N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

cu incä un secol. postulatä de Hasdeu. ca slavona. lärgind astfei. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a .Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. aria scrisului romänesc original. editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche.

profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä. ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. Azi. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . com. capabil de observatii interesante. in evolutia istoriografiei noastre liter are . Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ .. echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. V. o „reductie" a acestui curs universitär. . Abia in 1885 el tipäri. si aici se pot depista. Carte didacticä secundarä. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. desi coplesit de carentele pregätirii.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). l.cilor romänesti. in 1894. In 1858. Cum era firesc. a asigurat cärtii o nouä edifie. paralel cu progresul cercetärii. Expunerea materiei. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. C. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. din 1864. A. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. reväzutä.turä istoria limbii de a literaturii. un politician absenteist. cartea sa nu mai este decit un document de epocä.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. cartea lui V. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. Elevul säu. 1861. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. 1860 — dec. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. Partea I-a. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). pe care. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830". A. de o nulitate absolutä. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. A. oricit de gre§itä. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. cum era incä obiceiul. Urechia atestä insä un spirit viu.a continuat la Bucuresti. o anumitä unitate a perspectivei. ln acelasi an 1885. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala.. la Bucuresti. Vigoarea tonului si a limbii. lui V. Giurescu. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. Urechia. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea.

Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet.au circulat in cultura noasträ modernä. l o a n G . Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. in 1875. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. S b i e r a . Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. o importantä numai istoricä. V a s i l e G r . subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. totusi. in vreme ce. punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". mult sporite de atunci.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. Gr. Inainte de a deveni. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. despre care Nicolae Iorga putea scrie. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. färä a porni de la aceasta lucrare. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. in 1888. Sä retinem. mai exact." de care vorbea Iorga. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. infirmate sau veri. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. astäzi. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. midt mai tirziu. la data aparitiei. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“. acestui sever repertoriu de informatii. de mult bun simt. dar care si-au avut rostul la vremea lor. Din päcate. Astfel. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie. care este.) XVI . incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. Intr-adevär. (V. G. I. ea nemai. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. nu trebuie sä o ocoleascä. aceasta se stie. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. Carto.ficate.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. in 1901. Pinä acum. Transferal. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". din 1875. faptul cä. „forma. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. citä precizie in date. Autorul cärtii. la last. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi.jan si Stefan Ciobanu. la Universitatea localä. ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu.

toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ . istorie ce ar fi. Istoria literaturei romäne. ln uzul tinerimei studioase. dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. Silasi“. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. Iosif Hodosiu. Gr. singurul care ne intereseazä aici. care. deci. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. cu scriitorii epocii celti mai noi. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. Ovid Densusianu. Pipin. Ovid Densusianu si N. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia.halä. Este prima incer. N.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. Cu acest curs. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . nutrit cu Sainte-Beuve. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare.intre care si N. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. a disciplinei. in 1942). El a exercitat hisä. I I I . patriar.nului. Litografiat imediat — epoca veche. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. lua sfirsit. apoi editii succesive dintre care a IV-a. I. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. Densusianu poseda. in 1884. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. Pop. 1921. din päcate. in 1S01. poate. ln toamna lui 1838. datoritä lui A. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. sau al istoriografiei care. faza arhaicä. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde. G. in total. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. pe atunci in virstä de 25 de ani. de care nu s-a mai stiut in alt fei.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. Cartojan. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". §i a fäcut-o. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. vol. D. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. intr-un singur volum. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu.grafia si critica literarä pe plan european. 1933. Xenopol. El n-a fost. incheiat.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. aläturi de manualul similar al altui ardelean. n-a fost tipärit. 1920. tipärit la Iasi in 1886. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. Iorga. pentru aceasta. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. II.

Evident. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). fie si intr-o limba de imprumut. P. forta de innoire a subiectului. de fapt. care.cedase dealtfel fi Gaster). Panaitescu. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. din cauza opozifiei lui Hasdeu. Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre. dar cu viatä lungä. 1971. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate.populäre“. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. el va reface. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. si-a dobin. . adicä. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. 1 Pentru marea importantä. stimulat de un premiu academic (pe care. „occidentalä" (un ecou se intil. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. nu cu viguroasele creatii nationale. in 1S01. Ea mai continea.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. lucra. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. Ed. vechi de aproape trei sferturi de secol. Asadar. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi. in volumul al doilea. „slavonä". nu l-a luat).Itüui X V I . opere si epoci —. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. profesorul säu de peste citeva decenii. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. „greaeä“. este drept. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. Cind G. a istoriografiei literare romänesti. dar frecventarea acestui curs. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. Minerva.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. N i c o l a e I o r g a lucra. etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. sint multe lucruri depäsite.

Al. evolutia esteticä a limbii). Iorga in a doua editie a sintezei sale. polonä. vol. Stefan Ciobanu. räscolind totodatä arhivele si biblio. Ill. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. ■. dar numai secolul al XVIII-lea.P. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. I.mului tipärit la Brafov. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. . Panaitescu. Codicele de la Ieud. si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. XIX . mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. in felul acesta. traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931). care. in cea mai mare parte. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. publicat de loan Bogdan in 1909. Ilie Bärbulescu. citeva decenii dupä aceea. 1 Reeditatä m 1969. sirbä. Istoria literaturii romänesti. care va duce. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. II.despre cea. primele decenii ale secolului XX. 1933). P. . Demostene Russo. Iorga. datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. 1926. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. Nicolae Dräganu. Rosetti fi multi altii. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. Cartojan. rusä. N. Ilie Minea. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. editia a doua reväzutä fi larg intregitä. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. Vasile Grecu. Oricit de curios ar pärea. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. Datoritä lui Constantin Giurescu. 1925. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. Bucurestii vol. la sintezä cälinescianä.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. . mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii. intradevär. vol. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. Iorga a absorbit. o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. pinä la 1821. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile.

tate sau fortä de expresie. G i o r g e P a s c u . Ibräileanu n-atinut. 1926. la Iasi. 1£30 . completatä cu Viata si operele lui D.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . Eie apar in volum abia dupä räzboi. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. 1924. la prima editie. Bucuresti. I. Studentii. picturi. prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. in %20. legäturä de carte). Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. o or don are a materiei. 1136).Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. convingere combätutä mai tirziu de G. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. nu aveau nici o altä sursä. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. Sibiu. miniaturi. Bucuresti. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. Iorga. Ca informatie. Sibiu. Cälinescu. al sintezei lui N. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. iar analizele literare nu sträluceau prin originali. tipäritä la Bucuresti in 1921. Iorga. elevii din clasele superiore si oamenii culti. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. broderie. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. „reväzutä si intregitä. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. la cea veche. iar opi. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. nici un curs de literaturä veche. Astäzi. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. ce uimeste—in ciuda inconiesta. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. Citprivestepe Ion Bianu. in prefata marii sale istorii. ed. Cronicarii moldoveni fi munteni. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. Douä exemple pe care N.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. „Cursuri populäre“. a Il-a. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). unui dupä altul. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. este o märturie a calitätilor ei. si tot. bogat si frumos ilustratä. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“. este o lucrare paradoxalä. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX . la Sibiu. elabora. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. a Ill-a „neschimbatä“. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . din H 2 5 . care a cistigat imediat pe cititori. Cantemir. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Cartojan le va urma. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare.

vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. in postfata editiei de fatä. docent Dan Simonescu1. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul.. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. Ea pästreazä intocmai si reedi. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. 1974. pentru totdeauna. ca si a lui Densusianu. profesorul dr. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. de nici un tratat in care sä se afle. edrfie ingrijitä de Al. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. con. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. cu sporul de informatie intervenit intre timp. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. dar cu egalä solicitudine. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. cercetätorul. aceastä carte. studentul sau omul de culturä nu dispmieau. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. XXI . orice contribute. peste patru decenii.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele. In 1940. Pe de altä parte. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare. practic. Istoria literaturii romäne vechi. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. chiar in noua editie. care se ocupa. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. sinteza lui Iorga reprezenta. Personalitatea. momentul 1901. Chiriacescu. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. cu al ilustrului profesor de la Univer. in a cärei consultare numai specialism. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic.sitatea din Bucuresti. adunatä si sistematizatä. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. lui AI. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . Editura Enciclopedicä Romänä.. Philippide. stilul de repertoriu sec al Introducerii.si nici Iorga n-au existat vreodatä. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. se pot aventura.teazä.

. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. St.bile rämin. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi. foarte mult. färä a-l urma servil. Apariiia unor sinteze ulterioare.f matie. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. in anii nostri. calitatea de a urmäriinde. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. Stefan Ciobanu. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. Dealtfel. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. C. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. Dar. eit at mai sus. Poate mai mult decit orice. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti.P. admira. Emil Petrovici. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. G. Chitimia. in aceasta carte. I. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. din care nimeni si nimic nu lipseste.l-a ajutat pe N. sint si erori vädite de judecatä. P. §i care se cer reluate. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. sau sä redifice erori de situare si judecare. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. Mihäilä si altii. dupä cum se stie. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. Dan Simonescu. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. care intre timp au fost päräsite. eie prezintä. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. Tocmai de aceea. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. ii datoresc. ca o cäläuzä demnä de incredere. Cititorul de azi.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. de care am vorbit. Emil Turdeanu. Ciobanu. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. coleg o vreme la aceeasi catedrä. ca si predecesorilor säi. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä. anälizele de opere. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile. in schimb. Panaitescu. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII . nu o datä. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline.

el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. sau zimbetul ironic al lui Al. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor.tifeazä cercetärii. Nimic mai putin inte.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. Bucuresti. Dar tocmai aceastä participare afectivä. in care. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä.dicä. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. 1 N. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic.■meiat.. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. rämasä din . 1974. a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. operä a unui credincios fervent. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. pentru care nu existä nici o indreptätire.ciuni ca artist. mai caldä. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. Cartojan. Este drept cä N. vol. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. XXIII . evident. inspi. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1.riile gmdirismului ortodoxist. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. sintern in fata unor päreri care. nu mai credea.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. II. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. mai liricä fi mai ingäduitoare. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu".. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. o reputatie dubioasä. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu. om al veacului säu.. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. departe de a sublinia o realitate. misticism. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore. ca om al veacului modern. pasionat si generos educator de urmasi in meserie.

intre Tisa fi Nistru. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. fäcind adnotäri. cind. prof. Sn contextul paginii respective.cul Constantin Cantacuzino. intre anii 1940— 1945. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. plämädit din romanizarea triburilor trace. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. acordate cu o mare solieitudine. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. pentru finisarea acestei edi^ii. N. ca sens. ori de cite ori a lost nevoie. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. completäri. cu atit mai necesarä in acest moment. Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. suma valorilor ei. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru. cu aceastä indicate. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. revizniri (mai cu seamä la vol. X). au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. Roma si Bizantul. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. intre Balcani si Carpatii nordici. univ. de ambele {ärmuri ale Dunärii. Pe de altä parte. le-am transcris in subsolnl paginii. Editera exprimä gratitudine. pi pe aceastä cale. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. in trei volume. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi.

f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean.tanta a doi factori puternici. fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. dupä strämutarea lor in sud. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. miraculoasele legende hagiografice. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. poporul romänesc. Astfel. Primul este sentimentul religiös. in timp. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. Revärsarea slavi. . träiefte inconjurat de popoare pägine. desi crestinat din epoca romänä. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. Intiia. unitatea geograficä a poporului romänesc. cu toatä factura lui romanicä. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. in acelasi timp. De altä parte. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin .lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. un preot sau cälugär romän. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti.‘ lor populäre. cucerit de ideile noi ale Reformei. procesul de formatie al poporului romänesc. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. care se intinsese pinä la Dunäre. ■ La data cind. pästrate pinä atunci in limba latinä. pentru „la sainte plebe de Dieu“. macedoromänii in regiunea Pindului. acele minunate catedrale gotice. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. mänästirile erau pline de cälugäri piosi. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice.devenire. sentimentul acesta era o puternicä realitate. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. In evul mediu.

a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. Astfel se formeazä. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. atitaserä curiozitatea. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. un curent de inviorare a studiilor clasice. incälziserä imaginatia.. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. in afa-numitele chansons de geste. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. j ln secolul al XI-lea. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. in popasurile de la mänästirile jalo. respectul fi cultul femeii. fiindcä era o adeväratä pletorä.tiile marilor drumuri de pelerini. Baronii lui Carol cel Mare. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. De altä parte. ctitori de mänästiri. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. in pietele publice. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse. Mila pentru cei näpästuiti. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. cind Franca. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä.. In sfirfit. in sudul j Italiei. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. peste Italia fi peste o parte din Spania. Si atunci. jongleurii. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. idealizati de mai multe generatii de clerici. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä.tea credulä a maselor populäre. ifi intinsese dominatia in Anglia. Acestia. adusese o indulcire a raportu. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. au modificat si sufletul clase.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor. care a durat in Franta mai multe veacuri. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii.

ca in toate provinciile romanizate. cum se numeau in provensalä. trubaduri — trobaiori. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei. potrivit cu gustul timpuri. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. In contrast cu aceastä literaturä. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux.lele feudale: idealul cavalerismulüi. tärani. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. . in Provence. in asteptarea spinzurätorii. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate. spunea Lanson. iubitoare de viatä frumoasä.si^i de instrumente muzicaje. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. In Spania. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. Tema acestor romane era. care infätifau farse picante. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei. sau Parceval.caste. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. cavalerismul crease. Acest cult pentru femeie al societätii cava. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. burghezi.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. sub influenta epicei franceze. intovärä. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea. in genere. plinä de loialitate si curtoazie. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. in compilatiuni juridice. in timpul cruciadelor. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. cälugäri.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu.$ais n’ont pas la tete lyrique". Les Chevaliers de la Table ronde. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. curatä. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. „Les Fran. cu deosebire in sudul Frantei. Din Provence. Din Franta. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme.postella. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. o actiune de vitejie cavalereascä. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. aSemänä. cu subiecte din lumea anticä. cunoscute sub numele de rotHans courtois. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. rafinatä. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com. Defi elementele din noua limba plämä. in care femeia ocupa primul plan al interesului. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. o societate aristocraticä.lor nouä.

cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. poema Fernän Gonzales. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme. in bogätia fi finetea ornamentatiei.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. monumentele spaniole.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. care a dat un puternic imbold culturii. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism. de pildä. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. filozofia fi poezia. regäsefte sotia fi fiica. Paralel cu influenta literaturii franceze. in cele din urmä. se inspirä din izvoare variate. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. care venea din nord.chise impotriva musuhnanilor.gime Poema sau Cantar del Cid. al cärui erou principal. ca poema lui Alexandru cel Mare. medicina. Era influenza arabä.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului.fit. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor.tismul castilian. cäsätoria lui cu Ximena —. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. . Cu toatä diferenta de rasa fi religie. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. scrisä la 1236. care se disting prin elemente mistice si romänesti. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului. intermediari intre creftini si musulmani. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. cel ce ifi pierde si. in sunetul instrumentelor muzicale. Arabii cuceriserä Spania.grafice. precum si poema inruditä El Rodrigo. trecuti la creftinism in anul 711. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal.bole. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. limba. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. numite „mozarabe" fi „mudejare". iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. ca. in care se studiau. totufi prin mijlocirea mozara. luind el insufi parte activä la promovarea ei. regele intelept. de povefti fi de proverbe orientale. ridicaserä moschei fi palate märete. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre. exaltind patrio. pe lingä Coran. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. Din aceastä epocä. In sfir. Aceste nouä productii epice. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. stiintele. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. sau Libro de Apolonio.

cunoscutä sub numele de scoala sicilianä.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. Este con. unde Guido Guini. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. utilizind materialul epic francez. pe care-i cäuta.rea Beatricei din Divina Commedia. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. au scris opere in limba francezä. in sunetele vioarelor. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. transformä sufletul poetului. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. in care. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. ci si socrul säu si copiii säi. Ei insoteau convoiurile de cre. era un adevärat poliglot.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. poemele epice. totufi literatura ita. incit se ivesc poeti italieni care. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu. cü Guido Cavalcanti. In acest mediu asa de prielnic. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj. Brunetto Latini. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. cu deosebire in Bologna. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. Truverii provensali gäsi. neintinatä prin nici un gind pämintesc. fi apoi in Florenta.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. unde. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. Italiemi. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. intr-o limba pe jumätate italianä. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. crescut de papä. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. Aceastä dragoste adincä fi curatä. le desfätau recitind. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“. dintr-un oraf intr-altul. Acesta. ca bunäoarä profesorul lui Dante. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. pe care o considerau superioarä limbii italiene.tati. si nu numai el. farmecul poetic al cantilenelor. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le .serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. sä prelucreze si compunä poeme. Dar. incep sä traducä. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. sub influenta liricii provensale. in sufletul serafic al sfintului.

tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. pe plaiurile noastre. care va fi ilustratä. in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. In secolul al XV-lea. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Nicolae Olahus. Se ftie cä. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. Dar. dupä cäderea Romei. raze de luminä.cani. Limbile neolatine. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. inainte de aceste vremuri. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. ordine de cälugäri francis. Ungurii se cresti. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante.naserä la inceputul secolului al XI-lea. in anul 966. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. Literatura bizantinä. pinäla hotarele noastre. intre altii. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. cu primele ftiri despre formati. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. din Apus ajunseserä. dupä un mileniu de zbuciumäri. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. corespondentul lui Erasm.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. dupä välmäfagul produs de invazii. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. granitele imperiului roman au fost inva. la anul 395. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä. apar scrise abia din secolul al VIII-lea. totufi cref. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni.Tegä. din veacul al XII-lea.date de barbari. imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ .unile de stat romänesc din Ardeal. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. firefte. printr-o främintare de aproape un veac. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. din ce in cemai palide. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). Pätrunderea germanilor. in secolul al XIII-lea. Dupä impärtirea imperiului roman in doua.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. ci fi viata intreagä a Italiei medievale.

inaltii demnitari. imperiul se grecizeazä repede. armeni.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. incit a format. Bizantul. 336. administratia. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. un Origen. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. sint greci din Orient sau orientali gre. cultura. erau scoale superioare grecesti. evrei. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. De aceea. Byzantion. dupä secolul al VII-lea. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. scriau in limba Bizantului.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. cu un cuvint. G r e g o i r e . un loan Hrisostomul. Grecii nu aveau. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. X (1935). In epoca de tran.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. introduceau in operele lor. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. De altä parte. limba. elemente din cultura si limba lor maternä. sirieni. intemeietorul neoplatonismului. aläturi de greci. H. Edesa. persani. Asia Micä si Egipt. organizatia armatei si a marinei. Dupä secolul al VII-lea. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. fireste. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. un Romanos. religiös fi beletristic. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. Mai intii in istorie. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. . Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe. In sfirfit. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. cei mai de seamä scriitori. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. in Antiohia. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. un Plotin. statul pierde repede caracterul roman. majoritatea. care. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. Literatura greacä era. un loan Damasceanul. care au atins. Alexandria. Alexandria. copti. In marile centre din Siria. Antiohia. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. legislatia. tineretul neelenic. copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. dar civilizatia. intreaga structurä a statului era romanä. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. dftigati la elenism. superioarä culturilor autohtone. cultura greacä. dupä cum vom vedea indatä. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii.cizati. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. de multe ori färä sä-si dea seama. p. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea.

sub Mihail al VHI-lea. George Akropolites a primit din partea elevu. de civilizatii. sotia lui Vrienios.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. fi. in sfirfit. de religii.nopolului sub turci. reträ.lui säu. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. Ana. dar care au condus chiar . pentru care nu prea avea apti. profesor la Academia din Constantinopol. cu un simt firesc de pietate. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. femeie de o rarä culturä. aceste necontenite conflicte de rase. domnia tatä. un om de o culturä vastä. a completat opera sotului säu. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. George Frantzes.tarul generalului Belisarie.nios. impäratul Teodoros. Astfel Procop era secre. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. Nikifor Vrie. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino.lui säu. Africa fi Italia. Ana insäsi. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. Dupä liberarea sa.Bizantul. care. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. fi variatä. reconstituind.tudini. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. a renuntat la tron. a renuntat la militärie. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti. Mihail Psellos. ultimul cronicar bizantin.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä.

luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam. Dupä istoriografie. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul.doxä.ghelicä.destinele imperiului. deci de nesträmutat. loan Hrisostomul. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. prin finetea psihologiei. vaste repertorii de istorie universalä. 271. care furä con. Ei au dus. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. Aceste devieri de la traditia fixatä. Petre etc. sf. prin scrierile lor polemice. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. Evanghelia lui Andrei. 1 C h a r l e s D i e h l . Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. Flammarion. principiile fundamentale ale credintei. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. Filip. sf. Agathias. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul.serä in circulatie. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. prin talentul stilului" 1. pasionat pentru probleme de ordin mistic. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. prin scrierile lor dogmatice. Atanasie. Menandru si mai tirziu un Psellos.zitiei.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. totusi intelegerea evenimentelor. Epifaniu. Grigore de Nazianz. au smuls accente de pre. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. a lui Bartolomei. Vasile cel Mare. Evanghelia Evei. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior. au intoemit. un Cinnamus. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. Ciril de Alexandria. pe gustul maselor populäre.temporanii lor. cu marii istoriei ai Occidentului latin. puse. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. Grigore de Nissa. prin simtul compo. Grandeur et decadence. Tadeu. Paris. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. . prin priceperea politicä. care amenintau crestinismul in forma lui orto.poarelor convertite. Byzance. cu istoria anticä si legendele bizantine. care stricau puritatea invätä. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. sub numele persoanelor biblice.turilor Mintuitorului. p. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. Gnosticii.ticei grecesti: sf. Ereziile s-au 'näscut. dupä cum se stie. un Nicetas. a fost teologia. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. sf.

cel mai mare dintre poetii noftri creftini. a cäror melodie era insä asa de stingace. in limba greacä. patriarhul Fotios. intemeindu-se pe scrierile patristice. in cärtile sale liturgice. cu principele lor. in Tirgovifte. fi. bogomilismul.. Cantacuzino fi Caba. iconoclasm. Ori. atit de variat fi afa de frumos. la noi. Paris. cea divinä.. Panoplia dogmaticä.ratä de melozi. la 1711. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. vezi Poetes et melodes. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. lumea profanä este foarte imbätrinitä. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. sä aplaudäm toate aceste glorii. Teologii bizantini. considerate ca idolatrie. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. in secolul al XIV-lea. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene. nu numai al Bizantului. 1893. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. p. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. Fruntaful poeziei sacre din Bizant. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. acest lirism care ne lipseste. o ceatä nenumä.silas. incit 34 . au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. cea divinä fi cea umanä . sfintul Romanos.. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. 226. p. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. a cärui operä. in sfirfit. desi admitea in el douä naturi. care se inte. 1886. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. contemporanul lui Alexe Comnenul. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. 347. a inceput sä compunä imnuri sacre.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea.maticä. in Grecia bizantinä. Boeme Presse. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. fi corifeul lor. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. efuziunile sufletului in rugäciune. Palamas. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. in care s-au distins teologi de frunte. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare.nopol. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. in special de psalmii ebraici. Orientul pästreazä in rezervä. Nimes." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. monotelism. care formeazä un cor.

care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. precum si al cintärilor de inmormintare. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. Cel stirnea risul. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe. autorul canonului din Duminica Floriilor. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice. intre altele. Iosif Imnograful. Digenis Akritas. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. silindu-1 sä-l inghitä. märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. Efrem Sirul. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. lavsaicurile sau limonariile. ar\\lEpov (—Astäzi. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. Cel mai vechi. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. totusi. loan Hrisostomul. pe cind dormea. care este si azi in uzul ritualului ortodox. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. Grigore de la Nisa. Vasile cel Mare. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. loan Caleca. ceea ce este semnificativ. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. Casia. alcätuit. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine.trinä metafizicä sau moralä. este romanul istorie al lui Ninus si Semi. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice.ramida. crescuti in filozofia si retorica elenicä. si multi altii au ilustrat am.teptindu-se. intocmitorul octoihului. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. ca Constantin Porfiro. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. Marii lor oratori bisericesti. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. Ilie Miniat. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. in idila din perioada alexandrinä. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. constituind toate laolaltä un grup organic. contimporanul lui Antim Ivireanu.torului.ne-a rämas. Mihail Peloponesianul. care-i intinde un sul de hirtie. in cazaniile noastre. Cosma Damasceanul. Astfel.tilor martiri si asceti. dupä toate probabilitätile. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. care se räsfring. peste veacuri. la jumätatea secolului I al erei noastre. Ba. din Duminica Floriilor. loan Damasceanul. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. Sfintä Fecioarä). ca gen literar de sine stätätor. 35 . condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. il inghite si des. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul.genetul si Leon Inteleptul. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. Teodor Studitul. cu märul de aur> mina sa. dupä cum se va vedea. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta.

1897. incheiate. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde).resti decoruri. sur. in arta evului mediu occidental.grafie.4ala imperialä. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri.nale si a unor conflicte neasteptate.prinsi pe mare de furtunä. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. spre satisfactia cititorilor. traducerea in versuri a Romanului Troiei. O lucrare sumarä. se regäsesc si se cäsätoresc. pietele largi ca. cind latinii cruci. sau. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche. printr-un deznodamint fericit.morä.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. In secolul al XIII-lea. II. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. capitala imperiului.fleure sau Imberie si Margarona. De altä parte. dupä izvoare latine. 1916. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. Aufl. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. un roman din ciclul legendelor arturiene. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. Acest roman de dragoste. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä. dupä pastorala Daphnis si Chloe. rämin uimifi de cele ce väd in capi. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara. planul operei sale Istoria ieroglificä. cad in mma piratilor. Storia della letteratura bizantinä (324—1453). este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. Ulrico Hoepli. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". Milano. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. dupä cum insusi o spune. de pildä. Iar mai tirziu. In aceste imprejuräri. O 36 . cronicarul francez Villehardouin.. Geschichte der byzantinischen Litteratur. in secolul al XIII-lea.lucrate si traduse in versuri bizantine. care. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i .trinul cavaler. . Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. galeriile si arcadele palatelor de mar. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia. intrat si in limba romänä. asezatä intr-unul din cele mai pito. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. altii in prozä — imitind pe Heliodor. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. Nicetas Eugenianos. Scriitori ca Teodor Prodromos. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti. in sfirsit. Bä. prin inläntuirea de incidente multiple si variate. München. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. Cupolele aurite ale bisericilor.mai izbutit. cu tärmul Asiei in fatä. unui dintre aceftia.

Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. Bucarest. emancipindu-se de sub tutela limbii latine. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes.latia slavä se intindea pinä sub 37 . cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice. 1935.teau probabil limba slavä din copilärie. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä.vechile culturi ale Orientului. I o r g a . $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. Bucuresti. p. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä. Elenismul in Romänia. abia in secolul al X-lea. literatura bizantinä. fiindcä in veacul al IX-lea popu. Grandeur et dicadence.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. 487 —541. 271.garii. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste .sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. pe care nu numai bizantinologii. P e t r e V i a . Byzance apris Byzance. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. 1933. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. Pinä in veacul al XIII-lea. In secolul al VI-lea. Cunof. Flammarion. R u s s o . N. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. II. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. de exemplu.. In 864 principele Boris al Bulgariei.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. ci chiar fi teologii catolici il soco. 1937. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. 1912. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Bucuresti. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. apar tirziu. Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. Partenopeu. Byzance. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". p.4 i 1 e s c u. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. Paris. Athis et Prophilias a lui Alexandre. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. in cel religiös. sub tarul Simion. Bucuresti.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. Opere postume. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. D i e h 1. Cleomades a lui Adenet le Roi.

Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin.tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". cu clerul latin din Venetia. Astfel. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. Incurajati de tar in munca lor de culturä. dupä ce moare Rostislav. in anul 860. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). pompa fi ceremonialul bizantin. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. obstacole in expansiunea lui. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. un fei de patriarh al Bulgariei. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. capitala tärii.zidurile Salonicului. sub domnia lui Simion. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. cu cazarii. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). Dobindiserä la Constan. cälä. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec. Ei gäsesc aci.toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. punindu-se el insufi la muncä. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. dar intilnea. fi in 863 plecarä in Moravia. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. Sub acest principe in^elept. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. Rostislav. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu.tele Scripturi in limba slavä. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. In fruntea acestor discipoli stä Climent. loan Hrisostomul. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. principele Moraviei. limba slavä. el introduce la curtea din Preslav. Luitprand. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. de origine longobardä. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. unde se initiaserä in viata asce. Propaganda lor avu un succes strälucit. dar. in zbuciumärile politice care urmeazä. zidefte biserici fi palate. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 .

in faza de copilärie a culturii sale. atribuitä apostolului Toma. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. care. o bogatä literaturä omi. ca de exemplu comenta. in sfirsit. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti.a. a apostolilor. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. Cumntul lui Melodie al patarilor. a unui profet. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. dTtoxpünxco = acopär. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. loan Hrisostomul s. mostenite din vechiul iudaism. Vasile cel Mare. fie. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). foarte räspinditä si la noi). ale lui loan Moshos [Limonarion. si. de textele liturgice. a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. a Mintuitorului.rul sf.rut sub numele unui patriarh. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. Athanasie din Alexandria. pseudoepigraficä. literaturä asceticä fi misticä. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. Cälätoria Maicii Domnului la iad.leticä culeasä din operele sf. ea fiind o literatura neautenticä.Bibliei. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. care vor trece apoi si in literatura 39 . in care se povestesc chinurile Mintuitorului. in sfirsit.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). comentarii privitoare la textele biblice. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. ascund. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. a fost tradusä la noi in secolul ?. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. Apoealipsul sfintului Pavel. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. a profetilor. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. ca un fei de operä postumä. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. in sfirsit. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. ale lui Teodor Studitul. care. falsä. fratele cel mic al Domnului. la viata de dincolo de moarte. sau Evanghelia copiläriei. Ascensiunea lui Isaia la cer. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. falsä. Evanghelia lui Nicodim. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. ale lui Grigore de Nazianz. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu.

Astfel sa tradus.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil. dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. o versiune din vestita carte de fabule indiene. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". Asadar. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. dupä modelele clasice. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . Cronicile bizantine.noasträ. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. Cärturarii bul. cumnatul lui Matei Basarab. Dimpotrivä. in primul rind romanele populäre. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. unele chiar din secolul al XVI-lea. care in originalul bizantin era scris in versuri. dupä cum vom vedea. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. tradus la noi de Udriste Nästurel. La inceputurile crestinärii sale. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. care povesteau. eleniskii letopisec (Malalas). un siriac grecizat. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. nivelul cultural al poporului nu era desi. numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului.

41 . din Bulgaria. s-a retras in Muntele Athos. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. probabil in tinuturile Macedoniei. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. dar hazlii in acelasi timp.rea sirbeascä Hilandarul. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. la curtea tarilor din Tirnova. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti.tul de greutate in Serbia. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. inchegindu-se intr-o unitate politicä. Acesta. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu. Stefan Nemanja.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Bertoldo. din cercul legendelor solomonice. cea mai veche.360 cu ajutorul Anei. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. Romanul a fost tradus in slavo. de tari bulgari. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. de domni romäni fi de tari rufi. sub conducerea lui §tefan Nemanja. dar -copistii sirbi. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. de cnezi sirbi. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. legende fi povesti bulgare. apoi o povestire cu elemente enigmatice. intitulatä Solomon fi Kitovras. eroi ai romanului). a cärui formä. aceasta tatäl säu. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. care. Citiva ani dupä.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. renuntä fi el la tron fi. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. copiind texte religioase. Ratko. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. devine. profesorul Murko. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. Serbia a imprumutat limba bisericeascä.

care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. Petru al II-lea Urseolo. lingä Ragusa. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. recunoscu in cele din urmä. Era un curent de culturä occiden. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. italienilor. cum le . autoritatea bisericii papale. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. de un caracter cu totul deose. de farmecul Venetiei. din. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale.. regele croatilor. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. Litoralul adriatic. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. Un tinär dalmat. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma. Lagosta fi citva timp Ragusa. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei.Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. Branimir. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. cum le numeau occidentalii. comerciale fi culturale. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. coroana de poet.. Veglia. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä. Pe de altä parte. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. se intinde fi influenta bisericii. in 879. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda).bit. sau mai exact un dialect italian. primefte in 1478. un alt curent. la Roma.sitatea din Padova. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. dupä o serie de zbuciumäri interne. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. unde cu timpul republicä Sf. veacul al XI-lea chiar. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. In 1102 croatii. precum fi prin numeroase legäturi politice. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. slavii dalmatini. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. venea sä invioreze literatura sirbeascä. atrafi. prikazanje sau skazanje. Ilja Crejevic. Spalato. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia.

Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. Rimnic (din Ribnic. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . Leipzig. ed. XVI. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. Oficierea ritualului crestin nu se putea. H3 crape cpncice khmokcbhocth. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. erau pägini. si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. Dolj (Jiul de cimpie). Prin legäturile cu Serbia. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. altele de origine germanä. intr-o vreme cind 43 . Zagreb. 1913. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. in Revue de litterature comparee. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. deci „riul cu pesti"). M u r k o. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. Codex Suprasliensis. M i l i v a j e B a g i 6. dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. in jurul Salonicului. ed. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. Sofia. Beograd. Sofia. Belgrad. a Ill-a. deci in secolul al IX-lea. este incä util. desigur. 1933. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). 30 — 52. de la ryba = pe^te. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. D r a g u t i n P r o h a s k a . Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. 1926. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. i G e n o v . M. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. 1908. s-ar fi scris in tärile noastre. romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. 19 H. Pentru literatura croala: Dr. 1934. Bucovina (tara fagilor). dintre care unele de origine latinä. greci din Salonic. a Il-a. Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . Bistrita (apä repede) etc. Dimbovita (de la = stejar). pp. Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. 1922. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). Hasdeu si I. care pinä tirziu. la inceputul secolului al XI-lea. Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare.

noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. In anul cind. tinuturile vlahilor . dupä distrugerea Jaratului bulgar. Ne lipseste materialul documen.tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc.

curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. cucerit de romäni. unind — in ce imprejuräri nu stim. fi Vidinul. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. la Cosovo. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. dupä moartea lui Alexandru Basarab. este. . care. ia in stäpinire tara lui Sas. Litovoi.riile regilor unguri. dinastul din Vidin. In acele vremuri de mari zbuciumäri. regele Sirbiei. luind in captivitate si pe Sracimir. dar din actul imparatului bizantin. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. ca sä-l räzbune. Anca. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. cind. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. cu drept cuvint. in urma stingerii dinastiei arpadiene. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. ostirea lui Carol Robert. acesta. pinä cind. a avut o fiicä pe care a cäsä. se intemeiazä. dar plätefte cu viata aceastä incercare. este redat lui Sracimir. Abia dupä o jumätate de veac. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä.nul cneaz al Serbiei. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. voievodul romänilor din Maramures. in cele din urmä. prin contopirea lor. intärite prin inrudiri dinastice. principatul muntean. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state. Din putinele stiri. cäzut pe cimpul de luptä. si o alta. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. Basaraba. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. Nicolae Alexandru. atacä orasele de granifä din Ardeal. regele Ungariei. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. Ludovic. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. ca stat de sine stätätor. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. cumnatul domnului romän. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. publicat de Geizer. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. in väile de la Posada. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. liberat din temnita ungureascä. Cind.torit-o cu §tefan Uros. din care aveau sä se inchege cu timpul.

Mai tirziu. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. abia iefi^i din haosul invaziilor.Lazär. dupä cäderea statelor slave. pentru ca. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. Aceste strinse legäturi religioase. Noi. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. cind noi. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului.nismul. ungurii. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. primind catolicismul si mai tirziu calvi. ducind cu el in mormint independenta farii sale. räspindirea umanismului fi a Renafterii. mai tirziu. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . Alte popoare din jurul nostru. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. sub presiunea statului. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. o literaturä bogatä fi variatä. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. de rasä finicä sau slavä. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. pe temeliile Renafterii.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. cehii. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. in luptele de la Nicopole si de la Varna. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. difuzatä prin inventia tipografiei. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. in Räsärit greaca fi slava.celariilor princiare: in Apus latina. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. polonii. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. Ortodoxia si slavismul nostru au format. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. si mai tirziu.teascä. Un veac mai tirziu. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. Era pe timpul acela. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. Cäci dacä noi. incepem sä ne organizäm viata de stat. In secolul al XIV-lea. rämine sträinä sufletului romänesc. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. se iveau zärile Renafterii.

In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. asceticä. s-au multumit cu citeva cronografe.doniei. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. sä. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. invechitä.tiune. prin mijlocirea croatilor. o limbä moartä. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. alimentatä. In locul cronicilor bizantine. pe de altä parte. clerul. Mai intii. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. cu romanul lui Alexandru cel Mare.liptice. incepind povestea lumii de la crea. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. Numai cei care erau tinut>. romane populäre bizantine si occidentale. din cultura Italiei. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. In al doilea rind.servicii incontestable. . care nu prezentau mult interes pentru ei. o cunoascä se sträduiau sä o invete. pe de o parte. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. Lancelot. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. din cultura Bizantului. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul. pe acele timpuri. acesta era orizontul literar pe. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. care. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. de aceea singura clasä cultä era la noi. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. prin profesiunea lor.

El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui.. a zidit biserica.. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä." ■ Dupä Vlaicu-vodä. alta dupä Stefan Uros. Vlaicu-vodä. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. cäci urmasul säu. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. in Maramures. i-a Inältat turnuri de priveghere. fiul lui Sas. descälecätorul Moldovei. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä.rilor din sfintul Munte. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. astäzi dispärut. Athos in frunte cu protul Gavril. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. protosul mänästi. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . legäturi directe cu Bizantul. multi cälugäri romäni. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Munte..preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. ale cärui fiice erau märitate. patriarhiei din Constantinopol. una dupä Sracimir. Gavril. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . un oräsel in Dobrogea. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. Antim. i-a fäcut castru de apärare. Mihail din Peri. Dupä zidirea mänästirii. dar marele binefäcätor. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. si toate sfintele biserici le hränia“. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. din Ierusalim si din Sinai. spune documentul. iar succesorul lui Hariton. viitorul mitropolit al tärii. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. Astfel Alexandru Basarab. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. Curtea de Arges. a rezidit din temelie mänästirea. mänästirea Sf. propune domnului sä fie im.. regele Serbiei. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus. iar fiul säu. pe douä cäi: religioase si politice. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. este si el tot bizantin. Printr-un instinct superior de culturä. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci.‘‘. ctitorii principatelor noastre au cäutat. egumenul Hariton.rea . Haritcn. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice. Basarab däduse „nu putin". nu numai al mänästirii Cutlumus. despotul bulgäresc din Vidin.

care puseserä piciorul in Europa. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. isi pierde inde. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. ca of it er in garda imperialä. Incepind cu anul 1393. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. si sfir.pendenta. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. Dar. Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului.find cu anul 1498. Dan. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. lipsite de sprijinul statului. aceste legäturi directe cu Bizantul. eie insele. 49 . De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. cind Zeta. intraserä in agonie.Constantinopolului sub turci. care s-a luptat cu atita vitejie. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. in acelasi timp. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. ultimul colt de stäpinire cre^tina. in toväräfia unor tineri compatrioti. din nenorocire. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä.

