P. 1
Eseu Despre Om

Eseu Despre Om

|Views: 1,051|Likes:
Published by Vasile Fagaras

More info:

Published by: Vasile Fagaras on Jan 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “ PETRU MAIOR ”- TG. MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI LITERE SPECIALIZAREA I.L.S.C.L.

, anul II

Filosofia culturii şi teoria valorilor
Eseu despre om O introducere în filozofia culturii umane

Ernst Cassirer

1

Polonia). 1906–1920 si Substanzbegriff und Funktionsbegriff. iar in 1906 un post de Privatdozent la Berlin. Dupa razboi a ocupat un post de profesor titular la proaspat infiintata Universitate din Hamburg. 3 vol.MASTERAND: FĂGĂRAŞ MARIA CĂTĂLINA 8 Decembrie 2011 Eseu despre om O introducere în filozofia culturii umane Ernst Cassirer Ernst Cassirer (1874–1945) s-a nascut la Breslau. urmand si cursuri de istorie. Opera lui principala in aceasta directie. In Filozofia formelor simbolice Cassirer a aplicat principiile gandirii kantiene in directia elaborarii unei teorii a culturii 2 .. 1910) la limba. Philosophie der symbolischen Formen. Das mythische Denken in 1925 siPhanomenologie der Erkenntnis in 1929. Anii de profesorat la Hamburg au marcat trecerea lui Cassirer de la marile teorii ale filozofiei (concretizate in monumentala Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und Wissenschaft der neueren Zeit. mituri. arta si cultura. Reputatia lui a crescut constant: in 1914 a primit Medalia „Kuno Fischer“ a Academiei din Heidelberg pentru lucrarea Das Erkenntnisproblem. Din 1896 a fost unul din studentii lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg. filologie si stiinte la universitatile din Leipzig. la „scoala neokantiana“ al carei exponent de seama a devenit mai tarziu. dar s-a reorientat catre literatura si filozofie. a fost publicata in trei volume: Die Sprache (Zur Phanomenologie der sprachlichen Form) in 1923. intr-o familie de evrei instariti. in Germania (atazi Wroclaw. A inceput prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin (1892). In 1899 a obtinut doctoratul. Heidelberg si Munchen.

Cassirer a fost ales rector al Universitatii din Hamburg in 1929 – primul evreu promovat in aceasta functie intr-o universitate germana. El analizează formele simbolice majore: limbajul. Cassirer examinează eforturile omului de a se înţelege pe sine şi de a trata problemele universului său prin crearea şi folosirea simbolurilor. In ciuda climatului politic nefavorabil. apoi a tinut cursuri la Columbia University si la University of California din Los Angeles. unde a petrecut un an la Yale ca visiting professor. unul dintre cei mai mari filoyofi ai secolului al XX. In 1935 a primit cetatenia suedeza. istoria şi ştiinţa. miturile. Eseu despre om este o interpretare unică a crizei intelectuale din timpurile noastre şi un apel strălucit la capacitatea omului de a rezolva problemele umane prin folosirea curioasă a minţii sale. Ernst Cassirer. centrul fix al întregii gândiri. mitul. ci întregului public.se pe numeroase date ştiinţifice. religia. unde a predat doi ani la Oxford. arta. de unde si conceptul de om ca „animal simbolic“. stiinta sunt forme simbolice.CE ESTE OMUL? CRIZA CUNOAŞTERII DE CĂTRE SINE A OMULUI Partea II.au rugat să publice o traducere în engleză a cărţii sale “ Filozofia formelor simbolice ” şi aşa ia naştere cartea. Pentru a ne bucura de adevărata libertate noi trebuie să încercăm să rupem lanţul care ne leagă de lumea exterioară.OMUL ŞI CULTURA Autocunoaşterea este ţelul cel mai înalt al investigaţiei filosofice. Dupa venirea nazistilor la putere.lea. prezintă în acest eseu rezultatul cercetărilor sale de o viaţă asupra realizărilor cultural ale omului. Ocuparea Frantei l-a obligat sa se stabileasca in SUA. este punctul arhimedic. Partea I. Această carte nu se referă doar filozofilor şi oamenilor de ştiinţă. S-a stins din viata in aprilie 1945. apoi a acceptat un post la Universitatea din Goteborg (Suedia). religia. a plecat in Anglia. Autorul este determinat să scrie această carte de faptul că prietenii lui englezi l. antropologice şi istorice. Bazându. arta. 3 .prin care afirma ca limba.

Importantă în autocunoaştere este introspecţia care ne revelează acel mic sector al vieţii omeneşti care este accesibil experienţei individuale. Omul nu are nici o natură. ca o lege morală şi religioasă fundamentală. matematica şi biologia şi. este privită ca un imperativ categoric.existenţă. ea este extrem de diversificată. după numeroasele încercări nereuşite din trecut. Dar tocmai omogenitatea este cea pe care nu o găsim niciodată la om. El este un amestec straniu de existenţă şi non. ei au reuşit să le explice în mod definitiv viaţa organică drept un simplu produs al întâmplării. care se manifestă în cele mai elementare acţiuni şi reacţii ale omului. Totodată raţiunea este unul din lucrurile cele mai problematice şi mai ambigue. având tot atâtea scheme şi modele diferite câte organisme diferite există. Sfântul Augustin afirma în „ Confesiunile ” sale că orice filosofie dinaintea apariţiei lui Hristos a fost expusă unei erori fundamentale şi a fost molipsită de una şi aceeaşi erezie. eterne. Prima şi suprema lege este legea contradicţiei. teologia. Puterea raţiunii a fost preamărită ca cea mai mare putere a omului. Aristotel spunea că orice cunoaştere îşi are originea într. Metafizica.o tendinţă fundamentală a naturii umane. tărâmului ideilor pure. Realitatea nu este un lucru unic şi omogen. gândirea logică şi metafizică pot înţelege doar acele obiecte care lipsite de contradicţie şi care au o natură şi un adevăr logice. Fiecare organism este o existenţă monadică. Gândirea raţională. El are o lume proprie. Maxima „ Cunoaşte. Locul său se află între aceşti doi poli opuşi.o prăpastie largă de netrecut.au asumat pe rând fiecare rolul de călăuză pentru gândire în problema omului şi au determinat direcţia de investigare. Între 4 . nici o existenţă simplă sau omogenă. În lumea umană aflăm o caracteristică nouă care pare să fie semnul distinctiv al vieţii umane. Omul a descoperit o metodă nouă pentru a se adapta la mediul său ambiant. Gânditorii moderni au considerat că.te pe tine însuţi ”. pentru că el are o existenţă proprie. Contradicţia este adevăratul element al existenţei umane. Cunoaşterea şi adevărul aparţin unei ordini transcedentale. La Platon viaţa simţurilor este separată de viaţa intelectului printr.

Orice concepe el este real. Limbajul. este cuvântul magic. Despre animale putem spune că au o imaginaţie şi o inteligenţă practică. O dată ce omul se află în posesia acestei chei magice. ci opiniile şi închipuirile despre lucruri. arta şi religia sunt părţi ale acestui univers. dacă există vreo definiţie a naturii sau „ esenţei ” omului. Fără simbolism viaţa omului ar fi ca aceea a prizonierilor din peştera faimoasei comparaţii a lui Platon. deoarece prin acest lucru înţelegem noua cale deschisă omului către civilizaţie.sistemul receptor şi cel efector. ţesătura încâlcită a experienţei umane. această definiţie poate fi în-eleasă doar ca una funcţională. Principiul simbolismului. esmnul său distinctiv nu este natura lui 5 . el trăieşte într. Viitorul nu este o imagine. artă.un univers simbolic. care se găsesc la toate speciile animale la om aflăm o a treia verigă pe care o putem descrie ca sistemul simbolic. Semnificaţia acestei transformări se manifestă în toate fazele vieţii culturale a omului. Cunoaşterea umană este prin însăşi natura ei cunoaştere simbolică.te! Dând acces la lumea specific umană. Dumnezeu este actus purus . Semnalele şi simbolurile aparţin de două domenii diferite ale discursului: semnalul este o parte a lumii fizice a existenţei. nu ca una substanţială. Viaţa omului ar fi îngrădită în limitele nevoilor biologice şi ale intereselor sale practice. ştiinţă. filozofie. ci el devine un ideal. mitul. Omul nu mai trăieşte într. progresul ulterior este asigurat. Filosofia formelor simbolice pleacă de la presupunerea că. Caracteristica remarcabilă a omului . Ele sunt firele diferite care ţes reţeaua simbolică. pe când omul singur a dezvoltat o nouă formă: o imaginaţie şi o inteligenţă simbolică. deschide. Inteligenţa lui Dumnezeu este un intelectus archetypus sau intuitus originarius. ” care îi este deschisă din diferite părţi de către religie. iar simbolurile sunt designatorii. cu universalitatea. Semnalele sunt operatorii. valabilitatea şi aplicabilitatea lui generală. Sesam. Totodată Epictet spunea: „ Ceea ce îl tulbură şi îl nelinişteşte pe om nu sunt lucrurile. mai bine l. ea nu ar avea nici un fel de acces la „ lumea ideală. ” De accea în locul definirii omului ca animal raţional. lumea culturii umane.un univers pur fizic. simbolul este o parte a lumii umane a semnificaţiei.am defini animal simbol.

o forţă nu de inhibiţie.un semn tabu. Omul şi.a descoperit adevăratul sens prin pierderea speranţei în magie. Magia a pierdut teren printr. prea umană. A căuta raţiunii ale acestor idei pare să fie zadarnic şi inutil. A. Sunt ca două vlăstare care au aceiaşi rădăcină. Prima modalitate de a lua în stăpânire un lucru sau o persoană. Totodată omul primitiv se simte înconjurat de 1 A anula o lege.un proces foarte lent. Pentru toate religiile evoluate s. arta.a dat seama că luase drept cauze ceea ce nu erau deloc cauze şi că toate eforturile lui de a acţiona cu ajutorul acestor cauze imaginare fuseseră zadarnice. de a ocupa o bucată de pământ sau de a face logodnă cu o femeie este de a le marca printr. Frazer spunea că omenirea a început cu o epocă a magiei care mai târziu a fost urmată şi înlocuită de o epocă a religiei. dar istoria ei este o istorie a erorilor şi ereziilor. o dispoziție oficială. Când îl întâlnim pe om el are în posesie limbajul şi se află sub influenţa funcţiei creatoare de mituri. mult dincolo de limitele experienţei umane şi ea rămâne umană. Ei au descoperit în ei înşişi o forţă pozitivă. 6 . iar pentru religie a fost imposibil să abroge1 acest sistem complex de interdicţii. El trăsese nişte sfori de care nimic nu era ataşat. Truda lui fusese cheltuită fără nici un rost. Omul a găsit religia şi i. Limbajul şi mitul sunt de aproape înrudite. doar un haos. mitul. religia.l înlătura ar fi însemnat anarhie totală.a dovedit a fi extrem de difficilă învingerea acestui sistem al unui tabuism foarte primitiv. diferitele sectoare ale acestui cerc. Şi totuşi marii dascăliai omenirii au aflat un impuls nou plecând de la care întreaga viaţă a omului a fost orientată într. o masă informă de idei incoerente. Credinţa religioasă pare să devină doar credulitate superstiţioasă dacă admitem vreo legătură a ei cu magia. Totodată magia a trebuit să se prăbuşească pentru ca religia să apară. Religia pretinde că se află în posesia unui adevăr absolut. la prima vedere. Limbajul. ci de inspiraţie şi aspiraţie. Dintre toate fenomenele culturii umane mitul şi religia sunt cele mai refractare la o simplă analiză logică. iar legătura lor pe treptele timpurii ale culturii umane este foarte strânsă şi cooperarea foarte evidentă.metafizică sau fizică.o nouă direcţie. ci opera sa. Mitul pare să fie. Totodată există un raport între religie şi magie. Ea ne oferă promisiunea şi perspectiva unei lumi transcendentale. încât separarea este aproape imposibilă. ştiinţa. deoarece magia constituie unul din subiectele cele mai obscure şi mai controversate. istoria sunt constituenţii.

care constă în utilizarea sunetelor articulate pentru a exprima gândirea. el nu mai are o influenţă fizică sau supranaturală imediată. limbajul devenise un instrument pentru scopuri definite. Muncă. 2 Eficacitate. ” Darwin a arătat că sunetele sunt actele expresive şi sunt dictate de anumite nevoi biologice şi sunt folosite conform unor norme biologice precise. O datăcu primele sclipiri ale intelectului său. forţă.o lumină diferită.3El nu este un lucru gata făcut. Gândirea greacă timpurie a trecut astfel de la o filosofie a naturii la o filosofie a limbajului. de aceea dacă se apelează la ele de o manieră cuvenită forţele naturii nu pot refuza ajutorul lor.gr 3 7 . Aşadar. Funcţia magică a cuvântului a fost eclipsată şi înlocuită prin funcţia lor semanticp. El nu poate spera să învingă aceste pericole prin mijloace fizice. În lucrarea „ The espression of the emotions in man and animals. dar ca o consecinţă.gr.şi pună întrebări în legătură cu această problemă. Problema originii limbajului a constituit şi a exercitat din toate timpurile o fascinaţie neobişnuită asupra spiritului omenesc. omul a început să vadă legătura dintre limbaj şi realitate într.tot felul de pericole vizibile şi invizibile.lea. Mitul nu cunoaşte nici un alt mod de explicaţie decât să se întoarcă la trecutul îndepărtat şi să deducă starea prezentă a lumii fizice şi umane din acest stadiu originar al lucrurilor. Acest interes pentru originea limbajului este uşor de înţeles dacă acceptăm primele premise ale gândirii mitice. el poate auzi şi înţelege. Orice speranţă de a supune natura cu ajutorul cuvântului magic fusese zădărnicită. ci un proces continuu. acţiune. În multe basme mitice ni se spune cum omul a învăţat să vorbească chiar de la Dumnezeu sau cu sprijinul învăţătorului divin. Nimeni nu putea spera să joace un rol de conducător fără acest instrument. practice. Cuvântul nu mai este înzestrat cu puteri magice. El era arma cea mai puternică în bătăliile politice. omul a început să. lucru. În viaţa Atenei din secolul V. Pentru el universul nu este un lucru mort sau tăcut. el este activitatea spiritului omenesc repetată întruna. operă. limbajul trebuie considerat a fi mai degrabă energeia2 decât un ergon. concrete. nimic nu rezistă cuvântului magic.

caracterul şi natura lui nu au nevoie pentru a fi explicate. Hume afirma că: „ Frumosul nu este o calitate a lucrurilor.o anumită măsură şi să reconstruim procesul creator prin care aceasta a fost realizată.a dovedit a fi un lucru paradoxal. Totodată de. acordându. iar aici importantă nu este varietatea mijloacelor. Ea ne conduce înapoi către adevăratele izvoare ale realităţii. de acum încolo copilul se află pe un teren solid. Putem crede că acest scop este atins cu mai multă perfecţiune într. ” Totodată arta este o evadare din această lume convenţională. pasiunile sunt transformate în acţiuni.un mijloc de autoeliberare. Primele denumiri de care copilul se foloseşte în mod conştient pot fi comparate cu un baston cu ajutorul căruia un orb dibuie drumul. Kant a fost primul care a dat frumosului o probă clară şi convingătoare despre autonomia artei. este o chestiune care pare să fie admisă de către aproape toate teoriile estetice. Dacă realitatea este 8 . Nu putem înţelege o operă de artă fără ca să nu o repetăm într.ne o liberate interioară care nu poate fi atinsă pe nici o altă cale. ci adaptarea la scop şi concordanţa cu acesta. ci ele există doar în spiritul care le contemplă. Frumosul este o parte a existenţei umane. Un copil de exemplu învaţă să numească lucrurile făcând apel pur şi simplu la cunoştiinţele sale prealabile despre obiectele existente. ea poate fi descrisă ca un proces continuu de concretizare. Dar arta este cea care transformă toate aceste suferinţe şi crime într. fiind unul din fenomenele specific umane cel mai bine cunoscute. Faptul că frumuseţea nu este o proprietate directă a lucrurilor şi că ea implică în mod necesar o relaţie cu spiritul uman. Arta este o intensificare a realităţii. Prin natura acestui proces creator. nu este umbrit de nici o urmă de tăinuire şi de mister.Două limbi diferite pot reprezenta extreme opuse atât în privinţa sistemului lor fonetic.a lungul timpului fenomenul frumosului s. apoi el învaţă să formeze concepte ale acestor obiecte. să ajungă la o înţelegere cu lumea obiectivă.un tip lingvistic decât în altul. îngustă şi lipsită de profunzime. Dacă în viaţa reală ar trebui să îndurăm toate aceste emoţii care sunt trăite în piesa Oedip a lui Sofocle sau în Regele Lear a lui Shakespeare cu greu am putea supravieţui şocului şi tensiunii. Aceasta nu le împiedică să îndeplinească aceeaşi sarcină în viaţa comunităţii de limbă. cât şi în privinţa sistemului părţilor de vorbire.

. dar nu poate exista o artă pasională.evoluţie creatoare. Istoricul nu trebuie să manifeste sentimentele.un sens diferit şi profund. Arta ne oferă o descriere ideală a vieţii omeneşti printr. dar conferă acestei realităţi o formă nouă. Teoria lui Platon despre iubire o defineşte pe aceasta ca o dorinţă de imortalitate. Istoricul pare a fi un necunoscător al lumii pasiunilor. dar dacă istoria însăşi încearcă să fie pasionată. Un copil care se joacă nu trăieşte în aceeaşi lume a faptelor empirice rigide ca şi adultul. El trebuie să utilizeze toate metodele investigaţiei empirice. al fanatismului religios şi al conflictelor economice şi sociale. Istoria nu procedează la fel. Dar copilul care se joacă nu face altceva decât să schimbe lucrurile prezentate în apropierea lui pentru alte lucruri posibile. Arta este constructivă şi creatoare într.. În iubire omul se străduieşte să sfârâme lanţul existenţei sale individuale şi efemere. ea nu devine prin aceasta o operă de ficţiune. Cu toate acestea actul ultim şi decisiv este totdeauna un act al imaginaţiei productive. atunci în creativitatea artei trebuie să căutăm noi dovada pentru creativitatea vieţii şi manifestarea ei fundamentală. al ambiţiilor politice. nu emoţională. Caracterul ideal al istoriei nu este acelaşi cu caracterul ideal al artei. Noi nu putem nega faptul că fiecare mare operă istorică implică şi conţine un element artistic. Simpatia lui este intelectuală şi imaginativă. ca şi forma operei de artă. aflăm o viaţă trecută care a căpătat o anumită formă.un fel de proces de alchimie. ea transpune viaţa noastră empirică în dinamica formelor pure. să compare şi să supună criticii toate izvoarele la care apelează. El trebuie să adune toate dovezile existente. Omul nu. Căutând adevărul. Dacă ar fi să ne reportăm la istorie. iar această formă. Aşa cum afirmă Schiller în Scrisorile sale estetice există o artă a pasiunii. 9 . nu este produsul sau consecinţa pasiunii. violenţele şi freneziile pe care le descrie. Lui nu. istoricul este supus aceloraşi constrângeri ca şi omul de ştiinţă. ea încetează să fie istorice. acelaşi punct de vedere se aplică şi istoriei. În documentele şi monumentele istorice.i este permis să uite sau să neglijeze nicu un fapt important. ea nu merge dincolo de realitatea empirică a lucrurilor şi evenimentelor.şi poate trăi viaţa fără eforturi constante de a o exprima. am putea spune că noi avem o gândire istorică care este reversul procesului istoric real. Lumea copilului are o mult mai mare mobilitate şi transmutabilitate. El trebuie să dea întregului material al pasiunilor o formă teoretică.

dar sub alt aspect.şi construiască propriul univers. arta. viaţa rămâne o mare dramă realistă cu toate tensiunile şi conflictele sale. Dar ea nu confundă această unitate cu simplitatea. pentru că noi suntem fiinţe complexe şi unice.i permite să înţeleagă şi să interpreteze. altă formă. religie şi ştiinţă. Aşadar omul ar fi şi ar putea constitui o dezbatere nesfârşită a tuturor reflecţiilor filosofice. Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea intelectuală a omului şi ea poate fi privită ca fiind realizarea cea mai înaltă a acestuia şi totodată fiind o caracteristică a culturii umane. Cultura umană considerată ca un întreg poate fi descrisă ca procesul autoeliberării progresive a omului. Totuşi această dramă nu este doar simţită. 10 . fiind legate printr. cu speranţele şi iluziile. care. să sintetizeze şi să generalizeze experienţa sa umană. În toate aceste faze omul descoperă şi face dovada unei forţe noi.acordându. omul poate face mai mult decât să. un univers simbolic. artă. fiecare având un punct comun cu cealaltă de dinainte ei. În limbaj.şi construi un univers propriu. Ele reprezintă puterea cea mai înaltă a omului şi marchează în acelaşi timp graniţa naturală a universului nostru uman. să articuleze. religie.un numitor comun. ci este intuită. Limbajul. un univers ideal. pentru că omul. să oraganizeze. Spontaneitatea şi productivitatea constituie adevăratul centru al tuturor activităţilor omeneşti. Suntem tot noi. Filosofia nu poate renunţa la căutarea unei unităţi fundamentale în acest univers ideal. în artă şi ştiinţă. şi chiar dacă am încerca să defin omul nu am putea ajunge niciodată la o definiţie de comun acord. În lumina istoriei.a putut dezvolta decât în condiţii speciale. cu măreţia şi mizeria sa.i idealitatea amintirii. cu desfăşurarea energiilor şi pasiunilor sale. iar Ernst Cassirer reuşeşte să ierarhizeze omul în funcţie de cele patru domenii: limbaj. fiinţe care se transformă şi se schimbă la nesfârşit o dată cu evoluţia şi ciclicitatea istorică. forţa de a. Ea este un produs apărut mai târziu. dar faţă de celelalte este cel mai exact şi care nu s. religia şi ştiinţa sunt diferitele faze ale acestui proces.

11 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->