You are on page 1of 12

În instruirea şi educarea tineretului, locul de frunte îl ocupă profesorul.

Lui i se încredinţează sarcina de cea mai mare răspundere:pregătirea de specialitate şi educaţia tinerilor.Ce altă profesie poate să aducă o mai mare mulţumire, decât aceea de a vedea cum copilul se deschide şi se dezvoltă sub ochii educatorului ca o floare?Această ,,înflorire” constituie desigur răsplata cea mai înaltă a dascălului. Se recunoaşte unanim că analele istoriei nu au avut prilejul până în zilele noastre să consemneze o muncă atât de plină de spirit creator şi care să urmărească ţeluri atât de nobile în munca poporului nostru.,,Cât de profundă şi nobilă este această muncă, ce produce bucuria oamenilor, schimbă cursul râurilor, făureşte mări,redă culturilor mănoase sute de mii de hectare...!”1 Pentru slujitorii şcolii, a munci în mod creator înseamnă a vedea cum se dezvoltă sub priviri copilul.Înseamnă a forma cu dăruire şi simţ de răspundere pe cetăţeanul de mâine, omul multilateral pregătit, care să înţeleagă cu întreaga fiinţă ceea ce este cu adevărat frumos în viaţă. Profesorul este omul spre care privesc cu respect şi speranţă milioane de cetăţeni, fiindcă el este chemat să ţină, în primul rând, seama de aspiraţiile spre cultură ale epocii noastre, să facă în aşa fel încât şcoala pe care o slujeşte să se adapteze mereu şi mereu noilor cerinţe ale vieţii, să răspundă tot mai plenar interesului pentru cunoaştere, dorinţei vii a tineretului spre cultură, să-l educe. Munca lui este complexă şi cere o maximă dăruire.Pentru a învăţa pe altul trebuie Să ai o înaltă pregătire culturală şi ideologică, o voinţă puternică şi un caracter ferm în atingerea scopului propus. În şcoală profesorul este conducătorul activităţii didactice ce se desfăşoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele şcolare.El este cel care imprimă un sens şi o finalitate educativă tuturor premiselor şi condiţiilor, obiective şi subiective, participante şi implicate în procesul de învăţământ.Privite în sine,informaţiile cuprinse în programele şi manualele şcolare constituie doar premise latente din punct de vedere al formării personalităţii umane, ele capătă, însă, valenţe educative ca urmare a prelucrării şi transmiterii lor de către profesor.
1

Stelian Păun-Omul de la catedră,Bucureşti,Edit.Albatros,1974,p.14

1

Dacă ele sunt auxiliare preţioase. Munca şi personalitatea educativă a profesorului pot lăsa urme frumoase în mintea şi comportarea tinerelor generaţii. care pot menţine anumite legături spirituale pentru toată viaţa. morală şi cetăţenească. artei sau culturii. scutindu-l pe profesor de unele sarcini. tehnicii. om de cultură. chiar cu veneraţie de foştii dascăli.omul pregătit prin studii.oferindu-le prilejul de a-şi aminti cu plăcere. Profesorii desfăşoară.la progresul continuu al societăţii. reprezentând un detaşament socio-uman important şi valoros.Fiecare profesor este un specialist în unul din aceste domenii.profesorul trebuie să-şi formeze şi să manifeste o gamă variată de calităţi ale personalităţii sale. om de ştiinţă.Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă. care să-l definească atât ca specialist. ei fac parte din categoria socială a intelectualităţii. Pentru îndeplinirea la un înalt nivel de performanţă şi eficienţă a activităţii sale complexe.spirituală.Printre calităţile principale ale personalităţii profesorului menţionăm: a)pregătirea de specialitate temeinică Această pregătire de specialitate temeinică. aducându-şi aportul la producerea bunurilor materiale şi spirituale.Prin aceasta profesorul contribuie la realizarea celui mai important . care urmează apoi să fie valorificate în actul pedagogic al predării unui obiect de învăţământ.De aceea. specifică anumitor discipline de învăţământ.de practica socială. în general. aceea că asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ. activitate socio-profesională. strâns legate de viaţă. numai utilizarea lor de către profesor prin integrarea într-o situaţie de învăţare le asigură valenţele educative scontate. aceasta nu înseamnă că rolul său s-ar diminua. în contextul unor relaţii de cooperare şi ajutor reciproc între el şi tânăra generaţie. el rămânând în continuare cel care conferă acestor mijloace un sens pedagogic prin modul în care le foloseşte şi prin rezultatele la care ajunge.. specialişti ce lucrează cu mintea. profesorul trebuie să fie la 2 . activitatea lor devine eficientă numai atunci când este legată de realitate.Oricât de perfecţionate ar fi ele. respect. constituie calitatea esenţială şi fundamentală pentru exercitarea cu competenţă şi eficienţă a muncii de profesor.Pregătirea de specialitate se referă la însuşirea cunoştinţelor dintr-un domeniu al ştiinţei. pedagog.contribuind şi la pregătirea omului pentru activitatea şi creaţia independentă.Profesorul e investit cu un rol îndrumător în formarea tinerelor generaţii. cetăţean şi manager. o activitate intelectuală.Tot aşa se întâmplă şi cu mijloacele de învăţământ.produs” al societăţii. omul calificat.Desigur. care se integrează în activitatea social-utilă.Fără a se confunda cu omul de ştiinţă.

El trebuie să-şi însuşească informaţii din domeniul artelor (literatură. sociologiei.).cinematograf etc.La început.El trebuie să încerce să-şi dezvolte treptat şi capacitatea de creaţie în domeniul disciplinei predate.). analize.pentru a constata ceea ce avem de însuşit şi ceea ce mai trebuie completat.sculptură.Ioan Bontaş reproduce cuvintele criticului 3 . Să continuăm pregătirea de specialitate şi după terminarea studiilor care ne-au oferit posibilitatea de a fi investiţi profesori. ca om de ştiinţă. psihologiei.Viaţa a dovedit că spiritul creativ al profesorului i-a sporit autoritatea şi prestigiul ca dascăl. cu discuţii şi controversele ce au loc în acel domeniu. întreprinzând continuu o activitate de documentare. c)orizont cultural larg Cultura profesorului este rezultatul educaţiei şi pregătirii sale.curent cu cele mai recente descoperiri. dublat de o bază filosofică menită să-i asigure o viziune de ansamblu asupra lumii şi devenirii ei. l-a definit ca cercetător. chimiei. care să sporească informaţia şi aplicaţia în domeniul de specialitate.dar în ultimă instanţă depinde de noi înşine. informaticii etc.Pregătirea de specialitate reprezintă suportul principal al autorităţii şi prestigiului său în faţa elevilor.Pentru aceasta trebuie să ne preocupăm şi să facem sacrificii financiare de a avea în biblioteca personală tot ceea ce este important în domeniile de specialitate ce le predăm. Obţinerea unui larg orizont cultural depinde mai întâi de şcoală. biologiei. în primul rând prin studiu individual.Componentele ei sunt cultura generală şi filosofică.Dascălul adevărat trebuie să fie şi om de ştiinţă.Corolarul acestei culturi este deci componenta filosofică care-i permite să înţeleagă sensul şi destinul omului în univers. combinări de date existente.teatru. cuprinzând cunoştinţe din diverse domenii ale ştiinţei. dar. participând la forme organizate de pregătire. b)capacitatea de creaţie ştiinţifică Profesorul în calitate de intelectual foloseşte tot ceea ce ştiinţa a creat în domeniul disciplinelor predate.Multiplele sarcini pe care le are de îndeplinit în şcoală şi societate impune un larg orizont cultural. prin anumite prelucrări. Pentru realizarea şi manifestarea acestei calităţi se cere respectarea câtorva condiţii:să ne autocontrolăm în raport cu nivelul dezvoltării ştiinţei ce o predăm.cultura de specialitate şi cultura psihopedagogică. realizate independent.Desigur.ar fi de un real folos şi stăpânirea unor cunoştinţe de cultură fundamentală ( din domeniile fizicii.profesorul nu trebuie să se mai mulţumească numai cu asimilarea şi transmiterea datelor oferite de documentare. pictură.Odată stăpânind foarte bine un domeniu de specialitate. tehnicii şi culturii.

de profesor. de pedagog nu este înnăscută. tactul.E.literar Garabet Ibrăileanu . permiţându-i profesorului să transforme informaţiile cultural ştiinţifice în mesaje educaţionale ce se vor repercuta asupra personalităţii umane în ansamblul său.Anumiţi oameni. ferindu-i de a deveni rigizi.D.Hubert care sublinia următoarele:..roboţi.1996. fără îndoială.P. pentru ca profesorul să poată concepe.anumiţi specialişti cu anumite particularităţi înnăscute pot servi şi muncii de educator. a dominării calculatoarelor în toate domeniile de activitate. o cultură generală bogată menţine profesorul.Fără declanşarea unei rezonanţe în psihicul celor cărora li se adresează ea este neutră din punct de vedere educativ.Bucureşti.. d)pregătire.Edit.tehnocraţi.”3Cultura psihopedagogică se compune din cunoştinţe de pedagogie. de om de ştiinţă şi de cultură cu calitatea de psihopedagog poate duce la obţinerea unei profesii de educator.Pregătirea psihopedagogică asigură tocmai acest lucru.Calitatea de educator. iar cultura îţi oferă această şansă.All.Un chimist îşi poate limita orizontul de cunoaştere la ştiinţa chimiei. care sunt cerute de ipostaza de educator. tact şi măiestrie. proiecta actul educaţional are nevoie neapărat şi de pregătire. metodică. măiestrie şi tact pedagogic În concepţia pedagogică modernă. aşa cum se însuşeşte şi calitatea de specialist.257 Ioan Nicola-Tratat de pedagogie şcolară.El nu mânuieşte retorte sau alambice.476 4 . organiza. care să se manifeste cu competenţă şi eficienţă instructiveducativă.ci conştiinţele copiilor.A trăi ca intelectual. înseamnă a trăi în lumină şi adevăr”2. Ioan Nicola îl aminteşte pe R.tehnici de lucru şi modalităţi de acţiune care facilitează comunicarea pedagogică. şi dintr-un ansamblu de priceperi şi deprinderi practice solicitate de desfăşurarea acţiunii educaţionale.Unui profesor de chimie nu-i este permis aşa ceva. Numai îmbinarea calităţilor de specialist .Un specialist investit profesor trebuie :să cunoască procesele psihice 2 3 Ioan Bontaş-Pedagogie. pe toţi educatorii şi tinerii studioşi. într-un cuvânt. şi o posibilitate de dezvoltare şi afirmare reală a prestigiului profesorului. din totalitatea cunoştinţelor teoretice privitoare la educaţie şi personalitatea umană. pe toţi cetăţenii ţării într-o atmosferă umanistă.p. de trăire spirituală şi de afectivitate superioară. În condiţiile retehnologizării. o posibilitate de formare şi influenţare a dezvoltării culturii generale a tineretului studios. Cultura psihopedagogică se referă la acele cunoştinţe.1994. măiestria şi talentul de educator se însuşesc şi se dezvoltă sub forma profesiei de educator.Bucureşti.Calitatea de educator. competenţă.Ea este.Referindu-se la acest efort. Cultura generală bogată a profesorului este.RA. în acelaşi timp. specifice oamenilor.p.

de răspundere şi autoexigenţă din partea tineretului studios.Ea înseamnă capacitatea de a realiza relaţii eficiente cu elevii.RA.Ea înseamnă capacitatea şi competenţa de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe. procesul de instruire şi educare a tineretului studios.All.E. la cerinţele profilelor şi specializărilor elevilor. În contextul unei pregătiri temeinice şi eficiente. unii dintre ei având un caracter inedit şi imprevizibil. în funcţie de factorii noi ce intervin.şi caracteristicile lor în evoluţia elevilor.Bucureşti.1994. să cunoască concepţiile şi principiile care stau la baza unei pedagogii şi a unei educaţii moderne.Un profesor care posedă măiestrie pedagogică este mai mult decât un bun profesionist. este un artist în meseria sa.Măiestria psihopedagogică reprezintă capacitatea (dimensiunea) complexă. a efortului depus pentru dezvoltarea şi consolidarea calităţilor sale de om şi slujitor al unei profesiuni.”4 Măiestria psihopedagogică se constituie ca ştiinţă şi artă psihopedagogică. democratice.. personală şi specifică a profesorului de a concepe. un rol deosebit îl au măiestria şi tactul psihopedagogice ale profesorului. ce şi cum să faci eficientă instrucţia şi educaţia tineretului la disciplinele ce le predai.Ea este rezultatul atât al pregătirii cât şi al experienţei didactice îndelungate. care să asigure o îndrumare exigentă înţeleasă.Ea se obiectivează în a şti cât.260 Ioan Nicola-Tratat de pedagogie şcolară.Din această cauză măiestria pedagogică nu se confundă cu tehnica didactică. spirit creator..”5 4 5 Ioan Bontaş-Pedagogie.p. concomitent cu integrarea lor într-un tot unitar. să cunoască strategiile didactice necesare conceperii.Ea este o sinteză a tuturor însuşirilor general-umane şi pregătirii temeinice şi multilaterale. fiind refractară rutinei şi şablonismului. proiecta şi conduce cu competenţă şi prestigiu..479 5 . proiectării şi desfăşurării cu eficienţă a activităţilor instructiveducatice cu elevii şi să cunoască întreaga problematică a psihologiei şi pedagogiei şcolare. organiza.În acelaşi timp. îmbinată cu acte suple de de cooperare şi întrajutorare. bazată pe pregătire.D.p.. să cunoască cum să transmită şi să adapteze conţinuturile disciplinelor predate la cerinţele particularităţilor de vârstă şi individuale. spirit creativ şi eficienţă sporită procesul de învăţământ. organizării. în mod independent.cum să se documenteze şi cum să investigheze singuri. pe interacţiunea tuturor calităţilor personalităţii profesorului. ea presupune dăruire şi pasiune.Bucureşti.Măiestria înseamnă a acţiona diferenţiat de la o situaţie la alta.1996. receptivitate faţă de nou.să iubească tineretul studios etc. inventivitate. pricepere de a acţiona în conformitate cu cerinţele unei situaţii concrete. Măiestria psihopedagogică constă în dezvoltarea plenară a tuturor componentelor personalităţii profesorului.Edit.P.

cum sunt cursurile de o anumită durată.simţ al măsurii” specific diferitelor manifestări comportamentale ale profesorului. tehnic. exigenţă şi înţelegere în toate situaţiile actului educativ. creator şi eficient pentru a sigura reuşita actului educaţional în cele mai variate ipostaze educaţionale. în profesiuni. ca urmare a progresului ştiinţific. spirit de creativitate în găsirea şi aplicarea celor mai adecvate soluţii instructiv-educative. precum şi relaţii democratice de cooperare. care se defineşte prin capacitatea deosebită personală şi specifică a profesorului de a acţiona în mod selectiv.cine nu iubeşte tineretul să nu se facă educator. cercurile pedagogice. cum sunt: umanismul şi iubirea sinceră şi reală faţă de tineret . pregătirea obţinută în şcoală nu mai este suficientă.”6 El include o gamă variată de caractristici ale personalităţii profesorului. obiectivitate. ton cald. doctoratul sau alte forme-cum sunt activităţile în comisiile metodice şi ale diriginţilor. a pregătirii de specialitate şi psihopedagogige. în activităţile social-utile. după cum afirmă V. cursurile postuniversitare. ea trebuie mereu restructurată prin integrarea în ea a tuturor noutăţilor esenţiale de natură ideatică şi practică ce apar mereu.Bontaş defineşte tactul pedagogic ca fiind . dinamic. chiar în cele mai dificile. urmată de schimbări continue. în acelaşi timp.All. oferind astfel răspunsuri şi soluţii prompte tuturor solicitărilor procesului instructiv educativ.. adecvat.Tactul pedagogic este.Bucureşti..Pe baza acestor stări am putea defini tactul pedagogic ca fiind capacitatea profesorului de a-şi menţine şi consolida stările psihice pozitive şi de a le domina şi inhiba pe cele negative. cultural. de piaţă necesită o preocupare şi o capacitate deosebită de a asigura o perfecţionare continuă a pregătirii profesionale.261 6 . respect şi ajutor reciproc cu tineretul studios. multă răbdare şi pasiune pentru educaţia tineretului.Din punct de vedere psihic măsura se manifestă în realizarea unui echilibru între stări psihice polare şi contradictorii ce apar în mod inevitabil în activitatea profesorului. Perfecţionarea profesională se realizează prin forme organizate de stat sau de factorii ce conduc învăţământul de stat şi particular.p. chiar de mutaţii în cadrul disciplinelor predate. principialitate. prin eliminarea a ceea ce s-a uzat moral. în condiţiile economiei libere. suplu. demnitate.Edit. un . mult calm.Pavelcu.În acest context. apropiat şi optimist.o componentă a măiestriei psihopedagogice. etic etc. e)preocupare şi capacitate de perfecţionare profesională şi psihopedagogică.I..1994. 6 Ioan Bontaş-Pedagogie. supleţe. şi. a ceea ce nu mai prezintă fiabilitate cognitivă sau acţională. dar şi hotărâre. sistematică şi continuă Explozia informaţională deosebită.

Eficienţa şi eficacitatea acţiunii sale depinde. În mânile sale se află nu numai viitorul copilului. trebuie să însoţească în permanenţă viaţa profesorului. diriginte. civilizat Profesorul nu este doar un instructor profesional.Profesorul trebuie să fie un model spiritual şi moral-cetăţenesc pentru comuniunea în care trăieşte. autocontrolul asupra atitudinilor şi modulu de comportare în orice situaţie-în familie.Neputându-se spune cu exactitate care dintre stiluri este.El este o sursă şi o forţă de influenţare etico-cetăţenească a elevilor. şef comisie şi de reprezentant în organele de conducere colective). dar şi de faptul că din rândul profesorilor se aleg conducătorii unităţilor de învăţământ.Fiecare dintre stilurile didactice implică aspecte pozitive şi negative deopotrivă. etic şi cetăţenesc al tineretului studios. pe stradă. f)profil moral-cetăţenesc demn. la şcoală etc. care trebuie să conducă cu competenţă şi eficienţă managerială.El este un modelator uman. h)conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii sale Această responsabilitate şi-o asumă faţă de copii.Profesorul este implicat în actul conducerii unităţii de învăţământ prin unele funcţii ce le poate deţine(şef catedră. aceasta fiind cerută de însăşi munca de educator.Pregătirea profesorului în domeniul managementului educaţional. în mijloacele de transport.Nu se poate vorbi de o puritate a stilului. chiar de pe băncile facultăţii reprezintă o necesitate obiectivă.simpozioanele ştiinţifice. un profil moral demn. de stilul didactic abordat în fiecare dintre situaţiile educaţionale.foarte bun”. calităţi morale. g)capacitate managerială Locul. pentru a avea rezultate eficiente. rolul şi activitatea profesorului alcătuiesc un microunivers instituţional de educaţie. ăn foarte mare măsură. ponderea acestora fiind diferită. conferinţele prin mass-media etc.Munca de educator implică o înaltă pregătire morală.. Modelul etic demn al profesorului constituie chezăşia educării moralcetăţeneşti demne şi civilizate a tineretului studios. ci şi al naţiunii al cărei membru este. întâlnirile pedagogice. faţă de ţara sa şi faţă de întraga umanitate.Atitudinile şi deprinderile etice ale profesorului vor spori competenţa şi eficienţa măiestriei şi tactului psihopedagogic. implică în mod obiectiv şi necesar şi funcţie managerială. cursurile la universităţile populare. vor determina creşterea prestigiului său educativ în şcoală şi în afara ei. civilizate. se susţine ideea ajustării stilului didactic la situaţia didactică concretă.De aceea. o conştiinţă şi conduită morală demne. care.Conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii nu pot fi 7 .

i)calităţi aptitudinale Aici se includ toate acele înşuşiri psihice care asigură îndeplinirea cu succes a diverselor sarcini pe care le implică activitatea instructiv-educativă şi obţinerea în final a unor performanţe ridicate.Rapiditatea memoriei. originalitatea etc.Ponderea acestor calităţi şi modul lor de combinare diferă de la o aptitudine la alta. claritatea. în acest fel. naţionale şi universale create de-a lungul veacurilor. cumutativitatea etc. expresivitatea.Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de aptitudini pedagogice.Dintre multiplele particularităţi ale proceselor psihice.Este vorba de capacitatea intuitivă. de a accepta punctul de vedere al acestuia. Calităţile atenţiei. Aptitudinea empatică. Calitatea memoriei.Adoptând drept criteriu structura psihică internă a aptitudinilor pedagogice von putea circumscrie câteva aptitudini speciale cum ar fi: Aptitudinea de a cunoaşte şi înţelege psihicul celui supus acţiunii educative.Această aptitudine stă la baza anticipării finalităţilor acţiunii educaţionale. acestea fiind.Este vorba de concentrarea. distributivitatea. ci şi rezultatele posibile ce ar putea fi atinse. indispensabile.Capacitatea de a folosi în mod adecvat acest instrument de comunicare este prezentă în toate aptitudinile pedagogice. trăinicia păstrării şi promptitudinea recunoaşterii şi reproducerii sunt indispensabile în activitatea profesorului.La polul opus se află egocentrismul.O hipertrofie a propriei personalităţi devine o 8 . Calităţile limbajului. fluenţa etc. de pătrundere şi sesizare a particularităţilor psihice individuale.Diverse aptitudini pedagogice presupun anumite calităţi ale gândirii cum ar fi:capacitatea de analiză şi sinteză.Cunoaşterea lumii interioare a elevului nu se reduce doar la folosirea unor tehnici. plasticitatea. dublat de o pregătire continuă. nu fac decât să dezvolte şi să perfecţioneze această aptitudine. totuşi. care fac parte din conţinutul psihic al aptitudinilor pedagogice menţionăm următoarele : Calităţile gândirii. flexibilitatea.Este vorba de asemenea calităţi cu ar fi: inteligibilitatea. nu numai eventualele dificultăţi ce ar putea fi întâmpinate.Contactul permanent cu elevii. la înregistrarea şi prelucrarea datelor pe care ni le oferă. care constă în incapacitatea de a se transpune în situaţia celuilalt. intensitatea.concepute în afara adeziunii şi ataşamentului faţă de valorile culturale.Îi oferă profesorului posibilitatea de a privi toate influenţele prin prisma celor cărora li se adresează şi de a prevedea.

Munca profesorului reprezintă o necontenită descoperire.Degeaba este şcoală nouă. generând totodată neînţelegeri şi conflicte între profesor şi elevi. libere şi democratice. grija de a-i călăuzi cu folos paşii în alegerea şi pregătirea în profesiunea cea mai adecvată particularităţilor şi aspiraţiilor lui.Este capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuanţe şi manifestări ale acţiunii educative. ci şi cultura şi arta pedagogică. cu tragere de inimă.Un profesor care se limitează în zilele noastre în activitate numai la comunicarea cunoştinţelor şi verificarea modului cum au fost memorizate. îndrumarea activităţii colectivului de elevi etc.Cei mai mulţi sunt de părere că profesorul trebuie să aibă şi vocaţie. un profesor bun. o neobosită luptă cu formele rigide.Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde şi intui starea de spirit şi intenţiile elevilor. mijloace moderne de predare. 9 .În istoria învăţământul s-au manifestat mai multe tipuri de relaţii dintre profesor şi tineretul studios. educatorul este dator să cunoască preocupările tineretului. dar ingenioase. mai ales. Procesul de învăţământ fiind un proces bilateral presupune în mod obiectiv şi necesar stabilirea şi manifestarea de relaţii umane şi educaţionale eficiente între profesori şi elevi. Cu fiecare lecţie profesorul trebuie să-şi dezvăluie nu numai bogăţia cunoştinţelor. modernă. pregătirea şi desfăşurarea lecţiilor. după expresia feţei şi anumite mişcări. Spiritul de observaţie. Aptitudini organizatorice. Pentru a învăţa pe altul trebuie să ai o înaltă pregătire culturală şi psihopedagogică.Pentru a se face ascultat. o voinţă puternică şi un caracter ferm în atingerea scopului propus. conştiinţa îndeplinirii datoriei. cu stilul de viaţă conservatorist.Se manifestă în întreaga activitate pe care o desfăşoară profesorul: planificarea proprie munci. şi anume: autoritariste.Sunt preţuiţi acei profesori care sunt preocupaţi să găsească căile şi mijloacele potrivite pentru a cere elevului eforturi şi antrenarea întregii capacităţi intelectuale. virtuţilor personale-inteligenţa. pasiunea. un profesor bun.Dorinţa de a-i veni în ajutor.piedică în calea cunoaşterii psihicului copilului. degeaba există material didactic. în nici un caz. competenţa şi. aspiraţiile şi frământările lui. dacă profesorul este încorsetat de rutină şi indiferenţă. de a-l susţine în înţelegerea şi însuşirea unei sfere cât mai largi cunoştinţe. se poate considera a trăi în afara timpului şi. dar ca în orice artă reuşita se datoreşte şi capacităţii de muncă. după cum şi reciproca. care ţine de inima omului. să se facă înţeles şi să dezvolte interes pentru studiu. reuşeşte cu mijloace simple.

Niculescu. Bontaş. Bucureşti.Rodica Mariana-Pedagogie generală. Bucureşti.Ioan-Tratat de pedagogie şcolară.D.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. 1996 3. Nicola. 1994 2.Scorpion 7. Bucureşti. Edit.Albatros. Edit.Ioan-Pedagogie. Păun.1996 4. Bucureşti.Stelian-Omul de la catedră.P. 1974 10 .All. Edit. E.RA.

Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba – Iulia Facultatea de Istorie şi Filologie PROFESORUL MODEL Student: BARBU VIORELA-LAURA An IV. Română-Engleză. 11 . FR.

12 .