50 . Bourguina. pretindeau ei. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. cultura bizan. icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. dupä cäderea eroicä sub zidu. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla.cratice curentele de idei care inviorau. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. ca Leonardo da Vinci. de echilibru si de armonie.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. spune unui din istoricii imperiului bizantin. profesorul savantului Pic de la Mirandola. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. A. A. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. ci in literatura cla.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. Impresionatä de aceste sacrilegii. O parte din ei tree in Franca. barbarä. sedus de eleganta aristo.sicä. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. a adus la curtea sa din Paris poeti.craticä a societätii italiene. A.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina.fiilor de curind mtemeiate. loan Arghyropulos. V a s i l i ev. cäci. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin.rire a umanismului. Brodia. du russe par P. intärind umanismul. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. cu spiritul ei de maturitate. p. trad. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. unde. greaca §i ebraica. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. in epoca de inflo.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. din secolul al Xll-lea. cu carac. 344. 1 Cärtile au fost arse. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu. II.. Picard. arhitecti fi pictori. Paris. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. Dimitrie Halcondylos. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului. ca preceptori in familiile nobile.sicismului greco-latin. si a pus la cale inteme. 1932. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. H istoire de l’empire byzantin. incä inainte de cäderea Constantinopolului. unde Francisc I. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie".

pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. ei reluarä firul tra. in limanurile bizantine. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. Mangop. precum: despina Milita. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. . unde erau cäutati.arta compozitiei. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. pierzindu-si coeziunea ei. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. dar si acestea au cäzut. despina Elena. Cu cäderea Constantinopolului. In aceste noi conditii politice si sociale. De altä parte. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene.triva päginilor. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale.tinere ale statului. Maria de. cultura adusä de turci in Europa. concentratä de aci inainte in jurul patriar.loviturile barbarilor. o parte din ea a trecut la mohamedanism. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. Viata poporului grec. cultura si literatura bizantinä se incheie. nobilimea si clerul. Ca sä scape de urgia turceascä. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. Dar. des. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului. sotia lui Neagoe Basarab. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . crescu. Astfel cärturarii Bizantului. Cu deosebire pätura conducätoare. cultura se stinge. cu ultima dinastie sirbeascä. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. Orase ca Trapezica. se desfäsura de acum pe o linie nouä. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. la noi si-au gäsit limanul de adäpost. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. emigrati in Occident. sint rupte.ratä renastere. Inspirindu-se din modele latine si eline. au reprezentat in literatura timpului o adevä. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor.hului. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. limba bizantinä. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin.ditiei clasice si. sub stäpinirea musulmanä. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. urmärite de turci. cu timpul. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. arse pinä in temelie. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. care erau pirghiile de sus.

pribegii slavi au luat cu ei. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. comorile lor de culturä: manuscripte. la hramul mänästirii. a ridicat mänästirea Vodita. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. refugiati pe plaiurile noastre. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389). domnul le däruiefte. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. casuri. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. precum §i burdufuri de brinzä. din casa domneascä. Iacimirskij.. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. Cälugärii slavi. conflict care ajunsese afa de departe. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. au reorganizat viata monahalä la noi. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. mänästirile Vodita fi Tismana. odäjdii scumpe.. Nicodim. sub Vlaicu. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä.Vodä (1364—1374). FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. cu livezile si cu Terovätul. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre.. ci cälugärii insisi. aere. pe fiecare an. §i Dunärea de la povirniful Orehova. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. cu silistea Bahnei".MÄNÄSTIRILE. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. cite 1 000 de perperi. Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. sä-si aleagä staretul. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä. maje de cearä. intemeind mänästiri trainice de piaträ. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim .. brodatä cu fir. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos.. care in cälugärie se numea Eupraxia". Siliti sä se expatrieze. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire . dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. icoane. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . spre a scäpa de dezastru. ln 52 . Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä. Deosebit de aceasta. el mai däruieste. care. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti.. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. dupä chibzuinta lor. incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. imbracäminte si 12 päturi.

prin ucenicii lui Nicodim. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. cälügäri harnici copiau cu räbda. caligraf protopop Ion Sirbul". scriitor de seamä.cutiunii sale. negru si albastru.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. verde.. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si. Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. de origine din Tirnova. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele. impodobitä cu miniaturi §i viniete. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. miniaturi si initiale colorate frumos in bronz. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. In linistea patri. mai tirziu. de boieri §i de negustori. in al §aselea an al perse. CALIGRAFI §i MINIATURISTI. care. in aceste timpuri premergätoare tiparului. colori. ale Sileziei. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. in sfirsit. pergament. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. textele Sfintelor Scripturi. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. un puternic avint. sau hirtie adusä din fabricile Venetiei.lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti.. rosu. Nicodim insusi. era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. cu o notä de „Popa Nicodim . Sub imboldul primit. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. scrisä pe pergament. impodobindu-le cu viniete.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. ci o recunosc insisi invätatii rusi. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. N-o spunem numai noi aceasta.re.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. ori. Caligrafii erau in mare vazä. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. In evolutia miniatu. monah Silion. de episcopi si de egumeni.

corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice. Eie infätisam —.a. de dreptunghiuri. miosotis. aspide s. garoafe. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice.tuia decorarea. Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. d-nei Piscupescu).predominä si in manuscrisele rusesti.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. crini. alcätuite din flori stilizate: lujere. de cercuri. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. balauri inaripati. lei. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. si o alta de la biserica Sf. Acestea.tirii. imbräcat in 54 . pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi. chipul evanghe. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. protectoarea mänäs. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä.listilor sau al marilor liturgisti. multe zoomorfice. päuni. lalele. ori umbritä de flori si de päuni. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. cu pletele si barba albä. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. ursi. ochi albastri. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. cu plete blonde. altele botanice. foarte variate ca desen si colorit.

pe Teodor M[i]ri§escul. Litera. ursi. ca de exemplu Melania din Leontopol. märitä mult. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä. de sepale si de flori. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. pästratä acum in Biblioteca din München. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. unde. mai ales a celei persane si a celei armene. pe un fond albastru. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. lucrau numerosi artisti ai scrisului. in marile mänästiri atunci intemeiate. Si in vechea mänäs. o evanghelie greceascä.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. care a lucrat in 1493 o evanghelie. in 1429. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. evangheliar greco-slavon.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. Nicodim. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. de unde nu ne-a mai fost restituit. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. mare bäneasä a Craiovei. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. in 1502. Matei Mitropolitul Mirelor. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii. Moldovei. care. aflat acum la Moscova. Asa. si pe Filip ieromonahul. de pildä. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. Pe timpul säu si din porunca lui..boiului la Moscova. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. era aleätuitä din. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. dar si prin impulsul dat culturii. dar transportat in zilele de restriste ale räz. rosu sau bronzat. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. care ne-a läsat un evangheliar. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618. copiat si ornamentat in 1405. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. ctitorul mänästirii Tismana. a copiat in 1610. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. cu cheltuiala Cätälinei. lei. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. iar pe altä paginä. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. pripäsiti in tärile noastre. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. pe Spiridon iero. ln Moldova.

cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. Petru Rares. däruind-o cu mosii din Basarabia. din arhipelagul grecesc. la Sisatovac. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. amindoua in sfintul Munte. Astfel de donatiuni au fost numeroase. doamna Chiajna. Studii intreprinse de d-1 Em. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. de exemplu. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. din Ierusalim. Hopovo.teau in dar. incheia in mänästirea Zografu. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. urmind pilda tatälui säu. pe vremea lui Vasile Lupu. la 1545. Mircea Ciobanul. Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. Fiica lui Petru Rares. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre. din porunca ieromonahu- :56 . un cälugär moldovean. la Milesevo.si altii. sau Popa Ion Sirbu. Chiril Hluboceanu. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. relativ linistite. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui.■caligrafiei si miniaturii romänesti. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. la Remetea. in 1502. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. din Siria. trimi. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . de ieromonahul Filip. Asa. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. in ajunul Cräciunului din anul 1639. Studenica fi multe altele. cu chipul donatorilor. impreunä cu ajutoare de bani. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. §i sotul ei. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu.

nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. sint de o rarä frumusete §i finete. Ieremia Movilä. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. ca acel „Ioachim.pozitia grupului.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia. Unele ne dau. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria.neascä ale trecutului. ambele la Ierusalim1. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor. Manuscrisele.lui Paisie. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. Citeodatä. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. M a r c u B e z a.. 1 V. säpate in piele sau in metal pretios. in care se amestecä adesea motive apocrife. de pildä. iar scenele biblice. in scenele biblice. mi^carea personal elor. aflatä acum la Ierusalim. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. ori ferecate in aur sau argint. pircalabul din Hotin. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. Urme romänesti in räsäritul ortodox. imbracate in piele sau in atlas. o psaltire. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. De§i scena este aceeasi. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. aceea.vidualitate aparte. dis. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. p. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. ve^nicului intuneric pe primii oameni. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. zlätarul din Suceava". 7* 20„ 119. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. desenul dau fiecärui exemplar o indi. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. lata. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. care sint prin migala lor o minune de artä. erau legate in scoarte de lemn. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. pe alta. iar la sfirfitul anului 1640. 3T . totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai. Chenarele omamentelor. un apostol. so|ia lui Petru Rares. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. un evangheliar.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. totusi chenarele in care este incadratä.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti.riei sale in Polonia. unde un polon 1-a tradus in limba latinä.. „in dem mond Nouembris“. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria. P. Franta. Din nenorocire. P. creacionibus in loc de creationibus. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie . Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. gäsind in textul slavon vodna. dar. Versiunea germanä nu ne poate da. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. Acest original slavon. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. „de apä“. Va trebui. ajunsese probabil in Ucraina.triva turcilor. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. Vylcza pentru Vilcea. „in dem mond Julij“. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. VERSIUNILE SLAVONE^TI. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. Chitimia^ un polon. porecla data starostelui din Buczacz . „an dem 7 tag Decenibris". oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. zice d. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei.. precum aratä d. de ex. Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche.. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. crede d-1 Chitimia. nu adusä de solia moldoveneascä. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. care nu erau favorabile polonilor. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. Polonul. Czessuy.. Defi argumentele aduse de d. Panaitescu. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. . ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. deci. trebuiesc sä fie luate in considerare. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare.a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä.

inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“.cale si materiale istorice. domnul Munteniei (1507). de regretatul I. Despre structura acestei cronici. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. 53 I . cind vom incerca. A u g u s t i n Z . copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. 1939. extrase din nomocanoane. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. a §asea parte din intreg. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. un bulgar. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. care a fost descoperit de I. apocrife. Este un manuscris in 8°. profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. in Biserica crtodoxä romänä. un singur letopiset. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. 319. fiindcä lipsesc ultimele pagini. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa.grafiei moldovenesti. din neamul mitropolitului Varlaam 1. sä reconstituim inceputurile istorio. din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. Letopisetul de la Putna. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". Originalul 1V. alcätuind cu ea un singur trup. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. p. tradus in romäneste. A fost studiat $i publicat. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. cu traducere romäneascä. Djudjov. urmatä de letopisetul moldovenesc. tradusä in romäneste. a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. Letopisetul acesta nu este insä complet. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. in care Bogdan distingea trei pärti. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia). cronica lui Manases in traducere slavä. La 1861. tratate gramati. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. dupä o serie de texte apocrife si poporane. 143—148. Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. hagiografice. N . 23—41. cu titlul care. cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. „carele au fost protopop in Iasi. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". pe baza tuturor versiunilor. 193—197). care. Codicele cuprinde. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. P o p .

domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. :54 . Dupä acesta. b) letopisetul moldovenesc.. Bistritz . in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. Dacä unele omi. alt ele. De acolo. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare.serä citeva pagini 2.. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä. vinat dupä un zimbru. si au murit. autor sau copist. si au domnit 2' ani. precum a arätat d.. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. deoarece. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna. Dupä el. nu se pot explica. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä.juräri necunoscute.. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . cred. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. dupä indicatiile lui Iacimirskij.. . a ajuns in Rusia.. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. In anul 6867. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. I. care ne intereseazä deci. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. nu prescurtat. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan.. in format de 8°. Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat.lele de la Bistrita. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444).o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. Dupä el. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. cele de la anul 7015 (1507). Petersburg. : Putna . se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. 63). si au domnit 2 ani. cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. Prima parte. Codicele. 2A se vedea ds ex. Vlädescu. in irnpre.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. veni Dragos Voevod din in anul 6867.pare sä fi venit din mänästirea Putna.

dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea. luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. lupta din codrul Cosminului. se mai numea fi Scurtul. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. prescurtatä in partea finalä. ca si versiunea de la Putna. „in biserica mare de partea stinga". Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä). arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. smulgerea Chiliei fi Ce. „August in 4 marti. 62—68. cä in 1503. cronica incepe cu douä legende eponime.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. luarea Chiliei de la unguri. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. care „era nepot de Irate lui Sava. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. ci mai tirziu. poate la inceputul domniei lui Bogdan. dupä moartea lui. poartä. marele cneaz al Moscovei.nicul Antonie Bolsun si cä. cäci. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . in 1517. iulie 23. Pinä la Stefan cel Mare. alcä. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. Prima. la miezul noptii". domnita Elena. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. pe care au numit-o dupä numele lor. se aseamänä fi in titlu. cronica este mult prescurtatä. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. moartea lui §tefan. 1484. Noul Rim. a räposat egumenul Paisie. Partea romäneascä. cu care dealtfel.lea egumen al mänästirii Putna. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. in sfirfit. priveste originea romänä a romänilor. cuno. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. Bogdan. dupä cum am väzut. Ivan Ivanovici. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. trecuti la legea catolicä. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. nu ne mai da decit patru date: 1465. De la Stefan inainte. a decedat si duhov.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. ales de Stefan cel Mare in 1486. Paisie.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. Roman. Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos.piatä de versiunea cronicii de la Putna. Alexandru fi doi Bogdani. al cärui fiu. fi-au fundat altä cetate. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". Cronica este o transcriere. Atunci rimlenii. intr-o forma föatte apro. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. si 1504. cä in luna urmätoare. 1497. fiul lui Stefan cel Mare. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti.

credea I. In vremea lui Vladislav. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. Momentul era critic. intre apele Murefului fi Tisei. locul ce sä cheamä Cr if". unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. ca sä scape de ei. intr-un mediu unguresc. i-a cinstit bine fi. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. cu copii — au trecut muntii. sä-i opreascä in tara lui. Bogdan. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. :56 . In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. ln arestul lui de la Iasi. l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc. fi cu totii — cu femei. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. secretarul regelui polon Sigismund August. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. cäci. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. s-au mtors in Maramuref. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. Vladislav. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. care. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. au cerut invoire de la craiul Vladislav. care. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. trecind Carpatii. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. Mentionatä deci in cronica anonimä. träind acolo. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. „au täiat pädurile“. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. Rimlenii. dupä cum vom vedea mai tirziu. fuga regelui.fusese chiar „botezat". Läpufneanu simtise intentiile solului polon. de bucurie. la sosirea acestuia in Iasi. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. legendä lui Dragof cu zimbrul. din august pinä la inceputul lui decembrie. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia.

Partea mai veche a cronicii. p. la rindul ei. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. dar n-a tradus-o el. Manuscrisul Zaluski. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. 119—143). cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). pe cind copia germanä a lui Schedel. in Cronici inedite (p. P. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. Panaitescu. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. este cea de la Bistrita. ne-a pästrat singurä. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. Cronica moldo-polonä. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. cind a fost sol in anul 1566. Bogdan credea. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). D-1 P. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. interpolate. Totufi. publicat de Bogdan. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. 113—123). Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. Cronica anonimä. singurä. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. dar are fi ea elemente proprii. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. 1931. adaose fi date schimbate. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. cu toate lacunele ei. In intregul lor. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos.

valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. fratele lui Ilie. iar :58 . Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. a lui Petru. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. De la Alexandru cel Bun inainte. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun.dinea cronologicä a faptelor. Dupä acesta. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. pe o perioadä de 40 de ani. lucru curios la prima vedere. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. fratele lui Ilie. povestefte repezile schimbäri de domnie. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456).“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. de la Maramuref. cronica incepe sä ia un caracter nou. la omorirea lui Bogdan. Dar. locul inmormintärii. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. fiul lui Ilie. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. a doua. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä. joia pe la miezid nopfii. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. Analiza atentä a cuprinsului distinge. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. precum observase de mult I. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. Bogdan. timpul cit a domnit. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. luna lui ianuarie in 23. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. Dupä el. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. februarie 1. omorirea lui §tefan. anul fi ziua mor^ii. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie.

. impotriva competitiunii vecinilor. in succesiunea evenimentelor. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma.. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia.. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä.cälabi pe Isaia si pe Buftea. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i. Letopisetul de la Bistrita are.“. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii. dar fi in Occident. stäpinind-o cu minä de fier.. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile. 59 . 47 de ani. Desi faptele sint povestite laconic.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare.pun cuvint de cuvint. august in 29. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. si uneori textele se supra. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii". multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri.mintul. dupä cum s-a spus.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi.. si le puse acolo pär. toate amänuntele acestea bogate. simbätä se inchinä cetatea. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie. strins legate de personalitatea domnului. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. letopisetul de la Bistrita. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. in partea privitoare la domnia lui Stefan. fost-au un mare cutremur peste tot pä. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi.vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului.. purtind in miini sf. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä. Aceasta genialä personalitate istoricä. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului..... noi cu capul nostru". de la mare pinä la mic.

E posibil astfei ca cronica lui Schedel. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei." Iar Wapowski. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. dacä il admitem. Mai tirziu. sub ochii domnitorului. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. Este foarte probabil ca aceasta cronica. Unele :60 . dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium. fi chiar traducätorul polon. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). cu sfatul..fringe in cronicile slavonesti. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. inceputä atunci. scrisä la curtea domneascä. decit continuarea unor anale mai vechi. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. De altä parte. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti.tatea domniei lui. o strälucitä biruintä asupra turcilor. istoricul de largä culturä umanistä. marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". El a insärcinat un cärturar de la curte — care. O personalitate eroicä asa de mare. cel dintii dintre principii lumii. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. (Cronica lui Stefan. tenacitatea lui. cfftigä el.. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente. limba slavonä. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan. .Vitejia. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. märginitä numai la domnia lui §tefan. cronica tärii. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. Dupä a mea pärere. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. Este greu de admis ca Schedel. venind la moartea lui. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului.

Astfel s-au näscut diferite ver. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. dacä Isaia. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. dupä cum era de asteptat. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. unul. dupä miezul noptii. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. jefuite din cetate. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. sub anul 1474. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. reprezentind a doua versiune. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. Acest letopiset. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. sub anul 1467.“ Sub anul 1472.siuni (de la Bistrita. trebuia sä-fi dea capul. . afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. cuceritorul Constantinopolului. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. pe cind turcii 1 In original va fi fost. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. de la Putna). La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. inceput in anul 1407. alte exemplare. Astfel. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. reprezentind prima versiune. De aceea el. marele vomic al lui §tefan cel Mare. iar dincolo de aceastä domnie. in Moldova. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. are. 32 coräbii mari. cu multi altii. Ceva mai jos. pe sotia si pe unica lui fiicä. apoi. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. pinä la descälecat. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. cum observä d-1 C h i t i m i a. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. dar scheletul faptelor este acelasi. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. cum crede d-1 Chitimia. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante. intimpinmd vitejeste pe dusmani.

gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. poate. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. la curtea lui §tefan cel Mare. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. Macarie serie. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. precum si din copia germanä. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. dupä cum insufi spune. ii ucid. • Acest Ietopiset. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. A murit in 1558. Locuitorii din Caffa si venetienii. poate. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti.dormeau. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. un doctor pentru marele domn moldovean. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. sau. cronica aceasta. in zadar. dupä toate probabilitätile. unde se incheia cu moartea lui Petru. Aci. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. care cäuta in 1502. MACARIE. smeritului Macarie. Bogdan cel Orb. Din nenorocire. la Nürnberg. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. cerind. despärtitä de :62 . scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. ci a le preda istoriei". Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. ceea ce Stefan a si fäcut. Eftimie fi Azarie. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. de solia lui §tefan cel Mare. fiul lui Bogdan cel Orb. care este ea insäsi o prescurtare. au putut fi adäugate unele de traducätor. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. sä-i trimitä comorile si copiii. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. septembrie 25. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare.

expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. a prädat tara. la domnia lui Ilia?. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. in cele din urmä. Domnia lui Petru Raref. din ordinul cäruia a scris cronica. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. luptele cu polonii. Este interesantä aceastä notitä. nu ne poate spune. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. cäci ii orbea. nu ftim eine anume. Intr-o primä versiune. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". se turci. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata. amplificind expunerea cu ftiri nouä. gata sä se incaiere. publicat de I.tirea boierilor. Trece. spre scumpä moftenire. copiilor lor.versiune are o lacunä aci. moldoveni fi munteni. ducindu-se la Constantinopol. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?. päräsit ■de ai sai.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. dar desigur cä aceastä . pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. fiindcä ea ne aratä cä. prin interventia mitropolitului. din traditia cälugärilor. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. plecarea lui Rares la Constantinopol. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. De aceea el reia povestirea acestei epoci. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. scriitorii dinainte de noi. punea sä li se taie nasul. era crunt cu boierii. prin munti. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat. care se gäsea episcop 63 . in sfirsit. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. fuga lui Rares. este infä. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. ce stäteau fatä in fatä. pätrunderea lui in Ardeal. Macarie. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare. despre räzvrä. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. se inconjurase de turci cu care-si petre. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. päräsi „domnia. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. Macarie povestefte alege. de origine sirbeascä. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. mama ?i fratii" si. Maxim. despre täierea capului lui Luca Arbore. despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä.

§i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. prin bombasticitatea lor. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice. intr-o mare operä in versuri. Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte.de Roman incä din anul 1530. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. Zugrävind. cäci era milos. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. .. Alt defect este forma stilisticä. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. intre altele. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian.“ Cu iluzia acestei icoane.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550.. cäci dupä un an sau doi. de exemplu. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn. un mort intre vii. O copie a fost apoi adusä.. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä. prin refugiatii slavi. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. intelegindu-se intre ei. Despoiat am fost de scaun. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. „1-au pätruns cu multe rane". si cu grele ispite m-am luptat. care. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. mtimplatä la 1081. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. nimbatä de glorie. incit acesta. pe cind se aflau la podul de la Jut ora. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. s-au ridicat intr-un rind. si :64 .. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. fratele lui Ilia?.tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. impodobit cu imagini indräznete. copiat in anul 1345. dupä cum s-a spus mai sus. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. pentru a le intretese in povestirea sa. ln alcätuirea cronicii sale. luptele lui Petru Rares cu polonii.. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. Manases fusese. cu boierii si domnul ei. un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. al lui Manases. pe mine surghiunitul..

dar. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550).. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. deasupra unei clädiri“. dupä cum se zvonise. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie. cätre Ardeal. celui din urmä dintre egumeni. intocmai ca o lebädä cu penele aurite. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. Autorul cronicii. la zidirea mänästirii Slatina. unde a devenit episcop. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia.. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. episcopul de Roman. a le scrie pe scurt. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. despre chipul cum a amägit poporul. sulitä mai ascu. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. Eftimie. sägeatä färä de fier.. ’ . chemind sfatul boieresc in grä. ieromonahului Eftimie. „stricat la näravuri“. tigru mmcätor de oameni. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. ■ . incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint. si cum apoi." In sfirsit. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri. a iesit din tarä. dar. pe care nu le gäsim in alte izvoare. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile. in loc de a zice: in anul 7058.gärilor. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. a sfärimat crucea... cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. EFTIMIE. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares.dina de la Husi. Ilias. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. incit ii adusese cu sine in Moldova. A trecut mai tirziu in Ardeal. ajuns la 65 . spre a scoate in relief nelegiuirea lui. rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. in aceeasi noapte. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. Macarie le potriveste pentru Rares..titä decit toate. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani. fiarä crudä. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie. Macarie scrie. Ne infätiseazä cu amänunte interesante.• .

Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea.. pentru instaurarea lui Pätrafcu. copiind. diavolul. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. asa cum o cunoastem din Ureche. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. In contrast cu fii lui Petru Rares. el incepe firul anilor de la descälecat.Constantinopol. el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. vechiul letopiset al Moldovei. de blindetea fi de frumusetea lui. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. AZARiE. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. intrind in riul Moldovei. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. cäci li se pärea a fi in vis. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“. care nu s-a sfiit. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. el este Impäciuitorul care deschide temnitele. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia." De altä parte. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. cronica se incheie. de bunätatea. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. in alt spirit fi cu alte amänunte. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. de mare importantä pentru el. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. ca si predecesorii säi. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. Inainte de a povesti vremea sa. iar nu aievea. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. dupä care urmcazä partea sa proprie. pentru a pune in libertate pe cei inchifi.. continued cronica lui Macarie. deoarece. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574).“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin.tele biserid. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. ca mäcelul färä milä al unui miel. dimpotrivä. din dragestea pentru tarä. „boier mare.

pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. in clipe de cumpänä.. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä. faptele sint inecate in podoabe stilistice. luterani uriti de Dumnezeu. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie.lor viclene ale lui Odiseus.. Despot Eraclidul este urit. Din aceasta cauzä. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases. El.. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun. $tefan cel Mare. De aceea aparitia lui Tomfa.. cronica lui Azarie. despre care el vorbefte cu adinc respect. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin.. „frumos la infätisare. ca bun ttcenic.. Azarie. dreptate. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. cu suflet luminat. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“. Eftimie." etc. care. dimpotrivä. cu toate cä o gustäm. in urma insinuäri. pe tine te pling si dupä tine •oftez. condifii esentiale oricärei opere istorice. De exemplu.“. in gura lui Palamed. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. ucenicul lui Macarie. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. „Dar nu mult dupä aceea. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. la episodul räzboiului troian." Azarie este. etc. are pentru „alcätuirile retoricefti". Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul.. pe care. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme.. nu ne säturäm de ea". ianuarie in 23.. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. cind cade la Tutora. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. fäcind sä infloreascä primävara. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares. frumos." In cronicile lui Macarie. in istoriografie. Ca fi acesta. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. Opera lui Macarie. de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste.izvoade istorice. darnic. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. ca si aceea a dascälului säu Macarie. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä. sint imprumutate din Manases. evlavios. joia pe la miazänoapte.. a cärui faimä tre- 67 . „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie.. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. Lucrurile ifi au explicatia lor... viteaz. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“. milostiv din fire. chiar Azarie. cind era sä fie ucis cu pietre.

Ei nu au luat parte la eie. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. Realitätile istorice. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins. :68 . in drumul spre mänästirea Slatina. apar pentru ei pe acelafi plan. Toate eveni. intilnim mai mult preocuparea de formä. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. träind intr-o atmosferä de misticism. unde se plämädea istoria tärii.mentele.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. Sufletul lor. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. . trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. era o personalitate care intra in istorie. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. plinä de ispite si de desertäciuni. e un fapt de senzatie. Autorii acestora. deprins a privi viata aceasta päminteascä. de stil. cä.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. de efect. sint in cliip firesc deformate. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. recurgeau la cronograful lui Manases.

scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne. 156 — 160. O l g i e r d G ö r k a . crede cä opera este a unui sas. nestiutori despre cele ce se petrec departe. in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. 187— 195. Bucuresti. 1—85. IX. soit la source la plus ancienne. 1931. Görka.serä din legendele hagiografice. sub . Dar. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. afa cum se obifnui. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. 215 — 279. 1929. Bayerische Staatsbibliothek. 484 — 485. 219—293. + II planfe-facsimile. intr-o nouä comunicare. 6» . cu titlul: Ol. probabil de la Baia. cu o introducere interesantä. un prototip ideal de virtuti cres. I (1931). VI. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. ca izvoare. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. ?i V—VI (1935— 1936). p. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. defi sint lipsite de valoare literarä. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. cälugärii cronicari. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. a se vedea ?i recenzia lui P. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. 1937. a cärui viatä o scriu din poruncä. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). Cernäuti. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum.tinesti. III. Cracovie. care mergea pinä la 1475. la curte. N i s t o r. P. p. 6 (iunie). in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. nr.tithil: O. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. p. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. 1930. III. in anul 1931. p. in Cercetäri literare. un memoriu. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. Cronica lui Stefan cel Mare. In sfirsit. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. IV (1934). 1939. Despre aceastä comunicare. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . p. textul cronicii a fost publicat. tom. in sedinta din 8 noiembrie 1930. 119 p. 29 — 31. 1930. sint inclinati sä vadä in domnul. p. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. Buletinul Institutalui de istorie si limbä. N. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). in sedinja din 17 iunie 1929. G ö r k a . Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. seria II. I. I o r g a . absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. neaccesibilä päturilor largi ale poporului. C h i t i m i a. in Codrul Cosminului. p. care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. 160 p. Krakovia. in Revista istoricä romänä. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. si edrfie separatä.

sect. a fost semnalatä de filologul polon I. XXXI. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. VI. 1909. din Biblioteca Academiei Romäne. 243 — 267). 62 — 68. tom XXXI. 69 — 89.a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. p. nr. nr. B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. XVII. b) Cronica lui Macarie (p. 119— 137. Ea a fost apoi reprodusä de B. 146—152. 103— 137. al XVIII-lea a analelor putnene. 107—119). 66—98). l o a n B o g d a n . 187— 202). 81—102. Bucuresti.. 193— 198. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). O cronicä sirbo-moldo. in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. . 13 al Bibliotecii Tmperiale din St.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. 139 — 204. 69— 76. publicat de N. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. 121—145). 181— 187).. in veacul al XVI-lea. Var^ovia. M i n e a . Cartojan. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. si anume: 1. de Isaia din mänästirea Slatina. vol. 90— 103. L o s . O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. 1867. p. 223 — 233). 513 ?i arm. I. b) Cronica lui Macarie (p. 5— 15.. 76 — 84. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. Lapedatu (p. P. 173— 183. ist. Studii. p. 23 — 41. O. Letopisetul lui Azarie (p. 168—181. III. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. Cronica anonimä (p. Cronica moldo-polonä de N. 198 — 212. scris pe hirtie lucie. Bucuresti. fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. textul polon la p. in Convorbiri literare.1895. care. 62 — 66. 1891. p. I o r g a . din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. care cuprinde: 1. 223—233.Cronicile slavonefti. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. 235 — 239). : l o a n B o g d a n . Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. 2. p. 2. 3. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . dupä un ms. cronicile pästrate in ms. N. c) Cronica lui Eftimie (p. 648 si urm. ed. in Analele Academiei Romäne. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). Textele publicate de I. 42—61. 202—214). Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. p. Petersburg. 4. Ches:70 .teca Academiei Romäne. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. Letopisetul lui Azarie. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . 280—283). Cracovia. descoperit si copiat de Al. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. Letopisetul de la Bistrita. azi e trecut in Biblio. 38-40. si 2. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). $i de I. 84—98. 152— 168. p. seria Il-a. 268 — 279). 1912. Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. 649. Mem. 5 1 — 67. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. in 8°. c) Cronica lui Azarie (p. H a s d e u in Archiva istoricä. 212—222. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. p. descoperitä de I. loan Bogdan. Brzeski.

§i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. p. La epoca aparitiei. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. P a n a i t e s c u . p. v. V. de§i confuze si lacunare. Ele se referä la primii voievozi si. descoperind insä in 71 . I. p.. Cind s-a inceput insä. Pentru Pomelnicul de la Bistrita. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. 1941. 90-91. 1927. Letopisetul cel moldovenesc. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. G r e c u. in Südost-deutsche Forschungen. ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. M i n e a. 1926. mai sus. oprimat sub apäsarea päginä.123.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. in Omagiu lui /. a c e l a s i . 1925 (Extras din Cercetäri istorice. P r o c o p o v i c i . Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. Sfetagora". p. Sava. care. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Dacoromania X. 1931. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. fi multä vreme mai tirziu. Revista istoricä romänä. deoarece. Al. Iasi. Bucuresti. Ia?i. Bucuresti. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. 192 si urm. P. protul Muntelui Athos. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. „ctitor mare a toatä. in tipografia colegiului Sf. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. 113 . Originea cronicelor romänesti. p 44. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. Bianu. V 1 ä d e s c u. Pentru cronica moldo-polonä: P. deoarece. I. cum il numeste Gavril. a alcätuit un polieleu in limba slavä. prin darurile trimise. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Cultura in limba slavä. 217 — 223. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. 1939. I. p. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. 1938. In 1894 invätatul rus Lavrov. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung.

Dumnezeu il va ajuta. a privighitoarei. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. in urma acestei descoperiri. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor.tefti. despre Saul. tocmai din Spania. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 . ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. Opera este impärtitä in unsprezece pärti.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. prin intermediär latin. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. feciorul lui Solomon. CUPRINSUL. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. chipurile pentru exemplificare. urmeazä. reguli de bunä-purtare la masä. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc.chia impäratul. a inchis discutia. pe cind dacä le päzefte. despre leze. Partea a doua. se in. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä. cä dacä le calcä. asemänä. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. precum si pildele despre farpe. ln prima parte. porumbel fi strutocamil. o operä pareneticä. Neaga. Dupä aceasta urmeazä. norme privitoare la primirea solilor sträini. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. Pornind de la aceastä temä. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. •. nimic nu-i folosefte. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. fi a fiilor säi Petru. despre Solomon. Dupä aceasta.tercaleazä brusc Viata sf. färä o legäturä strinsä cu precedentele. despre David. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci. despre Ahav impäratul. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. despre Senaherib impäratul Asiriei. in sfirfit. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. deoarece. a celor trei prieteni. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint.

domnesc. atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. sä sape gunoiul de la rädäcinä“. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. §i cind trimisul va da solia. pinä ce vor sosi la scaunul. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ. „fiindcä. intocmai ca grädinarul priceput. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. sä fie orinduiti la gazdä bunä. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. povete de milostivire si de indurare.nul vita fi-i pierde roada ei. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. ci numai slugi drepte". fiindcä. sä nu räspundä nimic. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. in sfirfit. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. domnul sa asculte cu luare-aminte.cä: sä bea cu mäsurä. ci Dumnezeu. asa. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. fätul meu. sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. opera se incheie cu rugäciunea. atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. deoarece „cuvintul este ca vintul: . Cu o adeväratä grijä pärinteascä. ca sä fii tuturor cu dreptate“. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale.dacä ar fi autentic. Un capitol din cele mai interesante. Cind se afeazä lä masä cu boierii. ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. ne oprim putin asupra ei. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“.rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". intocmai ca pe pomul cel sterp. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". ci. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. Inaintea lor sä. nici te-au uns ei. subordonatä insä crezului crestin. este cel privitor la primirea solilor. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. Ajunfi aci. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine".. de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe.impartä dreptätile. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta". pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". sa nu se ia dupä cei interesati. ln domnia lui sä fie cumpätat. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine. Inainte de a impärti functiunile. „ca sä poatä birui mintea pe vin. . Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. cäci „iubirea lucru.

ca un singur gind. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. Materialul acesta strain. sfaturile acestea politice. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. am mai putea spune. fi. dupä ce va alege pe cel mai bun. care sä nu se dezlipeascä. care s-a suprapus peste redactia prima. pentru cä dacä straja va fi biruitä. Miezul invätäturilor il formeazä. reträgindu-se in iatac. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. niciodatä de lingä el. PATERNITATEA. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. inconjurat de 60 de voinici devotati. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. Dupä ce solul pleacä. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. iar cu aceasta. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. atunci sä-fi adune boierii. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. Pentru aceea sä nu faci afa. la rindul ei. sä cumpäneascä sfaturile fi. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). sä-fi cheme din nou boierii in divan. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. Dacä va iefi biruitor din räzboi. „tabära cea mare". ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. de moralä creftinä. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit.“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. Sä nu fie insä prea depärtate. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. Dupä ce sfatul se va risipi. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. cum am spus. atunci sä se retragä cu boierii in. din omiliile lui loan Hrisostomul. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. locuri de tainä ale tärii. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. vitejia fi vrednicia doveditä.dacä iese din gurä. teza regretatului •coleg D. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". domnul. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. in „toiul taberei". Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii.

cind el nu mai avea decit un singur fiu. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. in secolul al XVII-lea. iubitul meu Peire. boieri. De altä parte. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. citeva pagini mai departe.putul secolului al XVII-lea. deci cu 23 de ani in urma lui. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. presupunindu-se pe patul mortii. fiul meu Petru. Chemati pe iubitii mei coconi".rati... atit de duios fi de solemn — . D. iinpä. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. Iar acum.. slugi. dar uitatä figurä de domn. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. Este. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. sotia lui Neagoe.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. 75 dar uitä tocmai pe Despina. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0. Russo. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. patriarhi. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. Apoi. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky." In al doilea rind. O. loan si Teodosie.. fiul meu. te väz zäcind sub pämint. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale. el gäsefte pentru toti un cuvint bun.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. ce atitudine sä aibä fatä de turci. domni. Se ftie cä Despina. „In acest moment. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. judecätori. cum sä se poarte cu boierii. preoti. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. o mingiiere: pentru pustnici. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. nutrit cu lecturi ascetice. fi totufi. a räposat in 1554. säraci. cum sä seazä la masä. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului. cälugäri. ln accente pline de duiosie. pe Teodosie. in clipa in care Neagoe. Si totusi. De pildä. fii fi fiice. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D.

fi pe dragele mele fiice: Stana. p. recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. pentru cä ei iti sint fii fi tie. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. un rämas bun. numai pentru nenoro. Petru fi loan. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". fi care. Va sä zicä. duce la conclu. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . Russo — acest sot are pentru toti o povatä. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. Introducere sinteticä. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. de rucodenie“ (lucru manual). ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. Argumentele sint puternice.zice D. Iatä de pildä unui nou. 56).'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat. Luxandra fi Angheltna. D-nul Iorga.cita Despina nu. care „a redactat sub auspiciile lui“... fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. privitä in intreg contextul. de invä$äturä. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti.zia cä si Teodosie era mort. o mingiiere.

prefaceri sau adäugiri in text. Invataturile lui Neagoe ni . precum a arätat D. :si. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". prelucrau textul pe care-1 •copiau.Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. ceea ce este fi mai interesant. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi. I. Russo. acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. Din versiunea greacä lipsesc. 1 D. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . dupä un manuscris. de multe ori in mod conftient. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. 3488. In arborele genea. crezut din 1654. T7 .s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. copiat dupä nr. mitropolit al Mirelor. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. 2714. §i avem. Russo. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. R u s s o . intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. 161— 162. nr. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D. ci fi pe cele slave fi grecesti. Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. li stricä unitatea. intr-o versiune romäneascä. fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. Constantin. Stidii istorice greco-romäne. un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. Prin urmare. astäzi in Biblioteca din Blaj. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. Iorga fi intre manuscrisul nr. lipsefte de asemenea Viata sf.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". Ba. in sfirfit. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. p. precum a arätat Russo. care. in vederea unei edi^ii critice.logic al textelor. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. rämasä din nenorocire neterminatä.

p. 1938. Invätäturile lui Neagoe Basarab. Blaj. II. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. aflat atunci in Biblioteca Centralä. Petersburg. 1939. p. p. p. Manu. in Archiva istoricä (1865). Blaj. I o r g a . 1879— 1880. p. ms. 9. 183 v. Bucuresti. acum in urmä. Biblioteca centralä din Blaj.In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. Välenii de Munte. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. 1843. 1289 si urm. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. p. P. Bucuresti.din Bucuresti. care s-a pierdut apoi. prin interpoläri succesive. V a s i l e G r e c u . p. tomul V. p. Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. . Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. seria II. 3572 (din 1781. oct —dec.tivi si odihnitori.. se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. Bucuresti. 1910. 120— 132. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. a publicat B. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. Sectiunea limbii si literaturii ruse. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. nr. si continuare p. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. 76 — 80 (capitolul privitor la.. . 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. Blajul si biblioteca lui. f. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. 111— 116. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. 3580 (1809. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. si Buletinul Instructiunü publice. C iu r e z u. textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari).. Data de 1654. V. 2. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. 53 (nr. § t e f a n M a n c i u l e a . Bucuresti. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. ms. El fusese semnalat de L u p e a n u . 115) si a fost identificat. Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. • BIBLIOGRAFIE . cum sä fie mie milos. U r e c h i a. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. 1943. 111). 1851— 1865. nr.räzboaie). 1. Dupä ms. 1932. . cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). d e d . 207 — 228. 8. I. de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16).. Cf. A. Ambele au fost descrise de P. din 1654. decembrie 16. Biblioteca Albina. O editie popularä fragmentarä: D. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. LXXII (1939). 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. t. de cätre Gheorghe :78 . de d. Cum säsazä la masä. 1900. 194 1. Cantacuzino Voevod". 1865. altul la „1817 iuli 29“ (f.

52 — 58 j. la rev&rsarea riului Marita). Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d. XVII. a Il-a. 1922. — Diss. Introducere sinteticä. 3755) a fost descrisä» de S p y r. p. Buc. 22 si urm. i n G . Buc. a cel a si. 1940. W e i g a n d . XIII (1908). 1904. A. 1912. Sibiu. säu Teodosie. Bucuresti. L a m b r o s. I o r g a . p. Barth. si Istoria literaturii romänesti. R o m a n s k y . 1929. P r o c o p o v i c i . 163— 172. Istoria literaturii religioase. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. 1— 16 (räspuns lui Romansky). Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. 1912. Inaug. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. zur Erlangung der Doktorwürde. Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. 1910. Studii si critice. p. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache.. p. Cernäuti. XXVI (1940). schimbäri de proprietäti. Bucuresti. II. in Studii istorice greco-romdne. Bucuresti. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. . Este prelucrarea lui. p. 78. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. p. III. I. 439—445. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. Ia?i. Elenizmul in Romänia.ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea.. St. I. Istoria literaturii romäne din sec. 30. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. 113—194. P a s c u . Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. 41 si urm. ed. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. Iohann Ambrosius. p. p. p. 79 — 82. 1922. p. mai ales: invoielile dintre pärti.. 149— 157). R u s s o . 1843. 1925. Istoria. p. Emil Turdeanu. B o g d a n . N. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. Regulele de purtare la masä. N. Gh. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. P. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . S e x t i l P u s c a r i u . 13—14. p. 1904. Cambridge. 140 — 150. Contestä paternitatea lui Neagoe: D. 1905. Istoria literaturii romänesti. p.. I o r g a . in Studii bizantine-romäne. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. cumpäräri. p. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. Bucuresti. P. p. si ed.. vinzäri. Leipzig. Petersburg. 50 si urm. Studii. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. in Revista istoricä romänä. literaturii romäne. 1930. editia a II-a. 79—83. editia Fundatiei Regale Carol II. 327 — 376. p. Cuvente den bätrini. B. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. Introducere in studiul literaturii vechi. nemteleasä de masele adinci ale poporului. Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. A. 1933. Bucuresti.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov.. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. veche romänä. Critica textelor si tehnica editiilor. Ion Eclesiarhul. Iorga. p. p. H a s d e u. St. Cultura. Bucuresti. 1907. 38—44. Revista istoricä. cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. Bucuresti.

Totufi. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). ar ascunde o datä. In Moldova.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. fäcute tirziu. din Moldova. pre io [<ubi. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. colo. mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. rindul 5—8 de sus. nu s-a ajuns la descifrarea lor." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. ca o rämäfitä de limbä slavä. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 . din nenorocire. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. chiar si din Maramuref. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. „idiomate valachico scriptus". limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia. Sint textele Sfintelor Scripturi. sä nu ftie umini multi. Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. iarä elü sä treaeä. ele incep cu Petru §chiopu. in Psallirea Scheianä. Dar. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". pe la jumätatea secolului al XVI-lea.

M = 6690 de la crea^iunea lumii). 1585 (31jr = 7093). I. la sudul Dunärii. Rosetti sustin. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. Sextil Puscariu.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. Intr-un ultim articol. p. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor.81 J. iar pe de alta. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. Venceslas al IV-lea. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä). care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. Candrea. precursori ai lui Hus. iar O.sebire impotriva clerului catolic. p. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie. Despot. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. Gaster. regretatul N. 64—65. Richard. In aceastä vreme. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. nr. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. III. 197. 3—4. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. pe de o parte. Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. 1889. A. care. M. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. I. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. Bucuresti. Bärbu. cu regele Angliei. nu färä temei. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. 1929. 0 serie de predicated de seamä. Bianu si acum in urmä d. se scobora uneori pinä la crimc. 471. nota. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. Dräganu. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. in cap cu Matei de Janov. p. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. ideile filozofice si religioase 1 I.lescu si dr. AI. prezenta numeroaselor elemente maghiare. si absenta celor germane. unele neviabile chiar atunci. care venise din Paris cu idei noi. XIII. . cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. 1515 (3Kr = = 6023). dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. Regretatul I. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. sub impulsul domnului moldovean.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. argumentatä din punct de vedere filologic de d. a crezut cä originalul aces. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti).sint impart ite: Ion Bianu fi F. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). Densusianu si d.licismului. I. M a c u r e k in Revue Historique. Macurek au propus anul 1482 (SU. I. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. Regretatul Sbiera. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine.

el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. El devine afa de popular. in deplinä concordantä cu viata lui intimä. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. In acest rästimp. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. fi tot in aceastä calitate.ale lui Wiclef. pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. crezul ideilor celor noi. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. In calitatea aceasta. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. incit toate clasele societätii. numitä Bethleem. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. loan Hus. Hus este ales rector. in frunte cu regina Sofia. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. Paralel cu activitatea de predicator. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism.

prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. dar abia ajuns. de Procop cel Mare si altii. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. In rästimp. plecind din Buda. regele Ungariei. In zorii zilei de 6 iulie 1415. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. Tabor — se räzvräteste. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania.mai ales de studenti. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. cu infringeri. de lupte neintrerupte. in sfirsit. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. Prin aceasta. dar si cu victorii strälucite. Hus. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. de rivalitäti interne. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund. poporul izgoneijte din biserici preotii. urmind dupä ritul catolic. condusi de 2izka. dupä moartea regelui Venceslas. cruciata impotriva cehilor. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. din ordinul papei Martin al IV-lea. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. in urma intervenfiei lui Sigismund. chemind la judecatä pe semna. Poporul se inarmeazä. Incepe apoi o pe.tarii protestului . il cheamä la consiliul din Constanta. Hus. si. care. unde in prezenta lui fu proclamatä. Cehii. sub comanda lui 2izka. contra cultului sfintilor. bägind pretutindeni . Sigismund. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. pe Ieronim din Praga.rioadä lungä de zbuciumäri. regele Ungariei.tare categoricä a ideilor sale. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. pleacä in octombrie 1414. Consiliul ii cerea o retrac. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. se duce la Breslau. Papa excomunicä pe Hus si. pentru nationalizarea serviciului divin. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. Poporul. Hus. unde cade greu bolnav. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. este aruncat in inchisoare. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. a fost ars pe rüg. Sigismund. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea..

la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. prin caie se hotäri ca cele douä partide. intr-o scrisoare a sa. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. Lep^a se plinge. Ieronim din Praga. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. inainte chiar dt martiriul lui Hus. Din Ungai'ia. i se oferise coroana Boemiei. dupä cerintele reformei husite. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. in multe biserici catolice. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei.ff1- spaima. in nordul Ardealului. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. 84 . cuminecätura se fäcea. acum in stare de plins. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. husitismul a trecut in Ardeal.lui. Aceste främintäri si lupte.dureazä pinä in 1485. dupä moartea regelui Venceslas. in Ungaria. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. in primul rind. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. ideile husite. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. cu azimä si vin. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. husitii tree in Moldova. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. fiindcä episcopul Gh. venite din Moldova. De aceea episcopii. prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. unde domnea regele Wladislav Iagello. cäci la 6 ianuarie 1456. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. in aceste imprejuräri. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. Aci. intre altele. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. sä fie tratati la fei. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. venind dinspre Zips in Bihor. cäruia. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. intimul säu prieten. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. Reforma husitä tindea insä. De altä parte. pe picior de egalitate. odinioarä glorioasä. Persecutati in Polonia. Reforma lui Hus.“ Din Moldova. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". Din Boemia. Astfel. husitismul a trecut in Polonia. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. ale sirbilor si ale husitilor eretici. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips.

„Junimea“. undeva in cuprinsu. societatea studentilor romäni din Viena. 95—100). caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. La aceastä data. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. in Ardeal. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. Aceste texte. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. opri.mate de aristocratie si de clerul inalt. in Maramures. ' TEXTELE ROTACIZANTE . cind din Germania. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea. Dar. Psaltirea Scheianä. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt.titi in credintä lor. potrivit cu ideea fundamental a reformei. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. sä asculte cuvintul mintuirii divine. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. s-au pästrat in textele rotacizante.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor. care contine fragmente din Evanghelie. Grigore Cretu. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. la lumina fäcliilor. ideile husite. ln acele vremuri de cumpanä. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. In aceste noi imprejuräri.niacä. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului.\ In Ungaria. 85 . un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. pe la jumätatea veacu-. El a pornit lupta impotriva ereti. cum era firesc. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. lui al XVI-lea. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. Acesta era un om de o vastä cultura. in päduri. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. in mori parasite.tor (p. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. Rosetti. la mänästirea Vor on et.rile Maramurefului. fi indirjirea era afa de mare. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. cu toatä rezistentä clerului inalt. pentru ca acolo. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. Ascunzindu-se cu grija de delatori. Teoria influentei luterane. in anul 1871. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean.

pusese 86 .ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu.

printre alte texte vechi. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. care. 449. de regretatul prof.tarea sfintei Fecioare etc. Ea ocupä . ln mänästirea Voronet.duse din slavonefte. al doilea 20—196. versetul al 14—lea. Academiei Romäne.tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. Asachi. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. la 1916. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. pinä la sfirsit. PSALTIREA SCHEIANÄ. A. Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. FI. sub cota nr. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise. Textul. G. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". unde se pästreazä fi azi. Sbiera.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. un mare bibliofil. fi codicele care s-a numit apoi. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu. In forma in care-1 avem azi. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11.lului Iacob (cap. Codicele Voronetean. precum fi 3 epistole: una a aposto. cäci s-au pierdut primele 58 de foi. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. Candrea. 693. al treilea 197— 530). cin. mama lui Samuil. I. rugäciunea Anei. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea. un manuscript in 8° mic. Marian in 1882. tra. Ea a fost studiatä pe larg.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä.) fi se incheie cu simbolul atanasian. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. Bianu. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. unde se pästreazä sub cota nr. insotit de glosar fi studiu. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. Ea a fost copiatä. in 1885. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. de 530 de pagini. La serbare luase parte si profesorul Cretu. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Restul epistolelor. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. dupä locul unde a fost gäsit. a descoperit in podul mänästirii Voronet. precum fi citeva pagini din mijloc. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä). Manuscrisul e fragmentar. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. impreunä cu intreaga lui biblioteca.

care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. filigranele. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste".näri in criptografie. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. hirtia. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. Dupä cum spuneam mai sus. in 1546. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo.logie. dupä concluziile d-lui Candrea. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret. de C. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. ea ne dä intii fraza slavoneascä. de Hans Benkner si Johan Fuchs. fiindcä ne-a conservat.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. Si aceastä Psaltire infä. ea „nu este copia unui manuscris anterior. si. Stemele 8? . ca text. El a fost apoi studiat si publicat din nou. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. Gäluscä. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. fiindcä. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. cu versiunea slavä si textul romänesc. in al doilea rind. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. in 1911. Notite clare. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. initiatorul cunos.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. fi textul slavonesc. Unele dintre eie au intr-adevär insem. Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. Ancora. tmpreunä cu traducerea romäneascä. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. incä din 1491. un mistret. dupä toate probabilitätile. o vulpe si douä sägeti incrucisate. Scrisä cu ingrijire. arheologie si filo. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. Giuglea in Revisla pentru istorie.

si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat.cu coroane sint. marca orasului ca filigranä 8? . dupä cum se stie. märcile orasului Brasov. ca si cei din Silezia.

morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. spuniu. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. giude. tire < tine. Rosetti. De exemplu: substan:88 . färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. ea infätifeazä douä straturi diferite. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. j in loc de g : jos etc. Scrisul. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu. de unde era copistul. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. i dupä r pästrat fi el: uri. totä.). Limba.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. Rotacismul. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. este imaginea numelui unuia dintre fabri. intregul Maramures.blema este ceva mai complexä. dimpotrivä. caracterizeaza fi azi Maramureful. Este asa-numita scriptio continua. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. diftongul oa } o. Schweidnitz si Brasov. vulponiu. Vulpea. desi aci pro. reci. adicä trecerea lui n intervocalic. exceptind rotacismul. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii.canjii brafoveni: Fuchs. gerure < genune.reotate. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. morte etc. gios. pästrat: rebda. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. precedat de r. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. la r: lumirä (luminä. E. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. .: gioc. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. in afa-numita Tara Oafului. in cuvintele de originä latinä. rugäciure < rugäciune etc. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte. fonetismul dz in loc de z: Dzeu. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele.

färämente. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. au dispärut. apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. -eritis. venetu (venitis (azi: veniräti). dar traducätorul a 89 . auä (itvam „strugure“. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). viptu <victus „griu. pe lingä titluri de capitole. täroasä: insar. aspidä: farpe cu privirea veninoasä. celosag: infeläciune. tar: sarcinä. ogodi: a pläcea. gilälui: uri. omugoditori. dodei: a supära. greu animoso päcate.tivele declinärii a doua. gune <juvenis „tinär". amägi. desidera <desiderare „a dori". dar care. pädure: „munte". pamente: amintire. -erint. arira <arenam „nisip". plural: färäJundere. a amägi. imparatu.ciure <orationem „urare. prilästi . tirnat: prispä. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. gudet: „judecatä“. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). zisu (Aixi (azi: zisei). zäblcalä: fereasträ. intrare. Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. binecuvintare". lege cälcätoriu. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. a se numära <nominare . codere. bäsädui: a plinge. opu iaste (opus est „trebuie". bezaconie cu intelesul de färädelege. iniie: brumä. -erit. fämeaie: „familie“. cadilä: tämiie. -um si care astäzi se terminä in consoanä. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). in curgerea vremurilor. care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. onagru: asin sälbatic. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. im pärti: „despärti". se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. färä fundu. murgiu : a cirti. bärat: prieten. genitivele si dativele se formau cu prepozitii. intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. urä. märitu (maritum „mire“. -erimus. prä. gerure <gironetn „adincime. intraretu. intrari. fuste <fustem „toiag". 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. säruta (salutare: „saluta“. celui: a insela. bintätui: a pedepsi. gintu <gentem „neam".cinatä. cumplit'. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. precum: adamä: cämatä. bucate“. Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. intraremu. bincotä: viclefug. venremu (venimus (azi: veniräm). neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. cu desinenta in limba latinä in -us.pastie". Mai interesant insä este lexicul. stepenä: treaptä. schimen: cätel. precum: aslamü: camatä. Din originalul slavon au rämas netraduse. strat: „asternut". plod purtä. si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“..a-si spune pe nume".

cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. care va duce insä la natio. tmpremtdza : injumätäti. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. In ce priveste sintaxa. care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. II textul si glosarul). in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. lege dätätoriu. N ä d e j d e in Contemporanul. ed. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. apare färä prepozitia pre. cu Eminescu. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. capabilä sä exprime in versuri. Bucuresti. anul III. 1886. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. 526. pentru cä constituiesc inceputurile. p. dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. Psaltirea Scheianä. cu particularitäti arhaice si dialectale. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. tomul I. Un alt dialect era menit sä-i ia locul. C a n d r e a. 178. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). p. sub influenta originalului slav. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). eie mai au un aspect. 1885. 77 — 88.u). totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. B i a n u . Cernäuti. avea sä ajungä la starea de azi. un dialect nord-vestic. 1889. C r e t u i n Revista pentru istorie. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. Academiei Romäne. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. 230. traduse din slavoneste (vol. Acuzativul insä. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. de I. S b i e r a. p. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. cu multe elemente sträine. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. vol.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. care. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. :90 . A. I. 155. Textele rotacizante. 514. In slirjit. B o g d a n in Convorbiri literare. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. anul VI (1886). 132. (1883). archeologie st filologie (a lui Tocilesc. Codicele Voronetean. punctul de plecare al limbii noastre literare. si de I. peste trei veacuri de främintare. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. 474.nalizarea serviciului divin. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. in sudul Ardealului. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. cuprinde studiul.

Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". Histoire de la langue roumaine. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. I. 13. L a c e a . D e n s u s i a n u . D r ä g a n u . 914— 937. C a n d r e a. p. p. Analele Acad. Etude sur le rhotacisme en roumain. in Revista istoricä. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. S e x t i l P u s c a r i u . C a n d r e a. Despre ea o recenzie a lui V. admite cä sint sasi. III. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. in Chrestomatie romänä. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . 2. Dacoromania. Suceava. 1913 (tezä de doctorat). Sibiiu. B o g r e a. Arhe. 103—110. T h o t Z s a b ö P a l . Sustin teoria husitä: N.tipul husit al catehismelor noastre luterane. A. XXX. cit. si Al. 156. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. I. Dacoromania. B i a n u . 1917. 1891. 4. B i a n u . 40 1.orszägon. p. XII. I o r g a . 1910. p. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. Romania. 1121—1123. si XII (1911). traduse din slavoneste. 1916.. 1914. N. 41 — 44. Studii. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. Husitstvi v rumunsckych zemich. O v. editura Casei ? coale]or. in Drum drept. II. Husitismul in Romania. 1930. P r o c o p o v i c i . p. Epoca veche. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . D r ä g a n u . III. p. N. Mem. II. . iti Dacoromania. 1927. 1883. A 1. Romane. 1927. Bucuresti.. Academiei Romane. 153. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. I. 1908. Buc. XLVII (1913). G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. 29. XXVIII. 1904. 461—471. P r o c o p o v i c i . Al. Paris. Bucuresti. insä si Al. Paris. C. in Despre nazalizare si rotacism. G a s t e r . M e t r o n i u. Halle. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". 64. Iasi. VI. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. dialectale fi populäre. observind cä sint douä scrisuri. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. I. sect. 497 —508. IV. op. p. Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. au dovedit cä sint trei. p. 91 . G i n g l e a in Revista pentru istorie. A. II. fase. 1926. 1914. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. p. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. p. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". 194 — 209 si 475 — 487. L —LVII. p. texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). ed. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. Cf. P a l a d e . 19 — 20. Brno. 527. si A. p. op. ed. I o s e f l l a c u r e k . Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. archeologie si filologie. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. p. Bucuresti. 631. 1914. III. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. Budapesta. p. I. X . p. I. 1925— 1926. in Convorbiri literare. 1925. XIX — X X . t. Bucuresti. p. editura Cartea romäneascä. in Grai si suflet. R o s e 11 i. lit. 1924. I. 1932. p. editia „Comisiei istorice a Romäniei". Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. 6. Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. a II-a. R o s e 11 i. in care reproduce texte rotacizante. a c e 1 a s i. Bucuresti. 1928. T. Buc. XI (1910). 475 — 508 si 914 —929. Istoria literaturii romänesti. XXVI. A. Al. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. Limba romänä in secolul al XVI-lea. si I. S e x t i l P u s c a r i u . I. 187— 188. p. R o s e t t i. p. p. p. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. 1916. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. Philologie. Cf. C a n d r e a. vol. XLVIII. 45—102. p. Jahrhundert. p. p.. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. 1916. tn Korrespondenzblatt. seria II. Istoria literaturii romäne. tom. I o r g a . nr. 475 —508.. XIV. M. cit.. I. Halle. Bucuresti. Paris. Despre husitism in Ungaria: Dr. CI si CII). vol. 333. 444 — 467. vol.

p. p. Mem. Slatina. 1938. 110). 219 — 231. 89.. mänästirea Rädäuti. Heidelberg. Curs litogr. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. partea a II-a. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. II. O v . editura „Cartea romäneascä". D e n s u s i a n u . XV. de indice de nume proprii si de vocabular. R p s e 11 i. Bucuresti. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. M o r a r i u. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. Cernäuti. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . Documente romänesti din archivele Bistritei. D r. Bucuresti. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. 1911— 1913. in W. tom. s-au räspindit prin cöpii. sect. St. lit.mures. LucaväJ:. eie sint puse sub teascul tiparului. 3738. Boh us T e n o r a. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. apoi d e d . lit. partea 1 si a 2-a. Cernäu$i. Pentru u final: O. mänästirea Moldavita. t. Analele Academiei Romäne. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. 27. Al. 1939. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. Ei il pästreazä si azi.. 145 — 221. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. XXX. A l e x a n d r u R o s e t t i . 449 si urm. Bucuresti. 1932. extras din La Transylvanie. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. Scripturi. 1899. Pentru explicarea rotacismului: Al. p. 1914. P r o c o p o v i c i . Istroromänii. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. s. £tude sur le rhotacisme en Roumain. C a n d r e a . M. cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. s. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). tn Analele Academiei Romäne. I. sub influenza husitä. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. V. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. indeosebi p. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. II. prin mesteri tipografi sirbi. Bucuresti. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. Mem. I o r g a . poate in mänästirea Moldavi^a (p.. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Säliste-Mara. 1926. p. Aci. Paris. II. Hautes-Alpes). Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. in Documentele Hurmuzaki. pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. 1904. t. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. D e n s u s i a n u . C i o b a n u . — L ü b k e. 1908. in Codrul Cosminului. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. Cluj. Doubs. Roman. in Revista filologicä. Histoire de la langue roumaine. Fägäras. 263 — 278. N. Bucuresti. a c e l a s i . Bucuresti. Tirgu-Neamt. din minä in minä. S e s a n. Bucuresti. Despre nazalizare si rotacism.p. 1927. A. XXVI. p. 1924. M i l a n P. sect. in Institutul de filologie fifolklor. Edouard Champion. lit. nordul Maramuresului. IV —V. 1938— 1939. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. Fac. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei.

pe vremea cind domnea Radu cel Mare. Panaitescu. pe care o instalase in Gracanica. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. si pe cälugärul Macarie. intemeietorul tipografiei. apoi. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. Tipografia functioneazä deci patru ani. pätrunderea turcilor in muntii Munte. apoi. Incä din 1483. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. scäpind din inchisoare. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. Gheorghe Crnojevic. in urma stäruintii turcilor. In 1503 Maxim se afla la Venetia. cälugärul Macarie. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. dar in cele din urmä. cälugärul Macarie. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. sub supravegherea cälugärului Macarie. P. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. cu protectorii säi. gata sä se incaiere. izgonit de turci. se intoarce in patrie. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. logofätul Dimitrie Liubavici. mai tirziu. ln acele zbuciumate vremuri. in domnia lui Vlad-vodä. fuge in Venetia. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. Citiva ani mai tirziu. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. care il exilarä in Asia Mica. G. la 10 noiembrie 1508. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. si de-acolo. dupä mamä.nia. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . p. travestit in haine de cälugär.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. care adusese in Serbia o tipografie. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. Din tipografia lui Macarie. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. Crnojevic. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. in Biserica ortodoxä. domnul Moldovei. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. de acolo la Ra vena. dar. Abia peste 33 de ani.negrului distruge aceste inceputuri culturale. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. si un Evangheliar in 1512. unde este internat. inceteazä.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. Aci. aci la noi. Acolo. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. fiica lui Antonio Erizzo. in 1545. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. incearcä sä ridice steagul independent ei. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. in 1496. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. Elisabeta. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. 1939. intre 1508—1512. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. sub domnia lui Neagoe Basarab. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. un Octoih in 1510. in Munte. Maxim era.

era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. nenorocit fi päcätos". se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. dupä cite stim pinä acum. ucenicul lui Oprea Logofätul. CORESI Figura diaconului Coresi. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. cind. un Evangheliar. fi un Triod-Penticostar. dupä cit se pare. cum se numeste el insufi in epilog. volumul XXXII) — contine un ppilog. Probabil cä Hanäf Benkner. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. robul lui Hristos Oprea logofätul. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . un Octoih slavonesc. incepätorul cärtii romänefti tipärite. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. articole fi polemici. care. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. la Tirgoviste. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. dind la luminä. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). patru cärti slavone: un Molitvenic. Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. ne este incä putin cunoscutä.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. Numele lui. Benkner. cäci aläturi de H. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. care a apärut in douä editii. „suflet deznädäjduit. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. expatriati in imprejuräri vitrege. in näzuinta de a-si desface marfa. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. pribeagul sirb. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. un Apostol in 1547. judele Brafovului. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. se expatriazä cu tipar cu tot. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu.

1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. cä tinea in cäsätorie pe Diica. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. Se pare cä era un om instarit. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. in „minunata cetate numitä Bucuresti". 1909. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. In actul din 1572.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. Popesti. Nicolaescu (Revista pentru istorie. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. un Triod-Penticostar. sub Mircea Ciobanul.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. intr-un act de la mänästirea Tismana. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. El a avut un fiu. originari din Chios. Il gäsim mai tirziu. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. Regretatul Nerva Hodof. cäci Alexandru-vodä. fiul lui Mircea Ciobanu. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. nu putem fti. in vara anului urmätor.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. Leontesti fi Brofteni. scriind acte la Bucuresti. in decurs de mai bine de 20 de ani. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. in satul Bärcänefti. „fiul lui Coresi logofätul“. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. Nicolaescu. sau Coresi „pisetul". 1 iulie 1558. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. pe care se intemeiazä d-1 St. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. pärti de pämint in Rusi. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. pe logofätul Bunea. unde il gäsim in 1559 fi unde. totufi. p. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). negustori ca Anton. arheologie si filozofie. Bräniftor. 95 .o conjecturä. X. fi intre diaconul Coresi. Urlati. unde incepe la 8 iulie 1557. Dobra fi Maria. pe de altä parte. sau Coresi „diacul". care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. 269). in 1568. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. Amintesc aceste date intr-adins. intraserä in rindul pämintenilor. greci. el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. ii mtärefte in 1572. nu reiese clar din documente. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. prin cäsätorii fi inrudiri. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. Coresi apare la Tirgovifte. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. mobile Bärcänesti si Vladulesti. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi.

este posibil. care. prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. Predicile lui inspirate gäsesc. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. convocatä intr-un congres. Viena. ba chiar probabil. Archivum Europae Centrc-Orientalis. un umanist de seamä. Cluj. primarii Brasovului. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. In 1533 Honterus. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. 2V. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). Juhasz. Honterus. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. Brafov fi Oräftie. in cele din urmä. intemeiazä in Brafov o tipografie. Aceastä activitate. 1941. a adoptat reforma luteranä. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. stäpinind partea vesticä a Ungariei. Rev&z. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. care invätase in Elvetia arta tiparului.titi la reformä. I. „ostafii cei mai buni". dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. In aceste imprejuräri. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. in Basel. 1940. Budapest. loan Sigismund era poliglot. In 1522 mai multi tineri safi. ftia binifor fi romänefte. cancelarul tärii. näscut in 1498 in Brasov. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. cel mai tinär dintre sfetnici. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri. Wittenberg fi. Honterus. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. preotimea din tara Birsei. Barcensis provinciae. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. rupti de neamul lor fi conver. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. La Reforme et les roumains de Transylvanie. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. pästrätorul sigiliului statului. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. fi Gaspar Bekes. care fusese preceptorul lui. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. Honterus. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal. :96 . Curind dupä aceasta. si E. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov.

pusä in circulatie de reformä.ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. fi a pastorului Mathias Ramser. sau „eu jupinul Hanäs Beagner. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. prin stäruinta lui Petrus Haller. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar.. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti.. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. Bibliograf ia veche romäneascä. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . Honterus. ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. murise de la 23 ianuarie 1549. care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. 2 2 . ales jude (primär) al Sibiului in 1543.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". sasii imbrätisarä reforma. Sibiu. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise.. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. De altä parte. sä invete rumänii cine-s creftini“. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. 1880. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. I . la Sibiu.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. p. sä fie popilor romänesti sä inteleagä. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani... ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala.Ea a inceput la Sibiu. p . un preot sas din Bistrita. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä. H o d o s . care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). scris-am eu Diacon Coresi. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus. Este märturia diacului Oprea. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. primarul orasului Brasov. prima carte coresianä.“. prietenul lui Luther. ln anul urmätor. 97 . care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. Adalbert Wurmloch. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. dar cä si multi il condamnä. in care se pome. intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. 195. 1544.nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie.. Hans Benkner. cäruia Melanchthon. I. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic.

oare preut.buiaste sä inteleagä feciorii.. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. 3." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. IV. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. :98 .. Rosetti.). 6. el putea spune in prefatä Catehismului: „. Numai astfel.. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. Tatäl nostru. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559.hismului. Botezul. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. care. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. defi are. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. p. cu Catehismul. Originalul unguresc era un Catehism sumar. O scurtä prefatä. dupä cum a arätat d-1 Al.epilogul unui Octoih romänesc. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe.. SimboluL apostolilor. totusi nu este o traducere dupä acesta. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. la 12 martie 1559. oare dascäl.nefti". Iohannes Benknerus. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. Catehismul. Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. 1903. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. Tatäl nostru.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. Bra^ov. oare diiac. fi care a avut un mare räsunet. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. Botezul. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. 7. in 1559. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä. primarul Brafovului. deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu. N. Sulicä. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". pe care o avea sub presä. 4. al lui Luther. 80). dupä cum ne incredinteazä d. Coresi l-a revizuit. in forma catolicä. iudex Coronensis. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. cä Iohannes Benknerus. Cuminecätura. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. die 12 Martii. 2. 5. impreunä cu alalti crestini buni. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti.

.............. 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................. ............. activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä..." Dupä Cafehism...110 LITERATURA RELIGIOASÄ. TEXTELE POPULÄRE.....132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..................66 I...............................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU .. .....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE............... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.........2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ... ...24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA..........207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.................161 STOICA LUDESCU.............................159 CULTURA IN TRANSILVANIA..... patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..........213 CRONOGRAFELE....... ........50 MÄNÄSTIRILE...92 EPOCA POST-CORESIANÄ..190 99 ............................... dupä conceptia reformatilor. .........................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.....180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’...150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ... ............ .................. ........... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc..............155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.............45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI..........oamenii cine-su rumäni creftini. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO..... FOCARE DE CULTURÄ.......... .................. ....

... apare dupä 1564.............. ... Diverse... imbrätifeazä reformä calvinä..rirea unei traduceri anterioare........... 1577 .. despärtindu-se de safi.... ln epilog....... 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane.... asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu.... Pravilä (nu se poate data exact) . :100 .. ................................................ adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat.1570— 1580 ...... se strecoarä ideile reformei...... nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi..CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.........35 Lucräri postume *.......... ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei.33 Recenzii si rapoarte.......... Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä.... Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564................ cind ungurii.......32 Publicatii conduse...beascä pre limba romäneascä“... dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir................. cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä.............35 Istoria literaturii romane vechi........tite mai sus......... Evanghelie cu tilc (Cazanie).......219 (1942 -1979)........... de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei......... cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu... Psaltire slavo-romänä ...................... afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism... . cautä sä impunä cu sila. in textele amin.............................. . si un Molitvenic.. poate fi Tetraevangheliarul este retipä..34 Conferinte rostite la Radio.. Editii de texte........ Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän........37 ........ Necroloage..... organizarea bisericii dupä normele calvine...30 Didactice...... Sub aceastä influenta..... cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei............242 Literatura modernä............. scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti....." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä.... Influenta calvinä....... ........32 Comemoräri. pe cale oficialä........... pe de altä parte........... Coresi tipärefte in 1564. Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor... Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi.....

care trebuie sä fie atributia impäratilor. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. otlämäzuit = scutit. lata ce spune. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare.a.. La cununie se introduce jurämintul. Fecioare." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. el se ridicä cu inverfunare impotriva papei. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. si pe Coresi. Dr. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol." §i in aceastä ordine de idei. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. acest Molitvenic. apa sfintitä. cultul sfintilor fi al Sf. nebintetuit = nepedepsit s. nici in ceriu. Nerva Hodof. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi.. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii. pe care-1 comparä cu Antichrist. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. potrivit reformei calvine. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. In aceste tinuturi. Intr-alt loc el condamnä. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. in aceastä privintä. dupä cum am väzut mai sus. Däianu. E.a. cu numele de 101 .. de intreaga obste. Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu. sä putem intelege noi miselame". eu incä am pe el botezat f. ocrotit. care se cuvine oamenilor bisericii. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. care a studiat fi a republicat in 1903. Astfel la botez se suprimä „mirul. se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. luminarea. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei. „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". E. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. Pärerea lui N. Sau ideea separärii puterii spirituale. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta.. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. care-1 atinsese. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii. molitviti = a se ruga)... nici pre pämintu. fi alte adäosäturi". de puterea materials. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor .denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. dupä moda calvinä.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue.

crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre. El moare in 1576—1577. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. trei editii ungu. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. se intruneste un sinod. cu intelegere adeväratä. obftea romäneascä. in ortografie. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. Doi ani dupä aceasta. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. adunindu-se in sobor. dupä cum s-a arätat. ungureascä. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. murind superintendentul lor de pinä acum.“ Dintre aceste douä cärti. care sä o pläteascä cu un florin. o tra. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. totusi preotii romäni. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. El cuprinde zece cintece. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati. altä carte Liturghia. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. avind fiecare titlu unguresc fi este.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. hotäräfte— in unanimitate. luminati de Domnul Dumnezeu. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. In 1567. Sulicä. Cartea avusese.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. erau refractari ideilor de reformä. bineinteles.jrefti. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj.:102 . sinodul intrunit la Aiud. „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. rugind-o. care s-a intemeiat. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. sub prezidentia noului ales. inainte de traducerea romäneascä din 1570.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. Dar. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. G. la rindul säu. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä .

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

Mänäilä.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. populatia romäneascä.voltatä decit in Moldova. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia.nesti fi preotimea ardeleanä. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. intr-un Molitvenic slavon contemporan. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. fi imboldul clerului din tärile libere. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar.telor obraze. unde. slujba se fäcea dupä manuscrise. cuprinzind cintärile din postul mare.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin. incepe —■ acolo unde alune. la anul 1569. in 1574—1575 un Octoih. in 1568 un sbomic. in principate.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. in 1583 un Evangheliar. timp de aproape 15 ani.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. fi.mofeascä. in urma organizärii vietii religioase. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. incepind din 1568.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. fi mitropolitii säi. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti. Eftimie fi Serafim. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei.. ultima carte tipäritä de Coresi. in 1578 un Triod. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez. Intoarcerea spre ortodoxie. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562. pe lingä instinctul firesc al maselor. 10S . in atmosfera aceasta de vrajbä. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. Alexandru. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä. despre care ne vom ocupa mai jos. in sfirsit. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. §i instruc. in 1577 o Psaltire. care se copiau anevoie fi deve. bisericile se mmultiserä. in 1579 un Evangheliar. De aceea domnul tärii..

care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. o Evanghelie. anume Popa Iane fi Popa Mihai". la Alba Iulia. Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. dar n-au ajuns pinä la noi. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. descrierea lui de M. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. in Tirgoviste. apoi in 1570 un Evangheliar. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. :104 . in Slavia. 1579 fi 1583). Grecu. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. retipärefte la Brafov. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. dupä originalul cärtii. in sfirsit. 1926. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. in 1579. fi. K o r n e e v . Astfel. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. ea este o traducere. un diac Lorint tipäreste la Brafov. necunoscut pinä deunäzi. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. p. Sigismund Bathory. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. din care s-a gäsit un exemplar. este Cälin. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. dupä cum afläm din alte izvoare. ci unele par a reproduce predici mai vechi. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. un Octoih. din partea safilor. care. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. V. care. de la 25 februarie pinä la mai. cä apoi. cäci ni se spune in prefatä cä judele. impreunä cu patru ucenici ai säi.1562. a dat-o „lui Coresi diaconulü. 190—194. pe vremea paleologilor. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V.natä carte". sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). intrucit el a purtat. fiindcä. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä.

.. sä fie proclet < blestemat). tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie.dictii de la taina impärtäsaniei. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. näsip f.. nr. a fost semnalatä de d. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. a se opri. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. . de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi. sä fie de intelegätura". copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. p. V. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). post 7 leat.. 195).. inchinäciuni: intr-o zi 100. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme. vorbitä de un numär mai mare de romäni. p.latie in limbä. legäturä. in care se evocä viziunea raiului fi a iadului.gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. fratii miei preutilor. din judetul Hunedoarei. gotovi. Coresi. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana. O altä versiune.tatul I. cä trecu iarna si primävara inceape-se. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. de-1 vinde.neascä din secolul al XV-lea. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. 39). C. In epilogul Psaltirii din 1577. p. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul. 332. in Grai si suflet (I. Rosetti. numai noi. n-aväm.a. sau chiar din mostenirea latinä. fuglu. patriarhul Constantinopolului intre 580—619. O asemenea versiune slavo. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. trebuintä este. fi pästratä in Arhivele Bistritei.. 3821). Cuvinte ca: feleleat. rumänii. excluderi din comunitatea crestinä. Partea de la sfirsit a Pravilei. din satul Sinpetru. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. in 1610. derept aceaia. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader. le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. inter. Spulber. Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. Coresi spusese cä . arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. Coresi nu este tra. p.eu diacon Coresi.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. Acad. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul.“ Dupä d. Cela ce bagä apa in vin. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. gäti. cu note marginale romänesti. Totufi. näroade. Multe cuvinte de obirfie sträinä. izeclean. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf. In manuscrisele grecesti. Rom.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte. ca si in traducerile slavonesti. XXIV. si mai sus. gintu.. opu iaste. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. AI. 727 (v. pristoi. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä. a in. iute.

cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. Sibiu. Academia Romänä. ed. I. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. v. 3. cumü vedemü acestea toate inoindu-se. Bibliografia romäneascä veche. mai tirziu. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Lucrul apostolesc. o Evanghelie a fost gäsitä de N. 1939. Bucuresti. in Cercetäri literare. Intrebare crestineascä (Catehismul). Texte de limbä din veacul a. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. Tipografia cärtilor bisericesti. cärtile coresiene au trecut muntii. frontispicii si viniete. 1889. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä..1 XVIlea. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. 1924. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum. facsimile de litere. fratele lui Vasile Lupu. Despre cärtile tipärite de Macarie si D.conului Cored. p. unde fusese adus. :106 . un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. Procopovici. p. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. de dr. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. de A n d r e i B i r s e a n u . in Maramures. de la 3 martie 1563. 1925 (editia facsimilatä). probabil. La descrierea fiecärei cärfi. 224—225. Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. Astfel Coresi. cu greseli. 1 — 43.cintindü. pagini. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. XII -). in I. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. prefe^e si epiloguri. in Biserica ortodoxä romänä. Tipäriturile coresiene. 87). 54 — 93 si 516 — 529. pinä in vremurile noastre. Istoria literaturii romäne. p. 1930. care se copiau anevoie cu mina. III. Mem. lit. däruit Academiei Romäne de C. Tetravanghelul Dia. sec*. 525 — 550. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. afa fi noi. Ce. p. Liubavici. bibliografia cunoscutä pinä atunci. si mai ales P. Cartojan. p. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. v. P a n a i t e s c u . I. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. E m. Catehismul luteran rotnänesc. Bucuresti. prin boierii bäjenari fi. poartä o notä din Iafi. edi^ia a II-a. seria III. 150. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. in Analele Academiei Romäne. Evanghelia. Bibliografia rcmäneascä veche. fi alalte toate moindu-se. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. 1939. Bucuresti. Epoca veche. tomul I. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. Apostolul: I. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. T u r d e a n u . publicate de N. B i a n u . IV. I. färä sä bänuiascä. urmätoarele: 1. B i a n u. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. Bucuresti. cu reproduceri de titluri. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä. Sextil Pufcariu-Al. p. pinä vreame avämü. Ne folosim de aceastä bibliografie. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. din Suceava. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene.232 p. 4— S 2. P. Const. p. a hatmanului Gavril. Karadja.. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . a indeplinit. Bucuresti.

reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). P. 1107. 1923— 1924. 1936. sectiunea literarä. Gobi. p. D r ä g a n u . in Rävasul din Cluj. 251 — 260. si Transilvania. 1914. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. 913 — 915. p. Brasov. H o d o s . 194— 198. in Dacoromania. tomul 3. R o s e 11 i. C. 72 — 80 si 104— 111. XXXV. 1939. 4. seria III. 929 — 937. II. p. seria III. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. Bucuresti. A. Psaltirea'. Despre Pravila: C. Socec. 1925. 1927. I. Studii. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). Bucuresti. II. 1930. 254 si. 1924. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. Cernäuti. M a n g r a . p. p. Studii si cercetäri. 545 —555. publicat in Prinos lui D. Bucuresti. Studiu. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. V. III. Academia Romänä. Extras din Anuarul liceuhd Al. scriitor sau tipograf. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. 14 — 24. I. D r ä g a n u . ia Romania. in Analele Academiei Romäne. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . N. tipärit la Brasov In 1570. 533 — 541. Bucuresti. Cercetäri literare-istorice. Textul. 684 —690. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. Pravila: I. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . Tirgu-Mures. Gaster. sectia literarä. in Grai si suflet. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. A. Cea mai veche Pravila romäneascä. p. in Dacorotflania. in Convorbiri literare. Textul. V a s i l e G r e c u . p. H a s d e u . 321—334. 1901. Carte cu invätäturä (1581). 168—181. R o s e 11 i. VI (1908). IV. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus.g a n u. p. 166— 167. 1896. Kara d j a. S p u 1 b e r. Molitvenicul'. IV. Cf. 1901. XI. p. Bucuresti. 1930. Comisia istoricä a Romäniei. D r ä . in Dacoromania. p. in Dacoromania. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. p. p. in Dacoromania. Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. S u 1 i c ä. 1924. I. tomul I. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. Bucuresti (1912). 6. in Romania. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . I (1923). 100—106. ci tipärea dupä texte mai vechi). p. B i a n u . P o p o v i c i . Academia Romänä. 1881. Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. N . 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). in Grai si suflct. 1926. P. Diaconul Coresi. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. Cluj. 15 — 49. IV. Bucuresti. Dr. XXXVI (1907). p. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. V. 1091. p. S p u 1 b e r. 58 I. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. 7. 347. Bucuresti. Bucuresti. I. p. T. in Noua revistä romänä III. A. Precizäri cu privire la izvoarele lor. p. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). N. in Analele Academiei Romäne. Bucuresti. 7 1—85. 349—352. N . 1894. AI. I. Academia Romänä.porani". II (1927). A. tomul I. N. XLVIII (1922). Cea mai veche Pravilä romäneascä. Catehismul Martian. D ä i a n u . p. II. p. a c e I a s i. 193 1— 1932. si recenzia lui A 1. Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. A 1. 900 — 901. p. in Grai si suflet. sectiunea literarä. Pravila sfintilor apnstoli. Sturdza. cu un studiu interesant. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. H a n e s. R o s e 11 i. mem. 5. 3 — 1 0 .Academia Romänä. Coresi. P r o c o p o v i c i . XLVII (1913). Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i .ghierul diaconului Coresi. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. 1113. in revista Fät-Frumos. Studiul si glosarul n-au mai apärut. p. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). Bucuresti. p. LII (1921). O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. B. a cel a . vol. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. S u l i c ä . Text -Transcriere. urm. V. 1903. Despre Apostol: A 1. Cernäuti 1930. E. dupä reproducerea lui M. in Nona revistä romänä. S e x t i l P u s c a r i u . Bucuresti. secfiunea literarä. C a n d r e a. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. D r ä g a n u. p. 6. N.

sau. recenzie in Dacoromania. 354 — 358. Bianu. Traducätorii au in frunte pe episcopul. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. Era un comandant violent. S t o i c a N i c o l a e s c u . PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei.si. 7. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. avea ca refedintä Deva. 289 — 302. II (1929). Diaconul Coresi pi familia sa. istorice. Academia Romänä. §erban. Geszty. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef). fi sint in numär de patru: Stefan Herce. Al. 1927. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. Zacan Efrem. s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. i-au distrus mormintul. Brasov. cele patru Evanghelii. Bucuresti. 1933. publicatä la Oräftie in 1582. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. fi tova. D. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. ricdsa (= vechi). care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. 1933. seria III. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". Johann Götts lohn.. Al.rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n .. a restaurat bisericä reformatä. in aceastä intreprindere. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. Diaconul Coresi — Contributii. a c e 1 a § i. cum il numeau ei. Diaconul Coresi. Märian diacul. Despre diacul Lorin-j:: N. Diaconul Coresi. Tipografia Bucovina. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. la opt ani dupä moartea lui.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . bitia — creatiune) si Ishodul (slav. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. 1933. VII. Era firesc ca atentia cärtura. de cätre fiul diaconului Coresi. De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab.. H e r m a n n T o n t s c h . Bucuresti. Bucuresti. de comandantul Hunedoarei. adicä Vechiul Testament. Diaconul Coresi. arheologie si filologie. in Revista pentru istorie. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. 1933. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti.fi). p. Mihail Tordaf. tom. Errare humanum. Cartea intitulatä Palia. Bucuresti. dupä cum se spune in prefata. Cernäuti. läcuitoriu in Deva". cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. Bucuresti. 265 si urm. :108 . 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). C. p. . Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. X (1909). Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. in Omagiu lui I. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. Coresi tipärise. dupä cum s-a väzut.“ Peftifel Moisi. 6hth = a fi. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. Heft 22). Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. in Revista filologicä. XI. Brasov. care. 1902. München. I o r g a . mem. O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . Festschrift der Buchdruckerei. urit de soldatii säi. 1930.jinit. p. domnul Moldovei. Ploie$ti. P r o c o p o v i c i . perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). cu bogatul ei teritoriu. numai Noul Testament.räful acestuia. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. p. Die Honteruspresse in 400 Jahren. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. M a z i 1 u. L a c e a . P r o c o p o v i c i . Mem. hcxoahth = a ie. Octoihul Diacului Lorint. de la gr. Ea s-a tipärit. 336—338. „dascälul de däscälie a Sebefului. sect.

tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. ispän . Paris. precum: span = supraveghetor. in afarä de textul unguresc. vol. In prefatä ni se spune cä traducätorii. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. szokni. Leabimot (Leabim -f. pastor la Cluj. eles. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. Paris (1913). 1925. in Analele Academiei Romäne. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). fi Archirie. ok. ung. torndcz. pe 1911. fost profesor de slavisticä la Universi. 109 . XXXIII. precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. väzind cum „toate limbile inflo. nume de localitate bib. ocä = cauzä. care in ungurefte indicä acuzativul. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä".„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului". sucuit = obifnuit. „protopopul varmegiei Huniedoarei". independent de dinsul. I. Ludimot (Ludim -j.licä + terminatiunea -ot. ung.chiului Testament. fi. ung.ot. Emile Picot.resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. ilis = merinde. ung.tatea din Cluj. d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. verb. Anamimot (Anamim -f ot). ung. dar regretatul Iosif Popovici. Dar. tirnat = piata din fata templului. intr-o editie corectatä.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine.ot. Gaspar Heltai.

pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). § t. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. A l e x i c s . 10/23 aprilie. Un fragment din Palia de la Orästie.t. de M a r i o R o q u e s . 283. XXXIII (1911). 557 si urm. M e t e s in Tribuna. Szegedi Gergely enekes könyvre. Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. pitoreascä si armonioasä. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. 1911. fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. Emile Picot). 1924.tate de veac. p. Budapesta. dincoace de Carpati. S z t r i p s z k y s i G . 195 si I. p. in Revista filologicä. in Analele Academiei Romäne. Szegedy Gergely finekes kSnyve. aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. biblioteca dr. nu face. a fost publicat in text chirilic. Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. M a t e i u in Lucea.färul. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. clericii. cuprinzind cartea I „Creatiunea".1926. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. EPOCA POST-CORESIANÄ. IV. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. si in Dacoromania. 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. an. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. 87-88 (nota 5) si 915. si mai ales de N. D r ä g a n u in Transilvania. 1911. Cernäuti. H. 19 — 20. scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. I (1928).. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. p. Ea se reia abia peste o jumä. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. 1878. Budapesta. Paris. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. S i a d b e i. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. 1925.' . precum si A. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . Iuliu Teodorescu. nr. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. singurii cärturari ai timpului. 5—17. anul 1912. nr. szdzadbeli romdn forditdsban. Pentru neamul nostru. III (1926). T. 1911. in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. ci este o tälmäcire independentä. Paris.. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. legende religioase cu caracter popular. p. Curind dupä aceasta. cum s-a crezut. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea.. Palia d’Orästie (1581 — 1582). O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. p. pe care . Preface et livre de la Genese. 1913. BIBLIOGRAFIE •. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. 213 si mm. XVI. Erdely Irodalmi szemle. M a r i o R o q u e s . indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. 1911. B i t a y. Fragmentul de Levitic. au pus capät activitätii tipografice. Bucuresti. P o p o v i c i . p. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta. p. prin limba ei vioaie. Paliia de la Orästie. A l e x i c s G y ö r g y . cu o pretioasä introducere. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. R o q u e s amintitä mai sus.

indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. in primul rind. dar care zugrävesc in culori vii. pe de o parte.nului cei ce si-au träit viata in päcate. Cu timpul. Legendele acestea naive. mai intii legendele apocalip. Dupä criteriile de limbä — si. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia.tele morale. tainele lumii de dincolo de moarte. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. iar. pentru a transpune in limba poporului.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife.tice. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. pe de altä parte. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. clericii au ales. mai intii apocalipsele apocrife. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä.nesti. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti.

tot in Ardeal. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. Codicele de la Kohalm. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. Codex Todorescu. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. in Mähaciu pe Mures. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. cathari (de la gr. Apocalipsul apostolului Pavel. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. care a träit in secolul al X-lea. numite de Hasdeu texte bogomilice. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. intre 1580—1619. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. se infäti. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. boemul Kacir — eretic :112 . Iorga. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil.perit de Andrei Birseanu. Legenda lui Avradm. citetrele copiate de Popa Grigore. un altul desco. in Ardeal. Cälätoria Maicii Domnului la iad.päminteascä in cinste si dreptate. in Ardeal. la Ieud. descoperit de Ilie Bärbulescu. Sisinie.tatea preotului. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne. sint copiate de ei. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. mai sus de Turda. in colindele religioase si in arta popularä. copiat in secolul al XVII-lea. Vineri. Kaöapö^ = = curat. Hasdeu. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. Asa. Codex Martianus. de N. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. Legenda Sf.carea lor. in Maramures. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. copiat in secolul al XVI-lea. Lucrurile i$i au expli.). sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. Cugetäri in ora mortii. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. Prima parte cuprinde o serie de legende. in satul Mähaciu. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. altul in Ardeal.seazä. precum si un text. fiindcä aceste legende apocaliptice. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. sub tarul Petru. de pildä. copiat intre 1580—1620. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile.

Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. Din aceste tinuturi au venit la noi. pentru a putea lucra pämintul.tului cel räu. pe medicul Vasilie. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. trei cicluri de legende. dispre. Satana este creatorul lumii materiale. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. Primul este legenda lui Adam si Eva. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia. izgonit din rai.tiei cu piine si vin. a Rimnicului. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. invizibile si eterne. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. ca principiu al räului.cindu-i in exil. Vidin si Filipopol. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. Satana a ascuns zapisul. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea. scris pe o cärämidä. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä. nu admiteau taina euharis. Adam. Citva timp dupä aceasta. si dintre trup.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. in sudu] Dunärii. Satana a creat trupul omului. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu. si pe cei 12 apostoli ai säi. insirate intre Nicopole. au intrat in literatura noasträ veche. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare.ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. desi aveau biserici. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. ca principiu al binelui. ba räposatul Sbiera. ln anul 1111 impä. Dumnezeu i-a dat sufletul. vizibile si trecätoare. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. care era opera si proprietatea Satanei. in Serbia. emigranti bulgaropavlichieni. care s-au asezat in jurul Craiovei. incepind din anul 1688. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. Cind Mintuitorul a . la Cioplea. respingeau crucea. in care apare tema zapisului cu Satana. si Satana. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. Celebra sectä a albigensilor.tuiau bunurile pämintesti. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. duceau o viatä sobrä.siderau ca rämäsite de idolatrie. el a stä. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. dupä eite ftim pinä acum. pe care le con. si nu admiteau decit Noul Testament. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare. a fost silit. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. in apele Iordanului. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. nu admiteau Vechiul Testament. creatiunea lui Dumnezeu. bogomilii predicau asceza. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. Aci. Pornind de la antiteza dintre suflet. In vremurile de inflorire ale panslavismului. arzindu-i pe rüg sau arun. creatiunea Satanei.

despre lemnul crucii. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. Ne-a venit din literatura bul. furind veftmintul. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. iar a doua. invidios de creatiunea omului. unde apare incä din veacul al XII-lea. väzind cä. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. printr-un proces de interpretare simbolicä. fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. stema fi steagurile Domnului. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. culese de Voronca fi altii (v. 1282. La rindul lor.. Unui. Aceastä legenda. sfärimind-o. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. Din cununä a crescut un arbore. Satana. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului.tuitorului cu Satana in pustie. II. revarsindu-se peste ea. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. O altä legenda isi propune. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. Dar. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. versetul 1—12). Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. Singele Domnului. „prada in rai".garä. liliacul. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. p. este iertat. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. povesteste cum Satanail. In cele din urmä. prefäcinduse pocäit.. albina). sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. in care se povesteste disputa Min. sarpele). 164—177). Satana :114 . f. s-a asezat peste cärämidä. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului.tirii.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. Adam. II. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. boul. bulgarii 1-au primit din Bizant. Satana creator al celor rele (viespea.venit la sf. IV. p. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. a räscumpärat-o din päcate. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. Cärtile pop. ajuns pe pämint. . miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. 55). ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. oaia. Satana. Cärtile pop. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. cu toate straduintele sale. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. cäci in aceste versiuni. In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. 37). Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. in agonie. Din aceastä ramurä. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint.

care crede cä in ziua judecätii dir urmä. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. care. intr-o luminä de miracol. 94—97. I. ca si albigensii. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä.toria. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. si al 2-lea. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. multe din celelalte au putut pätrunde la noi.terul ei. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. literaturä apocrifä apocalipticä. in numele apostolilor sau al Sf. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul.duiau dogma celibatului. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. si 2. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. Cälätoria Maicii Ddm. se intorc si-i spun: „Suflete. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin.plämädind trupul din lut. Pentru intiiasi datä. Vasile cel Nou. de caracter bogomilic. din Evhologiu si din Viata Sf. p. in care 115 1 Cärtile populäre. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. de pildä. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. Euthimie Zygabenos. ci si din Iran. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. 43—48 si mai ales 68. pentru douä motive destul de simple: 1. . Asa. dar ea este admisä chiar pentru preoti. 35 — -42. sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. nu admiteai invierea trupului. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. Bogomilii dispretuiau crucea. prin carac. am arätat in 1929. contimporan cu secta. pe care il considerau ca opera a Satanei.thimie Zygabenos. Bogomilii propovä. in douä grupe: 1. 73—75. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. D. bogomilii. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. I. dupä cuprinsul lor. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. Fecioare. La acestea s-ar putea adäuga. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. Mergind pe drum ul deschis de Russo. legende hagiografice : acestea. nu este originalä. precum am arätat in altä parte 1. nu numai din sudul Dunärii. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. in Studii bizantino-romäne. p. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. Ch.

Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. masa de judecatä a lui Sit. care nu era altul decit ingerul Domnului. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. descoperit de regretatul N. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut.'* nuie lui Avraam.pf. stäruieste asupra chinurilor din infern. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. Cälätoria Maicii Domnului la iad. De fapt. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. dupä cum credea Dräganu. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. ingerul. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. A treia legenda. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. ca si in infernul lui Dante. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. Dumnezeu trimite atunci moartea. de o parte. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. pe care un cor de ingeri il due spre cer. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. urcindu-se in muntele Tavorului. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. Dimpotrivä. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. dupä cum aratä titlul. cu contrastul dintre paradis si infern.acesta. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. calea ingustä care duce spre rai. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. in pragul raiului. adorarea crucii. il ridicä pe un car de foe la cer. deschizind cerul. si atunci sträinul. lator.slovul. la ziua judeeätii din urmä. cum apostolul. Intr-o luminä orbitoare. Mintuitorul. traduse din greceste. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. in chinuri din ce in ce mai grele. cu cit Sf.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Textul nu se poate identifica insä. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. scoborit pe pämint. se destai. unde patriarhul vede. nepovestesc cum patriarhul. dar alte versiuni. Isac are un vis reve. :116 . povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. si dintre vesnicul intuneric al infernului. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. care dindu-i sä bea din paharul ei. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. oamenii vor invia cu trupul. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. de altä parte. ideea cä. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. Moartea lui Avraam. Peste noapte. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. ten. In afarä de aceste trei apocalipse. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. Textul povesteste. Avraam isi dä sufletul. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam.

Cum era de asteptat. Biografia a fost publicatä de E. Cärtile populäre in literatura romäneascä. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. cu mitul lui Antihrist. C a r t o j a n. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. . impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. Bucuresti. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist.. adueä. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. dupä ce secta a fost distrusä. Petersburg. care. 22 — 23. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. ascuns in spatele tronului. . pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. cu focul care va mistui pämintul. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). tom CXXX. pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. El pretinde cä a ascultat. Die Phundagiaten. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. 1928. Predica presbiterului Cosma. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. eontemporan cu Alexe Comnenul. BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. a fost ars pe rüg. Casa Scoalelor. P o p r u 2 e n k o . au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. in Patologiae cwsus comfletus. O traducere in limba romänä a dat A l e x . unde erau numerosi bogomili). cuprinde adaose interesante. Nu mai putin norocos a fost. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. . 1929. de noroc fi päzitoare de primejdii. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. Series gradeca posterior. Universitätii din Utrecht. Leipzig.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. Capitolul despre bogomili republicat de G.biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. ed.rcWa Aoypmixfl). in ur ma acestei convorbiri. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. cu lupta lui pentru a amägi omenirea. tradus din greceste in anul 1211 . 1907. Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. Sofia. E u t h i m i e Z y g a b e n o s . F i c k e r . I o r d a n . vol. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. 1938. cäpetenia bogomililor. räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. 1908. E vorba de o piaträ cäzutä din cer.toare. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. I. p. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. din Bibi. Un sinodic al tarului Boril. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. aceastä literaturä. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. Acesta. micä la vedere. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. Bucuresti. dupä un ms. Isvoare bogomilice. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii.

EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice).K a l u z n i a c k i . pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. ln acest scop. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice.dan I v a n o v . in Starine. 1901. publicat de Academia Bulgarä in 1925. R a c k i. in sfirsit. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. Zagreb. 27-58. Wien. p. XIV (1882 . un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. Simbolul a fost publicat de Fr. • ' :118 . p. si urm. el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. Sofia. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof.. I o r.

Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. fireste. arheologie si filologie. Academia Romänä. C a r t o j a n . Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. p. se gäseste in studiul men. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Iarba fiarelor. Legenda Diiminicii. IX (1887). Legenda Sf. M. Bucuresti. D r ä g a n u. Pypin. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. N. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. 55 si urm. p. vezi pelarg N. Istoria romänilor. ln pläsmuirea acestor legende. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice. vol. N. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. in Revista pentru istorie. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. 229. I. 35 — 42.Texte. Cultura National». p. A. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). care alcätuiesc un capitol inte. 1936-1938. p. vol. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). A. I Epoca influentei sud-slave. D r ä g a n u . Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. 78 — 80. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. p. II. precum si legenda hagiograficä a Sf. si reprodus in Chrestomatie romänä. Cälätoria Maicii Domnului la iad. p. Tihonravov. p. ' Studii. Bucuresti. vol. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. Vineri au fost publicate de B. 59 — 67. 1938. si N. p. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. Nu este insä din secolul XV. de la povestirile marto. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. C a r t o j a n . C a n d r e a. I (1883). II.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. 195— 199. H a s d e u in Cuvente den bätrini. 24-34. 1928. p. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. la capitolele respective. care veniserä pe drumuri prä. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. Bucuresti. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. I. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. p.fuite din admci depärtäri. Moartea lui A vraam. Cärtile populäre in literatura romäneascä.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. Cavalerii. I o r g a . 1929. I. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. 219-224.rilor . D r ä g a n u Dacoromania IX. pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. P.resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. IV. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. 114—115. 34—37. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. 63—65. Porfiriev si altii. pentru care vezi mai pe larg I.milic. Cf. Sisinie ). Bucuresti. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. vol. 85—87. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. M. I. cu o biografie mai completä. p. p. I. 200 si urm. vol. care pleca. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N.

dar acestea. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . departe de valurile zgomo. otrava nu-1 distruge. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. acestea nu se reped la ei.contemporani cu sfintul. folosindu-se de strävechile legende populäre. pätruns de divinitate. Se stie cä in veacul al IV-lea. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. Admirind credinta lor infläcäratä. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. a creat tipul generic al sfintului. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. De aceea. duceau o viatä asprä de abstinentä. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. iar in locul lui fan. in primul rind. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. Pentru hagiograf. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine.tice. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. cind se scoboarä in arenä. mortificindu-si trupul. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. de mistica neoplatonicianä. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. stä mai presus de legile naturii. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. unde se dau drumul fiarelor sälba. un impärat pägin i-a täiat capul. fiindcä trupul sfintului.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. pentru a obtine harul mintuirii divine. prigonirea crestinilor a incetat. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. oferindu-i cununa de martir. pe care le infruntä. este imun: sägetile nu-1 sträpung. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. fläcärile nu1 mistuie.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. transmise din generatie in generate. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä. ln cele din urmä. pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. Joi sara de douä ori. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum.tezia creatoare a poporului. In ceasurile de torturä. cum a fost mintuitä de un inger. ocrotit prin harul divin. :120 . fost profesor la Universitatea din Iasi. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu.toase ale lumii. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor.

. ............ SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...........119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä....66 I.................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.Vineri dimineaja de trii ori..............159 CULTURA IN TRANSILVANIA..167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.............. ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI............ FOCARE DE CULTURÄ.....24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..........................................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO........ TEXTELE POPULÄRE........161 STOICA LUDESCU....150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.....139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU.............92 EPOCA POST-CORESIANÄ....................................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.............45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.....................................................................110 LITERATURA RELIGIOASÄ... Din päcuri..............50 MÄNÄSTIRILE....155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ........190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU.......219 .............................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’...............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE...................................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.............. Cä 1-oi scoate din läcuri..................213 CRONOGRAFELE.................................................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV...............

Un descintec asemänätor.35 Lucräri postume *...(1942 -1979)... isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä.. pinä cind.. Necroloage.... Alexie....... Diverse...... intr-o noapte. Este o poveste sumbrä despre sfintul care..34 Conferinte rostite la Radio...... ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen. isi päräseste sotia in noaptea nuntii si..... trimisi in lume pe urmele lui.. Aci. dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä.. care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani.. unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti.i..33 Recenzii si rapoarte.... atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci....32 Comemoräri..... in fundul märii si. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui. Editii de texte. cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea... Servitorii tatälui säu... duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti ..35 Istoria literaturii romane vechi....30 Didactice.... Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii...si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special. a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez.. scris pe foi de plumb in limba slavä. dupä ce-1 sileste sä restituie copiii.. se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei. se recurge la des..... Bärcäcilä.. fiul unui nobil roman.... zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400.....cintece numite „de samcä"......... a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C. ducindu-se la färmul märii. pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar......... tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä... il gäseste....... Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie. I.......... :122 ..... este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie... in tovärä^ia unui sihastru... Tree astfei 17 ani.37 (Cärtile populäre.. Isi imparte averea saracilor §i.... luindu-se pe urmele diavolului.. Sf... Dacä nu se ia aceasta precautie.....tor... nici se toarce. Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij. p.. de cätre un arheolog francez. cea mai veche forma a legendei......|ei nefaste a diavolului.. nici cämäsi se spalä... nici se coasä... la usa bisericii....... cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei. De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi.......... pentru a-1 tämädui... in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc.. dupä conceptiile populäre... Sf..... fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale.. pleacä spre Edesa... il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii..... \6\) gräieste un descintec din Hunedoara.32 Publicatii conduse. devenit mai särac decit cel mai särac cerse....242 Literatura modernä. mai ales in satele din Bucovina si Moldova...... Se stie cä.. Partea finalä a legendei.

N. pe care il credea pierdut. sub scara tatälui. in Revista istoricä romänä. despre care ne-am ocupat la locul säu. L a z ä r I. 342— 352. tust. G a s t e r in Chrestomatie. Dar el se face neväzut. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. legende si istorioare. 123 fisiologul. pre. Rätäcind pe sträzile Romei. Alexe este astfei descoperit. p. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. 1938. dupä »n ms. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. nici pärintelui. romänefti si izvoare. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". I o r g a . färä sä se destäinuie nimänui. N. sint subordonate unor idei morale fi religioase. surprinsä de furtunä.t o j a 11 . p. care-i rämäsese credincioasä.cum si cele narative. 1924. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. II. Sim. C a r. I. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. cf. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie.*t Texte. Fisiologul este o interesantä carte. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. Cärtile populäre in literatura romäneascä. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. arheologie si filologie. 56 — 57. • Studii. 53—54. Acolo träieste 17 ani. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. 170-171. ii dä adäpost in casa sa. vol. Legenda Sf. XVII. II.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. P. M. poate in Egipt. 210-234 (cu studiu). il aduce in limanurile copiläriei sale. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. 145—156. care nu-1 recunoa^te. H a s d e u . BIBLIOGRAFIE . G a s t e r . aläturi de o versiune din 1779. VIII. in amintirea fiului säu. altele chiar burlesti. la N. p. Sisinie. cap. care. nici sotiei sale. 6 — 7. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. p. 284—291. H a s d e u in Cuvente den bätrini. opera citatä. printr-o minune dumnezeiascä. C a r t o j a n . cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. Studii si documente cu privire la istoria romänilor. p. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. XIII (1906). Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. Abia la sfirfitul vietii lui. dr. I. in josul paginii. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. Cuvente den bätrini. Revista pentru istorie. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. II. sub . imprumutate din ciclul lui Päcalä. nici mamei. C i o m u. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . M. 153155. Legende hagiografice. intilrieste pe tatäl säu. p. p. 1929 (ed. Codicele de la Cohalm. 1884. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. Legenda S/intet Vineri: B. Bucuresti. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. 137—171. 163. p. . P. dar care. p. ms. Casa §coalelor).

In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. färä sä se hräneascä. care ucide de la distantä. Este. care umblä totdeauna in stoluri. traducätorul Bibliei in latin este. Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. scobind lemnul.a. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. de fapt.du-se sau fäcind milostenie. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. ca Jacques de Vitry s. cercind cu viclesugul säu. ca Thibaud. in Egipt. pentru ca apoi . contele Champagnei si regele Navariei. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. ne spune textul. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. Fisiologul a fost alcätuit. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. ca de pildä finixul. a doua zi. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. sau in operele truverilor. insusi Sf. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. de pildä. care s-a rästignit pe cruce. in care animalele fi päsärile. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . intra cu el in bisericä. sau gorgonia. era hränit de Duhul sfint. unde. cu capul de aur. auzind toaca preotului din cetate. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. Ieronim. pentru ca sä se fereascä de soim. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. fi acolo scoate fi puii säi. o pasäre ca päunul.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. . poate din veacul al V-lea. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. el fuge cä nu-i place. cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. porumbeii.liscul. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. Asa si diavolul: umblä din om in om. fi läcuiefte intr-insul. ea fuge de la dinsul. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. Dealtfel. fiindcä. dupä cum s-a spus. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul.“ Dupä cum se vede. ca de pildä in Floire et Blanchefleur. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. iatä. in Occidentul latin. mistuindu-se in cenusä. un fei de balaur cu privirea inveninata. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. sub numele de Bestiarii. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor.

Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. Un alt animal fantastic din Fisiolog. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. altä data mai tirziu. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). o. si decit aspi. si a fost republicat. La noi. cu ochi de vasilisc. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. si femeile cele cu ochii mai ferme. Cu limbile de sarpe. Stolnicul Constantin Cantacuzino. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune.rioarä despre pasärea care. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. este vasiliscul." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. cu filii. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. cameleonul". Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. nici nu mai bea apä limpede. acea duioasä isto.. Au inspirat pinä si arta. Nicolae Filimon. pentru fatade. cu aspra neavere. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. ci balaurul . Te luptä cu Ananga. Vasiliscul nu este aci.in evul mediu de o largä popularitate. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi..reni. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. suflet. N. In sus pe calea strimtä. du corpul dupä tine. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693.dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. din biserica Scheilor din Brasov. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele . balaurul cu privirea fermecatä. invätätoare de la Dealu. amvoane si vitraliurile domurilor. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. in facsimile si transcriere latinä. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri. adus din Muntele Athos.. in romanul säu Ciocoii vechi si noi. 85). cu un studiu. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti.. rämasä färä sot.. cu consoarte. pentru portaluri. de Costea Dascälul. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere. p. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. De la bizantini. nu se mai a^azä pe lemn verde. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet.cätori decit ai vasiliscului. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor.. arhiepiscopul Naupactei. al lui Damaschin Studitul. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. dar in acelasi timp oträvitoare. Iorga. in Evanghelia.

Romanul lui Alexandru cel Mare). plastice. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. Desi luate din izvoare disparate. un mic tratat de moralä. si a avut. ori din scriitori medievali. din Gesta Romanorum. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. scurte.fantastic din Fisiolog. tinind seamä de gustul epocii sale. romänä. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. care are privirea asa de inveninatä. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. C a r t o j a n . fiind tradus in limbile sirbä. adevärul — minciuna. inchipuite ori reale. ingim. iar el numai ce-i cu bänatul. bärbätia sufletului cu soimul. afa si scumpul stringe avu^ie altora. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. . greacä. minia cu ursul. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. bulgarä si armeanä. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. din Bologna veacului al XII-lea. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. ori pasärea calandrinon. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. ele sint totufi alese cu gust.grafiei (in 1474). peste 40 de editii. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. concise. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. FIORE Di VIRTÜ. dar reunite intre ele armonic. precum: frica cu iepurele.farea cu päunul. incit ucide cu ea de la distantä. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. Fiore di virtii in literatura romäneascä. Este Fiore di virtü. ultima. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. dar a^ezate simetric. spirituale chiar. care sint in genere precise fi clare. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. Descrierea acestor animale. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. dreptatea — strimbätatea. in decurs de sase decenii. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul.tul cititorilor din evul mediu. ca piesele unui mozaic. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. Analele Acad. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. rusä. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma.

cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. prin trei traduceri diferite. seria III. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. unde a fost tradusä in limba romäneascä. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. Traducerea romäneascä. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. fäcutä dupä cea romäneascä. de popa loan Romänul. s-a pierdut. IV. lit. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. dar se pästreazä traducerea ruseascä. direct din limba italianä. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. mem. totusi lucrul nu este exclus. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul.. in satul Simpietru din Hunedoara. De pe tärmurile croate. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. sub titlul ”Au0o<. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc.monahul Rusin. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. Mem. ne da.. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. unui din boierii lui 127 Rom. de aceea. pe tärmurile Croatiei. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea.rile princiare romäne. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano. p. TW V /apixcov. Inainte de aceastä datä. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu. Aceastä traducere ruseascä. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. dupä cum se vede. unde a gäsit-o. t. 2. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. in timpul pelerinajului säu. 9— 13. in 1529. aceastä carte a fost tradusä din nou. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. din nenorocire. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. secf. 192S. in Moldova. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. . pe la jumätatea secolului al XVIlea. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc.biei si de aci a fost adusä la noi. la anul 1592“. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. in Ardeal. atras de celebritatea cärtii.tea lagunelor. Bucurcfli. in asa-numitul Codex Neagoeanus.

voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. intr-o publicatie a Seminarului nostru. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. se intorcea cu el in tarä. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann. Marian. . dupä un exemplar tipärit la Snagov. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. :128 . nici vul.. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. cäci in anul urm at or. la mänästirea Snagovului. Bucuresti.toria si nectarul poate suge. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. FI. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. p. Maxima atribuitä Sf. pentru a-si agonisi hrana". a fost multiplicatä prin copii manuscrise. Traducerea a fost tipäritä la 1700. 1934. cind.Brincoveanu. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. viitorul mare mitropolit.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. de M a r g a r e t a D . s-o traducä in limba romänä. dupä cum o spune insufi. apärutä sub titlul Cercetäri literare. paharnicul Constantin Sarachini. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. in sfirsit. o a patra editie la Bucuresti. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. care. copiatä in toate tinuturile romänesti. Ornitologia popularä romänä. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. un cälugär romän atonit. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. multä gälägie face". din floare in floare. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. Cartea a dat-o la luminä. Manuscrisul cel mai veclii. se tipäreste a doua editie. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". cu un studiu. Dar el muste nu vineazä. Sadoveanu. tradusä de cel putin trei ori. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. Paharnicul Sarachini. in 1864.rilor. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. de tipograful Friederich Herfurt. Cartea aceasta. 1808. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. 83—101. intimplätor. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. Astfel maxima Sf. M o c i o r n i t ä . Ierei loan §tefanovici.. Tipäritura aceasta a avut noroc. in 1807. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. tipäritä apoi de cinci ori. I. a dat peste aceastä carte §i.

unde se dä. de C. . Bibliografia la p. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. anul X (1886).neascä. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. vol. memoriul 2. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. p. D. M. Cärtile populäre in literatura rcmä. nenorocire peste intreaga tarä“. pe ruinele vechii Ninive.nistic si de acolo a trecut in Bizant. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. cu preziceri astrale. sä descopere aceste raporturi. la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. Bucuresti. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. Phiiologus Supplementband. pe de o parte. cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. in special asupra neoplatonismului. XII (1928). Der Physiologus. VII. printr-o bogatä literaturä astralä. pe de altä parte. O altä versiune. 195 — 208. II Physiologus rumeno. Memoriile sectiunii literare. 1928. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. vol. p. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. a fost publicatä. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. 193— 194. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. I. N. G a s t e r . Din Asiria si Caldeea. in toate straturile sociale. pe care le considerau ca divinitäti. mai pe larg N. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. p. XXII. 157 si urm. IV. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. scrise multe din porunca regelui Sagon I. C a r t o j a n . I. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. cu 129 timpul. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. 273 — 304. 1930. si intre desfäsurarea vietii omenesti. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. seria III» tom. in Analele Academiei Romäne. p. a fost publicat de dr. Fiore di Virtü. Studii pentru Fisiolog. 188— 194. Leipzig. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. p. VII (1914) si VIII (1915). Heft 1. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. au stabilit semnele zodiacale si. precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. ne oprim putin. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. C a r t o j a n . copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. au incercat. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a . tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci.pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N.pindeste. Mai tirziu. Si o bibliografie completä. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . Citeva capitole publicate in mod critic. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie.

Trepetnicul (slav. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. . si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. Credincios acestei sarcini. intr-o omilie intitu. este un Gromovnic. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom. De exemplu. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. precum: bätaia ochilor. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. de la Matei Basarab. cronicarul lui Constantin Brincoveanu.nuliii. anume Ion Romanul sau loan Frincul. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. el insusi copistul unui rojdanic. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. aläturi de literatura apocrifä. el prelucra in :130 . prin mijlocirea slavilor meridionali. clipirea genelor.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. si literatura astrologicä. in evul mediu.logice au trecut in pravilele de legi. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä. Aläturi de impärati. Din indice.rea cärtilor de astrologie. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. de la apus sau de la räsärit.. poruncind arde. sä se treacä de timpuriu. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. precum si dupä faptul cä. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä. dispozitiile impotriva cärtilor astro. care. Astrologul lui Brincoveanu avea. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor.. Molitvenice si alte texte religioase. care au fost traduse §i in literatura noasträ. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant..

sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. adaugä E m i l V i r t o s u . texte grecesti. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. a läsat urme adinci in sufletul popular.pänä si nevoie. p. 180— 182. la noi.rea zodie a mai avut“. I. In basmele noastre populäre. ibidem. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . Materialuri folcloristice. nu este impärat si impäräteasä care. . 685.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. 172— 187. cu intriga mai complicatä. texte tipärite. texte slave. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. ' (Tocilescu. In secolul al XVI-lea. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. p. in care legende de animale si pasäri. 686 . grecesc si slavonesc. Citeva decenii mai tirziu. 694). enigme si fabule: Archirie si Anadan. calea pentru povestirile mai intinse. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. au pregätit. de pildä. aceastä literaturä. Cel mai vechi roman popular. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. studii asupra materialului romänesc. Bucuresti. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. 1693—1704. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. Alexandria.. urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. ale romanelor populäre. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. Pentru calendarele lui Brincoveanu. 1929. le tratäm totusi aci. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. Foletul Novel. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. apare un alt roman cu caracter moral.Bucuresti. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. urme numeroase se gäsesc in des. intretesut cu maxime. 1940 (studiu fi texte). in ceasurile de mare cum. Udriste Nästurel-. ALEXANDRIA. p. a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. BIBLIOGRAFIE N.cii culturale si a vietii religioase. desi de origine greacä. C a r t o j a n . Prin caracterul ei fatidic.

Onesecrit. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. Acolo. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. spre a-i da mai multä autoritate. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. pe numele lui Callisthenes. cu obice. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. mai bogatä in elemente fantastice. Chr. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. intr-un mediu de :132 . si s-a rasplndit cu deose.. totusi. Aristobul. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. cu vremea. in veacul al III-lea a. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. Nu trebuie dar. a trecut in Franta. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. primind intre altele un colorit crestin. precum si sfirsitul lui tragic. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. nepotul de sorä al lui Aristotel. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. profesorul lui Alexandru cel Mare. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis". Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident. transmise din generatie in generatie. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. Aceste amintiri.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. pe care le citeazä scri.bire in imperiul bizantin. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. Strabo s. atit de pretuit de cei vechi. istoricul lui Alexandru cel Mare. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). unde a fost cu timpul prelucrat. alta. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. arhipresbiterul Leo. in asemenea imprejuräri. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. in sunetul violelor.lului säu.tilor. un autor necunoscut. in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. costume <>i vegetatie necunoscutä. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti.a.itorii posteriori (Polybiu. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. Paralel cu aceste traditiuni scrise.). Constantin si Romanes. exotismul tärilor cucerite. Callisthenes. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit.iuri. Nearh) s-au pierdut. a alcatuit romanul. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. intorsi la casele lor. Aceastä nouä traducere. in fragmentele din acesti istoriografi. Arrian. a povestit aceste expeditii. au muiat pana in coloarea mitului. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului.

fäcutä. dese. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä.tanului. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). O versiune in prozä. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. si a fost copiatä in 1562. De atunci s-a retipärit continuu fi este . in 1794. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri. apropiatä de traducerea latinä a napoli. originalul occidental nu s-a descoperit incä. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. in orasele de pe tärmurile croate. in zorile redesteptärii nationale. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . din porunca mitropolitului Grigore. apärutä la Venetia in 1718. Acum mai bine de 50 de ani. Aceastä traducere. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi. s-a raspindit in numeroase copii. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. dar. printre tipäriturile romänesti. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. A fost publicatä la 133 Sibiu. s-a fäcut o traducere in limba sirbä. tre. in tipografia lui Petru Bart. stampata in lingua valaca. devenitä apoi o carte popularä. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä.biterului Leo. cu toate incercärile fäcute.fermentatie epicä. dar ni se pästreazä o sume. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. in veacul al XVI-lea.dentul si a ajuns in Italia. Dupä aceastä versiune greacä. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. dupä toate probabilitätile.000 de versuri. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. de eite 12 silabe. numite de atunci versuri alexandrine. Mai tirziu. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu.denie de copii. cu cheltuiala unui negutätor. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi.ori tipärita in Venetia. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. pomeneste la anul 1713. nr. Acesta. Anton Maria del Chiaro. Apostol Manu. cind intelectualii Ardealului.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". care. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite.

Intr-o zi insä. numeroasele urme läsate in basme. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. Alexandru Machedon este invocat. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. Sim. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor. In sfirfit. = in^elept. Ruxanda. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. Cleofila. :134 . devenind nemuritoare. si oO(pr)crrri<. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. O carte ca Alexandria. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. ' Din pat de aur s-a sculat. in mirosul florilor. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. $iM*npi>= infelept. isi au. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. dar cä acestea au bäut apa si. 99— 100. pe präg de argint a cälcat. care macinä sänätatea omeneascä. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. in toponimia si onomastica popularä (Darie. Lalitavistara. pe care o veche carte indicä. • ' In revärsatul zorilor. verile fi iernile.. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. 1910. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. ca de pildä Casa §coalelor. Candachia). p. in pästrarea slujnuelor sale. In sfirsit. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. regele din Kapilavastu. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. Trece putinä vreme la mijloc fi. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. varlaam si ioasaf. corespunzitor grec. _. curind dupä aceasta. yujivo? gol. ln ciclul descintecelor de „iele". in scena infemului. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. uneori. Harb = gol. pe cind copilul.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. intr-un ostrov de la capätul pämintului. ajuns in virsta adolescentei. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. Bucuresti..azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. iese cu invoirea tatälui säu din palat.

E rolul acordat cälugärului Varlaam. spune el. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. tradusä in limba arabä. Ajuns la limanu. adormiserä.tismul si reculegerea in pustietate. cä moartea este limanul vietii omenefti. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. la douä leghe de Ierusalim. pe cind sträjile care-1 pindeau. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. care. se sträduia. legenda. Intrat in palat. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. din punct de vedere psihologic. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. unde. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. impär. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria. prelucrä. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. Saba. . isiiacalul si se face neväzut. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. cind crestinismul. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire.toti. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. dar intr-o noapte. intr-o tinutä de linifte desavirfita.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. tinärul print se strecoarä din palat si. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. ducindu-se la grajd. sä devinä brahman. in locul brahmanului. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. intemeind budismul. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. slavice si germanice. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. pe vremea regilor Sasanizi. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. obosite de prea multä priveghere. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös.rile Indiei.torul legendei a introdus un cälugär. Tatäl convoacä capeteniile tribului. Acesta träia in pustiul Senaridului. Instinctiv. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". Varlaam oferä piatra pretioasä. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. care venea dinspre apus. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. dindu-i o coloratura crestinä. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. prin citirea Vedelor. In locul tinärului brahman insä. cind. Duh asupra lor. reträgindu-se in pustie. . Din Persia. intors acasä.

mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. fugind de inorog. urcindu-se pe tronul tatälui säu. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. Cätind in jos väzu doi soareci. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. in sfirsit.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. ca de pildä in San-Marco din Venetia. a fost tradus de Udriste Nästurel. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. soarecii — ziua si noaptea.este o viatä vesnicä. unde se credea in afarä de primejdie. sprijinite de minunate parabole. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. a fost versificatä de poetul I. In fundul präpastiei. Intr-adevär. ochii in sus. in sfirsit. altul negru. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. väzu patru capete de aspidä. Doamne. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. parabola celor patru cos. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. Ioasaf. iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. Impäratul. Ridicind. unui alb. Acest roman. balaurul — iadul . se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. care rodeau copacul de la rädäcinä. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. si unui din ei. cumnatul lui Matei Basarab. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. a trecut si la slavii sud-dunäreni. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. nu domneste mult. cäsca gura sä-1 inghitä. „groaznic la vedere. cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. Asa este. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. mila ta. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. se porni sä' guste mierea. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. primind botezul si cuminecätura. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. dar väzind statornicia tinärului. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. si. sau parabola inorogului1. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. :136 . un sarpe. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. ARCHIRIE si ANADAN. este romanul lui Archirie si Anadan. de pildä. suflind cu foe". fiindcä. copacul este cursul vietii. viitoare. Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". Soricu. U. cum o credea el. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. in sfirsit. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. se retrge in pustietate. si care. de La Fontaine in fabulele sale.

si-a dat sufletul. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. Este acum momentul priel. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. Archirie. Sinagrip in versiunea noasträ. adoptä pe nepotul säu Anadan. Ducindu-se cu el la tarä. faraonul Egiptului. ace^tia. este condamnat la moarte. Intors la curtea lui Sinagrip. . Intrat in sala palatului. Faraonul Egiptului. deoarece el. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. pinä cind in cele din urmä. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. adresindu-se impäratului. un intelept si zelos scriitor. neavind copii. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. orfan de pärinti. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. impärate. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. trimite-le cärämidä $i var. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. de remuscare. ca sä-ti zideascä cetatea". färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. iar Archirie. in urma unei discutii violente cu acesta. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. trimite. pinä cind in anul 1506—1907. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. aflind de pieirea iscusitului Archirie. Regele. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). zburind sä prindä carnea. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. dezleagä enigmele ce i se pun. ln rästimp. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. Anadan. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. ii spune: „Iatä-ti mesterii.^tin^ä. nici chiar Anadan.. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. prin care a invätat pe fiul säu. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. El pleacä in Egipt. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. In acelasi timp. regelui. Anadan.fatä de regii lor. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. simtindu-se släbit de bätrinete. acoperitä de palmieri. inaltä lada in sus. solie lui Sinagrip. se hotäräfte sä-l räpunä. Anadan. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. voieste sä se retragä la tarä. dupä obiceiul timpului. Archirie. se inspäimintä. ca sä-i desavirseascä invätätura.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. dacä nu. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. Acesta. cä sed me§terii färä lucru“. dati-ne var. Bätrinul sfetnic al impäratului. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. sä-i pläteascä tribut. sau. care semäna aidoma cu Archirie. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. o misiune arheologicä germanä.

Socec. Sfintele amintiri. mentio. Noui contributii. Studiu si text. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne.refti.p e a au. l o a n M i h ä l . Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. Alexandria in literatura romäneascä.c e s c u . nr. nr. la 1620. p. C a r t o j a n. dupä unü. cäci Cipariu. Studiu si text. dupä un manuscris din 1784. Bucuresti. precum si enig. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. Ureche in legenda fara färä bätrini. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. ed. Bucuresti. p. in Principii de limbä. 1883. in Simpetni. D . Varlaam si Ioasaf: General P. BIBLIOGRAFIE Texte. 1926. losafat. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. copiat de popa Ion Romänul. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. 322 $i trm. Din Viefile Sfintilor. Costache Negruzzi. Alexandria in lite. cu un studiu. a fost publicat de d-1 I. 301 — 319. in mänästirea Aninoasa. Studii. Bucuresti. Elementul didactic din acest roman. 79 (Alcalay). 1922. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. Varlaam si Ioasaf. Alexandria in literatura romäneascä. Pentru Alexandria: N. traducere din limba germanä. S a d o v e a n u s i D . Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. in tipografia lui Anton Pann. O altä versiune. Povestea lui Archirie. Bucuresti. Craiova. 26 (Cartea romäneascä). 213 — 231. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. Bucuresti. 1910. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. V. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. 65— 139. la a c e 1 a s i. o traditie popularä. 14. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. Textul complet a fost publicat de N. 1921.. a c e 1 a s i. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . in 1922. Biblioteca pentru popor. care semneazä Reate. -455 si urm.A. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . un substrat istorie. :138 . copiat de un cärturar. cu deosebire proverbele.mele.In urma acestei descoperiri. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. B i a n u in Columna lui Traian. Bucuresti. v. al doilea logofät. P ä t r ä s c a n u .ratwa romäneascä. p. iar altele. la Blaj. dupä altii. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ.neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. N ä s t u r e l . unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. p. simplificatä si prelucratä de V. 1929. 1904. C a r t o j a n . circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. Bucuresti. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. La noi romanul a venit de la slavi. 1922. Bucu. in schita sa Päcalä si Tindalä. un alt manuscris din anul 1717. Casa Scoalelor. P e t r e s c u . se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne. Noui contributii. I. la 1S50 (cu litere chirilice). Lu. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. 1900.

1926. au stätut la domnie Alixandru Voda. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. I. p. N. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. P o 1 i v k a. p. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. Cimpu. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. S t e f ä n e s c u . 27 —56. S i m o n e s c u . privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab. Cärtile populäre in literatura romäneascä.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui.. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. I. p. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. cu interesante elemente de istorie munteneasca. Berlin. in Byzantion.. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. n-a ajuns pinä la noi. 25 — 29. 20. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . pe . Tot acolo. Cercetäri literare. Incercäri istorico-literare. citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. bibliografia complete a chestiunilor. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. 1 — 46. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. Bucuresti. 232 — 250. 1940. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). I. fasc. I. ca si in Moldova. iar nu serie. Varlaam si Ioasaf. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. D. Nifon.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. nr. Este posibil ca si in Muntenia.lung-Muscel. 1932. II. in linii mari si nu totdeauna sigure. p. I. III. evolutia istoriografiei muntene. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . Pentru Archirie si Anadan: N. 1934. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. Un sat din tara Oltului. Numai printr-o minutioasä analizä cri. dar pentru ce si cum nu se stie“. p. C ar t o j a n. Bucuresti. Cärtile populäre in literatura romäneascä. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. Iatä. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. de pildä. serie. de stiinte sociale. Pentru tema Tara färä bätrini: J. VIII (1898). fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea. 2. C a r t o j a n. 251— 262. Inst. si la noi I. in publicatia Semitiarului nostru. insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. la locurile respective.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. C a z a n . care nici un lucru deplin n-au scris“. in Drägus.

care era. si de D. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. Bogdan. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb.esti. redactatä in limba greaeä. intemeindu-se. protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. in 15 august 1517. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. Maxim. intrucit era in joe insäsi sora sa. Incepind sä scrie viata Sf. in Siria si Egipt. :140 . Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). si au fost studiate temeinic de diaconul N. Neagoe Basarab a fost un domn pios. In acest rästimp. Gavril. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. o nouä episcopie la Buzäu.tul apäsat de stäpinirea päginä. Nifon. impotriva pravilelor bisericesti. Mihnea cel Räu (1508— 1510). preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. Popescu in Analele Academiei Romäne. Neagoe Basarab. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale.tinopol. in Athos. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. deci il cunoscuse de aproape. pentru o mai bunä rinduialä religioasä. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. Aceastä viata a sfintului. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. Cind. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). convocä un sinod la care iau parte domnul. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508). care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. totusi un conflict se ivi intre ei. a ames. El a reparat si clädit biserici in Constan. impäciuitorul. dupä el. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. dupä modelul literaturii hagiografice. scrisä de Gavril Protul. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. Nifon. Citiva ani mai tirziu.

dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. grädina si poartä micä fi mare. sau scena cind Neagoe. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. den care are mänästirea mult venit. sä fie de coräbieri si o corabie mare. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä.turi. impreunä cu feciorul lui Stoica. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. descinfi fi färä islice". chilii fi trapezarie. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. feciorul lui Dracea Armaful. de frica domnului. desculti. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä.tätii din Räsäritul musulman. era desfrinat. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. sä le fie de pazä. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. in toiul noptii. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. in beciurile palatului domnesc. Aceste detalii de senzatie ale vremii. totusi. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. pimnita fi magupiia.Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. Mihnea. dupä ce au dat afarä pivnicerii. pe fiul lui Mihnea. iar impre. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . si bine le-a tocmit. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice. care scapä. de largä obläduire a crestinä. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. maghemita. de räzbunäri de complo. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba.fätul Stoican. Si fäcu cinste mare tutu. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. care de opfte sä chiamä Cotlomuz. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. intre butiile de vin. cumnatul lui Radu cel Mare. intetit de Bogdan. de pribegii fi de räzvrätiri. dacä nu de la domnul insufi.jur'o au ingrädit cu zid. fiindcä. „pe o fereasträ.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. in mänästirea Cotmeana. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. lacom. pe care vroia sä-i distrugä. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. in zilele de grea urgie ale acestuia.

la Nucetul. ce si päginilor. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. Ce vom mai inmulti cuvintele. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut. in Lugdonie. fi fu tuturor tatä milostiv. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. in Misia. „tot din piaträ cioplitä . Iar in Lavra Iverului. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä.000 de talere de an. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. fäcätorul de minuni". la Ierusalim. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. in Tetuliia." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. in Trachiia. fi cu multä bogätie o au inbogätit." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia. tot ca la Iver. care sä chiamä Portärifä. sä fie de strajä. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul.. la mänästirea Oreiscului. in Cambania. ca de 2 mile de loc de departe. la care au luat parte. Iar cinstita a lui doamnä.tinzile le-au innoit. Despina.' in Sermie. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. in mägura Misiei. §i nu numai creftinilor fu bun. in Ahiia. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. asemuindu-se Domnului celui ceresc. la muntele Sinai. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. cum sä aflä scris de dinsa. dat-au o zävase. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. in Petlagoniia. Prin structura ei. in Evlava. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä. in Machidonia. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam. si au fäcut fi mertic mare eite 90.. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. in Iliric.si netezitä si säpatä cu flori". spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. in Elispont. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. in Elada. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 .

Opere postume. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . si. IV. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. p. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. la Curtea de Arge$. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". in prefatä se indicä si celelalte ms. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. 1888. cum se numeste el insusi. p. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. in Convorbiri literare. Mem. Istoria Tärii Romänesti. pe vremea lui Serban Cantacuzino. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. istorice. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. tom XXXVI. in Analele Academiei Romäne. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. pästratä in ms. . Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. care a stat la baza editiei Naniescu. Nifon. dupä uciderea miseleascä a . V a s i l e G r e c u. de ieromonahul loan ot Ristrita. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie.. 1939. care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. p. 2 1 si urm. 231 — 272. Bucuresti. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. sect. P. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. Mitropolitul Constantinopolului. Bucuresti. 1857 si extras). LVII. adicä partea din viata acestuia care. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. dupä acelasi ms. alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. 3 — 32. mai veche. D. Stavrinos. mai ales. Studii istorict greco-romäne. ed. BIBLIOGRAFIE . pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). I. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. M a z i l u . 2. Studii. trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. Bucuresti. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. p. Patriarhul Tarigradului. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. si D. de la Blai. in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. In partea intercalatä in cronicä. dupä un ms. cea. Viata Sf. 21-34. de cätre logofätul Stoica Ludescu. 1939. seria II. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. Patriarhul Constantinopolului. petredndu-se pe pämmt strain. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. 133— 150. I o a n i d. din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. p. 1859. p.caracter legendär a sfintului. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. p. care. 1865. p. Versiunea Vietii Sf. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. Cf. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. 4 —37. La ms. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . Bucuresti. din anul 1682. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor. R u s s o . V.

A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. n. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. pe la 1837. Ea s-a bucurat de o mare popularitate. Despre editiile lui Stavrinos cf. si cules de Teodor Burada in Macedonia. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului. care träia intre ucrainienii din Polonia. fiindcä.r| VOHVqf. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. 1940. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai.cat-o la Venetia. p. Russ a in Nä6. unul din prietenii lui Mihai Viteazul. V.domnului. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. compatriotul lui Matei al Mirelor. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand. :144 . In anii din urmä. mai tirziu. in versuri romänefti. Gh. Dar defi n-a avut räspindire. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. Palamed. Radu Popescu. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf.rie. VI (1909). in cetatea Bistritei. Pragäi si Italiei. de o deosebitä importantä. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". s-a reti. ca Baba Novae. fi a fost tradusä. AI doilea eontemporan 'grec. la lumina stelelor".resti. in 16381. fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. cneazul Vasile". in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän.14). nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. EunntY«t. in 1871. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii.1 cav. Grecu. siD. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo. 11. Articole märunte. 2. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti. pästrat in British Museum. care a publi. p.’e>. memo.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. Eliat. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. de Teodor M. colaboratorul lui Anton Pann.). 498.

temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. solul german se intilnefte cu un sol polon. dupä cum se vede. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. Dar. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. Baltasar Walter cel Tinär. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. Documente. apoi i-a pus in libertate.scriitorilor. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale.tanio di Turchi. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. Teodosie Rudeanu. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. nu numai ale poporului säu. Acolo. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. ca si Stefan cel Mare. Sotte. Acestia. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. atitea nädejdi. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. famoso capi. ln Italia. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). care intrupa. XII. din nenorocire. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. Acesta era un oltean dirz si istet. 580 — 919. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. sä näzuiascä si el. Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. ln Spania. p. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter. . o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. Andrei Tarnowski. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova.

o cronica in limba romänä. eu. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. Nici zgomotul bombelor. stäteau de fatä in räzboaie si lupte.fapte. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä. de cätre logofatul lui. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. adunate nu atit de la romäni. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice.cu cele mai alese circumstante". o imbräcai in cele mai alese circumstance. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. Defi in traducere latinä. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. I a t bunäoarä. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. desi mai pre scurt". consulii din Gorliz. cind aläturea de el. cind inaintea lui. intorcindu-se din misiunile lui in Orient.. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. Dupä lupta de la Cälugäreni. la masa strälucitului delegat al Poloniei. pre la Sf. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. Walter. Walter insufi ne spune cä. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä.. la anul 1597.mintau. mergind curagios. matematicul. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. traducind-o in latinefte. dedicind opera patronilor säi. Doi ani mai tirziu. citeva ä . ci este o prelucrare a acesteia. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 . Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski. traducind-o in limba latinä. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. Prin urm are.7. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. Mihail.stante. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. Dar. a imbräcat-o . din nenorocire. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. sfätuit de prietenii säi.nu atit de la romäni. cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“. Stanislas Golscii. pe care le-a adunat — zice el — . sub ochii domnului. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. el introduce de asemenea un episod duios. adunate nu atit de la romäni. in Silezia. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul.

“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. Desi Baltasar omite.stäteau putin privind. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. fiul lui Petrasco Vodä. respingerea turcilor peste Dunäre. tomul IV. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. detalii mai precise la traducätorul german. se vede bine cä este aceeasi urzealä. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. retragerea de la Stoenefti. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. luptele ulterioare cu tätarii. precum de aicea inainte se aratä. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. invazia lui Mustafa Pasa. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. Ei stäturä astfel martori neclintiti. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. Aci.rane. p. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. unui dintr-insii pierind din intimplare. alianta cu Sigismund Bathori. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. in sfirsit. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. Bälcescu (in Magazinul istorie. lupta de la Cälugäreni. impotriva obiceiului acestor animale. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu. vizirul. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“.. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. se pare. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. mai multä miscare.. E mai multä viatä. . trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. atacarea si arderea Silistrei.

Iorga. Si altii mai aproape nu se aflarä. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul.r e s c u in Literatura si arta romänä. Venezia. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. E l i a t. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. 1638. dupä cum se pare. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601.nicul. si pre cealelalte sotii ale lui. si de N.a. la :148 . deaca väzu cä piere. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. din cercul familiei Buzestilor. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol.paticä. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. in Vinetiia. este dar. T e o d o . p. Iar Mihaiu Vodä. intr-alta simplificatä. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. Eliat a fost reprodusä de G. In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. D e m . pentru apärarea cresti. de sme. sä-l isbäveascä den peire. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. 307 — 327. I o r g a . si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. aceeasi canava.ritul ierommah Neofit. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. in soliile trimise la Sigismund Bathori. ei gräbirä si täiarä capul turcului. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. II. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. N. Iorga. iefitä insä. färä doi boiari. in poezie. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä.nätä^ii. 1897. care intr-o parte a fost amplificatä. precum a arätat d. dupä cum a arätat d. Traducerea lui T.

Ill. 5 — 1 9 . G . Opere postume. in Literatura si arta romänä. Bucuresti. 1896. x<*t äv8paya0ta<. 1935— 1936. p. in Memoriile Academiei Romäne. al Transilvaniei si al Moldovei. lit. p. E>. Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. p. p. 5573. E r b i c e a n u . Mihai Viteazul in folclorul balcanic. Sect. V—VI.Välenii de Munte. Cintece istorice vechi unguresti despre. R u s s o . ibidem. (1845). p. I. I o r d a n . C i o r ä n e s c u . seria III. 1935. 1939. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. tom. p. 361 — 381. 285 — 326. 361—381. I. 15— 156. ht|Vi Sexeußpi®. In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. 1862. aüöevm OöyypoßXaxta?. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. I. Opere postume. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. in Ostrov). tomul I. nouvelle serie. D e m . R u s s o . 475 —487 si 564 —577. 20 —40.. A n d r e a s H o r v a t h . R u s s o . Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. De m. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. si T e o d of B u r a d a. Studii istorice greco-romäne. E u g e n i e P r e d e s c u . AI. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä.. p. T a f r a 1 i. Paris. Studii istorice greco-romäne. p. p. 1566— 1608. Görög historids enek Mihäly vajddrol. p. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. Cluj. 141—174 (si extras). I. la D. p. p. Pcitna lui Gheorghe Palamide. 1938. vol. 1934. al XVIII-lea). 18—21. Michel le Brave et la politique espagnole. articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. in 1910. Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. in Studii istorice greco-romäne. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. in Magazinul istoric pentru Dacia. 263 — 264 (nr. Palamed. T e o d o r e s c u . §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. in Revista istoricä romänä. p. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. in anul 1607. I. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. sub nr. R u s s o . 1881.„ p. 1905 (si extras). E m i l e T u r d e a n u . D. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. Inst. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. . Regele Ferdinand I Bibi. T e o d o r e s c u . Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. I. p. afarä de noti^ele lui Legrand: G. Studii neogrece despre romäni. domnul Tärii Romänesti. romäni.via?.ei<. in Literatura si arta romänä. Budapesta.. Univ. de ist. p. II. E m i l e T u r d e a n u . domnul Domn Vasile Cneazul. Bucarest. Poema lui Stavrinos. op. 251— 276. cit. 1939. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. p . 280 — 291. Stavrinos imitat de Spontis. 114— 144. (1925). MoXSaßiag. 6v gxet 1607. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. 3. 109—113. pinä in ziua mortii sale. I. G ö l l n e r .. 183—230. Studii. XXV (1891— 1892). C i o r ä n e s c u . Studii. 41 . Gkeorghe Palamed. Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D. IV. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. 1). nr. Convorbiri literare. 15 deeentbrie. &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. 429—437 si C. C h a r l e s G ö l l n e r . Textul a fost tradus in limba romänä de O. 145—151 Poema lui Gh. 5—6 (1935— 1936). TpauauXßa. Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. Bucuresti. 1896 — 97. G. p. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. 1928. ei? xa? 15. E m i l e L e g r a n d . scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. na-f.

Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. Rom. Rerum memorabilium. Sibiu. 224 —239. P a n a i t e s c n . 1845. Mem. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . ampliss. I. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. 1—51 ?i notele p. 2 vol. ist. p. 137. XI. .. arheotogie si filologie. nr. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . Biblioteca poporanä a Asociatiunii. .. I. sect.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. 125— 136.—72. S. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. Istoria lui Mihai Viteazul. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei. Despre memoriu. mem. Mem. 9. Craiova. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu.. ia Analele Acad.. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. Ion Michaele. „ctitorul a toatä Sfeta Gora". Brevis et vera descriptio rerum ab illust. Despre poemul lui Antun Sasin. dar mai ales de Neagoe. Ill. . p. p. in Revista pentru istorie. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. cf. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. Bucuresti. insotit de traducere romäneascä. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. -i.. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. 1599. sect.. Istoriile domnilor Tärii Romänesti. XXI. pe care au continuat sä-l joace. 1603. Gorlicii. ca exponenti ai curentului national.• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. 52 —76. a fost reprodus la noi de A. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. 1899. ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. 1936. 1925 (LXXXIII). Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). et fortis militiae contra patriae suae reiq. vezi N. ’ Mihai Viteazu. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. pub. P. Bucuresti. Dn. p. ist. 7 1 — 72.. Läpedatu.Rom. Typis Johannis Rhambae. Studii despre cronicile muntene: N. Ramuri.. 1926. christianae hostes duce ac Dn. 1936. 193$. XVI. an. Jun. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . p. . Exegeses sive narrationes historicae. i. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. I o r g a . P o p e s c u-T e 1 e g a. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D. Bticure^ti. I o r g a. Textul latin. ?i P. Frankfurt. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. s. Bucuresti. V. I o r g a. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. Analele Acadz. 1862. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . . 1935. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. •. 249 — 297.. . C a r t o j a n . P a p i n 1 1 a r i a n. N. In evolutia culturii romänesti insä.

in mänästirea Sf. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre. 232. care a stat in mänästirea Comanä. Studii istorice greco-romäne. Studenica.tretinut de conationalul Leo Allatio. Papratije. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova. a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani.sului. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. in. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. 174. I. ca: Dionisie Comnen. 3E m i 1 T u r d e a n u . 2 I o r g a . in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. ca de exemplu Suhanov. cälugäri rufi. ca si inaintafii säi. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. Mitrofan Kritopulos.a. bulgarilor. p. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. care a stat la Galati doisprezece ani. secretarul lui Matei Basarab. slujba in bisericä domneascä. si a vietii religioase. p. Atanasie Patellaros. care a oficiat inaintea domnului. cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. Paisie Ligaridis. bibliotecarul Vaticanului. sirbilor. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. Nicolae.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. cum 1-au vadit. patriarhul lerusalimului. R u s s o . sau mitropolitul de Pec.cesti venite din tärile slave sud-dunärene. i n Cercetäri literare. Paisie. in ziua de Sf. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii.). in 1671^ patriarh al Constantino. 315—316.polului 1. Bisericii rom. III. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. la masa mitropo1D. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. si cu deosebire.. patriarhul Alexandriei. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. mitropolitul de Kratovo. Longhin Brankovie. in sfirfit. Ist." Matei Basarab. de pe tärmul Arge.. trimis din Moscova in Orient.. precum o spun lämurit prefetele. p. Meletie Si. Sopocani. care a ajuns mai tirziu. Gavril. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä.rigul si patriarhul arab Macarie. 151 . care-si fäcuse studiile la Roma. la 1639. Trebinje s. I. sau. impreunä cu patriarhul arab Macarie. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese. De altä parte.. Mihail. aduce o inviorare in viata literarä. mai tirziu. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä.

care venea din Roma.litului Stefan. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. a luat pozitie fätisä. Cälugärul franciscan de origine croatä. ca de exemplu Istrate. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. Impotriva tendintei de calvinizare. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. In Transilvania. in vara anului 1638. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. Petru Movilä. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. Rafael Levacovic. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice.relor creatine ortodoxe. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. unde grecii Paisie Ligaridis. mäcar cu ascunse intetiri“. fiul lui Stroe Leurdeanu. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. prin intimidäri. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. apärutä de curind la Venetia. de origine moldoveanä. Unirea celor trei täri surori. prin publicatii. ungurii nu dau indärät. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. Muntenia lui Matei Basarab. cuceritorul Constantinopolului. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. prin silnicii. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. Un punct fundamental in programul de :152 . Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. » Moldova lui Vasile Lupu. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. in principiile dogmatice. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. ungurii. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. dacä nu cu armele. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. incepind cu Gavril Bethlen. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine.

era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä. care. in asa fel cä. moldovlahilor“.. in inima mea. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. Sufletul romänesc." 1 1P.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. 8 3 .. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. pribeag la curtile italiene fi franceze. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä. in care erau tinuti prin puterea traditiei. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. Mitropolitul Varlaam. iar in Ardeal.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. prin gratia lui Dumnezeu. spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni.. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. care inväta intelepciunea si stiinta. Dealtfel. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. care-si fäcuse instructia in Venetia. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". inruditä in chip evident cu a noasträ. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. mai curind sau mai tirziu. p ..gului neam despärtit 111 trei state diferite. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident. Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. 153 . De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. sau a lui Petru Cercel.cätuitor de frumoase stihuri italiene. in epoca aceasta ifi face drum in cul. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. P. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave. P a n a i t e s c u . A mers asa pinä cind un profesor. Simion Stefan. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. in limba slavä. pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. ungrovlahilor. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. in contact cu istoriografia polonä. al.

Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. de unde.copil de casä in curtea domneaseä. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. Istoria romänilor. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. o mica pirtie cätre culturä latinä. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. a fost admis in colegiu.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. cu toate främintärile tim. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. In Moldova.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. la rindul lui. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. pentru a pästra un fir unitar in expunere. Imboldul dat. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin. incit. de Ureche a fost afa de puternic. unde vlästarele boierimii moldovene. §i pe tärimul vietii religioase. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne.tindea el —. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. dar fi in masele mai adinci ale neamului. care si-a fäcut fi el stu. fiul lui Paul. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. In capitolele ce urmeazä. din Cimpulungul judetului Muscel. la virsta de 12 ani. Plecase apoi in insula Chios. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca. unde se apropiase de iezuiti. Fusese — pre. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. I o r g a . Nicolae Costin. pinä cind a deprins putin limba italianä. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. contemporanul lui Miron Costin. :154 . un veac fi jumätate mai tirziu. VI — Monarhii. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. vol. In cele din urmä. mitropolitul Dosoftei. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. de mitropolitul Petru Movilä. im. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä. Unui era Mihail. unde se intilni cu cimpulungeanul. dupä cum se va vedea mai jos. din ordinul Minoritilor Conventuali. Bucuresti.

1929. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . din Cluj. in A. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. I o r g a . In 1627. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. Marcu Beza. 244 — 246. 1837. Il-a. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. Bucuresti. T. citate la p 43 — 45. Iasi.a. Histoire de la Dacie. N. Aci ajunge repede arhiman. Petru Movilä infiintä . 1928. N. ed.. dupä indemnul mitropolitului Kievului. Cartea romäneascä. M a r cu. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. Din istoria culturii romänesti. Vladescu. si ed. tronul ocupat pe rind de unchiul säu.drit. I. a se vedea acum si preot Dm. Bucuresti. p.*aturii romänesti. Anuarul Institutului de istorie nationals. a II*a reväzutä si intregitä. ed. Dr. de verii fi de fratii säi sint spulberate. vol. cu ajutorul polonilor. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. Sibiu. Prin cultura. K o g a l n i c e a n u . 1922. Iov Boretki. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Istoria Ute.. P. pentru ca. B o d o g a e. Suru. Istoria romänilor. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit). Bucuresti. rupt dintre ai nostri. Istoria literaturii romäne. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos.ncsti si a vietii religioase a romänilor. de tatäl. S e x t i l P u s c a r i u . Istoria invätämintalui romänesc. fase ani mai tirziu. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. I. Istoria bisericii romä. Pentru studenti romäni: N. XVII. I. Istoria literaturii si limbii romane. Casa Scoalelor. Cartea romäneascä. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. pe lingä studiile lui N. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. Buc. vol. a II-a. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. M i n e a. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . vol. dar pästrau serviciul divin in limba slavä). ed. cind visurile lui de a recuceri. 1929. I. dar care. 45 — 69. 1941. urcarea lui P. Viata romäneascä. Venetia. Emil Turdeanu s. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. Bucuresti.1938. sec. Iasi. extras din. IV. Iorga. 1925. VII. prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. D. 1929. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. 1590. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. N. Dialoghi piacevoli. X e n o p o 1. p. VI. Sibiu. I o r g a . sä fie mitropolit. Berlin. Petru Movilä. D r ä g a n u. I o r g a. epoca veche. nota. dupä moartea lui Iov Boretki. util incä: A. a III-a ingrijitä de I. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. xmpäratul Rusiei. prin traditiile familiare. 1939. G i o r g e P a s c u . Studii italiene..

in programul de studii al academiei teologice. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. impreunä cu cea din Lwow.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. a bisericä. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. patronul Moldovei sale. In alt rind. le ardeau. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. pe cind era numai arhimandrit. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. Pecerska.fcoalä vestitä. poeziei si filozofiei. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä. care.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. premenitä prin Renastere. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. inaltmd in Ucraina polonezä. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. In primele cärti iesite din tipografia lui. care. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o. De aceea. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä. Paralel cu tipografia. a acelor aprigi munci. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. Numai cultura latinä a Occidentului. el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. fi. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra.tori anonimi. In scrisorile lui pastorale. cu studiul retoricei. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. unde va fi ingropat trupul meu".acolo o tipografie. o adeväratä academie teologicä. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. Movilä introdusese pe primul plan: latina. P. rämasä in urmä sub raportul culturii." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni. dialecticei. la Golosvienski. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean.

hiei.. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. fi marele predicator al patriar. in afarä de motive de tacticä. datatä din Constantinopol. §edintele au fost secrete fi . al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. In martie 1633 apäruse la Geneva. Rädäuti fi Hufi. unde s-au tinut fedintele sinodului. Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. Dusmanii patriarhului. doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. o confesiune de credintä ortodoxä. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. . in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. are aceeafi soartä. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. . in frunte cu Isaia Trofimovici. ci trimise o delegatie de trei teologi. predicatorul ambasadei olandeze. in limba latinä. Maria. Dar Constantinopolul. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris.sadorul Angliei.ritul Europei — in Ardeal. . Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. . care gäsise formula unirii cu Roma. cu cit in centrul si räsä. a convocat un sinod la Kiev in 1640.Lupu. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. cine ftie dacä. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. Meletie Syrigos. il ucid.. acuzindu-1 de erezie. La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. Pace cu atit mai necesarä. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. Chiril Contaris din Veria. Ortodoxia träia atunci o mare drama. cu principele lituan Ianusz Radziwill. prin episcopii de Roman. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. pinä cind in cele din urmä turcii. indir. un fost profesor calvinist la Geneva si amba. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. unui in 1638 fi altul in 1642. dinaintea curentelor de reformä. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. Astfel stind lucrurile. Fu ales Iafii. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie.jiti. . nu era prielnic pentru dezbateri.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. in care s-a discutat si admis opera. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. Succesorul lui. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga. . Porfirie. fi in care s-a anate. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. martie 1629.

in cele din urmä. Ar b o r e . De la inceput insä se ivesc neintelegeri. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. Paris. 1745. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. din preajma Bucureftilor. 94 si urm. P. 1855. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. p. Petru Movilä. Pierre Movilä (Mogilä). $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. extras din revista Biserica ortodoxä romänä. 1896. :158 . 1874. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. Bibliographie hellenique. S. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". p 180). la Iafi. pinä in vremurile noastre. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. 1884. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. care se sträduiau sä impace cele douä tabere.limului Teofan. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. Patriarhul Ierusa. la Sibiu. VII. opera. atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. 1883. pe care se sprijinea Petru Movilä. despre decalog. Petru Movilä. P. ln 1662. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. 1629 (vezi mai jos. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. G o l u b e v . Gamber. Z. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. in Tinerimea romänä. ultima la Sibiu in 1914. Kiev. 1926. Bucurefti. speranta. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. 1827. Opt ani mai tirziu.damnarea lui Chiril Lucaris. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. ceea ce.. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat.prezidate de Vasile Lupu. Bucuresti. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. au XVII-eme siecle. despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. de Scriban. E m i l e P i c o t . 2. din porunca domnului Constantin Brincoveanu. Rusii se opuneau la con. XVI. P a n a i t e s c u . Paris.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. 1853. si in 1864. credintä. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. BIBLIOGRAFIE . Parthenie. in mänästirea de pe insula lacului Snagov. $i VIII. i n E m i l e L e g r a n d . In 1691. 1Pentru douä motive. 1926). lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. p. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. V. mitropolitul Chievului. pe care patriarhul Constantinopolului. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. vol. I. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. IV. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. G h e n a d i e E n ä c e a n u . Dupä indelungate dezbateri. 104 — 156. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France.

nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. 1934. Hurmuzaki. J u g i e in Echos d’Orient. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. In aceasta muncä de culturä. p. p. Gamber. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. Paris. J. 1935). doamna Elina. Roma. invätatul boier Udrifte Nästurel. bibliografia ruseascä completä la P. de sotia lui. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui).!S98. 224. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. 1855. Bucarest. p. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. 378. 1939. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului. supl. 1931. 75 — 79. Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. III. 39. . 1895 (editia sfintului sinod. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. 688 siurm. nr. p. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. 1790. 1939). pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. Bibliografia veche romäneascä. 321. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. 1927 (tomul X. sub nr. LTn portret al lui P. in Revista istoricä romänä. ca de exemplu Slujbenicul. Bucuresti. 71-75. XXXII (1929). in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. nebst einleitenden Bemerkungen. p. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. necontenifc cercetatä de soli sträini. opera citatä mai sus. S t e f ä n e s c u . II. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. M i h a l c e s c o . 1864. dusä mai tirziu la Belgrad. p.. p. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. 506. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. P. I. öp9o8o^ia. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. vezi si recenzia lui M. 93 — 95: P. p.al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. 2. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. 414 — 430. vol. 1874. J. p. 1932.1572 — 1638. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . p.n e s c u . Paris. 22— 122. Iasi. XI. Doc. M i h a l c e s c o . monahul de la mänästirea Dealul. J. IV. Neamt. Movilä. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. 1940. Matei Basarab era sustinut. IV. p. II. IX. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. 2 volume. din Orientalia Christiana). unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. Sibiu. ©r|craupö? TfJ<. I. 1844. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. P a n a i t e s c u . B i a n u . Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. 553. si de fratele ei. 1904. P a n a i t e s c u . in 1934). pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. Bunuresti. P. p. Leipzig. Metropolite de Kiev (1633—1646). p. Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. D. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. Atena.

in sfirfit." Intärind aceastä ultimä dorintä. p. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. afarä numai poate in tara frincilor". prezentatä la ziua aniversärii. Neavind copii. a fost Balthasar Walther. Fratele doamnei. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. 1“ udriste nästurel. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä). adusä din Turcia. in martie 1635. a doamnei domniei mele. Arhidiaconul Paul de Alep. Vezi si M. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. cu mosii cu tot. Nicolaescu. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. S-ar pärea dar cä el. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. doamna Elina si sotul ei au infiat. 1862. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. galeriile etc. i s-a intimplat lui sä moarä. :160 . cind. in Arhivele Olteniei. Udrifte Nästurel. pe Mateias." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. Tesauru de monumente istorice. cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". incit impräftie toate grijile sufletului. El ne spune cä. 50 — 51. p. 19 — 27 si 73 — 80. Histoire de la Dacie. I. cind „pe mina mätusei sale. a binevoit sä-i adape setea inimei“. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä. pe care. „färä zäbavä".cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. Ar fi zadar. sint lucrate greu cu piaträ bunä. adaogä. näscutä Corbeanu. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. dupä moda 1 St. jupinita Maria. marmorä. cu „piaträ poleitä". „un cherurgus bun". cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. pe timpul lui Mihai Viteazul. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. murise la o säptäminä dupä nastere. care inväta intelepciunea <filozofia>. Nu ftim unde si-a format culturä.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. si-a iertat toate satele lui vecinicie. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. la ceasul mortii lui. Pe patul mortii. 1941. dupä cum se vede din scrisorile ei.Udrifte Nästurel si sora lui. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. tu anul 1597.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. care provoacä admiratia privitorului. Oda a fost publicatä de A. P a p i u I l a r i a n u . doamna Elina. fiul lui Udrifte Nästurel. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. mari fi mici. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. 2a Unul dintre acejtia. 247. le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. a cärui mama. ajuns in „virsta adolescentii. p. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu.tru" de mesteri adusi din Ungaria. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". a Elinei. K o g ä l n i c e a n u . XX.

ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. Avea o bibliotecä frumoasä. adäpätoare de suflete omenefti“. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. tipäritä cu cheltuiala doamnei. In calitate de vtori-logofät. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. fraze latinefti. cätre. doamna Elina. un profesor din Kiev. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. in 1647. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). El a introdus in literatura slavä. in Bucurefti".. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. la Viena.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. „in satul säu pärintesc din Fierästi". tainic". plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. am scris in oraful secular. a intocmit. in 1628.regele Poloniei (1638). a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. el conducea impreunä cu marele.. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. Si tot el a introdus in 161 . „Uriil Nästurel. Radu. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. adicä vtorilogofät. pe care necontenit o imbo. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. tradus de tatäl säu. liber si indräznet". cum se mai zicea atunci. cronicarul sirbocroat George Brancovici.talä.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. Imi. Cartea a avut ecou in lumea slavä. ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. la mänästirea Dealu. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. care a venit in 1644 la Tirgoviste. data de la Hristos in cifre arabe. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. semneazä cu litere latine fi presarä. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii.occiden. pururea curätoriu. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. tot la Nästurel. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. traducind din latinefte. Prietenul säu. intr-o frumoasä caligrafie. drept pravoslavnic crestin“. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. pe timpul cumnatului säu. cätre principele Ardealului Gh. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. El primea si introducea solii la domn.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. tinär scriitor. aducind pentru al doilea fiu al säu. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo.tatio Christi.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. ca de exemplu cu Levakovic. in scrisorile ei chirilice. mi.tul vietii (1657). fi cä sora lui. trimis de Vasile. tratatul de aliantä (1648).

biserä vechile manuscrise caligrafice. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. In locul lui afläm. p. un alt ucrainean. Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. dupä aceea. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. Tesauru de monumente istorice. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". de care rie-am ocupat la p. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". in judetul Vilcea: Procopie. trecind apoi in Rusia Micä.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. gravura ucraineanä in lemn. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. Preda fi Radu Stanciovici.tilor necesare cultului divin. ajunsese patron independent in Kiev. Ivan Kunotovic. TIPOGRAFIILE. cu vremea. Pe timpul acela.vici Verbicki. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. romänä. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. si Teodor fi Lupin Dimitrievici. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. Bucuresti. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. extras din Biserica ortodoxä. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". care condusese tipografia Frä. 370. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. B o g d a n . prin 1624. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. 1939. 135. I (1862). care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. :162 . invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä.dobeau cartea tipäritä. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. prin mijlocirea mediului polon. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. p.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. frontispiciile fi vinietele impodo. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . P a p i u I l a r i a n u . in frunte cu Timotei Alexandro. influentatä. Matei Basarab insufi. In vara anului 1635. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. Matei Basarab. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. 13. precum miniaturile. din 1642. In aceste imprejuräri. de gravura :germanä. Varlaam si Ioasaf. Dar Levakovic intirzia sä vinä. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär. ca sä cumpere o tipografie.

chipurile. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin.ritä la Lwow in 1606. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. tipäritä la Tirgovifte in 1652. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. culturä slavonä intrase in agonie. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. pe vremea lui Matei Basarab. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. cu timpul. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. Pe de o parte.. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. o fcoala de gravori romäni. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä.. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult. ca. tipäritä la Govora in 1642. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. in aceastä stare de lucruri. socotelele. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti. venite din Occident. Avem dovezi elocvente cä. amenintau unitatea etnicä in Transilvania. cä am uitat cinurile. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. Era firesc deci.. LITERATURA RELIGIOASÄ. pentra 163 . ln epoca lui Matei Basarab insä. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. care vor ajunge mai tirziu. desi are stema fi armele Munteniei... in ilustratiile Pravilei din 1652. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. defi nu o intelegeau decit prea putini. pe de altä parte. Aceastä radicalä schim.bare nu se putea insä indeplini deodatä. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. Afluxul de cärturari.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. o socoteau aptä pentru serviciul divin. s-a oprit. obräsirile. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. este sem. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina.. atunci cind curentele de reformä. pe la jumätatea secolului al XVII-lea.

nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti.. in sfirsit..fitul domniei lui Matei Basarab." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. Triodul penticostar fi Triodul postului. ambele in mänästirea Dealul.. in 1646. Prima Cazanie. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia. in 1649. tipärit la 1635 in Cimpulung. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. o P saltire.. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. la Cimpulung. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre.. dar in acelasi timp. reclamatä de starea preotimii. apärutä la Govora in 1642. in J 643 la Cimpulung. care nu mai •cunoftea limba slavonä.. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. sä parä totusi o indräznealä si mai mare. cum am spus mai sus (p. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. . fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu. fi Imitatia lui Hristos. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte.. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. ungrovlahilor si celorlalti". cu ereticii impreunindu-se. la inceputul ei. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. si... nu cum au fost pinä acum slavoneste. era firesc ca. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. apoi un Antologhion. „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. in 1646. In acelasi timp. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti. Liturghierul. la 1647. sirbilor...“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el. a tälmäcit tipicurile in limba romänä. a cugetat. bulgarilor. a :164 . a treia editie in 1650. care prezintä un interes deosebit. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare . Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor . De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. si cu deosebire.. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru .... si ortodoxia in Ardeal. spune mai departe. tipicurile. in 1637 si 1638 la Govora. ci sä intäreascä. . incercarea de nationalizare a serviciului divin. Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. 159).si astfel scos-am la luminä .aceia . Slujbenicul. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor.

pe lingä predicile care dezvoltä. de 55 de foir privitor la dragoste.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. dar pinä acum n-a fost incä identificat.. Originalul acestei Cazanii este. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. pe care o oferä ca . adusä den raiul vederei ceriului". apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). iarä päcätosii de-a stinga. domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. dupä Pravila lui Coresi. tradus din ruseste. ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. cele zece porunci. la iubirea de argint. Dar omite. pocäintä. PRAVILELE. Este un mic tratat de moralä in 4°. la 9 martie. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. viata Sfintului loan cel Nou.). toti. la „muzävirie". textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. toti päcätosii si direptii. este o retipärire a Cazaniei precedente.“ A doua Cazanie. Bunavestire s. egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. ispove. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". pe timpul egumenului Varlaam Arapul. Aflarea sfintei cruci. preotia. patronul Moldovei.Sf. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. ln schimb introduce. apärutä la Tirgoviste in 1652. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. care nu cad obisnuit intr-o duminica. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. Nicolae. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä. cä-i va aleage sot de la sot. §i Indreptarea legii. „Tatäl nostru". sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi.). cum aleage pästoriul oile den capre. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare.a. Iatä de pildä un pasaj. Dumitru etc. dupä cum ni se spune.danie. cui-s dupä lucrul lui. apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 . Botezul Domnului. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. milostenie. Moxa sau Moxalie. ceea ce nu s-a observat pinä acum. Traducerea este insä vioaie si plastica. fiindcä. moartea omului. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare.

Hs. P. in implini. dar textul nomocanoanelor diferä.rea misiunii lor de duhovnic.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. Din acest motiv. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. sau va juca. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. ci si din a preotilor si a cälugärilor. sfintiilor voastre. Panaitescu. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. care.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. „Popa ce va bea la cräcimä. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. si are importantä deosebitä. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä. precum a arätat P." Se vede bine. sau va cinta mireneste. anume Pravila. Ea corespundea. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. pe de o parte. pre limba rumäneascä. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. frati duhovnici rumänesti. din aceste rinduri. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. exceptind citeva adaose si omisiuni. tipärit la Kiev in 1629. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs.silor säi. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. nu numai din viata laicilor. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. celorü ce sintü ränite cu päcate. pe de altä parte. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. Prefata pravilei este. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. sä scotu ceastä carte. care era caracterul pravilei. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. alta pentru Ardeal. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. sä se :166 . nice la mäscärici. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor.

cä foc netrecutu si-au lor .goneascä din popie". un an sä se pocäiascä. Textul acestei pravile a fost pregätit. Cea de-a doua tipäriturä juridicä. Indreptarea legii (Tirgoviste. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele. altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. anatema sä fie. ^i cind sä vor imple 40 de zile. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. Cine ia mana griului.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere.. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul. si ale corbilor. pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea." Iatä. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . Si intimpinä de gräiesc unele rele. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. sau vreo trebuintä oarecaria. si se vor afla dupä moartea lui. pezintä nu mai putin interes. cä ya eugeta cä iaste bine. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. sä-$ tunzä pärul ei. deoarece aruncä o luminä nebä." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. si ale vulpilor.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu.. in sfirsit. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. §i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. nice foc. metanie eite 100. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. ori den piine. altceva dentr-acele ori den vin. ce vor fi ascunsi de cäträ toti. si va indräzni a facere acesta. nice vreun vas oarecarele. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire.. de vor fi in minästire. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. prin faptul cä e scrisä in romäneste. sä-i facä toatä pome. sä aibä pocäanie patru ani. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. insemnatä si ea ... cu tine sä fie de perire. iar averea lui sä o impartä la säraci. si altor glasuri. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului.. 1652). numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä. Socotesc si glasurile cocosilor.nirea lui.

Daniil Panonianul. privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. diacon. precum aratä Spulber. a incercat o sistematizare. in secolul al XIII-lea. apärutä la Iasi in 1646. Nichita. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46.. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. aminodi de la Hio. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. nici grecii limba romänä. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia.. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". pe oamenii cei domnesti". dupä cum a arätat Peretz. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte. al doilea vistier al tärii. pe timpul ocupatiunii Olteniei. dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. De pildä.. capitole din pravila lui Vasile Lupu.. Ea a avut. fusese aflat la Gh. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. cu titlul Cartea romäneascä. pe popä. ce se zice pre boiari“ . strämosul cronicarului Radu Popescu. precum si ale sfintilor pärinti. Timothei. ." Dupä glava 47 din textul Malaxos. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. Ea reproduce un original grecesc care. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. pe soli sau „pre mai marii lor. este o traducere dupä nomo.. combinind aceste douä izvoare diferite. Caridi.. dascäli desävirsiti. Stefan.canonul lui Alexie Aristines. cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. dupä glava 43—46 din textul Malaxos. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". urmeazä. o largä aplicare in Tara Romäneascä. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. dar C. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. dupä glava 86. este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. (Vasile. Nicolae. desi nu se spune.putintel Gramatica si Sintaxisul. privitoare la camätä. care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". grec originär din Tricala. cu pravila lui Vasile Lupu. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. :168 . A doua parte a Indreptärii legii. luatä din Malaxos. Zlataust). Prefata din Indreptarea legii. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi". in limba latinä. A.

slavä).. in „Tipografia Curtii. extras din Convorbiri literare XL. P.. Editii Pravila bisericeascä. 1940. p. unde. I. 169— 175. Bucuresti. P. cit. XL — L I X . V. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. I.. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. 7—43 (doamna Elina: 7—30). Dim%schin episcopal si dascälul. Studii si cercetäri. H o r i a O p r i s a n.. G e n e r a l u l P . p. 139. Lucrätorii asociati" . 1884. B i a n u . P. s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). p. 1926. X. S c o r p a n. Rom. in I. 16—36. Academia Romänä. 1906. in Cercetäri literare. Acad. arheologie si filologie. 1931. O tipiriturä m-. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. 1939. 1-25. P. tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. P. p. p. C. I o r g a . 3 6 — 4 8 . L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. p. p. sect. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. 9 3 — 9 5 . p. comparatia reluatä de Gr. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. a c e - 169 .. Iasi. 1926. p. 133— 161. 103 — 206. despre familia Nästurel. in Revista pentru istorie. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä. H a n e s .. p. XXV. (1912) I —II. X. ?i M. partea a 2-a. Acad. Bucuresti. la p. XI. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. Bibliografia romäneascä veche. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. LX—LXVI. Ill. 1932— 1933. Bucuresti. 46 — 90. III: p. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. Mänästirea Dealu. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. 244 — 245. L a p e d a t u . 200-232. 1904. B u j o r e a n u . P a n a i t e s c u . op. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. 37-71. in Analele. 282 — 330. 34—35. Lung. Gamber. Mem. p. 1911. dans les Principautes roumaines. 1903. P a n a i t e s c u . 1884. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. p. 1904. p. Indreptarea legii cu Dumnezeu. I. 1909. 135 — 137 si p.. Vechile noastre Cazanii. N . l o a n M . M i n e a. Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. p. N ä s t u r e l . XIII —XVI. P . p. Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. 57 — 67. t. T u r d e a n u . cf.. V . Despre traducerea lui Udriste Nästurel. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. 1934. Bucuresti.inteina wcunoscutä din sec. p.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. XXXVI. XII —XIII.. Dan S i m o n e s c u . intitulatä: Indreptarea legii. p . in Revista istoricä. ist. bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. 1939. XI. v. I. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. 1 1 — 1 3 . Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). Academia Romänä. 1910. op.. XXIV. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . Bucuresti. 1909. Bucuresti. Paris. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. XIII. Rom. Diseurs de recepfie. P a n a i t e s c u . Pravilele. s. Imitatio Christi (in 1. p. p . B o g d a n . P a n a i t e s c u . cit. 1910. I. in Prietenii istoriei literare. 1939. V . Varlaam.. partea a 2-a.. P. extras din Biserica ortodoxä romänä. Cercetäri istorice. Bucurefti. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. Coresi. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). numitä cea micä.

392-408. 117—179. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. 1910. Bucuresti. I. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä.. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. p. 314—342 (Pravila de la Govora). 1938. 72-95. XII. Curs de istoria dreptului rcm&n. pentru cä. ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea. p. Cea mai veche Pravila romäneascä. vol. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. XI. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti.I a s i . 3—471. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul. sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. in Revista pentru istorie. Cernäuti 1930. Etudes de droit byzantin. sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. Fintinele si ccdicii dreptului bise. 1885. L u p a s. Cartea rom. 1940. din aceasta cauzä. p. a c e 1 a s i. I.n'cesc ortoZo*. dar cu atit mai puternic. Ill. P e r e t z. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. Cluj. S p u 1 b e r.duinte. p. vol. A. 178-193 si 467-474. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta. 95. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. 369 — 440 (Indreptarea Legii). . Bucuresti.. si cä. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. p. prin „scrisori cit se poate de secrete". II. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. p. aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. Indreptarea■ legei. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. Incä din 2 septembrie 1629. Cernäuti 1886. incit nu sint in stare nici sä citeascä. Le code valaque de 1652. C o n s t . inainte de toate. Documente istorice transilvane. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. arheclogie si filclcgie. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri. P o p o v i c i jun. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. fiarä neimblinzitä. 67. In 1 I. Bucuresti." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. VI.. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. p. ’ ’ Studii asupra pravilelor. 1928.

cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi.198. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. 204 — 205. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni.amiazä. propune ca la sedinta solemnä. invätäturile Reformei. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. Cu alte cuvinte.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al. o solie la Matei Basarab. dar altele nicidecum". cele zece porunci.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. molitvele sau rugäciu. afarä de unicul Hristos. anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". fi. O Pascalie. sä asculte de episcopul ortodox maghiar. cu o carte derugäciuni. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. popa Dobre tipograful. a cärui activitate se deschide in 1639. se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri.lemn fi alte adausuri papistase“. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile. la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile".aprilie 1638. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. p. la patru ceasuri“. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia. sä se opreascä obstea. prin preoti.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. cit mai larg in straturile poporului. Räcökzy a pus la cale. De aceea Gh. numai cu apä curatä. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. ln afarä de serviciul divin in limba romänä. 2Ibidem. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. in fine. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. unele dintre conditiuni le-a tinut. luate dupä Palia de la Orästie. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. superintendentul Stefan Geley. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. 171 . sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. 194. foarte necesarä 1Ibidem. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. p. nu impreunä cu lingura“. intimplatä „ieri dupä. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. sä se suprime la inmormintäri: luminärile.1 La 4 septembrie 1640. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. cu buchii däruite de domnul muntean. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice. ungerea cu untde. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. XVII-lea. prin care sä se strecoare. cu condi.

in ore anume precizate“.. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. care. Gheorghe din Sec. si mä socotiiu cu preo+ii miei. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä. eu. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. sprijinit de Matei Basarab. Trepetnicul si Gromovnicul. mitropolitul Ghenadie. intr-un loc lipsesc zece pagiri. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. intr-altul opt. eu loristu." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest.sitü aceste sfinte cärti. sä le fie preotilor u de propovedanie. imputinmdu-se. sfätuindu-se cu preotii säi. aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. B i a n u si N e r v a H o d o s . 115—118. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului. ce sä cheamä märgäritar. sä nu päräseascä acest lucru bun... A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. Bibliografia. mitropolitul Iorest. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. Kirü Ghenadie. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy. Ion Caleca.l din 1640. Data aparitiei ei chiar era 1 I.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate. .dusä. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe. cäci lipseau din el pagini intregi. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581.. in sfirsit. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. p. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. Din nenorocire. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte. care.am sävir. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. iarä eu. dupä cum am arätat. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. I. arhimitropolitul Ghenadie. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. si. era §i aceasta: „Sä tipä. cu mila lui Dumnezeu. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu. CATEHISMUL CALViNESC. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. arhimitropolitü.preotilor. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. intr-altul sase etc. väzindu . douä cärti populäre.“ Cartea lui Coresi era tra.. de Carpati.tele..

Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä.nesigurä. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. domnul Täriei Unguresti si säcwi. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. Calvin. nici viitor. Catehismul acesta. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. ci. pentru care nu existä nici trecut. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. care. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. si s-au tipärit in sat in Prisac. Preotii romäni nu 1-au primit. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. tipärit. Poate chiar cä. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. dupä cum s-a spus. de Mintuitor. dupä el. ot rojdestvo Hristovo 1640. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. dupä el. Dumnezeu. dar cä. nu in Alba-Iulia. 5 zile. din punctul de vedere al doctrinei calvine. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii.lor span. fi desävirsirea spiritualä. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. 25 de zile. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. dupä cäderea in päcatul primitiv. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. obtinem gratia divinä. prin intrebäri si räspunsuri. in cursul vremurilor. a rämas o creaturä slabä. pe ascuns. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. pentru osinda cea vefnicä. care stia cä. reproduce punct cu punct pasajele combätute. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. pierzind. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. Nu admite cultul icoa. craiul Ardialului. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. Intemeindu-se pe Evanghelie. impreunä cu nemurirea.nelor. pentru cä. participind la el. pentru ei. cä omul a fost creat. si s-au obirsit in luna iulie. fi nici cultul sfintilor. Dupä cum se vede din titlu. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. cartea s-a tipärit repede. confirmä ipoteza noasträ. desävirfit fi nemuritor. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. in satul Prisac. Si s-au inceput in luna lui iulie. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. Ilie Iorest. in Institution de la religion chrestienne. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. pe ascuns. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. Fk leat ot swzdamira 7150. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. fi care este prezent in toatä eternitatea. El cuprindea. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. in 20 de zile. Nenumirea mitropolitului ortodox.

prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament. cä nu vor inteleage to^i. intre romänii care imbrätiseazä Reforma. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ. ia na^tere. den cit am putut. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. cu conditia de a pläti 1.. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „.. pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti.. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint. sub ocara de imoralitate. grecefti. noi mcä le-am läsat greciafte." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. in Fägäras si Banat. carele le inteleg toti. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". In cele din urmä.. Noi derept aceea ne-am silit.. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit. de si-au mestecat cuvintele. sä izvodim afa cum se intäleagä toti. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti.. sub influenta maghiarä. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. §tiind cä. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. dmdu-i-se drumul. dar avea un rar bun-simt. :174 . Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. o literaturä religioasä in versuri.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori. nu-i de vina noasträ.. Simeon Stefan.. afa fi cuvintele: acelea sint bune. iarä. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine.. A fost umilit. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat. altii intr-alt.hismului. Nu era un om de culturä deosebitä. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. de nu gräiesc toti Intr-un chip.. Simeon §tefan.

o scoalä romäneascä si alta ungureascä. ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. dacä e poftit. descris de regretatul N. väduva lui Gheorghe I Raköczy. apoi la Inmormintäri. laude pentru Pasti.Incä de pe timpul lui Coresi. Traducerea scrisä in caractere latine. alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski.ne§ti. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. En nevoja sza si en czara sza. cu traducere romäneascä in versuri. inainte si dupä rugäciunea predicei". la deprinderea celor sfinte. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. . din motive pe care nu le cunoastem. pentru a-1 face mai accesibil: . sä invete pe copii sä einte romäneste.citatä. fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. Gergely Sändor de Agyafalva. Dräganu. spune ea. apartinind secolului al XVII-lea. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. Aceasta din urmä cuprinde. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. alt vestit reformator al timpului. Un manuscris din aceasta grupä. de care se servesc caransebesenii si lugojenii. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. ne este putin cunoscutä. dar care. este insä greoaie. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. si un ciclu bogat de cintece unguresti. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. prezentat lui Raköczy. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. pinä acum. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. dar. comunicind intre ele printr-o poartä comunä. principesa Susanna Löräntffy. In 1657. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. cuprinde. soli. „$i de citiva romäni mai luminati". adäogatä la sfirsit. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. cu ortografie ungureascä. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. prevedea la punctul 6: „Sä serie. ke Domnul pre je enke. traduse in limba romänä. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. Dräganu. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. laude pentru patimile lui Hristos. una lingä alta.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. Iare el va czinfi. indeosebi in duminici si särbätori. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. pe care il däm in ortografia 175 curentä. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. aläturi de psalmi versificati. cäpeteniile miscärii calviniste. Iatä un fragment din textul reprodus de N. laude pentru Anul nou. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. . Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. n-a väzut lumina. intre altele. construieste in Fägära§.

........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..92 EPOCA POST-CORESIANÄ............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.........150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.........................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ..................... TEXTELE POPULÄRE........................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA....................................110 LITERATURA RELIGIOASÄ...........30 :176 ...............207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.............................. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ...190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.....219 (1942 -1979)...........139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..................242 Literatura modernä.................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA............161 STOICA LUDESCU.43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE........ FOCARE DE CULTURÄ.45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ..79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI........ EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...................66 I..ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..............2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................................................................................................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä.....................................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.........................................................213 CRONOGRAFELE...............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE...................50 MÄNÄSTIRILE....

de prietenii si profesorii noului doctor. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri.. Epoca influentei grecesti... fine-te Leyda. firtati.... dupä cum spuneam in alt loc.. scrise. ungureascä............. alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu. vol.. Romanus civis... In 1674 inchinä o odä prietenului säu.. prin cärti si-n omenie tipar. Oda lui Mihail Halici.. scrisä cu caractere latine.35 Istoria literaturii romane vechi. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri..... de pildä..... Publicarea lor.Didactice.. näscut in 1643... dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori.. in ortografie.. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus.nu este exclus ca. cum a fost. cu profesorii... Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci. deprinzind in fcoalä.... II. in mai multe limbi.. Nainte.... Era firesc ca. Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel. 1938. La tofi. in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto.. 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä.. de Cäränsebes“...... luminä si in aceasta chestiune. sä minuiascä ode latinefti.35 Lucräri postume *.... ■ Mihail halici. inscriindu-se la Universitatea Altdorf. nimfele iasä curind. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea....ricä fi pe poeticä. Textele n-au fost insä date la luminä. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein. este in limba romänä.. fireste.. au iefit citiva cärturari versificatori... In 28 iunie 1665... Frafi. Ifi fäcuse studiile in oraful natal... Din fcolile reformate...... 209. scriind la voi... pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini.... care semneazä „Nob.... se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete....... p.37 Sä ne fii intr-ajutor nouä. .... Aläturi de aceste teme retorice de clasä.. desigur.. Necroloage..32 Comemoräri.. de lingä Nürnberg. 177 . le-a continuat in liceul reformat din Sibiu..... 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie.. o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate.. cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam. Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe.33 Recenzii si rapoarte.. mai ales ode latinesti fi unguresti. era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef. Diverse... intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas.. Editii de texte.. il gäsim... Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä.34 Conferinte rostite la Radio...... sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1. dupä datinele timpului. va aduce.. Rumanus Apollo.. fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud.nilor säi..32 Publicatii conduse......... Mihail Halici.... din aceste cintece de slavä pentru särbätori.. impreunä cu prietenul säu Frank.

Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". dascali si bunele doamne. pe lingä versuri nemtesti. unde vlädicii autoh. ln atmosfera acestor preocupäri. Fatä d-arbänas. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä.rocire. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. 1674. Din neno. Sara. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. Cu pace ii fifi. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. alcätuit pe la 1660. Valentin Franck von Franckenstein. cum a arätat N. veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. dupä cererea legatarilor säi. se pare. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. La 1712. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. Succesul prietenului säu. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. De aci inainte i se pierde urma. tipärit la Bratislava. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. intrind in clerul catolic. la sfirsitul lui octombrie. mari doctori. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678). a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. Dar in Ardeal. Prietenul sas al lui Mihail Halici. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale.toni si patriarhii greci. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. ca comandant de garnizoanä. cu piine si sare. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. in care. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. Dräganu si E. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. unguresti si latine. serie el. publicä si 80 de versuri romänesti.zoficä in limba latinä. i se deschide testamentul. In acelasi an. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc.Domni buni. Unul este Ghecrghe Buitul. dimineatä. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. in 1636. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. rugäm. Bathori. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. INFLUENTA CATOLICÄ. dar :178 .

VIII. Bucarest. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. tome III. 1928. T a g l i a v i n i (cf. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. 1936. Biblia lui Serban. N. 19 15. I. p. . Bibliografia veche romäneascä. I. 184. Cernäuti. Buc. 117— 179. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. p. in 1703. Cluj. I. Pentru descrierea textelor publicate: I. Cluj. pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. in Ion al lui G. 7. a II-a. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Sec|. indeosebi p. s. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. sotia lui Vasile Lupu. unde se dau §i extrase). 1077— 1079 si 1168— 1170. B i a n u. I. 1940. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. p. II. G e o r g i u B a r i t i u . 1893. vol. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. p. 77— 168. in Analele Academiei Romäne. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). 419 — 422. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. p. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . Mem. 107— 115. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. 1887. 279 — 316. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. 161. 1940. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. p. tom. N. 41—55. si: S t e f a n M e t e s . N. vol. 1941. 188 — 206. 1940. IV. Cluj. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. 204 — 209. 1910. 194— 198. M e l c h i s e d e c . Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. . ist. un dictionar valaho-latin.. Psaltirea in versuri. Sibiu. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. I. 207. H. L u p a s. D r ä g a n u . Biserica ortodoxä in luptä cu protes. Bucuresti.. 1— 117. 237 — 268. traducerea romäneascä la I. 1911— 1912. tom. pe lingä izvoarele citate mai sus p. Documente istorice transilvane. in Dacoromania. indeosebi p. p. in a doua editie.tantismul. A l e x i c s S z e g e d i. N. 1911. s. S b i e r a . in Anuarul Institutului de istorie nationalä. O expunere sumarä. I. D r ä g a n u . Bucuresti. 328). Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. in Analele Academiei Romäne. S z t r i p s z k y ? i G . la Cluj. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . Documente istorice transilvane. in Archivum Europae Centro-Orientalis. 160— 170. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. ed. p. p. maghiarizat. L o p a s. 112—118.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. 537. ist. Budapesta. A reformdciä az erdelyi romänok között. despre ms. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. D r ä g a n u . O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. IV. cu caractere latine si ortografie maghiarä. I o r g a . 1938). p. D r ä g a n u . I. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. VIII. XII. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". 179 1937. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini.000 de cuvinte in dialect bänä. 1912. Sibiu. 270—277. I . la I m r e R e v e s z . Ed. 1885. care cuprinde o serie de cintece lumesti. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. J u h a s z . Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. 1935. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. Rom. De la el ne-arämas Codex Kajoni. XXXIV. N. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. 283 si urm. Budapesta. Texte publicate. Cluj... Bucuresti. La Reforme et les Roumains de Transylvanie. p.care s-a retipärit. Archivum Romanicum. t. Budapest. p. Acad. Codicele Voronetean. Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. sect. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. 1879 (textul Catehismului). II.

XI. multi dascäli harnici. 90.Despre Mihail Haüci: N. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. Rom. VI. Se pare cä era un dascäl iscusit. arh. 1930. p. in Dacoromania. D r ä g a n u . seria III. IV. a c e l a s i . a c e l a s i . 30 — 31. cf. il cerea din nou. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. invätind copiii. C r e t u . pe Somes. Despre Buitu cf. A murit dupä 4 mai 1646. 789 — 792. mosia lui Constantin :180 . 121— 122. 1928. Sect. 77— 168. seria IIT. T a g l i a v i n i . p. lit. in Columna lui Traian. Dictionarul a fost atribuit de N. 1929. vol. in 1635. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. si fii. Etudes et recherches. Dr. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. si A. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. Franckenstein au fost retipärite de N. I. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. cf. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. Despre cintecul voivodesei Lupu. 1883. Versurile romänesti ale lui Franck v.. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. Cintece istorice unguresti despre romäni. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. Analele Acad. p. Despre Gh. 900 — 905.. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. 7. Paris. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. 1938. p. V. in Dacoromania. de data aceasta pentru instruc-. I o r g a in Studii si documente. C. p.. III. A. B. In casele marilor boieri träiau. 1912. p. dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. 6 — 8. t. Dr. in satul Calafendesti. a dat peste el Patrasco Ciogolea. Bucuresti. p. 102— 104 notä si 118— 121. cäci mai tirziu. p. din Suceava. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay. Champion. cä avem cuconi sä ni-i invete".. IV. IV. ist. IV. In Moldova lui Vasile Lupu. si Revistä pentru istorie. {ia nepotilor säi.. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. II Lexicon Marsilianum.. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. p. 320 — 380. 52. in Dacoromznia. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. III. Patrasco Ciogolea. Intre ceilalti boieri. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. 16 — 45. V e. Despre Lexicon Marsilianum. in apropiere de orasul Bistrita. IV. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. „ciinele cel bätrin''. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä.r e s s . D r ä g a n u lui M. B i t a y. Al e x i c i. sect. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. P. 1898. Dacoromania. mem. Despre Anonymus Caransebesiensis. ajuns mare logofät. VI. Bucuresti. XIII. Halici. D r ä g a n u . X. studiul citat mai sus. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. extras din Revue des etudes hongroises. E g o n H a j e k. noua serie. Intr-o cälätorie la Bistrita. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. p. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. p. L a c e a. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". Analele Academiei Romäne. Mihail Halici. Bucarest. Gr. Sibiu. Mem. N.. 1 — 48. Dacoromania. se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. p. in Tinerimea romänä. H a s d e u . p. 1923. ibidem. nota 1. XVII. 406 — 429. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. Academia Romänä. Noua revistä romänä. printre care si citiva veniti de peste munti. p. 203 si urm. C. 1925. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle.

spune el. Eustratie. La aceasta datä semneazä. Nu ftim ce au discu. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. si asupra legendelor hagiografice. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. de la mare pinä la mic". reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. care se aflau in palatul domnesc din Suceava. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. Cäci Petru Movilä. Teodor Ignatie. in martie 17.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu. In varä era la Kiev. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. viitorul logofät. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. in simbäta Sfintului Alexe. a inchis ochii jupineasa Sofronia. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. pärintii cronicarului. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä.Ciogolea. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. pentru ctitoria de la Dragomirna. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia .. ln sihästria de la Secu. In 1610 era egumen al mänästiri. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. in schimb. se distinge prin rivna lui cätre culturä. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). In iarna anului 1628. i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. A doua misiune avea ca tintä Moscova. «um era firesc. cu „tot soborul.ln anul 1629. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. mama lui Constantin. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. din pammtul Moldovei. Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. a alunecat. in notele sale.nicerul Pavel Ureche. De altä parte. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. unde se pästrau moastele atitor sfinti. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. Secu. Leastvita lui Ion Scärarul. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. fi pentru a cere. august 3 zile. sotia marelui logofät.zaporoj eni —■ minune care. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia.

Emiliei Cioran. pe malul „marelui lac. Studii istorice greco-romäne. i-a tinut o predicä cu tilc. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. pe care o päräsise. cerindu-i sprijinul.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. lingä bäile construite dupä planul turcesc. Colegiul si imprimeria. R u s s o. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. dar nu le-a putut ridica. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. asemänätor cu cel din Kiev. Au fost cuvinte profetice. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. In 1639 el sfir. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. cu versuri latine fi polone. Paul de Alep. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. färä sä fi fost trecut prin episcopie. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. rectorul colegiului din Kiev. ziditä din marmurä sculptatä. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. :182 . 55. El se adresä deci lui Petru Movilä. Rectorul colegiului. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. p. de garoafe.in care grädinile „pline de trandafiri. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. Il gäsim retras la mänästirea Secu. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. regina stiintelor. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. lucru dealtfel ingäduit de canoane. I. in prefata cärtii. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. le-a plätit. Vasile Lupu. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. asemä1Cf. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. numit helesteu sau pescärie“. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. in frunte cu Sofronie Pocapski. cu ambitii mari. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". Varlaam a ajuns si la Moscova. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Aproape de mänästire. färä sä poatä subscrie. Meletie Sirigul. D. In fcoala din Kiev. noteazä insotitorul säu. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. retorica se preda in limba latinä. 229. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. a comandat icoanele. p. in ziarul cälätoriei2. Sofronie Pocapski.moldove.sise mänästirea Treisfetitele. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". domn cult. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. in lavra din Pecerska. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el.

numai la tipärirea de cärti romänesti. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. indeplinise la Kiev. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie.titele fi este prima tipografie a Moldovei. de la stavropighia din Lwow. de infrätire si ajutorarea aproapelui. Raportul iezuitului Bandinus. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. erau si alti profesori. impreunä cu corpul de profesori. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). altii sintaxa latinä. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. care predau limba latinä. elevul lui Pocapski. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. sint redactate 111 limba latinä. pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. cerind materialul tipografic. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. si. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. predau unii gramatica. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. care se gäsefte. El aducea cu sine in Moldova. In primävara anului 1642. Sofronie Pocapski. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. intre anii 1639—1670. a lucrat. Cazania. ale cärei moaste . aduse tot prin Sofronie Pocapski. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. iesite din tipografiile muntene si rutene. Aläturi de profesorii ruteni. in preajma sinodului din Iafi. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. cu litere chirilice. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. care predau limba greacä. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". „Ilia" sau „Helias". fi pe aceea de director al tipografiei.tirii Treisfetitele. a sfintului Gheorghe. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. dupä cererea lui Vasile Lupu. din 1644. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. lucrate sub influenta xilografiei germane. in cursul lor vijelios. ACTiviTATEA literarä. dar fiindcä stavropighia intirzia. prin 1647. Curind dupä suirea sa pe tron. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac.

in preajma mänästirii Secu.. la distant e mari. in care vreme impäratii cei necredinciosi. Precbrajenie = Schimbarca la fatä.reazä de acelea de toate si sä veselesc. despre care a fost vorba mai sus. misei = säraci. ca monah. vä vesnihu — Sntru cei de sus. varlä — inchisoare. precum: mai chiar = mai clar.senie = inäl'jare. Und. curserä cu sensul de alergarä.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. diin limba sloveneascä“. iarä dacä vine primävara.ghelii. intelese intr-o vrernc.. si in vremea de domult. zlcba— räutate. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. Intr-adevär. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. lämurefte in predoslovie. ei sä iusu. U n d . si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. Pinä cind nu se va identifica. „Diin multe scripturi tälmäcitä. tvoret = creator. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. . spune el in titlu. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. cäci iatä. desfuitoriu= poruncitor. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. Dar credintä cä Varlaam a introdus. originalul sau originalele lui Varlaam. G. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. iztehnie = viclenie. väzne. cind. scrisul lui Varlaam. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. ca si intr-o vreme de iarnä. ci«<iesc= minuni. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. dascali besericii noastre". literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. camene — piaträ. de pildä. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. Fraza lui. si. in scrierile sale. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. mai limpede. desi au trecut peste el trei veacuri. in firul tipäriturilor rutene. :184 . = cind. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. tvorenie= creaturä. . ocinasi = mostenitori. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. veruia — crezul. desvesti = dezbräca. ln textul lui Varlaam. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. tnmä= mamä. de aistvui = a lucra. In Ucraina. tirani. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. mäcitelii = chinuitori. Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. nusa = dinsa.

asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. cu simtul pentru limba literarä in devenire..aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. giudete.litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. Sabiile strälucesc.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. din latinescul super. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. zaria . Si iatä. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä. agiutä). deacii fesurile fi väile. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. 3spre. pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. ." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. hirea). Singele se varsä pre pämint ca piraele. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". ca prefacerea lui / in h (hi. cä precum cind „räsare soarele. pronuntarea lui z cu dz (dzua. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. gios. care circulau incä pe vremea sa in Iasi. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“.venisme cu care era obisnuit . fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. Astfel munca lui de traducä. domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu. a lui j in g (giuruintä. asa intr-acela chip. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. are aci intelesul deasupra. 46 Limbile are infelcsul de popoare. cu o§ti de ingeri nenumärati. pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. fi copacii cei inalti lumineazä.. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul. sägetile acopär soarele. Ea cuprinde lämurirea tainelor. firea. in graiul lui inflorit. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca.treaga „semintie romäneascä“. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane.siene formele muntenesti. scriind pentru in. Dumnedzäu). in afarä de unele particularitäti. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne. in sfirsit. Cele sapte taine. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1.icoane si le lepäda diin beserecä.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i. fratele lui Vasile Lupu. E o carte care. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului. 185 ..

unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise. anume Gheorghe Ciulai. au läsatü invätäturä.. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. cä este o operä originalä." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. fi i-a fäcut mare nedrep. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti.. scäpat din temnitä. se gäsesc fi citeva note. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii. cumpäratä in Gepcf. rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. Cartea a pätruns fi in Ardeal. cä nu sä apropie nemicä de dänfii". in 1645. Si 1-au clevetit pe Iorest. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi. care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. cind era ciuma cia mare". fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru . 20 de ai sä nu sä cumenece . fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. fäcind parte din ..tate. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri.. dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. in Topa de Sus. Räspunsul la catehism. si intru diregatoriia cea lumascä.. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". fi 1-au legat.. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti. Altä copie circula pe la 1820. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia. lingä Temifvara..:186 aceste Seapte Taine . Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. fiorul indignärii: „. Si a adus märturii mincinoase. Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac .. Ardeal. Asa. care uräfte cele bune... in care sint fi craiul fi toti ungurii. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului.. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. pe popa cel mare al regelui. arhiereul creftinilor romäni. bunäoarä. Muntenia fi Moldova.." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. sä le vazä cum simtü . cind mitropolitul Iorest. in care se simte incä.... Si tot ce a avut au luat de la el. peste veacuri. are o importantä deosebitä nu numai pentru. a sculat diavolul. care se aflä in eresul luteran. in drum spre tarul Moscoviei.. si era räutate mare in.. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. nouä luni a pätimit. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei.. afijdere fi cela ce va lega nunta . Aläturi de normele de ritual si de canoane. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . amenintatä de calvinismul maghiar. fi 1-au inchis in temnitä. in domni fi in boiari. adevärate documente de folclor. la 1720. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare.“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. o altä copie. voind sä-i converteascä la luteranism. la craiul Raköczy Gheorghe. in Sväntü Andrias. Atunci.

a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. in 1656. Incä din 1632. p. Räspunsul mitropolitului Varlaam." Ca un adevärat pärinte sufletesc. färä scripturä svintä. nr. care nu pot fi socotite ca idolatrie. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat.. in editii muntene si ardelene. precum a arätat Peretz. intrucit sint simboluri. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). cu räspunsu den scripturä svintä. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. impotriva räspunsului a doauä täri. „Dumnealui Udrifte Nästurel. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. pentru cercetarea Catehismului. un sinod al clerului din cele douä täri surori. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. Pravila. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. Simbolul credintei). desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. 182—184. pentru fiecare afirmare. care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. se aflä fi vieata fi moartea“. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului. Este.. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. pe ascuns.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. scoasä si tocmitä. pentru ca. tipärit in romänefte la 1640. pe textele evanghelice. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. de superintendentul ungu. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . furifase ideile dogmatice ale calvinismului. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei.rilor. care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. Därimind punctul de vedere calvin. la semnul crucii. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. Catehismul de propagandä calvinä. a pus la cale. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. sä le combatä punct cu punct. convingätor si intemeiat. Am arätat mai sus. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. Cele zece porunci. Udrifte Nästurel. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. la cultul sfintilor si al icoanelor. asa de demn si documentat. 3100). adusu-mi-au fi o cärtulie micä. cumnatul lui Matei Basarab. apärutä in 1646. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. in limba noasträ romäneascä tipäritä .

ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä.. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe). numerotate curent. „Farinascu“. ne strädu. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). Acest fapt evidentiazä cä. G. prin structura lor. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi. S. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc.iam sä ne apropiem de Occident. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. ca bunäoarä la § 24: «.. sudalma. o mare vazä. sezind cälare pre mägariu. impreunä cu toatä opera lui juridicä. cind se diguiesc apele pentru morärit etc. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea". din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. deci la 38 de ani dupä data primei publicäri.:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä. Asijderea fi pre muieri. falsificarea de bani. In 1646. . Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. iar autorul. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. Prosper Farinaccius. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric.. din Digesta. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. din psihologia vremii. precum: omorul. Longinescu. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis... se leagä. adicä din: Institutiones. Partea a doua a Pravilei. poartä-i pre ulite . infractiunile pästorilor. Se näscuse la Roma in 1544 . fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä.. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. . ajungind procuror general al camerei apostolice. mai scurtä. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. pre unii ca aceia cari iau douä muieri. incälcäri de teritorii. debutase ca avocat la Roma. intrase in magistratura papalä.. din Codex si din Novellae. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. unde cistigase repede. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä.. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. din punct de vedere juridic.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. totusi. de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. pagube aduse pomilor si semänäturilor.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian.

I. precum a arätat D. pentru lit. vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. R u s s o . Autografele lui Varlaam mitropolitul. tom. de au gäsit oameni ca aceia. 919 — 946.i d e. 103— 108. p. 229 —236. 510. 8. 1—2. VI. p. Analele Acad. vol. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. I. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . L u c i a n P r e d e s c u . Elenizmul in Romänia. Mem sect. A u r e l V . p. Bucuresti. in Analele Academiei . XXXVI. sect. 1882. nr. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. ist. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . Rom. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. 1894. 1632—1653. Bucuresti. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. pentru completarea biografiei lui. a c e 1 a ? i. 5 — 6). Pentru autografe: V. Milcovia. Fund. 1940. 1912. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile. 1913. 25 si urm. Epoca bizantinä si fanariotä. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. „. 1911—1912. in Revista criticä literarä. p. III. D R u s s o . editia a II-a. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. II. Vasile lupu ca urmätor al impä. p. B i a n u . p. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. I. seria a II-a. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia. M i n e a. Cernäuti. 1885. unitatea legislativä a celor douä principate. 3 — 6. LVII. cf. 424 — 452. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei.. data sfintirii lui ca mitropolit: I. Opere postume. Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. nr. V.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). a märiei sale rob. Eustratie biv logofetul. s. Varlaam. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. 1904. II. 1939. 1930. P ä r v a n . p. III-V. in Studii si documente. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. domnul Moldovei. i n I . 107— 137. in Analele Academiei Romäne. XLI.. XIX. nr... Dragos Eustratie logofätul. 1938. rev. Socec. 210 —217). Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii. Istoria romänilor. Iaji.". 979— 1000.. 1939. Bucuresti.. Bucuresti. si extras. 31 — 32. In orice caz. II. ce sä poatä intelege toti“. Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. Bucuresti. 20. III. Surete si izvoade. 1935. 189 Bucuresti. p. Cercetäri istorice. cf. £i Convorbiri literare. I o r g a . Cluj. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. XIII —XVI. XXXIV. ist. 4).. 2— 12. 1940 (extras din rev. p. Iasi. S a v a . A. p. in Studii istorice greco-romäne. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. Bucuresti. G h i b ä n e s c u . si artä.. LXIII. daseäli fi filosofi. Biblioteca enciclopedica. a c e 1 a ? i.. 695 si urm. A.). Mem. N. nr. A u g u s t i n Z . si Studii istorice grecoromäne. 1896. Athenaeum.. P o p . p. Arhiva. 1939. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). Pentru logofätul Eustratie: C. N . Opere postume. in secolul trecut. p. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. in Convorbiri literare. date documentare la: Gh. 1632— 1653. retipärit din Candela (IV. 1145— 1172. p. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. L u p a s. XXXVIII. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. an. S t o . TI r e c h e.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . 1896. p. 1934. Bucuresti. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. in Columna lui Traian. I o r g a . p. tom.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe.

si I. multe limbi stia: elineste. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. care. Iasi. 545—596. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. II. 1885. D r ä g a n u . L o n g i n e s c u . op. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. p. 1916). Cercetäri istorice. St. 55 — 68. Ion P e r e t z . Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. Varlaam. 1914. Casa Jjcoalelor. IV. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. 1903. 231—235. 1887— 1888. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. P a n a i t e s c u . Bucuresti. Pentru tipärituri: I. Opera. focarele de cärturärie slavä se stinseserä. Boto?ani. Iasi. 295. S i o n . C. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. I. B i a n u s i N e r v a H o d o s . romanistul italian. insotitä de 1) izvoadele sale. S. 1940. 281—312. Bucuresti. 1903. Analiza lui la P. p. 1933. p. V. V. XXV. apoi de Ion M. 1931. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. 1—82. era neam de mazil. 1875. in revista Biserica si scoala. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. 1914. reprodusä si de I. nr. p. in I. Istoria vechiului drept romänesc. Bucuresti. Gr. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). Bucuresti. Bibliografia romäneascä veche. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. XXVI. I. Istoria dreptului romänesc. 65— 107. P a n a i t e s c u . B i a n u. si la V. ed. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. Patrognet. B u j o r e a n u. Vechile noastre Cazanii. Coresi. 201 — 221. Paris. I. däinuia in bisericile noastre si cä. 57 — 59.. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. Lo ng i n e s c u. C a r t o j a n. 1915. 133— 161. Studii: S. G. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I.Romäne. III. 1895. Bucuresti. Textul inso^it de studiu publicat de N. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. 1909. 1934. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. Bucuresti. Iasi. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. deoarece in sudul dunärean. I. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. in rev. opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. L u p a s in Documente istorice transilvane. in Prietenii istoriei literare. P. p. III. H a n e s . I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Gamber. in Arhiva. p. Gr. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. in Revista istoricä romänä. a c e 1 a 5 i. p. p. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. Arad. Iasi. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. in Analele Acad. G h i b ä n e s c u . pe la jumätatea veacului al XVII-lea. p. Arhiva. care totusi. p. Bucuresti. Göbl. Rom. G. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. p. P. 245 — 249. 51. oprimat sub apäsarea turceascä. latineste. L o n g i n e s c u . 1912. prin puterea traditiei. slavoneste fi altele. B e r e c h e t. XXVII. Semnä. 21 si 22. 1942." 1 Prost — de neam de jos. 119—158. Introducerea a fost publicatä de N. p. :190 . S c o r p a n . Mitropolitul Varlaam. X. Eustratie: 340 — 367. p. G. Bucuresti. Socec. M a n g r a. M i n e a. P.". cit. prea invätat. S. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). Neculce. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. p. p. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. Mänästirea Dealu. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. in Autorii romäni vechi si contimporani. din aceastä cauzä.. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. Cluj. in colectia „Texte de literaturä veche rom. 1940. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. 160—181. XIII —XVI. Cluj. XXV. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France.

Leontar. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. precum si numeroase citate latine din operele sale. pe marginea unei cärti vechi. care au studiat lexicul lui. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. pe de altä parte. din Ianina. versurile latine despre Sibila Eritreea. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. in sfirfit. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. in actualul stadiu al cercetärilor istorice. De altä parte. iar. impreunä cu intreaga comunitate. transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. Tatäl se numea. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. grupatä in jurul bisericii ortodoxe. se pare. pe timpul exilului. Intr-adevär. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. Gäzdaru. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". E probabil. De altä parte. nu se poate räspunde cu preciziune. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Viata. originarä. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. Asa se explicä. traduse apoi in stihuri romänefti. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. Pärintii fi familia lui. pe care o gäsim intr-un rind. care a prezis nasterea Mintuitorului. o insemnatä colonie greceascä. se pare. bunicul Barila. fiindcä nu avea literele respective. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. reorga. istoric. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. geografic si etnografic. adaugä lämuriri in limba polonä. destul de inaintate. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. in stihuri polone. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui.nizatä de Petru . mama Misira. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. sint chestiuni la care. de asemeni. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. Lacea si D. In aceastä scoalä. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. una din mätufile sale purta numirea de Stanca.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

Din Vietile sfintilor au fost 205 . sectiunii istorice. 1671 — 1686. Bucuresti. in Convorbiri literare. S t u r d z a .tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. 1915.virei sale. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. iurnal bisericesc literar). in Tara Romäneascä. a tit cit o avem. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. 262—269. 489 — 496. Bucuresti. in Analele Academiei Romane. 21. Cernäufi. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. discurs de recep^iune la Academia Romänä. Sträduintele lui vor fi conti. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". de cind a murit preasintitul mitropolit. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. 157— 167. a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. in cetatea Iasilor. p. de fericitä memorie. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. I. originalul rusesc. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. 1918. Bucuresti. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . Munca lui Dosoftei. A. 1903. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. Bucuresti. H o d o s . Si. 110—116. 1940. de mitropolitul Antim Ivireanu. 1912. continind anexe care n-au fost traduse. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. D. nr. Bucuresti. I. Prin destinul säu tragic. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. B i a n u . in Arhiva. cel dintii dintre vlädicii principatelor. BIBLIOGRAFIE ' Viata. 209 — 240. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. XXXIV. § t e f a n C i o b a n u . B o g d a n . XLVII. sectia pentru limba si literatura rusä. Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. milostive binefäcätor. unde se descriu cärfile lui. impletita cu elemente miraculoase. Mem. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. 1912. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. $ t e f a n C i o b a n u . Despre fuga in Polonia: H. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. Bibliografia romäneascä veche. Opera. VI (1872). p. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. I B i a n u s i N . El. 1887. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. Un manuscris al lui Dosoftei. Iasi. p. Dosoftei mitropolitul Moldovei. p. 1885. si a luat moastele sf." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. Texte si studii. in Analele Academiei Romäne. O p r i 5 a n. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. $ t e I a n D i n u l e s c u .nuate mai tirziu. in 13 decembrie. Ed. au trecut fase ani. Kiev. 1920. Ia§i. Academiei Romäne. I. traducere din ruseste de §tefan Berechet. Prin traducerea Psaltirii in versuri.

vol. in Revista pentru istorie. Legendele despre sf. Pentru limbä: C. 1895.. B i a n u . Studii. I. Molitvenicul lui Dosoftei. edrfiune scolara". p. 1—114. seria a II-a. D. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. 214 — 215. A p o s t o l e s c u . in Analele Academiei Romäne. p. Jahresbericht des Instituts für rum. 1931. 51—144. si in Chrestomatie romänä. Psaltirea in versuri. c f . Mem. Liturghie. Fragmente din Acatist. s i N. in Revista istoricä romänä. 1898. 1915. W e i g a n d . Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). in G. G a s t e r . arheologie si filologie. Pentru versificatia lui Dosoftei. . Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. L a c e a. M. lit. I. XXXVI. :206 . 4 (1885). 635 — 636 (Eustatie Plachida). p. 251—259. ibidem. Socec. p. p. V. 1891. p. Studiu asupra limbei. sect..publicate fragmente de dr. Bucuresti. P u s c h i l ä . II.. 251 — 297 (si extras). Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . Bucuresti. Molitvenic. I . Constantin in literatura romänä. Sprachen zu Leipzig. in afarä de prefata lui I. I. Bucuresti.

C a r t o j a n. Vasilie cel Nou). p. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. 44 — 49. evolutia. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. 214—215. vol. G ä z d a r u .L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). B i a n u. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. Alexie). care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. p. Ia$i. cu mitropolitul Antim Ivireanu. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". Extras din Melanges Drouhet. p. In Moldova. 1925. cu totul diferitä de cea catolicä. in linii mari. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. LVIII. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. II. Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. 122—149. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. Bucuresti. 1940.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. XXXIV. Gheorghe. traduse in romäneste". trubadurilor si scriitorilor profani. XXVIII. in Arhiva. Contributii privitoare la originea. 1909. I. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. Despre Avgar cf. 243-261. si Convorbiri literare. De altä parte. D . 1927. In Muntenia. Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . 156— 171 (sf. Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. 193— 194. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. Cärtile populäre in literatura romäneascä. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. p. Vineri $i sf. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. p. In Occident. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. 1938. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. Bucuresti. sf. II. M a r i a n S o k o l o w s k i . pentru a fixa aci. vol. Cei sapte cuconi din Efes. cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. Paris. p. Eustatie Plachida.

dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Am arätat la p. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. Coresi a inläturat. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. in mänästiri lucrau de zor. care era strins legatä. artiftii caligrafi fi minia. trans. o continuä främintare de a gäsi. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. ca limbä literarä. mentinind unitatea credintei si a graiului. A trebuit sä treacä multä vreme. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. cu vremea. timp de douä veacuri fi jumätate. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. singura hranä intelectualä a intregii societäti. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. sociale fi politice. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. in primele veacuri. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. cu caractere arhaice si dialectale. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. cum au numit-o slavistii noftri. ci fi moartä. leagänul literaturilor sud-slave.punind textele in graiul muntean. iar :208 . De la aceste focare s-au aprins. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. clerul.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi.sfinte si se formeazä. räspindite in copii manuscrise. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. altkirchen slawische Sprache. cum o numesc filologii germani. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. cit a putut. temeliile literaturii romänefti. cu jertfa propriei lor vieti. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". Traducerile lor. citiva iluminati sä porneascä eroic. pentru gloria lui Dumnezeu. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin.muri. sint textele sfinte. maramurefenii au pus. in secolul al XV-lea. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. particularitätile arhaice fi dialectale. pe acele vre. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice.turifti. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. paleoslava.

care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. carii imblä in toate taräle. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. gindul lor s-a indreptat. incä din secolul al XV-lea. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. de altä parte grädinile inflorite ale raiului.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. care. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea.cuvintele trebuie sä fie ca banii. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä.. la lumina opaitului. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. ca Fisiologul fi Albinusa. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. era dornic sä cunoascä. departe de valurile lumii. Legendele hagiografice.tindä fi cu riurile de fläcäri. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. din Sinpetru Ardealului. intr-o atmosferä de miraculos. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. ifi incheia popa Ion Romänul. s-a trecut la legendele pioase. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. fi cätre marii asceti. „cä banii aceia sint buni. Odatä cu legendele apocaliptice. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. afa fi cuvintele acelea sint bune. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. in pustiuri. Cu deosebire cälugärii. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. pline de gratie naivä. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. näzuind spre mintuirea sufletului. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. care. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. s-a creat limba noasträ literarä. fi cätre martirii bisericii. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. copia sa. chinuit de grija mintuirii. necesare cultului divin.. Astfel. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. cu o fireascä simpatie. carele le intäleg toti". apoi la texte profane cu caracter moral. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul.

pinä la noi (1620). care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice. Aceste :210 . viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. Evangheliile. vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä.

nici ostenealä. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. Zugravii acestei epoci. dupä lupta de la Räzboieni. mofiile inchinate Muntelui Athos. in locul abstractiunilor teologice. In naivitatea ei adorabilä. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. bunäoarä. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. p.. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. II. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". spune el. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru". cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. tälmäcite in chiliile mänästirilor. impräftiate azi in tot Orientul ortodox. celälalt mare domn al nostru. din romanele populäre chiar. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä.. . dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä.. nici 1Cärtile populäre. Mihai Viteazul. va fi pierdutä. vol. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. nu m-ar durea atita. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti. din viziunile apocaliptice.. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche.. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. fi täri fi averi fi sotie fi copii. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. Iatä. din mentalitatea celui care a lucrat. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei. oricit simt al colorilor fi al perspectivei." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. 385. Peste un veac. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. nici singe..texte. noi cu capul nostru“. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova.

„arätarea" la Hotin. fi incheie.. cu mina tremurindä de emotie. alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. Religiozi. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat. cä de atunce. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. cä mäcar citä nevointä pune omul. o invazie de läcuste.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. Pe timpul lui Brincoveanu.tinätate“. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. diata vietii lor. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres.. unde träiefte fi pinä astäzi". Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. chiar faptele märunte din viata omului.. „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste. le-am läsat. (N.. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. 43.. sä ajungä in pragul ruinei.bila lui naivitate pioasä: „. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. . De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. red. sorocul lui Dumnezeu. la opt ceasuri de noapte". dovedescnunumai familia. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“. ci este a fi credere acest cuvint. adaugä. Ureche.) :212 . pentru opere de binefacere.. cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa .. la scaunul säu la Suceava. zice Isus Sirah. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta. . a se vedea nota de la p. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei. cind se cintä canonul. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. spune Miron Costin. la sat la Badeuti. cum este orinduit. din an in an. oprimat sub stäpinire turceascä.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva.xizarea cu rinduielile bisericefti. in urma reformei de expropriere fortatä. o eclipsä de soare. eforii si atitea institutii pe care noi. in adora. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui".mina patimilor. in pragul veacului al XVIII-lea. a-1 cläti nime nu poate". ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä.. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria.

literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. in sfirsit. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. in alcätuirea ei. care stäteau in legäturä cu Apusul. Nicolae Milescu. inaintea lor. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir.xiei. dind nastere istoriografiei nationale. pinä la ivirii din muntii Caucazului. in limba lor. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. totusi. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. o träsäturä adinc religioasä. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european. si. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. stolnicul Constantin Cantacuzino si. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. . o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale.Snagov. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei.

slovinefte. in calitate de capuchehaie. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. fi intre Nicolae Milescu. Nicolae Milescu Spätaru. fi ftia multe limbi: elineste. printre altii. a trecut la Constantinopol. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru. S-a näscut in anul 1637. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. Acesta il trimite la Constantinopol. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. prezentat. cä era atunci grämätic la dinsul. la cai. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. unde cäpätase domnia Jytefänitä. in chestiuni de dogmä ortodoxä. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. in scrisori date de Vasile Lupu. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. originär din insula Corfu. din traditia oralä. Aici a avut ca profesor. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi.a fost solicitat sä aducä luminile lui. Iatä cum a cules-o. Intors in Moldova. in capitala imperiului turcesc. cind se intoarce in Moldova. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte. de unde pleca spre tarul Rusiei. in 1660. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. tinär fi el —■ nu impli. marilor ianscnisti de la Port-Royal.tem bine. in imprejuräri pe care nu le cunoas. cum spune cronicarul. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. tot sirmä. si pe Gherman Vlasios. un fei de secretar particular al domnului. 22? . pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. Grämaticul. in scoala patriarhiei. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. cu o culturä neo. grecefte fi turcefte. Si era mindru fi bogat.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. cu soltare. 1Povodnic — cal de alai. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. sub Gheorghe Ghica.gätoria. cu buzdugane fi cu palufe. fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. de la Vaslui. unde se afla ca domn Grigore Ghica. Neculce: „Era un boier. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. si apoi. fi acolo. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". Gheorghe Stefan s-a simtit. fiul fostului säu protector (1660—-1664). ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica. Atunci Milescu plecä in Muntenia. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan. fiul lui Vasile Lupu. Intre tinärul domn.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

347-356. II. 220—234. prin elementele de istorie universalä. P.Nicolae Milescu. 1936— 1937. St. S o l o m o n . cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. Contributii la viataluiNicolae Spätarul. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. sect. 4389 din B. Biblia de la Bucuresti (1688). Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite.A. tradus in limba slavä. 175— 178.lor. Bucuresti. dupä cum s-a väzut. ele au fost necontenit ampli.R. K a r a d j a. Nicolas Spathar Milescu. p. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi. P i c o t. . romänilor. C. III. p. p. de lit. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. 8. ca Dosoftei fi Miron Costin. Nouveaux details sur le Spathar N. El spune cä serie din indemnul episcopu. curs litografiat tinut la Fac. si N. 32) primitä si de E.lor odatä cu creatiunea lumii. mergind pinä in vremea scriito. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . Bucuresti. in Dacoromania. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail.R. prin numeroasele legende apocrife. 1932. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. Prin materialul biblic prescurtat. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. persilor. s. Cronograful lui Manasses. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. I. 181—254) Istoria lit. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. B i t a y. din Bucuresti. indirect pe Ureche. tot acolo. grecilor. tom. Ele incepeau povestirea evenimente. prin bogatul strat folcloric si. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. Contributiuni nouä istorico. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru.bilitä de C o n s t . 786 — 787. in sfirsit... de lit. nr. XXXVIII.A. continuate. imbräcatä in piele. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const.literare. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. impinzitä cu legende apocrife. CRONOGRAFELE 1915. p. prescurtate. C a r t o j a n. C i o b a n u . Epoca lui Const. p. vechi. 4389 B. chiar in perioada neogreaeä.ficate. in Analele Academiei Romäne. curs litografiat -finut la Facult. revenit de curind la Academie. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. 1872. Brincoveanu. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. Pe scoarta legä. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. 169— 174. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). asirienilor. p. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. 418 si urm. si prin acestia. p. Tecuci. p. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. Milescu.. Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. destul de intens. P a n a i t e s c u .rului. O comparatie intre ms.iurii de lemn.. III (1921). Intemeindu-se pe precuvintarea ms. in Bizant. II. fi Biblia lui Serban. D r ä g a n u . 11 si 19. si continuau apoi cu istoria evreilor. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. rom. 1924. incorporau toatä traditia biblicä.lui Teofil de la Rimnic. I. care a ajuns mai tirziu mitropolit. dupä cum s-a väzut la p. 1940-1941. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. prin anecdotele istorice interesante. bizantinilor. mem. ist. egipteni.

este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. anume Theodora. un mär de aur. Dupä izvoarele utilizate.sul care." Casia. in Bucuresti.fusese cindva al mänästirii Bistrita. Un asemenea adaos este. de profesorul rus V. Bogdan. Prima parte merge pinä la Mihail.lui. cronograful a fost publicat in intregime. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. Si dede märul cel de aur. Theodora se cununä cu Theofil. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. eroina din aceastä legendä. adunä. ca visla. prin crainici. precum au arätat Gregorovici. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ».1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. Dupä o copie fäcutä de Gr. Hasdeu. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. dupä cum a observat I. ca si zeitele din mitul troian. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. pune „odihnä condeiului". dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". ce era semn de nuntä. unii feate. Domnisoara Margareta Stefänescu. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. A fost cumpärat. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». cronograful lui Moxa se imparte. in palatul säu. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. mCuvente den bätrini. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. cäci. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. unde cälugärul compilator. in douä pärti. intre altele. Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale." I. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. 24» . ignorind studiul anterior al lui Bogdan. ajuns in limanul märii. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). aduce corabia la tärm. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". nice näsipul märiei“. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. pe vremuri. Tocilescu. gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. de B. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». vroind sä-si gäseascä o sotie. de au petrecut viata ingereascä. Auzi impäratul si se mirä. Hasdeu si Bogdan. studiul nostru. P. in caractere chirilice.

Stilul cronografului. Zonaräs f. la Basel. cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. despre Mircea cel Mare. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. cu omisiuni in unele pärti.. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. in 1584. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. nici chiote de gloate.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. si un portret de impärat desfrinat (Constantin. I. mitropolitul Monembaziei. nicie glas de oaste. despre räz. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. Iatä. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. jucäri si cintece. 5. e concis. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte. deci feacerä räu mare moldovenilor". p. räspindire. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. prin contrast.a. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. Cedren.“. Gheorghe Monahul. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. in sfirsit. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ .44 . findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. cu amplificäri in altele. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. in partea finalä. dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. pline de veselie si de vin dulce. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. fiul lui Roman): „Coifurele.nitä“.graecia. 341. in Analele Academiei Romäne. seamne de räzboie. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. segeatele. cu stiri luate din cronicile sirbesti. intitulatä Istoria politicä. mai iubia decit glas de aläute“. dintre care o versiune. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. Moldova fi Rusia. sulitele.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. platosele. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. Cuvente den bätrini. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei".. 1 H a s d e u . ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. dupä cit se pare. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor." Cronograful lui Moxa n-a avut insä.

Moldova domnea atunci Petru Schiopu.44 . 5.

tind.). De la 1392 inainte. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei.. despre inteme. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). de Pätrasco Danovici. Studii ist. Cronograful se incheie la anul 1624. intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea. pe la jumätatea veacului al XVII-lea.. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". Mai tirziu. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. la curtea lui Petru Schiopu. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä .. 86 fi a fost copiat in anul 1669. Turcograecia lui Crusius. altul despre cele fapte sinoade ecumenice. copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. fratele lui Zotu. Autorul a luat insä. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus. de Mathei Cigala din Cipru.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"). dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare.ö%ov>? iotopla?.. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. 87.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o... Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu. 245 . I. grec originär din Ianina. R u s s o. Cigala intercaleazä. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570.. Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. (Noul compendiu de diferite istorii. cu spezele lui Apostol Tigara. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova.. CronogTaful lui Cigala.. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino. in 1631. sinü Toader Eordachie vel vistiernic". protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. un capitol despre „dispotatia sf. in 1637. (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. Cronograful cuprinde. dezvol. sub supravegherea lui Zotu Tigara. cind Zotu Tigara nu mai era in viatä. p. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. Kai &£. Maria Amirali. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise.arhilor pinä la invazia turcilor. domnul Tärii Romänesti (1623—1627). greco-rom.

lui Miron Costin. 246 .

tiilor si creatiilor populäre. si. Miron Costin. pe cale oralä sau scrisä. iarä slova a doua iaste D. (apus). in chip simbolic. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. Iosif si Asineta. care toate derivä dintrun prototip comun. pästrat mai bine in manuscrisul nr. prin cärturarii märunti. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). II. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. iarä slova a patra iaste M. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau.ric. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi.pindit. De exemplu. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). in sfirsit. aratä partea despre miazänoapte. numele lui Adam. a doua D din Auori«. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. Solomon. Avraam. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. Moise. Avgar si Mintuitorul. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. care. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit. Melchisedec. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. aratä partea despre miazäzi". 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. in Cärtile populäre. era si el un cititor pasionat al cronografelor. omorirea lui Cain si originea ciinilor. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. aratä partea despre apus. Din acest pasaj . vol. si din Cigala si din Dorotei. Contimporanul lui Dosoftei. uriasii.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf. cei sapte cuconi din Efes. Cain si Abel. poate cel mai räs. Textul romänesc este insä aci confuz. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. atribuitä lui Radu Popescu. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. iarä slova a treia iaste A. materiale pentru legendele sale hagiografice.

pe care-1 trimise sotiei sale. in numeroase cöpii manuscrise. unde povestirea este mai vie. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. Theodosie. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. intrind in bänuieli. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. arätindu-i märul. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume. care. care. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. Pavlin. Istoria Troadei. Femeia se duse la Ierusalim.tinsi martori la räzboiul troian. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. ca de exemplu episodul. introduc urmä. Au trimes la räsärit. . extrasä aparte. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. grecesti sau bizantine. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. porunci sä se taie capul lui Pavlin. din secolul al VI—VII-lea. Localizäri. iar pe ea o izgoni. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. Si adunarä patru slove din carte. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. dupä ce evocä creatiunea omului. Si la miez de miazänoapte. nestiind cä fusese in mina impäratului. Impäratul. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. Aceasta. Vetala panciavinsaii. Aceastä legendä. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. La amiazä si la asfintit. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. il därui nasului ei. intr-o formä mai bine inchegatä. admirindu-1. il aduse acestuia. Folclor oriental. unde muri. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. Unele elemente anecdotice din cronografe.torul episod: .al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. doi pre. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica.

G r e c u. ist. 53— 100 (cronica de la 1570. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . 1931. R u s s o . 6 — 1 9 si 65—89. p. 501 — 502. s. in Byzantinische Zeitschrift. 1—77. 1939. t. Studii istorice greco-rcmäne. Hronograful lui Mihail Moxa. Analele Acad. Ill. 1909. 1927). W. Cronografele remä. op. sect. 1085 — 1092. Jireöek.. Original der rumänischen Troia. B o g d a n . 1878. 36-38.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. cronografele romänesti). Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. 79—102. XL VIII. in satul Tepu din judetul Tecuci. Cuvente den bätr!ni. mai räu vor minca". IX. I. vezi I u l i a n § t e. Codicele M. p. Cf. IV. traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I.graphic. 519—546. Textul slav al cronografului lui Manasses. Rem. III. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. XIII.. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä.. Turcograecia lui Crusius. si de dr. Iasi. III. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. 1891.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat.. p. in Byzantinische Zeitschrift. 25—44 (dupä un ms. numai ce ling. p. XXXI. Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). Phil. II-III. Mem. cit. 481—536. N. lit. a c e l a s i. Despre raporturile cu Manasses vezi si N. Legenda Troadei. care trebuie pusä pe alte baze. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. Despre Dorotei: V. P e t r i c e i c u H a s d e u ..f ä n e s c u. 1925. Mem. Voileanu. sect. I s t r i n . C a r t o j a n. p. in Archiv für slawische Philologie. V o i l e a n u . mem. in Archiv für slawische Philologie. 1894. 1922. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. Pentru Skazanije. si adaosele lui Const. p. lit. 1895. B o g d a n . de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. III. si D. p. in Cronica lui Constantin Manasses. Bianu. 1895. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. I. Opere postume. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . XIV. I. 3. 255 — 277. in Revista istoricä romänä.. p.. p. Cernäuti. M. cu o prefata de prof. R u s s o . G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. a fost localizat si la noi. 416—429. Buzäu. 1924. din 1748). o legendä asemänä. s. p. 3. 99. p. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. p.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu. 1927 (Extras din Arhiva. Bucuresti. S i m a c h e § i T . Arch. de L e c a M o r a r i u . iarä de vor incäpea niste fläminde. XIII. p. 313 —443. s. In Moldova. p. 1942. la Al. XIV. 528 — 552. p. 1835. tom. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. p. 1939. Iasi. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . 249 . Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). D. V a s i 1 e s c u. a c e l a s i . in centrul legendei apare poetul Conachi. si care opres. Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . p. in Basarabia. cronografele lui Dorotei ?i Cigala. in Revista istoricä romänä. p.. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. in Codrul Cosminului. 255 si urm. 251—297. 1914. cf.. publicat dupä moartea autorului). Mem. mem. II. Rem. Rom. sect. C a r t o j a n . C r i s t e s c u . Analele Acad. Textul publicat: de M.. 535-556. XVII.chinuiau. I. Sibiu. für si. Letopisetul lui Azarie. Analele Acad. in Convorbiri literare.

p. In Glasul Bucovinei pe anul 1921. Bucuresti. Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. Pämintul era proprietatea colectivä a satului. V a s i l e G r e c u . pe la jumätatea secolului al XVII-lea. 145— 148. p. O v i d D e n s u s i a n u .gea din satele räzesesti invecinate. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. Din aceste päminturi. care scobora dintr-un strämos comun. p. I . prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. in Convorbiri literare. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. R u s s o . Acad. Sofii. 1925 (tot aci. din Paris. räsfiratä in sate. inrudit deci prin legäturi de familie. 13 —73. p. III. I. Acad. in Revista istoriea romänä. Si atunci. lanuri intinse. 1923. in Revista crit. desi nu singura. Dupä intemeierea principatelor. rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. forma obisnuitä de pro. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. p . versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. Povestiri din cronografe. p. era cea colectivä.. 2183 din Bibl. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. 9 2 — 9 3 . 251—297 (legenda aparte In ms. trädätorii. si in Arkivele Olteniei. A r o n D e n s u s i a n u . Legendele sfintului Constantin. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. 1896. greco-rom. ln acest scop. p. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. legenda celor sapte cuconi). domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. Legenda Maicii Domnului. din täri sträine. II.). D. Järanii. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. sub obläduirea bätrinilor. Cruci. Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. in Revista criticä literarä. 4). D e m e t r e s c u .Bucuresti. Rom. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . E. muncea in comun pämintul.). S t e f ä n e s c u . Casa $coalelor (legenda sf. 307—319) M. 1895. XXIX.prietate. Rom. din citeva dccumente posterioare. primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. G r i g o r a s . fie cä ii aducea din depärtäri. dar se invoiau. in schimbul pogoanelor primite. 1895. 1433 din Bibl. C.stea vitele. 1931. p. veniti astfel coloni pe mosia boierului. care aleätuiau domeniile coroanei. 347-353. Extrase din cronografe. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. 1931. fond valah nr. Populatia de agricultori. adicä de la „vinzätorii de tarä“. I u l i a n M . IV. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. mai ales in Moldova. legenda sf. p. 9 — 35. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra. Studii ist. 286 — 298 (dupä ms. imasurile pe care-si pä. trebuiau cultivate. Satul intreg. 657 — 663. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. si lit..

ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi. bästinasi.proprietarul si-1 rezervase siesi. träind färä nici o constringere. ca räze^i sau 2-JO .

Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. prin vinzare. täranul sä dea o parte din recoltä. o altä clasä de tärani cläcasi.cuse. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. Era imposibil ca boierimea noasträ. o clasä de latifun. latinä medievalä si turcoarabä —. se ridicä. dar cu conditia ca. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. prin bunä invoialä. in schimb ul pämintului cedat. Din secolul al XVII-lea. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. intra in rindurile täranilor cläcasi. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. adicä sä facä claca. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor.mosneni. absorbind proprietatea räzesilor. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. grupati in jurul patriarhiei. in proprietatea boierului. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. in secolul al XVII-lea. obligindu-se in schimb. Constantinopolul si orasele Poloniei.turile Renasterii occidentale. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä.diari puternici. Prin aceste vinzäri. Venetia si Padova. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. fiindcä. de fapt. profesorii de la scoala patriarhiei. in schimbul dijmei si al cläcii. care-si vinduse partea lui de mosie. zic din punct de vedere juridic. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. la fiecare inceput de domnie. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. täranul räzes sau mosnean. la dijmä si la clacä.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. care se vintura necontenit prin Constantinopol. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. in devälmäsie — si aläturi. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. Rämas färä pämintul säu propriu. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä. dijma. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. pentru a primi investitura de la Poartä. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä.

orizönturile mai largi ale culturii occidentale. 252 .

tn legäturä cu cele expuse. Bucuresti. ist. p. Mcmoriile seefiunii istorice. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . 1925. 1. cronica lui Stefan cel Mare. 1916. Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. seria II. Mem. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). o brosurä de 128 pagini. le-au asigurat viata materialä. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. Analele Acad. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. 1925. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. form. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. legendele hagiografice. an. C. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. sect. 1920. seria a II-a. din indemnul domnilor si al boierilor.hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. a c e l a s i . in anul scolar 1915— 1916. 1933. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. Rem. I o r g a . Bucuresti. Despre boieri. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre. 18. Bucuresti. F i l i t t i . O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. 1935. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. tom. XV—XVII. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. duminicä 25 ianuarie 1925).ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. care continuaserä in mänästiri. extras din Convorbiri literare. XXXVIII. cu materialul documentar necesar. Chestiunea a fost reluatä de I. februarie si aprilie 1925 (23 pag. N. a c e l a s i . Analele Academiei Romäne. C. Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. prin daniile lor.. Socec. domnul Constantin Duca. Modeleie cu care erau deprinsi. 52358). in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor.). Bucuresti. Despre rumäni. la Funda^ia Regalä. C.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. G i n r e s c n . G i u r e s c u . mem. Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. Dimitrie Cantemir. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. Bucuresti. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. a c e l a s i . in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. 191—247. XIII. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. Bucuresti. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor.

i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. sint infätisate sters. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. luptele pentru apärarea Moldovei. ca zälog. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. Este deci o mare deosebire. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. zbuciumärile interne. suzeranitatea musulmanä. s-a cäsätorit cu vara regelui. nici simtul obiectivitätii. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. invinfi de domnul adus de turci. nici sentimentul national. pe care il spun räspicat in predosloviile lor. de la inceputul organizärii sale politice.de apoteozä. intrind in legäturi cu vecinii säi. relatiile politice fi culturale. continuind letopisetele cälugärilor. Ringala. pria urmare.000 de ruble. Moldova. intre cronicile sla. iar pe de o alta. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. ca säfi scape viata.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. care. fi prin ele avea legäturi. tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. De altä parte. lupte in care era prinsä toatä boierimea. Alexandru cel Bun. pentru care a primit in schimb. iar de cele rele sä se fereascä“. prin ajutorul polonilor. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. fugeau in Polonia. ci in limba nationalä. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. färä coloare. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. Boierii moldoveni. Pocutia. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. cu vremea. färä interes. si de conceptie si de nivel. grupati strins in jurul voievozilor lor. Din timpurile vechi. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. zarva de la curtea domneascä. Pribegi in Polonia. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. pe de o parte. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide.

secretari pentru limba polonä. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. sub influenta polonä. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. sprijiniti de osti polone. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. tatäl lui Grigore Ureche. pcate pentru totdeauna. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew.tati s-au refugiat in Polonia. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. in Polonia. cereau fi obtineau indigena. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. tatäl lui Miron Costin. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. Ieremia si Simeon. Miron Barnovski. atunci pribegii se intorceau. o influentä polonä. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. Pe de altä parte. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. cu principele litvan Janusz Radziwill. boierii säi devo. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. venind din Polonia. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 .tilor. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä. care. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez. Nestor Ureche. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. din neamul Moviles. cind aceftia.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. fi multi altii. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. cu tot numele säu slav. hatmanul loan Costin. domnita Maria. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni.tul polon. pe Constantin Movilä. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. care avea prieteni in nobilimea polonä. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. fi el. Cind norocul le suridea. era moldovean de baftinä. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. era arendaf la Zahajpole. dupä moartea acestuia. fratele cronicarului. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. Astfel. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche.

fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . intre limbile de predare. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni. Afa. dacä nu chiar ca materie principalä. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. de exemplu.pregätiti chiar in Moldova. in fcolile intemeiate de iezuiti. figura fi limba latinä. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi.

incit. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. si-a fäcut studiile Grigore Ureche. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. Se constatä dar. serdarul (era loan Costin..putul veacului al XVII-lea. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. in care isi scriseserä 2ö5 . care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Cultura latinä in Polonia. Aceastä limbä. Ar fi." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. in virstä de 23 de ani. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. o bazä latinä. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. incit. este un elev al meu. in urma vicisitudinilor din patria lor. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova. Dragostea pentru cultura latinä. iar trei decenii mai tirziu. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Iezuitul Francesco Renzi. räspinditä si prin aceste scoli. Care erau insä. Marcu Bandini. ln Polonia.torile Cräciunului. Dar in afarä de aceastä culturä latinä. la särbä. diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. Un alt seminar se afla la Galati. condus. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. de franciscanul Ressi. intr-adevär.. care a fost mare logofät. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". in aceastä epocä. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari. poate la Lwöw.Ruset sau Miron Costin. Istoricul polon Eugen Barwinski. care avea in organizarea sa. la studii superioare in Polonia. Actualul principe. altii stabiliti acolo cu pärintii. pe la ince.tuali ai mei. Constantin Duca. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. dupä cum s-a väzut. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. hatmanul (era atunci Nicolae Costin).

incit un 2ö5 .operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone. era aci atit de inrädäcinatä.

care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. sub regii Sigismund I (1506—1548). Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. cäsätorit cu o italiancä. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin. pätrund in Polonia. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. amintiri afa de puternice. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini. venind din Italia. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. Isi fäcuse studiile la Roma. razele Renasterii. :19 . ci fi un om de o culturä vastä. in aceastä epoca. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni.dat un sprijin asa de pretios artelor. Dupont. cel care a acor. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. 1 1 D u p o n t . ce qu’ils font bien. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. incit a fost supranumit Magnificul. cind boierimea moldoveanä. venea sä se afeze in orafele ei. Bona Sforza. adicä: „Padova m-a fäcut om". originär din Verona. petrecute in Italia.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. A fost of it er in armata polonezä. marele cancelar. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. loan Kochanowski. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. sä aren. decedat la Cracovia in 1614. In secolul al XVI-lea. expatriatä. care a trait intre 1437 si 1496. Cultul pentru latinitatea clasicä. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei. lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia.

201.Dar. dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone. p. 1865. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. :20 . Varsovia.

care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. loan Albert. precum si hrisoave si alte documente. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. care. iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. Libri XXX. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. de cind principele Mieszko I. pe lingä loan Huniade. intre 1512—1589. mai tirziu. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. Opera lui. parohii si catedrale. unde a urcat toate treptele ierarhiei. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. la Dlugosz. cu Analele Roczniki.rilor boieri moldoveni. ungare si germane.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. mai ales. eie nu prezintä interes pentru noi. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. al XIII-lea si al XIV-lea. fncepind din anul 966. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. in epoca in care viitorii nostri cro. episcop. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. tipäritä la Basel in 1555. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. folosind. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä.nicari isi fäceau cultura in Polonia. cronicile polone. prin spiritul critic de care e stäpinitä. avind ca model pe Titus Livius. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine. ?57 . Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. incä din secolul al X-lea. este consideratä. ca senator fi. El a povestit. dupä modelul celor din Occidentul medieval. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. incepind cu Alexandru cel Bun. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. pentru aceasta. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. cäsätorit cu o principesä cehä. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. Intrucit. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu.

de Marcin Bielski (1495—1575).Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate. cu bogate stiri privitoare la Moldova. care fi-a petrecut viata pe ?57 .

domnia lui Stefan cel Mare. dupä cum vom vedea la locul säu. secretarul regelui §tefan Bathory. Ea a fost aleasä. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä.nare si acuzat de ambitie §i trädare.a. dupä cum vom vedea mai tirziu. imitate in toatä istoriografia medievalä. In 1597. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. ameste. dupä modelul cronografelor bizantine. Ioachim. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. mentioneazä cronicarul. a fost atacat de acestia cu inversa. fiind. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . relatiile cu polonii. cind fu chemat in Polonia. si alti istoriografi poloni.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550. Opera sa. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate. Dupä Bielski.cina vitejiei lui nemaiauzite. un material bagat de informatie lui Miron Costin. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. Aceastä cronicä. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. Cronica lui Piasecki a oferit. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. Dizgratiat un mament.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. cu multe adausuri si schimbäri. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. moartea lui Stefan cel Mare. la räzboaiele lui Mihai Viteazul. a fost mult admiratä pe timpul ei. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. trece la istoria bizantinä. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. moldovenii il socoteau ca sfint". era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. la 22 de ani dupa moartea autorului. apärutä in 1597. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. indreptin.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor. unde.creazä si o continuä.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. luptele cu turcii. pe care o prelu. dupä märturia cronicarului. incheindu-se la anul 1548. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. „din pri. pe care. a fost apoi resta. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638. continuä cu istoria anticä. Chronicx gestonim in Europa singulariorum.ki. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). infringerea din Codrii Cosminului. fiul säu. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. un repertoriu al istoriei universale.

distingindu-se ca inginer militar. El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 .Gwagnin). italian de origine (näscut la Verona in 1538). care a venit de tinär in Polonia.

Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite. a invinuit pe Guagnini de plagiat. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. nublicind a sa Cronica litvanilor. de Mar ein Paszkowski. mult amplificatä. apärutä intii in latineste la 1578.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . Boemia. deoarece lipseste un studiu critic. la domnia acestuia. Aceastä editie polonä cuprinde. urmäreau in paginile cronici. In 1611. dupä aparitia ei.. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. ci s-a plins chiar regelui. o strälucitä biruintä asupra turcilor. Germania. cu sfatul.tiile lui cu Laski. prin aceasta. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. Cartea a fost publicatä la Cracovia. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. Danemarca. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. pinä la moartea lui Sigismund August (1572).turä cu statele vecine. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. Scotia etc.. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. din latineste in polonezä. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. statelor. si. Dupä a mea pärere. intre altele si prin faptul cä. precum si a regatelor. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. in 1578. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. bärbat minunat.lor polone zbuciumul strämosilor lor. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. cel dintii dintre principii lumii. istoricul polon Matei Stryikowski. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. Moldova. fiind in ostirca lui Laski. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. Panonia. de Alexandru Guagnini. la rela. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. insulclor. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. tärile slave. ca Grecia. in vechime. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. Suedia. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri.

sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.sträinilor a induio. 25') .

dupä cercetärile intreprinse de Al. de umaniftii italieni. 669. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. vorbind despre noi.. 3„. Inaintea lui. p. färä zäbavä. in lumea Occidentului medieval. cu Radu. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. nu erau difuzate in masele populäre. domnul Munteniei. Istoria romänilor prin cälätori. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. in 1629. dupä cum afläm din analele de la Bistrita.fti3. p. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. p.picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte.1 Cu mult inainte. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. seria räs. Inainte de Chiril Lucaris. IV. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. DXCV.. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. dupä izvoare romänefti. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. I. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. ii voi atita. domnul Vasile Lupu. 1. intre romänii din Tara Transil. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. dar cu atit mai puternic. fiul lui Stefan cel Mare. la 1507. care chiar fi acum. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. nr. precum s-a väzut. patriarhul Chiril Lucaris. impotriva ungurilor“2.. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu. dar. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459). Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. p . amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". desi in mod tainic. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. I o r g a .populus terrae tuae. 2Documentele^Hurmuzaki. Marcu. 76. Este ideea originii latine. 56). Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. Disceptationes conviviales.. Prin misionarii catolici din Orient.lui papal. 1 5 ." :4 . 1N. nu fuseserä fixate in scris.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei.

un mare erudit. cä numele etnic al romänilor. pe care 1-au locuit cindva dacii. intrind in der. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. incepind din Transilvania si intin. 5 . fiul lui Histaspe. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). care pe acel timp era „valah". incit s-a zis (Vlahia) Valahia. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. ab Italis. si multe altele apar ca fiind de la acei latini. aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. digitum (deget). la virsta de 53 de ani.zindu-se pinä la Marea Neagrä. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru. Si dupä o lungä trecere de vreme. Limba este pinä acum de familie romana. panem (piine).intru atita barbarie. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. sub numele de papa Pius al II-lea. Flaccus. care a infrint pe daci. notata. un profund cunoscätor al istoriei romane. In aceasta operä. Zic oculum (ochi).cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. vine de la numele unui comandant roman. de§i in mare mäsurä schimbatä. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä.sam. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. pästreazä multe cuvinte latine. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice. afirmate trei idei principale: 1. manum (minä). dupä cum se vede.. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. afirmind cä este de origine romänä. Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. Pe acest pämint au locuit odinioarä getii.“ . sä fie incoronat papä. qui coloni ibidem relicti fuertint. In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem.“1 Dupä Bracciolini. care aminteste intr-un loc de loan Huniade.. a ajuns. In multele si variatele sale opere. care. unde au rämas. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. de la care a fost numitä Flaccia. Oculum (ochi) dicunt. panem (piine). digitum (deget). care au fost läsati acolo ca colonisti. manum (minä). dupä ce a indeplinit sar. §i 3. Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). qüi eo profecti sunt. cuvintul s-a corupt. secretar al multor principi italieni si al curtii papale. un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. 2. multasque alia quibus apparet ab Latinis. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula.

..................................... ..... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ........ ..79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI...............190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil.......155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB............ ............................ ...................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...... pe tärmurile Märii Negre...........ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI............... .180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’....132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...50 MÄNÄSTIRILE...119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.....170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA........ ...... FOCARE DE CULTURÄ....45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI....... poetul roman Ovidiu... ...66 I...2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.161 STOICA LUDESCU.......... In cartea a IV-a din Ponticele :6 ........24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ................ EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.110 LITERATURA RELIGIOASÄ.....................................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN......213 CRONOGRAFELE. .................................. TEXTELE POPULÄRE................. .92 EPOCA POST-CORESIANÄ......52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE..159 CULTURA IN TRANSILVANIA. petrecute departe de ai säi.207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.................. ......................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ....... intre barbarii sciti..... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...

.. el s-a indepärtat de sensul textului.. Ripa scumpä a Dunärii.. sensul versurilor ovidiene: „Grecine. Giurescu). dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor.. Editii de texte.... in limba latinä.32 Publicatii conduse.. in 1667.219 (1942 -1979)........... In acest opuscul.. n-a putut fi pinä acum extirpatä...... el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani..242 Literatura modernä....30 Didactice.... din ce tarä au iesit stramosii lor).“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi. deoarece. se gäseste si un capitol privitor la romäni. Silit........ Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani. cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie..... ... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii.. Traducerea lui Miron Costin este liberä. astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme.......35 Lucräri postume *. In opera sa. Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä...... care a publicat la Lyon.... la inceputurile poeziei romänesti...... 7 . acum Flacus tine.37 Aceste versuri..... lata.... 17. Vorbind........34 Conferinte rostite la Radio. istoria Ungariei...33 Recenzii si rapoarte. pentru o intelegere mai clara.. intr-un loc... in De neamul moldovenilor (p.. C...... de necesitätile ritmului si ale rimei..... scrisä dupä modelul lui Titus Livius." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni... Diverse.. .. asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor.... El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor... au fost traduse de Miron Costin. Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea. opera sa........ El a tinut Misia in pace cu credintä.... care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor. Bonfiniu era italian.......... in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria. ed. el singur cu sine. Decades rerum Hungaricarum.... si profesa umanitätile la Recanati.32 Comemoräri. Necroloage......... despre valahi. . Dar asupra lui Toppeltin. pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias.. näscut la Ascoli..........CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU....35 Istoria literaturii romane vechi. vom reveni intrun capitol viitor....... cunoscute si de cronicarii nostri...... In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502)..... .. intitulatä Origines et occasus Transylvanorum..............

Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. cu deosebire p. „cap si incepä. 6—18. I o r g a . Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589).. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). s. I o r g a. in Ephemeris :8 . R a c o v i ^ ä . Bucuresti. si de R a m i r o O r t i z . scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. p. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. Acolo. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. printre sträini.turä mosilor. mem. cu numele latinesc. P a n a i t e s c u . citeazä si el pe Aeneas Sylvius. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. dar observä cä sub numele de „valahi“.tit in doua state. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. Chestiunea a fost tratatä. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. in Rev. pluteau. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. altii de zävistie.in atmosfera timpului. ist. in opera sa despre care am vorbit. „ex toto orbe romano". Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin.Ideile despre originea noasträ romänä. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. sect. Citind pe Eutropius. Despre suzeranitatea polonä C. In privinta numelui etnic de „valahi“. cite unii au insemnat de tine. cetitoriule. D. de P. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). 4. vol I. in graiul lor bätrinesc. Mem. IV. Studi e richerche. 1940. Bucuresti. insä impar. care se folo.. 1925. p. ist. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . 85 — 94 (la Ureche). ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. 1899.sesc de o limbä latinä. t. 1916. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. M a r c u. rom. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . Piasecius. de unde au izvorit in aceastä tarä“. Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. 1901. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. de neftiintä rätäciti. asadar. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. puse in circulatie de umanistii italieni. dupä N. a IH-a. P. pentru ca sä afle. Simion Dascälul si Miron Costin. Per la storia della culturä italiana in Rumania. p. coruptä cu elemente barbare. cä esti drept vlah. ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. 237 —332. Ba.. Analele Academiei Romane. Bucuresti.. Bucuresti. puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä. cum spune cu atita duiosie. Traian a adus o nouä populatie. adicä italian si rimlean". care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. lepädind de la tine toate celelalte basme . au pätruns si in Polonia.

a fost Grigore Ureche. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. 1929 (indice). in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. Bulletin de la Section his. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. 1929. 1926. I. Iasi. fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. capitolul Humanismus und Reformation. 1938. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. 6. K a r l K l e i n . Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. sub forma Urecle. atestatä documentar incä de la 1407. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i.1927. a treia parte din Soimäresti pe Moldova. a opta parte din Ruguleni. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). ‘ 9 VI AfA ' .Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. asc. a treia parte din Licin. director Gh. 338 — 386. p. Heidelberg. p. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. din Räcariul fi din Päcicani. 59 si urm. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. ln orice caz. la C l a u d i u I s o p e s c u . cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. Nistur sau Nistor. din vremea lui Alexandru cel Bun. 1923. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. 271. din Bänesti. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. iar in tintul Orheiului: Avrameni. cum se gäseste in documente. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. a II-a. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. I. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. tom. Warszawa. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. spätarului 1 loan Neculce. la G a b r i e l K o r b u t . 1927. Nestor Ureche. inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. jupineasa Mitrofana. G h i b ä n e s c u . jumätate din satul Sirbi. din Septicini. toate din tinutul Cirligäturii. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. p. ed. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. Nestor. cronicarul e fiul lui Nestor. I. 1929. Literatura Polska. tinutul Romanului.torique de I’Academie Roumaine. din tinutul Sorocii. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. $tirile posterioare secolului al XV-lea. Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. v. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. Näscut probabil in preajma anului 1550. in Revista geograficä romänä. deasupra Cotnariului. Stroestii. Bucuresti. pärtile din Lungani. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. dr.

Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. Ieremia Movilä. Dar domnia lui Constantin Movilä. in vremea lui Aron-vodä. iese din tarä in Polonia. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. fratele säu. In Polonia. Astfel Lupu Stroici este mare logofät. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. sä avem a li puni iar la mijloc. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. n-a durat nici un an. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. Urcat in scaunul domnesc. dupä o pribegie indelungatä. toatä ziua“. sub Simeon Movilä. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. Mihail si Constantin. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. fi sä se dueä la Constantinopol. vistiernic. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. iar Nestor Ureche. Ureche. nevoind sä se faeä unealta domnului. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. Dupä cum se vede. de sä vor desbate si s-or aseza. pe la Soroca. prin Oprea armaful. care päzea scaunul domnesc. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. in afteptarea unor vremi mai bune. Simion. Ureche logofätul. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. recäpätind tronul Moldovei de la turci. minatä de lupte cu verii. porneste indatä si „gonind noaptea. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi.lor. se preface cä primefte porunca domneascä. din pricina pirilor. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. De fapt. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. cäci :10 . in 1595. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. precum fi sub fiii lui Ieremia. care a fost oträvit de cumnata sa. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. Andrei hatmanul. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. luindu-si familia. mare vornic al tärii de jos. cu o avere asa de mare. scrie din Constantinopol lui Ureche. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. In 1592. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. toatä noaptea. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. sä le impärtim in trei pärti“. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. fi ziua. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. Aron-vodä. primul cronicar moldovean.

p. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. deoarece. impotriva vointei regelui. tatäl lui Grigore Ureche. care n-a vroit sä vinä. . 263). in a doua pribegie in Polonia. cind doamna lui leremia Movilä. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. pe Bogdan. cä nu ar fi plätit haraciul tur. In aceastä vreme. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. publicate de dr. sä-1 instaleze in scaun. din care se constatä cä.turcii. Stefan Pototki. fratele säu. Nestor Ureche luase cu arendä de 1. apare in acte polone. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. a seäpat cu viatä. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. Cu experienta lui de om pätit. Alexandru Movilä. Eugeniu Barwinski. ed. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä". zice Miron Costin. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. Nestor. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. si cu citiva din boieri. Kogälniceanu. care isi legase soarta de Movilesti. moldo. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. sä intre in Moldova. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. Cronica. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. a II-a. sora cronicarului. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. cä acum fiind domnia nouä. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. Singur Nestor Ureche.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. fi Grigore Ureche. 11 . väduva lui leremia Movilä. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. Elisabeta. intre carii erau si Nestor Ureche. Curind dupä aceasta. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. pe cind acesta il ducea hanului. curind dupä aceasta. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. cu oardele lui tätäresti.

pe lingä vie. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. intr-o inscriptie de pe o bisericä. Din alte conjecturi. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche.sornicar. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. pare sä se fi näscut pe la 1590. este prinsä. cind purta. dupä intoarcerea din pribegie. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. in semn de multumire Domnului. päfea imediat dupä domn. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. a ridicat mänästirea Secul. Sofia sa. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. in Lwöw. Numele cronicarului apare intii in documentele. Mitrofana. Grigore Urechs. migälite räbdätor cu acul. aläturi de fratele säu Vasile. dupä cum s-a väzut. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. Nestor Ureche rämine. iar mama sa. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. Nestor avea. in umilintä. pescärii fi velnite. Turcii inträ in Moldova. dupä cum reiese din documente contimporane. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. un suflet adinc credincios.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. la 1597. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. un proces cu un cea. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. noastre la 20 decembrie 1628. doamna Elisabeta. Il gäsim pomenit. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova. In Polonia. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. Bogdan cade in miinile lor. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul.330 de mäsuri poloneze. In 1602. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. ca tretilogofät. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. ca toti contimporanii säi. pinä la inceputul anului 1617. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. pentru intiia oarä. printr-un :12 . imbräcat in hainä auritä. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. unde. In zilele de sär. cu o micä intrerupere in 1615. feful slujitorilor din spätärie.bätori.

decapitat la Constantinopol. cu chihaia vizirului. Alexandru. derutarea ei.natä pinä la 19 ani“. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. la patriarhie. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Urcindu-se pe tronul Moldovei. Miron Costin. se aflau. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä.midatä si. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. hotäri sä scape de o seamä de boieri. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. Acesta primise investi. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. cu mare fericire fi trägä. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol.tura fi. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui. Dar abia fu instalat in domnie. intre altii: vornicul Vasile Lupu. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. Boierii. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. in care. uitindu-fi jurämintul. läsase amintiri afa de nepläcute. el avea. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. In fruntea deputatiunii. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. incä din timpul lui Barnovski-vodä. in cele din urmä. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . in tainä.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara. pune la cale. incit.soavele domnefti pinä la 1642. Din toate pärtile se strinse atit norod. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. iar in timp de räzboi conducea oftirea. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. sfätuindu-se cu totii. alcätuitä din 80 de boieri. Ca mare vornic.ceauf. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. de vornic al Tärii de Jos. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. in timp de pace. päräsi tara. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. silitä sä se impace cu domnul. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. care. fi Alexandru. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. in Iafi. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621.

:14 . zicäturi. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. vroind— spune. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu.“ In anul urmätor. Antimia. mai ales. fusese trimis inapoi färä nici un ban. al doilea. regele Poloniei Vladislav. s-au veselit citeva säptämini. feciori de boieri. La 3 mai.Ianusz Radziwill. oameni tineri. Prin acel document. intärit de Gheorghe Stefan. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui. intetit de papa si de venetieni. suplement. II. I. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. Ill. redactatä cu o simpaticä modestie. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. 1900. ca mare vornic in Tara de Jos. Doi boieri de seamä ai Moldovei. giocuri si de tarä si sträine. satul 1 Documentele Hurmuzaki. vornicul Grigore Ureche. n-a putut fi mentinuta. 9. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. se impotriveau cu toatä hotärirea. Antimia. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. pe cneazul Radziwill. cu zestre foarte bogatä. ca o lege spurcatä —■ si. p. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. si aga. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. Dar ruptura cu turcii. cu podoabe si cu petiene la islice. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. sä obtinä participarea Moldovei. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul.ziwill din 2 septembrie 16441. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. ca o mare rätäcire. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. hotäritä de divan in frunte cu Ureche. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. in polonä. a däruit rudelor sale. vol. la alaiuri pre cai turcesti. Si asa cu petrecanii trägänind. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. Un alt document. Demersul a fost primit. argumentind: intii. fase. mitropolitul Kievului. printr-o scrisoare cätre principele Rad.

o erä nouä. este a lui Grigore Ureche. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. constituie incä astäzi o problemä complicata. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul. fi 1-a subscris. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. Se pare dar. P. G.turile personalitätii lui literare. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola. dar acest inceput al unui nou gen literar. din romane populäre si din cronografe. D-sa a cäutat.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. din legende apocrife. din analiza cronicii. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. asa cum a ajuns ea pinä la noi. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. fireste. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. p. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. din acest act. Stefan Oräsanu fi N. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. Panaitescu. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. P. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. in stadiul actual al materialului — träsä. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. 370 — 372. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". a atacat problema pe altä cale. II. mergind pe urmele regretatilor I. dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti. adaugä actul—fi aci este träsä. sint. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. Sbiera.torului au fost atribuite cronicarului. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. Iorga. in Letopisetele Moldovei. Dupä pärerea räposatului Giurescu.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. Si. nu existä. alcätuitä din texte religioase. care.

al nostru. Marcin Bielski. Lapedatu.re§ti. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. deocam. toate cuvintele le-am intelege. afir. ln aceastä redactie a lui Ioachim. carne.. p. Bucu.. ce le zicem latini: piine. Analele Acad. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. Ureche utili. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. femeie. pater . XXI. izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc". sustinind cä e de descendentä latinä si. 1909.. pentru a ne märgini. publicatä de I. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege". iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". ei zic galina. Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. gäinä.'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. care au fost scrise. 107— 119. fi defi. 1Letopisetul lui Azarie. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. ei zic panis. nu insä färä discernämint critic. la redactia aproximativä a lui Ureche. fi atunci com. muicre. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“.scitic. prelucrat fi adäugit. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. tom. textul a fost cu mult amplificat. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori. „letopisetul cel moldovenesc".. credem. dupä cum spuneam. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun. ei zic caro. De la Alexandru cel Bun inainte. Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. sub titlul de Kronika Polska. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä. dintrun sentiment de pietate. seria II.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc. pe care nu le gäsefte in izvoarele interne. Cartea apäruse in 1597. „lipind". Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. lucru interesant. afa de pre scurt scrie. ln genere. femina. dupä textul tatälui säu. despre care ne-am ocupat mai sus: „. „letopisetul cel latinesc“. Deoarece pentru partea de la inceput. ea este in bunä parte opera sa personalä. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. Mem.datä. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. cum spune el.. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre.matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini. ist. pärinte. fiindcä. noster fi altele multe din limba latineascä. mulier. fi de am socoti pre amäruntul. ca de niste oameni neafe. Prototipul acestei cöpii este. ' :16 . Rom. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. De la rimleni. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. sect. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie..de la Rim ne trägem. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut..zeazä analele slavonesti ale tärii. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni.pleteazä datele unele prin altele..

apoi in limba francezä. cum semneazä predoslovia. inainte de a trece la urmafii säi. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. Simion Dascälul. „Scrisul romänesc". nu se ftie cum. fi 1647. LV—LVIII). „fratelui si prietenului nostru. Cimpul este aci deschis ipotezelor. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. incä neaflatä pinä acum. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. Misail 17 . G i ur e s c u. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. data cind el ajunge vornic mare. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. p. in Convorbiri literare. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). a apärut in o multime de editii — vreo 27. intr-un document1 din 1641. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. p. dar segäsesc. in hotarul satului Fetesti. ca s-o transcrie. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. Se poate ca putin timp inaintea mortii. C. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. spaniolä. p. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. Giurescu.2 A dispärut de timpuriu. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. Ureche introduce. dupä cum aratä C. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. italianä fi cehä. tätari. II. ed. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul.Dupä moartea lui §tefan cel Mare. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. Simion Dascälul a copiat-o. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. la Basel. a amplificat-o fi apoi. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. 3 10. intr-o geografie latinä a lui Io. in limba germanä. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. pe apa Crivdei. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. lui pan Eustratie biv logofät“. cum se numea atunci. III. C.vinus. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. 192 1. Antonius Maginus Pata. impreunä cu alti boieri din divan. Succe. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. 2Ulterior. C. cum il numefte. data mortii. Cronica lui Grigore Ureche. apärutä la Venetia in 1596. Sarete si izvoade. originalul lui Ureche a dispärut. In ce imprejuräri nu stim. LIII. scrisä se pare intre 1642. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u .

totufi.. pre acest Simeon Dascälul. Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini.. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului. neindeminatic. räscoala lui Tomfa. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. cestälalt nepot“ (p. cela fiu. domnul Moldovei. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul. dind naftere la contraziceri. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare.. Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi.. imprietenirea lui Despot cu Laski. Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim.nalitäti cu totul deosebite.cä mi se pare. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. 5). printr-un deosebit simt de demnitate. Dintre izvoarele polone. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. Simion Dascälul a utilizat.. Din aceste letopisete interne. se vede bine cä nu l-a cunoscut. Sarmatiae Europae Descriptio. douä perso. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise.pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche.. asupra cäruia vom reveni in data. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris.nici o urmä. Neculai Buhus moare in 1667. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el.“ :18 . in interpolärile sale. care serie la citeva decenii dupä Ureche. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. domnia acestuia. Ureche — in De neamul moldovenilor.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: . pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci. In cronica. intrele altele. in traducerea polonä a lui Paszkowski. El a avut la indeminä o versiune a leto. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche. prefacerea cä e mort. douä mentalitäti.. bine nu stiu. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu.ficarea genealogiei. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. fuga lui Despot in Polonia. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä.. In 1670. Dascälul a luat unele ftiri. dupä cum märturiseste el insusi. simulacrul de mmormintare. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. fiindcä nici Miron Costin. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr.

leiafi cronici se relevä de la primele pagini. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace. de o discretie plinä de demnitate. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. cind ai dori-o chiar. Grigore Ureche este. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. 19 . cind te-ai aftepta. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“.cunoscutä cu orice pret. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. in ceea ce privefte persoana lui.

care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". El are despre istorie o conceptie pragmaticä . ce de dereptate“. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. la domnia lui Despot. ci eu. ce si cärti sträine am cercat. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. o fire imaginativä. despre cele rele sä se fereascä. Mai departe. Simion Dascälul. dimpotrivä.. ceva din sufletul neamului intreg.“ Ureche este un spirit critic.cum se intimplä cu tatäl säu Nestor... care. viitorul domn al Moldovei. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte.. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. de pildä. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru..repteze“. färä discer. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti.. Simion Dascälul este.. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie. El. cu toatä dis. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä. tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc. din noianul stirilor contradictorii. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. Vorbeste. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii.cretia.. ca sä putem afla adevärul. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. Dupä aceia fi eu. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. cu o totalä Jipsä de simt critic. impletind.. pentru ca.. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor.a. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. Asa face. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. S74 .logiei lui Despot-vodä.nämint critic. de care nu vorbefte decit o singurä datä. Simion Dascäl. interverteste. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde.vitate in restabilirea adevärului. ordinea evenimentelor. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu.

ca sä poatä S74 . ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“.vremuri turburi.

cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. iar noaptea cu turcoaice curvind. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. in vedere se aräta crestin. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. iar dinläuntru lac imputit. fiul doamnei Ruxanda. cinädejdea pre toti i-au amägit. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. este inläturatä de Ureche si redusa. ci de räzboae s-au apucat. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. cä nu cerca bätrinii la sfat. De pildä. 19 . asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. stricätori de lege fi de datini. La cälärie sprinten. fiul lui Petru Raref. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci.toriu. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav. nici in ospete petrecea. al Im Stefan cel Mare. cä dinafarä se vedea pom inflorit. milostiv fi afezä. ce-i rämäsese de la tatä-säu". In contrast cu acesti mari inaintafi. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind.noascä suzeranitatea. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. cu dumnezeire. incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. Mai inainte. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. primefte sä-i recu.tori de legi si datini. la 1471. därimätori de tarä. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). in acelasi timp. in sfirsit. Sint adevärate portrete mici. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“. de-i va veni asuprä". ca sä nu se stirbeascä tara.afla adevärul. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. si mai ales. cä nu in betii. jigneau mindria lui de moldovean. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean.. Sau. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. si la toate-i mergea cu noroc“. el stie sä incondeieze si pe domnii räi. cu carii ziua petrecea si se desmierda. lucrate cu artä in medalion. inteleaptä. din casä lua sfat fi invätäturä. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. cum zic unii cä au fost supus lesilor. tuturora aräta direptate. Nici de carte era prost. afa. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. apucat. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. ci de ]a cei tineri. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. in tirg in Husi. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. din obiceele creftinefti s-au depärtat.

Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. nelenes.deai. ca o pisanie de bisericä.läresti. plin de repetitii. falsä. carele nime :20 . cä se päräseste aceastä insemnare.tire in Putna.. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. nu pierdea nädejdea. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. si lucru säu il stia a-1 acoperi. soco. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. nu pentru suflet. In adausele lui Simion Dascälul. este un stil lapidar. de exemplu.." ." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. demnitatea sentimentului national este amortitä. plinä de repetitii. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei. Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. minios si de grab a värsa singe nevinovat. unde era nevoe insufi se vira.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. de multe ori la ospete omora färä giudet. incärcatä de incidentale. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. neclar. Amintrelea era om intreg la fire. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä. ce este in mina lui Dumnezeu. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti.. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. sulita. acolo il aflai. o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. tendentioasä. cä stiindu-se cäzut jos. sau cä doarä suntem neinvätat . intunecatä. Iatä. Mai apoi lipi de sine lesi. s-au sävirsit. care era de dinsul ziditä. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. väzind noi aceasta. si unde-1 biruia altii. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. räsipind avutia cea domneascä. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. La lucruri de räzboae mester. greoaie. si unde nu gin. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii.. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. Atita jale era. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. pare cä e säpat in piaträ. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. se rädica deasupra biruitorilor . cä el incä au fost om cu päcate. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut.

textul autentic. nici mai nainte.. aläturi de pärtile de luminä.tive formate in plin contact cu viata satului. si totusi nici un cuvint de prisos. cumu-i albina. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. nici dupä aceia. al marelui voievod. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. cu precizia de care avem nevoie. mai ales suflet esc. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. abia modelatä de cärturari. „ostile s-au virtejit“. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. care nu ne mai stau astäzi la indeminä. si cele de umbrä („mmios. „au descälecat orasc in tarä".. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite. sau. imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. aläturi de marile calitäti ale domnului. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. ce sä chiamä matca. nu pentru suflet. carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". si defectele. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. pre 21 . dupä o scurtä träsäturä fizicä. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . degrab a värsa singe nevinovat. Dar este o limbä plinä de vigoare. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä.. „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te. nici mai nainte. acolo ara plugul“. in sfirsit.. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. 1-au ajuns''). ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“. nici dupä aceia. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. „le-au im pärfit hotare in tara sa". insirä repede defectele. fiind de esentä filo. recunoaste." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche. „de sar inväta cei mari. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular. la ospete omora färä giude{"). De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare. iarä domnul lor. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. iar.logic.. de altä parte. carele nime din domni.. ce este in mina lui Dumnezeu. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei.din domni. Sfintul Stefan Vodä.rar. care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. „päginii. sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä".. 1-au ajuns. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut.. „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " . care nu ne dau in aceastä privintä.

de interioare de viatä patriarhalä. Asemenea imagini si multe altele. stilizate in structura limbii. . ci toate de invätäturä ei ascultä“. de albinärit.★‘ :22 . de luptä intre puterile naturii. o infloreazä cu un colorit dulce. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm.ele lui“. evocind aspecte de viatä plugäreascä. de pästorit. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti.nimenea nu vatämä.

1893. ci eu. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". U r e c h e . dupä ce s-a mintuit räzboiul. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. :23 . s.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. a pornit contra tätarilor. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. In 1V. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. ist. 130. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. de se cehluiesc pregiur cap". au trecut peste munti in Ardeal. trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. II. copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. Mem. Capitolul ar fi fost tradus. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu.. 307. A. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. Lasläu a venit in Ungaria si. chiar pe vremea lui Vasile Lupu. din mediul ciangäilor din Moldova.rul capului. pinä acum nedescoperit. dupä cum pretinde autorul insusi. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. Analele Acad. unde au impins pe unguri din ocinele lor. franciscanul Marcus Bandinus. cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. dintr-un letopiset unguresc. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. urcindu-se pe tron. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju.. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. care. s. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. p. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. cu toatä puterea sa. ii däruieste craiului unguresc. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". Codex Bandinus. El incepe prin a povesti cä. 56: invazia tätarilor. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. pe la Cräciun. XIII. Simion Dascälul. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc.1894. trecindu-i muntii pe la Rodna. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. Rom. tara Maramuresului si a Moldovei. Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. pe care i-a bätut si i-a gonit. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. Ca sä isi curete tara de ei. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. t. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. Urmärindu-i dincoace de munti. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. inmultindu-se si latindu-se. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. inainte vreme. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului.

ln acelasi timp. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. in ziua de läsatul secului. sotia nefericitului boier. atestate in decre. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi. asupra cäreia vom reveni indatä. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. ce el se numefte aici. place-mi.du-se biruitor din räzboiul cu tätarii."). mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul.tele Sf.. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori.supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. de se ceh. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. seretem. nu e pomenit.luiesc pregiur cap. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. Povestind. fi nici in documentele vremii. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. Simion Dascälul. el märturiseste cä „eu. carele au scris acestea. Maramuresul. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um.. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion. care ne-a dat. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre. pinä i-a trecut apa Siretului. ce se zice romäneste: place-mi. „ijderenia moldovenilor“. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). inceputurile literaturii. a vesti cä e domn invätat fi intelept. Stefan (. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. ca dascäl de copii. dupä cuvintul craiului. Dacä. Povestind. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan. iar acesta fi neftiut si slab in minte. in secolul al XVI-lea. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi.. stind in tärmurile apei. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei). au pus numele apei Siretul". cum Lasläu craiul. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures.. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". intorcin.afarä de o notitä scurtä.. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche.. eite au ajuns pinä la noi. au strigat ungureste: seretem. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. Mai apoi dacä s-au descälecat tara. ci si etimologiile cu caracter unguresc. ce au zis seretem. de exemplu. in sfirsit. mai departe. un asemenea cärturar maramuresean.

Leroux. 1852.. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. A doua editie a apärut in 1872. Adolf Töbler. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. (Studiul lui Meyer Liibke. p. Chronique de Gligorie Ureche. adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. Iasi. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . M. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. a fost publicatä in editura Soccc. In special la cronica lui Ureche. 1911. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. cu caractere latine. N. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. si cuprinde si cronicile muntene. Popovici incercä atunci alt drum. Paris. prin urmare. 127—242. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. Editiile cronicii. Apendix VII si Apendix IX). in multe locuri. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. 1878. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie. cuprinzind fragmente din Ureche. nici manuscriptele din care le culege. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke. a incercat sä dea. Texte roumain avec traduction franfaise. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. in Moldova fi altii. Halle. cä ale altora le face ale lui. P o p o v i c i. I. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. in 1894. Bucuresti. infinitivul scurt prin cel lung. care-si fäcuse studiile in Germania. separindu-1 de adausele ulterioare. al lui Ureche. din compilatia lui Simion Dascälul. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. Intre altele. Kogälniceanu a incercat sä corec. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594.teze uneori si limba. pubii. Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 . dupä mijloacele de atunci. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. tableaux genealogiques. I. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä.cind pe cel care i s-a pärut mai bun. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum.) Cu toate acestea. 93 — 209. a introdus in textul lui. Cronique de Moldavie. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. o editie criticä. O editie popularä. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I.vist.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. notes historiques. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. este lncontestabil. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. in „Autorii romäni vechi si contimporani". fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. a inlocuit in textul publicat de el. Letcpisetelc tärii Moldovei. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. par Gregoire Urechi. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. in apendice (Apendix I. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. K o g ä l n i c e a n u . Dr. lectiuni din celelalte manuscrise.bine cunoscind pe aceia. 1895. vornic mare in Moldova. pentru timpul ei. Kogälniceanu. glossaire et table. p. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof.

1939. p. XXXI. Studii asupra operei. Iasi. Extras din . m. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. Textul pregätit de regretatul C. in Analele Academiei Romäne. p. G i u r e s c u . 1921. C. P. Din nefericire.Cercetäri istorice“. II. 93 si urm. Craiova. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. 1932— 1933. p. 1891. Pe atunci. In aceastä editie. 1895. P. 26 . regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. vezi insä criticä lui C. 29 — 30 (nota). Iasi. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". Filiera manuscriselor. 1925. Bogdan. si dec. Istratie Logofätul si altii. p. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. 28 — 32. in Letopisetul lui Azarie. Bucuresti. Bucuresti. presedintele Comisiei istorice. P a n a i t e s c u . p. Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. 1912. in Convorbiri literare. färä Variante. sect. Bucuresti. G. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. in colectia „Clasicii romäni comentati“. nr. I. a clasat si a fixat filiera. Cronicele lui Grigore Ureche. s. 1925. Critica textelor si tehnica editiilor. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. M i n e a. Mem. Gligorie Ureache. Letopisetul Tärii Moldovei. p. manuscriselor. intocmitä de Giurescu-tatäl. C. Intre päreri si ipoteze. Cetind despre cronica lui Ureche. 55. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata. R u s s o . Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. p. G i u r e s c u . Rom. se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. 42 — 51. 1934. O criticä intemeiatä a acestui procedeu. cu cunoscutä lui constiinciozitate. 4. Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I.. P a s c u. I. s. 361 si urm. a c e l a s i . 1921. 104—136. Bucuresti. lit. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. IV.' a c e l a s i . Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. C. 1908. Cercetäri istorice. C. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. dar. de fiul säu. la D... intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. Bucuresti.. p. Din istoria culturii romänesti. in Viata romäneascä.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. dupä ce a colationat. p. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. C. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. XVII (1925). 222 — 232 si 322 — 328.o intimplare nenorocitä. G i u r e s c u . C. nov. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). an... incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. pe sept. G i u r e s c u . P. p. Plecind de la acest fapt. temin. ea a apärut färä studiul premergätor. P. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu.. oct. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. 245 si urm. VII. Ill.. t. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. de Simion Dascälul. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. Analele Acad. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. II.du-se ca . p. vol. LIII. din nenorocire. Göbl. Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. 1920. 568 (nota).. LIII. Bucuresti. 322 si urm. Iasi. tom. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . Bucuresti. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare.

27 . Dintre studiile mai vechi: A. 65 — 68. 1898. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. VIII. Bucuresti. i n Lui Titu Maiorescu. 1934. an. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. din punct de vedere al limbei. Originile principatelor romäne. Grigore Ureche si Miron Costin. Urechiä. 508. P a s c u. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. V. G i d e i. p. 441. O r ä s a n u in Convorbiri literare. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. 726. a c e l a s i . A. metodei si cugetärei. 844 (si extras). 256. 595. O n c i u 1. cu o prefatä de V.G. 1901. in Revistä criticä. p. cf. Bucuresti. XXXIII (1899).

preoti si cälugäri la Constantinopol. 197 — 211. in Cercetäri istorice. Stiri nouä asupra familiei Ureche. 57 — 63. III. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. Bucuresti. p. umplind de vilvä intregul Stambul. Genealogia familiei Ureche.. boieri. XV februarie MCM. p. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. 620 — 63 1. 1904— 1905. sect. ist. I. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. S b i e r a . I. 5. A. Safta. H a s d e u . Spre searä.. N. 381 — 385. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. sect. 37 — 47. I. domnul Moldovei. an. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. X. 1932— 1933. an. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). cum au läsat :28 . C o s t ä c h e s c u M i h a i . VII —IX. si introducerea d-lui C. 184. si Columna lui Traian. I. unde avea tirguri si sate. continuatorul lui Grigore Ureche. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. Ureche. 234 si urm. In domnia lui Miron Barnovski. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. Iasi. Biografia lui Ureche. 1930. III.. 34 — 57. p. O stire despre Gr. care träia ca pribeag in Polonia. t. P. an. p. S i a d b e i. p. p. E. p.rocitului domn. amintitä mai sus. Istoria literaturii romänesti. 352 — 353. 1928. in Arhiva. in Arhiva. 1900. 1939. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). 1903. Iasi. este fiul lui loan Costin. 285 — 3 13. O stire despre Gligcrie Ureche. in Prinos lui D. s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . Mem. si omul de incredere al domnului. 1934. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. Este scos tatäl lui Miron Costin. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). Bucuresti. ridicind trupul lui Barnovski. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. in Analele Academiei Romane. p. II. 1881. p. Grigoriu Urechie. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. cumnatul lui Grigore Ureche. Contribuiri pentru o biografie a lui. IV. IX (1898). p. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. Bucuresti.. Note si interpretäri. Iasi. p. il duce la patriarhie si acolo . In afarä de aceste studii si articole.pe scurt. de L u c i a n P r e d e s c u . sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. ia Analele Academiei Romäne. XXVII. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. V e r e s A n d r e i . sept. potrivit cu ceremonialul obisnuit. D. Bucuresti. G ä z d a r u . V. 227—420. Bucuresti. C. Barnovski. 104— 112. T a n o v i c e a n u . I. t. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. Bucuresti. 1925. Mama lui. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. 117. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . care. datoritä legäturilor de rudenie. 1899. ed. p. Sturdza. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. in Revista istoricä romänä. I o r g a . T a n o v i c e a n u . Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. Mem. loan Costin este hatman al Moldovei si. pentru ca. G i u r e s c u la edifia cronicii. p. 274. I. in Cercetäri istorice.Omagiu. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. 1933. ist. in Arhiva istoricä a Rom. M i n e a. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. p. fiica lui Miron Sulgerul. de B a r w i n s k i. 1872. p. I. I.

familia Costin si-a aleätuit. hatmanul Costin. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. Miron. Abia instalat. in coroanä.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. unde este bine primit. in 1638. cu ajutorul moldovenilor. in toiul noptii. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. Trecind Nistrul spre Iasi. sä se strecoare din cetate. dupä datinä. Deasupra coifului. si un blazon.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". refugiindu-se in Polonia. in drum ataeä un tirgu. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. Novosiilca. 29 . „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege.Nova. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. Aci. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. Dupä propria lui märturie. in preajma mänästirii Balica. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. peste un an. Liberati. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. o minä inarmatä cu o spadä. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. se inapoiazä la temnitä. Costin. descälecind cu corturile in sesul Iasului. Fiul säu. se adunä cu totii si. tinind sfat. arendxnd o mosie in starostia de Bar. cu sulletul „intors de spaimä". aleg ca domn pe Meise Movilä. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. A treia zi. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. moare in exil. Tatäl. il astrucä“1 in patriarhie.vremurile atunci. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. . Miron si Potomir". si in al doilea an de domnie. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. postelnicul Costin. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. Copiläria in Polonia. Primitä in rindurile nobilimii. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. dieta polonä. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. La asediul cetätii Camenita. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie.

cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. fi de Francisc Czarniecki. oftile hatma. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. luind parte la luptele contra cazacilor. cind. care nu avea decit 17 ani. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. rectorul colegiului. tatäl lui Miron Costin moare. si era condus. Miron Costin. Intoarcerea in Moldova. in 1646. in imprejuräri putin cunoscute. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. Miron Costin se intoarce in Moldova. unchi ai fiilor acestuia. deci. In acest timp. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. cind.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. P. mai tirziu. in cronica sa. intr-o casä de piaträ. Curind dupä aceasta. de trei-patru magistri fi de citiva frati. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. Czarniecki. marele boier al lui Matei Basarab si. in 1650. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo. Baza studiului era limba latinä. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. in marea räscoalä a cazacilor. In vara anului urmätor. In 1651 se afla in oastea regelui polon. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. cu grädinä imprejurul ei. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. :30 . pe vremea „secerei“. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. pri. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. de rectorii Stanislav Witwinski. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. ne spune Miron Costin.din Bar. Stefan Czarniecki. Doi ani mai tirziu. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. un oräsel la granita Moldovei.

Starostele. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. incepe sä se näruie. la cuscrul säu Chmielnicki. Petru Pototki. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. cuvint cu cuvint. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. si Condracki. Sub Gheorghe Stefan. in Säptämina Patimilor. Surprins intre douä focuri. „särdarul lui Racoti". totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. in tabära lui Vasile Lupu. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä.sorilor decit Vasile Lupu. aflind cele intimplate. „de la el multä milä am avut". deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis. In acest rästimp insä. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii.rascä. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). si in Ucraina. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova.nia lungä. la niste ocine ale aceluia.rea cronicarului in Moldova. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. spune insusi. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. mäcinatä de ambi. sprijinitä de cazacii lui Timus. la ginerii säi. Curind dupä intra. a trecut Nistrul. hatmanul cazacilor. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. si cel muntenesc. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. dincolo de Focsani. dez. Dar toate sint prea tirziu. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. 2B5 . Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. Dupä o domnie de patru ani insä.ducä.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. Vasile Lupu. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä. trimisä in tainä printr-un cälugär. dupä märturiile boierilor mai bätrini. la Roman.

hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. unde se intilneste cu celelalte ofti fi. Vizirul Kiupruli. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia.In domnia urmätoare. impreunindu-se cu tätarii. de-acolo 2B5 . Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. inträ in Ardeal pe la Brasov. a lui Ghica-vodä (1658). porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal.

„mai de treabä la voroavä". se duce la Oblucita unde se afla vizirul. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. dureazä cinci luni. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. la Turnu-Severin. se ureä in sus spre inima Ardealului. Amlasul.iii §i muntenii. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. plecind cu domnul säu. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. Miron Costin. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. dupä porunca vizirului. in jurul Hotinului. tree de partea polonilor. fi turcii sint mfrinti. pe care avea sä o expuie. Aceste campanii. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. Patru ani mai tirziu. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele." Cu aceastä franchetä de caracter. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. pe Miron Costin. Nicolae. moldove. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. in Suceava. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä. Dabija-vodä. gräunte fi celelalte provizii. ca sä se dezvinovä.gurile podului lui Traian. Miron Costin. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. in fine. domnul Moldovei. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. reincepe räzboiul intre turci si poloni. prin cultura lui largä. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. cu atita cäldurä. Petriceicu-vodä. m cartea De neamul moldovenilor. Astfel. pra. mai tirziu.teascä. prin inteligenta lui ascutitä. in räzboiul incins intre turci si germani. rämas credincios polonilor. 20 ani mai tirziu. Grigore Ghica insä. care era pe atunci pircälab de Hotin. amintirea lor träia incä puternic. :30 . sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. fi de acolo la Constantinopol. pe cind turcii atacaserä Camenita.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. fi cu oastea spre Ujvar. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. ln primävara urmätoare. Petriceicu-vodä. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. pe la Sf. sä nu se teamä. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. din august pinä tirziu in decembrie. mai firet. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti.rientä unitatea neamului romänesc. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. cLid moldovenii se intorc. prin apa limpede a Dunärii. Campania. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul.

Ziarul soliei. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. Imediat dupä inseäunarea noului domn. Si au iesit afaiä“. cronica sa scrisä in limba polonä. Ni s-a pästrat. la hotarele Nistrului. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. prinzind curaj. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. incälecind pe cai. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. Miion Costin este silit de impre. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. Sapte ani mai tirziu. la o milä depärtare de oras. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. mai tirziu. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. Miron Costin a fost trimis. toti ceilalti boieri si cäpitani. lean Gninski. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire.ierea päcii intre poloni si turci. La plecare. corespondenta solului cu Miron Costin. Si dupä el. apoi. Legäturile cu Polonii. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. Era in 1683. cälare. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu. Polonii au fost invinsi. iar solul trimite daruri cronicarului. au trebuit sä päräseascä tara. dupä campania din jurul Vienei. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. loan. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. prietenul lui Sobieski. muntenii trecu. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece.serä de partea turcilor. ori sä nu fie. Miron Costin. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. Pribegia in Polonia.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. pentru binele crestinätätii. care era mare logofät. In acele clipe de mari främintäri. au plecat in jos. iar Petriceicu. la Pielaszkowce. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 .liare: Miron trimite pe fiul säu. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia. pe lingä latura politicä. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. din fericire. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. cäruia ii va dedica.

care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili.caserä. Petriceicu-vodä. Persona. sfatuit de hatmanul Buhusi. Familia Costineftilor se :32 .ca vasali ai turcilor. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. Duca-vodä. Domnul. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. repede intr-acolo un podgheaz. La 21 martie. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia.litatea lui Miron Costin. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. cä nu va regreta.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". cu fiul lui Miron Costin. Domnesti. incit acesta. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa.toare de la Daszowa. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa.. Pätrascu. ajutat de cazaci fi poloni. Safta. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. dar se pare cä. in cele din urmä. voieste sä se retragä spre Focsani. dupä cum ne incredinteazä Neculce. Cantemir. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova.pafa. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. se impä. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. il numefte staroste de Putna. In rästimp. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. _ Conflictul cu C. lingä Stryi. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. unde sint tinuti in captivitate. Neculce ne spune ca intr-un rind. dar Miron Costin. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. Moartea. Domnul. Domnul Moldovei. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. loan Sobieski. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. la ospät. infelindu-se asupra situatiei. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. ocupase Iasul si. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat. Sfatul a fost insä fatal. care stia bine limba polonä si care era . un vechi ofiter al lui loan Cazimir. Cantemir-vodä era un domn batrin.

ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. unchiul lui Brincoveanu. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. care era in rivalitate cu Costinestii.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. a trimis si dupä Miron Costin. soseste vätaful de aprozi Macri. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. Atunci Cantemir. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. Ilie Tifescu. care sint adusi pe rind la palat. care romantcazä biografia tatälui säu.tului. cu porunca de a-1 ucide. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. mtäritat. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. Dar intr-o searä. Dupä omorirea lui Velicico. intelegindu-se cu ginerele säu. Lupu Bogdan. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. intinde o cursä boierilor bänuiti. a dat poruncä 33 . pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. Unul din boierii care au luat parte la banchet. nu recunoaste cele declarate. coplesit de o mare durere. Dimitrie Cantemir. La insistentele domnului. cronicarul era la mosia sa. Atunci — spune Neculce—Macri. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. Cantemir-vodä. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. Neculce. a dezväluit conspiratia.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. ci a cerut sä fie dus la Iasi. impreunä cu solul de la Bucuresti. In timp ce era dus spre Iasi. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. chemat. Constantin Cantemir tace. pe care le considerä de „copilärii“. Dimitrie Cantemir. Familia Cupärestilor. Solul — dupä spusele lui D. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. La intoarcerea soliei. cind se dezläntui tragedia ei. Acesta. nemaiputindu-si stäpini minia. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. Barbosi. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. n-a vrut sä se salveze. si-i cereau spriji.

unde. cronicarul :34 . iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. in compilatia lui Simion Dascälul. ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. dar cä. corectind-o. din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. in timpul zilelor de restriste. scos de Miron Costin. ce de grije si suspinuri.venilor. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). Astfel. Ureche moare in 1647. dupä copiere. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. 1675. iar de la nasterea Mintuitorului lumii.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. in anul de la zidirea lumii 7183. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). se intorsese in Moldova. Cronica lui Grigore Ureche. de care vorbeste in predoslovie. este msärcinat cu misiuni de incredere. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. Miron a revenit asupra ei completind-o. Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. capul cel mai luminat. si urzisem si incepätura letopisetului. adicä sä o copieze pe curat. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. amplificind-o. Treizeci de ani mai tirziu. a trebuit sä-l päräseaseä. de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. „Incepätura letopisetului". Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. Evident cä. carele au fost de Traian impäratul. . El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. lui Isus Hristos. din räutatea unui vätaf de aprozi. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. in oras in Iasi. asa cum väzuse in istoriografia polonä. iubite cetitoriule.sä fie Miron Costin decapitat (1691). de nu stäm de scrisoare. hatmanul loan Costin. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne. vornicul tärii de gies.

iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. dupä cum märturisefte singur. vornic al tärii de jos. Prin rangu. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. pinä la Aron-vodä. quam gloriose et praeclare per eum gestas". mare logofät). Cronica lui. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. Asa fi nouä. precum si prin cultura lui latinä si polonä. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. apärutä la Cracovia in 1648. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. unde se oprefte pana lui. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. unde se oprise letopisetul lui Ureche. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. Panaitescu. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 . Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. totufi Miron Costin. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. desi aversiunile ridi. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. cu care Moldova era in strinsä legäturä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). fi pinä la domnia lui Dabija-vodä. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. paharnic. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61. Cronica lui Piasecki a. fiindcä. iubite cetitoriule.rile boieriei sale (mare comis. in Influenta polonä in opera. P. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. letopiset de moldovean scris nu se aflä“.rämine in Moldova ^i. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum.

regelui. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges. la domnia lui Stefan Tomsa. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. care a tinu 12 ani. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. a ostirii m. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. cu bunsimt. a luiat cunostintä si de aceastä operä. care. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. umpluturile ret orice. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini. spre deosebire de Ureche. corectind unele erori si inläturind. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele.s. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri. descriere adeväralä. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . Epoca infätisatä de M. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. care. Desigur cä Miron Costin. Intetiti de papä si de venetieni. dar fericitä. a lui leremia Movilä. condusä de starostele Camenitei in Muntenia.lucreazä materialul istorie imprumutat. ci el pre. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. In afarä de Piasecki. apärutä Sn 1650. el se serveste dar si de traditia oralä. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. a lui Stefan Räzvan. bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii. ia numai faptele. datä de Paszkowski. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea. pinä la 1621. Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor. crestinii. sub vizirul Kiupruli.

parcä printr-o tainicä presimtire — fi nouä“. cumpänä mare pämmtului nostru — fi. prin dramele pe care le scotea la ivealä. de interese economice fi politice s-au ciocnit atunci la hotarele romänefti fi au cuprins in fulgerarea lor fi tärile noastre. gindurile si simtirea li se indreapta tainic cätre steagurile creatine. Abia se sting fläcärile acestor vremi de räzmeritä fi se ridicä. urmind vechile traditii politice. reprezintä in istoria Moldovei panta de decädere. pe care cronicarul insufi o caracterizeazä „cumplite vremi. cu toatä rugämintea boierilor säi.sealä de evenimente. pentru toate vremurile. de popoare. care avea o viziune limpede a lucrurilor. impotriva puterii eresdr. unguri. cu un rar talent de povestitor.de a turcilor. alta care. Vremurile pe care Mi