1.

DEFILEUL DUNARII-CAZANE Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dupa Volga, Dunarea isi are izvoarele pe teritoriul Germaniei, in Muntii Padurea Neagra। In drumul sau spre varsare, Dunarea strabate Europa de la vest la est pe o lungime de 2860 km, adunandu-si apele de pe o suprafata de 805.300 km patrati. Dunarea se formeaza la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenti de dimensiuni reduse – Brege si Brigach – ce-si au izvoarele sub Varful Kandel (1241 m). Bazinul Dunarii ocupa 8% din suprafata Europei, extindandu-se pe teritoriul a opt tari – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Bulgaria si Ucraina. Fluviul s-a format la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic – resturi ale Marii Sarmatice, existente inainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani. Acolo unde Dunarea a strapuns aceste bariere montane au fost puse in evidenta vestitele porti sau defilee, dintre care se remarca Devin si Portile de Fier, care au separat cursul Dunarii in trei sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) si inferior (pontic), acesta din urma identificandu-se cu sectorul romanesc. Dunarea strabate regiuni variate sub aspect morfogenetic, munti vechi hercinici (Padurea Neagra), munti tineri, ce apartin lantului alpino – carpato – balcanic, podisuri si campii, caracterizate de climate diferite, de la cel temperat, cu influente oceanice, baltice si submediteraneene, la cel temperat continental. Se presupune ca Defileul “Portile de Fier” provine dintr-o veche stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. cu timpul, apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic. Defileul “Portile de Fier” este caracterizat de o alternanta a sectoarelor de bazinete depresionare cu sectoare inguste, diferentiate morfologic si structural. Formele de relief din sectorul de defileu prezinta o bogatie si varietate iesite din comun. Dincolo de Cazanele Mari, apele fluviului patrund in micul bazinet Dubova, ce are forma unui golf cu aspect semicircular. In aval de Dubova, Dunarea patrunde in Cazanele Mici, formate din Ciucaru Mic (313 m), pe stanga, si Mali Strbac (626 m), pe dreapta, masive calcaroase de varsta mezozoica. In acest sector, cu o lungime de circa 3,6 km, albia atinge cea mai mica latime din defileu, 150 m. Peretii verticali ai Ciucarului Mic au un aspect ruiniform, pe politele calcaroase facandu-si loc tufarisuri de liliac salbatic, carpinita si scumpie. In aval, peretele de calcar al Ciucarului Mic este spintecat de paraul Mraconia, un mic golf al lacului patrunzand pe Valea Mraconiei spre amonte. 2.Pestera Veterani – odinioara sanctuar al lui Zamolxis Dupa confluenta cu paraul Plavisevita, Dunarea intra in cel de-al treilea sector de ingustare, Cazanele Mari, flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 m) si ale vecinului sau sarbesc, Veliki Strbac (768 m). Peretii Cazanelor Mari

au inaltimi de peste 200 m, iar latimea medie a albiei este de 150 m. in peretii Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de pestera, dintre care doua sunt mai importante, Gura Ponicovei si Veterani. Pestera Gura Ponicovei prezinta mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasa este Galeria Concretionara, precum si Sala Coloanelor. Aici, apa si timpul au creat stalactite si stalagmite de forme si marimi diferite, domuri si coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de caverna, draperii etc. Tot in aceasta pestera au fost gasite oase de urs si de hiena de pestera, precum si de cultura halstattiana. Pestera Veterani este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind consacrata de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. In acest areal al Cazanelor Mari se dezvolta o flora diversificata, cu elemente central si est-europene, dar si elemente submediteraneene, endemisme si relicte iubitoare de caldura si uscaciune, dintre cele care au supravietuit epocii glaciare. Se remarca o serie de arbusti, precum liliacul, carpinita, artarul banatean, mojdreanul, scumpia, dar si numeroase alte varietati de stanjenei, campanule, lalele si ferigi, ce si-au gasit adapost in stancariile neospitaliere ale defileului. SURSA: http://www.e-referate.ro/referate/Defileul_dunarii2005-03-18.html 3.Ciucaru Mare si Cazanele Dunarii Despre zona Cazanelor Dunarii s-a scris foarte mult in literatura turistica. Informatii mai mult sau mai putin complete despre valea Dunarii, fauna si flora zonei, punctele de atractie consacrate, in speta Cazanele Mari si Mici, Valea Mraconiei si altele gasim in toate ghidurile turistice ale zonei, fie ca e vorba despre monografii ale judetului Mehedinti, ale cursului Dunarii sau ale muntilor Almaj. Aceste lucrari fiind la indemana oricui, s-ar putea spune ca nu mai avem ce adauga in interesul promovarii acestei zone sau pentru a stimula curiozitatea iubitorilor de natura si drumetii. Insa punctul de pornire in realizarea excursiei pe dealul Ciucaru Mare l-a constituit doua surse de informatie care nu sunt folosite de cei care se multumesc sa traverseze zona cu masina. Dealul Ciucaru Mare este de fapt malul romanesc al Cazanelor Mari. Si este totodata si singurul punct de belvedere asupra acestora, in lipsa unei calatorii cu vaporul pe Dunare. Dupa constructia barajului de la Portile de Fier I, ridicarea apelor Dunarii a impus mutarea soselei de pe malul romanesc prin spatele Ciucarului Mare, odata cu stramutarea localitatii Dubova, situata la poalele acestuia. La Dubova ajungem pe DN 57, dinspre localitatea Orsova (19km), pe un parcurs pitoresc. Soseaua urca in curbe stranse pentru a cobori apoi in localitatea Ieselnita. De aici, drumul insoteste malul stang al Dunarii, unde s-au construit zeci de case de vacanta in ultimii ani, ajungand pana foarte aproape de intrarea in Cazanele Mici. Aici malurile se strang, soseaua de pe malul sarbesc se ridica la inaltime si dispare intr-un tunel iar cu privirea vrajita de salbaticia locurilor, de verticalitatea ametitoare a peretilor de stanca nu ne dam seama cand ajungem la varsarea

Mraconiei in Dunare. Aici peisajul e dominat de sculptura megalitica recent terminata: regele Decebal. Cazanele Mici se continua la fel de spectaculoase pana la deschiderea neasteptata a golfului Dubova. Chiar de partea cealalta a foste depresiuni inundate, se zareste silueta trapezoidala a Ciucarului Mare, in varful caruia vom urca azi. Dunarea sapa in malul romanesc o curba pronuntata, soseaua ii parcurge conturul si ne aduce in localitatea Dubova. Cateva serpentine mai stranse si ajungem la punctul de pornire pe traseu. O tablita ne indreapta pasii pe marcajul triunghi galben. Urcam de la sosea cativa metri si intram intr-o padurice in care regasim liliac, carpen dar si specii de conifere. Poteca urca destul de pronuntat, inscriindu-se pe buza unui ogas. Marcajul este bun si ne indreapta catre culme, printr-un labirint de poteci si potecute spalate de ploi. In spatele nostru incep sa se ridice inaltimile molcome ale Almajului. Prin poienile lor, vedem salase si clai de fan. Odata urcusul terminat (maxim 25 de minute de la plecare), mergem drept pe un platou in care incep sa rasara stanci. Poteca este lata si ne conduce fara gres drept inainte. Iesim dintre copaci si in maxim 40 de minute de la plecare ajungem pe buza abrupturilor ce coboara din Ciucaru Mare direct in Dunare. Prima imagine este una absolut fanatstica pentru cei mai putin obisnuiti cu salbaticia si grandoarea peisajului montan : la picioarele noastre se gaseste Dunarea, foarte ingusta in acest sector (250 pana la 450 de metri). Cleanturi prapastioase de calcar alb coboara din locul unde ne aflam catre fluviu. Dincolo, pe malul sarbesc se ridica cu mult deasupra, silueta muntelui Veliki Strbac (768m). Soseaua de dincolo se unduieste la cativa metri deasupra apelor. Pentru a avea o imagine cat mai completa asupra Cazanelor Mari, putem urma fara dificultate marginea dealului, atat spre sud cat si spre nord. Ocolind numeroasele doline care ciuruiesc platoul pe care ne aflam, in maxim 1 ora putem vedea noi si noi perspective asupra fluviului si asupra clisurii. Indreptandu-ne, de pilda, spre nord, ajungem intr-un loc unde prin iesirea din aval a Cazanelor Mari, putem zari Dealul Ciucarul Mic (fratele omonim care strajuieste Cazanele Mici), o parte din Cazanele Mici si culmi indepartate ale Muntilor Mehedinti. Nu trebuie sa plecam fara a ajunge la marginea nordica a Ciucarului Mare de unde avem o larga si minunata vedere asupra golfului Dubova pe unde am venit. Revenirea la sosea o facem pe acelasi drum. Sa incercam sa fim atenti in zonele expuse soarelui pentru ca izolarea acestui loc il face habitatul ideal al viperei cu corn. Putem zari insa, pentru delectarea noastra, broaste testoase, scorpioni si fluturi. Deosebit de interesante sunt dolinele de diferite dimensiuni pe care le vom gasi una langa alta pe platoul Ciucarului Mare: funduri de caldare, uneori cu cate un sorb ce permite drenarea apelor catre subteran, perforat si acesta de cavitati. Incercati sa rapiti 2 ore din timpul vostru daca ajungeti in zona si sa urcati pe Ciucaru Mare. Veti avea cu siguranta ce arata si ce povesti. Sursa http://salvamont.org/main/articole/show_ro_t_ciucaru-mare_i 4.Manastirea Mraconia din Cazanele Dunarii

Manastirea Mraconia se afla in comuna Duhova din judetul Mehedinti, la o distanta de 15 kilometri vest fata de orasul Orsova. Mai concret, aceasta se afla pe malul stang al Dunarii, care formeaza in acel loc, cel mai frumos defileu de pe tot intinsul ei, defileu intins intre Orsova si Moldova Noua. Manastirea Mraconia a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, caci datorita arhitecturii reliefului, prin ingustimea din loc in loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultana a doua vase. Aceste ingustari si largiri maxime ale fluviului au primit numele de "cazanele Dunarii", dupa parerea multora, locul fiind cel mai frumos loc din tara. Locul pe care a fost ridicata aceasta se numea "la balon", datorita punctului de observatie de acolo. Manastirea Mraconia a fost cunoscuta si ca manastirea din Valea Dunarii sau de la Ogradena Veche, o comuna din apropiere. Cuvantul "Mraconia" inseamna "loc ascuns" sau "apa intunecata". Manastirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, incepand de la pustiirea navalitorilor, plata peschesului, stapaniri straine si pana la a fi inghitita de apa. Actuala manastire este ridicata pe locul fostei manastiri Mraconia, ridicata in valea cu acelasi nume. Manastirea initiala a fost ridicata in anul 1523 sub jurisdictia Episcopiei de la Varset de catre dregatorul regiunii de granita a Caransebesului si Lugojului, banul Nicola Garlisteanu. Biserica a primit hramul Sfantului Prooroc Ilie. Dupa unele marturii documentare, manastirea Mraconia a existat inca de pe la jumatatea secolului al XV-lea. Se crede ca a fost ctitorita in anul 1453 si refacuta dupa anul 1800. Atestata documentar de la 1453, Manastirea Mraconia este distrusa in timpul razboiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 si 1792, fiind refacuta si demolata din nou in 1968. Astfel, renumitul cronicar Nicolae Stoica din Hateg, fost protopop al Mehadiei, scria intr-o cronica din anul 1829 ca "de frica turcilor, si indeosebi dupa batalia nefericita de la Varna si dupa ocuparea Constantinopolului in 1453, calugarii de la Mraconia s-au refugiat la Orsova" Desi in decursul timpului manastirea Mraconia a fost degradata si daramata, in anul 1788 aceasta era inca locuita, iar in anul 1800, tencuiala interioara inca era vizibila. In anul 1823 s-a gasit, intre ruinele manastirii, sigiliul vechiului locas care prezinta inscriptia slavona: "Peceat manastirea Lubostinie Hram Uspenia Presvistaia Bogaraditi Leto 1735". O alta descoperire a fost facuta in anul 1853, cand s-a mai gasit sub ruine o icoana a Maicii Domnului, dusa mai tarziu la o expozitie din Viena de pictorul Victor Schram din Munchen. Ca urmare a constituirii unui Comitet de actiune, din anul 1931 s-a inceput reconstruirea manastirii si, datorita activitatii intense a monahului Alexe Udrea, in anul 1947 s-a ajuns la ridicarea din nou a bisericii si acoperirea ei cu sindrila. Nu cunoastem cat de departe s-a ajuns cu constructia, dar se stie ca ruinele ei au fost acoperite de apele Dunarii, retinute in perimetrul lacului de acumulare de la Portile de Fier. Construirea hidrocentralei de la Portile de Fier I realizata in anul 1967 a facut ca asezamantul sa fie demolat, ruinele sale fiind inundate de apele Dunarii. Manastirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruita in alt loc. Datorita soartei sale, aceasta a

ajuns sa fie cunoscuta sub numele "Manastirea de sub ape, Mraconia". Dupa anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut initiativa reinfiintarii Manastirii Mraconia. In anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar in anul 1995, cu binecuvantarea P.S. Nestor Vornicescu si cu aprobarea Sfantului Sinod, se reinfiinteaza acest asezamant. Persoana desemnata sa se ocupe de zidirea bisericii a fost preotul Cristian Tartea, transferat de la parohia Dubova. Lucrarile au fost terminate in 1999-2000. Actuala biserica poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfanta Treime.Biserica este din zid de caramida, in forma de cruce. Este compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Manastirea Mraconia are o obste de calugari.De la biserica initiala, care acum se afla sub apele Dunarii, se mai pastreaza doar usile imparatesti si o candela - in muzeul parohial de la Eselnita. SURSA: http://www.crestinortodox.ro/Manastirea_Mraconia-22-16200.html 5.TABULA TRAIANA la intrarea in Cazanele Dunarii Cu 1900 de ani in urma (la 25 martie 101 AD) imparatul Traian iesea din Roma cu o aramata de 150.000 de ostasi (cea mai puternica armata a lumii la acea vreme) indreptindu-se spre Dacia, o tara misterioasa care se legase de Dunare, Mures si muntii Carpati cu ziduri colosale din calcare si andezit, cu terasari monumentale, cu lungi conducte de transportat apa "turnate industrial" din lut ars etc (la care trebuie acum sa adaugam vaste cunostinte cosmogonice, topografice, matematice si geometrice, metalurgice, ingineresti etc). Cine erau acei daci atit de intelepti, condusi pe atunci de Marele Rege Decebal (de la moartea caruia se implinesc in acest an 1895 ani), pe care nu i-a putut cuceri nici Caesar la 44 BC (tot in acest an se implinesc si 2045 ani de la moartea lui Burebista, regele dacilor din timpurile cind la Roma domnea Ceasar), nici Domitian in 86-89 AD? De ce Traian si Hadrian i-au imortalizat pe multi din acei comati si peliati in monumentale sculpturi, realizate de o mina geniala (unica lucrare fundamentala care cerceteaza acest fenomen artistis si geopolitic ramine exceptionala teza de doctor in stiinte a dlui Leonard Velcescu de la Sorbona, nepublicata inca). De ce Dacia Romana are o forma topografica asa de stranie? De ce Traian si Apolodor au ales pentru constructia podului peste Dunare cotitura mareata a maretului fluviu la Portile de Fier, matca milenara a civilizatiei omenesti? Si cu ce mijloace (umane, materiale, ingineresti) a construit Apolodor acel pod magnific intr-un timp record.

6.Statuia lui Decebal la Mraconia in Cazanele Dunarii Statuia lui Decebal este înaltă de 40 m şi lată de 25 m. Ea a fost sculptată după modelul celei din stânca Muntelui Rushmore şi este cea mai mare statuie din Europa: are cu doar şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii, cu opt mai mult

decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro, dar cu aproximativ 10 metri mai mult decât înălţimea legendarului Colos din Rhodos. Locul realizării sculpturii este în apropiere de oraşul Orşova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri. Câteva dimensiuni ale statuii sunt: • lungime ochi: 4,3 metri • lungime nas: 7 metri • lăţime nas: 4 metri. Ideea construirii acestei statui i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un controversat istoric amator, şi a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să o termine, realizarea ei costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. În comparaţie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptorialpinişti, statuia regelui Decebal s-a desfăşurat pe parcursul a zece ani, la realizarea ei lucrând 12 oameni. Executarea acestei lucrări s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află cea mai mare sculptură în piatră din Europa se poate ajunge doar cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrişarea pomilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje, toate instrumentele de lucru fiind transportate cu barca şi cu saci de 40-50 de kilograme în spinare. Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori au trebuit să se caţere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă este cea de manevrare a schelelor. Uneltele de lucru folosite de către sculptori-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea de la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile. Datorită condiţiilor dificile de lucru, au avut loc şi câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucrau pe schelă au căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul de susţinere montat de jurîmprejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat serul antiviperin. Ca urmare a trepidaţiilor, dar şi a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălţime de şapte metri) s-a fisurat şi era în pericol să se desprindă şi să cadă. S-a renunţat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranţă. Nasul regelui a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment.

Construcţia statuii lui Decebal a fost finalizată în anul 2004. Semnificaţia statuii Chiar în faţa statuii, dar pe malul sârbesc, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică ("Tabula Traiana"), monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia şi a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105. Sub faţa lui Decebal se găseşte o inscripţie în latină: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Decebal - făcută de Drăgan"). Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase volume despre istoria dacilor şi a tracilor ("Noi, tracii"; "Imperiul Romano-Trac", "Mileniul imperial al Daciei"), intenţionând să construiască în oraşul Cluj şi o copie în mărime naturală a Columnei lui Traian, proiect oprit deocamdată. Tezele sale sunt deseori asociate protocronismului şi extrem de controversate în rândul istoricilor. Prin construcţia acestei statui modelată în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să demonstreze întâietatea românilor în formarea culturii europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenta ei daco-tracă. http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_lui_Decebal