OASELE -generalitati

-

Organele aparatului locomotor reprezentat de oase,articulatii si muschi deriva din mezoderm. Stiinta care se ocupa cu studiul oaselor se numeste osteologie,si dupa Testut constituie baza anatomiei. Oasele se definesc ca fiind piese dure,rezistente,care prin articulare unele cu altele formeaza scheletul. Functii : • asigura forma corpului si dimensiunile segmentelor sale • f de sprijin si de sustinere a diferitelor componente anatomice • ofera suprafata pt insertie de muschi, ligamente, tendoane • confera protectie,formand cavitati ce adapostesc organe vitale (cutia craniana- encefal,cusca toracica- cordul si plamanii,canalul rahidian pt maduva spinarii) • are continut bogat in saruri minerale si prin calciu contribuie la mentinerea echilibrului fosfo-calcic • contine maduva rosie, hematogena, cu rol hematoformator

Configuratia externa a oaselor
-dupa dimensiune: –lungi,scurte,late sau plane Oasele lungi executa miscari rapide si de amplitudine mare. Intra in structura membrelor si prezinta un corp si doua epifize. Oasele scurte – cele 3 dimensiuni sunt reduse, au rezistenta f mare, putand suporta greutati ridicate (tarsienele) - asigura echilibrul intrinsec al coloanei vertebrale - pot permite miscari complexe, variate si de finete (oasele carpiene) Oasele late – marea lor majoritate servesc protectiei unor organe, formand cavitati (cutia craniana) -reprezinta suport pt diferite parti anatomice ( coxalele sustin organele pelvisului) -suprafete intinse pentru insertii musculare Clasificarea oaselor dupa alte considerente: • asemanarea cu diferite corpuri geometrice (trapezul,cuboidul,piramidalul) • asemanarea cu obiecte (ciocanul,nicovala,scarita,scafoidul,semilunarul) • oase pneumatice (contin cavitati pline cu aer, de dimensiuni mari, sinusuri, sinusuri frontale,maxilare,sfenoidale • oase de dimensiuni mcii (celule, celulele maselor laterale ale etmoidului, celulele mastoidiene) • dupa criteriile morfologice (oase arcuite – coastele, oase torsionate – humerusul, oase sesamoide – rotula, oase wormiene- sunt intalnite la suturile cutiei craniene) Elemente descriptive ale oaselor:

formand adevarate santuri. ce patrund in canelele Havers. reprezentate de proeminente : cavitati.sunt de insertie. . anastomozandu-se cu vasele de la acest nivel.pre²zinta fete. sunt reprezentate de orificiile canalelor Havers -ordinul IV : sute/mm². Este mai aderent la nivelul epifizelor oaselor lungi si la nivelul oaselor scurte. -ordinul II : 30-40/mm². gaura lui Arnold.. el asigura cresterea in grosime a oaselor. dau forma suprafetei articulare. destinate pasajului unor tendoane sau unor pachete vasculo-nervoase ORIFICIILE )gaurile) : de trecere si nutritive Orifiicle de trecere sunt de dimensiuni : . situate la nivelul epifizelor oaselor lungi si la nivelul oaselor late si scurte. de adapostire si protectie (santul subcostal) Pot fi alungite. gaura lui Vesalius) Orificiile nutritive sunt de 4 ordine : -ordinul I : cele de la nivelul diafizei oaselor lungi si sunt cate una pt fiecare diafiza.mari (gaura occipitala) . sunt destinate pasajului oaselor.mici (gaura spinoasa. exceptie fac tibia si femurul cu 2 sau mai multe gauri nutritive. unde vor da nastere la ramuri arteriale. gauri. margini. si mai putin aderent la nivelul diafizelor si oaselor late. prin aceste gauri patrund arterele nutritive ale osului (cu originea intr-o artera mare din vecinatate) -ordinul II : de dimensiuni mai mici. precum si repartitia osoasa in caz de fracturi. unghiuri la nivelul carora se descriu o serie de elemente caracteristice. Au o grosime intre 1-3 mm. Contine vase de sange ce patrund in tesutul oso din canalele Wolgmann. PROEMINENTE : articulare si nearticulare Proeminentele nearticulare pot fi : -ascutite (spinele osoase) -prismatic triunghiulare (apofizele. acesta reprezinta criteriul de clasificare al articulatiilor mobile (sinoviale) Cavitatile nearticulare . orificii si canale. avand o foita superficiala(periost fibros cu vase de sange). subtuberculii) -tuberozitati intinse pe toata suprafata osului : bose sau eminente -crestele (netede sau rugoase) CAVITATI : articulare si nearticulare Cavitatile articulare.sunt invers configurate proeminentelor osoase. sunt reprezentate de orificiile de deschidere ale canaliculelor osteoplastelor PERIOST Oasele sunt acoperite la periferie de o membrana conjunctivo-vasculara: periost. o foita profunda(periostul osteogen contine celule mezenchimale active).

Discul intervertebral este de natura fibro-cartilaginoasa. In ceea ce priveste limfaticele. Articulatia dintre corpurile vertebrale se realizeaza prin intermediul discului intervertebral ( simfize) Suprafetele articulare sunt reprezentate de fata superioara concava a corpului vertebrei subiacente si de fata inferioara concava a corpului vertebrei supraiacente. si la distanta prin procesele spinoase.superior cu capul. ce se orienteaza catre cele 2 epifize. Arterele periostale patrund prin canelele Wolgman si se anastomozeaza in interiorul canalelor Havers cu arterele nutritive. strabate diafiza si ajunge la canalul medular. ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE • sunt intrinseci(dintre piesele vertebrale) si extrinseci (articulatiile coloanei vertebrale cu alte segmente ale scheletului.somatica si vegetativa . inferior cu coxalele) Articulatiile intrinseci : vertebrele se articuleaza intre ele imediat. care imbraca maduva osoasa hematogena. Inervatia oaselor : . anastomozandu-se la periferia maduvei osoase hematogene. intre cele 2 suprafete articulare formandu-se un spatiu eliptic in care patrunde discul intervertebral. ocupa spatiul lenticular dintre 2 vertebre alaturate.are foruma unei lentile biconvexe.la nivelul periostului exista proprioceptori I. ci doar spatii limfatice. Celelalte ramificatii se numesc ramuri osoase si patrund in grosimea osului prin canalele Havers. aderand la ligamentele longitudinale. Artera nutritiva principala patrunde in gaura nutritiva de ordinul I. Mijloacele de unire in aceste articulatii sunt reprezentate de discul intervertebral si ligamentele longitudinale anterior si posterior. Venele au traiect invers arterelor.ramificatiile nervoase merg intotdeauna cu ramurile arterelor nutritive si periostale . formand reteaua arteriala hematogena. Fiecare disc intervertebral este format din 2 portiuni : -periferica : inel fibrosâ -centrala : nucleul pulpos .VASCULARIZATIA SI INERVATIA OASELOR Au o puternica vascularizatie. nu exista vase limfatice. iar periferia acestuia depaseste suprafata articulara. Din ramuri se desprind artera medulara.f bogata. sunt vene nutritive si periostale. adica prin fetele corpurilor vertebrale si prin procesele articulare. fiind asigurata de 2 categorii mari de artere : artera nutritiva principala si arterele periostale. unde se divide intr-un ram ascendent si descendent.

fiind mai aderent la nivelul corpurilor. 5 mm(toracala). Totalitatea discurilor intervertebrale reprezinta o inaltime egala cu ¼ din lungimea coloanei vertebrale. niciodata volumul. 9-10 mm(lombara). posterior corpurilor vertebrale si anterior durei mater.Discurile intervertebrale sunt vascularizate pana la 20-25 ani. LIGAMENTUL LONGITUDINAL ANTERIOR Este o banda dreptunghiulara care se intinde de la fata exocraniana a portiunii bazilare a occipitalului pana in dreptul vertebrei S2. 3 mm(regiunea cervicala). acest fenomen poarta denumirea de hernie de disc. Nucleul pulpos este considerat adevaratul centru al miscarii si se deplaseaza in partea opusa miscarilor coloanei vertebrale.si discurile intervertebrale si circumferinta corpurilor vertebrale pe de alta parte. iar la nivel toracal sunt in plan frontal.5=5 kg la nivelul nucleului pulpos lombar. amortizeaza si disperseaza presiunea exercitata la nivelul coloanei (prin trecerea de la clinostatism la ortostatism se degaja o presiune de 4. inelul fibros opunandu-se indepartarii vertebrelor. se formeaza un spatiu in care se tesut conjunctiv lax cu arteriole. venule si fibre nervoase senzitive. iar cele inferioare avand forma de cilindru plin. astfel ca vertebrele prin corpurile lor pot asigura stabilitatea pe de o parte si protectia maduvei in cazul miscarilor excesive. Nucleul pulpos este comparat cu o punga de plastic plina cu apa. isi modifica forma. II ARTICULATIILE DINTRE PROCESELE ARTICULARE Pentru vertebrele cervicala si toracale. deoarece la nivelul cervical suprafetele articulare sunt aproape in plan orizontal. articulatiile sunt trohoide. aceste articulatii sunt plane. fac cu orizontala un unghi de 45 . fiind situat in canalul medular. La nivelul canalului sacrat formeaza ligamentul sacral coccigian dorsal profund. Aceasta structura ii confera rezistenta mare. Este inconjurat de inelul fibros din care poate iesi. dupa care hranirea lor se realizeaza prin difuziune de la nivelul vaselor corpului vertebral. deoarece sunt dispuse in plan antero-posterior. . Inaltimea sau grosimea discului este aprox.Inelul fibros este format din lamele fibro-cartilaginoase concentrice si din fibre conjunctive perpendiculare unele pe celelalte. cele superioare avand forma de cilindru gol. iar prin trecerea din pozitia de flexie in pozitia de ortostatism se degaja 90-135 kg. Intre acest ligament pe de o parte. Se fixeaza pe fata anterioara a discurilor intervertebrale si a corpurilor vertebrale. In acest tesut se pot dezvolta ciocurile osoase (osteofite) LIGAMENTUL LONGITUDINAL POSTERIOR Este o banda fibroasa care se intinde de la fata endocraniana a suprafetei bazilare a occipitalului pana la baza coccigelui. de unde se continua cu ligamentul sacrococcigian anterior. La nivelul vertebrelor lombare.

ligamentul sacro-coccigian anterior care formeaza extremitatea anterioara a ligamentului longitudinal anterior . astfel incat extremitatea lor laterala ajunge in apropierea gaurii intervertebrala. • Articulatia sacro-coccigiana Este tot o simfiza. de dimensiuni mari la nivel lombar. prin baza sa se insera pe varfurile spinoaselor cervicale. de unde se continua cu ligamentele arcuate sau interarcuate – acestea au urmatoarele roluri : . articulatia fiind o simfiza. la nivel lombar se interpun intre procesele costiforme si sunt de dimensiuni mai mari. La nivel cervical si lombar sunt de dimensiuni mici. iar marginile laterale separa muschii cefei.Articulatiile prin intermediul proceselor spinoase se realizeaza prin 2 categorii de ligamente : a) interspinoase b) supraspinos a. Se realizeaza intre fata inferioara a corpului vertebrei L5 si suprafata articulara eliptica dispusa la baza sacrului. este o banda longitudinala care se insera si uneste varfurile proceselor spinoase.protejeaza discul intervertebral IV ARTICULATIA PROCESELOR TRANSVERSE Se realizeaza prin ligamentele intertransversare care sunt benzi fibroase dispuse in plan frontal intre 2 procese transverse alaturate. In regiunea cervicala. cel mai bine dezvoltat (ligamentul nucal) are forma triunghiulara prin varful sau se insera pe protuberanta occipitala externa. intre cele 2 suprafwete existand un disc intervertebral. ambele suprafete sunt acoperite de carilajul hialin si prezinta un disc intervertebral numit ligament interosos care se osifica dupa 40 ani. se realizeaza prin intermediul ligamentelor galbene ( se intind intre 2 lame vertebrale a 2 vertebre diferite. in regiunea cervicala si toracala. III ARTICULATIILE LAMELOR VERTEBRALE Sunt sinelastoze. iar extremitatea lor mediala ajunge la baza procesului spinos.ligamentul sacro-coccigian posterior care reprezinta portiunea terminala a ligamentului longitudinalc posterior . Acestei articulatii i se descriu: . • Articulatia sacro-lombara Este articulatia dintre vertebrele adevarate si false.impiedica flexia exagerata a acesteia . b. care se stabileste intre suprafata articulara dispusa la nivelul varfului sacrului si baza coccigelui. sunt lame fibroase dispuse in plan sagital intre 2 procese spinoase alaturate si sunt de dimensiuni mai mici.prin elasticitatea lor aduc colooana vertebrala in pozitia de echilibru .

Discul intervertebral este comprimat anterior si impins posterior. Aceasta articulatie permite deplasarea posterioara a coccigelui. Miscarea de extensie (flexie dorsala) se petrece in sens invers miscarii de flexie. in timp ce ligamentul longitudinal anterior este relaxat. fiind limitata de ligamentul longitudinal posterior care este intins la maximum. • Articulatia medio-coccigiana Exista la copil. este de amplitudine mai redusa fata de flexie. insotite de rotatie si circumductie Miscarile de flexie/extensie – se executa in jurul axelor orizontale si transversale Miscarea de lateralitate insotita de rotatie – se executa in jurul axelor longitudinale si sagitale Miscarea de flexie inseamna inclinatia anterioara a coloanei vertebrale. datorita inclinarii proceselor spinoase.- 2 ligamente sacro-coccigiene laterale care pleaca de la portiunea inferioara a fetelor laterale ale sacrului pana la procesele coccigelui. iar la adult exista mai frecvent la femei( I-II vertebre coccigiene) MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE: miscari de flexie/extensie. . Miscarea de lateralitate consta in comprimarea discului intervertebral de aceeasi parte cu inclinarea. lateralitate stanga/dreapta. marind astfel diametrele orificiului inferior al bazinului si favorizand nasterea. iar sumatia tuturor miscarilor compun miscarea de circumductie. unde vertebrele coccigiene se articuleaza intre ele prin simfize.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful