadar. spuse Clémence. educaţi. cu o maşină mare. Iar aceastã diviziune a omenirii. e obositor. Ciugulind.. au ieşit din parc. dezinvoltã si destinsã.. marea diviziune a lumii. marea diviziune este între cei care mergeau la petreceri ºi cei care nu mergeau. nu-i aºa? — Ai dreptate. — Sau numai pentru a şterpeli fursecuri şi sticle de Orangina.. — Cu clasã. personalitatea ei se schimba neîncetat. — Încă o chestie. în unele momente foarte serioasã ºi. să-i considerăm pe unii tîmpiţi şi săraci cu duhul. Dar.. albi. a exclamat deschizînd braþele: — De ce să nu avem dreptul să criticăm. au înghiţi-o repede. lingîndu-se pe buze ºi pe degete. fiindcă spuneam ceea ce gîndesc. persistã toatã viata sub alte forme. ca şi cum totul ar fi uitat. Asta nu e dintr-un . — Si ca să le dăm la toţi indivizii ăia lovituri cu bîta de baseball peste craniu. am dreptul să fac scandal. tineri. şi gîndeam multe lucruri rele despre colegii mei. Cu un aer nevinovat. bun. şi chiar să insult oamenii. E o idioţenie să-ţi cheltuieşti energia pentru chestii care nu merită. Mai bine să ne păstrăm forţele ca să ne distrăm. puternici. acceptă Clémence. în clipa urmãtoare.. e mai elegant. în afarã de toatã chestia cu clasele sociale. sub pretext că am părea acri şi geloşi? Toată lumea se comportă ca şi cum am fi cu toţii egali. — De acord. să fiu prost dispusă. spuse Clémence mimînd gestul. culegea flori. — Şi să ne plimbăm pe malul mării. Detestam pe aproape toată lumea. noi nu vom merge. Mergeau unul lîngă altul. — ªi o sã-i lichidãm cu beþe de golf. uºuia pãsãrile bãtînd din palme. Poate avem ceva mai bun de fãcut. dar. Le era teamă. Dupã pãrerea mea. Clémence þopãia. ca şi cum am fi cu toţii bogaţi. masculi. — Eu nu eram invitat la petreceri. sănătoşi. să nu zîmbesc fericită tot timpul. — Nici eu. care dateazã din colegiu. Dar asta nu e adevărat. fericiţi.vată de zahăr. — Să ne plimbăm pe malul mării. rupînd vălătuci roz. E dreptul meu să protestez. ar vrea să ne invite la petrecerile de adulţi şi să se poarte ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. cu graþie! În timp ce discutau. Dar acum.

nu. şi nu te mai văicări. nu sînt obişnuit cu ele. am uitat sã-þi cer.. O maºinã a trecut prin faþa lor claxonînd. claxonul urla pentru ca cei doi tineri sã plece din drum. maşina. Clémence îl trase pe Antoine de braþ ºi cãzurã pe trotuar. jur. de acord? — Clémence. să se plimbe . Ai încredere în mine. cîtuºi de puþin. Dar. aşa e.cîntec? Clémence a început sã fredoneze o melodie vagã. Nu trebuie să te mişti. Charlotte ºi prietena ei. Ca la chinezi.. Clémence îl conduse pe Antoine trăgîndu-1 de braţ. i-a cerut ea.. de studenþi. de bãtrîni ºi de copii. Maºina era la numai treizeci de metri. Am o surprizã pentru tine. Antoine ºi Clémence tot nu se mişcau. — A. — Bine. Rodolphe. spuse Clémence. — Închide ochii. n-am spus niciodatã asta. Clémence l-a luat pe Antoine de braţ. — Nu. bãncile nu se mai goleau de aceste globule divers colorate care sînt fiinþele omeneºti în aparatul circulator al oraºului. Antoine a închis ochii.. îl duse în mijlocul străzii.) Asta înseamnă că sîntem legaţi pe viaţă. De acum încolo rãspundem unul de celãlalt. să-i privească pe oamenii de pe terasele cafenelelor din toate părţile. altfel risc o supradoză. s-au hotãrît sã se joace de-a fantomele. vine o maºinã. Înfometaţi de viaţa lor atît de aventuroasă. — Clémence. Sînt eroina ta! (Se sculă şi îl ajută şi pe Antoine să se ridice în picioare. Jură. Ganja. Să nu-mi spui că supradozele de emoţii sînt geniale. La o sută de metri. e foarte important. Nu o să mă mişc. Clémence ºi Antoine au convenit sã se ducã sã ia masa la Gudmundsdottir împreunã cu As. se apropia o maşină neagră. fricosule. poţi să deschizi ochii. — Ai un număr de emoţii pe care nu trebuie să-l depãºeºti? — Da. constatã liniºtit Antoine. trecătorii se uitau la ei. Un vînt uºor ºi cald ciufuli pãrul celor doi tineri. S-a oprit cu zece metri mai încolo. — Jură că ai încredere în mine. brutãriile. o să mă mişc. — Ai promis să ai încredere în mine. — Bun. Mergeau pe trotuar prin mulþimea de lucrãtori ºi de ºomeri. Magazinele. Clémence i-a explicat lui Antoine în ce consta jocul: urmau să se poarte ca nişte fantome... Maºina neagrã trecu mîrîind furioasã ºi arãtîndu-ºi colþii. cum mai erau cîteva ore pînã la prînz. — Ţi-am salvat viaţa. în penultimul moment. la semafor. — Cred că am avut destule emoţii pentru azi.

Zornăindu-şi lanţurile şi ridicînd braţele înfricoşător. Clémence ºi Antoine au început sã bîntuie oraºul. să se poarte ca şi cum ar fi dispărut din ochii lumii. . să hoinărească profitînd de invizibilitatea lor.pe străzi si prin magazine zgomotoşi. să ţipe ca bufniţele.