You are on page 1of 3

Daniela Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, pp.

35-92

Ştirea de televiziune şi jurnalul televizat
Jurnalul de ştiri este cel mai important „lucru” din cadrul unei televiziuni şi funcţionează ca un „veritabil sistem nervos central al ei”. Calitatea unei informaţii, care atrage atenţia ştiriştilor de televiziune, este ca aceasta să facă referire la evenimente, fapte şi opinii care interesează un număr cât mai mare dde oameni. Criterii de selecţie a ştirii de televiziune: proximitatea, importanţa evenimentelor, personalităşile implicate, conflictul, senzaţionalul, consecinţele şi interesul uman. Acestora li se adaugă obligatoriu alte elemente care influenţează realizarea produsului final: coeziunea şi rapiditatea echipei, sursele tehnice disponibile, indicaţiile editoriale, restricţiile de timp şi de spaţiu. Receptarea mesajului audiovizual este instabilă, selectivă şi subiectivă. Ştirea de televiziune este relatarea audiovizuală succintă despre un fapt din actualitate care interesează un număr cât mai mare de persoane. Ştirea de televiziune e în acelaşi timp un cumul de informaţii considerate esenţiale de către jurnalişti, selectate conform unor croterii determinate şi difuzate în formatul consacrat al unui gel publicistic. Răspunde la cele 6 întrebări: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce? Există 4 modele de structurare a informaţiilor în ştirea de televiziune: a) modelul linear sau narativ- e reprezentat de structura clasică, în cadrul căreia ştirea de televiziune respectă organizarea cunoscută: Introducere, cuprins, încheiere b) modelul situaţiei conflictuale- e modul de structurare a informaţiilor adecvate c) modelul unităţii dramatice (J.G.Stovall) d) WHAT formula Lead-out-ul, text post-ştire, citit de pe prompter de un prezentator din studio, la încheierea difuzării imaginilor filmate. Prin acest text suscint, prezentatorul face trecerea către subiectul următor din cadrul jurnalului de ştiri.

cine contează în desfăşurarea acestora.e profilul caracterizat prin durata egală a secvenţelor (acestea nu depăşesc 50 sec. între acestea conturându-se o „pauză de respiraţie”. 1. 5. subiecte anecdotice şi flash-uri. etc. etc. jurnalul în descrescendo. ritmul fiind imprimat tocmai prin reiterarea aceleiaşi durate până la finalul jurnalului).e un profil adoptat după modelul presei scrisedebutează cu un dosar de fond. -Televiziunea este o muncă de echipă.. Jurnalul în crescendo. reporterul. Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsă în direct. culturale. ziaristul trebuie să ştie cel puţin 50% din cât ştie interlocutorul său. Există o regulă. e neputincios dacă imaginile sunt de proastă calitate sau . 2. ce perspective de dezvoltare are subiectul respectiv. 3. debutând cu secvenţe scurte. Proceduri de producţie a materialelor filmate -documentarea. în cadrul jurnalului de ştiri. Jurnalul „cu cocoasă” (în arc) – e un profil în care aproape toate secvenţele sunt ample ca durată şi conţinut. exemplificată parţial cu imagini. structurată în 2 tranşe: aşazise reportaje complexe. 4. Jurnalul linear. cu prezenţa reporterului în cadru -ca relatare verbală a reporterului.are rostul de a familiariza reporterul cu istoria temei sau a personajelor. încadrate de „intrări şi ieşiri” scurte dar percutante.e profilul încadrat de 2 secvenţe ample egale ca durată. amplu şi coboară gradual. se spune că atunci când abordează un subiect. urmate de subiecte economice. Fiind în principal imagine. oricât de deştept şi informat. ce intenţii sau interese au generat subiectele respective. până la reportaje scurte. pentru a atrage atenţia telespectatorului din partea mediană şi finală unde sunt organizate secvenţele „de rezistenţă” mai lungi ca durată şi dezvoltate sub aspectul conţinutului. care e specialist în domeniul respectiv. iar punerea ei în fapt se piate realiza: -ca relatare exclusiv verbală. Jurnalul de crevasă. sportive.e un profil ascendent. structurat pe principiul acroşeului. de soft news. de maximă actualitate. Reporterul de ştiri aflat pe teren şi relatează din picioare în faţa camerei de luat vederi e un jurnalist care realizează un stand-up.Reporterul în stand-ul.

comunicarea internă .planificarea subiectelor . producător executiv. adică în funcţie de inaginile alese se redactează un text care susţine sau pune în valoare imaginea b) să redea toate informaţiile şi ideile selectate ca fiind relevante conform sinopsisului şi intenţiei materialului. -este interzisă „săritura peste ax” -materialul începe şi se sfârşeşte cu un plan fix de cel puţin 3 sec. Persoane prezente: producător. sunetistul şi chiar şoferul este vitaţă pentru caşitatea produsului finit. Se discută conţinutul jurnalului cultural pe ziua respectivă şi cel puţin 2 zile înainte.se desfăşoară zilnic. Proceduri de coordonare a Jurnalului Cultural Şedinţa de sumar. de luni până vineri. electricianul. un cadru trebuie să aibă o dominantă cromatică asemănătoare sau complementară cu cea a cadrului anterior.planul de filmări . Relaţia cu operatorul de imagine. -redactarea textului se face respectând 2 principii: a) să fie congruent cu imaginile pe care se pune sunetul. Obiective: .paginarea ediţiei. . editorul coordonator al zilei respective. -dacă e posibil. redactorii care doresc. Montajul Reguli de racord al imaginii: -nu se folosesc 2 planuri de acelaşi tip unul după altul -sunt interzise 2 planuri în mişcare unul după altul -toate cadrele în mişcare încep şi se termină printr-un plan fin de 1-2 sec.producţia unui jurnal de calitate . Regula generală a redactării materialelor pentru televiziune e aceea că textul se subordonează imaginii.neadecvate. minte limpede.