Radu Mihai CRIŞAN doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice

SPRE EMINESCU
Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului

Ediţia a IV-a
(reeditare după ediţia a III-a revizuită)

Editura TIBO
BUCUREŞTI 2008

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RADU MIHAI Spre Eminescu : răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului / Radu Mihai Crişan. – Ed. a 4 a ; Bucureşti : Tibo, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-87392-7-7 821.135.1.09 Eminescu,M. 929 Eminescu,M.

Toate drepturile de multiplicare, traducere, adaptare şi difuzare a acestei lucrări sunt absolut libere (gratuite şi neîngrădite), atât pentru România cât şi pentru fiecare dintre celelalte ţări ale lumii.

ISBN 978-973-87392-7-7 2

Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie Unuia Primindu-L cu psalme şi ramuri Plecaţi-vă neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o. Lumina ducând-o Celor din morminte! Mihai Eminescu

3

„Ca urmare a aşezării geografice(;), a resurselor naturale, şi, mai ales(;), a celei mai mici densităţi (populaţionale n.n.) din Europa, România n-a fost niciodată stat absolut independent(;). Indiferent care a fost; puterea tutelară s-a comportat la fel: agreând şi colaborând cu un anumit tip de Român şi ţinând la distanţă sau ordonând represiune pe alt tip de Român. Tipul de Român repudiat de toate puterile tutelare este naţionalistul cu convingeri imposibil de corupt şi patriotul refractar la operaţii transacţionale. Aceste însuşiri de intelect şi de caracter sunt considerate a fi periculoase şi deci o vinovăţie cu care nu se colaborează şi care se pedepseşte dacă iese din anonimat. Exact invers, tipul de Român agreat de toate puterile străine care au tutelat şi care au controlat România: fără convingeri politice, căldicel în comportament şi adaptabil în colaborări, cameleon în politică, tranzacţionist în afaceri(;), oportunist în relaţii şi, întotdeauna, de partea Puterii şi cu utilitate pentru Putere”.* Şerban Milcoveanu

*Şerban Milcoveanu, Puterile tutelare şi exigenţele lor în România, fragment din lucrarea: Gheorghe Vornica, Şerban Milcoveanu, Andrei Justin Hossu şi Tatiana Perţ, Biopolitica eminesciană, Editura Crater, Bucureşti, 2001, pag. 221

4

Cuprins:

INTRODUCERE…………………………………………………… 9 Partea I: ACTIVITATEA LUI MIHAI EMINESCU ÎN CONTEXTUL REALITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIAL-POLITICE ALE EPOCII ........................................13 1. Cadrul economic, social-politic şi ideologic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ..........................13 1.1. Evenimente interne şi circumstanţe externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti ............................................13 1.2. Starea economiei româneşti .................................21 1.3. Curente în gândirea economică românească .......54 2. Activitatea lui Mihai Eminescu .............................................59 Partea a II-a: OPINII DESPRE GÂNDIREA ECONOMICĂ A LUI MIHAI EMINESCU...................................75 Partea a III-a: GÂNDIREA ECONOMICĂ A LUI MIHAI EMINESCU ........................................................100 1. Probleme teoretice ..........................................................100 1.1. Teoria economiei naţionale .................................100 1.2. Teoria costurilor aferente.....................................102 2. Concepţiile despre starea şi perspectivele dezvoltării economiei româneşti .......................................105

5

2.1.

Starea ..............................................107 2.1.1. Industria ....................107 2.1.2. Agricultura................. 117 2.1.3. Comerţul ...................128 2.1.4. Transporturile............141 2.1.5. Sectorul financiar......151 2.1.6. Învăţământul..............163 Perspectivele ...................................177 2.2.1. Industria.................181 2.2.2. Agricultura .............197 2.2.3. Comerţul ................212 2.2.4. Transporturile.........219 2.2.5. Sectorul financiar...226 2.2.6. Învăţământul ..........232

2.2.

CONCLUZII ............................................................................243 ANEXE....................................................................................253 I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. XIII. XIV. XV. XVI. XVII. Imperative naţionale şi politică militantă...253 Revoluţia franceză în versiune neconvenţională…………………………...255 Revoluţie şi pseudorevoluţii………………259 Mihai Eminescu deţinut politic?................266 Egalitatea sau masca sclavajului………...268 Este Tradiţia opusul Modernităţii?.............270 Naţionalismul constructiv………………….273 Principiul de naţionalitate………………….274 Îndatoriri reciproce ale naţiunilor lumii…...277 Ins, neam şi umanitate…………………….280 Etnicitate şi structură socială……………...282 Miza averilor şi pericolul Constituţiei……. 285 Testamentul politic al lui Mihai Eminescu..287 Bătălia Dunării………………………………312 Capcana îndatorării externe………………314 Cum plămădim coeziunea naţională……..316 Deturnarea sistemului de învăţământ şi arta fortificării psihice individuale…………318

6

XVIII.

Cealaltă faţă a studiilor în străinătate. Pecetea malefică a anului 1848 …………..333 XIX. Până unde ne sunt utili investitorii străini? Model decizional de acceptare/respingere a lor……………….....341 XX. Riscuri ale penetraţiei străine………………342 XXI. Cum începe şi unde se sfârşeşte utilitatea tratatelor de comerţ exterior………………..345 XXII. Opiniile unui truditor singuratic……………..348 XXIII. Corupţie, republică şi monarhie……………354 XXIV. Depersonalizarea naţiunii. Cauze şi remedii………………………………………..359 XXV. Limbă şi dăinuire naţională…………………369 XXVI. Menirea României în ecuaţia firii…………..375

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ………………………………..378-400

----------------

*

*

---------------

7

Dacă ţările cucerite au fost obişnuite să trăiască libere şi după propriile lor legi, nu sunt decât trei mijloace pentru a le putea păstra sub ocupaţie: - primul este de a le ruina în mod complet; - al doilea este de a le coloniza cu altă populaţie; - al treilea este de a le lăsa propriile lor legi, de a le impune numai plata unui tribut şi de a însărcina un mic număr din cetăţenii lor cu conservarea acestei posesiuni. Neputânduse menţine decât prin puterea şi protecţia ocupantului, aceşti guvernanţi sunt interesaţi să întrebuinţeze totul pentru permanetizarea stării existente. Niccolò Machiavelli,
filosof italian, fondatorul politologiei (1469-1527)

8

prin urmare. * Profeţie atribuită de Tradiţie lui Ştefan cel Mare. Textul este consemnat de Theodor Codreanu în lucrarea Modelul ontologic eminescian. şi nu revelării spiritului şi substanţei adevărului ştiinţific. el continuă să rămână şi astăzi cunoscut marelui public aproape în exclusivitate ca poet. dar cu precădere celei economice. Astfel. Opera lui socio-economică ocupă. a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gândirii social-economice din ţara noastră în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mihai Eminescu. ale vieţii economice în general. care nu pot fi omise în studierea drumului parcurs de economia şi gândirea economică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. dimpotrivă. Preocupat permanent de legătura dintre teorie şi practică. monetare etc. „ideologii. i s-au dat. oamenii politici. 96 9 . vă va * scăpa pe voi de robie. în general. Întregii sale opere publicistice. unindu-vă. publicistica sa în domeniu. convins de necesitatea cunoaşterii realităţilor concrete ale economiei româneşti. 1992. prozator. poet. diverse interpretări. Acestea s-au concretizat într-o serie de articole şi manuscrise. înscriindu-se ca o contribuţie semnificativă la dezbaterea problemelor economiei româneşti. Galaţi. au repudiat-o. în funcţie de interesele lor”1. pentru a servi legitimării unor interese şi orientări politico-economice ale zilei. pag. fiind redactor la diferite ziare. Deşi preocupările economice ale lui Mihai Eminescu. uneori oportuniste. Domnul Dumnezeul părinţilor noştri va trimite vouă om din nemul vostru. Editura Porto-Franco. în mod constant. publicist şi economist. sociologii şi criticii literari au cultivat-o sau. el a oferit cititorilor. au constituit până în prezent obiectul unor multiple cercetări menite să le pună în valoare. care. analize documentate şi riguroase.INTRODUCERE Când oamenii vor hotarâ perderea voastră. un loc important în larga panoramă a teoriilor. arată Eugen Simion. Publicistul Mihai Eminescu. de-a lungul timpului. doctrinelor şi curentelor de gândire economică ce se aflau într-o puternică înfruntare şi confruntare în acea vreme. a analizat şi interpretat numeroase probleme economice. financiare. comerciale. bazate pe prezentări fragmentare.

în redactare. 48 1 10 . istorice. fără ca acurateţea receptării informaţiei să le fie în vreun fel prejudiciată.d. Fragmente critice. direct la partea a treia. în schiţă. Pornind de la suportul de discuţie economic.m. – intim corelate atât între ele cât şi cu filonul principal. Procedând astfel. conţinutul şi semnificaţiile ei. şi lucrări din bogata literatură economică a perioadei în care el a trăit şi despre această perioadă.ar putea fi oarecum contrabalansat de durata substanţial mărită necesară parcurgerii succesive a părţilor. deoarece numai în acest fel pot fi dezvăluite geneza. în sinteza ei. Cercetarea gândirii economice din trecutul ţării noastre excede cadrului strict al interesului istoric. având în vedere. am conferit.Fără îndoială. m-am străduit să conturez. 1999. acum vă voi Eugen Simion. ca răspuns al naţiunii din care fac parte la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului. De asemenea. Bucureşti. ş. Editura Univers enciclopedic. înţeles de sine stătător fiecăreia dintre acestea din urmă. sociale şi politice ale perioadei în decursul căreia el şi-a desfăşurat activitatea. pluri şi interdisciplinare – socio-politice. dedicate în întregime slujirii intereselor poporului din care face parte. întrucât pentru cititorii presaţi de timp. ci şi înţelegerea mai profundă a principalelor şi. cei mai grăbiţi dintre dumneavoastră pot trece.pe care li-l oferă maniera condensată de prezentare a ideilor . Însă.a. pag. am optat pentru menţionarea bibliografiei doar în text. spre exemplu. III. obiectiv majoritari în vremea noastră. Am analizat gândirea economică eminesciană pe fondul realităţilor economice şi social-politice ale epocii. în acelaşi timp. desigur. avantajul plusului de facilitate . gândit ca îndrumar minimal al bunului român. cunoaşterea activităţii publicistice şi a viziunii economice ale lui Mihai Eminescu permite nu numai reliefarea contribuţiilor sale. am efectuat o serie de incursiuni. permite înţelegerea pertinentă a cărţii. religioase. Ea este menită să dezvăluie valorile moştenirii cultural-ştiinţifice şi să valorifice acele idei şi teorii care sunt pline de învăţăminte şi servesc înaintării ţării noastre pe calea progresului. dedicate aceleiaşi tematici. vol. modelul naţional-strategic românesc. Aşadar. Elaborarea lucrării se sprijină pe scrierile lui Mihai Eminescu. precizez că lecturarea directă a părţii a doua. Deşi în lucrări precedente. complexelor probleme economice.

prin natura aprecierilor formulate. pentru insuflarea dorinţei de cunoaştere. mărturisindu-vă totodată convingerea mea că o semnificativă parte dintre ele – prin specificul temelor abordate. în genunchi. vreodată în privinţa geniului profetic eminescian. să le redau nealterată substanţa ideatică. port recunoştinţă întregului neam românesc. temei pentru care m-am străduit. respectând adevărul istoric şi. nici un abuz la adresa răbdării dumneavoastră. totodată. Pentru ghidarea paşilor în selectarea şi analizarea izvoarelor documentare. îngăduiţi-mi. să mărturisesc. dragul meu cititor şi semen. veţi afla tot ceea ce. nici o impietate şi. personal. lui Dumnezeu. Cartea de faţă este ultima scriere pe care o mai redactez. Şi. bunicilor dinspre tată. aşa cum 11 . Pentru permisiunea de a o realiza şi pentru inspiraţia de a o scrie. autorilor lucrărilor pe care am avut privilegiul să le consult. pentru că mi-a deprins degetele cu mânuirea condeiului. De asemenea. nerănind sufletul nimănui. respectiv public. Ea reuneşte şi. între coperţile ei. cu viii săi. pentru oferirea palpabilă a unui model de vieţuire românească. vă pot face cunoscut. înainte de a vă lăsa în compania mesajelor materialului propriu-zis. Consider că. cuviincios. Pentru sprijinul moral şi material primit ani de-a rândul. poate chiar abuzând uneori de citate. în egală măsură. totodată. conţinutul informaţional al preocupării mele doctorale. pentru acurateţea şi simţirea scrisului lor . asupra subiectului. din toată inima mea. învăţătoarei mele. ţie. îţi dedic această străduinţă. pentru că mi-au călăuzit paşii pe drumul rigorii metodei de cercetare ştiinţifică. cu morţii săi. că în alcătuirea lui. am trăit. dascălilor mei doctorali. cu cei ce se vor naşte în el. al celor şapte cărţi şi al celor 26 de articole pe care le-am făcut publice. pentru clipele de familie pe care le-au sacrificat ca să pot lucra.reda şi imaginea. Iar pentru a o citi şi pentru a-ţi înrâuri sufletul. două sentimente minunate: primul – neliniştea de a nu comite nici o inadvertenţă terminologică. vă rog. permanent. îmbogăţeşte. unitară şi sintetică. le rămân îndatorat părinţilor mei. a scrierilor cărora le datorez conceperea acestei cărţi. în timp. bunicilor din partea mamei. îi mulţumesc. aduc mulţumiri pline de respect: soţiei mele şi fiicei mele. al doilea – încrederea că. precum şi prin profilul personalităţii autorilor – constituie cărămizi fundamentale ale edificiului spiritualităţii româneşti.

1935. unul singur. cu turnuri de fildeş. pag. cu ziduri de aur.subliniază Nicolae Iorga. E. din moment ce se razimă pe superstiţie. cu soldaţii tuturor popoarelor. în care vedea un monstru al minciunii.n. formidabilul imperium romanum. S-a ridicat pentru a spune adevărul veşnic – cum sunt toate adevărurile. Paznici îmbrăcaţi în fier se află înţepeniţi la pândă înaintea uşilor înalte de bronz. şi totul dispare – în loc stă pustia goală. în frunte cu împăratul ce stăpâneşte fără hotare. iese din fereştile fără de număr sunetul de harpe. acela a cărui Împărăţie nu era din această lume. luminat. Se desfăşoară înaintea ochilor călătorului frumosul palat. ştiţi? Ca în poveste. “Cine luptă pentru o idee dreaptă (trebuie să se convingă de un lucru: că nu ea este o părere. cu toată mărimea. locuită de un popor dispreţuit. greutatea. cu fata împăratului înveşmântată în mantia părului de aur.) Omenie şi dreptate! --------------* * --------------- Nicolae Iorga. Aceasta poate fi o iluzie. Căci totul fusese o vrajă. Intr-o Indepărtată provincie a imperiului. pe toate puterile civilizaţiei. cu bolţi de cristal. stăpân pe toată tradiţia culturală a omenirii. n. cu zeii tuturor neamurilor. înspăimântă. Şi el ştiuse cuvântul de adevăr care le risipeşte… Vreţi o dovadă? Iată Împărăţia Romei. într-o expansiune fără de sfârşit. deşi nu se vede decât de dânsul şi nu se pipăie de nimeni. nu pe acela care ştie taina. Nu însă pe oricare. ars de focul păstorilor. Il ascultară doisprezece ţărani naivi şi o femeie plină de iubire. Acela spune un cuvânt. cu tânărul voievod neînvins în luptă. Editura Cugetarea. pe o idee moartă. căci părere e lumea care se vede. Şi lumea a devenit Impărăţia lui”2. farmecă pe drumeţ. de focurile veşnice ale nestematelor ce n-au nevoie de lumină pentru a străluci. Această măreţie uimeşte. 73 2 12 . zgomotul mulţimii care petrece veselă. 74. pământul pădurii. Bucureşti. Nu-l credeau cei ce erau mai aproape de dânsul. Ce n-avea Cesarul din câte acoperea cerul şi ce nu putea să aibă? Şi s-a ridicat în faţa colosului de forţă. Împreună cu lumina. complicaţia şi strălucirea ei. Generalităţi cu privire la studiile istorice. dintr-un capăt până în altul.

încheiat în 1829 prin semnarea Tratatului de la Adrianopol. Fizionomia economiei româneşti din această perioadă a fost influenţată atât de evenimente interne. Bucovinei şi Transilvaniei.1. Acordul austro-ungar din 1867 privind crearea statului dualist 13 . Pe linie externă enumerăm: războiul ruso-turc din anii 1828-1829. Unirea Principatelor din 1859. războiul Crimeei din anii 1853-1856. creşterea vertiginoasă a clasei orăşeneşti: trei consecinţe ale libertăţii comerţului. Convenţia de la Paris din 1858. Cadrul economic şi social-politic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea Eficienţa demersului de dobândire a unei cât mai corecte înţelegeri şi a unei pertinente interpretări a gândirii economice eminesciene este condiţionată de cunoaşterea evenimentelor interne şi circumstanţelor externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti în epoca modernă. independenţa acordată fără nici o garanţie de neutralitate trebuie să ne inspire cea mai mare îngrijorare. prima sub cea a Imperiului Rus iar celelalte două sub cea habsburgică. În perspectiva unei conflagraţii. Precizăm totodată că dezvoltarea economiei româneşti a fost afectată şi de faptul că economiile Basarabiei. a stării acestei economii. 1. Războiul de independenţă din 1877-1878. Revoluţia din 1848. În plan intern menţionăm: Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. cât şi de circumstanţe externe. încheiat în 1856 prin semnarea Tratatului de la Paris. Evenimente interne şi circumstanţe externe care au influenţat dezvoltarea economiei româneşti Invadarea Principatelor cu produsele industriale ale Apusului. scumpirea preţului pământului. se aflau sub stăpânire străină. precum şi a celor mai importante curente de gândire economică din cea de a doua jumătate a celui de-al XIX-lea veac.Partea I ACTIVITATEA LUI MIHAI EMINESCU ÎN CONTEXTUL REALITĂŢILOR ECONOMICE ŞI SOCIAL-POLITICE ALE EPOCII 1.

treptată. Comentând semnificaţia. pregătitoare a Greciei Mari. unii cercetători. cât şi circumstanţele externe s-au constituit în împrejurări uneori permisive. al cărei sens major a fost restaurarea. Principiile noastre pentru reformarea patriei în Moldova şi Programul de la Blaj în Transilvania. Astfel. am pierdut în 1821 pe Tudor Vladimirescu şi Mişcarea Pandurilor”3. vol. Tipografia TCM Print. Israelul european – stat binaţional cu autohtonii clasă subordonată şi exploatată. Revoluţia din 1848 cuprinde toate teritoriile locuite de români şi îşi concretizează obiectivele în trei documente programatice fundamentale. Înalta Poartă acceptă restabilirea domniilor pământene şi îndepărtarea grecilor din dregătoriile civile. în calitate de naţiune învingătoare – am pierdut. deşi a fost înfrântă. pag. în 1939. Congresul de la Berlin din 1878. a avut efecte importante prin afirmarea voinţei unei categorii sociale mijlocii de a modifica structurile interne ale statului. ale dezvoltării economice a ţării noastre în decursul perioadei date. Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. aşa cum “în lupta de apărare împotriva complotului evreiesc – planul CremieuxPeyjotto– de a fonda. în calitate de naţiune învinsă şi invadatorii clasă conducătoare-exploatatoare. Tactica şi strategia în întrebări cu ori fără răspunsuri. militare şi ecleziastice. Şerban Milcoveanu. I. Această revoluţie a reprezentat începutul unei evoluţii. în 1938. pag. a acestei insurecţii populare. în spaţiul carpato-danubiano-pontic. 2003. dar alteori restrictive. prin care Transilvania a fost privată de autonomie şi alipită Ungariei. Bucureşti. redactate independent şi cunoscute sub denumirile de Proclamaţia de la Islaz în Ţara Românească. Codreanu şi. pe Corneliu Z. Atât evenimentele interne. 10. a suveranităţii Ţării Româneşti şi a Moldovei. merg chiar până la a susţine că: “În lupta de apărare împotriva complotului fanariot de a fonda – între Carpaţi şi Dunăre – Grecia Mică. 11 4 ibidem. 11 3 14 . incontestabil majoră.Austro-Ungaria. Mişcarea Legionară”4. în anul 1822 sunt instalaţi Grigore Ghica al V-lea ca domn al Ţării Româneşti şi Ioniţă Sandu Sturza ca domn al Moldovei. precum Şerban Milcoveanu.

crearea unui sistem modern de credit.Concepute ca veritabile programe pe termen lung de transformare structurală a societăţii româneşti ele sunt alcătuite potrivit uzanţelor revoluţiilor burgheze occidentale şi au ca principale merite: enunţarea drepturilor naţiunii române. sunt făcute publice prin intermediul Mesajului adresat Adunării Elective a Ţării Româneşti de către Alexandru Ioan Cuza la data de 6 decembrie 1859. Istoria economiei. În mod firesc. Ideologia socială şi politica economică promovate de noua domnie. implicit. începutul slăbirii legăturilor de dependenţă faţă de Poarta Otomană. emanciparea mânăstirilor închinate. În respectivul document. Mesajul formulează obiectivele economice ale guvernării prin prisma a două deziderate esenţiale: dobândirea independenţei economice a României şi dezvoltarea forţelor sale productive. În toate amintitele documente programatice se prevăd: lichidarea relaţiilor agrare feudale. repartizarea echitabilă a sarcinilor fiscale. iar în plan extern. precum şi specificarea reformelor menite să conducă la realizarea acestor împliniri. Unirea şi independenţa naţională sunt privite ca un factor deosebit de favorizant al dezvoltării economiei moderne. a statutului civil al locuitorilor. Editura Economică. este formulat un „vast program economic. 103 5 15 . obiectivele economice deţin un loc important în cadrul tuturor celor trei programe româneşti. Dumitru Mureşan. până la Războiul de independenţă”5. a complexului economic unitar naţional. 1998. făurirea unui sistem avansat de învăţamânt de toate gradele. realizată prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi în Ţara Românească. Unirea Principatelor din 1859. marchează în plan intern demararea unei profunde reforme structurale şi legislative. emanciparea şi împropietărirea ţăranilor. atât în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Evenimentul constituie totodată un important pas pe calea făuririi statului naţional român şi. definirea statutului intern şi a celui extern al ţării. pentru a cărui înfăptuire au întreprins o gamă largă de măsuri toate guvernele care s-au rotit la cârma ţării. În contextul politico-economic al anului 1859 chestiunea independenţei economice îmbrăca un dublu aspect: ea trebuia Maria Mureşan. cât şi ulterior. precizează Maria Mureşan şi Dumitru Mureşan. pag. Bucureşti.

bazate pe liberul schimb. înfiinţarea unei Curţi de Conturi. Prin unificarea şi echilibrarea bugetelor. cât şi faţă de puterile garante. Codul de Procedură Penală.privind numirea mitropoliţilor şi episcopilor eparhioţi de către domn şi autocefalia Bisericii române -. între care: încurajarea industriei. Înfăptuirea dezvoltării forţelor productive ale ţării viza o serie de aspecte. Adoptarea unei astfel de politici era de natură să stimuleze atât interesul extern în privinţa desfacerii de mărfuri şi a investiţiilor de capital în ţara noastră. avea o dublă semnificaţie: pe de o parte. se urmăreau: instituirea unui regim riguros al ţinerii evidenţelor contabile. Codul Civil. Codul Penal. Legile bisericii . Legea introducerii sistemului metric de măsuri şi greutăţi. constituia un act de suveranitate faţă de poziţia oficială a Turciei. iar. după patru secole şi jumătate de suzeranitate otomană. Raţiunile de oportunitate internă ale momentului fac ca din Mesaj să lipsească formularea unei soluţii concrete în problema agrară. iar cele de strategie externă ale împrejurărilor de atunci. conduc la omiterea abordării în respectivul document programatic a problemei emisiunii monetare. a unei Bănci de Emisiune şi a unei Bănci Funciare.dobândită atât faţă de Poarta Otomană. printre ale cărui principale rezultate se numără: Legea contabilităţii publice. Legea reorganizării armatei. poduri şi căi ferate. Legea Consiliului de Stat. redresarea creditului şi a finanţelor publice. Legea Curţii de Conturi. începe elaborarea unui vast cadru legislativ. În raport cu pretenţiile Înaltei Porţi de a considera Principatele Unite ca vasale şi tributare şi a ambiguităţii prevederilor Tratatului de la Paris din 1856 şi ale Convenţiei de la Paris din 1858. precum şi înfiinţarea universităţilor şi conservatoarelor din Iaşi şi Bucureşti. pregătirea profesională a unor cadre de specialitate care să fie capabile a transpune în fapt opera de edificare a economiei moderne. Cucerirea independenţei de stat. un act de oportunitate faţă de contextul european. în anii 16 . Legea Camerelor de Comerţ. anunţarea prin Mesaj a unei politici economice externe proprii. cât şi pe cel al producătorilor şi exportatorilor autohtoni de cereale. construirea unei vaste reţele de şosele. a permis ţării noastre. Sub incidenţa obiectivelor enunţate în Mesaj. pe de alta.

influenţa Turciei în Ţările Române. tratatul de pace menţionat prevedea retrocedarea de către Poarta Otomană a oraşelor şi teritoriilor. care a voit să slăbească. în sensul creşterii vertiginoase a clasei orăşeneşti ca urmare a amplificării practicării unor îndeletniciri cu specific burghez. regulamente întocmite pe durata administraţiei ruseşti în aceste ţări . în favoarea sa. realizarea unor prefaceri structurale în economie. precum şi la apariţia de cumpărători pentru produsele agricole româneşti. a căror aplicare a început la 1 iulie 1831 în Ţara Românească şi la 1 ianuarie 1832 în Moldova. cu precădere pentru cereale.ulteriori. abrogarea obligaţiei de a mai plăti Porţii zahareaua pentru aprovizionarea armatei sau a Constantinopolului.relevă Maria Mureşan -.Brăila. Aceste realităţi au acutizat problema agrară. “Prin convenţia specială asupra Ţării Româneşti şi Moldovei . Libertatea comerţului a condus la invadarea Principatelor cu produsele industriale ale Apusului. Încheierea de către Rusia şi Turcia. reorganizarea administraţiei interne pe baza unor Regulamente Organice. Documentul stipula continuarea rămânerii Principatelor sub suzeranitate turcească. a Tratatului de la Adrianopol a însemnat un eveniment important pentru politica şi posibilităţile economice ale Principatelor Române. concomitent cu plasarea lor sub protectoratul Rusiei. de la nord de Dunăre . precum şi angajamentul Porţii de a confirma regulamentele de organizare internă a Ţării Româneşti şi Moldovei. Prin acest tratat se desfiinţa vechiul monopol turcesc asupra cerealelor româneşti şi se acorda Ţărilor Române deplina libertate a comerţului exterior. scutirea de a mai da lucrători pentru necesităţile armatei otomane. Asemănarea prevederilor celor două documente a facut ca în 17 . Giurgiu şi Turnu -. prin scumpirea preţului pământului şi au modificat structura socială a Ţărilor Române. precum şi înregistrarea unei creşteri economice deosebit de înalte. aceasta fiind înlocuită printr-o sumă adăugată la tribut. al căror preţ a crescut foarte mult într-un interval scurt de timp. în anul 1829. aflate până atunci în posesiunea ei. Era prevăzută astfel.

Însă. Bucureşti. 565 6 18 . Editura Albatros.consemnează Constantin C. Se hotărau totodată dările negustorilor.atragându-se din străinătate prin promiterea de facilităţi şi premii. grânelor. de fapt. de asemenea. Giurescu şi Dinu C. Giurescu. în realitate. mână de lucru calificată în domeniul industrial. fără taxe vamale. Prevederile sale . Ediţia a II-a. Note de curs. 3 sau chiar 4 zile. după distanţă şi să dea ajutor la reparaţia acaretelor”7. Bucureşti. Mai trebuie precizat că Regulamentul conţinea şi prevederi vizând constituirea pieţei interne unice a Ţării Româneşti şi Moldovei. prin: a) desfiinţarea vămilor interne dintre cele două Principate. pe lângă toate elementele pozitive enumerate. Istoria dezvoltării economiei şi a faptelor economice. Regulamentul Organic a avut şi un mare neajuns: a legiferat înrăutăţirea situaţiei ţăranilor.în speţă interzicerea comercializării între Principate a vitelor. În baza lui au fost instituite domnia constituţională. Dinu C. Editura Academiei Universitare Athenaeum. pag. 1993 7 Constantin C. Giurescu.îi obligau pe aceştia “să lucreze stăpânilor de moşii un număr de 12 zile pe an care însă. meseriaşilor şi sudiţilor. ca de pildă consacrarea libertăţii comerţului şi reorganizarea sistemului fiscal. c) interzicerea efectuării între Principate a acelor schimburi vătămătoare comerţului unuia sau amundurora dintre ele .numeroase lucrări de istorie naţională ele să fie menţionate în formula singulară: Regulamentul Organic“6. precum şi separarea deplină a puterilor în stat. pag. Regulamentul Organic prevedea. controlul Adunării Obşteşti asupra autorităţii centrale a principelui. Maria Mureşan. să facă o cărătură sau două. ajungeau până la 30 şi chiar 40 .161. permiţându-se intrarea în Principate. aceasta deoarece munca fixată teoretic ca pentru o zi nu se putea îndeplini. b) ocrotirea înfiinţării fabricilor şi încurajarea dezvoltării meseriilor. I. decât în 2. vol. o serie de măsuri menite să conducă la stimularea dezvoltarii economiei. 1975. înlocuind vechiul haos din acest domeniu cu o dare unică numită bir sau capitaţie. Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. Giurescu . Trebuiau de asemenea. a tuturor celor necesare propăşirii industriei . sării şi uleiului.

iar fiecare în parte dintre ele va avea propriul său domn. se desfiinţează privilegiile şi rangurile boiereşti. în concordanţă cu doleanţele românilor. se 19 . Pe baza rezultatelor acestor dezbateri. cu prevederi principial noi şi modernizatoare. social şi administrativ al Moldovei şi Ţării Româneşti. Sunt create. în acest sens urmând a fi convocat câte un divan ad-hoc în fiecare dintre cele două Principate. Bolgrad şi Ismail. pune capăt conflictului ruso-turc cunoscut şi sub denumirea de războiul Crimeei. Conferinţa de la Paris din anul 1858 a fost organizată pentru a fi dezbătute în cadrul ei concluziile rapoartelor comisarilor puterilor europene cu privire la analiza rezoluţiilor celor două adunări ad-hoc mai înainte amintite. Principatele rămânând sub suzeranitatea Porţii Otomane dar sub garanţia marilor puteri europene. legate în principal de menţinerea şi chiar agravarea raporturilor feudale. adoptă documentul final intitulat „Convenţia de la Paris”. Acest act prezintă o mare importanţă pentru Ţara Românească şi Moldova. Turcia şi Regatul Sardiniei . Prusia. libertatea navigaţiei pe Dunăre şi înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării. Austria. comune pentru ambele Principate şi avându-şi sediile amplasate la Focşani. se reglementează prin lege relaţiile dintre marii proprietari funciari şi ţărani. Tratatul de la Paris. Convenţia prevede că denumirea celor două Principate va fi „Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti”. Rusia. Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri . document prin care se stabileşte viitorul statut politic.Totuşi.privind organizarea Principatelor Române. Totodată. cu toate neajunsurile sale. întrucât printre stipulaţiunile sale se numărau: retrocedarea către Moldova a judeţelor sud-basarabene Cahul. precum şi neutralitatea Mării Negre. semnat în luna martie a anului 1856. guvern şi organ legiuitor. înlăturarea protectoratului rus. Franţa. respectivul document mai prevedea acceptul de revizuire a Regulamentului Organic. Curtea de Casaţie şi Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun. Regulamentului Organic îi revine marele merit de a reprezenta de facto prima constituţie scrisă românească.Marea Britanie. De asemenea.

le revine sarcina de a elabora un regulament de navigaţie şi poliţie fluvială. Ediţie critică întemeiată de Perpessicius. în sensul dorit de Austro-Ungaria . după cum precizează Oxana Busuioceanu. fără garanţie de neutralitate. Totodată însă. consacră recunoaşterea internaţională diplomatică a independenţei de stat. Austro-Ungaria obţine dreptul de a efectua lucrările de la Porţile de Fier şi de a percepe taxele necesare pentru acoperirea cheltuielilor. creată Rusiei ţariste. din care urma să facă parte şi România. Referindu-se la acest aspect. marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic. căreia i se conferea valoare de noua Constituţie a Principatelor Române. Braţul Chilia intră sub controlul absolut al Rusiei. cât şi a tutelei marilor puteri garante. Intrarea în vigoare a acestei Convenţii. îngrijorată de noua situaţie de stat riveran. în plus. Enormă importanţă prezintă faptul că prin înlăturarea atât a suzeranităţii otomane. Membrilor Comisiei Europene.stabileşte modalitatea alegerii pe bază de cens a membrilor Adunării Elective şi se instituie responsabilitatea ministerială. pe care România şi-o proclamase cu un an mai înainte. Bucureşti 1985. din 1/13 iulie 1878. asistaţi de reprezentanţi ai statelor riverane. aplicabil numai pe porţiunea Porţile de Fier – Galaţi. din interese economicopolitice. Congresul de la Berlin. de garantarea neutralităţii. din 1878. Editura Academiei. au reglementat regimul Dunării. anume: neînsoţirea recunoaşterii independenţei. nu putem face abstracţie nici de limita sa principală. este departe de a Oxana Busuioceanu. Opere. Se menţine regimul de liberă navigaţie în virtutea căruia se impun dărâmarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului în aval de Porţile de Fier şi interzicerea navigaţiei bastimentelor de război pe aceeaşi porţiune. în Mihai Eminescu. Mihai Eminescu nota: „Negreşit că independenţa în condiţiunile în care ne este acordată. este menţinută. şi asemănător celui deja existent pentru Dunărea maritimă”8.constant preocupată. extinzându-şi competenţa până la Galaţi. vol. România şi-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane. pentru redarea unei imagini cât mai exacte a efectelor pe care această reuniune internaţională le-a avut asupra ţării noastre. XIII. nu cum îi este acordată Belgiei. 616 8 20 . de a monopoliza fluviul şi. Comisia Europeană. pag. „lucrările Congresului Internaţional de Pace de la Berlin. în completă independenţă faţă de autoritatea de stat. Cadrul istoric al publicisticii lui Mihai Eminescu. De asemenea.

economia ţării noastre a evoluat în mod evident „în direcţia modernităţii. Starea principalelor ramuri ale economiei româneşti de la acea vreme poate fi prezentată de o manieră sintetică şi totodată rezonabil de relevantă. 273 11 Maria Mureşan. iar evaluările şi soluţiile economice eminesciene au vizat aproape în exclusivitate economia lor. singurele teritorii româneşti neaflate sub ocupaţie străină.corespunde aşteptărilor ţării. cu cât.) la esenţa şi forma burgheză”11. iar în unele domenii coexistau şi se ciocneau forme moderne cu forme medievale de activitate. Reforma agrară lasă problema ţărănească nerezolvată pe fond. La toate culturile agricole. întrucât acestea constituiau. 272. în Opere vol. pag. în perioada de referinţă. pag. încât. chiar şi numai perspectiva unei noi conflagraţii nu poate decât a ne inspira grija cea mai mare. Doctrine economice. chiar dacă ritmul înaintării nu era prea rapid. pag. 1984. şi poziţia noastră trebuie să inspire cu atât mai mare îngrijire. XI. cit. Datele Recensământului stabilimentelor industriale amplasate în Moldova şi Muntenia.cit. astfel: Industria.. Bucureşti. Mihai Eminescu. op. atât de greu e zdruncinată deja România prin evenimentele din urmă şi consecinţele lor. apreciază Maria Mureşan. ca de pildă în agricultură”10.2. <<Presa>>. Circumscriem aria acestei analize la situaţia economică a Ţărilor Române. 1. În decursul acestei perioade. Editura Eficient. Totodată. Starea economiei româneşti Factorii naturali şi animalele de muncă sunt principala forţă motrice a procesului de producţie. aşa după cum arată Sultana Sută-Selejan. randamentul mediu la hectar este slab. Căci. efectuat în anii 1862-1863. pentru economia românească.. nici o voce amică nu s-a ridicat în Congresul de la Berlin în favoarea României spre a o feri de sacrificiul ce i se impunea. în numărul de ieri…. apropiindu-se din ce în ce mai mult de formele capitaliste de organizare. „această perioadă marchează trecerea efectivă(. ed. 1997. Noi credem că este mai mult decât imprudent din parte-ne de a ne pune chiar cestiunea: în ce parte a balanţei am arunca şi noi forţele noastre în cazul vreunui conflict ”9. 50 10 Sultana Sută-Selejan. 195 9 21 .

Cercetări statistico-istorice. Dezvoltarea marii industrii a fost. pe de o parte. mari mori. 1859-1947. desfăşurau activitate sezonieră şi doar 3. o turnătorie ş. iar 2. existente în anii 1862-1863. potrivit datelor cuprinse în Ancheta industrială din anii 1901-1902. Aplicarea Legii rurale din 1864 a creat condiţii mai bune de dezvoltare industriei mari.018 (39%) au fost înfiinţate în perioada anilor 18301850. 5. sunt nevoiţi să plece la oraşe şi să se angajeze ca lucrători salariaţi. pag. Cele mai multe dintre unităţi.849 (61%) în cea a anilor 1850-1860. iar majoritatea unităţilor aveau caracter de atelier . dar deţinând suprafeţe de pământ insuficiente pentru munca şi întreţinerea familiilor lor. iar. era facilitată. Bucureşti. unităţi mecanizate.411. vol. Numărul mediu de lucrători per stabiliment industrial era de circa 2. frânată de insuficienţa capitalului. Industria. 100 22 .486 la oraşe12”13.831. numărul întreprinderilor din industria mare. de postav. op. în accepţiunea proprie a noţiunii. se regăseşte în lucrarea: Victor Axenciuc. lipsa muncitorilor calificaţi.a.existau într-un număr redus manufacturi. cit. pe de alta. acum emancipaţi.surprind faptul că „din totalul celor 12. Majoritatea. a crescut de la 51 în 1864 la 136 în 1878. la nivelul ramurilor industriale ale Moldovei şi Munteniei. precum şi de concurenţa produselor străine.2. iar 7. 99 14 ibidem. 99.456 lucrau permanent. Penetrarea acestor produse pe piaţa românească. 12 O prezentare detaliată a numărului de stabilimente şi a celui de lucrători. un şantier naval. majoritatea unităţilor erau de prelucrare a produselor agricole şi animale. Drept rezultat. erau amplasate la sate. respectiv 10.. Dumitru Mureşan. I. respectiv 9. 1992 13 Maria Mureşan. insuficienţa ori absenţa spiritului organizatoric. şi într-un număr mai redus. „industria mecanizată abia se năştea. Editura Academiei Române. iar mulţi dintre foştii ţărani dependenţi. Aceste date relevă faptul că în primul deceniu al celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.867 de stabilimente recenzate. de consum individual şi productiv. deoarece exista posibilitatea investirii în activităţi industriale cel puţin a unei părţi din sumele primite pentru despăgubirea servituţilor feudale. iar în industria prelucrătoare era inclusă şi cea extractivă”14. stimulată de creşterea cererii interne de produse industriale. pag. Forţa motrice predominantă folosită în procesul de producţie era cea a factorilor naturali şi a animalelor de muncă. Evoluţia economică a României..

la 19. arată că „în 1871. în anii următori. În 1878 şi. ele reprezentau 75. În perioada 1876-1886 o influenţă negativă asupra dezvoltării marii industrii a fost exercitată de către Convenţia comercială încheiată în 1875 între România şi Austro-Ungaria. dacă în 1876 exportul de vite din România în Austro-Ungaria reprezenta circa 25 milioane de lei. „prin impunerea prevederilor tratatelor comerciale încheiate de ea cu puterile europene.783.859 mil. a fost afectat cu precădere exportul românesc de vite. pag. producţia industriei prelucrătoare şi pe cea a atelierelor meşteşugăreşti din ţara noastră. privitoare la importul şi exportul României din şi respectiv în Austro-Ungaria. De asemenea. Anul 1886 marchează inaugurarea politicii economice protecţioniste româneşti. pag. Pierderile înregistrate de ţara noastră ca urmare a derulării respectivei convenţii. în 1876. prin două mijloace principale: protejarea vamală şi încurajarea legislativă. în 1885. în perioada aplicării ei a înregistrat permanente şi.599 mil. importul reprezenta 37.îndeosebi. de dependenţa ţării noastre faţă de Poarta Otomană. au fost multiple şi de valori importante. mari deficite”17. în condiţii total nefavorabile părţii române. Datele existente în literatura de specialitate.853 mil.029 mil. care. „Astfel. 110 17 ibidem. împiedica promovarea de către statul român a unei politici economice care să susţină dezvoltarea industrială”15.791. iar în 1877 circa 28 milioane. balanţa comercială a României cu Austro-Ungaria era activă.635.684 mil. de promovare a industriei. 109 ibidem. în anii 1884-1886”16. iar. lei. adesea. după ce cunoaşte o uşoară creştere.885 şi 73. Mai trebuie menţionat că. Convenţia a condus la inundarea pieţei româneşti cu produse din Austro-Ungaria.940 mil. iar exportul 49. de fapt unor pretexte de ordin veterinar invocate de autorităţile austro-ungare. datorită unor interdicţii. în 1879. importul să ajungă la 120. care concurau. pag. 111 23 . dacă în anii premergători Convenţiei. lei. întrucât asigura mari avantaje exportului de fabricate austro-ungare în România. el scade la 19. 15 16 ibidem. iar exportul doar la 83. pentru ca. scade iar la 12. cât a fost media anilor 1880-1882 şi la 6. După cum arată studiile de specialitate.

Protejarea vamală: Nereînnoirea. promovarea lucrătorilor români. de taxe vamale la importul de utilaje noi pentru investiţii proprii şi la materii prime care nu se găseau în ţară. cu 35-45%. a provocat declanşarea de către aceasta din urmă. intitulată “Măsuri generale pentru a veni în ajutorul industriei naţionale”. pag. potrivit principiului reciprocităţii. întreprinzătorul trebuia să facă dovada că cel puţin două treimi din personalul folosit în producţie este autohton”20. El a durat până în anul 1891 şi a debutat prin interzicerea completă de către Austro-Ungaria a importului de animale din România şi prin supunerea la o suprataxă a mărfurilor româneşti care intrau pe piaţa statului dualist. în anul 1886. la finele celor 10 ani pentru care a fost încheiată. ”beneficiau. întreprinderile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) capital minim de 50. de dreptul de proprietate. „În 1886 este adoptat Tariful vamal general. 114 24 . şi. care are un caracter net protecţionist şi căruia i se aduc o serie de modificări în 1891. spiritul iniţial al legii”18. personalul utilizat şi tehnica folosită. a tarifelor de transport pe căile ferate ale statului. de prioritate la comenzile statului sau comunelor. 114 20 ibidem. “Pentru a putea beneficia de avantajele conferite de lege. pentru cetăţenii români. b) folosirea de maşini şi unelte noi. c) la cinci ani de la înfiinţarea întreprinderii. de scutiri de orice impozite. pag 113 ibidem. Reacţionând în consecinţă. concomitent cu protejarea vamală şi s-a concretizat în adoptarea unor legi de stimulare a dezvoltării întreprinderilor industriale. însă. pentru 18 19 ibidem. Ea este „prima lege care instituie sistemul de încurajare materială de către stat a industriei româneşti”19. precum şi de personal calificat. Încurajarea legislativă: S-a aplicat. când protecţia este micşorată. în cuprinsul ei stipulându-se trei condiţii de încurajare a întreprinderilor industriale.000 lei sau 25 de lucrători pe zi timp de cel puţin 5 luni pe an. modificări care nu alterează. timp de 15 ani. a Convenţiei comerciale dintre România şi Austro-Ungaria. referitoare la: dimensiunea întreprinderii. sau de concesiune. pag. guvernul român supune mărfurile austro-ungare la taxe de import. de reducere. 113. Întreprinderile care îndeplineau condiţiile menţionate. Cea mai importantă lege a fost cea din anul 1887. când ea este mărită. în 1893. a războiului vamal împotriva României.

cetăţenii străini. Dumitru Mureşan. se constată creşterea deosebită a suprafeţelor cultivate cu grâu.000 de hectare. în anul 1829. asupra a 5 ha teren de la stat. iar. pag. Structural.000 hectare”24. separarea dreptului de proprietate asupra subsolului de cel de proprietate asupra solului. pentru prima dată în legislaţia românească. „Astfel.”21 Expresia practică a aplicării politicii protecţioniste de promovare a industriei a fost extinderea accentuată a sectorului prelucrător22. asistăm. la 1 milion de hectare. în anul 1829. cit. pentru Moldova. 117 24 ibidem.. precum şi sporirea culturilor de secară în 21 22 ibidem O descriere amănunţită a creşterii numărului de întreprinderi în perioada 18861900. ne este oferită de Victor Axenciuc şi Ion Tiberian în studiul Premise ale formării statului naţional unitar român.415. în anul 1873. cu excepţia petrolului. adoptată în anul 1895. în anul 1839. este stipulat dreptul proprietarului român asupra bogăţiilor subsolului. pag. În Ţara Românească. Această dezvoltare a agriculturii este. la o extindere şi chiar la o modificare structurală a culturilor agricole. datorită ritmului constant de creştere pe piaţa europeană a cererii pentru cerealele româneşti. încă din primul deceniu al perioadei supuse analizei. Agricultura. suprafaţa însămânţată era de circa 511. Bucureşti. la o creştere deosebită a extracţiei de petrol. care putea concesiona exploatarea lor”23. care reglementează regimul minier şi „prevede. se aproximează suprafaţa cultivată cu cereale la 278. 90 25 .000 de hectare. în anul 1863 de 1. o prelungire a tendinţei ascendente pe care ramura în cauză a început să o cunoască după semnarea. Această separare a condus. în documentele epocii. pe 90 de ani cu posibilităţi de prelungire. În Ţara Românească şi Moldova. O importanţă deosebită pentru evoluţia dezvoltării industriale a României prezintă şi Legea minelor. Editura Academiei Române. 1979 23 Maria Mureşan. de fapt. a Tratatului de la Adrianopol. op. dreptul de folosire gratuită a căderilor de apă existente pe cele 5 ha ş. în anii ce au urmat adoptării respectivei legi. acestea fiind lăsate la dispoziţia statului. În legea amintită.a. asfaltului şi azocheritei.

Extinderea suprafeţelor cultivate a determinat. de utilaje şi uneori chiar de pricepere. Dispoziţiile acestor legi au fost aplicate până în anul 25 26 27 ibidem. ţăranul primea de la boier un lot de trei pogoane pământ arabil. 91 ibidem ibidem. claca a reprezentat principalul punct de divergenţă socială disputat între ţărani şi boieri. atât ca număr de zile cât şi ca volum de lucrări ce trebuia efectuat într-o zi de clacă”26. Boierii considerau claca o chirie plătită de ţărani pentru loturile date în folosinţă şi asupra cărora aceştia nu aveau nici un drept juridic de proprietate”27. 92 28 ibidem 26 . o cincime din fânul obţinut… Prevederi similare conţine şi legea adoptată. cultivarea domeniului boieresc a permis obţinerea unor venituri mai mari. a condus la o degradare fizică a animalelor”25. să dea dijmă de 1/10 din cerealele obţinute şi. Presate de evenimente. lipsiţi de capital. “Proprietarii funciari. Totodată. pe termen lung. în Ţara Românească. oficialitaţile îşi sporesc preocupările pentru elaborarea şi adoptarea unor noi reglementări ale problemei agrar-ţărăneşti. au găsit soluţia pentru sporirea veniturilor obţinute din exploatarea domeniilor. care era cea animală. iar pe de alta. în Moldova”28. Ţăranul era obligat să presteze 22 de zile de muncă pe an cu toate vitele. „Ţăranii se considerau îndreptăţiţi la desfiinţarea clăcii şi la împroprietărirea cu loturile avute în folosinţă. pag. În momentul în care. Până în anul 1864. un pogon de islaz pentru fiecare vită. pe de o parte. prin excelenţă. regimul de exploatare a ţăranilor de către boieri a început să se înrăutăţească. şi 3 pogoane de fâneţuri. tot în 1851. din perioadele anterioare. până la 5 capete. o cerere sporită privind tracţiunea. reducerii unor obligaţii ale acestora şi simplificării formelor de strămutare a lor de pe o moşie pe alta. “Astfel. o diminuare a suprafeţelor fâneţelor. boierii. pag. în plus. după pacea de la Adrianopol şi în condiţiile aplicării Regulamentului Organic. în sensul măririi lotului pe care boierul trebuia să-l dea în folosinţă ţăranilor clăcaşi. ceea ce. practicându-se sisteme şi utilizându-se unelte tradiţionale. în conformitate cu prevederile legii din 1851. în diminuarea loturilor date în folosinţă ţăranilor şi în supradimensionarea clăcii. începe cultivarea sistematică a cartofilor în nordul Moldovei.detrimentul celor de mei. „Agricultura este. extensivă.

În decursul perioadei date. Bucureşti. vol. din punct de vedere al modului de folosinţă. a mâinii de lucru salariate. vol. a 34. În perioada menţionată. “De exemplu . Agricultura 30 29 27 . Editura Academiei Române. Evoluţia economică a României. cu toate progresele înregistrate de celelalte ramuri ale economiei naţionale. fenomen cu consecinţe profunde asupra creşterii animalelor30. această deosebit de importantă ramură economică a cunoscut şi un element principial nou. între anii 1862-1900. socială şi politică a ţării. Cercetări statistico-istorice. cât şi a ritmului ascendent al cererii de produse agricole la export. pe lângă arendarea pământurilor. în Ţara Românească este menţionată folosirea. II. constituie unul dintre domeniile dezbătute în cartea: Victor Axenciuc. secerat şi treierat”29. agricultura a avut un caracter extensiv şi predominant cerealier. la unele munci agricole. pe lângă importante modificări cantitative. pot fi parcurse în: Victor Axenciuc.334 de muncitori zilieri. între anii 1862-1900. în cadrul ei fiind ocupată majoritatea populaţiei active şi realizându-se cea mai mare parte a producţiei materiale şi a exportului ţării. în principal. Evoluţia economică a României. Pe tot parcursul respectivului interval. II. fără însă a rezolva în fond situaţia ţăranilor ci doar ameliorând-o. în anul 1860. prin diminuarea drastică a suprafeţelor destinate păşunilor şi fâneţelor.1864. la cosit. Tot în această perioadă. de natură calitativă: intrarea în sfera de acţiune a legilor economiei de piaţă. De-a lungul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. 1996 31 Detalii asupra modului de folosinţă a suprafeţelor arabile. ca urmare atât a măririi numărului de locuitori ai ţării.specifică Maria Mureşan şi Dumitru Mureşan -. ibidem Structura suprafeţei totale a ţării. grâul şi porumbul deţinând permanent cea mai însemnată pondere în cadrul producţiei de cereale31. Agricultura. 1859-1947. În intervalul 1864 – 1900. începe utilizarea pe scară din ce în ce mai mare. respectiva creştere fiind generată. agricultura şi-a menţinut poziţia dominantă în ansamblul economiei. agricultura şi relaţiile agrare au deţinut un loc fundamental în viaţa economică. fie boiereşti. Cercetări statistico-istorice. de reducerea cu aproape jumătate a fâneţelor şi a păşunilor. fie mânăstireşti. Dar cea mai vizibilă modificare în utilizarea teritoriului ţării o constituie mărirea consistentă a suprafeţei arabile. suprafaţa agricolă a crescut cu mai mult de trei sferturi. 1859-1947.

suprafeţele cultivate cu aceste plante nu depăşesc 2% din suprafaţa totală cultivată32”33. fără a exclude însă exportul. randamentul mediu la hectar a fost relativ scăzut. acoperind în principal nevoile interne ale gospodăriilor ţărăneşti. iar porumbul în cadrul celor mijlocii şi mici. cit. vol. În întreaga perioadă la care ne referim. altele asigurând materiale pentru industriile casnice ţărăneşti. Privite în ansamblu însă. este rezultatul sporirii ponderii cabalinelor în structura animalelor de tracţiune. Ritmul accelerat al creşterii suprafeţelor cultivate cu orz. În 1873. cânepă. urmare a aplicării Legii rurale. şi deci a scăderii suprafeţelor destinate păşunilor şi fâneţelor. precum şi a celei de plăţi.arată Maria Mureşan şi Dumitru Mureşan . în Principatele Unite erau în medie 83 de animale în etalon vită mare la 100 locuitori. se înregistrau numai 44 animale în etalon vită mare la 100 locuitori. floarea soarelui.. „Creşterea animalelor a înregistrat un puternic regres în perioada care a urmat Legii rurale de la 1864. in. ca urmare a rotaţiei insuficiente a culturilor”34. de oscilaţiile cererii pe piaţa externă. între anii 1862-1900.va antrena vădite consecinţe negative în relaţiile de comerţ exterior. op. Dumitru Mureşan. precum şi o epuizare biologică a solului.unele ca efect al legilor de încurajare a industriei naţionale. Grâul este cultivat de regulă în cadrul gospodăriilor mari şi este destinat cu predilecţie exportului. în anumite perioade. a balanţei comerciale. op. precum şi a celor cu ovăz de la 62 mii ha la 288 mii ha. la toate culturile. pag. precum şi conjuncturii favorabile pentru desfacerea acestor cereale pe piaţa externă. El a depins foarte mult de condiţiile climaterice şi de gradul de dotare tehnică a exploataţiilor agricole. pag. 130 32 28 . ele oferindu-i acesteia materii prime. Astfel. II 33 Maria Mureşan. în 1862. Regresul creşterii animalelor se Pentru a vă forma o imagine amplă asupra evoluţiei suprafeţelor deţinute de principalele culturi cerealiere. 129 34 ibidem. de la 260 mii ha la începutul perioadei la 604 mii ha la finele ei. tutun şi sfeclă de zahăr . „Această relativă unilateralitate în producţia agricolă a României .„Concomitent cu creşterea suprafeţelor cultivate cu cereale cunosc creşteri şi suprafeţele destinate plantelor industriale: rapiţă. puteţi lectura: Victor Axenciuc.. potrivit datelor din literatura de specialitate.cit. respectiv dependenţa.

9% erau lipsite de pământ. efectivul de animale este format din circa 2.2 milioane păsări. 8. 39. a fost că 8. 132 ibidem 29 . şi 11. se redresează treptat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. 36% posedau loturi cuprinse între 2-5 ha. care produc ruinarea unei părţi a celor împroprietăriţi şi trecerea pământului acestora în mâinile elementelor înstărite ale lumii satului. 865. dintre gospodăriile ţărăneşti: 23. în special în regiunile muntoase.6% deţineau loturi de 5-10 ha. opoziţia boier-clăcaş se transformă în aceea de moşier-ţăran. ovine şi porcine. la 100 ha teren arabil reveneau în momentul respectiv. în special cele de cabaline.000 de asini.9% deţineau loturi între 10 şi 50 ha. de sub 2 ha. 1.4% din totalul gospodăriilor erau lipsite de pământ. iar pe de alta.7 milioane ovine. 35 36 ibidem.7 milioane porcine. pag. folosirii unor atelaje şi utilaje mai uşoare şi mai perfecţionate.accentuează ca urmare a Războiului de independenţă. pe de o parte. cât şi prin acţiunea legilor economiei de piaţă.6 milioane de bovine. potrivit datelor cuprinse în Statistica animalelor domestice din România. 14% aveau în posesie suprafeţe intre 5-10 ha şi 2. În perioada analizată. datorită.000 caprine. sporirii caracterului comercial al exploataţiilor agricole. Efectul aplicării Legii rurale din 1864. Întrucât proprietatea funciară ţărănească era erodată. privit prin prisma suprafeţelor de pământ posedate. Acestor categorii de gospodării ţărăneşti li se adăugau. După anul 1864.000 de familii de moşneni şi răzeşi. structura proprietăţii funciare a cunoscut o evoluţie sinuoasă. 5. când vitele mari sunt folosite pentru tracţiune şi hrana trupelor. lipsite de viabilitate economică. 27 de animale trăgătoare”36. 240.8% posedau loturi între 2-5 ha. Legea rurală lăsând problema agrară nerezolvată în fond. şi 18. Potrivit datelor aceleiaşi statistici. 23.000 cabaline. Efectivele animaliere.2% posedau loturi sub 2 ha. 233. atât prin moştenirile succesive care conduc la apariţia proprietăţilor pitice. în decembrie 1900. precum şi a pestei bovine care se declanşează în sudul ţării”35. “În ansamblu. la sfârşitul secolului al XIX-lea.

37 38 ibidem. erau neinteresaţi a-l investi. Efectul coroborării unor elemente cum sunt: desfiinţarea clăcii şi insuficienţa pământului pentru muncă şi întreţinerea familiilor ţăranilor. prejudiciind astfel formarea capitalurilor de investiţie. a determinat practicarea de către ţărani a muncii salariate. cât şi verbale. „Moşierii care arendau.) erau atât scrise. provocând consecinţe nefaste asupra modernizării procesului de producţie agricolă. pag. fie posedau loturi mai mici de 2 ha. adică a cultivării pământului moşieresc cu inventar agricol ţărănesc. Legea pentru tocmeli agricole şi pentru executarea lor. rezultată în urma aplicării Legii rurale din 1864. Contractele de învoieli(. afectează grav atât situaţia ţăranului român. de tip fermă. 134 ibidem. fenomen născut din absenteismul unei mari părţi a moşierilor. lipsa de pricepere în organizarea pe principii comerciale a exploataţiilor şi consumul personal excesiv. deşi dispuneau de capital. Învoielile agricole erau sprijinite şi pe cale legislativă. Marea proprietate moşierească. „Ţăranul putea fi plătit cu bani. pag. era un mijloc legal ce conferea moşierilor şi marilor arendaşi dreptul de a folosi aparatul de stat pentru a-şi asigura forţa de muncă necesară desfăşurării activităţilor agricole din exploataţiile lor. creşterea cererii externe de produse agricole. iar arendaşii. cheltuiau renta. a fost apariţia sistemului muncii în dijmă. preferând să transfere în sectoare neagricole venitul net obţinut în agricultură. adoptată în 1866. integral sau parţial. ale proprietarilor mari de pământ. situaţie în care interveneau învoielile agricole. în al doilea caz manifestându-se. Marea arendăşie. după aprecierile din literatura de specialitate.Faptul că 47% din numărul total al gospodăriilor ţărăneşti erau fie lipsite total de pământ. în proporţie de 80-90% în scopuri neproductive în ţară şi/sau străinătate”37. 135 30 . aşa cum se subliniază în literatura de specialitate a timpului. transformându-se în câteva decenii în exploataţie agricolă modernă. cât şi acumularea de capital în ţară. o puternică tendinţă de subiectivism şi abuz”38. de lux. înregistrează şi ea o evoluţie sinuoasă. cu produse sau cu o bucată de pământ dat în arendă.

în cazul nesupunerii de bună voie. adică a mai bine de un sfert”39. Pe parcursul celor două jumătăţi ale respectivei perioade. desfiinţarea obligaţiilor feudale. Giurescu. a dijmelor. Giurescu . Giurescu. pag.În acest sens. Printr-o modificare.26% din teritoriul ţării. prima jumătate a ei a fost puternic amprentată de Programul agrar al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. a podvezilor şi a celorlalte obligaţii datorate de ţărani boierilor”40.„intrarea în patrimoniul statului a 25. din 1882..după cum arată Maria Mureşan şi Dumitru Mureşan . 39 40 Constantin C. În 1872 legea amintită este înăsprită. politica agrară s-a concretizat în adoptarea legilor privind învoielile agricole şi a celor de împroprietărire a ţăranilor prin vânzarea din domeniile statului a unor suprafeţe de pământ. a avut ca rezultat . cit. op. a aceleiaşi legi. Legea rurală şi Legea învăţământului. Dinu C. promovează . în scopul îmbunătăţirii soiurilor locale. politica agrară evoluează disimetric: foarte unitar şi cu o extrem de mare anvergură în prima. program structurat pe trei elemente: secularizarea averilor mânăstireşti.. În cea de-a doua jumătate a perioadei de referinţă. se suprimă posibilitatea aducerii forţate la muncă a ţăranilor şi se reduce la jumătate termenul învoielilor. op. Legea rurală. adoptată de Parlament în luna decembrie 1863. mai puţin unitar şi cu o anvergură redusă în cea de a doua. fără însă ca măsurile adoptate să îmbrace forma unui program de anvergură naţională. proclamă abolirea clăcii. Giurescu şi Dinu C.aşa cum precizează Constantin C. legea stabilea durata contractului la 5 ani şi interzicea ţăranilor să se angajeze în alte comune decât în acelea în care locuiau. Astfel. în crearea câtorva instituţii bancare special destinate finanţării agriculturii şi în crearea unei serii de pepiniere viticole şi pomicole. Legea secularizării averilor mânăstireşti. Dumitru Mureşan. prin legiferarea aducerii forţate a ţăranilor la muncă. 619 Maria Mureşan. cit.„teza împroprietăririi clăcaşilor prin despăgubire. 106 31 . pag. promulgată prin decret domnesc la data de 14/16 august 1864 şi intrată în vigoare la data de 23 aprilie/5 mai 1865.

69 m2. cei care aveau doi boi şi o vacă. ţăranii mijlocaşi cu 7 pogoane şi 19 prăjini pe cap de familie. fie şi la nivel minimal. ţăranii pălmaşi cu 2 fălci şi 70 de prăjini pe cap de familie. adică 20.754. adică 72. cel primar.129. ţăranii mijlocaşi cu 4 fălci şi 30 de prăjini pe cap de familie. clăcaşii au fost împroprietăriţi astfel: ţăranii fruntaşi cu 6 fălci şi 30 de prăjini pe cap de familie. ţăranii pălmaşi cu 2 fălci şi 40 de prăjini pe cap de familie. 107 32 .680. lumii satelor. adică 55. respectiv în judeţele Cahul.69 m2. adică 30.734.94 m2. a avut pentru România.288 m2. primar. mijlocaşi. respectiva lege instituia un sistem unitar de învăţământ. în funcţie de numărul vitelor pe care le aveau. ţăranii clăcaşi au fost împărţiţi în trei categorii: fruntaşi. Legea menţionată interzicea înstrăinarea sau ipotecarea. În Moldova. clăcaşii au fost împroprietăriţi astfel: ţăranii fruntaşi.01 m2. în primul rând. ţăranii pălmaşi cu 4 pogoane şi 15 prăjini pe cap de familie. unde suprafeţele de pământ erau mai mari şi numărul populaţiei mai mic. secundar şi universitar. pe timp de 30 de ani. Legea asupra instrucţiunii.434. care trecea printr-o perioadă de reforme economico-sociale structurale în ramura strategică agricultura -. adresându-se. 41 ibidem. obligatoriu şi gratuit. adică 57. dar aveau o vacă. Aceasta întrucât. cu durata de 4 ani. În Basarabia. Suma despăgubirilor pentru proprietarii de pământ este stabilită la 200 milioane de lei din care statul suporta o treime.40 m2.578. cu 11 pogoane pe cap de familie.517. în vederea împroprietăririi. adică 30. a loturilor primite cu ocazia împroprietăririi.80 m2. împroprietărirea clăcaşilor a fost făcută astfel: ţăranii fruntaşi cu 5 fălci şi 40 de prăjini pe cap de familie.20 m2”41. cei care aveau patru boi şi o vacă. ţăranii mijlocaşi cu 4 fălci pe cap de familie.Prin această lege. pălmaşi sau toporaşi. adică 58. semnificaţia unei largi deschideri către emanciparea spirituală a majorităţii populaţiei. Bolgrad şi Izmail. cei care nu aveau nici o vită de muncă. „În Ţara Românească. adoptată la data de 5/17 decembrie 1864 şi intrată în vigoare în luna septembrie a anului 1865.25 m2.630. şi având ca scop răspândirea. pag. adică 35. a ştiinţei de carte. adică 86.

întrucâtva.înfiinţate pe baza Regulamentului Organic. O importanţă deosebită în crearea unui climat de disciplină comercială au avut-o existenţa şi aplicarea.relativ lent. deopotrivă. în cea mai mare parte a perioadei de referinţă. oboarele periodice şi târgurile săptămânale -.a. Craiova şi Galaţi . Astfel.precum şi funcţionarea unor instanţe judecătoreşti comerciale . iar apoi. formele istorice de comerţ bâlciurile. pag. extinderea şi modernizarea infrastructurii ş. mai întâi. procesul de urbanizare . limitează. cât şi cel exterior. între lumea rurală şi cea urbană. în cadrul lor se comercializau animale. atât funcţiile comerţului cu amănuntul. în lumea rurală. în raporturile dintre comercianţi. La ele participau. care îndeplineau. „Dezvoltarea comerţului. după Codul Comercial francez elaborat în 1807. şi meseriaşi şi negustori care desfăceau produse ale industriei de fabrică. în afară de ţărani. cât şi pe acelea ale celui cu ridicata. produse meşteşugăreşti şi excedente ale industriei ţărăneşti. dar ascendent . a fost stimulată de acte şi fapte politice şi economice precum: Unirea Principatelor din 1859. a unei legislaţii comerciale – inspirate. întemeierea unor instituţii moderne. practicante ale autoconsumului. „Aveau un caracter local sau regional. astfel. perioadă în cadrul căreia.”43 Existenţa la sate a unui număr mare de gospodării ţărăneşti mici şi mijlocii. aplicarea Legii rurale din 1864. în ansamblul său. Comerţul interior. legătura între agricultură şi industria autohtonă. rural sau urban. după cel italian din 1882 .la Bucureşti. asigurând. amplificarea fenomenului. 144 ibidem 33 . 42 43 ibidem. atât comerţul interior.acţiunea legilor economiei de piaţă şi. unificarea lor administrativă de după 1862. în calitate de ofertanţi. iarmaroacele. în satele româneşti au predominat. În funcţie de mediul în care se derulează. prezintă o serie de specificităţi ale modului de desfăşurare. cunosc dezvoltări semnificative. dobândirea independenţei de stat a României.Comerţul. Cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea reprezintă „perioada cristalizării şi consolidării caracterului modern al economiei româneşti”42.

expres. şi preciza. o instituţie similară la Iaşi. Potrivit acestui act normativ. în 1882. Respectivele recipise.Existau. care îl abroga pe cel anterior. totodată. Acestea simplifică procesul de depozitare. modalitate suplă de finanţare a întreprinderilor. numeroase magazine mixte. trebuie amintite decretele domneşti. începând din deceniile şapte şi opt. Acţiuni şi Schimburi din Bucureşti. din septembrie 1864. le permiteau acestora. adoptat. apariţia magazinele specializate şi cele universale cu raioane specializate. modul de soluţionare a litigiilor. din ce în ce mai mult. Brăila şi Constanţa. precum şi în numeroase noduri feroviare. reduc cheltuielile aferente acestor operaţiuni şi permit folosirea recipisei-warant în derularea operaţiunilor de comerţ. „a fost organizat în baza legii adoptate în iulie 1881. reglementa problema mărcilor de fabrică şi de comerţ. forma tradiţională de organizare a comerţului era magazinul mixt. că libertatea operaţiunilor comerciale era reglementată. obligativitatea şi competenţele verificării măsurilor şi greutăţilor. obligativitatea registrelor de evidenţă contabilă. în 1881. ca prin vânzare sau gajare la bănci. adoptată în anul 1881. În lumea urbană. Silozuri cu o capacitate de 50. Comerţul de bursă. încep să-şi facă. să obţină împrumuturi pentru asigurarea necesarului de finanţare a operaţiunilor lor. pag. privind înfiinţarea Camerelor de Comerţ şi Industrie şi introducerea sistemului zecimal de măsuri şi greutăţi. adoptat în 1840. eliberate de către silozuri depunătorilor mărfurilor. în accepţiunea de cârciumi şi/sau băcănii. care desfăceau o gamă relativ largă de produse necesare gospodăriei ţărăneşti”44. selecţionare şi vânzare a partizilor mari de cereale. dar. au fost construite în porturile Galaţi. Noul Cod Comercial. după modelul celui italian din 1882. într-o primă formă. de asemenea. în 1875 şi definitivat în 1887. procedura în caz de faliment. 44 45 ibidem ibidem. Creşterea volumului şi complexităţii vieţii comerciale impune şi un Cod Comercial. Bursa de Valori. „Ca un fapt înnoitor pe linia adaptării comerţului interior la cerinţele economiei moderne. 145 34 . se înfiinţează. formă a comerţului cu ridicata şi. imense pentru vremea respectivă. controlul sanitar al mărfurilor.000 tone. apărată şi garantată de stat”45. iar. Deosebit de importantă pentru stimularea comerţului cu cereale a fost legea silozurilor.

caracteristica sa definitorie a constat în prevalenţa. exporturile româneşti de cereale s-au înscris pe o curbă ascendentă. o expansiune în cadrul primei jumătăţi a perioadei de referinţă.prin împiedicarea adoptării unei politici vamale proprii . ca volum şi valoare. Cunoaşte. în general. de creştere a preţurilor mondiale ale cerealelor. Comerţul exterior. urmată de o diminuare în decursul celei de a doua. ele au făcut demersuri pentru încheierea cu 46 ibidem 35 . a celor înalt manufacturate.dezvoltarea normală a economiei româneşti. în anii premergători proclamării independenţei naţionale.Bursele de cereale existau anterior acestei legi în oraşele porturi Galaţi. utilizării facilităţilor portuare moderne. imediat după anul 1830. Aducerea ofertei de produse româneşti la cunoştinţa agenţilor economici interni şi a celor externi era realizată prin intermediul organizării de expoziţii interne şi participării la cele internaţionale. cercurile conducătoare româneşti au înţeles. Normele de funcţionare a expoziţiilor naţionale şi judeţene de produse agricole şi industriale erau stabilite prin Ordonanţa domnească din 12 iunie 1863. în deceniile 6 şi 7. Galaţi şi Giurgiu. pe parcursul întregii perioade în cauză. la export. şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea. cu care au fost dotate. Brăila şi Constanţa”46. Astfel. că suzeranitatea otomană frâna . mai mult decât oricând până atunci. a produselor cu grad scăzut de prelucrare. exporturile României la acest capitol au înregistrat o traiectorie descendentă. datorită tendinţei. precum şi statutului de porto-franco al primelor două dintre ele. ca urmare a inundării pieţelor europene cu cereale ieftine americane şi a scăderii dramatice a preţurilor mondiale ale cerealelor. şi propăşirea industriei naţionale. Însă. în special. Principalele expoziţii naţionale de produse agricole şi industriale românesti au fost organizate în anii 1865 şi 1873 la Bucureşti şi în anul 1865 la Iaşi . iar. accentuate şi constante. iar cele mai importante expoziţii judeţene au avut loc la Râmnicu Sărat în 1867 şi la Focşani în 1869 . Începând însă din deceniul 8. la import. porturile Brăila. Întrucât.

din dorinţa lor de a menaja susceptibilitatea Porţii. sunt respinse. de tranzit şi de comerţ. printr-un firman. în 1876 una asemănătoare cu Rusia. În primăvara anului 1874. 147 ibidem 36 . precum şi a comunicării făcute guvernului otoman. şi/sau ca acesta să acorde României. cele două state semnatare îşi acordau reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate. Comercială şi de Navigaţie cu Austro-Ungaria. şi dezvoltării industriei naţionale româneşti. cu Germania. Ca urmare a fermităţii oficialilor români.deşi.cea cu Austro-Ungaria .puterile garante a unor convenţii economice care să ignore tarifele vamale impuse de Înalta Poartă. iar în 1877 o alta. chiar de a prohibi importul de anumite mărfuri. a faptului că ele se consideră în drept de a încheia cu Principatele Române convenţii directe de vamă. categoric şi fără echivoc. statele care aveau interese comerciale în România trebuiau să negocieze direct cu guvernul de la Bucureşti. pentru împlinirea dezideratului secular. România a semnat. să-i consacre individualitatea statală şi să-i netezească drumul spre neatârnare deplină”47. Parlamentul României a adoptat o lege generală a vămilor. În acelaşi timp. sugestiile făcute de unele puteri garante. Convenţia Vamală. ca urmare a prejudiciilor pe care le-a cauzat propăşirii economice. pag. guvernul avea calitatea de a creşte sau micşora tarifele vamale şi. ca guvernul român să ceară permisiunea acesteia pentru a negocia. în special. a făcut obiectul unor deosebit de aprigi controverse. la data de 23 septembrie/5 octombrie 1874. de autorităţile româneşti”48. încheiate pe baza politicii economice a liberului schimb. De asemenea. în funcţie de reglementarea relaţiilor comerciale prin convenţii directe încheiate cu parteneri străini. Prima dintre cele trei convenţii menţionate . de către Austro-Ungaria. privilegiul de a încheia convenţii. Rusia şi Germania. în plan european. Potrivit respectivei convenţii. în anul 1875. România se 47 48 ibidem. „Aceste convenţii aveau menirea să-i instituie României. şi nu cu puterea suzerană. potrivit acestei legi. un statut de partener cu drepturi egale. „potrivit căreia. în caz extrem. şi ca tratatele încheiate de el să fie ratificate de sultan. poate fi considerată o parte a preţului plătit de ţară. în aceleaşi condiţii. în general. al dobândirii independenţei statale.

în materie de importuri. în privinţa exporturilor. să accepte un tarif fix pentru zahăr. iar cel de vite aproape sistat. şi al raportului de schimb între produsele exportate şi cele importate. pe de alta. în condiţiile în care efectele crizei agrare româneşti începuseră să se facă resimţite. vinul. de 285. oţelul brut. tranzitul mărfurilor româneşti prin Austro-Ungaria şi al celor austro-ungare prin România era scutit de orice taxă. şi să aplice restului mărfurilor un tarif de 7. produsele chimice. a condus şi la restrângerea legăturilor economice ale României cu Transilvania şi Bucovina. pielărie. obiectele de artă ş. iar companiile de navigaţie româneşti şi cele austro-ungare puteau obţine..3 în 1875.. Convenţia în cauză a expirat în 1886 şi. pe piaţa românească a produselor industriale austro-ungare. Primul indice. sticlărie ş. minereul de fier. tutunul. relativ liberă.9 în 1886. şi de 257. pătrunderea. importul de cereale din România a fost aspru restricţionat.4 în 37 . atelierelor şi magaziilor. Dar. cărbunii. sub presiunea marilor agricultori din Imperiul Austro-Ungar. guvernul României a refuzat să o reînnoiască. să scutească de taxe sarea. privit comparativ cu anul 1863. Războiul vamal declanşat în replică de Austro-Ungaria la adresa României. Totodată. ca reacţie la pretenţiile austro-ungare de prelungire a ei în aceleaşi condiţii.a. pe lângă faptul că a însemnat interzicerea completă a importului de animale din ţara noastră. iar. iar. precum şi instituirea unei suprataxe de 30% asupra celorlalte exporturi româneşti. în porturile celor două ţări. când politica economică protecţionistă ia treptat locul celei a liberului schimb. activităţile industriale din cele două provincii româneşti începând să întâmpine mari dificultăţi.obliga. După 1886. mobilă.a. crearea unei potenţiale pieţe de desfacere pentru cerealele şi animalele româneşti. să scutească de orice taxe vamale maşinile. băuturi spirtoase.5% ad valorem. pe de o parte. „a fost de 127. terenurile necesare instalării birourilor. ce poate fi reflectată prin intermediul evoluţiei indicelui de creştere a volumului comerţului exterior. cu respectarea legislaţiei naţionale a fiecăruia dintre cele două state. Urmările majore ale aplicării Convenţiei au fost. după încheierea Convenţiei. petrolul brut şi cel rafinat ş. în baza invocării unor pretexte de ordin sanitar.a. tranzacţiile comerciale externe ale ţării noastre cunosc o creştere accentuată.

în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1868 este concesionată. precum şi de lărgirea accesului mărfurilor către şi dinspre pieţele europene. în 1870. Evoluţia soldului balanţei comerciale descrie. se înscrie în proporţia de 5:1. unei societăţi germane. Transporturile devin o problemă acută a Ţării Româneşti şi a Moldovei începând din momentul încheierii Tratatului de la Adrianopol. privită în raport cu ansamblul ţărilor partenere comerciale ale României. fiind excedentară. an în care este inaugurată şi Gara de Nord din Bucureşti. Inaugurarea la 19/31 octombrie 1869 a primei căi ferate din România. „În Mesajul Domnesc din decembrie 1859. 122 38 . dar. cu o ramificaţie Galaţi-Brăila. în perioada 1862-1876. din 1877 până la finele secolului. se arată că una din nevoile acute ale Principatelor Unite era aceea a transporturilor. deficitară. iar deficitele au constituit efecte ale aplicării Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria. şi. analizată în relaţie directă cu fiecare dintre respectivele ţări. inclusiv a construcţiei de căi ferate”51. o traiectorie sinuoasă.1900”49. a reprezentat actul de naştere a căilor ferate române. transporturile şi telecomunicaţiile se amplifică şi se diversifică în mod permanent. parţial.7:1”50. pag. 149 ibidem. Construcţia acestei 49 50 ibidem. pag. pag. 151 51 ibidem. În principal. în lungime totală de 225 km. pe traseul Bucureşti-Giurgiu. „Concomitent cu construirea acestei căi ferate au fost preocupări şi pentru construirea altora. construirea liniei Mărăşeşti-Tecuci-GalaţiPloieşti-Bucureşti. iar celalalt. pe parcursul perioadei de referinţă. Fiind necesitate de dezvoltarea producţiei şi circulaţiei interne de mărfuri. în lungime totală de 919 km. iar în 1899 raportul respectiv era de 3. adică din clipa intrării acestor provincii istorice româneşti în circuitul comercial european. în perioada 1860-1890. Transporturile şi telecomunicaţiile. Astfel. deficitară cu unele şi excedentară cu altele. Linia este dată în funcţiune. adică pentru 5 tone de produse exportate se importa o tonă de produse. în 1867 este concesionată unui grup anglo-austriac construcţia liniei Roman-Iţcani. cu ramificaţiile Paşcani-Iaşi şi Vereşti-Botoşani. excedentele au fost rezultate ale creşterii exportului de cereale.

pe relaţia BuzăuMărăşeşti. Linia ferată Iaşi-Ungheni este inaugurată în 1874. În 1882 statul român a procedat la răscumpărarea căii ferate Cernavodă-Constanţa şi a amenajărilor din portul Constanţa de la compania engleză căreia Poarta Otomană i le concesionase în 1857. este inaugurat podul de la Cernavodă. adoptată în anul 1888. şi. deosebit de importante pentru menţinerea fluenţei relaţiilor comerciale în spaţiul inter-românesc. În aprilie 1880 se înfiinţa administraţia de stat a căilor ferate. Compania Navigaţia Fluvială Română. din anul 1883 prin punctul Timiş Predeal. urmare a răscumpărării de către statul român a căilor ferate proprietate privată. din 1898. 52 ibidem 39 . Ca urmare a dezvoltării accelerate a transportului fluvial şi maritim. proiectat şi construit sub îndrumarea inginerului Anghel Saligny. care a rămas în istorie sub denumirea de Afacerea Stroussberg. sub denumirea de Direcţiunea princiară a căilor ferate române. ea fiind terminată de statul român. iar în ianuarie 1889. Sub îndrumarea aceluiaşi inginer Saligny în anii 1888-1889 sunt modernizate porturile Brăila şi Galaţi.linii. şi. în 1890. prin punctul Turnu Roşu. Prima linie de cale ferată proiectată şi construită de ingineri români a fost dată în folosinţă în anul 1881. s-au realizat. statul român înfiinţează. Compania Serviciul Maritim Român. În 1895. cadrul legal pentru înfiinţarea ambelor companii constituindu-l Legea pentru înfiinţarea unui serviciu de navigaţie fluvială şi maritimă. iar în 1899 începe modernizarea portului Constanţa. ea îşi extinsese autoritatea gestionară asupra întregului aparat al căilor ferate din România. a dat naştere unor complicaţii financiare şi diplomatice. după războiul de independenţă”52. Legăturile feroviare dintre România şi arcul intracarpatic. cu rol de gestionare a drumurilor de fier publice. după cinci ani de construcţie. începând din 1879 prin joncţiunea aflată în punctul Vârciorova. iar construcţia liniei Ploieşti-Predeal este concesionată un an mai târziu unei societăţi engleze şi terminată după Războiul de Independenţă. în 1895. după numele antreprenorului principal.

lungimea liniilor utilizate mărindu-se „de la 3. la Brăila şi la Galaţi. la rândul ei. Cu acelaşi scop. adică terasate. iar ulterior. în acelaşi timp.798 în 1891. Reţeaua de telegrafie cunoaşte.028 km.474 în 1888. în anul 1892. şi la 395 în 1891. Telecomunicaţiile în sistemul clasic . care uşurează navigaţia în zona Cazane”53. Adoptarea unui sistem propriu monetar. este inaugurată amenajarea şenalului Porţile de Fier.alcătuit din poştă. dacă în 1860 lungimea drumurilor publice era de 775 km. o creştere considerabilă. Ulterior. era de 7. una dintre premisele şi. telegraf şi telefon . a cunoscut. numărul oficiilor poştale sporeşte rapid. Circulaţia bănească şi adoptarea sistemului monetar naţional. 125 ibidem ibidem. în 1880 lungimea totală a lor. a continuat în 1893 la Bucureşti. în 1899. finanţe publice. pag. reglementarea 53 54 55 ibidem.395 în 1891„55. pentru prima oară. credit. precum şi în creşterea volumului serviciilor poştale. 10. 4. statul român cumpără de la societatea austriacă DDSG. din care 2. concretizată în crearea şi dezvoltarea bazei materiale. bancar şi de credit. un ritm de dezvoltare asemănător cu cel al telegrafiei. „ajungând la 101 în 1877.954 în 1877. iar al personalului poştal. pag.224 judeţene. cu şanţuri şi cu poduri şi cu un strat de piatră. în 1893. iar cea a firelor telegrafice. „Astfel. Primul oficiu telegrafic şi poştal din România a fost creat la Giurgiu. de la 1. şi la 5. la 2.177 comunale”54.„Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu.420 km în 1873.928 în 1877”56. condiţiile dezvoltării vieţii economice româneşti. la 7. Bănci. Ele cunosc o expansiune deosebit de alertă. Şantierul naval de la Turnu Severin.884 km.818 vicinale şi 6.809 naţionale. iar în 1897 de 24.au constituit. datorită rapidităţii cu care făcea posibilă transmiterea mesajelor. în anul 1854. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. şi ea. care domina navigaţia pe Dunăre. Reţeaua drumurilor publice s-a extins în strânsă conexiune cu dezvoltarea transporturilor feroviare şi a celor pe apă. Exploatarea comercială a aparatului telefonic s-a realizat. la 3.089 în 1873. de la 6. respectiv a drumurilor şoseluite. 126 56 ibidem 40 . telegrafice şi telefonice.

atât circulaţia monetară haotică.. de către imperiile vecine.8. Raportul de valoare între monede se stabileşte pe piaţa locală. Valoarea lor se exprima în leul de calcul. Existenţa leului ca ban de calcul este statuată legal de Regulamentul Organic.a. ca monede reale. şi stabileşte cursuri unice pentru toate monedele. de argint şi de aliaje. ia drept monede etalon. ea se afla în imposibilitatea de a-l reţine. atât în Moldova. cât şi în Ţara Românească. Ca urmare a statutului lor de neindependenţă. era stabilit la 1:15. adică titlul. ele şi-au organizat. zlotul polonez ş. Convenţia din 1858 stipulează. însă. Ţării Româneşti şi Moldovei le lipsea dreptul de a avea un sistem monetar propriu. în Ţara Românească şi Moldova circulau. în general. Întrucât prin aceste procedee era diminuată posibilitatea acumulării interne de capital bănesc a Ţărilor Române. cât şi dependenţa monetară. Ca monede de argint circulau talerul de diferite specii. supranumit şi leu de socoteală. consacrând. piaţa Principatelor atrăgea aurul. Ca monedă de aur circula galbenul. pag. pe baza valorii reale a metalelor. iar pentru argint sorcovăţul. creiţarul. aflându-se sub suzeranitate otomană. întrucât acesta era scos peste graniţe.. şi este determinată.a. denumire care maschează. circulaţia monetară. 152 41 . în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. în mod implicit. a greutăţii monedelor şi a titlului acestora”57. defineşte greutatea şi titlul fiecăreia. constituiau. sau sub care se ascund. prin procedee speculative. mahmudelele turceşti. Raportul legal între aur şi argint.riguroasă a finanţelor publice. care recunoaşte de drept sistemul bimetalist. monede străine. „Până la adoptarea monedei naţionale. diferite specii monetare. pentru aur galbenul. piastrul ş. unificarea cursurilor monetare. Deşi. în contextul dezvoltării producţiei şi comerţului de mărfuri. interzice Principatelor să emită monedă proprie. precum şi aplicarea unei politici fiscale profitabile ţării. s-a 57 ibidem. de raportul comercial stabilit de piaţă. ca galbenul olandez sau austro-olandez. în limitele statutului lor politic. denumit şi ducat. necesităţi obiective ale edificării organismului economiei naţionale şi racordării acestuia la exigenţele economiei de piaţă. permiţându-le doar să-şi unifice cursurile monetare. de aur. şi ea. prin încasarea contravalorii mărfurilor vândute. Totuşi. rublele ruseşti.

care marchează transformarea leului din monedă fictivă în monedă reală. chiar dacă nu aveau acoperire metalică. întrucât deţinerea aurului era apanajul claselor bogate. pag. sub formă de bilete ipotecare. Supravegherea şi controlul emisiunii biletelor ipotecare au fost încredinţate Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni. Prima emisiune românească de bancnote a fost făcută în baza legii din 12 iunie 1877.divizat în 100 de părţi. în vederea susţinerii efortului de finanţare a Războiului de independenţă. în temeiul căruia să se bată moneda naţională. denumite bani . şi sub cel economic-intern. care intra în vigoare la 1 ianuarie 1868 şi care. 154 42 . prin adoptarea unui sistem monetar menit să asigure o circulaţie monetară ordonată. remedierea ei. pentru o sumă ce reprezenta jumătate din valoarea domeniilor statului ce nu erau grevate de ipotecă. care. şi se adoptă bimetalismul. în mai multe rânduri. importantă sub dublu aspect: sub cel politic-internaţional.capătă statut de monedă naţională. fără însă a se obţine rezultatele scontate. „Leul de argint este definit prin 5 grame de argint. cu titlu 0. simultan cu efortul de desprindere din sfera dominaţiei otomane şi a influenţei celorlalte imperii înconjurătoare. în acest caz. şi 58 ibidem. prin intermediul comerţului exterior. Potrivit acestei legi. a îndeplinit rolul unei bănci de emisiune. Legea din 1867 are o dublă semnificaţie: politică şi tehnico-economică. prin faptul că a dat expresie dreptului Principatelor Unite de a avea un sistem monetar propriu. Biletele ipotecare aveau caracter de monedă legală. acesta . În plan politic.încercat. iar a argintului a celor de mijloc. „Legea prevedea punerea în circulaţie a banilor de hârtie. cu titlu 0. a concretizat doctrina monetară românească.900”58. fuseseră atrase în ţară cantităţi însemnate din ambele metale. prin prevederile ei. se crea o largă deschidere către economiile statelor central şi vest europene.6 miligrame de aur. prin adoptarea bimetalismului. se conserva puterea economică a păturilor mijlocii şi era amplificată cea a claselor avute. aveau curs obligatoriu. prin adoptarea legală a unui sistem monetar bimetalist. Prin prismă tehnico-economică. În aprilie 1867 era adoptată Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale.835. iar leul de aur prin 322. în contextul în care.

N. leul îşi păstrează conţinutul metalic de 322. Începând din 1892 are loc trecerea.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 500 de lei. prevăzută în maximum 6 ani de la emisiune. iar pe de alta.statul subscriind o treime. Rezultat al preocupărilor intense ale oficialităţilor pe linia instituirii unui sistem bancar şi de credit adecvat. „în martie 1890. urmau a fi evaluate cu 10% mai mult decât valoarea lor nominală”59. Cu trecerea timpului. iar în 1898 atinsese 161. creşterea economică s-a reflectat. A fost concepută.900. Valoarea totală a capitalului social subscris era de 30 de milioane lei. pag. Pentru a înlătura neajunsurile sistemului bimetalist.3 milioane lei. Ea a constituit nucleul sistemului bancar modern românesc. în 1891 valoarea bancnotelor aflate în circulaţie era de 123. Prin lege. iar particularii celelalte două.).8 milioane lei. definitivă. Astfel. a fost adoptată o nouă lege monetară. Această trecere este însoţită şi de reorganizarea Băncii Naţionale a României”60. divizată în 24. printre altele. la 1 decembrie 1880. şi rămâne singura monedă cu putere liberatorie în ţară.R. cât şi pe cea de atragere de disponibilităţi şi acordare de credite. potrivit căreia unitatea monetară a României este leul de aur. Dispariţia aurului a fost efectul conjugat. şi prin sporirea cantităţii de bancnote aflate în circulaţie. pe de o parte. ca societate anonimă cu capital mixt .de stat şi particular . 155 ibidem. precum şi cel de a efectua următoarele tipuri 59 60 ibidem. 156 43 . al devalorizării dramatice a argintului faţă de aur.6 miligrame aur. cu titlu 0. Băncii Naţionale i se conferise privilegiul emisiunii monetare. întrucât cumula atât funcţia de emisiune monetară. pag. lege căreia i s-au adus modificări în iunie acelaşi an şi în mai 1892.se puteau primi la plată în toate instituţiile publice. la sistemul monometalist aur. Monedele de argint şi de aramă servesc numai ca monedă divizionară. al tezaurizării excesive de către populaţie a acestuia. La retragerea lor din circulaţie. îşi începe activitatea Banca Naţională a României (B. funcţionarea sistemului bimetalist era din ce în ce mai anevoioasă. După adoptarea monometalismului aur. după descoperirea unor importante zăcăminte argentifere în diferite părţi ale lumii. ca urmare a dispariţiei aurului din circulaţia efectivă.

de operaţiuni: scontarea efectelor de comerţ.) la noi: cu personal de direcţie mixt.0% în 1881. (ele n. Studii economice-politice.) au folosit românilor. deşi societăţi de capital. egală cu o treime din suma biletelor de bancă puse în circulaţie. este de părere A.3% în 190061.158 62 Unul dintre elementele pe care el le invocă pentru a-şi susţine punctul de vedere este “procedura obişnuită a constituirii societăţilor capitaliste (de capital n. ca să nu zicem chiar al corupţiei lor… Este evident că ori de câte ori vor intra în conflict interesele Statului cu interesele particulare . 764. poate chiar şi mai mult. Acest punct de vedere le este propriu şi altor comentatori ai problematicii economice şi financiar-bancare. Spre pildă. cât şi pentru ea însăşi. în permanenţă. ceea ce se-ntâmplă constant”. mai cu vază. de 18. A.R. 765. în limita a 20% din capitalul său vărsat. de capitalişti.n. obţinând o rată a profitului din ce în ce mai ridicată. din fiecare partid. cu îngrijire. primirea unor sume de bani în cont curent. 1930. Aportul politicienilor constă în capitalul influenţei politice. Victor Slăvescu notează: “Sistemul 44 . A accelerat dezvoltarea economiei româneşti punând la dispoziţia celor ce aveau nevoie de capital şi a statului. vor trebui să fie jertfite. o rezervă de aur şi argint. bani(.a. Pentru a asigura convertibilitatea bancnotelor emise. care nu sunt ale nimănui. O dată cu adoptarea monometalismului aur.N. cu scadenţa de până la 100 de zile şi prevăzute cu 3 semnături. de 26. aproape cu toţii străini. Totodată însă. în 1892. Cuza.). cu care au expropriat pe români62”63. câte unul sau doi. în cont curent sau pe termen scurt. cum e cazul îndeosebi cu Banca Naţională. aleşi.n. acordarea de avansuri. A asigurat o rentabilitate înaltă acţionariatului său. pag.) au folosit şi străinilor din ţară. a desfăşurat o activitate profitabilă atât pentru economia naţională. garantate cu efecte publice sau titluri de stat.n.pe care le reprezintă tot ei . B.. Încă din primii ani ai funcţionării sale. şi-au procurat. cu dobândă ieftină. Cuza.3% în 1891. precum ”Banca Naţională a României şi Creditele (instituţii la care vom face referire peste câteva paragrafe n. şi de politicieni. prin băncile intermediare ale lor. reescont. 61 ibidem. rezerva metalică a fost majorată la 40%. 157. pag. banca era obligată să menţină.).interesele Statului.C. Bucureşti. din care 30% trebuiau să fie formate din devize asupra Londrei şi Berlinului. şi de 38.C. mobilizate prin acţiunea mecanismelor de scont. de la care comercianţii. capitalurile băneşti inactive şi veniturile băneşti disponibile. lombardare ş. efectuarea oficiului de casierie în numele statului. scontarea bonurilor de tezaur. industriaşii şi întreprinzătorii evrei (în sens larg: patronii de provenienţă străină n.n. Imprimeriile Independenţa.

n.C. 1992. Editura Cartea Românească.. 153. pag. Bucureşti.n. au fost înfiinţate şi alte instituţii financiare.n. în 1882 Creditul Funciar Urban din Iaşi ş. A fost reorganizată în 1880. în 1873 prima societate de credit funciar.) a continuat a se dezvolta în ţara noastră. Capitalul străin şi conducerea străină rămâneau neschimbate. Fondarea lor s-a făcut atât înainte de apariţia Băncii Naţionale. în care au fost cooptaţi diferiţi oameni politici şi personalităţi. Capitalul său era format din fonduri judeţene şi comunale neutilizate. prin decret al domnitorului Cuza. adică participări de capital minoritare (ale statului român n. nu după normele vreunei competenţe oarecare. care vor fuziona în 1881. an din care numele său a devenit Casa de Depuneri. alimentând cu însemnate venituri capitaliştii străini. Mustul care fierbe. societăţile de asigurare Dacia şi România. în cele mai bune condiţii. au fost fondate: în 1861 Banca Moldovei. camuflajelor (simulacrelor n. Consemnaţiuni şi Economie. în 1875 Creditul Funciar Urban din Bucureşti. cu durere. în 1870. cauţiuni depuse de unii funcţionari publici. ea acorda şi credite ipotecare. Dumitru Mureşan. iar industria străină (activitatea economică patronată de străini n. în 1864 Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. precum şi din depuneri ale particularilor.şi reprezentări fictive (lipsite de putere decizională reală n. contribuţii deosebite la desfăşurarea vieţii economice au avut Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni şi Creditele Funciare”64.cit. Pe lângă realizarea scopului pentru care fusese înfiinţată. ce treceau în fiecare an frontiera”.Octavian Goga. Editura Scripta. op.. deosebit de necesare edificării economiei moderne. Între aderenţii acestei de-a doua optici se numără şi Octavian Goga. „Dintre acestea. depuneri judiciare şi administrative. înainte de înfiinţarea Băncii Naţionale. în limita disponibilităţilor.) . în vederea servirii întreprinderii respective.25%-30% . Astfel. cât şi ulterior ei. 1922.n. Organizaţia de credit a României. pag. Bucureşti.În decursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. că celebrii oameni politici din sânul ei şi-au pierdut glasul în registrele consiliilor de administraţie ale băncilor duşmane”.) în Consiliile de Administraţie..) de naţionalizare. Victor Slăvescu.a. op. în scopul asigurării creditelor necesare execuţiei bugetului de stat. pag. fiindcă simte. care oftează: “Populaţia de baştină a ţării e orfană. ci pe baza influenţelor ce puteau avea pe lângă diferitele autorităţi. LXXII 64 Maria Mureşan. respectiv 1873. pag. sub forma unor Consilii de Administraţie împodobite cu personalităţi influente… Statul nu şi-a făcut datoria.cit. 159 45 . Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a fost înfiinţată la 1/13 decembrie 1864. a fost des întrebuinţat – în special pe calea formală a Consiliilor de Administraţie. Cuza. LXXI.. ceea ce se modifica era decorul. 299 63 A.

Astfel. avea filiale în toate judeţele şi acorda. cu capital străin. în sensul consacrat al cuvântului. spre sfârşitul secolului al XIX-lea o serie de societăţi rurale de credit. iar în 1891 primele cooperative de credit.Creditele Funciare au avut ca temei juridic de înfiinţare Legea Creditului funciar român. a cunoscut drept momente de referinţă. şi Banca de Scont a României. au luat fiinţă Banca Agricolă. termenul era de maxim 9 luni. credite marilor proprietari funciari şi ţăranilor înstăriţi. Suma maximă ce putea fi acordată per debitor era de 1. care îşi încetaseră toate activităţile în urmă cu un an. în 1894. 161 46 . independentă şi stabilă economic”65. sub formă de societăţi anonime. pag. şi cu un nivel al dobânzii de 7% pe an. mişcare ce dorea să creeze la sate “o categorie socială înstărită. Creditul agricol. după caz. din 6/18 aprilie 1873.000 de lei. Ele acordau împrumuturi în limita a 50% din valoarea moşiilor ipotecate. El funcţiona ca o bancă agricolă de stat. Cooperativele de credit. Banca Comercială Română. înfiinţate sub denumirea de bănci populare. Bleichreder din Berlin a caselor de bancă Fraţii Elias şi Menelas Ghermani. cu filiale în toate judeţele. Casele de credit agricol au fost înfiinţate pentru a-i împrumuta. Banca Comerţului din Craiova. în secundar. iar. străin. în 1898. de-a lungul ultimelor cinci decenii ale 65 ibidem. în 1897 . componentă importantă a procesului de înnoire economică şi socială a României. Ele au apărut ca urmare a dezvoltării mişcării cooperatiste. în 1893 Creditul agricol. Modernizarea finanţelor publice. al căror capital era format în proporţie de 2/3 din subscrieri de stat şi de 1/3 din subscripţii judeţene. cu capital românesc sau. cu termen de rambursare cuprins între 10-60 de ani. Băncile comerciale. iar dobânda percepută era de 10%.urmare a preluării de către băncile Diskonto Gesellschaft şi S. Ele funcţionau în fiecare judeţ. cu capital românesc. a fost înfiinţat în anul 1893 în locul Caselor de credit agricol. în 1899. au avut drept scop propăşirea gospodăriei ţărăneşti. bancă agricolă de stat. pe unii ţărani înstăriţi. şi s-au constituit ca societăţi pe acţiuni. au luat fiinţă după crearea Băncii Naţionale a României. în principal pe marii proprietari funciari şi. la fel ca şi precursoarele sale. Ulterior fondării Băncii Naţionale au luat fiinţă: în 1881 Case de credit agricol.

sunt în număr de patru: contribuţia personală. moştenite de la vechiul regim. implicit. necesitau efectuarea unui volum din ce în ce mai mare de cheltuieli. În anul 1862. contribuţia funciară şi patentele.secolului al XIX-lea. Primele trei. repartizarea sarcinilor fiscale pe categorii de contribuabili. au cunoscut unele modificări. a fost introdusă prin Regulamentul Organic şi era prelevată de la toţi locuitorii din mediul urban şi rural. întâlnită şi sub denumirea de capitaţie sau bir. „Impozitele directe. impozite indirecte şi taxe. pentru a căror acoperire trebuia să se procedeze. şi unificarea fiscală din 1863. suprapunerea prevederilor Convenţiei de la Paris din 1858. De la momentul introducerii ei şi până la unificarea fiscală din 1863 cuantumul său a fost de 30 de lei. la restructurarea sistemului fiscal. înfiinţarea unei Înalte Curţi de Conturi şi adoptarea unui buget echilibrat. însă. peste stipulaţiile Regulamentului Organic. caracterul iniţial. Contribuţia personală. păstrându-şi. înfiinţarea serviciilor de constatare şi percepere a lor. Faptul că fiecare contribuabil. După Unirea din 1859. fiind exceptate de la plata sa boierimea. după unificare fiind ridicat la 36 şi fiind incluşi în sfera plătitorilor şi foştii privilegiaţi. într-un fel sau altul. pag. şi anume: impozite directe. reprezenta o încălcare flagrantă a 66 67 ibidem. clerul şi alte categorii sociale privilegiate. indiferent de starea sa materială. privitoare la modernizarea sistemului fiscal. categoriile sociale înstărite”67. bugetele ţării noastre erau alimentate cu fonduri din trei mari categorii de venituri ordinare. care reflectă caracterul social al sistemului fiscal. Trebuia rezolvată atât alimentarea cu fonduri a bugetului de stat şi. cât şi dimensionarea cheltuielilor bugetare. de a privilegia. domnitorul Cuza a formulat un program ce viza „aşezarea definitivă şi unificarea impozitelor. Ulterior Unirii de la 1859. cu prioritate. plătea aceeaşi sumă. program ce va fi realizat doar parţial de către el”66. reformele ce se cereau înfăptuite în vederea modernizării economico-sociale a ţării. şi venituri domeniale. 165 ibidem 47 . în urma căreia se adoptau noi legi fiscale. între care cele privitoare la modificarea patentelor şi la perceperea unor impozite şi taxe asupra vânzărilor. contribuţia pentru şosele şi poduri.

aplicat asupra venitului prezumat a se realiza de industriaşi. înlocuieşte patentele. meseriaşi şi comercianţi. reclama 68 69 ibidem ibidem. În anul 1877 impozitul comercial. un boier plătind tot atât cât şi un pălmaş. erau obţinute din exploatarea domeniilor statului. în cazul moşiilor locuite. în Mesajul Domnesc. Contribuţia pentru şosele şi poduri a fost introdusă în Moldova de domnitorul Mihail Sturza. introdus la puţin timp după înscăunarea lui Cuza. “La contribuţia menţionată se aplica aşa-zisa zeciuială. cu ocazia votării bugetului. construcţia de centrale electrice. taxele de timbru. şi 3 lei de proprietari pentru fiecare familie de clăcasi. Ele „constau din venitul vămilor. Contribuţia funciară era un impozit direct. taxele speciale la exportul de cereale şi la cel de vite. şi în Ţara Românească de domnitorul Gheorghe Bibescu. ulterior adăugându-i-se căile ferate. cu scopul colectării fondurilor necesare construirii şi întreţinerii drumurilor. 3 lei. 166 48 .principiului echitaţii sociale în materie de impunere. plătită de fiecare familie de ţărani sau orăşeni. în anul 1836. indiferent de valoarea acestui venit. sursă relativ importantă de alimentare cu fonduri a bugetului. telegrafice şi telefonice. societăţile de navigaţie fluvială şi maritimă. la început ea cuprinzând doar vămile şi ocnele de sare. Impozitele indirecte şi taxele erau percepute asupra consumaţiei şi asupra circulaţiei bunurilor. Sfera domeniilor statului s-a aflat într-o permanentă extindere. pag. Veniturile domeniale. „Înfăptuirea obiectivelor economice anunţate încă din primul an al Unirii Principatelor. Patentele erau un impozit de cotitate. în cazul în care acestea nu erau locuite de clăcaşi”68. stabilit proporţional asupra veniturilor. alunecător pe tranşe. Cota de impunere era stabilită anual. În 1877 i s-a modificat denumirea în dare pentru căile de comunicaţie. adică taxele de import şi export. percepându-se la început 6 lei. în anul 1843. Iniţial ea era plătită în muncă. iar la sfârşitul domniei lui Cuza 39 de lei. Pe parcurs ea a fost transformată în bani. de succesiune şi altele”69. comunicaţiile poştale. şi 5% din venitul net prezumat al moşiilor. fiecare locuitor al satelor fiind obligat să muncească în acest sens 6 zile pe an. taxele pe anumite băuturi alcoolice. aplicat asupra venitului net al proprietaţii funciare.

la jumătatea secolului al XIX-lea. în general. pag. T. Din acest împrumut. la Paris. consemnat în istorie sub denumirea de Împrumutul Stern. înfiinţarea băncii de emisiune. În august 1866 se încheie. era redusă.610.57%. „Atragerea capitalului străin s-a făcut. De exemplu. Această insuficientă acumulare internă. 168 72 ibidem 49 . Barclay & J.167. Statul român a încasat efectiv suma de 17. coroborată cu necesitatea înfăptuirii obiectivelor cuprinse în Mesajul Domnesc. se încheie o convenţie cu compania engleză J.000 de lire sterline. cu dobandă de 17. dar şi apelarea la finanţarea externă. în valoare de 36. pe trei căi: împrumuturi contractate de stat. potrivit unor calcule făcute în epocă. Astfel. cu 70 71 ibidem. “în august 1864. Ca urmare a devastării teritoriului românesc de către războaiele purtate între cele trei imperii vecine.244 lire sterline. numai construirea unei reţele de căi ferate. chiar şi din partea puterilor garante. s-a încheiat tratatul denumit Împrumutul Oppenheim. şi în condiţii recunoscute ca deosebit de dezavantajoase pentru statul român”72. Până la obţinerea independenţei de stat. statul român a încasat efectiv 679. Astfel. cu dobandă de 7% şi garantat cu veniturile vămilor. guvernul român contractează cu casa britanică Stern Brothers un împrumut în valoare de 916. concesiuni şi investiţii directe”71. pag.sume enorme de bani.858 de franci şi a garantat împrumutul prin ipotecarea veniturilor domeniilor sale. capitalul străin mai participă la o serie de concesiuni cu caracter de monopol. a băncii de credit ipotecar şi emisiunea de monedă naţională. România întâmpina dificultăţi în obţinerea finanţării externe. „Cu mare greutate au fost obţinute unele credite pentru nevoile curente ale tezaurului. pentru construirea a 19 poduri metalice peste o serie de râuri principale. 169 ibidem.500 de franci. necesitau cheltuieli care reprezentau de 12 ori încasările bugetare ale anului 1859”70. în 1864. a impus intensificarea eforturilor proprii de acumulare. acumularea internă de capital bănesc. Staniforth. menţinerii târzii a relaţiilor feudale şi cheltuielilor neproductive exorbitante făcute de boieri. În octombrie 1866. Cu toate că îi era imperios necesară. suzeranităţii sau dominaţiei străine asupra diferitelor teritorii româneşti.

cu capital austro-ungar. 174 50 . măsuri şi greutăţi. Învăţământul. urmată de descendenţii familiilor boiereşti. în 1875”74. analfabetismul constituia o realitate dureroasă. societatea petrolieră Steaua Română. dar consecvent. în 1895. şi se amplifică substanţial după adoptarea legii minelor. cu capital francez. cu capital elveţian. cu capital mixt franco-român şi respectiv belgiano-român. în pofida tuturor eforturilor făcute şi a progreselor înregistrate. Între anii 1850-1859 învăţământul public din Ţara Românească era organizat pe baza cadrului de referinţă stabilit de Regulamentul Organic. întreprinderea Jackson Brown & Co. frecventată de copiii oamenilor obişnuiţi.000. cât şi prin copiere. pag. în 1867. în 1873. cu capital italian. în 1875. la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. După dobândirea independenţei statale. capătă dimensiuni semnificative după adoptarea primei legi de încurajare a industriei.575. către modernitate. şi de 117. în 1877. Totuşi. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învăţământul românesc se îndreaptă lent.) să cuprindă în ansamblu populaţia de vârstă şcolară a ţării. 169 ibidem. un contract de concesionare pentru construcţia liniei de cale ferată Bucureşti-Giurgiu”73. Astfel. fabrica Lemaître. fabrica de cărămizi Max Tonolla.aceeaşi companie. Investiţiile directe de capital străin încep să apară în anii ‘60-’70 ai secolului al XIX-lea. potrivit datelor din literatura de specialitate. De-a lungul acestei perioade. În cadrul lui coexistau: forma publică. racordându-se. Astfel. în 1868. 73 74 ibidem. numărul elevilor din şcolile publice era de circa 10. „numărul elevilor şcolilor publice cunoaşte creşteri însemnate. la sistemele de educaţie străine. şi cea privată. devenind cât de cât suportabile pentru partea română. mai mult de jumătate din populaţia ţării neştiind să scrie şi să citească. au fost fondate: în 1864. fabricile de zahăr Sascut şi Chitila. o parte din contractele de împrumut anterior încheiate fiind renegociate şi reeşalonate. pag. în 1850. în 1896. atât prin prefaceri interne. cu capital englez. termenii participării capitalului străin sunt relativ amelioraţi. fără însă(. turnătoria Freund. producătoare de cântare.

cunoaşterea procesului de pregătire a specialiştilor români. la care se predau. Prezintă. precum şi durata studiilor: primar.a. 75 ibidem 51 . datorită intervalului extrem de scurt cuprins între adoptarea ei şi sfârşitul secolului. silvicultură. care diferenţiază timpul de studii pentru aceeaşi programă . cadrul legislativ de bază al organizării învăţământului românesc era alcătuit din următoarele patru legi: a) Legea asupra instrucţiunii. din martie 1899. Învăţământul agricol. fie emergente dar de mare perspectivă. structurat în două cicluri . tehnologie. sub formă practică. prin care se instituie învăţământul secundar de opt clase. şi universitar. egal. pentru domenii care. cunoştinţe de lucrarea pământului şi un curs economic.inferior şi superior -. în care se stipulează că „învăţământul devine unitar în întreaga ţară. între altele. fie majore. şi organizat pe trei secţii . obligatoriu şi gratuit. de şapte ani. importanţă. la timpul respectiv.modernă. de trei ani ”75. adoptată în 1864 şi intrată în vigoare un an mai târziu. culturile de câmp. care. chimie şi medicină veterinară. a cunoştinţelor de agricultură privind creşterea animalelor. după încheierea perioadei la care ne referim. totodată. unităţile de măsură specifice ş. d) Legea privind organizarea învăţământului profesional. Legea şi regulamentul şcolar din 1851 au asigurat introducerea în şcolile de la sate. în Moldova. care cuprindea noţiuni de agronomie.ce funcţionau în cadrul gimnaziilor şi şcolilor normale. au reprezentat sectoare economice. reală şi clasică .Între momentul Unirii Principatelor şi cel al începutului secolului al XX-lea.patru ani la oraşe şi cinci la sate şi urmăreşte rezolvarea problemei construirii şi dotării localurilor de şcoală. c) Legea învăţământului secundar şi superior. şi se stabilesc treptele acestuia.. secundar. Începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea găseşte. funcţionând şcoala înfiinţată în 1841 la Darabani de către Teodor Balş. îşi va produce efectele benefice. de asemenea. aproape în exclusivitate. b) Legea învăţământului normal şi normal-primar. de patru ani. ţinut în şcolile publice. obligându-i. din aprilie 1893. din 1898.

Botoşani şi Galaţi . şi în cadrul facultăţilor de drept ale Universităţilor din Iaşi şi Bucureşti. în 1885. în 1883. Şcoli practice au fost înfiinţate la Strehaeţ (Slatina). şi o şcoală superioară la Herăstrău”76. iar ţăranii şi proprietarii mijlocii cultivau plante şi creşteau animale. 76 ibidem. predarea disciplinelor cu profil economic se făcea atât în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. şcoli regionale(. numai în strictă concordanţă cu gradul lor de înţelegere a necesităţii unei îndrumări ştiinţifice. În a doua jumătate a veacului al XIX-lea.). Învăţământul economic. După 1850 învăţământul agricol îşi continuă dezvoltarea. în 1889. La începutul aceleiaşi jumătăţi de secol. predarea disciplinelor cu specific agricol este extinsă în seminariile teologice şi şcolile primare. În 1883 acest învăţământ este reorganizat “pe trei niveluri: şcoli primare(. Astfel. de mai bine de 10 ani. cursul denumit Povăţuiri asupra lucrării pământului. această disciplină fiind predată. în acelaşi moment. cât şi în cel al învăţământului de nivel mediu. cursurile pravilele pământului şi cunoştinţe de agricultură. Industriei şi Domeniilor. un curs de economie politică. la Roman. de acele probleme ale agriculturii care ţineau de competenţa guvernului s-a ocupat o secţiune a Ministerului Lucrărilor Publice. în Ţara Românească se ţineau deja. pag. iar. amândouă fiind predate la şcolile săteşti. din anul 1847.din Iaşi. în învăţământul superior. programa de studiu a Academiei Mihăilene includea.să studieze economie rurală şi elemente de chimie aplicată la agricultură.pe elevii şcolilor reale . De asemenea. creşterea vitelor şi alte asemenea.). Până la înfiinţarea. în anul 1883. din 1864. în 1851. La serviciile specialistului agronom apelau doar marii proprietari de pământ. ambele făcând parte din programa şcolară a Colegiului Sfântul Sava. Astfel. 177 52 . precum şi materiile lucrarea pământului şi economia casei. de asemenea. încă din 1842. a fost înfiinţat Institutul Naţional de Agricultură de la Pantelimon. şi la Armăşeşti (Ialomiţa). în mare măsură potrivit tradiţiei zonei în care locuiau. a Ministerului Agriculturii. predarea unor cunoştinţe de plugărie şi de economie casnică era obligatorie în şcolile elementare din capitalele de judeţ. Comerţului. iar la şcolile săteşti fusese introdus.

178 ibidem 53 . De asemenea. iar al doilea.şi care cuprindea şcolile de la Bucureşti. în 1899 la Piteşti. învăţământul comercial mediu sunt îmbunătăţiţi. este recunoscută de către stat Şcoala Administrativă Superioară din Bucureşti. „în anul 1893. drept comercial. şi. cursul mărfurilor. în ultimul pătrar al veacului al XIX-lea.La nivelul învăţământului mediu. prin crearea de noi astfel de aşezăminte: în 1877 la Craiova. 77 78 ibidem. elemente de istoria comerţului şi a industriei. în primele decenii de după 1850. contabilitate. durata studiilor la şcolile comerciale se ridica la cinci ani. prin adoptarea unei serii de măsuri legislative concepute în acest sens. iar. Buzău şi Ploieşti . economia comercială şi industrială a ţării. vamal şi administrativ”78. maritim. geografia economică. dar le diferenţiază durata şi le modifică planurile de învăţământ. cu aplicaţii în comerţ şi industrie. Brăila. ştiinţele comptoir. noţiuni de finanţe şi de statistică. economia politică. se aflau: statistică. în 1898 la Turnu Severin. În ciclul doi se studiau economie politică. transportului şi tarifelor de transport. Parametrii calitativi ce caracterizau. adică corespondenţă comercială. Materiile de studiu se diversifică şi îşi sporesc gradul de complexitate. deja cristalizată în deceniile 6-7 ale secolului al XIX-lea . legislaţie comercială. Reţeaua acestor unităţi de învăţământ. Legea din 1899 menţine cele două trepte. în 1880 la Iaşi. care avea un program amplu de pregătire economico-juridică a unor specialişti în economie şi administraţia de stat centrală şi locală”77. în principal. fiecare dintre ele cu o durată de trei ani. de patru ani pentru toţi elevii. „Astfel. Prin legea din 1883 învăţământul comercial este organizat în două cicluri. Galaţi. prin legea din 1879. noţiuni de finanţe şi economie politică. Materiile de studiu ale ciclului întâi erau. „Dintre acestea menţionăm: studiul comerţului.este îmbogăţită. studierea detaliată a disciplinelor economice avea loc în cadrul şcolilor comerciale. printre materiile de specialitate. primul ciclu are o durată de doi ani pentru băieţi şi de trei ani pentru fete. Astfel. şi în 1900 la Giurgiu. ca urmare a necesităţii crescânde de personal special pregătit pentru activitatea comercială. în special. contabilitate şi cunoştinţe despre schimb. pag.

Şcolile componente ale celei de a doua categorii funcţionau numai în marile oraşe. maritimă. de către comune. La nivelul preuniversitar al învăţământului tehnic funcţionau. dar şi de particulari. între care Bucureşti şi Iaşi. 1. în mod obligatoriu. pe lângă şcolile primare.a. vamală. cât şi la sate.3. instituţie ce va fi transformată. apoi de către judeţe. să fi absolvit şcoala primară. după 1877. ca rezultat al adoptării legislaţiei de încurajare a industriei. după specificul meseriei. fiscală. Şcolile aparţinând primei categorii erau „organizate din iniţiative variate. în Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. trei ani mai târziu. Primul etichetează drept funeste măsurile de protejare a economiei naţionale. cât şi în cea preuniversitară. totodată. severele dificultăţi de ordin economic cu care s-a confruntat ţara noastră în decursul celei de a 79 80 ibidem ibidem 54 . celălalt demonstrează că propăşirea ţării este imposibilă fără aplicarea lor. Actul de naştere a învăţământului tehnic superior este reprezentat de înfiinţarea. Numeroasele şi. în 1864. Ponderea lor numerică era localizată în mediul urban. preocuparea consacrată pregătirii mâinii de lucru calificate pentru activitatea industrială constituie o realitate permanentă. Mine şi Arhitectură. de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi”80.industrială. Şosele. Învăţământul tehnic era organizat atât în forma universitară. Curente în gândirea economică românească În funcţie de interesele pe care le servesc şi de metodologia pe care o adoptă distingem două orientări fundamentale şi antagoniste: liberalismul şi protecţionismul. noţiuni de drept civil şi administrativ ş. pe parcursul celor cinci decenii în cauză. iar durata studiilor era cuprinsă între 4 şi 5 ani. Ea se amplifică. şcoli elementare de meserii şi şcoli superioare de meserii. în primul rând ale statului. Ele funcţionau atât la oraşe. În decursul perioadei la care ne referim.”79 Învăţământul tehnic. Pentru a putea urma aceste şcoli elevii trebuiau. a Şcolii Naţionale de Punţi.

. în funcţie de interesele specifice diferitelor grupuri sociale. fie industriei. mai ales.doua jumătăţi a veacului al XIX-lea.precizează Sultana Sută-Selejan – atât de o mai bună receptare a mişcării de idei din gândirea economică europeană. Liberalismul este un sistem teoretic şi doctrinar care are la bază. definirea obiectivelor majore urmărite şi identificarea celor mai adecvate mijloace destinate atingerii lor. prin raportarea problemelor puse în discuţie la interesele fundamentale ale naţiunii române. de găsirea unor răspunsuri adecvate situaţiei concrete din ţara noastră.identificarea celei mai potrivite modalităţi de abolire a structurilor sociale feudale şi a relaţiilor de producţie aferente lor. op. formularea opţiunii privitoare la structura pe termen lung a economiei . proprietatea privată este temelia producţiei raţionale şi eficiente.atribuirea rolului prioritar fie agriculturii. Problematica economică abordată. au necesitat şi au stimulat dezvoltarea gândirii economice româneşti.fie perpetuarea statutului de furnizoare a materiilor prime şi de importatoare a produselor manufacturate. aflată în plin proces de afirmare”81. putem delimita.fie cea liberschimbistă. circumscrisă dezideratului modernizării şi eficientizării economiei româneşti. fie cea protecţionistă. adoptarea unei hotărâri limpezi privitoare la direcţia în care trebuia canalizată dezvoltarea economiei româneşti în contextul pieţei mondiale . următoarele idei: „homo economicus este actorul principal al vieţii economice. precum şi în strânsă conexiune cu raportul de forţe existent pe plan socio-politic. cât şi afirmarea unei gândiri originale. piaţa şi 81 Sultana Sută-Selejan. fie răsturnarea acestuia. pag. în cel mai sintetic mod. deopotrivă. cât. În cadrul ei se distingeau cel puţin următoarele patru componente principale: rezolvarea problemei agrare . două orientări doctrinare fundamentale şi antagoniste: liberalismul şi protecţionismul. stabilirea politicii economice externe preferabile . 273 55 . potrivit lui Ivanciu Nicolae-Văleanu. În funcţie de interesele servite şi de metodologia adoptată de către diferiţii gânditori. „Era vorba . Acestea presupuneau o puternică şi neîncetată confruntare de opinii. impunea formularea şi adoptarea unor opţiuni privind. cit.

mai ales în interior de nerezolvarea problemei agrare. obstacolele în calea dezvoltării se leagă. Petre Carp.categoriile ei constituie mecanismul economic optim. industria mare este lipsită de sorţi de izbândă în condiţiile funcţionării liberschimbismului. Missir .care. El cunoaşte două orientări principale: cea liberal-democrată . P. şi cea liberschimbistă agrarian-conservatoare . protejarea industriei naţionale este indispensabilă pentru stimularea dezvoltării industriei autohtone. capitalul străin îşi urmăreşte propriile interese şi doar în anumite condiţii poate fi un factor stimulator al dezvoltării ţării în care pătrunde. Moruz. adică fără măsuri protectoare pe care le aprecia ca fiind artificiale. dezvoltarea trebuie să se sprijine pe activitatea creatoare a propriului popor şi să aibă loc în cadrul unui amplu program de lungă perspectivă. Protecţionismul reprezintă. pe baza cererii şi ofertei. potrivit tot lui Ivanciu Nicolae-Văleanu. dezvoltarea economiei trebuie să fie mijloc de ridicare a ţării şi nu Ivanciu Nicolae Văleanu. capabil să rezolve în mod automat. consideră posibilă şi necesară dezvoltarea industrială. Al. dar numai în condiţii de liberă concurenţă. Filipescu. măsurile de protejare a economiei naţionale şi favorizarea unor ramuri în detrimentul altora au consecinţe funeste pentru dezvoltarea armonioasă a organismului economic naţional. toate dezechilibrele. 1996. N. fără o industrie autohtonă puternică este de neconceput progresul necesar României.care privesc dezvoltarea agrară ca pe un element specific al economiei noastre. profitul particular este stimulentul activităţii economice”82.printre ai cărei reprezentanţi de seamă se numără Ion Ghica. văzând în industrie ceva dăunător organismului economic. sistemul teoretico-doctrinar ale cărui idei directoare sunt: „economicul este elementul determinant în dezvoltarea societăţii şi în propăşirea ţării.printre ai cărei fruntaşi se află Ion Strat. 331 82 56 . Enric Winterhalder şi George Bariţiu . în dezvoltarea ţării trebuie să precumpănească interesul general al patriei faţă de cel particular al fiecărui individ. Editura RAMO. Tratat de doctrine economice. asigurând în permanenţă echilibrul şi eficienţa. constatând caracterul agrar al economiei româneşti. iar în exterior de dependenţa economică şi politică faţă de o seamă de ţări străine. Bucureşti. pag.

au dominat scena politică românească. În galeria figurilor marcante ale protecţionismului românesc au ocupat locuri de seamă personalităţi ca: Dionisie P. I 85 Sultana Sută-Selejan . Chr. Gheorghiu-Bujor. pag. Al. Racovschi.M. Mille. alternând la guvernare pe întreg parcursul perioadei de referinţă. E. 83 84 ibidem. Xenopol. Zamfir şi Ecaterina Arbore. P. – 1893) şi dizolvarea lui în 1899. Alecu Constantinescu.scop în sine”83. Carp. cit. Din acest curent au făcut parte gânditori ca: C. Idei ale celor două sisteme teoretico-doctrinare prezentate îşi găsesc reflectarea în planul politicii militante. Alexandru D. propria contribuţie. V.ca de exemplu: Titu Maiorescu. pentru a le adapta intereselor progresului naţional. în legătură cu crearea primului partid politic muncitoresc din ţara noastră (P. C. constituind izvorul conceptual-ideatic al platformelor-program promovate de principalele forţe politice ale vremii84: cea liberală şi cea conservatoare . Marţian. organizaţie care a jucat un rol de seamă pe scena confruntărilor politicoideologice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.”85 O mare parte dintre membrii marcanţi ai Partidului Conservator . Ion şi Gheorghe Nădejde. Pogor erau şi membri fondatori ai societăţii culturale Junimea. op. tot ceea ce este valoros şi potrivit pentru România. Ionescu. M. Sofia. mai ales. El a evoluat de la socialismul utopic premarxist la gândirea marxistă şi s-a dezvoltat. 275 57 . din teoriile elaborate de străini.forţe care. după cucerirea independenţei de stat a României (1877). Aurelian. Dobrogeanu Gherea. Spre sfârşitul secolului se afirmă curentul socialist. pag. potrivit aprecierii formulate de Sultana Sută-Selejan. şi să adauge. care. Petru S..S. 336 vezi Anexa nr. problemele economice trebuie înţelese potrivit cu cerinţele vitale ale ţării. Ei considerau firesc să aplice.R. „a reprezentat interesele muncitorilor salariaţi de la oraşe şi sate.D. Rozvan etc. în funcţie de coordonatele specifice ale realităţii româneşti. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

de care suferă România. Editura Minerva. organică. ci într-un pension german)”86 . 86 Zigu Ornea. cultura franceză bucurându-se de stimă unanimă.Fondatorii Junimii – „formaţi spiritual în Germania sau Austria deceniilor cinci şi sase ale respectivului secol (singurul care a studiat în Franţa a fost V. sociologia. 139 90 ibidem. se datora încălcării brutale a principiului dezvoltării organice”92 şi au promovat „ideea potrivit căreia revoluţia . II 58 . la acea vreme. cultural-ştiinţific.şi împotrivindu-se tendinţelor cercurilor care cereau universalizarea principiilor de drept şi organizare social-politică statuate de filosofii francezi ai secolului luminilor”87. dar şi acesta nu într-un liceu francez. în mod special . literatura. economia politică. Junimea. mereu. 1998. 138. pag. după formule ideologice abstracte. 141.perioadă în care „şcoala istorică a dreptului a dominat efectiv universităţile germane şi opinia publică. împotriva curentelor de idei de formaţie franceză”89. 140 91 ibidem. pag. 145. dreptul. „Popularizând cu insistenţă cultura germană – filosofia. lingvistica. Clădindu-şi întreaga ideologie „pe principii evoluţioniste. fără a neglija problemele de ordin strict politic – junimiştii se vor strădui să imprime culturii româneşti direcţia socotită de ei drept cea mai potrivită pentru România. ei au demonstrat. 143 87 ibidem. pentru blamul antirevoluţionar. 147 92 ibidem. „Într-o ţară în care toate zonele culturii şi ştiinţei erau filogalice.cea franceză93. vol. 146 88 ibidem. deosebită şi contrară celei sau celor existente”88. estetica. 138 89 ibidem. şi-au propus „să impună o nouă orientare în spiritul public din România. pag. 139. construite raţional. pag. I. a definirii structurilor politico-legislative ale fiecărui popor .reprezintă un act arbitrar care curmă nefiresc mersul lin al istoriei. că tot răul constatat pe tărâm social-economic. pag. Pogor. pentru calea specifică. propunând orientarea filogermană. politic. pag. Bucureşti. 142 93 vezi Anexa nr. anume: descătuşarea de sub influenţa ideologico-politică a Franţei şi apropierea de aceea a Germaniei”90 . pag. se înverşuna în polemici cu mare ecou. Junimea şi junimismul.„ţară ale cărei realităţi social-economice se asemănau. destul de mult cu cele din România”91. întreţinând cultul pentru spiritul evolutiv.

indiferent de coloratura politică sau orientarea economică a promotorilor lor. Aşa cum arată Ion Creţu. ca neîngăduite şi intolerabile. Chişinău. „încă din primii ani de şcoală.căreia îi conferea un caracter rechizitorial. Procedează astfel. poezia şi cultura făceau parte din preocupările sale”99. adoptă o poziţie obiectivă. aceleaşi convingeri slujite rectiliniu şi opuse.dar fără a ţine seama de determinările organismului natural al istoriei94”95.). teatrul. La 94 95 96 vezi Anexa nr. moravurile (obiceiurile n. s-a produs o alcătuire hibridă. iar prin fond.teorie în care prin formă se înţelege cadrul exterior al civilizaţiei importate. la noi în ţară. critică. conţinutul sufletesc şi starea social-economică -. pag. „în opinia autorilor celebrei teze a formelor fără fond . Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850. 188. În apărarea intereselor naţionale ale poporului român. 5 59 .n.şi făcând din teza formelor fără fond . permanent. consecvent. caracterizată prin crearea unor forme lipsite de fondul lor propriu”97. Opera politică. neconforme cu interesele generale ale naţiunii române. şi că dezvoltarea structurilor româneşti spre o civilizaţie modernă trebuie făcută. Pe baza acestei zestre filosofice şi ideologice. I. Casa de editură Litera. socotite revoluţionare”98. III Zigu Ornea. şi pe care o detecta în toate compartimentele organismului românesc . 195 99 Ion Creţu. pag. „Plasat irevocabil în spaţiul doctrinar şi politic al conservatorismului . situată în apropierea oraşului Botoşani. 168. Tabel cronologic. Junimea şi junimismul. în mod curajos şi argumentat. orideunde şi oricum ar fi venit. vol. 1997.elementul pivot al ideologiei sale. 195 98 ibidem. celor liberale. A fost cel de al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici. 152 ibidem. depăşind interesele de grup şi de partid. Activitatea lui Mihai Eminescu Atât faţă de liberalism cât şi de protecţionism. numai pe cale evolutivă”96. pag. 166 97 ibidem. Între Scylla şi Charybda. au considerat că „soluţiile radicale de orice fel trebuie respinse. în localitatea Ipoteşti. pag. Aceasta întrucât. opinii şi poziţii înguste. obligatoriu. pag. prin brutale şi necugetate acţiuni de import civilizatoriu. 2. junimismul profesa. în volumul: Mihai Eminescu.

i-au recomandat să obţină acest titlu. din trupele de teatru conduse de Iorgu Caragiale şi. anii cei mai rodnici ai gazetarului. Mihai Eminescu ridică gazetăria la nivelul unei veritabile arte. În anii 1867 şi 1868. ca toţi junimiştii. L. cei de la Timpul (1877-1883). rapoartele şcolare ale revizorului sunt precise. în locul lui Xenopol”101. Mihai Pascaly. a luat parte. pentru a-l putea apoi numi profesor universitar în Iaşi100. pag. scrise ca redactor. în frunte cu Titu Maiorescu. bibliotecar la Iaşi. revizor şcolar. Caragiale sau I. Asemeni lui I. respectiv. care-şi scrie şi publică. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. publicate de Iosif Vulcan. la Institutul Academic. este disponibilizat de la conducerea bibliotecii. De altfel. iar prin articolele politice. primele poezii. se apropie de T. urmând cursuri la universităţile de acolo. cel care-i schimbă şi numele: din Eminovici. va ţine prelecţiuni populare. În 1875. prilej pentru români de a-şi afirma istoria proprie într-o Bucovină aflată atunci sub ocupaţie austriacă . însă. cum se chema de fapt după tatăl său. preda lecţii de logică. 10 60 .traduce din operele marilor filosofi ai timpului său. „La 1 septembrie 1874 era numit. Este interesat de istorie . un junimist important. schimbându-se guvernul. ca sufleur. iar între 1869 şi 1874 îl aflăm la Viena şi la Berlin. 100 101 ibidem. deşi prietenii săi de la Junimea. În toate aceste funcţii pune suflet şi energie. 9 ibidem. Maiorescu şi de C. el însuşi.în 1871. cu entuziasm. Din 1870 începe colaborarea la Convorbiri literare.şi de filosofie . contemporani şi prieteni ai săi. Eminescu colindă ţara.vârsta de 16 ani. aproape toate marile creaţii lirice. coincid cu anii cei mai buni ai poetului. făcând parte. redactor la Timpul. împreună cu viitorul prozator Ioan Slavici. Negruzzi. Întors de la studii. trimite la revista de limba română Familia din Pesta. la organizarea sărbătoririi de la Putna a lui Ştefan cel Mare. se remarcă drept unul dintre cei mai de seamă ziarişti români. Călătoreşte prin Muntenia şi Transilvania. pag. în Eminescu. în acest interval. redactorul revistei. în scopul obţinerii unui doctorat în filosofie. Lucrează succesiv ca redactor la Curierul de Iaşi. Astfel. şi va fi socotit. Slavici. Însă nu va deveni doctor în filosofie. în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iaşi.

De abia la Berlin îl găsim audiindu-l pe E. singurul apărut antum. 61 104 ibidem. face dese referiri la cei doi cercetători cunoscuţi şi recunoscuţi ai teoriei economiei naţionale. În perioada vieneză. Meditaţii economice eminesciene. după cum relevă Vasile C.În anul 1883 starea sănătăţii sale începe să cunoască o depreciere gravă102. Gândirea sa economică a parcurs până la cristalizarea deplină. Manuscrisul de proporţii. acum. Mihai Eminescu a luat contact cu prelegerile economice ale lui Lorenz von Stein. Editura Junimea. Nechita. 1989. expunându-şi propria sa viziune industrialistă şi protecţionistă. care adaugă filosofiei dreptului economia politică şi ştiinţele financiar-administrative. în ţară.arată Alexandru Oprea -. Dühring a făcut cunoscute ideile sale şi pe cele ale fondatorilor teoriei economiei naţionale. pag. ale cărui conferinţe despre economia naţională îl introduc în intimitatea teoriilor lui Friederich List . După şase ani de suferinţă. extrasele din diferite publicaţii ale lui Carey şi List. Eminescu a pătruns rapid şi adânc. a conceptului ca atare şi se întreprinde o amplă incursiune în istoria punerii problemei. pag. probează convingător acest lucru”104. „În scrisoarea trimisă lui Titu Maiorescu. „În sistemul argumentaţional al noii şcoli de gândire economică. din Berlin . în paginile cărora. 62 103 102 61 . începând cu filosofia antică . deşi principala sa pasiune continuă să o constituie dreptul. precum şi numeroasele articole de gazetă. în care se încearcă o definiţie. la început mijlocit prin intermediul scrierilor şi cursurilor lui Dühring şi apoi. Mihai Eminescu expunea o teză care va deveni una dintre ideile fundamentale ale gândirii sale: Interesul practic pentru patria noastră ar sta.Xenofon. o evoluţie stadială103. Iaşi.şi terminând cu Kant. în înlăturarea teoretică a vezi Anexa nr.a căror concordanţă cu concepţiile sale o va recunoaşte mai târziu. Nechita. nu lipsită de interes. nemijlocit. IV Vasile C. prin studierea în original a operei lui Carey şi List. Mihai Eminescu se va stinge din viaţă. Titu Maiorescu îi publică un volum de versuri intitulat Poezii. Zelul şi priceperea cu care E. la 15 iunie 1889. într-un sanatoriu unde îl trimiseseră junimiştii. i-au suscitat lui Mihai Eminescu un interes aparte faţă de acestea. Platon. intitulat Economia naţională. Aristotel . În timp ce se afla la Viena. Dühring. în sanatoriul din Bucureşti al doctorului Şuţu.

Timpul. pentru că îl satisfăceau insistenţa şi inteligenţa cu care. monarhia ca formă de guvernământ situată deasupra claselor sociale şi a luptelor fratricide dintre partide”107.. care nu sunt altceva decât organizări speciale ale societăţii omeneşti în lupta pentru existenţă. primite în principiile lor generale. ordinea economică şi social-politică este produsul dezvoltării istorice naţionale specifice şi nu al acţiunii legilor economice obiective cu valabilitate universală”106. Includerea principalilor reprezentanţi ai vechii şcoli istorice germane printre autorii preferaţi ai lui Mihai Eminescu.teritoriu -“. ed. 1989. spre exemplu . în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine. idem. în mod empiric. Editura pentru literatură. 374 107 ibidem. căci acele teorii. etnologici ş. Opera lui Mihai Eminescu. ce pot fi. şi îi întărea. Alexandru Oprea. s-a datorat mai multor factori.precizează George Călinescu Eminescu l-a citit pentru că îi confirma. vol.d. . 105 106 George Călinescu. un rol important. acesta. conservatoare şi pronunţat antiliberală.n. la 5 februarie 1874. care stare iarăşi (la rândul ei n. Bucureşti. 1989. 1983. Pentru o cât mai fidelă redare a realităţii istorice.a. susţinea statul monarhic. 289 – Formularea ad literam a respectivei idei este: „Interesul practic pentru patria noastră ar consta. în mod empiric. formula matematică oarecum a unei stări certe a societăţii.m. pag. de bună seamă. din relaţiile dintre popor şi ţară . convingerea că. Editura Minerva. pag. climatici. 6 septembrie 1878. preluate în principiile lor generale. Ed. XVI. în Opere. şcoala pe care o frecventa şi marea lor popularitate . X. între care. de fapt. a căror cazuistică trebuie să rezulte. cred. Bucureşti. „Pe Karl Knies.(Mihai Eminescu.n. n. În căutarea lui Eminescu gazetarul. deci. au avut: buna cunoaştere a limbii germane.oricărei îndreptăţiri pentru importarea nechibzuită a unor instituţiuni străine. cit. cit. în Opere. nu sunt decât rezultatul. a căror cazuistică. 48). trebuie să rezulte. pag.) Un echivalent informaţional al ei este următorul: “Politiceşte nematur e oricine susţine adevărul absolut al unor teorii aplicabile la viaţa statului. exponent de seamă al vechii şcoli istorice germane. Nu ne pare bine…. dar. cristalizaţiunea. „pe Gustav Schmoller.) e condiţionată prin o mulţime de factori economici.aşa după cum autorul ei specifică în antet . vol. pag. care nu sunt altceva decât organizaţii specifice ale societăţii omeneşti în lupta pentru existenţă. 373 105 62 . 1969. Scrisoarea adresată.din localitatea germană Charlottenburg. iar. departe de a fi absolut adevărate. însă. vol. precizăm că.”. din împrejurările particulare ale fiecărui popor şi ale fiecărei ţări”105. pag. amintita scrisoare a fost expediată.rolul predominant fiind reprezentat de orientarea lor naţionalistă.. I. care pot fi. lui Titu Maiorescu. imediat după fondatorii teoriei şi politicii economice naţionale.

considerând-o neadecvată condiţiilor noastre specifice concret-istorice109”110. nu-i dau aceleaşi avantaje ca vecinului său mai fericit.n. selecţia operată de către Mihai Eminescu între lucrări şi semnatarii lor a fost făcută în funcţie de propriile sale înclinaţii politice şi ştiinţifice. s-a sprijinit pe Tratatul de economie politică”108 al acestuia. cu ale cărui idei a fost de acord în privinţa ordinii naturale. a rentei şi. dezacordul faţă de politica economică liberschimbistă. pentru cel necult. Mihai Eminescu a căutat să-şi fundamenteze argumentaţia şi pe elemente doctrinare aparţinând clasicilor anglo-francezi ai economiei politice.Aşadar. dar de care s-a disociat în ceea ce priveşte promovarea pe plan extern a expansionismului economic liberschimbist. însă de o deschidere tematică şi interpretativă mai largă. Stuart Mill . dar şi-a exprimat. pus în mişcare de o putere elementară. Tot sub impulsul aceloraşi opţiuni intelectuale. Astfel. care 109 108 63 . cit. când concurenţa e pe deplin liberă. ca şi atunci când a fundamentat necesitatea prevalării devansării actului creator faţă de cel mijlocitor. op. Vasile C. astăzi. el l-a citat pe J. pag. Mihai Eminescu a analizat şi opera fiziocratului François Quesnay. iar. în principiu. opiniile exprimate de aceştia în privinţa muncii productive. (precum n. când a simţit nevoia să confere un plus de rezistenţă demonstraţiei sale privitoare la raportul dintre industrie şi negoţ. Aceeaşi atitudine diferenţiată a adoptat-o şi faţă de Adam Smith şi David Ricardo: „a agreat. a relaţiilor agrare. deschis. iar nicidecum după criterii conjuncturale şi laterale. 64 „În veacul nostru lucrurile iau o întorsătură foarte ameninţătoare pentru cel economiceşte slab.) dintre mărimea cheltuielilor de transport şi valoarea mărfurilor supuse deplasărilor spaţiale. Capătul pârghiei. care odată era ridicat şi plecat de puterea omenească. Nechita. care nu osteneşte niciodată.n) şi (celui n. din nefericire. De factură conceptuală similară cu teoreticienii economiei naţionale şi cu reprezentanţii vechii şi noii şcoli istorice germane. în general. aceştia au fost priviţi de Mihai Eminescu cu o încredere uneori nelimitată şi necondiţionată.. de fiecare dată când a abordat problema disproporţiei dintre producţie şi comerţ. potrivit lui Vasile C. Nechita.cu ale sale lucrări: Principii de economie politică şi Mărturii ale unui Comitet al Camerei Comunelor. fondată pe teoria costurilor absolute şi a celor comparative. e. sau nivelul său de cultură. în exterminarea economică a aceluia căruia locul unde munceşte. Atârnarea economică de altădată se schimbă.

care. pag. Cum că acest soi de viaţă economică nu poate duce decât la descompunerea deplină a societăţii române. întemniţată în cilindrul maşinii cu vapori. în Opere. liberalismul şi protecţionismul. pag. deşi reală şi amplă.n. în rotaţii. dar niciodată dezminţi. ridică pârghia la un capăt. Ba. o a patra clasă. pag. structurii şi fondului ideatic al operei eminesciene au fost realităţile concret-istorice româneşti. putem înţelege faptul că. vol. 70 64 . în zbor de suveică. Concesiuni economice. mai practici. Aşa cum reliefează Vasile C. Nechita. anterioare sau contemporane poetului”111. Mihai Eminescu. ca şi alţi economişti ai vremii. După parcurgerea acestei prezentări a concepţiilor economice care au contribuit la formarea şi cristalizarea gândirii economice eminesciene. în raport cu ambele orientări doctrinare fundamentale ale veacului său. op. scriere în care a expus. iar acea ridicătură se preface. în imprimări în metal. iar alţii. Determinante sub aspectul genezei. Nechita. „luând apărarea intereselor naţionale ale poporului român şi criticând. pe care în tot decursul activităţii sale ulterioare le va completa. jertfa acestei întunecoase maiestăţi. în mod curajos .Articolul de extremă sinteză pe care Mihai Eminescu l-a scris în momentul în care gândirea sa economică s-a cristalizat pe deplin. ştiu a se despăgubi de strângerea breslelor. X. regulile de gândire şi normele axiologice n. puterea individuală nu e mai nimic faţă de această neadormită putere. Mihai Eminescu. c-un cuvânt. politice şi economice. datorându-şi naşterea unei puteri oarbe şi elementare. cit. „influenţa gândirii economice străine n-a fost totuşi hotărâtoare. la celălalt capăt. prin precupeţirea întinsă a obiectelor de consumaţie. asemenea cailor năzdrăvani din poveste. cu o coerenţă impresionantă. Unde apare produsul fabricii de postav sau de pânză. decât de cărbuni şi de apă. 66 111 ibidem. scumpind în mod artificial traiul zilnic. războiul postăvarului şi al pânzarului se opreşte.bazându-se pe argumente se hrăneşte cu jăratic. nuanţa sau exacerba.. N-avem nevoie a o mai spune că. întregul angrenaj al concepţiilor sale sociale. este Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. ameninţă c-o elementară orbire vechile clădiri (organizarea socială. realităţi care au reprezentat baza şi au conferit substanţa tuturor scrierilor economice ale lui Mihai Eminescu. în mare parte. care produce în minute ceea ce omul singur ar produce în ceasuri sau în zile. România e. 72 110 Vasile C. Puterea oarbă a aburului. Maiestatea sa Aburul şi-a creat un anume popor în toate ţările. adoptă o poziţie obiectivă. nu mai poate fi îndoială”. Breslaşii şi-au zvârlit uneltele la apropierea lui. în izbiri cu ciocanul. asemenea. depăşind interesele de grup şi de partid. iar acum unii dintre ei se sfâşie şi se mănâncă reciproc.. care n-are nevoie pentru hrana ei.) ale civilizaţiei omeneşti.

V 115 Precizăm că „personalitatea lui Eminescu. 291.Mihai Eminescu se manifestă ca un adept al protecţionismului economic. 292 ibidem. în dubla ei ipostază – umană şi creatoare – nu a interpretat schopenhauerismul ca un învăţăcel epigonic. Astfel. În contrast cu concepţiile economiştilor liberali ai secolului al XIX-lea. precum şi ridicarea nivelului de civilizaţie şi cultură a întregii naţiuni. indiferent de coloratura politică sau orientarea economică a promotorilor lor”112. din punctul de vedere menţionat.convingătoare care decurgeau atât din ştiinţa economică.opinii şi poziţii înguste. Mihai Eminescu. fără a abjura de la preceptele eticii schopenhauriene. El a fost un 113 112 65 . pag. ţeluri pentru a căror slujire cu mijloacele economiei şi-a dedicat întreaga viaţă. să considere drept o explicaţie trivială orice tentativă de a vedea în inegalitatea socială unul dintre izvoarele suferinţei umane . Prin opţiunile sale privitoare la dezvoltarea industrială a ţării . neconforme cu interesele generale ale naţiunii române. în plan politic. un luptător pentru asanarea condiţiei sociale şi politice a poporului său. învingerea voinţei prin resemnare . În timp ce Schopenhauer nu ostenea să conteste realitatea cauzelor sociale ale răului universal.aderă la ideile liberalismului politic. El a formulat şi a susţinut opţiuni strategice. îndeosebi „importanţa şi urgenţa făuririi unei industrii naţionale. iar prin concepţia sa despre relaţiile sociale . ca şi fruntaşii Junimii. Adeptul postulatelor schopenhauriene a fost. pentru propăşirea economică şi socială a ţării noastre.proclamând. potrivit propriei viziuni.necesitatea imperioasă a înlăturării exploatării de orice fel şi bazării edificiului social pe raporturi de echitate interumană114 . într-un mediu germanic unde voga molipsitoare a operei lui Schopenhauer115. şcoala istorică a dreptului şi cea a ibidem. cât şi din practica economică a poporului nostru şi a altor popoare . se poate afirma că Mihai Eminescu are o atitudine disimetrică faţă de liberalism: îl respinge în plan economic. el făcea din independenţa ţării faţă de exterior şi afirmarea caracterului naţional în interior. pag. ca soluţie unică. cultivarea creativităţii tradiţionale a poporului nostru”113. distanţându-se şi disociindu-se de rigorile rigide ale prescripţiilor maestrului. dar îi subscrie. 292 114 vezi Anexa nr. nu ocolea soluţiile militante. în viaţa practică. L-a retopit şi l-a reconstituit.prioritate strategică a cărei înfăptuire trebuie sprijinită în mod obligatoriu de către stat . realiste şi eficiente. lipsită de orice imperativ superior de ordin supraeconomic. Însufleţit de aceste ţeluri şi „format spiritual. care făceau din ştiinţa economică o fenomenologie rece.

prin luptă bărbătească. 161 117 ibidem. Editura Paralela 45. atitudinea constant polemică faţă de istorie. o încărcătură ideatică mai precizată. Trebuie însă „observat . în această accepţie. Categoria fond din relaţia antinomică junimistă primea. erau nepotrivite pentru că nu erau reclamate de o stare economică adecvată"119. constituie elemente definitorii pentru formula etică a personalităţii – umane şi creatoare – a lui Eminescu”. pag. Eminescu i-a adăugat conceptul păturii superpuse . pag. nr.protecţionismului naţional în economie politică dominau autoritar viaţa intelectuală .arată Zigu Ornea . pag. atitudini. II.. Zigu Ornea. în opera eminesciană. 182 66 . denunţarea virtuţilor amăgitoare. mutaţii şi transfigurări particulare. ecourile lucidei demistificări a lumii burgheze. Piteşti. la Eminescu apare categoria de muncă drept element de bază al evoluţiei civilizaţiei de la o etapă la alta”117. critica radicală a falselor valori. Prin aceasta. reacţii. De altfel. 1999. nesupunerea şi dăruirea pentru curmarea. cit. Cazul Eminescu – Polemici. aceste constante ale eticii schopenhauriene vor căpăta. Mihai Eminescu a introdus o bine desenată notă deosebitoare: în timp ce la exponenţii Junimii critica formelor fără fond se păstra în planul strict al culturalului şi al instituţiilor politice. aşa după cum precizează Ioan Stanomir. în mod ferm. 265 din 27 februarie05 martie 1998. Antologie din presa anului 1998.. Extras din revista „Dilema”. Astfel. pe fondul unei ideologii esenţialmente comune. pag. „O dată cu reproşul adresat civilizatorilor că le lipseşte simţul istoric. ca şi cadrele culturale respective. teza formelor fără fond capătă. vol. Poetul naţional. 159-161 116 ibidem. comercianţi”118. O conştiinţă dezamăgită de realitatea pe care o dezavua şi o nega. el considera. oameni politici.subliniază tot Zigu Ornea – că. Junimea şi junimismul. spiritul protestatar. funcţionari. vol. ea însăşi. 181 118 Zigu Ornea. mai cu seamă în privinţa teoriei formelor fără fond. În opera sa publicistică aflăm. pendulând dramatic între resemnare şi revoltă. op. că normele instituţionale importate. în tratarea acestui motiv fundamental al ideologiei junimiste. Reieşea.avocaţi. pag. a răului social. datorită lui Eminescu. o nouă dimensiune. Astfel. II.Mihai Eminescu a descoperit în criticismul maiorescian destule puncte de vedere pe care şi el le împărtăşea”116. mai ales. dimensiunea economică – munca – drept factor fundamental în aprecierea raţionalităţii stadiului unei civilizaţii. el intră în rândurile junimiştilor. „întreaga schemă mentală eminesciană are drept schopenhaurian eterodox. „ducând dincolo de originar teoria maioresciană – junimistă – a formelor fără fond. pe care o degajă opera filosofului german. 37 119 Zigu Ornea. Militantismul. în volumul: Cezar Paul-Bădescu. Dar.

el era în măsura de a-şi elabora propria versiune. Antiteza. Eminescu. Reacţiune şi conservatorism. 31 121 120 67 . De aceea.consideră Ioan Stanomir . reprezentând nu o exprimare a condiţiilor locale faţă de un mare general al evoluţiei. Ştergerea fără tranziţie a vechii stări de lucruri în numele unui ipotetic progres este considerată. salvând-o de la un raţionalism excesiv. extrem de vizibilă. Bucureşti. Refuza. Devine. autenticele sale convingeri în principii de filosofie practică pe care să le exprime deschis pe cale publicistică. Bucureşti. Eseu asupra imaginarului politic eminescian. conservatorismul fiind filtrat prin ecranul şcolii istorice a dreptului”121. doar acceptarea exigenţei centrale. Deficitul de organicitate este identificat ca viciul originar al modernităţii. cit. pag. subliniază Cristian Tiberiu Popescu. II. 2000. în aceste cazuri. 248 124 Zigu Ornea. Căci. „Asemenea divergenţe de opinii . pag. să ţină seama de programul oficial al partidului la gazeta căruia era totuşi angajat”124. însă. integrarea organicităţii. Editura Libra. 2000. a conservatorismului profesat de grupul căruia îi aparţinea”125. spre redescoperirea unei maxime potenţări”123. inexistenţă care are drept consecinţă previzibilă privilegierea tradiţiei120 ca receptacol al geniului naţional. Operând modificări substanţiale în dozajul elementelor vehiculate de elitele conservatoare. pag. Junimea şi junimismul. aşadar. el inventează un conservatorism heterodox. pag. Editura Nemira. „distincţia dintre optimismul istoric eminescian la nivel naţional şi pesimismul său istoric la nivel universal: unor soluţii sociale generale el le opune ca singure valabile pe cele naţionale. care glisează spre naţionalismul radical. op.presupoziţie centrală inexistenţa unui set de soluţii aplicabile indiferent de provocările concretului. orientat numai spre el însuşi.. Întrucât nu era om politic şi dispreţuia politicianismul. vol.precizează Zigu Ornea vezi Anexa VI Ioan Stanomir. îşi lua libertatea de a transforma adâncile. publicistul „este încrezător în virtuţile modernizării ca proiect de dezvoltare. 30. în opinia sa. legitimează tranziţia. „Mihai Eminescu îşi putea îngădui să sfideze orice calcule tactico-oportune. „Nu mai puţin junimist. 186 125 Ioan Stanomir. 64 122 ibidem 123 Cristian Tiberiu Popescu. dar cu o identitate asumată fără ambiguităţi . păcatul capital al epocii de regenerare”122. pe drept. în a cărui prezenţă efortul de sincronizare e sortit să eşueze. opinează Zigu Ornea. ci desăvârşirea din sine a naţionalului. heterodoxă.

publicistica lui Eminescu. junimistul total prin faptul că realizează . Nefiind. junimistul pur ostil conjuncturii. II.marii creatori fiind întotdeauna creaţia lor înşişi. Galaţi. vol. Eminescu se referea acid la cazul bancherului (. de aprovizionarea trupelor ruseşti deplasate în Bulgaria.conchide Zigu Ornea . liderii grupării au dezavuat .n). cu care îşi transporta proviantul. fireşte. 91. cultul clasicismului. a obţinut. al tradiţiei şi al valorilor. Eminescu este junimistul în esenţă.când deschis. prin mituire. care cu boi. pag. de a rechiziţiona. şi a provocat ţării mari daune. „Dincolo însă de aceste coincidenţe sau divergenţe ideologice şi temperamentale. când junimiştii se bucurau că articolele poetului dezvoltă idei ale doctrinei lor ideologice. era nu un paravan pentru colaboraţionismul junimiştilor. 92 126 68 .Mihai Eminescu a fost una dintre marile valori selectate. organicismul. o creaţie a Junimii. nu doar speculate”129. bineînţeles. Editura Porto-Franco. în 1878. dreptul de-a cumpăra cu preţuri modice. Îi stânjenea vizibil. un junimism desăvârşit. era chiar preşedintele Junimii”127. cât un serviciu involuntar adus grupării conservatoare nejunimiste”128. întrucât violenţa antiliberală a acestuia.cu mai multă soliditate şi. săptămâni de-a rândul. „este sigur că.o sinteză a junimismului. după o scurtă perioadă de început. în România. Zigu Ornea. 187 129 Mihai Cimpoi. pe lângă tribunalele româneşti (în litigiile ce le avea cu statul român n.. Eseuri. perfectat ca sistem. când în tăcere . Gândirea eminesciană consonează cu cea junimistă în punctele-cheie: schopenhauerismul. pag. cum de altfel nu a fost nimeni . prin intransigenţa etică şi prin nonconformismul nativ de junimismul politic. nu o dată. pag. pozitivismul ţărănimii. alimente şi grâne de pe piaţa noastră şi. spre exemplu atunci când. în timpul războiului din 1877. chiar. De aceea. şi împreună cu ele . Căderea în sus a Luceafărului. Deosebirea vizează calitatea şi adâncimea: junimismul eminescian este o adevărată concepţie expusă sistematic. şi Titu Maiorescu. ingenuitate chiar decât Maiorescu . de la statul român. expresie obiectivată a unei spiritualităţi Acest magnat financiar „s-a ocupat. 186 127 ibidem 128 ibidem. După cum arată Mihai Cimpoi. atunci când o molimă a lovit vitele şi oamenii care efectuau transporturile”. Junimea şi junimismul.au fost destul de frecvente şi de asprimea lor s-a plâns. este un tot organic de idei trăite. „desprins prin trăirea adevărurilor. om de afaceri al cărui avocat bine plătit.) Warszawschi126. 1993. 186. propuse şi impuse de Junimea.

sociale şi politice n. nr. ibidem. în sens pozitiv. Atitudinea de apărare a intereselor naţionale româneşti i-a atras. (ibidem) … În orice naţiune care permanentizează în conduita sa naţionalismul instinctiv. potrivit lui Şerban Milcoveanu. Revista Ideea europeană. Editura Albatros. Junimea şi junimismul. Psihologia poporului român.). op.profund favorabilă naţionalismului . şi pe acela de portavoce a respectivei opinii. iar 131 130 Zigu Ornea. deşi la prima vedere. 200 căruia. adică spre primirea de către Dumnezeu. indiscutabil legat de aceasta”130. cit. de respingere a ideilor şi atitudinilor naţionaliste .)” . în locul lor. se instalează (în mod n. iar nu raţiunea guvernează instinctele”. pag. însă. precum şi numeroase critici. Or. Iar cine pierde altruismul şi generozitatea singur se elimină (se autoelimină n. iar instinctele n-au limite cât timp implică forţa şi în afară de frică n-au limite (măsură n.n.) dominator egoismul şi lăcomia.) simt nevoia solidarităţii (ridicării barierelor de comunicare şi integrare interumană inerente naţionalismului instinctiv aplicat cu intensitate 132 maximă în fiecare domeniu al vieţii economice.n. la o analiză mai nuanţată . îi este caracteristic faptul că “instinctele folosesc raţiunea. . vol. instinctele constrâng cu superioritate de forţă. Constantin Rădulescu-Motru.unele dintre ele chiar de primă mărime . aşa după cum se exprima. pe lângă rolul de formator de opinie publică.se poate afirma că Mihai Eminescu a fost într-adevăr naţionalist. dacă este adevărat că astăzi.făcută prin raportarea contextuală a opiniilor eminesciene la mentalitatea colectivă a epocii în care au fost formulate . asemeni tuturor colegilor săi de breaslă.naţionale -. Să nu uităm nici o clipă că însăşi natura profesiunii de publicist îi conferea lui Mihai Eminescu. (Şerban Milcoveanu.n.în sensul negativ al cuvântului -. pag. „europenii (şi implicit românii n. totuşi. 56 132 Constantin Rădulescu-Motru. 1999.n. pag. etichetarea de către o serie de voci şi condeie . raţiunea are limită şi aplică toleranţa. “dispar altruismul şi generozitatea şi.ca naţionalist . Ca atare. Idem. cine este posedat de egoism şi cine practică scopul de lăcomie ipso facto se situează pe drumul diavolului(. Considerăm că. 55) “Diferenţa între raţiune şi instincte este mare şi importantă: raţiunea convinge cu dovezi şi argumente. Bucureşti. pag. II.) la lăcomie şi intoleranţă”. după cum este binecunoscut. 298 131 69 . 16 din 15 octombrie 1919. intrând alături în eternitatea culturii române..) de pe direcţia de ascensiune spre perfecţiune. în 1919.n. în Constantin Rădulescu-Motru.această etichetare ar putea părea îndreptăţită.adică prin prisma concepţiei societăţii actuale. numele său rămâne.

) reprezentând. un corp politic. întrucât „istoria Europei ne-mai având să înregistreze luptele pentru ieşirea din „În societatea modernă nimeni nu se mişcă absolut liber. în op. pag. op. spre a fi un factor de progres şi civilizaţie”.)” .. Bucureşti.. în vederea (obţinerii n. pentru apărare.n. cit. şi întrebuinţând. pe o suprafaţă egală de pământ. 1996. în sfârşit.n. care precizează: „Naţiunea îşi găseşte raţiunea de a fi într-un complex de elemente componente. cu timpul. chiar forma animalică a luptei”. voinţă. nr. ca în Europa.) au trebuit să devină naţionale pentru a-şi păstra existenţa136.n. în lupta pentru existenţă (pe care viaţa îl obligă să o poarte n. Simţul realităţii îi sileşte pe toţi să se supună ordinii impuse de solidaritate”. Principiul naţionalităţilor. controlarea suveranităţii şefului prin instituţii parlamentare.) unui spor de producţiune economică şi de putere politică. în Constantin Rădulescu-Motru. Naţiunile sunt ieşite din (create prin n. Revista Arhiva pentru Ştiinţă şi Reformă Socială. Bucureşti. op. Editura Albatros. ibidem 134 vezi Anexa nr. populaţia prea divizată a Europei a avut (trebuit n. 125 133 70 . după ele. „popoarele europene (implicit şi cel român n. cit.. după cum subliniază Vasile Pârvan.n. de sacrificii liber-consimţite şi de voinţe puternic afirmate. sub imperiul legilor naturale şi umane. Ea este o concepţie spirituală şi o realitate în lumea fizică. exclusă133 (adaptată noilor coordonate ale realităţii.) cu alte organisme analoage. idem. pentru a susţine cheltuielile statelor. nr. de Romulus Seişanu. 125 137 Naţionalul (sentimentul naţional n..) prin limbă. 1 din 1922. cu instincte. solidarizarea pasivă a populaţiei fiecărei ţări. permanente şi tenace. Editura Majadahonda.n. de idei-forţe si de energii latente. „conştiinţa solidară a unui organism biologico-politic independent (de sine stătător n. solidarizarea conştientă a membrilor unui popor.). greutatea vieţii şi îngustimea hotarelor.această nevoie îi conduce la crearea unor „aşezăminte politice din care ideea suveranităţii (adoptarea şi aplicarea principiilor naţionaliste n. organizarea producţiunii economice a ţărilor. Originea. Datoria vieţii noastre. Mulţimea seminţiilor de popoare. inteligenţă. frecvenţa războaielor. Vasile Pârvan.) sforţarea seminţiilor europene de a rezista dificultăţilor. spirituale şi materiale. pentru a-şi găsi (dobândi n. ce întreţin lupta pentru apărarea existenţei şi dezvoltării sale.n. tradiţie şi condiţiuni cosmice (naturale n. chiar dacă în zilele noastre. în sensul 134 135 promovării.n. evoluţia şi elementele constitutive ale naţionalităţii. au adus. 16 din 15 octombrie 1919. pag. Regii jură credinţă legilor ţării. în vederea plăţii impozitelor în bani şi sânge. 19 Acest punct de vedere este susţinut. la fel de adevărat este că. VII 135 Constantin Rădulescu-Motru.. popoarele sunt legate de îndatoririle vecinătăţii. Naţiunile sunt rezultatul luptei pe care. mai multe popoare deosebite (diferite n.n. a naţionalismului constructiv n. pag.) stabilitatea şi continuitatea”. prin toate forţele sale conservatoare şi ocrotitoare.) este. 124.n. între alţii. 298 136 „Niciunde nu-s îngrămădite.). Romulus Seişanu. 8 138 Constantin Rădulescu-Motru. de-a lungul istoriei.n. De aceea. de idealuri de îndeplinit şi de aspiraţii. o persoană colectivă şi morală.) să o ducă. Dificultăţile au necesitat pe rând: gruparea seminţiilor sub un şef suveran. 1997. naţionalismul fiind rodul unor împrejurări de fapt137”138. un fenomen biologic şi sociologic.n.cit. Revista Ideea europeană. pag.. care acţionează şi reacţionează continuu.n. pag.

pe primul. Negulescu. dacă fiecare naţionalitate (şi. din străinătate). nr. nelezând. independenţa vreunuia. nu numai „perfect legitim dar şi de o incontestabilă nobleţe etică”143. 298 142 Alexandru Ciorănescu. Revista Ideea europeană. invocându-le. a unor idei realmente generoase – precum: egalitate. Bucureşti. Editura CugetareaGeorgescu Delafras. pag. naţionalismul lui Mihai Eminescu era. comisă. pag. pentru persecutarea unor nevinovaţi. Astfel. prin intermediul unei abile şi ample manipulări mediatice. în a doua jumătate a celui de al XIX-lea veac. pag. prin întregire de sens. astfel încât. să poată incrimina şi.robie. mascate145 – a vreuneia dintre celelalte. fără să prejudicieze pe nimeni şi fără să ameninţe pacea144. Aşadar. cit. democraţie. iar în al doilea. Eminescu sub fiorul timpului. paraliza. internaţionale).„nimeni nu şi-ar fi putut permite să fie altceva decât naţionalist. în care. însă. . semnificaţia autentică. cât şi în cel intern. solidaritatea este singurul ideal”139. Bucureşti. vezi Anexa nr. respectiv. idem.) 139 71 . (n. 2000. reacţia de legitimă apărare a victimelor. IX 145 spre exemplu. Geneza formelor culturii. fiecare ţară care îl aplică respectă imperativul coexistenţei paşnice a fiecărui stat cu toate celelalte. drept o violare condamnabilă a respectivelor idei.n. atât timp cât susţine dreptul la libera dezvoltare al poporului. istoria bătrânului continent „culminase în principiul suveranităţii140. în zilele noastre. respectiv. Negulescu. fireşte. sub paravanul promovării. din ură etnică. adaugă Petre P.. fiecare confesiune religioasă) conlocuitoare care îi subscrie. şi astăzi sentimentul naţional îşi păstrează. în secolul al XIX-lea. iar nicidecum în direcţia discriminării negative (în accepţiune largă.consecinţă a circumstanţelor obiective anterior arătate .iar faţă de vechea robie.. drepturile omului. cât şi forurilor de justiţie (statale şi. 1944. pag. în op. solidaritate. simulate. atât opiniei publice (din ţară şi.)”141. neştirbită. Editura Jurnalul literar. chiar. libertate – cărora.subliniază Alexandru Ciorănescu. cu riscul de a fi acuzat de trădare”142… Şi. în mod deliberat. 52 143 Petre P. de către naţionalişti. 298 140 vezi Anexa nr. prejudicierii) – făţişe sau. pentru că popoarele lui ieşeau dintr-o lungă perioadă de robie . de fapt. ceea ce simţeau românii la vremea respectivă. suveranitatea era un ideal (o necesitate stringentă n. 13 144 ibidem. într-o Românie în care . op. o face pentru a-şi amplifica potenţialităţile creatoare. dacă. Ediţia a II-a. ci cuceririle paşnice prin muncă. utilitatea de imbold de acţiune. sub nici un aspect. cit. după caz. atât pe planul interstatal. naţionalismul este perfect justificat. 16 din 15 octombrie 1919. VIII 141 Constantin Rădulescu-Motru.n. prezentând-o. agresorii le denaturează.

Aceasta întrucât. Dimensiunea românească a existenţei. cu voie sau cu nevoie. Bucureşti.). “naţionalismul e un principiu sacru. “înţelepciunea lumii ştie lucruri mai adânci decât poate rosti înţelepciunea unei singure culturi”147. Dar să nu se adauge la el principiul autarhiei. fiecare cultură “este. învecinat şi inspirat de razele sferei divine. cu manifestări înalte. înţelepciunea lumii. într-una din versiunile ei”148.C. de care trebui să se ţină seama chiar când e vorba de un mic grup uman. Bucureşti. să o dezagrege pe a altora. Şi. prin strângerea ei (prin conlucrarea constructivă –şi în acelaşi timp conştientă şi voluntară – a individualităţilor naţionale ce o alcătuiesc 146 n.n. op. pag. având. pag. de a se simţi legată organic cu totalitatea fiinţelor omeneşti. “tăria spirituală a fiecărui neam se măsoară după gradul în care e în stare să impuie altora (să-şi facă respectată în faţa celorlalţi coparticipanţi n. Editura Eminescu. 183 147 Constantin Noica. Nu există contact între culturi care să nu aibă asemenea consecinţe”.. precizează Ion Găvănescul. schimburilor între culturi este cucerirea spirituală. să facă pe străin să se încline spre chipul lui şi de a lua atitudine (să îl perceapă ca pe un partener de discuţie cu drepturi egale. Idei asupra problemelor actuale. “o aptitudine a firii umane.) şi.) perspectiva lui proprie a existenţei. Căci. 294 146 72 . a culturilor. pag.n. Naţionalitatea în artă. Editura Cartea Românească. spre a explora. la urma urmelor. ci şi riscuri. nu numai avantaje. “nevoie de experienţa particulară. s-o dezarticuleze. ibidem 150 Constantin Noica. 1991. Bucureşti. creatoare şi potenţiatoare de civilizaţie151. după cum reliefează Nicolae Iorga. Şi este aşa deoarece. 1927. pag. 48 148 ibidem 149 Acest inevitabil dialog intercultural prezintă însă. pag. Cuza. 1978. şi să îl trateze în consecinţă n. în toate felurile. şi ea. decât servind cauza naţionalităţii sale”152. Sentimentul românesc al fiinţei. este puterea de a se libera din cercul strâmt al egoismului individual.C.cit. iar “poporul român – particularizează A. pe care trebuie să-l păstram. Cuza – nu are alt mijloc de a se devota intereselor umanităţii.). 1935. Bucureşti. 48 151 vezi Anexa nr. Referindu-se la acestea. care ar sfărâma omenirea tocmai în momentul când.n. să-i pună în evidenţă lipsurile (bineînţeles. (Mircea Vulcănescu. Mircea Vulcănescu comentează: “Avantajul. cu omenirea Nicolae Iorga. de aceea. 44) De aceea. pe un plan superior. pentru fiecare din naţiunile lumii. dar şi primejdia. s-ar fi putut ridica la o treaptă mai înaltă de civilizaţie” . subliniază Constantin Noica. căci aceasta ar însemna o nebunie.n. realitatea şi spre a-i trece cunoaşterea în valori149”150. X 152 A. asemeni oricărei interacţiuni între personalităţi distincte. Editura Cugetarea. Editura Fundaţiei Culturale Române. doar dacă o percepe ca pe o ameninţare la adresa individualităţii sale n.

în armonia universală a omenirii. 9 154 ibidem 155 ibidem 156 Ion Colfescu Delaturda. Iar fiindcă. 360. chiar când ea îşi compromite prin aceasta existenţa. care se află pe o corabie în mijlocul mării. Astfel.n. asemeni părţilor constitutive din organismul interior al fiecărei naţiuni. prin urmare. pe cât timp nu voi exista. Este şi între principii un fel de ierarhie.) nu mă voi conserva. Despre sufletul românesc şi cultura naţională. pentru a profita de libertate… Ei bine.) principii. Bucureşti. nu mă voi putea bucura de beneficiile tuturor celorlalte (niciunuia dintre celelalte n. pentru distrugere. pentru patrimoniul comun de cultură şi civilizaţie”156.) principiilor de libertate şi egalitate – şi aceasta pentru motivul că dacă eu (chiar ca individ n. iar toate popoarele sunt datoare să lupte nu unele împotriva altora. Institutul de Arte Grafice Ardealul. precum ni se adresează Vasile Conta.n. şi. pag. 1935. ca şi solidaritatea dintre părţile constitutive ale organismului nostru viu. cu condiţia ca el să se arunce în mare. nota proprie a culturii sale naţionale”155. Căci.) nu există” .n. iar poporul românesc trebuie “să se realizeze în înălţarea unei Românii a culturii româneşti. pentru progresul omenirii. este totuna cu a pretinde că e bine a da libertate prisonierului. în ce priveşte respectul ce li se datoreşte. nouă românilor “ni se tot zice că nu voim să respectăm ideile umanitare şi egalitare ale secolului şi că am conservat încă nişte idei barbare.întreagă. pag. nota cântecului său personal. 361 153 73 . principiul de conservaţiune trebuie să meargă înaintea(. adică să aducă. după cum esenţializează Ioan Colfescu Delaturda. ci pentru salvarea reciprocă. este bine să nu se uite că principiile nu sunt toate pe aceeaşi linie. intangibile.n. Cluj. ca şi solidaritatea dintre organele determinate din sânul popoarelor. Dacă este adevărat că noi trebuie să respectăm principiul de umanitate. cultura adevărată fără Dumnezeu (adică fără sentimentul integrării în infinitul spiritual al Divinităţii n. tot aşa e şi cu naţiunile. Tipografia şi zincografia Satelit. apoi înainte de toate. A pretinde că egalitatea cea mai largă e bine să fie promovată de o naţiune. care îşi concretizează entitatea sa abstractă în realitatea socială a patriei. trebuie să Ion Găvănescul. Spirit şi materie. Solidaritatea între neamuri e tot atât de necesară pentru progresul fiecărei ţări. 1939.) şi fără Patrie (adică în lipsa simţământului integrării naturale în solidaritatea 154 umană n. între hotarele ei naturale. a neamului”153. nu voi putea să exist şi. “fiecare naţiune joacă rolul ei în concertul naţiunilor.

) ca să respectăm şi celelalte principii de care se face atâta vorbă”157. 1899. Tipografia Dacia. Iaşi. şi numai după ce vom respecta acest principiu imperativ pentru noi. că dincolo de consideraţiile succinte formulate aici. de existenţă a noastră naţională. Discursuri parlamentare şi articole de ziare.respectăm principiul de conservaţiune. Iliescu & D.n. 86 74 . ne este permis şi ni se poate cere (în mod onest n. Desigur însă. pag. P. 85. --------------- * * ---------------- 157 Vasile Conta. Grosu. clarificarea deplină a poziţiei lui Mihai Eminescu faţă de ideile economice care se confruntau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. va fi posibilă doar după scurgerea a încă multor decenii de cercetări interdisciplinare asidue.

iulie 1964. Ghelase.Partea a II –a: OPINII DESPRE GÂNDIREA ECONOMICĂ EMINESCIANĂ Mihai Eminescu a fost aproape unicul român profund cunoscător al stării anormale în care se găsea şi se găseşte ţara noastră. Nechita. Între aceştia se numără: Mihail Manoilescu. pag. Ei au formulat opinii privitoare la caracteristicile de ansamblu ale personalităţii lui Mihai Eminescu şi ale publicisticii economice a acestuia. Mihai Ciurdariu. 1 159 Ilie Haşeganu. Constantinescu. Despre finanţele burgheziei. de la un capăt la altul. Braşov. cu o putere de sinteză substanţială”158. Victor Jinga. Extras din Revista „Viaţa economică”. după cum subliniază Ilie Haşeganu. N. Ilie Haşeganu. de o cultură vastă şi multilaterală. Alexandru Oprea. larg cuprinzătoare. Ion I. Independenţa. ca un fir roşu. ci şi o rară perspicacitate în prezentarea şi soluţionarea problemelor de acest ordin. Nicolae N. „nu numai o cultură economică temeinică. Ghelase. Constantin Buşe. de principiul naţional. înarmat cu o învăţătură temeinică progresistă. Vasile C. 1941. * Mihai Eminescu este caracterizat. G. Dumitru Murăraşu. Ştefan Staicu. precum şi la o multitudine de coordonate ale concepţiei eminesciene asupra tărâmului economic. Grigore L. actualităţii lor ideatice. Datorită limpezimii. de către Ion I. 5 158 75 . drept „un om universal. Eminescu economist şi gânditor politic. Ion Sever Ordeanu.unii dintre ei chiar de alte formaţii decât cea economică. Ion I. Constantin Schifirneţ. Valeriu Râpeanu. Tipografia Minerva. TrâncuIaşi. dreptatea şi românismul constituie coordonatele cardinale ale gândirii sale. diversităţii şi. Ion Bulborea. în mare măsură. gândirea şi creaţia economică eminesciană au suscitat interesul ştiinţific al unei serii de cercetători ai secolului al XX-lea . Garneţiu. Ghelase. El a avut. o minte ageră. Sultana Sută-Selejan. potrivit cu interesele permanente ale neamului şi potrivit unei concepţii economice proprii”159. Ilie Bădescu. pag. precum şi încă mulţi alţii. Costin Murgescu. Toate soluţiile pe care le formulează sunt străbătute.

„este de a-şi fi apropriat operele de gândire temeinice ale Occidentului şi. 75 163 Ion Bulborea. pag. de revoltă împotriva păturilor superpuse şi de încredere în viitorul ţării. pag. În configuraţia vieţii economice internaţionale. 80 162 Constantin Schifirneţ. 1 din 1 ianuarie 1935. profet şi economist. Eminescu economist. 1996. Supliment la Revista „Primăvara”. argumentează Constantin Schifirneţ. subliniind necesitatea industrializării ţării. pag. filosofice. România se prezenta ca o ţară slab dezvoltată. „era nu doar un mare poet. Aceasta deoarece. preocupată de tot ce avea atingere cu naţionalul în raporturile sale cu universalul. 1899. Bucureşti. Aşa cum subliniază Ion Bulborea. nr. avea loc o aprigă luptă de idei exprimând poziţia grupărilor sociale cu interese deosebite”164. Imprimeria naţională Monitorul Oficial. punct de atracţie în privinţa materiilor prime şi piaţă de desfacere pentru capitalurile şi mărfurile străine. În acea perioadă „se formase primul nucleu al statului român modern. după cum se exprimă Ion Sever Ordeanu. ci o mare conştiinţă. Extras din revista „Anale de istorie”.Marele său merit. Eminescu pesimist. scrierile lui Mihai Eminescu privitoare la situaţia şi perspectivele economiei româneşti „sunt străbătute de un cald patriotism. pag. totuşi. În domeniul gândirii literare. dar problema ţărănească rămânea încă nerezolvată. 1935. El a fost. Politicianismul devenise profesia de credinţă a păturii conducătoare în stat. de a se fi păstrat întreg. 43. de ură faţă de nedreptăţile sociale. Bucureşti. anul XV. Bucureşti. Occidentul nu l-a supus. nr. 43 164 ibidem.. prin unirea Principatelor. şi fusese cucerită independenţa politică a ţării. Editura Didactică şi Pedagogică. economice etc. 2 din 1969. iar meditaţia sa profundă asupra acestei problematici avea ca premisă adevărul”162. Extras din „Revista Fundaţiilor Regale”. nu i-a anexat personalitatea”160. 44 160 76 . pag. nu l-a îngenunchiat. Mihail Manoilescu. potrivit lui Mihail Manoilescu. Se înfăptuise reforma agrară. 11 161 Ion Sever Ordeanu. Civilizaţie modernă şi naţiune. Ele pot fi înţelese corect numai ţinându-se seama de epoca şi de problemele majore care creau cadrul gândirii eminesciene”163. „aproape unicul român profund cunoscător al stării anormale în care se găsea şi se găseşte ţara noastră”161. În acelaşi timp. Idei economice şi sociale în publicistica eminesciană. elementele înaintate ale burgheziei naţionale preconizau o serie de măsuri în direcţia progresului economic şi social.

op. precum şi dorinţa de a-şi forma o concepţie generală. cit.Obligativitatea abordării contextuale a concepţiei economico-sociale eminesciene decurge din faptul că „în multiplicitatea aspectelor sale ea reflectă respectivele probleme prin prisma intereselor vitale ale poporului român. După cum relevă Ştefan Staicu. XIX 168 Mihai Ciurdariu. contradicţii asupra cărora. 44 Ştefan Staicu. 24 170 Dumitru Murăraşu. de la un capăt la altul. analizând cu atenţie contradicţiile sociale”166. angrenat în lupta de eliberare socială şi naţională”165. întreaga sa gândire economică fiind străbătută ca un fir roşu. pag. Extras din „Revista de filosofie”. Potrivit lui Mihai Ciurdariu. Eminescu şi problema ţărănească.relevă Ilie Haşeganu . 3 din 1972. dintre „cele trei mari cauze care l-au determinat pe Mihai Eminescu să includă problematica economică între zonele sale de interes . pag. Ideea progresului economic în publicistica lui Mihai Eminescu. În acest sens. nr. pag. „profund ancorat în epoca în care a trăit. efortul de a participa activ la dezbaterea contradicţiilor şi problemelor efective care frământau viaţa social-economică a românilor. ceea ce „caracterizează gândirea şi publicistica lui Eminescu şi le distinge de toate orientările ideologice din epocă este în primul rând extraordinara conştiinţă istorică . pag. integrală. evidenţiată de Nicolae N. Tomul 19. îndeosebi.simţul istoric . Retrospectiva unei utopii istorice.în articulaţia lor organică necesară. pag. originale”167.necesitatea de a înţelege devenirea istorică a unei naţiuni şi. de principiul naţional”169. Bucureşti.în care trecutul. toate frământările zilei. Dumitru Murăraşu apreciază că „Eminescu şi-a trăit viaţa pentru naţiune şi s-a contopit deplin cu suferinţele şi nădejdiile ei”170. Căci „într-adevăr . Unitatea dialectică. 1 167 George Călinescu. „şi-a exprimat puncte de vedere proprii. Editura Athos.toate problemele ce şi le-a pus Eminescu sunt soluţionate de el în interesul permanent al naţiunii. Naţionalismul lui Eminescu. Extras din Revista „Ramuri”. Constantinescu. 1999. pag. anul VI.. Eminescu a înregistrat în publicistica sa. 322 166 165 77 . cit. asupra lumii şi cele trei mari direcţii ale preocupărilor sale în studierea acestei ibidem. a celei române. 11 din 15 noiembrie 1969. nr. op. ca un seismograf. prezentul şi viitorul sunt văzute . conform sublinierii lui George Călinescu.filosofic . 380 169 Ilie Haşeganu.. în continuitatea legică a zecilor de secole şi generaţii ale naţiunii168.

1994. printre care: îndemnul către activităţi productive. subliniază Costin Murgescu. nu se putea rupe de ecourile avântatei formaţii de tinereţe când fusese impregnat de marele romanist Rudolf von Ihering. List.confirmă cu prisosinţă toate cele afirmate mai sus. elogiul muncii şi al industriei. cu cât amintita constanţă în opinii şi-a păstrat-o şi în condiţiile în care. intra în cercul constrângerilor politice ale Partidului Conservator care îl va anexa treptat. ca şi de exponenţii şcolii istorice germane. 1999. propovăduitor al datoriei popoarelor de a-şi cuceri drepturile prin luptă. înmulţirea intermediarilor şi a operaţiunilor speculative. a aceloraşi idei pregnante şi juste. fiscalitatea excesivă. iar pe de alta. „a fost supus unei duble presiuni ideologice: pe de o parte. 156 Sultana Sută-Selejan . alături de aplecarea sa asupra teoriei economice generale”171 . în activitatea sa publicistică. Studii. Bucureşti. mizeria materială şi înapoierea culturală a maselor populare. Meritul său în această privinţă este cu atât mai mare. Istoria gândirii economice româneşti.ca de exemplu: caracterul ruinător al tocmelilor agricole pentru ţăranii cu pământ insuficient. Continuitatea şi verticalitatea în principii. critica unor practici economice antipopulare şi ineficiente – atât în timpul guvernării liberalilor cât şi în cel al guvernării conservatorilor .interesul sistematic pentru teoria economiei naţionale. permanent.în promovarea de către Mihai Eminescu pe tot parcursul vieţii sale. de apostolii naţionalismului economic Lorenz von Stein şi Fr. 350 78 . Gândirea economică şi social-politică a lui Mihai Eminescu este produsul acestei contradicţii dintre formaţia sa teoretică iniţială. şi disciplina de 171 172 Nicolae N.”172.problematici . „de certă valoare ştiinţifică. pag. îşi găsesc afirmarea aşa cum arată Sultana Sută-Selejan . accentuarea parazitismului social etc. caracteristici de bază ale gândirii economice eminesciene. aflate în plină expansiune în perioada studiilor sale universitare. pag. Editura Economică. apelul la raţionalitate în economie. Bucureşti. Editura ALL. hipertrofia funcţionarismului şi a politicianismului carierist (pătura superpusă). Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană. a cărei nostalgie a păstrat-o. analizarea fenomenelor şi proceselor economice şi sociale curente. datorită sprijinului tutelar al lui Titu Maiorescu. Constantinescu. ca şi a unor tehnici economice chiar. a faptelor şi statisticilor care le oglindeau.

să nu-l fi obligat pe poet să scrie şi împotriva convingerilor sale? Mintea lui pătrunzătoare nu putea să nu-l fi dus pe Eminescu şi la alte concluziuni şi mai ales la alte revendicări pe seama (în apărarea n. Opere. vol. pag. simţire şi acţiune. 12 176 Alexandru Oprea. pag.militant a unui partid(. cit. pag. Nechita . 70 175 Vasile C. 1938. vol. op. Editura enciclopedică. urmare a înregimentării politice a ziarului la care-şi desfăşura activitatea de publicist. caracterul de oficios conservator pe care îl avea ziarul Timpul la care scria Eminescu. cât şi a conservatorilor. Cel de al doilea termen al respectivei contradicţii îl conduce pe Victor Jinga la presupunerea că..poetul a fost mult prea mare şi mult prea personal în cuget. pag. întotdeauna şi la toate ideile vehiculate în mediile în care s-a mişcat. uneori. într-un sens sau într-altul. op. lui fiindu-i proprie tendinţa de detaşare. Această tendinţă eminesciană . Perpessicius.arată Vasile C. Căci. Cluj. 405 174 Victor Jinga. de unele puncte de vedere ale Partidului Conservator şi ale Junimii şi de adoptare în situaţiile date. Bucureşti. cit. Consideraţiuni sumare. de fapt Eminescu era atât împotriva liberalilor. V. 1972. se întreabă retoric Perpessicius: „Racilele în care izbea Eminescu nu erau ale întregii vieţi politice ca şi astăzi? Să-i fi păsat lui. pe care nu-i era îngăduit să le exprime în Timpul”174. repudiind cloaca politică în general”176. convingerile exprimate oficial de Mihai Eminescu au fost contrare celor pe care le nutrea cu adevărat în forul său interior: „Oare. a unor poziţii relativ independente. chiar până într-atâta de Hecuba conservatoare? şi cine garantează că atâta din vehemenţa lui împotriva roşiilor nu traducea sentimentele ce trebuiau tăcute împotriva albilor. 121 177 D. pentru a subscrie. Editura Minerva.incontestabilă de altfel este elementul care îl face pe Alexandru Oprea să afirme că „Perpessicius avea dreptate când declara că. împotriva cloacăi politice îndeobşte?”177 Costin Murgescu. 1994. deasupra claselor şi partidelor politice”175. Gândirea economică românească în secolul al XIX-lea. II.. P. pag. fără rezerve. Nechita. Deşi „tributul politic plătit Partidului Conservator în calitate de redactor la Timpul şi influenţa ideologiei junimiste n-au fost şi nu pot fi de nimeni ignorate .n. 340 173 79 .) care-i va asigura mijloacele unei precare existenţe”173. Imprimeria Ardealul.) celor mulţi. Mersul ideilor economice la români. Bucureşti.

deşi aveau menirea să combată politica partidului de guvernământ.„pe cel care a plecat de la Curierul de Iaşi pentru că i se cerea să scrie câteva rânduri în apărarea cuiva pe care nu-l cunoştea179. Eminescu fu constrâns să se retragă din redacţia gazetei“. directorul Tipografiei naţionale . om cu condei. mai ales. fiind legat prin interese profesionale de domnul Pastia. trec pe al doilea plan interesele de partid şi cele personale şi colaborează la împlinirea idealului de unitate naţională”178. şi mai indignat. care este o nulitate. iar acela nu demult primar. 261 180 Ilie Haşeganu. nimic nu l-ar fi putut face să susţină ceva sau pe cineva împotriva convingerilor sale. atunci. nu poate emite nici o opinie – nici bună. să scrie câteva rânduri de apărare pentru primar. Editura pentru literatură. El se opreşte.ţine pana-n mână. 11 178 80 . nu voi. rugă pe poet.după cum relevă Dimitrie Vatamaniuc . că nici nu cunoaşte pe domnul Pastia. sub proprie semnătură. Lămuriri asupra editării publicisticii din 1880.O dovadă în plus a „independenţei lui Mihai Eminescu faţă de partidele politice . Opere. şi numai pentru că aşa I-ar fi cerut conducerea ziarului sau diferite alte interese”180.unde se imprima Curierul -. totuşi. la Adunarea ad-hoc şi opţiunea sa nu este deloc întâmplătoare.este şi atenţia pe care acesta a acordat-o istoriei naţionale şi modului de interpretare a ei. care era nevoit. Ştefan cel Mare şi mai rar a celorlalţi domnitori. pag. care era atacat într-o foaie locală. să se hrănească cu nuci.. şi care. când s-a încercat a i se restrânge libertatea scrisului. vol. articolele sale transgresează aceste servituţi. Toţi redactorii din lume au făcut asemenea servicii inofensive prietenilor sau cunoscuţilor. deşi trebuiau să atace şi să contraatace ziarele adverse. de câteva ori.după cum se exprima sintetic Ilie Haşeganu . În urma acestui conflict. Poetul invoca frecvent epoca lui Mircea cel Bătrân. Steaua României. şi. 7 179 „Domnul Mircea.de ieri. Viaţa lui Mihai Eminescu. George Călinescu. pentru epocile mai noi. să facă aceasta şi răspunse. sau a oricărui ins ce . în: Mihai Eminescu. Căci. Bucureşti. pentru a înnoda două vorbe româneşti. nici nu e cunoscut de dânsul. pag. Domnul Mircea propuse. primarul oraşului. din cauza austerităţii materiale în care trăia. nu înţelege ca stilul unui om care nu ştie să scrie să treacă drept stilul său. propunere la care acesta răspunse. de alaltăieri . că. Alexandru cel Bun. nu ţine să-şi însuşească greşelile oricărui avocat de mâna a treia. că nu vrea să fie amestecat într-o troacă cu oricine. 1966. Dimitrie Vatamaniuc. adică cu domnul Mircea. op. să facă singur articolul în chestiune şi să-l semneze poetul. XI. nici rea – asupra-i. deşi de diverse orientări politice. fiind de puţină vreme în ţară. relevă Valeriu Râpeanu. „deşi scrise în ziarul oficial al unui partid. pag. cit. şi că. Eminescu. Aşadar .. demn. Participanţii la lucrările ei. 260. a fost gata să plece şi de la Timpul. Acestea sunt şi epocile din istoria noastră naţională în care conlucrează toţi factorii politici la apărarea independenţei naţionale.

Hasdeu. cit.ridicându-se la o (constituindu-se asupra societăţii româneşti”181. 17 181 81 . Mihai Eminescu „n-a subscris la doctrina arderii etapelor”184. Bucureşti. pag.. Ediţie de Georgeta Mitran. Aspecte social-economice în proza politică a lui Mihai Eminescu. asuprirea şi exploatarea străină multiseculară pe care le îndurase un popor ce voia să-şi formeze o economie naţională proprie şi pe cât posibil modernă. Valeriu Râpeanu. Ziaristică. a unei cugetări care-şi punea problema învingerii subdezvoltării impuse de sfârtecarea. P. lipsite de salturi şi de comoţiuni violente”185. cit.după cum subliniază Constantin Buşe . preconizând măsuri care să ducă la dezvoltarea agriculturii pe baze structurale noi şi care să se sprijine pe o industrie naţională puternică. Seria ştiinţe sociale. într-o veritabilă n. temelie a unui stat naţional independent şi suveran”183. subliniază Nicolae N. Editura Fundaţiei România de mâine. Xenopol . precum şi analiza critică a raporturilor economico-sociale. 127 183 Nicolae N. A. Eminescu ziarist. ridicarea materială şi morală a maselor muncitoare. Mihai Eminescu acordă factorului economic rolul fundamental în viaţa socială”182. 1968. elaborarea „într-o epocă în care economiştii occidentali se ocupau doar de economiile dezvoltate şi teoretizau întărirea şi expansiunea lor.este. anul XVII. Unul dintre cele mai mari merite ale sale ca şi ale unor economişti contemporani lui . Kogălniceanu. B. „Văzând . op. Nechita. 2000. istorie. Nechita. pag. 163 184 Vasile C.precum M. D.. Cuvânt înainte la volumul „Eminescu. pag. contopindu-se într-un tot unitar: imperativul propăşirii economice a ţării. strategiile de urmat în acest sens. nu o dată. Constantinescu. 6 182 Constantin Buşe. 48 185 ibidem. cerând cu insistenţă ca o condiţie esenţială a acestei dezvoltări. pag. op. Constantinescu.n. admiţând şi „fundamentând progresul economic şi social ca un rezultat al unei evoluţii lente. Aşa cum arată Vasile C. El „a stăruit.) dezbatere de idei * Între principalele coordonate ale concepţiei economice eminesciene se înscriu. datorită concepţiei sale general filosofice asupra dezvoltării.în dezvoltarea economică a ţării o necesitate obiectivă. Extras din Analele Universităţii Bucureşti. pag.”.

Doctrine economice. Extras din „Revista de filosofie”. Bucureşti. corecta compensaţie prin muncă. în antrenarea întregii populaţii la muncă eficientă care să ducă la sporirea bogăţiei. dar pe picioare proprii decât una rapidă realizată cu concursul capitalului şi experienţei (asistenţei de 187 specialitate primite din partea n. Aşa cum precizează Sultana Sută-Selejan. C. 10. op.) altora” . a doua ar fi avut avantajul scurtării etapelor. Nechita.. 292 191 Ilie Haşeganu.asupra ideii de progres lent şi evolutiv prezentată ca unică modalitate a înaintării structurilor româneşti”186.fiscală. pag. Junimea şi junimismul. cit. în schimbul posibilităţilor de trai pe care le asigură societatea pe seama lor. corupţia şi politicianismul oportunist etc.. adică cea circumscrisă resurselor materiale. 59 187 188 186 82 . 184. precum şi în practicarea unei politici economice . dar avantajul apărării. „Prima ar fi avut dezavantajul întârzierii. stabilind drept obligaţie imperioasă pentru toţi membrii societăţii desfăşurarea.n. pag. „teama de cotropire străină. 1968. Deşi dorea ca România să devină cât mai rapid cu putinţă o ţară avansată. „Pornind de la necesitatea muncii . Umanismul şi patriotismul în publicistica lui Mihai Eminescu. anul XV. în mai mare măsură. pag. 185 189 Sultana Sută-Selejan. Din analiza avantajelor şi dezavantajelor celor două căi de propăşire social-economică a rezultat convingerea că cea mai bună soluţie era dezvoltarea limitată”188. după părerea lui M. Eminescu. iar prin aceasta a fericirii omului şi a umanităţii”189. op. De aceea. pag. vol. 1213 190 idem . pag. cit. industrială etc. de credit. dar dezavantajul ştirbirii independenţei şi suveranităţii naţionale. monetară. „cheia depăşirii situaţiei nesatisfăcătoare din economia românească a timpului său consta. Mihai Eminescu i-a atribuit muncii rolul de „condiţie hotărâtoare a bunăstării economice.arată Ilie Haşeganu Eminescu va ajunge să formuleze o teorie socială a compensaţiei. financiare şi umane existente pe plan naţional. l-a făcut să fie prudent şi să prefere mai degrabă o dezvoltare lentă. a intereselor naţionale. a unei activităţi utile ei”191. Zigu Ornea. Petrescu subliniază că amintita „echivalenţă obligatorie a dreptului cu datoria corelativă. al exploatării neechitabile a resurselor şi al dezvoltării unilaterale. 184 ibidem. nr. Jornescu şi C. pag. 169 Vasile C.”190. al reducerii pierderilor de creştere şi al limitării căutărilor. socotită drept creatoare de destin. I. care să stimuleze acest gen de muncă şi să descurajeze activităţile speculative.

care erau cosmopoliţi şi egoişti. căci Eminescu nu se poate exprima decât ca neînduplecat luptător total angajat”196.I. op.precizează Vasile C. pag.. care urmăreau să-şi aproprie succesul.). în volumul: Mihai Eminescu. Numele său. Eminescu .datorată societăţii de către oameni sau clase sociale. XVI 196 Cristian Tiberiu Popescu. de apărător al intereselor naţionale. pag. Petrescu. 404 193 Vasile C. Aceasta cu atât mai mult cu cât – după cum precizează Valeriu Râpeanu – „între poezia şi publicistica sa nu există hotare despărţitoare. opinează George Călinescu. i-a accentuat. El. relevă Cristian Tiberiu Popescu. opera lui fiind expresia unei concepţii unice. cit. pe toţi cei care nu se conformau şi nu respectau acest principiu suprem de viaţă naţională şi ierarhizare socială. a unei gândiri de o perfectă 192 C. pag.n. al pozitivilor în general şi al ţărănimii în special. C. „gândeşte lucrurile radical-antitetic. „a fost foarte mult legat de teoria păturii superpuse. Situându-se permanent pe această poziţie fermă de „adept şi susţinător tenace al muncii şi al producţiei. indiferent de origine etnică. Chişinău. pe principiul alb sau negru. în special cu băuturi spirtoase. demonstrează cât se poate de clar inexorabilitatea caracterului etic-justiţiar al raporturilor sociale în gândirea eminesciană”192. XI 195 George Călinescu. cit. care trăiau din speculă. Casa de editură Litera. El îi includea în superpuşi pe toţi cei care nu depuneau o muncă socialmente-naţională productivă. 184 83 . Opera politică. Munca cu valorile ei economice şi morale este şi trebuie să fie unicul punct de plecare şi unicul criteriu suprem al judecăţilor sale despre pozitivi şi superpuşi.. poetul nu ieşea din poziţiile sale economice194”195. strălucirea şi banul. 114 194 vezi Anexa nr. creator liric. nota emoţională până la patetism n. 1997. op. folosind un stil polemic violent şi plastic (căruia. conform formulei creativ-poetice: opţiunea este a măsurilor întregi şi ineluctabile. vol. să nu-i critice virulent. mai întâi de toate. Nechita Eminescu nu putea să nu reducă totul la criteriul muncii în folosul naţiunii române. utilă. Între Scylla şi Charybda. fără compensaţie echivalentă şi care făceau alpinism social pe umerii claselor pozitive”193. fiind.înaltă conştiinţă justiţiară. prezente şi viitoare . Nechita. Opera lui Mihai Eminescu. interpretată injust ca o atitudine xenofobă. De fapt. Jornescu. ea marcând esenţial elementul istoric şi concretizările lui socio-politice. în mod firesc. fără muncă. pag.

conceput de Eminescu. Ca urmare. de o consecvenţă fără fisură”197. pag.adversitatea sa.. addenda şi indici de Magdalena D. ci economic şi moral.). Transcris după volumul „Fragmentarium”. ci contribuţia pe care acele elemente o aduceau sau nu la progresul ţării”199. 1981. în Mihai Cimpoi (coord. cit. 10 Vasile C. „pentru Eminescu. „în ceea ce priveşte clasa conducătoare. op. cit. de o desăvârşită coerenţă. Cuvânt înainte. ci să-l chivernisească cu grijă şi cu dragoste”201. retrograd. op. pag. în opinia sa. cit. importantă nu era apartenenţa elementelor străine la o rasă sau alta. paraziţilor şi speculanţilor de orice etnie”198. după cum relevă Ion Bulborea. care trebuie înlăturată de la conducere şi pusă la muncă productivă. note. op. şi nu cele etnice. cit. social şi naţional-patriotic. Ediţie după manuscrise. pag. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ci într-o elită autohtonă cu avere.. Vatamaniuc. Bucureşti. care să nu-i risipească avutul. alături de lipsa de organizare a ţării şi de deplasarea păturilor superioare ale societăţii spre ramuri de activitate Valeriu Râpeanu. împotriva neproductivilor.Propriul vis…Prefeţe definitorii. pag. Eminescu . Întrucât „raţiunile economice şi morale al căror numitor comun este munca productivă. 61. Editura Litera*David. Nu prejudecăţile xenofobe şi nu naţionalismul îngust.. putea fi trainic numai dacă era clădit pe muncă”200 şi. declarată şi totală. op. faţă de aceştia. Chişinău*Bucureşti. el ridicându-se. ci considerente de ordin economic. Nechita . 58 201 Ilie Haşeganu. „noul sistem social. ori de câte ori i s-a ivit ocazia. * Întrucât. cu variante. Nechita. 1999. n-a avut niciodată un suport etnic. suportul şi baza de raportare a tot ceea ce a gândit şi a afirmat Eminescu despre superpuşi – subliniază Vasile C. precizează Ion Bulborea. adaugă Ilie Haşeganu. Căci.organicitate. „nediversificarea muncii şi limitarea ei la exploatarea unilaterală a pământului. 62 198 197 84 . aşa cum arată Dimitrie Vatamaniuc. rasiale sau politice sunt premisele. tradiţii şi legături de veacuri cu această ţară şi cu destinele ei. el o vede nu în pătura superpusă de străini. de aceea.. pag. l-au determinat să-i acuze de parazitism şi cosmopolitism. 424 200 Ion Bulborea. 114 199 Dimitrie Vatamaniuc.

47. După cum precizează Ion Bulborea. În opinia sa.. cit. 120 85 . Ştefan Staicu apreciază că „promovarea politicii protecţioniste îl situează pe Mihai Eminescu pe poziţii înaintate. el „face din destinul acestuia 202 203 204 Ion Bulborea.. Nechita. ci întrevedea existenţa unor activităţi de exploatare a minelor şi de prelucrare a metalelor”203. 48 ibidem. „Mihai Eminescu se pronunţă făţiş şi inechivoc pentru restructurarea prin industrializare a vechii diviziuni sociale unisectoriale. cit. după cum arată Constantin Buşe. Aşadar. cit. pag. trebuie să-şi exporte produsele într-o formă neprelucrată. cit. pentru crearea unei noi diviziuni inter şi intrasectoriale în care cele două ramuri productive de bază – industria şi agricultura – să deţină un loc şi un rol bine determinate”205. cit. op. arată Vasile C. 50 207 Ştefan Staicu... sau a politicii liber-schimbiste. Eminescu se declara deschis pentru prima soluţie. pag. 51 ibidem 205 Vasile C. considerând aplicarea ei ca o garanţie a progresului ţării”206. Referindu-se la această opţiune. 193 206 Ion Bulborea. * Mihai Eminescu a fost permanent îngrijorat de soarta ţăranului. pag. 1 208 Constantin Buşe. constituie răul fundamental al ţării”202. Mihai Eminescu a militat intens pentru propăşirea industrială a României. pag. ca fiind „adevăratul producător de bunuri materiale din România”208. de încurajare a industriei naţionale. Nechita. ea fiind conformă cu cerinţele şi nevoile obiective ale dezvoltării economice a ţării noastre în acea perioadă”207. „în alternativa politicii protecţioniste. pag.neproductive. pe care-l considera. în măsura în care aceasta se poate face fără sprijinul industriei. op.. ceea ce înseamnă o scădere a avuţiei naţionale şi transformarea respectivei ţări în sclav al ţărilor industriale”204. favorizatoare a infiltrării capitalului străin şi a menţinerii înapoierii economice. ca ramură complementară a agriculturii. Potrivit aprecierii lui Alexandru Oprea. op. „o ţară care se rezumă la dezvoltarea agriculturii. op. pag. El nu limita însă dezvoltarea sectorului industrial doar la „prelucrarea produselor animaliere şi vegetale. op.

acordarea de credite avantajoase ţăranilor pentru a-i elibera de povara apăsătoare a cametei. suma anuală de plată fiind foarte mare. cit. accesul la împrumuturi în cele mai grele condiţii. cit.piatra unghiulară a unui sistem de gândire economico-istoric”209. reprezentau pentru Eminescu impasul naţiunii. el demonstrează că situaţia mizeră a ţăranului nu era generată de condiţii naturale. care – fiind în mare parte dări asupra consumului – sunt suportate de ţăranii care aprovizionează oraşul cu produse alimentare. pag. americane şi egiptene”212. pag. de presiunea socială exercitată fără cruţare de către pătura dominantă asupra claselor de jos ale naţiunii”211. împărţirea sistematică a moşiilor statului între membrii familiilor rurale. dezvoltarea industriei şi a comerţului care să atragă prisosul populaţiei rurale”213. 53.. pag.. diminuarea substanţială a impozitelor. măsuri cu caracter instructiv-educativ şi sanitar. În vederea soluţionării problemei agrare. op. op. 67 211 Ion Bulborea. 37 ibidem. „naţiunea este reductibilă la clasele muncitoare şi în primul rând la ţărănime”210. „Eminescu considera că trebuie neapărat luate în consideraţie: termenul prea scurt pus la dispoziţia ţăranilor pentru a achita despăgubirile pentru pământul primit. Cu argumente teoretice şi cifrice convingătoare.. sarcinile fiscale noi. Între cauzele care determină sărăcia ţărănimii. precum şi concurenţa din ce în ce mai nemiloasă făcută cerealelor româneşti de cele ruseşti. „el propune o serie de măsuri practice. * 209 210 Alexandru Oprea. dările indirecte ale comunelor urbane. Printre acestea un loc de seamă îl ocupă legiferarea indivizibilităţii pământurilor ţărăneşti şi neînstrăinarea lor la nesăteni. Aşa cum arată Ion Bulborea. 54 86 . precizează Constantin Buşe. 121 213 Ion Bulborea. după cum evidenţiază Ion Bulborea. pag. op. „starea grea a ţărănimii şi exploatarea cruntă la care era supusă. pag. 52 212 Constantin Buşe.. cit. op. organizarea administrativă costisitoare. declinul ei economic şi moral. simplificarea şi ieftinirea aparatului de stat. În concepţia sa. ci de adânci cauze economice şi politice. cit.

pag. tendinţa capitalului străin de a supralicita valoarea unui produs prelucrându-l în metropole şi sărăcind astfel ţările nedezvoltate. Trâncu-Iaşi. Trâncu-Iaşi. este de părere Vasile C. pag. Sub acest raport „va subscrie protecţionismului economic al lui Fr.. problema exploatării ţărilor agricole – slab dezvoltate – de către cele industriale – dezvoltate – este corect înţeleasă şi convingător demonstrată de către Mihai Eminescu. pag. Bucureşti. Nechita. Aşadar. cit. iar dezavantajele de partea celor mulţi şi săraci. a doua probează cu date ştiinţifice şi fapte istorice că avantajele sunt de partea celor puţini – deţinători ai monopolului industrial –. op. a doua îl contestă. iar în plan extern. pag. 1933. 271 215 214 87 . „ceea ce va critica va fi specula în plan intern. pag. prima încearcă să convingă că în schimburile internaţionale câştigă toţi – în egală măsură. cauzată de numărul nesfârşit de intermediari. teoretic.. prin apărarea exportului nostru şi prin apărarea noastră de importul mărfurilor străine”217. de locul pe care-l ocupăm în diviziunea internaţională. cit. 18 218 Vasile C. el s-a văzut silit să facă compromisuri”218.. Practic însă. teoriei liberschimbiste occidentale i se opune „teoria protecţionismului eminescian: prima propovăduieşte binele general.Mihai Eminescu nu a contestat nici un moment utilitatea funcţiei comerţului. Astfel. precum şi de realitatea că nu se acordă atenţia cuvenită tuturor aptitudinilor productive care se găseau în germene în poporul nostru – pune şi justifică protecţionismul în legătură cu diviziunea internaţională a muncii”216. Editura Timpul. a doua îi vede inegali. potrivit lui Vasile C. Aşa cum arată Alexandru Oprea. nemulţumit de caracterul şi adâncimea diviziunii naţionale a muncii. Nechita. În acest sens. 270. Nechita. când a fost să răspundă cum se împacă atare viziune cu politica de negociere şi votare a Convenţiei cu Austro-Ungaria. Referindu-se la acest Alexandru Oprea. pe care-l va accepta în principiile generale”215. cit. Astfel. Nechita. 269 217 Grigore L. op. „el considera necesară protejarea muncii noastre naţionale. op. 302 216 Vasile C. List. 301 ibidem. obligate a rămâne doar surse de materii prime şi pieţe de desfacere214. prima consideră că participanţii la comerţul mondial sunt egali. de a facilita schimbul de mărfuri. „Mihai Eminescu. Eminescu economist. apreciază Grigore L. adică şi ţările industriale şi cele agricole –.

a intereselor 219 220 221 Costin Murgescu. pentru liberschimbism. în care îi este la îndemână calea penetraţiei economice. cit. ca şi cea încheiată cu Austro-Ungaria. Astfel. 403. pag. 272 88 . de redactor la ziarul conservator – autoangajarea politică şi ideologică – îl obligă să găsească. 271 Costin Murgescu. numai în considerarea „contextului istoric în care a fost încheiată Convenţia şi a poziţiilor pro şi contra. dar şi pentru a pune în valoare faptul că respectiva Convenţie. Nechita. Nechita. înainte şi după semnarea Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria. cit. op..aspect. cit. raţiunile economice şi politice ale actului comercial care imprima vieţii noastre economice un alt sens decât cel teoretizat de el”220. de „a folosi ratificarea Convenţiei de comerţ şi de navigaţie cu Rusia nu numai pentru a elogia fostul guvern conservator al lui Lascăr Catargiu. 404 222 Vasile C. op. îi poate fi dat un răspuns. câteva luni mai târziu. pag. în opinia respectivului cercetător. întrebarea se pune: în ce măsură aceasta a influenţat conduita sa de protecţionist?”222 Respectivei întrebări. se opusese ratificării Convenţiei cu Austro-Ungaria prin sublinierea riscurilor pe care şi le asumă o ţară agricolă atunci când deschide porţile penetraţiei industriale străine în numele liberului schimb”219. continuă Costin Murgescu. ajunge în situaţia. Marţian în 1865. 404 Vasile C. cu foarte puţine excepţii. identificând o serie de valenţe pozitive ale celei din urmă. Însă. pag. „postura în care se afla.. op. P. a inexistenţei unei puternice industrii şi a unei burghezii capabile să înfrângă voinţa politică a claselor retrograde şi a ideologilor ei. cât de cât rezonabil. Sau pare a se ralia lui Mihail Kogălniceanu care. arată Vasile C. ci numai a apărat-o din considerente de partid. se întreabă „dacă Eminescu a optat. Nechita. dacă a dorit şi a cerut expres o asemenea măsură de politică economică şi dacă a susţinut-o sau numai a acceptat-o? Şi apoi. nu cu plăcere. Mihai Eminescu recunoaşte că ar fi absurd să se pretindă Austro-Ungariei să cruţe România în acţiunile sale expansioniste. Vasile C. în vreun fel. Această înţelegere comercială s-a impus ca o consecinţă firească a structurilor economice locale. Eminescu pare a relua pana căzută din mâna lui D. cu numai nouă luni înainte. În legătură cu această discontinuitate în gândire. 271. Costin Murgescu notează: „Lucid. delicată... pag. în eventualitatea că n-a susţinut nici liberschimbismul şi nici Convenţia. op. Nechita. împacă pe deplin interesele noastre”221. cit.

cât şi politic. în contracararea monopolului austriac pe Dunărea de Jos şi. Liberschimbiştii noştri. în speţă faţă de Imperiul Austro-Ungar. „plângerile cercurilor comerciale şi industriale din Transilvania privind traficul şi comerţul cu România. 197 225 Vasile C. au făcut tot posibilul pentru a impune adevărul că întemeierea cât mai rapidă a unei industrii dezvoltate este o chestiune vitală pentru statul român – atât economiceşte. de a se dezvolta liber şi de a participa neîngrădit la schimbul european de valori materiale şi spirituale”223. cât şi politiceşte … Partidul şi guvernul conservator – apărând ibidem. Cluj Napoca. Nechita. a căror încetinire le-a adus prejudicii”224. să-şi asigure o piaţă rentabilă pentru produsele sale manufacturate şi o sursă ieftină de materii prime.economice ale Apusului – libertate la export pentru produsele lui industriale şi libertate la import pentru produsele noastre agroalimentare – şi a dorinţei poporului român de a scăpa de suzeranitatea turcească. Banat şi Bucovina. în întărirea legăturilor politice – considerate indispensabile pentru dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor multilaterale cu românii din Transilvania. „Industrialiştii şi protecţioniştii liberali. Nechita. completează Victor Jinga. precum şi să reducă influenţa ţaristă în Principate şi la gurile Dunării. mai ales. arată Vasile C. Totodată. Interesele celor două părţi contractante ale Convenţiei.. op. Editura Dacia. 1859-1916. conţineau îndemnuri de încheiere urgentă a unei convenţii comerciale între Austro-Ungaria şi ţara noastră. Principii şi orientări ale comerţului exterior al României. au cerut la unison modificarea legii generale a vămilor şi aprobarea acordului comercial pe termen lung cu Austro-Ungaria“225. conştienţi de pericolul rămânerii noastre în urmă şi al accentuării dependenţei economice şi politice faţă de ţările dezvoltate. 272 Victor Jinga. În timp ce „monarhia urmărea să împiedice România să introducă un tarif vamal autonom. 272-274 224 223 89 . pag. precum şi pentru dobândirea neîntârziată a independenţei de stat. erau diferite. invocând cu insistenţă principiile reciprocităţii şi clauzei naţiunii celei mai favorizate. purtători de cuvânt ai moşierimii şi ai burgheziei agrare şi comerciale. 1975. cit. pag. România era interesată pentru lărgirea pieţei pentru cereale şi vite. pe motiv că oricum la noi în ţară perspectiva posibilităţii făuririi unei industrii dezvoltate este foarte îndepărtată şi că tratatul ne era avantajos atât din punct de vedere economic. pag.

Convenţia s-a dovedit a fi pentru noi de-a dreptul dezavantajoasă. de asemenea. * 226 ibidem. el aduce ca elemente personale. Mihai Eminescu n-a făcut. ca nivel de dezvoltare industrială şi chiar agrară. ideea forţă a închiderii tuturor canalelor de pătrundere a capitalului străin. deschizând. într-un anumit fel. Încheiată între state inegale ca statut şi putere politică şi economică. astfel. Să nu uităm că în definirea politicii economice externe. deosebitoare. ca pe opera comună a conservatorilor şi a liberalilor. 273-277 90 .. în sensul că unii au negociat-o şi aprobat-o. practic. iar dezavantajele de partea celui slab – şi nerespectată până la urmă tot de partea care avea cel mai mult de profitat... şi nimic mai mult. În afară de relaţia protecţionism-industrializare. Îl pune pe poet într-o lumină nefavorabilă. înclinăm să credem că nu atitudinea faţă de Convenţia cu Austro-Ungaria trebuie să cântărească cel mai greu în judecata politicii economice externe recomandate de Mihai Eminescu. însă nu într-atât încât să ne schimbe poziţia faţă de concepţia sa protecţionistă.interese înguste de clasă – au votat Convenţia. pag. ca pe o manifestare concretă a suveranităţii statului român. care constituie miezul raţional al gândirii sale. în ciuda compromisului făcut. Eminescu se detaşează de conservatori şi junimişti. Nu putem trece cu vederea şi nici subaprecia un asemenea compromis politic. concepută pe o bază avantajoasă numai din punct de vedere teoretic – pentru că. orice s-ar spune a fost protecţionistă. a denunţării politicii de jefuire a resurselor ţării de către puterile străine şi a apărării şi consolidării independenţei şi suveranităţii naţionale”226. dar mai ales având în vedere linia sa generală de conduită. a discutat-o şi. avantajele erau de partea celui mai tare. front comun nici cu adepţii şi nici cu adversarii mult discutatei Convenţii comerciale cu Austro-Ungaria. În faţa acestor argumente pro şi contra. câmp liber principiilor şi practicilor liberschimbiste. sută la sută. a apărat-o. dar n-a militat nicicând pentru perfectarea şi sancţionarea ei şi nu s-a ferit să recunoască faptul că aplicarea sa a fost funestă pentru noi. care. A privit-o ca pe un fapt real. iar alţii au aplicat-o..

Opinia că activităţile de transport şi de circulaţie sunt în totalitatea lor improductive este discutabilă. pag. teama de invadare a ţării de către mărfurile şi capitalurile străine. acestea reţinându-i atenţia doar întâmplător şi în subsidiar … Formându-se şi manifestându-se ca un economist al producţiei prin excelenţă. Deşi „aversiunea lui faţă de activităţile improductive – în general –.Faţă de transporturi. 97 ibidem. el cerea peste tot – în termeni categorici şi cu plurale argumente – înmulţirea şi diversificarea acesteia. pag. urcarea vertiginoasă a preţurilor la consumatori – cauzată de interpunerea prea multor verigi de transmisiune şi de negoţ – şi îmbogăţirea nesăţioasă – prin speculă şi nu prin muncă – a unui mare număr de superpuşi. şi faţă de comerţ – în special –. autentice şi singurele esenţiale pentru asigurarea nevoilor vitale ale societăţii. pe care le includea în categoria actelor economice improductive. arată Vasile C. Transporturile reprezentau în opinia sa numai schimbări de loc. 98 91 . în limitele cerute şi impuse de producţie. pag. pe de o parte. şi. pe de alta. Ceea ce le imputa el acestor două îndeletniciri economice erau: „nivelul nejustificat de mare al cheltuielilor ocazionate de schimbările de loc şi de posesiune. ca urmare. 96. iar cerinţele de consum erau în continuă creştere şi 227 228 229 ibidem. 97 ibidem 230 ibidem. l-au făcut să adopte faţă de ambele genuri de activitate o atitudine contradictorie”228 – uneori reliefându-le valenţe pozitive. transporturilor şi comerţului „contestându-le caracterul productiv şi dreptul la dezvoltare peste marginile impuse de producţia materială”227. alteori subliniindu-le faţete negative – Mihai Eminescu „n-a pus sub semnul întrebării existenţa şi dezvoltarea. 97. Nechita. În condiţiile în care „producţia naţională – agricolă şi industrială – se găsea la un nivel destul de scăzut. la fel ca şi faţă de comerţul interior. trebuie luată sub beneficiu de inventar”230. a transporturilor şi comerţului”229. Mihai Eminescu „nu s-a arătat suficient de clarvăzător şi îngăduitor. şi transporturi şi comerţ. aflate în totală antiteză de utilitate faţă de producţia agricolă şi industrială pe care le considera ca fiind schimbări de formă. precum şi interinfluenţele dintre industrie şi agricultură.

pe de alta în dezechilibrele europene. a instabilităţii noastre economice şi financiare. 98-100 92 . în presiunea . stabilind drept axiomă ideea că regimul financiar al unui popor este determinat de cel economic.”233. Nechita. Chintesenţa tuturor scrierilor sale în domeniu este că „situaţia financiară şi de credit a României era. reprezintă o trăsătură esenţială şi. pag. în acelaşi timp. dezechilibrele bugetare şi mijloacele pentru lichidarea sau atenuarea lor etc. În judecarea poziţiei sale trebuie să avem în vedere că pe vremea aceea. pe de o parte. la vremea respectivă. în administraţia nepăsătoare etc. de credit şi bugetare..din ce în ce mai mare . Cauzele stării economice şi financiar-bancare deloc satisfăcătoare a ţării sunt căutate de către Mihai Eminescu. * După cum relevă Vasile C. pag. „Mihai Eminescu a întreprins ample şi sistematice investigaţii în domeniul relaţiilor financiare..a sectoarelor neproductive şi a postulanţilor asupra bugetului. 231 232 233 ibidem ibidem ibidem. pe baza cărora a formulat şi pus în circulaţie un însemnat număr de observaţii critice”232. locului şi rolului sectorului terţiar în economia modernă”231. devenită cronică. creditul imobiliar şi dobânda. un merit incontestabil al tuturor scrierilor economico-financiare eminesciene”234.. Nelipsite au fost însă câteva chestiuni de mare angajament polemic şi anume: cheltuielile bugetare nemăsurate şi nesocotite. în structurile nedezvoltate ale producţiei naţionale. 100 234 ibidem. bursa averilor reale şi fictive. impozitele directe şi indirecte. iar. ştiinţa economică înainta timid şi anevoios pe drumul clarificării caracterului. Încadrarea economiei naţionale.. în slăbiciunea. operaţiunile bancare comerciale şi de speculă. Problematica financiar-bugetară dezbătută de el „este extrem de vastă şi de diversă. dintre cele mai precare.. Eminescu nu putea să reacţioneze altfel. în conjunctura europeană şi surprinderea interdependenţelor şi interinfluenţelor dintre cele două planuri.diversificare. a pieţei străine.

la eliberarea ei de sub apăsarea cheltuielilor de transport şi de transmisiune. la sporirea şi diversificarea muncii. Din preocupările economice ale lui Mihai Eminescu. 2. Nechita .şi cu tehnica specialistului ... „Documentându-se. Creşterea necontenită a cheltuielilor înscrise în bugete birocratice constituie în opinia sa un puternic mijloc de exploatare şi spoliere a claselor productive. Extras din rev. 2 237 ibidem. 101 235 93 . pe care o face asupra respectivelor documente financiare . pag. pe articole bugetare. În analiza.pe baza unei argumentaţii de ordin economico-social extrem de riguroase şi detaliate . temeinic . la sprijinirea acesteia. deficitele sunt transformate în excedente şi categoriseşte aceste măsluiri drept falsuri mărturisite în acte publice”237. la deprinderea fiecărui individ cu munca productivă pentru care este apt. şi pledează deschis în favoarea extinderii sferei impozitării directe în paralel cu restrângerea celei a impunerii indirecte. pag. 100.apreciază Vasile C.diferitele categorii de impozite pe o scară a justeţei sociale. Ghelase. el „analizează şi interpretează comparativ . ierarhizând . la descurajarea ocupaţiunilor neproductive”238.cifrele bugetelor de epocă”236. 3 238 Vasile C. Despre finanţele burgheziei. De asemenea. În vederea însănătoşirii finanţelor şi a creditului naţional şi pentru întronarea disciplinei şi raţiunii economice în acest sector de mare importanţă pentru propăşirea ţării. cit. cit. 1 236 idem. „criticând în numeroase articole diferite aspecte privind politica bugetară”235 aplicată la acea vreme de cei ce deţineau cârma finanţelor publice. Ion I. Demersul permanent şi fără menajamente pe problemele de fond ale relaţiilor financiar-bancare viza schimbarea.Mihai Eminescu a reuşit să descifreze şi să dezvăluie multe dintre neajunsurile politicii şi legislaţiei financiare şi de credit.el demască modul în care prin falsificarea conţinutului cifrelor.. pag. el a propus să se treacă rapid şi hotărât la schimbarea regimului economic şi a celui social .însă schimbare de guvernământ. op.Potrivit lui Ion I. de fiecare dată. Ghelase.. Mihai Eminescu îşi exprimă convingerea că impozitele directe răspund mult mai bine principiilor de echitate şi randament fiscal decât cele indirecte. Nechita. nu de orientare socială -. pag.dovedind o profundă „pătrundere ştiinţifică a semnificaţiei cifrelor .

Totodată.a operaţiunilor bancare propriu-zise şi a celor bursiere. ci în muncă constructivă şi în economii de cheltuieli”241 bugetare. realizarea acestui deziderat la noi este viabilă numai într-un orizont de timp îndepărtat. Ghelase. înfierează şi concesiunile publice. în opinia sa. el combate îndatorarea externă a ţării. Despre finanţele burgheziei. altfel urmând să asistăm neputincioşi la decadenţă a monezii şi la deficite bugetare”239. 6 241 ibidem 242 ibidem. Ion I. pag.cu precădere şi cu multe detalii asupra faimoasei Concesiuni Stroussberg. Mihai Eminescu demonstrează că emisiunea monetară „abuziv mai mare decât puterea anuală de producţie a ţării avea drept scop să acopere jaful în cheltuielile publice. Ghelase arată că interconectând problema bugetară cu cea economică. Mihai Eminescu „combate inflaţia monetară. cât şi lipsa de acoperire a acestei emisiuni prin stocul de aur al Băncii Naţionale. Pe primele le încadrează în categoria operaţiilor de comerţ şi le recunoaşte un rol social pozitiv. concentrându-şi atacul .pe care o demonstrează cifric . Remediul constă. pe cele din urmă le include în 239 240 Ion I. Pe baza unei „cunoaşteri temeinice şi documentate a organizării şi funcţionării Creditului Mobiliar Francez”243. El vede în această inflaţie o influenţă nefastă care a determinat pauperizarea maselor populare şi găseşte că responsabilitatea apariţiei ei o poartă atât disproporţia între producţie şi emisiunea fiduciară. 3 ibidem. „nu într-o reformă monetară. Mihai Eminescu face o analiză comparativă . arătând că pentru asigurarea unei stabilităţi monetare este necesară şi o stabilitate economică.drept „un puternic mijloc de acaparare a ţării”242 de către monopolurile ce-şi au sediul în statele creditoare.din unghiul de vedere al utilităţii sociale . pag. pag. considerând creşterea volumului împrumuturilor contractate de stat în străinătate . cu realism. denaturând valoarea monezii şi provocând falsificarea schimburilor”240. În acelaşi spirit. pag.Apreciază însă. că deoarece existenţa unui sistem fiscal în care să predomine dările directe este posibilă numai în ţările puternic dezvoltate economic. 7 94 . 5 243 ibidem.

apărute în limbile germană şi franceză”244. cit. * Mihai Eminescu a privit..prin manopere bursiere . care proteja avutul celor bogaţi şi lovea în existenţa maselor populare. a ridicat în preajma bilanţului. ale conducătorilor institutului de bursă”245. a cotaţiei titlurilor de valoare. 48 246 ibidem 247 Ion I. potrivit lui Ilie Haşeganu. respectiv pe o emisiune fiduciară întemeiată în primul rând pe producţie şi nu pe nevoi bugetare”247. cit. Nechita. „Mihai Eminescu pledează pentru schimbarea regimului economic şi a celui social. op. în exclusivitate. Cu această ocazie el explică şi mecanismul jocului de bursă. precizează Sultana Sută-Selejan. Ca un corolar al celor prezentate. Pe baza „studierii în profunzime a lucrărilor de specialitate în domeniu ale economiştilor şi finanţiştilor vremii. Ghelase. 100 95 . pag. care. subscriem aprecierii făcute de Ion I. „a 244 245 ibidem Ilie Haşeganu. pentru făurirea în locul unei economii de exploatare a unei economii de necesităţi . pentru înlocuirea sistemului fiscal perimat şi vexatoriu. Nechita. Mihai Eminescu „arată felul în care a lucrat Societatea generală de Credit Mobiliar din Franţa”246. cu scopul de a raporta profituri mari şi de a împărţi dividende supraevaluate. inducând astfel în eroare publicul tentat de posibilitatea obţinerii unor câştiguri mari .categoria celor de speculă şi le consideră profund dăunătoare societăţii. potrivit căreia. că tranzacţiile bursiere „aduc pagube acţionarilor şi publicului. el arată. dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului românesc de toate gradele „prin prisma cerinţelor vitale de dezvoltare a culturii şi producţiei naţionale”248.care cumpărând respectivele acţiuni. Despre finanţele burgheziei.o economie financiară bazată pe certitudine monetară. cu un sistem fiscal articulat şi raţional. în mod artificial . după cum relevă Vasile C. prin intermediul Bursei.. pag. Ghelase.cursul acţiunilor pe care le deţinea în portofoliu. foloasele fiind. op. a pierdut cea mai mare parte a banilor investiţi în ele. Astfel. Pentru a ilustra gravitatea consecinţelor ce decurg din ridicarea artificială. pag. 7 248 Vasile C.

sociale şi spirituale. creată. naţională şi universală. pe de o parte.. pag. pag. cit. El destina acest învăţământ înfăptuirii marilor imperative economico-sociale ale României. op. Mihai Eminescu a militat întotdeauna pentru unitatea instructiv-educativă a procesului de învăţământ şi a argumentat în acest sens „necesitatea şi posibilitatea dezvoltării concomitente şi echilibrate a învăţământului clasic şi a celui real . De aceea. „250. 211 252 ibidem. şi deci de imposibilitatea realizării depline şi a unuia şi a celuilalt în cadrul aceluiaşi profil. care demonstrase convingător că o şcoală modernă. 292 251 Vasile C. tehnic şi economic şi nevoile producţiei agricole şi industriale. şi adept al principiului educaţiei prin instrucţie şi al instrucţiei prin educaţie.. încurajarea muncii productive şi a industriei. 227. şi că un învăţământ înrâuritor şi de calitate este numai acela care se întemeiază pe o concepţie filosofică înaintată şi care este structurat în conformitate cu condiţiile concret istorice specifice fiecărei etape şi epoci în parte”253. printre care: „dezvoltarea şi diversificarea producţiei naţionale. a constituit. 224 253 ibidem. eterogen.susţinut necesitatea unui învăţământ modern şi eficient. „optimul între învăţământul clasic şi cel real. pe de alta. el „a respins cu toată vehemenţa ideile şi. modernizarea agriculturii şi valorificarea superioară a resurselor ţării etc. Ţinând cont de „experienţa şcolară. înainte de toate. chintesenţa frământărilor şi căutărilor pe linia modernizării învăţământului”251. care nu dă cunoştinţe teoretice şi practice trainice nici într-un profil. pag. legat de nevoile reale ale ţării”249..forme concrete de finalizare a scopului instructiv-educativ al şcolii elementare şi secundare”252. 292 ibidem. pag. arată Vasile C. încercările practice ale guvernanţilor liberali de a amesteca învăţământul clasic cu cel real. adică al unui învăţământ subordonat 249 250 Sultana Sută-Selejan. Nechita. Conştient de incontestabilele deosebiri de conţinut. nu este şi nu poate fi aceea care are un profil amalgamat. nici în celălalt. dezvoltată şi perfecţionată continuu în raport cu cerinţele devenirii economice. Doctrine economice. pentru el. de metodă şi de scop dintre cele două tipuri de învăţământ . 228 96 . pag. Nechita. şi învăţământul profesional.

a mers pe varianta împuţinării primelor şi înmulţirii corespunzătoare a ultimelor. favorabile înfiinţării şi întăririi şcolilor reale în ţara noastră. prezent şi viitor”256. 236 257 Mihail Manoilescu.nobilei misiuni de modelare deopotrivă a minţii şi a caracterului. De aceea. Extras din rev. 4 258 Ion Bulborea. cit. care să fie puse activ şi conştient în slujba societăţii. economice şi artistice candidaţii necesari. pag.. Eminescu economist. un pragmatic şi nu un visător. în nici un fel şi cu nimic. în concordanţă cu trebuinţele şi posibilităţile materiale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 57 97 .) şi import de gândire”257. El nu numai că „a înţeles adânc necesitatea şi utilitatea şcolilor reale secundare şi a celor tehnice. şi nici nu contrazicea. ci rezultatul studierii adânci a tradiţiilor înaintate ale poporului. el şi-a exprimat convingerea că „reorganizarea economico-administrativă a ţării nu trebuie să fie copia palidă a unor formule străine. Nepromovând niciodată „menţinerea intactă a numărului de şcoli umaniste existente şi crearea unei reţele noi de şcoli reale. pag. 226 ibidem. pag. * Aşa cum evidenţiază Mihail Manoilescu. nici nu era de natură să antreneze un efort material şi uman considerabil mai mare decât cea pe care o contesta. a cerinţelor lui imediate şi de perspectivă”258. 228 256 ibidem.cit.n. Un argument major al pledoariei sale pentru extinderea învăţământului real a fost şi capacitatea acestuia de a oferi facultăţilor tehnice. pag. Iar Eugen Simion subliniază: „Exasperat de 254 255 ibidem.. prin plasarea lor corectă pe coordonata de timp: trecut. Faptul că propunerea de separare a clasicului de real pe care a făcut-o şi a susţinut-o. şi că a pus interesele naţionale mai presus de orice”255. economice etc. prin raportare la nevoia de tehnicieni şi de alţi specialişti tot mai mult resimţită în societate. arată Ion Bulborea.. Mihai Eminescu s-a ridicat „în toate domeniile împotriva a tot ceea ce reprezintă copie (copiere mecanică n. 225. dar a dovedit şi simţ istoric. el a considerat inacceptabilă soluţia creării unor şcoli elementare şi secundare realist-umaniste”254. demonstrează că Mihai Eminescu a fost un realist. opiniile contemporanilor săi. pag. op.

pe baza scrierilor lui A. el militează „pentru o organizare instituţională conformă specificului naţional”260. Mihai Eminescu critică vehement legile străine care nu se potrivesc la noi. 51. fiind făcute pentru un stadiu de evoluţie socială pe care noi nu l-am atins încă”261. care toate au ca punct comun de pornire ideea de dreptate. pag. op. 259 260 Eugen Simion. op. Fr. reforme în favoarea ţărănimii etc. op. 45. El critică.reformismul străin de legile firii şi de legile naţiei. după cum arată Ştefan Staicu. exploatarea dintre clasă şi clasă. pag. Căci el a văzut întâi. edificarea unor instituţii de credit şi financiare adecvate stadiului de dezvoltare a ţării. totodată. 46 98 . tot ceea ce era exploatare a omului de către om: exploatarea dintre ţară şi ţară. Reliefând aceasta. Trâncu-Iaşi. subliniază Ion Bulborea.. 57 263 ibidem. care este. Ca urmare.. 4 261 Grigore L.. conform aprecierii lui Grigore L. pag. îşi exprimă convingerea că adaptarea cadrului legislativ la particularităţile de dezvoltare a ţării constituie una dintre condiţiile de bază ale bunei funcţionări a mecanismului social.n. faptul că „legile noastre sunt străine. „atât prin măsurile practice preconizate în vederea restructurării economice şi sociale a ţării protejarea industriei naţionale. dar preciza că însuşirea acestei provizii gata şi câştigate deja va trebui să constituie numai punctul de plecare pe calea unui progres propriu”262. Ricardo. Marţian. popor de ţărani (ţară cu economie slab dezvoltată n. P. Smith. Trâncu-Iaşi. el „nu era împotriva folosirii progresului şi a rezultatelor obţinute de popoarele cu experienţă îndelungată.). În acest sens. pag. cit.. şi cere să se respecte doar legile care purced de la popor şi rezultă din trebuinţa poporului. 52 Ştefan Staicu. cât şi prin argumentarea teoretică competentă a acestora. * După cum relevă Ion Bulborea.. 6 262 Ion Bulborea. „Gândirea sa economică . op. List. cit.arată Mihail Manoilescu . Mihai Eminescu susţinea transformarea burghezo-democratică a societăţii româneşti”263. în viaţa omenirii. şi trebuinţa naturii ”259. cit. cit. D.se poate urmări pe trei linii. exploatarea dintre neam şi neam. D. pag.

op. --------------- * * ------------- 264 265 Mihail Manoilescu. cit. pag. şi segmentul ei dedicat comentării problemelor economice. De aceea.cit. “articolele lui. în general. în pământul strămoşesc”265 – este “părintele ideologiei naţionale moderne în evoluţia noastră”266 şi “cel mai echilibrat creier politic al României în creştere”267. 6 269 Octavian Goga. românism“264. „un îndreptar sigur. Eminescu economist. 11 Octavian Goga. apreciază Ilie Haşeganu. 53 99 . în special. până la glezne.cit.. cea din urmă la ideea românismului economic. pag. iar învăţământul de profil se afla în stadiul embrionar. cea de a doua la principiul dreptăţii sociale. gândirea lui Mihai Eminescu se reazemă pe o mare bază triunghiulară ale cărei vârfuri sunt însemnate cu cuvintele: independenţă. pag. op. Şi astfel. Mai mult. axiome de valoare permanentă. dar ale cărui picioare sunt înfipte. el – “cel dintâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer. completează Octavian Goga. Ea poate constitui şi pentru generaţia actuală. a contribuit semnificativ la răspândirea limbajului economic într-o lume în care mijloacele de comunicare în masă erau extrem de limitate. op. 53 266 ibidem 267 ibidem 268 Ilie Haşeganu. Întreaga sa publicistică.. necesar şi mai ales românesc în labirintul teoriilor şi doctrinelor economice de orice fel”268. pag..Cea dintâi l-a dus la concepţia independenţei economice. potrivit lui Octavian Goga. dreptate. pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie naţională”269.

1. cu viaţa naturală. să cunoască natura şi viaţa ei pentru a-i smulge cât mai multe bunuri de care el are tot mai mare nevoie. Nechita. astfel. viaţa personală. pe nonposesori.. nu prin nimicirea obiectelor naturii. evoluţia economiei oricărei ţări este. atestă cunoaşterea în profunzime a economicului. al cărei principiu fundamental este acela că omul poate produce scopuri şi lucruri.Partea a III-a: GÂNDIREA ECONOMICĂ A LUI MIHAI EMINESCU În raţionamentele sale. omul caută să-şi creeze o viaţă nouă. Concluziile lor. 270 Vasile C. pag. politicului şi socialului. „în contact direct şi permanent cu natura. „pe lângă faptul că Eminescu a fost un economist de acţiune şi nu de catedră.cit. Aşa cum arată Vasile C. 1. un comentator înzestrat al faptului economic viu. analizate prin prisma conexiunilor lor organice. op.1. viaţa personală. Nechita. teoria şi practica se întrepătrund şi se susţin reciproc. El a contribuit efectiv la îmbogăţirea fondului conceptual al teoriei pe care a aplicat-o. el a mai fost în acelaşi timp un adept şi un reprezentant de seamă al teoriei în acţiune“270. constituie motorul dezvoltării ramurilor de activitate economică ale fiecărei naţiuni. cu viaţa naturii. în plină desfăşurare. întotdeauna. În formularea definiţiei acestui concept Mihai Eminescu pleacă de la constatarea că. Probleme teoretice Mihai Eminescu este părintele a două teorii economice: cea a economiei naţionale şi cea a costurilor aferente. se naşte cea de-a doua viaţă. 152 100 . din lupta aceasta cu natura. Teoria economiei naţionale Nevoile oamenilor şi ale popoarelor de a-şi însuşi cât mai multe bunuri şi de a-i domina. Cele mai de seamă contribuţii conceptuale ale sale în domeniul amintit constau în formularea unei definiţii a conceptului de economie naţională şi în elaborarea teoriei costurilor aferente. o victorie a posesorilor asupra nonposesorilor. De aceea.

principiul acestei destinaţiuni a existenţei personale e nemărginirea. întrucât la baza apariţiei. Fiecare popor tinde într-acolo de-a domina într-adevăr natura. reflectă o orientare materialistă. cit. Omul produce totdeauna ceva nou. al vieţii economice.) poporul care şi-o exercită stă mai sus..şi implicit economia naţională Mihai Eminescu. întrucât omite activităţile neproductive dintre cele circumscrise sferei economiei naţionale. 1137. altfel spus. 1138 272 ibidem.. trebuinţele şi interesele oamenilor. îndată ce scopul vieţii personale. ed. El îşi încheie raţionamentul prin a concluziona că „economia naţională e dominarea personalităţii asupra vieţei naturei. o naştere în veci nouă. pag. infinitul.cu momentele ei extreme principale: producţia şi consumul . c) rezultatele producţiei sociale .n.) un proces viu. XV. Remarcăm în această manieră de definire a economiei naţionale. cât şi explicaţiile adiacente ei. Manuscrisul Economia naţională. Cursul acestei vieţi e un cerc (o înlănţuire cauzală n. este ajuns. în Opere. b) conţinutul economiei naţionale se suprapune cu cel al producţiei sociale. şi câteva „caracteristici esenţiale ale respectivei definiţii. influenţa incontestabilă a gândirii fiziocrate. Suma dominării omenirei asupra naturei e civilizaţiunea adevărată. 1993. cu atât(. şi anume: a) atât definiţia. existenţei şi dezvoltării economiei naţionale. prin care. ceea ce numim viaţa averilor nu e un şir de lucruri şi de noţiuni moarte. ceea ce s-a lucrat se consumă. Nechita. intră în acţiune o a doua latură a procesului: consumaţiunea. eforturile corelative depuse. adică maximizând rezultatele obţinute şi minimizând. relevă Vasile C. simultan.). Identificăm totodată. pag..ci prin transformarea lor într-o formă mai înaltă. de-a urmări cele mai mari ţinte cu mijloacele cele mai mici„272. ci(. vol.sunt determinate de acţiunea factorului uman şi a celui natural. aşează scopurile. 1138 271 101 . producţie socială văzută ca o unitate indestructibilă a celor două momente principale extreme: producţia şi consumul”271.). înseamnă. iar cu cât dominarea aceasta e mai mare. producţia . Va să zică (Aşadar n. Bucureşti. de-a câştiga cea mai mare sumă a dominărei.n.

156. foarte mult. 155 275 ibidem. pag. nelibertate şi luptă. la nivel de ţară. avere şi productivitate. astfel. Nechita. dominaţie şi nelibertate. varietăţii şi eficienţei producţiei materiale. 1. 154.2..n. o victorie a posesorilor asupra nonposesorilor273“274. precum şi pe rolul determinant al vieţii personale şi al producţiei în realizarea progresului economic şi social”275. absolut sau comparativ. ca fiind. e) nevoile oamenilor şi ale popoarelor de a-şi apropria (însuşi n. pag. XII Vasile C. întotdeauna.putând lua naştere numai din conlucrarea omului cu natura. Viziunea eminesciană cu privire la conţinutul şi caracterul economiei naţionale . prin aceea că accentuează. în buna desfăşurare a acestui proces rolul primordial revenindu-i omului.) cât mai multe bunuri şi de a-i domina. 157 102 . cit. Fabricarea înlăuntrul graniţelor a acelor produse care reclamă. stăpânire şi valorificare a bunurilor din natură şi stadiul de civilizaţie. 273 274 vezi Anexa nr. a strategiei de producţie trebuie să reprezinte aplicarea principiului producerii mărfurilor pe baza mediei productivităţii muncii naţionale. d) existenţa unui raport de determinare şi de influenţare directă între economia naţională şi civilizaţia adevărată. Teoria costurilor aferente Elaborarea. avere şi putere.evoluţia acestei economii fiind considerată de către poet. pe nonposesori. ci de primele începuturi ale producţiei materiale şi ale societăţii omeneşti . pe importanţa volumului. gradul de dezvoltare al amândurora depinzând nu numai de cât. pe interdependenţele obiective dintre proprietate şi avere.viziune care nu condiţionează formarea şi dezvoltarea economiei naţionale de apariţia şi consolidarea statelor naţionale şi a naţiunilor în procesul trecerii de la feudalism la capitalism. (fiind intim n. pe relaţia cauzală existentă între gradul de cunoaştere.) corelat cu consumul de muncă cheltuit pentru obţinerea unei unităţi de produs. dar sunt vitale pentru naţiune. constituie motorul dezvoltării economiei naţionale . este înţelept a fi încurajată.„prezintă interes şi valoare ştiinţifică.n. op. ci şi de cum se produce. un volum mai mare de muncă decât în alte ţări. putere şi dominaţie.

Mihai Eminescu a elaborat. de la marile discrepanţe existente între productivitatea muncii agricole şi industriale. Teoria costurilor aferente la Mihai Eminescu . a politicii liberului schimb în relaţiile comerciale externe. ideea schimbului de neechivalente între ţările industriale şi cele agrare. arată Vasile C. între productivitatea muncii naţionale şi mondiale.nicidecum sistată. în sfârşit de la necesitatea imperioasă a schimbării acestei stări de lucruri ce perpetua menţinerea României ca remorcă a ţărilor industriale“276. pag. idem. nr. de către o ţară precar dezvoltată economic. 22 276 103 . el a pornit de la „realităţile şi aspiraţiile româneşti. Opunându-se concepţiei potrivit căreia specializarea naţională în producţie trebuie realizată în funcţie de superioritatea sau inferioritatea absolută sau comparativă faţă de străinătate. apreciind drept necesară producerea mărfurilor pe baza mediei productivităţii naţionale. total nefavorabil.dimensiune universală a gândirii economice româneşti. de la deosebirile apreciabile dintre costurile de producţie ale mărfurilor româneşti şi străine. ce se stabileşte pe piaţa internaţională între munca unui lucrător industrial şi munca ţăranilor. „concentrează următoarele mari idei: a) b) Mihai Eminescu ideea diferenţei considerabile dintre productivitatea muncii agricole şi a celei industriale. clasicii economiei politice atribuiau conceptului general de costuri formele particulare de costuri absolute şi de costuri comparative . În elaborarea acestei teorii. teoria costurilor aferente. 26 din 1 iulie 1977. După cum se cunoaşte. ilustrată de raportul vânzare-cumpărare. Nechita. Extras din „Revista economică”. respectiv a superiorităţii intrinseci a industriei faţă de agricultură. În teoria costurilor aferente. Aplicarea. o aserveşte inevitabil naţiunilor puternice. de la caracterul predominant agrar-ţărănesc al economiei naţionale.desemnând prin acestea cuantumul cantitativ şi îndeosebi calitativ de muncă naţională înmagazinat într-o marfă sau în mai multe mărfuri.

de unde mai iei încă nouăsprezece? Neapărat că din alte produse şi nu din lână. pe când meşterul străin a lucrat ocaua de lână şi i-a dat o valoare înzecită în câteva ceasuri. şi cea a costurilor aferente. vol. 20. a unor mărfuri care să se situeze din ce în ce mai sus. pe scara eficacităţii muncii naţionale“277. pag.n. 21 104 . pe de o parte. în timp ce cea de-a doua găseşte determinantă superioritatea sau inferioritatea internă faţă de media productivităţii muncii naţionale (adică n. de se va face sau nu. pe de altă parte.) inferiorităţii productivităţii lor naţionale şi. De acolo vine că ţăranul trebuie să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux. pe când cealaltă cu aspectul calitativ naţional. Prima teorie sugerează concentrarea eforturilor naţionale în acele activităţi unde există o superioritate. Cea dintâi consideră importantă superioritatea sau inferioritatea absolută ori comparativă faţă de străinătate. a imposibilităţii avansării de către ele. îndeosebi. atât de conţinut. cât şi de funcţie socială. Dar grâul se produce cu osteneală multă şi spor puţin.n. Nechita. Potrivit lui Vasile C. X. există numeroase deosebiri esenţiale. deci din grâu. Spre a produce un fir de grâu iţi trebuie o vară întreagă şi atunci încă atârnă de la ploaie şi de la vânt. absolută şi 277 278 ibidem. „prima teorie operează mai mult cu aspectul calitativ individual. Aceste idei îşi găsesc exemplificarea în câteva fraze de o densitate deosebită: „Franţuzul ia o bucată de metal în preţ de 50 de parale şi-ţi face din ea un ceasornic pe care ţi-l vinde cu doi napolitani. şi nu mai jos.) faţă de nivelul absolut al cheltuielilor ocazionate de producerea mărfii tradiţionale ce urmează a fi dată în schimbul celei importate. comandat în străinătate”278. Între teoria costurilor absolute şi a celor comparative. pag. cuantificabil prin productivitatea muncii naţionale. datorită (din cauza n. în Opere.c) ideea capacităţii limitate de plată a ţărilor agricole şi a degradării ei continue. dumneata îi vinzi ocaua de lână cu un franc şi el ţi-o trimite înapoi sub formă de postav şi-ţi ia pe aceeaşi oca 20 de franci… Cu ce-mplineşti cusurul de la unul până la douăzeci. Paralele economice. 23 Mihai Eminescu. în circuitul economic mondial.

Dintre economiştii care s-au aplecat asupra acestei problematici.dimensiune universală a gândirii economice româneşti. Enric Winterhalder. 2. a necesităţii. cu insistenţă. Nechita. Între opiniile exprimate. într-un caz avem de-a face cu justificarea monopolului industrial al occidentului. fac parte: Dionisie P. o teorie a schimburilor internaţionale. Alexandru D. Marţian. Tudorel Postolache.comparativă. Istoria ştiinţelor în România.a. „Inspirându-se din tezele eminesciene. a celor din urmă ţări de către cele dintâi.n.). pe calea schimbului internaţional neechivalent. pe care-l consideră la fel de avantajos pentru ţările agricole ca şi pentru cele industriale. cu motivarea amplă şi convingătoare. cu argumentarea împărţirii lumii în ţări industriale şi ţări agricole şi cu escamotarea exploatării. faţă de străinătate. Ştiinţe economice. Teoria costurilor absolute şi comparative propagă liberschimbismul. Vasile C. După cum se vede. bogat cunoscută şi recunoscută pe planul internaţional al vremii“280. Editura Academiei. 23 280 ibidem 279 105 . Aurelian. dimpotrivă. teoretică şi istorică. Ivanciu Nicolae-Văleanu. Ion Ghica. întâlnim elemente convergente. au existat ample preocupări conceptuale privind starea şi perspectivele economiei ţării. Ion Strat. Ion Bulborea. un volum mai mare de muncă decât în alte ţări. la încurajarea acelor domenii care prezintă productivităţi mai mari. posibilităţii şi modalităţii industrializării tuturor ţărilor“279. deosebiri şi nuanţe. Nicolae Şuţu ş. a acelor produse care reclamă. Constantinescu. iar cealaltă. Concepţiile despre starea şi perspectivele economiei româneşti În România celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Petru S. mai târziu. Operele lor au fost analizate în lucrări ca: Nicolae N. în ţară. îndeamnă. Teoria costurilor aferente la Mihai Eminescu . extras din rev. fundamentând promovarea cadrului necesar asigurării demarajului industrial pentru ţările mai puţin dezvoltate. de la un economist la altul. Xenopol. Mihail Manoilescu avea să finalizeze. Iar.. pe când teoria costurilor aferente îl neagă. absolut sau comparativ. în celălalt caz. şi renunţarea la producţia (fabricarea n. pag. cit.

Editura ALL. politicul e precedat sau condiţionat chiar de economic. Din gândirea economică progresistă românească. era extrem de firesc să le analizeze în strânsa lor interconexiune. Imprimeria Ardealul. „fiindcă ambele . probleme economice.a. Sultana Sută-Selejan.Bucureşti. Ivanciu Nicolae-Văleanu (coord. Mihai Eminescu şi-a exprimat punctul de vedere asupra problemelor economice. Bucureşti. 1982. Prefaţă la culegerea Texte din literatura economică în România. pag. op. dacă este adevărat. I şi II. iar. Gheorghe Zane. Editura RAMO. 1999. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică. şi în realitate politicul nu poate fi despărţit de economic. Costin Murgescu. Cluj. preponderent în articolele sale publicate. Secolul al XIX-lea. Editura Enciclopedică. în ziarul conservator Timpul. totuşi. acordându-le întreaga sa atenţie şi străduindu-se să elaboreze soluţii pentru rezolvarea lor. vol.). 1960 ş. ediţia a II-a. Istoria gândirii economice româneşti. Bucureşti. chiar dacă în mai mică măsură. Editura Economică. un tot organic. 1994. Totodată. cum. şi în zilele noastre. Ivanciu Nicolae-Văleanu. 24 106 .. de altfel. adeseori. de fapt. gândirea economică eminesciană trebuie privită şi înţeleasă numai în intimă corelaţie cu cea politică. Datorită faptului că în vremea în care el a trăit. deşi economicul în sine nu are valoare şi nu ia conştiinţă de sine decât prin politic sau raportat la acesta“281. Mihai Eminescu a acordat şi el o atenţie deosebită atât investigării situaţiei economice a ţării. 1938. de altfel. la fel ca. că primul are şi trebuie să aibă întâietate.arată Ilie Haşeganu – constituie. el şi-a făcut cunoscute opiniile economice şi prin intermediul altor publicaţii. Constantinescu. Mersul ideilor economice la români. la el. Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană. cât şi formulării unor soluţii destinate îmbunătăţirii ei. ca de exemplu: Curierul de Iaşi şi Convorbiri literare. cit. Gândirea economică românească în secolul al XIX-lea. Tratat de doctrine economice. De aceea. Bucureşti. 1968. de-a lungul perioadei 1877-1880. Bucureşti. 1994. nu este mai puţin adevărat că. Victor Jinga. Nicolae N. problemele politice erau. Bucureşti. 1996. Bucureşti. în mare măsură. 281 Ilie Haşeganu.

prin intermediul severei analize critico-antitetice la care supune industria şi agricultura. pot fi redate.1. măcar pentru trebuinţele noastre. Concepţia lui Mihai Eminescu despre dezvoltarea industrială are două coordonate esenţiale. Toate calităţile lui. Naţia agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial. ca ramuri fundamentale ale economiei naţionale.va să zică ea păgubeşte dublu 282 Mihai Eminescu. pag. Cu privire la rolul industriei în economia unei ţări. 116 107 . el îşi deprinde mâinile la o sumă de lucrări ce pân-atunci i-erau necunoscute şi toate deprinderile acestea sunt aptitudini nouă. vol. în interconexiunea lor. ed. sintetizat. el scrie: „Importanţa producţiunii industriale nu consistă în scumpetea sau ieftinătătea articolelor. Neapărat trebuie să devenim naţie industrială. Această importanţă este scoasă în evidenţă de către Mihai Eminescu. atât transportul. Dependenţa economică o atrage după sine pe cea politică. toate predispoziţiile de gust. 1985. Un popor se creşte prin industrie proprie. privite. „pe când naţia agricolă plăteşte. Industria Un popor se creşte prin industrie proprie. toate resorturile lui intelectuale şi morale se pun în mişcare prin munca industrială.cit.. Mihai Eminescu nota că. transportul şi câştigul comerciantului se scad din preţul cu care naţia agricolă îşi vinde productele .1. cât şi vama şi câştigul comerciantului la cumpărătura unui obiect industrial. de arte. astfel: 2. La noi industria este slab dezvoltată şi se confruntă cu un proces de înstrăinare amplu. Constatând pericolele pe care le prezintă exclusivismul agricol. abordată în intercorelarea sectoarelor de activitate ce o compun. ci în partea ei educativă. Nu numai motive. talente nouă. vama.1. STAREA Aprecierile pe care Mihai Eminescu şi o serie de prestigioşi economişti români contemporani lui le-au formulat asupra situaţiei de facto a economiei româneşti a epocii. XIII. tot în aceeaşi vreme. a căror sumă constituie puterea colectivă a poporului”282. în Opere. activităţi nouă. şi anume: rolul jucat de industrie în cadrul unei economii naţionale şi starea ei în România celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.2.

X. Frază şi adevăr. vol. trebuie mai întâi să fii naţie industrială şi după aceea abia să ai instituţiile naţiilor industriale”284. aşa cum se întâmplase cu Convenţia cu Austro-Ungaria şi cu Consorţiul Stroussberg. Protestează. în Opere. politica economică.) austro-ungari de-a preface Orientul într-un teren de colonizare”287. în Opere.n. M. în dese rânduri. Frază şi adevăr. X. vol. Încă din 1875. în Opere. 21 285 idem. X.austro-ungare. 88 108 . trebuia să aibă o linie de conduită fermă şi precisă. C-un cuvânt naţia agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial. tendinţa de a acorda concesiuni inechitabile. Eminescu avea curajul să afirme că vecinătatea Austriei constituie o ameninţare permanentă pentru tânărul stat român. Pentru poet. ci trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre. pag. 125 287 Mihai Eminescu. în considerarea situaţiei internaţionale şi a raporturilor interstatale. Paralele economice. Mihai Eminescu trăgea un semnal de alarmă pentru conducătorii de atunci ai statului român. pag. pag. capeţi în schimb o jumătate de vagon de obiecte de lux.relevă Constantin Buşe . pag. Mihai Eminescu conştientizează faptul că dependenţa economică atrage după sine şi dependenţa politică.în toate tranzacţiile ei. pag. 31 idem. X. vol. Apoi e cumplit de mare diferenţa între valori. guvernele indiferent de coloratura lor „ajungând să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”285. vol. la vânzarea productelor ei. prin politica sa economică agresivă”286. Aspecte social economice în proza politică a lui Mihai Eminescu. ba de-a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri. în interior şi exterior. 31 286 Constantin Buşe. care urmăreau înrobirea economică a României. definitiv.experienţa tristă ce începuse să se acumuleze în urma punerii în vigoare a Convenţiei economice româno . pe care le cunoştea foarte bine. Totodată. dar vezi că trebuie omul să-nveţe mai întâi carte şi apoi să calce a popă. cari neputând concura cu fabrica devin proletare”283. 283 284 idem. la cumpărătura celor străine. El „avea în vedere . care să înlăture.. în Opere. Ştim prea bine. împotriva cedării în faţa presiunilor venite din afară. Încărcând 500 vagoane cu grâu. făcându-le cunoscut că „nu mai e azi nici o îndoială asupra ţintei a o seamă de politici (politicieni n. Iar în articolul intitulat Paralele economice conchidea: „Neapărat că nu trebuie să rămânem popor agricol. cit. rev.

şi ca grad de înzestrare tehnică. ciobotari. apoi erau işlicăria. şi care puteau apăra industria din ţară. aproape întru totul. De la 1859 şi până mai dăunăzi. şi ca nivel de productivitate a muncii . X. mai cu seamă. în Bucureşti. Sub influenţa unor asemenea idei. căci. căci. Nu numai înlesnirea comunicaţiilor. Poate să se stingă în bună voie. pag. şi. idem. Industrie şi comerţ. din păcate. trebuinţele le satisfacem cu obiecte importate”. am lăsat să dispară sau să cază în desuetudine restricţiile ce existau. că România este o ţară agricolă. i se măsură puterile. încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. că ea nu poate produce decât în sfera agricolă. izraeliţi. şelăria. Astăzi. nici de sărbătoare. care primeşte orice condiţii”. cit. comercianţi care vând haine gata aduse de la Viena şi Pesta şi altele. La om lucrul se schimbă. contrarie libertăţii absolute în tot şi în toate. Meseriaşii români ce mai există. se va găsi. al doilea. Căci. 1980.îndreptăţind. dezastruoasă prin urmările ei. să dispară. ca unealtă pentru producere. cu putinţă. se lucra mătase şi se făceau dintr-însa ţesături de tot felul. căldărăria. totdeauna.. Mania de a trata pe om ca simplă maşină.. pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia. industriale. afirmaţia potrivit căreia România era o ţară eminamente agricolă. vol. Iar la toate acestea se mai adăuga şi o exploatare profund neomenoasă a forţei de muncă290. vita de muncă se cruţă la boală. ed.. nu mai există acele industrii. dar. cu consecinţe dintre cele mai nefaste asupra sănătăţii biologice a lucrătorilor. precum tabaci. atitudine concretizată în: convingerea că România „Nu de mult. neprevederea şi nepăsarea întru apărarea industriei şi comerţului. cât şi din acela al cauzelor care au condus la apariţia respectivei situaţii. dar se confrunta şi cu un declin accentuat288 şi cu un proces de înstrăinare amplu289. industrii însemnate: se fabricau tesmenele. Robie modernă. vol. nu se încarcă peste măsură. nevoia e o dăscăliţă amară. în Opere. Industria nu numai că era slab dezvoltată . altul la loc. nu 288 109 . Între principalele cauze pe care Mihai Eminescu le considera ca stând la baza sumbrului tablou prezentat se numără subevaluarea de către statul român a importanţei industriei naţionale291. IX. întâi. a trebuit. apoi. 286 291 „Cauza principală e lipsa de pricepere din partea statului în privirea importanţei industriei într-o ţară.şi ca diversitate de ramuri. pag. ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă. blănăria din Bucureşti era căutată în seraiul din Constantinopol. care se exportau. idem.. în Opere. am crezut. 249 289 „În stradele unde erau aşezate acele industrii de care ne amintesc încă numirile acelor strade. şi prin toate actele oficiale continuu am declarat. este. este. de acolo. nu mai sunt în stare a se susţine”. Instituţia corporaţiilor ni s-a părut o instituţie învechită. însă. că producerea industrială ar fi rezervată altor ţări. să nu se bucure nici de răgazul pe care scriptura îl asigură până şi animalelor. dispar. căldărari.Starea industriei româneşti este analizată de Mihai Eminescu atât din punctul de vedere al situaţiei de facto existente la acea vreme. tot ce poate fi mai neomenos. înfloreau. în ţara absolutei libertăţi. ibidem 290 „La noi. astăzi întâlnim. se argăseau piei.

Egalitatea n-a însemnat la noi prefacerea claselor de sus în clase muncitoare .cu o muncă superioară se-nţelege . precum şi introducerea pripită a egalităţii sociale294. industriaşii şi comercianţii nu ar fi fost în stare a le satisface. spiritul de întreprindere. sau că nu-i pot găsi decât cu dobândă prea scumpă şi.cauzată de insuficienţa capitalului disponibil pentru împrumuturi şi de nivelul prohibitiv al dobânzilor percepute pentru credite292 -. în fine. care să înlesnească trebuinţele comerţului şi ale industriei. Este incontestabil că. pe cari pământenii. Meseriile. nici solvabilitatea. nici. că aceia în mâinile cărora e concentrat numerarul. în Opere. nu era licitaţie pentru procurare de obiecte pentru diferitele servicii ale statului. prin simplul efect al abilităţii reale a străinilor. fie oricât de rău plătit”. trebuie să cauzeze ruinarea acelor clase”. pag. trebuia a fi preferat. dacă concesiunea se mai putea îndeplini întocmai de către concesionarul străin. Referitor la această nesusţinere. nu există o adevărată bancă. 248 294 egalitate „care nu trebuie confundată cu egalitatea înaintea legii. de către autorităţile statale. IX.este şi trebuie să rămână o ţară eminamente agricolă. a trebuit să se facă funcţionar. dau bani împrumut c-o dobândă a cărei plată. 402 110 . pierderea de către populaţia autohtonă a spiritului de întreprindere293. în ţară ca şi în Bucureşti. cu un cuvânt acea cultură ce se dobândeşte prin exerciţiul industriei şi comerţului. 247 293 „Prin continua înlăturare a pământenilor li s-au luat însă mijlocul de-a se dezvolta şi susţinea practica şi inteligenţa afacerilor. idem.. dar. să se constituie în stat o pătură de industriaşi şi comercianţi străini. ci (. am făcut tot. în general. Industriaşul şi comerciantul român. dificultatea obţinerii de finanţare de către întreprinzători .mai ales. Nu era întreprindere. în Opere. că străinul ce se prezenta nu justificase nici cunoştinţa specială. şi. că industria şi comerţul nu pot prospera. am lăsat nu numai să se facă ca naţionalii să fie înlăturaţi de către străini. la care să nu fi admis pe pământeni deopotrivă cu oricare străin ce s-ar fi prezentat. dar şi în Ţara Românească. atât în Moldova. În cultul nostru pentru străini..n. infectarea acestora cu ruşinea de muncă şi bolirea de deprinderea claselor vechi de-a câştiga mult prin muncă puţină”. ca să nu piară. şi. vol.. fiindcă ele nu găsesc bani pentru trebuinţele lor. vol. educaţiunea industrială şi comercială.) acele opinii împărtăşite de bărbaţii care aveau direcţia în ţară. a trebuit să renunţe la industrie. ridicarea barierelor protecţioniste de apărare a industriei. să nu se fi acordat concesiunea străinului. la comerţ şi. ibidem. pag. idem.ci boierirea claselor de jos. nu numai contra năvălirii străine. X. au înlesnit ca străinii să năvălească în ţară. favorizarea străinilor la adjudecarea licitaţiilor publice organizate de stat pentru contractarea de bunuri şi servicii. neavând mijloace şi neputându-şi-le procura din lipsă de adevărate institute de bancă. n. pentru că acesta ar fi lăsat cu preţ mai ieftin. a elementului întreprinzător autohton. ibidem. Ilie numai trebuinţele ivite. numai cu siguranţă reală. Industrie şi comerţ. pentru armată între altele. 249 292 „Plângerea generală e că nu sunt bani la noi. după condiţiile contractului cu preţul stipulat”. nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi îndeplineşte tot felul de sarcini. pag. Aceleaşi opinii ne-au împiedicat a ne gândi la măsurile necesarii de apărare. Nu ne preocupam că. spre a susţine pe străini şi industria străină. ci şi contra importării obiectelor de industrie străină. pag. comerciantul şi industriaşul român contribuie la toate sarcinile de tot felul ale statului.

plasamentelor. săraci şi ursuzi. Un punct de vedere similar. 295 111 . coroborată. însă formulat într-o terminologie incendiară. chiar militar. Ea acţionează astfel. funcţionarilor lor. politic şi. a societăţii ţărăneşti. să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina (îţi n. Ca-n colonii. străini stabiliţi în ţară . pentru a proteja dezvoltarea capitalismului uzurier (aici. casa tot bordei. sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini.n. dar prejudiciante pentru ţară 296. ţara legală şi societatea parazitară de tip urban din care se recrutează pătura superpusă. Nu. adică sistemul aşezămintelor juridic-instituţionale. pus în slujba expatrierii rezultatului muncii naţionale în beneficiul economic al puterilor străine. 1984.n. pentru că nu e statul naţional al românilor. Această pătură va utiliza ţara legală.) străinilor. iar noi rămânem tot cum am fost. ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor. sistemul societal este structurat în trei compartimente: ţara reală. ci statul sucursală de la gurile Dunării. îi predispune la a face compromisuri favorabile lor. Apariţia şi amplificarea acestui fenomen au la bază faptul că respectivele persoane sunt. care sprijină. cu o statură morală pigmeiană.oameni a căror lipsă de simţământ românesc. singura productivă”295. Bucureşti.n. pag. în opinia sa. Sincronism european şi cultură critică românească. după împrejurări. cu banii câştigaţi la noi. finanţa internaţională (îşi n. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. infiltrarea şi menţinerea persoanelor ce o alcătuiesc. cu doine melancolice şi cu chiolhanuri abrutizante. financiar.) comercial. scrisă de Ilie Bădescu. al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele (însemnele bunăstării n. narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac. pentru a confisca plusprodusul ţării reale.Bădescu comentează: „În viziunea lui Mihai Eminescu.) clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm. De ce să ari. 242 296 ibidem. De aceea nu e tragere de inimă în ţara românească. stă la baza lipsei de elan în muncă a românilor: “Statul român nu apară bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. regăsim şi la Petre Ţuţea. creditelor. Pentru că. în structurile decizionale ale aparatului socio-politic şi economico-legislativ al ţării. termenul uzurier are semnificaţia de bancar n. Ample dezvoltări referitoare la acest subiect se regăsesc în lucrarea Sincronism european şi cultură critică românească. adesea.) va fi tot opaiţ. pentru interesul ei. vilele din noile cartiere ale Capitalei sunt ale Ilie Bădescu. atunci când se pronunţă asupra cauzei care. drumul tot cărare. Aici e sursa adevărată a indolenţei româneşti: în exploatare. în general. să gândeşti.n.

Mihail Manoilescu.scria el . graţie unor coincidenţe între interesele burgheziei (în accepţiune extinsă : diriguitorilor n. un modus vivendi. şi demonstra că slăbirea noastră politică şi economică . ei – ca să ne sugă (spolieze n.că împărăţia vecină. 300 Mihai Eminescu. el critica intenţia monarhiei austro-ungare de a ne cere să-i acordăm noi concesiuni economice .care înlesneşte spolierea297”298. întrucât. Naţiunea română stă deoparte: departe de viaţa economică.n. înlesniri. De aceea. Să nu ne înşele forfota economică. a produselor industriei austro-ungare. „Noi credem . Niciodată(. 72 297 112 . ci.) la alta. Să nu ne înşele o reţea telefonică. de interesele burgheziilor străine şi de acelea ale burgheziei româneşti. Mihai Eminescu arăta ce înseamnă a acorda noi avantaje pentru desfacerea. tot timpul. Rostul şi destinul ei istoric. câteodată. politică: nu noi ne zbatem. pag. 1998. care înţelege atât de bine toate acestea. Concesiuni economice. caracteristica definitorie a acestui proces de spoliere Mihail Manoilescu opinează: “Evoluţia economiei româneşti a fost dictată. prin raportare la axa istoriei. la noi. Burghezia română. eventual. în Opere. Accentul influenţei străine a putut să se deplaseze de la o putere la alta şi de la o constelaţie (de influenţă n.) şi cele ale naţiunii. pe teritoriul românesc.„avantaje noi pentru înlesnirea desfacerii industriei sale în România”300 . ar trebui să chibzuiască cu noi. predominantă şi creatoare de destin”.provocată de noile concesiuni ce ar urma să le acordăm . X. în care nu poate să fie decât spoliată.n. nu zic să ne înlesnească. Concesiunile299 economice făcute în raporturile comerciale cu alte state erau considerate de către Mihai Eminescu ca fiind şi o importantă cauză de vătămare a suveranităţii economice a naţiunii. ţara noastră era o importantă apărătoare. departe de statul liberalodemocrat. Editura Athena. financiară. prezidează şi. 1997.vechililor. Dar influenţa economică străină a rămas. prin poziţia sa geostrategică. pag. vol. acest interes a fost satisfăcut. Bucureşti.ar fi dăunătoare chiar şi intereselor monarhiei dualiste.. în articolul intitulat Concesiuni economice. atât a respectivei monarhii.) mai bine. Manifestul revoluţiei naţionale. pentru ei şi unde le trebuie lor. pag.n. o şosea nouă: nu le fac (nu le iniţiază. finanţează construirea n.n. în aceasta privire.7 299 termenul „concesiuni” este folosit în sensul de concesii .) ea n-a fost îndrumată integral de interesul naţional românesc. în exclusivitate. Editura Crater. cât şi a altor puteri europene. Bucureşti. 6. o linie ferată.drept contrapartidă a unui sprijin politic pe care ni l-a promis.140 298 Petre Ţuţea (şi colectiv). de Sintetizând. Sinonime: favoruri.facilităţi.) pentru noi şi nu ne trebuie nouă.

în condiţiile de astăzi ale muncii. O deplină subjugare economică. este împărtăşit de o serie de faimoşi economişti. 55 [Texte(. februarie 1884. S. 1967. îţi torc şi îţi ţes alţii lâna. plin de indignare. Editura Academiei Republicii Populare Române. Zane.Nicolae Şuţu. Petru S. P. 1882. Aurelian -. * Punctul de vedere eminescian asupra stării industriei româneşti şi a cauzelor slabei dezvoltări a acesteia. pag.)]. Xenopol. Opere economice – Texte alese.i. 303 Alexandru. cu date statistice pe anul 1872 (de fapt. adresează. [O.Tablou publicat în anul 1881 de către Oficiul Statistic al Ministerului Finanţelor). Xenopol.). demoralizarea şi moartea ”301. atât de formaţie protecţionistă . pag. industria manufacturieră nu există”304 şi că „fabricile de oarecare importanţă abia contează în balanţa ibidem Petru S.-X] Studiu introductiv de Costin Murgescu. traducere de G. Şuţu constată că la noi. Editura Librăriei S. Editura Academiei Republicii Socialiste România. [Studii(. Bucureşti. Despre industria manufacturieră. 23. Craiova. Aurelian. pag. A se vedea pe larg: Alexandru D. Secolul al XIX-lea. „pentru a dovedi că suntem o ţară curat agricolă. Aurelian denunţând transformarea ţării în furnizoare de produse agricole şi materii prime. dar lasă şi pe altul să trăiască.-A]. 150-174 304 Nicolae Şuţu. Leben und leben lassen. cât şi de orientare liberală . LXII [O. 1967. Enric Winterhalder -.e. Vedere generală [D. e egală cu sărăcirea.)] în [O. fragment din lucrarea Studii economice. Opere economice – Texte alese. Aurelian. în Petru S. 1849.n. arătând că importăm prin excelenţă articole industriale şi exportăm produse agricole şi materii prime”303.)] în Texte din literatura economică în România. este un proverb german care se tâlcuieşte: Trăieşte tu. pag. următoarele cuvinte propriului său popor: „Ţie-ţi macină alţii grâul. Bucureşti. Ion Ghica.Alexandru D. Bucureşti. Iaşi. D. ediţia a II-a. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Astfel. N.-X]. în timp ce „industria dominantă este munca pământului.e. confirmat de datele statistice.e. iar A. D. analizează structura importurilor şi exporturilor. pe perioada anilor 1872 – 1880 n.m. 1960. Xenopol. în piaţă de desfacere pentru produsele industriale ale marilor puteri. Economia rurală [Economia(. Xenopol. inul şi cânepa“302. Comerţul exterior al României (Analiză a Tabloului general al comerţului României cu statele străine în decursul anului 1880 . Samitca. din Notions statistiques sur la Moldavie.a ne crea o piaţă pentru munca populaţiilor noastre din târguri. [Notions(.].)] 302 301 113 .

n. Xenopol „mai cu seamă de concurenţa străină şi de o rea sistemă de instrucţie”308. Industria. din Convorbiri economice. Industria. de la vlădică până la opincă. în Texte(. Xenopol este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. o cizmă. în Texte(. 257 308 Alexandru D. Industria cea mică sau meseriile. un scaun. în Texte(. pag.m. S.-A). I.m. Slaba dezvoltare a industriei româneşti este provocată. în opinia lui A. iar în a lui P.Nicolae Şuţu. Starea noastră economică (S. Enric Winterhalder. iar după E. Economia rurală.). pag. Xenopol. de lipsa de spirit întreprinzător a cetăţenilor310. 7-8 decembrie 1863.). în op.). 1968 309 Petru S. pag.).p. Aurelian. (D.). din Românul. de „imposibilitatea făuririi industriei proprii pe calea unei politici liberschimbiste”309. Culegere de studii.s. aprilie-iunie 1877.. 243 312 „Dobânda mare a capitalului este o piedică foarte mare.). Bucureşti. din Convorbiri literare. de nivelul înalt al dobânzilor percepute la credite312.industriei indigene. care să nu fie adusă gata din străinătate”306 -.astăzi este un oraş exclusivamente de consumaţiune şi de petrecere. nr. care ucide multe întreprinderi chiar în leagănul lor”.). la Senat şi la Consiliile comunale şi judeţene. preocupaţi exclusiv (numai n.m. Cum ştim a încuraja industria naţională (i.. Bucureşti. Din gândirea economică progresistă românească. o căciulă. Winterhalder. manufapturele lor sunt inferioare în calitate şi mult mai scumpe decât manufapturele străine”307. II.. în (O. pag. cit. 245 307 Enric Winterhalder.).) din Românul. pag. Bucureşti. Datoria tinerimii în domeniul economiei. din Convorbiri economice.).(I. nu demult. 1872.n.n. (D. Editura Ştiinţifică. un pahar. 55 311 „Singura şi adevărata solicitudine a oamenilor stăpâni.). iar exploatarea lor n-a ajuns până azi să oprească concurenţa din afară”305. D.t. de lipsa de interes a autorităţilor statului în propăşirea ei311. de lipsa protecţiei din partea ibidem Ion Ghica. Problema populaţiei în ţara noastră (P. IV. Aurelian. Studii asupra stării noastre actuale. Ghica. nu este alta decât împlinirea dărilor şi recomandarea şi susţinerea candidaţilor la Cameră. după N. un adevărat centru manufacturial . 1872. din duşumea până în tavan.) cum să nu scape ţara din ghiarele concesionarilor”. iar E. pag..i.Ion Ghica. Winterhalder observa că „meseriaşii noştri câştigă puţin şi. an XI. în casa cea mai modestă. pag.). cu toate astea. în Texte(. LXII 310 „Moldoveanul nu-i deloc industriaş şi guvernul nu ar putea face prea mult pentru a deştepta în el tendinţa spre întreprinderi industriale”. februarie 1884. Ghica deplângea Bucureştiul care „a fost. 262 306 305 114 . în principal.e. ca şi în palatul cel mai somptuos. Starea de decădere a industriei noastre este cauzată.c.) din Notions(. 24 – O prezentare detaliată a opiniilor lui Alexandru D. un şervet. Şuţu.i. după I. cum îşi zic ei. în Texte(. din tălpi până în creştet nu poţi găsi un pat. 26 noiembrie / 8 decembrie 1860. 331.

rezidă în aceea că. Ivanciu Nicolae Văleanu. Parţialitatea convergenţei. Nicolae Şuţu. dar au opinat pentru realizarea ei numai în condiţiile liberului schimb cu străinătatea. ibidem 315 ibidem 316 „Industria manufacturieră este. dar au negat-o pentru România. iar cu cei ai protecţionismului.). astfel. prelucrarea pieilor. adică cât 2/3 din Moldova.dependente de aceasta”. să ne aruncăm orbeşte în întemeierea de mari întreprinderi manufacturiere? După cum am spus. ajutată de arta mecanică. în starea actuală de lucruri nici nu trebuie să ne gândim”. În opinia lui N. cei din urmă. prin urmare. productul”. pag. posibilitatea de înfăptuire într-un orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat. „liberschimbismul oferea cadrul propice prosperării agriculturii comerciale moşiereşti. din Notions (.). de lipsa mijloacelor eficiente de comunicaţie314. un loc printre cele dintâi naţiuni industriale. totală. azi. dezvoltării unor industrii . între concepţia eminesciană şi cea a exponenţilor liberalismului economic. pe o întindere de 50 de leghe pătrate . din nou. este aceea care a făcut din Cantonul Genevei. deplasându-i. ibidem „Lipsa de mijloace bune de comunicaţiune scumpeşte transportul şi.117 leghe pătrate. I.. Tratat de 314 313 115 . şi că orice se fabrică în străinătate trebuie să fie mai bun”315. Dacă în privinţa precarităţii stării industriei româneşti şi a cauzelor care au provocat-o. sunt incomparabil mai avute. în Texte(.statului313. 55 317 „Cu resursele pe care le posedă şi cu debuşeul său la Dunăre. de spirt . industria manufacturieră. Ar trebui oare. mult mai lipsite de elemente de bogăţie. a inului. aceea care realizează cele mai prompte şi mai considerabile profituri. fabrici de zahăr. ibidem. ţară limitată la un teritoriu de 1. congruenţa cu reprezentanţii liberalismului economic este parţială. fie au acceptat-o în principiu. opiniile lui Mihai Eminescu se află în deplină congruenţă cu cele ale contemporanilor săi.. totuşi. a ridicat Anglia şi Statele Unite la prim rang între naţiunile bogate şi puternice de pe glob..adică mai puţin decât jumătatea celui mai mic judeţ din Moldova -. aspira ca să intre pe calea pe care au precedat-o naţiuni mult mai slabe.i. în ceea ce priveşte importanţa pe care înfăptuirea industrializării o avea pentru ţara noastră. ea este cea care a asigurat Belgiei.morărit. atât liberalişti cât şi protecţionişti. N. adept înflăcărat al tezei România ţară eminamente agricolă. fie au acceptat-o şi pentru ţara noastră. din această cauză. dar neagă necesitatea şi posibilitatea dezvoltării acestei industrii în România317. Şuţu conştientizează avantajele industriei manufacturiere316.).m. Moldova ar putea. dintre toate industriile. Astfel. mai puternice şi mai civilizate. şi cari. Şuţu.. pe această de-a doua linie. Ghica recunoaşte utilitatea „lipsa de protecţiune şi încuragiare din partea guvernului”. (D. precum şi de „ideea greşită că noi nu putem produce nimic bun. o regiune dintre cele mai bogate şi mai înfloritoare”.

n. ceara care ne e retrimisă ca lumânări.m. 3. se poate dispensa de măsurile prohibitive.n. să adopte măsuri prohibitive. 253 322 „Voim o industrie naţională care să poată sta pe propriile sale picioare. care completează şi încoronează civilizaţiunea unui popor. I. cu un preţ mai redus. Enric Winterhalder. maşinile au sporit salariul şi. pag. din Convorbiri economice. ibidem 318 „Introducerea maşinilor.fiind încredinţat că „industriile care ar prelucra anumite materii prime agricole ar avea o mare însemnătate pentru economia naţională”319 . ei considerând propăşirea industriei naţionale ca fiind de importanţă vitală pentru înfăptuirea doctrine economice. pag.cit.. nu are să protejeze drepturi câştigate. III. „Guvernul moldovean.B). din Românul. sustrasă consumaţiei şi economisită. fără a avea trebuinţă de cârje.m. Ea aduce la cea mai înaltă treaptă puterile producătoare individuale şi sociale. Munca. o necontenită activitate. încât concurenţa străină să fie înlăturată”. nici interese existente de apărat. ed.).). consumatorii acestei mărfi trebuie să folosească valoarea a 100 de kg de grâu.dar se pronunţă.. şi credem că există destule asemenea industrii. II. vor putea fi fabricate în ţară. în Texte(. (D.. în Texte(. cât şi pentru România. .. 267. pag. în Ivanciu Nicolae Văleanu. Nicolae Şuţu.227 321 „Industria manufapturiale. pe de altă parte. chiar şi pentru ţara noastră. industria şi comerţul. Tratat de doctrine economice. în Texte(.i. dar nu le trebuie decât jumătate ca să cumpere acest postav din străinătate.c. A. a folosit mai mult pe clasele lucrătoare şi sărace decât pe bogaţi.i.). să preceadă sau să acompanieze marile operaţii. dezminţit total de evoluţia dezvoltării noastre. în astfel de condiţii ca (încât n. 23 septembrie/5 octombrie 1860. De acum înainte. au scăzut dividendul capitalului. 1863. la rândul lui. este nemărginită în rezultatele sale.m. dobânda banilor băgaţi în industrie: două binefaceri de odată pentru lucrător”. 7-8 decembrie 1863.B.). Decăderea meseriilor din Bucureşti (D. atât în general. însă se disociază. din Românul. Ion Ghica. de protecţionism322. care trebuie. 58. un progres nencetat. 335 116 . D.socială deosebit de mare a industrializării318. în op. cu atât mai mult. 245 320 „Libertatea absolută ar fi singurul mijloc de a vedea înfiinţându-se la noi industria propriu-zisă”. pag. Agricultura. pag. Enric Winterhalder. 1879 (Munca). Căci. din Convorbiri economice.i.). Promotorii politicii protecţioniste emit idei întru totul convergente cu cele eminesciene.. luminile şi libertatea caracterizează regimul industrial şi comercial”. pag.) să poată fi vândute consumatorilor. din Notions(. IV. Winterhalder subscrie şi el la importanţa industriei321. Ion Ghica. pag. Munca şi maşinile. „dacă pentru a cumpăra 100 de coţi de postav lucrat în ţară. proprii să asigure desfacerea forţată a produselor care ar fi fabricate în interior? Ar fi un mijloc de a sărăci ţara!”. în Texte(. În acest sens el nota: „Trebuie ca guvernul. rămâne în profitul ţării ?”.. împotriva oricărei intervenţii vamale protecţioniste320. El trebuie să încurajeze introducerea anumitor ramuri de industrie. 237 319 idem.). iar E. ibidem. Bucureşti. ce n-au trebuinţă de nici un sprijin artificial”. cu cât. nu e evident că cealaltă jumătate. nr. neapărat. lâna trimeasă dincolo de frontierele noastre pentru a ne reveni transformată în stofă. în vederea aclimatizării industriei manufacturiere.

colonie supusă şi devotată”. Interesele noastre economice faţă cu doctrinele liberului schimb.e. mai 1884. pag. consideră că. LXVIII 325 „Un popor nu poate să se sinucidă numai pentru a face pe placul altora. productele agricole.-X.D. pag. în general.. pentru noi. S. care aspiră după funcţii şi aruncă într-o veşnică turburare societatea în care a luat naştere. Xenopol. Xenopol. Regimul inuman de muncă îi subminează însăşi substanţa biologică şi conduce la degenerarea clasei ţărăneşti. în bir plătit de ţăran în sute de forme. „Ele constau în: o balanţă nefavorabilă a comerţului. intuind că în lipsa industriei. în special.n. Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. şi a ţării noastre.-A.e. Aurelian.) din Economia rurală. industrializarea constituie o prioritate strategică325.1. în mare parte.. enunţând pericolele la care este expusă o ţară curat agricolă323. (I. scăderea populaţiei din cauza relei vieţi a locuitorilor de la ţară şi a burlăciei de la oraş.) lase a se folosi alţii de beneficiile ce rezultă din transformarea productelor pământului în obiecte fabricate”.. singura garanţie a posibilităţii înfăptuirii ei neîntârziate. pentru ce ni se zice mereu: căutaţi-vă de pământ şi lăsaţi industria pe seama altora… Aceasta nu este cu putinţă. Susţinerea întregii xenocraţii se traduce în muncă ţărănească. şi văzând. Aurelian. nu se poate admite de orice om serios că această ţară să(. formarea unei clase de proletari. căci industria consumă. în Opere. neputinţa îngrăşării pământului şi secarea cu timpul a puterilor acestuia. Chiar pentru înflorirea agriculturii avem cea mai mare lipsă de industrie. că ce brumă exista a pierit. vol. Afară de aceasta.2. dependenţa mare a agriculturii de condiţiile atmosferice”. LXIX 326 Mihai Eminescu.progresului economico-social al României.n.) să ajungă o adevărată colonie economică. în O. 173 323 117 . era desigur de aşteptat ca el să acorde situaţiei acestei clase o atenţie de prim ordin. iar P.e. pag. IX. ibidem. combate orientarea agrară a unei ţări. Agricultura Aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul. care aduce după sine lipsa de numerar. Petru S. A. totodată. Alexadru D. pag. 2. dară că astăzi nu mai putem desface cu înlesnire nici productele agricole. în sprijinirea ei masivă de către stat. neputinţa înfiinţării unui guvern bazat pe ideea libertăţii. România este în pericol de a deveni colonie economică324. afară numai dacă neamul românesc nu doreşte (cumva n. Întrucât Mihai Eminescu considera „naţia în înţelesul cel mai adevărat al cuvântului”326 ca fiind sinonimă cu ţărănimea. nici vitele… Pentru ce sfaturi numai la adresa noastră. O.23 324 „Nu numai că n-avem industrie.

iar clasa dirigentă era reprezentată prin 500 de inşi. locuia în palat.care. sunt zeci şi iarăşi zeci de mii de oameni care. Referindu-se la situaţia concretă în care se afla ţăranul român331. pag..) fundamentale ale omului . Mihai Eminescu considera că „am clădit un aparat greoiu 327 328 ibidem. după părerea lui. 323 331 „Înainte vreme erau în ţară 1. în bir plătit de ţăran sub sute de forme”330. La un loc toţi străinii.500. fără a spune ca nu este necesar. susţinerea întregii xenocraţii se traduce în muncă ţărănească. el numeşte ţărănimea clasa positivă căci ea este cea care produce elementele absolut necesare omului în existenţa lui firească: mâncarea. cit. Spre deosebire de produsul activităţii ţărănimii.) în limbă. Deşi luxul şi bogăţia se pot adăuga trebuinţelor umane. Eminescu consideră că societatea trebuie să aibă în primul rând grijă de aceştia. lefegiii.000.numai una nu (singura activitate indispensabilă ţării fiind n. 173 330 idem. vestimentaţie şi obiceiuri. ed.) clasa ţărănească” ].n. întrucât însăşi existenţa şi dăinuirea acestuia stau în numărul ţăranilor. cu adevărat. Şi continuă prin a dezvălui că „aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul. 1985.): producerea brută care reprezentează trebuinţele (asigură satisfacerea necesităţilor n. de nu mai mult. aceste trebuinţe rămân în esenţă aceleaşi. dar fără aceasta nu putea. este în acelaşi timp şi „clasa cea mai conservatoare (păstrătoare a tradiţiilor n. clasele consumatoare.n.El a fost unul dintre cei mai sinceri şi mai înfocaţi apărători ai ţărănimii. un produs care. Datorită faptului că majoritatea bogăţiei este produsă de ţărani. Din acest considerent.000. este. sub o formă sau alta. dar îi trebuia casă”328. prin excelenţă n. Din nefericire…. Astăzi. vol. totuşi este ceva de care mai uşor s-ar putea dispensa o naţiune [fiind mai mult sau mai puţin o activitate de lux .n. adică de clasa ţărănimii . el purta purpură. dar îi trebuia postav. pag. în Opere. în vigoarea braţului lor de apărători ai patriei şi în mănosul produs al muncii lor. precum şi purtătoarea istoriei poporului din care face parte”329. munca socială era reprezentată prin fracţia 5/15.(activitate pe care o 327 prestează. trei din patru părţi ale poporului. XII. M. 172 ibidem 329 ibidem. se urcă la 1. trăiesc din aceeaşi pungă a ţăranului.n. temelia neamului. „produsul celorlalte clase din alcătuirea societăţii. Fracţia 118 . locuinţa şi îmbrăcămintea. mai mult sau mai puţin. căci după cum scrie Mihai Eminescu: „romanul care mânca limbi de privighetoare se putea hrăni şi cu pâine.000 de contribuabili. pag. considerând că această clasă este. care nu produc nimic.000 sau 1/3000.

X. numărul oamenilor trăitori din buget. vite. pag. prin instrucţie. totul i se vinde ţăranului pentru a hrăni nesăţiosul buget… Vie. adunate de Epureanu. ar fi ajuns a produce de zece. numai pentru a hrăni noua păture de absolvenţi a patru clase primare. Muncă al cărei rezultat dependent de capriciile atmosferice334. animale de muncă.. exista înţelegere. ţăranul. vol. 23 iunie 1879. clasele dirigente sunt tot atât de inculte ca şi ţăranul. idem. 173 334 „Mulţumită nestatorniciei de temperatură ce domneşte în valea dintre Carpaţi. pag. pân-la ajutorul de scriitor. formează un volum de-o mie şi mai bine de pagine. încât. li se poate comanda acestor zeci de mii de oameni voinţa puternicilor zilei”. dacă un cler luminat îl ferea de vicii şi demoralizare. idem. producţia noastră atârnă mai mult de bunăvoinţa cerului. IX. 196. în Opere. XIII. clasele de jos ar fi ţinut pasul în producţie cu trebuinţele celor dirigente. în Opere. grădini. plătite tot din munca lui direct sau indirect. „Aşternut. pentru ce e în adevăr esenţa statului. 195. apărarea de exploatarea altora şi de propriile sale înclinaţiuni. „S-a întins o reţea întreagă administrativă şi fiscală asupra ţării. atunci lucrurile ar avea o altă faţă. nu sunt în stare de-a compensa munca lui”. XIII. pag. dacă clasele dirigente compensau munca ţăranului prin munca lor. <<Românul>> înşiră…. 1 august 1876. al judeţului. instrumente de muncă. Atârnarea acestora de autorităţile supreme e atât de mare încât. în loc de a-l pune sub dispoziţii cosmopolite.şi netrebnic332 pe spatele sale. ibidem. Tot vravul acesta de legi era să se aplice de primari ce nu ştiau citi. dacă o administraţie cinstită îl ocolea de spoliere. atunci era altceva! Dacă. vol.. grâul e productul muncei sale”333. deci s-au întreit fără nici un folos cheltuielile. şi acest grâu îl produce numai ţăranul. Astfel s-a înmulţit într-o disproporţie strigătoare la ceriu. Funcţiile dependente de ministerii s-au îndoit. Opere. de douăzeci de ori pe atât cât poate produce azi cu instrumente şi cu metode primitive. vasele pentru fabricarea vinului. vol. numărul celor improductivi”. de la mila elementelor lui”. În acelaşi timp bugetul cheltuielilor statului s-a sporit cu 40%. <<Luptătorul din Focşani>> continuă…. 277 119 . haine. atunci ar fi fost echilibru şi ar fi fost bine. recoltă. toate ne vin în schimbul grâului nostru. vol. pag. dacă o legislaţie onestă ţinea seama de starea lui şi-l ocrotea. a se vedea pentru detalii: ibidem 332 „În locul unui primar sunt azi trei. aparat reprezentativ cum îl numim. Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. 176 333 idem. al statului. dacă într-un cuvânt.. idem. ibidem. c-un personal care nu era deloc pregătit pentru misiunea ce i se-ncredinţa… Legi peste legi. era prestată nu mai e 1/3000 ci 2/3. Atunci. Cu cât trec una după alta zilele. în Opere. numai cele privitoare la comunele rurale. şi care nu-i decât pretextul de a crea din ce în ce mai multe posturi. încât s-a întreit numărul personalului plătit din bugetul comunal. Dunăre şi Marea Neagră. pag. regulamente peste regulamente se traduceau din franţuzeşte. cu aceeaşi sumă de putere musculară. A. apărarea claselor producătoare în contra celor consumatoare.. Într-o ţară care n-are export industrial ţăranul munceşte pentru toţi: sigur şi necontestabil. Dar. c-un cuvânt tot ce susţine viaţa ţăranului de pe-o zi pe alta se vinde la mezat pentru neplata de dări”. de notari cari abia ţineau condeiul în mână…Tot personalul acesta imens de oameni ignoranţi şi stricaţi e plătit din bugetul comunei.

urmare a creşterii cerinţelor de grâne ale Europei şi intrării României în jocul economic al pieţei universale – avea. în Opere. munceşte astăzi. şi cu o creştere.. şi nici pe cele de fertilitate ale solului. Iar acest increment de producţie solicitat. Va să zică nu 22 de zile ale Regulamentului. de acolo falimentul puterilor lui vitale: morbiditatea. el trebuia să-l realizeze în condiţiile în care. Din nefericire…. de-acum. cumulate cu o alimentaţie cu totul deficitară în principii nutritive a truditorilor336. Rosetti e silit să prevază în lege ca cel puţin două zile pe săptămână să rămână pe seama ţăranului. 335 120 . Analizând cauzele generatoare ale situaţiei descrise. mortalitatea”338. ibidem 337 „Două din trei părţi a întreg pământului României îl dădea Regulamentul Organic în posesiunea ţăranului în schimbul a 22 zile de lucru pe an. fără să conteste utilitatea şi meritele reale339 ale Legii Rurale. a pus capăt şi neobositelor intrigi ale agitatorilor.. şi e mai sărac decât oricând”. pag. „care odinioară îşi punea munca lui numai pentru producerea valorilor cu care răspundea la nevoile de satisfacere a trebuinţelor interne. în dorinţa lor de îmbogăţire excesivă. ibidem 336 „Populaţia rurală în marea ei majoritate. trăind sub un regim alimentar aşa de mizerabil. mai ales cea mai depărtată de târguri.. drept băutură spirt amestecat cu apă. substanţa lui biologică era subminată de supraeforturile la care-l supuneau moşierii care. vol. se învredniceşte să mănânce carne şi să bea vin. ca să-şi cultive pământul său propriu. 58 338 idem. nu l-ar fi împovărat îndeajuns. productivitatea muncii sale a rămas neschimbată faţă de perioada în care muncea doar pentru satisfacerea propriilor sale necesităţi. idem. şi nici chiar atunci în multe cazuri. XII. ţăranul român. 323 339 „Legea rurală. ca şi cum aceste condiţii inumane de muncă. la zile mari. regulând o mare cestie socială. ţăranul cheltuieşte din puterea lui vitală mai mult decât poate restitui. XIII. d. a produce valori de schimb pentru a răspunde cerinţelor nemărginite ale străinătăţei. vol. care izbutiseră a aduce în ţară o anarhie devenită intolerabilă. foarte rar.în condiţiile unei slabe înzestrări tehnice335. Mai mult decât atât. în Opere. Şi. Mihai „În cea mai mare parte agricultura noastră se lucrează într-un chip cu totul rudimentar”. urmare a faptului că nici nu ştie să folosească şi nici nu dispune de maşini agricole. Astăzi? Sub domnia banului cosmopolit şi a posesiunii cosmopolite. a numărului de zile pe care aceştia erau obligaţi să le muncească pe pământurile boiereşti”337. exagerată. pag. înzecit atâta cât muncea înainte. C. nu mai cruţau nici puterile de productivitate ale iloţilor pământului. ci 220 de zile ale erei liberale. ţăranul a ajuns la un grad de anemie şi de slăbiciune morală destul de întristătoare“. A. . nare drept hrană zilnică decât mămăligă cu oţet şi cu zarzavaturi. ce se regăsesc şi în scrierile contemporanilor lui Mihai Eminescu. În consecinţă. Citit-a vreodată.

374. vol. 52. a căror neţinere ar fi echivalentă cu ruina sigură a producţiunii.Eminescu constată. 42 340 „Divizibilitatea…. pag. proletariatul tuturor”. pag.”. Dar.. oamenii au tendinţa de-a se înmulţi. oricând şi oriunde. pag. pag. Spiritul legii tocmelilor a fost a asigura termenele deosebite ale muncilor agricole. idem.. în care se afla săteanul. „Nu împroprietărirea ar fi cerut-o un român cuminte. totuşi averea lor imobiliară va deveni din ce în ce mai mică. vol. pag. în Opere. Cine însă nu ară la vreme.procesul de degenerare a acestei clase se amplifică. „Pământul nu se poate nici lărgi. deşi aceşti oameni vor avea aceleaşi. Rezultate ale uzurei în România. în Opere.. prin transformarea ţăranilor în proletari340. în împrejurările economice create ar fi trebuit a se lua măsuri spre a-l instrui. Un obiect industrial se poate produce şi vara şi iarna. XIII. ibidem. pentru care. acela nu recoltează nimic şi degeaba şi-a băgat capitalul în producţiune.. Prin împropietărire s-au atomizat societatea şi s-au rupt legăturile străvechi între cultivatorul mare şi cel mic. spre a-l susţinea şi a-l apăra”. X. însă. X. pag. Mihai Eminescu recunoaşte valenţele pozitive ale legii tocmelilor agricole342 dar. fără zguduire”. nici lungi din cât este. poporul e ameninţat de diviziunea la infinit a pământului şi de proletarizarea tuturor. ci ceea ce era înainte de Regulament: posesiunea ereditară în condiţiile vechi istorice. nu prăşeşte la vreme. vol. idem. XIII. idem. 52 121 . în acelaşi timp. Reflecţiunile unui agricultor asupra legii tocmelilor agricole. în Opere. Care va fi rezultatul? Sărăcirea tuturor. 376. în Opere. XIII. idem. cu durere. din contră. în Opere. Ba. vol. nu seceră la vreme. 119 341 „Prin legea din 1864 sătenii au fost emancipaţi de clacă şi dijmă. Împărţindu-se şi subîmpărţindu-se mereu suprafaţa de pământ între un număr din ce în ce mai mare de oameni. Legiuitorul nu a avut prevederea a recunoaşte că nu era destul a consacra libertatea şi dreptul de proprietate pentru fostul clăcaş. În discutarea proiectului de maiorat.. Într-un lung articol…. XIII. pe lângă libertate l-i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici părţi de pământ pentru arătură şi fânaţ. se vede Aplicarea s-a făcut. deci cu ruina ţării”. vol. ba poate mai multe necesităţi decât părinţii lor mai puţini la număr. <<Pseudo-Românul>> ne cere…. e evident că. lucru extraordinar. în Opere. vol. idem.sărăceşte clasa ţărănească prin diviziuni şi subdiviziuni ale locurilor de arătură”. sub regimul actual al eredităţii. în condiţiile morale şi intelectuale. idem. Mulţi presupun….. Acest proces de proletarizare a ţăranilor era accelerat şi de lipsa de preocupare a legiuitorului pentru a le înlesni acestora dobândirea unei minime instruiri intelectuale ce le-ar fi permis să se adapteze noilor împrejurări economice create341. că deşi de la legea respectivă se aştepta regenerarea ţărănimii şi propăşirea ei . „Sistemul după care învoielile trebuie să fie libere între proprietari şi cultivatori este bun”. 244 342 „Producţiunea agricolă e legată de anumite condiţii de timp. De asemenea. şi noaptea şi ziua. pag. ei sunt obligaţi a plăti o anuitate de despăgubire.

dar în cele mai multe cazuri ea e de 164%. neavând lemne pentru ars. precum şi cel al revizuirilor suferite de respectivul act normativ. Dacă săteanul nu-şi îndeplineşte tocmeala. Fostul clăcaş. vol. integral. în comptul vinovatului345”346. prin care „s-a introdus şi un mod special de executare. idem. găsim că dobânda ce plăteşte săteanul pentru ceea ce primeşte în pământ. 52. pag. „Săteanul e lipsit de orice protecţie şi e lăsat la prada. relative la România. Codicele Comercial. X. împreună cu Dispoziţiunile Tratatului de la Paris şi ale Convenţiunei din 1858. 246 345 Textul iniţial al Legii tocmelilor agricole. în privinţa executării silite. în Opere. „Dacă analizăm diferitele tocmeli agricole ce cunoaştem. idem. 250% pe an”. neavând în urma promulgării legii rurale. Publicaţiune cu annotaţiuni. Reflecţiunile unui agricultor asupra legii tocmelilor agricole. idem. nu e mai mică de 84. art. cu Constituţiunile de la 1858 încoa. Revolta cea mai crâncenă i-o provoacă varianta revizuită. A doua ediţiune. de 200%. a-i plăti în zile de muncă. proprietarul sau arendaşul nu s-au sfiit a impune locuitorului cele mai cinice condiţii…sub regimul libertăţii sătenii au trebuit să ajungă într-o stare mult mai rea decum fusese înaintea legii rurale”. Rezultate ale uzurei în România.obligat să-i sesizeze atât carenţele343.. Rezultate ale uzurei în România.. cuprinse în procedura civilă. de la 1859 şi până acum. a respectivei legi. Ce să zicem când aflăm că arendaşi. îndată. vol. militare şi judiciare. pag. Procedura Penală. toate Decretele şi Regulamentele cele mai noi şi mai usuale.. arendaşului. la bunul simţ şi la bunul plac a diferitelor categorii de funcţionari administrativi şi judecătoreşti şi la discreţiunea proprietarului. cu reproduceri de testuri abrogate – de B. de 300%. socotind ziua numai cu 1 leu şi 40 bani. Codicele Penal. locuitorii vor arăta îndărătnicie sau se vor dosi din comună. în Opere. X. a trebuit să se oblige prin tocmeli agricole către proprietarul sau arendaşul care i le procură. de 250%. în nutriment. vol.şi în vite consistă avuţia principală a săteanului -. 245 344 „Singura cauză a răului sunt abuzurile şi inesacţiunile impiegaţilor administrativi care nu se tem de-a falsifica spiritul şi de-a viola litera legilor şi regulamentelor”. Boerescu. după îndemnul şi execuţiunea consilierului comunal. şi cu un Supliment în care intră toate legile administrative. cât şi modalităţile de transpunere în practică344. Dreptul încheierii acestor tocmeli fiind nemărginit. neavând bani spre a plăti impozitele. consiliul. în culegerea de norme juridice: Codicele Române sau Colecţiune de toate legile României – cuprinzând Codicele Civil. 343 122 . în dijmă. 13 din acea lege declară: în caz când. a speculantului de la ţară la care e nevoit a se adresa în caz de trebuinţă. care e contrariu regulelor generale. ceea ce constituie. în paseri şi în câte altele. Procedura Civilă. ameliorată. şi deputaţi cer săteanului pentru doi lei daţi împrumut. câte 30 bani dobândă pe lună şi o zi de muncă. va cere de la subprefectura locală a-i trimite ajutor de dorobanţii necesari în executarea locuitorilor îndărătnici sau fugari. XIII. Şi trebuinţe sunt multe. trimiteri la articolele corespundetore din legile române sau străine. pag. imaşul trebuitor pentru nutrirea numeroaselor sale vite . în bani. în Opere. persoane onorate în societate. sunt redate.90%. din 1872. neavând în urma unei recolte rele nutrimentul necesar pentru dânsul şi pentru familie.

în Opere. abnegaţiunea şi curajul acelor strămoşi. în Opere. rolul deosebit de important jucat de ţărani în viaţa economico-socială a ţării noastre era recunoscut. fac de prisos orice legiuiri artificiale. insuficienta educaţie. Tipografia Laboratorilor Români. relevate şi de numeroşi economişti ai secolului al XIX-lea. înstrăinate de ţară şi de geniul poporului lor”348. Aşadar. nu constau doar în lipsa de pământ ci. Ar trebui cineva să nu cunoască natura omenească pentru a ignora adevărul că. Bucureşti. cauzele profunde ale suferinţelor ţăranului. pag. 245 347 idem. mai înrădăcinate şi mai prieteneşti decât cele de acum. insuficienţa islazurilor necesare hrănirii vitelor. vol. prin chiar natura lucrului. întemeiate pe obiceie admise de toţi şi necontestate de nimeni. lipsa unor legi care să-i protejeze.Incluzând şi tărâmul structurii sociale de la sate în aria demersului său investigativ. 346 Mihai Eminescu. Rezultate ale uzurei în România. „relaţiile fiind seculare. dar desigur mai comune decât caracterul. Căci. admise pe tăcute şi cu deplină mulţumire de toţi. X. nu zicem neonorabile. prin oameni îmbogăţiţi şi suiţi în sus pe alte căi. cărora vechii proprietari datoreau averea lor imobiliară”347. obiceiuri statornice. într-o mai mare măsură. continuă el. pag. interesele. legăturile între marele proprietar şi oamenii aşezaţi pe moşia lui erau. lipsa accesului la credite ieftine. mai ales. * În epocă. XIII. şi prelucrată şi cu însemnate adaose. cultură şi îndrumare în viaţa economică ce începea să fie din ce în ce mai complexă. Mihai Eminescu opinează: „una din cauzele sărăciei ţăranului şi a relelor raporturi este „suplantarea vechei şi patriarhalei clase de proprietari mari. 1873. mult mai intime. scornite de minţi teoretice. Nu mai e la modă. în elemente ca: natura sistemului de muncă ce se utiliza. explicit. 37 348 ibidem 123 . vol.

Editura Academiei Republicii Socialiste România.e.ca de pildă Ion Ghica şi Ion Ionescu de la Brad . I. 3. trebuie să caute omul de stat.Tudorel Postolache. prin industria sa.-X. Marţian. nr. alimentă ori dă de lucru celorlalte industrii. în Dionisie P. Consideraţiuni asupra importanţei de a îmbunătăţi starea actuală a cultivatorului.) – O prezentare detaliată a opiniilor lui Dionisie P. Marţian351. În scrierile altor personalităţi . Bucureşti.). Petru S. Aurelian. Culegere de studii. Naţionalul. Bucureşti. 1961.). fiinţa lor este mai neputincioasă de a caracteriza o naţionalitate”. Studii economice. Toate celelalte clase sunt mai nestabile. iară nu produc”. în epoce de slăbiciune morală şi de neînţelegeri civile. celelalte două clase . Ivanciu Nicolae-Văleanu. întrucât „se compune zilnic aproape numai din „Agricultorul este. Marţian. pag. Sorgent şi rezervoriu al geniului rasei noastre. au conservat tradiţiile naţionale. 350 „Clasa agricolă formează cea mai mare parte a societăţii. Xenopol. Xenopol349. Ei. Aurelian sunt comentate pe larg în lucrarea: Nicolae N. şi la noi mai cu seamă numai ei şi nici o altă clasă. Bucureşti. în O. 18 septembrie 1858.funcţionarii şi profesiunile liberale . pag. Deşi esenţa acestei idei a fost îmbrăcată de fiecare dintre ei în cuvinte proprii. în O. este încă cel mai esenţial (singurul esenţial n. această clasă de oameni nu e pătrunsă de ideile cele false şi de moravurile cele rele. Starea economică a ţăranului român.de o serie de prestigioşi economişti ca Alexandru D. în ţara noastră. Marţian este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. mai 1903. Constantinescu. 7 – Opiniile lui Petru S. Xenopol. Ion Bulborea. iar. ea. existenţa lor este mai artificială. pag. însă de o manieră implicită. substanţa sa este una şi aceeaşi: ţărănimea reprezintă piatra unghiulară a existenţei societăţii şi economiei româneşti. În contextul în care hrana ţăranului este „absolut neîndestulătoare pentru reîntregirea puterilor vieţii cheltuite prin muncă”352. 198 (O. mutilat cum e elementul ei. pag. Editura Ştiinţifică. 1982 351 „Această clasă era odinioară singurul fundament al naţiunii române şi astăzi. Aurelian350 şi Dionisie P.-M. 352 Alexandru D. 111 – Opiniile lui Alexandru D. Din gândirea economică progresistă românească. La ei.-A.rolul amintit era de asemenea recunoscut. 31 decembrie 1861. Culegere de studii... an I.numai cât consumă. Istoria ştiinţelor în România. Revista economico-politică a anului 1861. hrăneşte prin productele sale populaţiunea şi întreţine cele mai mari sarcini ale unui stat”. singura clasă producătoare de bogăţie.. Din gândirea economică progresistă românească. pe de alta.e. Condiţiile dramatice de muncă şi viaţă ale ţăranului român se regăsesc şi ele în scrierile contemporanilor lui Mihai Eminescu. 1882. Petru S. Ştiinţe economic.e. 38 349 124 . Revista idealistă.). pe de o parte.-X. Xenopol sunt prezentate pe larg în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. Opere economice – Texte alese.e. bazele unei reforme mântuitoare. care aşa de grabă strică pe oamenii nemuncitori din rafinata societate a oraşelor. Alexandru D.n.. Dionisie P. dar. în O.

Tocmeala nu este dar deopotrivă între cei ce o fac. copiii limfatici. dar în care nu se învaţă mai nimic “360-.-A. Industria. tocmeala nu este dreaptă”. Economia naţională. Ţăranii având nevoie de bani şi banii fiind scumpi. Partida liberală şi mişcarea economică. ei dau muncă multă şi iau bani puţini. în O. pag. din „tocitul plug foarte adesea din lemn”358. 1872. „În Regulamentul Organic se hotăra cât pământ are să ia ţăranul şi câtă muncă are să dea. din Convorbiri economice. 238 361 ibidem 362 Petru S. 327 363 „Cele mai multe din preţurile pentru care sunt alcătuite (prestate n. Îndreptarea starei ţăranilor. Aici este sminteala. an I. obrajilor zbârciţi de timpuriu şi a unei înfăţişări generale care denotă o stare de suferinţă. iulie 1876. 111 357 Petru S. Îndreptarea stărei ţăranilor. Ion Ionescu de la Brad. scumpi numai pentru dânşii.e. 1882. 328 356 Alexandru D. care devine mai rea.). Darea de seamă din 1882 către alegătorii 353 125 . Bucureşti. Studii economice.e.mămăligă cu ceapă şi câteva linguri de fasole”353. Economia naţională. Mizeria ţăranului nostru. Aurelian. Dacă la toate acestea mai adăugăm că învoielile agricole grele sunt mai apăsătoare decât claca363 .) muncile sunt ridicole şi nu plătesc nici jumătate din valoarea adevărată a muncii efectuate”. înghiţite alături de „apă stătută şi înverzită în mijlocul satelor”354.-M. fragment din Financele. fizică şi morală”362. pag. 1871. Aurelian. acoperită cu paie şi având în loc de ferestre nişte găuri lipite cu hârtie”355. an I. pag.e. fragment din Financele..-A. 1871. în O. în O.e.n..-A. a cărui greutate „face să se întrebuinţeze un număr îndoit de vite”359.1862. pag.. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. precum şi „predominanţa figurilor palide. 1872. în Texte(. 238 355 Petru S. iar el „zace în cea mai profundă ignorenţă . dar nu se spune şi cu ce preţ. slabi şi bolnăvicioşi”361. În legea de tocmeli se spune numai câtă muncă poate să dea. 110 360 Ion Ghica.„amărâtul de ţăran Petru S. Xenopol. Aurelian. în O.având şcoale cu numele. Aurelian.-A. pag. Xenopol. aproape în exclusivitate. pag. Marţian. Aurelian.). iulie 1876.. arată atât de jalnic încât „seamănă mai mult cu nişte bordeie ale unor nomazi decât cu locuinţele unor oameni civilizaţi”356. uneltele sale „primitive”357 constau. din Convorbiri economice. 44 359 Petru S. 328 354 Ion Ghica.e.e.-A. Economia rurală. Alexandru D. 141.e. Anale economice. în O. anul XX. 110 358 Dionisie P. în O.-X.. Trebuinţe române. singurele rezultate posibile sunt „femeile din ce în ce mai anemice şi mai clorotice. pag. august 1896. precum şi este.. în O.e.. Industria. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. Preţul este nodul.-X. Bucureşti. pag. locuinţa sa „construită din coşari de nuiele lipite cu pământ. decât însăşi legea de boieresc din Regulament. Economia rurală. Mizeria ţăranului nostru. august 1896. anul XX. în O. pag. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. în Texte(. pag.

1875. un gir. pag.e.e. 1882.. Alexandru D. în Texte(.conducând la obţinerea unor recolte slabe -. prada cămătarilor”. Culegere de studii.-A.nemaialegându-se cu aproape nimic din recoltă“364 -. Revista economico-politică a anului 1864. prin exploatarea de jaf. Ţăranii fug de munca câmpului. Studii economice. capitalul agricol este insuficient365 . Din gândirea economică progresistă românească.lăsat fiind ca pârloagă sau ca bătătură”. întocmai cum lasă şi cultivatorii noştri pământul cel ostenit de a mai produce. 364 Petru S. dar nu şi curăţenia care poate să dea roade nu numai multe dar şi frumoase”. 240. După câţiva ani de şedere a pământului spre a se odihni. 115. Meseriaşii şi negustorii află credit cu multă înlesnire. Terra nostra. au degenerat în aşa grad că această împrejurare a început să-i îngrijească şi pe cei 126 . sătenii au căzut în robia muncii prin bani. pag. îl dishamă şi-l lasă în mijlocul drumului. de un şir de ani unsoarea lui se cheltuieşte în străinătate.). iar nu se consumă în ţară spre a se reda puterei productive. pag. 184 367 „Este câtva timp de când vitele noastre. Marţian. Revista ştiinţifică. 153 366 „Pământul este în cele mai multe locuri numai rupt. în O. O poliţă. dorind să scoată pe fiecare an cât mai multe producte din pământul lor. nu e arat. Această producere a cultivatorilor noştri este aducătoare de pagubă prin timpul ce se pierde în aşteptarea înnoirii şi prin necurăţirea pământului învechit de buruienile cele rele.e. de către nepăsători arendaşi. în O.periclitând posibilitatea Colegiului al IV-lea de Roman. III.e.). cu cât întreprinzătorii pot să-şi procure capitalurile trebuincioase cu mai multă înlesnire şi cu procente moderate. Ion Ionescu de la Brad.-X.48 365 „După desfiinţarea robiei muncii prin pământ. cultivatorul găseşte în el fecunditatea care înmulţeşte roadele. pag. în Texte(. 189 – Opiniile lui Ion Ionescu de la Brad sunt amplu prezentate în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. Arendatorii şi ţăranii. însă acest stabiliment financiar va înlesni numai pe proprietari. în tot cursul timpului cât pune el spre a se acoperi cu buruieni rele.-A. 1875. ca şi până astăzi. sistema noastră cea vicioasă de arenduire. atât boi şi vaci. în O. Aurelian.permiţând proliferarea cametei -. I. pag. Ei văzând că un cal nu mai poate merge. şi cel din urmă comerciant găseşte bani. Aurelian.. 21 ianuarie 1862. Xenopol. 116. în O. a le usca. de foame şi de slăbiciune. „În agricultură ca şi în industrie. mai sărăciţi prin bani decât erau odată prin pământ”.. de îngrăşat nici vorbă nu e. Lăsând pământul din lucru. „Noi nu am contribuit cu nimic la îngrăşarea acestui pământ binecuvântat. 183. pierdem folosul ce ni l-ar putea aduce. Agricultorul nu se bucură de nici una din aceste înlesniri. productivitatea solului este redusă366 . Ion Ionescu de la Brad. nu-l lasă mai deloc să se odihnească pentru ca să prindă putere măcar . Marfa din prăvălie i se trimite mai întotdeauna pe credit şi plăteşte treptat după învoiala ce face.). Cum să îmbunătăţim cultura noastră. nu admite dregerea pârlitului pământ”. pag. în Texte (. a le putrezi şi a forma din restul lor grăsimea ce-i dă putere şi-l aduce iarăşi în stare de a fi întrebuinţat. şi astăzi au ajuns să fie mai robiţi. 1872. 187. Independenţa. şeptelul se împuţinează367 . Comerciul nu ar putea exista fără credit. Petru S. pag. Creditul rural. vor fi.-M. agricultura nu se va folosi de binefacerile acestei instituţiuni decât în cazul când proprietarul exploatează singur.. S-a înfiinţat Creditul Funciar. Dionisie P.). cât şi oi şi cai. „Noi tratăm pământul învechit cum tratează surugiii pe caii ce cad în drum. şi cultivatorii. cu atât beneficiile realizate sunt mai mari.

cu împietrita inimă a celor ce nu s-au îndurat niciodată a asista. agenţii săi temporari nu sunt decât nişte esecutori ai ordinelor sale şi. timpul propice pentru cutare vânzare sau cumpărare. înţelegem de ce agricultura noastră se afla în starea precară369 pe care o sesizase Mihai Eminescu şi pe care au confirmat-o contemporanii lui. Despre căutarea moşielor. Ion Ionescu de la Brad. Alexandru D. în O. Liberul schimb şi protecţionismul. 91.e.efectuării arăturilor -. fără capacitate sau inteligenţă economică. Anale economice. Studii economice.. în agricultură întreprinzătorul nu poate da ordine pentru ceea ce trebuie să se facă într-un timp îndelungat”. 183.. în O. va rezulta numaidecât că accidentele atmosferice să fie agenţii ce vor determina recolta câmpului şi nu munca omului”. 326 – Detalierea concepţiei lui Mihail Kogălniceanu este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.e. 42.e. Culegere de studii. Cum să îmbunătăţim cultura noastră. Criza comercială. Din gândirea economică progresistă românească. „Recolta e întotdeauna nesigură. Monitorul Oficial. pag. proaste şi pline de buruieni rele”. Anale economice. sunt o clasă sterilă ce trăieşte din renta produsă”. epoca favorabilă pentru cutare sau cutare recoltă. pag. 153. cel puţin ca privitoriu.-A. Mihail Kogălniceanu. Aurelian. mai străini de agricultură. vom rămânea fără vite.. vine în mijlocul sătenilor numai ca să le ridice fruptele ostenelilor pe care are să le cheltuiască în altă parte. 1860. omul de la care se aşteaptă în fiecare dimineaţă distribuţiunea lucrărilor.) la încredinţarea seminţei pământului.-X. căci el fiind centrul operaţiunilor.-M.. Petru S. pentru aceea. nr. 127 . Numai el ştie unde o să ajungă diferitele operaţiuni de cultură. fără a se ocupa deloc de condiţiile creşterii acesteia. I. în O.. din nenorocire.e.lăsând moşiile pe termen lung fără o diriguire unitară şi bine intenţionată -. Boii de muncă devin din ce în ce mai rari şi mai scumpi.). în Texte(. agricultura nu mai dă acele venituri ce le dă în alte ţări”. iar absenteismul proprietarilor de pământ ia amploare368 . octombrie 1860. „Boierul. pag. căci atârnă numaidecât de natură. I. 16. şi mai ales din cauza scumpetei muncii. complet înstrăinat de muncitorii de la sate. veniturile din zi în zi scad. Dacă nu se va lua vreo măsură. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. I.). Monitorul. astfel încât mecanismul esploataţiunii să meargă într-un chip conform cu planul întocmit.. pag. idem. este învederat că lipsa sa pentru mai multe zile ar crea confuziune în toate lucrările. 15/27 iulie 1875. pag. „Proprietarii tereştrii. Marţian. aşa fiind. în O. Încât despre cai nu mai e îndoială că am rămas înapoi cu totul. ne dă producte puţine. la modul cum se câştigă”. pag.-A. pag. Dionisie P.. 42 369 „Cultura noastră se exercitează pe un pământ învechit şi fără vlagă şi care.). Agricultura şi proprietarii. ţarinile noastre vor sta jumătate neproductive”. 1860. idem. în Texte(. Convenţiunea comercială din 1875 cu Austro-Ungaria. „Agricultura astăzi nu mai îmbogăţeşte. în O. vaci bune de lapte abia se mai găsesc. oile noastre în loc să se-nmulţească scad. 110 368 „Condiţiunea esenţială a esploataţiunii rurale este rezidenţa continuă a proprietarului în domeniul său. în timp ce cheltuielile sporesc. Munca omului fiind mărginită numai(.. ploi şi vânturi.e-M. Xenopol.

conchizând că „îndată ce prin introducerea de trebuinţe străine şi prin concurenţa negoţului se stinge varietatea ocupaţiunilor la un popor cât de primitiv. XIV. El defineşte comerţul drept „industria care pune un product la îndemâna celui ce are a-l consuma”370. până inclusiv în zilele noastre. poate fi şi folositor. vol. ed. preluarea lor de către străini în detrimentul elementului romănesc. întrucât sporeşte puterea de muncă şi aptitudinile unui popor.3. simultan. pag. nu numai dăunător -. este nociv. Întrucât el o împuţinează şi simplifică. Mihai Eminescu s-a aplecat. cit.1. e stricăcios”375. un fel de manipulare care scumpeşte articolele”373. Totodată însă. 946 371 ibidem 372 ca de exemplu: adăugarea de valoare mărfii prin aducerea ei în proximitatea consumatorului şi transformarea sortimentului industrial. cu comerţul internaţional. „nu e permis a confunda negoţul dinlăuntrul ţării. Modul de efectuare a liberalizării industriei şi a comerţului a facilitat. permanent. 128 375 idem. De aceea. cu concursul statului român. cât şi asupra celui efectuat cu străinătatea. valenţe pe care acesta le avea incontestabil în acea vreme şi pe care a continuat să le deţină şi să le amplifice. relativ uniform. 386 370 128 . în Opere.2. identificându-i obiectul în „transportul şi distribuţiunea productelor”371. XIII. în funcţie de situaţia concretă a dezvoltării unui popor. Comerţul Este folositor în măsura în care sporeşte puterea de muncă şi aptitudinile poporului. valenţele pozitive372. cu atenţie. nu a Mihai Eminescu. vol. în relaţiile comerciale cu străinătatea. el e redus la rolul de salahor. adică variat. Altfel. în Opere. Minimalizându-i însă. în mare măsură. Frază şi adevăr. Aplicarea. Manuscrisul Transport. X. în Opere. De aceea. pag.31 374 idem. Atât <<Cumpăna>> cât şi <<Apărătorul>> găsesc…. „Negoţul e întru atât folositor. să încurajeze producătorii interni în realizarea de produse manufacturate. Mihai Eminescu înţelege dublul caracter al comerţului . atât asupra comerţului desfăşurat în interiorul hotarelor naţionale.. a politicii liberului schimb este complet contraproductivă pentru interesele unei ţări agricole – cum e România. 1983. Alexandria odinioară. ibidem. 373 Mihai Eminescu. pag. menit a introduce diviziunea muncii după condiţii climatice şi după repărţirea materiilor prime. pag. ori reduce aptitudinile unui popor. menit din contră.adică faptul că. în sortiment comercial. îl consideră a fi doar „un soi de samsarlâc între producător şi consumator. ţara noastră trebuie să instituie taxe vamale prohibitive şi. de lucrător cu ziua care trăieşte de la mână la gură”374. 30. vol.

Industrie şi comerţ. comerţul şi industria. în Opere. Un semn al declasării. nici la aceea a producţiunii ce-o importă”377. prosperitatea economică a statului380. mii şi iarăşi mii de paraziţi sociali trăiesc”378. <<Luptătorul din Focşani>> continuă…. fie aceşti bani sunt obţinuţi doar cu o dobândă mult prea ridicată şi cu condiţia constituirii de garanţii sub forma ipotecării sau gajării unor bunuri reale. se resimţea nevoia funcţionării unei adevărate bănci care să sprijine. în mare măsură. pag. exprimându-şi. persoanele „în mâinile cărora e concentrat numerarul. nu însă diversificarea ocupaţiunilor economice”379. în Opere. sunt ani la rând în care industria şi comerţul stagnează. XII. şi din această diferenţă. că „în calea acestei mijlociri producătorul capătă preţul cel mai mic posibil.. aceasta nu suferă nici o îndoială”. vol. În articolul intitulat Industrie şi comerţ.n. vol. nu numai în Moldova. vol. ci pierdere. XIII. X. idem.)”381. Mihai Eminescu constata cu tristeţe că „la noi negoţul a desfiinţat toate breslele din trecut şi a substituit vechei noastre clase de mijloc cu o clasă de străini mijlocitori care nu adaugă nimic nici la masa producţiunii noastre. în ţara noastră. Alexandria odinioară…. 128 idem. pag. în Opere. pag. Mihai Eminescu constată că. o asemenea apreciere dată comerţului internaţional nu poate fi generalizată. ibidem. şi că „toate îmbunătăţirile. dau bani împrumut c-o dobândă a cărei plată trebuie să cauzeze ruinarea acestor clase (a industriaşilor şi a comercianţilor n. 247 381 ibidem 129 .diviza munca. consumatorului i se cere cel mai mare posibil. Era incontestabil că în întreaga ţară. după cum relevă tot Mihai Eminescu. Referindu-se la starea comerţului interior. convingerea că de existenţa şi prosperitatea acestor două clase depinde. 176 idem. ci a o reduce la un singur soi. totodată. cel mai ingrat din toate”376. au mai cu seamă de obiect dezvoltarea negoţului. din care cei doi membri de căpetenie ai tranzacţiunii economice nu au nici un folos. Fireşte. 376 377 378 idem. câte ne vine-n minte să le facem. ca şi la Bucureşti. pag. Respectiva nevoie era acută întrucât. în mod efectiv. dar şi în Ţara Românească. 138 379 ibidem 380 „Că existenţa şi prosperitatea acestor clase e o chestiune de mare însemnătate pentru economia unui stat. întrucât fie lipsesc banii necesari finanţării lor. el radiografiază condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea comercianţii şi meseriaşii.

). ibidem 383 „Am lăsat să dispară sau să cază în desuetudine restricţiile ce existau şi care puteau apăra industria din ţară”. din Turcia. ibidem 384 „Instituţia corporaţiilor ni s-a părut o instituţie învechită. pag. mai există şi una. „imigranţi din Rusia. extrem de favorizată şi de dăunătoare: aceea a sudiţilor (scutiţilor n. . au fost liberalizate ambele ramuri. au „Cauza principală a neprosperării acestor clase e lipsa de pricepere din partea statului în privinţa importanţei industriei într-o ţară. ibidem 385 ibidem.contra unei taxe oarecari plătite agenţilor consulari austrieci . preferându-i pe străini „statul le-a oferit acestora putinţa de-a mânui capitalul public. calitate care le conferea privilegiul de a fi scutiţi de plata oricărei dări către stat. drept consecinţă. cauza principală a neprosperării meseriaşilor şi comercianţilor era aceea a neînţelegerii de către stat a importanţei pe care o are industria în propăşirea unei economii. 248 386 ibidem 387 idem. IX.. vol. de acolo apoi neprevederea şi nepăsarea întru apărarea industriei şi a comerţului”. Mozaicul austriac şi tribunalele române.oricând aveau daraveri neplăcute cu administraţia sau cu justiţia. veniturile bugetului statului. Aceştia erau mai cu seamă „negustori şi meseriaşi. al judeţelor şi al comunelor”385 cauzând prin aceasta „pierderi materiale comercianţilor şi industriaşilor români.. nepăsarea autorităţii statale faţă de protejarea industriei şi comerţului382. În urma analizării atente a compoziţiei pe categorii a clasei comercianţilor. Astfel. contrarie libertăţii în tot şi în toate. urmare a consolidării în gândirea românilor a concepţiei potrivit căreia ţara noastră poate fi numai un stat agricol..Dar. şi înlesnindu-le celor străini să-şi constituie capitaluri din banii publici”386. iar într-o anumită perioadă chiar perceperea unor impozite indirecte ale statului a ajuns să fie controlată de aceştia. în Opere.români şi străini. plătitori de impozite -. De asemenea. Mihai Eminescu arată că. Concesiunile erau acordate de stat aproape în exclusivitate străinilor. 245 382 130 . a trebuit să dispară”. plantau pajura cu două capete pe casă şi deveneau sacrosancţi”387. ba şi din toate ţările domnilor pământului. Mihai Eminescu relevă faptul că pe lângă categoriile deja enunţate .n. precum şi. care. facilitându-se astfel preluarea lor de către străini. Majoritatea lor. pag. spune el. au fost neglijate industria şi comerţul383 şi au fost lăsate să dispară corporaţiile384.

găsit ca în sălăşluirea sub mantaua cea comodă a denumirii laxe de Shutzbefohlene e bine să trăiască omul”388. în Opere. pământenilor li s-a luat . educaţiunea industrială şi comercială. Dar. în Opere. că părerea împărtăşită de mulţi.) şi fără plăcere pentru viaţă”. spiritul de întreprindere.) de-a cumpăra şi imobile rurale.n. cu o rară perspicacitate. X. Comerţul exterior este văzut de Mihai Eminescu ca un factor care.. XIII 390 “Prin concentrarea perceperii venitului băuturilor spirtoase şi a tuturor accizelor judeţene în mâinile izraeliţilor. Mihai Eminescu.„mijlocul de a se susţinea şi dezvolta practica şi inteligenţa afacerilor. şi în aceasta constă slăbiciunea românilor şi puterea izraeliţilor în România. El arată în acest sens. e luat de speculantul izraelit pentru plata datoriilor făcute sau pentru plata băuturilor şi sunt luate la preţuri de nimic. aceştia exercită şi puterea publică asupra săteanului. principalul plătitor al acelor biruri. iar statul a mijlocit-o. neavând mijloace şi neputându-şi-le procura în lipsă de adevărate institute de bancă. Câte neajunsuri şi noi cauze de exploatare. am fi văzut.). unt. vol. pag. 248 389 388 131 . Cu acest mod a trebuit să se constituie puterea industrială şi mai ales comercială a izraeliţilor. Prin această continuă înlăturare. Industrie şi comerţ. Industriaşul şi comerciantul român. pentru ce el ni se înfăţişează abătut ca un idiot. ţăranul expropriat în aceleaşi proporţii înspăimântătoare în care s-a săvârşit exproprierea în Galiţia.n. X. 246 391 idem. Tot ce are săteanul. a trebuit să renunţe la industrie. în anumite împrejurări. ca să înţelegem pentru ce el nu numai că n-a înaintat. fără viaţă (vlagă n. în 1882. prin beţie. Mihai Eminescu mai identifică. 12 iunie 1879.afirmă el . vol.n. şi la noi. nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi îndeplineşte tot felul de sarcini. Trebui să cunoaştem exploatarea săteanului în Moldova prin manopere uzurare. recoltă. explicaţia înstrăinării elementului românesc de preocupările de ordin economic.) a izraeliţilor390 (în special n. ca să nu piară. şi prin aceasta a contribuit a imigrarea străinilor389 (în general n. pag.n.n. în afară de constatările amintite. frânează propăşirea industrială a României. cu un cuvânt acea cultură ce se dobândeşte prin exerciţiul industriei şi a comerţului. fie oricât de rău plătit”391. la comerţ şi. el scria: „interesele negoţului internaţional pe de-o parte şi acele ale educaţiei noastre industriale ibidem vezi Anexa nr. Rezultate ale uzurei în România. găină. În acest sens. dar a dat înapoi. conform căreia românii sunt inapţi pentru comerţ şi industrie este consecinţa abandonării de către români a respectivului domeniu în beneficiul străinilor .) şi (dintre ei n. Dacă izraelitul ar fi avut şi capacitatea (juridică n. a trebuit să se facă funcţionar.

exportă materii brute a căror valoare nu se poate sui decât în margini restrânse. şi ceea ce e adevărat pentru individ n-ar fi adevărat şi pentru colectivitate? Statele industriale ne prezintă în adevăr cazul aparent că. introducându-ne până şi făina din străinătate. . pag. demonstrând. Oare nu se pregăteşte…. fără a lăsa nici o urmă din aptitudinile naţionale. în Opere. de 238. XIII. vol. pe deplin. care. e puterea productivă a industriei naţionale. Mihai Eminescu constată că „aceasta arată. a căror masă chiar nu poate spori în infinit. şi cea a exportului. pag. bunurile dinlăuntrul ţării se înmulţesc şi ceea ce se-nmulţeşte şi mai mult este aptitudinea de-a produce aceste bunuri. prin activitate industrială. ci opuse… ţara atârnă din ce în ce mai mult de un negoţ străin. XIII.în concurenţi ai naţiunilor celor mai înaintate. 86 b.pe de alta nu sunt identice.006 l.copii economici .calculat ca diferenţă între valoarea importului..”. . Dar. deşi ar importa mai mult decât exportă. materiile brute care formează obiectele de import capătă-năuntrul ţării . Ş-aşa în toate cele”392. Fără cultură. Deficitul de 15. Naţiile agricole. paralizează în germene orice activitate proprie. Meseriaşul nostru e silit de negoţul ce-i introduce similarele străine să concureze cu acestea sau să lucreze în pagubă. încât. vol. <<Luptătorul din Focşani>>continuă…. pag. fără aptitudini. că exportul nostru reprezintă o valoare mai mică decât importul de mărfuri străine şi că proporţia între producţiunea şi consumaţiunea ţării e pururea în defavorul nostru”395. o valoare încincită şi înzecită de cum aveau înainte. caracterul defavorabil pentru România al schimburilor comerciale cu străinătatea. rolul de indicator jucat de balanţa comercială în caracterizarea stării de sănătate economică a unui stat şi apreciază că aceasta are „o însemnătate mai mare pentru un popor agricol decât pentru unul industrial393”394. Pentru ilustrarea cifrică a situaţiei grele în care se afla balanţa noastră comercială. 95 b. în realitate statele acele produc mai mult decât consumă. vol. de 254. în Opere. el utilizează şi comentează statistica importului şi exportului în anul 1879. aşa cum deja am arătat.arată că „în anul idem.650. în schimb ele importă obiecte industriale menite a se consuma şi deteriora. El înţelege. an cu an şi c-o fatală regularitate.623 l. dovadă umplerea până la superfluenţă a oraşelor noastre cu negustori din câteşipatru colţurile lumii. cu toată balanţa nefavorabilă.629 l.832. 176 „E ceva elementar că oricine cheltuieşte mai mult decât produce să se ruineze cu timpul. Raportorul însărcinat a apăra…. 9 b. negoţul ne-a prefăcut . fără a spori puterea de producţiune a poporului. fără bani. din contră. în Opere. idem. XIII. starea economică dinlăuntru e bună.482. 228 394 ibidem 395 idem. Analizând evoluţia în timp a stării balanţei comerciale a ţării noastre. 116 393 392 132 .

de-l întrece cu zeci de milioane?”401. 231 401 idem. în Opere. Dacă la aprecieri teoretice. în Opere. crearea unei clase de proletari ai condeiului care direct sau indirect trăiesc din buget şi o sumă de felurite cheltuieli aduc o disproporţie din ce în ce mai mare între ceea ce poporul produce şi ceea ce plebea patrioţilor consumă”403. XIII. XIII. în sfârşit. XIII.”.. la 31 octombrie 1880. Iar trei luni mai târziu. simultan. pag. XI.1879 au ieşit din ţară aproape 16 milioane mai mult decât au intrat… Aceste cifre dau pe faţă faptul că producţia noastră nu este îndestulătoare spre a acoperi cheltuielile ce facem. vol.826. că mergând tot astfel. XI. vol. Raportorul însărcinat a apăra…. La întrebarea retorică „Care este deci cauza balanţei comerciale defavorabile. Balanţa comercială. Aceste comentarii pesimiste le făcea şi în considerarea datoriei publice a aceluiaşi an. care se cifra la suma de 49. pag. 397 Mihai Eminescu. Mihai Eminescu înclina să creadă „că proprietarii adevăraţi şi în perspectivă ai bunurilor ipotecate din ţară sunt detentorii străini de titluri române399”400. 228 400 idem. vol. în Opere. bineînţelegându-se că. vom slăbi din ce în ce până vom ajunge la inaniţiune396”397. 277 402 ibidem 403 idem. 173 398 idem. pag.838 lei – conform datelor publicate în acelaşi număr al Monitorului Oficial. de acţii etc. importul de astfel de produse.şi să-şi minimizeze. În numărul său din urmă…. pag. idem. vol. Mihai Eminescu răspundea la 1 august 1880: „Înmulţirea cu asupra de măsură a clasei consumatoare şi a necesităţilor ei”402. de obligaţiuni. În numărul său din urmă…. XI. diurne şi lefuri disproporţionate cu munca şi înţelegerea oamenilor întrebuinţaţi. toate puterile fiind încordate. în Opere. depinde în foarte mare măsură posibilitatea respectivului stat de a propăşi economic. 387 396 133 . pag. Mihai Eminescu considera că cel mai benefic pentru o ţară este să-şi maximizeze exportul de produse manufacturate acestea având implicit preţuri mai mari . consecvent în opinii. referitor la acelaşi subiect detalia: „Armată. 231 399 „Plusul consumaţiunii se acoperă prin exportarea de efecte de-ale statului. în Opere. pag. vol. numai că şi importul s-a sporit cu mult mai mult. exportul de grâne şi producte brute s-au mărit. că pe fiecare an capitalul naţional se micşorează în loc de a creşte şi. Întrucât „plusul consumaţiunii ţării agricole se acoperă prin datorii contractate în străinătate”398. Fiind încredinţat pe deplin că de eficienţa cu care un stat îşi derulează schimbul de produse cu străinătatea. Nu avem din nefericire un serviciu statistic. vol. în Opere.

O lege maghiară în contra exportului nostru. cu munca lesnicioasă a altora. ceasornice. vol. Concesiuni economice. dar încolo ne vine cu toate celea la noi. încât am renunţat la exportul lor. s-a adus şi s-a votat o lege în Camera de la Pesta conform căreia productele (produsele n. ba chiar băiaşii din Boemia.n.”. pe baza unei perfecte reciprocităţi: adică liberi noi de-a introduce toată industria noastră.) de-a le introduce la noi. ea intră în exercitarea acestui mare drept“.aplicarea de către respectiva ţară a politicii liberului schimb404. postavuri. n-a fost tot astfel în ceea ce priveşte interesele sale de ordin economic. Mai mult. care la ea acasă a pus taxă pe palavre. idem. care au găurit pământul mult mai adânc decât toţi băiaşii altor munţi. lână. 72 405 Primul dintre cele două articole cu acest nume. în celelalte am rămas mai pe jos (prejos n.). IX. „convenţiunea comercială „În veacul nostru lucrurile iau o formă foarte ameninţătoare pentru cel economiceşte slab. palavre patriotice. cu toată greutatea ei. 155.Considerând complet contraproductivă pentru interesele naţionale ale unei ţări agricole . în veacul nostru în exterminarea economică a aceluia căruia locul unde munceşte sau nivelul său de cultură nu-i dau aceleaşi avantaje ca vecinului său mai fericit”. Atârnarea economică de altădată se schimbă.) însă. Mihai Eminescu era de părere că cea mai eficientă pârghie strategică de acţiune pentru descurajarea importurilor de produse manufacturate este apelarea la taxe vamale prohibitive. Pielea 404 134 . piei brute.n. Nu aducem exemplul nostru. Mihai Eminescu. XI. X.. nu suntem tari decât în ramura palavrelor. sunt supuse unui tratament extraordinar. dacă România a continuat a exercita dreptul său suveran de a trata în ceea ce priveşte interesele sale de ordin politic. ce o aveau pentru statul român convenţiile comerciale încheiate cu Austro-Ungaria şi Rusia – scriind că “este constatat şi probat că.a văzut lumina tiparului la data de 3 iulie 1876. . din nefericire. după trei secoli.publicat la data de 20 decembrie 1880 . pag. în care Mihai Eminescu elogia semnificaţia de emancipare pe planul politicii economice. pe când noi ne mărginim la grâne. în Opere. fără ca munca lor să poată concura. între care pielea şi lâna.) noastre brute. precum dantele. şi se regăseşte în Mihai Eminescu.n. vite cornute etc. sunt o dovadă demnă de plâns pentru tristele împrejurări ce se nasc când i se ia unei populaţii piaţa pe care să-şi desfacă munca prin absoluta libertate de schimb între productele omeneşti. 158 406 „Am încheiat convenţia comercială cu Austro-Ungaria. Opere vol. Din nenorocire. 156. pag.cum era România .el realizează o analiză comparativă a două importante convenţii comerciale încheiate de România cu două mari puteri comerciale ale vremii: Austria şi respectiv Italia. de vin mai scumpe decât ale noastre. paralel cu încurajarea producătorilor interni în realizarea unor astfel de produse. În cel de al doilea articol intitulat Convenţiunea de comerciu405 . astăzi. mai fericită Austria (Austro-Ungaria n. în Opere. dar pânzarii din Silezia.n. Mihai Eminescu considera că în pofida „tuturor neajunsurilor sale406”407. când concurenţa e pe deplin liberă. pielării. până şi cu făină. liberă şi Austria (Austro-Ungaria n. pentru cel necult. vol. pag. sunt trei secoli de când ea nu a exercitat dreptul său de a încheia cu alte puteri convenţiuni sau tratate de comerţ. „sub pretextul ciumei bovine orientale.

integral. „alcătuit pe baze clare şi ştiinţifice”411. Tariful vamal ponderat. 156 407 idem. tabloul recapitulativ pe perioada 1875-1879 al venitului vămilor îl probează… indicând în rezumat o sporire de venit anual cu 1. încât există alte procedări prin care se spală şi se colorează totodată. seul.). puteau exporta în Austro-Ungaria. pe lângă faptul că „prezintă toate inconvenientele actului de la 1875.900. Şi prin prismă fiscală convenţiunea reprezintă un câştig simţitor. ibidem 413 ibidem 414 „Principalele foloase ale vechei convenţiuni dispar cu totul”.n. în urma grozavei dezinfectări. pe care le (o n. XI.). şi atunci încă îngrădit la marginile ţării. nu se pot efectua decât 5 luni de vară. Taxele pe zahăr. permitea urmărirea riguroasă a acelor tranzacţii externe care aveau ca obiect produsele importante pentru ţară412. Las’că prin spălătură lâna-şi pierde grăsimea animalică (animală n.. săpun. şi această dezinfectare o ia din mâna negustorului. agricultorii şi comercianţii noştri.încheiată în anul 1875 cu Austro-Ungaria a fost un însemnat pas înainte pe calea emancipării economice a statului român”408. Iată dar comerţul cu aceste producte redus la 5 luni pe an. Această lege maghiară are de scop de-a exercita protecţie asupra culturii (creşterii n. productele principale ale ţarinilor noastre: grânele. pag. în Opere. vol. dar. pag. precum şi dezinfectarea pieilor la vamă. postavurile ordinare şi pieile tăbăcite.. remarca el. constituiesc un câştig economic învederat.n. În contrast. hârtie ordinară. Convenţiunea de comerciu…. liberi de orice taxă. iar tânăra noastră industrie a fost pentru întâia oară protejată. Lâna iar trebuie dusă de la vamă direct la spălătorie. anulează.000 lei”409. ibidem 135 .) vitelor din Ungaria (Austro-Ungaria n. Convenţia comercială încheiată cu Italia în anul 1878.n. petrolul. În aceeaşi ordine de idei. Ea trebuie. lâna.) concurăm noi. Mihai Eminescu opina că „înlocuirea sistemului de taxare ad valorem cu sistemul ponderat a introdus totodată regula şi a asigurat controlul în operaţiunile vamale”410. pe lângă toate acestea. se văpseşte (vopseşte n. căci îi face imposibil transportul la locul unde ar putea s-o desfacă mai cu folos. păstrându-şi unele din calităţile productului brut necesare fabricaţiunii. trebuie dezinfectată la graniţă chiar. „Începând cu acel an. să fie tăbăcită la faţa locului. 449 408 ibidem 409 ibidem 410 ibidem 411 ibidem 412 „Alcătuirea tablourilor noului tarif permite astăzi a urmări într-un mod serios mişcarea comercială în România a tuturor produselor interesante”. spălătura (spălarea n. căci iarna îngheaţă apa.n. pielea.. fără vreun avantaj nou”413.). rapiţa.) greu şi nu se poate netezi cu folos.n.n. efectele pozitive ale acestuia414. ibidem.

) produselor lor.Convenţia cu Italia nu stipula nici un fel de scutire de taxe pentru principalele produse româneşti . 1860.de fapt .e. Această situaţie este dăunoasă foarte”.de afirmare415 sau. 415 136 . în condiţiile în care industriaşii şi agricultorii trebuie să se ocupe şi cu desfacerea . Comisionarii din parte-le se vor ocupa de desfacerea productelor. mai uşoare şi mai puţin costătoare”. se vor pune cu unele în relaţii. noi pentru vânzarea ei.n.-M.. „Din libertatea de profesiuni ce o avem în ţară vedem că s-a născut o clasă de oameni care zic producenţilor noştri: să împărţim lucrarea şi fiecare să primim ce ni se cade.dintre susţinătorii protecţionismului .) timpului neproductiv utilizat (folosit în mod improductiv n. Atunci producenţii fără griji pentru export se vor putea ocupa de ocupaţiunea lor proprie cu toată stăruinţa şi vor putea cruţa însemnatele speze ale alergării pe la puncturi. De aici vor rezulta vânzări mai abundente. Dacă utilitatea comerţului şi a comerciantului făceau obiectul unor puncte de vedere divergente . Principalele chestiuni asupra cărora aceştia şi-au îndreptat atenţia au fost: rolul comerţului şi comerciantului în economie. dar mai ales pentru că .nu reuşesc să găsească suficiente şi rentabile surse de desfacere”.n. pag. * Complexa problematică a situaţiei comerţului şi a politicii comerciale a fost analizată .) ridicata – (a n. în O.aşa cum.aceleaşi mărfuri specificate şi în Convenţia cu Austro-Ungaria -.n.n.cu bucata şi (cu n. de altfel. „Exercitându-şi funcţia de mijlocitor între producător şi consumator. starea comerţului interior şi exterior. nici un fel de avantaj vamal pentru exportul în Italia al produselor noastre naturale. Dionisie P. voi pentru producţiune. Această din urmă Convenţie nu oferea României.. Xenopol. Ion Ghica şi Enric Winterhalder . 47. „Arendaşii şi economii noştri aleargă dintr-un punct de exportare la altul ca să-şi vândă productele lor. Anale economice.dintre adepţii liberului schimb cu străinătatea. Marţian. pag.). în schimbul nivelului redus al taxelor pe care le aplica exporturilor italiene de produse manufacturate. ibidem. Dionisie P. Aurelian. Petru S. Astfel. Marţian şi Mihail Kogălniceanu .şi pe Nicolae Şuţu. vor studia pieţele de vânzare sau export.. vor afla mai vaste mijloace de transport. Comerciu. I. 46. exportate în Italia. activitatea stagnează datorită (urmare a n. era firesc . Dintre cei care şi-au exprimat opiniile asupra amintitei problematici îi enumerăm pe Alexandru D. comerţul sporeşte şi uşurează activitatea industriei şi agriculturii. izvoarele de credit pentru aceste operaţii şi-şi vor însuşi obiceiurile comerţului şi ale consumaţiei. 46.cu mult interes de către economiştii contemporani lui Mihai Eminescu. precum şi cauzele generatoare ale acestei stări. ibidem.

). a câştiga mai mult”.-M.. 239 418 ibidem 419 Alexandru D. pag. Culegere de studii.. cea mai puţin productivă este comerţul”. 87 – Opiniile lui Alexandru D. „Adevărat. Studii economice. „Comerţul nostru intern este neînsemnat417”418. de negare416 a lor -. prin urmare un element secundar în mecanismul economiei”. 1882. „În sate se poate zice că numai pentru dările către stat se simte trebuinţă de bani. iar „falsul. 239 422 Enric Winterhalder. în privinţa stării de fapt a activităţii comerciale româneşti se înregistra o pronunţată convergenţă de opinii. Alexandru D. „Comerţul nostru extern este încă pasiv”421.e.. pag. în O. Studii economice. Xenopol. comerţul nu dă naştere la asemenea. „comercianţii sunt mai toţi străini.e. „restrâns sortimental. producătorul nu pierde.e. în O. 47 421 idem. Despre situaţia industrială. Xenopol sunt detaliate în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. pag. 123 420 Dionisie P. 58 137 . Pe când aceste două îndeletniciri produc valori reale. prin urmare. Revista economico-politică a anului 1864. pe care le cumpără după ce au fost manufacturate în străinătate.-M.e.dimpotrivă. din Notions(. ibidem 416 „Comerţul este în viaţa unui stat o îndeletnicire mai puţin însemnată decât industria şi agricultura. nu neapărat şi ca volum valoric şi număr de comercianţi. idem.).-X.. necinstea şi falimentele frauduloase se ţin lanţ perturbând întreaga economie”420. nesigur şi puţin avantajos”422. în O. înlesnind desfacerea productelor pentru aceştia din urmă şi întrebuinţarea lor pentru cei dintâi. pag.. în Texte(. productele industriale nu sunt vândute în ţară decât de străini după principiul cumpără ieftin şi vinde scump”419. Din gândirea economică progresistă românească.). 122. Reformele trebuincioase comerţului şi industriei. Studii economice. căci el în realitate nu produce nimic.. Din gândirea economică progresistă românească. prin urmare. pag. 423 Nicolae Şuţu. Marţian.-X. în O. în Texte(. Revista economico-politică a anului 1864. îşi păstrează tăria de a-şi concentra studiul şi activitatea pentru a produce mai mult şi a vinde cu mai puţină osteneală şi risc şi. 1849. Culegere de studii. pag. toate celelalte tranzacţii sunt puţine şi se fac adesea prin schimb”. ci din contră. Xenopol. Despre industria manufacturieră.e. 417 ca arie de desfăşurare şi mod de plată. Dintre ocupaţiunile economice. plătind de două ori transportul şi de patru ori vama”423. pag.-X. ci numai cât apropie pe consumatori de producători. el este în cazul cel mai favorabil un înlesnitor al desfacerii productelor. Marţian.). Dionisie P.). comisionarii nu fac serviciul fără câştig. „Comerciantul este propriu-zis o clasă neproductivă. întrucât „ţara exportă materii brute. O.e.252 – O analiză amplă a opiniilor lui Enric Winterhalder este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. dar acest câştig acoperindu-se de la consumenţi. în O. pag. nici product brut nici product lucrat.-M.

1861. în „dobânda cea mare a banilor şi insuficienţa creditului. care nu mai au concurenţi în această materie şi. A. Principalele cauze ale disfuncţionalităţilor comerţului interior constau. 48 427 idem. Instrucţia comercială. pag. din cauza gravităţii deosebite a consecinţelor sale asupra comerţului şi economiei româneşti..cit. prin urmare. mai cu deosebire. stud.1860. 424 138 . după cum este vorba de comerţul interior sau de cel exterior.. Reformele trebuincioase comerţului şi industriei. a angajării ţării în convenţii comerciale încheiate potrivit acestei teorii. au nevoie de a-şi deschide noi târguri. 251 425 ibidem 426 Dionisie P. decât o greutate mai mare. pag. naţiunile acelea care au şi ajuns a fi în capul industriei. unul care are numai agricultură. pe de o parte. iar pe de alta. în privinţa elementelor generatoare de disfuncţii ale activităţii comerciale interne. a stârnit cele mai vii reacţii critice. divergenţele de opinii se manifestă doar pe terenul identificării cauzelor stării precare a schimburilor comerciale cu străinătatea protecţionismul şi liberschimbismul căpătând substanţă şi contur numai în planul politicii comerciale externe -. Astfel. mai cu seamă. Comerciu. în Texte(. Mihail Kogălniceanu o caracteriza drept „o Convenţie între două state. şi un altul care are o agricultură dezvoltată şi a „Căci monedele străine care circulă astăzi în ţară nu sunt decât o marfă cu un preţ variabil şi-n loc de a fi o înlesnire comerţului nu sunt. în acest sens. urmarea aplicării de către statul român. 324 – Prezentarea pe larg a opiniilor lui Mihail Kogălniceanu poate fi parcursă în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. cea încheiată în anul 1875 cu Austro-Ungaria. pag.i.). În viziune protecţionistă. în Texte(.c. o piedică pentru toate tranzacţiile comerciale”.e. Dintre înţelegerile interstatale bilaterale de acest tip.-M.).. lipsa drumurilor de comunicaţii şi lipsa unei monede unice a ţării424”425.. în O. 47 428 întrucât „liberul schimb este o teorie ce o preconiză. Din gândirea economică progresistă românească. Marţian. în „lipsa de instrucţiune comercială”426 şi „puţina garanţie că datoraşul îşi va răfui datoria”427.-M.e. Anale economice. I. în O. pag. noi debuşeuri pentru productele fabricelor şi a manufacturelor lor”. I-IV.250. neprosperarea comerţului exterior reprezintă. şi ar dori mult să aibă şi niţică industrie. Enric Winterhalder. punctele de vedere ale protecţioniştilor şi ale liberschimbiştilor sunt complementare. a teoriei liberului schimb şi. Mihail Kogălniceanu. nedezvoltat din punct de vedere industrial428. adesea.). Culegere de studii.Cauzele apariţiei disfuncţionalităţilor în activitatea comercială sunt privite foarte nuanţat. Anale economice.

Politica noastră vamală. stud. un tratat care ne conducea la o adevărată aservire economică”431. Istoria ştiinţelor în România. 273 – O analiză amplă a opiniilor lui Petru S. pag. deşi nu încă pe aceeaşi linie de perfecţiune ca industria Franţei şi a Engliterei şi chiar a Germaniei”429 şi considera că „este foarte natural ca AustroUngaria. cu tristeţe. Petru S. cum scria Mihail Kogălniceanu. Texte(. 273 433 Mihail Kogălniceanu. D.cit. Regimul convenţional pentru principalele articole de import şi export. că „dacă înainte de 1876 suma exportului întrecea pe a importului. Convenţiunea comercială din 1875 cu Austro-Ungaria. Aurelian. el atrăgea atenţia asupra faptului că „dacă un popor importă mult timp mai mult decât exportă este expus cu siguranţă pericolului confruntării cu deficitul bănesc. măgulind aspiraţiunile noastre de a trata cu staturi mari. Bucureşti. în O. La rândul său. Aurelian o percepea ca pe „un tratat de comerţ între două puteri de forţe inegale. în compensaţiune. să dobândească. căci „ceea ce lipseşte în bani se plăteşte în idem. şi aşa făcându-ne oareşicare concesiuni de formă. 1881.). pe picior de egalitate. pag. Tractatele de comerciu. Tudorel Postolache. în Texte(.început a avea şi o puternică industrie. 1890.. cu dare mai jos decât era până acum”433. în Texte(. Totodată.). acel raport s-a răsturnat de la acel an încoace”434. Bucureşti. de la noi. 432 Petru S. Aurelian. pag. care va trebui acoperit prin diminuarea drastică a prerogativelor suveranităţii statale.-X. Ştiinţe economice. Aurelian este făcută în lucrarea: Nicolae N. Ivanciu Nicolae Văleanu. A. în timp ce monarhia dualistă. referindu-se sintetic la prejudiciile suferite de balanţa comercială a ţării noastre în urma derulării amintitei convenţii.e. asigurarea unui târg de cinci milioane de consumatori pentru industria sa”430. Xenopol. în Texte(. ne acorda în contrapartidă numai şi numai „intrarea în statele sale a cerealelor noastre fără plată de vamă şi a vitelor.). 331.). pag. Comerţul exterior al României. Şi aşa a şi fost căci prin stipulaţiunile Convenţiei respective „noi recunoşteam şi acordam Austro-Ungariei dreptul de a introduce la noi toată industria sa fără excepţiune”432. Tractatele de comerciu. nici în Englitera. pag. 331 430 ibidem 431 Petru S. Politica noastră vamală. să consimtă a face cu România convenţiuni comerciale. Studii economice. Xenopol. 152 429 139 . Ion Bulborea. Constantinescu. nici oriunde se întâlneşte cu fabricatele engleze sau franceze -. 332 434 Alexandru D. dorind să-şi asigure nişte debuşeuri pentru industria sa care nu poate să intre nici în Franţa. constată. 1890.

În profundă antiteză. Despre situaţia industrială. Iaşi. ca de pildă uşurarea prin scutirea de taxe vamale a exporturilor de cereale. adică de întinderea suprafeţelor de pământ aflate în cultură. în Texte(. fragment din Aperçu sur l’Etat industriel de la Moldavie. Despre industria manufacturieră. de partea de capitaluri care sunt folosite la reproducere şi de prosperitatea comerţului intern”441. în O. ci. la perfecţionare”436. Industria şi meseria. până ce ajunge ilot în propria lui ţară”435. stipulate în Convenţie. idem. de activitatea industriei.-X. „dacă pentru a cumpăra 100 de coţi de postav lucrat în ţară..pământ. pag. animale şi produse animaliere din România în Austro-Ungaria şi a importurilor de produse industriale în România din Austro-Ungaria. 1838. argumentându-şi poziţia „prin considerente politice. spre deosebire de reprezentanţii protecţionismului. ei apreciau favorabil respectiva înţelegere comercială.) veniturilor nu depinde deloc de cantitatea de numerar.n. Studii economice. 1882. „importanţa (mărimea n. 58 438 ibidem 439 idem. ci de cantitatea de produse. Nicolae Şuţu.)] traducere de G. între care recunoaşterea de către statul dualist a autonomiei ţării noastre. în Texte(. În opinia susţinătorilor libertăţii comerţului. nu este evident că cealaltă jumătate sustrasă consumaţiei şi economisită rămâne în profitul ţării?”. 193 Enric Winterhalder. Ei negau însăşi utilitatea realizării balanţei comerciale excedentare. XXV. dar nu le trebuie decât pe jumătate să cumpere acest postav din străinătate. În această optică. ci mai mult metal preţios decât cel trimis”440. din contră. ele contribuie a-i scădea economiile437”438. consumatorii acestei mărfi trebuie să folosească valoarea a 100 kg de grâu. pag. pag.e. din Notions(. dimpotrivă.). adepţii liberului schimb îşi menţineau convingerea potrivit căreia „concurenţa nu este o vătămare (ci n.) în Texte(. Zane. Prejudecata balanţei comerciale. 266 437 Căci. este o îmboldire puternică care împinge la progres.). dar şi prin considerente economice. [Aperçu(. până ce poporul este cu încetul expropriat de străini.).). care percepeau Convenţia comercială cu Austro-Ungaria ca pe un veritabil act de aservire economică. iar „măsurile prohibitive nu îmbogăţesc o naţiune. pag. 51 440 ibidem 441 ibidem 436 435 140 . 11 decembrie 1881. Sarcinile economice ale guvernului Moldovei. calificând-o drept „prejudecată al cărei izvor este eroarea de a reduce bogăţia la monedă”439 şi a cărei urmare este „îndrumarea tuturor eforturilor ţării spre a atrage din străinătate nu valori mai mari decât cele trimise.n. Românul.

În raţionamentul său pornea de la premisa potrivit căreia atât câştigul producătorului-vânzător. dezvoltarea economiei moderne în România”442.1. vol. comunicaţia cu străinătatea e pernicioasă.. producătorul şi consumatorul. cu atât folosul amânduror părţilor e mai mare. şi pe producător şi pe consumator. transmisiune şi repartiţie ale productelor scad valoarea acestora. Cu cât sunt mai numeroşi kilometrii de-a lungul cărora trebuie să le transporţi.. prin prisma discrepanţei de profitabilitate pe care o induc producătorilor de mărfuri destinate schimbului. ceea ce face ca produsele destinate comercializării pe 442 443 Maria Mureşan. el opera o distincţie clară. câştigul amundurora creşte. Transporturile Cheltuielile de transport. pag.4. cu cât mai numeroşi sunt kilometrii de-a lungul cărora cată să le transporţi cu atât paguba e mai însemnată”. Dumitru Mureşan. pag. cu precădere a celei feroviare. sau. prin aceasta. şi mai explicit. cât şi aprecieri concrete referitoare la situaţia reţelei naţionale de căi de comunicaţie. De aceea. transmisiune şi repartiţie a productelor scad valoarea acestora. cu atât paguba e mai însemnată. 150 141 . folosul e mai mare. Cu cât aceste cheltuieli se suprimă. întrucât cheltuielile de transport deţin o pondere foarte mare în structura preţului de vânzare. XIII. păgubind. op. Mihai Eminescu. Cu cât mai multe chile de grâu produci. cu cât piaţa e mai aproape şi transportul mai puţin costisitor cu atât ne bucurăm. astfel. Nu se poate ridica movilă…. cu atât păgubim … Cu cât mai multe chile produci e şi folosul mai mare. cu cât necesitatea de-a face transporturi e mai mare cu atât valoarea productului se absoarbe de către cheltuielile de schimbare de loc. cât şi al cumpărătorului-consumator se află într-o relaţie invers proporţională cu distanţa pe care mărfurile vândute trebuie să o parcurgă până la pieţele îndepărtate443. cu cât aceste cheltuieli mijlocitoare se suprimă.prin scutirea lor de taxe vamale. Mihai Eminescu a abordat acest domeniu dintr-un dublu unghi de vedere: conceptual-teoretic şi evaluativ-practic. 110 „Cheltuielile de transport. între transporturile interne şi cele internaţionale. Pentru o ţară agricolă. această scădere traducându-se-n pagubă pentru cei doi membri de căpetenie ai tranzacţiei economice. Din punct de vedere conceptual. care importă fabricate şi exportă materii brute. 2. toate acestea favorizând propăşirea comerţului nostru exterior şi. iar.cit. în Opere. Adică a formulat atât judecăţi de valoare privitoare la criteriile de eficienţă a transporturilor. a pagubei şi folosului pentru producător şi consumator.

pieţe îndepărtate . din nefericire. XIII. XIV. vol. Negustorul care introducea din străinătate obiectele necesare deveni factorul de căpetenie al pieţei şi era mai lesne ca acest negustor să fie străin decât indigen. vol. Nu se poate ridica movilă…. în Opere. neavând timpul necesar şi nici conducători de la care să înveţe a lucra europieneşte.singura dare în urma căreia cată să rămâie până şi dările către stat -„444 şi introducând în algoritmul său de raţionament parametrul stării dezvoltării economiei naţionale. 206 447 ibidem. Mihai Eminescu aprecia că pentru o ţară agricolă „în care se introduc fabricate şi se exportă din ea materii brute”445.adică implicit la preţuri ridicate . Opere. s-a născut în ţară acea nefastă tendinţă de-a privi funcţiunile ca singurele ocupaţiuni onorabile. el considera că. în contra căreia. 150 449 ibidem 445 446 444 142 . 205. XIII. mijloacele claselor luminate s-au înmulţit în adevăr. ele favorizează şi mai mult importul: dovadă balanţa noastră comercială”. iar dacă „pe lângă aceste cheltuieli (de transport n. pag. Din acest motiv era adeptul convins al utilităţii unei puternice reţele naţionale idem. pag. Considerând că „darea cea mai mare şi mai grea pe care o ţară şi munca ei o are de plătit sunt cheltuielile de transport .. Nu se poate ridica movilă…. vol. vechile clase de meseriaşi. „comunicaţia cu străinătatea e pernicioasă446”447. Manuscrisul Transport. dar şi trebuinţele lor au crescut cu totul în disproporţie cu aceste mijloace. o tendinţă constatată demult.să devină necompetitive faţă de cele provenite din apropierea respectivelor pieţe. având deprinderea de a lucra pentru alte vremi şi alte gusturi.. „Din momentul în care Dunărea a fost deschisă pentru exportul nostru. Din creştet până-n tălpi orice obiect de îmbrăcăminte a început a se introduce din străinătate. pag. în Opere. vol. au început să dea îndărăt şi azi nu mai există. idem. pag. pag. în Opere. 205 448 „Dacă înlesnirile de transport favorizează pân-la un punct oarecare exportul. nici o altă ocupaţiune decât aceea ce le-o oferea statul..) se combină înlesnirile de transport cu regimul liberului schimb. în condiţiile inexistenţei unei reţele naţionale de transporturi. pag. ibidem. nu s-a opus aproape nici un guvern”. XIII. Aproape toate trebuinţele s-au schimbat. 150 „Dacă am calcula diferenţa dintre preţul articolului brut ce-l exportăm şi preţul lui când ni se-ntoarce sub formă de fabricat ar rezulta sume de milioane. De câte ori gândim…. 946 idem. De aceea.n. extinderea legăturilor de comunicaţie cu străinătatea afectează interesele ţării. se produc pierderi de-o însemnătate şi mai mare448”449. idem. 151. din care cel puţin 90 la sută s-ar dovedi c-au fost consumate de transport”. Pe de altă parte braţele şi inteligenţele indigenilor neaflând o altă piaţă.

pag. În opinia sa cele mai grave consecinţe pe care construirea căilor ferate le avea asupra dezvoltării economiei noastre constau în ruinarea „producătorului nostru de căpetenie”456.000 în fiecare an . Cu necesitatea de-a se îndrepta spre pieţe străine numărul obiectelor de trebuinţă vitală ce trebuiesc transportate sporesc în masă şi scad în valoare”.mai ales atunci când trebuie parcurse distanţe lungi . Oare nu se pregăteşte…. se risipesc şi. XIV. în principal. nu e îndoială că înlesneşte şi mai mult importul de mărfuri străine şi de marfă vie. ci mediaţiunea şi specula”455.de transport450. de aceea. idem. Cu drumul de fier cheltuiala de transport costă 2. ibidem 453 „Marea reţea de căi ferate care s-a construit pân-acum e departe de a fi fost deun folos absolut pentru ţară”.care pe zi ce merge ne inundează”454 şi care „nu se adaugă în genere claselor producătoare. şi. 946 451 „Puterea de-a menţine comunicaţia cu lumea creşte cu sporirea comunicaţiei dinlăuntru”. pag. Nu-nţelegem la ce servesc dezminţirile. în Opere. din contribuţiile lui. „Unde nu există comunicaţie şi oamenii sunt siliţi a atârna de un negoţ străin. în Opere.75 dolari într-o depărtare de 160 mile nu mai are nici o valoare dacă comunicaţia se va face cu roţile. nu numai că nu se formează capital. vol. Mihai Eminescu începe prin a aprecia reţeaua relativ vastă de căi ferate româneşti existentă la acea vreme ca fiind de o utilitate foarte discutabilă pentru ţară453. grâul care pe piaţă se plăteşte tona cu 24. XIII. de aceea. 450 143 . vol. nouă din zece părţi ale puterilor fizice şi intelectuale ale poporului se irosesc. ci celor consumatoare. 389 457 „Dacă facem socoteala căilor ferate câte le-avem pân-acuma . vol. Mihai Eminescu analizând comparativ eficienţa transportului feroviar al mărfurilor şi a celui rutier al acestora. întrucât costurile implicate sunt acoperite. XI.ţăranul -. a căror ocupaţie nu e munca.câte 20. fiindcă cheltuiala de transport e egală cu preţul vânzării. pag. văzând în dezvoltarea comunicaţiilor interne precondiţia obligatorie pentru menţinerea celor cu străinătatea451. de oameni străini .. ci pe temeiul sănătos al vieţii naţionale -. opina că primul .şi o facem nu fantastic. Evaluând starea transporturilor interne. 116 454 ibidem 455 ibidem 456 idem.este cu mult mai ieftin decât al doilea452. vedem prea bine că tot ţăranul.35 dolari”.40 dolari. şi în paralizarea unor activităţi industriale457. Manuscrisul Transport. idem. În încheierea demersului său conceptual asupra transporturilor. care se economizează din cheltuiala de transport prin clădirea unui drum de fier. întrucât „dacă ea înlesneşte exportul produselor noastre brute. dar şi strânsurile vremurilor trecute scad pe zi ce merge. în Opere. încât îi rămân cultivatorului 22... ibidem 452 „Cheltuielile de transport se urcă în proporţie geometrică când depărtarea pieţei se urcă în proporţie aritmetică.

„politica noastră în crearea căilor ferate a pus în şah mat aproape toate meseriile din oraşe. să recunoască datoria publică de un sfert de miliard.. 356 460 „Admitem că este posibil ca motivele politice care primează pe cele economice în timpuri extraordinare să fi silit statul român să admită oneroasa concesiune Stroussberg. numai cu scopul de-a uşura introducerea unor fabricate care. Va să zică acţionarii se vedeau fără un ban în ladă şi cu liniile parte neterminate. apoi lesniciunea importării mărfurilor şi industriei străine.n.130. în ultima linie. plăteşte dări etc. se înapoiază prin amortizare în 59 de ani. Industria oraşelor şi ramificata industrie de casă a satelor noastre s-au strivit sub roţile regelui Stroussberg şi această strivire o plătim noi înşine prin anuităţi”458. idem. fie. Văzând stăruinţa…. pag. el contribuie. Se-nchină omul totdeauna şi-n tot locul?. pag. pentru a crea lesniciunea cu care se fac călătorii de plăcere. Dar atunci ar fi trebuit ca cel puţin calculul de stingere a acestei datorii să fie exact. Iată dar ţara. ibidem 144 .. mai cu seamă. cu cât acest dezastru financiar ar fi putut fi evitat. în momentul când întreg capitalul acesta era deja cheltuit. vol X. ci pe 90 de ani. Mihai Eminescu arăta că aceasta „a adus pierderi atât de mari acţionarilor încât cu toată fabulozitatea capitalului primitiv de construcţiune de 248. în Opere..Căci. sleind toată puterea de producţie a brazdei sale.000 l. Referindu-se la pierderile financiare provocate ţării de concesiunea Stroussberg. X.. vol. dacă statul ar plăti an cu an transportul gratis al tuturor mărfurilor pe care ţara le produce şi bani de drum oricărui călător din România. de 248 de milioane. 358 461 „S-a făcut un calcul amănunţit că. Capitalul de construcţiune al societăţii. concesiunea e făcută nu pe 59. Ei bine. precum şi iarna ţăranului. prin nevotarea concesiunii461. zi cu zi. această cheltuială a visteriei ar fi nici jumătate anuitatea de 18 ½ milioane ce le plăteşte astăzi ”. tot din producţiunea lui se plătesc. condamnată a plăti 30 de ani de-a rândul cu totul degeaba şi-n tot anul câte 18 ½ milioane anuitate după ce capital şi dobânzi ar fi fost de mult înapoiate”. parte neîncepute chiar”459. la sărăcirea lui proprie… E sigur că cizma gata ce se introduce la graniţă face pe cizmarul nostru să-şi arunce calapodu-n foc. fie printr-o calculare corectă a anuităţilor stipulate în contract460. în Opere. că ieftinele ţesături ce ne vin de-a gata au făcut să stea locului mii de stative şi războaie din ţară”. Astfel. Astăzi producătorul nostru munceşte. ibidem 458 ibidem 459 idem. plăteşte sub formă de contribuţie sau de producţie de grâu cât nu s-ajunge până la împlinirea garanţiei. iar linia Bucureşti-Vârciorova nu era nici măcar începută. că haina gata venită din Apus face să ruginească foarfecele croitorului nostru. Iar pierderile sunt cu atât mai dramatice. linia Roman-Bucureşti nu era încă gata. printr-o greşeală de calcul..

căci fiecare punct al ţării are nevoie azi de oameni speciali. comentând prevederile stipulate în proiectul de lege privind răscumpărarea căilor ferate466 . pag. Statul fiind odată proprietar al drumurilor de fier. o importanţă pentru chiar direcţia culturii naţionale…Oricare ar fi foloasele materiale ale răscumpărării. Suntem în ajunul redeschiderii Adunărilor.atrăgea atenţia că „prin admiterea noii convenţiuni primim contractul cu societatea Staatsbahn467.Remediul pe care Mihai Eminescu îl propunea cu toată convingerea era răscumpărarea de către stat a căilor ferate462. care afirma că „atunci când obligaţiunile societăţii vor fi convertite în titluri ale statului. care să dea razim intelectual muncii materiale”. înţelegea cu luciditate că „răscumpărarea poate deveni un dezastru financiar precum concesiunea Stroussberg a fost un dezastru”464. acesta va datora singur detentorilor cuponul. X. şi neplata lui la zi va atinge directamente creditul statului apăsând astfel mai greu asupra finanţelor ţării decât o simplă anuitate”465. prefacerea statului român în acţionar justiţiabil în faţa tribunalelor din Berlin. Însă tot el era cel care. ne ridicăm noi înşine în contra noastră. Mihai Eminescu îl citează pe Dimitrie Sturza. 337. „Nu de principiu. ci de încredere e cestiunea.adică emisiunea a 250 milioane împrumut direct al statului. exacte. În sprijinul convingerii sale. În acest sens. ar fi silit să încurajeze studiile tehnice. numai folosul moral că ar abate o sumă de minţi de la sterile ocupaţiuni de speculaţiune politică la lucrări de altă natură. 356 468 idem. X. în parte măcar. atunci când afirma că „de la admiterea principiului până la răscumpărarea în realitate e o mare cale”463. prin părăsirea locului distinct ce ni-l crease Convenţia din 1872. Opere. 339 463 ibidem. în Opere. pe calea unei munci intelectuale. în Opere. pag. pag. în 1880. pag. primirea din parte-ne a tuturor îndatoririlor societăţii . să înfiinţeze el însuşi institute de cultură pentru acele studii. pozitive. citat din Dimitrie Sturza 466 document ce urma a fi aprobat în următoarele zile de către Parlament 467 „Exploatarea liniei e arendată în mod acoperit societăţii Staatsbahn din Austria”. idem. Nu de principiu. 339 464 ibidem 465 ibidem. vol. practice. Văzând stăruinţa…. cu care omul poate câştiga bani şi vază orişiunde. şi că devenind societari. contract care până acum a fost declarat din parte-ne ca nul şi neavenit. ar fi de ajuns spre a ne îndemna să fim pentru răscumpărare în principiu. Mihai Eminescu. Mihai Eminescu. ci de încredere e cestiunea răscumpărării drumurilor de fier pentru noi…pentru ţară posesiunea drumurilor de fier are. vol. şi generaţia viitoare s-ar abate. pe lângă importanţa economică. 384 462 145 . recunoscând de obligatorii pentru noi toate contractele şi îndatoririle societăţii”468. vol. X.. punerea lui pe picior egal cu oricare alt acţionar..

”pentru a ni se recunoaşte independenţa din partea Germaniei”471. în Opere. pag. pag. 390 473 bancherul „a cărui casă de bancă fusese însărcinată cu operaţia răscumpărării”. este „un joc ruinător şi o umilire monstruoasă pentru ţară”472 s-a adeverit. ibidem idem. care există mai departe până la împlinirea celor nouăzeci de ani. se reinstituie organele ei legale şi dirigente. Deşi termenul <<Mesaj>>.Mai mult. ci chiar penale pentru neglijare de interese şi rea credinţă”469. încât acesta. pag. în Opere. vom mai fi vreodată în stare a scăpa de ea”475. 124 477 ibidem 470 471 469 146 . XII. 71 475 ibidem 476 A se vedea pentru detalii Mihai Eminescu. Cernavodă-Chiustenge. Întregul şir neîntrerupt de prejudicii grave pe care Convenţia Stroussberg le-a adus României. la caz de nevoie. încă din primul moment al intrării sale în vigoare. Faceţi interesele. scria marcat de un profund pesimism: „e o iluzie copilărească de-a mai crede că. pe statul român înaintea judecăţii nu numai civile. pag. în Opere. X. Ca pasărea Phoenix…. vol. din păcate. Temerea lui Mihai Eminescu că „această pretinsă răscumpărare a căilor ferate făcută în acord cu poruncile primite de la Berlin”470. în februarie 1881. Răscumpărarea liniei ferate Cernavodă-Chiustenge a fost relativ puţin comentată de Mihai Eminescu. X. idem. vol. vol. XIII. 70 474 ibidem. rămânând juridic indiferentă împrejurarea că şi el posedă acţii ale drumului de fier. Eminescu scria: „lucrul ce urmează a se cumpăra cu 16 milioane nu face în realitate decât şase476”477. în momentul în care dispozitivul sentinţei date de Curtea Supremă de comerţ din Lipsca în favoarea bancherului Landau473 stipula că „se reconstituie Societatea Acţionarilor. pag. 390 idem. în articolul ce poartă numele respectivei căi ferate. l-a deprimat atât de mult pe Mihai Eminescu. că şi el e acţionar al unei societăţi germane. iar statul român e redus la rolul lui primitiv. Faceţi interesele…. în Opere. pag. XI. încăpuţi odată în mreaja de păianjen ce ni s-a întins sub forma unei reţele de drum de fier. supus în toate jurisdicţiunii germane şi Convenţiei primitive”474. vol.. 133 472 idem. Sintetic.. chiar dacă ne-am împotrivi recunoaşterii acestor datorii „societarii din minoritate ne vor sili chemând. vol. în Opere.

iar unele chiar ameninţă a cădea”. De la un timp încoace. intuind totodată că „străinii le pot exploata pentru a discredita liniile ferate române”479. XIV 483 Mihai Eminescu. idem. „De la un timp încoace accident după accident se repetează pe liniile căilor noastre ferate. După această analiză amplă a reţelei feroviare. pag. Mihai Eminescu a formulat expresia cea mai concentrată a punctului său de vedere asupra „chestiunii Dunării”482. idem. 221 479 ibidem 480 ibidem. „a concede o poziţie preponderentă pe marea arteră de import a Dunării tocmai puterii care e în stare a paraliza toată activitatea noastră în această direcţie ar fi cea mai gravă eroare ce am putea-o comite pentru viitorul nostru. Mihai Eminescu se opreşte. scăparea vagoanelor de la Prunişor şi izbirea lor cu un alt tren sunt tot accidente însemnate. fie de rudenie sau nepotism.. Astfel. care au avut consecinţe regretabile. în aprilie 1882. în Opere. fie de amiciţie sau hatâr sau alte consideraţii de orişice natură ar fi”480. între Şerbeşti şi Predeal. El era încredinţat de utilitatea deosebită a accesului României la navigaţia comercială şi considera. că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru împiedicarea monoplizării traficului dunărean de către Austro-Ungaria.. între Turnu-Severin şi Balota. cu oameni morţi şi răniţi”. parte susţinute prin schele de lemn de mai mulţi ani. Mihai Eminescu sesiza numărul mare şi gravitatea considerabilă a accidentelor478. sistemul favorurilor. Nu numai motive…. în acest sens. Oare nu se pregăteşte…. pag. pag. în Opere. fie aceste pentru consideraţie de partid politic. El considera că principala cauză a producerii lor „este că s-a introdus şi în administraţia căilor ferate acel nenorocit sistem ce bântuie întreaga administraţie a ţării. în Opere. 117 482 vezi Anexa nr. şi acest echilibru ne dă libertatea de-a lua măsurile ce le vom crede de cuviinţă pentru a da viaţă propriei noastre activităţi industriale”483.Aplecându-se cu atenţie şi asupra problemei siguranţei traficului feroviar. 110 478 147 . vol. iar celelalte de fier sunt parte stricate. vol. asupra transporturilor pe apă şi a căilor de comunicaţie intraurbană. în articolul intitulat Nu numai motive… . 222 481 „Podurile de peste Argeş sunt unele provizorii de lemn. Libertatea de navigaţiune pentru toate puterile neutralizează cel puţin pân-la un grad oarecare preponderenţa uneia singure dintre ele. vol. şi că una dintre cauzele secundare o constituie starea precară a podurilor481. Ciocnirile de trenuri între Hanu-Conachi şi Iveşti. XII. pag. XIII. chiar dacă foarte succint. XIII.

iar concentrarea acestor bani şi sistematizarea cheltuirii lor ar fi făcut cu putinţă ca cheiurile să se construiască. după 485 484 148 . idem.. vol. interesul unor iluştri economişti precum Alexandru D. cu cheiuri de lemn. Punctul de vedere eminescian potrivit căruia căile de comunicaţie cu străinătatea sunt defavorabile dezvoltării economiilor ţărilor agricole . în O. XIII. pag. cu înjghebături provizorii de care-şi bat joc puternicele noastre ape.adică. D. Aici el precizează relevant şi lapidar: „România este ţara contrastelor. utilizate numai pentru efectuarea transporturilor interne. atunci va avea o cu totul altă privelişte. Venind cineva de la gară în stradele vestitului municipiu Dacorum Iassiorum rămâne încântat de podirea cu asfalt a stradelor noastre. pag. în strânsă legătură cu starea de dezvoltare a economiei ţării. IX.Constatând nivelul tehnic calitativ-scăzut al infrastructurii portuare româneşti de la Dunăre. Alexandru D. P. Dar dacă vizitatorul ar avea curiozitatea de a merge în suburbii depărtate din şesul Bahluiului. Acolo în loc de strade sunt adevărate lagune de glod”485. Marţian.în mai 1882 . în Opere. şi economiei româneşti . fie pe rând. Xenopol. pe care te poţi plimba ca-n salon. Aurelian.D. 379 486 Pentru redarea fidelă a atitudinii lui A. pe când astăzi.este împărtăşit de către A. Marţian şi Ion Ghica. El îşi argumenta aprecierea prin exemplul Bărăganului „care până deunăzi era cu desăvârşire depreciat şi moşiile de acolo se dădeau pe nimic. implicit. de asemenea. Oare nu se pregăteşte…. de asemenea. 117 idem.-X. din piatră şi solid lucrate”484. dar negat de către Ion Ghica. vol. „drumurile de fier au o importanţă nemăsurată. Ilustrării stării infrastructurii stradale Mihai Eminescu îi consacră articolul „Stradele”. scris în luna mai 1877.că „oriunde se cer lucrări de o utilitate permanentă şi care se impun de la sine.e. deşi pentru realizarea lucrărilor tehnice din porturi se percepe în toate oraşele de pe Dunăre o taxă de ½%. pag. problematica stării transporturilor a suscitat. fie deodată. 1887. Situaţiunea financiară a României sub guvernul liberal în 1887. Stradele. 231. Mihai Eminescu nota cu mâhnire . dar dând ţării înzecit”. * În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dionisie P. Xenopol. ele costând scump pe stat. în Opere. pentru că veşnic Dunărea are să curgă lângă ţărmii noştri şi râurile de munte veşnic vor străbate România. acolo ne mulţumim cu proptele de lemn. aceştia privindu-le. Xenopol486 şi D. Petru S. Xenopol faţă de căile de comunicaţie trebuie menţionată aprecierea sa conform căreia.

A. D. Xenopol considera că, întrucât „costul transportului productelor brute este pus în socoteala vânzătorului, iar cel al productelor manufacturate, prin adăugare la preţul vânzării, în socoteala cumpărătorului”487, noi suntem aceia care plătim transportul mărfurilor „şi atunci când transportăm grâne în străinătate, şi atunci când importăm obiecte fabricate din ţările străine”488, pierzând din mâna noastră în acest mod „o parte foarte mare care se duce în cheltuieli de transport, pe când străinătatea, trimiţându-ne mărfurile ei în volum şi greutate redusă, nu ne impune o cheltuială de transport aşa de mare, înlesnind ieftinătatea obiectelor şi năvălirea lor tot mai numeroasă în ţara noastră”489. În viziunea sa una dintre cauzele ruinării industriei private româneşti a constituit-o introducerea căilor ferate490. La rândul său, D. P. Marţian formula aprecierea potrivit căreia, „îndată ce comunicaţia se va deschide, o altă legiune de speculanţi, neguţători, spediţiunari, comisiunari, bancheri străini ne va inunda, căci ai noştri n-au de unde învăţa cerinţele mai înalte ale comerţului, pentru a înfrunta concurenţa celor venetici”491. Mai mult decât atât, continuă el, „din sutele de milioane ce se cheltuiesc pe clădirea de drumuri de fier, partea cea mai mare se dau pe material, precum: fier, unelte, maşini şi tâmplărie, care toate aduse fiind din alte ţări, preţul lor se varsă în străinătate, iar legiunea de întreprinzători, de furnizori, de ingineri, de mecanici, de administratori, care va fi trebuincioasă, va fi adusă de concesionari din străinătate întrucât noi nu o avem492. În contrast, I. Ghica îşi exprima convingerea că, „prin operaţia transportului un produs trece de la un loc la altul; acolo unde nu se poate dobândi, se aduce din ţară unde se află cu
facerea drumurilor de fier la Feteşti, se arendează cu preţuri de 5 ori mai urcate, pentru că s-a stabilit o cale de scursoare a productelor din acele localităţi”., ibidem 487 idem, Studii economice, în O.e.-X, pag. 158 488 ibidem 489 ibidem 490 „Înainte de îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţiune, industria casnică a ţării noastre era protejată prin însăşi greutatea şi scumpetea transportului, care urcând preţul mărfurilor străine, nu le punea la îndemâna pungii fiecăruia; de aceea ruinarea industriei private datează la noi, mai cu seamă, de la introducerea drumurilor de fier”., ibidem 491 Dionisie P. Marţian, Anale economice, Revista economică a anului 1863, în O.e.M, pag. 219 – Un comentariu amplu asupra opiniilor lui Dionisie P. Marţian poate fi citit în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.), Din gândirea economică progresistă românească. Culegere de studii. 492 ibidem

149

înlesnire”493. Şi, „întrucât mărirea şi fericirea neamului omenesc stă în schimb, iar condiţia cea mai de căpetenie a schimbului este transportul, rezultă, prin firea lucrurilor, că mijloacele de comunicaţie sunt cea mai dintâi trebuinţă a unui neam civilizat”494. Apogeul pledoariei sale în favoarea utilităţii înlesnirii comerţului exterior prin intermediul dezvoltării infrastructurii de căi de comunicaţie este atins atunci când afirmă că „drumurile de fier şi tiparul sunt descoperirile care au folosit cel mai mult civilizaţiei”495, menirea căilor ferate fiind aceea de „a pune neamul omenesc în contact cu globul, într-un cuvânt de a-i da lumea materială, precum tiparul a dat duhului lumea intelectuală”496. Convingerii exprimate de I. Ghica privind rolul benefic al transporturilor pentru dezvoltarea economică de ansamblu a ţării, i-a subscris şi P.S. Aurelian prin afirmaţia: „Ţara şi-a impus sacrificii însemnate pentru a construi căi ferate care o străbat astăzi de la un capăt la celălalt; celelalte căi de comunicaţiune s-au înmulţit; alte lucrări publice de mare însemnătate, cheiuri, porturi, poduri, sunt pe cale a se pune în lucrare. Pentru ce oare aceste sacrificii? Numai pentru a transporta producte agricole? Nu. Netăgăduit că s-au creat căile ferate pentru serviciul agriculturii; însă nu este mai puţin adevărat că scopul înfiinţării lor a fost în acelaşi timp de a contribui la creaţiunea şi dezvoltarea industriei naţionale”497. Opinia eminesciană potrivit căreia transportul de marfă feroviar este mai eficient decât cel rutier se regăseşte şi la Ion Ghica: „Trebuie o cercetare adâncă - scria el - ca să se desluşească dacă în starea de azi a trebuinţelor omeneşti şoselele împlinesc scopul ce-şi propune un neam la aşezarea mijloacelor de comunicaţie. Germania care avea în toate direcţiile şoselele cele mai frumoase din lume a proiectat 10.000 km de drum de fier, ca să unească puncturile principale şi să întâmpine trebuinţele comerţului şi ale industriei. Această lungime de linii de fier costă 10 până la 12 miliarde de lei; sumă de bani înspăimântătoare şi pe care niciodată Germania n-a avut-o în lăzile bancherilor, dar a

Ion Ghica, Despre mijloacele de comunicaţie, din Măsurile şi greutăţile româneşti şi moldoveneşti în comparaţie cu a celorlalte neamuri cu un articol asupra mijloacelor de comunicaţie, Bucureşti, 1848, în Texte(;), pag. 229 494 ibidem 495 ibidem, pag. 231 496 ibidem 497 Petru S. Aurelian, Necesitatea întemeierii industriei române, Economia rurală, anul I, august 1876, în O.e.-A, pag.115

493

150

simţit că aşezarea acestor linii este mijlocul cel mai rapid de a mări fericirea şi bogăţia naţională”498. În privinţa răscumpărării căilor ferate, A. D. Xenopol, la fel ca şi Mihai Eminescu, se pronunţa favorabil, pe considerentul principal că „astfel se aduce administraţia lor în mâinile naţionalilor”499. 2.1.5. Sectorul financiar
La noi sporirea veniturilor statului înseamnă, totdeauna, diminuarea veniturilor fiecărei gospodării private. Dările se percep nu din prisosul producţiunii, ci din necesităţile primare ale claselor de jos, din plata muncii zilnice. De aceea, mărirea contribuţiilor instituite de stat este echivalentă cu mărirea mizeriei populaţiei. Într-un stat agricol, retragerea din circulaţia monetară a metalelor preţioase nu-i decât un plan de a strânge în tezaurul Băncii Centrale a tot ce-i aur şi argint şi a da ţării, în schimb, hârtiuţe frumos tipărite - care, la un moment dat, să nu fie bune decât de aprins ţigările.

În acest domeniu, Mihai Eminescu şi-a concentrat atenţia asupra problematicii bugetului de stat, datoriei publice, sistemului fiscal, finanţării prin credit şi tranzacţiilor cu titluri de valoare. Referindu-se la evoluţia finanţelor publice româneşti, el observa - în articolul intitulat Era un obicei înainte…, publicat în luna mai 1881 în ziarul Timpul - cum „cheltuielile din 1859 se suiau la 29.911.844 lei, iar în 1876 ajunseseră la suma de 110.423.904 lei; adică se împătriseră. În acelaşi interval datoria statului s-a sporit de 166 de ori(;) în adevăr în 1859 statul datora 2.820.170 lei, iar în 1876 suma datorată se suia la 468.677.730 lei. Astăzi datoria publică este şi mai mare, cheltuielile şi mai mari. Acestea au crescut în ultimii 5 ani cu 34%”500. El critică virulent fiscalitatea excesivă - concretizată în sporirea poverii fiscale cu mult peste capacitatea de plată a contribuabililor -, făcând cunoscut opiniei publice faptul că „una din gravele imputări ce i s-au făcut regimului răsturnat la 11 februarie 1866 a fost aceea a delapidării averii publice, a împilării contribuabililor. Cu toate acestea, în scurtul period de abia
498

Ion Ghica, Măsurile şi greutăţile româneşti şi moldoveneşti în comparaţie cu a celorlalte neamuri cu un articol asupra mijloacelor de comunicaţie, Bucureşti, 1848, în Texte(;), pag. 230 499 Alexandru D. Xenopol, Studii economice, 1882, Partida liberală şi mişcarea economică, în O.e.-X, pag. 133 500 Mihai Eminescu, Era un obicei înainte…, în Opere, vol. XII, pag. 169,170

151

patrusprezece ani, bugetele statului s-au sporit peste îndoit, anuităţile datoriilor publice, de la 4-5 milioane cât erau înainte, s-au urcat la aproape 50 de milioane…sporirea sarcinilor contribuabililor peste puterea lor a produs secarea forţelor productive ale ţării”501. Drept principale cauze ale „naşterii acestei colosale datorii publice”502, Mihai Eminescu identifica „disproporţia dintre cheltuieli reale şi venituri fictive - o disproporţie care, în loc de a se controla, se ascundea fie prin umflarea, fie prin admiterea de venituri fictive, fie prin maniera de a boteza împrumuturi, deci datorii făcute pentru a plăti datorii, cu titlul uzurpat de venituri503”504-, care „ascundea ruina financiară sub aparenţa bugetelor echilibrate505, modul defavorabil pentru ţară în care se încheiau506 sau, după caz, răscumpărau507 concesiunile publice, precum şi supraevaluarea rămăşitelor bugetare508 din anii anteriori. Totodată, arată că, întrucât „la noi sporirea veniturilor statului înseamnă totdeauna diminuarea veniturilor fiecărei economii private - dările percepându-se nu din prisosul producţiunii ci din necesităţile primare ale claselor de jos, din plata muncii zilnice - mărirea contribuţiilor statului (instituite de către stat n.n.) e echivalentă cu mărirea mizeriei populaţiei”509. Cu alt prilej, sublinia că: „mizeria crescândă produsă prin sarcini publice împiedică pe muncitor de-a se hrăni bine, de-a-şi trimite copiii la şcoală şi-l face să retrogradeze în toate cele”510.
idem, Studii asupra situaţiei, în Opere, vol. XI, pag. 25 idem, Deşi termenul <<Mesaj>>, în Opere, vol. XI, pag. 134 A se vedea pentru detalii: Mihai Eminescu, ibidem; Mihai Eminescu, Alaltăieri sâmbătă…, în op. cit., pag.213 504 Mihai Eminescu, Deşi termenul <<Mesaj>>, în Opere, vol XI, pag. 134 505 idem, O nefăţarnică părere de rău…, în Opere, vol. XIII, pag. 154 506 A se vedea pentru detalii comentariul privitor la calculul eronat al amortizării Concesiunii Stroussberg, Mihai Eminescu, Se-nchină omul totdeauna şi-n tot locul?, în Opere, vol. X, pag. 358 507 „Răscumpărarea hârtiilor Stroussberg, făcută cu-n preţ îndoit de cum se cotau, n-a avut alt rezultat decât sporirea enormă a datoriei publice…la fel răscumpărarea liniei Cernavodă-Chiustenge, plătită de trei ori pe atâta pe cât face”., Mihai Eminescu, Se-nţelege că după manifestul, în Opere, vol. XIII, pag. 279 508 adică a sumelor restante datorate bugetului - de exemplu arenzi şi alte contribuţii - provenite din anii trecuţi, ce se scontează că vor fi încasate în decursul exerciţiului pentru care se dezbate proiectul de buget; a se vedea pentru detalii Mihai Eminescu, Repede aruncătură de ochi asupra proiectului de buget pe anul 18811882, în Opere vol. XII, pag. 58,59 509 Mihai Eminescu, Laudele pe care foile guvernamentale…, în Opere, vol. XII, pag. 52 510 idem, <<Luptătorul>> din Focşani continuă…, în Opere, vol. XIII, pag. 176
502 503 501

152

El a demascat, de asemenea, superficialitatea şi caracterul pur formal cu care era întocmit bugetul de stat, precum şi maniera neserioasă în care se făcea votarea acestui act financiar fundamental. Astfel, referindu-se la întocmirea bugetului pe anul 1868, Mihai Eminescu sesiza: „ceea ce izbeşte oricui în acest buget (aferent anului 1868 n.n.) este regularitatea fenomenală a cifrelor de la venituri. Rămăşiţe de 3.333.333 lei 33 parale, imprimate 22.222 lei 22 parale, tutunul 4.444.444 lei 44 parale, subvenţii 2.522.222 lei 22 parale, taxe spirtoase 4.555.555 lei 55 parale etc. Astfel cu puţină cheltuială de fantezie, înşirând aceeaşi ţifră de 8-9 ori după cealaltă se poate face un minunat buget geometriceşte exact”511. Iar, cu privire la votarea bugetelor, în 1880, menţiona: „Camerele au lucrat aproape în permanenţă pierzându-şi zadarnic vremea şi lăsând totdeauna până la ultimul moment votarea bugetelor, aşa că, nerămânând vreme pentru dezbaterea lor, într-un rând s-a încuviinţat guvernul să urmeze o lună sau două cu bugetul exerciţiului trecut, iar în alt rând s-au votat bugetele generale într-o singură noapte a la vapeur, fără discuţiune, numai după o citire sumară făcută de ministrul de finanţe”512. Cu privire la opiniile lui Mihai Eminescu despre întocmirea bugetelor statului, Ion I. Ghelase subliniază: „Demascarea falsităţii conţinutului bugetelor, a falsificărilor grosolane, a măsluirilor de cifre - ce izbeau pe orice om de bună credinţă - pentru transformarea deficitelor în excedente bugetare, a metodelor de jaf practicate de guvernanţii ţării, i-au atras ura nu numai a liberalilor dar chiar şi a unei părţi a Partidului Conservator”513. În materie de impozitare Mihai Eminescu constata, cu tristeţe, că, an de an, pe fondul „sporirii dărilor directe şi indirecte şi al greutăţii extreme cu care oamenii le plătesc”514, ritmul de creştere al celor din urmă îl devansa pe cel al primelor, acest decalaj de trend aducând gravă atingere principiului echităţii fiscale. Astfel, „dacă în urmă cu douăzeci şi cinci de ani darea era directă - statul adresându-se sincer către omul care, posedând
idem, Abdicarea domnului C. A. Rosetti, în Opere, vol. XI, pag.113 idem, Nu poate fi politică bună, în Opere, vol. XI, pag. 71 513 Ion I. Ghelase, Din preocupările economice ale lui Mihai Eminescu, Revista Viaţa economică, iulie 1964, pag. 1 514 Mihai Eminescu, Un semn al declasării…, în Opere, vol. XIII, pag. 138
512 511

153

ceva, avea nevoie de apărarea lui -, astăzi statul modern se adresează într-o serie de cazuri indirect, escamotând din buzunarele oamenilor suma ce-i trebuieşte”515, în condiţiile în care, izvoarele impozabile asupra cărora se aplică oricare dare, „sub orice formă s-ar percepe şi oricum s-ar chema ea, rămân pământul şi producţiunea reală”516. Fiind martorul fenomenului creşterii nejustificat de mari a numărului de cămătari517, precum şi aceluia al practicării de către „agenţii practicei uzurare (cămătari n.n.)”518 a unor niveluri de dobândă ruinătoare pentru debitori, Mihai Eminescu sesiza că ambele fenomene sunt posibile, că „funcţionarii, proprietarii, arendaşii, locuitorii fără ocupaţie din mahalale, meseriaşii şi chiar comercianţii”519 sunt siliţi să se împrumute de la aceşti speculanţi în condiţii extrem de oneroase „întrucât lipseşte o bancă adevărată care să facă operaţii propriu zise de bancă”520. Din această perspectivă, a necesităţii asanării cămătăriei, el considera ca neapărat necesară înfiinţarea Băncii Centrale (adică a Băncii de Scont şi Circulaţiune n.n.). Pe de altă parte însă, operând o diferenţă netă de utilitate (de valoare de schimb n.n.) între moneda metalică - căreia îi recunoştea calitatea de marfă521 - şi cea fiduciară - căreia îi nega respectiva calitate522 - şi încadrând biletele de bancă în categoria capitalurilor

ibidem ibidem 517 „Pe strada Lipscani, pe calea Mogoşoaii, s-a înmulţit, şi se tot înmulţeşte, numărul caselor de schimb a zarafilor. Oare sunt într-adevăr în Bucureşti atâtea afaceri ca să fie trebuinţă de atâţia zarafi? În aparenţă; în realitate, toate aceste suflete de zarafi, de samsari, de antreprenori, de rentieri, de oameni fără profesiune, sunt agenţi activi ai practicei uzurare”., idem, Industrie şi comerţ, în Opere, vol. X, pag. 251 518 „Operaţiile lor consistă, între altele, în împrumuturi cu câte 48%, 60%, fiind asiguraţi nu numai prin câte trei, patru giruri, la poliţe, ci, mai cu seamă, prin amaneturi; şi în scontarea titlurilor de pensie, a lefilor, cu un scăzământ care reprezintă dobândă de 60%, 72%, 84% pe an”., ibidem 519 ibidem 520 ibidem 521 „Banul metalic e o marfă întrucât, împărţit, el însuşi nu-şi pierde valoarea, fiind reprezentantul cu valoare al altor valori”., Mihai Eminescu, Banca de Scont şi Circulaţiune, în Opere, vol. XI, pag. 147 522 „Banul de hârtie, este supus uzării şi deteriorării, n-are în sine nici o valoare, fiind doar o hârtie de credit ”., ibidem
516

515

154

fictive523, era de părere că „aşa numita Bancă de Scont şi Circulaţiune, care nu-i în realitate decât o bancă de bani de hârtie, o tipografie de fiţuici, e un plan vechi al domnului Brătianu pentru a strânge în ladă tot ce e aur şi argint524 şi a-i da ţării în schimb hârtiuţe frumos tipărite, care, într-un moment dat, să nu fie bune decât de aprins ţigările”525. Ar fi, însă, eronat să se înţeleagă că Mihai Eminescu a contestat utilitatea majoră a Băncii Naţionale. Dimpotrivă, el recunoştea deschis că autoritatea monetară centrală are posibilitatea ca, prin utilizarea pârghiei creditului de scont şi a banilor de hârtie, să permită întreprinderilor depăşirea unor eventuale dificultăţi financiare legate de neîncasarea la timp a contravalorii produselor manufacturate vândute526. Numai că, întrucât „elasticitatea cu care se-nmulţesc sau se-mpuţinează banii

„Capitalurile fictive sunt toate acele pretinse reprezentaţiuni ale bogăţiei, ale tranzacţiunilor, precum acţiuni, obligaţiuni, poliţe, hârtii de credit, care nu reprezintă o valoare reală sau serioasă. Aşa sunt biletele de stat sau de bancă cu curs forţat şi care nu se bazează pe o rezervă metalică; aşa au fost asignatele, hârtia monedă, acţiunile unor societăţi care operează cu capitaluri neexistente ori cu capitaluri pierdute în urma unei administraţiuni rele”., idem, Foaia domnului Boerescu, Opere, vol. XI, pag. 64 524 “Capital real, capital fictiv, sunt cuvinte care reprezintă idei vechi decând lumea, care au fost cunoscute deodată cu operaţiile financiare bazate pe circulaţia fiduciară, deodată cu societăţile anonime (pe acţiuni n.n.). Toată lupta celor îndemânateci a fost ca să treacă în lăzile lor capitalurile reale, lăsând pe cele fictive în buzunarele golite ale victimelor lor. De la marele inventator al societăţilor anonime, englezul Law, până la iluştrii şi prea numeroşii săi imitatori din secolul al XIX-lea (de astăzi n.n.), acest ţel a fost urmărit cu tenacitate şi, adeseori, atins cu măiestrie. Chiar statele s-au amestecat în asemenea trebşoare; să se întrebe numai (exemple în acest sens sunt n.n.) nenorociţii împrumutători ai atâtor state falite”., idem, Ziarul <<Presa>>, în numărul…, 16 martie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 80 525 idem, Preţioasele descoperiri, în Opere, vol. X, pag. 396 526 „Care e sensul banilor de hârtie? Activitatea industrială a statelor vechi dă unor obiecte brute - in, bumbac, lemn, piatră - o valoare cu totul neproporţională cu aceea pe care o aveau înainte. Din in şi bumbac se fac ţesături, din ţesături haine, din lemn mobile scumpe, din piatră sculptură, încât se-nţelege de la sine că toţi aceşti producători, care au creat un capital numai prin inteligenţa lor proprie şi c-un material de puţină valoare, ajung la un moment în care nimeni nu e în stare a le cumpăra lucrurile pentru că n-are bani în ladă, deşi îi are în cărţile lui de comerţ. Atunci statul sau Banca de Scont şi Circulaţiune, bazându-se pe activul din cărţile de comerţ, le împrumută oamenilor un fel de surogat al banului adevărat, în locul valorii un fel de reprezentant al valorii, cu condiţia ca, atunci când activul din carte va fi şi în ladă, ei să înapoiască aceste fiţuici statului, care, în momentul când necesitatea lor încetează, le nimiceşte, iar când necesitatea se iveşte din nou le retipăreşte”., ibidem, pag. 396, 397

523

155

de hârtie e bazată pe elasticitatea producţiei industriale, care se poate înmulţi cu totul în disproporţie faţă de numerarul existent principiul hârtiei fiduciare fiind: se-mpuţinează munca trebuie să se împuţineze şi banii de hârtie, sporeşte munca, sporesc banii de hârtie - iar o producţiune augmentabilă la infinit are nevoie de un reprezentant augmentabil, care să poată spori şi scădea odată cu ea”527, este evident că mecanismul scontării efectelor de comerţ putea da roade numai în ţările dezvoltate din punct de vedere industrial. De aceea, în opinia lui Mihai Eminescu, într-un stat agricol - aşa cum era şi al nostru - unde disproporţia între producţie şi mijloacele ei de acoperire era inexistentă, acoperirea ei prin bancnote devenea implicit non-necesară528, „aceste fiţuici, reprezentante ale unor valori care nu există nici măcar în imaginaţia miniştrilor, putând ajunge la un moment dat să reprezinte falimentul general, dezastrul economiei naţionale”529. Mai mult decât atât, el considera că „banca de fiţuici va umple ţara cu caimale, va face să dispară numerarul, va scumpi munca prin înmulţirea unui mijloc de schimb prea numeros şi fără valoare intrinsecă, va face productele noastre brute, care prin natura lor nu sunt accesibile de o esenţială sporire de preţ, să devină inexportabile”530, iar „fiindcă nimeni nu va primi fiţuicile noastre în străinătate, tot numerarul din ţară va fugi pe mărfurile industriale ce ne trebuiesc, încât vom rămânea numai cu gologani de aramă şi franci de hârtie”531. Totuşi, analizând conţinutul statutului Băncii de Scont şi Circulaţiune, el identifică un element extrem de pozitiv, de natură prudenţială, care, „dacă s-ar urma (aplica n.n.) cu exactitate n-ar fi primejdie (adică s-ar elimina riscul generării inflaţiei monetare n.n.)”532: „principiul stabilit că banca nu poate emite decât 1/3 de bilete acoperită cu fondul ei metalic, 2/3 bazate pe poliţe, pe tranzacţiuni reale, pe scont real cu termen scurt”533.
idem, Banca de Scont şi Circulaţiune, în Opere, vol. XI, pag. 148 „Dar un stat agricol? Poate pământul să producă mai mult decât o sumă anumită de chile de grâne, de o valoare asemenea aproape anumită? Unde e disproporţia între producţie şi mijloacele ei de acoperire pentru ca să fie nevoie de fiţuice?”, idem, Preţioasele descoperiri, Timpul, ianuarie 1880, în Opere, vol. X, pag. 397 529 ibidem 530 idem, Ciudată e pretenţiunea…, în Opere, vol. X, pag. 117 531 idem, Astăzi se deschide Adunarea…, Opere, vol X, pag. 113 532 idem, Banca de Scont şi Circulaţiune, în Opere, vol. XI, pag. 148 533 ibidem
528 527

156

Creditul Mobiliar şi jocul de bursă. 276 534 157 .continuă el în cadrul aceluiaşi articol . Mihai Eminescu făcea o diferenţiere netă în ce priveşte legitimitatea . este generatoare de inflaţie monetară şi. exactitatea în angajamente. Dar pentru a câştiga mult. Statutele Creditului Mobiliar. pag. prin aceasta. prevederea în afaceri. sobrietatea. În acest sens. vol. după cum bine se ştie. Timpul. ordinea. După ce încadra activitatea burselor de valori în categoria operaţiunilor de speculă534 şi enunţa natura funcţiunii organice a creditului mobiliar535. 23 iulie 1881. Nu numai că e indiferent dacă întreprinderile sunt bune sau rele. ale unor întreprinderi ce nu se rentează. merită reţinută ca extrem de valoroasă ideea . cutezanţa în speculaţiuni. Opere. din contră Creditul Mobiliar va prefera să cumpere en gros acţii discreditate. idem.„şi-n banca comercială şi-n banca de speculaţiune scopul individual imediat e.. ci a cumpăra en gros şi a vinde en detail acţiile unor întreprinderi de-o natură necunoscută.potrivit căreia punerea în circulaţie a unei cantităţi de monedă superioare acoperirii pe care o are. de efecte nefaste pentru economia naţională. Creditul Mobiliar şi presa capitalei.. în Opere. în adevăr. cea de speculă excitează necontenit cele mai rele patimi”536.Dincolo de anumite particularităţi ale viziunii eminesciene asupra domeniului monetar. o bancă de speculaţie e tot pe atât interesată a răspândi gustul jocului. determinate de faptul că raţionamentele ce o alcătuiau se derulau în timpul bimetalismului bazat.validată şi de realităţile zilelor noastre .argumentează el . Banca de comerţ exercită în societate rolul unei magistraturi.„o bancă de comerţ este interesată a propaga în jurul ei gustul muncii.înţeleasă în sens de justiţie socială funcţionării băncilor de comerţ şi cea a creditelor mobiliare . rele. Mihai Eminescu le considera benefice pentru societate pe primele şi nefaste pe cele din urmă. de-a câştiga bani. pe dublul etalon aur-argint -. pentru a le urca prin manopere de bursă şi jurnalistice şi a le revinde c-un mare folos. pag. XII. vol.adică a ceea ce astăzi numim burse de valori -. Mihai Eminescu. câştigurile repezi fără muncă în socoteala altuia. Acesta este cercul de activitate al Creditului Mobiliar”. pag. bancherul speculator nu are nevoie ca clienţii săi să „Care sunt operaţiile de speculă? În esenţă foarte unilaterale: cumpărare de acţii sau de titluri en gros şi specularea lor la bursă en detail. 253 535 „Funcţiunea lui organică nu este de a produce. dispreţul pentru valoarea intrinsecă a afacerilor. în Opere. Şi este aşa deoarece . XII. puţin păsându-i dac-a vândut publicului valori sau maculatură”. XII. vol. 259 536 idem. Aceasta întrucât .

Mihai Eminescu le exemplifica cu citate din Max Wirth Bankwesen . adică echivalentul la cursul din acea vreme a 1.şi din Courceille Seneuil . unde pier”537. pentru a-i arunca în întreprinderi viitoare. c-o producţiune nulă poate”539. e evident că se retrag banii din negoţul cu mărfuri reale. 276 158 . Dorind să-i înveţe pe micii investitori să se protejeze. al căror produs e ştiut.000 de lei. pag. Dacă există undeva capitaluri onest angajate într-o producţiune care aduce încet o dobândă mediocră? Speculatorul le cheamă cu mare zgomot. XII. intriganţi? Cu atât mai bine. pag.Traite des operations de banque . vol.lucreze mult şi bine. îi e de ajuns să întâlnească capitalişti dispuşi a juca. Banca de speculaţiune n-are nevoie de asta. nu întreprinderile le câştigă. „pentru titlurile cumpărate en gros şi desfăcute en detail de un puternic institut de bancă. N-au curajul de-a munci? Cu atât mai bine. unde acţionarii au pierdut peste 47 de milioane de franci. pentru capitalistul mic e de recomandat plasarea în titlurile unor întreprinderi nu viitoare ci deja existente. au fost de speculă şi au dat rezultate dezastruoase îndeosebi în Franţa. Este important de reţinut însă faptul că Mihai Eminescu era doar împotriva speculaţiilor făcute de bursele de valori prin intermediul mecanismului creării de preţuri artificiale. I. Astfel. le ia de la muncă şi le aruncă în specula unor întreprinderi necunoscute. El preciza în acest 537 538 ibidem idem. Cu atât mai mari vor fi beneficiile băncii. iar nicidecum împotriva emiterii de către întreprinderi a titlurilor de valoare şi cumpărării respectivelor înscrisuri de către populaţie. acesta are puterea de a crea preţuri artificiale urcate când vinde şi scăzute când cumpără. în Opere. din întreprinderi ce produc bunuri reale. vol. 251 539 idem. cinstiţi. Pentru a oferi un plus de concreteţe raţionamentelor sale. Sunt răi. 275.800.care atestă faptul că operaţiile de până atunci ale Creditelor Mobiliare. al căror venit e sigur ”538. Pentru întregirea viziunii lui Mihai Eminescu asupra pieţei de capital. Sunt ignoranţi? Cu atât mai bine. Creând însă preţuri artificiale urcate pe cari creditul. activi. ca să fie inteligenţi. mai adăugăm faptul că acesta a identificat şi implicaţiile macroeconomice negative ale speculaţiilor bursiere. în Opere. Statutele Creditului Mobiliar. pe baza preţurilor formate de astă dată în mod natural. cu atât mai asigurat jocul. pentru că ei o domină. Creditul Mobiliar.000. XII. el le explică: „Pentru Rotschild şi Pereire specula e cea mai rentabilă.

şi în economiile contemporane de piaţă rămâne deplin valabil ceea ce a afirmat Mihai Eminescu în urmă cu mai bine de un secol. Depuse la o bancă. ba chiar funcţionarea ei produce efecte ruinătoare pentru sectorul economic productiv în general şi pentru micii întreprinzători în special. În acest sens. Privită prin prisma realităţilor economice mondiale ulterioare. dar profitabil pentru acei speculatori care deţin fonduri băneşti importante . 540 ibidem. unde mecanismele bursiere sunt extrem de bine puse la punct. ele vor scădea în aceeaşi măsură. cu economie de piaţă modernă. Astfel. şi de multe ori chiar profitabilă. se poate afirma că viziunea eminesciană asupra tranzacţiilor bursiere este concomitent atât parţial validată cât şi în parte infirmată. potrivit căreia Bursa de Valori este lipsită de orice utilitate. Dacă întreprinderea merge bine. remarcăm că în toate ţările dezvoltate. pag.Bursa de Valori constituind o adevărată pompă de lichidităţi pentru întreprinderi. publicul le cumpără cu capitalurile lui disponibile. şi anume că jocul la Bursa de Valori este riscant pentru persoane care dispun de forţă financiară redusă. Piaţa valorilor mobiliare poate fi accesibilă. intactă sau aproape intactă -. dacă e mediocră. efectuarea tranzacţiilor de bursă are un efect benefic pentru întreaga economie naţională .sens: „Din punct de vedere economic titlurile unei întreprinderi se plasează prin subscripţie publică. precum şi o rapidă. titlurile vor urca în măsura productivităţii lor. Realitatea economică a zilelor noastre a infirmat însă opinia exprimată de Mihai Eminescu. 275 159 . adesea. adeseori.acestora din urmă stându-le în putere să influenţeze cursul acţiunilor în sensul dorit de ei. Preţurile ce se formează sunt însă naturale. micilor investitori cu condiţia ca aceştia să-şi cuantifice cu exactitate riscul pe care şi-l pot asuma şi să se abţină de la a specula mai mult decât îşi pot permite să piardă. chiar dacă nivelul de curs pe care îl impun este. stau în legătură cu producţiunea întreprinderii”540. în discrepanţă flagrantă cu calitatea stării economice a întreprinderii ale cărei acţiuni fac obiectul tranzacţiilor. suportarea lor le lasă forţa financiară. iar în situaţia în care suferă totuşi unele pierderi. flexibilă şi importantă alternativă de finanţare la creditul bancar -.

o serie de economişti ai epocii.e. Revista ştiinţifică. Economia rurală. an I. 106. şi mai puţin institute de credit. în acelaşi timp. Nicolae Şuţu şi Enric Winterhalder. problematica stării sectorului financiar. Creditu fonciariu. 53... mai întâi de toate. adună capitalurile disponibile şi dau impuls miraculoaselor întreprinderi ce prefac aspectul ţărilor şi măresc puterea materială şi morală a populaţiei. situaţia creditului şi necesitatea amplificării acestuia. Anale economice IV. Dionisie P. a suscitat. asupra altora au exprimat opinii contrare celor avansate de el. Marţian541. Asupra multor subiecte punctele lor de vedere au fost convergente cu cel al lui Mihai Eminescu. pentru a rezolva problemele organizaţiunei sociale moderne. nici barem case de zălog”. Camăta în satele noastre. idem. întocmai ca pe timpul lui Moise. Nu avem case de păstrare. împrumut de sămânţă. negreşit că-şi căuta o dezdăunare în procente mai mari. Cel care are o sumă oarecare. 541 160 . iunie 1872. Este urgent ca legea să intervină şi să reguleze această chestiune. în Petru S. Aurelian. cămătăria care. Petru S. cestiunea creditului. instrument din cele mai mântuitoare. martie 1876. O. S. N. învoieli. Eminescu. uşurinţa cu care contractăm credite şi puţina scrupulozitate pentru datoria de a le răfui. în diversele sale manifestaţiuni. idem. pag.-A. „Cestiune vitală. III. economic şi social. o speculă în cămătărie. Marţian. Finanţe şi credit. ca: Alexandru D. Anale economice. din cele mai ucigătoare când este încredinţat în mâini de oameni nedibaci sau răuvoitori. În scrierile lor. fenomenul cămătăriei. P. „La noi nu sunt cunoscute acele institute care. cât şi din punctul de vedere naţional. pag. gradul de legitimitate socială al speculaţiilor de bursă. Aurelian542.* În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. nu bănci de circulaţiune. 542 „La noi camăta sub toate formele: dobândă. de asemenea.-M. 424.e.. circulaţia monetară. şi atenţia unor iluştri economişti. Revista economico-politică a anului 1864. nu ar fi putut aduce atâtea suferinţe asupra ţăranilor ca lăcomia nesfârşită a cămătarilor. bântuie satele şi a ruinat pe cultivatori. Şuţu543 şi E. Petru S. Aurelian. utilitatea înfiinţării Băncii Naţionale a României. şi negreşit că cea mai cumplită epizootie. printre care D.-M. iar cametele cele mari sunt una din cauzele principale care ruinează viaţa noastră economică”.e. Xenopol. pag. pentru dezvoltarea economică a unei naţiuni şi. P. Aurelian. cea mai mare grindină. când este mânuit cu dibăcie şi lealitate. ca nişte rezervări. dacă n-o păstrează sub încuietoare sau în locuri ascunse.e. aceştia au abordat chestiuni precum: starea bugetului de stat şi a datoriei publice. La fel ca şi M.. din câte există până astăzi. Marţian. este încă departe de a fi rezolvată într-un mod conform cu interesele populare în special”. Dionisie P. mijloc din cele mai puternice. în O. De aici proveni. Societatea „Economia”. 1866. pag. Necesitatea intervenirii legei. faţă cu pericolul de a-şi pierde capitalurile.-A. până ce uzura nu va roade şi cel din urma ban al cultivatorului”. „Cauza lipsei creditului personal este. 239. atât din punctul de vedere politic. în mare parte. în O. în O.

prin intermediul unei puternice bănci centrale şi al unor solide alte instituţii de credit. întrebuinţate la aceeaşi producţie. Culegere de studii. pag.). Din gândirea economică progresistă românească. dar ele se risipesc în consumaţiuni. Eminescu au fost emise de către A.-X. În timpuri obişnuite este de patru ori mai mare decât în Anglia şi Franţa. în loc d-a alimenta industria sau comerţul. mai cu seamă. Întocmirea de bănci. 262. în acest context. din Notions(.1866. fiscalităţii548 şi a datoriei publice549. în privinţa stării bugetului547. pag.). măsurat după comerţul ei exterior. 130 547 „Paralel cu creşterea întreită a avuţiei ţării între anii 1862 .c.000. va veni în ajutorul industriei“. „În lipsă de asociaţiuni de credit. Pe când bugetul se urcă de la 47 la 138. decembrie 1863. De asemenea. o Bancă de Scont şi Circulaţiune. dezvoltat pe fondul totalei insuficienţe a creditului intern. prin aceasta. care înmulţind mijloacele de schimb va atrage la dânsa capitalurile mici. găsim aceeaşi urcare a bugetelor ei.. producătoare”. de preferinţă. Această împrejurare ajunge pentru a împiedica Moldova de a pune industria sa manufacturieră în concurenţă cu aceea a naţiunilor ale căror capitaluri. Xenopol. de institute de credit.Winterhalder544 constatau deosebita amploare pe care o căpătase fenomenul nociv al cametei.). Studii economice.. în întreprinderi producătoare. şi revărsându-le. urmează aceeaşi suire.. 57. 56 544 „Dobânda mare a capitalului ucide multe întreprinderi chiar în leagănul lor. am ajuns ca pentru cea mai mică întreprindere să-i chemăm pe străini”.. în privinţa pericolelor la care se expune ţara prin contractarea de împrumuturi externe545 şi în cea a caracterului fictiv al banilor de hârtie546. ce astăzi se află fără întrebuinţare. importanţa esenţială a finanţării activităţilor economice la un nivel de dobândă moderat. 545 vezi Anexa nr. D. pe cale naturală.D. contribuie la coborârea dobânzii şi fac. va reduce neapărat dobânda banilor şi va dirija capitalurile. în ajutorul industriei şi comerţului. Românul. pag. nicăieri nu se văd capitaluri consacrate unor întreprinderi de oarecare importanţă. va face capitalurile ce astăzi sunt neproducătoare. făcând să circule sume nominale garantate de capitaluri. opinii convergente cu cele eminesciene a formulat şi A. Vedere generală.000.000. şi înţelegeau.. Cum ştim a încuraja industria naţională. în. în Texte(. idem. 263 – O prezentare amănunţită a opiniilor lui Enric Winterhalder se găseşte în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. Reformele trebuincioase comerţului şi industriei. întreprinderile mult mai lucrative”. Partida liberală şi mişcarea economică. „Capitalurile nu ne lipsesc.. Xenopol. pag. adică de la 172 la 515. Păreri opuse celor formulate de M. cu alte cuvinte.). venitul ţării.). ibidem Moldova este complet lipsită de instituţii de credit. O.i. Se vede deci că 543 161 .Nicolae Şuţu.000. „Instituţiile de credit înmulţesc considerabil mijloacele de reproducţie. A.e. În momente de criză este de 8 şi de 10 ori mai mare. XV 546 „Hârtia monedă este aceea care are un curs forţat fără a fi garantată prin nici o valoare reală”. pag. costă numai 1/4 sau 1/8”. Xenopol. 1882. Enric Winterhalder. dobânda banilor este exorbitantă. Alexandru D. adică la o sumă aproape de trei ori aşa de mare. în Texte(.. Despre industria manufacturieră. 56. în Texte(. ibidem.

în care se simte de trei ori şi Danemarca. Explicaţia poate fi intrarea relativ târzie în România .) nu apasă mai greu decât atunci”. pag. asupra instituţiei bursiere au caracterul unor referiri tangenţiale la subiect.-X. în O. Puţinele comentarii făcute.000 poşte şi telegraf. „Datoria noastră publică privită în întregul ei este egală în proporţie cu acelea ale Franţei şi Portugaliei. plăteşte pe cap de om 28 lei. 10. cifra adevărată a datoriei noastre publice. Dacă însă analizăm din ce sume se compune această datorie publică şi pentru ce a fost contractată cea mai mare parte a ei. vin pe cap de om câte 100 de lei. Datoria publică.000.000. spaniolul de aproape trei ori mai mult. 223-226.e. 220 549 „ Rezultatul dobândit prin compararea anilor 1876 şi 1885 nu poate fi decât bucurător. iar ţările în care locuitorii simt mai puţin greutatea dărilor decât în România sunt: Belgia. Făcând acelaşi calcul pentru celelalte ţări.300. în care se simte de 4 ori mai puţin. Din gândirea economică progresistă românească.a se vedea pentru detalii ibidem pag. ci cea mai mică din Europa”. deoarece..000 domeniile. Situaţiunea financiară a României sub guvernul liberal în 1887. Eminescu s-au aplecat foarte puţin asupra chestiunilor bursiere. însă. – a se vedea pentru detalii. (.000. atunci vom afla că ea. unde avem 515. ele permiţând doar formarea unei imagini implicite în legătură cu aceasta.).000. Spania şi Franţa. fiind reprezentată în ţară prin valori reale şi cele mai multe productive.000. deşi capitalul împrumutat s-a adăugit cu 206.. op. 228. anuitatea de plătit pentru el a rămas aproape aceeaşi”.000. este comparativ nu cea mai mare.000..-X.5 ori mai împovărat decât românul.000 locuitori. pe când românul plăteşte 20 de lei şi face un comerţ de 100 de lei. italianul şi francezul de două ori mai mult. Italia.000 locuitori. în O. uneori.5 mai mult ca românul. ajungem la următoarele rezultate: sârbul plăteşte 28 de lei pe an dare şi face comerţ de 50 de lei. Culegere de studii. pag. totuşi nu e mai puţin adevărat că dânsa stă mai bine în privinţa greutăţii dărilor decât Serbia. idem. erau privite.comparativ cu ţările europene dezvoltate .000.000 comerţ exterior şi 5. 1887. încât este departe de a fi ţara cea mai împovărată cu dări din toată Europa”. aceea neacoperită prin nici un echivalent. 219. ibidem. Xenopol este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. idem. încât pe cap de om nu vine în România decât ceva mai mult de 19 lei. Olanda. prin urmare sârbul este de 2.300.000 lei.a Bursei de Valori pe scena vieţii economicofinanciare.De regulă. aflăm că portughezul plăteşte 1. Deşi fără îndoială că România nu se poate compara cu Belgia. cu 138.e. Bugetul. fiindcă în acele 138. 162 .000 drumurile de fier şi vreo 7. Combinând proporţiunea dărilor pe cap de locuitor cu cea a bogăţiei măsurate prin comerţ.000 intră 21. În România. unele din ţările cele mai datoare din Europa. contestându-li-se utilitatea. drept dările. apoi cifra acestora se reduce la 100.. care sunt într-o stare economică de invidiat. economiştii contemporani lui M. de două ori. cit. Bursa de Valori şi tranzacţiile cu titluri de valoare. 219 548 „România.. 224 . Portugalia. pag. totuşi.000. Olanda şi Danemarca. pag. ibidem. care nu sunt venituri provenind din dări. deşi produc astăzi de trei ori mai mult ca în 1862. 227-229 – Detalierea opiniilor lui Alexandru D. Conceptual. pag.000 buget şi 5.

în O. iar Ion Ghica adresându-se tinerilor. Multe sunt plagiate neruşinate de pe cărţi străine. Datoria tinerimii în domeniul economiei. „să renunţe la a câştiga cu efecte. cu atât mai scandaloase cu cât plagiatorii s-au dispensat până şi de cunoştinţa elementară a limbei române. pag. pe căi ferate. care să aibă facultatea de a înmulţi banii prin hârtii ca în patriile crizelor comerciale . tăind câinilor frunză. Astfel. făcută în legătură indisolubilă cu competenţa şi ţinuta morală a învăţătorilor şi profesorilor”552. Aceştia. asiguranţie şi împrumuturi de stat”550 -. Mihai Eminescu îşi centrează demersul său evaluativ asupra situaţiei învăţământului românesc pe „analiza metodelor de instruire şi educare utilizate. Meditaţii economice eminesciene. proprie a nimici simţul logic al şcolarilor. 214 550 163 . Marţian se bucură că „suntem încă în linişte.non-necesare ba chiar dăunătoare sănătăţii organismului economic. prin intrigi şi umiliri care le pervertesc caracterul. Dionisie P.6. nr. pag. 347 551 Ion Ghica. când au ajuns la capăt cu învăţătura. 1860.1. El pleacă de la premisa că întregul proces de învăţământ trebuie să reprezinte îmbinarea organică dintre învăţătură Dionisie P. dacă vor să aibă o patrie română prosperă. 2. pag. neavând institute de credit sau bănci privilegiate. din Convorbiri economice.unde se speculează pe efecte de valori interne şi străine.. astfel. în Texte(. participant activ şi conştient la viaţa economico-socială. privite ca laturi inseparabile şi interdependente ale procesului de formare a unui om moral. cu zilele încurcate. sistemul de stricare a minţii şi a inimii. Criza comercială. spre a continua. ajung persoane publice. 1872. 243 552 Vasile C. Învăţământul Învăţători care nici nu ştiu a scrie bine dau în mâna copiilor cărţi pe care nici ei nu le înţeleg. Marţian.-M. Rămân. până ce.). îi sfătuia ca.e. cu împrumuturi de-ale statului sau cu agiotagiu şi să-şi asocieze capitalul cu munca”551.1. Nechita. Anale economice. rămân cu capul plin de cunoştinţe al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi de care nu se pot folosi in nici un fel. Ansamblul tuturor scrierilor eminesciene privitoare la învăţământ îl recomandă pe autorul lor drept un adept al principiului unităţii dialectice dintre educaţie şi instrucţie. Bucureşti. pe acţii de exploatarea minelor. dând textele într-o formă nemistuită şi necorectă. asupra generaţiei viitoare. Industria.

Meditaţii economice eminesciene. XVI 556 Mihai Eminescu. ci totdeauna în creştere”557. pag. în Opere.şi cultură . în Opere. vol. În urma încărcării programelor…. imoral este fiecare ce se-nsărcinează (de bună voie n. în Opere. în acest sens. Probleme pedagogice. pag.„mulţimea celor ştiute”553 .. pag. vol. în Opere. pag. fără să fi îngrijit deloc pentru creşterea Mihai Eminescu. XI. în Opere. care nu are rol educativ e o cunoştinţă stearpă şi nefolositoare”564. pag. vol. în Opere. El nu pierde însă din vedere nici „rolul educativ al universităţii şi pe cel instructiv al şcolii elementare şi secundare”562. pe când altul nu va fi capabil de a-l interesa nici pentru frumoasele litere”563 şi că „o cunoştinţă.de cel al învăţământului ştiinţific .) cu o afacere pe care n-o pricepe îndestul de bine”.din universităţi -. vol. 307 ibidem 555 vezi Anexa nr. Mihai Eminescu scria .adică a „influenţei continue pe care-o au lucrurile învăţate asupra caracterului şi disciplinării inteligenţei”556. 222 563 Mihai Eminescu. Nu ştim cum să ne explicăm…. idem.în scopul realizării creşterii morale555 şi intelectuale a subiecţilor educaţi .n. afirmă că „va rămânea o mare deosebire între profesorul spiritual. „esenţa primului fiind creşterea. vol. pag. În urma încărcării programelor…. vol. 307 560 idem. Nu ştim cum să ne explicăm…. 244 561 ibidem 562 Vasile C. XVII 554 553 164 .„multilateralitatea cunoştinţelor”554 . Creaţiunea Comisiei bugetare…. Nechita. Constatând cu tristeţe distanţa enormă ce separa realitatea învăţământului românesc de optimul conceptual enunţat565.din şcolile primare şi secundare . întrucât „oricât de multe şi-ar fi apropriat capul în mod mecanic. care ştie să-şi intereseze auditoriul pentru asiriologie de ex. IX. iar a celui de al doilea ştiinţa”560. vol.. IX.în iunie 1877 . XI. În urma încărcării programelor…. 290 559 idem. mai ales în şcoalele secundare. Mihai Eminescu diferenţiază rolul învăţământului educativ . 391 558 “În înţeles nobil al vorbei. IX. Căci. XI. De aceea „la şcoli metodul de predare e lucrul de căpetenie iar la universităţi metodul e indiferent”561. omul simte în sine un gol moral558. în Opere. vol. pag. XI. 391 565 vezi Anexa nr. „niciodată tăria unui popor n-a stat în instrucţie şi numai în instrucţie. Probleme pedagogice. care din toate e cel mai insuportabil şi care conduce mintea nedisciplinată la cele mai triste abateri”559. pag.că noi românii „am făcut din şcoli numai unelte în care se îngrămădeşte învăţarea unei mulţimi de cunoştinţi. pag. XI. în Opere. 307 557 idem. 244 564 idem.

Probleme pedagogice. învăţători care nici nu ştiu a scrie bine dau în mâna copiilor cărţi scrise într-o limbă pe care nici ei n-o înţeleg. încât nici profesorii. rămân cu capul plin de cuvinte al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi. 145 569 idem. ci pentru a trece cât se poate de repede prin toate clasele. vol. rămân cu zilele încurcate şi tăind câinilor frunză. Supraîncărcarea programelor precum şi neancorarea lor în activitatea practică. la noi ca la nealţii „învăţându-se carte nu pentru ea însăşi. XI. 25 octombrie 1878. X. vol. elevul român se distinge. ştiinţe naturale. <<Românul>> află că….inimei şi caracterului”566. nerumegat. cu drept cuvânt. întrucât „noi am făcut în statul nostru ceea ce se face în şcolile noastre. logică şi psihologie. dar nu ştiu a-şi scrie şi vorbi limba lor proprie. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. în Opere. Astfel. pag. nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. italieneşte. 17 165 . La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. prin intrigi şi umiliri care dărâmă şi restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură.. pag. El explică lipsa de interes a tinerilor pentru învăţătură prin supraîncărcarea programelor de studiu în raport cu posibilităţile efective de înţelegere şi asimilare ale elevilor568. pag. cu acea vioiciune de concepţie. IX. pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput. 566 567 568 Mihai Eminescu.. în Opere. Vezi tineri care au învăţat latineşte. economie politică. ibidem. „Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse. prin lipsa de interes pentru învăţătură”. prejudiciază pe termen lung însăşi buna funcţionare a statului şi a societăţii. a face tot atât de repede şi superficial dreptul la vreo facultate ocultă şi a intra cât mai curând într-un post”567. elevii n-ajung să ştie nimic cum se cade. învaţă din carte organografia plantelor şi nu ştiu a deosebi o plantă criptogamă de una fanerogamă. nemţeşte. pag. nu ştiu a scrie o frază corectă. neputându-se folosi nici într-un fel de acele cunoştinţe moarte şi fără preţ. iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”. un burete de o floare. în Opere. încât. apucând din toate câte ceva. dar neştiind nimic în fond. istoria universală. supunându-şi memoria la învăţarea pe de rost a mii de mii de cuvinte neînţelese. idem. în Opere. 244 „Azi în timpul programelor încărcate. greceşte. Drumurile s-au troienit…. vol. şi-i pun să înveţe filă cu filă lucruri pe care ei nu şi le pot închipui. geografie în toate clasele. O rup pe franţuzeşte. când băieţii au ajuns la capăt cu învăţătura. Nu ştim cum să ne explicăm…. cu acel entuziasm care se află în tinerimea şi în corpul didactic al altor ţări. Timpul. Aceşti copii nu învaţă nimic. X. ajung persoane publice spre a continua asupra generaţiei viitoare sistemul vechi de stricare a minţii şi a inimei”569. au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea. până ce. vol. unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. drept administrativ. 391 idem.

unde „învăţarea pe de rost cu scop de-a dobândi nouă cunoştinţe este aproape cu totul exclusă. 344 idem. nici că se mai gândesc la altceva decât de a deveni funcţionari. că orice idee cuminte a fost. dată fiind vastitatea şi multilateralitatea informaţiilor deja existente. pag. enunţată de cineva înainte de-a o gândi tu.este înlocuită printr-o învăţătură minuţioasă. cât şi în cărţile lor didactice. mai văzând şi posibilitatea de a deveni judecători şi preşedinţi de tribunal cu patru clase primare. Ca pe o excepţie fericită de la fenomenul general al supradimensionării volumului de cunoştinţe predate şi lipsei sale de aplicabilitate practică Mihai Eminescu priveşte procesul didactic din cadrul Pensionatului normal de domnişoare. cu siguranţă. putem spune. istorie şi ştiinţi naturale se propun astfel că şcolăriţele nu rămân cu vorbe goale în minte sau cu gânduri încâlcite şi idei nemistuite. treptată şi sigură a materiei de învăţământ . în Opere. Mihai Eminescu scria cu dezamăgire următoarele: „dacă în corpul nostru didactic există multe şi onorabile excepţiuni. (şi chiar n.n. memorizarea regulilor . într-o manieră extrem de explicită. fără teamă de a greşi. vedem arendaşi şi mici proprietari sărăcind din cauza ignoranţei şi creşterei greşite a copiilor lor”570. că o seamă dintre profesorii de liceu. parafrazându-l pe Goethe. pe de altă parte. o gravă eroare.regula generală la noi . pag. „după sistema de la noi elevii pierd cu totul în şcoala primară şi puţinul simţ practic şi iubirea pentru ocupaţiunea părinţilor care le-au adus cu sine din casa părintească. Discuţiunea actuală asupra reformelor…. Dumineca trecută…. De când au ieşit de pe băncile şcoalei n-au mai pus mâna pe carte. 398 572 Ar constitui. iar ceea ce-au învăţat şi ştiu într-adevăr”571. să se interpreteze că Mihai Eminescu a considerat realizabilă utopia redactării de manuale originale. vol. Erori demult invalidate prin experienţă şi argumente foiesc până astăzi atât în prelecţiuni. Cu chipul acesta vedem pe fiecare zi dispărând comercianţii români din târgurile şi târguşoarele noastre şi înlocuirea lor prin străini. IX. XI. Mulţi dintre cei mai bine văzuţi chiar nu au sentimentul onestităţii literare. într-o lume în care. în Opere. De altfel. Pronunţându-se asupra nivelului profesional şi moral al cadrelor didactice din vremea sa. Eminescu îşi precizează punctul de vedere asupra cerinţelor informaţionale ce trebuie îndeplinite de către fiecare manual.Mai mult. M. vol. însă. astfel: “Adevărat e că o 571 570 166 . o sumă de cărţi puse în mâna elevilor sunt plagiate neruşinate de pe cărţi străine572. nu putem tăgădui. cu atât mai scandaloase cu cât plagiatorii s-au dispensat idem.) mulţi dintre cei de universitate nu sunt în curentul ştiinţei moderne.

câte erau. idem. Nu e permis de a copia autori străini (din alte scrieri decât cele redactate. deşi nu se potriveau deloc. Astfel. Elemente de aritmetică pentru uzul şcoalelor secundare de Dimitrie Petrescu. în Opere. căci nu se ocupaseră toată viaţa c-un singur obiect. mai lesne de înţeles. fie în text chiar. date în forma cea mai scurtă. proprie a nimici simţul logic al şcolarilor. politicei ş. fie într-un adaos bibliografic. Prin provincie mai cu seamă îi vedem nu numai luând parte activă la politică.). dând textele străine într-o formă nemistuită şi necorectă. neapărat.n. Vreun text vechi.). vol. în acest caz. fără a pomeni că ne-am servit de definiţiunile. X. de exemplele. 19 septembrie 1878. apoi am făcut o mulţime de şcoli secundare pe care le-am umplut cu care ne-au ieşit înainte. Timpul. pag. compilat acum douăzeci de ani. Camera a primit…. în Opere.n. mai hotărâtă (mai concisă n. în Opere. fără a-i cita. atunci când „voinţa noastră de-a introduce de-a gata în ţară săracă toate formele civilizaţiei apusene”574 a generat „trebuinţa de şcoli”575. aşa cum ar fi fost normal. un mozaic de definiţiunile cele mai bune. pe care le consacră negoţului. apoi mii de şcoli primare. 261 574 idem. XIII. dar devenind şefii facţiunilor provinciale şi combătând pe adversari cu un venin şi cu o răutate care-a devenit proverbială tocmai pentru profesori şi care le-a atras din partea publicului multe epitete”573. adică „mai întâi şcoalele puţine. 118 573 idem. am luat calea contrară”577 . mai mult ori mai puţin.) să citeze. Ea va fi.până şi de cunoştinţa elementară a limbei române. vol. autorul va trebui (trebuie n.d. Cauza principală a slabei pregătiri profesionale a dascălilor o constituia încadrarea lor pe posturi didactice care în mod normal necesitau o pregătire de specialitate mai înaltă decât aceea pe care titularii lor o aveau. întreprinderilor. Afirmăm că sunt sute de carte de şcoală nu poate fi originală.„pe vechii profesori de liceu i-am prefăcut în profesori de universitate. X. Dar. Ilustraţii administrative. pag. noi în loc să alegem „calea dezvoltării prin muncă”576.. să se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cu putinţă şi abia după aceea să fi făcut altele mai bune şi mai multe. vol. literatura întreagă de care s-a servit. Mulţi se ocupă cu lucruri cu totul străine de sfera activităţii lor.m. de către noi înşine n. la numirea personalului cărora chiar de cap ne-am făcut. pag. anterior. de comparaţiile lor chiar”. le serveşte şi azi pentru prelecţiuni şi toate orele în afară din şcoală le consideră ca ore libere.n. 25 575 ibidem 576 ibidem 577 ibidem 167 . todeauna.a.

de şi-ar împlini sau nu datoria. numele sub ele şi. vol. poate din provincie ca să se prezinte şi care nu ştiu că. cu toate acestea. cu greu şi în mult timp câştigate. Învăţământul elementar în Ardeal. nici să puie punct şi virgulă unde trebuieşte”578. pag. în Opere. în Opere. idem. vol. vol. în Opere. înainte de-a se prezenta ei. pag. XI. În opinia lui Mihai Eminescu. care vin. căci o înaintare pe scara ierarhică nu exista pentru omul special. dat afară tot va fi dacă va veni alt ministru. există anume privilegiaţi al căror apanaj sigur sunt funcţiile publicate la concurs”. XIII. ibidem idem. XI. el privea cu speranţă adoptarea de către Camera Deputaţilor . pag. a doua zi. Când vedem publicându-se…. 234 580 „Ţi s-ar părea un lucru foarte serios o publicare de concurs pentru ocuparea unor catedre. explicaţia practicării respectivelor aranjamente oculte fiind aceea că „funcţiile în administraţia învăţământului sunt privite ca nişte sinecure pe care titularul le exploatează pe cât este în slujbă. soarta învăţământului era compromisă”579. de-ar lucra sau n-ar lucra. XI. care se pregătesc cu toată seriozitatea pentru concurs. Învăţământul elementar în Ardeal.a proiectului de lege privind gradaţiunea salariilor profesorale considerând că „principiul gradaţiunii e just nu numai pentru această ramură. plin de încredere. apar în ziarul oficial al statului aranjări economicoase dintre cine ştie ce subalterni din ministeriu şi cine ştie ce necunoscuţi aspiranţi la funcţie. Prin adoptarea acestei de a doua căi. vol. iar munca sa. e cu desăvârşire egal. publicul e amăgit. în Opere. dar cine e mai amăgit din toţi sunt acei oameni muncitori şi ştiutori de carte. oricât s-ar fi perfecţionat prin experienţă şi studiu. perspectiva înaintării”582. fără a li se da. 358 581 idem. Ministrului sau directorului i s-aduc hârtii de administraţie zilnică spre iscălire. Camera a primit…. relativ răspândit. ci pentru toate serviciile publice de la îndeplinitorii cărora se cer cunoştinţe speciale. „din momentul în care din buni profesori de liceu s-au făcut răi profesori de universitate şi din bacalaureaţi îndoielnici profesori de liceu.în februarie 1883 . Timpul. 233 582 idem. Totodată. Ministrul a fost amăgit. dacă până la votarea acestui act normativ „profesorii erau condamnaţi la un fel de stagnaţiune.învăţători care nu ştiu să despartă cuvintele unul de altul. pus în funcţie iar va fi dacă partidul din care face parte va veni la putere”581. 5 octombrie 1880. pag. Mihai Eminescu considera că slaba pregătire de specialitate a multor profesori este şi consecinţa fenomenului. 260 579 578 168 . al trucării unui mare număr de concursuri organizate pentru ocuparea catedrelor580.. el trece prin ele şi-şi pune. căci fiecare ştie şi s-a convins demult că.

XI. Avantajele conferite de această lege le creau dascălilor posibilitatea să se specializeze. vol. ei trebuind să devină. de a creşte pe învăţătorii naţiei”586 şi. din simpli licenţiaţi. tehnica”587. pe cheltuiala ţării. dacă nu există înaintare pe cale ierarhică. el defineşte „adevărata menire a burselor”585 ca fiind aceea de a înlesni material „crearea de specialişti în ramuri de ştiinţă care n-aduc mare câştig bănesc. pentru a se ocupa cu studii istorice. pag.rămânea retribuită pururea în aceeaşi măsură. în Opere. Mihai Eminescu preciza că „arareori într-adevăr se va vedea în străinătate un fiu de ţăran sau de breslaş dedându-se. „din simpli absolvenţi ai facultăţilor. se vor vedea însă feciori de bani gata luând burse pentru a studia dreptul. Ele trebuie acordate tinerilor „modeşti şi silitori . medicina. 196 586 ibidem 587 ibidem 588 ibidem 589 ibidem 169 . constituiesc adevărata cultură a unei naţii. ele „nu trebuie să se dea nicicând unor oameni cu avere. Sesizând discrepanţa flagrantă care există între aceste criterii optimale şi realitatea faptică. Oprindu-se asupra chestiunii acordării burselor de studiu în străinătate. În numărul din 26 mai. Căci. ingrat chiar -. cel puţin un spor al retribuţiei la anumite perioade de ani asigură profesorului o existenţă lipsită de griji. 261 idem. n-aduc câştig”588. liberă a se ocupa cu cercetarea şi propagarea adevărului”583. arheologice sau filologice. de aceea.care vor fi mulţumiţi c-un viitor puţin strălucit. cu timpul. că după produsele sale ştiinţifice şi literare se cântăreşte valoarea vieţii unui popor pe pământ”589. după legea nouă timpul de serviciu e măsura după care se judecă şi se remunerează progresele în ştiinţă şi metoda de predare ce se presupune că profesorii le-ar fi făcut şi. „e prea adevărat că tocmai aceste ştiinţe. unui studiu ingrat. etnografice. învăţaţi adevăraţi în ramurile lor şi să facă de prisos emigrarea tinerimii noastre în străinătate”584. 583 584 585 ibidem ibidem. şi nu cele practice. şi nici pentru ca tinerii să înveţe ştiinţe lucrative ca dreptul. pag. cu ştiinţe care n-aduc bani.

medicina sau tehnica”590.n.n.clasic şi real . „Această tinerime veselă şi uşoară trăieşte în România şi se trezeşte în Franţa. ba încă rafinaţi şi costisitori. nu sunt deloc riguroase. în Opere. are trebuinţe de milionar şi bani mai puţin decât cinstita breaslă a ciubotarilor din acele ţări (din ţările în care a studiat n.)”598. <<Românul>> află că…. pag. X. cu toată cheltuiala pe care ţara o suportă pentru şcolarizarea lor peste graniţă. recunoştea fiecăruia dintre ele importanţa sa ibidem a se vedea pentru detalii: ibidem vezi Anexa nr. la revenirea în ţară aceşti tineri nu numai că „sunt de o remarcabilă sterilitate intelectuală”595. „tineri rău preparaţi. ci din contră. X. 24 591 592 590 170 . în Opere. În plus. cu totul disproporţionate cu puterea de producţie a poporului nostru”596. întrucât pe de o parte. vol. vol. ibidem 595 idem. 144 594 „Facultăţile străine. XVIII 593 Mihai Eminescu. vol. Reîntorşi în ţară sporesc neîncetat segmentul „consumatorilor puri (celor care doar consumă n. din cauza neselectării riguroase a solicitanţilor. vin cu pretenţiuni exagerate. Bătrânii şi tinerii. pleacă în străinătate592”593. vol. 272 596 ibidem 597 idem. XIII. foarte riguroase pentru indigenii lor. cu trebuinţe insaţiabile.). adesea fără studii liceale complete. 144 598 idem. în Opere. trăieşte într-o ţară săracă şi a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franţa. aceşti beneficiari majoritari ai burselor fiind rude cu diverse persoane oficiale influente591. pag. urmare a rabatului de la exigenţă făcut bursierilor străini de către instituţiile primitoare594. pag. <<Românul>> află că….. „în schimbul unei ştiinţe cât se poate de puţine. Comparând critic cele două mari tipuri de învăţământ existente la acea vreme în ţara noastră . dar.Mihai Eminescu. pag. fără ca inteligenţa lor să compenseze cât de puţin măcar munca reală şi suferinţele reale ale poporului lor”597. N-avem bucurie…. X. iar pe de alta. foarte îngăduitoare pentru străini”. în Opere.

A judeca un proces de milioane e poate o muncă tot atât de uşoară ca şi a judeca unul de o sută de lei. că învăţământul clasic aduce foloase societăţii. în Opere. care nu stau în absolut nici o proporţie cu câştigul individului. 65 610 ibidem 611 ibidem 599 171 . 28 iunie 1880. combătea tendinţa de amestecare a lor601. că „tocmai statele care au cultivat influenţa educativă a antichităţii sunt cele mai înaintate.. 226. ibidem 601 „Ceea ce nu ne convine în maniera de-a vedea a organului guvernamental este confundarea acestor sfere deosebite. fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr. Timpul. 224 604 ibidem 605 „Învăţământul real.. ibidem. Mihai Eminescu nu numai că recunoaşte culturii clasice „calitatea determinantă de-a creşte şi caracterul său în esenţă educativ”606. de vină la relele ce li se atribuie”607. vol. Întrucât „şcoalele noastre secundare .. pag. Timpul. şi. e literă fără înţeles”.) ale activităţii inteligenţei”. e aplicarea cunoştinţelor pentru a câştiga”. Mihai Eminescu. 225. dar cestiunea e de a-l judeca drept şi pe unul şi pe altul”. pag.îndeosebi învăţământul numit gimnazial-liceal . XI. mai mult. 12 februarie 1881.. de pregnanţă şi de frumuseţe a antichităţii clasice. pag.sunt întocmite. iată mântuirea”. fapt ce „ne-a pus astfel în comunitate cu Europa apuseană”611 . în esenţă609. după modelele luate din Franţa şi din Germania”610. ibidem.. pag. idem. cultura lui nicicând. vol. XII. a învăţa regule gramaticale fără a fi pătruns acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică. Deşi modul ineficient al conceperii de către statul român a funcţionării învăţământului clasic602 l-a făcut să afirme că „şcoalele de greceşte şi latineşte ne-au prăpădit603”604 şi să supraevalueze aparent rolul învăţământului real605. ibidem 606 ibidem. 225 600 privindu-le ca „sfere cu totul deosebite (total distincte între ele n. în ele înşile. caracterul. operând o separaţie netă între ele600. în Opere.. dar. Munca unui om se poate plăti. ibidem 603 „ele generând inconvenientul social al proletariatului condeiului”. „Scopul practic al învăţământului real e câştigul. că redeşteptarea culturii în genere se datoreşte studiului acesteia şi că fără ea n-ar exista în genere o cultură acătării”608.iar această „Se presupune. ibidem 602 „A învăţa vocabule latine pe dinafară. Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii [2]. pag.225 607 ibidem 608 ibidem 609 „Esenţa respectivelor modele este clasicitatea şi cultura literară şi istorică pe temeiul clasicităţii”. totdeauna. După ce solicitudinea guvernanţilor….n.incontestabilă pentru societate599. dar consideră că „nici greceasca nici latineasca nu sunt. este amestecul învăţământului clasic cu cel real”.

în genere. 62 618 „După noul proiect femeile sunt admise la toate gradele academice”.comunitate „este pentru români de-o necesitate aşa de absolută612 încât încercarea de-a o slăbi ar însemna astăzi paralizarea oricărui progres al şcoalelor noastre şi. Aşadar. XII. în Opere. ibidem. Celelalte clase se pot într-adevăr dispensa de cunoştinţa antichităţii. adeseori.Mihai Eminescu aprecia proiectul domnului Conta de organizare a instrucţiunii publice în direcţia „slăbirii şi. vol. de acelaşi spirit de adevăr şi de bine pe care-l are antichitatea. Dincolo de toate aceste puncte de vedere pertinente. 225 617 „Va să zică..şi previzionând că „ţinta de „Sistema de studii fiind egală în trăsăturile fundamentale. ci preponderarea sa şi în procesul de instruire a unor categorii sociale care resimţeau. pag. al statului român”613 . negativ nu era învăţământul clasic în sine. tot mai mult. răsturnării învăţământului clasic din şcoalele secundare”614. 28 iunie 1880. pag. studente în medicină şi să poată avea şi doctore sau doctoriţe în toate aceste specialităţi şi încă în drept şi în ştiinţe politice şi juridice”. la cler. XI. După ce solicitudinea guvernanţilor….. în opinia sa. idem. drept o „direcţiune de cultură total nebenefică pentru viitoarea societate română”615. idem. de aceea. comentând proiectul ministrului V. 65. Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii [1]. vol. idem. Conta asupra organizării învăţământului618 . din sferele superioare. Timpul. XII. rezultatele experienţelor Europei apusene. emanciparea universitară a femeilor! Societatea română să aibă de acum înainte studente în litere. Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii [2]. în Opere. 8 februarie 1881. înţelegem ca studiul lor să fie mărginit la clasele acelea ale societăţii care determinează spiritul public. în parte. pag. căci dezvoltarea limbii naţionale. va fi un instrument destul de bun pentru dezvoltarea inteligenţei lor”. 64 612 172 . Timpul. fără a trece prin crudele încercări prin care s-a văzut ea. pag. la învăţaţii de profesie.. mai degrabă. pedepsită pentru orice precipitare şi tendinţă exagerată”. pag. utilitatea instruirii de tip real616. în Opere. viziunea eminesciană asupra învăţământului conţine şi o limită: împotrivirea faţă de emanciparea universitară a femeilor617. la jurisconsulţi. 12 februarie 1881. În acest sens.. această străbatere a firelor de cultură de la noi la Europa apuseană şi de la Europa apuseană la noi a fost cu putinţă şi a contribuit puternic a face din noi ceea ce suntem astăzi: un popor de gintă latină cu conştiinţa misiunii sale de a fi un purtător de cultură la pragul Orientului şi cu dorinţa vie de-a-şi asimila. şi. studente în ştiinţe. 66 613 ibidem. 65 614 ibidem 615 ibidem 616 „Important este ca spiritul de adevăr ce domneşte în cultura fixată prin latinească şi grecească să stăpânească în societate. vol. Timpul. stăpânită fiind.

El era de părere că studentele vor slăbi coeziunea vieţii de familie.cultură socială va fi să avem pe lângă profesoare bine preparate şi înzestrate cu diplome de doctorat în ştiinţe sau litere. pag. vor amplifica boala funcţionarismului şi se vor dedica culturii teoretice în condiţiile în care în ţară existau prea puţine croitorese. în partea a doua a articolului intitulat Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii. acum. şi admiterea de femei-advocate şi. faptul că. se va impune. şi la fete? Nu cumva am găsit prea multă activitate practică la fetele române. viaţa familială este din ce în ce mai solidă. ca o urmare neapărată din aceste precedente. şi medice practice cu doctoratul în medicină”619 -. în Bucureşti prea multe croitorese. în Opere. idem. vol. * ibidem Această exprimare sintetică a temerii. prea multe bonne de copii românce?”. când toate celelalte le avem626. în întreaga Europă. Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii [1]. la consolidarea vieţei de familie? Sau vor întinde boala funcţionarismului şi la femei? Şi. făcută la 8 februarie 1881. la Cameră şi la Senat. prea multe menajere. XII. 67 623 „În Franţa femeile nu sunt admise la examenele de facultăţi. „toate silinţele sunt încă puse pentru îndreptarea învăţământului secundar la femei”624.. încât să fie trebuinţă de-a le abate la o cultură teoretică la universitate? Sunt de exemplu. La Universitatea din Berlin. în Austria asemenea nu. pag. să nu o voim. pag. pe continentul nostru. oare. s-a oprit direct chiar intrarea femeilor pentru a asista numai la prelecţiunile universitare”. va fi detaliată de către Mihai Eminescu. Proiectul domnului Conta asupra instrucţiunii [2]. 62 622 „Aceste studente vor contribui. patru zile mai târziu. „timpul nefiind (nu este n. şi că. în anul 1881. menajere şi bone românce622. în fine. mai ales. Mihai Eminescu se temea că. de femei alegătoare şi alese în comună. vol. XII. în Opere. numărul populaţiei este în spor”. doar „universitatea femeiască ne mai lipseşte”627. ibidem 627 ibidem 620 619 173 .. precum şi de femei funcţionare620”621. ibidem 624 ibidem. 68 625 ibidem 626 „Şcoalele de meserii pentru fete sunt excelente.n) venit pentru deschiderea de facultăţi femeieşti”625 -. după o încercare de câteva săptămâni la cursul profesorului Werder. Mihai Eminescu conchidea ironic: „nouă. 621 Mihai Eminescu. Invocând cazuri de neadmitere a femeilor în universităţi din ţări europene623. dacă lovim clasicismul şi voim direcţiune practică la băieţi. „o dată aceste dobândite.

356 – O prezentare pe larg a opiniilor lui Dionisie P.. Studii economice. Enric Winterhalder633 şi Ion Ionescu de la Brad634. Revista ştiinţifică. Puterea naţiunilor nu mai stă. studiul este. şi cel agricol. avem de-a face cu comercianţii europeni. o pleiadă de proeminente figuri româneşti ale ştiinţelor economice. căci este predominarea meritului asupra neştiinţei. în O.-X. Constantinescu. I. Dintre economiştii care o alcătuiau. Aurelian629. pag. îi menţionăm pe Alexandru D. 629 „Răspândirea luminilor în popor este singurul mijloc pentru a-l face ca să se bucure de drepturile ce-i acordă Constituţiunea. mişcate de miraculoasa putere a aburului. Istoria ştiinţelor în România. Nicolae Şuţu631. Aurelian. dar această robie nu mai are caracterul barbar şi crud al robirii antice. ci şi politică. în O. sau. Ion Ghica632. ne ameninţă a ne lua pâinea din gură prin mai măiestrite combinaţii. Importanţa învăţământului agricol. Anale economice..-A. în O. Marţian. Dionisie P. Culegere de studii. Alexandru D. Astăzi. în general. în special. bazată pe putere. „Astăzi este recunoscut că ţările cele mai prospere sunt acelea unde ştiinţa tehnologică este mai dezvoltată şi viceversa… pentru România – a cărei viaţă economică depinde de agricultură – învăţământul tehnologic. fără îndoială. Instrucţia comercială. naţională”. chiar aşa de trebuincios. să-i arate. Marţian630. decembrie 1870. cum şi să înţeleagă datoriile ce atrag după sine acele drepturi”. suntem nevoiţi a ne servi de poliţe şi de feluritele operaţiuni ale bancarilor şi comisionarilor.. am adoptat instituţiile lor. şi spre realizarea acestor tendinţe ne ocolesc pe mai multe părţi locomotivele pe apă şi pe uscat. II.. 39 630 „Astăzi ne cotropeşte silinţa altora. recunoştea explicit importanţa economico-socială fundamentală a învăţământului.e.e. să-l lămurească asupra procedeelor şi fenomenelor producţiei. iulie 1871. pentru ca să avem o deplină cunoştinţă despre obiectele şi mijloacele comerţului şi despre modul de a conduce o asemenea întreprindere.e. Dionisie P. ea este dreaptă şi îndreptăţită.-M. Xenopol este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. să desrădăcineze din spiritul său prejudecăţile rutinei. păstrând-o pentru sine pe cea mai fină şi mai productivă. Poporul incult va cădea în robia celui mai cult. „poporul ce va avea mai multă ştiinţă şi activitate va predomina de la sine asupra celor mai puţin înzestrate. cu cât folosim mai mult tuturor. astăzi. au o importanţă nu numai economică. a luminii asupra întunericului. Marţian se regăseşte în lucrarea: Nicolae N. Ştiinte economice 631 „Pentru a pregăti calea întreprinderilor industriale. va arunca asupra lor munca cea brută şi puţin plătită. în O. 125 – O prezentare detaliată a opiniilor lui Alexandru D. 628 174 . 26. cu atât ne sunt şi interesele particulare mai îndestulate. Xenopol. Revista ştiinţifică. pag. în virtutea fizică. de nu.e. pe cât ne trebuieşte pentru a învăţa orice ram al activităţii lucrative”. pag. ci în ştiinţă şi în bogăţie”. deci. Pentru a cunoaşte legile care mişcă viaţa economică şi pentru a înţelege marele adevăr civilizator: că. 1882. Din gândirea economică progresistă românească.-A. într-un cuvânt. Tudorel Postolache. Ivanciu Nicolae-Văleanu. învăţământul public trebuie să poată instrui omul. Ion Bulborea. Xenopol628.În consonanţă cu Mihai Eminescu. idem. pag. Petru S. electricitatea şi-a întins mreaja asupra noastră ca prin celeritatea ei să putem umple deşertul de voinţa noastră.). să poată umple alţii deşertul nostru de voinţa lor. 1861. Petru S.

Cu toate că „legea instrucţiunei publice prescrie ca în licee să se predea şi elemente de economie politică. 1844. pe Homer sau pe Aristofan. Câte ferme model? Nici una”635. în Texte(. Xenopol. 257 634 „Ce putem să aşteptăm de la o maşină agricolă. ei au pătruns secretele naturii. trebuie să poată calcula puterile întrebuinţate şi rezultatul ce-l poate aştepta”. ei au făcut descoperirile cele mari care au schimbat faţa lumii. 104 175 . Îmbunătăţiri în agricultura noastră. şi aceea ca vai de ea. Ion Ionescu de la Brad. în Texte(. vedem universităţi pentru crearea tot de oameni ce nu produc nimic. pag. 1863. pare că nu e făcută de mână de om”. 331.). telegrafurile.-X. câte şuruburi. supradimensionării învăţământului clasic în detrimentul celui real. câte roţi. primele trei personalităţi menţionate. industrialul trebuie să cunoască cauzele şi efectele. 57 632 „Toate meşteşugurile au ieşit din ştiinţă. pag. mai cu seamă. Astfel. În centrele cele mai mari apoi. drumurile de fier. Despre rolul muncii şi al maşinilor. Iaşi.în O. Pentru ce oare această abatere de la lege? Pentru ce elevii să fie privaţi de cunoştiinţa elementară a unei ştiinţe care în timpii în care trăim trebuie cunoscută şi de cel mai simplu lucrător? Pentru ce oare junii să ne vorbească de Omer şi de Cicerone şi nici să înţeleagă calea progresului”.e. Munca şi maşinile. IV. a unor ocupaţii neproductive.). Munca. Enric Winterhalder. Românul. adică de la oamenii cei învăţaţi. cu precădere. uită-te la maşina aceea care bate grâul.. Despre industria manufacturieră. în fiecare oraş vedem câte un gimnaziu sau liceu. asupra lipsei de ancorare în practică a noţiunilor predate în cadrul procesului didactic.. nr. în Texte(. „în loc ca statul să înfiinţeze şcoli de meserii în toate oraşele . 235 633 „În starea de dezvoltare în care a ajuns industria. pag. şi nu aflăm nici o propunere pentru înfiinţarea unui Politechnicum spre învăţarea ştiinţelor reale. Atenţia lor a fost concentrată. 26 noiembrie/8 decembrie 1860. 154 635 Alexandru D. Ion Ghica. nu mai poate fi de ajuns a săvârşi operaţiunile mecaniceşte. în Texte(. dacă n-avem oameni care să ştie a se sluji cu dânsa?”..pentru meseriile cele mai diverse -. opinează ei. pag. Reformele trebuincioase comerţului şi industriei. sunt ani de la promulgarea ei şi nici până astăzi cuvântul de economie politică nu s-a pronunţat încă în liceele noastre. şi îmbrăţişării de către absolvenţi. Nicolae Şuţu.). în care băieţii noştri învaţă latineşte pentru a dovedi mai bine că sunt de origine română. preponderent. în mod mizerabil.).De radiografierea stării învăţământului românesc s-au ocupat. pag. Industria cea mică sau meseriile. ei au născocit vapoarele cele mari care umblă pe gârle şi pe mări. Studii economice. ba chiar şi greceşte pentru a traduce. Într-o ţară agricolă ca a noastră câte şcoli de agricultură sunt? Una.

16. nr.). 17-20. nu atât din cauza învăţăturilor ce se împart în ele. Aurelian. din pricină că cizmele fabricate de maşinile din străinătate sunt aproape pe jumătate mai ieftine decât acelea ce le poate produce el. 15 septembrie 1870. asociaţiile economice şi toate interesele vitale se pot mânui numai de poeţi şi avocaţi dintre care cei mai buni. cum i se poate pretinde să urmeze mai departe practicarea meseriei sale?”. totodată. „şcolile pregătesc individul pentru exercitarea cutărei sau cutărei meserii: cizmăria. 1864. pag.e.. Aurelian. Şi dacă cel puţin în aceste stabilimente ar fi locuri de ajuns. Marţian. III-IV. croitoria.-M. unde numărul universităţilor este mai mare. Anale economice. de când pretindem a organiza. institute de belle-arte şi alte asemenea instituţii frumoase. pag. Direcţiunea învăţământului nostru. trecând gimnaziul. 1860. înalte. o şcoală de meserii la Bucureşti. „în adevăr.ce este o bancă. în O. s-au creat două universităţi. ce este moneda. când iese învăţat din şcoală.e.-M. pământul se poate exploata. Revista ştiinţifică. academii. I.-A. Xenopol. 302. vor învăţa a traduce din Omer şi din Virgiliu”637. că acesta considera. pag. dar cărora le lipseşte fundamentul: instrucţia primară şi secundară. Revista economico-politică a anului 1864.-X. aşa întocmit încât să dea ţării birocraţi şi funcţionari640 . o şcoală tehnică pentru fabricarea de instrumente agricole la Iaşi şi o şcoală-fabrică anexată pe lângă şcoala de agricultură de la Ferăstrău (Herăstrău n. pag.e. nr.. finanţele se pot ameliora. chiar şi în Germania . pag.la 21 de gimnazii revine o universitate. Şi ce sunt două sute de elevi la o populaţie de cinci milioane de suflete?”639 Şi. în O. nu ştiu dacă statul întreţine mai mult de două sute de elevi.-A. ce este impozitul?”636 De parcă „lumea se poate învârti.n. Revista ştiinţifică. fatalmente. Alexandru D. osândite a da naştere unor aspiranţi la funcţiuni. Dar. idem. 59 640 Trebuie precizat însă.de la şcoala sătească până la universitate învăţându-se. într-un grad mai mare Petru S. nr. sublime. explică el. Dezvoltarea gustului pentru meserii. 1 octombrie 1872. în O. O. în scopul redării fidele a opiniei lui Alexandru D. că „şcolile noastre sunt. în O. la noi. 188 638 idem. 1885. întrucât „sistemul nostru şcolar e. dacă cizmarul.e. 22 637 Dionisie P. cât din pricina lipsei altor îndeletniciri productive în ţară”. III. în genere. nu-şi poate câştiga pâinea. În Germania.e. Căci. căci. în O. „Citim că se decretează universităţi. pag. Anale statistice. adică cu 7 clase !”638 Căci. 301 636 176 . conservatoare de muzică. Xenopol. Despre importanţa învăţământului economiei politice. deşi avem numai două gimnazii complete. în toate. 247 639 Petru S. din nenorocire nu sunt. Revista economico-politică a anului 1860.-X. comerţul poate lua zbor.e. meseriile se pot implanta. ce avem ca şcoli profesionale? O şcoală de agricultură. De ce trebuie să facem industrii. stolăria sau strungăria.

e. O ţară nu se regenerează storcându-i capitalurile pentru a face păpuşerii economice. În operele marilor economişti români ai secolului al XIX-lea . Însă. 17-20. nu o mai pot menţine decât prin şarlatanii şi coţcării. 1 octombrie 1872. le lasă străinilor ”642.n. pag.e. Studii economice. Totuşi. Orice stare de lucruri care nu se întemeiază pe ea e o fantsmagorie. 1864.. după soiul lor. apoi.-A.2. pe care. a o diversifica. înseamnă a construi. PERSPECTIVELE Libertatea adevărată e facultatea de-a dispune de sine însuşi prin muncă şi prin capitalizarea muncii. a da aptitudinilor naţionale posibilitatea de-a se aplica. Alexandru D. cât şi la rolul Alexandru D. sub un aspect sau altul şi aproape în totalitate. nr.a. iar ocupaţiile mai productive.-M. pentru a-i arunca într-o poziţiune măiestrită. la ramuri diverse de producţiune. ideile care alcătuiesc convingerile lui Mihai Eminescu privitoare atât la necesitatea înfăptuirii unui progres gradual şi sigur645.). „răul cel mare al faptului că şcolile noastre produc aspiranţi la posturi . cu regulă.şi nimic mai mult . nici dând 642 641 177 . în O. Studii economice.-X. Aurelian.sau mai mic. în O. nr.e. 16. aşa după cum remarca plin de speranţă Petru S. A încuraja munca. Dezvoltarea gustului pentru meserii. Marţian. Xenopol.este acela că scoate din sfera lor oamenii de jos. pag. pag. 2. III.1882. corupând astfel oamenii până în moralul lor”643. „pentru junii noştri ce învaţă ceva carte singura carieră la care râvnesc este advocăţia şi funcţiunile publice. Aurelian. Dionisie P. cu sistem. prin surprindere. în O. 103.sunt prezente. Revista economicopolitică a anului 1864. Marţian şi Ion Ghica . „junimea română începe a căuta învăţământul profesional şi. prin combinaţiuni de bursă (speculaţii bursiere n. în O.printre care îi menţionăm pe Petru S.104 644 Petru S. ci prin procedarea cu tact.-X. Aurelian.. 59 645 „O ţară nu se regenerează în fuga mare. cu pragmatism. a o crea acolo unde nu există. Bogăţia unui popor stă în muncă. pag. Xenopol. De ce trebuie să facem industrii.e. precum mecanica ş. 241 643 Alexandru D. care va dura mai mult sau mai puţin. în special. Revista ştiinţifică. Anale economice. nu în bani. o economie naţională solidă. pe cel agricol şi mecanic”644. ştiinţa mult preţioasă de a mânui pana pentru a intra în vreo cancelarie -”641. 103 Dionisie P. Xenopol. la dezvoltarea graduală şi bine combinată a izvoarelor sale de producţie. atât pe cea musculară cât şi pe cea intelectuală. dar se va preface în fum la suflarea recei realităţi.

. 8 din 1 iunie 1873 în O.) greutatea statului (povara pe care o suportă ţara n. Ion Ghica. diversificarea şi combinarea mutuală a elementelor”. Industria. Trebuie bine înţeles că „nu banii. în Dionisie P. nr. luminându-ne. Culegere de studii. ci lucrul. pag.-X. „Averea unui popor nu constă în bani sau metale. fiecare să producă cel puţin pentru el şi familia lui. în O. 101. Cele două metale doar capitalizează această muncă”. 1879.-X. ci întemeind. Bucureşti. în O. pag. „fiecare ţară (adică şi România n. Xenopol.. 243 647 Mihai Eminescu. Editura Ştiinţifică. şi încă celui mai de rând.. 1858. 646 „În secolul în care trăim. în O. Despre penetraţia capitalurilor străine.) este datoare a dezvolta în sânul ei toate soiurile de muncă permise de natura sa. Opere economice – Texte alese. Petru S.. Marţian. Mihai Eminescu susţine că realizarea acestui deziderat averile sale pe mâini străine. cu orice meserie ce poate da o existenţă onorabilă şi îndestulătoare“. astfel. De aceea.. Studii economice. 246. Culegere de studii. pag. Alexandru D.-M. Xenopol sunt tratate pe larg în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.). Studii sistematice în economia politică. ruşinându-ne de incapacitate şi de trândăvie şi mândrindu-ne cu orice muncă. Bucureşti. Munca şi maşinile.n. pag. nici în excedentul produselor agriculturii. pag. agricultura. ci din contră. nici agricultura. O. Marţian este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. ci munca sa. nici industriile manufacturiere sau producătoare. Din gândirea economică progresistă românească.. IV. 81. text reprodus după Revista „Convorbiri economice”.e.. Datoria tinerimii în domeniul economiei. Dionisie P. Dionisie P.e. 77. urmând aici o lege generală a naturii.e.. pe cât se va putea prin mijloacele locale.. 1863. „o societate propăşeşte cu atât mai repede cu cât sunt mai variate îndeletnicirile locuitorilor ei. A se deda unui singur fel.. 24 178 .).n. în rândurile promotorilor tranziţiei ţării noastre spre modernitate. Ion Ghica.. munca este condiţia libertăţii”. 78. fragment din lucrarea „Munca”. Revista Ştiinţifică. pag.-A. Studii economice. Economia socială. conform căreia progresul stă în deosebirea. Studii sistematice în economia politică.pe care munca îl deţine în realizarea propăşirii economico-sociale646. Bucureşti. 189 – Opiniile lui Alexandru D. atârnă de starea sa de prosperitate internă”647. Marţian. în Opere. este a se pune de bună voie în robirea străinului”. „să nu căutaţi ca (să nu faceţi astfel încât n.. Din gândirea economică progresistă românească. 1872. lepădând ignoranţa şi prejudecăţile. în Texte(. comerţul şi industria”. pag. 102– O prezentare detaliată a opiniilor lui Dionisie P.e. Mihai Eminescu se înscrie. Pe deplin conştient de faptul că „întărirea oricărui stat.n. ci în lucrul ce se aplică în toate ramurile producătoare ale mijloacelor de îndestulare a necesităţilor şi trebuinţelor vieţii”. Căci. dar mai cu seamă a unui stat tânăr. este elementul producţiunii şi al înmulţirii averii”. Alexandru D. Bucureşti.e. pag. în Texte(.-X. 193. fiecare inteligenţă să fie o bogăţie nouă dobândită ţării. Aurelian. nici în producţia industriei indigene. XI. Precară este dar. Imprimeria Mitropolitului Nifon. De aceea. Xenopol. Aşadar „nu aurul sau argintul fac bogăţia unui popor.. fragment din „Convorbiri economice”.) să crească cu numărul tinerilor care ies din şcoli.). vol. Marţian.) pag.

strâns legat de dezvoltarea anterioară. trebuie ca noi. pag. fiindcă pururea am cerut-o. înainte de toate. înţelegând prin aceasta că sensul concepţiei sale despre industrializare. în Opere. precum şi independenţă economică. lipsit de salturi.n. condiţiunile de existenţă ce le doream cu toţii pentru statul nostru”648. în Opere. vol. De aceea.presupune. însă sigur şi temeinic.n. pentru a ne întări înăuntru şi a inspira încredere în afară … dacă puterile de la Berlin nu ne-au garantat neutralitatea.1 650 Mihai Eminescu. trebuie să fie pururea ţinta noastră. a României din a doua jumătate a secolului trecut (secolului al XIX-lea n. organizare şi administrare. care să nu se inspire decât (să ţină cont numai n. burghezo-democratice.)”649.n. 184 179 .. 51 Ştefan Staicu. 18 651 ibidem 652 idem. Mihai Eminescu „se situează net pe poziţii progresiste.) de propriile interese româneşti. prin atitudinea ce vom ţinea-o (strategia economică pe care o vom adopta n. iar „cine-şi închipuie că ar putea progresa prin salturi nu face alta decât a da înapoi”653. în Opere. Revista statistică. dezvoltarea noastră economică. dezvoltarea economiei. IX. se circumscrie unei dezvoltări ascendente. pag. Lui Mihai Eminescu îi era proprie o concepţie general filosofică despre dezvoltare. fiindcă am regretat. op. XI. şi regretăm şi astăzi.). <<Presa>> în numărul de ieri…. pag. pag. el însuşi. fiindcă este o probă evidentă că o asemenea politică este singura bună pentru România. Credem necesar…. el postulând un progres lent. el susţinea că poporul românesc va putea propăşi numai dacă va adopta o politică economico-socială concordantă cu tradiţiile sale istorice651. aşa cum evidenţiază Ştefan Staicu. gradual. „progresul adevărat fiind o legătură naturală între trecut şi viitor. ce se inspiră din tradiţiile trecutului şi înlătură inovaţiile improvizate şi aventurile hazardate”650. cit. Trebuie reţinut că „progresul nu se improvizează prin comoţiuni violente. vol. XI. ceea ce se poate înfăptui numai prin formularea şi promovarea consecventă a unei politici economice cu obiective clare şi coerente. Un nou program. 648 649 idem. în Opere. El subliniază în acest sens: „Ideile de progres. să nu ne depărtăm câtuşi de puţin de la o politică înţeleaptă. protecţionism. 55 653 idem. vol. întărirea şi dezvoltarea agriculturii. XIII. că înaltul areopag european nu ne-a asigurat. Astfel. el fiind opera înceată şi înţeleaptă a timpului”652. pag. vol.

172. nici o organizaţie (organizare socială n. ci în braţe. vol. nu sunt în stare a înlocui munca. nu poate fi nici vorba măcar de ţară bogată”659. ci presupune o politică economică înţeleaptă din partea statului. IX. vol. pag. „Temeiul unui stat e munca.Eminescu a intuit că impulsul progresului economic îl constituie nevoile mereu crescânde ale omenirii. XIII. pag. 304 656 idem. vol. Şi argumentează: „niciodată o vorbă nu poate înlocui o realitate. în Opere. vol. cit. idem. op. pag. tot ce se mişcă şi munceşte se dezvoltă. XIII.n. O astfel de politică se concretizează.reliefează Ştefan Staicu . Un nou program. 25 655 654 180 .care e cultura adevărată -. „Nici ziare. nu în bani. care va dura mai mult sau mai puţin.n. vol. tot ce nu munceşte degenerează”656. prin valorificarea superioară a bogăţiilor solului şi subsolului“654. Ea (bogăţia n. prin realizarea unei proporţii juste între consum şi acumulare. întrucât „nimeni nu mai crede în povestea glumeaţă a unui progres de pe saltea. Progresul economic nu se realizează de la sine.) asemănătoare cu cele mai înaintate. pag. Mihai Eminescu a subliniat: „Munca este însăşi esenţa proprie a universului văzut. Considerând munca drept factor determinant al propăşirii economico-sociale şi temelie a statutului meritoriu al omului în societate655. 288 657 idem. prin investiţii eficiente. 292 659 idem. şi unde lipsesc braţele sau calitatea producţiei e proastă. rentabile. pag. Bogăţia unui popor stă în muncă. în Opere. Când o societate contractează necesităţi noi. Şi. niciodată fraza libertăţii nu e echivalentă cu libertatea adevărată . 18 658 idem. pag. niciodată o frază a culturii nu e echivalentă cu munca reală a inteligenţei şi mai ales cu întărirea propriei judecăţi . Ni se pare că vorbim…. Ilustraţii administrative.. <<Pseudo-Românul>> ne cere…. pag.„Militând pentru dezvoltarea capacităţilor de producţie . şi o stare de lucruri ce nu se întemeiază pe ea e o fantasmagorie. în Opere. Ştefan Staicu. X. vol. printre altele. Cu ocazia dezbaterei asupra proiectului de buget…. Dacă vorbim de adunătura…. E învederat că reforma electorală…. dar se va preface în fum la suflarea recii realităţi”658. idem. 120. vol. pag. nici legi. De aceea. în Opere. 1 Mihai Eminescu. în Opere.care e facultatea de a dispune de sine însuşi prin muncă şi prin capitalizarea muncii –“657.) nu este în aer sau în pământ. XIII. în Opere. nici academii. în Opere. ea trebuie să-şi creeze aptitudini pentru a le putea satisface. XI. XII.

D. a o crea unde nu există.fără corelatul muncii musculare şi intelectuale”660. Industrie fără protecţie nu se poate înfiinţa. 48 idem. P. în Opere. 2. Marţian. B. asemenea lui Mihai Eminescu. vol. iar neatârnare politică fără industrie proprie puternică nu poate exista. Xenopol. necesară înscrierea economiei ţării pe calea dezvoltării industriale . P. Mulţi presupun…. pag. Munca industrială e uşoară şi cu spor. Sectorul industrial şi cel agricol sunt polii inseparabili ai existenţei naţionale şi propăşirii economice a statului. atât promotori ai protecţionismului . Aurelian. Opiniile lui Mihai Eminescu despre propăşirea principalelor ramuri ale economiei româneşti. Industria Munca agricolă e grea şi fără spor mare. Hasdeu -. 173 181 . nemărginit. Dacă promotorii protecţionismului şi cei ai liberalismului de orientare liberal-democrată considerau. Enric Winterhalder..diferenţiindu-se unii de alţii doar prin argumentele prezentate în susţinerea necesităţii şi oportunităţii respectivei dezvoltări -.a. Xenopol militau în favoarea demarării cât mai curând posibil a dezvoltării marii 660 661 idem. XIII. De câţiva ani încoace…. Marţian şi A. pag. Industria şi manufactura sunt corelatul unei dezvoltări agricole sănătoase. a da aptitudinilor naţionale libertatea de-a se aplica după soiul lor la ramuri diverse de producţiune”661. S.2. virtualier cel puţin.de orientare liberal-democrată: Ion Ghica.P. şi de orientare liberschimbistă agrarian-conservatoare: Ion Strat ş. Ţările dezvoltate industrial proclamă libertatea comerţului internaţional. XIII. vol. înseamnă a construi cu pragmatism o economie naţională solidă. „a încuraja această muncă. cât şi adepţi ai liberalismului . Dionisie P. dar o considerau realizabilă într-un orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat.1.Alexandru D. Chestiunea dezvoltării industriei româneşti a stat în atenţia unei pleiade de prestigioşi economişti. dar recurg la măsuri de sprijinire a industriei proprii. cei ai liberalismului de orientare liberschimbistă agrarian-conservatoare recunoşteau importanţa propăşirii industriei. Aurelian. D. se constituie într-o viziune cuprinzătoare cu privire la înscrierea ţării pe calea dezvoltării moderne. Petru S. a o diversifica. în Opere.

e. 21 din 20 mai 1885. care produce numai lucruri brute. „o ţară curat plugară este fatalmente expusă unui singur bici de pieire. ţara agricolă dându-şi toată munca locuitorilor ei în schimb pentru o mică porţiune din munca ţărilor industriale.-A. Constantinescu. 2002. şi Nicolae N. mai bine plătită. Studii economice. în O. pag. Întrucât „popoarele. prin urmare. Toate acestea mai mult sau mai puţin. septembrie 1881. ţările agricole vor da cantităţi enorme de muncă brută pentru o câtime foarte mică de muncă inteligentă. trebuie studiu pentru a se putea deprinde cu ea. De aceea. Marţian sunt prezentate pe larg în lucrările: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune. cu puţină rutină şi fără nici un fel de învăţătură.. pag. Ghica şi E. Studii sistematice în economia politică. idem. Din gândirea economică progresistă românească. în O.-X.). Tipografia Academiei Române. în O.e. Ivanciu Nicolae Văleanu. iar agricultura şi alte întreprinderi care produc materii crude. nr. Xenopol este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. este mai grea. „Astăzi. deoarece munca agricultorului.. de rând. Tudorel Postolache. în O. Revista Economia rurală. Încât.. Bucureşti. Necesitatea întemeierii industriei române. 11 din 10 august 1876. pag. mai fină şi. Winterhalder propuneau făurirea „Lipsa unei industrii naţionale este. vedem că chestiunea industriei într-o ţară nu este numai o chestiune de câştig. Petru S. an IX.e. Precuvântare. 115. spre a câştiga bani mulţi. „Pe când în ţara industrială toată lumea câştigă mult. în O. toată. Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice. şi deci va rămânea îndărăt. Editura Saeculum I. I. pentru a plăti o porţiune minimă din munca altor ţări. Agricultura şi manufactura. în ţara agricolă toată lumea câştigă puţin. şi anume în acelea care dau naştere progresului. I. Xenopol.. robie externă. Ancheta industrială. nu credem să se afle români care să nu înţeleagă că ţara noastră a ajuns în poziţiunea de a-şi crea o industrie”. pag. în timpul de faţă.e. Culegere de studii. Din gândirea economică progresistă românească. potrivit cu doza mai mică ori mai mare a ingredientului manufacturar”. 305 – O prezentare detaliată a opiniilor lui Alexandru D. Culegere de studii. împletit din trei calamităţi solidare: mizerie agricolă. Alexandru D. Căci.e. Revista Economia naţională. 104 662 182 . 86.-M. Editura Academiei Române. Bucureşti.-A. anul I. foarte lapidar spus. care produce obiecte de export.industrii662 . 1997. Acesta este un rău foarte mare. căci un popor nu poate propăşi decât în proporţie cu ceea ce produce. ci şi o chestiune de civilizaţie”. „Introducerea industriei la noi în ţară este singurul mijloc de a înlătura criza ce ne ameninţă cu ruina economică”..O. o cauză de slăbiciune economică pentru ţară. Economia socială. Studii şi articole de economie politică. 185. Marţian. 85. Aurelian. nr. afară de câteva excepţii. fiindcă productele lor sunt prea grele şi prea voluminoase pentru transportarea în departe”.în mod treptat663 şi în condiţii de protecţie vamală acordată de stat664 -. Ion Bulborea. Traian. pag. trebuie să poarte negoţ extern – pentru ca să importe de la alte popoare cât se poate mai mult metal nobil – este necesar a se favoriza industria manufacturială. dacă producţia va fi aşa de proastă încât să trebuiască întrebuinţată. poate fi făcută de oricine. Bucureşti.-X.. pag. Dionisie P. fiind inteligentă. servitute internă.). atunci el nu va putea aplica puterile sale în alte direcţiuni. spre a fi avute. Bogdan Petriceicu Hasdeu. Munca industrială. 94 – Opiniile lui Dionisie P.. în Bogdan Petriceicu Hasdeu. să se considere de o însemnătate secundară. iar în viitor o ameninţare pentru interesele sale cele mai vitale”. trebuie să câştige bani mulţi şi. este brută. idem.

Trebuinţe române în lumina espoziţiunei universale din London (anul 1862). Marţian. pentru a dezvolta apoi pe cea mică.) este datoria sa de a îngriji de toate cele trebuincioase pe care ele nu s-au deprins a şi le câştiga”. un sistem vamal prin care să ocrotească producţiunea naţională contra naţiunilor mai înaintate – sistemul prohibitiv şi protector“. în O. Petru S. noi trebuie să înfiinţăm. Dionisie P. cu starea socială şi economică a poporului român. pag. românilor.-M. cu aptitudinile. Aurelian.n. pag.. Bucureşti. în O. El scria în acest sens: „Guvernele noastre n-au sămănat până acum nimic pentru a culege dezvoltarea întreprinderilor mari. „Să nu se creadă că pentru a crea industria s-ar propune să se izoleze ţara de restul lumii. între care figurăm şi noi. foarte mult. 1862. Tipografia Academiei Române. pag. nr. I – IV. idem. ci punerea poporului nostru în stare de a-şi mulţumi. 11 din 10 august 1876. 120. în O. pe cât poate el singur.. 1861.e.-X. 212. Prezentul şi viitorul exportului de grâne al României.. pag.-M. V-VIII. Marţian.. la adăpostul lor”. deocamdată. convins fiind că aceasta înlesneşte – dând baza materială – dezvoltarea edificiului nostru industrial. 284 Alexandru D.. idem.-M Iar întrucât „se crede. pag.e. Cu cât mai mult statul a ţinut în scutece aceste puteri. 180. pag. Studiu introductiv de Costin Murgescu. în O. devenind un mijloc de trai pentru dânsul. Anale economice. regimul protector aplicat cu înţelepciune este unicul mijloc prin care se poate face educaţia industrială a naţiunii”. Xenopol. trebuinţele sale… Va trebui să începem în dezvoltarea industrială prin ultimele rezultate la care au ajuns popoarele apusene. şi nu fără drept cuvânt. 406. deocamdată. 1861.n. 37. 301. Economia rurală. Marţian a fost preocupat.. pag.-M. întrucât va fi cu putinţă. între alte mijloace.„Pentru a întemeia industria într-o ţară trebuie să se înfiinţeze.) că e o datorie de a susţine onoarea naţiunii prin instituirea de către statul însuşi a unui astfel de stabiliment”. Anale economice. nr. guvernele din ţări unde. idem.e. nr. Alexandru D.-M. în O. pag. Aurelian. O. prin industrii mari. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune. anul I. I – IV. 1862. 394 „Până ce fierul şi cărbunii de piatră nu se vor exploata în loc (în ţară n. o asemenea procedare ar fi antieconomică şi antinaţională. în O. de ţintă exportarea productelor. că starea tipografiilor într-o ţară este atestatul cel mai infailibil despre gradul cultural al naţiunii.. cu atât mai apriată (neapărată n. Numai urmând astfel putem aşeza industria română pe temelii solide şi nestrămutate”.n. opina: „Înfiinţarea unor fabrici la noi nu poate avea. Anale economice. Aceasta nu împiedică înfiinţarea de stabilimente mari industriale.. Xenopol. Studii economice. la rândul său. industrii potrivite cu trebuinţele. Anale economice. industria privată nu a ajuns la gradul ca să înfiinţeze asemenea întreprinderi model prin unitele puteri ale asociaţiunilor. septembrie 1881. nr. de „posibilitatea întemeierii treptate a unora din ramurile industriei grele. „Pentru naţiunile care simt trebuinţa de a avea o industrie.-M.e. Şi nouă. în O. Se 663 183 . acele fabricaţiuni care pot trăi şi prinde rădăcini în popor.e. încă.e. Dionisie P.188. V-VIII.) starea noastră materială nu se poate îndrepta”. cred (consideră n. nr.e. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune.e. pe care-l voia înălţat pe temelii sigure”. 181 664 „„Popoarele înapoiate. „trebuinţele tipografice ni se sporesc din zi în zi”.-A. O. Lipsa de tipografii în România.e. Manufactură şi arte. treptat. Petru S. Dionisie P. pag.. „Când vom ajunge ca triumful mecanic să zguduie tradiţionala stagnaţiune a lucrării pământului României?.-A. idem. însă. nu pot ajunge să-şi creeze o industrie decât adoptând.-A.e. în O.

Studii economice. 1862. acum îndeamnă pe alţii a nu le imita. „ar fi periculoasă înşelare de a aştepta viitorul unei industrii în România (doar n. 17 din 1 noiembrie 1870.) de la înfiinţarea unor taxe protecţioniste şi. dibăcie. au ajuns a avea o industrie naţională ce poate înfrunta orice concurenţă. manopera este mai scumpă decât în orice altă ţară. în dauna publicului.n. adică: pe cât timp industria noastră va fi în întâia perioadă a dezvoltării sale. cu întinderea învăţământului profesional. spitale. prin măsurile cele mai prohibitive. se va căuta a se încuraja acele industrii care prin importanţa productelor lor au mai multă înrâurire asupra progresului economic al ţării”.deplasându-i astfel şansele de realizare într-un orizont de timp nedefinit -.) îngriji d-a (ne n. asemenea jertfe”. pentru binele comun. cu dezvoltarea spiritului de întreprindere şi. penitenciare şi alte aşezăminte analoge. prin natură. pag. pag. ibidem. Nu putem dar avea în condiţiile actuale decât acele industrii ale căror materii prime le produce pământul nostru şi pentru care găsim în ţară o consumaţiune destul de întinsă”. Xenopol. fiind ocârmuite prin legi. 300. nr. la început. 178 665 „România este destinată. nu este necesitate ca să se protejeze toate industriile.n. Întrucât la noi lipsesc maşinile. cu un mic sacrificiu în prezent vom scăpa viitorul poporului nostru“.. Duana. deodată. Ea constă în preferarea productelor indigene chiar când. ştiinţă. la agricultură. Aceasta nu exclude industria şi comerţul.. Industria este condiţionată prin produsele pământului şi nu se poate exercita pe alte materii decât pe cele ce le producem în ţară. va urma cum s-a urmat şi în alte state. chiar şi în cazul acesta. an IV. În vecinătatea noastră se află ţări mai puţin înaintate decât noi în cultură. 443. etc. prin taxe impuse la frontieră.e. comune.ei în condiţiile liberului schimb cu străinătatea665 .-M. Marţian. Geneza şi urmările desfiinţării totale a taxei de export.-X. statute. în Texte (. „Nu voim însă a mărgini activitatea industriei naţionale exclusiv (doar n. I-IV. însă aceasta nu va fi pentru mult timp. Convorbiri economice de Ion Ghica. în O. deci (trebui n.c.e. Însă.) cu sporirea capitalurilor intelectuale şi materiale ale ţării. ar fi o nebunie să ne gândim acum la o industrie care ar lua materii prime străine şi le-ar preface în produse industriale pentru export. 261. şcoli publice şi private. agricultura este principala sorginte a avuţiei noastre.) prin (aproape n. nu poate fi pusă în lucrare decât de stat şi de celelalte organe ale societăţii ce atârnă de el: judeţe. ci de partea ţărilor civilizate. se cuvine popoarelor industriale care.)întemeia industria(. în O. pentru a face mai avantajoasă cumpărarea productelor analoge ale industriei noastre. li se pot impune. 184 . maşini ce economisesc munca. pag.. dar face ca şi una şi alta să atârne de dezvoltarea agriculturii. Anale economice.. toate acestea fac ca noi să nu putem produce.. Dionisie P. Alexandru D. Acest fel de protecţiune.-X. ci a cumpăra prisosul producţiei lor”.n.). Ne aflăm prin poziţiunea geografică la porţile Orientului. în O. să scumpim productele industriei străine. această protecţie se va spori treptat (proporţional n. pag. după ce.) de-a(.n. regulamente. va trebui. protecţia ce i se va acorda trebuie să fie foarte moderată. „A predica libertatea schimbului. A. Până când vom fi în stare să facem aceasta. idem.e. pag. recenzie publicată în revista „Convorbiri literare”. după firea sa.i. va înflori şi va produce fructe mai bune.n. iar N. iar dobânda capitalului este atât de mare. Enric Winterhalder. cu atât va creşte. număr.n. cu cât va prinde rădăcini mai solide. cărora.) la consumaţiunea internă. 117. „Pentru că avantajele nu mai sunt de partea noastră. ele sunt inferioare şi scumpe faţă de cele străine. tot aşa de bine şi tot aşa de ieftin ca ţările străine..) singurul mijloc învoit de poziţiunea noastră politică: protecţiunea internă. Publicul va cumpăra deocamdată mai scump şi mai rău.

cu plăcere şi de preferinţă.. 334.. Nici un bun patriot nu poate voi s-avem o industrie de care să ne fie ruşine. în principiu.. adică îndestulând necesităţile statului de articolele de care are trebuinţă şi care se produc în ţară.. în starea actuală de lucruri. idem. din contră. nici nu trebuie să ne gândim să ne aruncăm 185 . Bucureşti. cred că este mai mult un obstacol la dezvoltarea născândei industrii şi că. manifestată prin exemplul său.. n-are vitalitate. pag. temporara oprire a libertăţii schimbului.).). 266 666 „Industria dominantă a Moldovei este munca pământului. industria naţională fiind apărată de orice concurenţă ajunge la stagnaţiune. „Tot ce poate pretinde industria naţională de la guvern este încurajarea. pag. azi. de la care şi le poate procura îndată şi cu cea mai mare înlesnire. Ivanciu Nicolae Văleanu. De aceea. „Starea de tranziţiune. Românul. nu-mi pare a fi o necesitate.) de la fabricile indigene. Industria şi meseria. 245. ele vor cumpăra. este o îmboldire puternică care împinge la progres. în Texte(. la perfecţionare. Ion Ghica.c.apreciind drept utilă doar dezvoltarea. căci cine nu preferă a cumpăra sub condiţii egale trebuinţele sale de la vecin. înapoiază. nu mai face nici un progres. iar cu resursele pe care le posedă şi cu debuşeul său la Dunăre. sistema numită protecţionistă este vătămătoare şi poate fi înlocuită. XXV. A.).n. era încredinţat că „industriile care ar prelucra anumite materii prime agricole ar avea o mare utilitate pentru economia naţională”. aşa cum deja am menţionat. ci are trebuinţă de sprijinul unor taxe care exclud orice concurenţă.).). nu vor produce vreun alt efect decât acela să o menţină într-o stare eternă de copilărie. pag. prin dezvoltarea mijloacelor de comunicaţiune şi prin încheierea de tratate de comerţ cu acele ţări care ne pot oferi debuşeuri”.n. în Texte(. deocamdată suntem încă departe de acea epocă”. dar pe termen scurt imposibilă666 . din contră. fără putere şi fără vitalitate”.). Decăderea meseriilor din Bucureşti. 265. Texte(. Se înţelege că vorbim aici de epoca în care stabilimentele noastre vor fi ajuns la o supraproducţie. care lasă concurenţei mână liberă de a-şi exercita puternica ei stimulaţiune.). Românul. 1879. Lipsind puternicul stimulent al concurenţei nu vom avea niciodată o industrie solidă”. pag. Dimpotrivă. pag. ed.. Culegere de studii. prin soliditatea şi buna calitate a lor. III. toate prohibiţiunile sau tarifele duanare. prin favorizarea instituţiilor de credit. exclusiv (numai n.recunoscându-i explicit contribuţia determinantă pe care a avut-o în propăşirea economico-socială a altor ţări -. din Convorbiri economice. să-i păstreze o existenţă silită.Şuţu o considera. pag. „Concurenţa nu este o vătămare. Industria şi meseria. meşteşugită.. Ion Ghica. mai bine. XXV.cit. 267 – Detalierea concepţiei lui Enric Winterhalder este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. 266. 253. şi nu se poate susţine prin propriile sale puteri. şi toate măsurile protecţioniste. din contră. din 11 decembrie 1881. căci tot ce nu merge înainte se dă înapoi (regresează n. printr-o sistemă de încurajare. în condiţii de care vor oferi industriei noastre debuşeuri apropiate şi sigure. articolele române mai cu seamă când vor fi dobândit. op. Să fim bine încredinţaţi că: o industrie care nu poate susţine concurenţa cu străinătatea. idem. Din gândirea economică progresistă românească.i. este o industrie contra naturii. sunt incomparabil mai avute. în Texte(. din 11 decembrie 1881. idem. în Texte (. pe cât sunt în stare a le satisface. necesară . Industria şi meseria. Ion Ghica „nu a contestat în principiu utilitatea unei mari industrii”. care nu poate sta pe picioarele sale. ea ar putea aspira să între pe calea pe care au precedat-o naţiuni mult mai slabe şi care. un bun renume.

.). Trebuie. Acelaşi N. a inului. interesul. Tratat de doctrine economice. Caolinul şi nisipul pentru sticlă. vor putea fi fabricate în ţară. printr-un învăţământ preparator bine dirijat.. nu şi în aceea a caracterului nociv al măsurilor protecţioniste –. existente în ţară. 59 667 „Dacă pentru a cumpăra 100 de coţi de postav lucrat în ţară. în Texte (. Bucureşti. care nu mai găsesc minereu decât la adâncimi sau în localităţi unde extragerea este foarte costisitoare. în astfel de condiţii ca să poată fi vândute consumatorilor cu un preţ mai redus.. ele contribuie a-i scădea economiile”. Rezultă de aici că industria manufacturieră ar trebui încurajată în Moldova. Ivanciu Nicolae Văleanu. Sunt atâtea persoane fără ocupaţie care-şi petrec viaţa în trândăvie şi în toate urmările acesteia care sunt o povară pentru societate şi guvern. insuficienţa capitalurilor şi instituţiilor de credit. încât concurenţa străină să fie înlăturată. Despre industria manufacturieră.. ca această manufactură să egaleze procedeele economice perfecţionate ale naţiunilor manufacturiere. reţeaua restrânsă a căilor de comunicaţie”. cel care. 1996. 58. Dând un exemplu de exploatare. dar nu le trebuie decât pe jumătate ca să cumpere acest postav din străinătate. sunt în măsură a face concurenţă forjelor de la Iacobeni. ea trebuie să poată vinde consumatorilor săi produsele sale la un preţ mai redus decât se vând produsele similare importate. ceara care ne e retrimisă ca lumânări. ar putea aproviziona fabricile de sticlă şi faianţă. prelucrarea pieilor. sustrasă consumului şi economisită. însă. ibidem. schimbându-şi cu 180 de grade punctul de vedere anterior prezentat – doar în privinţa nonnecesităţii întemeierii industriei mari. pag. arătând că se pot obţine rezultate şi deşteptând. ibidem. Despre industria manufacturieră. pag. 55-57.). aşa cum deja am specificat. de spirt – dependente de agricultura comercială moşierească”. Şuţu.liber schimb cu străinătatea667.. Şuţu este. iar proletariatul nu va mai căuta în slujbele publice o soluţie pe care acestea nu le-ar putea-o da. 59 669 N. Nicolae Şuţu. a unor industrii de prelucrare a bogăţiilor minerale668 şi a roadelor agriculturii669. rămâne în profitul ţării? Prin urmare. fragment din Notions(. 333. Aristocraţia. emulaţia. era de părere că „în ţara noastră existau numai premisele dezvoltării unor industrii – morărit. Numai prin acest mijloc se deschid şi se 186 . pag. lâna trimisă dincolo de frontierele noastre pentru a ne reveni transformată în stofă. în Texte(. promiţând o exploatare din cele mai uşoare şi mai lucrative. dimpotrivă. Unul dintre mijloacele de încurajare este crearea unor stabilimente susţinute de stat şi gestionate pe contul său. idem. fabrici de zahăr. se va dezgusta repede de viaţa contemplativă. intervenţia guvernului dă roade de o utilitate incalculabilă“. Editura RAMO. deci. orbeşte în întemeierea de mari întreprinderi manufacturiere. având ceva de făcut. Aceasta este dictată şi de consideraţii morale de o mare importanţă. Acestui progres al manufacturilor i se opun trei cauze principale: starea înapoiată a artelor mecanice. cumpărătorii acestei mărfi trebuie să folosească valoarea a 100 kg de grâu. pag. a afirmat: „Întemeierea de întreprinderi industriale nu va fi numai de un imens interes material pentru Moldova. ale căror produse de uz comun ar trebui să asigure prosperitatea unor asemenea stabilimente”. pag. activitatea industrială.. 58 668 „Câte materii prime neexplorate nu aşteaptă capitalurile şi întreprinzătorii industriali care să le pună în valoare? Mine de fier neexploatate. măsurile prohibitive nu îmbogăţesc o naţiune. nu este evident că cealaltă jumătate. Iată motivele: pentru ca o manufactură să fie profitabilă pentru ţara care o posedă. „De acum înainte.).

prin împărţirea lor pe mai multe feluri de culturi. liberal-democrată şi liberschimbistă agrarian-conservatoare . sunt destinate a se practica în mare parte după sistemul domestic. Aurelian preconiza. industria metalelor. Xenopol propunea dezvoltarea industriei mari ca sistem. va da de lucru populaţiei rurale care pierde atâta timp preţios peste an neavând de lucru. va forma un personal preţios pentru fabricile ce se vor înfiinţa (.) în Texte(. Reprezentanţii tuturor celor trei orientări doctrinare menţionate . care trebuie numaidecât îmbrăţişat.-A. 195. ornicăria ş.”. cu vreo fabricaţiune care se va potrivi mai mult cu împrejurările localităţii.). mai cu seamă iarna. şi la adăpostul ei dezvoltarea celei mici. dacă nu voim să pierim. un mare avânt agriculturii însăşi. în O. 58. S.. prin mijlocirea prefacerii în ţară în producte industriale fabricate. micşorând riscurile pierderilor. care îi economiseşte puterile. va contribui să creeze o industrie cu adevărat naţională în România. ţăranii cu familiile lor.protecţionistă. recunoscându-i necesitatea670 şi formulând propuneri concrete destinate propăşirii acestui tip de activitate671. mai cu seamă. Aşa. 191. Nicolae Şuţu.) în ţară. A.Opţiunea promotorilor protecţionismului pentru dezvoltarea industrială a României este nuanţată: P. pe lângă cultura pământului. prin firea lor. ţara de îndatorirea de a aduce din afară până şi cele mai neînsemnate obiecte fabricate.se pronunţau favorabil dezvoltării micii industrii. în mânăstiri. de la început. adică să înfiinţăm pretutindeni..n. Marţian nu stabilea o ordine de prioritate între dezvoltarea industriei mari şi a celei mici. ci milita pentru dezvoltarea lor simultană. toate industriile agricole cu putinţă. bunăoară (economia s-ar realiza prin aceea că s-ar produce în ţară n. pag. hârtia în care s-ar preface pasta 187 . pentru început. ibidem. Despre industria manufacturieră. D. dezvoltarea ca sistem a industriei mici şi mijlocii. în cultură intensivă. Aurelian. Varierea culturii va putea aduce prefacerea culturii extensive. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune. D. în parte. fără a exclude înfiinţarea unor stabilimente mari de tip fabrică. „Afară de această consideraţiune vom mai observa că sunt o sumă de industrii care. Introducerea industriei în satele noastre. şi anume: prin varierea culturii pământului. pag. Petru S. care ruinează pământul. „Nu este decât un singur mijloc. între altele: va îmbunătăţi poziţiunea cultivatorilor.): zahărul în care am preface sfeclele culese de pe ogoarele noastre. anume acela de a introduce în ţara noastră toate acele ramuri de industrie care se ţin de agricultură. astfel sunt industriile de lux. trebuie să se îndeletnicească. când le prisoseşte timpul. Întemeierea industriilor legate de agricultură va da.e. pag. şi cu mai mare deplinătate. 59 670 „Interesul ţării noastre este de a introduce industria domestică în oraşe şi sate. Despre situaţia industrială. P. va permite să se prefacă în obiecte fabricate mulţime de materii prime pe care le exportăm până la graniţă spre a primi fabricate de la cultivatorii din Transilvania şi aiurea. şcoli profesionale şi penitenciare.a. va contribui la înaintarea agriculturii”. câştigă izvoare de bogăţie pentru o naţiune”. fragment din Notions(. va emancipa. Înfiinţarea industriilor agricole ne-ar scăpa de un greu bir pe care îl plătim străinătăţii. a productelor brute ale pământului.

după cum sunt acelea cu care lucrează postăvarii saşi din Transilvania şi pânzarii din alte ţări. Buţureanu). Industria berei şi impozitul. s-ar putea împărţi ca premii unelte şi instrumente. spre exemplu. judeţele şi comunele avute să înfiinţeze şcoli normale.V. Moneta română. Enric Winterhalder. Numai prin acest mijloc se deschid şi se câştigă mijloace de bogăţie pentru o naţiune”. se vor căuta mijloace pentru a înlesni lucrătorilor instrumente şi unelte perfecţionate. Învăţarea meseriilor se poate introduce cu mare înlesnire în mânăstirile de maici şi de părinţi. Astfel. afară de aceasta. II. prin perfecţionarea culturii pământului. se pot însă credita meseriaşii până ce le-ar putea plăti. neapărat. de lână şi de mătase. Eu cred că ar fi mai de folos să înveţe ţesutul stofelor şi alte fabricaţiuni decât să coasă chipuri pe 188 . fiind practicate după metode vechi şi costisitoare. În şcolile populare de fete. Se vor împrăştia. guvernul trebuie să aducă maeştri străini. cu puţine cheltuieli mânăstirile lor ar putea deveni nişte adevărate şcoli normale pentru industriile ţesutului. iar nu bani. necesită o industrie specială”.e.).. (în colaborare cu V. fosforul. Socec. cel puţin aceea a uneltelor necesare pentru acea cultură. a păturilor şi plocatelor. Maicile ţes stofe admirabile de bumbac. în Texte(.extrasă din lemnele noastre. lăptăriile şi ţesăturile făcute din in şi cânepă sau din lâna oilor”. „Nu vom putea perfecţiona cultura pământului fără a introduce în ţară şi o industrie. Specialitatea acestor şcoli profesionale practice va fi după localităţi. cu îndatorirea de a învăţa pe ţăranii şi târgoveţii noştri meseria lor. Despre industria manufacturieră. unde se cresc gândacii de mătase se vor înfiinţa ateliere pentru fabricarea panglicilor. în zadar ar învăţa ţărăncile noastre să ţeasă postav de Braşov dacă vor întrebuinţa războaie cu care se ţese dimia. adică în obiecte de comerţ şi transportarea lor.C. căci. 266. Pe de altă parte. pentru a le perfecţiona. „Pentru a mări bogăţiile ţării. pag. Alexandru D. ce nu şi le pot procura decât prin intervenirea industriei şi a comerţului. Xenopol. Procurarea uneltelor şi instrumentelor este o urmare a învăţării unei meserii.) o lipsă adânc simţită din sistemul nostru de învăţământ. al ţesăturilor tricotate. se vor crea. ca acelea ale maeştrilor învăţători.-X. guvernul moldovean trebuie să încurajeze introducerea anumitor ramuri de industrie. al pânzeturilor. 1895.. 248. în care să se formeze învăţători şi învăţătoare de meserii pentru satele şi oraşele noastre. cleiul. guvernul. pentru fabricarea pălăriilor şi altele. războaie cu spata lată pentru ţesutul postavurilor şi pânzeturilor. 250. ar costa prea mult întreţinerea lor potrivit cu mulţimea trebuinţelor noastre. 58 671 „Industriile domestice existente. cu scopul de a-i învăţa pe ai noştri.).n. chiar şi transformarea produselor brute în marfă. Nu înţeleg ca instrumentele să se dea gratuit. pag. spre exemplu. pag. frânghiile. apoi. Nicolae Şuţu. care să preceadă sau să acompanieze marile operaţii. se va da preferinţă şcolilor de rotărie şi de tâmplărie de rând. pentru ţesutul postavurilor ordinare. precum sunt nenumărate sate în comunele muntoase. acolo unde se cultivă mai mult in şi cânepă se vor prefera şcolile de ţesut pânzeturi şi de fabricat dantelărie şi frânghierie. în O. cu ocazia concursurilor de agricultură şi industrie. Fiindcă maeştrii străini nu pot să rămâie toţi în ţară şi. în Texte(. Românul. cultivatorilor trebuinţe noi. se vor aşeza maeştri străini în comunele cele mai importante. în comunele unde se lucrează rotăria. în localităţile unde se produce lână multă se vor face ateliere pentru ţesutul stofelor de lână. După învăţarea meseriei. 16 noiembrie 1863. introducerea a diferite industrii ar îndeplini (rezolva n. Stabilimentul grafic I.. Bucureşti.

. ar trebui luate mai multe măsuri. şi sămânţă de gândaci de mătase. pag. ele ar organiza expoziţii industriale.-A. 214-217.). Alte două industrii sau. afară de acele obiecte care nu s-ar putea fabrica pe loc (adică pe teritoriul ţării n. în unele din fabricile străine”. aţă. să existe câţiva meşteri care să fie îndatoraţi a merge prin comune şi a învăţa. din vechituri. să se ia din ţară. precum cărămidăria. eu unul. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune. pe toate căile. ele ar da exemplul preferinţei ce trebuie acordată obiectelor de fabricaţiune română. Orfelinatele şi azilurile. dar care pentru oamenii săraci nu încetează de a avea însemnătate. deodată cu organizarea învăţăturii profesionale. şi atunci premiile să se prefacă. de la mic la mare. suma afectată pentru premii să se împartă la mai puţini. mai bine zis. sticlăria. se vor înfiinţa societăţi judeţene pentru acelaşi scop. dară şi pe cea a particularilor. încât rezultatele dobândite de la înflorirea (ca efect al înfloririi n. răsucitul lor în frânghii.) lor nu pot fi fără însemnătate. deşi independente. în O. trebuiesc organizate ca şcoli profesionale pentru agricultură şi meserii. Astfel ar fi puşi ţăranii în putinţa de a se deda la ocupaţiuni industriale. a săpunului.e. Misiunea acestor asociaţiuni ar fi încurajarea. baiere de lână. Tot la acele primării.n. „Industriile casnice ce s-ar putea înfiinţa. ci toate persoanele care se interesează de prosperitatea industriei noastre. la care să ia parte nu numai specialiştii. precum şi aparate de tors. penitenciarele de tot felul pot deveni stabilimente moralizatoare şi productive când ar fi înzestrate cu ateliere pentru deosebite meserii. Întâi ca primăriile să-şi procure un număr de stative şi războaie perfecţionate. pe cei doritori. măcinarea făinii de lux. pe cât se va putea. ar fi: torsul cânepii. ele însă au avantajul de a fi foarte generale şi de a putea fi. Însă. Petru S. Pentru introducerea acelor industrii ce nu pot lua forma casnică. de răsucit frânghii sau sfoară. pe care să le cedeze locuitorilor pentru plată în rate mici. În plus. pregătirea mobilelor şi a trăsurilor. premii mici. facerea cleiului. În afară de Societatea centrală. Pentru a da. Pentru a se trezi interesul spre asemenea ocupaţiuni. culturi industriale pentru timpul verii ar fi creşterea albinelor şi a viermilor de mătase. Numărul acestor industrii nu este mare. nu mai puţin un număr de stupi sistemul nou. introduse mai în toată ţara. fie pentru impiegaţi de toată mâna care poartă uniformă. sau măcar la capitalele de judeţ. deci. a lumânărilor. stoarcerea uleiului. că toţi. vor prefera albiturile de masă indigene. În fine.n. Cu timpul. ale căror fire ar putea alcătui şi un obiect de export. să se înfiinţeze în capitala României o Societate centrală pentru încurajarea industriei naţionale.n. a producţiei industriilor locale. ciorăpăria şi toate obiectele tricotate în ţară vor fi mai căutate decât acele fabricate. cât se poate. când se vor înfiinţa. primăriile sau statul să propună premii. aceste deosebite meşteşuguri şi culturi. o mai puternică impulsiune dezvoltării industriei naţionale. vor sta în legături strânse cu cea din Bucureşti. se vor întrece în a purta veşminte naţionale.) mai groase de lână. sfoară. în obiecte folositoare. deocamdată tuturor acelor care se vor deda la dânsele. acei ce vor fi produs rezultate mai satisfăcătoare. din simţ de patriotism. societăţi cooperative de producţie şi consum. al inului şi al lânii. Pentru a reintroduce aceste industrii în deprinderile poporului. ţesutul acestor fire în pânze sau materii (materiale n. tot ce se cumpără cu bani publici. pregătirea 189 . fie pentru internatele statului.canava. mă răzim în această sistemă de a crea industria naţională nu numai pe consumaţiunea statului. Aurelian. Sunt încredinţat că românii. fie pentru armată. care. olăria.

Un al treilea remediu sunt expoziţiile publice ale industriei. expoziţii şi premieri ale produselor naţionale deosebite.-X. de acum înainte. în afară de acestea. existente în ţară. fără acest spirit. „guvernul ar trebui să încurajeze introducerea anumitor ramuri de industrie. capabilă să aducă o economie în fabricaţie şi să arate producătorilor metode noi sau materii noi. De aceea.). în Texte(. 258. trebuie să caute o altă însuşire care să-i procure o superioritate peste industrie. cu procente reduse şi plata prin amortizare. trebuie ca mâna omului să fie dirijată de cap. Enric Winterhalder. în O. trebuie luate. Alexandru D. şi. căci emulaţiunea şi concurenţa sunt cea mai puternică îmboldire spre progres. Guvernul mai poate. Despre industria manufacturieră. ar putea aproviziona fabricile de sticlă şi faianţă.. specifice n. să instituie concursuri publice şi să decerneze premii celor care au obţinut produse noi sau au folosit metode economice.e. 268. „Este ştiut că puterile mici şi risipite nu pot produce decât lucruri mici. pag. expoziţiile procură industrialilor cel mai bun mijloc de-a face cunoscut publicului produsul lor”. cu cât va fi mai strânsă această alianţă. măsuri aparte (în sens de în parte. Românul. Studii economice. afară d-acestea. pag. cu alte cuvinte. pag. Românul.). împreunarea puterilor risipite. ceara care ne e retrimisă ca lumânări. XXV. Industria cea mică şi meseriile. în Texte(. pentru fiecare industrie. 56. Asociaţiunile dar. ajunge foarte uşor când sunt împreunate.). „Meseria fiind în imposibilitate de a susţine lupta în contra industriei în privinţa ieftinătăţii. dar adunându-se multe puteri mici dobândesc o forţă mare şi ceea ce nu le-a fost cu putinţă în starea lor de izolare. 189. aceea a conservelor alimentare şi a spirturilor distilate ce s-ar putea aclimatiza la noi în ţară. În acest sens. ale căror produse de uz comun ar trebui să asigure prosperitatea unor asemenea stabilimente. trebuie ca arta să vină în ajutorul meseriei şi s-o prefacă în meserie artistică. lâna trimisă dincolo de frontierele noastre pentru a ne reveni transformată în stofă.). 257. vor produce şi la noi aceleaşi rezultate ce au produs în toate părţile Europei. inteligenţa să conducă munca. chimia. pe care aceştia le-ar putea folosi. în Texte(. guvernul mai are posibilitatea de a institui prime pentru introducerea unei anumite ramuri de industrie”. 11 decembrie 1881.. spiritul de asociaţiune este puterea gigantică care a săvârşit minunile secolului nostru. Această alianţă între artă şi meserie este singurul mijloc de scăpare pentru meserie. vor putea fi fabricate în ţară. mintea. încurajarea ţinerilor ce s-ar ocupa cu tratarea unor asemenea materii şi altele de acestea”. cu atât va dobândi productul individului o superioritate necontestabilă asupra productului maşinilor”. industria europeană n-ar fi putut face acele progrese de care ne minunăm. Nicolae Şuţu. Industria şi meseria. care trebuie în mod neapărat să preceadă sau să acompanieze marile operaţii. Caolinul şi nisipul pentru sticlă. Aşa cum am mai precizat. mecanica sunt ştiinţe neapărat trebuincioase industrialilor. 57 190 . 331 din 26 noiembrie/8 decembrie 1860.n.. 267. trimiteri de tineri în ţări străine pentru a învăţa metodele cele mai perfecţionate de producere a diverselor ramuri. Al doilea remediu pentru bolnava noastră industrie îl găsesc în întocmirea de şcoli speciale industriale: fizica. pag. nr. IV. idem.scrobelii şi a pastelor făinoase. Xenopol. Un concurs are ca scop să dirijeze eforturile spre o anumită descoperire sau perfecţionare. Premiile sunt decernate pentru calitatea sau cantitatea mărfurilor expuse pentru vânzare şi a căror producţie trebuie încurajată. 188. De asemenea.. Cele generale însă ar fi: împrumuturi din casa statului.

şi progresul celorlalţi doi. pag. pentru a înflori. Starea noastră economică.e.e. 247. practic.sau pendinte de stat . să consume. de o industrie puternic dezvoltată care să meargă alăturea cu ea şi pe acelaşi pământ. al preferării produselor indigene. Petru S. an XI. se află într-o legătură strânsă. îmbunătăţirea stării materiale a locuitorilor din mediul rural. idem. Aurelian.). Românul. între principalele propuneri se regăsesc: înfiinţarea în cadrul comunelor a unor şcoli profesionale cu caracter. Cum se poate fonda industria română faţă cu libertatea comerţului de importaţiune. iar. Alexandru D.V. pag. reprezentanţii tuturor celor trei orientări doctrinare amintite au subliniat. „după cum zice domnul Lavergne (un reputat agronom francez al acelor timpuri n.e. şi dacă unul din ei nu prosperă..C. înfiinţarea unui organism naţional de încurajare a dezvoltării industriilor locale ş. 260.-X. 200. nu poate să fie agricultură bogată fără industrie bogată. intercondiţionarea sinergică existentă între dinamicile de dezvoltare ale sectoarelor industrial şi agricol672.n. neapărat. Recunosc că „industria înmulţeşte puterile instrumentale sau. Sunt departe de-a tăgădui puterea economiei pentru 672 „ 191 .ce pot fi utilizaţi de către marea industrie ca forţă de muncă specializată -.Printre cele mai importante avantaje de care ar beneficia economia românească de pe urma propăşirii micii industrii se numără: creşterea productivităţii muncii agricole..-A.e. pe de alta. Acesta este un adevăr oarecum matematic. în spiritul solidarităţii faţă de industria naţională şi. Enric Winterhalder.. pag. 1895. modelarea comportamentului achizitiv al cumpărătorilor de bunuri de consum. „Agricultura are nevoie. adică faptul că Astăzi este admis ca o axiomă că agricultura. nr. De asemenea. în O. organizarea de expoziţii industriale. O. Industria berei şi impozitul. din revista Convorbiri literare. căci comerţul şi industria sunt singurele care pot să procure. industria şi comerţul fac puterea şi bogăţia naţiunilor”. industria şi comerţul -. capitalurile materiale. „Puterile producătoare ale unei ţări .). în O. pe de o parte. implicit.a.-X. suferă neapărat şi ceilalţi”.. pag.. Bucureşti. 51. în Texte(. 198. idem. Socec. pag. astfel încât.-A. înflorirea unuia din aceşti trei factori ai producţiunii implică. Stabilimentul grafic I. satisfacerea necesităţilor de aprovizionare ale tuturor instituţiilor statului . 1 din 1 aprilie 1877. în O. cu abundenţă. agriculturii cei doi mai puternici agenţi de producţie care există: târguri pentru desfacerea produselor şi capitaluri”. pentru că numai din susţinerile lor mutuale se pot dezvolta ambele aceste ramuri de cultură românească”.agricultura. reducerea dependenţei ţării faţă de importul din străinătate al produselor de uz curent şi formarea unor lucrători calificaţi . Xenopol. (în colaborare cu V. 7-8 decembrie 1863. în exclusivitate. Buţureanu). Cum ştim a încuraja industria naţională. Căci.cu fabricate ale acestei industrii. cu alte cuvinte. „Agricultura nu se poate dezvolta în toată deplinătatea ei fără o industrie care. să hrănească produsele ei”. cu deosebită tărie.

o acumulare nesfârşită a capitalurilor”.. şi strategia adecvată dezvoltării industriale. Mihai Eminescu a fundamentat necesitatea dezvoltării industriale a României.propăşirea oricăruia dintre sectoarele în cauză este imposibilă fără dezvoltarea corelativă a celuilalt. Manuscrisul Economia naţională. spre deosebire de cea de pământ. iar „trăsătura fundamentală a întregii istorii este tendinţa de-a forma din şi lângă posesiunea de crearea de capitaluri. XII. dacă nu se va face agricultor. pag. „Industria este principalul stimulent al agriculturii. 254. 387 674 idem.). Din punct de vedere economic el considera că în ţările în care „manufactura dispare. pag. vol. 1139 675 ibidem 676 ibidem 192 . întrucât creşterea turmelor sau a recoltelor pământului este restrânsă la nişte limite peste care totdeauna trece populaţia. în Opere. 54 673 Mihai Eminescu. simbioza ce trebuie să caracterizeze relaţia industrie-agricultură. urmează o înmulţire repede a avuţiei. dacă nu va trece la regimul industrial. idem. Nicolae Şuţu.i. acolo una şi alta se susţin reciproc prin produsele lor. pag. dezvoltându-şi mutualmente puterile lor producătoare. Adunările legiuitoare sunt convocate…. sclavul aproapelui său”673. pag. XV. alăturea una cu alta industria agricolă şi industria manufacturieră.) în Texte(.c. cât de mare ar fi ea. Din perspectivă filosofică era convins că posesiunea industrială reprezintă „sâmburele economic al timpului nostru”674. omul recade în barbarie. Sarcinile economice ale guvernului Moldovei. Aceasta întrucât. care devine.. nepregătită. ea este „potenţială. şi unde creşte necesitatea de-a exporta produsele într-o formă crudă. în Texte(. din ce în ce mai mult. A. scăzând necontenit şi valoarea omului. vol. precum dispar la noi pe zi ce merge industria de casă şi meseriile. acolo una serveşte celeilalte pentru întrebuinţarea economiilor sale şi. posedând „facultatea de-a se înmulţi prin înmulţirea oamenilor”675. fragment din lucrarea Notions(.. în Opere. dar. nemărginită”676.). * Opiniile formulate de Mihai Eminescu în vederea propăşirii sectorului industrial vizează: necesitatea dezvoltării respectivului sector. nici pe un popor agricultor. Cu totul altfel este într-o ţară în care există. printr-o dublă argumentaţie: economică şi filosofică. va veni o zi în care nu va mai putea scăpa de mizerie pe-un popor păstor. iar averea scade an cu an. ea îi oferă un debuşeu sigur”.

se consumă fire de tort şi se fac dantele. căci se consumă o pânză şi câteva culori şi se produce un tablou. nici naşte chiar. Caracterul muncii fizice. Cheia de boltă a viziunii eminesciene asupra strategiei de dezvoltare economică industrială a ţării noastre este imperativul adoptării politicii protecţioniste681. vol. Franţa şi Germania. e deci mărginirea. sectorul industrial şi cel agricol constituie polii inseparabili ai existenţei naţionale şi propăşirii economice a statului. unde-şi are sfârşitul într-un punct dat”. Acolo consumarea nu stă în nici un raport cu producţia. ca şi puterea pământului care. cu toată gunoirea. nemărginit”679. Austria. nu ajunge iar decât la o producţiune certă. se consumă un foarfece şi se taie planul unei îmbrăcăminţi a cărei valoare stă tocmai în croială. 36 681 „ Producţiunea naţională nu se poate nici menţine. iar „industria şi manufactura corelatul necesar al unei dezvoltări agricole sănătoase”680. Dintr-un pogon de pământ se poate scoate maximul cutare de grâu şi nimic peste acesta.pământ677. „a cărei masă nu se poate mări prin nimica şi a cărei productivitate este de asemenea mărginită. greoiciunea. e mărginită şi foarte puţin elastică. neaugmentabilitatea. care nu poate fi urcată. Nu mai e la modă…. iar inteligenţa pe cel principal. i-au dat voie să se ia 677 193 . virtualier cel puţin. El îşi argumenta convingerea prin comentarea antitezei de productivitate dintre munca agricolă şi cea industrială: „În statele agricole munca. XIII. În concepţia sa. l-au crescut pe copil cu cheltuială şi. urmând ca un popor care-şi mărgineşte viaţa averilor sale numai la posesiunea de pământ să sosească. vol. XI. Munca agricolă e grea şi fără spor mare. Valoarea muncii industriale e deci augmentabilă în infinit. la un punct unde încetează orice progres. decât la un anumit maxim oarecare.. Banca de Scont şi Circulaţiune. în care inteligenţa joacă un rol mic. fără măsuri protecţioniste. în Opere. în Opere. pag. Puterea fizică a omului. simplitatea. Cu totul altfel stă însă cu arta şi industria. deodată. munca industrială e uşoară şi cu un spor. prin natura ei. e mărginită. la care puterea fizică joacă un rol secundar. cu tot exerciţiul posibil. 147 680 idem. Rusia. toate au protejat industria lor pentru a o avea. pe cea industrială. de-a o desface apoi pe asta din urmă de cea dintâi”678. Anglia şi America. de-o valoare certă. pag. ea nu poate produce decât obiecte de-un număr cert. O dovadă despre asta ne-o dau toate statele. ibidem 678 ibidem 679 idem. după ce a devenit bărbat. la fel ca şi în concepţiile economice ale economiştilor contemporani lui.

XIII. ieftină. pag. în manieră algoritmică: „Industrie fără protecţie nu se poate înfiinţa. redusă la rolul unui şurub de maşină. pag. E vorba ca totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte.potrivit căreia „scopul economiei politice e producţiunea689”690. precum şi imposibilitatea obiectivă a oricărui stat agricol de a-şi făuri industria mare. Eminescu detaliază acest concept în articolul intitulat Ce imperturbabili sunt confraţii. Prin natura principiilor lor…. 155 682 idem. Puterea politică nu se poate câştiga decât printr-o dezvoltare normală şi sănătoasă a poporului. necesitatea strategică a păşirii economiei româneşti pe calea industrializării. la aplicarea politicii liberului schimb în relaţiile sale comerciale cu străinătatea. la trântă cu toată lumea. Carey. Ceea ce dă guvernului…. ferit de lupta cu industria bărbată a străinătăţii. 87 689 „Producţiunea numeroasă. ieftin . În acest sens. una să producă numai un lucru şi să fie absolut ineptă şi incapabilă de-a produce altceva. ibidem 690 ibidem 691 „ E vorba ca toate aptitudinile fizice şi morale ale omului să se dezvolte printr-o muncă inteligentă şi combinată.conform cu munca lui ieftină -. Pronunţându-se. în Opere. Mihai Eminescu.conform cu natura proprietăţii şi a muncii lui -”682. Protecţie fără putere politică a statului nu se poate exercita. Ch.30 iulie 1882. povestea…. argumentând.de promovare a diviziunii internaţionale a muncii . în Opere. bănoasă. alta alt lucru”.Acest imperativ este expus sintetic. pentru protejarea industriei naţionale”683. vol. în Opere.. Alexandria. pag. şi abia când se va împuternici şi va ajunge egal în tărie îl putem lăsa să concureze sub regimul libertăţii comerţului”. nu lucrul căruia-i dă fiinţă691”692. sub înrâurirea ideilor economice promovate de germanul Fr. 178 686 căreia M. List şi americanul H. el opunea viziunii liberale . vol. XIII. 178 684 M. în manieră plastică. în Opere. în condiţiile nerenunţării. 348 683 idem. solid şi statornic . XIII. nu să 194 . De aici apoi o împărţeală a muncii după naţiuni. pag. „în margini practice şi dictate de experienţă. este un produs admirabil al liberalismului în materie de economie politică”688. vol.. deci organizând statul simplu şi în conformitate cu necesităţile lui simple. consideră inconvenientele măsurilor protecţioniste drept „o dare plătită în favoarea educaţiei noastre industriale684”685 şi speră că „dintr-un regim de protecţie şi educaţiune va rezulta diviziunea muncii686”687 în interiorul graniţelor ţării. concepţia în conformitate cu care „obiectul îngrijirii publice e omul care produce. Prin natura principiilor lor…. temporare. pag. nu să degenereze şi să se închircească în favoarea uneia singure. 685 Mihai Eminescu. ibidem 687 ibidem 688 idem. vol. idem. considerând că „fiinţa inteligentă a omului. vol. XIII. Şi copilul industriei naţionale trebuie crescut întâi. în Opere. Eminescu îi atribuia rolul de „principal mijloc în contra mizeriei actuale”. <<Românul>> după ce parafrazează…. XI.

El surprinde faptul că ţările dezvoltate industrial proclamă libertatea comerţului internaţional. În privinţa tipurilor de activitate industrială ce trebuiau dezvoltate în România. O ţesătură ieftină reprezintă pentru el o economie de timp şi de muncă şi. la noi. Mihai Eminescu considera că. în paralel cu încurajarea industriei manufacturiere. torsului. dar ieftină. în resturile anticuate ale unei industrii vechi”. românul e redus la cele mai grele şi mai puţin productive soiuri de muncă. vol. la dispoziţia muncii din ţară nu rămâne aproape nimic”. condusă cu abilitate. este concurenţa străină. în care munca să consiste în combinarea forţei musculare cu cea nervoasă. fie chiar de o calitate proastă. ţăranii dinspre munte. cei care mai simt 195 . o cumpără.. de forţe productive. de aceea. timpul economisit. de-a le supune variilor operaţiuni ale topirii. şi anume: concurenţa străină694. De aceea.n. lipsa de capital695. chiar dacă el însuşi ar risipi.. curăţitului... de către guvernele străine”. adică pentru servicii făcute de străini. sub influenţa căreia se resimte orice meserie şi orice început de industrie. ibidem 695 „Aproape toate capitalurile câte le produce agricultura se cheltuiesc pentru mărfuri introduse din străinătate. meliţării. ibidem 697 „Când tot ce-i trebuie ţăranului se introduce din străinătate. pierde acele zile fără nici un folos. Braţe şi creieri au toţi. în Opere. ibidem 692 ibidem 693 idem. 173 694 „Cea dintâi piedică a propăşirii. trebuie sprijinite industriile de casă697 şi de artă698. încurajată. că în România venituri sunt. ibidem 696 „A treia piedică. această libertate însemnează ruina pentr-un popor rămas îndărăt. ţăranii care se mai ocupă cu industria de casă sunt cei săraci. XII. 18 august 1882. inept pe toate tărâmurile afară de unul singur”. Sub regimul libertăţii comerţului omul nu mai munceşte decât ceea ce poate concura pe piaţa universului întreg şi. aceia cărora nu le e cu putinţă de-a cumpăra nici ţesătură ieftină străină. De câţiva ani încoace…. e lipsa de aptitudini. adeseori prin premii. dar investirea lor este făcută în activităţi neproductive. dar nu ştiu să le întrebuinţeze cu eficienţă ridicată. De aceea. nu există la noi decât în începuturile unei industrii nouă. cea mai grea din toate. ele (respectivele capitaluri n.) se risipesc pe lux şi în mod improductiv. o clasă de mijloc. şi nici un sfat nu-l poate face să judece faptele economice altfel decum le judecă orice om din lume. el nu-şi ia osteneala de-a mai semăna in şi cânepă. nefăcând nimic. adică a întrebuinţa zilele de muncă pentru a produce o substanţă textilă care-i vine mult mai ieftină din străinătate. dar recurg la măsuri de sprijinire a producţiei proprii.Mihai Eminescu destinează toată această linie strategică de acţiune înfrângerii celor trei elemente majore ce caracterizau „mediul asfixiant în care se mişcă începuturile de industrie naţională”693. degenereze toate şi să condamne poporul întreg la un singur soi de muncă în stare să-l facă unilateral. El nu mai simte necesitatea aceasta. că românii dispun de premisele necesare prestării activităţilor ce reclamă un nivel înalt al calificării mâinii de lucru. şi lipsa de aptitudini productive696. dar nimeni nu i-a învăţat cum să le întrebuinţeze în modul cel mai folositor. pag. de aceea.

a repausului duminical şi de sărbători al lucrătorilor702. de asemenea. XI. 25 septembrie 1880.). 155 698 „Fără cultivarea artelor. lesne. Cei de la şes. se va reintroduce gustul portului naţional. concepea propăşirea industriei naţionale drept o îmbinare simbiontă între dezvoltarea marii şi micii industrii. că Mihai Eminescu dorea ca aplicarea strategiei economice prezentate să se facă în condiţiile acordării. despre aceasta. XIII. prezentul pentru a descărca viitorul”. pe deplin. XI. Discuţiunea actuală asupra reformelor…. la vremea respectivă. Eminescu era sceptic cu privire la posibilitatea revigorării industriilor de casă prin directive legislative în acest sens. momentan. în direcţia de a i se dezvolta gustul estetic prin cultivarea artelor”. 345 702 „Onorata primărie. în Opere. pag. cumpără industrie străină (fabricate ale industriei străine n. Alexandria povestea…. ale căror locuri sunt mai roditoare şi mai largi.. de către conducerile unităţilor productive. în scopul punerii în valoare a întregului potenţial productiv al ţării. prin intermediul cultivării artelor701.. ibidem 699 „La început. în decurs de secole. umană. Astăzi. s-au convins că el nu e nici rezultatul caracterului francez. 30 iulie 1882. nici al împrejurărilor locale. dar cu cât. XIII. ele s-ar înmulţi şi s-ar ieftini totodată. care cu drept cuvânt a ordonat respectarea duminicilor şi sărbătorilor din partea comercianţilor. pentru a reliefa şi o altă dimensiune. când toate naţiunile culte suferă de o criză economică de atâţia ani. Alexandria povestea…. care să semene absolut cu cele făcute la munte.. 154. idem. Franţa este singura care se află relativ destul de bine în privinţa economică”. pag. Mihai Eminescu. încât am avea în adevăr portul naţional.n. 30 iulie 1882. fără îndoială. pag. Aşadar. ci este rezultatul educaţiei poporului francez. Trebuie menţionat. 154. E singurul chip de a încărca. ar trebui să ordone aceeaşi respectare din 196 .). date de autorităţile statale: „Aşadar cum s-ar putea introduce industria de casă ? Prin circulare ministeriale. pag. Dacă. vol. prin vrăji şi descântece ? Niciodată.„Mijlocul de-a reintroduce industria de casă este de a crea din nou necesitatea ei.n. toate încercările noastre de a avea industrii vor fi zadarnice. prin introducerea de taxe mari asupra similarelor străine699”700. industria străină va constata. în Opere. dar introdus din străinătate”. n-avem decât să privim la starea Franţei. idem. această necesitate. prin aceste circulări şi prin iniţiativa mai înaltă. cu manifestările crizei economice n. vol. Menţionăm că M. idem.”. prin înlesnirea crescândă de-a le reproduce. a gândirii economice eminesciene. Discuţiunea actuală asupra reformelor…. 155 700 ibidem 701 Bărbaţi competenţi. asemeni multor contemporani ai săi. Ni-i teamă că aceste circulare vor avea un efect contrar până şi pentru restul de industrie de casă pe care-l mai posedăm. care s-au ocupat cu explicarea acestui fenomen (avantajului economic al Franţei faţă de celelalte naţiuni ce se confruntau. fără a se da condiţiile neapărate pentru producerea lui. idem. 25 septembrie 1880. produsele industriei de casă s-ar scumpi. Ca să ne convingem. 345. vol. iar modalitatea de a crea industria de artă este dezvoltarea în popor a gustului pentru frumos.. în Opere. vol. în Opere. curentul de modă creat în ţară şi ne va produce ea tot soiul de obiecte.

experimentată şi vigilentă. Din momentul în care societăţi străine şi-ar pune capitalul la mijloc pentru a cumpăra şi exploata moşiile din ţară. iar când această populaţie este săracă. cu totul indiferent faţă de soarta locuitorilor ţării. Aurelian. Îmbunătăţirea stării ţăranului român şi. Ion Bulborea. că numai chinezul n-are sărbători. Constantinescu. Capitalul bănesc folosit de străini pentru preluarea proprietăţii asupra moşiilor din România este. Ivanciu Nicolae Văleanu. Ion Ghica şi Enric Winterhalder. Aurelian. fie şi după cele mai înaintate reguli ale ştiinţei.2. să facă posibilă creşterea productivităţii activităţilor agricole.S. Istoria ştiinţelor în România. propăşirea de ansamblu a agriculturii. Robie modernă. prin stimularea muncii. care. degenerată într-un cuvânt. Dionisie P. Tudorel Postolache. le merge bine. arăta că. a celor dezmoşteniţi. cultura mare nu va fi decât o unealtă şi mai draconică pentru aservirea poporului românesc. 18 septembrie 1858. 287 703 Petru S. 12 decembrie 1876. merge partea fabricilor. Ştiinţe economice 197 . Aurelian. Mai mult. prin natura lui. care au formulat o serie de propuneri în vederea înfăptuirii lor.-A. pag. Marţian. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. I. Ion Ionescu de la Brad.. pag. le asigură şi acestora partea lor de bucurie în lume”. toţi membrii societăţii „trăind în lumea aceasta unii printr-alţii. IX. Aurelian se găseşte în lucrarea: Nicolae N. pag.2. Xenopol.e.2. rezultă că prin îmbunătăţirea soartei ţăranilor se va îmbunătăţi soarta noastră a tuturor”704. în O. întrucât „societatea este un edificiu a cărui bază este populaţia agricolă. pe când religia creştină. trebuie ca baza edificiului nostru social să fie reforma radicală a stării actuale a ţăranului”703. implicit.e. ignorantă.-A. 109 – O prezentare amănunţită a opiniilor lui Petru S. Alexandru D. nr. Să nu uităm că trăim într-un stat creştin. Naţionalul. Referindu-se la societatea românească din timpul său. coruptă. vânoşilor noştri cultivatori. 6 704 idem. an I. Căci „este lucru îndeobşte cunoscut că atunci când ţăranilor. vol.9 din 10 iulie 1876. 7. Agricultura Remediul de căpetenie necesar agriculturii noastre este o administraţiune cinstită. în O. P. în Opere. Economia rurală. precum Petru S. Consideraţiuni asupra importanţei de a îmbunătăţi starea actuală a cultivatorului. societatea întreagă nu poate fi altfel. au constituit deziderate ale unor prestigioşi economişti ai vremii. idem.

144 – Opiniile lui Alexandru D.economiştii contemporani lui Mihai Eminescu preconizau aplicarea unei serii de măsuri. ci pe acela care s-a învoit cu dânşii. dimpotrivă. pag. ţăranul nu-şi poate ajuta deoarece el şi-a vândut munca înainte pe 2. să se stipuleze epocile când să iasă locuitorii la lucru şi termenul dijmuitului după ce s-a strâns recolta. exceptându-se transporturile la porturi sau oraşe. ale căror procente cresc din an în an. Alexandru D. Studii economice. în urmă. 109 708 „Mijloacele cele mai simple prin care s-ar putea îndrepta starea de lucruri produsă de aplicarea legii tocmelilor agricole ar fi: toate contestaţiile ce se vor ivi să se judece de către aceleaşi autorităţi care judecă contractele obişnuite. Din gândirea economică progresistă românească. în O. 3. rezultă necesitatea uşurării datoriilor.„care sunt mai apăsătoare decât claca”707 . potrivit cu sumele constatate prin angajamentele formale în ziua de 1 ianuarie 1882. el este în primejdie de a muri de foame. dar este oprit de lege să facă acest lucru -. iar ca să trăiască de acum înainte ar trebui să ia bani pe anii ce ar veni după perioada pentru care e dator. cu locuitori învoiţi mai înainte cu altă persoană. acela să-i ceară un certificat din partea primăriei că nu s-a învoit cu altul. iar în cazul când vreun locuitor voieşte să se învoiască cu cineva. emiţând bonuri purtătoare de procente la fiecare proprietar sau arendaş. contractele pentru tocmeli agricole să fie mărginite la termenul de un an.-A. Consideraţiuni asupra importanţei de a îmbunătăţi starea actuală a cultivatorului.e. între care: uşurarea regimului tocmelilor agricole708. 7. Curtea de Apel şi. singur.n. 5 ani. „este un lucru de netăgăduit că.-A. că. să nu poată face contracte de învoieli şi de bani de împrumut pentru muncă decât agricultorii care exploatează moşia unde se află ţăranii învoiţi”. în limita perimetrului căruia ţăranii aveau obligaţia să execute prestaţiile ce decurgeau din contractele de tocmeli agricole n. 6 706 „Mulţi locuitori sunt îndatoraţi pe câte 5 ani. adică judecătorii de ocol. când suferă cultivatorii. să nu poată fi duşi afară din comună sau din plasă (teritoriu specificat şi adiacent comunei. şi adeseori se află aşa de îndatorat. acela care a făcut mai întâi învoiala va avea drept să urmărească nu pe locuitori. toată ţara suferă”705. Pentru a-l scoate pe ţăran de sub povara învoielilor grele706 . încât nu se plăteşte nici de dobândă prin munca sa”. Aurelian. Culegere de studii.e. idem. Aurelian. cum ar fi de pildă consimţământul ţăranului de a-l despăgubi pe arendaş cu de cinci ori sau chiar zece ori mai mult decât face cutare lucrare sau obiect. „Economia rurală”. Casaţiunea. Xenopol sunt analizate pe larg în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.-A.. pag.).bine ţării întregi. Dacă cineva a făcut învoială fără certificatul primăriei. pag. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi în agricultura ţăranilor. 4.e. pag. anul II. să nu se mai legalizeze nici un contract cu clauze excepţionale. asumarea de către stat a angajamentului de plată a datoriilor contractate deja de către ţărani709. ţăranii îndatoraţi să muncească după învoieli. în contractele de învoială pentru a munci pământul şi a da dijma. în O. a cheltuit banii luaţi…. 707 Petru S. iar statul în pericol de a nu mai putea încasa dările. Ar trebui ca statul să ia asupra-şi plata datoriilor ţăranilor. august 1881. toate tocmelile să se înscrie la primărie. în O. 225 709 „Întrucât. Xenopol.e.. Ţăranul trebuie să muncească în mare parte pentru a se plăti de datoriile anterioare. înfiinţarea de instituţii financiare Petru S. în O. tribunalele. Pentru despăgubirea statului cu 705 198 ..-X. şi în cazul în care recolta lui ar da greş.).

187. în plata lor. 48 712 Ion Ionescu de la Brad. precum sunt rapiţa. III. Introducerea gunoirei. pentru România. ogorârea în locurile sleite şi murdare. a existenţei noastre ca naţiune română”. 1880. Aşadar. Despre grevele muncitoreşti.ţăranilor ce au nevoie disperată de bani -. după evidenţele statistice ce se vor procura asupra sumei datoriilor”.188 . adevăratul ei preţ”713. 189 – Opiniile lui Ion Ionescu de la Brad tratate pe larg în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. sigură şi pipăită. ci „în contra legii care le impune celor neputincioşi şi slabi”712 . Ion Ionescu de la Brad. cânepa. atunci când ţăranul va găsi de împrumutat bani cu 6 la sută pe an.). de muşchiul de porc şi de puii de găină pe care trebuie să-i dea plocon pe deasupra”. fie periclitarea. Culegere de studii. cestiunea de al cărei mod de soluţionare depind fie prosperitatea populaţiei rurale. în O.). Robia banilor.e. pag. Xenopol.) mai mult decât produce astăzi”. cei mai mulţi. Studii economice. ei.. tutunul.).n. Din gândirea economică progresistă românească. după ce au pământ puţin. introducerea. în O. căci. pe respectarea principiului libertăţii contractuale n. fragment din lucrarea „Creditul”. Xenopol. în Texte(. 199 .-A. apoi nici din acela nu ştiu să tragă toate foloasele. nr. în cultura ţăranului. 149 711 „Un mijloc eficace pentru a pune pe ţărani în poziţia de a nu se supune cu orice preţ la învoielile ce li se dictează este şi răspândirea metodelor de cultură raţională.. pag. Petru S. nu va mai fi nevoit să încheie contracte aşa de oneroase de părtăşie cu boierul şi se va scuti. Revista Ştiinţifică. în condiţii înrobitoare. spre a emancipa pe săteni. 188-190.a se vedea pentru detalii ibidem. şi de camăta banilor şi de luarea. Robia banilor. în Texte(. de alte plante. cu adevărat. 145 710 „Chestiunea creditului funciar este. Petru S. Bucureşti.e. pag. calculată în suma şi în numărul anilor pentru care ar fi să se plătească. Studii economice.care să înlesnească accesul la finanţare al locuitorilor satelor710.-X. răspândirea metodelor raţionale de cultivare a pământului711. pag... III.-A. pag. pag. 18 din 1 noiembrie 1872.-X. 1880.e. Înfiinţarea unei bănci funciare şi pericolul invaziei capitalului străin. 4 din 1 aprilie 1872. săteanul va putea dispune de munca sa după cum va crede că este mai bine pentru a dobândi preţul cel mai bun. Alexandru D. desigur. cultivează rău. să se impună o contribuţie nouă asupra sătenilor sub titlul de despăgubire pentru datorii. valoarea bonurilor emise. Ţăranii fug de munca câmpului. pag. Revista Ştiinţifică. 65. a muncii cu preţuri scăzute”. respectivii economişti nu se pronunţau împotriva tocmelilor agricole privite ca instituţie juridică în sine. nr. pag. Alexandru D. în O. 188 713 ibidem. „Instituirea băncilor agricole va fi îndestulătoare pentru a scăpa pe ţărani din robia proprietarilor.. inul. Aurelian. „Credem şi sperăm că înfiinţarea instituţiunii de credit rural nu va întârzia a veni. Aurelian.e. Ţăranii noştri. constituie tot atâtea mijloace pentru a face ca pământul să producă încincit(.). fragment din lucrarea Creditul. Ei erau convinşi că „atunci când tocmelile agricole vor deveni libere de amândouă părţile (adică atunci când încheierea lor va fi întemeiată. în O. Bucureşti. înlocuirea ogorului sau a pârloagei cu plante de nutreţ.

Programa. 715 Alexandru D. Între principalele propuneri formulate de contemporanii lui Mihai Eminescu în vederea redresării şi propăşirii sectorului agricol se numără: diversificarea culturilor718. Martian. nr. după noi. cartofi. Din gândirea economică progresistă românească.. Xenopol. tutun.-X. Alexandru D. în O. mai bine. în O. în anii de secetă. munca cultivatorului”. nr. care.-M. Anale economice.Mulţi economişti români din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. s-ar împărţi şansele de câştig asupra unui număr mai mare de producte. 253 717 Alexandru D. pag. Marţian. Cultivarea plantelor industriale.-X. 1 din 1860.e. Studii economice. să pierim comercialiceşte. Agricultura. care produce cereale de calitate proastă. în O.e. pag. „agricultura va rămâne îndeletnicirea cea mai productivă a poporului nostru”715. ceea ce se poate foarte uşor păzi înconjurându-l cu nişte spini. Xenopol.e. ci permanentă – îl înfăţişează pentru economia traiului nostru? Singurul mijloc este. În această privinţă noi. Cultura intensivă ar lăsa apoi mai mult loc pentru păşune şi ar înlesni creşterea animalelor. în O. Varierea culturii are apoi încă şi alte foloase: nu suge pământul în aceleaşi pături în tot anul”. 115 719 „Cum s-ar putea înlătura pericolul cel imens pe care criza agricolă din acest timp – care nu mai este trecătoare. cu una intensivă. nr. nu mai poate plăti în destul pe aceia care i se consacrează.. „Dacă culturile ar fi mai variate. pornind de la constatarea că „materia principală a clădirii noastre sociale este averea care izvorăşte din agricultură”714 şi că. Apoi. cit. ne expunem ca.e. faptul că „îngrijirea cea dintâi trebui să fie pentru îndreptarea sa”717. 45. şi dacă unul sau două ar da greş. ca atare. dacă lângă fiecare casă ar fi câţiva pomi roditori. Marţian este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. pag. ar pierde ţăranul ceva prin aceasta? Şi ce puţină muncă cere un pom: plantatul. în O. Studii economice. Culegere de studii. amplificarea creşterii Dionisie P. s-ar face cânepă. Xenopol.e. încă mult timp. în pofida eforturilor de încurajare a dezvoltării industriei. subliniază cerinţa stringentă ca „puterile noastre să fie îndreptate spre a întări acest izvor al bunăstării”716 şi.-X. îmbunătăţindu-le calitatea. Aurelian. între altele. s-ar despăgubi asupra celorlalte. 253 – O analiză amplă asupra concepţiilor lui Dionisie P. pag. hultuitul şi puţină îngrijire ca să nu-l înece buruiana cât e mic şi să nu-l roadă vitele.. plante care răsplătesc. Studii economice. în restrângerea întinderii cerealelor înlocuind cultura extensivă. Programa. o întindere mare acelor preţioase plante textile: inul şi cânepa. dacă n-ar câştiga. Agricultura. în op. Asocierea puterilor. aplicarea procedeelor intensive de cultivare a pământului719. Revista Ştiinţifică. şi agricultorul.). mai bine decât oricare alta. 2 din 1 martie 1872. să le pună. cel puţin nu s-ar ruina. în putinţa de a concura cu productele similare străine. A se vedea pentru detalii: ibidem. 1 din 1860. care. Asocierea puterilor. privată de industriile agricole. Petru S. in. Anale economice. 114 718 „Agricultura redusă la două-trei plante. şi anume de cei hultuiţi care să producă fructe alese vara. dacă nu s-ar putea vinde 714 200 . Dacă nu s-ar face grâu sau păpuşoi. cultivând mai cu seamă cereale. III. 114 716 Dionisie P. pag. pag.-M. Ar trebui ca să dăm.

cu acelea ce-l curăţă. Cantitatea şi calitatea roadelor pământului atârnă de fecunditatea lui. orzul. navem decât un singur pas de făcut. dar şi putinţa de a produce roade curate de buruieni rele.-X. care înnoiesc. iar curăţenia lor de buruienile cele rele de la cultură. îl şi curăţim de buruienile cele rele. idem. putem ajunge şi noi fără multă osteneală şi fără mare durere de cap. secara. deci. negru animal. Ei au în mâna lor puterea de a face cultura cea mai perfecţionată şi mai înavuţitoare. totodată. dându-i totdeauna un pământ fecund şi curat. şi a păzi.n.C. Cu alte cuvinte. ca ogoarele să devină fâneţe şi islazuri şi acestea ogoare. (în colaborare cu V. cu cultura plantelor pentru hrana vitelor.) ar oferi materie primă pentru o mulţime de alte industrii agricole”. adică acelea cu trifoi. facem ca ceea ce strică unele altele să refacă. Dar aceasta nu este îmbunătăţirea cea mai de pe urmă la care pot să ajungă cultivatorii noştri. cu toată rânduiala. cultivatorii pot să înnoiască pământurile. spre a se deosebi de acelea cu furaje vivace. De la asolamentul nostru de astăzi la asolamentul cu furaje vivace. fără a pierde timpul şi venitul în tot timpul de odihnă. avem nevoie de a introduce şi asolamentele cu furaje anuale. Asolamentele. pot să îmbunătăţească cultura. Buţureanu). le-am exporta transformate şi sporite în preţ prin două operaţii . Odată. 249. Toată îmbunătăţirea de făcut în obiceiul culturii noastre nu consistă în altceva decât numai întru a nu-l mai părăsi în voia întâmplării. 250. ţesături de lână groasă. ovăzul.chiar vii.una executată de natură. sau. cele dintâi vor aduce o mare îmbunătăţire în cultura noastră. a-l face să dea roade şi multe şi bune şi curate. cumu-s grâul. Industria berei şi impozitul. (şi astfel n. alta pusă în lucrare asupra acestui product de fabricile noastre prin pregătirea conservelor alimentare -. prefacerea lor în carne. ar constitui un însemnat articol de export sub formă de conserve alimentare şi ar da de lucru fabricilor ce ar fi a se înfiinţa: de clei. iar asolamentele cu furaje anuale pun cultura noastră în cel mai înalt grad de îmbunătăţire. în loc de a se exporta. ci a-l semăna cu plante de fân şi păşuni. cu ajutorul porumbului.e. ceea ce unele iau altele să dea. acelea în care trifoiul ocupă pământul un singur an. „La aceste două îmbunătăţiri ale culturii noastre. de aceea aceste asolamente se numesc cu furaje anuale. cu darea fecundităţii pământului prin înnoirea puterilor sale. întru a preface fâneţele şi islazurile în ogoare şi ogoarele în fâneţe şi imaşuri. în O. pag.. Însă. adică la înnoirea pământului într-un chip care să-l pună în stare a dobândi puterea în timpul cel mai scurt şi. cu cerealele care învechesc pământul. pentru a dobândi şi această îmbunătăţire în cultura noastră. pot să-şi cureţe pământul de buruieni rele. rapiţa. Aşadar lăsăm pământul să se odihnească pentru că este ostenit de a produce. dar. cum sunt porumbul. şi acest pas nu este înconjurat de nici un fel de dificultate. adică acelea în care intră tot felul de plante afară de trifoi. pentru preţuri scăzute.n. a se curăţi de buruienile cele rele. dubălării.) pe lângă varierea culturii (ele n. etc. Alternând pe un pământ furajele cu cerealele. Fecunditatea o dobândim prin asolamente cu furaje vivace. fiindcă. sucurile pământului nostru sub forma primitivă a cerealelor. şi cu această admirabilă schimbare de fâneţe. şi aşa alternând plantele ce umplu pământul de buruieni. şi-l lăsăm să se înnoiască pentru că este ostenit şi lipsit de vlagă. Acest asolament consistă întru a alterna cultura cu plantele pentru hrana omului. căci ele dau pământului nu numai fecunditate. cu alte cuvinte. şi care ocupă pământul mai 201 .. după cum li se întâmplă astăzi. iar curăţenia şi fecunditatea prin asolamente cu furaje anuale. căci ele vor spori puterea producătoare a pământului. care singură nu mai nimiceşte aceste parazite vegetale. lăptării de tot felul.

D. cu perspectiva fatală de a slei pământul până la a-l face neproductiv. pag.185. Ţăranul român. cestiunea de al cărei mod de soluţionare depinde sau prosperitatea agriculturii. în contra robiei prin bani trebuie a se înfiinţa o instituţie de credit sătesc”. În considerarea celor prezentate „cultivatorii noştri trebuie să întindă păstoria mai mult decât plugăria”.). nr. ibidem. de a ajunge să plătim carnea mai scump decât în multe din oraşele mari ale Europei.deja am arătat. pag. Starea şeptelului şi mijloacele de refacere. în Texte(. pe lângă celelalte îmbunătăţiri fundamentale necesar a fi introduse. împrăştierea învăţământului agricol. în Texte(.e.citându-l pe A. În lumina celor prezentate. 3 din 26 noiembrie 1861. să luăm cele mai urgente măsuri atât pentru înmulţirea animalelor domestice cât şi pentru amelioraţiunea raselor”. Sistemul nostru de cultură. Aurelian. pentru ca ţăranul să aibă cu ce să-şi hrănească vitele. în fine. Ţăranul român. vom adăuga 202 . 1880.e. înfiinţarea de instituţii de credit agricol721. concursuri de vite în tot anul şi în toate judeţele”. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi agricultura ţăranilor.-A.). fără întârziere. De aceea. Sistemul nostru de cultură. pentru România. nr. Cum să îmbunătăţim cultura noastră. idem. cu plugăria fără păstorie semănăm mult şi recoltăm puţin”. sau ruina completă a economiei naţionale”. „Mijloacele cele mai sigure pentru amelioraţiunea vitelor noastre de toate speciile sunt: introducerea nutreţurilor în cultură. şi numai prin înmulţirea şi îmbunătăţirea lor se poate îmbunătăţi agricultura unei ţări”... idem. 11din 21 ianuarie 1862... Revista Ştiinţifică.. pag. nr. De aceea „vitele sunt sufletul agriculturii. 179 721 „Chestiunea creditului funciar este. pag. în Texte(. în O. condiţiile de creditare extrem de oneroase impuse de proprietari. III. 65. pag. Ţăranul român. „Aşa după cum în contra robiei prin pământ s-a făcut împropietărire.redând cuvintele lui Ion Ionescu de la Brad .e. facilitarea accesului la învăţătură al mulţi ani”. aşa cum .-A. fragment din lucrarea „Creditul”. de a nu putea realiza nici o amelioraţiune serioasă în sistemul nostru de cultură.animalelor720. înfiinţarea treptată de depozite de armăsari şi tauri. Aurelian.. Bucureşti.). În acest sens – al emancipării ţăranilor de camăta banilor şi de prestarea în contul lor a muncii cu preţuri subevaluate – „suntem de părere că dacă.. apariţia instituţiei de credit rural reprezenta o necesitate de maximă urgenţă. în O. căci nu în mult stă bunul. evitând. pag. nr. Ion Ionescu de la Brad. 2 din 1 februarie 1874. I. 179 720 Întrucât „pământul se stoarce prin grâu şi se odihneşte prin fâneţe. se recomandă „cultivatorilor noştri să se hotărască a cultiva mai bine puţin şi bun decât mult şi rău. după cum .. pag. Ion Ionescu de la Brad. Petru S. Revista Ştiinţifică. pag. 18 din 1 noiembrie 1872. Xenopol . 85 . Robia banilor. Iar. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi agricultura ţăranilor.).. 190. Ion Ionescu de la Brad.am prezentat anterior. astfel. extinderea reţelei căilor de comunicaţie722. 110. 184. făcându-l obligatoriu în toate şcolile primare rurale. I.A. 3 din 26 noiembrie 1861. Aşadar. „cu riscul de a vedea înapoind agricultura. idem.. în O. trebuie ca. în Texte(. ci în bun stă multul”. înfiinţarea băncilor agricole va permite ţăranilor să se împrumute la un nivel de dobândă rezonabil. 110. în O. nr. I. V.e. Înfiinţarea unei bănci funciare şi pericolul invaziei capitalului străin. Petru S..-A.

agricole înfiinţarea Creditului rural. în Texte(. pag. pag. pag. 242. Numai noi singuri (românii n. 54 723 „Interesele cele mai vitale ale României. în O.-A.i. (A.n. progresul şi înavuţirea populaţiei rurale”. pag. dezvoltarea învăţământului introducerea irigaţiilor725. în Texte(. utilizarea utilajelor agricol724.din lipsă de debuşee -. Aurelian..). trebuie ca statul să lucreze prin şcoli la crearea unei asemenea clase de oameni.). 17-20.n.n. instituind numeroase şcoli de agricultură prin districte şi formând profesorii pentru acele şcoli.-X. fiindcă „sunt ani de când se silesc străinii. toate ne impun ca să nu mai întârziem propăşirea învăţământului primar la sate. socială şi economică pentru România”. Alexandru D. Sistema care se va găsi de cuviinţă a fi adoptată trebuie să corespundă cu nevoile şi puterile noastre.) pentru a-şi cumpăra vite. şi oricare alt credit.c. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi agricultura ţăranilor. Studii economice. Dionisie P. să ne smulgă şi această instituţie din mână. Să lăsăm la o parte orice alte cheltuieli. 1864. Nicolae Şuţu. agricultura va lua o rapidă dezvoltare şi. Sarcinile economice ale guvernului Moldovei. suntem de părere ca creditul funciar. sămânţă şi instrumente (agricole n. în toate chipurile.. Aurelian.e. credit care între alte combinaţiuni ale sale să cuprindă şi împrumutarea pe consemnaţiune (gaj cu deposedare n. 111 724 Este evident că „agricultura a ajuns în zilele noastre o ştiinţă şi încă una din cele mai grele.-A. Petru S. Fiind însă că îmbunătăţirea metodelor trebuie să pornească de la cei mai inteligenţi şi fiindcă. atunci vom înzestra agricultura noastră mai cu toate acele instituţii cărora li se datorează. întrucât concesionarea creditului funciar unei companii străine ar fi cea mai mare calamitate politică. vor prospera şi industria şi comerţul nostru”. în O.. însă mulţumită cerului n-au reuşit până astăzi. idem.). dimpreună cu dânsa. în O. în alte ţări. Enric Winterhalder.e. creditul ţăranului.). financiară şi cu calităţile şi dispoziţiile (aptitudinile n. suprimând uşurinţa transporturilor. Anale economice. nr. care să încerce a aplica ţării noastre acele metode perfecţionate ce s-ar potrivi cu starea ei economică. Marţian.-A. spre ruşinea noastră. 65-67 722 „Agricultura trebuie să fie prevăzută cu căi de comunicaţie”. Xenopol.).) de producte. să clădim mai înainte de toate şcoli şi să facem învăţătorilor o poziţiune care să-i îndemne (motiveze n. fragment din Notions(. în O. trebuie ca Moldova să-şi perfecţioneze căile de comunicaţie”.n. pag.) locuitorilor ei”. datoria de creştini şi de buni cetăţeni.e. „Iar întrucât „starea proastă a drumurilor aduce exploatării agricole pierderea unui imens capital şi.) a-şi îndeplini cu ardoare misiunea ce le este încredinţată”. pag. Petru S. Înfiinţarea unei bănci funciare şi pericolul invaziei capitalului străin. Din gândirea economică progresistă românească..)..locuitorilor satelor723. loveşte de sterilitate mai multe localităţi care rămân în afara culturii agricole . Revista economico-politică a anului 1864. 251 – Punctul de vedere al lui Enric Winterhalder este detaliat în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. Culegere de studii.n) mai credem că este o afacere de simplă rutină. în O.e.n. 111. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi agricultura ţăranilor.-M. Iar. pag.. 116. să se creeze o şcoală centrală de agricultură cu profesori aduşi din străinătate. să fie fondat cu mijloacele ţării. „Îndată ce vom avea căi ferate. 203 . creditul care să-i înlesnească la nevoie banii trebuincioşi cu procente potrivite (moderate n.e.. trebuie să mărturisim că agricultori inteligenţi mai că nu întâlnim în ţara noastră.

pag. Aşadar.) astfel încât.e. în O. cele mai bune instrumente şi maşini rămân peste puţin timp (de la achiziţionare n. pentru folosul agriculturii. Mai mult „tăindu-se mai toate pădurile. 90. Iaşi. nu avem meşteri care să poată repara desele lor stricăciuni”. fragment din lucrarea Îmbunătăţiri în agricultura noastră.-X.) pipăite de toţi?”. Revista economico-politică a anului 1864. Dionisie P. pag. Aurelian. Dionisie P. Cauza este că nu avem oameni care să înţeleagă funcţionarea lor. Aurelian. „Un atelier pentru fabricarea de maşini agricole trebuincioase culturii celei mici s-ar putea înfiinţa pe lângă fiecare depozit de vite. 82.) şi introducând maşinile agricole”. Foaie ştiinţifică şi literară. 1864. Despre rolul muncii şi al maşinilor. Aceste pârghii sunt instrumentele şi maşinile perfecţionate. Petru S. Necesitatea unui muzeu industrial. Foaie ştiinţifică şi literară. Dacă zicătoarea românească: nevoia îl învaţă pe om este adevărată. s-a stricat echilibrul firesc între ploaie şi secetă şi acum vedem când ani prea ploioşi. Căci „râuri sunt destule în ţară la noi şi morile ce macină făină ar putea fi întocmite (construite n.n.-X. pag.e. Revista economico-politică a anului 1864. alături cu plugurile ţărăneşti. Alexandru D. Marţian. IV. nr. la vreme de nevoie.) neîntrebuinţate.n. dacă n-avem oameni care să ştie a se sluji de dânsa? Şi ce folos pot aduce nişte povăţuiri teoretice când ele nu sunt sprijinite de încercări (demonstraţii practice n. Studii economice. scurta perioadă de timp cât clima iartă cultura pământului. 90. pag. pag.. bogatele ape ce curg din sânul Carpaţilor şi nesecata apă a Dunării”.) lacuna (lipsa n.-A. în O. să înlocuim ploaia în timpuri de secetă”.. Revista Ştiinţifică. pag. Seceta şi irigaţiile. ibidem 726 „Ca să sporim munca pământului. în O.) de maşini lucrătoare şi de oameni trebuincioşi la ele. Căci „ce putem să aşteptăm de la o maşină agricolă. a celor legate de agricultură728. În lipsă de 204 .n. mai ales. Xenopol. trebuie să sporim braţele. 1844. „Italienii şi spaniolii au amenajat şi cele mai mici pâraie şi.. „pentru a îndeplini (remedia n. „este învederat că trebuiesc pârghii puternice prin care să se întrebuinţeze. de aceea. Seceta şi irigaţiile. să lucrăm mai mult. nr. în O. parte îmbunătăţind instrumentele (uneltele n. Marţian. 17-20.n.). 153. fragment din lucrarea Îmbunătăţiri în agricultura noastră. 82. Xenopol. să dovedim că pericolul de a ne vedea lipsiţi de hrană l-am înlătura întrebuinţând.. în O. 1844. 241. mai bine şi mai ieftin. Ion Ionescu de la Brad. De asemenea.perfecţionate726. Revista Propăşirea. Instrumentele cercate în concursuri. trebuie să creăm institute naţionale pentru tehnică şi mecanică”..e.. nr. în Texte(. Necesitatea unui muzeu industrial.n. în anii cei mai secetoşi porumbul şi celelalte recolte udate nu suferă câtuşi de puţin.). IV. când prea secetoşi”. iar cele mai multe nu pot fi făcute din capul locului să funcţioneze.e. Despre rolul muncii şi al maşinilor. pag. cât se poate mai cu profit. ca „printr-o udare artificială. dezvoltarea industriilor727 în general. parte îndemnând înmulţirea populaţiei.-A. Fără ele proprietarii sunt dezarmaţi. ar ajunge să fie adoptate treptat. pag.-M.-M. să mişte nişte pompe care să scoată apă din râu şi să o reverse ca o undă răcoritoare peste lanurile însetate”. 14 din 1 septembrie 1873. Iaşi. De aceea. în O.e. Revista Propăşirea. Alexandru D. Ion Ionescu de la Brad.. şi. Revista Ştiinţifică. Anale economice. 14 din 1 septembrie 1873.e. este necesar.n. 154. Cu toate acestea. 241 725 „Este păcat că într-o ţară străbătută de ape în toate sensurile să se lase recoltele să se usuce pe picioare”. Petru S. în Texte(..

„se vor înfiinţa fabrici de zahăr şi de alcool.n.-A. de pâine. s-ar putea vinde cultivatorilor pe credit de un an. XIX 731 „Că proprietatea mare are avantaje.e. ed.-X. Atunci producerea (producţia n.). în producte industriale fabricate. va dispare”. pag. fragment din „Convorbiri economice”. Petru S.). să ne opunem în contra diviziunii treptate a proprietăţii funciare? Nu există nici o legislaţie în lume. a cărnurilor în conserve.Precizăm că. Xenopol. în Texte(. întărind puterea şi sănătatea locuitorilor. oprită730. Aurelian.. făcând să dispară cazurile prea numeroase de boli şi de moarte. agricultura noastră va trebui să adopte industriile accesorii sau industriile agricole”. afară de legea englezească. Pentru aceasta: se vor cultiva pe lângă grâu.. întregul set de măsuri enunţat ar fi urmat să-şi sporească eficienţa dacă starea igienică a satelor ar fi fost îmbunătăţită729. Problema populaţiei în ţara noastră. aceşti robi legitimi ai omului. 92 729 „Datoria cea mai de căpetenie a Guvernului şi a consiliilor judeţene şi comunale ar fi să se ocupe serios cu salubritatea şi cu higiena. cosite şi treierate cu puterea aburului. a pieilor crude în piei dubite. în O. [Alexandru D.. III.. pag. vom putea plăti cu înlesnire (uşurinţă n. 236. a inului şi a cânepii în stofe şi frânghii. 248]. cine o contestă? Dar putem noi să imobilizăm proprietatea? Putem noi. mijloace. veniturile noastre se vor îndoi şi înzeci. care să constrângă pe proprietarii de moşii să imobilizeze pământul. Industria berei şi impozitul. ameliorat731. orz şi ovăz. 92.e. secară. precum conduce astăzi caii sau boii. a oaselor în genere în fosfor şi negru animal. vom putea da o mai bună educaţie şi o învăţătură mai întinsă copiilor noştri.C. semănate.e. Bucureşti.. mori”. în O. fabrici de oţet. oare. în Texte(. ea trebuie să încurajeze industria propriu-zisă. 205 . Industria. Acei care sunt siliţi să muncească zi şi noapte pentru dobândirea celor mai neapărat trebuincioase ale vieţii. Revista Ştiinţifică. text preluat din „Convorbiri economice”. fragment din lucrarea Munca. Petru S. atunci ignoranţa . precum prefacerea lânii. (în colaborare cu V. Petru S. duzi pentru viermi de mătase. Câteva îmbunătăţiri de introdus în vieţuirea şi agricultura ţăranilor. vor putea consacra o parte din timpul lor plăcerilor spiritului şi înmulţirii cunoştinţelor.) în Texte(.) va spori. în primul rând. Munca şi maşinile. încă şi sfeclă pentru zahăr. căci. de bere. text preluat din Convorbiri economice. 54 728 „Afară de amelioraţiunile agricole propriu-zise. în O. Ion Ghica. şi lucrătorul plugar va conduce cu inteligenţa lui maşinile. 1879. în O.-A. Buţureanu). 242 730 vezi Anexa nr.care este unul din atributele sărăciei -. Revista Ştiinţifică. ed. Sarcinile economice ale guvernului Moldovei. în opinia lor. 1872.. a lemnului în hârtie. nr. III. Industria este principalul stimulent al agriculturii.) dările directe şi indirecte către stat. V. nr. a produselor brute ale pământului. etc. pag. Aurelian. se va proceda la prefacerea. vom spori puterile productive”. a laptelui în brânză şi unt. „Întemeierea industriilor legate de agricultură va avea ca efect. hamei pentru bere.e.)... in şi cânepă pentru ţesături şi frânghii. Ion Ghica. a grâului în făină. astfel ca să le poată plăti treptat”. etc. pag. pag. 111. în ţară. Bucureşti. 17 din 15 octombrie 1874. a coarnelor şi unghiilor în clei. iar randamentul micii exploataţii agricole. păpuşoi.n. pag. Nicolae Şuţu. a frunzelor de dud în mătase. de a da un mare avânt agriculturii înseşi. 1879. fragment din Notions (. 237 727 „Pentru ca Moldova să ajungă din urmă ţările cu civilizaţie dezvoltată. Bucureşti. ea îi oferă un debuşeu sigur”.”. 17 din 15 octombrie 1874.-A. Aurelian. „Peste puţini ani câmpiile noastre vor fi arate. vânzarea moşiilor către străini. 1863. pag. V.

Aurelian. asemeni unor contemporani ai săi. Mihai Eminescu şi-a centrat propunerile vizând căile de propăşire a agriculturii pe îmbunătăţirea stării ţăranului român.. rău stă toată ţara”733.* Fiind convins că „raportul între marea proprietate şi muncitori (lucrători agricoli n. care izbutiseră a aduce în ţară o anarhie devenită intolerabilă. 48 738 „Agricultorul nostru ne-a pus sub ochi numeroase contracte agricole a căror analiză o vom publica.n. XII. pag. cu atât va avea mai multe instrumente de muncă735. Astăzi este adeverit economiceşte că 2 şi cu 2 fac 4... cu atât va munci mai cu tragere de inimă”736. a căror neţinere ar fi egală cu ruina sigură a producţiunii. prin ce mijloace să satisfacem pe acei care mereu ne spun că fără proprietatea mare agricultura piere. Înfiinţarea casei rurale. ibidem 736 ibidem 737 „Legea rurală. “Spiritul legii tocmelilor a fost a asigura termenele deosebite ale muncilor agricole. 5. cu cât va câştiga mai regulat şi în condiţii mai echitabile. Petru S. lucru extraordinar. vol. 6 din 1897. bine înţeleasă şi practicată. 332 732 Mihai Eminescu.-A. vol. idem. fără zguduire”. pag.) este tot ce poate exista mai însemnat într-o ţară agricolă”732. în O. în Opere. 27 ianuarie 1882. Recunoscând unele valenţe pozitive ale legii tocmelilor agricole737. nr. precum şi de contracarare a pericolelor economice externe. 42. regulând o mare cestie socială. deci cu ruina ţării”. 4. că agricultura mică. ibidem 735 deoarece „sărăcia n-o poţi scoate din casă decât cu boii”. Mihai Eminescu a formulat sugestii de modificare a legii tocmelilor agricole. sunt identice. Economia naţională.n. şi considerând că „singura cauză a răului sunt abuzurile impiegaţilor administrativi738 Nu există nici o altă ţară care să aibă o asemenea legislaţie în privinţa proprietăţii ca Englitera. 5 februarie 1882. XIII. dacă aşa este. Într-un lung articol…. ceea ce eu contest. vol. pag. idem. în Opere. 3. Mulţi presupun…. Pare-ni-se că…. în Opere. departe de-a se exclude. este cu desăvârşire superioară oricărei (alte n.) agriculturi cu privire la venitul net”. care sprijină şi uşurează munca sa proprie. cu cât ţăranul va avea mai multe vite734. Ca urmare.e. 420 733 ibidem 734 ştiut fiind că „după capete de vite îşi scoate el bogăţia”. rău stă proprietarul. a pus capăt şi neobositelor intrigi ale agitatorilor. 1. şi că „rău stând ţăranul. de protejare a producătorilor agricoli împotriva riscurilor climatice. pag. Aceasta întrucât: „interesele agriculturii mici şi ale celei mari. Apoi. XIII. Cititorii noştri se vor convinge că aceste contracte ar 206 . Aplicarea s-a făcut. de legiferare împotriva divizibilităţii excesive a pământului agricol. 331.

52 739 ibidem 740 adică impreciziunile redactării sale care facilitau săvârşirea de abuzuri din partea administraţiei 741 Mihai Eminescu. „orice reformă s-ar face. spiritul acestei legi nu se poate înlătura şi tăgădui747 dacă nu voim ca izvorul de căpetenie al avuţiei publice să cadă. „reforma ar consista. Într-un lung articol…. Mulţi presupun…. prin excepţiune. proprietarul pe proprietatea sa”. idem. 42. Într-un lung articol…. vol. Reflecţiunile unui agricultor asupra legei tocmelilor agricole. 42 750 „Cu o bună administraţiune. vol. mai cu seamă. dacă. Pare-ni-se că…. XIII. a creat starea actuală de lucruri şi a fost izvorul abuzurilor”749. nici alta. Dacă. XIII.) administraţiunii”. însă. pe vitele sale. idem. precum în adevăr o cere interesul reciproc al părţilor. 52 743 „Voim reforma legii tocmelilor”. în Opere. idem. cele „două principii necesare în materie libertatea tranzacţiunii şi obligativitatea strictă a îndeplinirii”744.n. experimentată şi vigilentă750”751. 420 742 idem. în Opere. Reflecţiunile unui agricultor asupra legei tocmelilor agricole. cel mai bun şi folositor remediu ar fi o bună administraţiune cinstită. pag. vol. Mihai Eminescu apreciază că „primul. După opinia sa. care ar şti să aleagă agenţi oneşti şi conştiincioşi. păstrându-se. XIII. în Opere. în măsuri care ar zădărnici posibilitatea abuzurilor745”746. XIII. XIII. vol. Reflecţiunile unui agricultor asupra legei tocmelilor agricole. cu totul. idem.. în Opere. în părăginire”748. vol. vol. nu se îndeplinesc. pag. Citit-a vreodată…. că „sistemul după care învoielile trebuie să fie libere între proprietari şi cultivatori este bun”742. în Opere. pag. XII. vol.. pag. idem. 746 ibidem 747 „Învoiala de bunăvoie sau libertatea tranzacţiunilor a existat totdeauna şi trebuie menţinută: săteanul liber şi stăpân pe munca sa. prin stimularea îndeplini perfect scopul lor dacă ar fi executate ad literam. ca nici una. în Opere. echitabile şi binevoitoare. XIII. 52. pag. XIII. pag. 48 748 ibidem 749 idem. în Opere. adeseori. 12 februarie 1882. în Opere. şi că respectivul act normativ trebuie reformat743.care nu se tem de-a falsifica spiritul şi de-a viola litera legilor şi regulamentelor”739. căci. să nu fie victima celeilalte”. pag. ar trebui să fie sever reprimat”. s-ar produce câte unul. în privinţa îmbunătăţirii legii tocmelilor agricole.. asemenea abuzuri n-ar fi posibile şi. care. el aprecia: că „insuficienţa legii740 este aceea care îi ruinează şi pe ţărani şi pe proprietari”741.. vina trebuie atribuită exclusiv (în exclusivitate n. 207 . Considerând că „viciul organic al lipsei unei administraţiuni instruite. pag. vol.. 58 744 ibidem 745 „Trebuie garantată o deplină securitate a părţilor contractante.

muncii. „din punctul de vedere al relaţiilor fireşti dintre proprietatea funciară istorică şi muncitorul agricol”753 şi „nu dintr-acel. are cu totul alt caracter decât banul. pag. Mihai Eminescu a formulat această opţiune în contextul în care. cosmopolit. ameninţă a supune cu desăvârşire forma a doua. vol. nici oneşti şi nu ţintesc decât la interesele partidului la putere. bunăstarea proprietarului de bunăstarea ţăranului. susţineţi şi încurajaţi munca. dacă. al raportului dintre capitalul bănesc şi salahorie”754. Totodată.. ibidem 751 Idem. ibidem. în Opere. decât la profitul lor personal?”. ameliorări în cultură”. prin cumpărarea de moşii. în Opere. vol. 425 754 ibidem 755 „Capitalul imobiliar. va face posibilă creşterea productivităţii activităţilor agricole752. vol. pag. „prin natura lui. care are libertatea de a se plasa în orice punct al universului îi convine”. pag. din momentul în care societăţi străine şi-ar pune capitalul la mijloc pentru a cumpăra şi exploata moşiile din ţară .fie chiar după regulile cele mai înaintate ale ştiinţei . Reflecţiunile unui agricultor asupra legei tocmelilor agricole. veţi obţine progresul. iar Căci „la ce slujesc legile cele mai bine cântărite şi cele mai echitabile. Considerând capitalul bănesc folosit de străini pentru preluarea proprietăţii asupra moşiilor din România.n. Loviţi fără milă toate abuzurile. XIII. XII. propăşirea agriculturii şi a culturii. Apogeul argumentaţiei eminesciene în acest sens este reprezentat de afirmaţia că „lupta dintre bani şi moşie este atât de intensivă încât capitalul bănesc. 425 757 „cele doua forme fundamentale ale capitalului”. la vremea respectivă.cultura mare nu va fi decât o unealtă şi mai perfectă (draconică n. 42 752 Aşadar. 424 756 ibidem. soarta moşiei atârnă de soarta muncitorului. agenţii însărcinaţi a le aplica nu sunt nici conştiincioşi. „mă adresez la puternicii zilei şi le spun: Nu faceţi politică cu pâinea concetăţenilor voştri. există o luptă şi mai mare între bani şi moşie757”758. „deşi există antagonism între capital şi braţe. 52 753 idem. 424 758 ibidem 759 ibidem 208 . se prefigura o pătrundere masivă a capitalului străin în agricultura românească. această putere esenţial cosmopolită. idem. sub forma istorică de moşie. cu totul indiferent faţă de soarta locuitorilor ţării755”756 şi plecând de la premisa că. ibidem.) pentru aservirea poporului românesc”759. pag. Într-un lung articol…. veţi avea bunul trai general. în Opere. ceea ce nu este la capitalul bănesc. pag. pag.. Mihai Eminescu se temea că „din momentul în care moşia nu va mai fi decât o formă a capitalului bănesc. Deşi cestiunea Dunării…. el preconiza rezolvarea chestiunii tocmelilor agricole. XIII.

Un pogon e un pogon şi s-a mântuit – acel pogon nu-l putem nici întinde.întrucât prin divizări repetate ale aceleiaşi suprafeţe de pământ între un număr de oameni aflat în permanentă creştere765. care se poate înmulţi la infinit.). ea va dicta în stat. O naţie nu va putea. din punctul de vedere al augmentabilităţii (adică al extensibilităţii n... în Opere. în Opere. ci i se adaugă alte ţări (teritorii ale altor state n. nu însă la cea imobiliară. Omul. va imprima caracterul său organizării sociale şi organizării muncii. patria va deveni un hotel şi naţionalitatea o marfă760”761. boierii. deşi aceştia vor avea aceleaşi.şi încadrând pământurile ţărăneşti în prima categorie. care nu va fi nicicând în stare a face dintr-un pogon două. 375. vol. 376 765 „împărţindu-se şi subîmpărţindu-se mereu suprafaţa de pământ între un număr din ce în ce mai mare de oameni. ba poate mai multe necesităţi decât părinţii lor mai puţini la număr”. principum gratia. punând banul său numai în mişcarea cuvenită. când banul guvernează. nici scădea. când.supuind-o. vol. ţara originară tot nu sporeşte. mâna unui pictor poate zugrăvi un tablou care să preţuiască 10. Mihai Eminescu considera că . a naţionalităţii. nicicând.n. nici ca ţara ei să fie mai mare decum este.n. proletariatul tuturor”.şi cele mobile . Nestrămutat. pag.) între bunurile imobile inaugmentabile763 . ibidem. ibidem 768 „Divizibilitatea averii e bună la cea mobiliară.. afară doar de cazul anormal al războiului. pe viitor. scăzându-se altora. îşi încheia Mihai Eminescu pledoaria. Căci. nu se poate augmenta”. pag. ibidem 761 762 760 209 . în fapt. În discutarea proiectului de maiorat. să facă dintr-o sută de franci o mie”. erau protectori ai poporului. X.000 de franci. prin chiar natura ei. XII. pe când astăzi. nici strămuta. Operând o distincţie netă. ibidem. 375. 764 „O naţie care posedă un milion de lei poate poseda. neaugmentabil.. De aceea. care. opinând că un ţăran care n-are deloc pământ este mai bogat decât vezi Anexa nr. XX Mihai Eminescu. ibidem 767 „Care va fi rezultatul? Sărăcirea tuturor. el rămâne în vecii vecilor atât de mare pe cât este. poporul se corupe”762. 424 ibidem 763 „În cuvântul imobil e cuprinsă deja natura.).n. nici adăuga. idem. va deveni măsura caracterului. poporul era onest şi laborios (harnic n. averea imobiliară a fiecăruia se va micşora în mod continuu766. pe vremea când „vechii proprietari istorici. ajungându-se în final la ruinarea tuturor767 divizibilitatea pământurilor este total neindicată768. pag. face ca un pământ de 10 pogoane să fie mai mare.augmentabile764 . o sută de milioane fără ca să-i fi luat de la cineva… Pe-o pânză de o întindere de un metru şi de-o culoare de un franc. Deşi cestiunea Dunării…. pag. e însă în stare.. 376 766 „averea lor imobiliară va deveni din ce în ce mai mică”. a idealurilor acelora care cer sacrificii ce produc inegalitatea.

Fie că ar deveni arendaşi de parcele ale moşiilor particulare. din momentul în care n-ar mai avea nevoie de razimul casei părinteşti. pag. ca urmare a „iregularităţii constante a producţiunii771”772. în Opere. provocate de nestatornicia climei773.) de ţărani. încât ne-am pomeni. încă. cu toată convingerea. de hrana zilnică a lor şi a familiei. el se pronunţa.. unul mai mare îi dă putinţa de a face economii. care. ibidem 777 ibidem 778 „încape în datorii. ar căuta de lucru. ar avea totdeauna. de a strânge bani şi aceşti bani se înţelege că s-ar împărţi în mod egal între toţi fiii. n-ar mai exista o clasă ţărănească în România. uneori. nasc alte datorii. rău hrăniţi.. astfel. pe de o parte. ibidem 770 „Care ar fi urmarea admiterii legii? Întâi persistenţa unei clase certe şi totdeauna avute (bogate n. a căror rambursare devenindu-i „Între un ţăran care are doi stânjeni de pământ şi unul care n-are nimic. şi-ar lua nădejdea de a trăi pe o fracţie subdivizată de imobil de câţiva stânjeni. vor merge din treaptă în treaptă mai jos în privinţa organismului. idem. foarte oneroase”777. sau sunt locale şi apasă mai cu seamă unele judeţe”. Care ar fi însă consecinţa neadmiterii acestui proiect de lege? Aceea că. ibidem 769 210 .n. vol. ibidem 771 „Recoltele rele sau se repetă peste toata ţara din patru în patru ani. ibidem 775 ibidem 776 „Lipsiţi. adică cu sănătate şi tărie fizică. din nenorocire. printr-o rea recoltă.. În şedinţa Senatului de la 16 martie. cel ce are doi stânjeni. ci numai o turmă de adevăraţi proletari. adică a interzicerii divizibilităţii. pe de o parte. caută o treabă oarecare. a „propriei sale neprevederi774”775. Cel care n-are nimic nu visează să exploateze un teren atât de mărginit. Înzestraţi cu această armă de căpetenie în lupta pentru existenţă. care-i mai bogat? Noi gândim că cel care n-are nimic. în favoarea admiterii de către Parlament a proiectului legii maioratului770. întreţesându-se cu nevoi noi. cu nominala proprietate de câte doi-trei stânjeni de pământ. în genere. iar. fie cu bani”. totdeauna relativ mai puternică. pe când un imobil prea mic nu e în stare nici să hrănească pe proprietarul lui. Copiii acestor oameni. ţăranii sunt siliţi să se împrumute fie cu bucate. Constatând că. pe de alta.. rău îngrijiţi. până ce nu-şi mai vede capul de ele”. deci condiţiile materiale ale unei dezvoltări normale a organismului lor.unul care deţine o suprafaţă extrem de mică769. peste 50 de ani. cu o generaţie de microcefali. fie că ar lua pe seama lor parcele din moşiile statului. la rândul lor. 81 772 ibidem 773 ibidem 774 „Gustul de-a strânge bani albi pentru zile negre nu se află la toţi ţăranii. pe de alta. cu sume de bani din ce în ce mai mari778. Căci. rămâne lipit toată viaţa lui de cei doi stânjeni şi pururea sărac”. având închipuirea că posedă ceva. un semn caracteristic pentru o seamă de oameni de la ţară”. ţăranul este „silit să se împrumute776 în condiţii. ci. într-o zi. Copiii acestora ar avea până la majorat toate cele trebuincioase. razim în casa părintească. pe care n-ar fi în stare a-şi întemeia un cămin. XIII. precum se află deja îndestui prin oraşe”.. ei. trăirea de pe o zi pe alta e.

prin nelucrare. propunere vehiculată în dezbaterile parlamentare ale vremii786. ibidem 782 ibidem 783 ibidem 784 ibidem 785 „Ar rămânea în adevăr a alege între două mijloace: casele de economii şi pătulele de rezervă.n. şi-a ales de hrană nişte plante. ibidem „uneori îşi ia lumea-n cap”. ibidem 780 779 211 . via paragină şi casa pustie”. ibidem 781 „lăsându-şi ogorul pârloagă. în vechime meiul. determinându-l să fugă din gospodărie 781 şi să o lase. în principiu. eficienţa maximă fiind însă atributul primelor785. poporul nostru. a căror rodire e relativ mai sigură decât a grâului. se dezgustă de lucru şi de viaţă”. astfel.în care a fost pus în pătul . căci se pot şi unele şi altele. dar opinând. îl demoralizează779 şi îl înspăimântă (îl face să se teamă de 780 represaliile creditorilor n. pag. totodată. Pe când din pătule ţăranul îşi ia porumbul cu preţul cel mai mic posibil. cât şi în magaziile de rezervă”783. pradă părăginirii -. Noi credem în superioritatea absolută a celui din urmă mijloc. Boerescu a propus a se combate seceta prin irigaţiuni”. El îşi întemeiază opţiunea de atribuire a statutului de aliment de rezervă acestor două cereale pe argumente derivate din experienţa practică a veacurilor anterioare: „Din cauza iregularităţii producţiunii la noi.. protecţiei asigurate de magaziile de rezervă îi putea fi adăugată aceea oferită de casele de economie. Mihai Eminescu propunea. Faţă de propunerea construirii unui sistem de irigaţii ca măsură de protejare a culturilor agricole împotriva vicisitudinilor climatice. În opinia sa. ibidem. pag. utilitatea787. atât ca alimente.. ca mijloc de îndreptare a „înnămolirii în datorii”782 a locuitorilor satelor. din vremurile vechi încă. ridicându-se cu mult nivelul cunoştinţelor tehnice ale populaţiunilor noastre”.imposibilă. 82 786 „Domnul senator V. introducerea de către guvern a „meiului şi a porumbului. fără să le nege. Mihai Eminescu manifestă o atitudine mai mult decât rezervată. mai ales. care nici măcar nu exclude pe cel dintâi. că introducerea lor trebuie făcută numai în mod treptat788 şi doar atunci când agricultura atinge stadiul unei „se lehămeseşte. în timpul din urmă porumbul”784.urcat în vreme de lipsă”. Astfel. cu acela pe care l-a avut porumbul în anul de belşug . ibidem.). ibidem 788 „nu pot veni decât gradat. cu banii din casa de economii nu se pot cumpăra produse decât la preţul curent . cu timpul şi. 81 787 „oricât de amici ai irigaţiunilor am fi”.

şi propăşirea comerţului interior au constituit. În acest sens. sub-sub-perceptorii. Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. Măsurile protecţioniste sunt piatra unghiulară a întemeierii şi propăşirii producţiei naţionale.. el considera irigaţiile ca fiind inoportune pentru România acelei perioade790.n. precum: Petru S.dintre reprezentanţii protecţionismului -. preocupări de seamă în materie comercială ale unor economişti români de prestigiu. în mod automat. 173 790 789 212 . ibidem 791 idem.) e omorâtoare pentru noi dacă nu ne vom trezi de cu vreme şi nu vom arunca la naiba toţi perceptorii. Mihai Eminescu propunea despovărarea acestuia de greutatea excesivă a sarcinilor fiscale. vol. Principala chezăşie a independenţei economico-politice a oricărei ţări este dezvoltarea sa industrială. în Opere. implicit. Pentru apărarea ţăranului – şi. deci şi la unele neajunsuri ale ei”. ibidem „Deocamdată suntem avizaţi la cultura tradiţională. după sine. Dionisie P. O industrie nu se poate crea decât cu paguba temporară a consumatorilor.3. Dependenţa în plan economic o atrage. a ţării – de pericolul concurenţei economice externe.2.dezvoltări temeinice789. Marţian şi Mihail Kogălniceanu . Alexandru D. 2. Xenopol.. în paralel cu formarea în rândul întregii populaţii a unei atitudini psihologice de respingere a acelor fabricate străine care ar fi putut fi foarte bine suplinite de produse ale industriei de casă ţărăneşti. pag. el scria: „Vecinătatea Austriei (AustroUngariei n. Nicolae Şuţu şi Enric Winterhalder . dacă nu ne vom hotărî să nu mai purtăm nici un product străin pe noi. şi pe cea politică. Aurelian. Comerţul Civilizaţia economică este muma celei politice. şi Ion Ghica. în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. IX. „Ele sunt rezultatul unei temeinice dezvoltări a agriculturii”. dacă nu vom descărca pe ţăran şi nu-i vom asigura o dezvoltare liniştită. Identificarea politicii comerciale externe optimale .adică pe deplin adecvate înfăptuirii dezideratului general exprimat al dezvoltării de ansamblu a economiei româneşti .dintre exponenţii liberului schimb -. precum au făcut ungurii în vremea absolutismului”791. subperceptorii.

ţara care înregistra o permanentă şi impetuoasă creştere economică . „Convorbiri literare”. care nu mai au concurenţi în această materie. repetată acum la noi din toate părţile. Culegere de studii. anul I. 324 796 „Nu trebuie a se uita că însăşi America n-a aplicat încă această teorie”. 795 „Anglia mai întâi trâmbiţează această doctrină. fără de care nu numai că nu va putea concura în (contribui cu n. dar generoasa deviză va deveni o calamitate pentru naţiune”797. în O. Xenopol. 11 din 10 august 1876.. Istoria ştiinţelor în România. înlesnindu-i mijloace de a-şi câştiga capitalul inteligenţei.Constatând că „liberul schimb este o teorie pe care o promovează mai cu seamă acele naţiuni care au ajuns a fi în capul industriei. economiştii promotori ai protecţionismului considerau că „afirmaţia. De aceea „regimul protector aplicat cu înţelepciune798 este unicul mijloc prin care se poate face educaţia industrială a naţiunii”799. 120 794 Alexandru D. Aurelian. Din gândirea economică progresistă românească.).superputerile economice ale lumii . 1860. Ivanciu Nicolae Văleanu.e. iar „noi suntem departe de acest stadiu”793.. Franţa se asocie apoi”. Mihail Kogălniceanu. pag. au nevoie de a-şi deschide noi târguri. pag. nr. Xenopol poate fi parcursă în lucrarea: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.U. în O. Marţian. şi.e. şi Nicolae N. în Texte(.) nimic la mişcarea economică internaţională. ibidem 797 Dionisie P. nr. Anale economice.şi că nici chiar S.A.) pag. pag.e. Culegere de studii. Din gândirea economică progresistă românească. 18 – Prezentarea pe larg a opiniilor lui Alexandru D. Economia rurală. potrivit căreia libertatea absolută a comerţului este singurul mijloc de a aduce propăşirea în toate. ei opinau că „acel guvern român care zice: comerţul este liber în această ţară. 181 – Detalierea opiniilor lui Dionisie P. . Constantinescu. Culegere de studii. deci.-A. 793 Petru S. noi debuşeuri pentru produsele fabricilor şi manufacturilor lor”792.-M.. XXI 792 213 . 17 din 1 noiembrie 1870. pag. Mesajul princiar.nu şi-a permis încă să o aplice796. Ştiinţe economice 798 vezi Anexa nr. Din gândirea economică progresistă românească. prin urmare. Sesizând că doctrina liberului schimb este promovată de Anglia şi Franţa795 . 324 – Un comentariu amplu asupra opiniilor lui Mihail Kogălniceanu poate fi citit în lucrarea: Ivanciu NicolaeVăleanu (coord.). Necesitatea întemeierii industriei române. Mihail Kogălniceanu.. stud.).cit. 1. Tudorel Postolache. este neadevărată şi. în Texte(. Marţian este făcută în lucrările: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord. nu va putea face acest serviciu umanităţii. în O. Ion Bulbortea. fără a-şi uita serviciul ce este dator naţionalităţii. stud.n. periculoasă pentru dezvoltarea şi existenţa noastră”794.-X.).cit. nr.

Aurelian este făcută în lucrarea: Nicolae N.). 1838. nu-mi pare a fi o necesitate. Editura Economică. termenul industrie trebuie înţeles în accepţiunea extinsă de economie naţională 805 Enric Winterhalder. în Texte(. n-are vitalitate. 11 din 10 august 1876. Tratat de doctrine economice. fără putere şi fără vitalitate”805.e. să-i păstreze o existenţă silită. Studii. în O.. afirmau că modul cel mai sigur de realizare a progresului ţării „este acela de a lăsa să acţioneze natura lucrurilor”800. nr. pag. în Ivanciu Nicolae Văleanu. vol. 800 Nicolae Şuţu. Ştiinţe economice.. ediţie îngrijită şi comentată de Ion Veverca. pag. sunt mai cu seamă favorizate prin libertatea schimbului cu ţările şi naţiunile străine”802. Ion Bulborea. Aurelian. Istoria ştiinţelor în România. 252 799 214 . susţinătorii politicii economice externe a liberului schimb.). Bucureşti. pag. Sprijinindu-şi punctul de vedere şi pe invocarea teoriei dezvoltării istorico-stadiale a economiei oricărui popor. toate prohibiţiunile sau tarifele duanarie (vamale n. libertatea absolută a comerţului fiind „singurul mijloc de a se vedea înfiinţându-se la noi industria propriu-zisă”801. pag. din contră. care lasă concurenţei mână liberă de a-şi exercita puternica ei stimulaţiune”803.c. III. mai bine. în Texte(. 120 – Prezentarea detaliată a opiniilor lui Petru S. Scrieri economice. nu vor produce vreun alt efect decât să o menţină într-o stare eternă de copilărie. Bucureşti. Tudorel Postolache. Întreaga înlănţuire de concepte prezentată îl făcea pe Enric Winterhalder să afirme că: „Temporara oprire a libertăţii schimbului. Scurtă privire asupra cauzelor stânjenirii şi stagnării comerţului şi asupra nevoilor economice ale Moldovei. „să fim bine încredinţaţi că o industrie804. 332 801 Ion Ghica.i. Iaşi. „Economia rurală”. cea de la starea pastorală la agricultură. Constantinescu. în Nicolae N. Petru S. Ivanciu Nicolae Văleanu. Istoria gândirii economice româneşti.-A. A. şi toate măsurile protecţioniste. 252 803 ibidem 804 Aici.c. construindu-şi argumentarea pe postulatele acesteia. 1937. Editura Asociaţiei Generale a Economiştilor din România. ei susţineau că „trecerea din starea originară de barbarie la domesticirea şi creşterea animalelor.În contrast. 1999. 172 802 Enric Winterhalder. pag. Căci. este o industrie contra naturii. Constantinescu. şi cea de la agricultură la industrie şi la comerţ.n. care nu poate susţine concurenţa cu străinătatea.i. A.). printr-o sistemă de încurajare. cred că este mai mult un obstacol la dezvoltarea născândei industrii şi că sistema numită protecţionistă este vătămătoare şi poate fi înlocuită. anul I.

în O. Fără ele comerţul nu poate prospera”. drumuri bune vecinale..Dacă identificarea politicii comerciale externe optimale făcea obiectul unor puncte de vedere divergente între promotorii protecţionismului şi susţinătorii liberului schimb. dacă râurile noastre.n. se prăpădesc la loc (se degradează pe locul de obţinere n. s-ar face navigabile. (A. 252 807 806 215 .e. 334 810 „Fără şcoale comerciale nu vom avea niciodată Camere comerciale. ei propuneau ca redresarea activităţii comerciale româneşti să se facă prin: „înfiinţarea unei Bănci Naţionale”806. * Demersul eminescian de elaborare a unei strategii destinate eficientizării acestei ramuri de activitate economică a idem. între opiniile reprezentanţilor ambelor orientări doctrinare se înregistra o pronunţată convergenţă.n. Marţian.250 „O mulţime de producte ale ţării – numim numai.1860. care acum sunt cu totul pierdute. pentru exemplu. al industriei şi al comerţului.) neamânată (imediată n.).-M. vegherea la executarea lor. ar contribui la binele obştei dacă am avea mijloace de comunicaţie. „introducerea unei monede 808 (unice n.). a unui minister al agriculturii. ar ajunge folositoare. care toate se revarsă în Dunăre. ibidem 808 ibidem 809 Dionisie P. pag.n.i. Anale economice.). pag. crearea unui minister cu atribuţii pe linia reglementării şi încurajării comerţului811.c. Misiunea acestui minister ar fi proiectarea tuturor reformelor trebuincioase pentru progresul agriculturii. ci numai parodia lor”. Până nu vom avea în ţara noastră acest minister. dacă am împreuna unele din ele cu canaluri.n. Comerciu. pag.. „îndatorirea (obligarea n. industriei şi comerţului.n. în privinţa conceperii modalităţilor de propăşire a comerţului interior. dacă s-ar înfiinţa drumul de fier. În considerarea stărilor de fapt negative din domeniul comerţului nostru interior. în Texte(. introducerea execuţiei personale în lipsă de avere”809. fiindcă transportul lor ar cauza cheltuieli mult mai mari decât valoarea lor. Reformele trebuincioase comerţului şi industriei. III-IV. c-un cuvânt dacă am avea odată mijloace de comunicaţie. ibidem 811 „Pentru înfăptuirea de către guvern a tuturor reformelor folositoare comerţului.. în Texte(. înfiinţarea învăţământului comercial810.c. 251. nici comerţ naţional activ. Enric Winterhalder..) a ţării” . Reformele trebuincioase comerţului şi industriei.) pentru toţi comercianţii ce primesc sau dau poliţe de a purta catastişele (de a ţine registrele comerciale n.i.). lemnele – se pierd. construirea şi amenajarea de căi de comunicaţie807.. industria şi comerţul nostru nu vor putea face nici un progres însemnat”.). precum şi a cauzelor care le-au generat. Aceste producte. A. e neapărată trebuinţă de crearea unei autorităţii speciale şi competente.

155. nici procurori. se-nţelege – după statul său ideal. totodată. mai şcoli. realismul incontestabil cu care autorul lor conştientiza imposibilitatea aplicării ei ad literam în timpurile moderne – dat fiind gradul înalt de complexitate şi ramificare. Este limpede că aceste aprecieri denotă. Nu e îndoială că viaţa ar fi primitivă în felul ei.vizat. Din nenorocire. ar trăi totdeauna în mare belşug. nici export şi. nici datorii publice. nici escrocherii. nicicând botina engleză (marfa străină n. Înţelegând că „civilizaţia economică este muma celei politice”813 .n. Mihai Eminescu. nici codici. dar. Drumuri de fier străbat ţara în toate direcţiunile ei. În realitate. nici tribunale.n.). dac-ar fi putut aranja poporul – cel chinez. n-ar consuma decât obiecte pe care el singur le poate produce. anuităţile străbat bugetul în toate cifrele lui. Poate că n-ar fi nevoie nici de Parlament. era un aprig protecţionist. în cartea sa intitulată Tao-te-king . O lege maghiară în contra exportului nostru.) n-ar fi pătruns în regiunile Fiului Soarelui (acelaşi Imperiu n. să vindem productele (produsele n.Cărarea spre virtute -. nici bogăţii prea mari.de exemplu pensii acordate pe viaţă de către stat n. în mod explicit. XI.) tuturor trebuinţelor sociale ale statului”. în Opere.) au şi cele ce doresc a avea. zona politicii comerciale externe şi. profunda afinitate conceptuală a lui Mihai Eminescu faţă de doctrina protecţionismului comercial absolut. în care nu existau nici crime. pe cea a activităţii comerciale interne. necunoscând alte trebuinţe decât cele pe care singuri şi le-ar putea îndeplini.n. iar.) ne-au silit să părăsim Tao-te-king.n. 812 216 . neimportând nimic. fără nici un amestec cu străinătatea. în mod Următoarele aprecieri laudative făcute de el la adresa protecţionismului extrem. apoi mai armată. şi toată viaţa economică s-ar consuma înăuntrul graniţelor sale. Cărarea spre virtute.n.). oamenii ar trăi cam cum au apucat de la părinţi.). un popor care n-ar exporta nimic. noi nu mai suntem nici în vremea lui Mircea Vodă.n. nici de bugete de sute de milioane.n.n. nici necesitate de ele. mai patrioţi reversibili (politicieni care beneficiază de avantaje materiale . filosoful chinez. pentru a putea subveni (asigura satisfacerea n.).) noastre brute oriunde şi cât se poate de scump (adică suntem nevoiţi să acceptăm orice cumpărător. vol. în manieră implicită. în mod total neselectiv şi în condiţiile unui preţ adesea derizoriu plătit în contrapartida mărfurilor noastre n.n. şi se ştie că nemulţumirile omeneşti se nasc din proporţia cea mare (raportul pronunţat subunitar n. După cum este bine ştiut. propovăduit de filosoful antic chinez Lao-Tse sunt foarte semnificative în acest sens: „Vestitul Lao-Tse. Nu ştim dacă cineva mai împărtăşeşte ideile vechiului filosof chinez.) între cele ce (oamenii n.). pe de alta.. mai cetăţeni persecutaţi de peste Prut în număr de sute de mii. nici măcar într-a lui Matei Basarab.dependenţa în plan economic atrăgând-o. nicicând un fir de grâu chinezesc n-ar fi ieşit din Împărăţia Mijlocului (Imperiul chinez n. toţi aceştia (toate aceste cauze n.n. El nu voia nici import. şi să apucăm calea conexiunilor de interese (să renunţăm la aplicarea politicii comerciale protecţioniste n. nici civilizaţie. nici de legi. pe de o parte. dar. caracteristic vieţii economico-sociale a acestor timpuri.n. Mihai Eminescu era un convins şi tenace promotor al adoptării şi aplicării de către ţara noastră a protecţionismului economic812. dar în statul lui Lao-Tse n-ar exista nici sărăcie excesivă. pag. regula lui economică nu e lipsită de raţiune.

ca să producă singur ceea ce-i trebuie. pag. S. 155 817 Spre exemplu: “Olanda cerea pentru comerţul său libertate. l-au crescut pe copil cu cheltuială şi. „dacă din punct de vedere economic un popor e copil. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei”. povestea…. XIII. îl putem lăsa să concureze sub regimul libertăţii comerţului”819. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. în Opere. în Opere. Prevăzând că întrucât „a-l sili pe om.U. IX.. pag. în Opere. „copilul industriei naţionale trebuie crescut întâi. vol. pentru orice ţară. i-au dat voie să se ia la trântă cu toată lumea817”818. XIII. şi pe cea în plan politic814 . e tot aşa în privire politică”. vol. Austria – Mihai Eminescu observa că „toate au protejat industria lor pentru a o avea. protecţionismul va fi Mihai Eminescu. că „o industrie nu se poate crea decât cu paguba temporară a comerţului internaţional şi a consumatorilor”815. a-l lipsi de o sumă de bunuri pe care ar fi fost în stare a şi le procura sub regimul liberului schimb”820. Ce imperturbabili sunt confraţii…. în Opere.automat. pag.A. Cu alte cuvinte.şi fiind. pag. ferit de lupta cu industria bărbată a străinătăţii şi. secretul reuşitei economice a fiecăreia dintre aceste ţări constă în aplicarea. Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. 182 Căci. deliberată şi riguroasă. pe de alta. nici naşte chiar. dezvoltarea industrială reprezintă principala chezăşie a independenţei sale economico-politice. Germania. 1 august 1876. vol. a politicii liberului schimb de către cea protecţionistă. abia când se va împuternici şi va ajunge egal în tărie. 182 821 ibidem 814 813 217 . obligatorii. idem. Englezii răspund: ne iertaţi. idem. – chiar în condiţiile în care aceasta a necesitat asumarea unui efort financiar şi social substanţial – a strategiei precedării. pag. echivalează cu o „mărginire considerabilă a libertăţii individuale”821. Sprijinindu-şi acest punct de vedere pe exemplul concret oferit de analizarea istorică a evoluţiei politicilor economice adoptate şi aplicate de toate acele state ale vremii care reuşiseră să se industrializeze – Anglia. convins că.. el atribuia adoptării şi aplicării măsurilor protecţioniste rolul de piatră unghiulară a întemeierii şi propăşirii producţiei naţionale816. după ce a devenit bărbat. Ce imperturbabili sunt confraţii…. Franţa. ibidem 815 ibidem. prin măsuri de intervenţiune din partea statului. XIII.. pe de o parte. 167 818 ibidem 819 ibidem 820 idem. totodată. – mare clausum. Alexandria. iar. 184 816„ Producţiunea naţională nu se poate menţine. însemnează a-i cauza o pagubă de timp şi de bani. Rusia. vol.. fără măsuri protecţioniste”. Căci.

) o restrângere a libertăţii. a-i pune restricţiuni – ca la un copil – folositoare după mintea celor ce joacă rolul de epitropi se numeşte epitropie economică. pag. accentuând. epitropia economică. 184 825 ibidem 822 218 . retragerea statutului de „Orice punere de restricţiuni. continuându-şi pledoaria în favoarea înţelegerii de către populaţie a utilităţii de a suporta degradarea temporară a nivelului de trai – efect imediat al aplicării măsurilor protecţioniste – Mihai Eminescu. vol. e reacţionară. dar e evident că n-a ajuns la această putere pe calea liberei determinaţiuni de sine însuşi. XIII.) prin măsuri liberale”825. 182. e (considerată de către ei n. Şi. în concepţia autorului lor: înţelegerea corectă de către stat a rolului major care revine comerţului şi industriei în propăşirea economiei naţionale şi folosirea în conformitate cu această înţelegere a pârghiilor economice. Precum în şcoală copiii nu pot fi absolut liberi. Toate consideraţiile eminesciene privitoare la starea precară a comerţului interior şi la cauzele care au provocat-o. vol. ca şi cea politică.receptat ca reacţionar de către popor822. Mihai Eminescu adresa concetăţenilor săi următoarele cuvinte: „A-l face pe om să plătească mai scump ceea ce-i trebuie. asupra caracterului educativ al protecţionismului explică: „Nematuritatea economică e totdeauna însoţită de cea politică. List. dar niciodată ea nu se va opera (înfăptui n. trebuie să se deprindă a face singuri temele şi socotelile pe care numai profesorul le ştia mai înainte. ca şi Fr. Dar fără îndoială că puterea lui de-a produce va creşte şi această putere e cel mai însemnat rezultat ce-l poate obţine colectivitatea.n. tot aşa orice măsură educativă pentru un popor e o restrângere a libertăţii.) reacţionară”. ci prin măsuri restrictive care l-au silit la aceasta”824. Alexandria. dar considerându-l totodată „singurul chip de a încărca prezentul pentru a descărca viitorul”823. El va deprinde a face ceea ce nu mai făcuse. trebuie să se supuie disciplinei. înfiinţarea unei puternice instituţii de credit care să practice pentru finanţarea activităţilor comerciale niveluri de dobândă neruinătoare pentru debitori. povestea….. fie şi în scop educativ. Dar se cere neapărat să avem industrie? Da. Ce imperturbabili sunt confraţii…. ci trebuie să înveţe.184 823 idem. e (percepută de cei cărora le este adresată. Şi desigur. ca fiind n. nu este liberală. Iar pentru a ajunge la maturitate se cere educaţie. 182.n.n. în Opere. pag. în Opere. ibidem. 154 824 idem. ne îndreptăţesc să considerăm că. pag. XIII.

răspunsul este: ieftinătatea. Agricultura este. cu deosebire. fiind un serviciu public. din cauza scumpetei transportului. pentru a evita ca prin urcarea tarifelor 826 “ 219 . Deosebit de aceasta. în linia întâia. scopul este de a înlesni circulaţia gratuită.4. ci. totuşi. Negreşit că dacă nu se pot organiza căile ferate în aşa mod încât serviciul să fie gratuit. în diferite state. în schimb. Experienţa a dovedit. Ceea ce s-a întâmplat acolo se va întâmpla şi la noi. Circulaţie şi transport sunt numai pretexte mărturisite. cu mină gravă. mai cu seamă. În asemenea materie nu trebuie să ne concentrăm privirile numai la sporirea veniturilor căilor ferate.persoană exceptată de la plata impozitelor. Cu tarife ieftine nu numai că se înlesnesc agricultura şi alte producţiuni. negocierea. Este adevărat că contribuabilii plătesc impozite pentru căile de comunicaţie. pentru: reducerea tarifelor de transport feroviar826. şi în aceasta. Marţian şi Alexandru D. Oricum ar fi. mai cu seamă. 2. Dar. ei au militat. trebuie să fie organizat în aşa mod încât să aducă cât se poate mai multe înlesniri publicului. dar chiar căile ferate vor raporta mai mult (vor obţine venituri băneşti mai mari n. în public. conjugate cu redeşteptarea spiritului comercial al românilor. mulţi agricultori preferă să ducă vinul şi grânele cu carele. nu propunem măsuri excepţionale. în a treia. tarifele se pot întocmi nu în scopul de a spori cât mai mult veniturile bugetare.). ne mărginim a cere ca. trebuie să vedem mai departe. Astăzi. Singura cale înţeleaptă de reducere a cheltuielilor de transport este dezvoltarea industriei. pentru a acoperi cheltuielile de exploatare şi amortizarea capitalului întrebuinţat pentru construcţie. aparţinând statului. nu trebuie să pierdem din vedere că drumurile de fier. că reducerea tarifelor pentru scrisori. între care: Petru S.2. constituiau principalele măsuri ce trebuiau întreprinse pentru redresarea şi dezvoltarea activităţii comerciale interne. însă. Întrebarea este: care trebuie să fie norma noastră în materie de tarife de transport? După mine unul. Transporturile Concesionarea către străini a construcţiei şi exploatării căilor de comunicaţie trebuie să înceteze neîntârziat. pentru telegrame.n. ţara se bucură de înlesnirea transporturilor. interesată în această chestiune pentru că. Dionisie P. se pare că sunt persoane care cred că reducerea tarifelor n-ar influenţa asupra sporirii transporturilor. a condus la sporirea veniturilor căilor ferate. Când se fac şosele şi poduri peste apă. În a doua jumătate a veacului al XIX-lea problematica propăşirii transporturilor s-a bucurat de atenţia unor prestigioşi economişti români. Xenopol. În acest sens. cu maximă O chestiune de mare însemnătate este la ordinea zilei: reformarea tarifelor pentru transportul pe căile ferate. şi alte lucruri de-acestea de mare politică europeană. un pod de trecere pentru oştiri împărăteşti. tuturor cetăţenilor care beneficiau de el. în a doua. cu toate acestea. transporturile cele mai mari ce se fac în ţară sunt cu productele pământului. să imităm pe cei mai cu experienţă. Cauza reală a concesionărilor este gheşeftul. Aurelian. să nu scăpăm din vedere legăturile ce există între mijloacele de transport şi economia generală a ţării.

în dreptul Cernavodei.-A. 314 828 „Deoarece această linie de la Cernavodă la Chiustenge are interese ostile intereselor mercantile (comerciale n. în O.).) chestiuni economice şi politice. anul V. transformarea Municipiului Iaşi într-un important nod de cale ferată829. se împreună. Franţa. … 220 . Atâta e sigur. înainte de a cugeta de a da mâna cu acea linie ameninţătoare”.-M. de la Orşova şi de la Siret. în interesele producătorilor români”. din mai multe părţi şi prin intermediari influenţi.. Petru S. deci. Această concurenţă a intereselor va produce o emulaţie în conformarea lor cu interesele economiei române.n. şi Nicolae N. Aurelian. ca nu cumva această concurenţă să ne sugrume prin uneltirile obişnuite ale societăţilor sau companiilor ce solicită întreprinderea. mai 1884.liniile prefigurate în acel proiect nefiind nimerite în privinţa intereselor comerţului român. că pentru trei linii de drumuri ce se află înfiinţate în statele vecine. construirea mai sus decât vecinii noştri.n.) avea mai multe pieţe de desfacere. Marţian.). Din contră. vol. să lovim. face în trei direcţii.). Guvernul şi Camerele. 1861. nu se cade să alimentăm prosperarea ei în nici un chip şi. 234 827 „Auzim că se fac propuneri. este o chestiune de viaţă. este învederat.. Danzigul şi Königsbergul. „Economia rurală”. pentru a ajunge la locurile de desfacere. pe care le poate redobândi în decursul timpului. Anglia şi Turcia. de către statul român a contractelor de concesionare a construirii de căi ferate827. pag.) de metale sau minerale”.e. precum s-ar fi făcut dacă sar fi adoptat proiectul de drum de fier prezentat Camerei de către Guvern în anul 1860 . Prin urmare. trebuie să fie cu priveghere. Dionisie P. Anale economice III-IV. cu atât mai puţin se cade să punem în serviciul ei toată sistema căilor noastre ferate. Aceste pieţe sunt: Sviţera (Elveţia n. Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice. ibidem – Comentarii ample asupra opiniilor lui Dionisie P. avem datoria de a uni între ele toate punctele ceva mai însemnate ale României. chiar intereselor politice ale ţării. fără voia noastră. nu în capitala ţării sau în vreun emporiu român. grânele Moldovei superioare apucă în trei direcţii pe calea ferată: către Iţcani. Înainte de toate. continuarea lor prin ţările române sau la emporiile Mărei.n. Culegere de studii. către care merg pe calea apei. cercetările geologice vor descoperi urme (indicii despre existenţa unor zăcăminte n. pag.e.) şi. Constantinescu (coord. care este făcut cu intenţia de a ruina emporiile române şi de a strămuta artera principală a circulaţiei internaţionale de pe lungul teritoriului Dunării de Jos -. II. fără ca să se poată şti dinainte dincotro va veni cererea. este nevoie de facerea de drumuri şi şosele bune pe lângă acele locuri în care. Despre drumurile de fier în România. Exportul Moldovei superioare putându-se. pentru construcţia de drumuri de fier. neconectarea liniei CernavodăChiustenge cu nici o altă magistrală feroviară828. către Galaţi şi către Ungheni. ci la gura Ialomiţei. de nevoie. Marţian pot fi citite în lucrările: Ivanciu Nicolae Văleanu (coord.. Din gândirea economică progresistă românească. pe la Galaţi sau pe la Odessa. pentru că cele două capete ale liniei. Întrucât sistema drumurilor de fier implică cele mai ponderoase (importante n. a se crea un centru – Municipiul Iaşi – din care acest export să se poată îndrepta către locul unde va fi cerut. mandatarii naţiunii. către care ele se îndreaptă prin Ungheni via Podvolociska. de unde începe acel drum de fier.n.chibzuinţă. în O. către care grânele sale mergeau prin Austria via Iţcani. 829 „Moldova superioară(.

Politiceşte şi economiceşte suntem interesaţi de a fi reprezentaţi în navigaţia fluvială şi maritimă.) de metale sau minerale”. Al doilea. Câtuşi de puţin. idem.n. este timpul să punem în aplicare dorinţa întregii ţări. Până la înfiinţarea drumurilor de fier. înfiinţarea unui serviciu român de navigaţie fluvială şi maritimă832. Economia naţională. Goldner. când ne-am mai uşurat de mulţimea lucrărilor ce a trebuit să executăm. nu mai poate aştepta ca toate pavilioanele să fâlfâie pe apele sale şi tocmai pavilionul naţional să lipsească. pag. transportul pe apă nu va scădea.e.-X. 253 832 „Astăzi.) comerciale este prea învederată. au mers crescând”. pag. în măsura posibilului. Totul ne îndeamnă şi ne impune această însemnată instituţiune. Înfiinţarea unui serviciu naţional de navigaţiune.. că de la 1871 până la 1885 – perioada în care s-a dezvoltat construcţia de căi ferate –.n. Mai mult.-X. 200. care să facă cu putinţă adunarea în Iaşi a întregii producţii din România nordică”. România. de drumurile de fier. Studii economice. Dovadă. pe lângă interesul public şi economic ce înfăţişează înfiinţarea unui serviciu de navigaţiune.. el va înlesni recrutarea marinarilor trebuincioşi pentru marina noastră militară”. numai asigurând interesele politice ne vom putea bucura. cât şi pentru aprovizionarea lucrătorilor de la mine cu cele necesare traiului – este nevoie de facerea de drumuri şi şosele bune pe lângă acele locuri în care cercetările geologice vor descoperi urme (indicii despre existenţa unor zăcăminte n. încinsă în mare parte de măreaţa Dunăre.). Xenopol. dar. importanţa unei marine (navigaţii n. având un litoral maritim destul de întins. 254 833 „Nu putem face abstracţie de interesele politice când este vorba de Dunăre. anul XI. şi chiar.e. 206 830 „Pentru a se putea pune în comunicaţie uşoară cu restul ţării – ceea ce este necesar atât pentru transportul materialului minei (minereurilor extrase din exploatările minere n. nr. din care multe pot deveni navigabile. în construirea unor linii noi de căi ferate. 118 831 „Economiceşte. Petru S.unor drumuri de legătură între locurile de exploatare a zăcămintelor minerale şi restul ţării830. 1887. Ţară străbătută de râuri.e.n. 49 din 14 decembrie 1887. docurile pentru grâne şi antrepozitele pentru mărfuri.. căci. în O. 199. când avem atâtea căi ferate. obţinerea de către România a unei poziţii dominante în traficul comercial dunărean833. pag. cât şi în porturile exterioare ale Dunării. când o reţea de peste 2500 kilometri de căi ferate acoperă ţara în toate direcţiile. 252. transportul pe Dunăre şi-ar fi pierdut din importanţă. Iaşi.-A. ibidem. Aurelian. Primul mijloc de a ajunge la acest scop constă în crearea în Iaşi a unor depozite generale. Alexandru D. se va face prin aceea că Iaşul va deveni centrul de export şi de import pentru această întreagă regiune. Dunărea era singura cale mai importantă pentru scurgerea productelor noastre.. înfiinţând un serviciu de navigaţiune. Memoriu asupra unor îmbunătăţiri economice de realizat în nordul României şi în special în Iaşi. în pace şi în linişte. Tipografia H. încărcăturile efectuate. în O. ridicarea economică a întregii Moldove superioare şi a Iaşului îndeosebi. în O. intensificarea navigaţiei comerciale româneşti pe Dunăre831. deoarece unele din principalele noastre linii vor căra în porturile Dunării produsele agriculturii noastre. S-ar părea că astăzi. atât în portul de la Sulina. pag. Aşadar. a concilia interesele politice cu cele economice. Oricât s-ar înmulţi drumurile de fier. ci va spori. Să căutăm. 221 .

pe de o parte. vor fi reduse cheltuielile de transport837. pag. Mihai Eminescu propunea măsuri vizând: reducerea cheltuielilor de transport.* În vederea propăşirii acestei ramuri releu a economiei naţionale. a înmulţi castele improductive. 5 din 6 februarie 1889.) sine cheltuielile de transport sau le reduce la puţin”.n. pe de alta. cât şi politic. şi mai ieftin. Cu soarta Dunării este strâns legată soarta română. întotdeauna. ca navigaţia pe Dunăre. 263. cunoştinţele tehnice proprii şi mijloacele băneşti proprii ne-ar fi permis”. că „pentru o ţară agricolă cheltuielile de transport rămân darea cea mai oneroasă”834 întrucât „au efectul de-a secătui din ce-n ce productivitatea brazdei. XIII. şi aceasta ne este posibil”. de-a se specializa. 151 835 ibidem 836 ibidem 837 „Înfiinţarea treptată a industriei suprimă de (la n. cel puţin întrucât priveşte interesele române.în materie de comunicaţie căile ce le urma plutaşul român de la munte. în O. Opinând că. vol. a spori trebuinţele în disproporţie cu puterea de producere. pag. lemne şi grâne la porturile Dunării. construită prin concesiune. precum şi iarna ţăranului.şi sesizând. nu doar nejustificată838. ci şi prejudiciantă839. să păstrăm Dunării toată importanţa ce are pentru România. Iată politica noastră. asigurarea siguranţei traficului şi repararea infrastructurii stradale. de-a urma .Mihai Eminescu aprecia că. de-a deveni un caracter şi un talent”836 . în Opere. a mări sărăcia şi corupţia”835 . Vederile noastre au fost. idem. este din punct de vedere economico-financiar. Nu se poate ridica movilă…. Considerând. ar fi fost mai folositor. 116 839 „Politica noastră în crearea căilor ferate a pus în şah mat aproape toate meseriile din oraşe.. ibidem 838 „Ar fi fost mai firesc. XIII. Trebuie să facem tot ce ne este cu putinţă ca să ne însuşim transportul pe Dunăre. atât din punctul de vedere economic. valenţele economice şi morale pozitive ale industriei .aceasta dând ocazia „fiecărui individ de-a se aplica în ramura ce convine aptitudinilor lui. pentru România. reţeaua feroviară internă. dea canaliza râurile noastre şi de-a construi drumuri de fier numai în măsura în care. în Opere. Situaţiunea României din punct de vedere al căilor sale de comunicaţie. pag. nr. XIII. Economia naţională. prin dezvoltarea treptată a acesteia. Oare nu se pregăteşte…. idem. să ajungă în mâinile noastre. vol. a reduce pe om la rolul de salahor agricol.. puse una lângă alta..-A. când transporta pe bârne. şi mai cuminte. sistarea acordării de concesiuni. 262 834 Mihai Eminescu. Industria oraşelor şi ramificata industrie de 222 .e. a răspândi inepţia economică şi intelectuală.

Preţioasele descoperiri…. X. Noi zicem aşa: ia atâtea care cât grâu şi oameni ai de transportat la Chiustenge. zeci de ani de-a rândul. noi plătim posibilitatea pentru mărfurile străine şi pentru oamenii străini de-a veni la noi şi de-a aduce poporul nostru întreg la sapă de lemn”. pag. pentru un pod ce va costa scump. XII. pag. Mihai Eminescu. şi această strivire o plătim noi înşine prin anuităţi. însă numai în măsura în care resursele financiare şi tehnice existente pe plan naţional ar fi permis-o şi în care economia ţării ar fi fost suficient de puternică pentru a rezista concurenţei străine. pentru un drum de fier ce va transporta scump.. ci ar fi fost mult mai avantajos pentru ţară ca cele două moduri de transport să coexiste. pe de o parte. inoportunitatea sa în condiţiile slabei dezvoltări a economiei româneşti. pe de alta. obiecţiunile lui în privinţa reţelei feroviare interne vizau. 396 841 a se vedea pentru detalii. ibidem 840 „Socoteala noastră razăşească despre marile întreprinderi de transport şi comunicaţie e cam simplă. iar prin dorinţa ca statul român să nu mai acorde nici o concesiune feroviară. vol. 222 223 . vol. şi. în linia a doua.. Dimpotrivă. se disociază de acestea. Ar fi însă eronat să se înţeleagă că Mihai Eminescu nega utilitatea pentru ţară a existenţei căilor ferate interne. plăteşte din visterie preţul transportului. însă cu atât mai adevărată. dar nicidecum drumurile de fier în sine. construirea în regie financiară şi tehnică integral străină. totuşi. Prin atitudinea sa total potrivnică liniei ferate CernavodăChiustenge. pe care le-ar fi dorit construite. Mihai Eminescu împărtăşeşte opiniile prestigioşilor economişti români ai epocii sale. De la un timp încoace…. Constatând că la încadrarea pe post a personalului de conducere şi a celui de execuţie din administraţia căilor ferate precumpăneau cu totul alte criterii decât cel al competenţei profesionale841. în Opere. şi alte lucruri de-acestea de mare politică europeană”. în Opere. pe când cauza acestei întreprinderi e gheşeftul în linia întâia. ceea ce implica şi posibilitatea producerii unor casă a satelor s-au strivit sub roţile regelui Stroussberg. De asemenea. idem.el dorea să convingă opinia publică şi oficialităţile de resort de necesitatea nemaiîncheierii de către statul român a nici unui contract de concesiune feroviară840. Am dedus din această socoteală ca circulaţie şi transport sunt numai pretexte mărturisite cu mină gravă în public. un pod de trecere pentru oştiri împărăteşti. el era de părere că apariţia posibilităţii de transport feroviar al mărfurilor nu ar fi trebuit să conducă la abandonarea transportului lor pe reţeaua râurilor interioare. acesta va fi de zece ori mai mic decât anuitatea ce-o vei plăti.

alături de cel al independenţei faţă de cele trei puteri ale statului . după propunerea Consiliului de Miniştri şi cu aprobarea regelui. el trebuie să fie cu totul independent de minister şi de curentele politicii militante”. ca printr-o manipulare abilă a opiniei publice. un bun (competent n. astfel încât să-şi poată exercita prerogativele „cu totul neatârnat şi de minister şi de Mihai Eminescu.care poate fi şi de formaţie tehnică848 -. ar fi cauzat victime omeneşti842. „de preferinţă. XII. trebuie să fie ales pe criterii total nepolitice849 şi să întrunească în sine (în persoana sa n. De la un timp încoace…. iar pe de alta. El era de părere că la baza exercitării actului de conducere a instituţiei în cauză trebuie să stea principiul unităţii de voinţă şi acţiune. cu vederi clare. Totodată.) administrator e de preferat”.) şi rigid (incoruptibil n. ibidem 850 ibidem 851 ibidem 843 842 224 .accidente.n. pag. selecţionată. 222 ibidem. Trebuie revocată direcţia actuală.n. 221 844 „Cel dintâi remediu e negativ. din săbiuţe vânătoare de diurne şi din advocaţi. care. dintre bărbaţii ce au dovedit o capacitate deosebită de administrare”846. mult mai numeroase decât cele ale amănunţimilor tehnice. 222 845 ibidem 846 ibidem 847 ibidem 848 „El poate fi şi un om tehnic. ar fi dat posibilitatea străinilor .. În acest sens. în Opere. vol. el trebuie să fie inamovibil şi să nu poată fi revocat decât în condiţiile în care se revocă personalul inamovibil”851.. cu caracter just şi onest. dar exigenţele de pură administraţie fiind.n. ibidem 849 „Ales fără nici o privire la convingerile sale politice. pag. Întrucât „mersul unui serviciu atârnă mult de autoritatea ce-o inspiră un bărbat cu judecata rece şi incisivă.executivă. Mihai Eminescu propunea ca la cârma Administraţiei Căilor Ferate să fie numită „o singură persoană”845.şi faţă de cercurile politice militante. nici înfricoşat de un cuvânt al lor de intimidare”847. Motivul revocării e incapacitatea dovedită în toate”.) încrederea întregii ţări”850. pag. compusă din politicieni. ibidem. „ales pe viaţă de corpurile legiuitoare. respectivul conducător . pe de o parte. pentru acest post. să discrediteze liniile ferate române843 -.. dar de-o extremă importanţă. Mihai Eminescu considera destituirea conducerii respectivei instituţii drept cea mai urgentă şi importantă măsură ce se impunea a fi luată în vederea asigurării siguranţei traficului844. care să nu se lase nici ademenit de zâmbetele protectoare ale oamenilor zilei. legislativă şi judecătorească .

mai cu seamă. Urma ca Administraţia să fie răspunzătoare legal pentru cazurile de accident861. iar nu după alte consideraţii. pag. acest înalt responsabil trebuie să fie total independent faţă de minister. dar în condiţiile în care se instituie supravegherea exercitării lor prin „delegarea unui consiliu de supraveghere. 223 856 ibidem 857 ibidem 858 ibidem 859 ibidem 860 ibidem.n. să cunoască pe fiecare în parte după meritul lucrului şi al valorii ce produce în serviciu.) care să-l conducă să fie interesul serviciului” . 222 861 ibidem 853 854 852 225 .. toate celelalte organe ale statului fiind ţinute să-i dea ajutor în caz de necesitate”860. iar organele de justiţie să primească sprijinul unei comisii de experţi feroviari care – punându-le la ibidem ibidem ibidem 855 întrucât „prin organizarea ce s-a făcut de Direcţia Princiară. cu „vreun bărbat din Europa ce e distins în administraţia de căi ferate – care a avut asemenea misiuni în state mai înaintate –„856.corpurile legiuitoare”852. dar pe care „să-l aibă alăturea ca sfătuitor. consultându-se.n. Probă sunt accidentele”. Mihai Eminescu sugera că „îngrijirea de siguranţa publică şi supravegherea ei pe drumurile de fier să fie lăsată în seama directorului sau administraţiunii căilor ferate. pentru aceasta.) în faţa ţării despre buna întrebuinţare a banului public” . În efectuarea acestei reorganizări directorul „va căuta. compus din membri ai corpurilor legiuitoare. ar fi o garanţie mai mult (suplimentară 853 n. Iar. prima sa îndatorire este aceea de a reorganiza instituţia855. poziţia sa trebuie să fie analogă cu aceea a oricărui director particular de drum de fier”854. din preşedintele Curţii de Casaţie consiliu care. ibidem. iar nu ca funcţionar”857. putând cere seama de gestiunea direcţiunii şi putând fi consultat la fixarea bugetului. din preşedintele Curţii de Conturi. pag. să pună pe fiecare la locul său şi singura consideraţie (singurul criteriu 858 n. serviciile au fost dezorganizate cu desăvârşire. după instalarea în funcţie. mersurilor trenurilor şi a altor interese generale. iar consiliul de administraţie pe care îl va forma trebui să fie alcătuit „din cei mai buni funcţionari şi bărbaţi tehnici din ţară”859. în cea a „tarifelor. Deşi în privinţa numirii şi menţinerii sale în funcţie.

dispoziţie bogata lor experienţă tehnică – să le faciliteze identificarea exactă a persoanelor vinovate.5. Pentru astuparea gropilor de pe străzile municipiului Iaşi. preocupări majore pe linia îmbunătăţirii stării de lucruri din domeniul gestionării banului public. ce o face cu acele venituri. nu ceea ce percepe statul de la contribuabili e cestiunea principală. să fie total independenţi faţă de Conducerea Administraţiei. 379 226 . ci întrebuinţarea. Marţian. s-au bucurat de atenţia unor economişti de prestigiu. IX. în disproporţie cu însemnătatea şi puterile unei ţări. Identificarea modalităţii optime de transpunere în practică a principiului echităţii fiscale şi argumentarea necesităţii utilizării judicioase a banului public.2. să aibă doar dreptul de a acorda consultanţă organelor de anchetă. precum şi stabilirea precisă a întinderii culpei fiecăreia. pag. nicidecum de a se substitui autorităţii decizionale a acestora. Marţian. Nicolae Şuţu. Dacă veniturile publice se cheltuiesc în mod improductiv. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. care să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii862: să fie specialişti reputaţi în materie feroviară. pentru a susţine luxul claselor guvernante. în Opere. să aibă calitatea de organe ale statului. 862 863 a se vedea pentru detalii. Mihai Eminescu propunea folosirea de pietre ce puteau fi extrase din carierele aflate în apropierea oraşului863. Enric Winterhalder şi Ion Ionescu de la Brad. să fi lucrat nemijlocit în domeniul exploatării căilor ferate. Sectorul financiar În materie de ban public. Aurelian. productivă sau neproductivă. Mihai Eminescu. au reprezentat şi pentru Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie P. 2. propăşirea finanţelor publice şi necesitatea creării pentru întreprinzători a posibilităţii de acces .cu niveluri de dobândă rezonabile . Comisia trebuia să fie compusă din trei membri.la finanţarea prin credit. ca: Petru S. ibidem detalii se regăsesc în. Dionisie P. vol. banul perceput nu e aproape de nici un folos pentru popor. Stradele.

n. pentru constituirea veniturilor bugetare. în Texte(.n. Constantinescu (coord. Tudorel Postolache. Ion Ionescu de la Brad militau pentru alocarea acestora în „favorul serviciului public (adică pentru finanţarea acţiunilor şi obiectivelor de interes naţional n. morale şi naţionale”870. „prin impozitul indirect. ele pot fi privite drept o singură opinie. la acea vreme. III. în Texte(.-M.). acest impozit este întotdeauna greu şi costisitor. Conştientizând.n.ceea ce nu-l fereşte. ibidem – Concepţia lui Dionisie P. vol. 865 întrucât. 10 din 17 noiembrie 1860. hotărât. Ivanciu Nicolae-Văleanu. 209 868 „Nu este în interesul dreptăţii. loveşte mai mult pe săraci decât pe bogaţi”. impozitul funciar. Ion Bulborea. necesitatea cheltuirii judicioase a resurselor financiare publice869.n.n. şi. Independenţa. 171 864 227 ... pag. de a suferi greutatea sarcinii -. la fel ca şi Mihai Eminescu. erau dimensionate în ţara noastră dările directe867. – este precis. antiproductive sau chiar imposibil de colectat pentru buget n. se pronunţau împotriva desfiinţării totale a impozitelor indirecte868. Un nou sistem financiar. din firea lui. În luaturi. Marţian este amplu prezentată în lucrările: Nicolae N.). Revista economico-politică a anului 1862. ibidem. „impozitul direct – cum e capitaţia.a doua circumstanţiind-o pe prima -. III.) şi al dezvoltării noastre materiale. dar nici în al siguranţei publice.e. contribuţiile directe cad cu mai mare greutate pe cel sărac. etc. Anale economice nr. 173 870 ibidem. Istoria ştiinţelor în România. a se desfiinţa toate impozitele indirecte ce sunt mai uşoare . Întrucât. punem. baza sistemului nostru”. Dionisie P. şi a sili pe stat de a lua (căuta n. pag. însă. Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice.. Marţian .. în privinţa identificării modalităţii optime de înfăptuire a dezideratului realizării echităţii fiscale. Totodată însă. 9-12. deci. nr. 170 867 „În sistema noastră actuală a impozitelor. pag.). prin urmare mai simţit (mai evident n. Ion Ionescu de la Brad. Marţian. pag. II şi Nicolae N. Ion Ionescu de la Brad. şi cerut de-a dreptul şi pe nume de la contribuabil. impozitele directe – datorită avantajelor ce derivă din caracteristicile lor865 – sunt preferabile celor indirecte866. 10 din 17 noiembrie 1860.) .. Independenţa. legiuitorul şi contribuabilul preţuiesc (evaluează corect n.n. într-un mod pe faţă. nr.Ei considerau864 că. Ştiinţe economice 869 „Economia în cheltuielile publice aduce economie de venitul cetăţenilor (conduce la nespolierea veniturilor contribuabililor n. Un nou sistem financiar. comună ambilor economişti.)”. 169 866 Deoarece.n. opiniile exprimate de Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie P. 1862.) greutatea sarcinii şi-şi dau seama de chipul cu care li se fac lovituri (adică de pragul deasupra căruia obligaţiile fiscale devin ruinătoare pentru contribuabili şi.) refugiul la contribuţii directe”.). contribuabilul este lovit fără ca să poată a-şi face o socoteală curată (exactă n. ca şi în daturi. Constantinescu.căci sunt facultative şi le poartă cei mai avuţi -. în O. ca. de pildă.se interconectează organic . pag. o serie de economişti. patenta. ţinând cont de modul inechitabil în care.).departe de a fi divergente . implicit.

aceleaşi elemente anorganice se prefac. în putere să opereze schimbări873 asupra formei. la combinarea unor materii anorganice în materie organică. Cu planta produsă se hrăneşte animalul şi. * Propunerile formulate de Mihai Eminescu în vederea îndreptării stării de lucruri din domeniul constituirii şi utilizării resurselor financiare publice vizează . cu statut de condiţie sine-qua-non. a fenomenului cametei. înfiinţarea unei puternice bănci centrale şi al unor solide alte instituţii de credit . în lână.diminuarea datoriei publice şi întocmirea cu realism a bugetului de stat.. în lapte. ibidem 872 871 228 . astfel.. 141 „Omul nu poate scădea sau adăuga la materia existentă un atom măcar”. ibidem 873 „Eternă. pe deplin. a finanţării activităţilor economice la un nivel de dobândă moderat. îmbracă şi Mihai Eminescu. apoi se ţese şi aşa mai departe”. El îşi construia strategia de înfăptuire a echităţii în materie de impunere sub forma unui raţionament euristic. se impunea. dar îi stă. prin schimbare de formă. ibidem 874 „A produce cereale nu va să zică decât a da materiei o schimbare de formă. de la sine.în manieră implicită . pentru contracararea. şi . N. A creşte turme e o schimbare de formă.Totodată. Astfel.în mod explicit transpunerea în practică a principiului echităţii fiscale şi eficientizarea cheltuirii banului public. Winterhalder. P.atât în sensul sporirii cât şi în cel al diminuării -. în carne. Lâna brută se-ntinde-n fire. XIII. natura ne-o împrumută să putem opera schimbări asupra ei”. cu succes. pururea tot în aceeaşi cantitate ca-n ziua cea dintâi a creaţiunii. în Opere. îndestulătoare. S. D. Dintre aceste trei categorii de schimbări numai prima „este adevărata producţiune874. A toarce e o schimbare de formă. aceea care hrăneşte pe toţi. Aurelian. finalizat prin concluzia necesităţii susţinerii „substituirii impozitelor indirecte prin cele directe”871. înţelegeau că. pleca de la premisa că omului îi este imposibil să modifice cantitatea de materie înconjurătoare872 . Ţi-ai găsit…. vol. pag. Marţian. P. locului şi posesiunii ei. Şuţu şi E.. a ajuta. adică. precum şi pentru asigurarea. aşa după cum deja am arătat.

mai avut. şi maşini. că cel mult a treia mână este deja a consumatorului şi că nu trec din mână-n mână spre a se scumpi în mod artificial. poduri. se-nţelege. cu atât un popor e mai liber. şi ţesături de toată mâna. consumatorul asemenea. prin comisiuni etc. sacagii. funcţionari. de adevărata producţiune”.încep să constituie principalul izvor „În realitate. Căci. pe când celelalte două sunt improductive877. canaluri. de schimbările de formă. Schimbările de posesiune – actele de transmisiune – sunt. absolut toate dările sunt plătite. cele mai bănoase. ibidem 876 ibidem 877 „Drumuri de fier. amândouă. De aceea. ibidem 882 ibidem. nu înaintează decât schimbări de loc. şi. trăieşte nu din schimbări de formă. în rangul întâi intră mijlocirea şi clasele mijlocitoare . mai sănătos. că acestea nu pierd nimic prin transporturi îndelungate. ibidem 880 ibidem 881 „Afară de activitatea ţăranului şi a brumei de câţiva meseriaşi pe care-i avem şi noi. la urma urmelor. mai morală s-ar putea imagina decât cea directă? Oricare factor economic ar fi un producător real şi el însuşi ar hotărî cât din puterea sa de producţiune are să dea statului”880.negustori. Schimbările de loc sunt improductive şi. cu atât mai mult folos are şi producătorul şi consumatorul. În locul seriei fireşti de schimbări de formă. birjari. hamali. cu toate acestea. advocaţi. şi.. actele de transmisiune . „cu cât diversitatea de ocupaţiuni productive e mai mare într-o ţară. producţia se-aruncă în rangul al doilea.încalţă pe toţi.. Reprezentanţii lor sunt samsarii de tot soiul.”. pe advocaţi”. trăsuri. Factorii de căpetenie ai tranzacţiunii economice sunt atât de despărţiţi. cu cât necesitatea de negustori e mai mică. toate. plăteşte în definitiv toate dările875”876. însă. ci. cu cât mai puţine se fac.care deţin cea mai mică pondere în cadrul celor trei categorii enunţate -. Tot costul acestor nenumărate mediaţiuni se scade din valoarea naturală a produsului. etc.. în adevăr.142 875 229 . parte din transmisiuni. întrucât în ţara noastră schimbările de posesiune predomină în detrimentul celor de formă881 . singurele producătoare. pag. o sumă de lume. producătorul dă mult pentru a primi puţin în schimb.. neuitând. dacă nu toată. se şi confundă uneori. Din păcate. cu atât darea directă caută a se recomanda mai mult”878.adică acelea „asupra cărora se percep dările indirecte”882 . cu cât preţul alimentelor se apropie mai mult de cel al fabricatelor. printr-o lume întreagă de intermediari. parte din schimbări de loc. cele mai improductive din toate. ea fiind corelatul producţiei omnilaterale879. ce dare mai dreaptă. care. „dacă ne-am închipui că-n ţara noastră se produce tot ce ne trebuie: şi grâu. ibidem 878 ibidem 879 „Producţiunea omnilaterală corespunde cu darea directă”. vine seria de schimbări de loc şi nesfârşite schimbări de posesiune. încât nu se simt reciproc.

Iar dacă. mai adăugăm şi faptul că. de ajunge că nu mai ştie ce poate ori nu poate”887. Mihai Eminescu înţelegea că. iar pe de alta. dările indirecte se răsfrâng întregi asupra producţiunii şi tot producătorul le plăteşte. statul nemaiputându-şi permite „a face înnoituri de prisos . ci transmisiunea. vol XIII. care să-i permită micşorarea. 142. întreaga producţie naţională fiind astfel profund afectată884. în Opere. semnificativă. iar nicidecum că plata lor îi lasă substanţa financiară nealterată. ibidem. 885 Mihai Eminescu. 139 886 ibidem 887 ibidem 888 ibidem 889 idem. Ţi-ai găsit…. în locul întâi. Un semn al declasării…. înţelegem de ce Mihai Eminescu considera că „darea directă ar fi singura dreaptă şi singura care are un element de moralitate în ea”888. pag. în timp ce în cazul dării directe.„idealul politicii „Se-nţelege că actul economic nemaifiind producţiunea. dar le plăteşte mai pe nesimţite decât pe cele directe”. a faptului ca majoritatea mărfurilor aflate pe piaţă – inclusiv multe dintre cele de strictă necesitate – poartă în ele astfel de impozite. în cel al dării indirecte un popor întreg „este exploatat pe nesimţite. Totodată. pe de o parte. a dificultăţii pe care o întâmpină în cuantificarea exactă a ponderii lor în preţul fiecărui articol cumpărat. la cele deja prezentate. în Opere. „un financiar nu poate alege sistemul care e mai bun. oamenii „sunt în stare a simţi când marginea impozabilităţii s-a atins pe deplin”885. deoarece „regimul economic al unui popor hotărăşte regimul lui financiar”892.. suportatorului impozitelor indirecte. Prin formularea le plăteşte mai pe nesimţite decât pe cele directe. ca urmare.impozabil883. 141 890 ibidem 891 ibidem 892 ibidem 893 ibidem. 141 884 „În ultima linie. întrucât „politica impozitelor nu e un act de liber arbitru”890. îi este cvasiimposibil să-şi alcătuiască un program de achiziţii şi consum. dările directe . 142 883 230 . vol. asupra actelor de transmisiune încep a se plăti dările”. ci acela care e mai aplicabil şi dă rezultate practice mai imediate”891.când de unde n-ai ce lua nici Dumnezeu nu poate lua -”886. Dar – continua el – deşi „dările directe sunt direct resimţite de popor şi opinia lui se formează mai lesne pentru sau contra unui guvern când darea e directă şi nu i se escamotează pe nesimţite din buzunar”889. Mihai Eminescu consideră că. pag.. a sarcinii fiscale indirecte. pag. graţie faptului că li se adresează fără ocolişuri. pag. iar „producţiunea unilaterală şi preponderarea actelor de transmisiune corespunde cu darea indirectă”893. XIII. pag. ibidem.

pag. prin cheltuielile făcute i se uşurează oricărui producător condiţiile în care munceşte. în toate cazurile. mari carenţe organizatorice n. încât producţiunea creşte în proporţie cu cheltuielile ibidem. Fiind ferm convins că în materie de ban public „nu ceea ce percepe statul de la contribuabili e cestiunea principală. pag. regim industrial. De aceea. dar serviciile pe care statul le aduce în schimb cu banul contribuabilului sunt nu numai echivalente. 52 900 ibidem 901 ibidem 902 ibidem 895 894 231 . statele care percep mai multe dări ar trebui să fie cele mai bine organizate. Nici un partid politic „nu poate substitui dărilor indirecte pe cele directe fără ca societatea însăşi să fi ajuns a suprima enormele sume ce le mistuie mijlocirile de tot felul. ci întrebuinţarea productivă sau improductivă pe care el o face cu acele venituri899”900. „lucrul s-ar putea exprima astfel: regim comercial. Laudele pe care foile guvernamentale…. dare indirectă. ci întrec cheltuiala făcută”902. idem. România. fie pentru necesităţi politice chiar. Timpul. să atingă un stadiu relativ înalt de dezvoltare economică. banul perceput nu e aproape de nici un folos economic pentru popor”901. pentru ca să poată transpune în practică principiul echităţii fiscale trebuie. ci sunt „rezultatul dezvoltării şi stării economice a unui popor”896. pag. Acolo „prin sumele ce le consumă mecanismul statului se înlătură piedicile ce se opun producţiunii şi schimbului. sintetizat. întrucât. în Opere.n.„nu se pot introduce a priori”895. în opinia sa. Mihai Eminescu – evidenţiind necesitatea alocării în scop productiv a resurselor financiare – arată că dacă veniturile publice „se cheltuiesc în mod improductiv. fie pentru a susţine luxul claselor guvernante. totuşi. dar lucrul nu este tocmai aşa (adică acele state au. 142 898 ibidem 899 Căci.”.unde „vedem în adevăr bugete foarte mari. XII. 141 ibidem 896 ibidem 897 ibidem. în disproporţie cu însemnătatea şi puterile unei ţări. Germania şi Anglia .). un semn de fericire. Numai când aceste sume enorme se economisesc de către producători şi consumatori se poate proceda la darea directă”898. mai întâi. Aşadar.ca de exemplu Franţa. vol. ar trebui ca şi România să adopte în privinţa administrării banului public politica practicată de unele state apusene . dare directă”897. „dacă sporirea pur şi simplu a veniturilor statului ar fi.financiare”894 .

nemaiadmiterea de venituri bugetare fictive. corelarea dimensiunii sarcinilor fiscale cu capacitatea contributivă a plătitorilor de impozite.n. 2. ci o gimnastică a întregii individualităţi a omului. Dionisie P. îndeosebi. Consideraţiile pe care Mihai Eminescu le-a formulat asupra stării de facto a domeniului bugetar. Elevul nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine. Marţian şi Enric Winterhalder. media vieţii fiecăruia devine mai lungă. avocaţi şi candidaţi la funcţii publice . în viziunea sa: raţionalizarea cheltuielilor publice. Alexandru D. ingineri.6. spre a produce economişti. o generaţie şi mai viguroasă. a cărei acţiune se simte. precum: Petru S. Învăţământul Şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine. ba nici cea morală. ci un om care-şi exercită toate puterile inteligenţei. De asemenea. ne îndreptăţesc să considerăm că. mecanici. în loc de versificatori. sub care geme. totodată.ce ne-a dat până acum -. ei au militat. pe baza aceloraşi consideraţii. putem afirma că el milita pentru înscrierea în buget a unor venituri corelate cu posibilităţile reale de generare a lor de către ramurile economice de la care urmau a fi colectate şi alocarea de către Camerele legiuitoare a întregului timp şi a întregii seriozităţi cuvenite dezbaterilor privind bugetul. Dionisie P. copiii sunt crescuţi în condiţii mai bune decum fuseseră părinţii lor. meşteri şi artişti (adică specialişti n.). nu se poate îndrepta. fiindcă bunăstarea e condiţia bunului trai. pentru preponderenţa ibidem „Până ce instrucţia naţională nu va lua o direcţie mai realistă. în toate ramurile lucrărilor omeneşti”.statului şi viceversa. şi mai aptă pentru producţiune ia locul celei ce se stinge”903.2. căci. Xenopol. Marţian. Aurelian. instrumentul de înfăptuire a oricărui progres real este ştiinţa realului. astăzi. precum şi a cauzelor care au determinat-o. întărindu-şi aparatul intelectual şi ridicându-şi. Formularea de propuneri destinate propăşirii învăţământului românesc a constituit una dintre preocupările de seamă ale unor remarcabili economişti.. 904 903 232 . respectarea intereselor ţării la încheierea şi la răscumpărarea concesiunilor publice. constituiau priorităţi strategice. nivelul moral. Bunăstarea fiecărui individ sporeşte şi. Înţelegând necesitatea orientării învăţământului pe un făgaş pragmatic904. starea noastră materială. chimişti.

… Împăratul Napoleon al III-lea a zis odată: Viitorul este al flegmaticilor. Dar chestiunea nu este aici. Istoria ştiinţelor în România. o are numai pentru că acoperă goliciunea corpului. Să ne silim.e. lectura cărţii Devoir de Jules Simon îi va fi mai profitabilă decât aceea a lui Cicerone De officiis. 1861. Ea trebuie să ţină cont de trebuinţele reale ale vieţii şi ale secolului .-A. care-i înmulţesc puterile într-un mod nemăsurat”. Anale economice. încredinţaţi că. Să creăm. De aceea. producători în toate ramurile activităţii omeneşti. dacă veşmântul are o oarecare importanţă. nr.să precumpănească în ea. a întipări adânc această gândire în mintea şcolarilor noştri. va veni o zi când. şcoli unde să învăţăm a lucra decât a vorbi.e. de asemenea. să se ocupe mai puţin de trecutul şi mai mult de prezentul popoarelor. Instrucţie profesională. neavând aceleaşi ajutoare ca şi noi. dar cu atât mai bine româneşte şi alte limbi vii. Constantinescu. şi Nicolae N. care consideră că trebuie să se reţină. copiii în mijlocul capodoperelor celor trei antichităţi clasice ale noastre. ibidem.. consimt bucuros la aceasta. 394 905 „Partizanii studiilor clasice.) României”. consider că. Noi nu ne depărtăm prea mult de această gândire. dacă se cuvine unei naţiuni ca studiile liberale să le aibă în onoare. Anale economice. Culegere de studii.ediţia a II-a.). Ivanciu Nicolae-Văleanu. … Prin ce întâmplare cei vechi sunt stăpânii gândirii umane? Dacă ar voi cineva să spună că ei au avut mai mult merit decât noi. pentru renunţarea. „Căci. Nu este vorba de a declara biruitori. „este neapărat a se face o prefacere totală în sistema instrucţiei noastre publice. pag. Ion Bulborea.învăţământului real faţă de cel clasic905 . mai instructivă decât Povestirile lui Herodot. aşadar. este a voi să avem oameni astfel precum ne face trebuinţă pentru a corespunde destinaţiei (necesitaţilor n.. Să fim. pentru a-i învăţa să gândească . aritmetica înaintea poeziei. lectura Cosmosului îi va fi mai folositoare decât Istoria naturală de Pliniu. încuviinţând că viitorul este al oamenilor care lucrează. ce sunt groaza şi tortura vârstei tinere.nepronunţându-se. a Istoriei Egiptului de Champollion-Figeac. Generaţia viitoare s-o pregătim pentru activitate. mult timp. Junimea să înveţe mai puţine limbi moarte. Xenopol citează. că vorba nu e decât veşmântul ideii şi că. ci. în totalitate. la studiile clasice906. şi limbile moderne înaintea temei greceşti”. în O. în O.n. ci şi agricultori. Editura 233 . Aşadar. idem. însă. cu atât mai mult este de trebuinţă a înmulţi studiile practice şi a da tuturor puterilor producătoare scumpele pârghii ale ştiinţei şi ale artelor. Tudorel Postolache. unde se învaţă.făcându-i să se familiarizeze cu stăpânii gândirii umane -. ci de a instrui tinerimea. ştiinţele fizice înaintea versurilor latine. 396 – Concepţia lui Dionisie P. în lucrarea „Studii economice” . şi aceasta.-A. III-IV. Alexandru D. 304. înainte de toate. Din gândirea economică progresistă românească. înainte de toate. pun un preţ foarte mic pe puterea intelectuală a timpurilor moderne. 9-12 din 1862. pag. 305. industriali şi comercianţi. Trebuinţe române în oglinda expoziţiunei universale din London. Marţian este prezentată amănunţit în lucrările: Ivanciu Nicolae-Văleanu (coord.. ceea ce este trebuincios vieţii practice. grijile existenţei materiale asupra speculaţiilor cu idei metafizice. Cel mai bun mijloc de a grăbi sosirea unei asemenea zile este acela de a înmulţi şcolile profesionale. întocmai precum în viaţă. Ştiinţe economice. trebuie să piardă din tărâmul bugetului şi să fie înlocuite cu realitatea. A voi să pregătim şi să creştem nu numai literaţi. pag. orice frază ce nu va fi expresia unei gândiri va fi expusă ridicolului. exprimându-şi totodată adeziunea la conţinutul lor. nu pentru a-i face să vorbească limba lui Homer sau a lui Horaţiu. iar nu al oamenilor care vorbesc. unde se predă geografia înaintea mitologiei. Abstracţiile.

Simplul fapt că mişcarea bogăţiei într-un popor e supusă unor legi. Anale economice. 20.e. 1862. pag. Xenopol.a. în Alexandru D. Convorbiri literare.) va fi chemat a juca un rol public. Cei vechi sunt admirabili şi. I-IV. 305 907 „Trăim într-un timp şi în nişte împrejurări care ne impun cunoştinţa. este de o mare însemnătate. în O.12 din 15 iunie 1893.) lor respectivă. recunosc că cultura clasică este o podoabă a culturii.). cel puţin a elementelor ştiinţei care se ocupă cu regulile generale cărora le sunt supuse producţia. în O. librăriei S. Aurelian.. când suntem în stare de a-i aprecia. din contra. circulaţia şi consumaţia bunurilor. în O. „Învăţătura unui popor trebuie să corespundă cu nevoile şi aspiraţiile sale..m.rândurile scrise de Dionisie P. idem. pag. pag. nici spre aceea a societăţii în care el (individul cu astfel de convingeri n. Marţian în studiul „Trebuinţe române în lumina expoziţiunii universale din London”. Petru S. în timpul în care trăim. ataşându-ne de chestiuni vane de formă. în O. când şi cum? La terminarea studiilor noastre din copilărie.e. cum am mai zis-o şi de alte ori: pâinea înainte de toate.e. De aceea.n.n )..-A. ci în întreg şi în modul de a pătrunde şi a se folosi de odată . dar.ca un tot unitar n. „am fi rău înţeleşi dacă s-ar crede că dispreţuim literele.) de ocazie a relelor ce se ivesc.-A. Instrucţie profesională. şi aceste cunoştinţe le dă studiul economiei politice”. Apoi desigur ca nu va mai fi nici spre paguba individului.n. repartiţia. Xenopol. Marţian.n. nevoile şi aspiraţiile românilor. Dar.d. anul V.. Culegere de studii. Craiova. nu numai ca este vătămătoare pentru interesele fiecărui cetăţean. Xenopol este făcută în lucrarea: Ivanciu Nicolae-Văleanu (coord. Bucureşti.O prezentare detaliată a opiniilor lui Alexandru D. 22. 1871. care este bunătatea (eficienţa n. în O.) mersul lucrurilor. pag.e-X.e. Din gândirea economică progresistă românească. nr. dar înlesneşte.n. 105 . 906 „Nu sunt un om care să nesocotesc învăţământul clasic. după caz. Când ar fi mulţi oameni în societatea noastră care să aibă asemenea convingeri căpătate prin studiul lent al şcolii. de aceea. pag. . Alexandru D. le suntem datori totul şi le iubim cu un amor fără margini. propagarea erorilor asupra chestiunilor celor mai vitale pentru societate”. atât economice cât şi naţionale. Revista ştiinţifică. Lipsa unor asemenea cunoştinţe.e. aprofundarea cunoştinţelor economice907. de a şti ce este sistemul liberului-schimb.-M. atunci am vedea schimbându-se (în bine n. ei trebuie să fie citiţi şi meditaţi (studiaţi. când se pot aplica pentru a produce rezultate bune ş. cât nu s-ar crede. Din contra. şi ce este acela al protecţionismului. „Economia naţională”. O. Şi atunci trebuie să se citească nu pe fragmente. nr. XXII. 1888. tehnice908 şi agricole909.. 234 . Despre importanţa învăţământului economiei politice. pag.n. Aurelian. şi nu prin îndreptări şi meremetisiri (cârpiri n. Petru S. 15 din 15 septembrie 1870. precum se obişnuieşte prin şcolile noastre. Samitca. înţeleşi şi aprofundaţi n. deprinderea şi. nr. 1882 . LXXII.Aceasta întrucât. Dar.-X. cine rămâne numai cu învăţământul clasic se alege cu clasicismul”. că îndreptarea bunăstării materiale a unui popor este condiţia cea dintâi a oricărui alt progres. „Din aceasta ştiinţă se poate învăţa foarte mult. I. că această îndreptare trebuie făcută prin mijloacele generale aplicate asupra întregii ţări.-A.”. Dionisie P. Elemente de economie politică. reclamă ca copiii lor să cunoască cum se măreşte dezvoltarea economică a unui popor.de deosebitele părţi ale doctrinelor lor”. în opinia lor.

pentru ca să avem o deplină cunoştinţă despre obiectele şi mijloacele comerţului şi despre modul de a conduce o asemenea întreprindere. trebuie să mărturisim că agricultori inteligenţi nu mai întâlnim în ţara noastră. nr.) şi valoarea (eficienţa activităţii n. „agricultura a ajuns – pe plan mondial n. – în zilele noastre o ştiinţă. în O. Totodată. fără îndoială.-M. Petru S. pag. Anale economice. Aurelian. în O. în O.n. 241 909 „Cu toate că agricultura ne este mai unicul izvor al averii.-M.. II. ci şi politică”.) cel al ştiinţelor juridice. la atingerea de către persoanele activ-participante la viaţa economică. Studii sistematice în economia politică.) lacuna de maşini lucrătoare şi de oameni trebuincioşi la ele”..n. Instrucţia agricolă. 357 908 Întrucât. dar..-X. odată agricultura şi industria înstrăinate nu mai poate fi scăpare pentru un popor . în O. aşa cum deja am arătat. studiul este. Cotropirea economică va reuşi dacă nu dezvoltăm învăţământul profesional. Studii economice. „doctrinele economiei politice sunt un studiu nu numai nu mai puţin important decât (cel puţin tot la fel de necesar ca n. prin şcoli. pag. 72. pag. Revista ştiinţifică.n. 1860. dar nedispensabil. „pentru a cunoaşte legile care mişcă viaţa economică şi pentru a înţelege marele adevăr civilizator: că. Marţian. „astăzi cotropirea economică este mai de temut decât cea politică – căci.-M. la crearea unor astfel de oameni”.-A. ea se află în primitivitatea tradiţiunii”. Economia socială. A pretinde dar că neguţătorii cei mai neînvăţaţi fac trebi mai bune este nu numai a nega învederate adevăruri. 44. trebuie ca statul să lucreze. Marţian. pag.e. Întrucât din dezvoltarea ei se simte armonia intereselor.. cu ruşine. aşa cum am mai precizat. în O.. Dionisie P. pag. în O. Dionisie P.e. Instrucţia comercială. 116. pentru ce cerem cea mai întinsă instrucţie a agriculturii pentru poporul nostru”.dezvoltarea învăţământului profesional la noi în ţară este o chestiune de importanţă nu numai economică.n. cu cât folosim mai mult tuturor.-M. 256. 356. 1860. Dionisie P.. 24 din februarie 1872. idem.e.. în O. şi din cunoştinţa acesteia se poate aprecia trebuinţa (utilitatea socială n.e.contribuie esenţial. Mai mult. Instrucţia agricolă. idem. 256 235 .-M. a unui înalt randament al muncii şi/sau a unei ridicate eficienţe decizionale. prin urmare dânsul este inamicul culturii. Iar. îmbunătăţirea metodelor de cultură trebuie să pornească de la cei mai inteligenţi. Revista economico-politică a anului 1864.. „Iată.e. cu atât ne sunt şi interesele particulare mai îndestulate. Deoarece.) instituţiilor statului. pag. Marţian.n. şi încă una din cele mai grele. o împiedică. II. Alexandru D. Anale economice. pe cât ne trebuieşte pentru a învăţa oricare ram al activităţii lucrative. pag. Xenopol. … Căutaţi numărul celor care au primit o instrucţiune comercială şi al celor care nu au avut parte de ea. chiar aşa de neapărat trebuincios. şi fiindcă.e.e. II. direct sau indirect. „crearea de institute naţionale pentru tehnică şi mecanică ne este necesară pentru a îndeplini (a acoperi n. ci este a afirma că: comerţul în loc de a înainta dezvoltarea indivizilor. economia politică reîntregeşte ştiinţa dreptului şi permite înţelegerea ei deplină”. faceţi apoi asemenea cu numărul comercianţilor căzuţi dintre ceia şi ceştia şi veţi vedea cu cât este mai sigur în ale sale neguţătorul instruit”.

căci într-altfel de chip ar trebui să admitem că oamenii de stat şi adunările legiuitoare din acele ţări sunt compuse din persoane glumeţe. Martian în revista „Anale economice”. după întoarcerea lor. Dionisie P. scule. în Texte(.e..-M. Anale economice. Enric Winterhalder.e. cu două luni de zile mai înainte. adică o universitate a industriilor”. cu mii de galbeni – trebuie să alergăm la străini. ca să se trimită în Belgia câţiva juni pentru a învăţa meseriile cele mai de lipsă şi. „fără şcoli comerciale.n.-M. 356. dar n-avem nici o industrie şi trăim numai prin agricultură? De aceea. economic911 şi agricol912. nr.-M. Românul. 16 din 1 octombrie 1872. să fie însărcinaţi a dirija şi a învăţa pe alţii”. înaintea unei semi de oameni.rândurile scrise de D. în Alexandru D. state ca Franţa şi Germania nu-şi cheltuiesc banii în zadar. să nu lase să treacă anul 1873 fără a se îndoi (dubla n. pag. învăţământul agricol să înceteze. 16 noiembrie 1863.ediţia a II-a. I.. III. Nu. „şcolile de meserii şi muzeele industriale ce s-ar putea întocmi (înfiinţa n.n. 105..e.) numărul locurilor în şcolile profesionale. A. în O. pag. Marţian. 355. înainte de toate. Dionisie P. Şi. subscriind la conţinutul lor. în lucrarea „Studii economice” . ca să nu trebuiască să trimitem comisiuni în străinătate. Xenopol. 1860. în capitala României. nici comerţ naţional activ. încât i se consacră milioane (de unităţi monetare n. ei recomandau constituirea unei puternice reţele de învăţământ tehnic910.). au trebuinţă de şcoli de agricultură. Craiova.. Tarifa vamală reformată. după trebuinţele industriale locale şi. unde numărul comercianţilor urcă la mii”. asemenea şcoli să existe cel puţin pentru două judeţe una.e.De aceea. II. fiindcă nevoile ţării reclamă ca. ne trebuie un polytechnicum. nu vom avea niciodată camere comerciale. D. De aceea. Editura librăriei S. când ni se strică fierul plugului. unde agricultura este atât de înaintată şi unde industria a făcut progrese uimitoare.-A. adică o academie sau facultate de comerţ. În plus. care nu numai că suntem înapoiaţi în raport cu acele ţări.. instrumente. „guvernul este dator comerţului cu o şcoală mai înaltă.) în fiecare an. Instrucţia comercială. P. pentru câtva timp. ar fi de trebuinţă. pag. este timpul ca dizgraţia căreia a căzut.. 60 911 „Lipsa de instrucţiune comercială este cea mai mare piedică în silinţa de a ridica comerţul naţional”. Samitca. Petru S. Marţian.e. care să „Fiindcă şcolile noastre nu produc decât poeţi şi advocaţi. Faţă de cele prezentate. De ce trebuie să facem industrii. dacă asemenea ţări. … Ne trebuie. Duana. considerăm că. ce să mai zicem noi. „rugăm pe cei care au pâinea şi cuţitul în mână. în O. 1882 . Xenopol citează. înseamnă că necesitatea lui este adânc simţită. pag. Revista Ştiinţifică. Trebuinţe române în lumina expoziţiunii universale din London. este dator să ajute înfiinţarea şcolilor secundare de comerţ…şi a şcolilor inferioare de acest fel în oraşe. în O.) pe lângă ele. Dionisie P. pag.n. 268. în O. 910 236 . când ni s-a oprit maşina – ce am cumpărat-o.-X. Şi apoi. în O. haine. înainte de o universitate de ştiinţe. iar contribuabilii sunt nişte copii când tolerează să li se cheltuiască banii pentru instituţiuni de capriciu. când ne trebuie cizme. Dezvoltarea gustului pentru meserii.. Marţian. când ni se frânge o roată. 437. şi încă ne ţinem fericiţi când îi avem între noi. 1862. Aurelian. Moneta română. 48 912 „Dacă în toată Europa cultă învăţământul agricol este atât de încurajat. ci numai parodia lor”. sunt cele mai nimerite mijloace de a salva meseriile – prin înfăptuirea alianţei dintre artă şi meserie –“. şcoli profesionale organizate şi răspândite prin judeţe. pag. De aceea.

„statul trebuie să instituie numeroase şcoli de agricultură prin districte şi să înfiinţeze o şcoală centrală de agricultură cu profesori aduşi din străinătate. se cere. nr.-X. ca acei ce i se vor deda lui să câştige din el. că trebuie neapărat evitată considerarea învăţământului real drept panaceu universal al dezvoltării economice913 şi că. nr. 34. însă. Totodată însă.) de a introduce industria şi comerţul în mâinile românilor (în sens larg: de a propăşi ansamblul economiei naţionale n.n.) locuitorilor ei”. Direcţiunea învăţământului nostru. pentru că numai din această îndeletnicire se câştigă ceva bani în ţara noastră. independenţi.e. II. Alexandru D. Economia naţională. Avem destui vătăşei. dând dovadă de mult realism. pe crearea condiţiilor economico-sociale favorabile respectivei dezvoltări914. considerând-o drept condiţie sine-qua-non a înfăptuirii unei dezvoltări sănătoase a economiei naţionale. pag. viaţa noastră economică depinde de agricultură”. fuge de industrie. care să încerce a aplica ţării noastre acele metode perfecţionate ce s-ar putea potrivi cu starea economică. pentru produsele fabricate. piaţa de desfacere. repet. pentru că a se ocupa de ea în starea în care ne aflăm este a hotărî. adevăratul metod (cea mai eficientă metodă n. avem trebuinţă de oameni inteligenţi.e. ştiinţa producerii obiectelor sale este numai una dintre condiţiile acestei prosperări. D. mai cu seamă. în O. 35.. a se vedea pentru detalii ibidem pag. pag. atrăgeau atenţia opiniei publice. căci. 116 913 „Ocupaţiile productive ale unui popor nu sunt rezultatul reflexiunii sale instinctive şi inconştiente. Şcoala. în O. ibidem.n. Importanţa învăţământului agricol. accentul trebuie pus.) îi poate atrage pe oameni de a se deda acelei îndeletniciri. 10 din 1 iulie 1871. Petru S. Xenopol. pentru a face posibilă propăşirea economică a ţării. produce numai oameni ce ştiu să producă. financiară şi cu calităţile şi dispoziţiile (aptitudinile n. 302. deci. Pentru ca un ram de ocupaţiune productivă să se dezvolte. de oameni care să aibă cunoştinţe speciale de agricultură.n. 16 din 15 aprilie 1885. Studii economice.-X..n. în O.) nu este calea şcolii”. Dar înlesnirea desfacerii produselor lor. aproape. 302. prin intermediul condeiului lui A.includă atât unităţi de nivel preuniversitar. nu mai avem trebuinţă de astfel de oameni numai pentru a le plăti simbria.. 303 237 . Aurelian. când aceste roade sunt uscate pe arborele lor înainte de a se coace? Zadarnic creăm şcoli de meserii şi de comerţ dacă nu vom încuraja şi crea mai întâi industria şi comerţul”. În acest sens.e. cât şi instituţii de învăţământ superior. cine se îngrijeşte de dânsa? Şi voim ca şcolile de meserii să înflorească şi să dea roade. Numai interesul şi perspectiva câştigului îl împing spre ele. iar nu convingerea că prin ele aduce un bine ţării. Poporul nostru se dedă agriculturii. care singură (care este unicul element ce n. – A.. pag. Xenopol. a muri de foame. Pentru aceasta noi avem interes nu numai să păstram şcolile agricole pe care le avem. ci să le şi înmulţim. Revista ştiinţifică. Cea principală este de a crea. De aceea. 301 914 „Pentru ca o meserie sau o industrie să prospere. aşa cum am mai specificat. înainte de toate. pag. idem. an IX.

mijloacele protectoare nu sunt. Pensionatul normal de domnişoare.n. vol. vol. pag. decât un ajutor vremelnic: ridicarea nivelului intelectual şi dezvoltarea activităţii şi a bogăţiei sunt mijloacele fundamentale”. Nu ştim cum să ne explicăm…. amplificarea pregătirii profesionale tehnice de nivel preuniversitar în paralel cu adaptarea nomenclatorului de specializări din învăţământul superior la nevoile reale ale făuririi economiei moderne. 244 915 238 .mai eficiente chiar. 432 916 idem.sunt ridicarea nivelului intelectual al maselor şi dezvoltarea activităţii şi a bogăţiei ţării915. Mihai Eminescu „Ca să poată elementul nostru românesc să iasă învingător în lupta cea mare pentru existenţă naţională ce ni se impune (pe care împrejurările obiective ne constrâng să o purtăm n. XI. fie-n vigoare. decât însăşi aplicarea măsurilor economice protecţioniste . vol. respectarea distincţiei dintre învăţământul clasic şi cel real.n.).. „lucrul principal fiind de-a şti puţin şi bine iar acel puţin să fie ales (adică să reprezinte 917 esenţialul materiei parcurse n. pe termen lung. întărindu-şi aparatul intelectual. Am publicat în numărul de la 2 decembrie. Asemenea vechilor greci care spuneau că persoanele supuse educării nu sunt nişte vase care să fie umplute cu cunoştinţe. Mihai Eminescu. ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei. îmbunătăţirea pregătirii de specialitate şi a prestaţiei didactice a corpului profesoral. 244 917 idem. în Opere. Principalele propuneri formulate de Mihai Eminescu pe linie de învăţământ privesc redefinirea rolului şcolii în formarea intelectuală a tinerei generaţii. în Opere. Mihai Eminescu. XI. IX. a acordat chestiunii propăşirii învăţământului românesc întreaga atenţie cuvenită. pag. precum un gimnast îşi împuterniceşte aparatul fizic.* Considerând că cele mai puternice arme de care se poate sluji poporul român în marea sa luptă de păstrare a existenţei sale naţionale . pag. el opina că „şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine. ci o gimnastică a întregii individualităţi a omului. în Opere. 398 918 idem.) hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine. vol.n. la fel ca şi remarcabilii economişti ai timpului său menţionaţi anterior. în Opere. sub care geme.)” . fără îndoială. pag. XII. ci nişte torţe care trebuie aprinse. fie-n îndemânare”918. Apreciind că „temeinicia celor ştiute şi pătrunderea de ele e preferabilă unei nemistuite mulţimi de cuvinte”916. Nu ştim cum să ne explicăm…. elevul nu un (netrebuind să fie un n.

Dat fiind faptul că între nivelul pregătirii de specialitate a profesorilor şi calitatea procesului didactic există o relaţie de determinare directă . 144 922 idem. caracterul ei intelectual şi moral (corespunzătoare învăţământului clasic n. în Opere. când. în Opere. restructurarea personalului didactic existent . vol.n. 144 924 idem. prin creativitate înţelegându-se capacitatea de a forma asocieri de ordin îndepărtat – interdisciplinare – între fapte şi/sau cunoştinţe. la rezultate care nu stau în carte”.n. Mihai Eminescu milita ferm pentru ridicarea nivelului profesional al dascălilor. care corespund chiar în individ cu două soiuri de aptitudini (adică sunt corespondentele a două tipuri diferite de aptitudini individuale n. cu succes. 921 Mihai Eminescu. ibidem 920 în acest context. vol. X. 326 919 239 . de acele (obiecte de studiu n.). odată simţirile şi judecata deprinse la observaţie. vol. pag. iar nicidecum spre creşterea capacităţii de memorare mecanică.n.) a căror menire este educativă. a fost încărcarea peste măsură a programelor cu fel „Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte. iar.). de gimnazii şi de şcoli secundare în genere decât cei ce vor fi absolvit.accentua asupra necesităţii ca procesul didactic să fie orientat spre dezvoltarea inteligenţei asociative919 şi implicit a 920 creativităţii -. pag.prin adoptarea unei legi care să „stabilească. De la venirea…. <<Românul>> află că…. în Opere.n..). pe de alta. elevul ajunge. că nu se vor numi profesori de liceu. prin proprie gândire. studiile universitare”923. În acest sens el propunea. „urmare a amestecului a două serii de studii (adică a celor clasice cu cele reale n. o dată pentru totdeauna. X. care determină oarecum atitudinea unei societăţi. <<Românul>> află că…. vol. Această bază conceptuală se fundamenta pe radiografierea stării învăţământului românesc din acea vreme.prin eliminarea „postulanţilor care nu ştiu nimic”921 şi care „privesc catedrele lor ca pe nişte sinecure”922 -. pag. în Opere.primul element influenţându-l nemijlocit pe al doilea -. Baza conceptuală a pledoariei eminesciene în favoarea respectării distincţiei dintre învăţământul clasic şi cel real este necesitatea de „a se deosebi în şcoală acele (discipline de studiu n.)” . pe de o parte. pag. <<Presa>> de vineri 8 februarie….) care lărgesc activitatea ei economică şi sporesc mijloacele ei de producţiune 924 (specifice învăţământului real n. stabilirea unor condiţii de studii mai stricte pentru ocuparea catedrelor . XII. 413 923 idem. X.n.n.

) ale societăţii. 408 927 Mihai Eminescu zugrăvea imoralitatea din societatea acelor vremuri prin intermediul următorului tablou: Există „diferiţi mari oameni de stat care-şi fac din şiretlic şi neadevăr o virtute. în Opere.. nu nega utilitatea învăţământului real. totodată. o generaţie activă. că ei pot lucra mai cu succes în sfera părinţilor. în favoarea dezvoltării acestuia931 . o lipsă totală de judecată pentru orice formă de cultură care nu corespunde c-un paragraf de lege”. în Opere. XII. vol. pag. cât şi a celui real”925.n. iar „necesităţile morale ale prezentului sunt aproape înzecit mai mari decât cele materiale927”928. mai întâi. Unul din punctele statornice…. care „cresc spiritul şi caracterul tinerimii”929. am putea conserva. pag. se exprima. s-ar deştepta în elevi gustul şi simţul pentru ocupaţiunile părinţilor lor.de o manieră de sine stătătoare şi prin intermediul unor unităţi bine individualizate932. apoi o organizaţie întreaga bazată pe minciuna că poporul e cult şi bogat. De la venirea…. întrucât „ceea ce câştigă cineva prin ele. ibidem 926 925 240 . pag.n. 326 930 ibidem 931 „Dacă am avea. Discuţiunea actuală asupra reformelor…. ba. pe lângă înzestrarea cu cunoştinţele necesare.n. X. cel puţin în capitalele de judeţe. dacă sunt bine predate. cu simţ şi pricepere pentru ocupaţiunile clasei de mijloc şi.) de trebuinţele reale (adică de necesităţile obiective n. încărcare al cărei rezultat este sterilitatea atât a învăţământului clasic. bazaţi pe această generaţie. În scurt timp am putea avea. elevii din oraş şi judeţ cu mai puţină dare de mână ar putea absolvi cursul inferior de gimnaziu real la vârsta de 15 sau 16 ani.n. când clasice. astfel. pag. ibidem. de-a coordona repede orice altă materie a cunoştinţei omeneşti”930. fie materiale. cată (îi este necesar n. XI. dând dovadă de multă luciditate. a face din negru alb. am putea păşi pe calea progresului. fără echivoc. pag. am putea propăşi la timp şi la formarea de industrii”. Totodată însă. o generaţie prezumpţioasă. şi influenţa benefică pe care aceste studii o exercită asupra dezvoltării intelectului. este aptitudinea de a înţelege lesne. 409 928 ibidem. vol.. câte un gimnaziu real.n. când exacte. având convingerea. vol. fie morale”926. mai mult..) să fie de sine stătător. El aprecia. Mihai Eminescu aprecia în mod deosebit valenţele sociale pozitive ale studiilor clasice. pe când în realitate e incult şi sărac. idem. 408 929 idem. din alb negru. apoi. În aceste şcoli. posedând cunoştinţe îndestulătoare. ceea ce avem din clasa de mijloc şi. Fiind de părere că „o direcţie (o strategie de dezvoltare n.de fel de materii.) realistă a şcolilor caută să ţină seama (în sensul de este firesc să ţină seama n.) să-şi aibă institutele sale speciale”. 408. De ibidem idem. 345 932 „Susţinem că învăţământul real cată (trebuie n. de asemenea. a căror meserie consistă în a corupe caracterele prin amăgire. la care mintea e înlocuită prin viclenie. totodată. în Opere. fără saţiu şi imorală de advocaţi.

astfel. e adevărat. Dar cum se pot acestea fără educaţie profesională.. şi înţelegând că fructificarea productivităţii superioare a utilajelor din ce în ce mai perfecţionate poate fi făcută numai de către lucrători cu înaltă calificare profesională935. pag. chiar dacă reducerea numărului şcolilor clasice putea fi admisă.. Dovada? Aproape toţi maşiniştii sunt străini”. a gândit chestiunea cu realism şi în perspectivă îndepărtată. fără cunoştinţe mecanice.n. concursul inteligenţei omeneşti”. Între multele îmbunătăţiri…. ibidem 937 „Se vorbeşte de dezvoltarea industriilor şi a meseriilor. fără preponderenţa uneia sau alteia din materii”. idem.) inteligent. trebuie respins este confundarea acestor ramuri deosebite de învăţământ. „Chiar o reducere a numărului şcolilor de învăţământ clasic se poate admite. în Opere. poate. însă. idem. ibidem 935 „Oricine pronunţă vorba maşină. ca după obicei. proroc nu e. să judece oportunitatea creării institutului politehnic pe baza unui raţionament pe termen scurt – care l-ar fi condus.. după lege şi natura lucrului. pe de altă parte. au să fie odată administrate numai de români”. Mihai Eminescu deplângea consecinţele lipsei de pregătire tehnică a românilor936. Având în vedere creşterea nivelului înzestrării tehnice a economiei naţionale934. vol. XII. la concluzia pripită a nonnecesităţii respectivului aşezământ – Mihai Eminescu. că aceste instrumente. funcţiile s-ar ocupa. el propunea la nivelul preuniversitar amplificarea pregătirii profesionale tehnice937. totodată. 180. 180 936 „Deşi românul e din natură (din naştere n. pag. că înfiinţarea instituţiei în cauză era indispensabilă propăşirii economiei româneşti: „E adevărat că o sumă de români se aplică în străinătate la studii tehnice. Evitând. contopirea în una şi aceeaşi unitate şcolară a celor două tipuri distincte de învăţământ . idem. de asemenea. „Am făcut drumuri de fier care. în Opere. 326 934 „Coloanele optimiste ale ziarelor ne vorbesc de întrebuinţarea maşinilor în locul braţelor şi de sute de alte îmbunătăţiri”. ba par a avea chiar o înclinaţie şi un talent deosebit pentru ştiinţe pozitive. vol. fără ca încercările şi începuturile să fie sprijinite?”. înţelegând..clasic şi real trebuia neapărat respinsă933. iar la cel universitar înfiinţarea unui institut politehnic938. în mod înţelept.. ceea ce. din ai cărei elevi buni să se recruteze inginerii şi administratorii viitori ai reţelei noastre de căi ferate”. ibidem 933 241 . pag. Drept remediu. că la o şcoală înfiinţată imediat. cer. în Opere. spune. în concepţia sa.aceea. Între multele îmbunătăţiri…. XIII. ibidem 938 „Până-n ziua de azi nu s-a gândit nimeni la înfiinţarea unei şcoli politehnice. să poată conduce o maşină. amestecul lor în una şi aceeaşi şcoală. vol.. De la venirea…. dacă înlocuiesc puterea braţelor. XIII. Şi nu putem aştepta de la el ca.

Ea poate ridica un popor sărac. puterile cheltuite sunt. cu toate acestea nu credem că. acolo condiţiile de existenţă sunt (complet n. realismul gândirii. să ne putem dispensa de o asemenea şcoală înaltă ”939. în Opere.nu după merite. pururea. 12 octombrie 1882.n. dincolo de întreaga sa strategie de propăşire a învăţământului românesc şi. pag. prin a-şi slei viaţa în silinţe zadarnice”940. împreună cu ea.n. şi prin aceasta. ci după protecţiile de care se bucură concurenţii. el sfârşeşte prin a se istovi. perfect firesc. ---------------- * * ----------------- 939 940 ibidem idem. vol. De câte ori contestăm…. 201 242 .n. dar sărăcia dispune de (un minim de n. reconfirmându-şi. totodată. cel mizer se zbate în zadar. unde e mizerie. superioare celor reproduse. Totodată însă.) . M. Eminescu sublinia: „E verosimil că nici şcoala nu ajută în contra mizeriei.) condiţii de existenţă (decentă n. XIII.) nefavorabile. pentr-un timp îndelungat.

pag. îi sunt absolut necesare pentru a dăinui. din toate posturile care le permit să influenţeze prezentul şi viitorul ţării. Aceasta întrucât. 120 idem. Singura cale onestă de dobândire a avuţiei este munca. d) independenţa politică şi dezvoltarea durabilă a oricărui stat sunt direct determinate de gradul său de prosperitate economică. Ni se pare că vorbim…. oricare ar fi el. Există posibilitatea ca anumite soluţii preconizate la vremea respectivă de Mihai Eminescu. Ierarhia socială n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii. să asigure membrilor ei. în Opere. o economie prosperă putând fi făurită numai prin stimularea şi diversificarea acesteia în concordanţă cu aptitudinile şi cu priorităţile naţionale.) munca”941. condiţiile dobândirii celor necesare traiului. potrivit aptitudinilor şi pregătirii sale. la propăşirea economică a societăţii. deopotrivă a celei fizice şi a celei intelectuale. e) unui popor. efectul legic al adevărului că „singura cale a avuţiei e (echitabil să fie n. <<Pseudo-românul>> ne cere….n. XIII. b) singurul criteriu just de ierarhizare a oamenilor în societate este activitatea socialmente utilă desfăşurată de fiecare dintre ei. într-o cât mai mare măsură.CONCLUZII Independenţa politică şi dezvoltarea durabilă a oricărui stat sunt determinate de gradul său de prosperitate economică. să-şi găsească aplicabilitatea în surmontarea perioadei dificile pe care o traversează actualmente economia ţării noastre. Semidocţii şi cei cu conştiinţa pătată trebuie eliminaţi. vol. Silirea lor la muncă productivă este imperios necesară. în Opere. XIII. pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de 941 942 idem. pag. Dintre acestea remarcăm: a) cheia rezolvării marilor probleme socio-economice ale oricărei ţări constă în preţuirea şi încurajarea muncii. neîntârziat. astfel încât acesteia să-i fie posibil. XXII 243 . 172 943 vezi Anexa nr. c) fiecare om este dator să contribuie prin muncă943. vol. este acela că „ierarhia socială n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii”942.

oprindu-şi. conferă Vezi Anexa nr.ereditară şi. “pentru a putea îndeplini ceva atât de important în viaţa unei societăţi. Dar acest lux de revoluţiuni sociale nu ne este permis nouă. Referindu-se la poporul său.).n.). Suveranul poate obiecta oricărei încercări ministeriale de a face o operă socială numai pentru că partidul reprezintă o anumită clasă . mai mult ori mai puţin absolut (în concepţia lui Mihai Eminescu regimul monarhic 944 constituia garanţia stabilităţii politice a ţării .) influenţe străine precum le avem.n. fiecare avându-şi propriul specific.n. Dacă n-am avea vecinic (atât veşnic cât şi în vecinătate n. constituţională -. XXIII O prezentare detaliată a caracteristicilor fiecărui tip de guvernământ monarhic este făcută de Nicolae Iorga. Când îi răsare cineva înainte cu încercarea de a distruge ceea ce a făcut înaintaşul.) o chestiune (a căror existenţă statală e permanent ameninţată n. aşa încât o schimbare nu poate rezulta decât din convingerea că o cer neapărat împrejurările.n. cu atât mai mândru cu cât ei au fost mai numeroşi şi isprava lor mai însemnată. se cere ca Suveranul. 53. în toate domeniile de activitate. monarhia trebuie să fie activă. acest grad constituind măsura utilităţii lor pentru ţară. trei elemente: stabilitatea politico-socială. 44). Bucureşti.cultură şi pentru a se dezvolta în general. ci-l angajează cu toată credinţa şi onoarea sa. Întru aceasta ea se poate sprijini pe un caracter reprezentativ mai mare decât al oricărei alte puteri în Stat. De aceea. pag.n. iar nu dintr-un vot de club”. este gradul în care ele sunt continuarea unor vechi stări istorice de caracter organic”(Nicolae Iorga. iar criteriul cel mai pertinent prin prisma căruia pot fi evaluate. 1935. astfel. dacă am fi în Spania (dacă ţara noastră ar beneficia de avantaje geografice şi geopolitice similare cu cele de care se bucură respectivul stat peninsular n. adică guvern monarhic. Membrul unei dinastii poate vorbi şi în numele operei îndeplinite de înaintaşii săi. de pe o cale periculoasă. el poate obiecta că acest cuvânt nici măcar nu se găseşte în actul constituţional pe care a jurat să-l observe. Mihai Eminescu precizează: „Păstrarea naţionalităţii noastre e lucrul de căpetenie pentru noi. pag.n. “Oricare i-ar fi originea. ereditar. şi 244 . Când i se vorbeşte de partid. potrivit cu originile şi cu chemarea ei. Idei asupra problemelor actuale. întrucât monarhia . (ibidem. atuncea ne-am sparge capetele unul altuia (am putea să exacerbăm oricât de mult disensiunile care macină societatea românească n.).) lucrurile (toate contradicţiile n. fireşte.n. 54) Dar. cu toate clasele ei -.n. al căror stat e vecinic (veşnic n. şi anume.pentru că el (în calitate de monarh n. pe sfătuitorul său momentan. respectiv.) înfăţişează naţia întreagă. munca productivă şi optimizarea raportului efort-efect. şeful statului poate răspunde că iscălitura sa pusă sub opera ameninţată nu e o simplă formalitate.) până s-ar aşeza (rezolva de la sine n. în lucrarea: Idei asupra problemelor actuale. ne trebuiesc trei lucruri: stabilitatea. Din sintetizarea ei. prin natura intrinsecă a mecanismului ei de funcţionare 944 945 945 . “în afara caracterului (pe lângă caracterul n.n. putem reţine că există două forme monarhice principale .) însuşi al monarhilor. Editura Cugetarea.

pentru ca să aibă în aceştia aliaţi avizi pentru exploatarea ţăranului (truditorilor din fiecare sector de activitate n. ibidem. întreprinderile de stat şi cele private.n. vol.) în cele mai multe domenii… Oricine are. bunul simţ atât de caracteristic al românului. diplomaţii lui. iar în sens larg. Mihai Eminescu comentează: “Cauzele pieirii continue a poporului românesc sunt totdeauna. nici limbă. IX. 185 947 vezi Anexa nr. definitiv.). în exclusivitate. adică excluderea proletarilor condeiului de la viaţa publică a statului946 (adică. să compromită şi Coroana şi Statul şi autoritatea publică… Societatea îşi ajunge ea însăşi (sieşi n. din oameni cuminţi şi aşezaţi.n. nedorit. oameni care nu mai pot înţelege nimic din câte-i înconjoară. armata lui. poliţia. prin sute de mii de coli de hârtie tipărite. Revista statistică. am avea a alege între domnia austriacă şi cea Statul însuşi.) Apoi. 55 946 Descriind tipul de influenţă pe care proletarii condeiului îl exercită asupra societăţii. ni se arată jertfele presiunii economice”. în organismele decrepite ce ni se prezintă-n spital. a lipsei de cruţare. şi adeseori incompetent.) şi silirea lor la muncă productivă. învăţământul. eliminarea semidocţilor şi a celor cu conştiinţa pătată. Iar încolo lumea cere numai să fie lăsată-n pace. ca să-şi elaboreze. nici legi. făcând. a deschis porţile tuturor vagabonzilor din câteşi patru unghiurile lumii. jandarmeria lui. asupra unor domenii precum: legislativul. Statul să-şi ţie funcţionarii lui. dar nu şi pe acela de-a scădea autoritatea necesară care-i este încredinţată. dreptul de a se compromite. 245 . alcătuită din persoane fără 947 cultură şi fără caracter – plebs scribax . Mihai Eminescu. formele noi care se desfac din vitalitatea de astăzi”.n. magistratura. Ea a subminat orice autoritate dumnezeiască şi omenească.n.decidentului suprem în stat o libertate şi o responsabilitate decizională superioare acelora de care pot dispune conducătorii democraţiilor parlamentare n. în accepţiune strictă. să-şi mărginească strict cercul de acţiune. neapărat. nici obiceiuri. executivul. 15 şi 22 august 1876. a corupt. bineînţeles în mod nelimitativ. a sleit toate izvoarele de puteri ale ţării. din toate posturile prin deţinerea cărora. imperativul primenirii se extinde.) şi sacrificiile făcute pentru ea – aceasta atât în economia generală a statului cât şi în cea individuală. Monarhul să asigure continuitatea şi să impuie respectul. încet şi sigur. în Opere. pag. lipsa de conştiinţă de drept. asanarea mass-mediei şi a producţiei cultural-artistice de pleava morală. Timpul. pag. Espresiile cristalizate ale acestei epidemii spirituale şi fizice sunt temniţa şi spitalul. pe care-l conduce şi-l întruchipează. adică dreapta cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială (în sens larg investiţie n. născute prin subminarea bisericei. Altfel.. viitorul ţării economia. 54.. În caracterele degenerate ale celei dintâi vezi lipsa de religie. poliţia lui. pentru ca nu cumva un amestec necontenit. XXIV 948 În această a doua accepţiune.n. a barbariei cu care plebs scribax tratează la noi poporul. armata. titularii lor pot influenţa prezentul şi 948 n. efectele presiunii sociale asupra claselor de jos. munca.

n. Kiriţescu – nu urmăreşte numai adaptarea economiei naţionale la diversele situaţii de ordin interior sau exterior.) – filosofează pragmatic Costin C.n.n.adică să se grefeze ştiinţa vastă a organizării muncii pe respectarea istoriei şi obiceiurilor naţionale. politica economică mai trebuie să Mihai Eminescu. Influenţa austriacă asupra românilor din principate. adăugând pe de alta. „cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale. Dacă acesta ar fi singurul ei rost. vol.rusească”949 f) (ne-am pierde. să se folosească atât rezultatele pozitive ale experienţei acumulate în timp de poporul său. ci devastare. pag. cât şi cele mai noi realizări ale ştiinţei contemporane . IX. precum inteligenţa nu creşte şi nu se-ntăreşte decât prin asimilarea lentă a muncii intelectuale din secolii trecuţi şi prin întărirea principiului înnăscut al judecăţii. precum orice moment al creşterii e o conservare a elementelor cucerite din nou (proaspăt cucerite n. Un nou program. prin superpunerea continuă de noi materii organice.). în Opere. a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres. vol. În afară de adaptarea la situaţiile de moment. pag. complet şi definitiv. identitatea 950 economică. politică şi spirituală n. să se găsească şi să se aplice proporţia optimă între tradiţie şi inovaţie. XXV 951 Mihai Eminescu. Precum creşterea unui organism se face încet. după cum sublinia Mihai Eminescu. astfel. atunci politica economică nu ar face altceva decât să evolueze ea însăşi într-o caleidoscopică mişcare. în Opere. XI. pe care le determină necontenita curgere a istoriei. 173 950 vezi Anexa nr. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil. Aceasta întrucât. nu o serie de sărituri fără orânduială”951 …”Politica economică a unei (oricărei n. adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte.) pentru propăşirea economică a oricărei ţări trebuie să se caute. elementele din care se alcătuieşte ascultând comenzile succesive ale unui prezent mereu altul. o vie legătură între prezent şi viitor.) ţări (atunci când este înţeleaptă n. cu continuitatea lui treptată.n. 18 949 246 .

i) în dezvoltarea de ansamblu a oricărei ţări. este infuzarea financiară a acestor sectoare strategice şi interdependente. k) locul pe care îl ocupă o ţară sau alta în relaţiile economice internaţionale nu depinde numai de voinţa oamenilor. Bucureşti. ştiut fiind că statele industriale . pag. odată închegată în formele ei durabile. industriei îi revine un esenţial rol educativ . Costin C. cu condiţia ca acest trecut să fi fost bine folosit la rândul lui”952. Criteriul omenesc în orientarea politicii economice a României.ea făcând posibilă activarea calităţilor intelectuale şi morale ale oamenilor. ci este condiţionat de un complex de factori.care produc mai mult decât consumă . g) o cale importantă de propăşire a oricărei ţări este ca aceasta să-şi optimizeze raportul dintre producţie şi consum. h) protejarea de către orice naţiune aflată în stare economică precară a industriei şi a comerţului său. j) una dintre pârghiile importante de stimulare a industriei şi agriculturii. sau măcar neruinător. prin creditarea lor la un nivel de dobândă rezonabil. Editura Cartea Românească. 3 952 247 . constituie o condiţie esenţială pentru ca propăşirea sa să poată deveni realitate. deoarece prin prelucrarea superioară a surplusului de importuri îşi măresc puterea productivă.urmărească şi anumite constante. necesar adâncirii aspectelor exterioare şi. precum şi afirmarea aptitudinilor şi talentelor lor. Kiriţescu. anumite linii mari de dezvoltare. Această politică cere un lung popas de pregătire. ea mai cere perseverenţă dârză din partea celor chemaţi s-o aducă la îndeplinire…Viitorul îşi găseşte sprijinul pe trecut. dintre care se detaşează ca importanţă măsura în care ea reuşeşte să nu fie prejudiciată prin schimburi inegale în tranzacţiile comerciale externe.se află în avantaj chiar şi atunci când importă mai mult decât exportă. asupra cărora numai rareori evenimentele efemere din jur pot avea vreo influenţă. 1940.

n) fiscalitatea excesivă reprezintă un factor total contraperformant pentru dezvoltarea economică a ţării care o practică. de a-şi păstra independenţa economică şi politică scade direct proporţional cu creşterea gradului său de îndatorare externă954. În numărul său din urmă…. oricare ar fi el. pag. o) posibilitatea unui stat. XIII. atunci când aceasta devine alarmantă. Preţioasele descoperiri. 228. România poate apela. doar dacă nevoia sa de finanţare este imposibil a fi acoperită prin mobilizare internă de capital. în Opere. idem. Aceasta. pentru aceasta. în Opere. Raportorul însărcinat a apăra….”. în Opere. „proprietarii adevăraţi şi în perspectivă ai bunurilor ipotecate din ţară sunt detentorii străini de titluri române”. de către Banca Centrală a oricărui stat. pag. cel mult un sfert din ansamblul bazei umane. vol. XIII. a celor de dobândă. În numărul său din urmă….. 231. în Opere. Adică. la împrumuturi străine. De aceea. pag. în măsură moderată955. o poate rambursa în termen de trei ani utilizând. vol. iar respectivele fonduri sunt stringent necesare unor destinaţii productive Mihai Eminescu. 26 noiembrie 1882. pag. însă. conduce la apariţia inflaţiei monetare şi implicit la degradarea stării economice de ansamblu. de acţii etc. XIII. X. 397 „Plusul consumaţiunii ţării agricole se acoperă prin datorii contractate în străinătate”. idem. aflată în proprietatea integrală a statului român şi situată în interiorul graniţelor acestuia. idem. de obligaţiuni. în condiţiile nevoii acute de capital pe care o resimte actualmente ţara noastră.una dintre modalităţile prin care orice ţară îşi poate eficientiza exportul este diminuarea cheltuielilor de transport aferente acestuia. vol. Totuşi. m) înfăptuirea stabilităţii . 954 953 l) 248 . Emisiunea monetară este justificată numai pentru a elimina „disproporţia dintre producţie şi mijloacele ei de acoperire”953. tehnice şi materiale pe care o are de facto la dispoziţie industria electronică şi electrotehnică. 231 955 Prin sintagma măsură moderată înţelegem că: plafonul maxim al îndatorării externe să fie reprezentat de cuantumul sumei (constituită din totalitatea ratelor de împrumut. Punerea în circulaţie. precum şi a comisioanelor şi a spezelor) pe care partea din aparatul productiv al ţării.şi bineînţeles a prosperităţii economice reprezintă premisa principală şi obligatorie pentru posibilitatea realizării celei monetare. vol. „plusul consumaţiunii se acoperă prin exportarea de efecte de-ale statului. a unei cantităţi de monedă superioare acoperirii pe care ea o are.

Ea reprezintă rezultatul direct proporţional al orientării pragmatice a învăţământului. influenţele curentelor şi ideilor cu care a luat contact în anii studiilor universitare şi pe parcursul activităţii sale. p) ridicarea nivelului intelectual al poporului său deţine o importanţă de prim ordin în propăşirea economicosocială a oricărei ţări. a formula concluzii cu privire la locul şi rolul pe care opera şi activitatea lui le ocupă în gândirea economico-socială românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. de a maximiza avantajele pe care omul le obţine din relaţia sa cu mediul natural957. vol. În formarea şi afirmarea sa în planul gândirii economice au jucat un anumit rol. pag. X. precum şi al calităţii procesului instructiv-educativ. rescadenţări. perindând acuzările…. desigur. q) pentru ca activitatea socială să se desfăşoare raţional şi onest. mai grav. Frază şi adevăr. în Opere. aria largă a problematicii abordate de el şi. 130 249 . având în vedere. pe aceasta bază. Mihai Eminescu. reeşalonări sau. vol. Mihai Eminescu a dovedit o temeinică pregătire economică dublată de un profund spirit patriotic. în Opere. XIII. desigur. cercetând realităţile economico-sociale ale României. Am analizat gândirea economică a lui Mihai Eminescu pentru a pune în lumină. de a crea şi întrebuinţa maşini“956. 30 idem. <<Naţiunea>>. posibilitatea de rambursare la scadenţă.determinate cu maximă claritate. dar determinante au fost condiţiile concret-istorice din ţara noastră în cadrul cărora şi-a desfăşurat activitatea. dezvoltarea economică trebuie făcută numai în condiţiile respectării şi protejării naturii înconjurătoare. pag. r) deşi unul dintre criteriile de apreciere a gradului de cultură a oricărui popor. Ca şi ceilalţi economişti ai vremii. fără a mai fi necesare. legile trebuie să fie juste şi aplicarea lor să se facă întocmai. prilej cu care 956 957 idem. chiar contractări de noi datorii pentru achitarea celor ce devin restante. trebuie să fie dibăcia acestuia de a „substitui forţei musculare agenţi naturali. pe parcurs. înainte de toate.

un pom din nou în floare. pentru români. precum şi pentru expunerea sintetică. 12 vezi Anexa nr. Noi nu putem să intrăm în Europa959 fără Eminescu. finanţelor şi învăţământului. Eminescu economist. ca lume în lume. procese şi fenomene caracteristice dezvoltării principalelor ramuri ale economiei româneşti. cu fiecare primăvară a neamului. Ochii noştri nu pot să nu vadă astăzi. comerţului. Corelând preocupările lui Mihai Eminescu cu realităţile actuale din economia noastră. poate. XXVI 250 . Căci. el „simbolizează şi concretizează conceptul integral. agriculturii. a legăturilor cauzale şi funcţionale. şi. evaluându-le starea. Căci. globalizant al fiinţei naţionale. în trecut şi în plină actualitate. deasupra mormântului lui Eminescu. cu obiectivitate. ne permitem ca.a relevat. cu precădere. coerentă a concluziilor. cu obiectivitate. nu-l vom lăsa să se scuture încă o dată. întrebarea care urmează ar fi dacă 958 959 Mihail Manoilescu. din nou. Totodată. Astfel. un geniu naţional adevărat se cunoaşte. De aici rigurozitatea sa faţă de metoda de cercetare şi de modul de prezentare a rezultatelor acesteia. dar. conştientizarea românităţii spirituale în lume. pentru a descifra cât mai temeinic realităţile. a oferit alternative cu privire la perspectivele imediate sau mai îndepărtate ale evoluţiei economico-sociale a ţării. subliniază Aureliu Goci. în acelaşi timp. ca o formă a lumii. identificând cauzele care au generat-o şi preconizând măsuri destinate optimizării ei. el a interpretat. prin aceea că renaşte cu fiecare generaţie creatoare şi înfloreşte. în vederea dezvăluirii caracteristicilor fundamentale. numeroase aspecte fundamentale ale acestora. totdeauna. pag. înainte de a fi prefăcut în fapte măcar o mică parte din visurile lui”958. În paginile revistelor la care a activat. ne-am cufundat. considera că ştiinţele sociale şi. la finalul acestei scrieri. El era pe deplin convins de necesitatea cercetării atente a realităţilor pentru a putea formula concluzii pertinente. transporturilor. ştiinţa economică deţin un loc şi un rol primordial în organizarea şi îndrumarea eficientă a vieţii economico-sociale. să subscriem aprecierii marelui economist român Mihail Manoilescu: „În această scurtă privire asupra unei mari opere. s-a aplecat asupra industriei.

Cernăianu –. De la Eminescu la Petre Ţuţea. în vremuri în care. 135 964 Călin L.n.n. România literară.) eminescian este folosită drept principală armă ideologică pentru contestarea modelului ontologic românesc. pag. Pentru noi. Aureliu Goci. respectul faţă de Eminescu “nu e idolatrie sau surclasare a altor valori. Bucureşti. Iorga. “Eminescu (şi. ajustată jupâneşte pe patul procustian al ideologiilor mondialiste şi plutocratice. în opinia lui Răzvan Codrescu.Europa culturală poate exista fără Eminescu. Deocamdată. 18 962 ibidem 963 cu atât mai valoros cu cât. în zilele noastre. 1-7 aprilie 1998. “este din ce în ce mai greu să identifici Răul. Răzvan Codrescu.) într-o Europă despiritualizată şi cinic-utilitaristă.). au fost europeni desăvârşiti. Eminescu este. Eminescu la infinit…. Noica şi alţii. Bucureşti. asimilându-i la un alt mod de existenţă . în egală măsură. cu penibilul inerent oricărei derute nevertebrate. opera lui girând întregul nostru popor. fără rădăcini istorice şi metafizice. Suprimarea gazetarului.. 25 965 Theodor Codreanu. Eliade. Cernăianu. Editura Serafimus. op. cel mai înalt”964. în realitate. în societatea noastră de astăzi. Blaga. pag. Editura Viitorul românesc. care “trăieşte un descumpănitor complex axiologic şi identitar961”962. Braşov.cit. este mai la îndemână să inventezi duşmani decât să cauţi Duşmanul”. opinează Eugen Uricaru. condamnate să intre în muzeul de antichităţi -. şi dacă Europa naţiunilor poate fi reală fără naţiunea română”960. după cum deja am demonstrat n. 1997. Recurs Eminescu.n. în permanentul dialog cu celelalte neamuri ale lumii. El este “axa spiritului românesc”965.după cum arată Alexandru Claudian în lucrarea Antisemitismul şi cauzele lui sociale. să devenim ceea ce nu suntem: nişte europeni de nicăieri. asemeni lui. Editura Albatros. 2000. este de părere Theodor Codreanu. ci preţuirea celui ce – relevă Călin L. opinează acelaşi Theodor Codreanu. Bucureşti.. iar teza (totalmente injustă. 12.) xenofobiei şi (implicit n. Editura Anastasia.cel românesc fiind clasat printre fenomenele anacronice. întrupat de Eminescu966”967.) antisemitismului (conceptul aversiunii faţă de evrei aflându-se . românii. ne susţine cauza. mai europeni decât cei care trâmbiţează pe toate drumurile că numai ei deţin cheile 960 251 .n. Ediţia a II-a. simbol şi sfetnic963. pag. în: Cezar Paul Bădescu. Eu cu cine mă lupt?. gata să ne iluzionăm în numele unor minciuni occidentale şi să minţim în numele unor iluzii occidentalizante”. “reprezentanţii altor culturi din România interpretează multiculturalitatea prin şansa de a elimina pe autohtoni. pag. Eugen Uricaru. 187 966 Pe când. 65 961 Concretizat.n. Dubla sacrificare a lui Eminescu. în plan universal. pag. 2000 în raport de parte-întreg cu cel al resentimentului faţă de totalitatea străinilor n.. nr. ne străduim. De aceea. 1999. prin aceea că “incapabili de a mai dibui sensul propriei tradiţii – dar şi al Tradiţiei în general – şi furaţi de bovarismul ieftin al integrării (semnificaţia contextuală a acestui cuvânt în cadrul textului este peiorativă n. n.

pag. 52) – impietează grav interesele vitale ale neamului românesc. în acelaşi timp. structuri psihologice şi sociale. adeseori cu totul alţii decât componenţii adevăratei aristocraţii a spiritului n. termenul elite îi desemnează pe liderii de opinie. mentalităţi şi interese deosebite. ai pluralismului politic şi spiritual.(ibidem)…Maladie ce. potrivit lui Radu Theodoru. Dubla sacrificare a lui Eminescu. 187 -------------- * * ------------- 252 . maladie care bântuie elitele culturale şi politice (aici. pag. – o aversiune gregară faţă de poporul român şi cultura acestuia – aversiune ce poate produce victimelor bizarul sentiment al mancurtizării. se pretind campioni ai democraţiei. drepturile omului. culturi. ca democraţia. care predispune la aruncarea săgeţii în pieptul propriilor părinţi –. care se opun legic intereselor minorităţii dominante” (Radu Theodoru. 2000. au reuşit să inducă în autohtoni complexul de inferioritate şi de autobatjocură. “descoperim două constante fundamentale: una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi şi a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi. şi care. manifestă – sub masca unor principii frumoase. pag. Bucureşti. Editura Miracol. iar.) din România”.de la porţile Occidentului” (ibidem. internaţionalismul etc. 967 Theodor Codreanu. prin statutul lor de elite. deşi. pe firul istoriei – în care. 233-234).n. România ca o pradă. religii.

pag. Clasele de jos ale societăţii au fost lăsate pradă exploatatorilor de pretutindeni – fiind astfel nevoite să facă faţă concurenţei elementelor străine. fără o industrie prosperă. Partide şi curente politice în România – 1821-1918. „fără un comerciu. 117 969 Programa din 1866 a Partidului Naţional Liberal. 116. O serie dintre comandamentele strategice ale naţiunii se reflectă.n. Căci.n. acelea nu pot prospera. în mecanismul nostru politic. spre a grăbi transporturile. 2000. este mijlocul cel mai bun de a înlesni producerea. programatic. strâns legate prin instituţiuni de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi. un stat nu poate înainta. oricând el n-are nimic incompatibil cu ordinea publică. ibidem. spicuim formulări precum: „Libertatea omului fiind cel dintâi drept. A construi dar creditul. în documente politice doctrinare elaborate de principalele formaţiuni politice din România. ibidem. din respectiva categorie de documente. 968 Programa din 1863 a Partidului Naţional Liberal. fraza goală în locul realităţii.ANEXE I. de a ieftini exportarea produselor noastre”970. De libertăţile politice se folosesc numai privilegiaţii. a completa sistema noastră de şosele şi a chema şi ajutorul vapoarelor.). „Partida liberală trebuie să susţină garantarea şi dezvoltarea în legi pozitive a libertăţilor cuprinse în Constituţiune (adică implicit şi pe cea a comerţului n. cu încetul. Cu titlu exemplificativ. înlăturarea oricăror măsuri ce ar tinde a le nimici. în Damian Hurezeanu şi George Sbârnă. pag. 122 253 . s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit. noi nu primim intervenirea (nu suntem de acord cu intervenţia n. Imperative naţionale şi politică militantă Teorii abstracte de cosmopolitism. 118 970 Programa din 1867 a Partidului Naţional Liberal. simţul conservării naţionale al românilor.. cu garanţia şi cu dreptul altuia”968. Bucureşti. a le restrânge sau a le supune la buna voie a puterii”969. Ele au introdus. Programe şi orientări doctrinare – 150 de surse originale. pag. fără căi de comunicaţie şi institute de credit. importate de aiurea.) autorităţilor în exercitarea acestui drept decât pentru a-l proteja şi a-l garanta. Editura Eficient.

n.n. au devenit un adevărat pericol pentru naţiunea noastră mică şi slabă. Urmările acestor tendinţe erau lesne de prevăzut: instituţiunile cele mai folositoare au devenit numai o sarcină bugetară. în mecanismul nostru politic. ibidem.„S-a pierdut din vedere (imputarea este adusă guvernării liberale că conducerea intereselor generale nu este afacere de sentiment. Clasele de jos ale societăţii.n. şi că baza nestrămutată a acestei ştiinţe este conservarea individualităţii naţionale şi conformarea legilor organice cu gradul de cultură şi cu mijloacele de producţiune ale acestui popor.) 971 Programul din 1880 al Partidului Conservator. s-au împrăştiat pe nesimţite şi au slăbit. şi aceste idei. meseriaşii români se împuţinează prin oraşe şi sătenii sărăcesc. teorii abstracte de cosmopolitism. în adevăr. cei doi factori principali ai avuţiei naţionale. totdeauna. 207 254 . au devenit de o parte o armă de exploatare a celor (folosită de cei n. prea adesea. aşa de vioi şi de puternic altădată. aceste rezultate fatale”971. ci constituie o ştiinţă. vătămătoare chiar în ţările luminate şi puternice de unde s-au luat (atunci când au fost aplicate prematur n.). de alta un mijloc de aţâţări şi de discordie între proprietari şi muncitori. 206. mai costisitoare şi mai neroditoare. Ele se mulţumesc cu etichetele instituţiunilor progresului. libertăţile publice folosesc numai la câţiva oameni luminaţi. oricare a fost steagul sub care au luptat. iar pentru marea majoritate a populaţiunilor (cetăţenilor ţării n. simţul conservării naţionale. cu încetul. totdeauna. Dorinţele de progres şi libertate nechibzuite au introdus. aceste clase au fost lăsate fără protecţiune în prada exploatatorilor de pretutindeni şi în faţa concurenţei elementelor străine. importate de aiurea.n. fraza goală în locul realităţii. de a fi denunţat. n. fără a căuta dacă acele instituţiuni pot rodi la noi. Este onoarea conservatorilor. fără ca ele să se bucure de dânsa -. Şi. la români.). De aceea. şi cer şi altele. presupuse libere din cauză că avem una din constituţiunile cele mai liberale din Europa – pe când libertatea numai le exploatează.) mai abili şi mai puţin scrupuloşi. strâns legate prin instituţiuni puternice de ajutor mutual şi de protecţiune a fiecăruia de către toţi ceilalţi. aceste tendinţe nesănătoase şi de a fi prevăzut. pag.

Prin sofismele raţionalismului a discreditat tradiţiile şi a semănat vrajba între clasele sociale. amoralism estetic. căutător. de temeiul real şi de finalitatea reală. Prin umanism a subminat autoritatea monarhică şi pe cea a lui Dumnezeu şi a destrămat întocmirea creştină a societăţii. 1935. ci a introdus. cel puţin două arme: umanismul – în planul religios. Ea. golit de mister. dar ele sunt ieşite din cugetarea europeană. Proclamarea banului. Învăţământul transmite cel puţin jumătate din ele. aveţi idei false.). dar insuficiente. Editura Cugetarea.) au ajuns să libereze (au preluat puterea n.80 973 Adică a acelei vremi despre care Petre Ţuţea conturează întrebări retorice. concomitent.n. deci imaginar: omul înlocuitor al lui Dumnezeu. pseudomoralism laic. gratuitul. şi. politică. căutarea zadarnică a unităţii. de cele mai multe ori. în omenire. perspectiva infinitului şi a morţii. Revoluţia de la 1789 a declarat că-i pentru toţi şi. formulează următoarele aprecieri: “În ce priveşte revoluţia franceză. Ideile ei au fost răspândite prin Franţa. raţionalismul – în cel filosofic. comodul şi eronatul. Mai mult.). emul sau înlocuitor al 972 255 . Umanism? Individualism limitat şi opac. precum: “Omul Renaşterii? Filosofie. crede în ele. adică religioasă în esenţă. transcendentă. Nicolae Iorga. 79. antropocentrism. omul presupus autonom. domenii necesare.)” . au făcut toate acele rechiziţii şi prădăciuni. plăcutul. ca formă de anulare a personalităţii umane. pseudocunoscător depărtat de raţiunea suficientă. cosmocentrism. La scară umană – utilul. drept unic criteriu de ierarhizare a oamenilor în societate este doar una dintre consecinţele nefaste ale mentalităţii instaurate la 1789.n. Bucureşti. Revoluţia franceză în versiune neconvenţională Acţiune internaţionalistă. iluzia gloriei omului activ şi a pseudocreatorului(. Pentru aceasta a folosit. prin care şi-au pierdut încrederea populaţiilor pe care le-au eliberat (prin ale căror sacrificii de sânge au ajuns 972 la cârma statului francez n. “n-a fost făcută ca un act Nicolae Iorga. cei mai mulţi dintre dumneavoastră. păgânism… Omul autonom. nu a liberat spiritul uman. Dar. ştiinţă. eroul şi plăsmuitorul presupuşi liberi. pe orice cale ar fi el câştigat. “revoluţia franceză nu este făcută pe baza unor idei pur franceze.n. a mai adăugat. economie. pag.II. mediatizată drept franceză. Pe marginea caracterului acestei mişcări sociale. formând civilizaţia omului autonom. s-a întâmplat că. forma ultimă a cugetării Renaşterii973”974. atunci când (organizatorii ei n. sunt rezultatul ultim. iar profesorul. Manualele în care sunt cuprinse aceste idei se fură unele pe altele. ceea ce este mai condamnabil în libertatea de a-şi exprima oricine părerea. că ea nu vine să cucerească – ea numai liberează. nu s-au mai îndurat să plece. tehnică. adresându-se cititorilor săi. artă. Idei asupra problemelor actuale.

finite. eternitatea. respectiv pentru inacţiune şi pentru abandonarea raţiunii. 436. Omul.ateu cu mânuşi . spre exemplu. Mişcarea. într-un Univers în care este cuprins Dumnezeu şi stăpânit de categoria necesităţii. pag. dar(. Este adevărat că Sarpele a întins Evei mărul. pag. Pentru acest motiv Herbart (filosof german n. 91) Ar constitui. nu poate fi considerat ca măsura tuturor lucrurilor.). nu pot arăta (explica n. era în om posibilitatea de a păcătui.) Dumnezeu se confundă cu natura. vol.) materialist. ierarhia. dar tragică totodată .Divinităţii. cum îl arată istoria. Iaşi.apar moduri organizate. Aşa că tot răul vine din însuşi faptul că suntem oameni”(ibidem.) cum dintr-o substanţă . pag.n. 427)… “Omul. moartea şi nemurirea. şi fiecare om e înclinat. ci păcătuim pentru că suntem muritori. Faţă de 256 . Apoi.n.). că ea este plămada întregii închegări a Universului (ibidem)…Nu murim pentru că am păcătuit. ca sistem filosofic. Materialismul este o pseudoreligie. din puterea căruia nu poate scăpa. prin interpretarea ideilor pe care le-am redat. peste Spinoza.) este izvorul răului.n. 2000.în accepţiunea lui. 92) “Durerea o simt toţi. prin Grecia. drumurile raţiunii”. nu ştie de unde vine şi în ce scop. binele şi frumosul. Dar o considerare filosofică a problemei cere mai mult decât atât. valoarea. este strict determinist. Tratat de antropologie creştină. natura. neantul. fericirea. 441)… “Umanismul extrem este antropolatrie. poate produce vârtejuri informe. unde convingerea mândră. iar naturalismul este panteism”(ibidem. Bucureşti. iar conştiinţa finitudinii. Nu este un zeu al Pământului(.n. absolutul. Omul nu poate ieşi singur din orizontul misterului. în anumite momente. pag. cele două ştiinţe: ştiinţa pământească a aparenţei şi cea transcendentă a realului”. Ea cere dovada raţională că suferinţa există cu necesitate în însăşi natura lucrurilor.sau (un n. Editura Crater.(ibidem. materia. 431)… Şi. la urma urmelor. ordinea. aşa cum este înclinat la viciu. pag. să se ajungă la considerarea lor drept pledoarie pentru pesimism depresiv. Cursuri de metafizică. viciul. Nu singura… Panteismul spinozist. El (Dumnezeu n. cu rădăcini social-istorice sau naturale(. 464)… “Un panteist .) i l-a întins tocmai pentru că ştia că Eva îl va primi. înainte de a păcătui. pag. Omul rătăcitor are înclinarea schilodirilor psihice. adaugă Nae Ionescu: “De la Buddha. suferinţa. Opere. acest atribut al materiei. nu ordine(. Ce fel de zeu este această creatură a cărei putere spirituală se mişcă între eroare şi axiomă? Chiar axioma ne arată limitele puterii sale.că. a se plânge. măsura lui fiind aleatorie. este o stupiditate umanistă. omul este lăsat propriilor sale mijloace de a se lămuri singur şi a se smulge el însuşi bietei lui existenţe chinuite”. spiritul. până la anumite nuanţe ale filosofiei contemporane.). acelaşi Nae Ionescu precizează: “Pesimismul trebuie fondat ca sistem filosofic şi nu adoptat ca atitudine generală în faţa existenţei. pretutindeni unde ideea transcendenţei nu-şi găseşte locul. ale caror structuri îmbracă forme logice. considerată de materialişti ca principiul dinamic făuritor al existenţei. 97)… “Creştinismul a apărut ca doctrină a iubirii.materie informă şi infinită . iar semnele lui nu-i revelează adevărul. eroarea n-are sens”(ibidem. o(. o gravă eroare ca. Editura Timpul. în chip necesar. haosul. Raportarea lucrurilor la Dumnezeu revelează limitele spiritului uman şi defineşte titanismul ca infantilism extrem”(ibidem. şi această fondare şi soluţionare trebuie să urmărească. cu claritate. I. În acest sens. peste Cabala şi alte forme asiatice ale esoterismului iudaic. şi întrucât (. n. înlănţuirea. mai precis.(Petre Tuţea.(Nae Ionescu. Apar. Deşi trăieşte termenii: Divinitate. însă. anormalităţii şi a incapacităţii de a face minuni îl situează în perspectiva absurdului.n. pentru că suntem oameni. socotindu-se ca purtătorul unui păcat originar. existenţa sa. mântuirea nu stă decât în noi înşine . 2003. o religie fără Dumnezeu.) l-a numit pansatanism. Deci. eroarea. libertatea. pag.) rătăcire.este stăpânitoare. stăpânit de necesitatea absolută.

psihologiceşte şi nu sub raportul valorificării sentimentale . care. adică. în opoziţie cu lumea greco-indiană. Puterea creatoare a lui Dumnezeu a fost pusă în mişcare de iubire. întreprinsă de noi.numai (totalmente n. (ibidem. ceva mai mult. Stă în esenţa creştinismului că numai prin acest reciproc proces de iubire de la Dumnezeu la om se fundează posibilitatea mântuirii.cum nu-l pot scoate nici iluziile dialectice ale experienţei deschise -“(Petre Tuţea. 79 975 ibidem 257 . pag.n. primordialitatea iubirii în procesul cunoaşterii.. pag. putem nădăjdui să cunoaştem fericirea. nu produceau nimic -. şi nu o acţiune spontană a noastră.). dar începutul şi desfăşurarea procesului cunoaşterii stau la Dumnezeu. 94. iubirea noastră pentru obiectul corespunzător. fiindcă deşi majoritatea ţăranilor au căpătat pământ . nu pot scoate omul din impas .n. 95). Este anume. când este favorizat. ci pe un răspuns la acţiunea dumnezeiască. de altminteri. în care pot intra toate naţiunile. Numai în măsura în care noi răspundem iubirii ce se coboară de sus. internaţional. a fost concepută în sens universal. adesea. “orice cunoştinţă poate fi căpătată numai în măsura în care conştiinţa noastră ia o atitudine şi anume .n. nu revoluţia. sau iubirea care se destramă în contemplarea fericită a fiinţei supreme. de la individul activ către un Dumnezeu indiferent. N-a însemnat aceasta nici sub raportul social şi economic.n. numai ea (iubirea n. devenire şi mister. prin revelaţie. voia unui Dumnezeu plin de iubire ca noi să ne mântuim cunoscândul. iar necontenita mişcare a spiritului către Dumnezeu nu e decât reacţiunea firească a creaturii către izvorul de iubire din care şi prin care el (. (ibidem) 974 Nicolae Iorga. idealurile lumii antice el reprezintă un fel de răsturnare a valorilor. şi.n. cu cât interesul. a înţelegerii faptului că “ştiinţa limitată şi absolutizarea sunt departe de real şi de pur. 94) Căci. ţăranul francez numai prin munca sa a reuşit să le facă izvoare de roade bogate. Selecţionarea oamenilor a făcut-o Napoleon. sau prin credinţă în adevărurile comunicate de inspiraţi”. din motive stabilite de noi. netăgăduit. Tratat de antropologie creştină. iar nu prin votul universal simplu. 93. Consecinţă a acestei concepţii este. Aceasta e soluţiunea epistemologică a problemei noastre”(ibidem. n-a însemnat liberarea aceea a omenirii – de care se vorbeşte necontenit.n. ci. o atitudine simpatică faţă de obiectul respectiv.) s-a născut.). Scopurile cunoaşterii stau şi aici (şi în creştinism n. au fost. va fi mai puternică. n.) francez şi numai pentru francezi.) va fi cunoştiinţa. 427). Explic: “Revoluţia franceză.) revoluţie general umană”975. Tocmai de aceea. o (ca n. venită la capătul raţionalismului. mişcare de jos în sus. dar că “omul poate ieşi din frământările produse de polarităţi.spiritul omenesc. şi. în Dumnezeu. Actul iubirii precede şi pregăteşte în fiecare dintre noi cunoaşterea. Căci nu mai este iubirea greco-indiană. în creştinism. Idei asupra problemelor actuale. N-a făcut nici măcar selecţionarea oamenilor. Omul. mântuirea se sprijină nu pe o acţiune proprie. şi câte se creaseră. cu atât mai completă (mai amplă şi mai profundă n. autonomă. pag. întocmai ca revoluţia rusească(. şi el a făcut-o în afară de valorile revoluţionare.dar locuri care. aşa cum se exprimă Petre Tuţea. pag.) o face posibilă”.

raţionalismul nu implică deloc servirea libertăţii.n. adaugă Alexandru Papacostea. cele trei temelii importante ale statului modern. a retras orice autoritate tradiţiilor. pag. Bucureşti. rând pe rând. locul de frunte îl aveau reprezentanţii bisericii.n. după cum zice Taine (istoric englez n. Pe eroare se zideşte nedreptatea. Iar. duşman al pedepsei cu moartea. De altminteri.). pentru că. Discurs rostit în Şedinţa Camerei din 2 decembrie 1888. Căci dacă. când a intrat în Parlament. iar odată ce a ajuns.n. pentru ca. s-a ajuns că “Marat a cerut capetele a două milioane de francezi. comentarii si bibliografie de Ioan Stanomir şi Laurenţiu Vlad. De altă parte. 2002. întunericul îl conduce pe om la opresiune.necontenit. şi pe o serie întreagă de silogisme. pentru singurul cuvânt (motiv n. capete din care a şi obţinut o parte destul de însemnată. Printr-o imensă sforţare.) la concluzia lui. “în Franţa. în contra tuturor partidelor care nu îmbrăţişau doctrinele lui. Prin raţionalism. 309 258 .n. era. în ce priveşte libertatea gândirii. 1987. să prezideze cea mai formidabilă descăpăţânare care s-a pomenit vreodată. Antologie. ţipăt continuu către vărsarea de sânge… Robespierre. Prin urmare. pe logica lui dreaptă (insuficient de realistă şi excesiv de rigidă n. nobilimii şi regele. prin operele ei este chiar răufăcătoare.). când e vorba de lucruri omeneşti…Numai logică pură ca să ajungă la o anumită părere. ci a introdus – prin ruperea tuturor stăvilarelor. Editura Meridiane. ei construiseră. Bucureşti. prin înlăturarea oricărei responsabilităţi – ceea ce este mai condamnabil în libertatea de a-şi exprima oricine părerea. în schimbările de regim. îl meritaseră. 280-295 977 Alexandru Lahovari. Biserica 976 Nicolae Iorga. pamfletele ieşite – în mare număr – la 1789. în permanenţă. de multe veacuri. în A fi conservator. şi a făcut să curgă şiroaie de sânge ilustru şi nevinovat”977. s-a declarat. spiritul filosofic care a premers revoluţiei.) să funcţioneze doi ani ghilotina. care şi-a început tinereţea făcând versuri în onoarea dinastiei. Editura Meridiane. iar Robespierre a făcut (ordonat n. statului: Tradiţia este falsă. la 1789. consideră Alexandru Lahovari. revoluţia franceză nu a liberat spiritul uman. jertfeşte o societate întreagă pentru afirmarea principiului”976. pag. constituiau cea mai mârşavă presă care a existat vreodată.n. cosite de coasa morţii. religiei. pe urmă. El se razimă pe un principiu care pentru dumneata este în afară de discuţiune.) că aceste capete nu gândeau precum capul lui (aveau alte convingeri social-politice decât el n. Evoluţia ideii de libertate. care sunt imperfecte în realitate.

n. XII.este răul în specia umană. Prelegere susţinută în octombrie 1924 la Universitatea din Cernăuţi. Alexandru Papacostea. Filosofii au clătinat şi oamenii politici au dărâmat”978.n. de neegalitate. de nelibertate.n. Societatea tradiţionalistă este un ce iraţional. deşi oamenii se nasc toţi egali şi liberi. pag.) fapte. Revoluţia franceză n-a fost o revoluţie. junimiştii au prefigurat esenţializarea pe care. Ca derivaţie a raţionalismului filosofic apăru raţionalismul politic. Revoluţia franceză n-a fost o revoluţie. “nemaicrezând oamenii în ordinea divină. “şcoala revoluţionară franceză constituind – opinează Alexandru Lahovari – şcoala clasică a urilor de clase”979.) în contra concurenţei superficiale. al instinctelor de nedreptate. au preferat-o scutului ce şi-l crease (societatea n. 114 978 259 . vol. în A fi conservator.. De atunci încoace. Din memoriile…. de orice calitate şi predispoziţie înnăscută”980. un produs fortuit al vremurilor. Prin urmare. ale celor tari faţă de cei slabi. Petre Tuţea avea să o facă asupra conceptului de revoluţie: “Nu există revoluţii ci doar tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere. pag. 27 martie 1881. la apariţia lui Christos. pe orice cale ar fi fost el câştigat.) atunci. Anterioare şi superioare privilegiilor cu care cineva s-a născut. Tradiţionalism şi raţionalism. banul începu a ţine loc de talent. 185. Considerând revoluţiile ca fiind curmări nefireşti ale mersului lin al istoriei. pag. şi când răul va fi suprimat. nici revoluţia rusă n-a fost o revoluţie. nu va rămâne decât binele. care nu era decât un nume pentru organizarea naturală de (până n. op.) teoriile la (în n.cit. ci numai tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere. Revoluţie şi pseudorevoluţii Nu există revoluţii. în veacul următor. au nivelat orice deosebire de clase şi au proclamat banul ca unică măsură pentru oameni. 156 980 Mihai Eminescu. au preferat egalitatea oricărei alte consideraţiuni. nici revoluţia rusă n-a fost o revoluţie. Timpul. III. în Opere. conchide Mihai Eminescu. în A fi conservator.n. aceasta s-a întâmplat o singură dată în timp. Dacă e o restructurare a omului. care a coborât (aplicat n. 186 979 Alexandru Lahovari. de muncă. sunt drepturile naturale cu care omul se naşte şi în care trebui reintegrat.

144. au venit să se închine regii-magi. Sibiu. Filipeştii de Târg. 1992. Dar.Dacă e o restructurare a omului. Iaşi. această doctrină religioasă fiind “religia iubirii. formează diadema sublimă a moralei creştine”986. pag. la apariţia lui Christos”981. 36 987 Petre Andrei. caracterul sublim al creştinismului constă în “dezrădăcinarea subiectivismului şi sentimentalismului obişnuit să centreze toate întâmplările asupra noastră înşine – şi. subliniază Petre Andrei. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea. 2000. Editura Humanitas. pag. Bucureşti. a eroilor anonimi. de ideea că viaţa pământeană se transformă într-o împărăţie a lui Dumnezeu. Cahalul. argumentează Nae Ionescu. punerea noastră absolută în slujba unei realităţi transcendente nouă”983. care fereşte pe cei sărăci şi mângâie pe cei ce plâng”987. 212 981 260 . Roza Vânturilor. Prahova. ce izbucneşte în om”985. Chişinău. sunt fraţi. indiferent de naţiune –. Căci. pag. întemeiat pe iubire nemăsurată. deoarece. 20. iar „caritatea. conducătorii şi învăţaţii Petre Ţuţea. o morală „universalistă şi nepolitică – în sensul că formulează principii valabile pentru orice om. Tipografia Antet XX Press. de ideea că în lume miracolul e cu putinţă. de ideea unui raport filial. Sociologia revoluţiei. chiar şi vrăjmaşii. între om şi tatăl său din ceruri. pag. nu e mai puţin adevărat că. Bucureşti. 1997. De aceea. Francmasoneria. 44 984 ibidem 985 Lucian Blaga. Spitalul. “Isus Christos – detaliază Nichifor Crainic – s-a născut între ciobani şi îngeri. Între Dumnezeu şi neamul meu. Editura Polirom. Editura Hyperion. care este iubirea de Dumnezeu revărsată asupra oamenilor – relevă Nicolae Paulescu –. 145 986 Nicolae Paulescu. pag.n. 1993. dar că mai presus de orice miracol este miracolul iubirii aproapelui. pag. care s-au înfrânt pe ei în ambiţiile şi poftele lor”984. Coranul. “a fi creştin înseamnă a coborî (transpune n. Religie şi spirit. 1998. Antologie de texte realizată de Gabriel Liiceanu. „creştinismul este o morală unitară şi universală. 1942. Aşadar. aceasta s-a întâmplat o singură dată în timp. “religia lui Isus e circumscrisă de ideea unui Dumnezeu ca tată al lumii.) Absolutul la nivel cotidian”982. sintetizează Lucian Blaga. 210 988 ibidem. Editura Dacia Traiană. adică în simplitatea naturii şi în simplitatea spiritelor pure. 34 983 Nae Ionescu. 19 982 Petre Ţuţea. pag. Talmudul. a milei şi a iertării. de ideea că oamenii între ei. la sfântul său leagăn. Imprimeria Arta Grafică. cu spirit larg de toleranţă şi iubire umană”988.

Legea lui păgubeşte acestei naţiuni în loc să-i creeze o ambianţă prielnică”991…Cauza deosebirii. Varietatea naturală a oamenilor. pag.) nu poate fi (nu trebui să fie n. nu este.timpului. sedus de ideologia Revoluţiei Franceze. 2001 990 Nichifor Crainic. Ortodoxie si etnocraţie. Tot astfel. fiind a întregului popor. Biserica îmbrăţişează. se adună şi îşi află unitatea spirituală în dumnezeiasca dragoste a lui Isus Hristos. Bucureşti. rămas în tradiţiile ortodoxiei. în concret. Cu o anexă: Programul statului etnocratic. fie etnică în sânul omenirii. transpusă în acţiune politică. fiecare. sârbul ca sârb. ca formulă militantă a solidaritătii etnice. “statul nostru de astăzi. duşmănia de sus. născută. şi categoriile sociale din care fac parte. “este sciziunea profundă dintre sufletul ţăranului (în sens larg truditorului n. se traduce. dar toţi devin creştini ortodocşi. devin surori în Duh. În orice caz. spre pildă. şi regii. reprezentând. se integrează firesc în Biserică.n. prin ideea de armonie între naţiuni. Bucureşti. în mare. organizarea dinamică a naţiunii pe sacrificiul căreia se întemeiază. şi chiar a opoziţiei de mentalitate. care. iar naţiunea noastră e creştin ortodoxă. care e baza spirituală a ortodoxiei. inspirat de alt spirit decât cel românesc. Universalismul ortodox sau ecumenicitatea. şi învăţaţii. Prin urmare. 151 991 ibidem. această solidaritate din coliba Betleemului. idealul moral al statului (român n. Editura ALL. românul ca român. Naţionalismul. între truditori şi clasa dirigentă. Rolul creştinismului în formarea poporului român. Iar mentalitate creştină. 150.). Solidarismul acesta e cosmic în principiu şi naţional în concret. încă.n. în sânul fiecărei naţiuni: Biserica nu e a clasei cutare sau cutare. În ortodoxie grecul trăieşte ca grec. înseamnă: Legea lui Hristos. în opinia aceluiaşi Nichifor Crainic. 1997. prin aderenţa la idealul ei de viaţă. Editura Albatros. ci. neamurile lor. consideră el.) în dezacord cu idealul spiritual al naţiunii noastre”990. 151 989 261 . Această aderenţă îl obligă să aducă în politică o mentalitate creştină. şi ciobanii. în studiul: Alexandru Madgearu. fie socială în sânul unei naţiuni. adică solidari întru Isus Christos. este evidentă în sistemul de Argumente ample în privinţa specificului creştin al neamului românesc puteţi găsi. legea statului! Statul e însăşi naţiunea organizată dinamic. pag. diferite ca rasă.n. Din aceste considerente. iar nu făcută989. şi sufletul intelectualului. e a fiecărui om în parte şi a fiecărei categorii de îndeletniciri.

În mod necesar. mai puţin fireşti (cu deficit de organicitate n. iar rezultatul ei trebuie să fie: cugetare conducătoare în acelaşi ritm cu inima poporului992”993. Individualismul imoral de sus îşi are cauza în influenţa unor ideologii străine de spiritul creştin. în afară de ea nu se poate trăi religia. O amplă argumentare în acest sens ne este oferită de Dumitru Stăniloae: “Apropierea creştinismului de naţiune a fost uşurată şi de filosofia mai nouă. Aceasta e natura. cu un grup naţional. mai egoistă şi mai cu poftă de a exploata pe cei de jos. în toate cazurile fireşti. dintre manifestările necesare naturii.). El reprezintă formula integrală a solidarităţii spirituale în care trăieşte încă ţăranul (truditorul n. concretizărilor celor mai profunde ale acestor tendinţe. împletit prin limbă. ci cea omenească. care a descoperit că realitatea cea mai înaltă nu e cea a obiectelor. mai statornice. pentru a stabili altă comuniune. aceleaşi aspiraţii. educaţia politică a viitoarei pături conducătoare trebuie să fie în armonie cu sentimentul solidarist al poporului nostru. De aceea. Fiindcă naţionalismul adevărat nu recunoaşte nici clase sociale. Comuniunea este chiar o condiţie fundamentală a mântuirii. aceeaşi limbă. iar aceasta nu se poate găsi normal şi cu posibilităţi de plenitudine. Creştinismul n-a venit să se opună tendinţelor celor mai fireşti de comuniune. Iar comuniunea cea mai firească. care au. 992 262 .n. el nu se poate izola de acel grup. prin istorie. Intrucât e om legat de un spaţiu.) nostru. n-a venit să înăbuşe natura. Creştinismul e perfecţionarea relaţiei naturale dintre om şi om.). Nu poţi împlini voia lui Dumnezeu. Naţiunile sunt comunităţi de destin. mai superficiale (de profunzime redusă n. nu poţi exercita faptele creştineşti. pentru a-şi trăi în ea conţinuturile religioase. desăvârşirea dragostei.). ea trebuie folosită pentru trăirea în cadrul ei a conţinutului religios. deosebit de profunde. unde l-a destinat Dumnezeu să trăiască. desăvârşirea comuniunii. după cum credinţele celor ce o întreţin sunt altele. iar creştinismul nu face decât să-şi toarne harul în această natură. instaurat de individualismul democratic. înfăşurate prin mai multe fire de legătură. acelaşi destin. În măsura în care s-a descreştinat.exploatare a păturilor populare. cu mult mai trecătoare (de durabilitate inferioară n. ci să intensifice. decât în cadrul comuniunii. să înalţe. Singur naţionalismul creştin poate suprima acest divorţ(. este aceea între membrii aceleiaşi naţiuni. De aici nu este decât un pas până la a spune: cea mai naturală dintre relaţii. nici sciziuni de mentalităţi. să o facă să caute alte forme de comuniune. decât în comuniunea dintre persoane. aceeaşi istorie.). căci pentru aceasta ar trebui să fugă din ţara unde s-a născut. comunităţile cele mai temeinice. ca s-o desăvârşească. pătura noastră conducătoare a devenit mai invidioasă. Un creştin e fericit de ţesătura de ocazii ce i-o oferă apartenenţa la comunitatea naţională.n. Ea nu mai trăieşte în solidaritatea spirituală a neamului.n. este comunicarea cu cei apropiaţi. care împart în tabere duşmane familia naţională. sau legătura desăvârşirii. nu poţi afla şi experia pe Dumnezeu chiar.n. Aceasta se colorează şi se umple întotdeauna de alt conţinut. să desăvârşească formele naturale ale relaţiilor omeneşti. cea mai de temelie. Dar. faţă de alte feluri de comunităţi.

cu voinţa şi cu iubirea mea creştină.). 149 994 Mihai Eminescu.Pentru a-i asigura şanse de reuşită semnificative. din sărac apărătorul celui bogat. a celor cu care firea l-a aşezat în relaţii fundamentale de viaţă. nu pe ins în parte. priveşte propriu-zis comunităţile şi. Ortodoxie si etnocraţie. în acest sens un rol de prim rang revenindu-i familiei. În cartea lui Daniil se spune că Dumnezeu pune în cumpănă împărăţia. 2003. trebui inclus fiecare membru al societăţii. XI. Dumnezeu priveşte pe om nu în izolarea lui. Căci. arată Romulus Seişanu.n. şi numai întrucât inşii fac parte din neamuri. Editura Elion. Naţiune si creştinism. ci după modul în care am afirmat această comuniune. Timpul. întrucât. pag. avertizează Mihai Eminescu: “Ireligiozitatea. legăturile de iubire şi de reciprocitate. spre iubirea. iar cea mai firească comunitate este cea naţională.. mai presus de fire. Şi întrucât comunităţile cele mai fireşti sunt neamurile. Creştinismul răzbate în mod necesar spre naţionalism. simte fiecare (dintre ei n. de ce nam spune că privirea directă a lui Dumnezeu cade pe neamuri. ci în calitatea lui de membru al unei comunităţi. pe zi ce trece.) privirea lui Dumnezeu asupra lui. Mântuirea desigur e o problemă care trebuie să frământe personal pe fiecare om. 325 263 . credincioşii bisericilor nu prea au ştiinţă deplină despre dogmele si canoanele care îi stăpânesc: ceea ce formează adevărata tărie a bisericii este sentimentul religios de conexiune frăţească între membrii comunităţii bisericeşti. naţional. 118. dar ea nu poate fi dobândită de om printr-o trăire de eu izolat. Iar la Apocalipsă se vorbeşte de mântuirea neamurilor. Dumitru Stăniloae. încă de la vârsta copilăriei – adică a sugestionabilităţii maxime –. Cu o anexă: Programul statului etnocratic. totodată. Nu ne îndoim…. Bucureşti. prin ele. şi care făceau din cel bogat amicul celui sărac. face părtaş pe om de har şi mântuire. toate acestea ne-au fost escamotate de către plebea demagogică din România. 148. Acest sentiment piere. pag. abstracţie făcând de dogme. 119 993 Nichifor Crainic. pentru credincios. care existau între toate clasele societăţii. la drept vorbind. este “cea dintâi comunitate socială apărută în istorie. ale cărei porniri se rezumă în două cuvinte: invidie şi sete de câştig fără muncă”994. nu a inşilor”. transpunerea în practică a acestui deziderat ar trebui începută cât mai curând. În sfera procesului de educare în spirit creştin şi. în Opere. vol. comunitate pe care o găsim şi astăzi la temelia societăţii Credinţa creştină e. Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am ştiut să mă desfac de comunitatea firească în care mi-a fost dat să trăiesc. un impuls spre afirmarea comunităţii naţionale. ea nu se împărtăşeşte omului în această calitate – care e anormală –. Aceasta. în România: comunitatea naţională şi religioasă. 6 septembrie 1880. pag. ci ca membru al unei comunităţi mai largi. se întinde într-un ritm înspăimântător (.

moderne. a fost celula socială care a dat naştere naţiunii şi statului modern. îndrumători ai culturii şi educaţiei. educaţia fără exemple zilnic trăite. care s-au transmis urmaşilor din generaţie în generaţie. op. în special. nu se poate afirma. învăţători. de a se îmbogăţi din averea Statului. prin instinctul continuităţii şi al perpetuării. a şcolii. subliniază Ion Pătroianu. el este depozitarul bunelor moravuri. tradiţiile. de ordin moral. naţiunea este ameninţată să fie dezagregată.n. precum şi la aceea a tuturor instituţiunilor Statului. 2 264 . ce leagă strâns. cit. înfrânând poftele acestora prin sancţiuni severe. Totodată. care permite fiului să continue persoana tatălui. Familia la originea sa. el dă impuls progresului şi civilizaţiei. prin munca colectivă şi constructivă. prin economie si practica virtuţilor…Căminul familial este leagănul umanităţii şi al naţionalităţii. 1. printr-un control 995 Romulus Seişanu. familia a avut caracterul unui stat în miniatură. prin spiritul conservator şi tradiţionalist. presupune existenţa unui tezaur spiritual şi a unui principiu cardinal. pag.) face să dispară nesăbuita dorinţă a atâtora. “se poate clădi şi progresa numai prin exemple date de către însuşi aceia care sunt la conducerea familiei. Naţionalităţile şi naţiunile puternice sunt acelea în care predomină. tipul de familie stabilă şi fecundă”995. ca şi ai administraţiei publice româneşti! Căci. după fericita expresie a dreptului roman. ritualul. fără fapte caracterizate prin patriotism.) de patrie. clerici şi dregători. vom (putea n. prin cinste şi demnitate civică. Ereditatea. limba. Căminul familial este adevăratul simbol al continuităţii şi evoluţiei sociale. obiceiurile. la nivel macrosocial. a universităţii şi a bisericii. costumele. Acolo unde predomină tipul de familie nestabilă. prin dezinteresare personală şi chiar prin jertfa celor chemaţi la conducerea acestora. Într-o ţară bântuită de toate lipsurile şi nevoile.n. până la aceea a naţionalităţii şi a naţiunii. fie de tip matriarhal. în toate păturile sociale. care a favorizat trecerea omenirii prin toate fazele. De la apariţia sa. ca şi când viaţa nu s-ar stinge niciodată. procesul educaţiei naţionale. toate generaţiile ce se desprind succesiv unele din altele în cursul timpului ad infinitum. în general. nici imagina.. cântecele. În căminul familiei se păstrează cultul religios. fie de tip patriarhal. prin spiritul de disciplină şi de solidaritate al membrilor săi. între ele. membrii săi având drepturi şi datorii în interesul micii comunităţi. ca: părinţi. El este izvorul nesecat şi viu al iubirii între oameni şi (a celei n.

n. 1943. Aceasta deoarece. oportun şi vădit. fără însuşi exemplul părinţilor şi acela al conducătorilor fireşti ai societăţii996! A căuta să îndrumăm pe altă cale educaţia generaţiilor româneşti. precum şi a disciplinei morale pe care au primit-o în casa părinţilor”997? Iar dacă. neştirbită. am întrebuinţat toate mijloacele paşnice – chiar violenţa fizică. înţelegem că. 2003. atunci când bagatelizăm iertarea creştină. Sibiu.) mai sus pe scara conducerii familiei şi a societăţii! Nu se poate concepe educaţia. Editura Deisis.n. contopirea trăită cu realităţile şi necesităţile ţării. 114 996 265 . formează un tot armonios şi sinergic 997 Ion Pătroianu. prompt. pag. scuipat. fiecare dintre noi. permanent şi pregnant. Crede. luptă şi cere împlinirea legii lui Dumnezeu”998. Teologia. deplina îndreptăţire şi sfânta obligaţie de a folosi. în situaţie de necesitate – adică după ce. Bucureşti. Educaţia românească. 17. avem. cineva. cărând apa cu ciurul. simţământul patriotic. Tipografia Eminescu. apărarea naţionalităţii noastre româneşti. a fiinţei naţionale. Dar tot Hristos. este datorită (le datorează n. îndurătorul a toate. fără succes. care să se afirme cu atât mai evident.) pe cruce. că nu ştiu ce fac. iar aceasta cere ca fiecare fiinţă umană să evolueze spiritual prin simbioză cu comunitatea naţională de iubire din care face parte. pălmuit şi spânzurat (pironit n.neîntrerupt şi riguros.n. Integrala publicisticii religioase. exemplifică acelaşi Nae Ionescu: “Ştim că batjocorit. între direcţiile majore ale activismului nostru personal. e cel care a luat biciul şi a gonit pe zarafii şi (pe n. în adevăr. decât aceea a exemplului şi a virtuţilor practicate de înşişi conducătorii lor. să ne fie mereu viu în conştiinţă că pentru păstrarea. cultura multilateral-organică. aşa cum accentuează Nae Ionescu. cu cât ne urcăm (situăm n. De ce se uită aşa uşor lucrurile acestea? De ce nu ne dăm seama că blasfemăm şi batjocorim tocmai ce e mai cutremurător de sublim în creştinism. concepţia clară asupra sensului existenţei omului şi a omenirii. însemnează a face pe grădinarul care încearcă să-şi ude grădina. În acest sens.) negustorii care spurcau casa Domnului. trebuie să includem. că dacă aceia care au astăzi în simţuri asemenea simţăminte. pag. “un creştin este. Hristos a gemut îndurător: Iartă-le lor Doamne.) unui alt factor decât acela al influenţei exemplului ce le-a servit viaţa plină de virtute a primului lor dascăl. în a căror personalitate: verticalitatea morală.n. 18 998 Nae Ionescu. făcând din ea o muşama cu care să acoperim păcatele ce se fac împotriva adică a acelor fii ai ei. dar mai ales prin exemplul moralizator.

Tamaşi. Şcoala română într-o răscruce de istorie. 333 1001 ibidem 1002 ibidem 1000 266 . Încetaţi deci. totodată.ne îmbărbătează Constantin Kiriţescu – jertfa vieţii poate deveni preţul suprem pe care să-l pretindă mântuirea unui neam”1000. Calendarul lor e şi aşa destul de încărcat”1002. ci în mâna lui Dumnezeu. Forţele antiromâneşti din afara şi dinlăuntrul ţării îl discreditează în ochii opiniei publice şi îl extermină. A-l irosi necugetat este o pagubă mare pentru neam şi un păcat de neiertat faţă de Dumnezeu”1001.legii ?… De-ţi va greşi aproapele tău nu de şapte ori. în lucrările: Moartea antumă a lui Eminescu. respectiv. (adică n.n. mare atenţie: “Viaţa e cel mai mare bun pe care ni l-a dăruit Providenţa. cu risipa de generozitate”999…”În împrejurări excepţionale . amănunţit argumentată. Dar atunci. pag. de grăbiţi. iartă-l pre el…Iertarea în domeniul relativ al personalului e la locul ei: iertarea greşiţilor noştri echivalează cu indiferenţa faţă de răul care ni se face. “sacrificiul suprem nu poate fi cerut pentru a asigura izbânda unei tovărăşii de ambiţioşi. iertarea nu e un principiu de morală. 2002 şi. Suprimarea gazetarului. 115 Constantin Kiriţescu. 2000.) nu trebuie să-l simţim. în detenţie. singur poate Dumnezeu să ierte. pag. dar (ci n.n. Bucureşti. Însă. Recurs Eminescu. iertare pentru păcate împotriva legii nu există pentru noi. 1943. Nu trebuie înmulţit nefolositor numărul mucenicilor neamului. asupra cauzelor şi desfăşurării progresive a degradării fizice pe care a suferit-o Mihai Eminescu. Chişinău. Cernăianu. De aceea. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Mihai Eminescu deţinut politic? Verticalitatea fără fisură a conştiinţei sale gazetăreşti i-a atras indezirabilitatea. ci o metodă terapeutică pentru prelucrarea noastră personală. 999 ibidem. pentru că acest rău noi nu-l simţim. Noi nu! Ar fi prea mare îndrăzneala şi orgoliul acesta ne-ar pierde. mieluşei ai lui Dumnezeu. lent. IV. Aşa fiind. ori de rătăciţi. 114. Editura Semnele Timpului. Editura Cartier. O versiune incitantă şi.) de şaptezeci de ori câte şapte. ea nu stă în mâna noastră. este formulată de Nicolae Georgescu şi Călin L.

chiar de către somităţi medicale). Conjuraţia anti-Eminescu. grav.cit. eficacitatea derulării respectivei acţiuni eliminatorii era potenţată prin mediatizarea intensă. op.. M. 2000. apoi. 33-77. Cernăianu. perfid-speculatori ai psihologiei şi mentalităţilor omeneşti). în mod sistematic. cit. dreptul de a-şi exprima convingerile în presă. a fost supus. măsluit (inventat. la comandă. în acelaşi timp. în principal. Totodată. prin natura imposibil de pervertit a conştiinţei lui gazetăreşti.care-şi exercitau. inclusiv mercur sub formă de injecţii1003. se numărau personalităţi de primă mărime ale vieţii noastre publice. Călin L. a fost distrus. Eminescu. integral 1004 1003 267 .. op. unei barbare şi continue proceduri de distrugere biologică. pentru a-l discredita în ochii opiniei publice şi a i se retrage. în perioada internării lui abuzive în diverse sanatorii de boli psihice. pe tot parcursul ei. b) să sporească credibilitatea diagnosticului de nebunie – în ştiinţa medicală existând o teză potrivit căreia sifilisul produce leziuni pe creier. Cernăianu. 3-5. devenit. concretizată. cit. în mod deliberat. fără a provoca acesteia suspiciuni. în epocă. pag.. Editura Semnele Timpului. Acesta avea un dublu rol. cu efectul corelativ al decăderii sale din drepturile civile.Ei opinează că. adică inclusiv gândirea1004. Documente privind adevărul despre boala şi moartea lui Mihai Eminescu. şi anume: a) să adauge dezinteresului conştiinţei publice faţă de persoana lui Mihai Eminescu (provocat prin pedalarea obsedantă a mass-mediei pe eticheta de nebun – de asemenea. 196-248. prin administrarea de substanţe chimice nocive. Tamaşi. 2002. de sifilis. totalitatea funcţiilor cerebrale. i-a fost înscenată nebunia. Bucureşti. pag. Strategia de lichidare ce i-a fost aplicată este structurată pe două etape. de către agenţi ai acestora – între care. idem. Gheorghe Sărac. astfel: mai întâi. din plin. op. şi nota bene. 5-354 Călin L. jucând roluri-cheie. nr. diametral opusă realităţii) oprobiul moral al întregii societăţi (manipulatorii fiind fin-cunoscători şi.. pag. a diagnosticului. pag. 11-275. influenţa asupra ţării -. Editura Malasi. astfel. perturbând. profund incomod tuturor centrelor antiromâneşti de putere . Nicolae Georgescu.

Egalitatea sau masca sclavajului A te manifesta liber înseamnă a dispune după propria-ţi judecată de puterile tale fizice. a libertăţii. ca egalitate de şanse. Adevărata egalitate este una a şanselor . ca o adevărată reţea de umbre în jurul problemelor sociale ale unei societăţi. în opera lui Eminescu. atunci orice poziţie poate fi ocupată de oricare ins. intelectuale şi morale. El se arată astfel întâiul mare gânditor la noi al teoriei egalităţii şanselor sau oportunităţilor de acces. Mihai Eminescu. din acel moment. Deci 268 . deci dacă eu sunt într-o inegalitate asumată şi avantajoasă. atât cel merituos cât şi feneantul. dar are dreptate să încerce a egaliza şansele sociale . din două una: ori condiţiile sociale dintr-o societate au o diferenţiere calitativă şi atunci teoria egalizării sociale cade. pe care o critică Eminescu. atât cel instruit cât şi cel fără instrucţie. ori între acele condiţii sociale nu există nici o diferenţă calitativă şi atunci. În acest sens. a pus mâna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală. Fiecare dintre ele ştie că. cum zice sociologia recentă .în raport cu diversele grade de inegalitate socială. prima teorie sociologică clară a inegalităţilor sociale. Teoria egalizării condiţiilor sociale în statul demagogic.oportunităţilor . Dar. iar nicidecum de condiţii sociale. care. ci una care asigură gradele de inegalitate socială pe care oricine să fie liber a le trece prin muncă şi merit. Eminescu a spulberat toate pseudo-paradoxurile introduse în istorie. nu sunt altceva decât o traducere a condiţiei aporetice a puterii în statul demagogic: Nu pot să creez o societate de egali pentru că ansamblul condiţiilor sociale şi al poziţiilor sociale este inegalitar.sau oportunităţile. pot pretinde să ocupe orice poziţie. Ilie Bădescu detaliază: “Eminescu socoteşte că o societate normală este nu aceea care ar dori să desfiinţeze toate inegalităţile sociale. Căci de vreme ce poziţiile nu au diferenţe calitative. Statul demagogic împinge societatea într-un lanţ de aporii. Pe confuzia dintre cele două concepte ale egalităţii se întemeiază statul demagogic.V. Nu pot să desfiinţez inegalitatea poziţiilor decât dacă eu am o poziţie prin care să dispun de celelalte. Lupta între partidele politice se dă pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre. O societate nu poate pretinde că a egalizat toate condiţiile sociale. Statele demagogice au inventat pseudoproblema egalităţii pentru a escamota problema reală. o concepe echitatea. la nivel societal.nu aceea a condiţiilor sociale. spre deosebire de liberali şi de socialişti. În acest cadru întâmpinăm. de fapt. pretinde a nu exista nici o diferenţă calitativă între diferitele condiţii sau stări sociale. zice poetul.

Ierarhie a meritelor şi a competenţelor. cum ar zice poetul. 1994. pag. confuzie de valori. 79 1007 Ilie Bădescu. 274-277 1006 Mihai Eminescu. au inventat pseudo-problema egalităţii. pag. Egalitatea este întunericul însuşi”1007. Eminescu a rezolvat aporia propunând desfiinţarea cadrului ei politic – statul demagogic.eul cogitans. XV. Dar “cine ar putea cunoaşte mai bine ca tine însuţi adevărata măsură a puterilor tale intelectuale şi musculare? Ajungi la această cunoaştere prin folosirea transcendentală a intelectului – adică eu gândesc trebuie să însoţească toate experienţele noastre.) este o luptă pentru judecata noastră (pentru obţinerea controlului asupra minţii noastre n.) un C. fără să fi îndeplinit condiţiile de muncă ale românului? Ce să vrea un(. aceea a libertăţii.cu una superioară . 78 1005 269 . nu eul dogmatic al politicianului .n. ci din interior.n. vol. dar omul are puterea de a ieşi din condiţia aporetică.inegalitară . egalitatea şi egalizarea individului sunt termeni falşi. a puterilor musculare şi intelectuale. De aceea. în Opere. Libertatea înseamnă ierarhie. pentru că fiecare (dintre ele n. Editura Porto-Franco. “este. “o vor toţi străinii: ce să vrea(. Galaţi.egalitară -. 277 1008 Mihai Eminescu. pentru a escamota problema reală. XV.) ştie că din acel moment a pus mâna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală”1006. arată Eminescu. ci aceea a libertăţii. adică eul tău cugetător.de puterile tale intelectuale şi morale”1005. Manuscrisul Falsa egalitate.). Dar în acest caz. iată suprema aporie a statului demagogic.) Fundescu sau un(. “lupta între partizi (partidele politice n.inegalitatea poate fi desfiinţată de inegalitate. zice poetul. la noi în ţară. vol. Rosetti. Sociologia eminesciană.A. Deci. “cea mai mare duşmană a libertăţii”1008 şi. Statele despotice şi cele demagogice. putinţa de-a egaliza omul de valoare cu nulitatea. pag. fără a avea creierul sau Ilie Bădescu. în Opere. Prima condiţie a ieşirii din aporia egalităţii este libertatea.) Epurescu. decât să fie egal cu românul. A te manifesta liber înseamnă a dispune după propria-ţi judecată . de care cel care vrea să-şi schimbe poziţia inferioară . Anularea oricărei ierarhii nu înseamnă stare optimă ci haos. folosiţi pentru a desfigura de fapt fenomenul manifestării libere – autonome. Sociologia eminesciană. Este ceea ce făcea şi Eminescu în privinţa aporiei egalităţii… Inegalitatea nu poate fi desfiinţată din exterior. decât să fie egali cu românul. adevărata problemă nu e aceea a egalizării. de aceea. Manuscrisul Libertatea şi marginile ei. în acceepţiunea ei perfidă. Aporiile nu pot fi rezolvate. pag.n.

nimic nu iese. În locul fiinţei sublime(. care este mişcare. 82 1014 Ilie Bădescu. deopotrivă. Scări de lumină. XV.musculatura românului?”1009… “Ierarhia luminei şi egalitatea întunericului(. pag. Este Tradiţia opusul Modernităţii? Neamurile trăiesc sufleteşte prin tradiţie şi material prin civilizaţie. Sociologia eminesciană. ideea utopiană a omului perfect. Idei asupra problemelor actuale. Este opusă vieţii şi viului.) e o luptă între libertate şi sclavie. aşadar. Tradiţia nu este. “Eminescu a spulberat.). dimpotrivă. Ea reprezintă minimul de lucruri verificate. în nici un fel. 278 1015 “de lucruri verificate. vol. formele care nu mai cuprind nimic şi realităţile care nu şi-au căutat încă forma. XV. care te ajută să nu greşeşti”. adică oricine ne promite un venit de forţe. ierarhie şi deci ordine. pag. Manuscrisul Ierarhia luminei. Ontologia eminesciană face posibil realismul sociologic”1014. vol. te ajută să nu greşeşti.n. pag. Din nimic. este forma echilibrului mort. este totuna cu entropia maximă. e ca un prestidigitator. a statului ideal. 320 1011 Ilie Bădescu. a societăţii perfecte. între libera ierarhie a luminii şi egalitatea stupidă a întunericului. care. Nicolae Iorga. pag.). nimic iese”1013. dar şi riscului desfiinţării. 277 1012 ibidem 1013 Mihai Eminescu. în Opere. Tradiţia este valoarea umană despre care Nicolae Iorga sublinia că “nu e decât ideea verificată asupra realităţii – între cei doi termeni care formează viaţa noastră de astăzi. sens sau direcţie de mişcare şi deci lumină”1011. mai ales în vremuri tulburi. care vrea să ne facă să vedem (credem n.) că bunurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. şansei desăvârşirii. expus. Sociologia eminesciană. fără ca noi să fi cheltuit pentru el (să depunem efort pentru a-l obţine n. contrară modernităţii ci. ea reprezentând minimul de posesie1015 care e necesar pentru ca o 1009 1010 ibidem idem. 143 270 .n. VI. “A doua condiţie a ieşirii din aporia egalităţii este munca”1012: “Oricine ne promite o îmbunătăţire care nu se datoreşte muncii. De aceea Eminescu o asimilează întunericului. grade de temperatură e universul întreg”1010. el propune viziunea unui real tensionat. o completează. Manuscrisul Din nimic. Ei: Ex nihilo nil fit. iată. pag. în Opere. “Egalitatea.

societate să trăiască”1016; iar revenirea la ea “nu înseamnă întoarcerea la trecut, ci ţinerea în seamă a ceea ce din transmisiunea secolelor e încă viu, cu adevărat viu, în sufletul omenesc”1017. Mai mult, tradiţia nu este, în nici un fel, contrară modernităţii, ci, dimpotrivă, o completează, întrucât, sintetizează Nichifor Crainic: “Tradiţionalismul nu e o forţă ce se opune civilizaţiei”1018, pentru că el “este tehnica vieţii sufleteşti a unui neam”1019, iar “civilizaţia e tehnica vieţii materiale a omenirii”1020. Iar fiindcă, accentuează Alexandru Papacostea, “progresul nu se realizează prin generalizare, ci prin diferenţiere, nu-i comandament mai serios pentru viaţa politică a statelor, decât acela de a păzi perpetuarea tradiţiilor care au un viu conţinut de viaţă în ele… Dacă chemarea unui (fiecărui n.n.) popor în lume este s-aducă la masa civilizaţiei umane nota geniului propriu, atunci el trebui să ţină morţiş la tezaurul tradiţiilor (sale n.n.) vii, deoarece, numai prin ele se concretizează caracterul lui moral, prin ele se determină şi se exprimă sufletul lui, cimentul lor face solidaritatea între sine a generaţiilor”1021. Căci, “în ipoteza că naţiunea îşi pierde tradiţiile, ceea ce nu-i o imposibilitate (,mai ales n.n.) pentru popoarele tinere, această pierdere ar fi egală cu însăşi dispariţia poporului, cu dizolvarea lui în masa umanităţii”1022. De aceea, subliniază Mihail Manoilescu: “Sensul întoarcerii la trecut nu trebui căutat în formele veacurilor dispărute, ci în spiritualitatea lor; este întoarcerea la organic, la concepţia idealistă a vieţii – pe plan etic şi religios –, la ierarhia inspirată din merite naţionale, iar nu din posesiunea banului si a forţelor materiale”1023. În acest sens, descriind profilul atitudinal al persoanelor demne să exercite calitatea de conducător, la indiferent ce nivel ierarhic, Dimitrie Gusti precizează: “Elită, şef, fruntaş, înseamnă personalitate socială. Iar personalitate socială înseamnă patru mari dominante şi caracteristici, care formează un împătrit voluntarism, şi anume:
1016 1017

ibidem, pag. 11,14,15 ibidem, pag. 13 1018 Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Editura Timpul, Iaşi, 1996, pag. 147 1019 ibidem 1020 ibidem 1021 Alexandru Papacostea, op.cit., în A fi conservator, pag. 181 1022 ibidem 1023 Mihail Manoilescu, Burghezia română. Rostul şi destinul ei istoric, Editura Athena, Bucureşti, 1997, pag. 64

271

a) voinţa de-a fi ceea ce eşti, adică actualizarea maximală a potenţialului, a latentului personalităţii; b) voinţa de participare la viaţa socială, adică o disciplină voită şi conştientă, care topeşte aşa-zisa antinomie a individului şi a societăţii; c) voinţa de a crea în sânul naţiunii valori sociale şi culturale, indiferent dacă sunt mici ori mari, ele fiind egal de necesare înfăptuirii Naţiunii; d) voinţa de a persevera în realizarea, cu curaj şi cu spirit de sacrificiu, a scopurilor sociale şi naţionale”1024. Iar întrucât, “autoritatea, ierarhia şi solidaritatea (elemente indispensabile ale dăinuirii oricărei naţiuni n.n.) nu pot avea fiinţă fără şefi, conducători, fruntaşi, adică fără elite, problema organizării statului se reduce la crearea unor elite corespunzătoare… Criza prin care trece societatea contemporană este o criză a personalităţii sociale, şi cum va fi calitatea elitelor aşa va fi şi organizarea statului. De aceea, politica de esenţă şi de adâncime ce se cere astăzi cu atâta insistenţă (a cărei necesitate este, actualmente, imperios resimţită în ţara noastră n.n.), spre deosebire de politica formală şi de suprafaţă, de până acum, este o politică de creare de personalităţi sociale, adică o politică de creare a elitelor”1025 – fiecărei persoane membre a acestora trebuind să-i fie caracteristice maximumul de responsabilitate faţă de sine şi faţă de Ţară şi efortul tenace pentru transformarea realităţii de astăzi, într-un maximum de realitate nouă, pe deplin favorabilă patriei”1026. Cu alte cuvinte, completează Ion Zamfirescu, “totul e ca omul-personalitate să aibă simţul valorilor, să-şi dea seama de însemnătatea misiunii lui şi să deţină sufleteşte mijlocul de-a se ancora în lumea unor finalităţi ideale ale vieţii”1027. Iar întrucât subînţelegem că “are de dat în viaţă o luptă plină de sacrificii, avem datoria să ne punem încă o întrebare: Există oare ceva care să compenseze în sufletul omului-personalitate, întinderea jertfei lui? Da! Există, ca să spunem aşa, o pătrunzătoare împăcare interioară; un calm, un echilibru, o seninătate supremă, pe care o

1024

Dimitrie Gusti, Ştiinţa şi pedagogia Naţiunii, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1941, pag. 9 ibidem, pag. 8-10 1026 ibidem, pag. 10 1027 Ion Zamfirescu, Destinul personalităţii, Contribuţii la cunoaşterea omului si a culturii contemporane, Institutul de Arte Grafice Tiparul Românesc, Bucureşti, 1942, pag. 19
1025

272

poate da sentimentul datoriei împlinite. Bergson o numeşte bucuria, la joie. Ea reprezintă realitatea imponderabilă care anunţă întotdeauna că viaţa a reuşit, a câştigat teren, a repurtat o victorie. Nu poate fi vorba de o împărţire de elogii. De cele mai multe ori, ţinem la acestea doar în măsura în care suntem siguri că n-am reuşit şi avem nevoie de o iluzie care să acopere eventualele apăsări prea marcate ale nemulţumirilor noastre personale. Semnul cel mai elocvent al acestei împăcări intime stă în puterea de a fi bun, generos, de a înţelege pe oameni, de a purta asupra faptelor acestora un semn de iertare superioară, nu iertarea referitoare la ceea ce ar putea ridica din sufletul oamenilor obligaţia de-a respecta o ordine, ci aceea privind eterna căutare a unui omenesc mai înalt şi mai cuprinzător”1028. VII. Naţionalismul constructiv

Drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale pe care le are pentru a le realiza dar, mai ales, pe voinţa de a duce la îndeplinire aceste idealuri.

Naţionalismul constructiv, explică Pompiliu Nicolau, “reprezintă opera de afirmare a specificului naţional, prin dezvoltarea la maximum a calităţilor şi corectarea, până la nimicire, a scăderilor acestui specific. Naţionalismul constructiv nu se poate realiza decât prin Statul Naţional, stat care(;) nu poate fi (nu trebuie să fie n.n.) nici proletar, nici burghez, şi care are misiunea, bine determinată, pe de o parte, de a armoniza, raţional şi etic, interesele tuturor elementelor producătoare, iar pe de alta, de a transforma în formă spirituală formula empirică a specificului naţional. Naţionalismul constructiv: a) este potrivnic luptei de clasă, luptă sterilă şi nimicitoare şi, întotdeauna, alimentată de interese străine şi permanent vrăjmaşe neamului; b) concepe afirmarea naţiunii ca un tot, cu obligaţii şi cu drepturi, aceleaşi pentru toţi fiii ei;
1028

ibidem, pag. 27, 28

273

c) reclamă, de la toate elementele naţiunii, nelimitată energie morală, spirituală şi fizică; d) n-are lozinci, are însă legi: prima – unirea strânsă şi fără rezerve a tuturor românilor(;) într-un puternic sentiment de iubire frăţească şi creştinească ; a doua – stârpirea, prin sancţionare fără milă şi teamă, a incorectitudinii morale şi materiale, oriunde şi de către oricine s-ar manifesta; a treia – respectarea, cinstirea şi recompensarea, dreaptă şi completă, a muncitorului(;) intelectual şi (a celui n.n.) manual; a patra – naţionalizarea bogăţiilor naţionale (adică trecerea
lor sub autoritatea decizională a naţiunii băştinaşe - care, de altfel, le-a produs prin propriu-i efort - şi numai a ei n.n.) şi independenţa economiei naţionale; are un crez, pe care orice (fiecare n.n.) Român

e)

nu trebuie să-l uite nici o clipă – şi pentru a cărui temeinicie, întreaga istorie universală este mărturie: drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale şi materiale pe care le are pentru a le realiza, dar, mai ales, pe voinţa de a aduce la îndeplinire aceste idealuri”1029. VIII. Principiul de naţionalitate

Naţionalitatea unui popor e arsenalul său de virtuţi şi gânduri, de fapte şi idealuri din trecut, pentru prezent şi viitor, pe o brazdă seculară de pământ. Ea e conştiinţa sa că e o naţiune, e singura lui pavăză împotriva tuturor ce voiesc să-i şteargă viaţa şi să-l îngroape de viu în marele demos al Pământului, în civilizaţia fără nici un ideal nobil a demagogiei cosmopolite.

O definire analitică a acestui principiu, precum şi o cercetare detaliată a caracteristicilor şi evoluţiei sale, strâns ancorată în determinanţi socio-istorici, naţionali şi internaţionali, sunt întreprinse de Romulus Seişanu, în tratatul, sugestiv intitulat: Principiul naţionalităţilor. Originile, evoluţia şi elementele
1029

Pompiliu Nicolau, Naţionalismul constructiv, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1936, pag. 224-226

274

constitutive ale naţionalităţii, Editura Albatros, Bucureşti, 1996 . Aceleiaşi problematici îi sunt consacrate şi cercetări precum: Camil Mureşanu, Naţiune, naţionalism, evoluţia naţionalitaţilor, Fundaţia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1996; Aurel C. Popovici. Principiul de naţionalitate, Tipografia Modernă Gregorie Luis, Bucureşti, 1894 ş.a. În manieră pe cât de lapidară, pe atât de plastică, Aurel C. Popovici, defineşte suveranitatea ca fiind corolarul naţionalităţii, insistând asupra relaţiei de cauzalitate directă, ce leagă, întotdeauna, aceşti poli inseparabili ai existenţei oricărei comunităţi naţionale: “Naţionalitatea unui popor e rangul său în lume, între popoare; e blazonul nobilitar al meritului său, al valorii sale din trecut şi din prezent; e singura sa distincţiune faţă de alte familii naţionale, faţă de triburi, seminţii şi neamuri; e unica sa pavăză în lupta între popoare; singura sa putere, unicul său drept… Căci este însăşi fiinţa sa, sufletul său; persoana sa morală în faţa lumii, a tribunalului istoriei… E conştiinţa sa că e o naţiune, o entitate culturală proprie în varietatea omenirii, că nu-i o simplă cifră, un număr de indivizi, de fiinţe, de animale sociale. Naţionalitatea unui popor e legea lui străbună şi limba lui deosebită (distinctă n.n.), e comoara lui proprie de literatură şi istorie, de credinţe, de datine, de tradiţii, de obiceiuri; e arsenalul său moral de virtuţi si gânduri, de fapte şi idealuri din trecut, pentru prezent şi viitor, pe o brazdă seculară de pământ; pentru viaţa lui ce este (actuală n.n.) şi mai ales ce va să vie; în continuă luptă contra tuturor celor ce caută să i-o şteargă şi să-l îngroape de viu în marele demos al Pământului, în civilizaţia fără nici un ideal (nobil 1030 n.n.) a demagogiei cosmopolite” . “Naţiunea – continuă Dimitrie Gusti – este realitatea centrală, este singura unitate socială care-şi ajunge sieşi, în înţelesul că însemnează toate aspiraţiile fireşti ale indivizilor, şi de la care nu cere pentru deplina ei realizare o unitate socială mai cuprinzătoare, fiind în stare să-şi creeze o lume proprie de valori, să-şi stabilească un scop în sine în propria-i alcătuire. Căci, toate unităţile sociale cunoscute: familie, gospodărie, sate, oraşe, biserică, şcoală, societăţi pe acţiuni (în sens larg întreprinderi n.n.), asociaţii de tot felul, nu-şi găsesc sensul decât prin faptul că trăiesc şi se manifestă în sânul unei naţiuni, după cum

Aurel C. Popovici, Naţionalism sau democraţie. O critică a civilizaţiunii moderne, Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva, Bucureşti, 1910, pag. 309, 310

1030

275

toate naţiunile, la rândul lor, formează, prin contribuţia fiecăreia în parte, o unitate supremă, Umanitatea, care cuprinde toate naţiunile, ca organe ale ei”1031. “Naţionalismul – completează Aurel. C. Popovici – este, în fond, identic cu orice politică cu adevărat patriotică şi înţeleaptă”1032. “Omenirea – opinează Simion Mehedinţi – nu e o masă de cetăţeni-atomi, ci e ceva concret: o sumă de naţiuni. Iar ca să ajungi la o stare superioară a omenirii, nu e altă cale decât aceasta: să ridici, pe cât e posibil, toate neamurile, cu însuşirile lor(;) caracteristice, armonizând interesele individuale în masa fiecărei naţiuni, cât şi interesele generale ale tuturor neamurilor, în societatea (concertul n.n.) naţiunilor. Cu alte cuvinte: la dreptul individului (la respectarea drepturilor fiecărui om n.n.) nu putem ajunge decât prin drepturile naţiunii care îl cuprinde şi-i dă toată puterea sa de viaţă, de la hrana materială şi până la cea intelectuală”1033. “Statul – relevă Grigore Antipa – este organul regulator (reglator n.n.) şi conducător al evoluţiei spre progres, adică spre cultură şi civilizaţie, a poporului considerat ca un organism, ca o unitate superioară a omenirii. Ca atare, el (statul n.n.): a) garantează siguranţa teritoriului şi a persoanelor ce-l locuiesc; b) creează şi întreţine o stare socială cât mai prielnică pentru a permite dezvoltarea şi organizarea, cea mai bună posibilă, a tuturor forţelor fizice, economice, morale şi intelectuale ale supuşilor săi; c) menţine ordinea socială şi regulează (reglează n.n.) raporturile de drept dintre supuşii săi, ca (aceştia, adică supuşii, fiind n.n.) factori fundamentali ai societăţii; d) organizează munca naţională şi întrebuinţarea ei pentru scopurile culturale şi civilizatorii cerute de evoluţia lui; e) este espresiunea voinţei întregului popor, pe care caută a o afirma, conducând lupta pentru realizarea aspiraţiilor sale, ce decurg din firea sa şi din totalitatea condiţiunilor naturale în care trăieşte şi se dezvoltă.
Dimitrie Gusti, op.cit., pag. 3 Aurel C. Popovici, Naţionalism sau democraţie. O critică a civilizaţiunii moderne, pag. 133 1033 Simion Mehedinţi, Politica de vorbe şi omul de stat, Editura Terra, Focşani, 1999, pag. 181
1032 1031

276

În vederea îndeplinirii acestei funcţiuni fundamentale – de a conduce şi coordona activitatea întregului organism şi a organelor sale – statul are nevoie de o putere cât mai mare, pentru a-şi asigura existenţa între celelalte state şi a asigura ordinea internă, garantând siguranţa persoanelor şi a proprietăţii. Aceasta cere însă, în prima linie, o mare putere culturală, militară şi financiară. Tocmai necesitatea acestei puteri îi dă dreptul de a dispune de supuşii săi, iar ei sunt datori a se supune la această constrângere, fără de care unitatea organică ce o formează – care, astfel formată, e capabilă de o desfăşurare de forţe cu mult mai mare, provenită din organizarea forţelor elementare ale indivizilor – nu ar fi posibilă. Puterea de constrângere, însă, nu poate fi (nu trebuie n.n.) întrebuinţată pentru orice scop, ci numai pentru realizarea ţelurilor superioare(;) ale statului. Acestea nu sunt (nu trebuie să fie n.n.) o construcţie voluntară a raţiunii, ci decurg (trebuie să derive n.n.) din necesităţile reale ale evoluţiei poporului şi ţării. Altfel, respectiva putere ar împiedica dezvoltarea normală a individului şi i-ar lua putinţa de a-şi îndeplini rolul său important în mersul general al evoluţiei poporului. Rolul individului în unitatea organică superioară, adică în poporul din care face parte, nu este limitat numai ca al unei roate într-o maşină, ci el (individul n.n.) trebui să se dezvolte şi să se perfecţioneze neîncetat, pentru ca întregul organism să poată deveni, şi el, tot mai perfect (performant n.n.)”1034. IX. Îndatoriri reciproce ale naţiunilor lumii

Dreptatea şi caritatea, ca obligaţiuni între grupuri sociale, cuprind aceleaşi elemente ca atunci când sunt numai obligaţiuni între indivizi.

O elocventă sintetizare a îndatoririlor reciproce dintre naţiunile lumii, întreprind Romulus A. Stănculescu şi Jana S. Cristescu în prelegerile lor de educaţie morală. Ei scriu: “Ca şi persoanele, naţiunile au anumite drepturi şi anume: dreptul de a trăi, dreptul de proprietate, dreptul de a se dezvolta în mod liber, fără însă a aduce prin dezvoltarea lor o atingere vieţii, prosperităţii sau liberei dezvoltări a altor naţiuni. Viaţa unui popor nu este limitată în timp; generaţiunile trec, naţiunea rămâne. Drepturile de mai sus trebuie atunci apărate de (către n.n.) generaţiile prezente şi
1034

Grigore Antipa, Problemele evoluţiei poporului român, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1919, pag. 383-385

277

păstrate întregi generaţiilor viitoare. Fiecare generaţie, la rândul său, are datoria de a lupta pentru existenţă, de a deveni sau de a rămâne puternică, de a se apăra împotriva oricărei agresiuni şi împotriva oricărei încercări de a ştirbi interesele materiale ale naţiei: teritoriu, comerţ, agricultură, industrie; sau interesele ei morale: independenţa, credinţa, prestigiul şi onoarea ei. Dar, spuneam mai sus, naţiunile trebuie considerate ca nişte persoane morale, datoare să practice între ele dreptatea şi caritatea. Dreptatea şi caritatea, ca obligaţiuni între grupuri sociale, cuprind aceleaşi elemente ca atunci când sunt numai obligaţiuni între indivizi: A) Datoriile de dreptate a) Respectul vieţii oricărei naţii şi membrilor ei. b) Respectul proprietăţilor. Teritoriul oricărui stat străin este sacru. Sacre, de asemenea, sunt toate lucrurile care pot fi privite ca un fel de extindere a teritoriului, şi anume: coloniile, vapoarele, localurile ambasadelor, consulatelor şi agenţiilor diplomatice. c) Respectul convingerilor şi credinţelor. Fiecare naţiune este suverană, are adică dreptul de a se conduce singură, de a practica credinţele religioase care-i convin, de a-şi da instituţiile potrivite, de a se administra după bunul său plac. d) Respectul convenţiunilor şi tratatelor. Dacă am considerat (considerăm n.n.) că angajamentul unui om faţă de alt om este sacru, cu atât mai mult va fi sacru angajamentul unei naţiuni faţă de altă naţiune. e) Respectul onoarei. Orice cetăţean al unei naţiuni trebuie respectat. De asemenea, trebuie respectate simbolurile ei: pavilioanele şi drapelele. Orice insultă făcută de o naţiune, printr-un (prin vreun n.n.) cetăţean al său, altei naţiuni, trebuie dezaprobată şi reparată în public şi oficial. Un popor, ca şi un individ, nu se coboară atunci când recunoaşte, în mod cavaleresc, greşelile sale.

278

mari întreprinderi şi lucrări internaţionale. Stănculescu. expoziţii universale etc. 311-313 1035 279 . ceea ce vrea şi ceea ce crede că este dreptul său. Fiecare va acorda. fără a le exploata. va angaja tratate de comerţ. Lecţiuni de educaţie morală. fără jigniri.f) Sinceritate desăvârşită. Pare unanim. că diplomaţia este arta de a înşela. şi să le îmbunătăţească soarta fără a le aservi”1035. naţiunile îşi datorează una alteia atenţiuni. Romulus A. Dacă însă. ajutoare. şi în mod tacit admis. B) Datoriile de caritate Din acest punct de vedere. Fiecare dintre ele va proteja. Cristescu. Fiecare naţiune va ajuta pe celelalte să se apere împotriva răufăcătorilor. ci o barbarie a diplomaţiei. colaborări ştiinţifice. în măsura în care protecţia nu se transformă pentru sine în pericol. congrese de savanţi. servicii. cu atât mai mult sunt condamnabile în relaţiile diplomatice. concesii. Procedeele perfide şi sistemul tragerilor pe sfoară constituie nu o diplomaţie morală. Jana S. dar şi binevoitoare şi prieteneşti. atunci când va fi nevoie. Craiova. Tipografia Biruinţa. Nimic nu opreşte ca raporturile de la stat la stat să fie nu numai legale şi cinstite. sau de-a dreptul sălbatice. O sinceritate absolută trebuie să domnească în relaţiile dintre popoare. minciuna şi ipocrizia nu sunt admise între indivizi. al carităţii. pe străinii aflători pe teritoriul său. pag. că ea nu consistă decât într-un joc de trucuri foarte utile. extrădându-i când aceştia se adăpostesc pe teritoriu-i. 1936. Naţiunile civilizate trebuie să caute a exercita o influenţă binefăcătoare asupra celor care sunt mai puţin civilizate. că totul îi este permis cu o singură condiţie: să reuşească. Trebuie să facă acest lucru: fără violenţă. Demnitatea fiecărui stat consistă în a spune sus şi tare ceea ce gândeşte.

totodată. care este naţionalitatea.C. 143 ibidem. Prin urmare. în cele mai multe cazuri. Rolul indispensabil şi. civilizaţia umană. în mod caracteristic pentru fiecare. pag. pag. umanitatea din sine. determinant în crearea şi potenţarea civilizaţiilor revine naţionalităţii. tot aşa. VIII 1038 ibidem. Sau.n. ca bază necesară a existenţei lor. după veacuri de încrucişări continue –. aşezaţi pe un pământ determinat. alfel spus. dar. aceeaşi putere. în orice domeniu de activitate. ca şi ale ştiinţei şi culturii în genere (adică ale civilizaţiei în multiplicitatea aspectelor sale n. pag. Una fără alta nu pot exista. Insul afirmându-se pe sine trebuie să afirme. Cuza. 2 1041 ibidem. fiind evident că. 1927. “fiecare popor prezintă o notă originală de cultură în sânul omenirei. care nu este. Bucureşti. cultura putere creatoare a naţionalităţii”1038. Insul se manifestă prin neam şi umanitatea tot prin neam.) nu sunt decât produse originale ale unor naţii şi patrii deosebite (distincte n. “în sânul omenirii popoarele nu au fiinţă decât prin cultura lor deosebită (distinct individualizată n.C. Ins. decât produsul ei variat”1036. ca organism. VIII 1039 ibidem 1040 ibidem. iar “toate creaţiile artei. totdeauna.) şi că. îndată ce copiază mecanic cultura altor neamuri. determinată etnic. şi alcătuind. 3 1037 280 . aceleaşi aspiraţii de viitor. Naţionalitatea în artă.X. A. cuprinsul civilizaţiilor naţionale”1040. având: aceleaşi interese prezente. încetează să mai existe”1041. De aceea. naţionalitatea creatoare a culturii umane. şi sufletul naţiilor. Aceasta e. neamul şi umanitatea. Aşadar. Editura Cartea Românească.)”1039. “naţionalitatea este puterea creatoare a culturii umane.) populaţia Pământului… Umanitatea nu-i decât naţiile privite în totalitatea lor. pag. “întocmai precum sufletul omului este factorul hotărâtor al manifestărilor lui.n. adică faţă cu celelalte neamuri în care se desface (din care se compune n. produsul unui amestec. determină. În acest sens.n.n. VII. sintetizează 1036 A. în virtutea specificului său naţional. neam şi umanitate Pe lume sunt trei mari realităţi: insul. pag. în acelaşi timp. manifestările ei”1037. ajuns la unitate deplină. Cuza subliniază: “O naţie este totalitatea indivizilor de acelaşi sânge – care este. confundându-se cu dânsele.

trebuie să înţeleagă acest adevăr”1045. Sau. 148 Octavian Goga. proprie realităţilor permanente. ideea. cultura umană. Ea are o adâncime. ale Dumnezeirii. şi pentru dânsele.). 51 1045 ibidem 281 . pag. neamul şi umanitatea. trebuie să afirme în acelaşi timp umanitatea din sine. 2002. 30 A. o originalitate. românismul. pag.n. pag. Aceasta nu ar fi alta decât nimicirea culturii umane. Neamul este matca ontologică în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa umanităţii. Astăzi.n. conchide A. Deci. ceea ce nu cunoaştem. iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenţei. Editura Humanitas. Istorie şi utopie. scopurile tainice. Insul există prin neam şi umanitatea se manifestă tot prin neam. afirmându-se pe sine. iar aceasta e totdeauna determinată etnic. în tălmăcirea lui Dumitru Stăniloae: “Pe lume sunt trei mari realităţi: insul. Naţionalitatea în artă. servind cu credinţă cultura umană. una din marile griji ale acestor timpuri. naţia. Cuza: “Pământul e naţia (populaţia planetei este alcătuită din naţiuni n. Este o nebunie când unii îşi închipuie că naţiile s-ar putea desfiinţa. 147. care cearcă trăinicia tuturor realităţilor ce există.) să ia măsuri pentru a nu fi înghiţit de valurile dimprejur. amorfă. cultura. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi determinaţi.). înlocuindu-se printr-o umanitate cosmopolită.Emil Cioran: “O civilizaţie se dovedeşte fecundă în măsura în care îi incită pe ceilalţi s-o imite. ea îndeplinindu-şi scopurile ei pe Pământ. pentru a risipi ceea ce-i fără 1042 1043 1044 Emil Cioran. Mustul care fierbe. care nu există – şi nu a existat niciodată altfel – decât prin puterile creatoare ale diferitelor naţii”1043 …”Ideea naţională . ideea. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului. Cuza.suspină Octavian Goga – e luntrea cu care plutim şi din care dorim să înregistrăm curentele mari de simţire universală”1044.n. Insul. iar cea mai sfântă datorie a unui popor e să se păstreze în contra oricui (să se împotrivească oricărui atentat la individualitatea sa naţională n. dacă se sileşte (străduieşte n. Aşadar: Naţiile sunt instrumente ale acestei divine puteri.C.C. “mai mult ca oricând. Bucureşti. şi totuşi văzute. dar care domină în universul întreg: Dumnezeu. Încetează să-i mai fascineze? Se va reduce la o masă de cioburi şi ruine”1042. prin naţii. De aceea. Dar una fără alta nu pot exista.

op. Ea este rasa formatoare de stat. Rezistenţa ei biologică se întemeiază pe consangvinitate. are efecte inevitabile în politică. Editura Polirom. vol. Luminiţa Mihaela Iacob. unitară ca structură. sfarmă echilibrul organic. alterând familia şi. Rezistenţa ei biologică se întemeiază pe consangvinitate. 23 1047 1046 282 . Aşa a ajuns să întreprindă cercetări istorico-antropologice. a naţiunii. Întreaga gândire sociologică a lui Mihai Eminescu şi. implicit. pag. cit. Pe această bază1048. pag. implicit. orice structură fizică presupune o altă configuraţie psihologică. omogenă ca rasă. implicit. 194 1048 confirmată şi de cercetări ale zilelor noastre: “Apartenenţa etnică configurează identitatea persoanei şi orientează procesul cunoaşterii psihologice prin implicarea noţiunilor de etnotip şi conduită etnică”. II. Etnotipul şi conduita etnică sunt coordonate definitorii ale fiecărui individ. corelat cu acela că ţărănimea constituia. al respectivei suprastructuri sociale. Ardeal şi părţile ţării Ungureşti. alte idealuri. plastică şi de origine daco-romană. Rasa română are aceeaşi înfăţişare antropologică în toate provinciile istorice româneşti. în compoziţia păturii superpuse. care se apropie din acest punct de vedere de categoria ciobanilor. l-a determinat să investigheze alcătuirea etnică a societăţii româneşti. Etnopsihologie şi imagologie. viaţa socială. Adică. 2003. aceeaşi ca înfăţişare antropologică în Muntenia. ale căror rezultate îl fac să vorbească de „o rasă română. în toate domeniile vieţii sociale.n) şi. pag. Sinteze şi cercetări. „i se părea a descoperi o prea mare concentrare de alogeni”1047. Mihai Eminescu ajunge să considere că statul şi naţiunea sunt două noţiuni corelative (intercorelate n. să militeze pentru afirmarea. XI. Moldova. 182 Zigu Ornea. 181. alte forme de cultură. şi are efecte inevitabile în politică – deoarece. Orice încrucişare. maniera restrictivă în care el defineşte naţiunea. suportul incontestabil al existenţei întregii societăţi. plastică şi de origine daco-romană. Faptul că. Aceasta este rasa formatoare de stat. Iaşi. cât şi al traiului. Etnicitate şi structură socială Apartenenţa etnică configurează identitatea persoanei. adeseori opulent.. alte idei. viaţa socială.vlagă lăuntrică şi a confirma ceea ce ţine tenace în existenţă. împotriva cosmopolitismului şi Dumitru Stăniloae.. prin munca ei foarte aspră. să ne fie aceea de-a ne menţine ca neam în identitatea proprie”1046. economice şi politice. sunt subsumate concepţiei sale economice. Orice încrucişare. Junimea şi junimimul. alterând familia şi. mai cu seamă.

Totuşi. Bucureşti. al încercării făcute. cu statut de argument-forţă. de pildă. ba chiar. ajungând să susţină. înfăptuită pe parcursul a cel puţin câtorva generaţii. să şi-o exercite în detrimentul acesteia1050. asupra căreia obţin supremaţia. şi care. să se bucure de tratament identic cu cel cuvenit membrilor naţiunii române. avându-şi propriile-i norme de funcţionare statală. pag. forma religiei evreieşti este o organizare socială teocratică. de suprastructură împotriva structurii sociale autohtone”1052. procedarea în alt mod poate facilita preluarea puterii de către persoane care. urmare insuficientei compatibilităţi cu populaţia băştinaşă. era favorabil integrării lor în comunitatea naţională de iubire – singura lui exigenţă. tot pe baza antropologiei istorice. prin comuniune teleologică şi acţională. a unui sistem de reglementări unitar. Şi aceasta deoarece. la asigurarea funcţionării nediscriminatorii a mecanismului economico-social şi politic al ţării … Câtă enormă deosebire între generozitatea acestor gânduri eminesciene şi cinismul.a egalităţii necondiţionate”1049. în orice loc din lume. prohibirea religioasă la evrei a căsătoriilor cu neevreii şi conţinerea în scrierea fundamentală a religiei iudaice . etc. religioase. „că democraţia şi socialismul au fost armele de 1049 Nicolae Roşu. cel puţin premisal.Talmudul -. fidel teoriei compensaţiei – deja prezentată – el nu le nega străinilor stabiliţi pe pământul românesc dreptul ca. prezintă iudaismul „drept catehismul unui plan diabolic de stat în stat.care dă aplicatorilor lui. indiferent de provenienţa lor etnică. în aceeaşi perioadă istorică. 361 1052 ibidem 283 . fiind aceea ca ei să consimtă să conlucreze cu etnia de obârşie autohtonă. ”ideea potrivit căreia. în acest sens. echilibrat şi conciliator. pag. este de aşteptat. în prealabil. de a acredita. de către Vasile Conta. 365-368 1050 ibidem 1051 ibidem. posibilitatea deplină de a-şi duce existenţa. ascunde tendinţa nemărturisită de organizare şi de dominaţie a unei rase exclusiviste şi totalitare”1051. de armonizarea psihomental-afectivă a imigranţilor cu autohtonii. Respectiva idee. chiar. la adăpostul toleranţei religioase. independent de legislaţia statului naţional pe teritoriul căruia s-ar afla. sub formă de comunitate socială. . cu coloratură profetică. pluridomenial şi impersonal . Destinul ideilor.alcătuit din norme juridice . Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. utilizând. 1943. sanitare. economice.

Nicolae Iorga. căruia însă îi impregnează o notă de duritate aproape extremă. partea I. a se vedea pentru detalii: Vasile Conta. 362. Idealul constă în a lua cât mai multe de la toţi (a-ţi maximiza învăţămintele extrase din experienţa fiecăruia n. ibidem. lucid şi comparativ. în spiritul punctului de vedere eminescian prezentat. 182 1057 ibidem. “a recunoaşte elementele străine intrate în civilizaţia ta (a le respecta valoarea umană n. Editura Bucovina. 946 1055 Nicolae Iorga. pentru ilustrarea procesului metamorfozării temporale propriu fiecărei idei omeneşti. pag. pag. să fie perfect asimilate. iar un stat desnaţionalizator e un organism care lucrează împotriva lui însuşi”1056.E. Discursuri parlamentare. 61-87 1054 Nicolae Iorga. Iasi. 11 1056 ibidem. următoarele trei condiţii: “întâi. în mod cumulativ. afirma că. atât între ele.) naţiei tale” . pag. pentru ca sufletul omenesc să-şi poată urmări. care doreşte să-şi păstreze . pag.) nu e nici o scădere.“statul naţional nu dă dreptul la tirania naţională.respectivul caracter.). P. nu prin pretenţii.n. subliniază: “Întrucât adevărata civilizaţie nu e în antagonisme care par iremediabile. Discursuri parlamentare si articole de ziare. munca şi găsi relativa fericire pe baza adevărurilor universal acceptate şi completate”1055. al doilea. Tipografia Dacia. ci prin jertfe. al treilea. în linişte. 97 1053 284 . În completarea acestei abordări comparative. Bucureşti. pentru fiecare stat naţional. Grosu. I.n. este vital ca acestea să îndeplinească. şi. în a le potrivi (a le evalua. Aşadar.n). după decenii. în a găsi o formă de armonizare. I. pentru a reda nedistorsionată convingerea lui Nicolae Iorga. Torouţiu. că.care s-au folosit evreii în asaltul către cucerirea drepturilor politice”1053. 1899. vol. să nu fie nicăieri în mase compacte. pag. Iliescu& D. Idei asupra problemelor actuale. continuându-şi aserţiunea. să-şi arate dorinţa de a face parte din statul naţional”1054. Însă. cât şi cu zestrea ta de înţelepciune n. se cuvine să adăugăm.în contextul existenţei de elemente străine pe teritoriul său . 1939. trebui să relevăm că tot el este acela care. pronunţându-se asupra aceluiaşi subiect. ci în aplanarea lor. propriu 1057 (adecvat n. şi în a crea ceva potrivit ţie. pag.n.

prin nelibertate fiind sfărâmată însăşi voinţa – autonomia personalităţii. acuma. se iscă. vol. Referindu-se la acest subiect. în Opere. în genere. În clasa neposesorilor n-a existat niciodată concordie şi. “Fiecare popor(. a năzui după bogăţie e totuna cu a năzui după putere. depind de acela care o deţine. ci am putere asupra celorlalţi oameni. liberi. de posesiune e legat interesul de a o avea. întotdeauna(. Aceasta antiteză organică a amânduror claselor se exprimă în interese economice. Aceasta e ideea socială din averi. tendinţa de a-l forma. totdeauna. clasele vin la conştiinţa antitezei lor. Însă. Însă. victoria celorlalţi a fost totdeauna neapărată. Cel sărac e totdeauna sclav şi neegal cu cel de care depinde prin trebuinţele sale. aceste stări de lucruri sunt în contradicţie cu ideea personalităţii. un pericol permanent. Acest proces social e adevărata istorie a mişcării claselor de jos. dintre neposesori jumătate speră a deveni ei înşii posesori. Ceea ce numim. Pe această natură a posesiunii se bazează tendinţa fiecărui om de-a 1058 1059 Mihai Eminescu. Aceasta se întâmplă. întotdeauna. Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are.XII. Mihai Eminescu detaliază: “Din dominare se naşte deosebirea între libertate şi nelibertate. De aceea. în Opere. spre distingere de ideea lor economică. nu am numai posesiunea mea. Averea e putere. pag. cu elocinţă copleşitoare. au devenit. prin trebuinţele lor. E nelibertatea celui ce nu posedă faţă cu libertatea celui ce posedă”1058. “Pe baza ei se formează. de-aceea. Acesta e un raport organic.) conţine o clasă neliberă şi una liberă. clasa bogată procesul conservării capitalului şi a dominării”1059. De-aceea. decât cestiuni de posesiune. pentru că. XV. Clasa săracă reprezintă procesul formării de capital. De aceea. clase. această victorie e o supunere şi mai mare a neproprietarilor sub proprietari. învingerea posesorilor asupra neposesorilor. căci. însă. Urmarea acestor lupte este. din cauză că. Conform acestei idei oamenii sunt (. Consecinţa luptei a fost sclavia definitivă a clasei de jos. un inamic. în esenţă. 1157 285 . dar. pag. cestiuni constituţionale nu sunt. Din ce în ce. totdeodată. Oamenii.). Manuscrisul Economia naţională. 1139 idem Manuscrisul Personalitatea statului şi organismele sale. cu ea. Aceste clase încep prin aceea că sunt fapte. Pericolul oricărei constituţiuni constă într-o împărţeală perversă a averilor.) determinaţi prin sine înşii. vol. în societatea cetăţeană de stat. cei de-ntâi nu sunt numai fără proprietate. XV. Miza averilor şi pericolul Constituţiei Averea e putere. lupte ale nonposesorilor contra posesorilor.

precum şi faptul că ”aceste două antiteze (clase sociale ce nutresc. 1139. pag. iar “legile sunt voinţa personală a statului.) şi. însuşi. voinţa celorlalţi e supusă voinţei mele (acestuia n. Una din cele mai uriaşe puteri ale istoriei e viaţa averilor”1060.) intră în reprezentanţa poporului”1062. în sensul cel mai larg al cuvântului”1067. cine năzuieşte după avere caută dominarea (să domine n.n. vol. Manuscrisul Economia naţională. XV. “ceea ce numim. în care idem. de-a face avere. date fiind “antiteza dintre bogăţie şi sărăcie”1061.căpăta posesiune. în Opere. “pericolul unei constituţiuni”1063 – adică a “organismului care face legile”1064 – “constă într-o împărţeală perversă a averilor”1065. una faţă de cealaltă. întrucât. Aşadar. “constituţiunea este forma în care statul îşi formulează voinţa. vol. în posesiune e cuprins şi altceva decât numai un mijloc spre satisfacerea trebuinţelor – averile-s elementul puterii. în Opere.n. în Opere. pag. de-aceea. în genere. 1153 1065 idem. Manuscrisul Personalitatea statului şi organismele sale. Istoria nu e o combinaţiune de tabele cronologice. Manuscrisul Personalitatea statului şi organismele sale. precum se ştie. Acest pericol ameninţă fiecare ţară a lumii. 1143 1066 ibidem 1067 idem. depind de mine (de acela ce o deţine n. în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi. XV. uneori.n. 1153 1068 ibidem 1069 ibidem 1061 1060 286 . să fie constituţiunea (situaţia specifică regimurilor de guvernare despotică n. îl prefer statului cel mai liber. Şi. Năzuinţa oamenilor după bogăţie e identică cu năzuinţa lor după putere. Manuscrisul Economia naţională. în Opere. pag. permanent. Manuscrisul Personalitatea statului şi organismele sale.n.). Această putere consistă într-aceea că alţii. şi. 1143 1064 idem. numai e posibil (chiar dacă există. în esenţă.n. ci cunoaşterea unor puteri organice. vol. elaborează legea fundamentală a ţării. care. 1140 ibidem. “nu e nici un stat fără constituţiune. vol.) ca şeful statului. Iar ceea ce compune istoria nu sunt epoce.). pag. pag.)”1069. ea se numeşte dominare – de-aceea. 1143 1062 idem. 1157 1063 idem. căci. Căci. în Opere. Manuscrisul Economia naţională. pag. cestiuni constituţionale. nu sunt. decât cestiuni de posesiune”1066. interese antagoniste n. Dacă această putere e pusă în esecuţiune. au un cuprins intern determinat”1068. în Opere. pag. vol. XV. XV. prin urmare. “daţi-mi statul cel mai absolutist. XV. vol. ci puteri. prin trebuinţele lor. posibilitatea n.n. XV.

aşadar. Singura raţiune de a fi a acestui stat. ceva hibrid. trebuie să-şi vină în fire şi să vadă dezastrul în care l-a dus realizarea în ţara noastră a unei serii de idei egalitare şi cosmopolite. 23 decembrie 1877.oamenii vor fi mizeri şi bolnavi. Timpul. unde aşa numita patrie e deasupra naţionalităţii. cel sărac fiind totdeauna sclav şi neegal cu cel ce stă deasupra lui”1070. Testamentul politic al lui Mihai Eminescu Nu voim să trăim într-un stat poliglot. dar cu oameni mizeri (săraci n.n. îi lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte în fenomenele vieţii noastre publice sub forma linsă a bizantinismului şi a espedientelor…Toate figurile acelea făţarnice şi rele. populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor”1071. venituri. nu încap în cadrul noţiunii român. vol. IX. pretutindenea unde locuiesc. în statul absolutist. Iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. a pus temelia statelor române în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. oamenii nimănui. rău – dacă e rău – fără făţărnicie. fără inteligenţă. Mai mult încă. de 1070 1071 idem. pentru noi. 17. aceştia vor fi mai liberi. acel tip etnic care. prea staţionare. Se vorbeşte că în Consiliul. ci. Frază şi adevăr. prea osificate. Curierul de Iaşi. Amundouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune. compus din oameni bogaţi şi sănătoşi. pag. ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice. viclene. Învinuind statul de imigrarea masivă a străinilor în România. decât în statul cu legile cele mai liberale. atunci o spunem drept că ne este cumplit de indiferentă soarta pământului lui. 28 noiembrie 1876. ce nici n-a existat cândva în ţara noastră. poate apoi ca să fie din rase prea vechi. vol. Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele vii ale poporului. pag. mai egali (mai aproape de înfăptuirea dezideratului echităţii relaţiilor interumane n. este naţionalitatea lui românescă. bun fără slăbiciune. în Opere. 31 idem. 21. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc. de alta din Ardeal. prin caracterul lui înnăscut1072.n. n-are o cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde. toate acelea câte ascund o duplicitate în espresie.). că acei oameni n-au avut timp să se asimileze.). Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal. X. Mihai Eminescu comentează: “Românii nu sunt nicăieri colonişti. în Opere. a determinat soarta acestor ţări. 26. nu are apucăturile omului slab. o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate. şi care. 287 . revărsându-se de o parte din Maramureş. sunt autohtoni. Căci omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are. “Rasa istorică formatoare a acestei ţări este “acel neam de oameni. care. dacă nu e preursit să piară. 19. Poate. 253 1072 de “om a cărui trăsătură distinctivă e adevărul: inteligent fără viclenie. XIII.

77 1073 idem.) 1200 şi până la (anul n. ”Nu există nici o deosebire între rasa română din Muntenia.n. Miron Costin.) statelor noastre. ele nu s-au asimilat nici până în ziua de azi cu limba noastră. XII. din cea mai considerabilă parte a Ardealului şi a Ţării Ungureşti. pe când găsim în Ţara Românească Argeşul. care înclinau a căpata o singură formă scrisă. în al VI-lea secol după Hristos. Înainte sau imediat după formarea statelor române. unitatea actuală a limbei vorbite. Care-a fost acest drept consuetudinar la care ei ţineau cu sfinţenie. Organografic vorbind limba era aceeaşi. XII. că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă. 121 1074 “Există multe indicii. care se varsă din stânga în Bistriţa. pag. fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodată. Etnograful Hoffman scrie. în creierul munţilor. materialul de vorbe. În sfârşit Wirchow. În fine. Pe la 3 martie…. numai termenii. dovedeşte totuşi că. sănătos. idem. atât de necontestat de nimenea. 15 martie 1880. şi în această privire.) 1700”1073. naturalist celebru. vol. vol. cu al mocanilor noştri de azi”. care denotă o unitate a neamului românesc preexistentă formaţiunii (formării n. o cerere analogă fac moldovenii ce pribegiseră în Polonia. difereau pe ici pe colo. erau elemente cu totul omogene. aflăm în Bucovina. XI. Adevărul doare. anul 579. fie sub coroana Ungariei. în Opere. 1 aprilie 1881. râu ce izvorăşte din Maramureş.n. oastea condusă de Martin şi Comenţiol e compusă din oameni care vorbesc româneşte. Timpul. Pe la 3 martie….la (anul n. Sigur e că. constată unitatea de limbă. Motivul pentru care nu sunt şi nu pot fi slavi este lingvistic. idem. ne dă legenda fondării Moldovei şi Ţării 288 . Şi aceasta când? Pe la 1380. deşi a avut epoci de bogaţie şi de glorie. 1 aprilie 1881. găsim tocmai în nordul Daciei un pârâu numit Argestrul. 122. În adevăr. a fost un popor tânăr. să se judece după dreptul românesc. excepţie făcând vreo patru sau cinci vocabule care privesc păstoria. cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini1074”1075. limba lor era formată de secole deja. O unitate atât de pronunţată a limbei dovedeşte o unitate de origini etnice. încât nici unul din vechii noştri Domni. în Opere. în suta a şaptusprezecea. un Câmpulung tot ca ţinut şi descălecătoare. Moldova. bine întemeiat. deşi e în parte un merit special al lui Matei Basarab. că sunt cranii care merită a fi în fruntea civilizaţiei. sute de ani. vedem românii de sub Coroana Ungariei pretinzând să se judece între ei după dreptul lor propriu. în secolul al XVIII-lea. destul numai că. Adeseori. E incontestabil că un popor care. pag. de datine juridice. Mai mult. E indiferentă cestiunea dacă elementele ce compuneau acest sâmbure de popor modern erau tracice şi latine sau latine şi ilirice.n. iar asupra originii lui se ceartă până azi învăţaţii. n-a găsit de cuviinţă să-l codifice. El descrie curăţenia şi frumuseţea limbei vorbite în Maramureş şi viaţa neatârnată a românilor de acolo. deşi au multe elemente slavone în limbă. preexistente limbei bisericeşti. o lege oarecare….. jus Olachale sau Olachorum. precum şi în alte împrejurări. prin încrucişare. să mai poţi scoate ceva bun din ele”. la năvălirea avarilor în Tracia. Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit demult evoluţiunea lor. Timpul. Timpul. Adevărul doare. deşi cuvintele slavone sunt vechi. religioase şi de viaţă familială. E absolut aceeaşi rasă. încât. atât în numirile localităţilor şi râurilor. n-a avut nevoie de drept scris. pentru ca. Pe când în Ţara Românească aflăm Câmpulungul ca ţinut şi descălecătoare. dă craniului albanez rangul întâi între toate craniile de rasă din vechiul Imperiu al Răsăritului. nu sunt slavi. era atât de viu în conştiinţa poporului. şi cel albanez e identic cu cel al rasei române. în Opere. pag. vol. în momentul în care românii au primit cuvinte slavone.. Tot acest neam apare în Dacia.

<<Românul>> a contractat năravul…. nu pot purcede decât din el însuşi. în Dobrogea. literatura populară. noţiunea om. Paralele economice. dar aurul. să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni. “legi străine în toată puterea cuvântului. pretutindenea şi pururea. comerţul. pag. încât se constată că amintitele piese de literatură populară aveau tendinţa de-a se răspândi la toţi românii”. pag. 92. În acelaşi timp. punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor. ţară. tipărite în Ardeal. în locul noţiunilor naţie. acesta primeşte. în Ţara Românească. cărţile bisericeşti. vol. român. în Opere. Alături cu limba există. pag. în Moldova. artele şi literatura frumoasă (beletristica n. în Opere. printr-un instinct fericit. condiţiunea de viaţă a unei legi. ca element de unitate. de asemenea. trebui să prezinte lucruri proprii naţiunii. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei. potrivită pentru binele cel mare al lumii”1076. 93. Româneşti. Ştiinţele. ”am admis legiuiri 1078 străine” . întrucât la cel mai vechi din toate se puteau reduce. reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor. XIII. 13 decembrie 1877. fie din Berber. poate c-a fost chiar cunoştinţa limbei latine care i-a îndemnat la aceasta. De câte ori <<Românul>> era în opoziţie…. vol. De câte ori <<Românul>> era în opoziţie…. Timpul. 266 1076 idem. s-o schimbe pe aur. Timpul. vol. care substituie. idem. în Opere. originală. pag. pag. traducătorii şi scriitorii originali aleg ca model dialectul cel mai arhaic al românilor.“Un popor. garanţia stabilităţii (legitimităţii n. X. a cărei răspândire uniformă nu e de tăgăduit. afară de ceea ce e domeniu public. 4 mai 1870.) sale e ca ea să fie un rezultat. căci. legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de drept. vol. Poate să fi fost un instinct de adevăr.. opresc procesul de diversificare şi de dialectizare a graiului viu. în variante.) trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul. Ecuilibrul. drepturile sale. 22 aprilie. astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor. ca la un prototip. Timpul. cetăţean al universului. 168 1078 idem. 168 1075 idem. prin care ea să fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii. IX. XII. în Opere. trebuie. XIII.n. 1077 idem. oricare ar fi el. prin cărţi. constată identitatea de origine şi limbă a poporului. 20 289 .n. are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe. dialectele ce încercau a se forma pe atunci. o normă unitară în rostire şi în scriere. o coardă nouă. vol. 29 iulie 1881. pusă în raport cu trebuinţele poporului. cel vorbit în Ţara Românească şi într-o parte a Ardealului. Aceleaşi balade ce s-au cules în munţii Moldovei sau ai Ardealului s-au aflat. 14 august 1882. Federaţiunea. în Opere. “Peste noapte şi prin surprindere”1077. Timpul 14 august 1882.

nu le-am admis pentru român. proletarii condeiului. idem. la el. Timpul.n. codice franţuzeşti. Timpul. ba încă unul care s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăieri şi s-a apucat de plug înainte de abia (cu n.n.) de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a cărui raţiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romană. X. pag. n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină. Timpul. 259 idem. în Opere. advocaţii. conduc opinia publică. pe hârtie”1081. căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc n. s-au înmulţit cu asupră de măsură. putea să se creadă îndestul de bogat pentru a introduce. că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut.) e lesne de înţeles cum un popor de plugari. consilii judeţene şi comunale. cum. oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri. încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”1080.) Galiţia?”1079…“Ei.Nigritania. pag. dau tonul. cenuşerii. Ieri domnul deputat Giani…. forme de civilizaţie şi instituţii pe care ţările apusene. China sau(. erige teoria de om şi om teorie absolută de stat şi face din banul internaţional şi din posesiunea acestuia singura măsurătoare pentru a deosebi înrâurirea unui om de a celuilalt în viaţa statului. fericesc naţia în fiecare zi. Paralele economice. cu calitatea muncii noastre. X. De ceea ce ne temem…. de care (din cauza cărora n. Clasele productive au dat îndărăt. 20 idem. vol.n.) planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. 13 decembrie 1877. bine. cu interesele căruia nu se potriveau.) cincizeci de ani. 193 1080 1081 1079 290 . Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice.) cu starea noastră de cultură. din chiar senin şi într-o singură noapte. introduse cu grămada în ţara noastră… Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oare averea românului şi veniturile lui pentru a plăti instituţiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu. X.n. pag. suveranitatea poporului. îndestul. abia le pot plăti. 27 mai 1879. proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi. Control. 22 februarie 1879. vol. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu. de zece ori mai rău. bogate prin industrie şi printr-o dezvoltare economică de sute de ani. in Opere. ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. vol. în Opere. industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive. ”E într-adevăr ciudat (simptomatic n. Nici (nu n. cu suma puterilor muncitoare de care dispunem.n.

XII. Dar dulci. 123 1084 “Fiecare constiţutie.n. consilii comunale. influenţat însă. De câte ori <<Românul>> era în opoziţie… Timpul. pag.) decât pe persoanele din care sunt compuse1086”1087. fie sub forma de contribuţie. vol. pag. La noi.. nici nu au ce reprezenta (reprezintă n. 27 mai 1879. direct ori indirect. ele decid a se face drumuri judeţene pe unde <<patrioţii>> au câte un petec de moşie. Timpul. parte străină. ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege”1082 şi nu-l va înţelege niciodată. pag. în Opere. încât toată munca publică. punând greutatea pe o clasă de mijloc. 14 august 1882. 259 1082 291 . burse pentru copiii <<patrioţilor>> trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde. o clasă de patriciani. şi-a format în fiecare părticică organele sale. din banii judeţelor. parte neexistentă.“Astfel. 20-21 aprilie 1881. consilii de sus şi de jos. 14 1087 idem. În Opere. oricum ar fi câştigat”1085. Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. pag. cultă. Ele creează. de guvernul central. pag. Nu mai există o altă deosebire între oameni. Timpul. XII. XIII. ci după cum ordonă deputaţii . întotdeauna. Astfel. Convorbiri literare. X. legea fundamentală nu însemnează decât egalitatea pentru toţi scribii de-a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale statului”. sub formă de consilii judeţene.. “Constituţia noastră. vol. 168 1083 idem. cât pentru români. formate în fiece centru de judeţ. Timpul. puţin îmi pasă!”1083. nobili şi politicoşi…. Aceste comitete îşi împart toate în familie. ”teoria de om şi om. 1 august 1876. statul român nu mai este un produs al geniului rasei române. căci preface ţara moştenită.parlamentarii n. Corelatul constituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc. “toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit. decât cea pe care o stabileşte banul. care. 10 iulie 1881. atârnă de comitetele de politicieni de profesie. întins ca o reţea asupra întregii ţări. într-o mlaştină pentru scurgerea elementelor idem. Economiştii observă…. 237 1086 În ele. ci chiar pentru animale. vol. în buzunarul unui <<patriot>>”. de fabricanţi. De ceea ce ne temem…. în Opere.n. consilii de instrucţiune. vol. Abstracţie făcând…. IX. se scurge. în Opere. a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase1084. XIII. o teorie curat filantropică şi un rezultat al compătimirii ce omul o are nu numai pentru semenul său. ca legea fundamentală a unui stat. 23 mai 1882. pe care se întemeiază. 173 1085 idem. “Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer. vol. pag. -. în Opere. vol. în mod absolut. fie sub cea de prestaţiune. ”Un sistem reprezentativ. bogată. care nici nu ştiu ce să consilieze. la rândul lor. devine o stupiditate erijându-se în teorie de stat. apărată cu vărsare de sânge şi cu privaţiuni. Timpul. are drept corelat o clasă mai cu samă. în Opere. industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele în mod adecvat cu însemnătatea lor.

sau eroic. un materialism brutal le ia locul. in Opere. X. “capitalul. <<Românul>> în ajunul alegerilor…. in Opere. X. pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”1091…”Oameni care au comis crime grave rămân somităţi. X. Domnul Simeon Mihălescu publică…. Urmare aplicării ei vom ”avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional. X. Timpul. care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui. în clasele superioare ale societăţii omeneşti. Alaltăieri. luni dimineaţa…. abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor. Timpul. 5 aprilie 1879. ocupă funcţiuni înalte. a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie. nu învinge cine-i tare. 3 mai 1879. vol. ideile mari asfinţesc. Şi. adică un rezultat al muncii şi. nobil. teoria de luptă pe picior în aparenţă egal. ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Timpul. Între multele neplăceri ale vieţii…. În Opere. 20 februarie 1879. 192 1090 idem. învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. pag. libertatea de muncă şi tranzacţiuni. Urmare ei. înainte. pag. o domnie străină. 223 1092 idem. în această luptă. impusă de străini. se plimbă pe strade. adesea. idem. vol. vol. uzurari şi jucători la bursă. averii seculare. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu. Timpul. în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”1092… ”Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare. a minciunii. precum mărginirea intelectuală. în Opere. Trei zile de-a rândul. 18 aprilie 1879. 22 martie 1879. un instrument al ei. ca posesiune individuală. pag. mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare. în Opere. 209 1089 idem. e. 229 1088 292 . Elemente economice nesănătoase. 214 1091 idem. vol.nesănătoase din alte ţări – introducând într-un stat eminamente naţional un sistem de instituţii cosmopolite”1088. cancanul alungă pe Beethoven. 191. în locurile care. se urcă. cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna. cu repejune. a jocului de bursă. Timpul. cultura secolului. caracterului celui mai drept şi mai statornic…Peste tot credinţele vechi mor. în realitate inegal. cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi. pag. pe cale legiuită sau pe cale piezişă”1089. pag. rezultatul unor uneltiri vinovate. inteligenţei celei mai dezvoltate. erau rezervate naşterii ilustre. zeii mor”1090…”Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta. cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani. totodată. X. vol.

de interesele. la noi. însuşi cercetările făcute contra sa. 43 .n. partidul ţine morţiş a-l reabilita. Manuscrisul În genere toată societatea…. pag.dintre cetăţeni n. X.idem. sub numele protecţia n. Pentru a dobândi glasurile deputăţiilor trebuie exigenţele . 8 august 1880. Timpul. pag. 10 decembrie 1880. fără nici o responsabilitate. 23 februarie 1880. Funcţiunile publice sunt. lăsând să recază colţul vălului ce se ridicase”. XIII. dirijază .n. nu sunt partide de principii. prin urmare. XII. IX. Între variile acuzări.lor administrează districtele după plac şi dispun. Am discutat cu nepărtinire…. lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic”1093…”Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi.că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate politice”1096. 27 ianuarie 1882. dar maturul corp trece la ordinea zilei. Timpul. astfel muncitorii de pământ . loviţi de sentinţe judecătoreşti. Timpul.n.de la sine n. ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român1094”1095. vol.aduc mizeria. vol. Nu încape îndoială….lor satisfăcute. vol. pag. sub regimul actual. Timpul. a bunului trai şi liniştei publice? Dar.n. vol. subordonată politicii. ”partidele. bârfitorii de cafenele – literatori. ”organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. XI. în Opere. se încredinţează funcţiunile delicate de prefecţi şi subprefecţi creaturilor deputaţilor . în Opere. vol. suntem datori să spunem că.n. care.n. 465 1098 idem.pretenţiile n. 15 mai 1879. vol. primează faţă de interesul general şi binele public. 234 1096 idem. la acte arbitrare. cu toate că cine nu ştie că. de fapt. Lucru de care trebuie…. de averea şi de onoarea cetăţenilor. . Acest om este menţinut în funcţie. pag.. Şi. -. adevărate cauze care .n. Timpul. . 23 ianuarie 1881. 38 1094 1093 293 . Spre exemplu: “Un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă. adesea. şi. care se denunţă .el n. capacitatea. drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării”1098… În cadrul lor. . în Opere. XI. în mâinile unor oameni stricaţi. Aici el însuşi denunţă că există această scabroasă afacere. totuşi. 439 1095 idem. 43 1097 idem. interesul personal. Necesitatea de-a conserva o majoritate compactă şi devotată în Adunări trece peste orice alte consideraţii. vol. convenienţele de coterie. calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor. XI. în Opere.n. întrucât. ”păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă. -. alegându-l în Senat. idem. integritatea.n.sintagma. pag.este dată în vileag n. . Justiţia. ci de interese personale”1097 – care. a devenit o ficţiune şi nu mai există nici o garanţie pentru cele mai preţioase interese ale societăţii”. -.le n. şi probitatea factorilor însărcinaţi de-a aplica legile şi regulamentele sunt condiţiuni esenţiale ale mersului regulat al unei bune administraţii. în Opere. pag. sunt supuşi la vexaţiuni. Cauza acestei idem.slăbiciunea de caracter. îi desemnează pe toţi truditorii n. “se-înţelege .protejaţilor parlamentarilor n.. a garanţiei drepturilor şi apărării intereselor fiecăruia . Timpul. în Opere. în Opere. N-ar fi greu de polemizat…. experienţa. fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec. Într-un lung articol…. pag. 291 “Favoarea şi interesul electoral singure prezidează la alegerea amploaiaţilor statului.

aşezat asupra instituţiilor şi a poporului avem puţine de adaos (de adăugat n. Timpul. în Opere. aceste sforăitoare nimicuri. gheşeftarii de toată mâna. şi literatură. care.pe n.n. 227 1101 idem. aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întâmplătoare e România. în schimbul foloaselor lor individuale. prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine. Am văzut cu înlesnire…. întreprinzători de lucrări publice. 10 februarie 1882. Timpul. liberschimbiste. le-au dat existenţă şi teren de înmulţire. pag. şi alegeri. . 1879. cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e întradevăr românesc. vol. XI. “Cât despre aluatul protoplasmatic care formează. în Opere. pag. idem. IX. pag. XIII. soldaţi. Trăind din politică şi prin politică.n.).organizări stricte1099 e interesul bănesc. Singura deosebire între ele “este foarte mică şi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. 51 1100 idem. membri la primărie. şi ştiinţă. mai mult sau mai puţin corectă. Manuscrisul Înainte de câteva zile…. 27 aprilie. susţine. X. «Românul» promiţândune programul nou…Timpul. Toţi ştiu…. cumularzii. vol. De aceea. care miroase de departe a puşcărie”1100. dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât “ţinute la un loc prin complicitate de fapte rele”. totul în fine… Aluatul din care se frământă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter. pag. 30 1099 294 . la noi. 31. acest bagaj al literaţilor lucrativi de mâna a treia. organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra. în Opere. 24 februarie 1880. defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice. el e capabil de-a falsifica totul: şi liste electorale. acei proletari ai condeiului. vol. deputaţi (parlamentari n. liberale şi umanitare. şi lucrul principal e forma.o clasă socială oarecare. un stat în stat. şi forme parlamentare şi idei economice. “Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii. şi neavând nici un alt soi de resurse materiale sau de putinţă de a-şi câştiga existenţa. administratori. în Opere. repetând fraze cosmopolite din gazete străine. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât . sunt cultură naţională sau civilizaţie adevărată”1102. 481 1102 idem. că aceste clişeuri stereotipe egalitare. dintre care mulţi abia ştiu scrie şi citi. acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne. nu ne mirăm dacă vedem acest proteu al unui universalism incapabil şi ambiţios. financiari. şi care. nu comunitatea de idei. actori.). în care cineva caută a face plauzibile aşa-numitele sale principii”1101. vol. îmbrăcând toate formele posibile: miniştri.n.

în România. XII. XII. nu e decât o unealtă pentru falsificarea alegerilor”. vol..că fiecare alegător îşi are interesele sale materiale. Acei ce conduc nu sunt decât străini. X. în timp ce “patru din cinci părţi ale poporului nostru. filosoful englez…. în Opere. în finanţe. pag. vol. 6 iulie 1882. 20 februarie 1881. de guvernământ. XI. în servicii echivalente cu sumele bugetului. în Opere. vol. idem. aceeaşi protoplasmă de postulanţi. pag. care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice”1104. ci în precupeţire de voturi”. vol. 20. E clar că un stat…. la Academie.de la sine n. de-a se opune făţiş guvernului. în mare majoritate. 1104 1103 295 . vol. în Opere. în corpurile de selfgovernment. din centru”. ci totul de câştigat”. Dacă polemica noastră…. În numărul său de azi…. Şi-aceasta. prin educaţie – interesele străinilor dar. în universităţi. Timpul. Timpul. Aşa se face că “administraţia nu consistă în muncă. de-o zice da. de bună voie. 24 februarie 1880. vol. sunt dezideratul <<patrioticului guvern>> (persoanelor aflate 1103 la cârma ţării n. fie cauza lui cea mai nedreaptă din lume”. în Opere. 6 ianuarie 1881. se reduce la o iluzie copilărească”. şi numai aceste interese. Am văzut cu înlesnire…. Timpul. În numărul său de azi…. într-un chip ori într-altul. XII. pag. curentul electric al acesteia îl izbeşte în acel interes şi-i ucide sâmburele vital. vol. şi alţi monştri din regnul organic al celor ce n-au nimic de pierdut. de reputaţii uzurpate. îşi poate vedea în linişte de treabă”. prin moravuri. decât. “statul dispune de atâtea funcţii si favoruri.oarbă. în administraţie. De pe când se discută…. XI. Timpul. idem. acei care. idem.. care să nu poată atârna în nici un chip de iubirea sau ura administraţiei. pag. ţii majoritatea în mână şi sistemul constituţional. idem. nu iau parte la viaţa publică. pentru ca cei nemulţumiţi să poată răsturna cu uşurinţă orice guvern. acele fatale fizionomii nespecializate. în Opere.. în Opere. piedici personificate în subprefecţi vicioşi. îl poate face pe om capabil. iar “miile de funcţii administrative şi sutele de funcţii judecătoreşti. extremă centralizare. 17 ianuarie 1880. idem. Timpul. în Opere. Timpul. în Opere.. ale cărei sarcini le poartă. Timpul. Mai mult. nu întâlnim. 390 idem. 400 1105 idem.)” …”Pretutindeni. pe de alta centralizare. vol. 75.n. “Această stare de lucruri e prefăcută în sistem de organizare. în Opere. 75.n. . 21 decembrie 1880. Fiecare din aceste interese atârnă de un fir al maşinii administrative. 12 noiembrie 1880. pag. idem. străini prin origine. “Cine oferă o leafă bună şi un tain află oricând o armată numeroasă de mercenari politici. Apropiindu-se alegerile…. Dar. însă. 20 februarie 1881. în mare şi în mic. pe câţi oameni sunt în ţară care ştiu a scrie şi citi”. piedici zilnice intereselor lor. în Opere. mai greu decât oricine altul”1105. “Se înţelege . ibidem. sunt puse în mişcare într-un singur scop. De-o zice alegătorul nu. Pe de-o parte libertate. XII. care să facă a atârna miile şi iarăşi miile de izvoraşe ale bugetelor şi averii publice de victoria. vol. pag. idem. Timpul. Locke. maiori cocoşaţi de gardă civică. 76 . XI.. XI. pag. 28. caută să muncească pentru a se ţine deasupra apei nu-şi vor creea.. sistemul controlului. 242. Faceţi interesele. Timpul. mai ales atunci când este augmentabil la infinit. 20. 6 ianuarie 1881. “Abia o avere foarte întemeiată. 451. pe jeţurile de miniştri. mare libertate. iarăşi şi iarăşi. pag. pretinsă politică. idem. Apropiindu-se alegerile…. “Cu bugetul în mână. 10 iulie 1880. 75 1106 “Administraţia. pag. pag. pentru a le stoarce voturile1106”1107.

“La noi mizeria e produsă. prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine. vol. de producători.n. identică în toate ţările . Timpul. Şi. <<Românul>> a contractat năravul. 3 iulie 1882. Fraţii Nădejde…Timpul. un fel de sediment de pungaşi şi cocote. 22 ianuarie 1880. cu trecutul ei. Timpul. vol. 212 1109 “Avem de-o parte rasa română. vol. înainte.n. ci în cea străină1111. “pentru ca nu străinii să fie proprietari în ţară”. în Opere. Timpul. faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi. inimos. care nu numeşte nici funcţionari. de miljocitori (spoliatori n. vol. Suma averilor e aşa repărţită. iar domnii expropriau cu bani din vistierie chiar pe străinii ortodocşi”(idem.) în această ţară: una stoarsă şi sărăcită. XII. în Opere. şi că naţia.. X. nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării. Timpul. XIII. idem. 425).) numai în oraşe şi. o pătură superpusă. 29 iulie 1881. 193 1112 “În evul nostru mediu străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii. pag. iar inconvenientul cel mare este că Adunările nu pot fi făcute răspunzătoare de voturile şi de actele lor.. – de puterea executivă. 75 1108 idem. deşi “naţia. deasupra acestui popor. . 18 iunie 1881. în mod artificial. aceştia se dovedesc a fi o companie de controlori cumpăraţi de către cei controlabili şi înţelegându-se cu ei pe sub mână pentru a face treburi împreună.18 ianuarie 1879. în Opere. 20 februarie 1881. chiar şi aici. nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor. nu e-n stare direct a face altceva decât a alege alţi oameni. cumcă aceşti mandatari formează într-adevăr un corp deosebit . încât prea puţin din ea e în mâini indigene”.pe care le locuieşte. XII. în Opere. idem. de asemenea. XII. nici miniştri. “Există două naţiuni deosebite (distincte n. 25 septembrie 1882. 1 decembrie 1881.n. Câteodată ne cuprinde…. vol. X. Deşi cestiunea Dunării…. Naţiunea perindând acuzările…. şi care nu-i în stare a-i controla şi a-i trage la răspundere direct. în vechea noastră organizaţie lipseau cu totul. alta îmbuibată. în Opere. vol. 267 1110 idem. avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc. pag. că averile s-au înmulţit în România . Tot în numărul nostru din 20 decembrie…. 130 1111 “Nu contestăm. 132. Nenorocitele astea de ţări…. răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale. bona fide. pag.Timpul. Avem a calcula astăzi cu factori care.)1109”1110…”Averea se urcă (creşte n. pag.n. vol. incapabilă de adevăr şi patriotism”. popor cinstit. pag. vol. în Opere. pag. pag. XIII. capabil de adevăr şi de patriotism. Avem apoi. ci devin cu totul alţii.distinct n. Timpul.n. atunci când actele şi voturile rele sunt consumate de mult”. singurul lor judecător. organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic”1108. sub presupunerea. în Opere. a deveni o simplă unealtă pentru fructificarea capitalului lui1112”1113…”Rasa determinantă a sorţii vol. În numărul său de azi…. îşi alege mandatarii pe care-i însărcinează cu această afacere importantă. XIII. idem. nu în populaţiunea română. pag. idem. 394 296 . în Opere... 173 1107 idem.ţinuturile n. pag. XII. Nu se intervertesc factorii ecuaţiunii sociale.numai că nu în mâinile românilor.

XIII. Deşi cestiunea Dunării…. Numărul infirmilor la recrutaţie a crescut an de an. pag. în Opere. vărsat. 8 mai 1881.n. Timpul. pag. 8 mai 1881. n-are nici sete de cunoştinţi. pag. XII. idem. 301 1118 “însuşi sâmburul naţionalităţii”. 331 1121 idem. trebuie să fii înrudit cu ei”1122…”Statul a devenit. ci străinii românizaţi 1114 veneticii care-au obţinut cetăţenia română n. “sărăcia şi urmările ei morale . decăderea vieţii de familie”1121…”Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte. 30 iulie 1881. în Opere. din partea unei idem. -. pag. 31 august 1878. X. 269 1114 1113 297 . Nu vom discuta cu <<Românul>> principii…. o face de silă. 1 aprilie 1881. 17 iulie 1879. 1 decembrie 1881. cărţi nu se citesc. de anghină. rasa română1118 scade1119 şi străinii sporesc. 104 1117 idem. Nu vom discuta cu <<Românul>> principii… Timpul. pag. vol. pag. La propunerea noastră…. Încolo leagă cartea de gard. pătura dominantă. Dacă acest sediment învaţă. Formă şi fond. . vol. ibidem 1120 idem. Şi. în Opere. vol. Timpul. Camerele actuale de revizuire…. X. multe rele endemice. XII. Timpul. gonind după o funcţie. pentru a avea o funcţie. Timpul. vol. superpusă rasei române. hrana neîndestulătoare şi munca excesivă”1120. 267 1116 idem. pag. “Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi. Urmând discuţiunea…. în Opere. vol. Astfel. pag. 163 1119 “în proporţii înspăimântatoare”.n. XII. “a fost natural ca. ţara a fost bântuită de pelagră. pag. şi altele de caracter endemic. pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară. 425 idem. Timpul. Pe la 3 martie…. Timpul. Timpul.de ieri-alaltăieri” . pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu. scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă”1115. de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini. Adevărul doare. cu acel fatalism al raselor nefericite. vol. XII. în Opere. în Opere. 121 1115 idem. 11 decembrie 1888. toate astea în urma influenţei pernicioase ce o exercită asupra sănătăţii mlaştinile. vol. nici capacitate de a pricepe adevărul.asupra moralului n. în Opere.acestei ţări nu mai este cea românească. de intoxicaţiune palustră. în Opere. 29 iulie 1881. <<Românul>> a contractat nărăvul…. 163 1122 idem. XIII. vol. locuinţele insalubre şi neaerate. în urma acestei extenuaţiuni de putere. XII. vol. să se ivească şi să decimeze populaţiile. iar autoapărarea împotriva lor e “disproporţionat de grea. în Opere. duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”1116… ”Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie sufletească”1117… Mai mult.

Ni se pare că vorbim…. a hoţilor de codru. XIII. vor găsi. pag. în care cuminţie se numeşte arta de-a parveni sau de-a trăi. pag. privite ca lucruri de prisos. cămătarul negustor. plagiatorul erou. pag. 17 august 1882. sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii caracterelor uşoare. vol. în Opere. în Opere. Aceşti dezmoşteniţi. vol. panglicarul om politic. fără compensaţie. din munca altora. XI. 451 1126 idem. XIII. spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal. pag. care au interese în Orient. speculantul de idei om cu principii şi speculanta de sineşi femeie onestă. 86 1128 idem. că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei ţări este denunţat (prezentat n. judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi. în care inteligenţa şi ştiinţa. XI.n. în Opere. ca o nerozie. în formă politică. în care virtutea se consideră. “Faţă c-o asemenea privelişte. vol. 304 1127 idem. instituind codri guvernamentali şi parlamentari”1123…”Clasa de mijloc a devenit un adevărat proletariat de postulanţi care primejduieşte existenţa ţării. la formarea sferelor sale ideale. el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos”1126. totdeauna. 26 mai 1883. de alţii. Ziarul <<Presa>> în revista sa…. un manipul gata de a se pune la dispoziţia lor”1124. 26 octombrie 1880.) opiniei publice de către negustorii de idem. pungaşul mare financiar. alterează mersul natural al societăţii. 17 august 1882. 382 1125 idem. Timpul. vol. vol. obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit. în Opere. departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile. în care înclină a crede că. acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred. se taxează. în Opere. că <<progresul>> nostru ne duce la pierzare. vol. XIII. fură moştenirea altora. Dacă vorbim de adunătura…. de cumpănă. 20 martie 1880. se substituie. însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie”1125… Astfel. 21 decembrie 1880. Ni se pare că vorbim…. în asemenea vreme şi-n aşa generaţie.societăţi de esploatare. câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Nu încurajăm fanteziile politice…. pag. în Opere. “că fiecărui drept îi corespunde o datorie”1127 şi că ”secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului”1128…”Acela ce cutează a se revolta faţă cu această stare de lucruri. “trădătorul numindu-se geniu. 172 1124 1123 298 . Dacă polemica noastră…. prin vicleşug şi apucături. sunt o reeditare. de unii. pag. şi în care guvernele străine. 172 idem. ca o crimă. Timpul. XI. ci prin abuzul culpabil al puterii politice. meritului adevărat al muncii adevărate.

169 1132 idem. din păcate. idem. în Opere. pag. 32 1134 idem. 463 1133 “Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei şi ale decadenţei unui stat omenesc: despotismul şi demagogia. în genere.principii liberal-umanitare ca barbar. 16 mai 1882. ca antinaţional. pe acesta din urmă. voieşte a fi tot. XIII.. şi. dar de-a călca cuprinsul. sau prin despotism1133”1134…”În teorie nimic mai frumos decât sufrajul universal. Şi despotismul egalizează pe oameni. lăsând să se degenereze cele mai nobile facultăţi ale lor. văzând în faţă-le biruinţa constantă a mediocrităţii şi a şiretlicului”. Timpul. şi supunându-l astfel la tot cortegiul de prejudicii psiho-fizice care decurg din înfometare şi din umilinţă 1136 rodul transmiterii şi îmbogăţirii intergeneraţii a zestrei cognitiv-axiologice 1129 299 . XI. de-a păzi litera. vol.) mărginită la cercurile acelea care au îndestul timp şi destulă neatârnare pentru a le învăţa şi pricepe. X.. Cu cât trec una după alta zilele…. nu este decât opresiunea mulţimei. pag. 14 ianuarie 1882. supuindu-i unuia singur. în Opere. prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise şi mari. XIII. vol. traducând această comparaţie…. vol. sociale etc. “Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia”1130. economice. în Opere. Manuscrisul Deci. patimile bune şi inteligenţa. XII. sunt înzestraţi în loc de minte cu vicleşug numai. fiindcă. n. 9 ianuarie 1879. când ştie că nimicind capul unui învăţat1135 ai nimicit învăţătura lui. vol. în Opere. Pseudo-Românul ne cere…. dar. sub scutul sufrajului universal şi al idem. pag. X. un trai zilnic măcar decent. vor să se ridice deasupra tuturor şi să trăiască din obolul nemeritat al săracului. a pasiunilor măgulite şi linguşite de demagogi. din muncă cinstită şi prestată în domeniul competenţei sale cultural-ştiinţifice. ea şi cu semenii ei. pag. vom vedea că statele scad şi mor prin demagogie. ca reacţionar”1129. dar de-a ocoli spiritul Constituţiei”1132…”De câte ori vom deschide istoria. stăpânirea lor înseamnă domnia brutalităţii. prin obstrucţiuni legislative. neavând nimic. a ignoranţei. vol. 276 1130 idem. Credem că destul am vorbit…. pag. permanent. vol. în practică. pag. 26 aprilie 1881. atuncea vede lesne că radicalismul şi demagogia. 150 1135 spre exemplu împiedicându-l. precum şi demagogia are acelaşi fatal efect. în Opere. A discuta cu ignoranţa….) de a păstra aparenţele. Discuţia iscată…. care era poate rezultatul unei dezvoltări de sute de ani1136.n. căci “demagogii neştiind nimic. a viciilor şi a uşurinţei”1131 …”Meşteşugul absolutismului demagogic constă în regula(. în Opere. când ştie apoi că nulitatea demagogică nu suferă nici un merit adevărat lângă sine şi că. Când ştie cineva că toată civilizaţia şi cultura omenească e neapărat ( e. să-şi câştige. 23 iunie 1879. 119 1131 idem. Ei se întemeiază pe nevoile – din nefericire veşnice – şi pe lesnea crezare a mulţimii.

Deficit lângă deficit.principiilor liberale – de care ştiu a se servi cu mare succes. o spunem cu părere de rău: lupta egală (votul universal n. pe atât de vrednice de condamnat”1140…”Sistemul demagogic. în ţară şi în Parlament. în Opere. la o platitudine. al unor apetituri. Ni se anunţă din Viena…. iată tema…. a membrilor societăţii de exploataţie”1141.). vol.n. consumi numai. nu mai e decât manipulul unor ambiţii personale. “mănâncă venitul ţării. ci privată. nu mai poate fi vorba de neatârnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului. X. 170 1138 idem. XI. vol. mănâncă pe datorie pâinea a trei generaţiuni viitoare. curând. unul la glorie militară. stearpă ca idee. la haos”1137… “Cum se-aseamănă demagogia pretutindenea! Pe când statele liberale (netotalitare n. pag. demagogia. parte pe jumătate cultă. o meschinărie personală care ascunde în sine decadenţa şi descompunerea”1138. Timpul. “Eşti <<patriot>> de meserie. nu politică. XII. căci tot luxul ce-l face azi. din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid. Timpul. 178 1140 idem. 297. <<Românul>>. 169. XI. ajungând. The Times şi Timpul. ameninţă a aduce. adăpostit de eterna lesniciune de a îmbăta o naţie. în Opere. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere precumpăneşte. în Opere. împrumut lângă împrumut. până şi statele cele mai fericite prin inteligenţa şi iubirea de muncă a poporului lor. Timpul. improductivă. pe rând. Mihai Eminescu. te bucuri de partea cu soare a vieţii. 20 mai 1881. parte incultă. lipsită de simţ istoric. până ce finanţele României nu vor fi. pag. pe cât de nesăţioase. Credem că destul am vorbit…. postulant. în Opere. 9 ianuarie 1879. 298 1139 idem. din sufragiul claselor amăgite o scară de înaintare în economia. cu vorbe late şi cu apă rece”1139…”Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică. vol. 337 1141 idem. la o vânătoare de posturi. mulţumită credulităţii maselor şi slăbiciunii sau sentimentalismului oamenilor luminaţi – demagogii conduc lumea la distrugerea civilizaţiunii. după instinctele înnăscute. Politica de stat şi politica de partid. în Opere.n. Timpul. 28 septembrie 1880. după ce parafrazează…. 19 septembrie 1880. 349 1137 300 . datorie lângă datorie. pag. mâine va fi mizerie. altul la înflorire în ştiinţe şi arte. vol.) în care nu domneşte platitudinea uliţei se diversifică după geniul lor naţional. pag. pag. XI. vol. 14 august 1880. un al treilea la dominaţiunea mărilor prin comerţ şi industrie. care din politică face o speculă.

pag. drepturile politice au devenit un instrument de ambiţiune.. toate partidele nu sunt decât de amploaiaţi. în Opere. pag. în Opere. 448 1145 idem. vol. în locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice. suportă plebea aceasta. fără tradiţiuni şi fără autoritate. fără a pricepe. Manuscrisul Articoli nepoliticoşi. e pe punctul de a-şi pierde până şi limba şi bunul simţ. vol. o gaură mare”1142. în Opere. care şi-a făcut din politică o speculă. de îndestulare a intereselor particulare. s-a făcut o armă de război între clase. nu-şi găseşte conştiinţa raporturilor politice cu cei ce o guvernează. nu pentru orbi”1146…”Trebuie ca. spiritul public a luat o direcţiune foarte periculoasă.) e deviza tuturor partidelor. IX. principiul egalităţii înaintea legii. tobele şi surlele sunt în zadar. 11 octombrie 1881. 448 idem. Cu timpul au început a se recunoaşte…. XII. şi să le combatem cu curaj şi stăruinţă: Dintr-un principiu tutelar.. de elementele ce impiedică redobândirea echilibrului pierdut. pag. pag. cu mintea uimită de fraze fără cuprins. în loc de opiniuni avem rivalităţi de ambiţii. nemaiştiind a distinge alb de negru şi adevăr de minciună. Fără a avea darul…. 24 martie 1879. Manuscrisul Articoli nepoliticoşi.n. iar pentru cel ce nu înţelege. vol. să ne dăm seama de cauzele ce turbură societatea. lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd. Încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din franţuzeşte. încât ţara cea mare. 10 iunie 1881. poate ea să trateze negoţul ei cu fraze. tradiţiunile ţării s-au uitat cu totul. Timpul. XII. Proză politică – Proză limbistică. cu toţii. Timpul.decât. şi. temeiul şi baza naţionalităţii noastre. o clasă nouă. Iar ”poporul. a tuturor purtătorilor de stindard cum s-ar zice – căci. la rândul lor. 203 1146 idem. toleranţa pentru toate interesele cele mai vulgare şi cele mai de jos este morala ce distinge astăzi lumea politică de la 1142 idem. în orice caz. IX. în Opere. Ieri s-a citit…. Timpul. Proză politică – Proză limbistică. vol. fiecare e în stare să moară pentru stindard şi pentru…chiverniseală”1144…Căci. în Opere. toate condiţiunile sociale s-au surpat şi s-au amestecat într-un fel de promiscuitate. mânat la alegeri de baioneta civico-electorală. altfel decât oricare precupeţ?”1145 “Pentru cel ce înţelege. vol. pag. 210 1143 301 . la urma urmelor. X. guvernantă. vestit odinioară”1143…”Toate puterile sufleteşti ale generaţiunii sunt absorbite de lupte de partide şi. un ţânţar sună ca o trâmbiţă. de un întreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate îndărătul lor. “poate să fie un partid demagogic altceva decât esploatatorul intereselor publice? Mulţimea asta de oameni fără învăţătură. s-a ridicat. după chiverniseală (foloase necuvenite n. 366 1144 idem.

Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. Patologia societăţii noastre. dă un rezultat nou. care n-a trecut încă prin corupţia şi mizeriile ce le aduce cu sine o civilizaţie înaltă. XII. Privind la politica noastră…. mâna pe statul român. pag. încât nu el. Spiritele sunt morbide: de-acolo substituţia a orice activitate intelectuală adevărată prin viclenie.) intelectual şi moraliceşte adevărat. La popoarele tinere se va constata un fel de identitate organică: craniile sunt cu totul asemănătoare în privinţa formaţiunii şi mărimii. pag. la o deplină dezvoltare. mărginiţi. dar în decadenţă. asemenea tânără. însă. vol. vol. XI. precum un stejar nu este decât reproducţiunea unui alt stejar. balanţa comercială . în Opere. 1 august 1881. “atât trebuinţele statului cât şi ale particularilor .ale plebei de sus cum zicem noi . “Elemente străine. au pus. încă. “Tinereţea unei rase nu atârnă de secolii pe care i-a trăit pe Pământ. dintre o rasă îmbătrânită şi una tânără dă aceleaşi rezultate pe care le dă căsătoria între moşnegi şi femei tinere: copii închirciţi. predispuşi spre morbiditate. vol. statura este cam aceeaşi. omul face atât de mult parte din totalitate. Nu ne îndoim că distingerea…. Timpul. care se manifestă în caracterul unitar al naţionalităţii.sunt cu mult mai mari decât veniturile lor. totuşi. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă. 273 1147 302 . Amestecul. În acest stadiu de dezvoltare. 272. în Opere.n. 4 ianuarie 1881.fără importanţă pentru o ţară industrială.15 1148 idem. A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa idem. ci abia totalitatea formează un singur individ. dar importantă pentru una agricolă . 15 iulie 1880. patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă. 248 1149 idem. vitală. în care aptitudinile amundurora se împreună într-o formă nouă. XII. Timpul. pag. O încrucişare cu o altă rasă.noi”1147. Orice popor care n-a ajuns. îmbătrânite şi sterpe. Din asemănarea de aptitudini rezultă o extremă putere şi energie vitală a colectivităţii. s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.ne este defavorabilă”1148. Din această asemănare de formaţiune rezultă o mare asemănare de aptitudini şi înclinări. tertip şi minciună”1149. Iar ceea ce este fizic adevărat e (şi n. n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii. în Opere. Neavând tradiţii. ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite. e un popor tânăr. al nediversificării.

virtuţi şi slăbiciuni moştenite. Din cauza acestor elemente. Adevărul doare…. pag. apar sub formă de reputaţii uzurpate. o exploatează cu neomenie. vol. va observa. 284 1150 303 . toţi microcefalii şi toate stârpiturile. pag. în Opere.n. Libertate. elementele autohtone ale ţării dau repede îndărat în privire morală şi în privire materială”1152…”Străini superpuşi fără nici un cuvânt (ilegitim n.n. vol. Timpul.)?”. Timpul. ca tocmai românii să fie trataţi ca străini.n.) în lume decât ca tot ce se scurge în România ca într-o mlaştină să fie liber ca noi.cosmopolitismului sub forma naţionalităţii1150 şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug caudin1151. Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a Spre pildă prin manipularea abilă a simţământului de fraternitate: “Toate capetele unor rase degenerate care s-au îngrămădit în oraşele României. orice patriot improvizat şi de provenienţă îndoioasă a voit (şi a putut n. pag. 9 august 1881. Ziarele franceze…. Timpul. de-“am ajuns. toată această plebe s-a constituit în stăpâna pământului românesc. 14 noiembrie 1880. XII. dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui”1155…“Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. în Opere. vol. Dar aceşti oameni noi. să se simtă străini în ţara lor proprie”1154… “Acest spectacol al exclusivei (al integralei n. căutau numai foloasele influenţei politice. calităţi sau defecte intelectuale şi morale. a deputaţilor. în Opere. mai cu seamă înalţi. pag. Adevărul că în decursul…. 9 august 1881. idem. Fraternitate! Ce e mai frumos (profitabil pentru ea n.) stăpâniri a unei rase şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie. frate cu noi (adică să beneficieze de viglienţa complet adormită.) naţiei româneşti. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale ţării. 14 noiembrie 1880. 284 1154 idem. căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt.n. cu înlesnire. pag. într-adevăr. şi-au încăput pe mâini străine”. nu datoriile. în această Americă dunăreană. precum şi de toleranţa maximă a celor pe care îi spoliază n. 109 1153 idem.) să stea alături (să aibă aceleaşi drepturi n. Egalitate. 29 iulie 1881. în Opere.n. a pensionarilor. cu sute de rădăcini. pag. Predispoziţii şi aptitudini moştenite. în Opere. care formează plebea de sus. XII. Adevărul doare…. vol. 267 1152 idem. 22 martie 1881.. XI. XI.n. XII. XII. Timpul. ca orice străin fără păs de ţară şi popor”1153. în Opere. vol. că frânele stăpânirii reale au scăpat din mâna elementului autohton şi istoric.) cu aceia pe care trecutul lor îi lega. egal cu noi. 405 1151 “Cine va face lista funcţionarilor. Adevărul că în decursul…. a arendaşilor bunurilor publice şi private. aceşti <<patrioţi>>. vol. <<Românul>> a contractat năravul…. 404 1155 idem. idem. dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. de ţară şi popor. c-un cuvânt a tot ce reprezintă circulaţiunea şi reglementarea vieţii generale a ţării. 404.

Pân-atunci ne e scârbă de ei.). 252 1159 idem. de pe la 1820-1830 încoace.n. în Opere. ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat. în Opere. viclenia şi istericalele fanariote. “Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. pag. XI. Să se moralizeze mai întâi. iar limba şi naţionalitatea asemenea. se vede uşor că românul se vrea pe sine. IX. XII. fără trecut. 21. “Nu voim să trăim într-un stat poliglot. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine”1157. ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ (România n. Nu ne îndoim că distingerea…. “Nu oprim pe nimenea nici de a fi. Timpul. Timpul. pag. vol. şi-atunci vor putea fi români adevăraţi. nici de a se simţi român1160. Amundouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune. Curierul de Iaşi. este naţionalitatea lui românească. pag. 1 aprilie 1881. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc. 121 1158 idem. Din contra. Ceea ce contestăm. vol. 273 1157 1156 304 . a unei rase oneste şi iubitoare de idem. Aceasta e opera secolelor. care este moştenirea. să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi. Pe la 3 martie…. foarte numeroase elemente s-au asimilat cu totul. dar o vrea pe deplin”1158. să devie sinceri. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice. în Opere. în Opere. vol. Adevărul doare. cum e neamul românesc. 269 idem. oneşti. “nu toţi cei care au trecut la noi sub numele de fanarioţi sunt întradevăr fanarioţi. e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români. Urmând discuţiunea…. 17. fără patrie. şi iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. să-nveţe carte. vol.veneticului fără tradiţii. deocamdată. Dacă în timpul guvernului conservatorilor…. pag. îşi vrea naţionalitatea. idem. să piarză tertipurile. însă. în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă. XII. un trecut hotărât”1156. 26. XII. în Opere. atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui”1159. 28 noiembrie 1876. “A fi bun român nu e un merit. în exclusivitate şi istorică. prezintă inconvenientele neasimilării ori a neputinţei de a se asimila”. pag. 30 iulie 1881. Până ce însă vor fi cum sunt: până ce vor avea instincte de pungăşie şi cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Singura raţiune de a fi a acestui stat. a neamului românesc. 19. vol. Timpul. Se vorbeşte că în Consiliul…. ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre. şi doar imigraţiunea cea mai proaspătă. 1 august 1881. nu e o calitate ori un monopol special. unde aşa-numita patrie e deasupra naţionalităţii. 31 iulie 1880. 275 1160 De altfel. pentru noi.

17. destrăbălarea administraţiei.mixul pârghiior de spoliere n. ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice. ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale. o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate. “Administraţiunea unei ţări formează un tot nedivizibil. De când cu începerea…. X. .) la o muncă onestă dar grea. trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. în Opere. pe de altă parte. “Mizeria materială şi morală a populaţiei. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme. la drept vorbind. <<Românul>> a contractat năravul…. pentru reglarea acestui soi de stăpânitori. religia politică a unui guvern. 9 decembrie 1882. ea nu-i dă drept de-a se servi de nulitaţi venale. ce nici n-a existat cândva în ţara noastră. Când o 1161 1162 idem. 267 1163 idem. pag. toate acestea n-au a face. vol. corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică. oricare ar fi. căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată”1161. “totul . în Opere. diferitele ei ramure fac parte din aceeaşi sistemă şi sunt neapărate una alteia. pag. de oameni de nimic. principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. naţia românească n-are de gând să instituie. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare1162. Timpul. pe mulţi <<patrioţi>> subliniaţi (marcanţi n. astfel. vol. pentru a guverna”1164. ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da. XII. care-a putut fi amăgită. 296 deşi. vol. sacrificate până astăzi. XII. dacă nu e preursit să piară. tocmai după cum o bucată a unei maşine este neapărată fiecăreia dintre celelate şi mecanismului întreg. în Opere. sistematic. cumulul. şi morale şi economice. 319 1164 idem. “Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului. 238 305 . pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. guvernului mijloacele. cu cutări sau cutări principii de guvernământ. in Opere. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare. garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine. Timpul.n. un moment. ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate”1163. corupţia electorală. 18 august 1881. astfel.adevăr. 29 iulie 1881. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal. 19 septembrie 1879. pag. vol. trebuie dacizat. Teoria noastră…. idem. ar descărca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurilor <<patriotice>> şi ar condamna. de asemenea panglicari. risipa banului public. care. Observăm că unirea….n. Ordinul Sfintei Cânepe”. XIII.trebuie smuls din mâna acelor oameni care au o înnăscută incapacitate de-a pricepe adevărul şi sunt lipsiţi de patriotism. pag.

în Opere. în Opere. X. înainte de toate. Timpul. în Opere. fie avere (muncită. 1878. nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine”1169… “Legile ar trebui să fie. instinctele şi înclinările lui moştenite. 87 1170 ibidem 1171 idem. Ilustraţii administrative. de către el însuşi n.n. să le deschizi oamenilor ochii”1166. judecă cu precauţiune (nepărtinire n. pag. Nu suntem dispuşi a reveni…. Ieri s-a citit…. X. aceste să fie determinante în viaţa unui stat. urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii. 24 martie 1879. o seamă măcar din acele fizionomii a căror pecete e o neştearsă.n. pag. “Sperăm că Providenţa ne va scuti de-a revedea. Să gândeşti pentru cel ce nu gândeşte. cu orice mijloc şi pe orice cale. pag. geniul lui. fie nume istoric. vol. numai şi numai pentru a se hrăni din buget”1168. 27 mai 1879. înrădăcinată banalitate. “Natura poporului. fie razimul moral al unei mari inteligenţe sau a unei mari culturi. în viitoarele Adunări.. “Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte. omul care are ce pierde. toată sistema din care face parte suferă”1165…“A administra înseamnă a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. 111 idem. XIII. pag.). necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol”1170. Ceea ce dă guvernului…. pag. vol. chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca si pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene”1171. să pui în cumpănă dările.bucată a mecanismului merge rău. cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale. 211 1168 idem. imperios cerute de spiritul de echitate al poporului. nu reforme introduse în mod clandestin. 129 1169 idem. sperăm că alegătorii îşi vor fi deschis ochii şi nu vor mai trimite în Adunări naturi despre care nimeni în lume nu poate şti cu ce trăiesc de pe o zi pe alta. nici palavragii care pierd vremea Adunărilor cu discursuri nesărate. în Opere. din suprema lege a conservării naţionalităţii.) şi nu are interes de a sta neapărat la putere. vol. vol. 12 decembrie 1878. în mod cinstit.. omul ce are ceva.n. vol. X. totdeauna. vol. X. 30 sept. X. neconştiut. Timpul. dezgustătoare prin lipsa lor de cel mai comun bun simţ”1167…”Trebuie odată ca poporul românesc să-nţeleagă cum că. pag. 1 aprilie 1882. De ceea ce ne temem. adesea. dacă nu codificarea datinei juridice.. 26 idem.) când face legi. 1165 1166 1167 idem. in Opere. La noi ca la nimenea…. 259 306 . în Opere. 18 decembrie 1877. care. numai acela cumpăneşte (drept n.

400 1176 idem. 30 ianuarie 1879. Timpul. căci “e clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice mai mult decât poate suporta producţia poporului va ajunge. pospăită cu vorbe. Două monografii…. XI. al unei organizări bazate pe armonia intereselor claselor pozitive ale societăţii. sunt cauze ale decadenţei economice”1176. moraliceşte căzuţi. 12 aprilie 1881. care. ci un lenociniu”1180. nu se va putea împăca cu sistemul contrariu. de dorinţa lor de câştig. “căci putrejunea moravurilor private. idem. prefăcându-i în exploatatori ai averii publice”1175. Iar întrucât. 333 1178 idem. 5 septembrie 1881. După cum se poate prevedea…. cupiditatea demagogilor. 28 septembrie 1880. vol. 325 1177 idem. şi într-o ţară de oameni declasaţi. precum şi că ”sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale. 135 1180 idem. de alergarea lor după funcţii şi onoruri. pe înaintarea lină. XII. pag. vol.n. Şi iarăşi bat la poartă….n. la sărăcie. 21 septembrie 1882. vol. ignoranţa lustruită. pag. produsă prin declasarea generală. în Opere. “Avem nevoie. 183 1179 idem. vol. pag. X. în Opere. XIII. pas cu pas. în Opere. pe excluderea meritului. pag. statul nu poate fi decât icoana lor: el nu va fi un sanctuar. Timpul. îşi are reversul în putrejunea şi libertinajul moravurilor publice.“Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive. în Opere. pag. <<Românul>> în numărul său…. 2 octombrie 1879. vol. în Opere. 1172 307 . XII. X. pag. <<Românul>> după ce parafrazează…. vol. a meritului. 12 noiembrie 1880. În zadar ar încerca cineva…. vol. Timpul. vol. “nicicând. în Opere. pe dezvoltarea normală şi gradată”1177: “dorim să avem un guvern serios şi o Cameră serioasă. 323 1173 ibidem 1174 idem. XI. oricare ar fi elementele din care ar fi compuse”1178…”Pentru înaintarea în viaţa politică să se ceară sau o mare inteligenţă sau un mare caracter”1179. Ar fi bine dacă în polemică….) neadevărul. dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe care un sistem fals i-a ridicat. în Opere. suficienţa nulitaţilor”1174. 193. 16 septembrie 1880. un sistem de guvernământ demagogic. Timpul. E clar că un stat…. de-a urâ (combate n. în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii”1172…”Prin legi practice trebuie să (li n. la rândul lor.) se creeze oamenilor condiţiile unei munci cu spor şi putere de înflorire”1173. iată răul organic. pag. pag. Timpul. XI. mai întâi de toate. în Opere. dar sigură. 349 1175 idem. bazat pe instinctele rele ale unei plebe de parveniţi.

Căci. ca ea să corespundă cu simţămintele şi aspiraţiile politice ale ţării şi să fie adaptată instituţiunilor ei. vol. cât mai mult. în Opere. dezvoltare ce nu se poate nici tăgădui. pag. într-o stare de lucruri dată. 382 1182 1181 308 . întâmplarea nu este nimic altceva decât o legătură cauzală nedescoperită încă.n) idem. XI. Timpul. trebuie o judecată sănătoasă. este că o stare de lucruri rezultă în mod strict cauzal dintr-o altă stare de lucruri premergătoare şi.) bun. pe termen 1183 lung n. desigur. care să afle un sistem de guvernământ absolut (completamente n. Pentru a i se facilita îndeplinirea acestei misiuni. în Opere.n. XI.n. 26 octombrie 1880. de la o profesie de credinţe politice este. pag. Cum cad ministeriile…. în Opere. nici înlătura”1181… “Pentru a conduce un popor şi economia lui.) cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor”1182. Arta omului de stat constă în aptitudinea de-a alege. XI. “Nici s-a născut omul acela. in Opere. la prima vedere şi pe dibuite e greu. care să asigure un progres de-o jumătate de secol. “ideal ar fi ca guvernul din ţară să se urce şi (dacă îşi îndeplineşte insuficient de riguros datoria n. pag. a deosebi sinecurile de posturile care îndeplinesc un serviciu real. Iluzia că cutări posturi ar fi de prisos se naşte din împrejurarea că oamenii însărcinaţi cu ele nu pricep nimic din ceea ce au să facă… Oare (cei care fac politică militantă n. totodată. Studii asupra situaţiei…17 februarie 1880.) să cază prin opinia publică din ţară.“Ceea ce se pretinde.n. de povara susţinerii aparatului funcţionăresc hipertrofiat. tot astfel. vol.) a unui (oricărui n. un principiu absolut. netăgăduit de nici un om cu bun simţ. Bătrânii noştri erau practici…. sistemul cel mai suportabil din toate.n. cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul dorit. de nu chiar imposibil. fără amestecul elementului de fermentaţie străin”1184. Deşi bugetul trebuie degrevat. fiindcă atât în lumea fizică. 377 1184 idem. cu precădere. tot astfel. 17 idem. şi. Precum fiecare om are umbra sa şi defectele inerente calităţilor sale. fiece sistem politic are defectele acelea care sunt în mod fatal legate de calităţile sale. pag. aspiraţiunile şi sentimentele sunt rezultatul neînlăturat al unei dezvoltări anterioare a spiritului public. sau de un secol (să-şi cristalizeze programe de guvernare realiste şi. vol.n. 4 iulie 1876. Nu încurajăm fanteziile politice…. în stare să mulţumească pe toată lumea. IX. 146 1183 idem. cât şi în cea morală. “avem opinia că. ele sunt rele şi de nimic dacă nu echivalează (dacă nu sunt cel puţin echivalente n.n.)” . oricare ar fi scopurile urmărite de clasa cultă (de clasa conducătoare în stat n. 22 octombrie 1880. nici se va naşte vreodată.) popor. vol.

într-un ceas. până şi numirea unui primar de comună rurală. cu al căror concurs se votează bugetele generale ale statului şi două-trei proiecte de legi organice într-o singură noapte sau un mare gheşeft. rezultă că atâtea conştiinţe problematice. Dar un subprefect care nu ştie importanţa unei date statistice: nu ştie să distingă o dare comunală ruinătoare de una productivă. Spună-ni-se dacă în timpul vechi se mai întâmpla ca un consiliu comunal să fie în bătaia decretelor ministeriale de dizolvare şi de numire?”. Bugetul pe anul curent…. pe lângă cunoştinţa legilor ţării.). atâtea persoane uşurele şi incapabile sunt chemate a administra interese de milioane. Pentru aceşti onorabili nu este nimic mai important decât căpătuirea înregimentaţilor partidului. de inteligenţă şi onestitate administrativă? Între un primar inteligent. sporindu-le necontenit sarcinile deja destul de grele. În numărul de ieri am arătat…. idem. ci din strictul lor necesar. pag. pag. unde cestiunea nu-i decât de o bună administraţie şi gospodărire. ca răscumpărarea Cernavodă-Chiustenge. insalubritate publică. a face şi a întrebuinţa împrumuturi pe socoteala contribuabililor. decât neglijenţă. Recomandăm prin urmare. Din amestecul spiritului politic în aceste alegeri1186. 5 ianuarie 1877. în Opere. vol. unde sunt toate acestea trebuie să fie date pe mâna <<patrioţilor>>. şi a nu da acestor contribuabili. “La comună şi la judeţ n-ar trebui să fie vorba de alegeri cu caracter politic. idem. La judeţ şi la comună sunt bani. nici o şosea de utilitate secundară de una de absolută trebuinţă – un subprefect care iroseşte în lucruri de prisos puterile vii ale poporului e de-a dreptul stricăcios”1185. ar fi ei de prisos? Căci administraţia cere cunoştinţe speciale de economie naţională. lucrări de cârpeală sporadică în stradele din centru şi.n. în Opere. IX. Interesele comunei însă. şi oarecari vexaţiuni. încât totul atârnă de centru. XI. contribuie la casa comunală (bugetul local n. 297 “Statul e atât de omnipotent în România. finanţe şi statistică. în schimbul sarcinilor. harnic şi onest şi un găgăuţă ori un claqueur politic cuvintele de coterie trebuie să determine preferinţa alegătorilor contribuabili? Noi ştim că şcoala ai cărei adepţi sunt astăzi la putere răspunde afirmativ la aceste întrebări. cu tot din-adinsul. nu din prisosul. gheşefturi şi putere. vol. mai ales la noi în ţară. trebui să importe (intereseze n. de însuşiri utile. bine înţelese.dacă subprefecţii ar şti a administra. din când în când. 268 1186 1185 309 .n. 26 iulie 1880. unde avem atâta lipsă de simţ pozitiv.) pe aceia care. Timpul. Este oare vorba când se fac alegeri comunale să se afirme principii politice.

în Opere. 16 decembrie 1879. 21 iunie 1881. în Opere. pag. vol. Voim să ne spunem părerea…. 9 ianuarie 1879. pag. să “capete convingerea că statul român. robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână. pag. vol. prin expediente factice. Această conştientizare este imperios necesară. îl fac . lesniciunea de a-i distrage atenţia prin serbări publice. ci pe aceia care le prezintă garanţii de capacitate şi onestitate administrativă”1187. 10 mai 1881.tuturor alegătorilor să meargă la alegerile comunale şi. În prima săptămână…. Era un obicei înainte…. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug (de nici o activitate n. atunci ţara va merge bine”1188. X. pe când simţurile lui sunt uimite de partea decorativă a vieţii publice”1189: iată rolul unei clase de mijloc culte. vol. un suveran nestatornic. nici la viitor. pag. întrucât. preocupaţiuni zilnice şi absorbirea vieţii lui într-un veşnic prezent. Iar politicienii. X. întrucât. Timpul. ci pe secole înainte”1192. adesea. 104 1192 idem. tot rob e. nu există libertate. prin întreprinderi hazardate. impropriu de a gândi mai adânc asupra unei cestiuni de interes public. la rândul lor.n. e bine ca ochi sobri. pag. să îi atragă atenţia asupra acestuia din urmă. să aleagă dintre candidaţi nu pe aceia ce nu li se prezintă cu alte titluri decât că stau la umbra bairacului liberal-naţional. 169 1190 idem. 215 idem. Credem că destul am vorbit…. XII.) şi nu vor avea în vedere abstracţiuni gazetăreşti. cumpănindu-şi bine votul. a generaţiei actuale”1191. grăunţele din care ea se hrăneşte”1190.). adică fără economie. în Opere. La propunerea noastră…. căci e cu totul indiferent dacă închizi o pasăre în colivie sau dacă ai strâns. “demosul este. vol. 168 1191 idem. în Opere. 31 august 1878.) dă-i toate libertăţile posibile. îl fac accesibil pentru fraza mare şi surd pentru adevăr. adeseori. suntem poate singurul popor condamnat a nu face politică momentană. care disting măreţia înscenării de însuşi fondul piesei ce se joacă. 373 1188 1189 1187 310 . de pretutindeni. inesperient. pag. care l-ar face să înţeleagă că “fără muncă şi fără capitalizarea ei. în Opere. formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea. Alegerile consiliilor judeţene. Şi. vol. lesne crezător. XI. 7 mai 1880.n. negândirea lui nici la trecut. “prin izolarea noastră între elemente radical străine. “Dacă alegătorii nu se vor lăsa înecaţi de fraze patriotico-reversibile (simulat patriotice n. moştenit de la zeci de generaţii care au luptat şi suferit pentru existenţa lui (pentru ca el să poată exista n. Timpul. idem. vol. 163 idem. în exclusivitate. în Opere. X.n. robul nevoilor lui. prospere şi naţionale. XII.

4 mai 1879. Timpul. Din Petersburg ne soseşte ştirea…. Puţine zile încă…. urile de partid. în Opere. nu seamănă cu grămădirea capitalurilor în bani. încep a-şi arunca umbrele de pe acum. vanitoasă şi lesne de amăgit. avere sau ştiinţă. X. al publicului cult. Atentate. să promoveze egalitatea. suntem. 5 decembrie 1882. din nefericire. turburări. încearcă a răsturna toate formaţiunile pozitive de stat. fără însă de-a produce ceva pe acest teren. Oamenii cu cunoştinţe jumătăţite.mai ales în condiţiile în care. vol. “În cursul întregii istorii a românilor putem vedea. pag. “toate puterile apusene ştiu că posedăm înlăuntrul nostru (în interiorul societăţii noastre n. scene de uliţă. pag. gata de-a recădea. Cultura omenirii. Cultura oricărei naţii e-mpresurată de-o mulţime oarbă. la ivirea unor pericole mari. 230 idem. de pretutindeni şi pentru totdeauna. şi mai mult. În discutarea proiectului de maiorat…. “O serioasă turburare socialistă ameninţă Europa. în Opere. Cetăţenii <<liberi. aşa încât. înveninându-se.) prin liberalism. Timpul. Victoria principiilor liberale-socialiste1196 însemnează moartea oricărei culturi şi recăderea în vechea barbarie. pag. lipsesc. iar “politica străină. care sunt reprezentaţi (inclusiv prin n. înţelesă numai sub unghiul de vedere al oportunităţilor bazate pe merit real. X. mai onest şi mai inteligent. vol. Timpul. lesne crezătoare.n. XIII. excepţia este întemeiat a fi operată numai în ipoteza în care exponenţii principiilor în discuţie ar consimţi ca. Masa e sau incultă sau pe jumătate cultă. pe muncă onestă 1197 Mihai Eminescu. 375 1196 cu excepţia celui care afirmă imperativ necesitatea înlăturării depline. demagogia”1193. Cercul de oameni într-adevăr culţi e foarte mic. S-o lovi…. vol. 236 1195 idem. a căror superioritate constă în naştere. a oricărui fel de exploatare interumană – şi. caută a o asmuţi asupra claselor superioare. IX.n. netoleranţa politică”1198. 1 mai 1877. 6 august 1878. Împrejurul acestui cerc e unul mai mare. 372 1194 1193 311 . “Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mână de fier. 91 1198 idem. împreună cu străinii care ne guvernează. din contră. Timpul. vol. în Opere. 20 decembrie 1879. avizaţi idem. pag. în orice moment în barbarie”1197. departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros. pag. tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii”1194 …”Sărăcia pentru mase e cu mult mai deschisă corupţiunii decât averea”1195. în Opere. nota bene. Ambasadele turceşti…. adică grămădirea unui capital intelectual şi moral. care poate să priceapă şi să aprecieze cultura învăţaţilor. la nivel acţional. vol. independenţi şi înfrăţiţi>> ai republicei universale.) veninul descompunerii sociale. pentru transpunerea în practică a respectivei afirmaţii. semidocţi sau inculţi cu totul. X. în Opere.

pag. 1199 1200 idem. ci numai de existenţa unui petec de pământ cvasineutru lângă Dunăre. 13 februarie 1882. vol. de la pomana împrejurărilor externe. în Opere. 104. Cumcă acea necesitate internaţională n-are nevoie de-a ţine seama de sentimentele noastre intime. S-o lovi. 54 312 . cestiunea europeană e ca să existe o fâşie de pământ între Rusia. pag. începând din 1880 ea va acţiona în vederea obţinerii controlului între Porţile de Fier şi Galaţi prin intermediul preconizatei comisii. revoltat de maltratările administrative şi fiscale şi de exploatarea excesivă din partea străinilor. un regim vitreg. pag. se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică. XIV. în Opere. vol. XIII.). viitorul ei”1201.n. Ce-i pasă Congresului că se răpeşte o parte din patria străveche a neamului românesc ca atare? Ce li-i lor de Hecuba? Ce-i pasă cine va locui pe pământul românesc? Materialul de oameni îi e indiferent. La propunerea noastră…. 105 idem. în veci. Austro-Ungaria fusese preocupată de-a întări autoritatea Comisiei Europene în opoziţie cu interesele Petersburgului şi amânase crearea Comisiei riveranilor. 31 august 1878. Parturiunt montes…. XIII. în Opere. 237 1201 idem. pentru zeci de ani înainte. Bătălia Dunării la Dunăre condiţionează propăşirea noastră nostru Prin această sintagmă se înţelege interesul economic strategic al României ca încercările Austro-Ungariei de a monopoliza navigaţia pe Dunăre să fie zădărnicite: „Dacă după Congresul de la Berlin. va preface poporul nostru într-o unealtă lesne de mânuit în contra chiar a existenţei statului”1200… Prin urmare: atenţie! “Greşalele în politică sunt crime. “Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta. corupt şi mincinos. Ne temem că aproape e ziua în care simţul conservării fizice. Accesul economică. X. care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională. căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi.de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la mila sorţii. vol. de existenţa rasei latine. 5 decembrie 1882. Timpul. încolo lucrul le e totuna”1199. Austria şi noile formaţiuni ale fostei Turcii. 236. ne-a dovedit-o cu prisos Congresul (de la Berlin n.

cu funcţia de preşedinte permanent şi dispunând de vot preponderent. România susţinea teza că supravegherea aplicării regulamentului de navigaţie fluvială să între în competenţa Comisiei Europene. ci şi căpitanii tuturor porturilor. timp de şase 313 . propune o soluţie de compromis între proiectul austroungar şi cel englez. Dar. demersul Austro-Ungariei va rămâne fără rezultat.austro-ungar va domina. Tot în competenţa ei urma să între şi aprobarea construirii oricărui stabiliment pe malurile fluviului. un comitet alcătuit din delegaţii Austro-Ungariei. în contextul apropierii între Imperiul Austro-Ungar şi cel Ţarist. precum şi judecarea. delegatul Franţei în Comisia Europeană. finalizată prin alianţa celor trei împăraţi. Comisiei mixte urmau să-i fie subordonaţi nu numai inspectorii şi subinspectorii însărcinaţi cu controlul navigaţiei. dacă actul adiţional referitor la regimul Dunării maritime întruneşte unanima adeziune. În sesiunea mai-iunie 1880 a Comisiei. iar executarea acestuia să rămână un atribut al fiecărui stat riveran în parte. însărcinată cu executarea şi supravegherea aplicării regulamentului de navigaţie şi poliţie fluvială pe Dunărea de Jos. urma să mai figureze încă un membru al Comisiei Europene ca delegat al acesteia. compusă din câte un delegat al fiecărui stat riveran şi unul al Austro-Ungariei. acceptând crearea Comisiei Mixte sub rezerva subordonării acesteia Comisiei Europene. în ultimă instanţă. În Comisia Mixtă. fiecare reprezentant în Comisia Europeană ar fi făcut parte.Conflictul româno . a diferitelor contestaţii şi litigii legate de navigaţia fluvială. Neobţinând adeziunea unanimă în Comisia Europeană a Dunării prin opoziţia României. problema Comisiei Mixte rămâne în suspensie din cauza opoziţiei Marii Britanii. toate dezbaterile Comisiei Europene a Dunării legate de reglementarea navigaţiei în aval de Porţile de Fier. Camille Barrere. timp de trei ani. prin scoaterea lor de sub autoritatea teritorială. În acest context. care urma să rămână sub preşedinţia reprezentantului dublei monarhii. Anteproiectul o dată aplicat ar fi afectat grav suveranitatea statelor riverane. Germaniei şi Italiei prezintă un anteproiect de statuare a regimului de navigaţie între Porţile de Fier şi Galaţi prevăzând crearea unei comisii mixte. care condiţiona acceptarea creării Comisiei riveranilor în formula austro-ungară de posibilitatea Comisiei Europene de-a cenzura orice decizie a preconizatului organism. În anul 1881. guvernul român va căuta să prevină o înţelegere pe seama României. În ordinea alfabetică a nomenclaturii franceze a statelor.

nefiind acceptaţi decât cu vot consultativ. Se adoptă. când s-ar fi luat cele mai importante decizii. În sesiunea Comisiei Europene a Dunării din primăvara anului 1882. Proiectul favoriza tot Austro-Ungaria deoarece. în cursul primului an de funcţionare a Comisiei Mixte. regulamentul pentru sectorul Porţile de Fier-Galaţi urma a fi aprobat de Comisia Europeană.luni. 1202 Oxana Busuioceanu. în Opere. Guvernele de la Bucureşti şi Sofia refuzând să ia în considerare prevederile Tratatului. Capcana îndatorării externe O ţară subjugată economic. 619. XV. Prin poziţia României. 618. Austro-Ungaria va înceta să mai insiste asupra creării Comisiei Mixte”1202.. vol. 622. XIII. Tot în cursul anului 1883. pentru porţiunea Porţile de Fier-Brăila. El va prezenta un contraproiect care avea la bază dreptul statelor riverane de-a executa regulamentul de navigaţie şi poliţie fluvială combinat cu cel de larg control şi supraveghere al Europei şi care ferea ţările ţărmurene de orice amestec în afacerile lor interne. regulamentul de navigaţie şi poliţie fluvială elaborat în 1882 de Comisia Europeană. Serbia. În anul 1883 are loc Conferinţa de la Londra la care participă numai marile puteri. Oricum. Bulgaria . şi extinderea competenţei acesteia până la Brăila. şi din Comisia statelor riverane. cesionată întreprinderilor străine. reprezentanţii statelor riverane România. nici de astă dată. o dată începute negocierile între Bucureşti.cit. pag. reprezentantul României este singurul care se mai opune proiectului Barrere. acestea nu au putut fi puse în practică. stud. declarând că nu se simte obligat să se supună hotărârilor Conferinţei. Guvernul român protestează. 624 314 . Germania şi Austro-Ungaria ar fi fost delegatele Comisiei Europene în Comisia Mixtă. nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei. cu încă 21 de ani. Berlin şi Viena referitoare la aderarea României la Tripla Alianţă. Comisia Mixtă nu va întruni. chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi de o organizare politică în aparenţă neatârnate. debitoare altor ţări. unanimitatea voturilor. Prin Tratatul încheiat la 10 martie se hotărăşte prelungirea mandatului Comisiei Europene.

e. căci drepturile politice nu sunt. 14. în O. nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei. 1203 1204 Alexandru D.) dezvoltarea firească a naţiunii (chiar n. sau câmpurile de cultură. de la păşunile potrivite pentru păstorit. subiect de reflecţie pentru numeroşi gânditori de prestigiu incontestabil. prin vreme. Eventual se poate schimba în definitiv. O viaţă economică cedată străinilor duce la o exploatare nemiloasă a bogăţiilor pe care le are ţara. Studii economice. Dimitrie Gusti opinează: “O ţară subjugată economic. Bucureşti. I. Statul ipotechează domeniile sale şi privaţii moşiile. Deci. 193.) apar.„Cu ce sunt asigurate toate împrumuturile noastre. Cunoaştere şi acţiune în serviciul Naţiunii. la urma urmelor. sunt ale naţiunii şi urmează să fie folosite treptat. în permanenţă. la apariţia unor activităţi străine de firea şi stadiul de dezvoltare organică a naţiunii respective. şi nu este niciodată înţelept a da proprietatea de pământ în mâinile străinilor.n. Xenopol. ce este altceva decât un mare împrumut contractat la străini pentru a scăpa de lepra împrumuturilor mici? Ce este însă o ipotecă? Este un drept eventual de proprietate. Importanţa vitală pentru orice stat de a-şi păstra. vol. 1939. proprietatea deplină asupra teritoriului său. chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi o organizare politică în aparenţă neatârnată. Fundaţia Culturală Principele Carol. activitatea economică este cea care leagă cel mai mult o naţiune de pământul ei. la secătuirea posibilităţilor de trai pentru generaţiile viitoare sau. ceea ce conduce la dezechilibru interior şi la dezagregarea comunităţii naţionale”1204. cel puţin.n. debitoare altor ţări. Partida liberală şi mişcarea economică. care a mai scăpat pe proprietari din ghearele cametei. proprietatea cea mare a pământului nostru este eventual în mâinile străinilor. Toate resursele de trai pe care mediul geografic le asigură.) şi în măsura în care (chiar dacă n. cesionată întreprinderilor străine.n. pentru urmaşi. pag. 1882. 15 315 . decât consecinţa proprietăţii pământului şi pierderea proprietăţii este identică cu aceea a existenţei naţionale”1203. după (în concordanţă cu n. până la cele mai ascunse zăcăminte minerale. Apoi. pag. Spre exemplu. a constituit. atât publice cât şi private de la străini? Cu pământul nostru. 194 Dimitrie Gusti.-X. Chiar creditul funciar. alte mijloace de trai.

pe care moralitatea şi coeziunea. Căci. “orice suflet. op. se numeste caracter”1208.n. c) voinţa.n. “dacă se divizează în puteri organizate. Aceasta înseamnă că. toate celelalte. şi de la om ca individ. precizează: “O naţiune este naţiune numai fiind o comunitate morală. iar fiecare putere pretinde întâietatea şi. este o condiţie pentru dăinuirea comunităţii”1206. aşa cum părinţii îl au în sfera biologică. în anumite momente. Reliefând importanţa. al realităţii faţă de viaţă. 1941. distrugând celelalte puteri. şi-o impune. În virtutea solidarităţii morale toate puterile membrilor ei pot fi raţionalizate şi organizate. bun sau rău. dar. se manifestă prin trei funcţiuni.cit. Bucureşti. “o (fiecare n. pag. voinţă care. ca sistem organizat de acţiuni şi reacţiuni. în primul rând puterea morală. 4 316 . până la popor. adică se selecţionează elita morală care-şi dobândeşte un prestigiu de necontestat în domeniul spiritual. şi pe care se sprijină. 423 1207 ibidem 1208 Ion Găvănescul. din care derivă. Legarea conştiinţelor individuale în procesul prin care se stabileşte ierarhia naturală. cădea pradă unui duşman mai bine organizat”1207. prin care constată felul raportului. ca forme şi mijloace de adaptare la viaţă: a) inteligenţa.XVI. Teoria comunităţii omeneşti. de orice fiinţă vieţuitoare. continuă Ion Găvănescul. prin care constată existenţa realităţii obiective. comunitatea este expusă (riscurilor inerente ale n. Altfel. de la cea mai de jos până la om. permanentă şi de prim ordin. în plin tumult de veac XX. a cetăţenilor săi. Cum plămădim coeziunea naţională O naţiune dăinuie în măsura în care membrii săi formează o comuniune morală. Editura Cugetarea Georgescu Delafras.. 427 1206 ibidem.) naţiune trebuie să-şi dezvolte şi să-şi organizeze toate puterile. servind la întărirea naţiunii”1205. pag. Traian Brăileanu.) unor continue frământări interioare şi poate. o au pentru dăinuirea oricărei ţări. clădită pe temelia ei. b) sentimentul. lesne. pag. 1205 Traian Brăileanu. adică acţiunea şi reacţiunea faţă de respectivul raport.

cu tot cultul ce se obişnuieşte a se acorda inteligenţei. Dar şi hotărârea şi executarea pot fi păgubitoare altora şi obştei.n. invenţia . Mai mult. că: “În orice ramură de activitate socială. o face Ion Manolescu. pag. Omul de nădejde. incontestabil extraordinară. în cunoaşterea şi stăpânirea naturii.inconştient. iar voinţa la o executare bună. acolo unde se înmulţesc inteligenţele în dauna caracterelor este un simptom de decadenţă”1215. faţă de acela al sentimentului şi al voinţei. şi cu toată valoarea.conştient . aceste trei feluri de puteri sufleteşti nu sunt deopotrivă de însemnate pentru valoarea lor în lume. Ba chiar se poate susţine.) conştient -. spunem că nu inteligenţa şi ştiinţa omului sau cea a popoarelor formează cultura în sine.adică înainte de a intra în reflex n. felul puterii lui de voinţă sau de caracter”1209. de al caracterului”1210. nici la oameni. de căpetenie fiind starea morală din care vine munca onestă şi ordonată a unei societăţi”1214. întrucât “nici la popoare. ce o au cuceririle ei. spusa lui Nicolae Iorga: “O civilizaţie nu se cântăreşte după întreţinerea străzilor şi numărul felinarelor. subliniază acelaşi Ion Găvănescul. precum şi credinţa inspiratoare ce le înalţă”1212. fiindcă “adevărurile primesc titlul lor de merit şi gradul lor de nobleţe de la idealurile pe care le servesc. felul puterii lui de simţire. pag. Aceasta “începe ca orice epidemie. ci e un lucru de ordin moral”1213. ci idealul moral ce le stă la bază. numai pe ici colea. Bucureşti. Caracterul proporţionalizează şi armonizează hotărârea cu morala. Se adevereşte. aşa cum. 1937. prin ştiinţe. pag. “vorbindu-se de sufletul unui popor trebui să se considere: felul puterii lui de înţelegere. nu ezităm a declara de secundar rolul inteligenţei. 52 1214 ibidem. iar nobleţea idealurilor atârnă de înălţimea sentimentelor care le dau naştere”1211. acţiunea sau reacţiunea cu temperamentul. apoi se generalizează”1216…”Inteligenţa poate duce la o hotărâre bună.cu tradiţia . 229 1216 ibidem 1210 1209 317 . Ediţia a doua. şi fiindcă vorbim şi de cultură. bunăoară. executarea cu bunul simţ.De aceea. care a fost odată (iniţial . Idei asupra problemelor actuale. Şi. aşa fel ibidem ibidem 1211 ibidem 1212 ibidem 1213 Nicolae Iorga. astfel. dacă sunt lipsite de caracter. Editura Intelect. 72 1215 Ion Manolescu.

) s-ar abate de la morală. Idei asupra problemelor actuale. mai ales.de nicăieri şi de peste tot. lipsit de viziunea globală asupra lumii şi a existenţei. gimnastica. oricât de atrăgătoare şi folositoare ar părea ele.n. “Şcoala are datoria de-a ajuta societatea. contemplaţia şi rugăciunea.) omul rău. soarta respectivă. 208 318 .) orice fel de oameni. care se uneau de la sine: nu-i trebuia un om tip. şi dacă. Acestea sunt conştiente că viaţa este un sistem de interdependenţe multiple şi îşi pun. O investigare. la mulţumirea şi fericirea celor din jurul lui. XVII. sau (ca şi n. iar. 228. cinstea. pag. dacă prin aceasta (dacă prin satisfacerea lor n.) nevoile societăţii. prin ele s-ar produce un rău sau o pagubă semenilor lui sau societăţii”1217. Acum însă. de-a merge mână-n mână cu ea. munca. fără ca el să bage măcar de seamă. Omul de caracter este supus aceloraşi ispite ca şi omul slab. Ancorarea profundă în spiritualitatea şi experienţa neamului lor le ajută să reacţioneze eficient în faţa dificultăţilor. contribuie la binele social. pe de o parte. viaţa în slujba unui principiu moral supraordonator. acest om este incapabil să facă faţă neprevăzutului.n. meditaţia. amănunţită. şcoala creează tipul omului universal . Omul era pregătit pentru o viaţă spontanee. şi nu de a-i sta în cale. 1217 1218 ibidem. ca să ajungă la forma pe care s-o servească şcoala”1219. economia. 229 Nicolae Iorga. “Evul mediu – bazat pe iniţiativa individuală şi pe cea colectivă – avea nevoie de (îngăduia pe n. 139 1219 ibidem. Deosebirea stă însă în aceea că omul de caracter înlătură ispitele. utilizând pârghii precum: gândirea. pag. pe de altă parte. din proprie voinţă. Orice bandă politică îl poate manipula. ca punct de plecare în însăşi fiinţa lui”1218. care trebui cunoscute şi înălţate. a procesului istoric ce a condus la deprecierea învăţământului românesc este întreprinsă de Nicolae Iorga.n. chiar şi atunci când se ivesc pe neaşteptate. Fiecare şcoală trebui să iasă din (să reflecte n. cultura.încât el îşi creează. pag. Acesta comentează: “Idealul educaţiei e să dezvolţi ceea ce există ca înclinaţie în om şi să nu încerci a-i da însuşiri ce nu se găsesc. Deturnarea sistemului de învăţământ şi arta fortificării psihice individuale Învăţământul este menit să creeze personalităţi organice. în ritmul vieţii. Rupt de tradiţie şi de mediul în care a trăit. Îi stă în putere să se autoredreseze individual.n.

făcu din tot sistemul său politic o imensă maşină. dând contemporanilor ceea ce le trebuia pentru a nu fi oameni de curte şi de lume. Erau doar anume (câţiva n. care dispune.) trebuia să fie un fel de fabrică de produs oameni. revoluţionarii au înţeles să facă nou în toate. 212. pag. învăţai să citeşti. Toate erau aşa întocmite ca să pregătească pe bunul cetăţean. de o întreagă oaste disciplinată de profesori.) pe acelaşi tip. avea nevoie de anumiţi oameni. iar acesta să plece de la monarhul singur. iar studentul îl asculta numai dacă îl interesa (conţinutul prelegerii n. Suveranul modern avea nevoie de buni supuşi. vremea stăpânirii monarhilor. Revoluţia franceză. Biserica te creştea ca pe fiul ei. Dar învăţământul acesta nu mergea până jos.În acel Ev Mediu. Apoi Universitatea: aceasta era un învăţământ absolut liber.n. Ea (instituţia şcolii n. un singur impuls. în Universitate şi în licee. pag. pe urmă. admirabilă prin puterea şi regularitatea ei aproape militară. Meşteşugar voiai să te faci. Profesorul trata orice chestiune voia. bun ostaş şi. şcoala publică. acolo învăţai rugăciunile. inspectori etc1221”. comună tuturora şi gratuită. Şcoala primară n-a existat până la revoluţia franceză. bun contribuabil. A venit.n. îl alegeai ca profesor pe meşterul cel mai bun. a înlăturat toate formele mai vechi de învăţământ. 213 319 . Se creează. Pentru a crea individul ascultător ca un soldat. Şcoala lui făcea un fel de automat în mâna puterii centrale. omul cu credinţă faţă de suveran. Şeful enormei cazărmi şcolare e rectorul de Academie. Creatori fără rezerve. 1220 1221 ibidem.)1220. Vine apoi Napoleon. cuprinsă într-o construcţie de nemiloase linii drepte. dacă erai creştin. care. şi aşa cum voia el. ci cetăţeni luptători. 211. fără îngăduinţa varietăţilor individuale. îmbina mecanic oameni croiţi (educaţi n. De aceea. pe care statul poate să-i întrebuinţeze pentru scopurile sale. să scrii.n. cu aceeaşi neîmpăcată ură căreia i-au căzut jertfă atâtea din aşezămintele capabile încă de viaţă ale vechii Francii. acolo ţi se dădea lecţia de catehism. care-i permiteau să fie pusă în mişcare de un singur om. astfel. care trebuia să primească. ei îi trebuia să creeze tipul revoluţionarului. ca şi cea sovietică. în toate treptele ei. mai ales. Napoleon creă şcoalacazarmă.) călugări care învăţau pe aceia care doreau. 139 ibidem.n. voind să stăpânească lumea în toate.

. poate chiar a vreunui articol de Constituţie ori de tratat internaţional. în timp ce “universitatea medievală era o şcoală de cugetare personală. învăţându-te să nu ţii cont de nimic ce e dincolo de casta cultă. 139 1224 ibidem. pag. 138.). Cele mai miraculoase descoperiri ale ştiinţei pure şi ale tehnicii nu sunt.) de orice tradiţie şi de orice împrejurări în care ar avea de trăit. deopotrivă. de multe ori. astăzi. De aici a ieşit (rezultat n.) eşti silit.) de mediul în care a Maniera didactică utilizată în transmiterea conţinutului lor informaţional către subiecţii supuşi educării . omul care ştie dinainte unde va fi aşezat.) de tradiţie. pag. imitaţii. atât a problematicii celorlalte domenii. a vreunui text legislativ. Şcoala fiind în afară de viaţă.Aşadar. Toate ştiinţele se inspiră reciproc. întrucât. cât şi. într-un anume mod şi nu în altul. Craiova. chiar împotriva ei. adesea. omul în afară (rupt n. confirmându-se ori infirmându-se una pe cealaltă. duce la o şcolarizare formală a omenirii. le îngreunează acestora posibilitatea folosirii cunoştinţelor dobândite într-un domeniu la mai profunda înţelegere. o umanitate împuţinată şi strâmbată”1223. De aceea. mai ales. lipsită de energie şi de entuziasm. a substratului anumitor fenomene social-politice şi economice dintre cele mai sensibile şi. 207 1225 ibidem. ce gesturi va face în fiecare moment. un tip de om universal. lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona. împrumuturi. ceea ce au pretenţia să te înveţe”1225. comparaţii. omul pentru care neprevăzutul n-are nici o importanţă (incapabil să facă faţă oricărei schimbări neaşteptate a condiţiilor sale de existenţă n. translaţii. S-a creat tipul omului abstract.n. astăzi (ca să înveţi n. 107-110 1223 Nicolae Iorga. corelaţiile organice existente între diferitele ramuri de ştiinţă -. nelegate între ele1222. decât generalizări. ci peste ea şi. Ştefan Odobleja. în mod deliberat. trebui s-o compari şi s-o apropii de toate celelalte ştiinţe. în afară (înstrăinat n. să te duci la tot felul de imbecili cu atestate. în afară (rupt n. fără nici un fel de spirit comun şi (mai mult n. omul care e de nicăieri şi de peste tot. Psihologia consonantistă şi cibernetica.n. pentru o lume neorganică.n.neevidenţiind. după cum relevă Ştefan Odobleja: “Fiecare ştiinţă este o porţiune a unui tot care este ştiinţa în general. Editura Scrisul românesc. universitatea este o şcoală de specialităţi. adaptări la un domeniu oarecare a ideilor şi procedeelor unui alt domeniu”.n. 206 1222 320 .).n. Totodată.) o umanitate scăzută. “se creează acum. 1978. aceste creaţiuni au un scop care nu e în societate. analogii. Când vrei să studiezi o ştiinţă. ea păgubeşte şi progresului general al cunoaşterii stiinţifice. nici pe departe. Aşa. la care venea studentul numai dacă îi plăcea cugetarea profesorului. poate. Progresul unei ştiinţe determină progresul celorlalte ştiinţe şi invers. care nu cunosc.n.n. apropieri. pag. dacă “şcoala de odinioară era contactul dintre cineva care vrea să înveţe şi cineva care ştie”1224. mai grave… Spre pildă a scopului ascuns ce stă la baza formulării. pag. Idei asupra problemelor actuale.

I.) adunate”1227… Căci. cultura. de ce au procedat aşa şi nu altfel. oricine poate abuza. 1990. reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. Profetism românesc. vol. prin “propria noastră gândire. iar de societatea aceasta nenorocită. faptul că fiecare fiinţă umană are posibilitatea de a-şi înfrânge. ne reamintesc că dispunem. ele nu numai că “nu au valoare izolată. relevă Scarlat Demetrescu. după cum se exprimă Mircea Eliade. intrată în tipicul şcolii. printre care Scarlat Demetrescu. dar ajung de-a dreptul primejdioase când încerci să compensezi cu unul singur absenţa celorlalte”1231. însă.) josnice ne vor provoca neplăcere. Cel mai puternic instrument de autoapărare individuală împotriva agresiunilor manipulatorii.) continuă a materiei noastre mentale. pag. este “fabricarea şi subtilizarea (rafinarea n. prin activism personal. 1226 1227 ibidem. Mihai Eminescu şi Petre Georgescu-Delafras. adică. cinstea. încât ideile banale sau (cele n. filosofice. reflectarea la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre. contemplaţia. progresiv. rugăciunea. În acest sens. ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire. pag. această slăbiciune.speculându-i cu abilitate lipsa stilului. Editura Roza Vânturilor. 114 321 . 113 1228 ibidem 1229 ibidem 1230 ibidem 1231 ibidem. gimnastica. ce au vrut ei să zică etc. “a vieţii proprii. adică.trăit. ierarhice si ritmice a adevărurilor (informaţiilor fiabile n. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor. a “armonizării lor într-o viziune globală asupra lumii şi a existenţei”1230… Mai mult. vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. De la actele şi vorbele noastre. Bucureşti.n. orice aventurier sau orice bandă politică se poate face stăpânul ei”1226 . munca. o serie de semeni ai noştri. bineînţeles nelimitativ. iar “ceea ce lipseşte omului modern ca să fie om întreg. meditaţia. 205 Mircea Eliade. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea din ea.n. Mircea Eliade. pag. 173. este tocmai intuiţia ierarhiei. de pârghii precum: gândirea. a cosmizării”1229.n. “adevărurile nu preţuiesc nimic atunci când le posezi izolate”1228. economia. Gândind mereu la probleme abstracte. Îmbucurător este.

care ne mai îndulcesc viaţa. cârciumă.n. în permanenţă. Ea ne îndepărtează. şi să urmărim cu atenţie filele unei cărţi care ne interesează. am întrebuinţa numai una singură pentru lectură. întrevedem sau descoperim adevărul în(. cel puţin. şi care formează partea cea mai bună. după cum pledează şi Mircea Eliade. aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă (după caz: necunoaştere. trebui să acordăm.) dispoziţie sufletească.. cine ştie pe unde – poate prin cine ştie ce cafenea. de apucăturile rele ale semenilor noştri. care ne dau (bună n. 86. Obişnuit cu adevărul. o deosebită atenţie întreţinerii şi potenţării acestui filtru. de asemenea. mai strălucitoare. pe care ţinem să-l realizăm zi cu zi. Din tainele vieţii şi ale universului. “lectura ar (poate fi n. în mod legic. Prin ajutorul culturii. sau să mergem la o bibliotecă. prin inducţie sau prin deducţie. Bucureşti. cea mai frumoasă.) a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Dacă din două ore libere cât avem. Editura Emet. este mai bine să stăm acasă.O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Dar. într-o asemenea măsură. ar fi de ajuns pentru ca să obţinem o cultură demnă de luat în seamă. înălţător. 87) putea fi 1232 Aşadar. (Petre Georgescu-Delafras. În acest sens. ce ne dau învăţăminte ştiinţifice. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne va face mai înţelepţi. ignorare ori încălcare n. Oradea. „cultura are o influenţă binefăcătoare asupra oricărui om. nu Scarlat Demetrescu. 1998. sociale. Ea ne arată rostul vieţii. Ediţia a III-a. colţ de stradă –. încât. întrucât.) situaţiile şi împrejurările cele mai complexe”1232. mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. subiniază Petre Georgescu-Delafras. Apoi sunt o sumedenie de reviste ieftine. ne învaţă să fugim de ale noastre proprii. Sunt atâtea cărţi interesante. pe zi. fie el oricât de slab la minte. 49 322 . pag.n. care ne descreţesc fruntea. pag. Editura Cugetarea. Spiritul se va ascuţi. etc. pertinenţa raţionamentelor este condiţionată de fiabilitatea filtrului informaţional al gândirii care le efectuează. precum şi cărţi literare. Tari şi slabi. ne făurim încă din vreme un ideal.n. ea ne arată calea pe care trebuie să mergem şi ne-o luminează cu raze din ce în ce mai clare. în care se găsesc articole destul de variate şi de instructive”. Oricine îşi poate da seama că.) un mijloc de alimentare spirituală continuă. 1937. şi ne deprinde să ne ocupăm numai de ceea ce vedem că este folositor. în loc să ne pierdem vremea fără vreun folos. a vieţii noastre. de regulă.

trebuie.) mai vii. Verificarea (selectarea n. prin mediocritatea analizelor. în sensul de “a nu citi cărţile (pe cele n. cărţi care ne ajută nu să ştim . 50 de conferinţe radiofonice. depăşind stadiul diletant. atunci când suntem insuficient de maturizaţi pentru înţelegerea pertinentă a lor n. sau s-ar putea descoperi cărţi uitate. 151. Se recunosc prin fluviul lor mediocru de fapte nesemnificative. seci şi.în condiţiile înspăimântătoarei eterogenităţi calitative a informaţiilor cuprinse în puzderia de tipărituri din timpul zilelor noastre – de binefacerile ei. lectura ajunge o problemă serioasă atât pentru individ. cărţile esenţiale pe care trebui să le cuprindă o bibliotecă personală fiind puţine la număr”1234.n. înainte de toate. Însă. În locul acestor cărţi. la examen (evaluare n. de asimilare şi nutriţie. la reflecţie personală. 1233 Mircea Eliade. cărţi care ne îndeamnă. 2001. dar e fatală la mijlocul vieţii.154.n. Dacă socotim cărţile fundamentale ca un izvor nesecat de energie mentală. la gândire. atunci.n. să ştim să triem tipăriturile cu care intrăm în contact.). ca să afle lucruri noi. prin truismele filosofice şi limba literară lipsită de orice valoare. şi arta lecturii nu ajunge o artă nobilă. Lectura nu ajunge o artă decât în clipa când ştie să prevadă valorile şi să distingă emoţiile estetice. abstracte şi inerte. la maturitate. uneori. Editura Humanitas.n. Asemenea cărţi se recunosc repede: după zece sau douăzeci de pagini. după o anumită carte? Asta e întrebarea care trebui să şi-o pună fiecare. pentru a putea beneficia . decât prin puterea sa de a prevedea erorile şi mediocrităţile. în cel mai bun caz.n. pag. şi prin virtutea de a economisi timpul. care costă şi bani şi timp.) proaste sau mediocre.). Şi. Dorinţa aceasta este excelentă la începutul educaţiei. fără ştirea noastră. mai umani. prin personajele ireale. 120 1234 ibidem. şi de a nu citi pe cele bune la timp nepotrivit (adică.) mai bogaţi (sufleteşte şi/sau informaţional n. în care se află majoritatea oamenilor? Prin ce mijloc lectura începe să ne înveţe să gândim.) lecturilor se face foarte simplu: ne simţim (ne-am simţi n. să înţelegem? Majoritatea semenilor noştri citesc. acele sute de cărţi mediocre. pag. care nu ne emoţionează şi nici nu ne îmbogăţesc. ca să ştie cât mai multe lucruri. s-ar putea citi cărţile bune. Este cu desăvârşire inutil să citim acele sute de cărţi care nu ne spun nimic. ci să înţelegem.numai un mijloc de informare sau de contemplaţie estetică”1233. Trebuie descoperite.172 323 . ca şi oricare altă activitate a spiritului omenesc. Bucureşti.n. “Problema capitală este deci: prin ce metodă lectura ajunge o funcţie organică. dăunătoare.

Iar. de a lumina riturile”1237. Trebuie să ne deprindem să nu aşteptăm de la nimeni nici un ajutor. evenimentele mari. să muncim pentru luminarea creierului nostru. Şi acest progres. mulţi lucrători au ajuns la situaţii bune şi onorabile. 176 ibidem. care se poate vedea numai comparându-l cu starea în care ne găseam mai înainte. 122 324 . trebuie să muncim cât mai mult. căci. pe care o căutăm zadarnic aiurea. după cum precizează Petre GeorgescuDelafras. de o carte”1236. este distanţă mare. căci numai aşa facem ceva trainic. în istorie. întotdeauna. mare de tot. este aceea de a stabili contacte între om şi Cosmos. Prin muncă.n. de multe ori. Te ataşezi de cărţi pentru nesfârşitele forţe spirituale care stau între coperţile lor. Niciodată munca bine chibzuită şi folositoare nouă înşine şi societăţii întregi nu rămâne nerăsplătită. atunci pricepem. “prin mici sforţări. a lecturii. prin muncă mulţi inculţi – oameni din popor – au devenit îndrumători ai omenirii.). gata. am făcut ceva. totuşi vom fi făcut un progres destul de simţitor. trebuie să ne mândrească. De la a nu face nimic.cât şi pentru societate.) un ferment spiritual de mare putere… Să ne amintim că. pag. trebuie să ne bucure. mistică. Nu ne este îngăduit să lăsăm nefolosite asemenea prodigioase izvoare de energie. sunt făcute. cu atât mai mult cu cât ”cartea este (şi n. Chiar dacă se întâmplă să nu ne vedem idealul îndeplinit pe de-a-ntregul. mai temeinic. presupunând că ar fi mic deocamdată. în sfârşit. Şi. Înălţarea noastră să ne-o facem singuri. să-ţi vină în ajutor. “dacă. că munca este condiţiunea de căpetenie pentru păstrarea sănătaţii şi a vieţii. 1235 1236 ibidem. izbutim să ajungem la un grad mai înalt de cultură intelectuală. 178 1237 ibidem. şi că numai prin muncă continuă ne putem vedea idealul îndeplinit… Să muncim pentru perfecţionarea meseriei noastre. de a aminti memoriei scurte şi limitate a omului. cu o deplină conştiinţă a faptelor noastre.. Totul să facem noi înşine. Munca. precum şi că “funcţia primordială. ne procură adevărata fericire. pag. de către oameni entuziasmaţi de o idee. pentru ca să ne înălţăm cât mai sus. să te înalţe sau să te fecundeze. pag. până la a face oricât de puţin.n. în definitiv (prin rezultatele pozitive pe care ni le aduce n. Nu ne este îngăduit să trecem prin viaţă nefolosind energia condensată în cărţi”1235. 175. o vastă experienţă colectivă. să muncim pentru binele semenilor noştri.

pag. dacă aceasta nu a fost cinstită. pentru că niciodată nu mergem cu cheltuiala mai departe de suma de bani ce o avem”1238. mai târziu. după cum atât de plastic ni se adresează Mihai Eminescu: “Dintre cel ce câştigă 10 şi cheltuieşte 11. De asemenea. că abia îşi pot duce viaţa de azi pe mâine. Timpul. îi dă speranţe. pus deoparte. nu vom avea prilejul să ne plângem de prea multe amărăciuni în viaţă”1240. să fie veşnic prezente în mintea noastră – ele să fie adevăratul nostru crez – şi să fim siguri că. dar cu faţa curată. pag.) aceea pe care am 1238 1239 Petre Georgescu-Delafras. a merita toată stima celor cu care intrăm în contact. fiindcă mulţi câştigă atît de puţin. în toate aspiraţiile noastre. câte cazuri neprevăzute nu ni se prezintă în viaţă când avem absolută nevoie de o sumă oarecare de bani? Nu e mai bine ca.) să numărăm printre mijloacele de întărire individuală încă ceva: gimnastica (exerciţiile fizice n. 18 decembrie 1877. vol. Şi apoi. astfel. şi să fim. Cinstea să ne călăuzească în toate cuvintele noastre. astfel. 87-89 Mihai Eminescu.Nu mă-ndoiesc că toată lumea înţelege că munca trebui să fie cinstită.).. iar cel dintâi e sărac”1239. Nu ne putem bucura cu adevărat de fructul unei munci încordate.. e de o mie de ori mai bine! De aceea. să nu uităm niciodată acest vechi sfat: să fim economi! Cultură. A fi cinstit însemnează a avea un caracter frumos. în Opere. acest din urmă e bogat. în toate faptele noastre. întreprinderi comerciale ori industriale. în sfârşit. 25 1240 Petre Georgescu-Delafras. op. pag. totdeauna liniştiţi? Da. economie. facem o bună gimnastică chiar în timpul lucrului. Ilustraţii administrative. “Natural că nu toţi pot face economii.. “ar trebui (trebui n. să avem banul nostru. cinste. a fi curat la suflet şi. e păcat să nu facă economii… Spiritul de economie îl schimbă pe om cu totul: îi dă tărie. X. 89-90 325 . să fim economi! Economia este cea mai mare bogăţie. Este ştiut că. Este chiar o zicătoare: mai bine sărac. nobil.n.cit. dar această gimnastică nu se potriveşte cu (este net inferioară ca efecte pozitive în comparaţie cu n.n. şi cel ce câştigă 2 şi cheltuieşte 1. Dar cei care au un prisos. mijlocul real de a face. în loc să alergăm la cămătari. mulţi dintre noi. muncă. îi dă. niciodată.n. Să nu pierdem din vedere nici acest sfat pe care îl auzim adeseori: Să fim economi! Da. e mai bine. oricât de mic. op. Căci. de la cari să cerem bani-împrumut cu dobânzi oneroase.cit.

ci pentru ca să dăm corpului nostru o mai mare rezistenţă. În acest sens. obscure. 126. oamenii moderni îşi limitează viaţa mentală la probleme mondene. vagi. Totodată.91 Mircea Eliade. Înseamnă. 50 de conferinţe radiofonice. “După cum sunt o sumă de oameni cărora li se pare că meditează – în timp ce doar visează treji -. adică a căuta să înţelegi cauza unui lucru. la aer curat. unde iniţiativa o are mintea umană – omul e pasiv. Pentru că. 132 1243 ibidem. pag. pag.n. pentru ca să fim oameni întregi”1241. la fapte şi preocupări prea strâns legate de lumea trecătoare. Ceasurile pe care modernii le petrec fără să se gândească la asemenea lucruri sunt. continuă Mircea Eliade. aproape toate atenuate. Ştim că o minte sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos. Să ne folosim. Gândirea este un exerciţiu mental foarte dificil şi foarte nobil.face-o în linişte. dar meditaţia este cu totul altceva. asociaţii mentale nefertile care ne stăpânesc şi ne împiedică să fim trezi (lucizi n. aproape întotdeauna. şi de acest mijloc de întărire fizică. Prin 1241 1242 ibidem. un prea mic număr dintre ei cunosc într-adevăr ce înseamnă acest lucru. Şi tocmai acest lucru ne trebuie mai mult decât orice. nu pentru ca să devenim atleţi. mai mult sau mai puţin esenţiale.) tot organismul. spectator. a studia un aspect al problemei sociale. Câte puţină gimnastică pe zi.n. dimineaţa sau seara. un preţios aport la întărirea rezistenţei psihice îl constituie meditaţia. deci. de cele mai multe ori. el notează: “Meditaţia este un exerciţiu spiritual foarte puţin practicat în lumea modernă. ne fortifică corpul. ne înzdrăveneşte (înviorează n. sunt şi foarte mulţi care cred că meditează pentru că se gândesc la anumite probleme. adică într-un “automatism mental în care – spre deosebire de imaginaţie şi fantezie. a reflecta chiar la un subiect general – cum ar fi liniile de dezvoltare istorică a unui popor – nu înseamnă a medita. sau legea sa de dezvoltare. buna dispoziţie pentru orice fel de activitate e în strânsă legătură cu soliditatea corpului şi cu buna dispoziţie a stomacului. pur şi simplu. în general. descompuse. Deşi atâţia oameni vorbesc de meditaţie şi teme de meditat. asistând cum îi trec prin faţa ochilor fel de fel de imagini. întăreşte musculatura.) chiar şi în marile împrejurări (cumpene n. pierdute în reverie”1242. a gândi.) ale vieţii noastre”1243. Şi mai ştim că. A te gândi la o chestiune politică. sau valoarea lui obiectivă. 127 326 . într-un timp când nu supărăm pe nimeni şi când nimeni nu ne supără.n. 90. pag.

meditaţie se înţelege numai acel exerciţiu spiritual prin care omul încearcă să se apropie de marile realităţi; bunăoară, de realitatea morţii sau a nimicniciei vieţii omeneşti. Obiectele meditaţiei pot fi numeroase, dar funcţia ei rămâne aceeaşi: de a aminti omului legile de fier care îl conduc, realităţile esenţiale pe care el le uită prea des, prins de vâltoarea lumii şi antrenat în durerile şi ambiţiile ei trecătoare. A medita este un lucru responsabil, în sensul că, prin meditaţie, omul se aşează faţă în faţă cu realitatea. Noi ştim ce extraordinară plasă de iluzii ţesem în faţa ochilor noştri, ca să nu vedem limpede şi continuu realitatea… Noi ştim cu ce artă ne păcălim pe noi înşine, spunându-ne că viaţa nu cunoaşte legi, fie că plăcerea este singura morală posibilă, sau mai ştiu eu ce. Cu asemenea iluzii trăim, ne zbatem, încercăm să învingem – şi, chiar, cu asemenea iluzii încercăm să ne resemnăm. Dar nu ne dăm seama că sunt iluzii decât când, printr-o întâmplare oarecare, suntem puşi faţă în faţă cu realitatea, cu adevărata realitate. Asemenea întâmplări străbat în viaţa fiecărui om. Nu se poate ca să nu rămânem, cel puţin o dată în viaţa noastră, singuri, cu desăvârşire singuri, departe de lume, departe de lumini (amăgiri sclipitoare n.n.) şi oameni, şi să nu înţelegem, deodată, falsitatea vieţii pe care o vieţuim, cumplita ei mediocritate, cumplita ei irealitate mai ales. Fiecare om şi-a făcut atunci făgăduieli solemne, că va fi mai puţin nepăsator faţă de sufletul lui, că-şi va dedica o cât de mică parte din timpul şi eforturile sale, pentru nutrirea şi luminarea acestui suflet. Dar toţi cunoaştem, din trista noastră experienţă, cât de repede am uitat asemenea ceasuri revelatorii, cât de repede am uitat şi solemnele noastre făgăduieli. Plasa iluziilor este mai tare, cu mult mai tare decât dorinţa noastră de bine… Găsim atâtea lucruri de făcut, atâtea probleme de dezbătut, atâtea munci de împlinit – trecem prin atâtea pasiuni, şi entuziasme, şi revolte, şi dureri, şi bucurii –, încât nu mai avem nici timp, nici înclinare de a gândi puţin şi la fiinţa noastră sufletească, la fericirea noastră. Fericirea se confundă, în lumea modernă, cu nenumărate erezii (abateri de la verticalitatea morală n.n.) şi simulacre, dar cea mai obişnuită confuzie este între fericire şi confort. De aceea, oamenii care caută, cu orice preţ, confortul, îmbelşugarea, stăpânirea a cât mai multe şi mai scumpe lucruri, nu vor întâlni, niciodată, fericirea… Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, care îi pătrunde legile, care îşi cunoaşte, mai ales, sufletul… Meditaţia ar fi (este n.n.) deci exerciţiul spiritual prin care omul se întoarce în realitate, în adevărata realitate; pe care fiecare dintre noi o

327

întrezăreşte câteodată, dar pe care fiecare dintre noi o uită neiertat de repede. Meditaţia este tocmai tehnica prin care omul se poate apropia de realitate în orice condiţiuni, în orice decor – căci, chiar dacă se realizează mai bine în singurătate, în deplină linişte, aproape de natură, cadrul nu îi este indispensabil. Lucrul esenţial este să medităm; adică să ne reculegem, să ne regăsim, să luăm contact cu realitatea, să cunoaştem adevărata condiţie umană, adevăratul sens al existenţei - dincolo de plasa iluziilor, dincolo de micile aranjamente logice şi morale ale fiecăruia dintre noi … Gândiţi-vă câte lucruri încurcate s-ar simplifica şi câte dureri obscure ar fi înlăturate, dacă, în fiecare noapte, înainte de a se pregăti pentru somn, omul ar rămâne numai câteva minute singur şi ar avea curajul să privească drept realitatea… Noi, de obicei, trecem direct din patimile, din ambiţiile, muncile şi reveriile zilei, în somul inert al nopţii. Nu avem nici măcar cinci minute ca să medităm; să ne amintim, adică, adevăratul sens al vieţii, să ne amintim că moartea ne poate surprinde în orice clipă, şi noi n-am făcut nimic, dar absolut nimic, pentru creşterea şi luminarea sufletului nostru. Meditaţia este o foarte bună chemare la ordine, este un interval real între cele două mari perioade de vis – visul cotidian al iluziilor şi patimilor, şi visul nocturn al trupului… Prin meditaţie ne amintim că suntem oameni, că există o demnitate a speciei umane, şi această demnitate este tocmai înţelegerea (de 1244 către noi a n.n.) sensului existenţei noastre” , de a “ne împăca cu 1245 lumea din afară şi cu sufletul nostru” . “Numai animalele trăiesc fără conştiinţa vieţii lor. Omul e dator să-şi dea seama de viaţa lui, de condiţia umană – nu numai să lupte pentru îmbunătăţirea acestei vieţi”1246, şi, mai grav, să caute “a trece peste fragmentul de timp care îl deprimă, în care se simte inert, obosit, negativ, consumându-l în distracţii cu ritm bolnăvicios, febril, nevrotic. O (astfel de n.n.) distracţie cheamă pe alta; adică fiecare distracţie îşi epuizează virtutea înainte ca omul să fi depăşit timpul negativ, înainte ca el să se simtă stimulat, luminos, fertil”1247, îndeamnă fiinţa umană la “lene intelectuală - etern vagabondaj (mental n.n.) sau disponibilitate determinată din incapacitatea de a acţiona”1248.

1244 1245

ibidem, pag. 132-136 ibidem, pag. 159 1246 ibidem, pag. 135 1247 ibidem, pag. 146 1248 ibidem, pag. 161

328

Un alt exerciţiu spiritual benefic este contemplaţia. “Termenul contemplaţie se referă la o experienţă concretă, bine precizată, prin care conştiinţa noastră poate cunoaşte anumite obiecte care nu ne sunt date (cognoscibile n.n.) imediat prin simţuri. Aşadar, contemplaţia ar fi (este n.n.) un instrument de cunoaştere, prin care omul ia cunoştiinţă de anumite realităţi dincolo de simţuri; căci atât esenţa operei de artă, cât şi esenţa lui Dumezeu nu sunt obiecte care ne cad nemijlocit sub simţuri. Ca şi celelalte exerciţii spirituale, ea, contemplaţia, restaurează echilibrul interior al omului, îi aminteşte care e adevăratul sens al existenţei, îl ajută să cunoască realităţile ultime, pe lângă care omul trece, de obicei, orb şi surd”1249. Într-un cuvânt, exerciţiul contemplaţiei ”nu este altceva decât cunoaşterea reală, concretă, experimentală, a acestor realităţi ultime. Prin contemplaţie, omul înţelege global marele miracol al Vieţii, prin el îşi aminteşte de celălalt mare miracol, al morţii. Este adevărat că nu-mi pot cunoaşte prin anticipaţie propria mea moarte. Dar pot foarte bine cunoaşte moartea altora; pot, adică, observa că oamenii mor lângă mine, şi această observaţie o pot transforma în experienţă. O experienţă care se deosebeşte hotărât de toate celelalte experienţe cotidiene ale omului. O experienţă pe care o pot transforma în contemplaţie. Căci funcţiunea contemplaţiei este tocmai această trăire, această experimentare a Adevărurilor Mari, cum sunt, bunăoară, moartea, viaţa, dragostea. Prin contemplaţie omul se poate ridica, de la experienţa de fiecare zi a vieţii, la înţelegerea concretă a sensului vieţii; după cum se poate ridica de la faptul morţii unei persoane scumpe, la înţelegerea concretă a realităţii morţii. Contemplaţia este singurul exerciţiu spiritual care se referă nu la probleme şi la adevăruri, ci la fiinţa totală a omului. Prin celelalte mijloace de cunoaştere, ne apropiem de o realitate fragmentată sau ne însuşim adevăruri limitate. Prin contemplaţie, luăm contact cu fiinţa noastră totală, indivizibilă, concretă. Oricâte adevăruri am aduna asupra omului, sau a vieţii, sau a morţii, nu putem epuiza aceste realităţi, nu putem spune: Acum cunosc tot despre om sau despre viaţă! Sunt milioane de fapte adunate până acum asupra vieţii; milioane de fapte culese din ştiinţele naturale, din biologie, din economia politică, din sociologie, din istorie. Şi totuşi, aceste milioane de fapte, la care se adaugă, zilnic, alte mii şi alte zeci de mii, şi al căror număr nu se va sfârşi niciodată, nu epuizează această gravă
1249

ibidem, pag. 137

329

realitate : viaţa omului. Nu ştim niciodată totul despre o asemenea realitate. Sunt atâtea aspecte, atâtea funcţiuni, atâtea fapte, încât s-au creat câteva duzini de ştiinţe ca să le adune, să le coordoneze, să le explice. Exerciţiul numit contemplaţie are tocmai rolul de a chema la ordine, de a scoate pe om din milioanele de fapte şi miile de adevăruri care îl înconjoară şi a-l pune faţă în faţă cu realitatea adevărată şi simplă. Problema capitală a omului este căutarea sensului existenţei. Sunt întrebări pe care nu le poate ocoli nimeni: Cine sunt? Ce sens are viaţa pe Pământ? De ce m-am născut? Asemenea întrebări şi le-au pus oamenii (încă n.n.) de la începutul istoriei, şi la ele trebuie să răspundă fiecare ins în parte. Demnitatea omului, conştiinţa lui morală, valoarea speciei umane chiar depind de asemenea întrebări. Şi răspunsul (la ele n.n.) nu-l găsim prin nici o ştiinţă. Răspunsul la aceste întrebări nu-l putem afla cercetând milioanele de fapte şi miile de adevăruri care ne înconjoară, ci contemplând faptul direct, realitatea întreagă şi indivizibilă. S-a observat, de către nenumăraţi gânditori, marea deosebire dintre fapte şi fapt. Faptele sunt infinite, şi colecţionarea lor nu se poate termina niciodată. Faptul, însă, îl întâlnim mai rar; viaţa noastră întreagă este un asemenea fapt; iubirea sau moartea constituie un fapt. Contemplarea faptului este mult mai fertilă, pentru creşterea noastră sufletească, decât cunoaşterea a un milion de fapte… Marea realitate a vieţii este viaţa ca fapt, ca unitate. Înţelegerea globală, experimentală, concretă, nu se poate obţine decât prin contemplaţie… Nu înţelegi viaţa cercetând milioanele de fragmente care o alcătuiesc, ci încercând să-i pătrunzi sensul esenţial. Nu poţi înţelege omul studiind antropologia, istoria sau economia politică, ci lămurindu-ţi, ţie însuţi, sensul existenţei umane, condiţia umană. Meditaţia, tăcerea, singurătatea, contemplaţia, sunt exerciţii spirituale pe care nu le mai practică aproape nimeni astăzi. De aceea se întâlnesc astăzi atâţia oameni care nu ştiu de ce trăiesc, care nu înţeleg ce înseamnă sensul existenţei. Aceasta încă n-ar fi prea grav. Dar se întâmplă şi altceva. Asemenea oameni au o viaţă sufletească pipernicită şi bolnavă. Sunt foarte mulţi oameni bolnavi în jurul nostru, nu numai piperniciţi sufleteşte”1250. Constatăm, chiar, “un fenomen general: că, în timp ce creşterea organică a omului (dezvoltarea trupului omenesc n.n.) este continuă, ea neterminându-se decât odată cu moartea biologică – creşterea spirituală a sa se
1250

ibidem, pag. 137-141

330

opreşte în jurul vârstei de 16 ani. De atunci, majoritatea oamenilor nu mai cresc, nu se mai dezvoltă. Aceasta din cauza unei insuficiente nutriţii spirituale. Omul rămâne toată viaţa cu câteva superstiţii logice, câteva scheme mentale, prin care se încăpăţânează să judece lumea şi spiritul”1251. Iar “cauza acestei grave insulte aduse demnităţii umane o găsim în necunoaşterea adevărurilor simple, în ignorarea exerciţiilor spirituale care relevă omului adevăratul sens al existenţei. Omul modern trăieşte prea mult înconjurat de fapte şi adevăruri abstracte, universale. Contemplaţia are tocmai acest rol de a transforma adevărurile universale în experienţe concrete. Dacă oamenii s-ar gândi mai des la viaţă, la dragoste şi la moarte – la aceste trei realităţi decisive şi esenţiale –, lumea contemporană ar fi, fără îndoială, altfel”1252. Un extraordinar potenţator al efectului benefic, ce-l putem obţine, fiecare dintre noi, prin utilizarea acestui mix de metode autofortificatoare, este rugăciunea. “Ea - ne dezvăluie acelaşi Mircea Eliade - este trăirea sentimentului de dependenţă, înălţarea sufletului către Dumnezeu, setea de mântuire – adică de împăcare a omului cu el însuşi şi cu Firea…În rugăciune se rezumă drama condiţiei umane, marea ei neputinţă şi arzătoarea ei speranţă… Ea este cel mai pur şi, în acelaşi timp, mai uman act al vieţii religioase; este actul de abdicare a omului în faţa unei puteri nevăzute, actul lui de subsumare unei divinităţi”1253… Rugăciunea îndelungată şi arzătoare “hrăneşte înţelegerea noastră spirituală, face loc în suflet să primim pe Dumnezeu, luminează omului lucrurile lui Dumnezeu, ne face familiari cu fulgerele Luminii, ajută să crească credinţa şi nădejdea în Lumea Binelui”1254, adică, potrivit lui Grigore Cristescu, a acelei organizări sociale spiritualizate, caracterizate prin “reintegrarea sufletului omenesc în sfera superioară a unei vieţuiri fără umbre şi fără scăderi”1255. “Omul - conceptualizează Vasile Băncilă - a trăit multă vreme într-un mediu socio-cosmic. Acesta e mediul natural, sănătos, biologic şi spiritual totodată. Astăzi însă, el trăieşte numai într-un mediu social, şi încă într-o societate unilaterală sau de
1251 1252

ibidem, pag. 122 ibidem, pag. 141 1253 ibidem, pag. 108, 109 1254 ibidem, pag. 113 1255 Grigore Cristescu, Fapte şi orientări creştine, Editura Ramuri, Craiova, 1924, pag. 10

331

extracte epidermice (şi, mai grav, mediului său actual îi sunt caracteristice îngustimea intelectual-afectivă şi instinctualitatea primar-senzuală n.n.) Sufletul omenesc trebuie să-şi ceară drepturile până în cele din urmă. Ceea ce se impune e o recosmizare a omului. O stabilire a legăturilor cu realitatea, o reontologizare a sa”1256. Prin transformarea de către din ce în ce mai mulţi dintre noi a mixului acţional enunţat în mod de viaţă, “funcţiile majore ale omului – funcţia morală, funcţia religioasă, funcţia logosului – vor reapărea în chip firesc în umanitate”1257, având ca izvoare “resorbirea artificialităţilor şi reîncadrarea în realitate”1258. Iar ea, umanitatea, va conştientiza din nou magnifica realitate a ritmurilor cosmice, surprinsă, de către Vasile Pârvan, în doar două fraze tulburător de dense: “Fenomenele vieţii omeneşti sunt o parte integrantă din ritmica universală. Aceleaşi legi cosmice determină viaţa umană şi pe cea extraumană, pe Pământ, ca şi în viaţa lumilor nesfârşite, în Univers”1259. O formulare identică, dar relativ detaliată, a substanţei informaţionale a acestor gânduri, utilă, după părerea mea, înţelegerii cât mai profunde a lor, ne este oferită de Dumitru Constantin Dulcan: “Toate planurile existenţei vizibile şi (a celei n.n.) invizibile se suprapun: orice acţiune în plan verbal, afectiv, organic sau funcţional, fizic sau pur informaţional, se traduce obligatoriu în termeni de energii, de atomi, de reacţii chimice, de mobilizare fizică, de ineluctabile legităţi. Fără această suprapunere de planuri – începând de la particulele subatomice, trecând prin chimie, biochimie, fiziologie, informaţie, cibernetică, Univers – nimic nu există. Legea fundamentală a Universului o constituie corelarea armonioasă a tuturor acestor planuri. Orice distorsiune la nivel de acţiune sau numai de gând implică boala şi suferinţa. Soluţia prevenirii lor constă în respectarea legii armoniei prin controlul conştient al întregii conduite, care trebuie să aibă o finalitate în exclusivitate pozitivă, negentropică”1260. Şi, în măsura în care, gradul nostru de autodisciplină va creşte, solidarizarea noastră cu următoarele mărturii, depuse în
1256

Vasile Băncilă, Filosofia vârstelor, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, pag. 33,

1257 1258

34

ibidem, pag. 34 ibidem 1259 Vasile Pârvan, Idei şi forme istorice, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1920, pag. 49 1260 Dumitru Constantin-Dulcan, Inteligenţa materiei, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Teora, Bucureşti, 1992, pag. 292, 293

332

faţa eternităţii de către Valeriu Popa, va fi mai profundă: “Din viaţă nu rămâi decât cu cunoştiinţele ştiinţifice acumulate din toate domeniile şi cu faptele de iubire morală. Ăsta e bagajul cu care pleci sus, asta e toată averea ta. Prin credinţă şi ştiinţă, trebuie să ajungem la convingerea că nu suntem independenţi, ci dependenţi, modul de dependenţă faţă de Ceva sau de Cineva, va fi demonstrat mâine”1261. Tot ceea ce facem, de la gând, privire, gest, vorbă, faptă, se înregistrează undeva în finitul (determinabilul, astăzi
doar cu mijloace extrasezoriale, dar mâine cu procedee tehnice ale căror rezultate vor putea fi observate, senzorial, de către oricine n.n.) care ne înconjoară şi,

când plecăm din viaţă ne reîntâlnim cu noi, fiind direct răspunzători pentru tot ce am făcut”1262. XVIII. Cealaltă faţă a studiilor în străinătate. Pecetea malefică a anului 1848

Cultura străină ca atare nu poate strica pe om dacă trece prin filtrul caracterului deja format al acestuia. Invers, inima încă neformată a omului este asemenea unei bucăţi de ceară în care poţi imprima ce vrei, iar când, cu vârsta, această inimă se întăreşte, n-o mai poţi îndrepta, o poţi numai rupe. Fruntaşii revoluţiei de la 1848 s-au dus să studieze în străinătate la vârsta când omul nu poate opune nici o rezistenţă năvălirii cotropitoare a unei culturi străine, oricât de nepotrivită ar fi pentru dânsul. Mintea lor, nepregătită pentru a pricepe fondul civilizaţiei străine cu care au venit în contact, a luat cuvintele prin care omul se iniţiază în cunoşterea unei civilizaţii drept civilizaţia însăşi. Reveniţi în ţară au avut guvernul pe mână. În loc de a trezi forţele morale ale poporului, ei l-au dispreţuit şi au instaurat tirania vorbelor.

Orice tânăr trimis la studii peste hotare mai înaintea completei sale maturizări psihofizice, poate reveni în ţară antiromânizat. În acest sens, Mihai Eminescu accentuează: “E multă diferenţă între educaţiune şi cultură. Educaţiunea străină implică spirit străin, cultura străină ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile (obiceiurile n.n.), cultura are a educa mintea. De aceea, un om bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri (obiceiuri n.n.) bune, poate să fie c-un cerc restrâns de cunoştinţe (să posede relativ puţine noţiuni ştiinţifice n.n.), pe când, din contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste, pot să fie cuprinse
Valeriu Popa, Sanda Ştefan, Raluca Dumitrache, Dăruim lumină şi iubire pentru vindecarea sufletului şi a trupului, Tipografia Everest 2001, Bucureşti, 2002, pag. 15 1262 ibidem, pag. 8
1261

333

(însuşite n.n.) de un om fără caracter, imoral, fără inimă. Astfel fiind, cultura străină ca atare nu poate strica pe om pentru că (dacă n.n.) trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educaţiunea, creşterea, cade, însă, în pericolul acela al vieţii omeneşti când inima încă neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară în care poţi imprima ce vrei, iar când inima, cu vârsta, se-mpietreşte, n-o mai poţi îndrepta, o poţi numai rupe”1263. Din aceste considerente, ar trebui chiar, ca “de la o epocă fixată să nu se mai admită (să înceteze practica încadrării n.n.) în funcţiuni publice cei (a persoanelor n.n.) care studiază în străinătate (cu studii efectuate peste graniţă n.n.). Nicăieri în lume nu se întâmplă aceasta (cei

funcţiune a statului dacă a studiat în Franţa şi viceversa”1264. El îşi exemplifică punctul de vedere, spre pildă, prin raportare la anul revoluţionar 1848: “Adevărata cauză a necontenitei revoluţii – dacă putem s-o numim astfel1265 – e următoarea: mişcarea n-a pornit de jos în sus, precum se cuvenea, ci de sus în jos. Cine erau purtători de steag la revoluţia de la 1848? Poporul? Poporul era prea cuminte pentru asemenea lucruri. Fii de boieri, rău preparaţi în ţară, care, apucând de ici de colo, în străinătate, când o aşchie de cunoştinţă, când alta, s-au întors cu surcele în poală să dea foc ţării şi nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între bonjurişti şi giubelii… Dar lupta n-a ţinut mult, pentru că numiţii bonjurişti erau chiar fiii giubeliilor, care, mai murind, după vremuri, mai dându-se în lături de bunăvoie, era libertăţilor şi pospăielii importate a-nceput la largul ei. Şi, de-odată cu era libertăţilor şi a noilor legi încurcate, în care paragrafii se bat în capete, a-nceput să emigreze o generaţie de tineri în străinătate, ca să-nveţe…teologia? Nu. Ştiinţele naturale, tehnica, medicina, filologia? Nu, nimic din toate aceste. Dreptul. În sfârşit, a sosit o droaie de doctori în drept şi-n strâmb, cărora le trebuie pâinea de
1263 1264

cu studii în străinătate nu sunt investiţi nici ca funcţionari publici, nici ca demnitari n.n.). Spre pildă, în Germania şi Austria nu e primit nimeni în vreo

Mihai Eminescu, Manuscrisul Educaţie şi cultură, în Opere, vol. IX, pag. 446 idem, Chiar în cestiunea administrării…, Timpul, 21 octombrie 1878, în Opere, vol. X, pag.142 1265 “Adevărul istoric asupra mişcării de la 1848 a fost meschin şi trist. Rusia avea nevoie de un pretext pentru a intra în Principate, şi, de aici, în Ardeal şi Ungaria. De aceea s-a făcut acea mişcare, subţire, pusă la cale, în contra ordinei existente şi în contra Rusiei. Până astăzi stă bănuiala că C.A. Rosetti n-a fost la 1848 decât un agent rusesc, care s-a amestecat în revoluţie pentru a o trăda. Aceasta a crezut-o Bălcescu, a crezut-o Eliad, o cred încă mulţi contemporani”., idem, Încă de pe când ne căutau ceartă…, 2 august 1880, în Opere, vol. XI, pag. 279

334

la decretarea de legi organice. nu este.n) atinse. pe colo. mai cu muncă. aceasta e corupţia adevărată. ci să se mai oprească pe ici. dar. au împuţinat rău de tot pita lui Vodă. prin ştiinţă. mai şcoli prin sate unde populaţia stă (constă n. atunci e reacţionar. mai cu vrerea lui Dumnezeu. Se va crede insultat în demnitatea lui democratică. Pita lui Vodă nu-i tocmai mare în ţara românească.) din trei creştini şi-un şoarece. mai poduri pe uscat. n. Propune-i unui asemenea geniu ticluit la Paris – la Piza chiar – un post de subprefect sau de judecătoraş la târgul Hârlăului. vezi-ţi de treabă! Ce te amesteci la un lucru. din nenorocire. ale cărei urmări sunt ura şi invidia împotriva oricărui merit adevărat şi cocoţarea nulităţilor în acele locuri la care numai o înaltă inteligenţă sau un caracter extraordinar dau drept. Apoi de te-o mai prinde necazul şi-i zice. vânzător de ţară. ca să vază de nu sunt interese (naţionale. fără merit. ale neamului autohton. spune vreunuia: Măi creştine. prin onestitate. ca judecător de pace în târgul Hârlăului omul poate face mult bine şi. Se simte adânc lipsa acelei 335 . se-nţelege. dacă nu ştii cum se dresează cap de berbece. ca această deosebire să fie mai mare. Ar fi de dorit. se cere muncă şi răbdare.toate zilele şi. nu pentru aceşti reacţionari. Dar. Dacă un om îşi mai are toate sâmbetele la un loc. atunci e (etichetat ca n. iar cuconaşii nu iubesc munca şi sunt nerăbdători de-a parveni. c-un cuvânt. Mai drumuri de fier pe unde şi-a-nţărcat dracul copiii. Alte visuri îi umblă prin cap. când nu ştii seama şi rostul lui? Ce te-amesteci la învăţăturile publice. atunci eşti chiar retrograd. poate asemenea ajunge departe – membru la Casaţie sau ministru de justiţie chiar.n. Aceasta e adevărata corupţie: tendinţa de-a câştiga lesne şi fără muncă. ferit-a sfântul. Dacă vreunul crede a putea pretinde ca. să nu se voteze cu drumul de fier. Dar. Zi-i altuia ce se-amestecă la război. Au credeţi cumva cumcă e vreuna din aceste somităţi care sănţeleagă că trăim în ţară săracă? Aş. cuconaşi scoşi din cutie precum sunt. Nu-i vorbă. că Dumnezeu biet umple lumea cu ce poate. prin merit. Ei bine. iată în ce consistă reacţie şi liberalism în România. Atâta-i deosebirea. mai una mai alta.n. tendinţa de-a se gera în om mare. Şi lefurile nu sunt tocmai mari. necum cap de creştin? Ştii ce-ţi va răspunde? Că eşti reacţionar. deveniseră şi cam exigenţi de felul lor. bunăoară. pentru o asemenea înaintare regulată. când nu ştie a deosebi puşca cu cremene de tunul Krupp – tot aşa îţi va răspunde.) reacţionar. De ce nu? Nici o lege nu opreşte aceasta. ci pentru naţia românească peste tot. în pilda lor.

Un pas spre rezolvarea necesităţii în cauză ar fi ca breasla avocăţească “să aibe existenţa pe deplin asigurată (din prestarea cinstită a profesiei avocaţiale n. de dorinţele de câştig ilicit ale unui numeros proletariat avocăţesc ca România”. “Aceasta ar fi foarte util pentru noi..) încolo depline garanţii pentru cultura suficientă a fiecăruia nu vor mai exista relele la care a dus înmulţirea (peste nevoile reale ale societăţii a n.n. numerus clausus de avocaţi şi numai în limitele acestui număr să se poată înmulţi clasa apărătorilor dreptului. ibidem 1266 336 . înlăturându-se pericolul unui proletariat de avocaţi şi existând (asigurându-se n. 224. XI.) se simte chemat a deveni deputat (parlamentar n. după caz. pentru a pune în locu-i o generaţie de avocaţi şi azi. căci. 223. păzindu-le formele şi nu cuprinsul. proletariatul avocăţesc a pus mâna pe Parlament şi pe Guvern. înainte de toate. pag. în afară de Ungaria poate.) sau ministru – şi tocmai partea cea rea. făcute însă cu paza formală a legilor. a-ţi răzima adesea dreptatea pe mancuri de formă.n. pârguit prin lupte seculare şi suferinţe seculare. prin frica de pedepse. 223.). La alte profesiuni.) de veşnic comentator a unor texte pozitive deprinde inteligenţa cu sofisme.n.n. iată poate. nu. Estensiv. cea slabă.A apăra azi un lucru pe care mâine îl vei combate – în alt caz se-nţelege – a apăra o cauză nedreaptă simţind bine că este nedreaptă.n.n. a tuturor pericolelor ce l-ar ameninţa din partea justiţiei în caz de abatere.) de-a se hrăni în mod onest conduce la acte incorecte moraliceşte. în genere. Cât de puţini tineri se “Nu trebuie a se uita că. prin teama de urmările unor legi necunoscute în amănunţimile lor. în majoritatea cazurilor. “la noi în ţară. prefăcând statul în proprietatea unei societăţi de exploataţie”. Având existenţa asigurată..n. cel din urmă (cel mai slab pregătit profesional n. însă nejustificate. scapă de mâna justiţiei omeneşti. poate c-a câştigat cultura naţională. s-a tot dat şi dat într-însa. stăm mai bine? Abstracţie făcând de împrejurarea că-n urma înnoiturilor croite şi răscroite de avocaţi1266. activitatea aceasta (avocaţială n. ibidem. intensiv.. de caracter.clase istorice care să fie păstrătoarea tradiţiilor şi a bunului simţ.n. excesele nevoii peste marginile legii sunt oprite prin teama unei puteri nedefinite bine. pag. căci justiţia formală este cea care se caută în tribunale. pag. Deodată însă cu cunoştinţa legilor penale. cultă şi.. el se măreşte cu cât (pe măsură ce n. cu condiţia ca ea să fie onestă. sărăceşte pe zi ce merge. Multă-puţină câtă mai era. poporul românesc. idem. însă.n. 224. Dar dacă acest pericol e chiar în ocupaţiunea aceasta. Astfel el are putinţa de-a călca legile ocolindu-le. să nu apere cauze injuste şi nici să nu alunece pe căi de-a dreptul imorale”. cu dorinţele financiare ale avocatului n. nu credem să mai existe o ţară în lume care să fie bântuită de ambiţiile explicabile. caz cu caz.n. avocatul are cunoştinţa deplină. Mai mult. vol. în toate clasele lui. clina periculoasă în care se mişcă inteligenţa individului în această carieră.) se combină cu nevoia (cu trebuinţele şi. Deci neputinţa (ori nevoinţa deliberată n.în Opere.) un număr hotărât (limitat n.) absolvent al Facultăţii de Pisa (de strâmb n. care.) acestei clase”. nu pe instinctul înnăscut al justiţiei. ibidem.) – guvernul să fixeze pentru fiecare oraş (fiecare localitate n. când visul democraţiei române s-a îndeplinit.n. e poate vreo deosebire atât de mare între cultura de azi şi cea dealaltăieri? Deie-ni-se voie a contesta aceasta.).n. Desigur este în interesul tuturor existenţa unei clase de avocaţi – căci respectiva clasă este un membru neapărat în organismul justiţiei – dar. Între avocaţii din Austria….

n. în vorbă. 166. inoculat. Oraşul acesta i-a zăpăcit. unde e reacţia şi unde reacţionarii?”1267 Peste ani. Nicolae Iorga. analizând pecetea pe care spiritul străin. fraternitate. intelectuală şi morală n. egalitate. cât iubire pentru ideile liberale. Timpul.).disting.n. în astfel de împrejurări. Aceste împrejurări rele făceau ca ei să nu vadă nimic în politică mai presus de anumite forme şi de anumite idei metafizice. în anul 1848. De acolo nu au adus atâta iubire de cultură şi civilizaţie. Au venit şi au făcut în Bucureşti revoluţiune.). un Kogălniceanu sau un Epureanu. ci la vârsta când omul nu poate să opună nici o rezistenţă năvălirii cotropitoare a unei culturi străine.) care locuiau pământul Moldovei şi Ţării Româneşti.) să se audă două vechi cuvinte româneşti: omenie şi dreptate. 5 ianuarie 1879. pe care lumea nu le înţelegea: libertate. Au venit în ţară cu gândul să ridice steagul tricolor care.n. şi chiar astăzi. Însă păcatul cel mare nu era al lor.n. X. în Paris. era nevoie de a dezrobi cele câteva milioane de ţărani nenorociţi (oprimaţi şi săraci n. pag. şi nu altfel decât cum sunt aceste nevoi particulare fiecărui neam. S-au întors domnii aceia de la Paris. dispreţuind pe strămoşii lor. i-a înnebunit. în schimbul cărora (în replică la care n. mândri (orgolioşi n. dispreţuind ţărănimea(. dar. dispreţuind pe bunicii lor. subscriind punctului de vedere eminescian. cât cerul de pământ. în Opere. pe când. prin intermediul studiilor în străinătate. i-a confiscat pe toată viaţa.167 337 . S-au dus de tineri. nu la vârsta de maturitate (fizică. tinerilor noştri. Nu răscoală. în spirit. au adunat împrejurul acestei zdrenţe lumea. nu ridicare a poporului. Nu ştim de unde şi până unde…. coborâţi cu hârzobul din cer. Aşadar. vol.) trebuia (ar fi fost benefic pentru ţară n. dar ea trebui luată de aceia care n-au lucrat la alcătuirea ei.n. de popoare harnice. nu putea fi decât o zdreanţă. în toată atitudinea. ci al împrejurărilor rele în care au ajuns să cunoască şi să guste cultura europeană. oricât de nepotrivită ar fi pentru dânsul. a pus-o asupra aceluiaşi moment revoluţionar 1848. Generaţia de la 1848 s-a dus în străinătate. mai ales. E o cultură câştigată de multă vreme. S-au întors oameni superiori (aroganţi n.) acestui pământ românesc. au ridicat zdreanţa lor cea mândră. la noi. dispreţuind pe părinţii lor. potrivit nevoilor lor şi nu mai mult. face următoarele precizări: “Nu urăsc cultura apuseană. 1267 idem. strigând trei cuvinte străine.n. unii chiar de copii. se deosebesc aproape de tot tineretul nou. cu multă silinţă.).

e o arătare a libertăţii şi democraţiei. potrivit lui Lascăr Catargiu. că graba nu-i aceasta. Ei le-au răspuns. vor ridica deasupra lor un monument mare. de pe urma evoluţiei lor sociale şi politice. 1924. 1906. ea instală tirania vorbelor”1269. adică. Libertatea şi democraţia. plini până peste cap de ideile franţuzeşti. în care a gândi e cea mai mare vină. revenită în ţară. pag. devin seminţele înseşi din care răsare progresul – seminţe uşor de transportat. Au visat Adunări naţionale. pentru că lucrurile celelalte se pot face mai târziu. Au făcut revoluţiune cu lipscanii greci din Bucureşti. În loc de a trezi forţele morale ale poporului român spre o evoluţie progresivă. comentând efectul mentalităţii paşoptiste asupra spiritului public românesc. să-şi răscumpere dreptul de a avea un loc pe brazdă şi un loc sub soare. Pe vremea aceea ţăranii le cereau să se ridice împotriva asupritorilor. de ţărână muncită. egalitate. Scrieri politice. în A fi conservator. Constantin Radulescu-Motru opinează: “Generaţia de la 1848 ne-a obişnuit să credem că tot ce este nobil şi frumos. chiar dacă inima ei era dornică de progres. cu dracul şi cu lacul. au început a coresponda cu nu ştiu cine de la Londra şi cu nu ştiu cine de la Paris. să le dea posibilitatea să-şi răscumpere pământul muncit timp de două mii de ani. pag. deprinderile câştigate de popoarele apusene. pe care îl vedem petrecându-se în toate situaţiile asemănătoare. de neam de neamul lor. s-a petrecut la ea un proces de logică socială. ci să negociem cu turcii şi cu ruşii. că voiesc să le dea libertate. 318 338 . “a celei mai cumplite tiranii. vor muri.revoluţiune. totuşi. când aceasta nu-i e supusă şi credincioasă. Mintea ei era nepregătită pentru a pricepe fondul acestei civilizaţii. a râde. Generaţia de la 1848. în loc să fie cuvinte prin care se rezumă. cu franţuziţii de la Paris. sunt luate drept forţele magice care au produs civilizaţia însăşi. În asemenea condiţii. cel mai mare păcat… Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaş mai cumplit decât vorba. nimic nu arde pe ticăloşi mai mult ca râsul… Sdrobitoarea opresiune a celei mai cumplite tiranii trebuia 1268 Nicolae Iorga. avu guvernul pe mână. în A fi conservator. 381-386 1269 Constantin Rădulescu-Motru. fraternitate. au creat guvernul provizoriu. în mod sumar. fiindcă n-au altă greutate decât aceea a sunetelor vocii. pentru ca să arate că aici a murit în prăpastie un popor!”1268 În aceeaşi optică. iar dacă. Despre drepturile limbii naţionale în statul modern. Cuvintele prin care omul se iniţiază în cunoaşterea unei civilizaţii. Ea a fost prima generaţie de români care a venit în atingere de aproape cu civilizaţia apuseană.

n. înfieraţi ca reacţionari. în A fi conservator. Numele este totul. Câţi au murit. că legenda va triumfa totdeauna asupra adevărului. Ce este democraţia? Unde s-a realizat vreodată adevărata democraţie? Acestea sunt întrebări secundare.neapărat să dea naştere la încercări de revoltă. Franţa ca şi Rusia. 375. În acest sens. jubilează când au scăpat din ghearele tradiţiei. care o conduc în bună parte. Cu deosebire intelectualii evrei. unele. fiind pusă. în A fi conservator. ai libertătii. Realitatea fizică poate fi relativă. Scrieri politice. Huliţi şi urgisiţi de cei mai aproape ai lor. ai naţiunii. nu vor în ruptul capului să admită relativismul istoric. dar sfârşeşte cu democraţia. toată lumea este politiceşte la fel: Anglia ca şi Turcia. exclamă Constantin Rădulescu-Motru: “Mentalitatea paşoptistă trăieşte şi astăzi la noi. “generaţia actuală. Mulţi dintre ei au căzut jertfă îndrăznelii lor. Germania ca şi China – suferă când n-au legi liberale. de timpuriu şi des. popoarele se înşiră în linie dreaptă spre progres. ca pe un urcuş de deal. că tirania vorbei şi-a clădit un imperiu veşnic în România”1270.) nu a ajuns să fie cunoscut decât de prea puţini. duşmani ai poporului. Începe nebulos. fie cu trecut bogat sau fie fără trecut. Articol în Revista Epoca. mai la coadă. Relativismul istoric. au gâtul întins spre a sorbi din aceeaşi fericire. Mersul omenirii este pentru ei unul şi absolut. 319 339 .) i-a executat fără milă. baza ştiinţelor sociale şi politice(. au ajuns să respire din libertate şi din democraţie. o aşa afirmaţie – postulatul de la care pleacă orice istoric ştiinţific(. Aşadar. şi chiar calomnia n.) – este pentru şcoala noastră oficială un paradox. Pentru presa noastră este ceva mai mult: este un scandal. în politică democraţia rămâne absolută”1271.) care să-ndrăznească a gândi şi a râde. 8 decembrie 1896. altele. s-au dus. În şcoală. pag. pag. toţi. avertizează Theodor Rosetti. că toată lumea. Adică trebuie să ne închinăm în numele ei. Şcoala noastră oficială e convinsă că progresul merge pe o singură linie la toate popoarele. S-au mai găsit şi bărbaţi (oameni curajoşi n. cu inima înnegrită de credinţa că orice revoltă e de prisos. în frunte. Principalul este că democraţia trebuie să fie.n. că republica Turciei este departe de monarhia Angliei. Că sufletul unui popor poate să se acomodeze şi să prospere în condiţiile pe care altul nu le poate tolera. în contact cu civilizaţia europeană 1270 Lascăr Catargiu. fie de o rasă sau de alta. fie de la ecuator sau de la polul nord. ai patriei – legenda (minciuna. 376 1271 Constantin Rădulescu-Motru. pentru mulţi dintre profesorii noştri.

mai mult la a-l opri din dezvoltarea sa. 287 340 . acea suficienţă intelectuală. sus şi tare. pag. în A fi conservator. care caracterizează toate convingerile profunde. e mai accesibilă adevăratei culturi. ce nu sunt din poporul român. Discurs rostit în şedinţa Camerei din 22 iunie 1861.n.) şi diverse (eterogene n. reţeta sa pentru fericirea poporului românesc. acea beţie de cuvinte. 77 1273 ibidem. teoremele cele mai contrazicătoare (contradictorii între ele n. ba chiar până şi dorinţa de a afla adevărul. De aceea. munca propriei gândiri. care e atât de caracteristică pentru starea noastră. Această primire însă. ce dezastre pot provoca “oameni crescuţi în străinătate.) teoriile abstracte ale culturii sale enciclopedice. căci au părăsit toate virtuţile străbune şi şi-au ales în ei numai viciile societăţilor străine”1274. lângăolaltă. ea nu s-a sfiit a se sluji de el. de tulpina vieţii naţionale. cea mai mare şi mai iremediabilă dintre toate. Despre direcţiunea progresului nostru.) 1272 Theodor Rosetti. Considerând restul populaţiei ca pe un corp inert. Iată dar.n. Înlesnind putinţa de a înlocui prin fraze gata. în mare parte.n. (străinătăţii n. 77 1274 Barbu Catargiu.). această generaţie. 76. 286. prin teoreme enciclopedice şi superficiale. a aplicat (în viaţa practică n. prin poziţia şi antecedentele sale.n. cu acel fanatism teribil. care. am văzut enunţându-se. într-un mijloc cu totul străin.). şi aceasta la o vârstă la care. străini (înstrăinaţi sufleteşte n. în A fi conservator. a introdus în societatea noastră acea superficialitate. în câţiva ani universitari. a servit. urmare a impresionabilităţii mai mari ce posedă. făcând pe doctorii noştri sociali a susţine. departe de a fi avut asupra intelectului naţional o înrâurire salutară.n. dar care nu se potrivesc la starea noastră”1273. această experimentare nu a avut nici măcar folosul de a fi făcută într-un sens sistematic… Ambiţia de autor. ca de un obiect de experimentare socială şi politică… Izvoarele de la care îşi culesese puţina ştiinţă fiind variate (multe n. de a transforma tocmai partea aceea a populaţiei. pag.) de naţiune. din frageda lor copilărie. pag. care toate pot fi excelente în principiu. Această educaţie a mai avut efectul de a despărţi clasele culte. cheia cu care se desleagă toate problemele cele mai încurcate ale vieţii. conchide Barbu Catargiu.nu a putut decât să primească o câtime mai mare de materie ştiinţifică. care devine determinant pentru întreaga viaţă”1272.n. omul adună acel fond de impresii. “sigură că a câştigat.

în asemenea timp. Acei bani au să fie cheltuiţi în străinătate după vechiul obicei al celor ce vând astăzi moşii. acest mai mult tot nu ar fi al naţiunii. ori în alte întreprinderi impulsante de industrie naţională? Nicidecum. ar declina <<puternicul ajutor al capitalurilor străine>> şi ar prefera să fie de 5 ori mai săracă. decât expropriată din ţara sa. Şi nu este îndoială că mai toţi cei care vor cumpăra proprietăţi mari. însă cu condiţia ca străinul să devină proprietarul ei. Căci. sub asemenea condiţii.XIX. dar proprietară a pământului. ar trebui. însă nu înţelegem că această trebuinţă este necondiţionată. Apoi. Cred că. Mai mult. Să facem o deosebire între trebuinţele ţării şi ale naţiunii: ţara ca pământ şi obiect de exploatare are o trebuinţă necondiţionată de capital pentru a produce. Până unde ne sunt utili investitorii străini? Model decizional de acceptare/respingere a lor Oricât de mult şi-ar putea ameliora întreprinderea producţia prin intervenirea unui capital străin. precum ziserăm mai înainte. noii proprietari ce vor cumpăra moşii române mai mari.) pământului ţării şi-l lucrează bine său rău. să-i refuzăm oferta. ei vor trage veniturile moşiilor şi le vor consuma în ţările pe unde vor petrece sau unde vor fi domiciliaţi sau originari. funeşti viitorului României. Pământul ar putea produce de 5 ori atâta prin intervenirea unui capital străin. ori le vor cumpăra pentru a le vinde în părticele iarăşi la străini. naţiunea. indignaţi. produce destul pentru trebuinţele sale. neavând trebuinţa de a se împământeni. în cazul al doilea proprietari absentanţi. Adică ţara română nu ar fi a românilor. Naţiunea care se află în proprietatea (este proprietara n. „Înţelegem trebuinţa de a atrage capitalurile. chiar dacă moşiile ar produce noilor proprietari de 5 ori mai mult. cu indignare. Au doar acest mai mult are să între în amelioraţii de fond. să presupunem că cutare proprietar va putea vinde moşia sa la un străin cu 5% mai scump decât până acum. dar. ori ca să le păstreze pentru sine. însă cu condiţia ca străinul să exproprieze pe fiii ei din moşii şi să le exploateze apoi aceşti străini după regulile ştiinţei.n. căci. În cazul întâi ei vor fi colonizatori. numai risipitorii şi consumatorii neproductivi fac aceasta. 341 . ba şi ceva prisos. nu vor locui în ţară la noi.

într-un han de oaspeţi străini. pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui. în O.n. să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. de biserică ori de şcoală. să ucidem oamenii noştri proprii.) încape pe mâna unui străin de origine.-M. căci numai firma (denumirea-i n. pag.n.) în favorul străinilor. indiferent de natura lui: productivă.De aceea trebuie să procedăm la opreala străinilor de a avea moşii în ţara română”1275.n. 244 1275 342 .) lipsa de simţ istoric şi naţional. comercială etc.) s-a făcut (a fost făcută n. Astăzi capitalul e impersonal. cu datinele ei oneste. Omul e pentru el un instrument de muncă. n. Marţian. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului. în care toată organizaţia (organizarea socială n.n. poate. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. În această privinţă Mihai Eminescu explică: “Capitalul. Dar. XX. care caută să scoată lapte din piatră. ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Dionisie P. avea înainte un caracter istoric. tradiţional şi personal. până ce vinde sau arendă altuia moşia. 245. O moşie străveche (în sens larg un activ. indubitabil şi aproape în exclusivitate . Omul e pentru el un instrument de muncă. desfătărilor. până ce vinde altuia afacerea. cel puţin cel imobiliar.n.cu toatele. o vită trebuitoare pentru un timp mărginit.e.n) mai e a noastră. Cu timpul vor deveni. lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente. înlesnirilor de trai (care sunt .) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române. ca de dragul luxului. recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n. cu trecutul ei cinstit. Revista economico-politică a anului 1864. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului. care caută să scoată lapte din piatră. ca de dragul lor. buni cetăţeni ai acestui stat. tradiţionale. Riscuri ale penetraţiei străine Un activ economic încape pe mâna unui străin de origine. Lipsa de sentiment de rasă. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice. cel mai lacom de avere. Boierul cel mai avar.apanajul elementelor de origine străină n. care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă. iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. o vită trebuitoare pentru un timp mărginit. personale.

Timpul. 136 1280 idem. însă. Totul e străin acolo. au izbutit a face din România o nouă Americă. peiorativă n. putem vorbi de o plebe de sus şi de un popor de jos”1279. fie avere imobiliară. 25 ianuarie 1881.n. vol. Răul e. determinante pentru viaţa ţării. XII. Mâine. că elemente prea proaspete (al căror timp scurs de la stabilirea pe teritoriul ţării este insuficient pentru armonizarea lor deplină. în Opere. sunt. 10 iulie 1881. vol.n. Să discutăm cu <<Românul>>…. Astfel. să se puie drept măsuratoare banul cosmopolit. afară de mizerie. Economiştii observă…. ca niciodată. vol.n. XII. 44 1279 idem. ca inimă. în Opere.n. să fim bine înţeleşi: “Nu oprim pe nimeni de a fi ori de a se pretinde român. XII. ele urăsc trecutul. din contră. în Opere. prin sărăcirea provocată de introducerea unor costisitoare forme goale. vol. 8 octombrie 1878. Timpul. „care. un teren pentru colonii (favorabil coloniştilor în detrimentul băştinaşilor n. pentru a deosebi om de om. 239 1277 idem. au rupto cu tradiţiile (manifestă aversiune faţă de tradiţii n. Timpul. Nu ne îndoim că distingerea….n. fie bresle economice. cu locuitorii lui de spiţă autohtonă n. chiar dacă “celula constitutivă a vechilor state române este republica ţărănească – precum s-au păstrat. au prefăcut ţara în mlaştină de scurgere pentru toate elementele nesănătoase ale străinătăţii”1277. în loc de a fi determinate de caracterul statornic al poporului. pag.n. rudimentarizarea n. egipteană”1276. în Opere. pe când elementul românesc se stinge prin simplificarea (unilateralizarea şi. pag. graţie (consecinţă a n. . pag. 238.fie tagme spirituale. Erodot al <<Românului>> continuă…. Timpul. e ziua hotărâtă…. naţionale. 273 1278 idem.) din evul mediu. Astăzi. evident. ca rasă.Egipt. psiho-mentală şi afectiv-atitudinală. pag.). vol. mult timp. 1 august 1881. 6 mai 1881. nici patrie hotărâtă. la Câmpulung-Bucovina şi la Vrancea – o republică eminamente aristocratică”1278. Timpul. Neavând nici tradiţii.) liberalismului. ca inteligenţă. prin mizeria cauzată de mulţimea dărilor. duminică. este superior păturii de parveniţi şi de scursuri din câteşipatru unghiurile lumii. 160 1276 343 . XII. X. dacă se poate spune aşa. fără nici un cuprins real.) clasele vechii Românii.) muncii.).). Aşadar. Numai ea e naţională. a trebuit ca ideile marii Mihai Eminescu. astăzi. în Opere. care s-au aşezat deasupra lui”1280… „A trebuit să se dărâme toate îngrădirile cu care se înconjuraseră (apărau n. a trebuit ca în locul tuturor acelor prejudicii (semnificaţia termenului este.n. prin pierderea pieţei în care să şi-o ofere. pag.

de-o naţionalitate nehotărâtă încă. idem. să ajungem a ni se impune din afară. incapabili de-a-l iubi şi de a-l cruţa.n. de-o mie de ani. pe pământul nostru. idem. Trei zile de-a rândul…. să ni se dicteze cu (de-a n. apatic de suferinţe şi ameţit de fraze. Timpul. ci de acel element etnic ieşit (rezultat n. pag.n.n. Din nefericire….revoluţii franceze să se introducă pe deplin în organizarea noastră socială. se formează un popor nou. 1282 192 259 care. 22 iulie 1880. vol. Din abecedarul economic. Nu de amestecături. Însă. în locul societăţii naţionale. pentru aceasta. X. de demagogia mare şi mică.) elementelor hibride. în accepţiune extinsă. prin străini. “Dar în capul unui stat român nu se cade să vedem aproape numai oameni străini. vol. în Opere. ştim foarte bine de cine vorbim. vol. anatomic. dominatoare. prin tratate internaţionale. legi organice pentru ţara noastră proprie. incapabili de-a pricepe geniul poporului nostru şi. pag. statul naţional al mizeriilor şi ambiţiilor personale. 28 1284 idem. 20 februarie 1879. ziarul Românul. în Timpul. pentru ca. de venetici. Ceea ce pretindem e ca asemenea elemente să nu fie determinante. pentru ca. origine şi limbă. de guvern şi de organele lui. Programul nostru zicea…. învingătorul creştinătăţii. răsărite pe baze istorice. lucruri pe care nu ni le-a dictat Baiazid Ilderim. Timpul. a trebuit ca organul de pe strada Doamnei (în sens strict. ce domneşte. 3 septembrie 1881. în statul 1281 idem. Aceasta a fost în trecutul ţărilor noastre rasa formatoare de stat. a trebuit ca libera cugetare să fie cult erijat în public şi apărat.) să numească mincinos pe un arhipăstor al Bisericii: pentru ca ultima consecinţă a descompunerii spiritului public să fie americanismul. 324 1283 344 . aceasta trebuie să şi rămâie de-acum înainte”1284. fără deosebire de rasă. teoria de om şi om. a trebuit un guvern liberal. în Opere. presa din ţară n.) ochii căreia vechiul popor al lui Mircea şi Basarab dispare şi emigrează”1282.) din încrucişarea romanilor cu dacii. de rasa română1283. în contra unei Biserici. cea orânduitoare. în locul statului naţional şi natural. este un popor de ciobani. în locul limbei romanice şi a originei traco-latine”1281… Pe spatele nefericitului popor românesc. o nouă rasă americană. pag. în Opere. XI. pag. cea istorică.) sila. până la un grad oarecare. în virtutea acelor principii admise şi aplaudate de noi. în (sub n. nu de oameni veniţi de ieri-alaltăieri în una din provinciile Daciei lui Traian. Şi când vorbim de poporul român. X.n. “noi nu cerem şi nu voim exterminarea(.

prin încheierea unor asemenea învoiri. vor putea deveni.n.S. ajutători întru purtarea sarcinii de cultură a ţării româneşti. iar nu exploatând munca altora… La noi cestiunea socială e o cestiune de parazitism. numai încrucişându-se prin căsătorii cu românii.n. Unele dintre aceste acte internaţionale sunt însoţite de tarife vamale. vol. Cum începe şi unde se sfârşeşte utilitatea tratatelor de comerţ exterior Un tratat de comerţ între două puteri de forţe inegale este un act de aservire pentru cea mai slabă. iată ceea ce e de neapărată necesitate”1285. Clasele muncitoare trebuie scăpate de paraziţi. Alte tratate nu au nici un tarif şi se mărginesc la a acorda taxele (nivelurile taxelor n. Evreii şi Conferinţa. Astfel.în accepţiunea largă de înţelegeri comerciale -. siliţi la munca la care se pricep… O reorganizare socială. 324 idem. printr-o riguroasă organizare. 323. în Opere. 303 345 . prin care se stipulează concesiunile reciproce ce-şi acordă una alteia la importul sau exportul produselor. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie. P. şi numai atunci vor intra în conmembraţiunea socială a românilor şi se vor preface în trup din trupul nostru”1286. ele „sunt învoiri între o ţară cu alta. Aurelian îşi începe raţionamentul cu formularea unei definiţii a tratatelor de comerţ . 9 ianuarie 1877. dar şi politice. străinii: „numai vorbind în familie limba românească. Totodată. Aurelian asupra tipului optim de înţelegeri comerciale internaţionale care putea conferi avantaje maxime statului român. nu numai economice. pag.) la care vor fi supuse oarecare produse la intrarea lor în ţările contractante. În generalitatea cazurilor.român. IX. înlăturarea feneanţilor şi paraziţilor din viaţa publică. sau cu mai multe ţări. La adăpostul şi sub garanţia tratatelor de comerţ li s-au ştirbit multe şi varii interese. Drept exemplificări ale sintagmei regim protector aplicat cu înţelepciune pot servi: concepţia lui Petru S. care fixează taxele (nivelurile taxelor n. şi propunerile lui Dionisie P. Curierul de Iaşi. Marţian pentru reformarea principiilor de construire a tarifului nostru vamal. XXI. ţările mici au pierdut mai mult decât au câştigat. având drept principiu apărarea şi încurajarea muncii.) 1285 1286 ibidem. pag. cu vremea. paraziţii însăşi trebuie.

Politica noastră vamală. 1890. neapărat. Astfel. Bucureşti. în înţelesul ce l-am dat pot fi de ajuns”. ar merita numele de tratate de comerţ numai acelea care cuprind tarife pentru o seamă de produse. Până atunci vom trăi sub regimul tarifului nostru autonom. ea provoacă represalii din partea acestora din urmă. 271 1290 ibidem. fără să aibă nevoie a se a se lega prin tratate de comerţ pentru un timp îndelungat. deocamdată.prevăzute în tariful autonom sau acordă clauza aceea ce se numeşte clauza naţiunii celei mai favorizate”1287. „părerea mea ar fi ca. îşi poate garanta interesele. după aceea. Simple convenţii. Aurelian. mai nimerit. pag. iar cele ce nu cuprind tarife s-ar putea numi. vom cugeta ce avem de făcut. în O. „o naţiune care se leagă printr-un tratat cu o altă naţiune îi acordă.-A. el diferenţiază tratatele de comerţ. „Prin convenţii comerciale fiecare ţară îşi păstrează libertatea sa de acţiune. dacă îşi deschide un debuşeu dintr-o parte. Întrucât „un tratat de comerţ între două puteri de forţe inegale este un act de aservire pentru cea mai slabă. se pune în duşmănie cu cele mai multe naţiuni”1290. pag.e. la adăpostul şi sub garanţia tratatelor de comerţ ştirbindu-li-se multe şi varii interese. poate urca sau scădea tarifele după cum o povăţuiesc interesele sale”1291. prin urmare. 273. în generalitatea cazurilor. 272 1291 ibidem. „o ţară poate. Mai mult. adică. convenţii comerciale”1288. De aceea. îşi închide altele de altă parte. „riguros vorbind. în tratate de comerţ propriu-zise şi în convenţii comerciale. ţările mici au pierdut mai mult decât au câştigat. astfel. Pe baza acestei definiţii. trăi în armonie cu celelalte. 287 346 . pag. nu ajunge a rupe relaţiile comerciale cu altele. dar şi politice”1289. 271 ibidem 1289 ibidem. În considerarea celor prezentate. prin încheierea unor asemenea învoiri. într-o manieră extrem de fină. pag. nu numai economice. să nu ne mai legăm cu nimeni prin tratate de comerţ. să aşteptăm ca transformările care se prepară în Europa să ia sfârşit şi. cu taxe scăzute în favoarea reciprocă a celor ce au încheiat o asemenea învoire. foarte bine. vom aplica 1287 1288 Petru S. avantaje pe care le refuză altora.

Nu avem nici un interes ca să înscriem taxe prohibitive. Vasile Conta: “Interesele economice ale patriei (ale oricăruia dintre statele cu economie puternic dezvoltată n. Anale economice. În acelaşi spirit. II.e-M. prin legea vamală. şi împreună cu ele. 288. D. 436 1293 1292 347 . 1860. în O. Marţian a propus ca „să se taxeze la vamă mai mult articolele de lux şi acele articole ce şi noi producem. fără deosebire de provenienţă”1292.. îi poate servi următoarea aserţiune a unui filosof. dincolo de toate aceste consideraţii de certă valoare ştiinţifică.n. taxele protectoare să nu fie mai urcate decât se va afla cu cale pentru ca diferitele noastre industrii să poată fi ocrotite.aceleaşi taxe asupra tuturor mărfurilor.291 1294 articole ale căror preţuri de ieşire din vama română poartă pecetea lovirii cu o cotă al cărei nivel le face contraproductive intereselor economiei româneşti 1295 Dionisie P. să scadă (fie diminuate n.) sunt ibidem. Duana. Însă. Marţian. dreptul de a putea majora taxele tarifului nostru autonom. Numai cu modul acesta ne putem pune la adăpost contra unor măsuri ca acelea care au fost luate de unele state contra produselor noastre… Numai în cazul când tariful general autonom se va întocmi pe asemenea baze. pag. formulate de economişti. „Pentru ca un asemenea regim vamal să nu ne vatăme interesele. pag. P. Tarifa vamală reformată. şi până la gradul ca să nu le prea scumpească pentru consumatorii străini. să se uşureze.) taxele unor obiecte prea încărcate1294”1295. să nu se taxeze decât productele cu care alţii nu pot concura cu noi. 288 ibidem. pag. cu câte procente ne va conveni şi pentru articolele ce se va afla de cuviinţă. pe acelea le vom taxa numai în interesul fiscului nostru…Trebuie să ne rezervăm. din contră.n. tariful autonom trebuie alcătuit numai în vederea protejării industriei noastre naţionale şi în interesul fiscului. iar pentru mărfurile pe care nu le producem. exportul produselor naţionale să se taxeze după o scară mai mobilă. taxa obiectelor neapărat trebuincioase pentru ramurile industriei naţionale. adică ţinându-se seama de trebuinţele industriei naţionale şi ale fiscului. unei cât mai profunde înţelegeri – cu utilitate majoră în eficientizarea autoapărării entităţilor statale defavorizate – a mecanismului penetraţiei economice internaţionale. numai atunci putem aştepta rezultate serioase cu privire la înfiinţarea şi dezvoltarea industriei naţionale”1293. cu atât mai mult.

înseamnă câştig. Discursuri parlamentare şi articole de ziare. Opiniile unui truditor singuratic Noţiunea de muncă trebuie să-şi recapete semnificaţia iniţială. Acea noţiune pe care o îmbrăcăm în cuvântul chin înseamnă câştig. iar lucrătorii. Aşadar. judecata vulgară nu reuşeşte să facă distincţiile necesare. psihic. 13 1300 Nicolae Iorga. decât prin cele mai bune tratate de comerţ încheiate cu ţările civilizate”1299. în măsura posibilului. Iaşi. Tipografia Dacia. sunt lucrători (parteneri 1300 n. cu precădere. “însăşi noţiunea de muncă trebui să-şi schimbe total sensul (recapete semnificaţia iniţială n. ori de câte ori se dezbate procesul burgheziei. şi chiar la scară mondială. Grosu. spor. totodată. 67 1296 348 . cu capitalist cu tot. Idei asupra problemelor actuale. iar lucrătorii. Acea noţiune pe care o îmbrăcăm în cuvântul chin. spor. pag. până acum câteva veacuri: “În zilele noastre. 1299 Vasile Conta. după cum arată Mihail Manoilescu în prestigiosul său studiu asupra burgheziei. trebuie să fie parteneri pentru spor şi câştig. financiar. în acest trinom. au fost. etc.). 1297 ţări precar dezvoltate economiceşte. în mod greşit şi inseparabil. însă deţinătoare ale unui potenţial uman şi natural semnificativ 1298 ahtiaţi după produse şi servicii ce le sunt nu doar nonnecesare. după părerea noastră. abia în secundar. efortul nemijlocit depus – cu semnificaţia cantitativă pe care i-o atribuie celebra teorie a factorilor de producţie. cu diminuarea continuă a acestuia – un randament din ce în ce mai ridicat. de altfel. pag. cu capitalist cu tot. astfel încât să se obţină. XXII.n. asociind. spre pildă. populate cu zeci de milioane de consumatori stupizi1298. Aşa cum. mentalitatea proactivă şi atitudinea responsabilă pe care fiecare cetăţean se cuvine să le manifeste în procesul făuririi bunurilor materiale şi valorilor spirituale ale societăţii. fără suplimentarea volumului de efort depus – ba chiar. ci chiar dăunătoare din punct de vedere fizic. Prin temenul muncă înţelegem.mai bine asigurate prin subjugarea1296 a câtorva regiuni bogate1297 şi. Iliescu & D. liberalismul şi capitalismul cu burghezia. dictonul Daţi-mi controlul cântecelor unui popor şi-mi veţi fi dat mai mult decât puterea asupra legilor lui. şi. accentul trebuie pus pe raţionalizarea modului în care se munceşte. De aceea. anexarea economică prin aservire psihologică prealabilă – Revelator pentru substanţa acestei tehnici este. P.n. 1899. este de părere Nicolae Iorga.) pentru spor şi câştig” .

omul care nu vrea să mai fie legat de pământ.) a fost de la început. Burghezia capitalistă. o separaţie socială antinomică între patroni şi muncitorii lor. banii n-au fost atât semnul bogăţiei. Burghezia din această vreme a avut un orizont economic pur comercial. şi. şi nici de producţia în vederea beneficiului (profitului bănesc n. Capitalismul s-a suprapus peste burghezie. al XVII-lea şi al XVIII-lea. spiritul de întreprindere s-a suprapus peste cel burghez tradiţionalist. într-o clasă patronală şi alta proletară. fără să se poată vorbi.n. s-a dezvoltat într-o ambianţă politică medievală. care a trăit de-a lungul veacurilor al XVI-lea. În sens de clasă socială. muncă ce se desfăşoară nu cu scopul câştigului de bani.n. şi atunci. dezvoltând. după cum nu se putea vorbi de libera concurenţă între întreprinzători şi de neintervenţia puterii publice. a avut un orizont economic naţional şi s-a dezvoltat în ambianţa economică a monarhiei absolutiste. de capitalism şi. la acea epocă.Burghezia. şi mai mult. la epoci îndepărtate între ele cu secole. în toată faza medievală a existenţei sale.). au apărut cele dintâi manifestări economice şi sociale(. Nu exista. burghezia a apărut odată cu renaşterea comerţului şi cu puterea regală. cât acela al libertăţii. Mai mult decât atât. Cu începutul veacului al XVI-lea. adică de liberalism. cu atât mai puţin. condiţia însăşi a existenţei burgheziei este munca plătită altora în bani. iar burghezia (statutul social de burghez n. adică. Burghezia a existat începând din veacul al XII-lea. şi a trăit până la finele celui de al XV-lea. Aşadar. de liberalism. de-a valma. nu se putea vorbi de capitalism.) capitaliste. care este organizarea producţiei manufacturiere. caracterul funcţional primitiv al acesteia. cu cei din urmă. de fapt. Clasa burgheză avea. burghezul era. orizontul vieţii economice s-a lărgit de 349 . Burghezii s-au eliberat de sub regimul servituţii rurale cu bani. posesiunea asupra mijloacelor de producţie şi lucra cu salariaţi. şi a dat naştere spiritului capitalist… Odată cu trecerea de la burghezia medievală la cea capitalistă. un privilegiu. burghezia conduce şi organizează munca manufacturieră în cadrul comunal. Astfel. pentru burghezi. la această epocă. căci. cu acela al satisfacerii nevoilor colectivităţii. ci. totuşi. pe rând. iar. nu se putea vorbi de o diviziune antinomică a producătorilor. cei dintâi lucrând. în tot acest răstimp. capitalismul şi liberalismul au apărut.

94-99 350 . în cea mai sintetică manieră spus. Această burghezie. constituirea statelor mari şi a armatelor moderne. a apărut liberalismul.) pentru dezvoltarea capitalistă. aşadar. dorim. Adică. este cea a capitalismului condiţionat şi limitat. Burghezia capitalistă a devenit.) arată cauzele care au provocat naşterea capitalismului la începutul secolului al XVI-lea. ca element nou. influenţa iudaică în economie etc. mai cu seamă. fireşte. Rostul şi destinul ei istoric. permanent. atunci.n. pentru că-i e teamă să nu-şi piardă pâinea zilnică. Pentru a ne prezenta demersul într-o manieră cât mai limpede. a caracterului demn şi neoprimator al muncii.n. s-a dezvoltat în ambianţa politică a constituţionalismului democratic”1301. descoperirea Americii şi a drumului către Indii. în toate aspectele lor. şi a trăit. Liberalismul. pag. lucrătorul va fi totdeauna nevoit să cedeze patronului. Faza capitalismului primitiv. iar nicidecum pentru ştergerea distincţiei dintre specificul operaţional al activităţii de conducere şi cel al muncii de execuţie. iar 1301 Mihail Manoilescu. care a fost o doctrină şi practică plină de înţelegere (deosebit de favorabilă n. relevă Petre GeorgescuDelafras: “Dacă punem faţă-n faţă pe un patron şi pe un lucrător. în măsura manifestată mai târziu. Burghezia română. din secolele XVIXVIII. şi le garantăm toată libertatea de luptă. principiul liberei concurenţe şi al neintervenţiei puterii publice în viaţa economică. cu mult mai slab decât patronul. definitivă şi universală.la comună la stat. în faza capitalismului liberal. aducând. El este. între care: găsirea unei noi mine de aur. să domnească. Aceasta întrucât. La finele veacului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIXlea. burghezie liberal-capitalistă. capitalismul nu a vădit nici spirit de câştig şi nici de raţionalizare. respectul reciproc. astfel. până în zilele noastre. ca. îmbrăţişând toate manifestările omeneşti. între patroni şi angajaţii lor. a avut un orizont economic mondial. subliniem că. şi. cu toate consecinţele sale. s-a suprapus burgheziei capitaliste. Sombart (economist german n. Această fază este dominată de mercantilism. ca doctrină şi concepţie integrală de viaţă. milităm pentru reinstaurarea deplină. din secolul al XIX-lea. liberalo-capitalistă. precum şi a solidarităţii simbionte dintre capitalişti şi salariaţi – coordonate cardinale ale începuturilor producţiei burgheze. În faza sa primitivă.

pag. demnă de respectat. iar sindicatele să se întărească ele înşile.. pag. dar ne arătăm foarte împăciuitori faţă de cei de care ne este frică. Deoarece.n. să stăm deasupra celor (să-i dominăm pe cei n. la mii şi sute de mii de muncitori –. De aceea. “trăim într-o vreme când patimile omeneşti sunt în puterea lor”1304.) şi a procura.n. tot astfel.n. continuu.n. abuzează. Totuşi. pe cât noi înşine. aşadar. op.) bogăţii mai mari (din ce în ce mai mari n. Şi. şi nicidecum prin ură 1302 1303 1304 Petre Georgescu-Delafras. lucrătorii au absolută nevoie de capitalişti”1308. “Patronul cel mic şi capitalistul cel mare nu numai că nu sunt elemente rele în sânul naţiunii. Să fim.).cit.n.) de siguranţa existenţei zilnice”1307.acesta (din urmă n.) (oricărei ţări 1309 n. 76 1309 ibidem. voim cu orice preţ. 72 1306 ibidem 1307 ibidem 1308 ibidem. pag. pe atât şi patronilor le-ar pare rău să facă concesii unor lucrători slabi. încredinţaţi că “viitorul unei ţări(. este imperativ ca “patronii să nu se gândească la îmbogăţiri repezi (să nu-şi dorească a se îmbogăţi rapid n. şi dispun de o bogăţie care are menirea de a scoate la iveală (a crea n. şi aceasta din cauză că forţa lui ne inspiră teamă”1305. de tăria sa şi impune lucrătorului cele mai grele condiţiuni de muncă”1302.) prin speculări neomenoase.) că naţiunea aceea e mulţumită şi puternică. 75. prin întărirea solidarităţii între lucrători. în care toate straturile societăţii se pot bucura (se bucură n. dar se arată binevoitori faţă de un corp întreg de lucrători uniţi şi ferm hotărâţi să se ajute unul pe altul în lupta vieţii”1306. de lucru. 77 351 . 63. “fiecare dintre noi – e ştiut – respectăm în semenul nostru forţa ce el o reprezintă. iar nu a celor slabi. de multe ori. dar.n. “toată lumea e convinsă azi (asupra adevărului n. chiar dacă dreptatea este cu ei”1303. pag. pag. prin diferite întreprinderi. pag. 73 1305 ibidem.n. “Întotdeauna iese la iveală acest adevăr: “izbânda este a celor tari. 64 ibidem. 70 ibidem.) atârnă de capitalurile de care ea dispune” şi de motivarea pozitivă a celor ce muncesc în ea.) mai slabi ca noi.n. iar precum capitaliştii nu pot întreprinde nimic fără lucrători. prin propagarea de cât mai multă cultură în masele muncitoreşti. văzându-se superior. sunt factori foarte preţioşi pentru propăşirea ei – când reprezintă o muncă încordată. individual.

respectul publicului vine de la sine şi.n. potrivită cu nevoile lor de existenţă. la interese politice. însă. şi-i împing pe muncitori la lupte zadarnice şi ne-la-timpul lor. dar şi ale muncitorimii în general. care vor să împiedice decăderea materială şi morală a muncitorilor – va aduce servicii imense naţiunii. 70-78 1312 ibidem. De oameni străini de ei. şi să îndepărteze. 77 ibidem. Muncitorii trebuie sănţeleagă lămurit partea aceasta bună a sindicatelor. schimbându-şi tactica de luptă. pe spinarea oilor. se pot stabili condiţiuni de muncă. Apoi.) al raporturilor dintre capital şi muncă”1311.) simt nevoia de o îmbunătăţire oarecare şi patronii nu le-o aprobă. pot sta serios de vorbă cu capitaliştii. că ei. ea atrage şi luarea aminte a publicului. De asemenea. sau. atunci. aceştia nu se gândesc atât la nevoile muncitorimii. Trebuie observat. Întărindu-se în această direcţie. căci. de a mai gândi la exploatări 1310 1311 ibidem. încetul cu încetul. Sindicalismul bine priceput şi bine condus – care priveşte sindicatele ca asociaţii de lucrători conştienţi. Muncitorimea trebui să evite. E nevoie chiar să se conducă singuri. care are datoria să-şi spună cuvântul(.împotriva patronilor-capitalişti”1310. pag. 76. aleşi din sânul lor. căci el va fi cel mai bun regulator (reglator n. nu vorbesc aici de acei oameni care. pregătită să le facă. dimpotrivă. când vor să-şi îndeplinească bunele intenţii. ele. pag. mai înainte. pe căi legale. Natural. pag. la propriul lor interes. atunci când (lucrătorii n. apărând. patronii se dezvaţă. dar să fie. Ajungându-se la un respect reciproc. oricând. din preocupările lor. 79 352 . care să nu jignească nici pe o parte. patronii încep să fie mai binevoitori şi să-şi facă socotelile astfel încât să lase şi colaboratorilor lor – lucrătorilor – o parte din câştig. a face greve. care se naşte din faptul că amundouă părţile reprezintă o forţă. cât la interesele lor personale. de oameni capabili. sindicatele. să fugă. fac mult bine acestora. totdeauna. Ca un efect al intervenţiei publicului. orice gând care să-i ducă la deziluzii. nu numai interesele membrilor lor. când se văd ajunşi. nici pe alta. deşi n-au fost niciodată proletari. enervându-i fără folos şi trăgându-i după ei ca pe nişte oi. imparţial şi autoritar.n.). îi atacau cu o cumplită înverşunare. O asfel de grevă nu este păgubitoare societăţii. 78. fac şi ei ca toţi cei pe care. nu le infiltrează proletarilor ura de oameni şi nu-i aţâţă la lupte nefolositoare şi rău venite”1312.

Dacă le pot primi. în primul rând acelea unde socialismul este mai înrădăcinat în masele poporului. făcută pentru schimbarea bruscă a ordinii sociale – sau pentru distrugerea şandramalei burgheze – ar fi o nebunie. prieteneşte. Dar o grevă generală. atunci să nu mai stea mult timp la precupeţeală. Cu ea s-a ameninţat şi se ameninţă.) izolate. însă.) dacă o grevă generală poate fi sau nu bună. nici nu trebuie continuată. este binevenită. prin violenţă. dacă un guvern despotic ar voi să suprime libertăţile poporului. cu cifrele lângă ei. „pe cele parţiale. În luptele sociale nu e trainic ceea ce se ia prin forţă. prin care să se arate despoţilor că mulţimea cea mare formează adevărata naţiune şi că trebui să se ţină socoteală de dorinţele ei. şi dacă împrejurările le sunt favorabile. sau pe grupuri de meserii dintr-o localitate sau mai multe localităţi. Când o mişcare nu se sprijină pe aceste consideraţiuni. încă. înainte de a declanşa o grevă. şi să priceapă că. în cele mai multe cazuri. 82 353 . o mişcare populară unanimă şi energică.n. “Patronii îşi dau bine seama dacă revendicările lucrătorilor sunt sau nu de satisfăcut. familii grele în spinarea lor. pag. nimeni nu va mai putea să continue o grevă ce nu va avea nici un rezultat mulţumitor. colaboratorii lor au.n. Mai este. ba. E foarte greu să spunem (evaluăm cu acurateţe n. este salutară şi menită să i se dea tot respectul cuvenit. O grevă generală. trebuie să ştie bine: dacă cererile lor sunt drepte şi cu putinţă de realizat. insuportabile. un dezastru. Aceasta depinde numai de împrejurările în care ea e pusă în aplicare. căci ea nu poate avea sorţi de izbândă.neîngăduite de simţul moral şi se deprind a da mai multă consideraţie salariaţilor lor”1313. fie chiar trei sau patru. Astfel. şi o altfel de grevă: greva generală. Am înţeles până acum. ce pot da şi ce nu pot da. declarată în timpuri absolut normale. de o zi ori două. Dacă nu le pot primi – aceasta numai în cazul când revendicările lucrătorilor ar merge prea departe – ei trebui să le demonstreze. diferitele state. vorbind despre greve. pag. atunci. în aceste condiţiuni. Toată lumea fiind luminată. De asemenea. 1313 1314 ibidem. lucrătorii. va mai încurca lumea degeaba şi va tulbura şi bunul mers (atât cât este n.n. pe ateliere (întreprinderi n. sau i-ar impune anumite legi drastice.) al lucrurilor”1314. 80-82 ibidem.

între tendinţele zgomotoase ale 1315 1316 ibidem. conchide că de o conducere a treburilor ţării în acord cu interesul naţional este capabil. în genere. la momentul apariţiei lor constituind cea mai adecvată manieră de rezolvare a unor situaţii de fapt. De remarcat. respectiv a negării oricărui potenţial benefic al celei republicane. în genere interesul de partid. decât: plecaţi(. 84 Mihai Eminescu. El este gata. care au luat naştere de-a lungul timpului. pag. şi numai partidul. XXIII. alege pe capul (conducătorul n. în Opere. interesul individual. nu se va face altceva. Partidul. republică şi monarhie Politicianul este tipul omului care câştigă fără muncă şi care îndeamnă şi pe alţii să urască munca cinstită. epoca poartă. Asta e. îl utilizează pretutindeni pentru a dizolva unitatea naţională a popoarelor.ci ceea ce se câştigă şi se cimentează încetul cu încetul. reprezentate. în esenţă. deosebirea dintre monarhia constituţională şi republică. În republică domneşte. făcând dovada unei admirabile profunzimi analitice şi a unui remarcabil vizionarism politic. însăşi ideea statului. în cazul când şandramaua burgheză ar avea sorţi să fie doborâtă. 354 . că tot Mihai Eminescu este acela care. prin formele existente ale civilizaţiei trecute1317 şi. Corupţie. la adăpost de patimile şi de asprimea intereselor momentane şi trecătoare. şi s-a pus puterea politică a statului la adăpost de înverşunatele lupte de partid. mai mare pe lumea întreagă. prin violenţă. XI. şi parlamentarismul republican: Organizarea republicană „este lipsită de pericole în proporţia în care există în stat o clasă de mijloc. adică armonia intereselor naţionale. Din momentul în care…. îndeosebi. el formează voinţa statului în articole de legi. pag. s-a pus.) jos – ca să vă luăm locul”1315. Cel mult. care să menţină echilibrul între tendinţele prea înapoiate ale simţului istoric al unui popor. să facă concesii de orice natură în domeniul afacerilor publice.)– sau vă dăm(. Un grup de bancheri.n) statului. pe deplin. economiceşte puternică şi cultă. „Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective. 22 1317 adică a acelora dintre mecanismele economice şi structurile instituţionale actuale. 83. însă. pe deplin. pentru a-şi asigura interesul personal. dar care. vol. caracterul unui grup de interese predominatoare”1316. în principiu cel puţin. departe de a se lăsa prins în eroarea absolutizării valenţelor pozitive ale guvernării monarhice.

)? Se întâmplă şi aceasta uneori. prin urmare.) nu-şi găseşte linişte până ce aceste interese materiale n-au putut fi deviate asupra popoarelor din afară (nu şi le-a realizat prin spolierea altor popoare n. de la caz la caz. posibilitatea de a-şi păstra. de orizont. Acest punct de vedere va fi susţinut. avertizează Alexandru Marghiloman: “Democraţia. pentru ca să fie operantă şi legitimă.n. Una dintre temele de reflecţie la care ne invită lectura paginilor ei. de pildă. în A fi conservator. când ar avea un rol precumpănitor într-un stat. vol. în Opere. exceptând situaţiile în care. Pentru formarea unei imagini cât mai exacte asupra specificului strategiilor de manipulare a gândirii omeneşti. ar fi ori instrumentul de tiranie cel mai odios. fie. culturaliceşte. în detrimentul. 22 1319 adică. pentru fiecare fiinţă umană în parte. 2001. desigur nelimitativă.succesul oricărui atac manipulatoriu. li-l rezervă n. Dar cum să înduplece popoarele din afară să primească rolul ce le este rezervat (ce el. Doctrine conservatoare.).n.). recomandăm parcurgerea. îndreptate împotriva sa. între alţii. economiceşte. trebuie să fie instruită şi luminată. 1320 ibidem 1321 Alexandru Marghiloman. înţelegem. XI. sau unde este prea slabă1319 pentru a se împotrivi tendinţelor extreme. adaptarea. nealterate.n. republica devine o jucărie a partizilor. Editura Nemira. Din momentul în care….) sunt indiferenţi asupra originii de unde le vine câştigul (denumirii ariei geografice care le generează profitul n. ori anarhia cea mai cumplită”1321. care dezvăluie că: „Marii capitalişti şi marii industriaşi (potentaţii financiari de talie internaţională n. urmare a modificării datelor obiective ale realităţii. în condiţii de încarcerare. pag.adică. produsele industriei să-şi găsească debuşeuri de desfacere. Prin termenul orizont. a lucrării: Bogdan Ficeac. precum şi asupra posibilităţilor aflate la îndemâna oricărui om. capitalul să-şi aibă procentele asigurate. pag.n.n. vădit. de regulă . şi de a şi le susţine. de Constantin Rădulescu-Motru. discernământ şi independenţă materială al ţintei. Numai acolo „unde această clasă nu există decât în mod rudimentar.n. O democraţie neinstruită.)? Prin constrângere(. convingerile profunde. ulterior. peste ani.). asupra individului pot fi exercitate cele mai barbare presiuni fizice şi psihice . dacă este posibil. este lipsită de adâncime şi. Căci. 435 355 . neluminată.trebuinţelor acute ale prezentului. ca fiind legate de prea mari sacrificii (ce le-ar putea suferi poporul agresor n. Pentru ei esenţialul e să fie satisfăcuţi. este aceea că. de a-şi crea şi dezvolta capacitatea de contracarare a lor. al intereselor generale”1320. în tot sau în parte 1318 Mihai Eminescu. necesită: fie. în pofida oricărei acţiuni manipulatorii. eliminarea. înflorirea şi-o datorează favorurilor politice şi/sau. poporul bătrân. Dar regula este ca mijloacele violente să fie evitate. altfel. cu tenacitate. Bucureşti. se află în raport de proporţionalitate inversă cu gradul de cultură. Tehnici de manipulare. reprezentate prin nevoile claselor de jos”1318. Poporul bătrân (puternic dezvoltat economic n.

a oricăror agresiuni. Cultura română şi politicianismul. 4. 59 1324 Grigore Antipa. ci întreaga putere a statului este acaparată de o clasă de politicieni divizaţi (grupaţi n. de altfel. 395 1323 356 . În acest rol îl vedem pe politician pretutindeni: în republicile Americii de Sud.) se dobândeşte uşor prin mijlocirea politicianismului. de fapt. prin aceasta. adesea. în România şi în ţările balcanice.n. Din momentul în care politicianismul se iveşte în viaţa politică a unui popor tânăr (a unui stat aflat în stare economică precară n. indiferent de natura sau sursa acestora n. înaintea lor. pentru a-şi asigura interesul personal. între constituţiunea scrisă şi între starea socială. pag. “un grup de bancheri fiind astăzi . Bucureşti. op. înţeles între ghilimele n. pag.n. 1984. în Transvaal şi în multe ţări din Extremul Orient … El este o apariţie necesară în politica lumii întregi”1322. care o apără (cuvântul trebuie. care abuzează de ea. prea bine. e o foarte mare diferenţă: de fapt puterile nu emană de la naţiune.cit. în idem. să facă concesii.).Aici intervine rolul politicianismului. Editura Eminescu.).). În acest sens. rezistenţa acestuia este sfârşită. evident. îi deschide el singur porţile intrării. El este tipul omului care câştigă fără muncă şi care îndeamnă şi pe alţii să urască munca cinstită. El este gata.n. ca nişte umili servitori”1323. în interesul personal şi de clasă. şefii de stat şi cei de guvern stând. „la noi.. Căci politicianul este duşmanul născut al zidurilor chinezeşti (autoprotejării statului împotriva agresiunilor externe şi. este comerţul slujbelor pentru profitul personal al 1322 Constantin Rădulescu-Motru. de orice natură. interesul general este continuu sacrificat în folosul intereselor particulare ale claselor guvernante”1324. în domeniul afacerilor publice. cea care atinge cel mai profund caracterul omului şi sfinţenia funcţiei – avertizează Barbu Ştirbei –.) în partide. Personalismul energetic şi alte scrieri. dizolvantul cel mai puternic pentru unitatea vieţii naţionale a popoarelor tinere.potrivit opiniei lui Nicolae Iorga mai mare pe lumea întreagă. pag. este de părere Grigore Antipa. Politicianismul este purtătorul spoielii de civilizaţiune şi. Idei asupra problemelor actuale. Politicianul. capabil să deslănţuiască şi să taie crizele. Fortăreaţa statului tânăr se predă de bunăvoie. Ajutorul acestuia este mai preţios decât orice putere armată. Iar “cea mai rea dintre toate corupţiile.n. Ceea ce nu se poate dobândi prin constrângere(. 5 Nicolae Iorga. Capitaliştii şi industriaşii o ştiu.

deputatului (politicianului n.n.)”1325… Ea este cea care, în concepţia lui Mihai Eminescu, explică faptul că “sute (sumedenie n.n.) de nulităţi – elemente flotante (neromâneşti şi, poate, chiar antiromâneşti n.n.) care nu trăiesc decât din falsificarea spiritului instituţiilor noastre şi din amăgirea opiniei publice – ajung în statul nostru a fi însărcinate cu gerarea afacerilor celor mai mari şi mai delicate ale ţării; şi care privind slujba ca pe o sinecură sau ca pe o chestie de diurnă, iar esenţa ei ca pe o jucărie -, au ca scop nu realizarea ideilor (termenul este folosit, desigur, cu semnificaţie antitetică celei uzuale n.n.) lor, idei schimbăcioase şi pretextate numai, ci căpătuirea membrilor societăţii(;) de esploatare”1326. Sau, cum spune Ion Luca Caragiale, “îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupule, renunţare la demnitatea personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebuie, şi puţintel noroc – şi cariera strălucită e gata. Aşa se face concurenţa, aşa se parvine, aşa se intră în rangurile nobiliare ale oligarhiei române (oligarhiei din România n.n.), care, mai nesocotită (inumană n.n.) decât nişte seminţii barbare în trecere, fără frică de Dumnezeu, legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface (modifică n.n.) mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate, şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor (exclusivistelor n.n.) ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţii numite, aici, democratice… Fireşte, între politicienii români(;), se găsesc şi mulţi oameni de inimă, de caracter şi de ispravă. Ei văd şi deplâng, ca şi noi (poporul truditor n.n.), răul patriei. Dar, pierduţi în mulţimea celor răi, n-au puterea să răstoarne blestemata sistemă în care sunt ţinuţi captivi cu zălogirea intereselor lor vitale”1327. Aşa am ajuns că astăzi, opinează George Cacaină, “toate numirile se fac cu susţinere politică sau pe bani. Nu pe criteriul competenţei. Efectul e cel care se vede şi se propagă: şi femeia de servici e membră; iar politicienii sunt cei care deţin puterea. Oamenii se tem pentru locurile lor de muncă, pentru că şomajul reprezintă mizerie, iar dincolo de şomaj este sinucidere. Oamenii corecţi, harnici, sunt disperaţi; ceilalţi, lichelele sunt în elementul lor. Oamenii se
Barbu Ştirbei, Consideraţii asupra stării politice a Principatului Valahiei, în A fi conservator, pag. 349 1326 Mihai Eminescu, Ne pare bine…, Timpul, 2 martie 1885, în Opere, vol. XI, pag. 53 1327 Ion Luca Caragiale, 1907. Din primăvară până în toamnă, în A fi conservator, pag. 123, 124
1325

357

tem”1328… Deznădejdea socială, întregeşte Petre Pandrea, ”deznădejdea socială, izvor de sinucideri, este fenomenul de masă cel mai curent (frecvent n.n.) al epocii actuale”1329. Tragismul afirmaţiei este cumplit, dacă o corelăm cu faptul, revelat tot de către Petre Pandrea, că ”sinuciderea este o prerogativă a raţiunii, dacă facem abstracţie de sinuciderile cu etiologia în alienaţie mentală, când există o înnoptare a raţiunii”1330. Si tot deznădejdea socială - ne dezvăluie Gheorge Scripcaru şi Vasile Astărăstoae – este unul dintre factorii majori care-i împing pe oameni la delicvenţă şi, în apogeul registrului acesteia, la crimă1331. Totodată, subliniază ei, efectul pernicios al anomiei sociale – stare “care exprimă o prăbuşire a structurilor culturale ce are loc atunci când se instalează o disjuncţie între normele şi scopurile sociale ale membrilor grupului, pe de o parte, şi capacitatea lor socialstructurată de a acţiona în conformitate cu ele, pe de alta”1332 –, atunci când aceasta persistă îndelung, este ”formarea unor personalităţi anomice, sociopatice, de nebunie socială”1333, între ale căror caracteristici se numără: a) “păstrarea sau chiar dezvoltarea peste normal a funcţiilor intelectiv-cognitive, dar puse în slujba răului; b) instabilitate comportamentală permanentă; c) dorinţa de epatare şi impresionare, prin frecvenţa şantajelor, prin tatuaje; d) acceptarea conştientă a riscurilor comportamentale, acţionând după legea totul sau nimic; e) incapacitatea de a învăţa din experienţa proprie de viaţă; f) înclinaţia spre hedonism sexual, sexualitatea fiind despuiată de specificul său uman - afectivitatea - , partenerul devenind un simplu obiect sexual de plăcere, de unde frecvenţa agresiunilor sexuale; g) tendinţa de a obţine supraevaluarea proprie nu din merite reale, personale, cât din subevaluarea celorlalţi;
George Cacaină, Jurnal de tranziţie, Tipografia Bucureştii Noi, Bucureşti, 2000, pag. 22 1329 Petre Pandrea, Criminologia dialectică, Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti, 1945, pag. 365 1330 ibidem, pag. 366 1331 Gheorge Scripcaru şi Vasile Astărăstoae, Criminologie clinică, Editura Polirom, Iaşi, 2003, pag. 46 1332 ibidem 1333 ibidem
1328

358

h) absenţa remuşcărilor şi a sentimentelor de culpă pentru faptele comise; i) lipsa de sinceritate in relaţiile interumane şi înclinaţia spre mitomanie”1334. XXIV. Depersonalizarea naţiunii. Cauze şi remedii

Schimbări bruşte, produse în istoria recentă a ţării noastre, ne-au deteriorat dramatic conştiinţa naţională. Îndrăgim nimicurile sclipitoare şi suntem foarte lesne de sugestionat în detrimentul nostru. Opinia noastră publică trebuie făcută să înţeleagă limpede prezentul cu ajutorul cunoştinţei exacte a trecutului. Ea îşi va redobândi normalitatea şi neatârnarea numai preţuindu-şi firul continuităţii sale istorice; numai înţelegând că în dezvoltarea popoarelor nu intervin niciodată salturi, precum acestea nu intervin nici în celelalte fenomene ale naturii.

Înfăptuirea asanării spiritual-intelectuale a mediilor de informare în masă este imperativă, întrucât, persoane semidocte şi/sau imorale, se servesc, nestingherite, de influenţa, imensă, pe care, apartenenţa profesională la respectivele domenii-cheie ale comunicării publice, le-o conferă, atât asupra mentalităţii colective, cât şi a celei individuale. Şi, ceea ce este de gravitate maximă, o fac pentru a induce, respectiv exacerba, cetăţenilor, cu obstinaţie, tendinţa spre inactivitate, imoralitate, agresivitate, consumatorism, cosmopolitism şi altele asemenea, care, odată generalizate şi ajunse la paroxism, pot provoca năruirea, din temelii, a întregului edificiu societal. Acest pericol este cu atât mai serios cu cât, subliniază Constantin Rădulescu-Motru, schimbările bruşte pe care, relativ recent ca timp istoric, le-a traversat ţara, “au determinat în viaţa poporului nostru o deviaţiune anormală, care nu poate fi asemănată decât cu cazurile de uitare de personalitate, pe care, uneori, le întâlnesc medicii la indivizii atinşi de unele boli nervoase. Cazurile acesea ne sunt descrise de specialişti (literatura psihiatrică n.n.) în felul următor: Bolnavul care şi-a uitat personalitatea, se comportă întocmai ca un copil care îşi începe atunci experienţa vieţii. În conduita lui nu e nici o consecvenţă, deoarece impresiile momentane, începând o nouă experienţă, n-au avut încă timpul să se contopească şi să se unifice în norme generale. Dacă cineva îi vorbeşte de viaţa lui anterioară (de perioada din viaţa sa, de dinainte să se îmbolnăvească n.n.), el ascultă fără să dea semne de interes deosebit.
1334

ibidem

359

Fosta lui personalitate e ca un străin pentru dânsul. E, după momente (după toane n.n.), risipitor sau egoist, îi plac lucrurile sclipitoare şi, de aceea, ce-i mai caracteristic, e foarte uşor de sugestionat. Îl ademeneşte (înşală şi prejudiciază n.n.) oricine ştie să-i linguşească apucăturile instinctive – bolnavului îi lipseşte, ca şi copilului, forţa de rezistenţă pe care o dă caracterul în dezvoltarea personalităţii normale. Bolnavul e, bineînţeles, neprevăzator în ceea ce priveşte viitorul, dar, în afară de aceasta, nici pentru prezent nu are un ochi destul de limpede. Noua lui personalitate, formată în pripă, n-a avut timp să se înrădacineze adânc în mediul extern; de aceea, un deosebit (puternic şi vigilent n.n.) simţământ nu-l alipeşte de acest mediu şi l-ar putea schimba cu oricare altul… Opinia publică nu are nici o direcţiune proprie: e în starea de pasivitate pe care o întâlnim în starea sufletească a copilului. Nu e nici o cestiune care să ne pasioneze vreme mai îndelungată; nici un rang în alegerea acestor cestiuni (subiectelor care, deşi efemer, ne stârnesc, totuşi, interesul n.n.). Toate ne sunt deopotrivă de indiferente. O intrigă parlamentară, un banchet politic, o înjosire a demnităţii naţionale, un duel la Paris… cam toate au acelaşi efect senzaţional: zgomot prin gazete, timp de două-trei zile. Aceasta însemnează, în graiul câtorva pricepuţi, că facem prea multă politică. Pe graiul raţiunii, însă, aceasta înseamnă că nu facem nimic serios. Oameni politici, profesori, gazetari, scriitori, ne întrecem să arătăm micului copil, publicul nostru, lucrurile sclipitoare găsite prin alte ţări, cât mai multe şi cât mai des, şi el, micul copil, se bucură, că se distrează. Criticăm şi iar criticăm, căci nimic nu-i place mai mult copilului decât jocurile de distrugere… Şi cum ar (putea n.n.) fi altfel la un public care nu cunoaşte trecutul ţării sale, nici cu un secol în urmă? Cum ar putea un asemenea public să aibă pasiune pentru anume cestiuni, când toate nu au alte rădăcini decât impresia momentului? Căci, logic ar fi, de altminterea, ca o carte care ne arată trecutul ţării, într-o altă lumină decât cea obişnuită, să ne pasioneze; dar pentru asta ar trebui ca în publicul nostru de azi să continue conştiinţa publică, care tresărea la cea mai mică ştirbire a credinţei în descendenţa romană. Şi ar fi pasionante încă multe cestiuni. O controversă pe tărâmul istoric sau filologic; cea mai mică publicaţiune literară stârnea (altădată n.n.) emoţie de la o margine la alta a ţării. Şi era natural să fie astfel în publicul de atunci! Acel public era un continuator al conştiinţei trecutului, care cunoştea şi simţea restriştea altor vremuri! În el emoţia nu se

360

provoca întâmplător, ci era dirijată de o puternică tradiţie. Lucruri neînţelese sunt, însă, toate acestea, pentru publicul de astăzi! O carte de filosofie, ori de istorie, care să pună în discuţie originea neamului poate fi ameninţătoare pentru un popor care se vede ameninţat de vreo pretenţiune duşmănoasă. Dar, Doamne, românul de astăzi e convins că, pe el, nimeni nu-l mai poate ameninţa. El n-are nimic cu acel trecut mizerabil în care numai şoapta că vin turci, ruşi sau tătari, producea teroare. O nu! Românul de astăzi n-are trecut, el a fost de când se ţine minte – şi ştim (am arătat n.n.) de când ţine el minte – sigur pe pământul lui. De aceea nu se mai interesează când scriu alţii despre originea neamului! Şi nu se mai emoţionează când apare o publicaţie în limba românească! Asemenea emoţii erau potrivite pentru o altă personalitate, pentru aceea a unui popor mic, ameninţat; pentru un biet popor moldo-vlah, care se mândrea cu câte o cărticică de rugăciune scrisă în limba lui. Dar, pentru un popor care a ajuns la atâtea tomuri de discursuri parlamentare, desigur, potriveala nu mai poate să fie! Continuarea acestei situaţii ni se pare (o considerăm n.n.) a fi un mare pericol pentru viitorul ţării. Lipsa de direcţiune ce se observă în mai toate ramurile activităţii noastre publice se datoreşte (este urmarea n.n.), în mare parte, acestei dezordini a conştiinţelor sociale… S-a zis, cu drept cuvânt, că fiecare popor îşi are guvernul pe care îl merită… Dacă în mintea fiecărui cetăţean e dezordine şi neprevedere, cum ar putea fi guvernul său un model de ordine şi prevedere!1335 Pentru a asigura ţării o dezvoltare normală, trebuie început prin a face educaţiunea acestei conştiinţe sociale atât de zdruncinată prin uitarea personalităţii sale trecute. Trebuie ca aceasta să fie, cât mai degrabă, readusă la starea de a înţelege şi preţui firul continuităţii sale istorice, să fie convinsă că în
1335

Dragul meu cititor! Dragă semene: Cu siguranţă, încă de la prima lecturare, ai înţeles că acest aliniat face parte din categoria textelor cu posibilităţi de aprofundare permanentă. Ştiu, din proprie experienţă, că, în astfel de situaţii, tentaţia analizării repetate şi corelative, făcute dincolo de semnificaţia literală a cuvintelor, este imensă şi, pe măsura satisfacerii sale, dezvăluitoare de înţelesuri noi, adeseori cutremurătoare. Tocmai de aceea, contând pe maturitatea autocunoaşterii tale, te rog ca, dacă ştii că există chiar şi numai cea mai mică probabilitate de a-ţi pierde, la aflarea unor adevăruri irespirabile, egalitatea cu tine însuţi, să-ţi impui a rezista, până la capăt, tentaţiei amintite. Îţi mulţumesc.

361

dezvoltarea popoarelor nu intervin, niciodată, salturi, precum acestea nu intervin nici în celelalte fenomene ale naturii… Trebuie educat publicul nostru în sensul de a-l face să înţeleagă, limpede, prezentul prin ajutorul cunoştinţei exacte a trecutului. Să se înlăture toate acele fantezii care trec drept cărţi de istorie prin şcolile noastre… Să se adâncească în mintea publicului cât mai multe cunoştinţe exacte despre trecutul nostru. Nu pentru a-l umili, ci pentru a-l pregăti de luptă. Căci lupta nu-i sfârşită pentru neamul românesc, ci e (din ce în ce mai n.n.) serioasă… E o operă greu de săvârşit, desigur, educaţiunea opiniunei publice. Dar, cu atât mai meritoriu pentru acel ce va săvârşi-o. A înlocui atmosfera năbuşitoare de astăzi, cu o conştiinţă publică luminată asupra intereselor permanente ale neamului întreg românesc, este a da României putinţa de a şti ce să facă pentru a-şi asigura viitorul, este, cu un cuvânt, a-i da (reda n.n.) independenţa morală, care este cu mult mai scumpă decât aceea cucerită pe câmpiile Bulgariei”1336. Prin ea, subliniază Nicolae Iorga, “trecutul, sănătos şi plin de cuviinţă, ne va fi sfătuitor şi îndreptător la tot pasul. Cu el, ne vom înţelege iarăşi, iar înţelegerea aceasta nu ne va duce la ură oarbă şi stearpă, ci la iubire iertătoare, înţelegătoare şi muncitoare”1337. Aşadar, conchide Mihai Eminescu, “patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. Azi e constatat că, din momentul în care împăraţii au început a înlocui, prin oameni noi, pe senatorii Romei, în care tradiţiile şi cultul trecutului se întrupaseră, Roma a mers spre repede cădere. Cazul Romei nu numai că nu e izolat, dar nu suferă nici excepţie măcar!”1338 Şi, de aceea, continuă tot el, “orice civilizaţie adevărată nu poate consista decât (este obiectiv necesar să poată exista numai n.n.) printr-o parţială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii, de dezvoltare (adecvate înfăptuirii dezvoltării n.n.)1339… Civilizaţia adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea, cu
Constantin Rădulescu-Motru, Text selectat din Noua Revistă Română, vol. I, nr. 8, 15 aprilie 1900, în A fi conservator, pag. 421-425 Nicolae Iorga, Prefaţă la volumul Mihai Eminescu, Icoane vechi şi icoane nouă, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, în A fi conservator, pag. 159 1338 Mihai Eminescu, Programul nostru zicea…, Timpul, 22 iulie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 259 1339 idem, Pseudo-Românul în semibarbaria lui, Timpul, 25 octombrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 379
1337 1336

362

deridicata, de legi, forme, instituţii, etichete, haine, străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică, a propriilor puteri, a propriilor facultăţi (aptitudini şi, respectiv, abilităţi n.n.). Nu există o civilizaţie umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în acelaşi grad şi în acelaşi chip, ci fiecare popor îşi are civilizaţia sa proprie, deşi în ea intră şi o mulţime de elemente comune şi altor popoare”1340… Mai mult, “civilizaţiunea unui popor constă, cu deosebire (în special n.n.), în dezvoltarea acelor aplecări (aptitudini n.n.) umane care, în genere, sunt neapărate tuturor oamenilor – fie aceştia mari ori mici, săraci ori bogaţi –, a acelor principii (valori morale n.n.) care trebuie să constituie fundamentul, directiva, a toată viaţa şi a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii, care (trebuie n.n.) să le fie tuturor comune, sunt mai dezvoltate, cu atât poporul respectiv e mai civilizat. Căci, clasa inteligentă (termenul are, aici, accepţiunea de erudită n.n.) numai (singură n.n.) nu constituie civilizaţiunea, care e, şi trebuie să fie, comună tuturor păturilor populaţiei1341. Prin urmare, „o ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme; iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebui să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului”1342. În aceeaşi ordine de idei, subliniază Cezar Papacostea, “a da straturilor sociale ce compun o naţiune: pe de o parte, cultura generală, necesară oricărui om pentru a fi ridicat la demnitatea de om; pe de alta, pregătirea specială în direcţia ocupaţiunii zilnice, iată cea dintâi chemare (preocupare n.n.) a straturilor dirigente, când se simt solidare cu celelalte categorii şi când ţin să deştepte în acelea solidaritatea (să le solidarizeze n.n.) cu cârmuitorii”1343. Pentru a reda cât mai exact dimensiunea puterii de influenţă, proprii mediilor de comunicare în masă, precum şi pentru a argumenta, cât mai persuasiv, stringenţa excluderii din cadrul lor a proletariatului condeiului, subliniem că, prin utilizarea lor, respectivii semidocţi imorali, pot amorsa şi detona chiar conflicte internaţionale sângeroase. În acest sens, Nicolae Iorga avertizează: “Înainte de secolul al XIX-lea, nici un război (în sens larg

ibidem idem, Ecuilibrul, 22 aprilie/4 mai-29 aprilie/11 mai 1870, Federaţiunea, în Opere, vol. X, pag. 97 1342 idem, Domnul C.A. Rosetti are circularomanie