1 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente

CUPRINS
Introducere Motivaţia şi importanţa temei Cap 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CRIZELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE 1.1. Definirea conceptului de criză……………………………………… 1.2. Abordări istorice ale crizelor financiare internaţionale………………. 1.3. Principalele crize anterioare din ultimele două decenii…………….... 1.3.1. Criza Sistemului Monetar European…………………. …. 1.3.2. Criza din Japonia din 1994……………………………… 1.3.3. Criza din Mexic………………………………………...... 1.3.4. Criza asiatică…………………………………………. …. 1.3.5. Criza rusă ……………………………………………….. 1.3.6. Criza din Argentina………………………………………… Cap 2. ASPECTE GENERALE ALE CRIZEI ECONOMICE ACTUALE….. 2.1. Istoricul crizei actuale………………………………………………… 2.2. Descrierea contextului şi factorii care au declanşat şi alimentat criza…... 2.2.1. Curba randamentelor………………………………………….. 2.2.2. Dereglementarea……………………………………… …….... 2.2.3. Piaţa ipotecară, CDO ŞI CDS……………………………….... 2.2.4. Analize care au în vedere criza sistemică şi împrumuturile subprime…………………………………………………… … 2.3. Dimensiunile crizei…………………………………………………….... Cap 3. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ECONOMIILOR ŢĂRILOREMERGENTE ŞI ÎN TRANZIŢIE …………………………. 3.1. Impactul crizei mondiale………………………………………………... 3.2. Consecinţele crizei actuale asupra ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare……………………………………………………………………………. . 3.3. Previziunile băncii mondiale…………………………………………….. 3.4. Imaginea de

2 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente ansamblu………………………………………………….... Cap 4. IMPACTUL ŞI EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROMÂNIEI…………………………………………………………………………. . 4.1. Canalele de transmisie a crizei financiare asupra economiei în România.. 4.2. Evoluţia crizei în România……………………………………………….. 4.3. Consecinţele crizei financiare în România……………………………….. 4.4. Economia României şi criza financiară. Măsuri stabilizatoare…………... 4.5. Concluzii…………………………………………………………………. Referinţe bibliografice………………………………………………………………

3 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente

INTRODUCERE

ACTUALITATEA TEMEI LUCRĂRII Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestări a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea, recesiunea etc. O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar. De aceea, importanţa temei acestei lucrări implică analiza influenţelor crizei financiare internaţionale asupra economiei ţărilor emergente şi impactul acesteia asupra economiei României. Problemele apărute într-o ţară, dacă nu sunt soluţionate la timp, afectează şi economia altor ţări. Şi atunci, efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corectă a crizelor financiare presupune nu numai politici şi strategii de prevenire a acesteia, dar şi metode de management adecvat tipului de criză.

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ŞI IMPORTANŢA ACESTEIA Luând în considerare rolul şi importanţa stabilităţii economico - financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezintă un interes deosebit. Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei, afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă până acum erau afectate cu precădere ţările în curs de dezvoltare, în actuală criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate tări ale lumii. De aceea este important să cunoaştem cum a apărut această criză şi care sunt implicaţiile acesteia asupra economiei ţărilor emergente şi în special asupra României. Principalul obiectiv de cercetare al lucrării de faţă îl constituie modul cum a apărut criza mondială din America, canalele de transmisie şi răsfrângerea ei asupra ţărilor emergente şi cu precădere asupra României. Sintetizând, am parcurs următoarele etape: • Definirea conceptului de criză economică • Abordări istorice ale crizelor internaţionale • Principalele crize anterioare din ultimele două decenii • Istoricul crizei actuale • Descrierea contextului şi factorii care au declanşat şi alimentat criza Criza economică actuală, de la subprime la recesiune

Concluzii .vizează situaţia economiei României în criza actuală economică. canalele de transmisie a crizei. patru capitole. evoluţia crizei în România.reflectă istoricul crizei actuale. Capitolul IV . evaluarea crizei de la subprime la recesiune. capitolele sunt divizate în paragrafe. cauzele fundamentale ale crizei. la abordari istorice ale crizelor financiare internaţionale şi la un scurt istoric al crizelor. astfel încât lucrarea conţine: introducere. de cadrul problematicii abordate. precum şi o retrospectivă a impactului acestei crize mondiale. încheiere. Capitolul III. previziunile băncii Mondiale şi o imagine de ansamblu a crizei. bibliografie. În scopul detalierii obiectivelor lucrării. Măsuri stabilizatoare Concluzii VOLUMUL ŞI STRUCTURA LUCRĂRII Structura lucrării a fost determinată de scopul şi motivaţia temei. precum şi măsuri stabilizatoare.se referă la definirea conceptului de criză.vizează impactul şi efectele crizei financiare internaţionale asupra economiei tărilor emergente. Capitolul II . consecinţele acesteia.4 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente • • • • • • • • Dimensiunile crizei Efectele crizei asupra economiilor ţărilor emergente Efectele crizei asupra României Canalele de transmisie a crizei financiare în România Evoluţia crizei în România Consecinţele crizei financiare în România Economia României şi criza financiară. ce inserează concluziile. Capitolul I .

scăderea veniturilor individuale. Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. şomaj. crize locale sau internaţionale crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate. Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar. Există unii specialişti care clasifică aceste crize în crize sociale (inflaţie în creştere. Convenţional. reducerea nivelului ocupării. o dereglare a mecanismelor de piaţă. piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în . În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară. teamă sau chiar panică. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CRIZELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE 1. s-a stabilit că recesiune este atunci când după două trimestre succesive avem de a face cu scăderea PIB-ului unei ţări sau regiuni. În situaţii de criză (orice formă ar îmbrăca ea) ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor. căderea burselor şi revenirea lor spectaculoasă). Naţional Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB. Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. diminuarea producţiei industriale şi a consumului“. În principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare. sărăcie). Cât de mare să fie inflaţia. crize politice (care pot degenera în războaie).5 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 1. Problema cu definiţia acestor crize constă în a spune cât de mare să fie volatilitatea sau căderea pieţelor pentru a încadra o evoluţie de acest gen în categoria unei crize. cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de piaţă. în crize financiare(volatilitate accentuată pe pieţele de capital. şomajul sau scăderea PIB-ului unei ţări pentru a aprecia intrarea ei într-o criză.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZĂ În evoluţia noastră crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată. piaţa petrolului. politice sau sociale. o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate deoarece fiecare dintre noi. sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere.

Poate. Sociologii identifică originea crizelor în inechităţile sociale. a simţului lor de evaluare şi semnificare datorate impulsurilor instinctuale. în declinul moştenirii familiale. în scăderea motivaţiei şi a iniţiativei. de aceea. de inabilitatea partidelor politice de a rezolva conflictele sociale. de inconsistenţă şi incoerenţa sistemului politic. implicaţiile impuse de teamă şi negarea morţii etc. Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. de aspectele neguvernabilităţii. în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor. experienţelor sociale care iau făcut pe indivizi să se simtă ca nişte obiecte. cu consecinţe şi urmări aproape întotdeauna nedorite. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare). Din păcate vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de oameni/companii. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.2 ABORDĂRI ISTORICE ALE CRIZELOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE Crizele au implicaţii majore în viaţa şi activitatea oamenilor. deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră. implicit. Politologii vizează aspectele negative ale implicării politicului atribuind cauzele crizelor unor fenomene legate de eşecul conducerii politice.6 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi. civice şi religioase. bolii. accentuarea tehnologizării etc. punându-le pe seama dezechilibrelor ce apar între elementele componente ale societăţilor datorită unor fenomene de dinamică socială: creşterea puterii militare a unor state. o influenţă a forţelor inconştientului colectiv. comunitare. Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. 1. Psihologii consideră criza drept o destructurare a identităţii indivizilor. declinului empatiei şi îndrumării parentale. în revolta împotriva autorităţilor. Crizele pot există însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile. majoritatea domeniilor ştiinţifice şi-au elaborat propria lor concepţie despre crize. Istoricii evaluează situaţiile de criză la nivel global. accidentelor. . în defecţiunile manifestate la nivelul mecanismelor de control social. un efect al experienţelor traumatice datorate naşterii.

Crizele afectează în mod special categoriile defavorizate prin şocuri negative asupra veniturilor şi nivelului de ocupare a forţei de muncă. instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia. în mai multe ţări la sfârşitul anilor ’90. atât în perioadele de integrare economică. precum Thailanda. . Există studii conform cărora în ultimii 120 de ani frecvenţa. modificări de preţuri relative şi reducerea cheltuielilor publice. de pe pieţele de obligaţiuni. în ţările din sud-estul Asiei.21% din PIB. nu se poate afirma că investitorii străini constituie principalul grup destabilizator. Între 1973 şi 1997. şomajul. ce pot să se manifeste în mod neaşteptat. Printre aceştia se numără creşterea înceată sau explozia creditului intern. durată şi bilanţul crizelor nu s-a modificat substanţial (Bordo şi alţii. cu pierderi medii în ceea ce priveşte producţia naţională de 6. Crizele nu au acelaşi efect asupra tuturor categoriilor de persoane şi asta în ciuda impactului global negativ.25% şi respectiv 9. iar micii participanţi suportă adevărate pierderi. În plus factorii interni joacă un rol demn de luat în seamă. Astfel. Filipine şi Coreea de Sud (1997) sau în Rusia (1998). Prevenirea crizelor sistemice a început să prezinte un interes sporit în special în ultimul deceniu al secolului trecut în urma crizelor înregistrate în cadrul Sistemului Monetar European (1992).7 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Economiştii analizează criza după criterii specifice. Au avut loc crize ale pieţei care ilustrează instabilitatea dinamicii preţurilor pe pieţele financiare şi lipsa lichidităţilor. ca şi cum ar deţine informaţii. stagnarea. participanţii privilegiaţi ai sectorului financiar obţin importante câştiguri de capital. Indonezia. cât şi cei străini pot fi la originea crizelor. Crizele au caracterizat pieţele financiare. cât şi în cele de dezintegrare economică. atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii. Indicatorii care prezintă un grad mare de eficienţă şi a căror persistenţa este mai ridicată în perioadele premergătoare crizei sunt: • supraaprecierea monedei naţionale(calculată ca abaterea cursului real efectiv faţă de un trend liniar) • ritmul de creştere a creditului neguvernamental ca procent în PIB • ponderea deficitului de cont curent în PIB • M2/rezerve • Ritmul de creştere a exporturilor. recesiunea etc. Mexic (1994). au avut loc 44 de crize în ţările dezvoltate şi 95 pe pieţele emergente. Crizele creează inegalităţi şi prin transferuri financiare între diferite grupuri sociale. Cele mai violente crize au apărut pe pieţele de active patrimoniale: este vorba despre Burse în 1987 şi în 1989 şi despre piaţa imobiliară. Deşi atât investitori naţionali. Investitorii străini au tendinţa de a-i urma pe cei naţionali. 2001). creşterea inflaţiei. În această categorie pot fi date ca exemple criza pieţei biletelor de trezorerie (commercial paper) apărută în SUA în 1970 şi cea a obligaţiunilor cu risc înalt (de calitatea inferioară) (junk bonds) din 1989. Malaiezia. În orice caz crizele financiare sunt foarte costisitoare. Anumiţi autori consideră că investitorii naţionali sunt cei care fug primii atunci când apar probleme.

însă. Nu poate fi trecută cu vederea criza îndatorării. Continental Illinois din SUA (1984). În ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Guvernele marilor puteri . Un concept aparte în teoria economică în acest sens îl reprezintă crizele gemene (twin crises) – crizele valutare şi ale sectorului bancar.criza de plăţi. fie ca urmarea directă a unei disfuncţii interne în cadrul unui sistem central ( Banca din New York în 1985). pe rând. dar care s-au îndatorat la aceste instituţii. Ele pot chiar crea situaţii caracterizate printr-un climat pesimist al afacerilor. Rusia în august 1998 şi Brazilia la finele anului 1998. bancare şi de datorie externă. în ultima jumătate de secol. Alte forme de crize complexe sunt crizele valutare şi fiscale: Brazilia (1999) sau crize valutare şi de datorie externă: Mexic (1994). care încercau să descopere noi zone de expansiune. fie ca repercusiune a unei crize bancare (replica falimentului băncii Herstatt în legătura cu plăţile internaţionale în dolari. Credit lyonnais din Franţa (1993). de două ori în SUA în anii ’80 (case de economii) şi în cele trei ţări nordice (bănci comerciale). care a izbucnit în august 1982 în ţările din lumea a treia. Au apărut. noi focare de crize violente cu repercusiuni internaţionale de anvergură: Mexicul . Crizele din Asia (1997). a apărut şi pericolul celui mai grav tip de accident. Argentina (2001). Falimentele bancare sau crizele de piaţă pot duce la adâncirea sau prelungirea unei recesiuni. ceea ce poate produce panică. şi întreţinerea marasmului post- . Aceste fenomene ridică probleme foarte serioase referitoare la ameninţarea incidenţelor globale asupra economiei.care aveau de depăşit criza imobiliară din perioada 1990-1991 – şi marile instituţii financiare. Prin intermediul FMI au încercat să convingă guvernele ţărilor în curs de dezvoltare şi cele din ţările dezorientate de căderea comunismului să îmbrăţişeze cât mai rapid liberalizarea financiară. au elaborat în comun o doctrină denumită „consensul de la Washington”. „cale regală” a soluţiilor structurale în sensul economiei de piaţă. Au putut fi observate şi crizele pur bancare care au propagat comportamentul de neîncredere faţă de bănci. S-au înregistrat şi crize mult mai punctuale. astfel de crize au antrenat creşterea costului intermedierii financiare generând un climat de nesiguranţă de natură să conducă la alterarea calităţii informaţiei specifice sistemelor financiare.la începutul anului 1995. Au intrat imediat. Rusia (1998) sau din Turcia (2000) sunt exemple concludente. Aici se află originea celor mai grave crize financiare apărute după marea depresiune. instituţii de mare importanţă. în atenţia marilor intermediari financiari internaţionali în sensul unor acorduri financiare optimiste şi au atras o veritabilă avalanşă de capital. au perceput. care au lovit. ţări sărace. Asia în a două jumătate a lui 1997. liberalizarea financiară a câştigat teren în ţările aflate în curs de dezvoltare. Ţărilor care au răspuns pline de entuziasm acestei ferme solicitări li s-a aplicat eticheta de „pieţe emergente”. o acutizare şi o adâncire a sărăciei. în general. Pentru ca nimic să nu lipsească. În pofida faptului că autorităţile au reuşit să împiedice declanşarea unei catastrofe monetare. BCCI ai cărei acţionari majoritari se găseau în Emiratele Arabe şi a cărui centru operaţional era la Londra (1991). în 1974). În acest sens pot fi menţionate banca germană Herstatt (1974).8 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Literatura de specialitate distinge trei tipuri de crize financiare: valutare. Au existat crize de proporţii în Marea Britanie în anii ’70 (bănci secundare). Astfel se explică faptul că.

lira sterlină.1 Criza Sistemului Monetar European Pe data de 16 septembrie 1992 a avut loc declanşarea crizei sistemului monetar european. Din cauza puseurilor inflaţioniste din anii ’80. Menţinerea ratelor de schimb fixe s-a dovedit a fi un obiectiv imposibil de realizat în condiţiile unor presiuni speculative extreme. În momentul în care Bundesbank a decis să mărească rata dobânzii s-a creat o presiune asupra creşterii ratelor dobânzii şi în celelalte state membre. Faptul că principalele state din zona euro traversau o perioadă mai puţin favorabilă din punct de vedere economic nu a făcut decât să contribuie la reuşita atacurilor speculative. Printre factorii politici care au reprezentat adevărate şocuri pentru credibilitatea SME se numără reunificarea Germaniei dar şi refuzul Danemarcei de a adera la zona euro prin referendum. Figura 1: Creşterea economică şi inflaţia în preajma crizei SME . prin repercusiunile lor. Franţa şi Italia. Sitemul a devenit astfel vulnerabil în faţa şocurilor asimetrice în condiţiile în care nemţii apărau paritatea mărcii în faţa dolarului american. În acest sens se poate vorbi despre riscul de sistem. inflaţia a ajuns la niveluri considerabile (către 10% în Marea Britanie în anul 1990). Pe scurt. fără a ţine seama de faptul că celelalte state erau nevoite la rândul lor să apere paritatea propriilor monede în faţa mărcii germane. cea italiană şi peseta spaniolă au depăşit marjele de fluctuaţie ale mecanismului european de schimb. La baza declanşării acestei crize au stat atât factori economici cât şi politici. Cealaltă cauză politică. creşterea economică a început să stagneze încă din 1990. Cauzele economice nu sunt nici ele de neglijat.3 PRINCIPALELE CRIZE ANTERIOARE DIN ULTIMELE DOUĂ DECENII 1. Reunificarea Germaniei şi acţiunile Bundesbank-ului au reprezentat un şoc negativ pentru economiile statelor membre. În Figura 1 se observă că în Reagatul Unit. 1. refuzul danezilor de a adera la zona euro prin referendum.9 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente recesionist. accidentele locale pot face să apară depresii la nivelul întregii economii. a intervenit imediat după ce europenii au decis prin Tratatul de la Maastricht din februarie 1992 să facă următorul pas în direcţia uniunii monetare. participanţii la SME şi-au ancorat monedele proprii într-o manieră rigidă de marca germană.3. La acea dată numită „miercurea neagră”. Tot în anii care preced criza. Aceste presiuni nu erau de dorit în condiţiile în care Franţa şi Marea Britanie înregistrau recesiuni economice şi aveau nevoie de relansarea economiei.

în iulie 1993. În plus. În cazul atatcului asupra francului. Alte state cum sunt Spania. Figura 2: Ratele dobânzii şi rezervele internaţionale în preajma crizei SME . după cum se poate observa din Figura 2. Situaţia economică nu a fost identică în statele afectate de criză. În Marea Britanie dobânzile au crescut în ciuda încetinerii creşterii economice iar lira sterlină s-a apreciat în contextul unei inflaţii în creştere. Ratele dobânzii au continuat să crească pentru păstrarea încrederii în monedă.10 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente E vo lu tia cres terii e co n o m ice 120 100 20 80 60 40 20 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 E v o lu tia rate i in fla tiei 25 Regatul Unit 15 Franta 10 Italia 5 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 Franta Italia Regatul Unit (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Fundamentele economice s-au deteriorat. chiar dacă vorbim despre ţări industrializate. dar mai ales peste nivelul celor din Japonia şi Statele Unite. 2000). când francul francez a făcut obiectul unor atacuri speculative intense. ratele dobânzii din statele membre erau mult peste nivelul partenerei lor – Germania. efectele ameninţau să se propage asupra tuturor monedelor europene (Eichengreen et al. care sunt mai puţin vulnerabile comparativ cu economiile emergente. evoluţia rezervelor internaţionale indică un efort mai vechi al băncii centrale de păstrare a monedei în cadrul MES. Portugalia şi Irlanda au decis să rămână în SME cu preţul unor deprecieri repetate a monedelor. Marjele mecanismului de schimb au fost lărgite în consecinţă la + 15% faţă de cursul pivot. Ce s-a întâmplat de fapt? După cum se poate observa din Figura 2. Criza a avut loc în două etape. În aceste condiţii investitorii s-au împrumutat pe aceste ultime pieţe la rate ale dobânzii scăzute şi au investit acolo unde randamentele erau ridicate. În septembrie 1992 Italia şi Regatul Unit au decis să abandoneze mecanismul de schimb european şi să lase monedele lor să floteze liber pe piaţă. Aceste intrări de capital au alimentat procesul de creditare determinând o expansiune a creditului.. În Italia. 1996). deşi presiunile inflaţioniste începeau să scadă. presupunând că peg-urile din cadrul SME erau stabile (Eichengreen şi Arteta. efectul de contagiune a fost unul foarte puternic din moment ce ţările membre au liberalizat fluxurile de capital în relaţiile cu partenerii. Franţa a reuşit menţinerea parităţii doar până în momentul declanşării celei de-a doua etape a crizei.

investiţiile întreprinderilor s-au redus în timp ce economiile populaţiei au rămas aceleaşi. în timp ce pe scara din dreapta graficului este analizată evoluţia inflaţiei şi a ratelor dobânzii. Un răspuns la aceastǎ situaţie a fost surplusul balanţei de plǎţi. a rezervelor internaţionale şi a cursului efectiv real de schimb (anul 2000 este prezentat ca an de bază). Figura 3: Evoluţia indicatorilor macroeconomici din Japonia . Conform Davis (2003).2 Criza din Japonia din 1994 O criză financiară cu totul aparte. În Japonia.3.9 % din bilanţ între 1981 şi 1991.11 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente E volutia ratei dob anz ii pe termen lun g 25 20 15 10 5 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 E v o lu tia re z e rv e lo r in te rn a tio n a le 50000 45000 40000 35000 Franta 30000 Italia 25000 Regatul Unit 20000 Germ ania 15000 10000 5000 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 Regatul Unit F ranta Italia (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Această criză a dovedit că regimurile de curs valutar ale statelor europene reflectau o combinaţie între dezechilibrele macroeconomice şi cele structurale. 1. expunerea băncilor faţǎ de aceste sectoare a crescut de la mai puţin de 1 % la peste 10 % în 1991. Fundamentele economice ale Japoniei sunt prezentate în Figura 3. în ciuda creşterii economice rapide.4% la 14. Pe baza depozitelor populaţiei băncile au mărit creditarea directǎ cǎtre sectorul imobiliar şi de construcţii de la 9. fără implicaţii economice extrem de grave la nivel mondial a fost cea din Japonia din anul 1994. Aceasta a fost prima criză înregistrată în această ţară după cel de-al doilea război mondial. Atât băncile centrale cât şi guvernele au avut o capacitate redusă de apărare a monedelor lor. Pe scara din stânga sunt prezentate evoluţia PIB.

00 Cursul real de schimb Rezervele internationale PIB Rata dobanzii Inflatie (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Fenomenul a fost însoţit de strategii de management a riscurilor neadecvate şi de o slabă conformare cu standardele şi principiile contabile. Figura 4: Evoluţia indicatorilor macroeconomici din Mexic .00 0.3. 1. Criza din Japonia avea să anunţe apariţia crizei din ţările asiatice din 1997. însoţită de un management prost al riscurilor. în urma falimentului a douǎ bǎnci comerciale s-a creat o alta care avea rolul de a asigura funcţionarea sistemului.00 4. În acest caz vorbim despre o economie emergentă.00 -2. prin solidarizarea instituţiilor bancare. în timp ce în 1990 au fost aplicate restricţii la creditarea cǎtre sectorul imobiliar. Marini (2003) afirma că în perioada crizei bancare din 1994 din Japonia. ca rezultat al competiţiei bancare pentru împărţirea pieţei creditului. Politica monetarǎ a fost restrictivǎ în 1989 pentru a contracara riscul propagării creşterii preţurilor activelor care putea cauza creşterea generalǎ a inflaţiei. Aceasta a reprezentat o soluţie a ieşirii din criză.12 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 700 600 500 400 10. ca rǎspuns la crizele bancare şi la recesiune. conduce la apariţia unui şoc negativ (scăderea preţurilor imobilelor) care a făcut ca cei care s-au împrumutat la bănci pentru a investi în piaţa imobiliară să se afle în imposibilitatea de a returna sumele împrumutate. Creşterea economică era solidă iar nivelul inflaţiei scăzuse continuu până în anul 1994.00 300 200 100 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 2. ceea ce a determinat declanşarea crizei bancare. Ieşirea din criză a avut loc relativ rapid. dar această măsură a fost insuficientă pentru a stimula economia. care la începutul anilor 1990 părea o economie sănătoasă (Figura 4).3 Criza din Mexic Criza din Mexic a debutat în acelaşi an 1994 dar avea să fie mult mai severă. Nivelul rezervelor internaţionale (scara din dreapta a graficului) se îmbunătăţise la rândul său. Se observă încadrarea acestei crize în tiparul crizelor financiare descris de Davis (2003): acumularea dezechilibrelor pe fondul unei activităţi economice favorabile (asociată cu un şoc favorabil).00 8.00 6. Acestea împreunǎ au provocat deteriorarea capitalurilor şi scǎderea bruscǎ a preţurilor la imobile. Politica monetarǎ a fost relaxatǎ brusc. în special prin garantarea depozitelor.

printr-o depreciere bruscă a monedei mexicane (peso). Criza care a izbucnit în primele zile ale mandatului preşedintelui Ernesto Zedillo este cunoscută şi sub denumirea de criza Tequila sau „eroarea din decembrie”. criza financiară s-a declanşat în decembrie 1994. Investitorii atraşi în anii precedenţi de evoluţia economiei mexicane s-au speriat şi au procedat la vânzarea rapidă de obligaţiuni publice (tesobonos). Observând fenomenul. investitorii au fost cuprinşi de panică iar Mexicul se regăsea în pragul unei crize. aferent a 8% din PIB (Truman. în special din America de Sud. . Banca Centrală a Mexicului a decis la rândul său să achiziţioneze titluri pentru ca rata dobânzii de pe piaţă să rămână nemodificată. 1996). mulţi specialişti au considerat că această decizie a venit cu întârziere. Specialiştii vorbesc despre incompatibilitatea regimului valutar (peg pe dolarul american) cu nivelul încă ridicat al inflaţiei în comparaţie cu cel din economia americană. Cauzele crizei sunt diverse. 1996). Deficitul de cont curent s-a amplificat ajungând la 29 miliarde dolari în 1994. Guvernul a decis să devalorizeze peso-ul cu 15 procente faţă de dolarul american (Figura 5). dar această acţiune a avut ca efect reducerea rezervelor internaţionale. Figura 5: Evoluţia cursului de schimb în Mexic (raportat la DST1) 1 Drepturi speciale de tragere – moneda FMI. Mai mult riscul de ţară a crescut pe fondul rebeliunii armate din Chipas şi apoi prin asasinarea candidatului la preşedenţie din partea partidului aflat la guvernare – Luis Donaldo Colosio – în martie 1994 (Whitt. urmând a avea repercusiuni importante asupra economiei reale a Mexicului dar şi asupra altor state. Calitatea creditelor acordate de bănci în perioada caracterizată de rate ale dobânzii reduse se deteriorase.13 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 140 120 100 80 60 40 20 0 19 82 19 84 19 90 19 92 19 94 19 96 20 04 19 80 19 86 19 88 19 98 20 00 20 02 20 06 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 PIB Inflatie Rata dobanzii Rezerve internationale (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Cu toate acestea. Ieşirile de capital s-au accelerat în 20 decembrie 1994. Din cauza deficitului de cont curent ridicat.

Aşa cum spunea Joseph Stiglitz. 1998). 1. Costul acesteia nu a fost de neglijat. într-o perioadă atât de scurtă” (Singh.4 Criza asiatică Economiile emergente din Asia au cunoscut o dezvoltare rapidă la începutul anilor ’90. În 1995 Mexicul a înregistrat o scădere a PIB de 7%. Într-un raport al Băncii Mondiale se preciza cu câteva luni înainte de declanşarea crizei că ţările din Asia de Sud-Est au cunoscut o creştere economică sănătoasă şi puternică (9% în ultimii 10 ani).14 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 0 80 83 85 88 92 93 02 03 81 82 86 87 90 91 95 96 97 98 00 01 05 Q 2 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 19 19 20 06 Q 4 Q 3 Q 1 Q 2 Q 3 Q 4 Q 1 Q 2 Q 3 Q 1 Q 2 Q 4 Q 1 Q 2 Q 3 Q 4 Q 1 Q 2 Q 3 Q 4 (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Mexicul a cerut ajutorul instituţiilor internaţionale pentru ieşirea din criză.3. atâtor oameni. Figura 6: Evoluţia indicatorilor macroeconomici în ţările din Asia de Sud-Est C re ste re a e co n o mica (P IB 2 000 = 100 ) 1 40 1 20 1 00 80 60 40 20 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 R a ta in flatie i 60 50 Ho n g K o ng In d o n ez ia Q 1 40 H ong Kong In d o n e zia C o re e a M a la e zia F ilip in e S in g a p o re T a ila n d a Co re ea 3 0 Ma laez ia0 2 Filipin e Sin ga por e Ta iland a 0 10 -1 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 . prin menţinerea unor rate a dobânzii ridicate. economist şef la Banca Mondială „nici un alt model economic nu a oferit atât de mult. Bill Clinton. Acest succes s-a bazat în ultima perioadă pe atragerea masivă a fluxurilor de capital. Statele Unite şi FMI au împrumutat Mexicului 50 de miliarde de dolari la o săptămână după declanşarea crizei. având în vedere legăturile comerciale dintre cele două ţări şi prezenţa masivă a investitorilor americani pe piaţa din Mexic. reducând cu succes nivelul ratei de sărăcie în timp ce FMI vorbea despre „miracolul economic asiatic”. iar indicatorii macroeconomici s-au îmbunătăţit (Figura 6). preşedintele SUA la acea dată a intervenit la rândul său pentru stoparea crizei.

dar fără succes. un centru offshore cu scopul de a atrage capitalurile străine şi a concura Singapore. În Coreea. în condiţiile în care rupia se apreciase constant contra dolarului O problemă importantă în condiţiile intrărilor masive de capital a fost alegerea regimului de curs valutar. dezvoltarea industriei a avut loc prin apariţia marilor conglomerate (Chaebols). În 1993 Tailanda a înfiinţat Bangkok International Banking Facilities. Aceste state aveau implementate în marea lor majoritate regimuri de curs fixe – peg-uri contra dolarului. chiar înainte de apariţia crizei. Banca centrală a încercat să apere moneda care a făcut obiectul unor atacuri speculative pe 2 iulie 1997. Multe din aceste credite au devenit credite neperformante în pragul crizei financiare. ceea ce a făcut ca economiile unor ţări ca Tailanda. Un număr important de firme indoneziene se împrumutaseră însă în dolari americani. În iunie.15 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente R e z e r ve le in t e r n a tio n a le 16 000 0 14 000 0 12 000 0 10 000 0 8 000 0 6 000 0 4 000 0 2 000 0 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 D a to ria e x te rn a 7 0 00 00 6 0 00 00 H o ng Kon g 5 0 00 00 In d o n e zia C o re e a 4 0 00 00 Ma la e zia 3 0 00 00 Filip in e 2 Ta ila n d a 0 00 00 S in g a p o re 1 0 00 00 30 0 00 25 0 00 20 0 00 15 0 00 10 0 00 50 0 0 0 In d o n e zia F ilip in e T a ila n d a C o re e a M a la e zia 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) O bună parte din aceste fluxuri de capital s-au dovedit a fi „bani fierbinţi” (hot money). Economiile acestor state deveniseră supraîncălzite. a apărut un deficit important al contului curent. Coreea de Sud. Malaezia reprezenta până în 1997 o destinaţie populară pentru investiţii. Dezechilibrele s-au acumulat treptat iar autorităţile au întârziat să intervină cu toate că au fost avertizate de FMI (Aghevli. 1999). Atacurile s-au declanşat la . Bula financiară din Tailanda s-a spart la începutul anului 1997 producând retrageri masive de capital. fără a acorda o atenţie aparte calităţii creditelor. Capitalurile private erau influenţate însă în mare măsură de politica statului şi existau în ultima perioadă pierderi de competitivitate. Investiţiile de capital erau masive. astfel încât tranzacţiile pe bursa din Malaezia (KLSE) le depăşeau uneori pe cele de pe pieţele mult mai bine capitalizate. deşi creşterea economică atingea 10% iar investitorii continuau să investească. Malaezia. Indonezia şi Filipine să devină vulnerabile. În Tailanda. Acesta a fost cauzat printre altele de o valoare adăugată redusă a exporturilor acestei ţări şi de concurenţa produselor chinezeşti. Sectorul bancar a finanţat marile corporaţii în expansiunea lor agresivă. Indonezia înregistra o inflaţie scăzută şi avea un sector bancar solid. Perspectivele de creştere erau pozitive iar datoria externă începea să scadă. Suprainvestiţiile şi extinderea accelerată a sectorului privat au constituit un factor de vulnerabilitate suplimentar. De asemenea au existat caracteristici particulare fiecărui stat care au contribuit la apariţia şi propagarea crizei financiare. Semnalul crizei a fost dat de deprecierea bruscă a monedelor ţărilor respective (începând cu baht-ul thailandez). încă din 1996.

Cauzele au fost şi în acest caz numeroase. Această reducere a preţului ţiţeiului a contribuit la apariţia crizei din Rusia din 1998 care a cauzat la rândul ei criza Long-Term Capital Management (LTCM). criza a apărut chiar dacă fundamentele economice erau bune. însă un stăpân prost”. În acelaşi timp monedele din Malaezia şi Taïwan au cunoscut atacuri speculative. afectând financiar ţările OPEC. Acestea aveau menirea pe lângă relansarea economiilor să restaureze încrederea în finanţele publice. Suportul financiar acordat de Fond a fost condiţionat însă de implementarea unor reforme prin aşa numitele „programe de ajustare structurală”. Agenţiile de rating nu au prevăzut acumularea dezechilibrelor şi nici apariţia turbulenţelor care aveau să se extindă apoi asupra Chinei şi Japoniei2. 1998). (Cerna et al.16 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente mai puţin de 24 ore după ce Marea Britanie a anunţat cedarea Hong-Kong-ului în favoarea Chinei. Aşa cum spunea Wyplosz (1998). ci relaţiilor de creditare necorespunzătoare. Economia statului Singapore a intrat la rândul său în recesiune iar autorităţile monetare au decis deprecierea monedei cu 20% în vederea realizării unei aterizări lente în urma şocului.3.. . 1. criza asiatică a făcut să devină evident pentru oricine că fluxurile internaţionale de capital sunt „un servitor bun. PIB-ul nominal al ţărilor care făceau parte din Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) exprimat în dolari. FMI a decis să iniţieze un program de stabilizare de 40 miliarde dolari în condiţiile în care majoritatea acestor ţări au dat dovadă de politici fiscale solide. în august 1998.5 Criza rusă Criza financiară din Rusia („criza rublei”) a izbucnit prin devalorizarea brutală a rublei ruseşti. să protejeze valoarea monedei dar să penalizeze totodată companiile insolvabile.2 miliarde în 1998. ca 2 Japonia a experimentat chiar din mai 1997 presiuni asupra monedei sale – yen-ul – şi a decis majorarea ratei dobânzilor. Apariţie sa a fost influenţată printre altele de contagiunea internaţională din acea perioadă. Efectele macroeconomice ale crizei au fost importante. s-a redus cu 9. Investitorii instituţionali au devenit reticenţi în a investi în ţările emergente chiar şi din ale părţi ale Globului. Mulţi economişti au considerat că această criză nu s-a datorat nici psihologiei pieţei şi nici cauzelor tehnologice. După cum s-a spus. Nimic nu a anunţat această criză cu excepţia vulnerabilităţii financiare a Tailandei.2 miliarde în 1997 şi 218. Multe firme au intrat în faliment iar prima consecinţă a fost creşterea ratei de sărăcie în anii ce au urmat crizei. Acest lucru nu a fost posibil şi în cazul altor state din cauza vulnerabilităţii companiilor (Nanto. În Hong-Kong căderea bursei a avut loc în octombrie 1997 iar autorităţile au decis să vândă peste 80 de miliarde de dolari pentru a menţine paritatea mondei. Şocul negativ a avut ca rezultat o reducere a preţului petrolului la nivel mondial la 8$ / baril. dar şi asupra altor state cum ar fi Rusia. un fond de investiţii din Statele Unite. În Indonezia autorităţile monetare au decis lărgirea benzii de fluctuaţie a rupiah de la 8% la 12% pentru ca pe 14 august 1997 să se treacă la o flotare liberă a cursului de schimb. 2008).

Criza financiară a condus la apariţia unei crize economice prin anunţarea de către guvern a incapacităţii de plată a datoriei. La acestea s-a adăugat şi costul imens al Războiului din Cecenia. (b) portofoliul de titluri al băncilor nu este diversificat. . Figura 7: Evoluţia creşterii economice din Rusia 12 10 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 19 96 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 (Sursa: OECD Factbook. a căror sursă de finanţare sunt în special depozitele. Aceste observaţii pun în evidenţă absenţa istoricului creditării întreprinderilor. 2007): (a) întreprinderile sunt finanţate în principal de către bănci. Figura 8: Sursele financiare ale băncilor din Federaţia Rusă în iunie 1998 Capital 23% Credite de la alte institutii financiare 1% Depozite 50% Fonduri de pe piata monetara 6% Conturi guvernamentale 3% Pasive in valuta 17% (Sursa: Mavrotas şi Vinogradov (2007)) Alte observaţii legate de sistemul financiar sunt (Mavrotas şi Vinogradov. Finanţarea directă (market-based) era redusă comparativ cu cea realizată prin intermediul băncilor iar piaţa obligaţiunilor de stat era mult mai dezvoltată comparativ cu ea a obligaţiunilor private (Figura8). Pe lângă scăderea mondială a preţului materiilor prime. Rusia a înregistrat un declin al productivităţii şi un deficit fiscal cronic. 2007) Structura pieţelor financiare a favorizat la rândul său apariţia crizei. Creşterea economică era la rândul ei afectată (Figura 7). majoritatea titlurilor fiind reprezentate de obligaţiuni guvernamentale.17 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente urmare a crizei asiatice din 1997.

Deşi injectarea de lichiditate a fost făcută încă înainte de declanşarea crizei.datoria Rusiei denominată în monedă naţională va fi restructurată într-o manieră ce va fi anunţată ulterior. 2003). .3-7.6 miliarde dolari care să sprijine reformele şi să stabilizeze pieţele financiare prin operaţiuni de swap asupra unui volum enorm de obligaţiuni guvernamentale (GKO) ajunse la scadenţă. criza argentiniană pare o combinaţie între fragilitatea situaţiilor financiare ale instituţiilor şi incapacitatea oferirii unui răspuns adecvat al politicilor economice (FMI. Se poate spune că această criză. contra euroobligaţiuni pe termen lung. prin care anunţau: . cu până la 65%. determinând autorităţile să stopeze tranzacţionarea titlurilor. Begg subliniază că efectele negative ale crizei din Rusia care a avut repercusiuni pronunţate în câteva ţări vecine.5 ruble/dolar. Pe data de 17 august Guvernul şi Banca Centrală a Rusiei au efectuat o declaraţie comună. spre deosebire de cele precedente. determinând scăderea tranzacţiilor financiare şi reducerea creşterii PIB în Ungaria şi Polonia. criza din Rusia contribuind la declanşarea altor episoade de turbulenţe.1 ruble/dolar la 6.6 Criza din Argentina În anii 2001-2002 Argentina a experimentat una dintre cele mai grave crize din istorie. 1. turbulenţele nu au putut fi evitate. Efectele negative ale crizei au avut însă costuri importante. în primele luni ale anului 1999. . Preţurile acţiunilor au scăzut dramatic. 2002). .18 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Pe data de 13 august 1998 pieţele financiare din Rusia au intrat în colaps ca rezultat a temerilor investitorilor că guvernul va proceda la devalorizarea rublei şi ca urmare a temerilor că Rusia va intra în incapacitate de plată având în vedere evoluţia rezervelor internaţionale. În total banca centrală a procedat la o creştere de şase ori a împrumuturilor către băncile comerciale într-un interval de 10 luni începând cu iunie 1998. Ca şi celelalte crize din ţările emrgente. „Turbulenţele financiare din Rusia au reprezentat un test pentru piaţa financiară din ţările est – europene” (Feldman şi Watson.3. a avut ca efect corectarea dezechilibrelor din economie. inclusiv datorii ce rezultă din contractele forward pe cursul de schimb.0-9. Banca centrală (CBRF) a intervenit în repetate rânduri în august 1998 permiţând băncilor să utilizeze rezervele obligatorii pentru efectuarea plăţilor. Reformele au avut un impact pozitiv după cum poate fi observat în Figura 9. FMI şi Banca Mondială au intervenit şi de această dată prin acordarea unui sprijin financiar de 22.un moratoriu temporar de 90 zile va fi impus asupra plăţilor anumitor datorii ale băncilor.lărgirea benzii de fluctuaţie a rublei în raport cu dolarul de la 5. a oferit o „stabilizare” a creditelor în cazul băncilor cu probleme şi a garantat depozitele constituite la banca de stat Sberbank.

a contribuit la finanţarea excesivă în valută. asociată cu dorinţa preşedintelui Menem de a candida pentru un al treilea mandat (FMI. Între 1998-2002 situaţia economică din Argentina s-a înrăutăţit progresiv. Criza din Rusia a avut la rândul său un impact negatic. afectând încrederea investitorilor în economiile emergente. Cele două evenimente critice care au stat la originea crizei au fost recesiunea din 1998-1999 şi deteriorarea situaţiei sistemului financiar în 2001. deficitul contului curent creşte. Sectorul financiar al Argentinei.19 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Argentina a cunoscut o perioadă dificilă din punct de vedere economic în anii’80. dar a făcut totodată imposibilă finanţarea deficitelor fiscale. Creşterea finanţării în valută părea oarecum normală din moment ce marile companii străine (Suez. Ford. orientat spre disciplina politicii macroeconomice şi o reformă structurală către dezvoltarea pieţelor financiare. Figura 9: Evoluţia indicatorilor macroeconomici în Argentina 250 200 150 100 50 0 19 80 19 82 19 84 19 86 19 88 19 90 19 92 19 94 19 96 19 98 20 00 20 02 20 04 20 06 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 -500 PIB Rezerve internationale Inflatie (Sursa: Baza de date a FMI – „International Financial Statistics”) Din figura de mai sus se observă reducerea bruscă a inflaţiei (scara din dreapta) cât şi o amilorare a creşterii economice (PIB 2000 = 100). În 1991 a fost implementat un „Plan de convertibilitate”. a căror rezultate au fost pozitive. Rezervele internaţionale au devenit importante pe fondul intrării fluxurilor de capital. În paralel. PIB-ul Argentinei a scăzut în . Dacă în anii ’80 creşterea PIB era negativă (-0. 2003). odată cu aprecierea monedei. Deşi nu s-a aflat la originea crizei. un consiliu monetar (currency board) şi a unei noi monede (noul peso). aceasta a depăşit 10% în anii 1991-1992 şi a rămas ridicată până în 1998 (Figura 9). Totodată autorităţile au fost împiedicate să folosească politica monetară şi cursul de schimb ca instrumente de ajustare a economiei. O altă caracteristică a economiei argentiene a fost introducerea în anul 1992 a unui regim valutar fix. deşi avea o talie redusă. indexată pe dolar. cu o creştere economică redusă şi inflaţie ridicată. Carrefour) au beneficit de politica de privatizare a economiei. Activitatea economică este la rândul său afectată de nesiguranţa mediului politic. Consiliul monetar a dat roade în ceea ce priveşte reducerea inflaţiei.5% în medie). sistemul financiar a contribuit la amplificarea vulnerabilităţilor. Economia a fost progresiv „dolarizată”.

O altă măsură luată de guvern pentru scoaterea economiei din criză în lunile ce au urmat a constat într-un ajutor social de 100 apoi 150 peso familiilor afectate de şomaj.1 ISTORICUL CRIZEI ACTUALE Declanşarea crizei financiare actuale poate fi fixată în mod oficial în august 2007. Compania a declarat că este o victimă a prăbuşirii pieţei de locuinţe din SUA. Pentru diminuarea şocului produs. În ianuarie 2002 s-a decis abandaonarea parităţii de 1 peso la 1 dolar stabilită cu 10 ani în urmă. 2. Banca centrală şi-a epuizat rezervele şi în felul acesta s-a procedat la un compromis – 76% din obligaţiuni au fost schimbate contra unor noi obligaţiuni a căror valoare nominală a fost cu 25% mai mică.25 miliarde dolari ce avea menirea să sprijine economia. . La acestea s-au adăugat supraevaluarea peso. A fost momentul în care băncile centrale au trebuit să intervină pentru a furniza lichidităţi sistemului bancar. După cum relatează BBC: În 2007 . piaţa creditelor pe termen scurt a îngheţat după ce o mare bancă franceză. ministrul economiei a început acţiunea de „peseificare” a conturilor bancare (planul Bonex II). atrăgând sectorul bancar într-o criză gravă. American Home Mortgage. cu grad mare de risc. Toate conturile denominate în dolari au fost transformate în peso la rata oficială anunţată. BNP Paribas. invocând problemele din sectorul ipotecar subprime din SUA. Cavallo a introdus în luna decembrie un mecanism de limitare a ieşirilor de capital (Corralito) prin care era oprită extragerea a mai mult de 250 peso pe săptămână din conturile curente. BNP a declarat că nu poate evalua activele din. rata excesivă de îndatorare a Argentinei şi pierderea încrederii în economia argentiniană. prăbuşire care a antrenat mulţi creditori şi debitori de credite subprime. Guvernul argentinian a întâmpinat dificultăţi importante în plata datoriei aferentă obligaţiunilor emise. Alături de această ultimă măsură.4 peso pentru un dolar.Pe 9 august. a dat faliment. în valoare de 2 miliarde de euro. FMI nu a renunţat la sumele aferente datoriei argentiniene vis-à-vis de această instituţie. a suspendat trei dintre fondurile sale de investiţii. ASPECTE GENERALE ALE CRIZEI ECONOMICE ACTUALE 2. În consecinţă Fondul a refuzat transferul a 1. una dintre cele mai mari societăţi americane independente de credit pentru locuinţe. Declanşarea crizei a avut loc după anunţul din noiembrie 2001 al ministrului economiei – Domingo Cavallo – că obiectivul bugetar stabilit de FMI nu a fost atins. fonduri.20 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente această perioadă cu 21% iar rata şomajului a ajuns la 23%. Câteva luni mai târziu s-a decis flotarea liberă a monedei.Pe 6 august. o parte a plăţilor fiind totuşi amânată. . În câteva zile peso s-a devalorizat şi o nouă rată „oficială” a fost stabilită la 1. Acest anunţ a produs o fugă rapidă a capitalurilor din ţară. după ce a concediat mare parte din personal.

o migraţie rapidă a clienţilor spre alte bănci. Rezerva Federală a SUA şi Banca Japoniei au luat măsuri similare. s-a descoperit că Northern Rock (cea mai mare bancă ipotecară britanică) era aproape de insolvabilitate – ceea ce a declanşat.Bank of America preia Countrywide Financial pentru 4 miliarde USD – ianuarie . o contribuţie majoră au avut zvonurile: lichidităţi în valoare de18 mild.5 miliarde dolari. Pe 16 august. pentru prima oară în ultima sută de ani în Marea Britanie. Ca urmare. înainte de criză. Banca Central Europeană a făcut o infuzie de 95 miliarde de euro în sistemul bancar al zonei euro pentru a trece mai uşor peste criza creditelor subprime. şi-a retras întreaga linie de creditare de 11.) Pe 13 septembrie. că are probleme cu lichidităţile. (Dar nu a fost de folos. Banca Central Europeană a pompat 47. 2008 Banca de investiţii americană Lehman Brothers evită falimentul prin plasarea sub proetcţia legii americane cunoscută sub denumirea de “Capitolul 11” (permite . băncile centrale din lumea dezvoltată au sfârşit prin a pompa sume importante de bani. acceptând o plajă mai largă de titluri colaterale.. a treia infuzie de bani în tot atâtea zile. Creditorul ipotecar australian Rams a admis. falimentează. de asemenea. Banca Central Europeană a pus la dispoziţia fondurilor bancare încă 61 miliarde euro. Goldman Sachs a afirmat că va oferi 3 miliarde de dolari pentru susţinerea unui fond de hedging lovit de criza creditelor. - - - - - În 2008 . pentru a ajuta băncile să-şi rezolve problemele de creditare. Pe 17 august.21 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente pentru că piaţa a dispărut.USD)– iulie Se aud voci care spun că dificultăţile financiare de abia acum încep. Pe 13 august. USD sau evaporat în două zile. banca este preluată la preţul de 2$/acţiune de JPMorgan Chase. Rezerva Federală Americană a scăzut la jumătate rata de discount (rata dobânzii la care împrumută băncile). deşi. Rezerva Federală a SUA a afirmat că va furniza în cel mai scurt timp câţi bani vor fi necesari pentru combaterea problemei creditelor. cea mai mare bancă de investiţii americană. Pe 10 august.oct. acţiunile sale valorau peste 100$ martie . pe perioade lungi de timp. ceea ce pare să se confirme: sept. Băncile centrale din Statele Unite şi din Japonia au plusat de asemenea peste sumele acordate anterior.Sunt naţionalizate organismele semipublice de credit ipotecar Fannie Mae şi Freddie Mac (având o pondere de 50% pe piaţa americană a creditelor ipotecare de 5. ca niciodată în istorie.200 mild.Bear Stearns.7 miliarde euro în pieţele financiare. cel mai mare dezvoltator de afaceri ipotecare. Countrywide Financial.

Grupul bancar şi de asigurări Fortis (olandez) este parţial naţionalizat. USD în Goldman Sachs. pentru o cotă de participare de 9% din capitalul băncii –24 sept Falimentul celei mai mari case de economii americane.1 miliarde dolari.54 %. USD societăţii de asigurări americane AIG. Camera Reprezentanţilor a SUA respinge planul Paulson de salvare a băncilor. care este de facto naţionalizată de guvernul american.47 % şi Royal Bank of Scotland cu 8. euro – 3 oct. Irlanda acordă o garanţie guvernamentală nelimitată principalelor bănci irlandeze – 1 oct. Bank of America. pe care o cumpără cu 50 mild. pentru 15. german şi luxemburghez contra unei cote de participare de 49 % din capitalul subsidiarelor din ţările respective – 29 sept. o creştere de la 100.29 sept.14% . Banca britanică Lloyds preia o parte însemnată din banca HBOS (27. Washington Mutual – 25 sept.98%. Merrill Lynch.37 %) – 17 sept Goldman Sachs şi Morgan Stanley formează un holding bancar sub supravegherea FED – 21 Sept Miliardarul american Warren Buffett anunţă că investeşte 5 mild. preferă să se îndrepte spre o altă bancă aflată în dificultate. pieţele inră în panică: Dow Jones scade cu 6. - - - - - - . Fed acordă facilităţi de creditare de 85 mild. Guvernul Olandei anunţă naţionalizarea parţială a băncii Fortis pentru suma de 16.USD .2 miliarde euro de către guvernele belgian.) (alte bănci participante la operaţie sunt: TSB cu 14.8 mild. dolari şi alte ajutoare de 700 mild. planul prevede. iar restul este cumpărat de Spanish Bank Santander – Sept 29. Banca britanică de credit imobiliar Bradford & Bingley este naţionalizată parţial.14/15 sept.4 mild.000 la 250. UE aprobă ca statul francez şi cel belgian să investească 6. iar Nasdaq Composite. Banca americană Wells Fargo cumpără banca rivală Wachovia. cu 9. în acţiuni – 3 oct.000 USD a garanţiilor statului pentru depozitele bancare – 1 oct. euro pentru salva grupul Dexia – 30 sept Senatul american aprobă versiunea revizuită a 'Planului Paulson'. care instituie facilităţi fiscale de 150 mild. de asemenea. prezentă un timp la negocieri. prin plata unei sume de 11. dolari pentru stabilizarea sistemului financiar.22 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente restructurarea companiilor aflate în dificultate). îngrijorat de impactul mondial al falimentului societăţii respective – 16 sept.

Curba randamentelor poziţionează randamentele titlurilor cu diferite scadenţe dar care au risc. euro) – 16 oct. Chinei. UBS. Spania. Islanda naţionalizează trei mari bănci – 8 oct. B. SUA detaliază planul de injectare a 250 mild. lichiditate şi regim fiscal identic. Elveţiei) – 8 oct. CHF (6. Franţa şi Italia adoptă planuri detaliate de recapitalizare a băncilor – 13 oct. de asemenea.2.1 Curba randamentelor (yield curve) . care solicită şi obţine sprijin şi din partea FMI şi Băncii Mondiale (în valoare totală de 20 de mild. colectează 10 mild. dolari (44 mld. ceea ce va favoriza crearea unei bule indusă de datorii (debt induced bubbles). banca centrală crează un fond special unde UBS va putea depune "activele toxice" în valoare de pana la 60 de mild. B. miniştrii de finanţe ai ţărilor din grupul G7 şi alţi oficiali din 15 ţări membre UE hotărăsc adoptarea unui plan de salvare a sistemului financiar – 10-12 oct.reprezintă relaţia dintre ratele de dobândă şi obligaţiunile guvernamentale într-o anumită zi. Germania. Când ratele dobânzilor pe termen scurt sunt mai mici decât ratele dobânzilor pe termen lung. euro) – 16 oct. Britanie. primeşte de la guvern o infuzie de capital de 3. Angliei. - – indicele bursier a scăzut cu 50 % într-o singură zi – guvernul afirmă că ţara se confruntă cu pericolul încetării plăţilor – Rusia şi FMI îşi oferă ajutorul . - - 2.FMI. Ţările din Asia de Sud adoptă un plan de mai multe miliarde de dolari pentru susţinerea sistemului bancar – 15 oct. euro) de la investitorii privati (printre care şi un fond al guvernului din Qatar) şi anunţă pierderi pentru cel de-al treilea trimestru – 16 oct. BCE furnizează lichiditati în valoare de 5 mild. Japoniei. . o altă mare bancă elveţiană. Canadei.5 mild.2 DESCRIEREA CONTEXTULUI ŞI FACTORII CARE AU DECLANŞAT ŞI ALIMENTAT CRIZA Curba randamentelor 2. B. USD în principalele bănci– 14 oct.23 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente - Fed decide o reducere coordonată a ratei dobânzii de politică monetară (particpă la acţiune ECB. euro pentru Banca centrala a Ungariei. M. B. B. cea mai mare bancă din Elvetia. Credit Suisse Group. se spune că curba de randament este „înclinată pozitiv”.8 miliarde de euro.un indicator de analiză . Acest lucru reprezintă o încurajare pentru expansiunea şi aprovizionarea cu bani.

în timp ce FED a menţinut aceste rate ridicate. a dus la încetinirea economiei şi la o reducere a cererilor de împrumuturi pe termen lung. În mod special. Excesul de bani a fost canalizat în diferite active. ajungându-se astfel de 6. O curbă de randament înclinată pozitiv le permite dealerilor primari din sistemul federal (cum ar fi marile bănci de investiţii) să se finanţeze pe termen scurt cu bani ieftini. Curba de randament este „plată” când ratele dobânzilor pe termen lung şi pe termen scurt sunt egale. Acest lucru a putut fi posibil datorită bunurilor ieftine ce au fost importate din BRIC (Brazilia. aceasta a condus la o bulă imobiliară în SUA. FED a început să crească ratele dobânzilor pe termen scurt.24 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Când ratele dobânzilor pe termen lung sunt mai mici decât cele pe termen scurt. Preşedintele FED. ci numai anumite categorii de active. ratele dobânzilor pe termen lung au început să scadă. Alan Greenspan se aştepta ca dobânzile pe termen lung să crească şi ele odată cu creşterea dobânzilor pe termen scurt. la un nivel de 1% în anul 2003 şi rămânând la acest nivel până în iunie 2004. în timp ce ar pierde bani cu împrumuturile acordate pe termen lung. FED a reacţionat printr-o scădere bruscă a ratelor dobânzilor pe termen scurt. Această strategie este una profitabilă atât timp cât curba de randament rămâne înclinată pozitiv. Scăderea curbei de randament din 2004 şi apoi inversia acesteia în 2007 a dus la explozia bulei imobiliare şi s-a creat o bulă a mărfurilor. După explozia bulei IT din 2000 şi scăderea bursei în 2002. băncile ar trebui să se finanţeze la o rată a dobânzii pe termen scurt ridicată. Cu toate acestea. FED a crescut ratele dobânzilor pe termen scurt până la 5. curba de randament este „inversată”. împiedicând astfel inflaţia generală. Cu toate acestea. India. ceea ce a condus la o curbă de randament din ce în ce mai inversată. în octombrie 2006 curba de randament a ajuns să fie plată . Rusia. Din iunie 2004.25% în iunie 2006. cum era de aşteptat. datorită înăspririi politicii monetare prin creşterea ratelor dobânzilor pe termen scurt. Astfel.cu dobânzi mai mari. Această politică monetară a stimulat curba de randament să fie foarte pozitiv înclinată. Efectul inflaţionist datorat curbei de randament înclinate pozitiv pe o perioadă mai lungă de timp. Unii specialişti privesc curba de randament ca fiind un prezicător puternic al recesiunii (când este inversată) sau a inflaţiei (când este înclinată pozitiv). în timp ce acordă împrumuturi pe termen lung .5% în anul 2001. se creează un risc de lichiditate în cazul în care curba de randament devine inversată. China). Preţul petrolului a crescut la . Acest lucru favorizează o reducere în aprovizionarea cu bani. nu a condus la o creştere generală a nivelului preţurilor. ceea ce a condus la o scădere lentă a curbei de randament. În acest caz. atingând apogeul în martie 2007 când se punea problema inflaţiei. lucru care a atras atenţia unor specialişti începând cu anul 2002 şi atingând apogeul în anul 2005. Aceasta nu ar fi putut fi posibilă în afara unei economii globalizate.

ce ar fi putut fi înapoiate doar în cazul în care piaţa imobiliară ar fi continuat să crească în valoare. Se presupunea că după doi ani. Dar. creditorii şi-au pus ingeniozitatea la încercare pentru a face locuinţele să pară convenabile. Creşterea înzecită a preţurilor la case a favorizat speculaţiile. cu oferte speciale având ratele iniţiale sub media pieţei. În anul 1999.50$ pentru cumpărarea de credite ipotecare. piaţa financiară a început să se confrunte cu o criză. CDO ŞI CDS Un factor care a amplificat magnitudinea crizei ar fi greşelile de calcul ale băncilor şi ale investitorilor cu privire la riscurile inerente ale CDS şi CDO. 40% din casele cumpărate nu funcţionau ca reşedinţe permanente. 2008). în cazuri extreme împrumuturile ninja (care nu . oferite pentru o perioadă de doi ani.2. profitând de pe urma creşterii preţurilor şi generând o nouă serie de comisioane pentru creditori. devine evidentă tendinţa de a deţine mai multe proprietăţi decât pot fi ocupate. Thorton Mark.25 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente peste 140 $ pe baril în 2008 şi astfel. iar ipotecile au devenit disponibile pentru persoane cu riscuri mari de creditare (numite ipoteci subprime). ipoteca ar fi refinanţată.” În cele din urmă congresul a hotărât ca firmele să păstreze mai mulţi bani. ca o pernă împotriva pierderilor. 2008) Au fost identificate şi alte dereglementări care au contribuit la colaps. Fannie Mae şi Freddie Mac pot cheltui 97. În 2005. Cum creşterea veniturilor medii reale era anemică în anii 2000.3 Piaţa ipotecară.2. 2. reprezintă de fapt inima crizei. Carol D. Această abrogare a fost criticată deoarece ea a contribuit la proliferarea complexităţii instrumentelor financiare opace care. care a abrogat o bună parte din actul Glass-Steagall din 1993. ar fi putut trage un semnal de alarmă. Dar această regulă nu a fost impusă de către administraţia Clinton ci a fost pusă în aplicare abia 9 ani mai târziu.. Erau frecvente creditele Alt-A (sau creditele mincinoase). când începea achitarea ratelor mari. incluzând. (Apple Baum Leonnig. dar. la congresul numărul 102 din SUA s-a hotărât ameliorarea reglementărilor pentru entităţile sponsorizate de către guvernul american. băncile se împrumutau la o rată a dobânzii scăzută şi acordau împrumuturi foarte mari. Standardele de creditare s-au prăbuşit.2 DEREGLEMENTAREA În anul 1992. Când se aşteaptă ca valoarea proprietăţii să crească mai mult decât valoarea împrumutului. băncile ar putea cheltui 90$ ca să cumpere credite ipotecare. în cazul în care s-a investit în titluri prea riscante. Fannie Mae şi Freddie Mac. Scopul dereglementării era obţinerea unor sume mai mari de bani pentru a putea acorda mai multe împrumuturi. care necesitau documentaţie puţină sau uneori deloc. 2. Existenţa instituţiilor financiare care să estimeze în mod corect riscurile investiţiilor în credite securitizate (sau collateralized debt obligations – CDO). (Ekelund Robert. la cel de-al 106-lea congres a fost aprobat actul Gramm-Leach-Blily. multe dintre ele foarte convenabile. ci ca investiţii sau case de vacanţă. Cele mai populare instrumente pe care le-au folosit erau creditele ipotecare cu rate variabile (ARM). Ziarul The Washington Post scria: „Din 100$.

Într-un final. pentru a fi vândute la o rată AAA. Mania securizării nu s-a limitat la ipoteci. cu atât mai mare era suma comisioanelor. Nivelurile inferioare absorbeau un grad mai mare de risc. Şansa de a obţine bani din comisioane fără riscuri a încurajat practicile de afaceri superficiale şi înşelătoare. (S. „depozitate" apoi temporar de bănci ipotecare slab capitalizate şi vândute în bloc băncilor de investiţii. obligaţiunile. adesea susţinute de complicitatea brokerilor şi a creditorilor ipotecari. în vânzarea activelor respective unei societăţi intermediare. Banca B se obliga să acopere pierderile Băncii A derivate din acest portofoliu pe timpul schimbului. ba chiar şi CDO3. 2008) . Înainte de CDS. transferând posesia ipotecilor de la băncile care îşi cunoşteau clienţii spre investitorii care nu îi cunoşteau. dar nu reflectau şi costurile de cumpărare şi menţinere a împrumuturilor reale. S-a observat ulterior că astfel creşteau de fapt riscurile. prezentându-le drept titluri numite obligaţiuni de plată garantate (GDO). în schimbul unui portofoliu de împrumuturi. o bancă care dorea să îşi diversifice portofoliul trebuia să cumpere sau să vândă segmente de împrumuturi.26 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente necesitau nici deţinerea unui loc de muncă. Toate veniturile de la sursa originală până la destinaţia finală erau taxate – cu cât mai mare era volumul de bani. Tranşele superioare ale CDO-urilor mai prost cotate obţineau cotaţii maxime. create în scopul finanţării tranzacţiei prin contractarea unor împrumuturi pe piaţă prin emisiunea de titluri de creanţă negociabile garantate cu activele respective. Securizarea3 era menită să reducă riscurile prin ierarhizarea lor şi prin diversificarea geografică. dar aduceau beneficii mai mari. Acest misterios instrument financiar sintetic a fost inventat în Europa. nici garanţii). Banca A. În locul unei bănci sau unei case de economii şi consemnaţiuni. băncile şi agenţiile au subestimat grosolan riscurile inerente unor absurdităţi precum împrumuturile ninja. Titlurile riscante puteau fi deci multiplicate mult peste stocul real de pe piaţă. Bancheri întreprinzători au împărţit CDO-urile în CDO-uri ale CDOurilor sau CDO2. CDS-urile timpurii erau acorduri personalizate între două bănci. Acestea au canalizat fluxuri de capital din mii de ipoteci înspre o serie ierarhizată de obligaţiuni cu riscuri şi beneficii pe gustul fiecărui investitor. În forma sa cea mai frecventă. securizarea a devenit o manie. care se ocupa de clienţii mai puţin informaţi şi fără experienţă erau frecvente acţiunile frauduloase. Cerna. care realizau CDO-uri. În practică. pentru o societate deţinătoare de active puţin lichide. care cuprindeau poate 80% din obligaţiuni ar fi trebuit să facă apel la toate fluxurile de capital susţinătoare. nici venituri. cotate de către agenţiile de rating şi vândute apoi investitorilor instituţionali. ceea ce era complicat. la începutul anilor 1990. operaţiunea constă. În zona de subprime. Era uşor şi rapid să creezi titluri sintetice care mimau riscurile titlurilor reale. care să aprobe un credit şi apoi să îl reţină în arhivele proprii. care transformă activele puţin lichide în valori mobiliare uşor negociabile. Tranşele din fruntea ierarhiei. produsele sintetice au ajuns responsabile pentru jumătate din volumul comercializat. În felul acesta. pentru că era nevoie de permisiunea 3 Securizarea este o tehnică financiară. cum ar fi. Cea mai amplă piaţă sintetică era constituită din swap pe risc de credit (CDS). Băncile şi-au vândut ipotecile cu grad mare de risc. vânzătorul de swap (achizitorul garanţiei) era de acord să plătească o taxă anuală pentru o perioadă anume de ani către Banca B. ci s-a răspândit şi spre alte forme de credit. s-au creat mai multe pasive de grad AAA decât active. cumpărătorul de swap (vânzătorul garanţiei). împrumuturile erau făcute de brokeri. Expresia „rate incitante" a dat tonul în acest sens începând cu 2005.

iar piaţa de obligaţiuni de trezorerie din SUA este de doar 4. această sumă este aproape egală cu suma averilor personale a tuturor cetăţenilor Statelor Unite. Alan Greenspan. Dar nu s-a luat nici o măsură de reglementare. Martin Feldstein.27 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente debitorului. Paul Volcker (fost preşedinte al Rezervei Federale) şi Bill Rbodes (funcţionar superior la Citibank) au făcut şi ei atenţionări. avertiza asupra crizei de pe piaţa locuinţelor în 2002. Mania securizării a dus la o creştere enormă a folosirii efectului de levier 4. Această piaţă a crescut exponenţial pană a ajuns să pună în umbră toate celelalte pieţe. astfel încât preţurile (cursurile) respective se pot forma diferenţiat.6 bilioane de dolari. Valoarea nominală estimată a contractelor CDS este de 42. Pentru a deţine obligaţiuni obişnuite. efectul de levier pune în evidenţă legătura existentă între rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii economice. la fel ca un titlu ipotecar obişnuit. fiecare categorie de active financiare poate fi tranzacţionată pe propria sa piaţă secundară. ceea ce a dus la desfiinţarea Kidder Peabody şi la pierderi în valoare totală de 55 miliarde dolari. reprezintă ‘rezultatul’ sau ‘efectul’ îndatorării firmei asupra rentabilităţii capitalului propriu. însă permite totodată partajarea riscului aferent unui anumit portofoliu de credite ipotecare în mai multe categorii sau „tranşe” de risc. Fostul guvernator al Rezervei Federale. Charles Kindleberger.Gramlich. prin urmare. colectând beneficii din CDO-uri şi alte titluri pe care le asigurau. înainte ca prima criză să izbucnească. Pentru a avea un punct de referinţă. pe baza efectului de levier. Avantajul procedeului CDO este că fiecare tranşă de titluri poate fi vândută separat şi. Situaţia era sortită unui deznodământ nefericit şi exista deja un precedent în sensul acesta. prin exploatarea gradelor ierarhizate de risc. piaţa tranşelor cel mai slab cotate – sau „deşeurile toxice". . Capitalizarea pieţei titlurilor de valoare din SUA este de 18. Fondurile de hedging specializate pe credite activau efectiv ca nişte companii de asigurări fără licenţă. Cerna. (S. obligaţiunile sintetice create prin swap pe risc de credit puteau fi comercializate cu o diferenţă de 1. era nevoie de o marjă de 10%. Deasemenea. efectul de levier este o tehnică de gestiune financiară ce are ca scop mărirea rentabilităţii capitalului propriu. Fondurile de hedging au intrat pe piaţă în forţă la începutul anilor 2000. Gramlich şi-a exprimat îndoielile în mod public în 2007 şi a publicat o carte despre balonul din sectorul subprime. l-a atenţionat în particular pe preşedintele Rezervei Federale. în funcţie de gradul de risc. deoarece contractele puteau fi atribuite fără anunţarea celorlalte părţi. scăzând beneficiile rezultate din riscuri. Nouriel Roubini a prezis faptul că balonul de pe piaţa imobiliară va duce la recesiune în 2006. Termenii s-au standardizat şi valoarea de piaţă a contractelor a crescut până la aproape o mie de miliarde de dolari până în 2000. Edward M. Caracteristica acestui instrument (CDO) este că.5 bilioane dolari. această formă de diversificare a devenit foarte populară. deci.5%. dar atenţionarea a fost trecută cu vederea. Piaţa obligaţiunilor ipotecare colaterale (CMO) începuse să se dezvolte în anii 1980. în privinţa comportamentului abuziv de pe piaţa ipotecară din sectorul subprime în 2000. În acelaşi timp. aduce deţinătorului un anumit venit (rate scadente plus dobândă). După cum s-a scris recent în Wall Street 4 Efectul de levier financiar sau efectul de pârghie financiară. dar fără efect.5 bilioane de dolari. în termeni nominali. expert în crize. 2008) Valoarea asigurării era adesea pusă sub semnul întrebării. după cum erau numite – a explodat atunci când un fond de hedging de 2 miliarde de dolari nu a putut plăti suma datorată. Acest lucru permitea fondurilor de hedging să obţină profit. În 1994.

pentru a genera numerarul necesar operaţiunilor de afaceri. problemele de pe pieţele financiare au fost dezvăluite cu o rapiditate remarcabilă. După cum am menţionat.28 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Journal. a avertizat în privinţa pierderilor ipotecare din sectorul subprime. cu toate că fluxul de veşti proaste a continuat neabătut. Capitalurile investitorilor. admiţând pierderi de 10. Momentul în care Bear Stearns a invocat protecţia împotriva falimentului pentru două fonduri de hedging expuse creditelor din sectorul subprime şi împiedicarea clienţilor de a retrage numerar de la un al treilea fond a provocat un adevărat şoc. HSBC l-a concediat pe directorul departamentului de împrumuturi ipotecare din SUA. în special către cele sintetice constituite pe baza tranşelor superioare ale ipotecilor din sectorul subprime. La data de 20 iulie. 2. Bear Stearns a încercat să salveze aceste entităţi prin furnizarea unui fond adiţional de 3. La 9 martie. unul dintre cei mai mari creditori din sectorul subprime. Pe 15 iunie 2007. Preţurile s-au stabilizat.4 Analize care au în vedere criza sistemică şi împrumuturile subprime .7 miliarde de dolari din registrul de împrumut a sectorului subprime cu o reducere serioasă. La începutul lui 2007 au apărut tot mai des semne ale dezastrului. în urma temerilor că firma se îndreaptă spre faliment. La 2 aprilie. Când Merrill Lynch şi Citigroup au consemnat mari pierderi în cadrul obligaţiunilor interne colaterale de debit.2.5 miliarde dolari.2 miliarde dolari pentru a salva unul dintre fonduri. Tot ce putea merge prost a mers prost. Bear a creat o linie de credit în valoare de 3. În cunoştinţă de cauză. Pe 16 martie. Odată ce criza a izbucnit. astfel încât întrun final şi-au abandonat poziţiile. New Century Financial a invocat Articolul 11 referitor la protecţia împotriva falimentului.2 miliarde de dolari. după ce a fost forţată să reachiziţioneze contravaloarea a miliarde de dolari investiţi în credite problemă. Abia la începutul lui august s-a tras semnalul de alarmă pentru pieţele financiare. lăsându-l pe celălalt să se prăbuşească. pieţele au înregistrat într-adevăr o uşoară creştere. dar preşedintele Rezervei Federale Americane. Pe 12 martie. şi-a suspendat tranzacţionarea acţiunilor. DR Horton. Pe 22 februarie. Căderea ce începuse în sectorul ipotecar subprime s-a extins curând în zona CDO. în valoare de 1. Bear Stearns a anunţat că două mari fonduri ipotecare de hedging aveau probleme cu realizarea apelurilor în marjă. împreună cu alţi manageri au reasigurat publicul că problema din sectorul subprime este un fenomen izolat. cel mai mare constructor de locuinţe american. Un număr mare de puncte slabe a fost dezvăluit într-o perioadă foarte scurtă de timp. Pe 13 martie a fost raportat faptul că plăţile întârziate ale ipotecilor şi executările silite au atins noi cote maxime. Eşecul din iunie al celor două fonduri ipotecare de hedging Bear Stearns a zguduit pieţele. pierderile din sectorul subprime erau estimate de Bernanke la numai 100 miliarde dolari. compania New Gentury Financial. Accredited Home Lenders Holding a scos la vânzare 2. S&P 500 a atins o nouă cotă maximă la mijlocul lui iulie. au fost în mare parte pierdute. Ben Bernanke.8 miliarde de dolari. existau multe fonduri de hedging care luaseră o atitudine prudentă pe piaţa locuinţelor dar care „au suferit pierderi imense aşteptând prăbuşirea".

Acestea fiind una din cauzele cele mai importante a crizei. ziarul The New York Times scria că administraţia Clinton a încurajat împrumuturile subprime: „Fannie Mae. precum Peter J. mai ales datorită dereglementării pieţei financiare. scăderea constantă în ratele de creştere a PIB-ului din ţările occidentale încă de la începutul anilor 1970. aceasta fiind o criză sistemică a capitalismului în sine. Dar această instituţie cu fonduri guvernamentale ar putea avea dificultăţi pe timp de recesiune. tot mai mulţi deţinători de ipoteci subprime nemaiputând să îşi plăteasca raţele şi au pierdut locuinţele în favoarea băncii care la rândul ei nu a putut să le vanda mai departe. Dobânzile erau însă mai mici în primii ani şi cei care contractau aceste împrumuturi erau liniştiţi spunânduli-se că oricum isi vor putea refinanţa peste câţiva ani împrumuturile la rate mai bune.php) Unii. restul de 35 % stăteau cu chirie. când administraţia Clinton era la putere. (http://monthlyreview. dar şi mai riscante. Wallison de la American Enterprise Institute (What got us here?. La 30 septembrie 1999. care a devenit mai profitabilă decât investiţiile de capital în producţie. dar şi de proprii acţionari pentru a-şi menţine creşterea extraordinară a profiturilor. iar administraţia Clinton dorea creşterea procentajului deţinătorilor de case. care trebuiau să acorde mai multe credite. Potrivit lui Samir Amin. bănciile refuzând să mai refiinanţeze împrumuturile din cauza scăderii gradului de acoperire cu garanţiile.org/080401foster. Problema a venit o dată cu căderea preţurilor imobiliarelor. decembrie 2008) cred că rădăcinile crizei financiare sunt împrumuturile subprime5 acordate de Fannie Mae şi Freddie Mac. Deşi exista surplus de capital. Aceasta s-a materializat prin presiuni făcute asupra băncilor. entităţi sponsorizate de către guvern. aprilie 2000). În anul 1995. Alternativa a fost plasarea surplusului pe piaţa financiară. Pe 30 septembrie 1999 ziarul New York Times spunea cu referire la facilitarea acordării împrumuturilor de către Fannie Mae că: „Intrând din ce în ce mai mult pe acest tip de creditare. John Bellamy Foster consideră că scăderea ratelor de creştere a PIB-ului se datorează creşterii saturaţiei pieţei. au făcut presiuni asupra băncilor care veneau în contradicţie cu reglementările impuse de administraţia Carter din 1977. acestea având dobânzi şi comisioane mai mari (de aici şi denumirea de subprime). cel mai mare garant national pentru credite ipotecare este tot mai constrânsă de administraţia Clinton să extindă creditele ipotecare către persoane cu venituri mici şi medii. Până în acel moment doar 65 % din familii deţineau case. nu existau investiţii suficient de profitabile pe pieţele economiei reale. Acest procent a fost unul constant timp de mai mulţi ani. Un studiu din anii 2000 (care cuprindea 305 oraşe din America din perioada 19931998) a arătat că au fost acordate credite în valoare de 467 miliarde de dolari persoanelor cu venituri mici şi medii („The community reinvestment act after financial modernization”. . a creat un surplus de capital care a crescut în mod continuu. Fannie Mae îşi asumă riscuri sporite care ar putea fi susţinute fără probleme în vreme de prosperitate economică.29 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente O altă analiză consideră criza financiară ca fiind doar un simptom al unei alte crize mai profunde. necesitând intervenţii 5 Ipotecile subprime (subprime mortgages) sunt împrumuturi care se adresează persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru împrumuturile ipotecare normale.

” Bula imobiliară s-a dezvoltat deodată cu bula bursei de la mijlocul anilor ´90. în timp ce pieţele. După ce s-a pierdut încrederea în bursă. reechilibrarea.stoparea investiţiilor .totalul creditelor bancare la nivel mondial: 80000 miliarde de dolari . Orice slăbire a controlului duce la eliminarea celor slabi de către cei puternici. Acest consum excesiv s-a materializat în cumpărarea de case mai mari sau mai bune. . a puterii pieţelor cu cea a democraţiei. 2. Urmărindu-se reabilitarea economiei. În plus. Echilibrul în universul concurenţei se asigură doar în condiţiile unui control strict. în perspectiva. oamenii care s-au îmbogăţit substanţial datorită creşterii cotaţiilor bursei. există o disparitate între democraţie şi pieţe: Prima este o invenţie umana. De aceea. Astfel. la nivel mondial. din care 3800 fără valoare (1/2 în SUA. El consideră necesară.lipsa creditelor bancare . fără acoperire în economia reală şi în suportul financiar al băncilor (şi altor sisteme de credite) seamănă cu mecanismul bine cunoscut al unor jocuri piramidale. în condiţiile actuale ale unei economii globalizate. FED a scăzut ratele dobânzilor (A). Colapsul bulei bursiere a ajutat la creşterea bulei imobiliare. Numai că puterea politică este fragmentată la nivelul statelor.Jacques Attali (politolog francez) considera că sistemul bancar mondial este falit.creşterea şomajului .fondurile proprii ale băncilor însumează doar 2000 miliarde de dolari Această amplificare a circulaţiei unor valori virtuale. El da câteva cifre semnificative: .3 DIMENSTIUNILE CRIZEI Despre dimensiunea crizei financiare . milioane de oameni au apelat la investiţii în imobile privindu-le ca pe o aternativă sigură.ansamblul activelor toxice în lume reprezinta 14000 miliarde de dolari. când toţi se războiau împotriva tuturor. Rezultatul a fost declanşarea unei spirale infernale . Rata de economisire din venitul disponibil a scăzut de la 5% în 1990 la 2% în anul 2000. prin natura lor. A doua este expresia spontană a modului în care specia noastră îsi rezolva problemele în stare de sălbăticie.30 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente de salvare din partea statului. au cheltuit mai mult. . în felul acesta generându-se un supraconsum. ½ în Europa). Jacques Attali subliniază dificultatea reglării acestei probleme. care-şi împart sferele de dominaţie pentru a-şi impune condiţiile. la fel ca industria de economii şi creditare în anii ’80. comparabilă cu aceea din 1929-1933. sunt planetare.reducerea activităţilor productive . creată pentru a pacifica relaţiile dintre oameni. băncile au sistat creditele şi caută să-şi refacă fondurile proprii.reducerea puterii de cumpărare şi a activităţilor comerciale Aceasta a făcut ca procesul declanşat ca o criză în sistemul financiar să se transforme într-o depresiune mondială.

Alan Greenspan a definit recent această criză drept un “ tsunami al creditelor care apare o dată la un secol”.1 IMPACTUL CRIZEI MONDIALE Criza actuală a captat atenţia întregii lumi şi depăşeşte graniţele sectoarelor afectate iniţial. Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul. actualmente. dat fiind că lovitura primită de situaţiile financiare ale firmelor private a impus. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ECONOMIILOR ŢĂRILOR EMERGENTE ŞI ÎN TRANZIŢIE 3. de esenţă postcapitalistă (care se va contura. 3. noi cerinţe împovărătoare asupra finanţelor din sectorul public. generată de un colaps ale cărui cauze profunde se regăsesc în sectorul imobiliar american. Attali consideră că acestea au urmărit doar salvarea băncilor. probabil. mai întâi din sectorul imobiliar în cel bancar şi în alte pieţe financiare. în următoarele 4-5 decenii). El consideră că de astă dată nu e vorba de o criză financiară sau economică obişnuită. a industriei şi a oamenilor. factor de autoreglare a sa ci că asistăm la criza de final a sistemului capitalist. Concluzia sa? Acum este imposibil de a pune finanţele în serviciul economiei reale. Ea a depăşit şi graniţele naţionale din cadrul universului ţărilor .31 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente În legătura cu măsurile luate pâna acum de guverne. eludând amploarea crizei şi a consecinţelor ei. Injectarea de resurse financiare în bănci nu afectează cu nimic puterea şi libertatea lor. adăugând la datoria privată umflarea datoriei publice!”. “Lumea noastră este lipsită de etică şi toate planurile de salvare nu caută decât sa salveze băncile vinovate. iar apoi în toate domeniile economiei reale. care a dominat istoria civilizaţiei umane în ultimii 500 de ani şi care va deschide o nouă etapă în evoluţia societăţii. Sociologul american Immanuel Wallerstein merge chiar mai departe. Valul de criză a depăşit graniţa dintre domeniul public şi cel privat. ciclică – componentă a sistemului economiei de piaţă.

iar conform previziunilor. Luxemburg.datorită importanţei lor ca bunuri materiale în lanţul de aprovizionare. Finlanda. Belgia. Germania. pe măsura ce ritmul rapid al expansiunii comerciale înregistrat în acest deceniu se va reduce drastic. Spania. ceea ce conduce la o contracţie a performanţelor economice în 2009. având în vedere că se preconizează o posibila scădere cu o cincime a preţurilor bunurilor de larg consum . Încetinirea duce la scăderea reală a volumelor tranzacţiilor comerciale în 2009 (Previziunile Banca Mondiala).32 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente dezvoltate. Exporturile din ECE (Europa Centrală şi de Est ) sunt puternic corelate cu cele din zona EURO ( Austria. Olanda. iar acum avem motive să credem că această criză afectează emergente şi alte ţări în curs de dezvoltare. Islanda.2 CONSECINŢELE CRIZIE ACTUALE ASUPRA ŢĂRILOR EMERGENTE ŞI ÎN CURS DE DEZVOLTARE Efectele crizei nu au întârziat să apăra şi în celelalte ţari. Italia. Unul din efectele crizei este o reducere substanţială a exporturilor acestora. Cu toate că este previzionata o încetinire a creşterii volumelor la export mai mare în cazul economiilor avansate decât pentru economiile în curs de dezvoltare. Turcia şi România. Franţa. ele se vor accentua în anul 2009 . Cipru. unde s-au analizat ţări precum: Republica Cehă. Slovenia. Malta. Figura 10: Creşterile exporturilor în zona EURO şi a celor din ECE sunt puternic corelate . Perspectivele pentru exporturi sunt nefavorabile. Polonia.conform graficului nr.altele decât cele petroliere în 2009. Grecia. ţările 3. Portugalia. acestea din urmă ar putea avea mai mult de suferit de pe urma declinului în ceea ce priveşte comerţul– în special în cazul exportatoarelor de bunuri de larg consum. Slovacia) .1. Ungaria.

Sursele externe principale de fonduri de investiţii vor scădea drastic în cursul primului val de efecte.33 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente (Sursa: INSSE Eurostat. cât şi în celelalte ţări.Se preconizează totuşi ca activitatea investiţionala îşi va reveni în 2010. Unicredit Research) În plus. În anul 2009.după scăderea din 2009 (conform figurii 11 ) . criza va avea un efect negativ major asupra investiţiilor în pieţele emergente. investiţiile vor scădea atât în ECE (Europa Centrală şi de Est).

Ţările în curs de dezvoltare care vor putea avea acces la capital vor plăti dobânzi mai mari. Per ansamblu. sporind astfel riscul de deflaţie. În alte cazuri.cele mai mici investiţii sunt în ţările ECE.Eurostat UniCredit Research) După cum se observa. se preconizează. deoarece teama mai mare de riscuri menţinea capitalului pe pieţele interne. În anumite cazuri. este posibil să apară două consecinţe. Şi intrările de capital străin au fost puternic afectate de criza financiară. Un număr extrem de mare de proiecte de investiţii sunt deja în curs de realizare. proiectele nu vor fi terminate şi. ele vor crea o capacitate de producţie excedentără rezultată din încetinirea globală. pentru 2009. Pe măsură ce finanţările investiţiilor vor descreşte. vor deveni. ambele nefaste.34 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Figura 11: Evoluţia investiţiilor străine directe şi activitatea investiţională (Sursa: BNR. în ţările cu venituri medii. Investiţiile de portofoliu vor scădea. din cauza exodului spre pieţe mai sigure şi a aversiunii mai mari pentru riscuri. prin urmare. neproductive şi vor împovara bilanţurile contabile ale băncilor cu împrumuturi neperformante/riscante. după cum se vede şi în graficul de mai jos. . unde descreşterea se accentuează foarte mult în anul 2009. o creştere a ratei investiţiilor de mai puţin de jumătate din cea înregistrată în 2007. Încetinirea se va accentua şi datorită afluxului mare de investiţii din ultimii cinci ani. dacă proiectele sunt încheiate.

se observa o scădere substanţială a salariilor în anul 2009. Eurostat uniCredit Research) Încetinirea globală va reduce cererea de bunuri de larg consum şi de produse industriale. Din graficul de mai jos. lucratorii de peste hotare vor avea de suferit de pe urma impacturilor disproporţionate asupra veniturilor lor. pe măsură ce pieţele de forţă de muncă vor scădea. Prin reducerea cererii de bunuri de larg consum. . o serie de întreprinderi au dat faliment sau au redus numărul angajaţilor şi implicit a salariilor. iar.35 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Figura 12: Intrările de capital străin (Sursa: BNR. reducând câstigurile din exporturi.

UniCredit Research) . conform graficului de mai jos Figura 14: Creşterea economic previzionată pentru 2008-2010 (Sursa: INSSE. inclusiv România (unde tinde să fie de scurtă durată).36 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Figura 13: Creşterea anuală a salariilor (Sursa: INSSE. Eurostat UniCredit Reasearch) Aceşti factori vor avea drept consecinţă scăderea PIB din majoritatea ţărilor emergente. Eurostat.

de asemenea. Ungaria. Polonia. În trecut. Mai mult chiar.3% în 2010. se observă o scădere substanţială în anul 2009 în Lituania. Bulgaria şi România). incondiţiile în care necesităţile de finanţare externă sunt mai mici pentru ţările care au un deficit de cont curent mai mic de 10% din PIB(Cehia. Există. Impactul crizei economice internaţionale asupra noilor state membre din Uniunea Europeană s-a dovedit a fi mult mai sever decât se anticipa în urmă cu câteva luni. Ungaria. de asemenea. accentuând efectele încetinirii. atenţia asupra unor factori care explică impactul diferenţiat al crizei asupra noilor state membre ale Uniunii Europene. crizele majore din ţările în curs de dezvoltare s-au concentrat la nivel regional – ca în cazul crizei financiare din Asia de Est dintre 1997-98 sau a crizei „tequilla” din America Latină. Căderile drastice ale burselor de valori din ţările în curs de dezvoltare au indicat deja îngrijorările investitorilor privind viitorul pe termen mediu. Turcia şi chiar România. România. joaca un rol foarte important în noile state membre şi comportamentul acestor . Raportul atrage. care a avut loc în 1995. însă. Un prim factor este accesul redus la finanţare externă. Factorul care va accentua problemele economiilor în curs de dezvoltare este faptul că aceste şocuri vor fi simultane. Estonia. Băncile internaţionale. Dar epicentrul crizei actuale este situat în economiile dezvoltate. informează Agerpres. urmat de o creştere de 0. Republica Ceha. cu uşoare perspective de creştere pentru anul 2010 în Slovacia. Cele mai noi estimări indică un declin al PIB în Europa de ordinul a 2. iar declinul valorilor portofoliilor poate avea. Polonia. efecte semnificative ale avuţiei asupra consumului.37 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Dacă în 2008 valoarea PIB-ului era pozitivă. se arată în ultimul raport economic publicat recent de Banca mondiala şi dedicat noilor state membre din Uniunea Europeană. Ucraina. la rândul lor. Slovacia şi Slovenia) şi mai mari pentru ţările care au înregistrat un deficit de cont curent mai mare de 10% din PIB (ţările baltice. în special a celor din Uniunea Europeană . de estimări referitoare la punctul de cotitură al recesiunii şi de creşterea economică a principalilor parteneri comerciali. din acest motiv ne aşteptăm ca toate regiunile în curs de dezvoltare să fie afectate de şocuri.9% în 2009. efectele resimţite de ţările în curs de dezvoltare s-ar putea să nu se limiteze la o scădere a veniturilor rezultate din investiţii şi exporturi şi o încetinire a creşterii PIB-ului. Aceste estimări rămân foarte incerte deoarece depind. de exemplu dacă propria lor piaţă internă de active intră în colaps (sau chiar şi în cazul în care valorile de piaţă reale vor suferi o cădere) şi să slăbească propriile lor sectoare bancare. Un al doilea factor care explică impactul diferenţiat al crizei asupra EU10 este starea în care se afla sistemul bancar. Ţările cu deficite ale balanţelor de plăţi şi fiscale mari vor fi cele mai vulnerabile. Această simultaneitate sporeşte riscurile unui declin global grav. pericolul ca fiecare dintre pieţele emergente să între într-o criză individuală. în special din ţările membre UE.

şi la 1. băncile din zona euro au creanţe în valoare de aproximativ 950 miliarde de euro în EU10 şi alte state europene emergente.5% în 2008 la 10. deci. În rândul statelor EU10 ale căror date sunt disponibile. Statele EU10 sunt în recesiune. Viabilitatea băncilor din Uniunea Europeană este esenţială pentru pieţele financiare din UE10. iar lichiditatea băncilor este limitata în unele state. se mai arată în raportul BM citat. Ungaria.38 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente bănci în actualul context este cel care determină în mare parte disponibilitatea creditului şi stabilitatea sistemului bancar în EU10. o deteriorare suplimentară a perspectivei economice ar putea schimba această situaţie. Volatilitatea rămâne ridicată. La rândul său.4% în 2010. Conform tendinţelor generale de pe pieţele emergente. Ungaria şi Bulgaria a efectuat presiuni şi asupra rezultatelor financiare înregistrate de aceste bănci în ţara lor de origine. aproximativ patru cincimi din totalul creanţelor externe. Dar instituţiile de credit încă se confruntă cu incertitudini economice şi financiare imense. Criza a afectat pieţele financiare din regiunea EU10 din cauza ingrijorărilor referitoare la efectele indirecte negative asupra băncilor cu probleme din EU15 (statele din zona euro) şi a expunerii la vulnerabilităţile de pe pieţele interne. Lituania şi Bulgaria) şi economii cu un curs flotant (Cehia. sau de la trei la cinci milioane de persoane. stimulentele vizând reducerea gradului de indatorare în actualul context de criză şi riscurile crescute care vin din partea ajustărilor cursului de schimb şi a declinului macroeconomic. Sectorul corporatist din EU10 are nevoie de o refinanţare externă semnificativă. acest comportament depinde de nevoile de refinanţare ale băncilor mama.5 miliarde de dolari în primul trimestru 2009. au renunţat la posibilitatea de a face ajustări ale cursului de schimb şi de a putea avea o politică monetară independentă. datorită în special injecţiilor masive de capital ale băncilor centrale. Cehia şi Lituania. Conform previziunilor economice ale Comisiei Europene din mai 2009. iar riscul pentru băncile mama a scăzut. Expunerea transfrontalieră a acestor bănci la regiunea EU10 se ridică la aproximativ 70% din produsul intern brut al Austriei. România şi Slovacia (ţările emergente din EU10) s-au contractat de la aproximativ 6 miliarde de dolari în trimestrul trei 2008 la 2 miliarde de dolari în ultimul trimestru 2008. Un al treilea factor de diferenţiere este tipul de curs de schimb. Expunerea băncilor din Europa occidentala la pieţele din statele baltice. Polonia şi România). Criza financiară a redus fluxurile de capital în regiunea EU10. filialele băncilor străine şi-au menţinut semnificativ expunerea. ratele interbancare s-au micsorat în Bulgaria. Există două ţări (Slovacia şi Slovenia) care s-au alăturat mecanismului ERM şi. Lichidităţile băncilor sunt semnificative acum. intrările totale brute de numerar către statele baltice. Polonia. care au pieţe interbancare interne mai puţin dezvoltate. Raportul Băncii mondiale subliniază că ţările care au un regim flotant au înregistrat o depreciere bruscă a cursului de schimb pe parcursul crizei financiare. Bulgaria. Există ţări cu un regim de curs fix (Estonia. În mod fericit. Acest fapt este semnificativ pentru statele EU10. Economiile statelor din EU10 se vor contracta cu 3% în 2009. România. în timp ce piaţa internă oferă prea puţine surse alternative de finanţare. . iar activitatea economică va înregistra un declin de 3% anul acesta şi va atinge aproximativ 0% în 2010. Totuşi. rata somajului urmând să crească de la 6.

9% în 2009.La sfârşitul anului 2008. în timp ce ţările în curs de dezvoltare vor trece de la o rată de creştere semnificativă de 7. Estonia şi Letonia. investiţiile străine directe au crescut în România şi Ungaria cu peste 1% din PIB. şi cu mai mult de jumătate în Cehia. Declin al investiţiilor străine directe Criza financiară a dus la prăbuşirea investiţiilor străine directe în regiunea EU10. În 2008. Încetinirea creşterii a afectat profitabilitatea majorităţii companiilor multinaţionale.4% între 2007 şi 2010.3 PREVIZIUNILE BĂNCII MONDIALE Previziunile Băncii Mondiale indică o scădere a comerţului mondial de la 2. şomajul a început să crească în unele ţări din Europa. de la 4. responsabile pentru o parte semnificativă a creşterii remarcate în ţările în curs de dezvoltare. şomajul va urca de la 4. Este posibil ca această criză să marcheze sfârşitul perioadei pieţei libere şi nereglementate. Specialiştii prevăd.5% în 2008.4%5. 3. Există unele semne de redresare a pieţelor bursiere în întreaga lume. Cele dintâi vor prezenta o creştere negativă în 2009.5% în aceeaşi perioadă. sau insuficient reglementate. care ar trebui să ajungă de la 2. Ungaria şi Lituania. la 15. iar ale Bulgariei au scăzut cu aproape 3 miliarde de euro din cauza reducerii cerinţelor pentru rezerve şi a creşterii cheltuielilor guvernamentale la sfarsitul anului trecut. prima după cea din 1982. la 5. această diminuare este cauzată de limitarea creditelor care afectează direct investiţiile. În Irlanda. Între septembrie 2008 şi februarie 2009. în ultimii 5 ani. În mare măsură.6 miliarde de euro.3% la 8.7% în 2007.39 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Declinul fluxurilor de capital a afectat şi rezervele oficiale nete ale regiunii EU10. impactul este resimţit în mod diferit în ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare. ca o consecinţă a diminuării cererii globale şi a limitării creditelor. În Lituania. rata şomajului a ajuns de la 4. o scădere a creşterii globale a PIB-ului. cu previziunea că va putea ajunge la 7. la 7.1% în 2009. În primele două luni din 2009. Totuşi.7% până în 2010. de exemplu. rezervele României au scăzut cu 1.9% în 2007. dar au scăzut în ritm anual cu aproape 30% în Bulgaria şi Polonia.5% în 2009. de asemenea. iar inăsprirea condiţiilor de creditare şi scăderea cererii pe plan mondial vor limita capacitatea şi dorinţa de extindere a companiilor multinaţionale. investiţiile străine directe au avut o evoluţie pozitivă în România. la 0. . la puţine luni de la declanşarea crizei în Statele Unite. dar este dificil de apreciat dacă aceste indicii semnalizează şi o reîntoarcere la creşterea economică.0% în 2008. la 4. În Spania există previziuni de creştere de la 8.3%.6%. În Estonia.

Cu o cifra de 3. pe măsură ce această recesiune globală să se transforme în cea mai grava recesiune de la Marea Depresiune/Recesiune din anii 1930. în 2001-02. care îşi aduc contribuţia la facilitarea funcţionarii sistemului internaţional şi promovează dezvoltarea tuturor sectoarelor.6% în 2006 şi respectiv în 2007. Multe ţări în curs de dezvoltare intră în această criză cu avantajul că nu au fost afectate de şocurile din anii 1980 sau 1990. care detin actualmente o pondere importantă din economia globală şi fluxurile comerciale. Deşi criza îşi are originile în SUA şi Europa. FMI îşi revizuise deja previziunile pentru 2008 şi 2009 reducându-le la 0. iar atenţia globală s-a concentrat măsurile politice ale administraţiilor acestora. iar combinaţia de intervenţii politice coordonate.6%6. dacă psihologia pesimista a consumatorilor va genera o reacţie de scădere exagerată în pieţele de active. planuri eficiente pentru sectoarele financiare. ne aşteptăm ca recesiunea să fie mult mai mare decât cea preconizată actualmente. creşterea a fost în principal mică. Întărirea politicilor lor macroeconomice – inclusiv a poziţiilor lor fiscale şi externe.1 şi 5. care sunt în centrul exporturilor naţionale.9% şi 2. Dar este esenţial că ţările în curs de dezvoltare să fie cât se poate de pregătite pentru evenimentele viitoare.40 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Scăderea exporturilor reprezintă unul din indicatorii principali ai crizei. 3.9 la sută. economia a fost puternic afectată de diminuarea cererii mondiale de bunuri de capital. Previziunea pentru 2009 indică o cifră de -0. creşterea producţiei mondiale ar scădea pâna aproape de nivelele înregistrate în cursul celei mai recente recesiuni globale. cu recuperare în 2010. Japonia.0 realizata în 2006 şi 2007 – chiar dacă se preconizează continuarea unei creşteri puternice a Chinei cu o rată de peste 9 la sută (Fondul Monetar Internaţional 2008). La momentul emiterii Perspectivelor Economiei Mondiale. În cazul Germaniei. Acest lucru este valabil şi pentru ţările în curs de dezvoltare. Regiunea a avut o creştere a PIB-ului de 2. Scenariile cele mai pesimiste nu sunt inevitabile. având o creştere de 1. în multe cazuri – le-a făcut mai puţin vulnerabile.1% în 2008. pentru a reduce riscurile de recesiune. fiind o tendinţă care se agravează odată cu criza. suferind o scădere la 1.0 la sută. de exemplu. precum şi pentru institutele financiare internaţionale (IFI). Iar dacă măsurile dramatice luate de Regatul Unit. La aceste rate. începând cu luna iulie. toţi actorii principali din sistemul internaţional trebuie să ia măsuri urgente. Dar previziunile viitoare ale Băncii Mondiale evidenţiază acum o rată de creştere globală cu mult mai mica. . ţările din Zona Euro. Încetinirea ritmului producţiei şi a consumului reprezintă încă un element care face mai dificilă dinamizarea economiei europene: în zona euro. creşterea previzionata a producţiei mondiale din 2009 este cu mult sub creşterea de 5. Acest lucru este cu atât mai probabil. şi preţuri mai mici pentru bunurile de larg poate contribui la reducerea efectelor crizei.2 şi respectiv 0.4 Imaginea de ansamblu Pe scurt. şi SUA nu reusesc să revitalizeze împrumuturile.6%.

Dacă resursele lor fiscale au ajuns deja la limită. declanşarea propriu-zisă a crizei a diminuat presiunile inflaţioniste. Aceste ţări vor fi nevoite să ia măsuri financiare şi să facă ajustări mai ample. Prima prioritate a acestora este să împiedice propagarea crizei financiare din sectorul bancar şi sectoarele financiare nebancare afectate în alte sectoare. putând duce la o cascadă de falimente în rândul acestora. Acest lucru va tensiona puternic situaţiile financiare ale companiilor şi băncilor naţionale. iar spredurile ratelor dobânzilor suverane au crescut din cauza „exodului spre investiţii sigure” din pieţele mondiale. asa cum s-a întâmplat în criza financiară din Asia. economia globală ar putea intră într-o perioadă de deflaţie cum a fost cea din . iar trecerea (în majoritatea cazurilor) la măsuri pentru rate de schimb flexibile contribuie la o absorbire parţială a şocului de către acestea prin reglarea ratelor de schimb. crescând foarte puţin marja redusă de supravieţuire de la baza scalei veniturilor. hotărâte şi sistematice pentru a asigura evitarea consumului rapid al creditelor şi colapsurile bancare la nivel local. Ţările în curs de dezvoltare care intră în această criză cu deficite ale balanţelor de plăţi şi fiscale mari vor fi cele mai vulnerabile la aceste efecte. totodată. Şi în ceea ce priveşte extinderea garantării depozitelor. aceste efecte au început să-şi facă simţită prezenta înaintea efectelor economiei reale din unele ţări. lovitură dată de scăderea cererii peste hotare. ceea ce ar putea afecta sectoarele exportului. La un nivel mai redus. administraţiile ţărilor în curs de dezvoltare dispun de două instrumente macroeconomice principale de reacţie la şocurile negative cu care sunt gata să se confrunte: politica monetară şi politica fiscală.41 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Debitul suveran este gestionat actualmente mai eficient în majoritatea ţărilor decât pe timpul crizei asiatice. exact ca şi în cazul ţărilor dezvoltate. iar (pentru importatoarele nete) a redus preţurile bunurilor de larg consum. unele monede s-au depreciat substanţial. numărul persoanelor din întreaga lume care trăiesc la marginea sărăciei a scăzut cu peste 300 milioane de la criza din Asia de Est (Chen şi Ravallion 2008). s-ar putea să fie imposibil pentru ele să suporte măsurile de salvare a sectoarelor lor financiare finanţate pe plan intern. Asadar. exportatorii unora dintre ţările în curs de dezvoltare se confruntă deja cu dificultăţi în obtinerea creditelor comerciale care sunt esenţiale pentru ei. dacă conturile lor curente vor înregistra oscilăţi ample de la deficit la balanţă pe măsură ce capitalul este consumat. ceea ce ar trebui să reducă tensiunile din unele economii în curs de dezvoltare. guvernele trebuie să stabilească praguri adecvate şi să-şi coordoneze politicile pentru a evita politicile de „pauperizare a competitorilor” prin devalorizări în scop competitiv. Un mare risc este acela că. Ţările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de toate aceste avantaje pe măsură ce vor reacţiona pentru a putea limita pagubele produse de această criză. este important ca ţările în curs de dezvoltare să ia măsuri rapide. În general. Bursele de valori au scăzut dramatic. în curând. În sfârsit. a dus la schimbarea dramatică a previziunilor. care vor primi. Din cauza legăturilor puternice dintre companiile financiare şi sectoarele din întreaga lume. măsuri de precauţie împotriva efectelor pe termen lung ale pericolelor asupra moralului care ar vor îngreuna sarcinile viitoare ale autorităţilor de reglementare. Pe de altă parte. . luând. în cazul în care criza creditelor nu este rezolvată în mod eficient.

42 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Japonia din timpul anilor 1990. uneori. eficientă în economiile dezvoltat Guvernele ar trebui să privească unele dintre intervenţii drept măsuri temporare şi să gasească o cale de ieşire din acestea după reînstaurarea stabilităţii economice. ca unele administraţii să fie în măsură să ofere unele stimulente monetare reducând ratele dobânzilor şi încurajând investiţiile în sectoarele în care este cel mai probabil ca retehnologizarea industrială să aducă profit. mai degraba decât să li se ofere lichidităţi care să agraveze problema. în ţările în curs de dezvoltare. pentru a genera o cerere la nivel intern care să poată compensa declinul preconizat al cererii de pe pieţele externe. probabil. Acolo unde recapitalizarea sistematică a băncilor devine necesară. însă. Posibilităţile de retehnologizare industrială sunt limitate. este puţin probabil pentru companiile din ţările dezvoltate să dorească sau să poată contracta împrumuturi pentru o extindere financiară. politica monetară standard nu va fi. Exemplele de astfel de . În asemenea împrejurări. care poate spori şansele ca politica monetară să fie mai eficientă în ţările care îşi pot permite să se folosească de ea. O asemenea necesitate este cea de construire a infrastructurii. Nu toate ţările vor putea face acest lucru. Guvernele care dispun de o oarecare libertate fiscală pot reacţiona folosind anumite stimulente fiscale bine proiectate în economiile lor. Guvernele trebuie să se asigure ca reacţiile pe termen scurt la criză nu vor crea vulnerabilităţi pe termen lung. Există multe programe care au fost evaluate pentru a se stabili dacă merită. acolo unde există decalaje între infrastructura urbana şi cea din zonele rurale. dar instituţiile a căror insolvabilitate este evidentă trebuie recunoscute şi gestionate adecvat. în special după o perioadă în care creşterea sectorului privat a depăşit. În ceea ce priveşte politica fiscală. Un al doilea sector de investiţii este protecţia socială şi dezvoltarea umană. unele s-ar putea vedea nevoite să înăsprească politica monetară şi să mărească ratele dobânzilor pentru a împiedică deprecierea accentuată a monedei sau ieşirile de capital. capacitatea sectorului public de a asigura infrastructură necesară susţinerii acestei creşteri şi infrastructura rurală. important este să fie asigurate stimulentele pe termen lung şi recapitalizarea prioritară a instituţiilor robuste. Spre deosebire de acestea. cu alte cuvinte. există posibilităţi mai mari de retehnologizare industrială finanţată cu credite. S-ar putea. Suntem de acord că acest lucru este una din cele mai dificile măsuri în cadrul procesului de luare a deciziilor. administraţiile ţărilor în curs de dezvoltare dispun de o multitudine de instrumente pe care le-ar putea folosi pentru a atenua lovitură şocului. guvernele trebuie să acorde prioritate protecţiei şi extinderii celor care pot atenua în modul cel mai eficient impactul crizelor asupra celor mai sărace gospodării. Dar dacă se vor confruntă cu o cerere scăzuta şi cu o capacitate excedentară. în vederea prevenirii transformării unui şoc temporar într-un declin permanent grav al avuţiei gospodăriilor mai sărace. Ţările în curs de dezvoltare au necesităţi stringente care pot fi satisfăcute prin investiţii publice. orice expansiune finanţată prin credite ar viza în primul rând capacitatea de producţie. sau nu. să primească investiţii.

pe când altele au posibilităţi mai reduse. de asemenea. şi robusteţea financiară a sectoarelor lor bancare. să permită politici macroeconomice mai lejere sau mai aspre. programele cum sunt cele amintite ar trebui să fie o prioritate pentru sprijinirea donatorilor. În cazul ţărilor cu venituri medii.43 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente programe care ar putea fi luate în calcul includ programele de transfer condiţionat de lichidităţi pentru a sprijiniri copiii dezavantajati să îşi continue scoala. În concluzie. axându-se pe domeniile structurale şi sociale care fac parte din mandatul său. programele de oferire de locuri de muncă în domeniul lucrărilor publice (sau de bunăstare bazată pe muncă) cum ar fi Sistemul de Garantie a Angajarilor din India (Gaiha 2004). Instituţiile financiare internaţionale Beneficiind de experienţele crizelor trecute.2 miliarde de $ pentru a sprijini ţările care se confruntă cu preţuri ridicate ale produselor alimentare. De exemplu. Un exemplu evident în acest sens este China. în care cererea mai mare de la nivel intern ar putea contribui şi ea la atenuarea efectelor crizei asupra partenerilor comerciali. Asemenea programe vor fi reacţiile adecvate în cazul ţărilor cu rezerve robuste. Recenta realimentare cu 41. precum şi politici fiscale solide.Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare) oferă resurse suficiente pentru a ajuta multe ţări în privinţa investiţiilor acestora în infrastructură şi în sectorul social evidenţiate mai sus.6 miliarde de $ pentru segmentul ţărilor cu venituri mici (cunoscută drept IDA-15 .5 miliarde de $. în cazul în care ţările în curs de dezvoltare ar dori să îşi recapitalizeze băncile naţionale. a fost anunţată o oportunitate de finanţare rapidă de 1. Banca îşi poate prelungi substanţial împrumuturile şi subvenţiile. Capacitatea acestora de a reacţiona la criză este determinata de posibilităţile mai mici sau mai mari ale pieţelor emergente de a lua măsuri prudente anticiclice de creştere a cereri interne fara a sacrifica prea mult propriile principiile de bază. Pe scurt. excedente de cont curent sau deficite mici. şi subvenţiile pentru consumul produselor de calitate inferioara (cele care nu sunt consumate decât de populaţia săraca). precum şi de modul în care şocurile globale afectează propriile lor economii. ea va colabora îndeaproape cu Fondul pentru a oferi asistenţă suplimentară. cum este programul indonezian derulat pe durată crizei din 1997-98 (Cameron 2002). ratele inflaţiilor interne. iar altele înregistrează deja şocuri ale credibilităţii şi exoduri de capital în căutarea unor investiţii de calitate mai bună. nivelele datoriilor. aceasta are posibilităţile financiare de a dubla împrumuturile BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) de la nivelul FY07 la aproximativ 13. . recent. IFC poate contribui. este probabil ca factorii de decizie din ţările în curs de dezvoltare să se confrunte cu dileme a căror soluţionare va depinde în mare măsură de modul în care sau comportat în perioadă de dezvoltare (de exemplu. În alte ţări cu mai puţine posibilităţi fiscale. Unele ţări în curs de dezvoltare au posibilitatea de a face acest lucru. Şi deşi Banca Mondiala nu dispune de resursele sau instrumentele necesare pentru a oferi spijin major în ceea ce priveşte balanţele de plăţi (şi cu toate că nu aceasta este principala sarcina a acesteia). Aceste principii de baza includ poziţiile fiscale ale ţărilor. sau să creeze mijloace de atenuare a şocurilor sau nu). Fondul Monetar Internaţional poate fi în măsură să sprijine pieţele emergente în a opera ajustările necesare ale balanţelor de plăţi în vederea unor inversari de fluxuri de capital care ar trebui să ramână doar temporare.

44 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Banca Mondiala poate sprijini ţările în a evita transformarea crizei financiare într-o criză umanitară şi pentru a face faţă provocarilor de revigorare şi. . de salvare a sistemelor lor bancare şi pentru a adopta alte reforme financiare. dacă este necesar.

Mutarea accentului de la cota de piaţă la evaluarea riscului clientului Pe canalul cursului de schimb.Spread-ul CDS a crescut. Volatilitatea crescută a fost urmată de o relativă stabilitate. Aceasta se concretizează prin : . În sfarsit.Canalul încrederii : foarte activ .45 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 4. o evoluţie după cum urmează : . sistemul bancar a fost puţin afectat intrucât nu a fost expus la active toxice.Canalul comerţului : activ . încetineşte creşterea exporturilor sau chiar le reduce. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piaţa monetar-valutară a unor momente de panică şi atacuri speculative.Stoparea creditării . Pe canalul comercial. BERD) . revenit pe trend descendent după acordul cu FMI şi UE . reducerea finantărilor externe s-a reflectat în deprecierea monedei naţionale. la rândul său. care a făcut necesară intervenţia BNR. Indirect însă. precum şi datorită măsurilor prudenţiale şi administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţionala a României. Totuşi. Pe canalul încrederii. Producţia industrială este corelată cu evoluţia economiei mondiale.UE. la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra aşteptărilor şi prin augmentarea gradului de prudenţă la nivelul consumatorilor şi al agenţilor economici. a avut loc o retragere a investitorilor din ţările esteuropene. IMPACTUL ŞI EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROMÂNIEI 4.Spread-uri relativ mari între dobanda BNR şi robor . limitează accesul la finanţare externă. şi astfel restrânge volumul creditării. are loc deteriorarea activului net al populaţiei şi al companiilor. criza financiară internaţională şi mai ales consecinţa ei evidentă – recesiunea din ţările dezvoltate – se extinde asupra economiei românesti pe mai multe canale.Canalul financiar :atenuat (FMI. ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valuta (corelate cu deprecierea leului) şi a scăderii preţurilor activelor mobiliare şi imobiliare Aceasta contribuie.1 CANALELE DE TRANSMISIE A CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ECONOMIEI ÎN ROMÂNIA Efectele crizei financiare internaţionale s-au extins şi asupra economiei României. BM. precum cel din luna octombrie din România. şi generează dificultăţi în serviciul datoriei externe private. pe canalul efectelor de avuţie şi bilanţ. Se estimează de Banca Naţională a României. Pe canalul financiar. din punct de vedere al impactului direct..

evoluţiile macroeconomice din România au prezentat dezvoltări total inadecvate: a. de cererea externă (exporturi).2 Canalul cursului de schimb: atenuat EVOLUŢIA CRIZEI ÎN ROMÂNIA Pe fondul adâncirii crizei economico-financiare internaţionale. Figura 15: Creşterile anuale ale exportului. UniCredit Research) . atât exportul. Conform graficului de mai jos. cât şi importul şi indicele producţiei industriale au scăzut incepând cu luna octombrie 2008 şi accentuându-se în anul 2009.acest cumul de creştere neadecvat creând dezechilibre macroeconomice. ci de cererea internă. aşa cum ar fi fost eficient economic. reprezentând consumul populaţiei. Producţia industrială e puternic afectată de scăderea cererii externe. importului şi a producţiei anuale (Sursa: INSSE.46 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 4. Creşterea economică a României din perioadă 2005-2009 nu a fost generată. consumul guvernamental şi investiţii în cea mai mare parte neproductive .

incepând cu anul 2008. Figura 16: Evoluţia investiţiilor nete (Sursa: INSSE. a lucrărilor de construcţii noi.47 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Reducerea exporturilor a condus la scăderea producţiei şi la o contracţie a cererii interne. precum şi a altor cheltuieli.UniCredit Research) . Din figura de mai jos se observa scăderea investiţiilor nete. de utilaje.

a) din comerţ şi servicii. UniCredit Research) . după cum se vede în figura de mai jos : Figura 17: Evoluţia CA din comerţ şi servicii (Sursa: INSSE. incepând cu luna iulie 2008 şi accentuandu-se în anul 2009. după cum se vede (potrivit aceleeaşi surse) din figura de mai jos : Figura 18: Evoluţia şomajului (Sursa: INSSE.48 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Scăderea producţiei a condus la scăderea cifrei de afaceri (c.UniCredit Research) Aceasta a condus implicit la falimentarea unor întreprinderi şi la creşterea somajului.

5% din PIB şi un deficit al contului curent de 8. Dacă în anul 2004 se realiza o creştere economică de 8.3% (dec/dec).5% la o inflaţie de 9. ajungând la 5 % din PIB. după cum se vede din tabelul de mai jos : Figura 19: Deficitul bugetar (Sursa: BNR.4% din PIB. Deficitul bugetar se accentuează în anul 2009. cu un deficit fiscal de 1. în anul 2008 s-a realizat o creştere economică de 7.9% la o inflaţie de 6. cu un deficit fiscal de 4.49 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente b. UniCredit Research) .3% (dec/dec).8% din PIB (de două ori mai mare decât cel programat) şi un deficit al contului curent de 13.5% din PIB (după ce în 2007 se înregistrase un deficit de 14% din PIB).

50 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente

c. Creşterea economică şi respectiv satisfacerea unor consumuri interne mai mari şi a unor investiţii mai ridicate s-a realizat pe seama capitalului străin, respectiv a economisirii externe, economisirea internă fiind scăzută, datoria externă totală majorându-se în mod îngrijorător de la 21,5 mld. euro în 2004 la 74 mld. euro în noiembrie 2008 (de 3,4 ori) din care datoria negarantată public a sporit de la 11,4 mld. euro în 2004 la 63.3 mld. euro în 2008 (de 5,6 ori). Din tabelul de mai jos reiese că datoria externă pe termen scurt, mediu şi lung a crescut de la an la an, iar incepând cu 2007, s-a accentuat şi mai mult (conform BNR) Figura 20: Total datorie externă

(Sursa: BNR, UniCredit Research)

51 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente

Cel mai îngrijorător este faptul că datoria externă pe termen scurt (sub un an) a crescut de 7,5 ori, ceea ce creează un grad ridicat de vulnerabilitate în asigurarea finanţării deficitului extern. Din tabelul următor, se vede structura datoriei externe pe termen scurt, mediu şi lung din anul 2008, unde băncile înregistrează cel mai înalt nivel, urmează apoi alte sectoare, investiţiile directe şi apoi guvernul. Figura 21: Structura datoriei externe pentru anul 2008

(Sursa: BNR, UniCredit Research)

În condiţiile în care sistemul bancar românesc este deţinut în proporţie de aproape 90% de bănci cu capital străin, iar acestea au înregistrat pierderi financiare datorită achiziţionării de produse toxice de pe piaţa americană şi, în mai mică proporţie, de pe cea engleză (derivative financiare, având la bază active imobiliare şi financiare ale căror preţuri s-au prăbuşit ), capacitatea băncilor mamă cu filiale în România de a le acorda, în continuare, linii generoase de credit la costuri reduse (care să fie reîmprumutate) a scăzut dramatic, îndeosebi începând cu luna octombrie 2008, o dată cu falimentul băncii americane Lehman Brothers.

52 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente

d. Concomitent, un alt factor care face să fie resimţită din ce în ce mai acut criza internaţională şi în România, este faptul că exporturile româneşti sunt bazate pe produse metalurgice, petro-chimice şi sub-ansamble ale unor echipamente complexe, inclusiv automobile, iar pe plan extern, tot prin prăbuşirea creditelor acordate de bănci, a scăzut cererea pentru astfel de produse, în paralel cu diminuarea cererii interne, pe fondul contracţiei substanţiale a creditării, producându-se reducerea drastică a creşterii PIB, până în jur de 3% în anul 2008, după cum se vede din tabelul de mai jos ( de unde se vede şi scăderea indicatorului de încredere ). Această scădere se va accentua în anul 2009 Figura 22: Creşterea PIB şi evoluţia indicatorului de încredere în România

(Sursa : INSSE,Eurostat,UniCredit,Research)

53 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente e. - RON s-a depreciat cu 10. UniCredit Research) .4% de la inceputul lui 2009 Figura 23: Evoluţia monedelor din regiune (Sursa Bloomberg. BNR. Investiţiile străine directe au scăzut mult în 2009 datorită incertitudinii şi a costurilor de finanţare în contextul crizei financiare (aproximativ 10 miliarde euro în 2009) f.4 % în 2008 şi cu încă 6. În tabelele de mai jos vom vedea evoluţia monedelor din regiune. precum şi evoluţia CDS.

54 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente CDS au atins maximul de 777 bp în februarie 2009. 4.efecte directe: 1. transmiterea crizei internaţionale în economia României a avut atât efecte directe. cât şi efecte indirecte datorate vulnerabilitaţilor locale.CDS. . Au fost deja lovite sectoarele economice care sunt printre primele ce reacţionează puternic la schimbarile ciclice (de exemplu. 5. dobânzi ridicate pe piaţa interbancară. În plus. UniCredit Research) Impactul crizei globale financiare şi crizei de încredere s-a făcut simţit în economia reală. adică tendinţa lor de a economisi mai mult şi de a cheltui mai puţin. 3. De regula. Scăderea producţiei industrial : dependenţa de cererea internaţională. în timp ce media pentru 2008 a fost de 260 bp. Croaţia. Concluzionând. Sectorul industrial face parte din lanţul producţiei internaţionale ( 70% din exportul României este în zona EURO ) Diminuarea exporturilor şi a importurilor Diminuarea fluxului de capital străin Deprecierea şi volatilitatea ridicată a RON Creşterea primei de risc şi a costului de finanţare. industria auto şi aviatică. industria informatică şi alti furnizori de componente). Figura 24: Evoluţia CDS în România. acestea sunt industriile unde efectele negative ale schimbarii se reflectă în <atitudinile> oamenilor. tot ele poarta povara oricărei scăderi a activităţii de investiţii şi a eforturilor de reducere a costurilor din alte industrii. 2. România. BNR. Bulgaria - (Sursa Bloomberg.

venituri indirecte : TVA) Pe plan internaţional : 1. după torentul de dezvăluiri spectaculoase ale pierderilor de zeci de miliarde de dolari de către instituţii financiare de prestigiu.55 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente România – efecte indirecte : 1. ceea ce face ca multe segmente ale pieţei . Stoparea creditării puternic afectată de costul de finanţare şi de creşterea incertitudinii Creşterea somajului. Preţurile mărfurilor : . pe fondul unei perioade de relativă acalmie pe pieţele financiare internaţionale. se ridică tot mai des întrebarea dacă pragul critic al crizei a fost depăşit. având drept puncte slabe: scăderea activităţii economice. Recesiunea globală : .scăderea preţurilor cauzată de scăderea cererii ( produse metalurgice.scăderea PIB global . În primul rând.petrol) Deci. afectată de scăderea veniturilor şi scăderea averii populaţiei diminuarea profitului şi lipsa de finanţare a firmelor expunerea la riscul valutar Scăderea încasărilor bugetare rezultând un deficit bugetar ridicat (venituri fiscale directe: impozit pe profit şi pe venit.scăderea averii .falimente pe piaţa internaţională 3. - 5. dependenţă de capital străin. 3. scăderea averii populaţiei a condus la scăderea consumului Diminuarea cererii externe şi interne dar şi creşterea costurilor de finanţare repoziţioneaya planurile de investiţii.Criza financiară internaţională a condus la : . sentimentul de neîncredere al investitorilor persistă.disponibilitatea fondurilor .3 CONSECINŢELE CRIZEI FINANCIARE ÎN ROMÂNIA De câteva luni. 4. 2. Riscuri privind activitatea financiară: creşterea creditelor neperformante. cu o magnitudine şi pe un orizont de timp încă greu de anticipat. Deşi părerile specialiştilor sunt împărţite. câteva aspecte strâns legate de interdependenţele complexe din interiorul şi din afara pieţelor financiare ne sugerează faptul că problemele vor continua. în pofida intervenţiilor ferme ale autorităţilor. nevoia de finanţare externă şi expunerea la volatilitatea cursului valutar. 4. Prin urmare. criza a ajuns să afecteze economia reală a României.creşterea costului capitalului . având ca rezultat scăderea sau amânarea investiţiilor în economie.lipsa de încredere în sistemul financiar 2. vulnerabilitatea crescută a României este corelată cu criza internaţională.

în continuare.56 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente financiare. deocamdată. să rămână încă vulnerabile. În al doilea rând. Cum însă la nivelul pieţelor financiare corecţiile valorilor activelor continuă. Măsuri stabilizatoare În România. existând un risc real că aceştia să dorească să renunte la locuinţe. precum obligaţiunile emise de corporaţii sau municipalităţi.5 milioane de locuinţe executate silit în Statele Unite.8 milioane de proprietari de locuinţe (10% din total) înregistrează în prezent o avere negativă netă (locuinţele valorează mai puţin decât valoarea împrumutului ipotecar şi a dobânzilor). preţurile activelor financiare ajustându-se în funcţie de riscul perceput. Este cunoscut faptul că. răspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA. . este vorba despre faptul că economia românească are un deficit de cont curent mare. avem dovadă că riscurile nu au fost încă deplin intelese şi că pieţele se confruntă. în particular cele legate de securitizare şi finanţare pe termen lung. Se poate alege între reducerea ordonată a acestui deficit sau în reducerea lui de către piaţă în condiţiile actuale de tensiune şi neîncredere. Statele Unite vor continua să resimtă efectele crizei. în momentul producerii unui şoc. care nu permit copierea pur şi simplu a pachetelor de măsuri dezvoltate acolo. există posibilitatea de a asista la noi dezvăluiri de pierderi din partea instituţiilor financiare. cu urmări care vor afecta economia globală. 4.c. ca urmare a intrării în incapacitate de plată a proprietarilor.4 Economia României şi criza financiară. Deşi ajustările s-au concentrat la nivelul pieţei ipotecare rezidenţiale şi al segmentului pieţei financiare care o deserveşte. În al patrulea rând. complexele legături ale acestora cu alte componente ale sectorului financiar şi real au determinat tensiuni neaşteptate la nivelul preţurilor altor categorii de active financiare. în anul 2007. cu consecinţe dramatice pentru cursul de schimb şi pentru creşterea economică. pieţele financiare tind să suprareacţioneze (overshooting). Ilustrativă este şi situaţia celor peste 1. după care analizează şi digeră informaţia. care indică dependenţa acesteia de finanţarea externă. impredictibil. Rezerva Federala a anunţat în martie a.2% a PIB-ului în această ţară. În al treilea rând. care dau semne clare de încetinire a creşterii economice sau chiar de recesiune. În consecinţa. că aproximativ 8. În esenţă. Creşterea primelor de risc şi scumpirea finanţărilor afectează direct şi indirect o multitudine de actori economici. cu incertitudini. Există câteva diferenţe între economia românească şi aceste economii. având consecinţe la nivelul economiilor reale. problema corectitudinii evaluarii instrumentelor financiare complexe (de tipul celor care au avut la bază împrumuturile acordate debitorilor neperformanţi) rămâne deschisa. O estimare a FMI pune în evidenţă faptul că pierderile din sistemul financiar al Statelor Unite vor provoca o reducere de aproximativ două trilioane de dolari a creditului şi de 1. corecţiile la nivelul valorii activelor par să aibă un spectru larg şi. Se accentuează astfel perspectiva adâncirii crizei.

faptul că România are o balanţă energetică aproape echilibrată. promovarea unor politici economice coerente şi credibile ar putea evita producerea unei ajustări dezordonate (hard landing). ne subliniază că. având următoarele argumente: .57 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente Chiar dacă derularea procesului de ajustare economică nu poate fi planificat cu precizie. În ceea ce Banca Naţionala a României (subliniază domnul Isărescu). rămâne consecvenţa în proiecţia sa de creştere economică pentru anul 2009. guvernul mai poate contribui la ameliorarea percepţiei investitorilor străini prin măsuri precum imbunătăţirea capacităţii de absorbtie a fondurilor europene şi înlocuirea astfel. există o înaltă probabilitate ca investitorii să-şi amelioreze percepţia privitoare la România şi să prefere să investească aici decât în alte ţări din zona Europei Centrale sau de Est. deşi autorităţile române fac tot ceea ce trebuie. care au prognozată totuşi o creştere pozitivă în 2009. În acest sens. constituie un prim pas lăudabil. care implica o contracţie mai mica a economiei datorate canalului financiar. Domnul Mugur Isărescu. Probabilitatea înaltă nu echivalează însă cu certitudinea: nu poate fi exclus scenariul în care. . în special datorită alocării unor fonduri relativ ridicate pentru investiţii. Conştientizarea acestei posibilităţi nu trebuie să ducă însă la abandonarea măsurilor de ajustare atât de necesare. Numai o concentrare a combinaţiei de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) şi a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la susţinerea unei aterizări line a economiei şi la ameliorarea percepţiei investitorilor străini. intr-o anumită măsură. În general. rolul de motor al creşterii economice. agroalimentar). Un pericol pentru aplicarea acestei strategii coerente de ajustare ordonată a dezechilibrului extern îl constituie prognozele din ce în ce mai pesimiste elaborate de diferite instituţii privind creşterea economică din România în anul 2009 şi care merg până la a anticipa o creştere negativă.gradul mai scăzut de intermediere financiară (credit neguvernamental ca proporţie în PIB). care nu ar face decât să agraveze criza. turism. care să compenseze diminuarea sensibilă a intrărilor de capital privat este binevenită. nefiind nici în situaţia ţărilor mari importatoare de energie (majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi . încheierea unor acorduri de finanţare cu organisme internaţionale. incepând cu Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii. adoptând măsuri de relaxare fiscală şi salariala. Dacă toţi aceşti pasi vor fi urmati. este necesară o întărire semnificativă a politicii fiscale şi a celei salariale (în sens larg. investitorii străini să nu reacţioneze pozitiv şi să trateze România nediferenţiat faţă de vecinii sai. treptat. în esenţă. totuşi. dând crezare acestor prognoze. care să preia.ponderea mai redusă a exporturilor în PIB comparativ cu alte state Central şi EstEuropene. a finanţării externe private cu finanţare externă publică sau prin crearea de noi locuri de muncă în domenii insuficient valorificate (infrastructură. cuprinzând sporurile şi premiile de natură cvasisalariala). ar putea să trateze problema emoţional. Pericolul constă în aceea că factorul politic. . bugetul pe 2009. În plus faţă de aceasta.

sectorul privat a redus deja deficitul său extern anul trecut. În acelaşi timp trebuie ţinut cont că este necesar un efort de refacere a încrederii consumatorilor în evoluţia economiei. dacă structura bugetului aprobat va fi confirmată în practică. industria constructoare auto) vor cunoaşte scăderi în anul 2009. .în ceea ce priveşte investiţiile. .care este în strânsa conexiune cu criza financiară actuală şi cu problemele cu care ţara noastră se confruntă. industria metalurgica. o bună parte din investiţiile private care nu se vor mai face în 2009 vor fi înlocuite cu investiţii publice. În concluzie. încredere ce a fost redusă substanţial . Astfel. importurile de autoturisme. În momentul de faţă domnul Mugur Isărescu recomandă măsuri care să asigure reducerea ordonată a deficitului de cont curent la niveluri sustenabile.flexibilitatea cursului de schimb. decât să afecteze economia reală. Un alt set de argumente privind menţinerea creşterii economice în teritoriu pozitiv porneşte de la analiza componentelor PIB (consumul. există toate şansele ca el să aibă o contribuţie negativă în scădere la creşterea PIB: chiar dacă exporturile totale vor scădea. Aceste politici vor reduce incertitudinea şi vor reda încrederea în evoluţiile viitoare ale economiei. există totuşi domenii (IT. .58 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente de Est). De asemenea. A nu se uita că preţurile combustibililor (benzina şi motorina) sunt cu 15 la sută mai mici în prezent.volumul mare de fonduri structurale (inclusiv cele aferente anilor fiscali 2007 şi 2008) care pot fi atrase de România. dar el ramâne relativ mare. Chiar dacă este evident că o serie de domenii care pâna în 2008 au constituit motoarele creşterii economice (activităţile mobiliare. . investiţiile şi exportul net): . financiar-bancare. Optiunea pentru .cu privire la exportul net. care permite ca o parte din şocurile exogene să se disipeze asupra variabilelor nominale (curs de schimb). industria alimentară şi a medicamentelor. importurile totale vor scădea şi mai mult în anul 2009. trebuie mai bine pregătită absorbţia de fonduri europene şi adoptarea unor acorduri de finanţare cu organisme internaţionale începând cu Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană. reducerea la un sfert a preţului petrolului faţă de vara anului 2008 este echivalentă cu un masiv stimulent pentru consum. nici în situaţia ţărilor mari exportatoare de energie din estul continentului. care suferă ca urmare a reducerii preţului petrolului. O altă strategie (de politica monetară a BNR ) la care face referinţa domnul Mugur Isărescu este ţintirea inflaţiei . prin diminuarea deficitului bugetar şi adaptarea mai bună a mix-ului de politici la magnitudinea deficitelor. Sectorul privat trebuie să restabilească corelaţia dintre salarii şi productivitatea muncii care să-i asigure competitivitatea externă. industria chimică. telecomunicaţii. ponderea cheltuielilor publice pentru investiţii trebuie crescută. servicii publice) care se pot dezvolta şi care pot menţine creşterea economică în teritoriu pozitiv. Se estimează că ajustarea va continua semnificativ şi în 2009.în privinţa consumului.

o parte dintre aceste condiţii a dispărut. reducerea finanţărilor externe şi existenţa dezechilibrelor externe mari au declanşat deprecierea leului. între 2005 şi 2007. mai mult. Astăzi. 2006).59 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente adoptarea ţintirii inflaţiei ca strategie de politica monetară a fost justificată de necesitatea realizării unei dezinflaţii sustenabile. Experienţele anterioare par să confirme viziunea conform căreia inflaţia este principala sursa de instabilitate financiară. De obicei perioade caracterizate de inflaţie înaltă au fost şi cele cu instabilitate financiară severă şi cu crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în urma adoptării de către autorităţi a unor măsuri inadecvate de temperare a inflaţiei. sunt vulnerabili la o depreciere semnificativă a leului. rate mai înalte ale dobânzii ar tinde să frâneze creşterea economică şi. şi astfel sistemul financiar. Dar aceasta nu simplifică implementarea politicii monetare. Mai mult. În aceste condiţii apare problema delicată a compromisului dintre obiectivele politicii monetare: asigurarea stabilităţii preţurilor şi asigurarea stabilităţii financiare. Odată cu declanşarea crizei financiare în iulie 2007. Dimpotriva. literatură economică recentă evidenţiază faptul că un nivel scăzut al inflaţiei nu reprezintă o conditie suficientă pentru asigurarea stabilităţii financiare pe termen lung (Crockett. În economiile contemporane. Pe de altă parte. Totuşi. Friedman (1968) şi Phelps (1968) au arătat că nu există compromis pe termen lung între inflaţie şi şomaj. Aceasta a ridicat o dilemă serioasă pentru banca centrală. De aici rezultă că obiectivul pe termen lung al politicii monetare trebuie să fie atingerea unei inflaţii scăzute şi stabile. acest lucru este foarte evident. necesare pentru a aduce anticipaţiile în linie cu ţinta de inflaţie. În consecinţă. un nivel scăzut şi stabil al . S-a observat că inflaţia scăzuta şi stabilă ajută creşterea economică sustenabilă pe termen lung. cât şi un mijloc de realizare a unei creşteri economice sustenabile (Bernanke. Astăzi BNR tinde să fie creditor net al sistemului bancar. Domnul Mugur Isărescu subliniază că implementarea strategiei de ţintire a inflaţiei nu a fost uşoara nici înainte de apariţia crizei financiare şi dominanta fiscală. Creşteri ale ratei dobânzii. atrăgeau şi mai multe capitaluri străine. Eficienţa politicii monetare în atingerea acestui obiectiv este însă limitata dacă nu există stabilitate financiară. cei cu datorii în euro şi alte valute. au existat perioade în care anticipaţiile inflaţioniste şi aprecieri accentuate ale monedei au coexistat. Pe de o parte. criza financiară a sporit volatilitatea pe pieţele monetară şi valutară şi tinde să amplifice încetinirea activităţii economice. Unul dintre principiile macroeconomice de bază afirma că fricţiunile pe plan financiar influentează în mod substanţial ciclul de afaceri. ar crea costuri pentru cei ce au datorii. poziţia de debitor net a BNR faţă de sistemul bancar şi mecanismul de transmitere a politicii monetare s-au combinat. riscând să destabilizeze sectorul financiar. Băncile centrale ale lumii încearcă să menţină stabilitatea financiară şi să evite recesiunea şi depresiunea economică. astfel că. apreciind nesustenabil leul. iar intrările de capital străin s-au atenuat în mod semnificativ. care alimentează inflaţia şi face necesară o rată a dobânzii relativ înaltă. pe plan mondial. inflaţia scăzuta şi stabilă reprezintă atât un scop în sine. 2003). intrările masive de capital.

Pe bună dreptate. cu precizarea că intrărea la 1 ianuarie 2012 în . Ca atare. În acest sens. Aşa s-a întâmplat. pune accent şi pe intervenţiile valutare.8 puncte procentuale pe an în perioadă 2000-2007. Politica BNR privind intervenţiile pe piaţa valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul privind inflaţia. în anumite perioade. Dar dacă BNR ar fi suplinit acest deficit de reforme prin creşteri mai abrupte ale ratelor dobânzii situaţia financiară a firmelor şi a gospodăriilor s-ar fi deteriorat. Ceea ce nu înseamnă că se intervine în piaţa valutară în mod discreţionar. în trecut. în paralel cu menţinerea stabilităţii sistemului financiar. s-a trecut la deschiderea unui nou front de luptă. care i-a permis atât să utilizeze valenţele pieţei libere şi să descurajeze comportamentele speculative. Ţara noastră a realizat o rată medie de dezinflaţie de 5. Guvernatorul Băncii Naţionale a României. Astfel. Cu această filozofie. BNR a promovat un curs de schimb flotant. cât şi să evite aprecierile excesive. experienţa unor ţări asiatice din anii 1997-1998 şi actuală criză economică şi financiară conduc la reconsiderarea măsurii în care banca centrală deţine capacitatea de a asigura concomitent stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară în ipoteza în care realizarea acestora necesită adoptarea unor măsuri conflictuale. Acestea au fost motivele pentru care s-a adoptat o flotare controlată a cursului de schimb. cu importanţe episoade de volatilitate. când au existat intrări masive de capital şi leul s-a apreciat foarte mult. România a fost criticată pentru întârzieri în dezinflaţie. cel consacrat combaterii instabilităţii financiare. Criza financiară actuală a introdus o inversare abruptă a trendului de apreciere a leului. Totuşi. Rezervele cumpărate pe piaţa valutară în momentele de supraapreciere servesc astăzi pentru intervenţii pentru calmarea deprecierii leului. domnul Mugur Isărescu. cât şi pentru sănătatea financiară a sectorului real şi a celui financiar.60 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente inflaţiei a condus la crearea unui climat economic nou. Acestea s-au datorat reformelor structurale insuficiente. şi după declanşarea crizei financiare internaţionale actuale. Şi astfel s-ar fi deteriorat stabilitatea financiară a sectorului bancar. Experienţa României (după cum precizează domnul Mugur Isărescu ) a arătat ca stabilitatea financiară prezintă o importanţă deosebită pentru stabilitatea preţurilor. România trebuie să îşi menţină calendarul anunţat anterior pentru adoptarea euro. prin adoptarea ţintirii inflaţiei s-a optat pentru a face cât mai mult loc pieţei în stabilirea cursului de schimb. Aşa cum. astăzi reducerea finanţării externe şi incertitudinea tind să determine deprecieri ale leului nejustificate de factorii fundamentali ai cursului de schimb. au fost situaţii când fluctuaţiile leului au fost cu mult în afara limitelor justificate de fundamentele cursului de schimb. Incapacitatea menţinerii stabilităţii financiare nu poate să conducă decât la o reinflamare a inflaţiei. care necesită reconsiderarea cu rigurozitate a relaţiei dintre stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară. În această perioadă de turbulenţe şi incertitudini. intrările de valuta au supraapreciat leul cu mult peste nivelul indicat de factorii fundamentali ai cursului de schimb. domnul Mugur Isărescu recomandă programul de adoptare a euro. Aşa a fost cazul de mai multe ori în intervalul 2004-2007. inclusiv în 2009.

.fonduri structurale europene .sistem bancar solvabil în care marii jucători cu capital şi-au asumat un angajament pe termen lung în România .rezerva valutară la un nivel ridicat şi stabil . BEI.nevoia crescută de finanţare externă . cheltuieli guvernamentale. trebuie făcute multe reforme.suport asigurat din partea instituţiilor financiare internaţionale: FMI. Ca puncte slabe avem: .angajamente ferme luate pentru reforme structurale şi investiţii publice . dar reforme adecvate şi competente. inflaţie. în România.expunere la volatilitatea cursului valutar Ca factori stabilizatori avem: .apartenenţa la UE .dependenţa de capital străin .datoria externă sub nivel critic Ca suport avem : .scăderea activităţii economice . Ca speranţe : . BM. creşteri salariale peste productivitate) deja simţită în 2009 şi crearea unor fundamente mai solide pentru creşterea sustenabilă incepând din 2010 pe baza convergenţei reale -pe termen mai lung revenirea creşterii economice la PIB potenţial (5%) .61 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente mecanismul ratelor de schimb ERM-II şi parcurgerea perioadei minime obligatorii de doi ani în interiorul acestui mecanism este condiţionată de nevoia ca pâna în 2012.corecţia rapidă a dezechilibrelor (dificit cont curent. Vulnerabilitatea crescută a României este strâns legată de criza internaţionala. BERD. EU.

la îmbunătaţirea percepţiei investitorilor privind România. deoarece această reducere se va face gradual şi va fi mai mult decât compensată de intrarea de fonduri de la FMI (12. Referitor la situaţia internaţională actuală. obligându-le pe acestea să participe la jocul economic global.95 miliarde euro. în interesul creditorilor. Deşi atât investitori naţionali. dacă examinăm criza financiară internaţională care în prezent cuprinde şi România. continuarea tendinţei de scădere a datoriei pe termen scurt va duce la imbunătăţirea raportului rezerva valutară / datorie pe termen scurt şi.pe o parte. Raportul dintre rezerva valutară a băncii Naţionale a României şi datoria pe termen scurt a României scoate în evidenţă următoarele : 1. durata şi bilanţul crizelor nu s-a modificat substanţial (Bordo şi alţii. ca şi Banca Mondială. Metodologia de gestiune a acestor situaţii de criză a impus de la început formarea unor organisme financiare specializate. Fondul Monetar Internaţional. Exceptarea de la plată RMO a depozitelor de peste 2 ani (incepând cu 23 mai 2009 ) va avea două efecte care se vor anihila reciproc : . Mai grav este faptul că multe dintre politicile FMI prin care s-a forţat în special liberalizarea prematură a pieţei de capital au contribuit la instabilitatea globală. astfel. la care se aplică RMO ) . să opereze ajustări structurale ale economiei. cît şi implicaţii ale ei. Există studii conform cărora în ultimii 120 de ani frecvenţa. însă politica promovată de aceştea nu întotdeauna s-a dovedit a fi adecvată. sunt două instituţii internaţionale (cu vocaţii globaliste). Crearea unor datorii externe constituie. va scădea cu aceeasi sumă datoria pe termen scurt a băncilor. atât în perioadele de integrare economică. de fapt. . Rezerva valutară nu va scădea ca urmare a reducerii rezervelor Minime obligatorii.pe de altă parte. Percepţia generală este însă că. pe această cale. nu se poate afirma că investitorii străini constituie principalul grup destabilizator. putem reliefa cauze structurale.62 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente CONCLUZII Crizele au caracterizat pieţele financiare. cât şi în cele de dezintegrare economică. 2. însă metodologia de gestionare a lor se modifică evident. un instrument vechi şi foarte eficient de manevrare a evoluţiilor din cadrul unor economii. În plus factorii interni joacă un rol demn de luat în seamă. Astfel. 2001). cât şi cei străini pot fi la originea crizelor. de altfel. prin faptul că acordând unele împrumuturi guvernelor la putere. adesea chemate să vină în sprijinul ieşirii din sărăcie a naţiunilor. suportate masiv prin reducerea cheltuielilor sociale. care să găsească soluţii şi căi de ieşire din situaţii destabilizatoare a sistemelor financiare. Persistenţa şi adâncirea crizei financiare internaţionale trebuie să inducă o revedere şi îmbunătaţire a supravegherii şi reglementării pieţelor financiare. aceste instituţii nu fac decât să contribuie la adâncirea suferinţei popoarelor din ţările respective. le condiţionează. Printre aceştia se numără creşterea înceată sau explozia creditului intern.din care 5 miliarde euro numai în mai 2009 ) 3. deoarece se schimbă nivelul de dezvoltare şi inovare a sistemelor financiare. va scădea rezerva valutară a BNR ca urmare a migrării unei parti din depozite de la termen scurt (sub 1 an.

63 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente În concluzie. atunci BNR ar fi nevoită să crească ratele dobânzii. Când aceste efecte nu sunt însoţite de o întărire corespunzătoare a politicilor de stabilizare creşte probabilitatea apariţiei unei schimbări în percepţia investitorilor. transmiterea vulnerabilitaţii externe la cea internă -parcurge următorul mecanism: a. Sectorul bancar se confruntă cu o creştere majoră a riscului de credit g. c. cât şi la nivelul companiilor. creşterea economică s-ar încetini. Dacă răspunsul nu ar veni din partea altor politici. O politică de colaborare mai strânsă a instituţiilor financiare internaţionale şi guvernelor statelor membre pentru soluţionarea mai eficientă a situaţiilor de criză produce efecte pozitive pentru situaţia economico. f. a deficitului de cont curent şi la presiunile inflaţioniste b. Capacitatea de rambursare a datoriilor ar scădea.financiară a ţărilor respective. iar inflaţia ar creşte. e. Această schimbare poate conduce la o scădere a intrărilor de capital şi la o corecţie rapidă a cursului de schimb (depreciere) d. în continuare. În aceste condiţii. Supraîncalzirea economiei contribuie la lărgirea. aşa cum ar fi normal. atât la nivelul gospodăriilor populaţiei. .

Probleme ale politicii monetare într-o ţară emergentă.bnro. Tsomocos D. Soroş G. remedii. Proposals concerning the current financial crisis. Bărglăzan.businessweek. 12. The anatomy of financial crises. Editura Universităţii de Vest. şi Boldea. Stabilitatea Financiară. Lindquist K. Barcelona. M.ro/DocumentInformation. FMI (2008). Markowitz (2009). Donath. 8. FMI (2003). L. V. Herbei. http://www. Policy Development and Review Department... S. în „Oeconomica”. 3. Cerna S. G30 call for financial reform 15. Timişoara. 2006 16. Nr.. Noua paradigmă a pieţelor financiare: criza creditelor din 2008 şi implicaţiile ei. 6. Cazul României.. (2008). Sullivan A. Bărglăzan. Krugman. XVII. 11. http://www. şi Boldea. Evaluation of macroeconomic models for financial stability analysis. Economie Monetarǎ şi Financiarǎ Internaţionalǎ. 1. Şeulean. Turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale: cauze. The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008.. Bardsen G. (2009).. Editura Litera Internaţional.64 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente BIBLIOGRAFIE 1. C. Pasquariello. (2009). D. Norton Company Limited. Editura Universităţii de Vest. Financial Engineering fallout. Vol. consecinţe. pp.. Bogoslaw D. Donath. Cossin D. 14. Bucureşti 5. (2005).. January.. L. D. în „World Economic Outlook”. Financial turbulence clouds growth prospects. B. (2009). Albulescu.Markets in crisis. Williams R. (2008). "The Financial Crisis Blame Game BusinessWeek". V.aspx? idInfoClass=6885&idDocument=5718&directLink=1 . 2. 51-67. (2008). Paul (2009).. Steverman B. Cerna.com/investor/content/oct2008/pi20081017_950382. Timişoara. Lessons from the Crisis in Argentina. 13. Isărescu M. Cerna. (2008).. W. 4. 7. htm?chan=top+news_top+news+index+-+temp_top+story. (2008). 10. 2. 9. (2008). Norges Bank Working Papers. IMF. Academia Regală de Ştiinţe Economice şi Financiare.. Şeulean. S. B.W.

http://www.time.html 18.wikipedia.pdf 19.65 Criza economico-financiară şi efectele ei asupra pieţelor emergente 17.scribd.bnr.8599.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si %20interviuri/R20090414Guv.org/wiki .com/time/business/article/0.1723152.com/doc/7837132/Financial-Crisis-2008 20. http://en. http://www. http://www.00.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful