You are on page 1of 3

Articles of Calatoria Inimii

Wachuma sau Portile Revelatiei
2011-05-25 14:05:02 agnis

Călătoria Inimii în Anzii Peruani. După junglele Amazoniei, Valea Sacră. Nenumăratele poveşti ale Sufletului. Experienţe de conştiinţă extinsă în sanctuarele imperiului Inka. Lumea văzută prin ochii marilor sacerdoţi. Machu Picchu şi prăbuşirea civilizaţiei Inka. O privire dincolo de realitatea liniară. Revelaţiile lui Wachuma. O noapte în sanctuarul de la Morray. Junglele Amazoniei peruane au rămas în urmă, dar porţile interioare deschise de ritualurile cu Ayahuasca vor rămâne deschide încă multă vreme. Ştiu că pentru unii dintre noi nu se vor mai închide niciodată. Splendoarea Fiinţei integrale, cu tot ceea ce înseamnă ea, odată trăită, nu mai poate fi uitată. Iar Grande Madre, Ayahuasca, este un ghid fără egal către aceste spaţii interioare. Pentru mine personal, porţile au fost deschise cu destul de mult timp în urmă. Dar ei, aceşti îngeri coborâţi în trupuri umane pentru experienţa densităţii, ei abia au

deschis aceste porţi. Abia au început să descopere adevărata, superba noastră natură, care ne-a fost ascunsă timp de atât de multe vieţi. „Exploratori ai conştiinţei”, îmi spun, ei bine da, este un nume potrivit nu numai pentru aceste experienţe, dar pentru tot ceea ce suntem noi. Aceasta este natura fiinţei pe care o descoperim în noi înşine, de exploratori ai conştiinţei. Pentru acest lucru suntem aici, nu în Peru, ci pe această planetă superbă, pentru a explora, pentru a experimenta aceste trupuri umane, pentru a avea experienţa trăirii în materie. Doar sufletele curajoase şi neliniştite au curajul de a se arunca în această experienţă cum n-a mai fost alta în istoria întregii Creaţii, căci a coborî în densitate, în

Prima etapă a marii noastre călătorii de conştiinţă s-a încheiat. Între noi şi jungla amazoniană sunt peste o mie de kilometri. Iar acest lucru este nepreţuit acolo. prin mii de vieţi . să se încarneze. nu ne-a condamnat nimeni la această experienţă. acum 500 de ani. după o atât de îndelungată călătorie. căci aşa a fost clădit acest oraş neasemnuit în care ne aflăm astăzi. Am învăţat. bucuria şi onoarea de a-i fi însoţit pe acest drum uluitor al descoperirii de sine. în lumile infabile cărora le aparţinem. Atunci când toate acestea au început. Oamenii aceştia. care ne însoţesc. Întâlnirea cu Grande Madre este aceea care ne-a schimbat. Soarele Sufletului şi norii uitării Suntem în Cuzco. Acum ştim. Nu.corporalitate. Sunt mai tăcuţi. nimeni nu ne-a alungat dintr-un rai iluzoriu. au trecut prin procese profunde. ce înseamnă Iubirea încarnată. zâmbetele lor sunt altfel. ci că noi – eu şi Elena – am avut privilegiul. ştiind foarte bine că este o uluitoare aventură. Am parcurs etapele reamintirii a ceea ce suntem şi tindem să redevenim nu ceea ce am fost. ci noi înşine am fost aceia care ne-am asumat această experienţă. înseamnă a uita pentru o perioadă foarte lungă de timp adevărata noastră identitate. A fi o fiinţă din carne şi sânge şi de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat. nimeni nu ar fi putut şti când şi cum anume se va termina această experienţă. ca şi cum aproprierea de marele secret al existenţei lăutrice ar fi clintit ceva din obişnuinţele minţii. Căci ce poate fi mai tulburător decât să participi la întoarcerea acasă a unui Suflet. Deja nu mai suntem aceiaşi care am plecat în această călătorie. de fapt. la 3500 de metri altitudine. atunci când fiinţele subtile care suntem au început să coboare în această stare densă. fosta capitală a imperiului Inka. Suntem sus. Şi. căci acest lung şir de experienţe ale încarnării ne-au schimbat pentru totdeauna. poate că ar fi mai potrivit să spun nu că ei ne-au însoţit pe noi. Am învăţat ceea ce înseamnă a fi Uman. de a fi fost martorii explorării lor. oraşul pe care Pizzaro l-a supus cu numai câteva sute de soldaţi. cei 17 Călători. ci mult mai mult decât am fost. Suntem la capătul acestui mare drum. de fapt. care ne-a ajutat să aruncăm o privire în interior. mai atenţi în interior.

. această poartă a fost deschisă larg.. că Ayahuasca nu este altceva decât o poartă prin care putem privi în noi înşine. o oglindă pentru cele mai adânci straturi ale propriei noastre conştiinţe.. Scriam în prima parte a acestui reportaj despre călătoria noastră în Peru. ieşind din norii uitării care însoţesc încarnarea. Ei bine.) . (mai mult. ce poate fi mai tulburător decât să fii martorul primelor străluciri ale soarelui Sufletului.