1

Ce este arhitectura?
“Arhitectura este voinţa unei epoci tradusă în spaţiu.” (Mies van der Rohe) Cuvântul “arhitectură” derivă din cuvântul grecesc “architekton” care înseamnă “maestru constructor”. Una din definiţiile moderne ale arhitecturii este aceea de: “disciplină de sinteză care reuşeşte să realizeze un consens între funcţiune structură şi formă în cadrul spaţiului construit, în care să se poată desfăşura viaţa omenească într-un mod organizat “. Primul tratat de arhitectură, adică prima lucrare scrisă, care ne-a rămas din Antichitate până acuma este intitulată “De architectura”,îi este atribuită lui Vitruviu Pollionis şi datează cam din secolul I î.e.n.. Aici au fost enunţate cele trei atribute ale arhitecturii care s-au păstrat în calitate de criterii de bază în aprecierea artei de a construi până în zilele noastre: UTILITATEA, SOLIDITATEA şi FRUMUSEŢEA. UTILITATEA constă într-o distribuţie a tuturor pieselor cerute de program făcută cu mare chibzuială, în aşa fel ca nimic să nu împiedice buna folosire a întregului edificiu, ale cărui elemente şi părţi se cuvin aşezate în locul potrivit şi să fie prevăzute cu tot ce le e necesar şi specific. SOLIDITATEA depinde de buna calitate a fundaţiilor, de alegerea materialelor, de tehnica cu care acestea sunt puse în operă. FRUMUSEŢEA desăvârşită a unui edificiu constă în înfăţişarea şi formele lui plăcute şi elegante, calităţi ce se obţin printr-o potrivire corespunzătoare a proporţiilor şi simetriilor tuturor părţilor lui componente.

Cui îi este dedicată?
“OMUL ESTE MĂSURA TUTUROR LUCRURILOR” (Protagoras) PROPORŢIA: La început oamenii se adăpostiseră sub un acoperiş nu numai împotriva intemperiilor, ci, mai ales, împotriva imensităţii cerului. A construi este a aduce universul la îndemâna simţurilor tale. G. M. Cantacuzino – ca profesor de istorie şi teorie a arhitecturii la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti din 1942-1948 – a subliniat mereu cât de important este ca studentul în arhitectură să stăpânească arta desenului, spunând că prin aceasta ochiul şi gândirea se coordonează şi că a învăţa să desenzi înseamnă a învăţa să priveşti. Un arhitect ar trebui să fie mai presus de orice un artist al cărui meşteşug tehnic este subordonat legilor armoniei. Artistul se deosebeşte de tehnolog prin aspiraţia către ceva ce depăşeşte calitatea de a fi doar folositor: artistul aspiră la frumuseţe. ... O casă nu era, pentru el, un lucru obişnuit şi cu atât mai puţin un obiect utilitar în care doar să locuieşti. Era, mai ales, simbolul vieţii care se desfăşoară în interiorul ei.

Arhitectura şi celelalte arte

dansul. sculptura etc. caracterizate prin originalitatea expresiilor obiectelor. ceea ce înseamnă că arta nu poate fi repetitivă. adică prin contemplare din afara experienţei. Arta arhitecturii poate fi şi ea autentică. Oamenii cu vocaţie sunt rari. este şi o îndeletnicire umană pe care o practică numai oamenii cu vocaţie care îşi exteriorizează sentimentele şi sensibilităţile în diferite lucrări realizate. deoarece se concepe pentru un anumit loc şi ambianţă individualizate. în majoritatea covârşitoare a cazurilor. uneori doar pe baza unor imagini trunchiate prezentate în fotografii şi fără să ştie sau să amintească ceva despre activităţile care se produc în spaţiile destinate vieţii sau muncii sau ceea ce a dus la conceperea imaginilor amintite. surprinzătoare. în plan orizontal şi vertical. conţine acţiuni multidirecţionale şi. fiind unicate artistice cu identitate. de aceea şi produsele muncii lor sunt rare. etc). circuri. care este o cerinţă minimală a arhitecturii.). manual din diferite materiale. Tipurile de artă se prezintă sub forma artelor: Timpului – muzica. ca obiectele de artă plastică (pictura. Clădirile sau oricare lucrare de arhitectură nu sunt transportabile cu excepţia celor ambulante care sunt concepute în acest scop (rulote. pictorii şi sculptorii care uneori deveneau şi arhitecţi. fie că erau artişti renumiţi. ci de critici sau istorici de artă. arhitectura. pe amplasamente diferite. psihologi care analizează arhitectura din exterior (de pe stradă sau din piaţă) ca pe oricare alt obiect de artă plastică. precum şi participanţi sau protagonişti ai unor activităţi caracteristice pentru o anumită clădire. dar care rămânea în posesia celor ai căror angajaţi erau. care se multiplică sub formă relativ identică de clădiri tip sau seriate. filozofi. Literatura despre arhitectură care. filmul. ci ca produse ale unui meşteşug. În trecut. auditive etc.) iar pentru ca arhitecţii. trebuie să se deplaseze la locul unde se află clădirea în cauză. fiind căutaţi pentru talentul lor şi remuneraţi (plătiţi) pentru fiecare lucrare pe care o executau. Intermediare – literatura cu toate formele ei de manifestare. ceea ce devine . uneori. sculptura. nu le considerăm ca artă a arhitecturii. în mare măsură este şi sursa noastră de informare. să se documenteze asupra obiectului original. mai ales de cei cu experienţă practică. fiind diferenţiate pe domenii ce se adresează principalelor simţuri umane (vizuale. erau consideraţi fie ca meseriaşi plătiţi cu ora care îşi căutau protectori. arta trebuie să fie durabilă şi morală. Arta arhitecturii este diferită de cea a artelor convenţionale deoarece arhitectura este un cadru de viaţă. În afară de originalitate. sau oricare om. decoraţia. nu este scrisă de profesionişti în materie de arhitectură. teatrul. de regulă. Spaţiului – pictura. dacă şi arhitectul are vocaţie pentru profesiunea pe care o practică. arta aplicată. designul.2 Arta este o manieră de a face o lucrare după reguli (Petit Larouse). de esteticieni. locuinţele în special. Clădirile. caz în care nu va putea fi decît originală.

artişti plastici specializaţi în metal. generează sensuri ale mişcării. Singura artă stabilă care poate sugera anumite gesturi: de primire. localităţile fiind formate din străzi şi pieţe. Arhitectura este mai originală decât alte arte pentru că este şi:  Artă publică. sculptori. blumenfenstere) sau introducerea naturii ca atare în arhitectură. cerebrală). a ţesăturilor. săli de concerte.. Artă privată prin crearea arhitecturii de interior a locuinţelor. deoarece îl reprezintă pe om în importanta sa ipostază de fiinţă inteligentă şi cu sensibilitate. Este folosită de arheologie ca fiind o carte deschisă a fiecărei civilizaţii. fie ca spectacol. prin cultivarea naturii în spaţii miniaturizate . Cu alte cuvinte am putea denumi arhitectura o artă a interioarelor acoperite şi descoperite. dar este şi un loc unde se manifestă toate celelalte arte. spectacolului etc.        . fie că anumite concepţii de creaţie nu sunt accesibile înţelegerii anumitor persoane (arta abstractă. fiind atât o artă cât şi o ambianţă de viaţă şi de sinteză. ceramică etc. face parte şi chiar creează ambianţa urbană care este accesibilă tuturor. privirii. decoratori. culorile pereţilor. Singura artă care se manifestă atât prin interioare cât şi prin exterioare. dar neacoperite. din diferite cauze: fie pentru că era deţinută de oameni care au investit mult în operă şi deci o protejează. al tuturor materialelor de fenisaj. fie ca spaţiu muzeal de protejare. pictori. a existenţei şi aspectului unor personaje etc. Un cadru de manifestare al celorlalte arte în clădiri specializate pentru manifestări artistice: teatre. Arta arhitecturii dintotdeauna a fost greu accesibilă. Suport pentru alte arte realizate de designeri. formelor obiectelor de mobilier sunt semne plastice caracteristice arhitecturii. sticlă. Singura artă care se realizează cu ajutorul şi prin implicarea nemijlocită a naturii (prin lumină diurnă. muzee. fie că interioarele sunt protejate ca fiind ambianţe private. Arhitectura faţă de celelalte arte Arhitectura are un loc mai aparte în rândul artelor spaţiului. considerate tot ca interioare. fie că se află la distanţe foarte mari (cum este cazul unor clădiri). aşa cum uneori pictura poate fi document de confirmare a desfăşurării unor evenimente. săli polivalente. expoziţii etc. accesibile doar familiilor. de introvertire.. prin captarea imaginilor din natură. Ornamentele şi obiectele cu design artistic se pot afla în orice încăpere.3 foarte costisitor. a luminilor. biblioteci. deoarece mobilează oraşele.sere. ale atenţiei.

orice forme arhitecturale. creat industrializat cu care se construiesc uneori prin imitare. bolţile şi cupolele. Stilul unei perioade a artistului – stilul de maturitate a lui C. cărămida sau pământul care au stat la baza construcţiei arcelor. arab. sistemul fiind transferat ulterior la unele construcţii din piatră. Stilul diferitelor popoare – stilul europen Occidental. Modernism etc. cum ar fi sistemul trilitic.    . neoromânesc etc. cupolelor şi a derivatelor lor.4 Stiluri ale arhitecturii Procesul de comunicare şi exteriorizare al spiritului. plase etc. consolele etc. a podurilor. Sistemul constructiv din lemn cel mai des folosit (împreună cu pământul) a fost şi continuă să fie cel trilitic. rusesc. Renaştere. cu preponderenţă în Orient. folosite în una din cele mai lungi perioade ale istoriei arhitecturii şi pe un teritoriu deosebit de vast. iar uneori şi expresia unor culte sau culturi care le aplicau ca simboluri spirituale. Metalul. stilul japonez. hiperboloizii parabolici din pânze subţiri. reluate sintagmatic. Clasicism. acum este utilizat sub forma de bare de oţel. iar apoi şi în beton armat. sau pentru finisaje şi mobilier. Grec şi Roman. Betonul armat care este un material de construcţie modern. Stiluri ale etapelor istorice din artă şi arhitectură – Egiptean şi Mesopotamian. format dintr-un stâlp pe care se aşezau două grinzi perpendiculare. prin conţinutul de idei al creaţiei. Lemnul care a fost folosit cu predilecţie la construcţiile de mici dimensiuni şi fără pretenţii de durabilitate. Brâncuşi. foarte frecvent. deşi a fost folosit înaintea betonului armat în construcţii sub forma fontei şi a anumitor accesorii. (care derivă din cuvântul antic “stilet” – intrument cu care se scria pe suprafţe relativ dure) artiştii îşi comunicau identitatea spirituală şi propria manieră de exprimare prin materie. decorative şi ambientale: Stilurile tectonice ale arhitecturii sunt cele din care rezultă formele volumetrice şi spaţiale concepute cu ajutorul sistemelor constructive de rezistenţă proprii anumitor materiale de construcţie şi se remarcă prin modul în care sunt acoperite spaţiile mari sau golurile din pereţi care au şi devenit motive estetice caracteristice perioadelor în care se foloseau acele materiale.. pentru acoperirea unor suprafeţe cu deschideri mari etc. pot fi împărţite în stiluri tectonice. bolţilor. cabluri. va da naştere la stil. Baroc. aşa cum s-au cristalizat de-a lungul istoriei umanităţii. vom remarca:     Stilul individualităţilor – de la Michelangelo şi Rafael la Zaha Hadid şi Daniel Liebeskind sau Mario Botta şi Santiago Calatrava.. Materialele de construcţie folosite preponderent pentru configurarea stilurilor erau:  Piatra. Pentru construcţia clădirilor înalte. arcele. Stilurile arhitecturale. Elenistic. prin stil. Analizând obiectele purtătoare de stil.

Stilurile ambientale ale arhitecturii sunt mai complexe decât cele precedente. Art-deco. Modern. astfel. cerdace. de metamorfozări etc. îmbinarea cu natura. recunoscute prin forţa spaţialităţilor calculate ştiinţific pentru eficienţa lor de a crea şi conserva umbră umedificată susţinută de volumetrie şi decor. Ambianţele arhitecturale au produs şi confirmat cele mai cosistente stiluri nu numai pentru grupuri de indivizi. caracterizate de prezenţa celor mai multe forme de spaţii intermediare (prispe. dacă semnul distinctiv al arhitecturii vechi era monumentalismul şi bogăţia decorativă. cel al arhitecturii moderne este în general simplitatea liniară şi volumetrică. precum erau stucaturile. Abstract. tapiserii şi ornamente. deoarece se referă la efectele de vitalitate ale interioarelor generete de relaţionări. Constructivist şi Deconsturctivist pe care le considerăm ca stiluri arhitecturale tectonice. unde lemnul. prin calităţilr sale izolatoare. cum ar fi cele de supravieţuire în climate extreme. pietre semipreţioase. care sunt ambianţe regionale şi intercontinentale. unde se continuă tradiţia de locuire şi simbolistică. foişoare. Etc. S-au consacrat astfel stilurile decorative ale arhitecturii: Renaştere. senzaţie pe care deja o creează prin ventilarea aerului. Baroc.    Arhitectura ca ştiinţă a suferit în decursul timpului transformări şi completări substanţiale. continuarea tradiţiei culturale. de a transmite unele mesaje sau de a crea elemente de plastică arhitecturală novatoare şi chiar protestatară. Modern. pridvoare) folosite şi pentru locuirea de vară.5 Cu aceste materiale au fost edificate numeroase clădiri reprezentative consacrând stilurile clasice Greceşti şi Romane. expresivitatea funcţiei şi raţionalismul. pe mobilier. Rocaille. Gotic. prin integrarea caselo în natură. Rococo. Consistenţa lor constă şi în faptul că ele s-au structurat în timp îndelungat ca ambianţe vernaculare capabile să corecteze probleme de esenţă. Stilurile decorative ale arhitecturii sunt realizate din finisaje decorative aplicate pe structuri constructive uzuale simple. Eclectic. Victorian. proteja ambianţe domestice confortbile. Materialele de finisaj folosite erau relativ uşor de prelucrat. fildeş etc. Nordice. Astfel au apărut stilurile ambientale inconfundabile:  Arabe. de a corecta sau completa unele aspecte de scară arhitecturală. pe unele echipamente. metale moi sau turnate. Scopul folosirii lor era de a imita unele forme din natură. incrustaţiile în diferite esenţe de lemn. Expresionist. care se transmit şi prin culori şi materiale reci. corelarea esteticii cu funcţia etc. Româneşti. cu acţiuni asupra psihicului. ci caracterizează chiar popoare şi regiuni geoclimatice. generând cu acest prilej şi numeroase obiceiuri. Bibliografie: . Asiatice. Postmodern etc. Funcţionalist.

Sevastean. „Introducere la studiul arhitecturii”. editura Paideia Ianca. Cosma.6 Jurov. „Despre arhitectura”. I. editura Politehnica Vitruviu. editura Academiei Republicii Populare Romane . „Arhitectura ambiantelor”. editura Capitel Cantacuzino. „Elemente de arhitectura”. George Matei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful