EVUL MEDIU OCCIDENTAL – PERIODIZARE

• În timp ce estul Europei se afla sub influenţa şi protecţia bizantină , occidentul suportă invazia

popoarelor germanice care vor distruge vechile structuri romane şi vor forma propriile state pe care le organizează din punct de vedere politic şi administrativ pe baza modelelor germane . • În acelaşi timp popoarele germanice găsesc în Occidentul european populaţia romanizată şi creştinată , superioară din punct de vedere cultural . • Se va produce prin urmare un proces de influenţare reciprocă numit de specialişti aculturaţie în care germanii îşi aduc propriile structuri şi modele de viaţă pe care le implantează pe vechiul fond roman, conservând în bună măsură civilizaţia greco –romană. • Acest dublu proces de romanizare treptată a barbarilor germanici şi de creştinare a lor dar şi de conturare a unor sisteme sociale noi – germanice se va produce treptat începând din anul 395 . • Specialiştii consideră că Evul mediu se termină odată cu căderea Constantinopolului în 1453 şi respectiv cu instiutirea primelor forme de cultură şi civilizaţie care anunţau renaşterea în Occident ( începând cu sec. XIII italian – protorenaşterea ) . Evul mediu durează şi în Occident cca 1000 de ani fiind împărţit în mai multe faze de dezvoltare în conformitate cu evoluţiile pe plan politic, social şi cultural : 1.prima fază de dezv. -Evul Mediu timpuriu – 395 – 476 395 – despărţirea celor două Imperii – de răsărit şi de apus 476 marchează sfârşitul definitiv al lumii romane occidentale prin cucerirea Romei de către heruli. Fază de tranziţie caracterizată prin : • pătrunderea pe teritoriul vechiului Imperiu Roman a populaţiilor barbare de origine germană • care îşi constituie regate proprii pe care le organizează politic şi administrativ pe baza modelelor germanice • îşi conturează noi sisteme sociale menţinând în acelaşi timp forme de organizare romană. • Regatul franc – Germania , vizigot – Spania , herul – Italia • germanii aduc o serie de elemente originale care vor fi incluse civilizaţiei occidentale ; acestea se referă mai ales la relaţiile şi ierarhiile sociale. • Raporturile între indivizi sunt reglementate de o etică de tip cavaleresc - raporturi de legătură personală şi clientelare. ( vasali – seniori ) 2.A doua fază de dezvoltare este cuprinsă între căderea definitivă a Romei , cucerită de germanici şi apariţia primelor regate barbare închegate care imitau de altfel modelul roman, 476 – 800 • Este o fază formativă , care la rândul ei parcurge mai multe etape • Procesul cel mai important este cel de aculturaţie a populaţiei germanice • Acest proces cunoaşte o mare diversitate de aspecte locale • Constă din însuşirea de către populaţiile germanice a principalelor modele culturale de tradiţie romană târzie şi creştină: conceptul de imperiu, creştinismul de esenţă catolică , conceptul urban , conceptul de cultură şi mai ales cel de cultură scrisă – tradiţiile orale germanice încep să fie consemnate în scris , etica grupului şi a familiei • Se produce neoromanizarea populaţiilor barbare germanice care ocupaseră teritorii în Imperiul roman de Apus • Construirea unei culturi de limbă germanică în teritoriile din afara graniţelor fostului Imperiu de Apus Etape 1.Sfârşit de sec.V –sec.VI Crearea regatelor germanice suverane :

1

• vizigoţii în Galia şi Spania

• vandalii – Africa • saxonii – Anglia • ostrogoţii – Italia • francii – Galia • longobarzii în Italia . Au loc : • Acţiuni militare de cucerire şi politice – de organizare • Efort de strucutrare juridică a noilor state : codificarea dreptului cutumiar germanic : 506 , Alaric II – Lex romana Visigothorum – model este dreptul roman , Lex Burgundiorum ; prima menţiune a regii salice în regatul franc – 508. • Creştinarea germanilor 494 – regele Clovis îi converteşete pe franci ,urmează convertirea burgunzilor, a longobarzilor , a vizigoţilor.. • Întărirea poziţiilor bisericii creştine romane prin crearea şi dezvoltarea monahismului şi evanghelizarea satelor – SEC. VI – VIII • Anarhia feudală şi fărmiţare teritorială cauzată de lipsa de criza de autoritate în statele germanice • Pierderi teritoriale de către Imperiul Bizantin în Occident ( 624 – Spania , 568 –750 – Italia , 698 – Africa . • Întărirea puterii bisericii creştine romane datorită politicii papilor de a se alia cu regii franci ) şi evanghelizarea catolică a Angliei ( Britania ) . • Ruralizare excesivă • Extinderea economiei naturale • În detrimentul celei monetare ; în Germania şi Franţa se dezvoltă forme autarkice La sfâşitul sec.VIII • Definirea formelor de bază ale societăţii feudale occidentale pe plan economic , social , cultural • Societatea este afectată de schimbarea raportului de forţe în Mediterana prin apariţia arabilor- care vor ocupa Spania în cea mai mare parte şi unele mici zopne în Franţa şi Italia • Această nouă putere – care se constitie în pericol pentru societatea feudală europeană din occident va determina apariţia statelor ca o consolidare a structurii politice a societăţii feudale : Imperiul lui Carol cel Mare • Procesul istoric cel mai important – transformarea instituţiei socio-economice a fedalismului într-un sistem de drept specific. • Afirmarea primatului papal • Constituirea puterii seculare a paplităţii • Apariţia premiselor marii schisme creştine 3.EVUL MEDIU faza 3- ( 800 – 1000 ) • comportă două etape coincizând în linii mari cu cele două dinastii care s-au succedat pe tronul imperial : carolingiană ( 800 – 911) ottoniană ( 900- 911) sau saxonă ( 919 –1024 ) ) Henric II cel Sfânt – 1002 – 1024 • sistemul feudal capătă forma completă , clasică • Apar strucutri teritorial statale cu tendinţe de centralizare • Şi un sistem de raporturi juridice feudale : piramida feudală , feude , beneficii , alodii • Se recunoaşte caracterul ereditar al feudelor şi beneficiilor

2

Se evanghelizează rapid populaţia rurală ; în estul continentului biserica catolică va intra în conflict cu cea bizantinî • Se consolidează monahismul roman care devine o forţă socială , politică şi culturală activă . • Începe mişcarea pelerinajelor care va deveni un factor de dinamizare a societăţii medievale • Pe plan spiritual are loc ceea ce s-a numit renaşterea carolingiană • La sfârşitul acestui interval de timp lumea carolingiană se confruntă cu două mari forţe ostile : • Slavii de apus şi normanzii încă păgâni . 4. 1024 – 1453 factori de destrucutrare a edificiului feudal : • apariţia statului monarhic ereditar de drept divin şi centralizat • apariţia marilor oraşe medievale 1. unele aflate pe vechile ţinuturi romanizate : Italia , Franţa , Spania 2. altele sunt construcţii recente , feudale : Bruges , Gand, Lubeck, Dublin . 3. Oraşul medieval este caracterizat prin concentrare de populaţie pe o suprafaţa mică 4. Statul juridic este diferit de cel al lumii rurale 5. Are o infrastructură monumentală şi de instalaţii specifice 6. Desfăşoară o intensă activitate artizanală specifică şi de comerţ. 7. Sunt fortificate • Comerţul se desfăşoară pe baza monedei , apare comerţul cu bani ( banca ) • În plan spiritual se deszvoltă literatura în limbile vernaculare iar în artă şi arhitectură domină cele două curente major ale evului mediu – romanicul şi goticul • Se desăvârşeşete schisma • Are loc mişcarea cruciadelor SOCIETATEA FEUDALA.CARACTERISTICI • •

După invazia barabrilor germanici Europa de Vest este caracterizată de : economie rudimentară şi ruralizarea completă, ceea ce a generat fenomenul de fărmiţare politică , puterea era împărţită între marii proprietari de feude care începând cu sec.V îşi fortificaseră reşedinţele , întreţineau trupe proprii şi se considerau singurii în drept să judece oamenii liberi care munceau pe pământurile lor.

se dezvoltă iniţial în cadrele organizatorice asigurate de moştenirea romană • treptat economia decade îndreptându-se spre autarkie , societatea se ruralizează • pe marile artere supravieţuiesc strucutri urbane sub forma centrelor meşteşugăreşti şi a târgurilor. • Se constituie însă marile domenii feudale – LATIFUNDIA – cu reşedinţe fortificate -villae , apărate de grupuri de militari întreţinuţi de stăpâni.. Fortificaţiile fac parte din peisajul european medieval ; sunt constituite din : • Donjon • Ferma fortificată • Castelul feudal Până în sec. XIV marile proiecte de fortificaţii ( de ex. Louvre- Paris ) aparţin regelui şi marilor seniori feudali . Mica aristocraţie şi aristocraţia de mijloc construieşte un număr nesfârşit de castele . • Fortificaţiile sunt mari incinte circulare , care servesc ca : • loc de protecţie a populaţiei rurale , • comandament ( campus militar)

3

• • • •

şi rezidenţă seniorială. Până în sec. X fortificaţiile medievale sunt construcţii de uzanţă colectivă şi constă în folosirea marilor ziduri de apărare din piatră ale oraşelor romane reconstruite şi folosite din sec.IX. Apar de asemenea şi forme noi de fortificare – OPPIDUM – oraş fortificat , de dimensiunimari ( burguri ) ; un număr însemnat va sta la baza oraşelor medievale . Fortificaţiile au apărut ca răspuns la anarhia socială şi ca mod de apărare în faţa invaziilor germanice.

Caracterisitic este donjonul / locuinta • Construcţie circulară din piatră cu aspect de masivitate • Foloseste drept rezidenţă pentru senior • Este înaltă de pe ste 55 m Castelele ( cu donjon) şi incintă de piatră folosesc pentru refugiu populaţiei rurale şi s-au răspândit în toată Europa mai puţin în Scandinavia şi Spania. Generalizarea marilor fortificaţii se explică prin : • Diferenţierea progresivă a sistemului feudal implicând conflite • Stabilirea din sec.XII a ierarhiei feudale în cadrul căreia suzeranul este cel mai important personaj • Cavalerii care locuiau în castele primite de la seniorul lor. Micii seniori feudali locuiau în case fortificate , de tipul fermelor , cu curţi închise , ridicate pe înălţimi artificale de pământ şi piatră ; ele sunt fortificaţii individuale care se generalizează în Franţa , Italia ,Anglia în sec. XIII. Sate fortificate Sec.XII-XV • Acestea erau constituite din castelul seniorului şi o incintă de piatră cu spaţii amenajate pentru locuit . • Se caracterizezaă prin ocuparea densă a spaţiului interior , lipsa grădinilor sau gardurilor • Casele sunt din piatră acoperite cu olane RAPORTURILE IERARHICE ÎN LUMEA FEUDALĂ Deţinătorii de pământuri şi raporturile instituite între ei • Domeniul funciar feudal – latifundia – rezultă din reîmpărţirea pământului între noii veniţi – popoarele germanice care îşi exercită dreptul de cucerire . • Regii germanici îşi creează o nobilime militară şi administrativă care în calitate de reprezentanţi ai regelui se instalează ca seniori ai pământului mai întâi deţinut cu titlu de beneficiu şi apoi cu titlu ereditar ( alodii ). • În jurul acestor posesori ai pământului se grupează populaţia şi se structurează noi forme de viaţă socială bazate pe legătura personală • Se naşte ceea ce s-a numit piramida feudală în care fiecare este vasal şi senior până la vărful piramidei care este papa. • Stratul de jos al populaţiei – ţăranii ce vor căpăta treptat regim de servi legaţi de pământ şi supuşi seniorului – susţin toată această piramidă • Seniorul este stăpânul pământului dar şi reprezntantul direct al puterii pe domeniile sale • El are o autoritate economică dar şi politic – administrativă , militară şi juricidă. • Seniori ai pământului au devenit nu numai cuceritorii ci şi o parte a aristocraţiei romane târzii • In societatea feudală occidentală au apărut în anumite condiţii ( disoluţi a puterii impăeriale , decădere economică , anarhie ) raporturile de recomandare prin care un individ cap de

4

familie sau chiar un grup stabilea o legătură cu un puternic al timpului sau locului care urma să le asigure protecţia în schimbul unor obligaţii economice . • Raporturile de vasalitate se nasc din angajamnetele persoanle ale grupurilor de războinici stabiliţi pe lângî latifundiarii romanici saunpe lângă şefii militari. Pe lângă marile domenii feudale activităţi meşteşugăreşti necesare cultelor şi armatelor feudale • Grupurile de meşteşugari ( rare şi mici ) au fost organizate în corporaţii după modelul moştenit de la Imperiul Roman; aceste corporaţii au fost puse sub protecţia unui mare senior feudal – suveranii ( regii ) care le garanta un statut de libertate în schim,bul unui impozit .

• Clerul cultivă celibatul şi constituie o categorie specială , exceptată de la toate obligaţiile
• • feudale Instituţiile feudale clericale –episcopate sau mănăstiri – au ele însele caracter de domeniu feudal şi statu de senior. Biserica este acum singura instituţie care mai practică ştiinţa de carte .

TRANSFORMĂRIEL ETNICE ŞI CULTURALE • Evul Mediu este perioada de formare a limbilor europene actuale . • Iniţial toată lumea vorbea latina chiar şi germanicii editându-şi legile în latină. • Limblile vulgare : germanice sau neo-latine se formează treptat începând cu sec. IX şi se afirmă ca limbi literare • Latina rămâne de-a lungul întregului ev mediu limba sacră , limba cancelariilor . limba ştiinţei şi literaturii superioare. • Începând cu sec. XIII se formează majoritatea universităţilor europene : Bologna –1088, Salamanca – 1218 , padova –1222, Sorbona –1253 , Oxford şi Cambridge – 1284 , Roma . • Din sec. XII limbile vulgare devin limbi literare• Tot din sec.XII se dezvoltă oraşele care capătă statut autonom şi în consecinţă dezvoltă o cultură urbană care treptat capătă prestigiu. Afirmarea limbilor naţionale – iberică ,itlaină . franceză , le ţărilor nordice configurează tot atâtea arii culturale europene. • De asemenea îşi fac apariţia literaturile în limbi naţionale : Italia – Dante , Petrarca şi Boccacio , Franţa – Chretien de Troyes, în Anglia – Robert Wace , Robert de Boron . • Cicrculă în limbile naţionale o serie de producţii anonime, orale – Cantar del mio Cid , legenda Graalului sau legenda regelui Arthur ; acesteau au circulat în întreaga Europă prin intermediul menstrelilor , în limbile naţionale. • Un loc aparte îl ocupă poezia lui Francois Villon Biserica romană funcţionează în această perioadă ca un factor de unificare a vestului european prin încurajarea câtorva curente importanmte care sunt mai ales culturale şi religioase dar care antrenează implicit relaţii de schimb şi producere de bunuri . 1. Pelerinajele - făcute cu scopul de a adora relicve păstrate în sanctuare anume construite ( de ex. Santoago de Compostella –Spania ) . Aceste sanctuare au devenit obiectul unui cult deosebit dând naştere unot forme de venerare în masă care disloca un număr însemnat de credincioşi ce călătoreau spre aceste locuri renumite.S-a creat în Europa o rţea de asmenea locuir de pelerinaj cu consecinţe nu numai pe planul religios ci şi pecel social şi economic . 2. Mileranismul - un curent cultural şi religios care susţine că anul 1000 coincide cu sfârşitul lumii .Această idee a stimulat misticismul vest european şi a genrat o subcultură milenaristă însemnând lucrări teologice şi literare , teme iconografice în artă , care trateazî aceastî problemă . A stimulat de asemena dezvoltarea monahismului şi ascezei . 3. Cruciadele – factor ce a mobilizat toate energiile din ţările occidentale începând cu sec. XI.Principalul lor scop a fost eliberarea sSfântului Mormânt de sub stăpânirea islamică .Ele au

5

fost însă un fenomen complex social , politic , militar care a avut drept consecinţe : adâncirea diferenţelor între Bizanţ şi Occident , stimularea dezvoltării economice în Occident şi facilitarea contacelor culturale , politice , economice Orient ( Islam ) -–Occident . DEZVOLTAREA CUNOAŞTERII ÎN EVUL MEDIU • Trebuie să considerăm că Evul mediu nu a fost nicidecum o epocă întunecată ( Dark Age ) ci una de efervescenţe culturale . • Trăsătura principală a cunoasterii medievale este însă aceea a inexistenţei iniţiale a gândirii religioase . • Gândirea este mai ales una de tip religios iar conceptele lumii medievale reflectate în cultura acestei perioade sunt esenţial creştine.

• Totuşi spre sfârşitul perioadei şi datorită şi contactelor cu lumea arabă începe să se dezvolte

preocupările ştiinţifice , mai ales sub aspectul ştiinţelor empirice : fizica şi chimia – reunite în alchimie - disciplină care pornind de la cunoştinţe practice privind proprietăţile substanţelor îşi propune să găsească piatra filosofală – adică o formulă de transformare care să schimbe orice material în aur. Alchimia va permite acumularea unor cunoştinţe privind natura materialelor şi proprietăţile lucrurilor .

• Medicina ştiintifică – opusă tehnicilor de vindecare ale vracilor , este dezvoltată sub influenţa
arabilor care preluaseră tradiţia medicinii orientale.

• Teologia şi filosofia - se dezvoltă în mod deosebit ca discipline creştine ; ambele acceptau

adevărurile revelate , biblice . Filosofia scolastică – religioasă şi speculativă , este cadrul în care se afirmă primele două curente ale filosofiei occidentale : nominalismul şi realismul . Nominalismul – consideră că universaliile (noţinunile generale ) sunt cele ce există în realitate iar fenomenele sesizate prin simţuri sunt simple aparenţe. . Realismul – universaliile (noţiunile generale) sunt simple nume pentru fenomenele reale , lucruile şi ele constituie de fapt realitatea .Binomul acesta de opoziţii va constitui opziţia filosofică fundamentală modernă dintre materialism şi idealism. Gândirea filosofică occidentală este tributară scriitorilor romani târzii şi celor bizantini. SFÂNTUL AUGUSTIN 354 –430 – Cetatea lui Dumnezeu , Confesiuni , Despre har.Încearcă împăcarea gândirii lui Platon cu creştinismul Spre sfârşitul perioadei o serie de inovaţii tehnice anunţă Europa modernă şi industrială : morile de apă (s.XII) , moara de vânt , războiul de ţesut cu pedală , ochelarii , primele tunuri cu praf de puşcă , ceasul mecanic. REAPARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA ORAŞELOR Începând din secolul XII s-au format importante centre urbane în care se manifestă : • evoluţia economiei către forme mai complexe dec\t cele feudale ;I autarkice • dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului • acestea vor constitui baza viitoarelor mari oraşe occidentale Apariţia şi dezvoltarea pelerinajelor şi a reţelei de drumuri au generat centre care aupremers şi impulsionat apriţia oraşelor . • În jurul centrelor de pelerinaj s-au creat adevărate concentrări de populaţie a cărei întreţinere a necesitat o serie de activităţi comerciale şi administrative periodice – târguri - care au căpătat cu timpul aspecte permanente ( strucutri şi instalaţii permanente ) .

6

• Statul oraşelor medievale este de : Comună urbană – termen propriu Evului Mediu occidental semnificând oraşele libere , autonome nu ilocuite de oameni liberi şi care întreţin raporturi de relativă egalitate cu puterea centrală.faţă de care este autonomă nu independentă. .Statul lor derivă din cel al municipiului roman. Comunele au un teritoriu al cărui centru îl formează. Republică orăşenească În Italia tradiţia organizării comunitare este foarte puternică şi ceva mai târziu multe oraşe dobândesc statul de republică orăşenească - formă de organizare politică specifică Italiei medievale şi care înseamnă oraş suveran locuit de şi comunitate de oameni liberi ce se autoconduce . posedând şi o constituţie orăşenească.; Florenţa , Padova , Genova , Veneţia – a cărei structură comunitară datează din 697 fiind condusă de un doge ales. • Statul de comună urbană – este cârştigat prin voinţa populaţiei , chiar în urma unor răscoale ( 996 – oraşul Cremona se răscoală împotriva episcopului – senori al oraşului , 1074 – Koln , Roma , 1143-1155 – răscoala populară şi declararea comunei prin Chartă papală în 1188 etc.) .

• În aceste oraşe apar în paralel cu obţinerea statului de oraş suveran , structurile corporatiste ,
de breaslă precum şi asocierile de oraşe în aşa numitele ligi – cea mai cunoscută este Liga hanseatică, Germania , 1161 ; 1167 – Liga lombardă . • Reprezentanţii oraşelor care făceau parte din aceste uniuni sunt incluşi în instituţiile medievale târzii : Anglia – 1339 – 1349 – apariţia Camerei Comunelor , Germania – 1356 – dieta oraşelor Hansei . • În aceste structuri urbane apar de timpuriu fenomene caracteristice societăţiii moderne : 1345 – prima grevă a muncitorilor salariaţi din Florenţa ., răscoala postăvarilor din gand –1338

• Paralele cu acest proces se dezvoltă statul centralizat ; în mare măsură regii sprijinindu-se pe

oraşe în acţiunea lor de consolidare a puterii centrale ; la rândul lor oraşele ajută demersul puterii regale datorită nevoii de a se dezvolta într-un climat de securitate indispensabil dezvoltării economice. • În cadrul acestui proces se afirmă constant două tendinţe : 1.constituirea şi consolidarea instituţiilor centrale ale regatelor 2.constituirea rametelor regale permanente corespunzând cu desfiinţarea cetelor înarmate ale seniorilor feudali. CULTURĂ MEDIEVALĂ Din ciocnirea păgânismului elenistic şi roman , proaspăt supus creştinismului şi tradiţiile de asemenea păgâne ale barbarilor a reieşit superioritatea clară , socială şi politică , a creştinismului • în noua societate barbară, biserica creştină îşi consoliodează treptat poziţiile • Biserica deţine rolul hotărâtor politic şi ideologic dar şi cultural şi civilizator • prin intermediul ei se perpetuează formele culturale antice ( copierea manuscriselor în mănăstiri ) ; • în cadrul ei se elaborau teoriile filosofice creştine , • se organizau forme de învăţământ • i se transmiteau tradiţiile constructive şi artistice în legătură cu edificarea marilor catedrale romanice şi gotice. Putem , în concluzie, considera că civilizaţia Evului Mediu european este o sinteză a unor componente noi –celtice, germanice , islamice adăugate fondului latin care la rândul lui asimilase elemente greceşti şi elenistice al căror liant este biserica creştină.

7

Odată cu redescoperirea vieţii urbane societatea medievală redescoperă urbanistica şi arhitectura monumentală. Oraşele medievale atunci când se grefau pe mai vechi structuri urbane de origine romană păstrează reţeaua de străzi ortogonală , cu centru civic dominat de catedrală şi mai târziu de primărie ca sediu al administraţiei autonome , comunale. În ceea ce priveşte arhitectura primelor timpuri ale Evului Mediu , nu ni s-au păstrat prea multe vestigii . • Edificiile administrative anterioare au fost înlocuite cu palatul seniorului sau cu palatul regal . • Edificiile de cult care sunt cele mai importante au folosit în continuare forma bazilicii , a martiriului şi baptisteriului – adică clădiri pentru celebrarea cultului creştin , capele funerare dedicate martirilor şi localuri în care se oficiază taina botezului . Bazilica – moştenită din perioada paleocreştină este un edificiu cu mai multe nave , orientate pe lung , cu absida corului ( sanctuarul ) orientat spre est , precedat de un transept . • La extremitatea intrării , accesul este precedat de un atrium şi înlesnit de un triplu portal , cu retrageri succesive • Încăperea denumită exonartex ( pronaos ) este rezervat novicilor , adică cei în curs de creştinare care nu asistau la taina liturghiei ci participau doar la partea păreliminară acesteia având rol de catehizare. Bazilica ca şi biserica ortodoxă este structurată după o anumită viziune scenografică nivelul înălţându-se treptat dinspre intrarea principală sprea altar . • Sanctuarul ( cor , altar ) este separta de restul bazilicii printr-o balustradă ( cancelli) şi este situat pe o estradă mai înaltă .În mijlocul lui se află masa altarului pe care se oficiază taina liturghiei. • Cele mai vechi edificii de acest fel se păstrează la Roma şi în Palestina. • Cele mai vechi exemple de arhitectură religioasă medievală occidentală datează din vremea lui Carol cel mare fiind construite în capitala Imperiului carolingian – Aachen : Domul de plan octogonal , după modelul bizantin de la Ravenna – San Vitale . IMPERIUL CAROLINGIAN


• •

• •

În zona centrului european momentul de strălucire maximă şi de stabilitate l-a reprezentat statul franc . Francii au fost creştinaţi în sec.V iar în sec.VI au unificat Galia . În anul 8oo Carol (Charlemangne ) ( 800-814)a fost încoronat ca împărat în bazilica Sfântul Petru din Roma de către papa Leon III care primeşte din partea lui ,,adoratio’’ – omagiul în genunchi. După ritualul romano - bizantin noul împărat este legitimat prin aclamaţii recunoscându-i-se titlurile de August şi împărat .

După încoronare Carol a întreprins o operă vastă de unificare a imperiului căruia îi dă denumirea de ,,Sacrul Imperiu Roman din Occident’’ considerându-se urmaş al tradiţiei Romei şi suspus şi protector al papalităţii.1 • In realitate acest imperiu era un conglomerat de teritorii reunite sub un singur sceptru , lipsit de structuri statale. Carol cel Mare • a mărit statul franc prin războaie duse împotriva saxonilor şi longobarzilor , arabilor şi slavilor .
1

Imperiul este recunoscut abia în anul 812 de bizantini în urma presiunilor exercitate de Carol : alianţa cu Harun –alRaşid ,califul din Bagdad.

8


• •

Capitala imperiului a fost stabilită la AIX –LA-CHAPELLE (AACHEN) care va deveni un important centru de civilizaţiei , continuatoarea celei romane. Aici Carol cel mare construieşte palatul regal şi catedrala şi inţiază prima mare renaştere a culturii europene de după perioada clasică Lui i se datoreşte progresul învăţământului , literelor şi artelor. Cea mai importantă problemă de ordin cultural a fost creearea unei legături între cultura antichităţii romane şi diferitele forme de cultură germanică .

Odată cu imperiul carolingian se schiţează de fapt ceea ce va deveni civilizaţia şi cultura europeană. • Europa occidentală , era latină prin limbă şi creştină prin credinţă şi acestea sunt primele şi cele mai solide elemente de unificare pentru popoarele însumate în imperiul lui Carol.

• •
• • • • • •

Latina clasică este repusă în valoare prin copierea vechilor manuscrise tradiţiile orale germanice sunt consemnate în scris . Se dezvoltă arhitectura , artele şi viaţa intelectuală în general. Dar Imperiul carolingian nu va dura decât până la moartea lui Carol în 814. Protector al artelor şi ştiinţelor Carol cel Mare a favorizat artiştii şi oamenii de cultură care au contribuit la creeaea noilor concepţii estetice ale Europei. Epoca de efervescenţă culturală legată de curtea imperiaă de la Aix-la-Chapelle a fost denumită renaşterea carolingiană. La Aachen a luat fiinţă ,,Şcoala palatină’’ cu ateliere în care lucrau meşteri veniţi din Bizanţ şi Orient . Dar Imperiul carolingian nu va dura decât până la moartea lui Carol în 814.

Arhitectura • Se inspiră din cea a Romei revenind la bazilică şi la tipul de clădiri cu plan central: capela palatului dela Aix –la-Chapelle , ctitoria împăratului Carol cel Mare ,construită în 798. • Aceasta este o transpunere a bazilicii bizantine de la Ravenna – San Vitale şi este monumentul reprezentativ al epocii .Formulele de inginerie folosite stau la baza arhitecturii stilului romanic (bolţile în plin cintru).

• Înflorirea arhitecturii religioase se datoreşte şi construcţiei mănăstirilor după planul

derivat din cel trasat de un călugăr în anul 820 la mănăstirea Saint Gall : reunirea tuturor clădirilor mănăstireşti în interiorul unui zid de incintă , cu dependinţe economice şi administrateive în exterior.

• Arhitectura civilă este reprezentată de palat (Palatul din Aix -la - Chapelle) desfăşurat
pe o suprafaţă de 20 ha şi castele fortificate al căror plan derivă din castrul roman :Ingelheim.

• Sculptura decorativă evoluează în limitele reliefului pla şi este folosită pentru
decorarea sarcofagelor din piatră .

• Artele decorative dezvoltă pictura de manuscris (Evangheliarul Ada, Psaltirea din
Utrecht) dar şi manufactura de podoabe şi sculpturi în fildeş , îndeosebi obiecte destinate cultului religios.

9

S-a dezvoltat mai ales în şcolile palatine şi mănăstireşti , cărţile religioase –evangheliile , contribuind la dezvoltarea ei. Literatura şi filosofia • Se dezvoltă în Academia - grup de literaţi care se reuneau ca să discute textele grecolatine sau Vechiul Testament .Ei avizau traducerile de texte creştine în limbile germanice. • Sub influenţa şcolilor monastice are loc o divizare a literaturii carolingiene în cântece păgâne şi poezia creştină. • În sec. VIII este redactată Epopeea lui Beowulf , protoitp al regelui eroic anglo-saxon ; Cântecul lui Hildebrand . • Fondul păgân este prezent în Incantantaţiile de la Merselbourg, culegere de formule magice cu scop profilactic. • Literatura creştină relatează creaţia divină ( Rugăciunea de la Wessobrunn) .Angoasa escatologică este prezentă în poemul Incendierea lumii (Muspili) ce evocă sfârşitul lumii. • Viitoarele mistere ale epocii medievale se nasc prin Jocurile Sfintei Vineri şi Jocurile de Paşte, atribuite unui călugăr de la abaţia Saint Gall. • Istoria cunoaşte o dezvoltare remarcabilă sub forma cronicilor privind viaţa monastică şi urbană.Cel mai mare istoric este considerat Enginhard (770-840) care a scris Vita Caroli.

• Muzica cunoaşte unificarea liturghiilor după modelul roman.Se nasc primele capekle
dotate cu şcoli de muzică (Aix şi Tours) .Se dezvoltă de asemenea muzica corală sub forma alternării corurilor bărbăteşti cu cele de copii.

IMPERIUL OTTONIAN

Ludovic – fiul său Carol cel Pleşuv (provinciile franceze), Ludovic Germanicul ( provinciile germane), Lothar ( Italia şi teritoriile de mijloc : Ţările de Jos, --Alsacia,Lorena ,Provence,Elveţia) – tratatul de la Verdun , 843. După moartea lui Carol cel Mare , imperiul creat de el se destramă . Regiunile cele mai compacte care au revenit fiilor lui Carol vor fi nucleul Franţei şi Germaniei. Poporul franc se diviza practic în două naţiuni diferite care vorbeau limbi diferite şi care anexând treptat teritoriile învecinate vor rezista transformărilor de mai târziu în timp ce regatul lui Lothar se va destrăma în mai multe state mici.

• • •

• Dintre principatele teritoriale care s-au desprins din imperiul carolingian cele din

Germania au avut un sentiment etnic mai accentuat şi au dezvoltat ducatul pe baze etnice (Saxonia, Bavaria, Suabia,Lorena).Iniţial aceste ducate erau supuse puterii centrale dar în timp ele au devenit centrifuge şi fracţionarea politică va cuprinde toată lumea germană şi va duce la dezagregarea Sacrului Imperiu Roman de Naţiune Germană .

10

• Dinastia ottoniană începe cu domnia lui Heinrich , duce de Saxonia , ales împărat în
• • 919.Lui îi urmează la tron în 936 –973 , Otto cel Mare.În această perioadă se dezvoltă arhitectura şi artele derivate din cele carolingiene. Moştenirea carolingiană va fi însă prelucrată în forme originale , după modelul saxon. Dezvoltarea arhitecturii ottoniene nu priveşte Franţa şi Italia unde ia naştere un prim stil romanic care foloseştee bolta semicilindrică sau în leagăn.

Sculptura se manifestă în împodobirea portalurilor monumentale în bronz ale edificiilor religioase (catedrala din Mayence). Pictura se dezvoltă mai ales în legătura cu arta decorării cărţilor (pictura miniată) după modelul celei carolingiene căreia îi adaugă elemente bizantine într-un stil destul de abstract. Literatura se dezvoltă mai puţin dar are meritul de a fi tradus în germană Bucoligele lui Vergilius ,Organon-ul lui Aristotel de către un călugăr de la Saint Gall. Cele mai multe opere sunt însă redactate în limba latină. Istoria este ilustrată :Res Gestae Saxoniae ottonieni – Heinrich şi Otto. care relatează domniilor primilor suverani

Muzica – excelează în dezvoltarea cântului coral şi apoi a celui pe două voci exportat de la curtea bizantină . Apar teoreticinei ai muzicii scrierile lor fiind deidcate muzicii polifonice şi rolului instrumentelor : harpa,fluierul,lăuta rabă cu patru corzi. SFÂRŞITUL EVULUI MEDIU • Oraşele medievale vor avea o extraordinară efervescentă politică , apărându-şi cu succes drepturile împotriva seniorului feudal laic sau împotriva episcopului , reprezentând puterea bisericii. • Din sec.XI până în sec.XV fenomenul politic principal constă în centralizarea statului prin constituirea monarhiilor feudale în Franţa – regii capeţieni, cu încheierea perioadei de unificare politică sub Carol VIII ( 1483 – 1498).Se puneau bazele monarhiei feudale absolute care se va consolida în următoarele trei secole.

• În Anglia – bazele centralizării au fost puse după cucerirea normandă – 1066 ,

nucleul constinduindu-l domeniul regal care se mărea prin confiscarea de teritorii de la anglo-saxoni şi restrângerea puterii feudalilor prin împroprietărirea ţăranilor.O altă caracteristică este impunerea autorităţii regale asupra bisericii.Centralizarea statului a fost opera lui Henric Plantagenetul (1154 –1189)2 .Procesul de unificare a fost însă îndelung şi extrem de zbuciumat culminân cu instaurarea absolutismului regal în sec.XV.3 • În Peninsula Iberică – populaţia ibero –romană a convieţuit timp de aproape opt secole cu cuceritorii musulmani ceea ce a dus la creearea unei originale civilizaţii hispano-arabe.Spania se eliberează prin acţiunea Reconquitei şi formarea regatelor spaniole –Castlia ,navarra ,Aragon ,Leon şi cel al Portugaliei.ReconquiSta s-a încheiat în sec.XV sub autoritatea unui stat sprijinit de biserică constituit din unificarea Castiliei cu Aragonul .
2

Opoziţia bisericii reformelor iniţiate de el a dus la asasinarea primatului Angliei , Thoma Becket –1170 când regele este excomunicat de papă.În sec.XIII oraşele primesc dreptul de a fi reprezentate în într-un organ politic anume – viitorul Parlament englez care în sec.XIV va fi constituit din Camera Lorzilor şi Camera Comunelor.
3

1337-1453-Războiul de 100 de ani între Anglia şi Franţa , s-a încheiat cu victoria Franţei ,Ludovic XI şi Eduard IV;Războiul celor două roze – 1460 –1485 , război civil.

11

• Italia era împărţită la începutul feudalismului – sec.X-XIII în mai multe regiuni cu

regimuri diferite .În nord şi centru – Imperiu romano-german; Veneţia şi Genova erau republici independente ,în centru erau posesiunile statului papal, în sud regatul normand care cuprindea şi Sicilia, posesiune germană. • Alte oraşe s-au constituit în republici urbane independente . • În sec.XIII-XV existau mai multe feluri de regim politic în întreaga Italie : statul papal - teocraţie, regim monarhic feudal –în regatul Napoli, conducere aristocratooligarhică în repulicile Veneţiei şi Genovei sau o formă de conducere autoritaă inviduală –signoria creată în urma suspendării drepturilor comunale – Florenţa, Milano, Padova, Ferrara,Mantova,Verona. SOCIETATEA MEDIEVALĂ ŞI SFÂRŞITUL EVULUI MEDIU • Societatea medievală se organizează în trei ordine : clerul , nobilimea şi starea a treia., fiecare ordin îndeplinind o funcţie anume . • Constituirea feudalităţii se bazează pe conceptele de suzeranitate şi vasalitate.În schimbul protecţiei sale , suzeranul încredinţează vasalului un fief primind în schimb sfat şi asistenţă în caz de pericol .Fieful tinde să devină ereditar posesiunea sa fiind confirmată prin omagiul vasalic. • Evoluţia econmiei va da naştere unei noi categorii sociale – burghezia reprezentată prin comercianţi instalaţi în marile oraşe .Membrii ai stării a treia ei reprezintă o veritabilă putere prin legăturile economice pe care le dezvoltă în europa în cadrul târgurilor şi prin faptul că devin foarte repede bancheri. • Seniorii , nobilimea îşi oţin veniturile din exploatarea pământurilor divizat în : rezerva seniorială – lucrată de ţărani prin sistemul corvezilor loturile de pământ concesionate ţăranilor în schimbul redevenţelor.

• Statul ţăranului e simplu .El este dependent şi este plătitor de impuneri speciale ca

de ex. capitaţia –impozitul pe cap de contribuabil. Două interdicţii importante marchează dependeţa şţăranului – interdicţia copiilor de a moşteni bunurilor părinţilor şi interzicerea căsătoriei în afara senioriei. CRUCIADELE Au fost expediţii războinice întreprinse de ţările occidentale , la iniţiativa papalităţiipentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub ocupaţia islamică. • Idealurile nobile ale întregirii lumii creştine cruciadele au antrenat mase largi de populaţie care au participat la 8 campanii succesive între sec. XI –XII.Prima cruciadă a avut loc în anul 1096 – 1099 şi ultima în anul 1270 – cruciada VIII. • În Orient , Cipru , Siria au fost acum înfiinţate de către armatele cruciate state latine , de tip feudal şi un Regat al Ierusalimului ( 1099 – 1187 ) ; acestea u fost doar succese vremelnice care au degenerat în războaie şi jaf pe seama populaţiei locale , musulmană sau creştină. • Relaţiile cel mai complicate şi conflictuale au existat între bizantini şi barbarii oşteni cruciaţi ai Apusului. • Cruciadele au determinat importarea unor forme de societate medeivală occidentală în Imperiul bizantin prin stabilirea unor feudali în teritoriile acestuia – Italia de Sud , Sicilia, Peloponez.

12

• Au contribuit de asemena la promovarea economiei monetare , la dinamizarea traficului comercial , la circulaţia ideilor şi formelor de cultură, în general la deschiderea societăţii occidentale .

13

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful