UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE ISTORIE AN I I.D.

TITLUL REFERATULUI: AL. ODOBESCU - ARHEOLOG

1

XVIII). Urechia. După terminarea liceului Sf. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene. artelor şi învăţământului (este ministru al Cultelor şi Instrucţiunii în mai-oct 1863). nesemnat. iar în 1863 ministru de culte şi instrucţiune publică. Fiind încă în străinătate. A fost ministru al monumentelor (1863-1864). I-III. 1887-1900). Odobescu a fost numit. Biografie prezentată cronologic: La 1 Martie 1851 A. istoria şi datinile românilor. Aurelian. 1877) şi a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său.ALEXANDRU ODOBESCU (1834 . Autorul unor romane istorice (Mihnea Vodă cel Rău. Berindeiu. membru al Comitetului Arheologic din România şi că în această calitate efectuase pentru singura dată în viaţa sa săpături arheologice (la Pietroasa. Răsunete ale Pindului în Carpaţi). arheolog şi scriitor în perioada clasică a culturii române. Prin această participare. I. A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al 18-lea (Poeţii Văcăreşti. vol. 1874). 1861. a fost numit director al Ministerului Instrucţiei. publica în diferite reviste din ţară câteva articole. A. G. ce apare la Paris. Odobescu a dat un rol de frunte folcloristicei naţionale şi a trezit interesul pentru monumentele trecutului. Odobescu prezintă la Paris în cadrul Cercului românilor. Falcoianu). şi profesor de arheologie la Universitatea din Bucureşti. articolul Muncitorul român. alături de V. D. Anul 1868. România a participat în mod oficial la acel concurs universal. Sava din Bucureşti îşi formează o cultură clasică solidă la Sorbona. guvernul român l-a însărcinat pe Odobescu să mijlocească pentru participarea României la acea expoziţie. 1649 semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cretianu. 2 . Laurian şi Mavros (acesta din urmă preşedinte pe viaţă). Întors în ţară. A fost fiul generalului Ioan Odobescu. publică.1895) Alexandru Odobescu s-a născut la 23 iunie 1834. A fost istoric. unde a figurat pentru prima oară cu numele de "România". asupra poeziei poporane şi spre o mai spornică răspândire a ideilor sale. mai ales în raport cu ţara. publica diferite articole asupra Văcăreştilor. iar mai apoi în primul număr al revistei Junimea română. a fondat "Revista Română" (cu G. Când s-au unit ministerele în anul 1861. suntem. Odobescu a făcut prima încercare de sistematizare din istoriografia noastră a marilor probleme ale arheologiei româneşti. prin decretul nr. P. domeniu pe care nu-l va mai părăsi până la sfârşitul vieţii. În aceasta revistă. 1909. 1860) şi volume de eseuri (Câteva ore la Snagov. I. Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. poate fi considerat un reper cronologic pentru începutul implicării lui Odobescu în domeniul arheologiei. (Le Trésor de Petrossa. Doamna Chiajna. mai ales ocupându-se cu arheologia şi a ţinut la Ateneu câteva conferinţe asupra Artelor în România în perioada preistorica. În timpul acesta se ocupa şi cu ştiinţa şi cu literatura. Pseudokynegeticos. ţara noastră s-a făcut cunoscută străinilor. Odobescu publică apoi diferite articole în "Columna lui Traian" şi în alte reviste şi ziare. la Bucureşti. în 1866). Când s-a început organizarea expoziţiei din Paris. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei. care s-a implicat în revoluţia din 1848 din Ţara Românească. în care a apărut Notice sur la Roumanie. La 25 noiembrie 1864. făcea cercetări arheologice prin ţară. În 1855 revine în ţară şi se dedică literaturii. arheologiei. Odobescu a devenit colaborator al revistei “România literară” a lui Alecsandri şi a ocupat diferite funcţii intrând o perioadă în magistratură ca procuror la Curtea de Apel din Bucureşti. conferinţa Viitorul artelor în România. Cantacuzino.

După revenirea la catedră. Ciclul de conferinţe din 1872 dedicat artelor în România şi este prima încercare de periodizare şi clasificare sistematică a antichităţilor preistorice de pe teritoriul ţării noastre. prin întreţinerea unui asiduu contact cu forurile ştiinţifice şi personalităţi de prestigiu din ţările cu o tradiţie mai bogată în domeniu. cărţi dintre cele indicate în bibliografie. În anul universitar 1874/1875 a ţinut cursul de istorie a arheologiei. şi cel mai bun dintre toate cursurile pe care Odobescu le va ţine ulterior. Eforturile lui Odobescu s-au desfăşurat pe mai multe planuri: în cadrul Muzeului Naţional de Antichitate (ca membru al Comitetului Arheologic). plastica culturală din Dacia romană şi arta romană din epoca lui Traian. în cursul său de Istoria arheologiei (publicat în 1877). Titu Maiorescu. în general. iar altul despre Traian şi despre toate acele monumente care se raporta la istoria persoanei şi epocei. În anul universitar 1874-1875. alături de ceilalţi membri ai Comitetului Arheologic. monumentul de la Adamclisi. nu în ultimul rând. care urma să ia în grijă întreg patrimoniul monumental-istoric al României. Între 17 octombrie 1877 şi 22 iunie 1878 Odobescu a ţinut 60 de prelegeri dintr-un curs de preistorie. Odobescu a ţinut conferinţe în aula Academiei sau la Ateneul Român. care a generat o serie de concursuri de lucrări pe teme istorico-arheologice. a introdus în 1874. Odobescu a lansat iniţiativa întocmirii unui repertoriu arheologic al României defalcat pe judeţe. a ţinut începând din 1888 în paralel două cursuri de câte 60 de prelegeri pe an: unul consacrat „instituţiunilor şi monumentelor religioase ale Greciei vechi”. de a reglementa săpăturile arheologice şi de a preciza statutul obiectelor antice din colecţii – o realizare în acest sens fiind Regulamentul asupra explorărilor şi cumpărărilor de obiecte antice. epocă în care noua generaţie de istorici a început cercetările pe teren pe tot cuprinsul tarii. După o întrerupere de opt ani. Perioada anilor 1860 – 1880 este una dintre cele mai frumoase în istoria arheologiei româneşti. instituirea premiului „Alexandru Odobescu”. Odobescu a publicat în Columna lui Traian a lui Haşdeu o bibliografie a Daciei şi la 18 august 1872 a declarat că renunţă la diurna sa de academician în vederea achiziţionării de cărţi pentru biblioteca Societăţii Academice. în anul universitar 1887-1888 prezintă un curs intitulat: Traian şi despre toate acele momente care se raporta la istoria persoanei şi epocii. este încredinţat la universitatea bucureşteană lui Odobescu. În aceeaşi sferă de preocupări se înscrie şi efortul lui Odobescu.îndreptăţiţi să afirmăm că pe la mijlocul anilor ’60 arheologia devine una dintre cele mai importante. la catedra universitară. între multe altele. Pentru a strânge informaţia necesară a redactat un Cestionariu arheologic difuzat în 1870-1871 ce cuprinde întrebări amănunţite adresate organelor administrative şi intelectualităţii săteşti din toate comunele judeţelor ţării. totodată. în sânul Societăţii Academice Române (începând din 1870). Temele propuse de Odobescu erau dintre cele mai importante pentru istoria noastră. Lui i se datorează. dacă nu principala preocupare a lui Odobescu. Ca membru al Comitetului Arheologic. prin proiecte de sistematizare a activităţii arheologice. Odobescu a avut strânse legături cu mişcarea arheologică din tânărul stat român. Cel mai concludent exemplu este tema propusă de Odobescu şi acceptată la 24 august 1871: Asupra popoarelor care au locuit ţările române de a stânga Dunării mai înainte de concuista acestor ţări de către imperatorele Traian. O lucrare pe acest subiect urma să fie prima contribuţie ştiinţifică în necunoscutul domeniu al Daciei preromane. prin conferinţe şi. Odobescu face referire constantă la arta din epoca lui Traian. Unul din aceste cursuri. Ministrul instrucţiunii. Odobescu nu a fost mai puţin activ în forul academic în secţia istorico-arheologică. din care s-au născut apoi opere fundamentale ale istoriografiei româneşti. Tema de interes a lui Odobescu se împarte în câteva compartimente: antichităţile romane de pe teritoriul României. la fel ca şi participarea activa a lui Odobescu la înfiinţarea Comisiei Monumentelor Publice în august 1874. în special cele din Oltenia şi tangenţial. fiind secretar al Legaţiei române de la Paris. iar în 1878/1879 tot 60 de prelegeri dintr-un curs de antichităţi orientale. promulgat sub forma unui decret (nr. 736) la 10 aprilie 1874 –. cel de arheologie. „cursuri libere şi gratuite”. pe lângă programa oficiala. Acest curs va rămâne singurul publicat însă. cât a lipsit din ţară. Pe baza răspunsurilor 3 . ce va vedea lumina tiparului în 1877 şi va fi încununat de un binemeritat premiu academic.

spre a colora aceste două episoduri culese din cronicile vechi. subvenţionarea unor investigaţii arheologice în judeţele Buzău. El susţine că datele locuirii zonei Pietroasa ar merge undeva prin secolul al IV-lea d. se poate lăuda mai vârtos Ţara Moldovii. Preocupările de arheologie ale lui Odobescu au fost foarte diferite între ele: un repertoriu arheologic al unui judeţ. Rezultatele cercetării sale se găsesc publicate în trei volume ce compun monumentala sa operă. istoricii şi arheologii Bock. precum şi în alte studii. Linas şi Lasteyrie au fost de părere de la început că este vorba despre un tezaur aparţinând goţilor. Un doctor parizian i-a prescris în tinereţe (pe la 1867) un tratament antinevralgic cu morfină. Cercetătorii cred că momentul îngropării pieselor de aur a fost între anii 376. în dreptate. Şi astăzi există mulţi susţinători ai acestei teorii. găsindu-şi locul binemeritat în cadrul arheologiei. La acestea se adaugă permanente referiri. injectându-si o supradoză 4 . din care fac parte nuvelele „Mihnea Vodă cel Rău” şi „Doamna Chiajna” prezente în acest volum. acesta a fost însă una dintre victimele morfinomaniei. C. el a întocmit ulterior un Proiect de campanie pentru exploraţiuni arheologice în districtul Buzău în vara anului 1871. pre cât s-a putut. fitecine va vedea că am avut drept model frumoasa nuvelă istorică a domnului Constantin Negruzzi. cel policrom. la care se adăugau informaţiile provenite din lucrările publicate. Odobescu a reuşit să prezinte două repertorii arheologice din amplul sau proiect: Notiţe despre localităţile inseminate prin rămăşiţe antice din judeţul Dorohoi şi Antichităţile judeţului Romanati. valorificând desigur informaţiile prilejuite de Cestionarul arheologic. ci a luat naştere în părţile de răsărit ale Imperiului Roman. inclusiv pentru a-şi procura narcoticul. dar înrudite cu lumea clasică greco-romană. la diferite monumente romane de pe teritoriul tarii noastre şi din alte locuri. In timpul lui Odobescu exista un răspuns unitar. care nu este gotic sau germanic. fac dovada încercării scriitorului de a păstra nealterate valorile româneşti.primite (peste 1600). Ca orice imitaţiune. în lipsa talentului. El solicita la 15 iulie 1866 ministrului Instrucţiunii. A. Inspirându-se din opera lui Costache Negruzzi şi cercetând Letopiseţele acelor timpuri. din cea de-a treia categorie fac parte piesele simple. m-am silit cel puţin să păstrez. numiri şi cuvinte bătrâneşti. lucrate în atelierele de tradiţie greco-clasică ale Imperiului Roman. realizate în ateliere mai primitive.” ( Prefaţa ediţiei din 1886). fără alte incluziuni. Alexandru Odobescu pe lângă faptul că a fost un arheolog deosebit. Alexandru Odobescu a făcut din studiul Tezaurului de la Pietroasa opera sa de căpătâi. Brăila şi Covurlui. se află reprezentate o serie de zeităţi sincretice care aparţin neamurilor germanice. formele şi limba Letopiseţelor naţionale. asupra lui Alexandru Lăpuşneanu. Odobescu descrie cu mare modestie “Scenele Istorice“: „După titlul şi după cuprinderea acestui mic volum. în 1895. Cei care afirmă provenienţa germanică argumentează cu faptul ca pe "patera". Aprobate de minister aceste cercetări s-au limitat în cele din urmă la Pietroasa. încercările mele sunt mult mai prejos de acel mic cap d-operă.Hr. Sub acelaşi impuls. include piesele împodobite cu pietre preţioase şi semipreţioase ale tezaurului. Din corespondenţa sa ulterioară rezultă că a avut mereu probleme financiare. Odobescu însuşi nu a fost un arheolog de teren. Râmnic. când Athanaric a părăsit teritoriile nord-dunărene pentru a se refugia în imperiu.Hr. al doilea stil. Acest lucru a fost pus în legătură cu regele vizigot Athanaric care a trăit in acea perioadă. cu care. Alături de el. Specialiştii aduc ca argumente şi faptul că piesele din tezaur sunt lucrate în trei stiluri diferite: primul stil este caracteristic pieselor din aur masiv. Dar alţi oameni de ştiinţă afirmă ca piesele tezaurului descoperit acolo nu par a fi lucrate toate în aceeaşi epocă. care trădează în continuare interesul său special pentru această zonă. cum este colanul cu incriptie runică. una dintre piesele tezaurului. şi anul 380. Se va sinucide la Bucureşti. localitate care concentra în cel mai înalt grad interesul savantului. Scrierile sale istorice. un curs universitar despre Traian şi monumentele epocii sale şi o conferinţa de arhitectură romană. în primul rând în Istoria arheologiei dar şi în Tezaurul de la Pietroasa. când are loc marea invazie a hunilor dinspre răsărit. "La tressor de Petrossa". Rosetti. izvorât desigur din preocupările legate de tezaurul de la Pietroasa. adică unei populaţii germanice din veacul al IV-lea d. să adun datine. Nu a fost îndeajuns sprijinit iar proiectul său a fost ulterior repede abandonat.

1934. ci prin "cei care umblă fumând" din lulele (Trompeta Carpaţilor. Manolescu. Odobescu (1834-1934). 5 .acest erou de roman sentimental colecta o suficientă doză de morfină şi se sinucise. Cesar Bolliac susţinuse că dacii inhalau fum de "mac şi cânepă mai ales". pentru a fi inhalat fumul (cum susţin Herodot şi alti istorici antici).html 3. In 1873. Astfel de pipe fuseseră descoperite de Bolliac în săpături arheologice din Muntenia. 1873).ro/ 4. Alexandru Odobescu a contestat într-un pamflet concluziile lui Bolliac. 3) pentru a-i denumi pe preoţii traci. La centenarul Al. BIBLIOGRAFIE: 1.ro/scriitorii-romani-si-narcoticele-1-de-la-scavinski-la-odobescu4518.citatecelebre. ar trebui tradus nu prin "cei care umblă prin fum". recurge la un truc ieftin." . N.scrie G. http://www. termenul kapnobatai. ca arheolog. 3.de morfina. Petru Iroaie. ci şi fumată în lulele de lut. Odobescu. a susţinut Odobescu. http://www. Tracii inhalau intradevăr fumul unor plante halucinogene. Respectiva "buruiană narcotivă" nu era doar aruncată în foc sau pe pietre încinse.eu/ro/biografii-autori/alexandru-odobescu 2. 1873). Introducere in opera lui Al. El a considerat că Cesar Bolliac are halucinaţii. a conchis Bolliac.revista22. dar nu folosind lulele.revistamagazin. lăsându-se purtat "prin regiunile închipuirii" de "fumuri archeologice ce ies din lulele prehistorice" (Columna lui Traian. Pentru a o procura. VII. Alexandru Odobescu a purtat o polemică publică cu Cesar Bolliac pe tema narcoticelor cu care se intoxicau în antichitate geto-dacii. "Introducând pe rând doi medici pe intrări deosebite [ale casei]. folosit de Strabon (Geografia. Călinescu . Prin urmare. 1976. http://www. . 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful