P. 1
Casa_Ecologica

Casa_Ecologica

|Views: 115|Likes:
Published by Liviu Romascanu

More info:

Published by: Liviu Romascanu on Jan 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/06/2013

pdf

text

original

Universitatea de Arhitectura si Urbanism “ION MINCU”

FIZICA CONSTRUCTIILOR

Catedra de Stiinte Tehnice

Studenti: Florina Chiticariu Izabella Lazar Alexandru Csomos Grupa: 42

- 2003 2

Planul casei
Pentru mulţi oameni care vor să-şi construiască o casă, problema se limitează la o poziţie liniştită, departe de traficul intens al oraşului, cu o privelişte încântătoare, conform planului de urbanizare. Dacă suntem conştienţi de necesitatea respectării condiţiilor construcţiilor şi locuinţelor ecologice, înseamnă că toate construcţiile trebuie să reprezinte o ilustrare consecventă a principiilor ecologice, şi anume: o consum minim de teren o necesar pe cât posibil redus de energie o folosirea materialelor recuperabile o poluarea redusă a aerului şi apei, evitarea gunoiului la fabricare şi prelucrare o să permită creşterea plantelor o clădiri adaptate imaginii celor din jur o să permită locuitul şi lucrul în condiţii sănătoase

Poziţia unei case – izolată sau grupată
Casa pentru o familie este un tip de clădire sigur nefavorabil din punct de vedere ecologic, deoarece cine doreşte spaţiu natural în jur, acela trebuie să folosească o suprafaţă redusă pentru construirea casei sale. Casele pentru o singură familie este dată, deseori, drept exemplu pentru construcţiile ecologice, deoarece aici se ilustrează cel mai bine orientarea optimă a clădirii, precum şi consumul pasiv şi activ de energie solară. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că această formă este neecologică şi că în viitor trebuie să ne orientăm către construcţii compacte. Casele duble, şirul de case şi grupurile de case aduc o serie de avantaje: economisirea suprafeţei, deci cheltuieli pentru locul de construcţie reduse, iar suprafaţa comună pentru grădină necesită convieţuirea în comun. În afară de aceasta, construcţiile compacte atrag după sine o economie de energie prin micşorarea suprafeţei exterioare. La construcţiile individuale (pentru o singură familie), posibilele daunele ecologice trebuie păstrate în anumite limite prin orientarea optimă a casei, folosirea energiei solare, construcţii biologice ale grădinii, precum şi printr-o vegetaţie bogată.

ADAPTAREA CLIMATICA
Mai întâi trebuie făcută deosebirea între macro- şi microclimă. Macroclima determină vremea unei ţări sau a unei anumite regiuni, în timp ce microclima influenţează condiţiile de vreme într-o anumită localitate sau chiar într-un loc spescial. Soarele, vântul şi precipitaţiile influenţează atât macro- cât şi microclima. Noi, aici, în Europa centrală, nu cunoaştem extremităţi ale vremii, ca la tropice sau în ţinuturile polare, clima noastră este o climă temperată şi mereu umedă, datorată celor patru anotimpuri, precum şi numeroaselor schimbări rapide ale vremii. Aceste schimbări ale vremii apar în urma întâlnirii curenţilor turbionari de înaltă şi joasă presiune. Clima umedă atrage îndeosebi precipitaţiile şi de cele mai multe ori vântul dinspre vest. Construcţii adaptate înseamnă că se caută să se protejeze aceste construcţii, mai ales împotriva intemperiilor (vânt, zăpadă, ploaie, arşiţă, ger), însă în funcţie de posibilităţi: folosirea activă şi pasivă a soarelui, folosirea apei de ploaie şi a forţei vântului. Microclima se determină printr-o serie de influenţe: poziţia şi unghiul de înclinare faţă de soare, forma terenului (suspendat, în aval, teren plat, în amonte, nord şi sud ), vegetaţia din jur, direcţia vântului, existenţa suprafeţelor cu ape etc.

3

Dacă este vorba de o casă individuală, atunci trebuie avut grijă să se folosească posibilităţile de economisire a energiei şi de recuperare a ei. Deoarece soarele reprezintă principala sursă de energie, partea mai lată a casei, cu ferestre mari trebuie să fie îndreptată spre sud, în timp ce suprafeţele dinspre sud se menţin cât mai mici posibil. În cazul ideal ar rezulta o construcţie în formă de pâlnie, cu ferestre cât mai mult orientate spre sud. Se alege o formă a clădirii cât mai compactă, deoarece cu cât mai mică este suprafaţa, cu atât mai reduse sunt pierderile de căldură. O poziţie favorabilă o oferă orientarea către sud, cu copaci, care protejează de razele soarelui şi de vântul puternic. În funcţie de construcţie, pierderea de căldură datorită vântului se ridică la 50 %, de aceea, printr-o poziţie şi vegetaţie adecvată (copaci, gard viu), aceste pierderi de căldură sunt practic reduse la zero. Economii drastice de energie se fac printr-o construcţie absolut compactă (şir de case).

Radiaţii electromagnetice

Apariţia şi dezvoltarea vieţii au fost întotdeauna însoţite de câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice. Că ne-am putut totuşi dezvolta, s-a datorat intensităţii reduse a acestei radiaţii cosmice. Abia din secolul al 20- lea, omul modern a folosit o multitudine de câmpuri de radiaţii tehnice sau artificiale, care au o intensitate mai mare. Deşi efectele nu sunt încă suficient de clar explicate, se poate presupune din experienţă că aceste radiaţii tehnice atrag după sine, în cazul unui efect de durată, îmbolnăviri. Printre câmpurile artificiale care pot influenţa locuitorii se numără: conductorii de înaltă tensiune, staţiile de transformatoare, firele electrice ale tramvaielor, aparatele de radio şi televizoare, instalaţiile radar şi emiţătoarele de înaltă frecvenţă. Aşa, de exemplu, cercetările din cadrul GUS şi SUA au arătat că adulţii şi copiii care trăiesc în apropierea conductorilor de înaltă tensiune au o predilecţie crescută către cancer. Cercetările englezilor au demonstrat că electrotehnicienii care, condiţionaţi de profesie, au lucrat cu câmpuri de radiaţii electromagnetice, constituie cea mai ridicată cotă de mortalitate dintre toate grupele profesionale. Rezultatele cercetătorilor americani au stabilit că, atât câmpurile electrice şi electromagnetice slabe, cât şi cele cu intensitate ridicată, pot duce la diferite afecţiuni, ca de exemplu, alergii, dureri de cap, tensiune, boli de inimă etc. Oficiul Federal German pentru Protecţia împotriva Radiaţiilor recomandă să nu se monteze conductorii de înaltă frecvenţă direct deasupra clădirilor de locuinţe, şcoli şi grădiniţe. Din păcate, în practică se întâmplă altfel.

Sugestii
Atenţie la cei 200 m distanţă minimă de conductorii de înaltă tensiune şi de instalaţiile electrice pentru tramvaie. Respectaţi distanţa faţă de emiţătorii de radiaţii ai radioului, televizorului, emiţătoarelor militare, telefoanelor mobile. Aşa cum s-a arătat, trebuie făcute măsurători la faţa locului de biologi cu experienţă în construcţii.

Forma iniţială
Trebuie procedat în aşa fel, încât să se poată folosi energia solară gratuită, căci se poate considera că o casă este un mare colector solar, cu care se poate capta energia solară. Acesta este principiul arhitecturii solare pasive.

Sugestii
Ideală ar fi o formă trapezoidală a casei, cu partea mai lată spre sud. Partea dinspre sud trebuie să aibă cât mai multe geamuri, pentru a capta cât mai multă energie solară. Faţada dinspre nord trebuie să fie, dimpotrivă, cât mai mică şi prevăzută cu un perete de protecţie,

4

De aceea. La fel ca două viori. una din lemn. se poate face baza casei mai joasă. fiindu-ne cunoscute daunele care le provoacă PCB.La fabricare trebuie să rezulte cât mai puţine impurităţi dăunătoare care să încarce mediul ambiant. nu materialele de construcţie cum ar fi lutul. Încărcarea atmosferei din casele noastre cu substanţe dăunătoare porneşte în cea mai mare parte de la produsele sintetice. varul. . Azbestul este numai un exemplu de cât pot fi materialele de construcţie de nesănătoase şi periculoase. Vara protejează împotriva caniculei. garaje. ţigla şi lemnul au dus la apariţia alergiilor şi la boli cauzate de mediu. Casa este considerată o a treia piele. . Aceste impurităţi dăunătoare cresc pe măsură ce creşte necesarul de energie pentru fabricare. că la construcţie nu se folosesc materiale care influenţează negativ clima din încăpere. Dacă ambele părţi sunt înguste. materialele de construcţie se pot întoarce din nou fără pericol în circuitul ecologic. Cu cât mai mult se modifică o materie primă. cum sunt pietrele naturale. Pe viitor vor apare tot mai multe materiale dăunătoare dacă nu prevenim şi nu revenim la materialele de construcţie mai sănătoase şi mai naturale. praf sau radiaţii. care însă în timp se pierde. încât faţada dinspre sud să nu fie iarna umbrită. iarna împotriva pierderii de căldură. podele). ci se pune întrebarea dacă astfel de materiale sunt într-adevăr necesare în construcţia unei case. care au un sunet total diferit.După folosire. Pentru a folosi cât mai mult energia solară gratuită. Ce proprietăţi trebuie să aibă un material de construcţie pentru a permite un climat sănătos în încăpere? a) Trebuie să fie izolator termic şi acumulator de căldură Un bun material de construcţie trebuie să poată prezenta un excelent raport între izolaţia 5 . trebuie folosite jaluzele sau perdele. lindanul şi azbestul. aşa încât să fie necesare căi de transport cât mai scurte posibil. . pentru a beneficia de o încălzire optimă. Pentru a folosi optim energia. izolaţia) se pot executa mai bine cu materiale mai puţin costisitoare. Sigur. cărămida. Astăzi. Materiale de construcţie O componentă principală a construcţiei ecologice sunt materialele de construcţie "sănătoase". deoarece cele mai multe funcţii (rezistenţa. Pe partea din nord se prevăd ferestre numai atât cât este necesar. cealaltă din material plastic. Distanţele până la vecini trebuie să fie atât de mari. Ele pot influenţa negativ sau pozitiv viaţa noastră. trebuie prevăzut interiorul casei cu materiale termoizolante (pereţi. Materialele de construcţie masive. Camerele de locuit se pun către sud. După folosirea lor. peste 90 % din timpul nostru îl petrecem în încăperi închise. este de la sine înţeles.La fabricarea materialului de construcţie se consumă cât mai puţină energie posibil. Materiile prime şi consumul mare de materiale ne va sili în viitor să dăm o tot mai mare însemnătate materiilor prime şi refolosirii materialelor. lemnul şi betonul pot capta foarte multă căldură. la fel şi clima din locuinţa noastră depinde de ce materiale de construcţie folosim. cu atât mai multă energie este necesară. Ferestrele solare pot economisi 20 până la 30 % din energia calorică anuală. nu este voie să degaje nici un fel de gaze. iar încăperile mai puţin încălzite (vestibuluri. cu ajutorul căreia se percepe mediul său înconjurător cu simţurile sale. dormitoare) către nord.Toate materialele de construcţie trebuie fabricate în imediata apropiere sau prelucrate în imediata apropiere.eventual acoperit cu plante. fiecare constructor trebuie să înţeleagă că e necesar să se întoarcă la materiale de construcţie sănătoase. . De aceea. Folosirea materialelor de construcţie de mare valoare (de exemplu aluminiul pentru ramele ferestrelor) nu reprezintă numai un consum inutil de materie primă şi energie.

. dacă într-adevăr este necesar. dacă în acelaşi timp căldura este deviată. Un material de construcţie higroscopic are capacitatea de a capta vaporii de apă din aerul încăperii şi de a-i păstra până când umiditatea în interior scade şi aerul din încăpere poate capta din nou umiditatea acumulată. folia de polietilenă. Aceasta conduce la o capacitate redusă a izolării termice. Depinde de penetrarea materialelor de construcţie. umezeala construcţiei noi. mortarul de var. d) Trebuie să fie difuzabil. astfel încât nu apare o cădere mare a presiunii vaporilor. . dacă are o suprafaţă rece şi dă şi umiditate construcţiei. Astfel.Atacă construcţia şi împiedică uscarea umidităţii (ploaia în averse. în timp ce casa din beton de piatră ponce are nevoie de aproape cinci ani pentru a fi complet uscată. c) Trebuie să se usuce rapid. Uscarea este adeseori întârziată de aburul din exterior sau interior (legat de izolaţia termică). Uscarea unei construcţii are loc mai ales datorită difuziei vaporilor şi a deplasării capilare a lichidului. O astfel de compensare este însă posibilă numai când difuzia nu este împiedicată de folii sau lacuri. A scoate în evidenţă o proprietate deosebită a materialului de construcţie nu este suficient. Elementele de blocare a vaporilor sunt eliminate din următoarele motive: . reduc schimbul de gaze dintre interior şi exterior. La ce foloseşte că un beton poate acumula foarte bine căldura. argila şi fibrele naturale. Elementele de blocare a vaporilor pot fi tolerate.000 litri de apă. datorită vaporilor de apă care pătrund în construcţie. iar cele mai multe familii se mută deja după şase luni.întregul sistem de blocare a vaporilor. Găurile şi fisurile pot duce la deteriorarea construcţiei. În afară de aceasta. de exemplu. Materialele de construcţie capilar higroscopice (ţigla şi lemnul) pot capta foarte multă umiditate. sunt inutile. Dacă. aşa încât umiditatea abia poate fi învinsă.Din punct de vedere fizic.80 % abia se pot atinge în practică. deoarece aerul este mai mult sau mai puţin saturat. . Materialele higroscopice sunt. Timpul de uscare la o construcţie din cărămidă este de aproximativ un an. de exemplu. Cu mulţi ani în urmă. folia de aluminiu etc. cel mult un an în casa încă umedă. Nu sunt higroscopice materialele plastice şi metalele. Astăzi. până când umiditatea nu mai apare. o podea din lemn poate putrezi în scurt timp pe o podea de beton care nu este uscată. b) Trebuie să fie higroscopic. un material este la interior umed şi la exterior mai uscat. într-o casă a unei singure familii se prelucrează până la 80. în cazul în care nu există nici un element de blocare a vaporilor. Un singur ac poate face ineficient . lemnul masiv. oamenii bogaţi lăsau casele "să se usuce" înainte de a se muta împreună cu familiile lor. Urmările sunt deteriorarea construcţiei prin formarea grasiei şi a coroziunii. condensul). Problema izolării vaporilor trebuie pusă ceva mai clar. pentru 6 . umiditatea aerului din încăpere se amestecă cu aerul umed-cald de afară.Din punctul de vedere al construcţiilor.termică şi acumularea de căldură. căci se ştia din experienţă că umiditatea noii clădiri duce la răceli. Prin difuzia vaporilor de apă se înţelege pătrunderea vaporilor de apă prin pereţi. Izolarea vaporilor se face de către materiale care au o foarte mare rezistenţă la difuzia de vapori. conţinutul diferit de apă se compensează mai mult sau mai puţin prin deplasarea umidităţii. acoperişuri. Umiditatea din construcţie se transformă în vapori. Printre acestea se numără. hârtia bituminată. reumatism şi alte afecţiuni. încât aproape se ajunge la condensare. Iarna are loc o uscare care se termină vara. de exemplu cartonul asfaltat. astm. de diferenţele de temperatură şi umiditate şi de căderile de presiune a vaporilor. modifică electroclimatul din interiorul casei şi reduc razele cosmico-terestre. deoarece experienţele practice arată că valorile calculate teoretic pentru umiditatea aerului de 60 .

mortarul de var şi substanţe care deschid porii suprafeţelor.001 ppm (părţi pe milion). Dacă citeşti rezultatele probelor de aer din încăperi. se poate spune că otrăvurile din locuinţe. fenolul. care regenerează aerul din încăpere sunt mai ales lemnul. benzolul. azbestul. higroscopice şi naturale plăcut mirositoare. Materialele care nu au o conductibilitate capilară. depresiile. în care apa ajunge dintr-o parte în cealaltă. mercurul. radonul. fenomenele de intoxicare la om fiind evidente. Materialele de construcţie capilare posedă o mulţime de canale şi pori. Prin aceasta se înţelege că materialul de construcţie poate transporta. Urmările folosirii neîntrerupte a acestor chimicale sunt alergiile. foarte multă apă spre partea uscată a materialului de construcţie. Deplasarea capilarei transportă de zece ori mai multă apă dintr-un material de construcţie decât poate elimina prin difuzia vaporilor. f) Trebuie să filtreze şi să împrospăteze aerul din încăpere.suprafeţe şi încăperi umede mici (baia). g) Trebuie să aibă o radiaţie proprie radioactivă scăzută. când se află amplasate pe partea dinspre interiorul încăperii. cleiul. de exemplu materialele izolatoare. Pentru a evita deteriorarea construcţiei sunt necesare elemente de blocare a vaporilor a căror dezavantaje au fost deja menţionate. Este dificil să prezinţi relaţia cauză . naturale. care solicită organismul nostru zi şi noapte: PCB. au o rezistenţă ridicată la difuzia vaporilor. fumul de tutun şi spray -urile. Despre efectul toxic al celor mai multe chimicale nici chiar specialiştii nu ştiu. foarte rapid. Cât de nesatisfăcătoare sunt valorile minime pentru diferite chimicale îţi dai seama dacă ştii că valoarea limită a atomilor de mercur este de 0. 7 . lacurile. deşi aceste substanţe otrăvitoare se adună în corpul nostru şi pot declanşa numeroase efecte secundare. cum ar fi ceara de albine sau uleiul de in. tulnolul. Cauzele unui aer încărcat din interiorul încăperii sunt. Această valoare limită înseamnă că într-un metru cub de aer din încăpere există circa 10 bilioane molecule de mercur. slăbirea vederii. trebuie încercat să se regenereze cu ajutorul materialelor de construcţie difuzabile. Deoarece aerul din interior este mult mai încărcat decât cel din exterior (condiţionat de degazificări). stirolul. te îngrozeşte numărul substanţelor dăunătoare. dereglarea sistemului nervos şi cancerul. În general. e) Trebuie să aibă o conductibilitate capilară mare. îmbolnăvirile organelor respiratorii.m.efect când există mai multe substanţe dăunătoare care acţionează alternativ asupra omului. de exemplu. chiar materialele de construcţie sau vopselele.a. Materialele de construcţie sănătoase. substanţele de protejare a lemnului.. în doze mici. afecţiunile rinichilor şi ficatului. formaldehida. astfel încât umiditatea nu poate fi eliminată.d. acidul clorhidric ş. îşi fac efectul asupra omului după o perioadă îndelungată de timp.

se deosebesc conductori (metalele). granit şi zgură. Valori ridicate au. ci se explică prin faptul că o cărămidă este difuzabilă. deci. pietrişul şi ghipsul natural. au. zgura de furnal şi ghipsurile chimice. Metalele se încarcă greu cu electricitate dacă sunt împământate. Mai puţin radioactive sunt materialele naturale nisipul. precum şi materialele naturale: piatra ponce. ecrana sau amplifica radiaţiile naturale şi artificiale. iar în felul acesta o parte din gaze sunt degajate în aerul din exterior. granitul. plăcilor din ghips şi materialelor de construcţie cărora li se adaugă piatră ponce. zidăria din piatră ponce amestecată cu ciment şi pereţii din ghips chimic au prezentat valori ridicate ale radonului. altele mai puţin. în timp ce cele din beton au concentraţii de radon de aproape opt ori mai mare. în principal. nu numai din cauza radonului. semiconductori (lemnul) şi izolanţi (materialele plastice). pentru consumatori ar fi mai important dacă fabricantul ar indica în foile tehnice de observaţie şi valorile radioactivităţii. Determinantă pentru valorile radonului este mai ales aerisirea. De la natură cele mai multe materiale de construcţie prezintă un anumit conţinut de elemente radioactive. al 8 . Cea mai frecventă cauză a radioactivităţii ridicate în interiorul casei este prezenţa radonului. pereţii din cărămidă poroasă şi lemn au prezentat valori scăzute. Aceste valori scăzute nu se datorează numai cărămizii. Dimpotrivă. unele mai mult. o încărcătură electrostatică ridicată. Cercetările efectuate asupra pereţilor casei au arătat că îndeosebi pereţii din beton. mai ales. Atenţie trebuie acordată şi folosirii plăcilor de construcţie din lână de lemn amestecată cu ciment. Măsurătorile din locuinţe au arătat că valori foarte scăzute prezintă casele din lemn. şistul şi bazaltul. h) În funcţie de comportarea electrică a materialelor de construcţie. piatra de var. din evaporarea substanţelor din materialele de construcţie. Datorită variaţiilor mari. Materialele plastice se încarcă cu electricitate. Concentraţiile de radon rezultă. Pot totuşi reflecta.Toate materialele de construcţie degajă radiaţii. în măsura în care această proprietate nu este anihilată de materialele plastice şi de elementele de blocare a vaporilor. de aceea trebuie să se aerisească încăperea o dată sau de două ori pe oră. ci şi din motive de alimentare cu oxigen şi pentru a elimina celelalte substanţe dăunătoare. tuf.

Îndeplinesc condiţiile antifonice şi se pot zidi foarte simplu. Există o ofertă vastă de formate şi densităţi. Pentru a face cărămida uşoară să devină poroasă şi să crească în felul acesta izolaţia termică. Se formează hidrogen care duce la apariţia porilor. La ardere. ceea ce transformă cărămida din praf de calcar într-o cărămidă bună colectoare de căldură. deoarece acestea se pot tăia şi găuri şi se lipesc cu un strat subţire de mortar. În felul acesta creşte capacitatea de izolare termică. Deşi nu se cunoaşte încă nimic exact despre această radiaţie. Cărămida nu are o prea bună comportare la umezeală. Se obţine amestecând masa de beton brut cu praful de aluminiu înainte de cementare. Această încărcătură electrostatică din încăperi duce la perturbarea echilibrului ionic. I) Trebuie să fie permeabile pentru radiaţia cosmică şi terestră. Datorită structurii ei capilare. adică elimină umezeala absorbită foarte lent. cum ar fi lamnul sau pluta. Cărămida din praf de calcar se prelucrează tot atât de simplu şide rapid ca si cărămida obişnuită. Alte avantaje: radioactivitatea redusă. Caracteristicile celor mai importante materiale de construcţie Cărămida Cărămida se face din argilă arsă. nefiind necesare cunoştinţe deosebite în domeniu. adică de la cărămidă uşoară poroasă (600 800 kg/m3). Materialului de construcţie îi lipseşte totuşi buna izolaţie termică şi reglarea umidităţii cărămizii. care oferă o excelentă protecţie fonică. cărămida uşoară poroasă. aceste materiale se gazifică şi lasă în urmă spaţii concave. Această radiaţie este ecranată îndeosebi de construcţiile metalice. Cărămizile din beton poros sunt bune pentru cei ce îşi construiesc singuri casa. ciment. deoarece prezintă o cuşcă Faraday. adică în casele ecranate de electricitatea atmosferică domină condiţiile câmpului nul. Cărămizile din beton poros Betonul poros este un amestec de nisip. calcar. se amestecă polistirol sau rumeguş cu argilă. 9 . ceea ce îi oferă cărămizii o bună capacitate de izolare. Există cărămidă plină. cărămidă cu găuri lungi (1200 . De preferat sunt materialele neutre din punct de vedere electric. Pentru zidăria exterioară ar trebui să se construiască mai multe straturi pentru a face să crească izolaţia termică. Din motive ecologice se preferă totuşi cărămida poroasă cu rumeguş (numită în comerţ: Unipor). Tencuiala din răşină sintetică sau elementele de blocare a vaporilor pot anihila însă rapid acest avantaj. ideală pentru zidăria interioară. apă şi praf de aluminiu.2200 kg/m3). cercetătorii pornesc de la faptul că pământul şi viaţa depind de această radiaţie.1600 kg/m3) până la cărămidă plină (1800 . nu prezintă probleme pentru căile respiratorii. Apare astfel o densitate ridicată. Cărămizile din praf de calcar Cărămizile din praf de calcar se compun din nisip şi calcar care sunt amestecate şi presate sub presiune de vapori. Problematică este pasta de lipit folosită în construcţie.cărei efect se simte la un uşor şoc electric. cărămida poate absoarbe foarte rapid umiditatea şi a o transporta mai departe. sunt termoizolante şI în acelaşi timp acumulatori de căldură. În stare umedă zidăria din beton poros are o proastă capacitate de respiraţie şi o redusă izolaţie termică. cărămidă cu găuri lungi şi cea mai des folosită astăzi.

armăturile din oţel sunt problematice. Marele său avantaj constă în faptul că se fabrică şi se prelucrează uşor. Comportarea la umiditate poate duce la condens şi formarea mucegaiului. fac să scadă calitatea. în timp ce ghipsul chimic poate prezenta o radioactivitate ridicată. ceea ce poate duce la cheltuieli foarte mari. ghipsul REA prezintă o radioactivitate redusă. 10 . ceea ce poate duce la un câmp nul într-o casă din beton. Cel mai bine este să folosiţi ghipsul pentru tencuială sau ghipsul bulgări.30 de ani. Adeseori betonul trebuie să se folosească cu o inserţie de oţel pentru a se obţine capacitatea portantă necesară. deoarece sunt mai ieftine. Radiaţia cosmică. Cărămizile din argilă expandată şi piatra ponce naturală au proprietăţi foarte bune. în special dacă în compoziţie intră polistirol.Cărămizile din beton La construirea casei se folosesc mai ales cărămizi uşoare din beton. ci cereţi un certificat al fabricantului în care să apară originea exactă sau chemaţi un specialist să facă măsurătorile. Din punct de vedere estetic. betonul este considerat un material de construcţie cenuşiu. Experienţele au arătat că betonul trebuie curăţat după 20 . Nu vă bazaţi pe cele spuse de vânzători. deoarece acesta nu are nici un fel de fondanţi. fabrici sau tunele este justificată. cum ar fi. apare o senzaţie neplăcută de frig. Celelalte impurităţi. argilă expandată. Nou în comerţ este ghipsul din instalaţiile de desulfurare a gazelor reziduale din centralele energetice (numit şi ghips REA). Ghipsul poate avea o bună comportare la umiditate. piatra ponce naturală sau zgura de furnal.10 ani. Betonul este un material de construcţie rece. Că totuşi este neapărat necesar la construirea casei cantităţi mari de beton este îndoielnic. are încărcătură radioactivă. Construcţiile din beton au o serie de puncte slabe: "Respiră" mai puţin. este uşor de prelucrat. Pereţii şi acoperişurile din beton se reciclează foarte greu. monoton şi trist. fondanţi (pietriş. cum sunt clorurile sau bioxidul de sulf. nisip sau zgură) şi apă. Nu contestă nimeni că întrebuinţarea betonului la poduri. cea care este importantă. deoarece conductibilitatea termică este prea mare pentru a face clima din încăpere plăcută. De bio-beton se vorbeşte când cimentul este înlocuit cu calcar prelucrat hidraulic. Conform cercetărilor Institutului pentru Biologia Construcţiilor din Rosenheim. Toate cărămizile din beton au o slabă capacitate de difuzie a vaporilor. Adaosurile. este ecranată. Beton Betonul se compune din liant (ciment). iar viitorul va arăta dacă ghipsul REA poate înlocui ghipsul natural. Rezistenţa bio-betonului nu atinge totuşi valorile betonului de ciment. adică au o rezistenţă ridicată la difuzia vaporilor şi prezintă un timp de uscare foarte mare: 5 . cloţuri de cărămidă sau rumeguş. deoarece betonul în stare cementată nu se mai poate descompune în părţile lui componente. Ghipsul natural şi cel chimic se deosebesc numai cu contorul Geiger. Betonul şi oţelul-beton sunt deci nepotrivite pentru izolaţia termică (peretele exterior). Ghips Ghipsul natural este un material de construcţie bun. zgură de lavă. zgură de furnal. de aceea ar fi de preferat să se obţină o declaraţie completă din partea fabricantului privind compoziţia materialelor de construcţie. În afară de aceasta are şi o mare capacitate de captare a căldurii. Se deosebesc numai prin adaosurile lor: piatră ponce. deoarece oţelul-beton distorsionează câmpul natural de radiaţii al pământului şi îl şi amplifică în acelaşi timp. În felul acesta se măreşte timpul de uscare. Un alt dezavantaj este consumul mare de energie la fabricare. posedă însă o capacitate de încărcare statică redusă. Astfel. Umiditatea este eliminată lent.

fenolice şi izocianate. panelul şi placajul. precum şi un efect de reglare a climatului. Se recomandă plăci liate cu ciment sau magnezită. pentru pereţii despărţitori şi căptuşirea acoperişurilor. netedă. deoarece întrebuinţează cantităţi reduse de clei. căptuşirea pereţilor. precum şi lemnul foioaselor . larice-. chiar şi după întrebuinţare. răşini melaminoase. iritări ale pielii. camerele copiilor şi bucătărie). În cazul în care cumpăraţi mobilă din plăci stratificate. prezintă o bună izolare termică. şi plăci din fibre de ghips care se compun din ghips. În suprafeţe mai 11 . are o foarte mare capacitate de încărcare statică. este existenţa lianţilor. Lemnul este un material de construcţie cu excelente proprietăţi: are o mare capacitate de "respirare". salcâm şI frasin. Lemnul trăieşte şi după întrebuinţare. Pentru stratificare se folosesc mai ales răşini formaldehidice. are o radiaţie radioactivă redusă. preferaţi lemnul masiv care a fost tratat cu ulei. Toate prezintă o excelentă difuzie a vaporilor. Aceste substanţe otrăvitoare sunt degajate mai mult timp. placaj sau plăci stratificate . Mai bune sunt plăcile stratificate liate cu magnezită sau ciment.paltin. este permeabil pentru radiaţia cosmico-terestră. nu prezintă nici o problemă la înlăturare şi la fabricare. Au avantajul că prezintă o suprafaţă uscată. deformare. Plăcile E1 conţin o cantitate mai scăzută de formaldehidă. fibre de celuloză.pin. plăci uşoare din lână de lemn. Lemnul Total opus betonului este lemnul. Aceste plăci (conţin fungicizi) trebuie să se înlocuiască cu plăci de ghips cu fibre de celuloză care sunt impregnate cu silicat de potasiu. iar aflate în concentraţii foarte mici în încăperi duc la dureri de cap. Metalele Metalele se folosesc în construcţie mai mult ca elemente de sprijin şi întărire. indiferent dacă este vorba de panel. rumeguş sau fibre. Se recomandă să se folosească lemnul cu clei. Materiale pe bază de lemn Prin materiale pe bază de lemn se înţelege plăcile care se fac din straturi subţiri. cereţi să vi se dovedească faptul că plăcile folosite nu au clasa de emisie E2 sau E3. dacă se poate. ceară sau cu un lac din răşini naturale.Plăcile din ghips Se deosebesc plăci din ghips pur. nu în cele din urmă. plăci care au pe ambele părţi un carton special. Dezavantajos la materialele din lemn. plăci de carton cu adaos de ghips. La construirea casei trebuie să se renunţe din motive ecologice la lemnul tropic şi să se folosească mai mult lemnul arborilor răşinoşi . poate absorbi multă umiditate. Formaldehida cauzează apariţia cancerului. stejar. Evitaţi. E2 şi E3 (în cazul în care provin din Germania). Plăcile nu numai că degajă formaldehida otrăvitoare şi izocianaţii. nasului şi ochilor. Au avantajul că nu mai prezintă defectele lemnului masiv (umflare. molid. din hârtie reciclată şi un agent de silicatizare (culoare verde). degajă un miros plăcut dacă nu i s-a aplicat deasupra un lac sintetic şi. plăcile stratificate sau placajele furniruite (mai ales în dormitoare. Plăcile din ghips se folosesc pentru tencuială. peste care se poate aplica imediat tencuiala sau tapetul. ci înrăutăţeşte şi climatul din încăpere datorită capacităţii de difuzie reduse. precum şi plăci din fibră de lemn amestecate cu răşina proprie. curăţă formal aerul şi captează astfel substanţele dăunătoare. Când cumpăraţi mobila. torsiune). Plăcile poartă simbolul E1.

flise. evaporarea substanţelor otrăvitoare (stirol. Trebuie atenţie în cazul folosirii PVC -ului (ţevi. Evitaţi substanţele de lipit. în cazul unei fisuri trebuie doar umezit şi se poate prelucra din nou. Comisia MAK a valorilor (MAK: concentraţie maximă la lucru) nu a dat nici un fel de valori limită pentru multe materiale sintetice. monoxidul de carbon. Folosirea lor în casele ecologice trebuie limitată la instalaţii. Este deosebit de ieftin. ca protecţie acustică pentru acoperişuri şi ca acumulator de căldură pentru podele şi tavane. Împotriva raţiunilor ecologice este folosirea polistirolului care se toarnă împreună cu betonul. în contact cu pielea şi aflate în aer. absoarbe imediat umezeala şi o degajă relativ repede. deoarece prezintă o poziţie aparte printre materialele de construcţie. faţă de cel pentru cărămizi. În caz de incendiu.Lutul este încă din stadiul de materie primă un material de construcţie finit. Ce posibilităţi oferă construcţia din lut? Lutul este foarte potrivit pentru pereţii exteriori şi pentru cei interiori. Nu există probleme ecologice de degrevare. poliuretanului (saltele. . izolaţiile din materiale sintetice indiferent de formă (plăci. degajă substanţe otrăvitoare. În acest caz se degajă numeroase substanţe dăunătoare (oxidul de azot. Ca material de construcţie trebuie să se renunţe la metale. La fabricare metalele necesită multă energie. izolanţi). Ca material de construcţie masiv. . la fabricare apar o serie de substanţe dăunătoare. În afară de aceasta. se poate 12 . polistirolului (folii. jgheaburi pentru acoperiş. Multe materiale sintetice. fenol. fac imposibilă reciclarea. material care se foloseşte nears. electroclimat prost.Lutul reduce consumul de energie şi deci impurificarea aerului. lacuri). fabricarea materialelor sintetice necesită foarte multă energie. care impurifică aerul şi apa. sau de câte ori se poate. creatoare. Întotdeauna. Cele mai multe materiale provoacă apariţia cancerului. Ele necesită pentru fabricare 99 % mai multă energie decât ferestrele din lemn. spumanţi). materialele sintetice trebuie înlocuite cu o alternativă (lemn. material izolant) şi a răşinilor sintetice. învelişuri pentru cabluri. izolaţie pentru tavan. metalele grele). .Lutul face să scadă cheltuielile de construcţie. cum sunt răşina acril. vinil). folii. . este un ideal acumulator de căldură şi degajă un miros plăcut. de regulă. multe materiale sintetice degajă gaze otrăvitoare. epoxi sau silicon (instalaţii electrice. suprafaţă mobilă etc). de doar 1 %. deoarece există din abundenţă şi îl puteţi folosi chiar dacă nu aveţi cunoştinţe în domeniul construcţiilor.Lutul vă dă posibilitatea de a vă pune în practică ideile propriii.Lutul asigură un excelent climat în încăpere. . fibră vegetală). Este de multe ori mai ieftin decât nisipul. rame pentru ferestre. spumă. Combinaţia beton şi stirol înseamnă o serie de proprietăţi negative: difuzie redusă. substanţe otrăvitoare pe o perioadă mai îndelungată şi înrăutăţesc climatul din încăpere datorită etanşeităţii lor la vapori. Necesarul de energie pentru lut este. În afară de aceasta. căzi pentru baie. piatră.Lutul . . obloane. pardoseală. Metalele prezintă o suprafaţă rece (condiţionată de conductibilitatea lor termică ridicată). Materialele sintetice Exact ca la metale. sunt etanşe la abur şi înrăutăţesc electroclimatul.mari se folosesc la construcţia acoperişului şi a faţadei. Materialul de construcţie: lutul Produsului natural lutul trebuie să i se acorde câteva rânduri în plus. mai ales dacă e vorba de ferestrele din aluminiu. acoperit uşi. poate fi întrebuinţat fără urmări asupra sănătăţii. Ele degajă.

organice şi sintetice. cât şi lâna de piatră au un număr de fibre în domeniul critic al diametrului de 1 ∝m (între 26 şi 36 % din fibre în cazul lânii de sticlă şI a lânii de piatră se află în domeniul inhalabil). Materialele izolante anorganice Fibrele minerale (lâna de sticlă. masive pentru pereţii dinspre sud pentru a acumula căldura şi cele uşoare. din lut mineral. piatră şi zgură) (denumire comercială: Rockwool. Din aceste topituri de rocă se trag fire foarte subţiri. materialele izolante joacă un rol tot mai însemnat. Steinwool) La fabricarea fibrelor minerale. Pentru hidrofobare (prepararea unei substanţe în absenţa apei) se folosesc. Izolarea exterioară cu lână de sticlă sau de piatră nu se pune încă. În plus. De aceea. în general. Sticla spongioasă (nume comercial: foamglas) Sticla spongioasă (în formă de plăci negre) se fabrică dintr-o topitură de sticlă şi praf de cărbune. Materialele izolante se găsesc sub formă de lână. Se pot alege cărămizile din lut grele. se stropesc cu răşini sintetice şi uleiuri minerale şi se întăresc într-un cuptor. În prezent nu este posibilă reciclarea. În Canada fibrele minerale sunt asociate cu ideea de cancer pulmonar. Materialele izolante se împart în materiale izolante anorganice. b. şine. Şi folosirea celor mai diverse aparate de lucru face ca lucrul cu lutul să fie rentabil. Se obţine un material izolant etanş la vapori şi rezistent la putrezire.tencui cu lut şi se pot face cuptoare din lut. Se lucrează rapid cu cărămizile din lut care sunt oferite de unele firme. În afară de aceasta. siliconii. Cărămizile sunt uscate în aer şi nearse. Avantajele sale constau în rezistenţa la umezeală şi într-o bună comportare la ardere. În containere de gunoi fibrele minerale nu reprezintă o problemă. Studiile şi cercetările de până acum nu au lăsat să se tragă concluzii clare. sunt necesare cheltuieli mai mari pentru planificare şi organizare. Există diferite tehnici de construire cu lut: a. În concluzie. care sunt făcute cu adaos de argilă expandată şi piatră ponce care le face mai poroase. Materialele izolante se folosesc pentru protecţia fonică şi împotriva incendiilor. Problema principală a fibrelor minerale sunt fibrele vânoase. Dezavantajul este etanşeitatea absolută 13 . care reprezintă o soluţie ecologică. Toate tehnicile de construcţie cu lut înseamnă o muncă intensă şI mult timp. Efectul cancerigen al fibrelor minerale asupra omului nu s-a putut dovedi până acum (la încercările pe animale foarte bine). Construcţia din lut făcută de o firmă este mai scumpă decât o casă convenţională din cărămidă sau piatră. Construirea prin ştampare: Se introduce lutul în cofraje şi se ştampează cu ajutorul maşinilor. se impune să-ţi construieşti singur casa. Atât lâna de sticlă. mineralele care nu sunt toxice. În Austria materialele care conţin fibre minerale reprezintă un potenţial cancerigen. granulat. plăci sau spumanţi locali cu sau fără caşerare sau strat de acoperire. pentru a se obţine o mai bună izolare termică. În felul acesta ai şi mulţumirea că ai o casă din lut sănătoasă. rocile şi sticla uzată se lichefiază la temperatură foarte ridicată. dacă construieşti singur. Substanţele izolante În cadrul economisirii de energie. trebuie reţinut faptul că până la clarificarea definitivă a problematicii legată de fibre trebuie să se renunţe la folosirea în încăperi a materialelor care conţin fibre minerale. fibrele minerale cauzează iritaţii ale pielii şi mâncărime atunci când se prelucrează. Firmele cu experienţă şi mână de lucru pricepută sunt însă în prezent foarte rare. Într-un astfel de caz sunt necesare îmbrăcămintea de lucru şi masca de protecţie speciale.

Există şi plută impregnată (cu bitum sau răşini sintetice). a posibilei radioactivităţi ridicate a materialului iniţial.400 grade până devine granulat. Nu prezintă probleme în reciclarea sau depozitarea ulterioară. rezistente la umiditate. nu este însă reciclabilă.. dând naştere la argila expandată. din care se obţine apoi pluta "pur expandată". precum şi pentru etanşarea ferestrelor şi a uşilor. Fibrele naturale. 14 . Perlita expandată (nume comercial: Perlite) Se obţine din rocă vulcanică la o temperatură de 800 . Mai puţin recomandat este transportul cu camioane. Trebuie avută în vedere şi pasta de lipit. Mică expandată (nume comercial: Vermiculit. desfăşurarea procesului de producţie după reglementările ecologice. Atât fabricarea. Vermex. Nu se recomandă vermiculita bituminată. însă nu se practică. Agroverm .1300 grade prin evaporare. plase şi lână pentru izolarea acoperişului. Liapor) La 1200 grade argila se transformă în bile de argilă expandate. Dacă pluta este urât miroasitoare. acest material izolator se recomandă cu restricţii.) Din rocile minerale se obţin granulate pentru a se fabrica în felul acesta un material izolator bun. se coace deşeul de plută prin încălzire la 300 . Sticla spongioasă nu ridică nici un fel de probleme la depozitare. Avantajele sunt consumul redus de energie la fabricare. Nu trebuie uitate nici cheltuielile mari de energie. se folosesc ca plăci. Perlita şi argila expandată se folosesc îndeosebi ca material de umplutură pentru pardosele şi izolaţii. Dezavantajoase sunt cheltuielile pentru energie la fabricare. însă nu se practică. Criticile actuale (cum că ar fi o construcţie uşor de jefuit şI o monocultură de pesticide) sunt nefondate.la vapori care exclude folosirea ei la construcţia de locuinţe. comportarea pozitivă la depozitare şi posibila reciclare. cât şi degrevarea (se transformă în humus) face din plută un material izolator recomandat. Pur înseamnă fără lianţi. Datorită fabricării cu cheltuieli mari pentru energie. Mica expandată se livrează cu sau fără înveţiş de bitum. Este rezistentă la umezeală. înseamnă că valenţa materialului este de valoare mică sau la expandare temperatura a fost prea mare. Este bună atât pentru izolarea interioară. Pluta este folosită ca material de umplutură sau sub formă de plăci. Pentru hidrofobare se foloseşte silicon sau bitum. Metodele de cultivare nu dăunează astăzi nici agriculturii. reciclarea este posibilă. Pentru a se obţine materialul izolant pluta. Fibrele de cocos (nume comercial: Emfa) Prin adăugarea sulfatului de amoniu sau a sării de bor. nici silviculturii. ceea ce poate duce la apariţia produşilor desulfurării (benz-pirn). Materiale izolante organice Pluta Pluta este coaja unui stejar vechi de circa 7 ani. se evită eroziunea şi se reduc incendierile pădurilor. fibrele frânează arderea. în cazul în care sticla spongioasă trebuie lipită. Comportarea la depozitare este bună (pentru perlita nebituminată). Prezintă valori uşor ridicate pentru radioactivitate. Dimpotrivă. cât şi pentru cea exterioară.. cum sunt răşina sintetică şi bitumul. O reîmpădurire cu stejari ar fi mai nimerită decât plantarea pinilor şi a copacilor eucalipt. este posibilă o reciclare. comportarea la depozitare nu ridică probleme. pereţilor şi tavanului. Argila expandată (nume comercial: Leca.

deoarece fabricarea necesită puţină energie. proprietăţile de bun izolator se păstrează.. culoare verde sau albastră). Ca produs final se obţine stirolul. Celuloza se recomandă fără restricţii (pentru încăperile din lemn). Plăcile de construcţie uşoare.) XPS (nume comercial: Isomat. Avantajele sunt fabricarea ecologică (în special la plăcile legate cu magnezită). Styridur. Îndeosebi paiele (un produs secundar ieftin) ar putea juca un rol important ca material izolator.) Plăcile din fibre de lemn se compun din deşeul de lemn rezultat din industria de prelucrare a lemnului Fibrele de lemn sunt legate cu răşini adecvate lemnului. Fibrele de hârtie reciclată este din punct de vedere ecologic şi economic un excelent material izolator care se foloseşte foarte bine pentru acoperişuri şi tavane. Fibrele de celuloză (nume comercial Isofloc) Materialul izolant celuloza este o lână izolantă tip vată din hârtie reciclată care se amestecă cu săruri minerale pentru protecţie împotriva incendierii şi a putrezirii. culoare albâ) şi polistirol extrudat (XPS.15 % bitum. care sunt cancerigene (stirol. Dobrytherm. Materiale izolatoare sintetice (pentru izolaţia acustică) Polistirol ... ambii obţinuţi din petrol. care la EPS este prevăzut cu elemente de protecţie împotriva inflamării şi pentan drept combustibil. un ajutor pentru oieri şi protecţie preventivă pentru zootehnie şi agricultură.) Prin lână de lemn legată mineral se înţelege. Leitgeb . Styrofoam. La acestea se adaugă efectele gazelor de ardere asupra stratului de 15 . Se compun din fibre de molid care se amestecă cu ciment Portland sau cu magnezită. Fibre de lemn (nume comercial: Pavatex.. în general. EPS şi XPS se compun din benzol şi etili. Proprietăţile de izolare pot fi compensate printr-o dimensionare adecvată. Zemetrith. comportarea la depozitare fără probleme şi posibilitatea reciclării. folosirea unei materii prime ecologice (obţinerea şi degrevarea lemnului sunt compensate de CO2). Celuloza nu este dăunătoare sănătăţii. în cazul lui XPS se înlocuisc gazele de ardere pentru a se obţine spuma.spumnat tare EPS (nume comercial: Porit. pentru a le face rezistente la umezeală. benzol). din păpuriş şi paie joacă un rol secundar printre materialele izolatoare organice... plăcile uşoare din lână de lemn legate cu ciment sau magnezită. Gutex. . aceste materiale izolatoare se folosesc foarte puţin. Avantaje deosebite: necesar de energie redus la fabricare.. EPS Schaum. Lână de oaie (nume comercial: Isowoll) Lâna de oaie se tratează cu elemente naturale împotriva inflamării şi a atacului insectelor şi se găseşte în diaclază (pentru izolarea peretelui şi a acoperişului) şi ca pâslă pentru izolarea podelei. Mai ales din motive de protecţie împotriva incendiilor.) În prezent spumele pe bază de polistyrol şi lâna minerală se numără printre cele mai răspândite materiale izolatoare. Isolith . însă mai puţin pentru izolaţia peretelui. La fabricare apar diverse substanţe toxice. Avantajele sunt folosirea resturilor lemnului de conifere. Avantajos este că atunci când se umezeşte. Plăcile pentru exterior sunt amestecate cu 10 .. .Plăci uşoare din lână de lemn (nume comercial: Heraklith. Se face deosebirea între polistirolul expandat (EPS. putrezirea la degrevare şi folosirea materiei prime ecologice lemnul.

În concluzie. Cercetări mai noi au demonstrat că pivniţa poate servi şi ca zonătampon pentru radon. Referitor la fundaţie.5 ori mai mare decât în cazul unei fundaţii pe fâşii continue. fructe). Fabricarea din poliol şi izocianat toxic cu ajutorul unui carburant este energetică şi încarcă extrem de mult cu impurităţi mediul ambiant. comportarea problematică la ardere. asupra efectului de seră şIia formării ozonului aproape de nivelul solului. În afară de aceasta. Materialele izolante sintetice nu sunt recomandate dintr-o serie de motive: substanţe de bază toxice la fabricare. ar exista şi astăzi tendinţa de a pune pe jos plăci de beton cu inserţie metalică. Spumă ureo-fromaldehidică (spumă UF) Atât la fabricare. căci consumul de beton şi oţel este de 3 .: pivniţă în adevăratul înţeles. În caz de incendiu apare acidul cianhidric foarte toxic. se poate spune că din punct de vedere ecologic şi biologic avantajoase sunt mai ales substanţele izolante minerale şi organice.ozon. nu sunt de acord cu 16 . printr-o bună aerisire a pivniţei cea mai mare parte din acest gaz fiind evacuat în exterior. problema deşeurilor încă nerezolvată. Carburanţii suplimentari nu fac decât să amplifice efectul de seră şi stratul de ozon din apropierea solului. În viitorul apropiat trebuie să se folosească numai carburanţi FCKW (pe bază de vapori de apă şi bioxid de carbon). Un alt avantaj rezultă din efectele radonului asupra sănătăţii noastre.. apare tendinţa de dilatare şi contractare. deoarece temperatura în pivniţă este cuprinsă între 10 până la 15 grade. De aceea. Doar câteva cuvinte despre beton. Poliuretanul: PUR Poliuretanul se foloseşte mai ales pentru a fixa ferestrele şi uşile şi pentru a etanşa crăpăturile şi găurile. Construcţia unei pivniţe nu oferă numai avantaje financiare (un metru pătrat de suprafaţă utilă la parter este mai scump de 2 . precum şi substanţe explozive şi cancerigene. Chiar în cazul unei fundaţii pe fâşii continue se poate renunţa la inserţii din oţel. atâta vreme cât nu se clarifică definitiv problema fibrelor foarte fine. Şi folosirea polistirolului netoxic atrage probleme şIipericole: evaporarea gazelor organice în aerul din încăpere. deoarece duc la o distorsionare inutilă a câmpului de radiaţii natural. ceea ce poate conduce. nu trebuie uitat că se degajă uzocianat şi alte gaze. produşi toxici în urma descompunerii în caz de incendiu. din punct de vedere statistic. în cazul unei proaste prelucrări. Fundaţia şi pivniţa Mulţi îşi pun la început întrebarea: cu sau fără pivniţă? Împreună cu arhitecţii trebuie să se aleagă cea mai bună soluţie pentru Dvs. În cele mai multe cazuri. costuri mari pentru energie la fabricare. iar degrevarea este problematică. parţial emisii toxice la prelucrare şi la folosire. pivniţă parţială şi demisol. Spuma UF trebuie evitată datorită formaldehidei. ci acţionează şi ca un aclimatizor. carburanţii care accelearează descompunerea stratului de ozon şi întăreşte efectul de seră. Pivniţa este foarte importantă mai ales ca spaţiu pentru provizii (legume. nu este nevoie.3 ori decât un metru pătrat de pivniţă). posibilităţile de reciclare sunt foarte mici. Biologo-constructorii foarte zeloşi. Posibilităţile de reciclare şi degrevarea sunt în prezent problematice. cât şi la prelucrare. având în vedere componentele. posibilităţile de reciclare şi degrevare sunt problematice. iar din punct de vedere ecologic este aproape fără sens. deoarece evită o reglare optimă a umidităţii spre exterior. La utilizarea spumei PUR. apare o încărcare a mediului ambiant datorită formaldehidei toxice. PUR există şi sub formă de plăci (culoare galbenă) şi sub formă de spumă care se poate bine deforma şi folosi pentru tapiţerii şi izolarea ţevilor. la crăpături. iar asta deşi parţial se folosesc gaze de ardere suplimentare. Ia naştere o serie de toxine puternice. Excepţie face lâna minerală.

o Încăperea trebuie să fie cât mai întunecată. are însă o mai bună izolaţie termică şi deci asigură un climat mai cald. dinspre pereţi. Pereţii pivniţei. Pivniţa pentru activităţi recreative sau camera de lucru Este bine să se evite amplasarea camerelor de locuit şi a celor de lucru în zona pivniţei. mai plăcut în încăpere. zidite cu mortar de trass şi tencuite cu var. 36. trebuie protejaţi împotriva umezelii. necesar unui confort sănătos.5 cm). materiale plastice. atunci se preferă un perete din cărămidă uşoară (36. care trebuie să fie optimă. Şi substanţele minerale pentru tencuială sunt potrivite. Peste acestea se aplică un strat de tencuială. dependenţi tot mai mult de electricitate. suntem sfătuiţi şi credem că nu mai este posibil să păstrezi alimente decât în congelatoare şi frigidere. În trecut era de la sine înţeleasă depozitarea alimentelor într-o cămară sau pivniţă. chiar şi cele pe bază de bitum. indiferent din ce material de construcţie sunt. gata preparate. Betonul ca material de construcţii pentru pereţii interiori şi exteriori este o opţiune greşită. oricine îşi poate construi o pivniţă corespunzătoare pentru provizii. Betonul se compune din materiale naturale (pietriş. deoarece astfel se poate face o bună aerisire a pivniţei. locuit sau cameră pentru diverse hobby -uri. Ar fi de preferat mai degrabă cărămida aplicată peste nisip şi resturi de piatră de calcar. Pentru izolarea împotriva umezelii nu există în prezent nici o alternativă ecologică şi nedăunătoare sănătăţii. trebuie să se facă o izolaţie împotriva umezelii. deoarece acestea modifică nefavorabil temperatura camerei. trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: . Dacă totuşi se foloseşte pivniţa pentru astfel de activităţi. Dacă se va folosi pivniţa ca încăpere de lucru. Alternativa pentru o pivniţă cu pereţii prefabricaţi din beton este zidăria din cărămidă. provocând acolo deteriorări grave. acestea îşi pierd însă în timp etanşeitatea. deoarece o pivniţă nu poate asigura acel climat plăcut. în comerţ se găsesc. astfel încât să se evite razele directe ale soarelui. Ele influenţează negativ electroclimatul casei. Trebuie luate în seamă următoarele aspecte o Se alege poziţia încăperii.5 cm. cât şi lateral.În podea trebuie montat un sistem de izolare împotriva umezelii. Astăzi. Pentru podea foarte bune sunt materialele minerale (care însă se fisurează) sau ştraifuri din bitum sudate.betonul nici la construirea pivniţei. toamna în jur de 8 grade. o Podeaua trebuie lăsată natural. Aceasta este ceva mai scumpă decât zidăria din beton. 17 . În general. deci cel mai bine ar fi plasarea pe partea dinspre nord.Se înlocuieşte zidăria de beton cu un perete din cărămidă poroasă. o Temperaturile nu trebuie să fie vara mai mari de 12 grade. o Pereţii pivniţei trebuie să fie din cărămidă masivă. În afară de aceasta. Pentru izolaţia pe orizontală împotriva umezelii se pretează cartonul cu bitum. adică fără a fi acoperită cu plăci de beton. o Trebuie să se renunţe la izolaţia împotriva umezelii. Foliile metalice trebuie evitate. însă pentru clima din pivniţă. iar iarna să nu fie sub 4 grade. Cu o cheltuială nesemnificativ mai mare. Fabricarea şi pregătirea lor sunt dăunătoare mediului înconjurător şi de aceea se renunţă la ele. însă suficient de aerisită. .. deci în încăpere trebuie să existe o umiditate mare. o Prin cămară nu trebuie trase conducte de apă caldă sau încălzire. însă pentru fundaţie şi pentru zidăria pivniţei este sigur o soluţie corectă şi ieftină. de aceea pot apare probleme când se află în cantităţi mari şi în locuri greşit alese. materialele izolante trebuie folosite cu măsură. gros de ca. betonul are proprietăţi slabe. cum ar fi folia sau chiar varul folosit la zugrăveli. apă şi ciment). deoarece climatul din încăpere trebuie să fie natural. În cazul în care există în apropiere pânză de apă freatică. deci cât mai puţin posibil. Umezeala poate pătrunde atât din partea de jos. iar pentru pereţii exteriori emulsia rece de bitum cu conţinut de solvent.

zidăria ar fi "neuniformă". se înveleşte ţeava în plastic. să acumuleze căldură. . deci trebuie să fie un bun izolator termic. peretele dinspre nord. care se face din materiale călduroase: plută. acest lucru poate fi combătut. 18 . trebuie să menţină căldura. să se protejeze podeaua de umezeală. plăci din fibră de lemn sau chiar din PFL. pune în pericol orice zidărie. trebuie să protejeze împotriva frigului. aplicând tencuială. de cele mai multe ori (în funcţie de tipul pardoselii) este chiar necesar.Nu trebuie uitată scurgerea. şi sarcina de a proteja împotriva condiţiilor climaterice. deoarece altfel apare pericolul vibraţiilor. Partea dinspre sud. trebuie să protejeze de intemperii şi să asigure o bună izolare termică. Dacă o casă s-ar face după astfel de principii. Pentru aceasta se pot folosi plăci din plută. trebuie avut grijă să se construiască dintr-un singur material. Pentru a evita formarea noroiului. pe lângă funcţia staticii casei. Aici. Pentru aceasta. lemn. Astfel. linoleum. Razele prea puternice ale soarelui cauzează diferenţe puternice de temperatură. Sarcina pereţilor exteriori o o o o o o o o să protejeze de ploaie. astfel încât acesta să se deterioreze. astăzi se folosesc ţevi din plastic PVC. Nu se poate renunţa la izolarea exterioară cu bitum. De aceea. să protejeze de umezeală Într-un cuvânt. pretenţiile legate de izolaţie nu sunt atât de mari. ploaia şi vântul pot solicita un perete exterior. Ca alternativă. La izolaţia pereţilor se poate renunţa şi este suficient dacă se aplică un strat de ciment sau mai bine din var. să respingă frigul şi gerul. mai călduroasă. Pivniţă auxiliară De cele mai multe ori pivniţa se foloseşte ca încăpere auxiliară. să ofere o bună protecţie sonică. Umezeala poate apare la un perete exterior din cele mai diferite cauze. Tencuiala evită ca umezeala să pătrundă şi mai adânc în zidărie. cunoscută ca fiind partea ploioasă. să protejeze de razele prea puternice ale soarelui. în special cea în averse. să posede o bună capacitate portantă. cum ar fi streaşina acoperişului. Ploaia. să protejeze de vântul puternic. pervaze. care conduc apă într-un puţ colector. fisurilor sau a altor modificări ale zidurilor. precum şi cofraje. Prin luarea măsurilor constructive. ceea ce ar însemna un dezastru din punctul de vedere al tehnicii construcţiilor. nu numai pereţii exteriori. trebuie să ofere o bună protecţie împotriva ploilor.Daca încăperea este gândită ca spaţiu de lucru sau chiar de locuit. Pereţii exteriori şi interiori Pereţii exteriori Pereţii exteriori au. se pot folosi ţevi poroase din argilă sau beton înfăşurate în strat protector cu inserţie de cocos. Peste aceasta se aplică pardoseala. Influenţelor intemperiilor Soarele. zidăria. ca garaj sau ca loc pentru spălat. nu se poate renunţa la o izolaţie. unde soarele nu ajunge suficient. în timp ce peretele dinspre vest.

Structura stratificată poate folosi proprietăţile unui material de construcţie şi compensează materialele mai puţin bune cu un altul. când peretele nu este perfect izolat termic sau când structura construcţiei este greşită. deoarece din punct de vedere optic nu se deosebeşte de celelalte tipuri de construcţii.consum scăzut de energie. tipul şi culoarea tencuielii etc. vorbeşte automat de o bună protecţie termică. Pereţii exteriori foarte buni izolatori termici. razele soarelui. căci din punct de vedere economic problema este mai dificilă. Pentru a proteja casa de frig (acoperiş. părerile sunt diferite.Umiditatea tot mai mare apărută din pardoseală este oprită cu ajutorul straturilor de tencuială din fundaţie. La pereţii exteriori se poate alege între: o pereţii masivi. Cum practic se obţine un consum scăzut de energie calorică. sunt disponibile şi nu prezintă nici un fel de probleme la degrevare. tavanul).4 . Pereţii din mai multe straturi au avantajul că datorită lor se obţin valori k mai mici. În cazul valorilor k de 0. Cu cât mai mică este valoarea k. Economia de energie se face nu numai din resursele de materii prime. Avantajele apar la partea de susţinere. Acest lucru se întâmplă când este împiedicată pătrunderea vaporilor de apă prin perete. cu atât mai bună este izolarea termică şi mai redus consumul de energie calorică. aceasta trebuie astfel construită încât să fie necesare costuri reduse pentru încălzire. valoarea k se supraevaluează. Ar trebui avuţi în vedere mult mai mulţi factori: poziţia peretelui exterior.6 W/m2K se preferă pereţii cu mai multe straturi. ceea ce este minunat din punct de vedere ecologic. direcţia vântului. Cine spune . În afară de aceasta. cât şi lutul prezintă un consum de energie primară foarte scăzut. raportul dintre suprafaţa peretelui exterior şi ferestre. alţii sunt de părere că izolaţia termică (sub formă de materiale de izolaţie) împiedică să se capteze energia solară gratuită. Un soclu de circa 30 de cm deasupra solului împiedică pătrunderea umezelii din exterior în zidărie. o pereţii din mai multe straturi. Construcţia pe bază de schelet din lemn sau cea cu elementele de susţinere din lemn cu cărămizi din lut prezintă o serie de proprietăţi bune: perfecta izolare termică şi buna comportare la umezeală şi. o pereţii care se compun din ramă şi cofraj Pereţii masivi dintr-un strat au avantajul că sunt atât izolatori termici. poziţia corpului de încălzit. materialul peretelui exterior. altfel valoarea teoretic bună a lui k nu poate duce la o economisire a energiei calorice.0. Unii afirmă că numai izolaţia termică ar reduce pierderile de căldură ale unei clădiri. Criticii teoriei valorii k pornesc de la ideea că totuşi consumul de energie calorică nu depinde numai el de valoarea k. cât şi acumulatori de căldură. Asta înseamnă o bună izolare termică.. ci şi prin reducerea impurităţilor din aer şi menţinerea cantităţii de CO2 pe planeta noastră. atât pentru pereţii exteriori. Respectarea 19 . Dacă aerul umed se răceşte încât atinge punctul de rouă. cât şi pentru acoperiş şi tavan. pereţii. Izolarea termică . aşa cum este cazul clădirilor suedeze unde soarele apare mai puţin. se ajunge la condens. ceea ce se referă la pereţii exteriori. La pereţii exteriori dintr-un singur strat se pune problema folosirii lemnului şi a cărămizilor din beton uşor. sunt făcuţi rar dintr-un singur strat gros de 60 cm.acumularea de căldură Luxemburgul se află situat într-o zonă în care iarna există perioade lungi cu ger şi temperaturi negative. dintr-un strat. deoarece sunt mai simplu de construit. tipul de încălzire. Deoarece construcţia din lemn nu are tradiţie în Luxemburg. o astfel de construcţie pe bază de cărămizi din lut şi tencuială exterioară normală ar fi o bună alternativă. se deteriorează mai greu (văzut în timp) şi sunt şi mai ieftini. atât lemnul. căci la executarea unei construcţii trebuie o grijă deosebită mai ales în ce priveşte racordurile şi elementele de încălzire termică.

căci o izolaţie termică promite numai o valoare k scăzută.6 W/m2K. oprire vânt. Încercările efectuate la Institutul pentru Fizica Construcţiilor pe bisericile din lemn au demonstrat mari abateri între consumul de energie măsurat şi cel teoretic pentru pereţii exteriori. O casă nu se poate face aşa cum se planifică pe hârtie. Dacă se folosesc materiale izolatoare sintetice (stiropor. Nu numai măsurile de izolare a pereţilor exteriori. Că Luxemburgul este una din puţinele ţări europene fără valori legal stabilite pentru izolaţie. Deoarece consumul de energie calorică se resimte mai ales în pierderile de transmisie (= pierdere căldură prin pereţii exteriori. spumant pe bază de poliuretan). o dovedesc încercările practice. cresc impurităţile din mediul înconjurător. 3. 5. 0. uşi şi pardoseală). Este adevărat că o structură uşoară a peretelui cu foarte mare capacitate de izolare (de exemplu construcţie grinzi lemn = căptuşeală exterioară. pardosele). influenţele climei exterioare. ceea ce atrage după sine o mai mare încărcare a mediului ambiant atât la fabricare. Pentru diferite construcţii rezultă următoarele valori k: Economia de energie calorică nu constă în reducerea la întâmplare a valorilor limită pentru protejarea căldurii acumulate. este clar nevoie de o bază legală. valorile limită k se referă la pierderile de căldură care apar datorită clădirii. ai acoperişului sau tavanului influenţează consumul de energie. total sau parţial. ci este influenţată de mulţi factori. S-a arătat însă şi că pereţii exteriori bine izolaţi prezintă pierderi reduse de căldură şi că tipul de construcţie masivă cunoaşte limite care se referă la pierderile de transmisie. Adevărat este şi faptul că un astfel de sistem (15 . Pereţii masivi folosesc razele soarelui mai bine decât se crede. ferestre. Valoarea medie k pentru o casă cu o familie este de ca. cât şi la degrevare. 2.40 cm material izolator) înghite cantităţi mari de materii prime. ci la faţa locului. Măsurătorile pe mai mulţi ani la construcţiile uşoare şi masive efectuate la laboratorul de arhitectură Hummelhof al Universităţii Tehnice Darmstadt au arătat că valorile teoretice nu corespund consumului de energie măsurat practic. Peretele exterior îşi pierde funcţia sa de colector pasiv.numai a valorii k poate duce la surprize neplăcute. chiar dacă nu întotdeauna costurile pentru încălzire sunt reduse. acoperiş. izolaţie. este de mirare. Căldura se reduce foarte mult în cazul în care interiorul nu este prevăzut cu elemente care acumulează căldura (pereţi. elemente de blocare a vaporilor. Valorile limită de protejare a căldurii ar trebui să fie parte componentă a unei valori globale a energiei. aerisire. Este totodată adevărat că o construcţie cu izolaţie exterioară sau interioară nu mai cunoaşte. Construcţiile noi trebuie să respecte valorile prestabilite legal pentru izolaţie (= valoarea k stabilită). solar. Ce concluzii se pot trage din aceste rezultate? 1. Adevărul este că prin luarea unor măsuri privind izolaţia se obţine o bună valoare pentru k şi un consum de energie redus. Premiza pentru un consum minim de energie sunt următoarele aspecte: o amplasarea clădirii către soare o evitarea punţilor de căldură o folosirea sticlei protectoare împotriva căldurii o puţine ferestre spre partea de nord o elemente de izolare 20 . Că aceasta este doar o teorie. Pentru că modul de construcţie care economiseşte căldură nu interesează numai ecologiştii. căptuşeală interioară) atrage după sine probleme constructive. 4.

o Nu este posibilă izolarea tavanului. Alegând o tencuială greşită (tencuială din răşină sintetică). elementele de susţinere vizibile. utilizarea şi degrevarea lor. cum ar fi cheltuielile pentru energie în fabricarea materialelor de construcţie. combinaţii statice simple. a energiei solare şi eoliene sau a căldurii pământului Pentru a putea centraliza aceste criterii într-o schemă de interpretare. tavan). în funcţie de posibilităţi. există mai multe şanse pentru celelalte construcţii din lemn să se dezvolte şi la noi în viitor. Realizarea izolaţiei În cazul unei izolaţii suplimentare. izolaţia exterioară este cea mai sigură. În felul acesta peretele acumulează căldură. -În cazul în care zidăria exterioară are o grosime de doar 24 sau 30 de cm. uşi. Se pot folosi sau plăci de plută. în cazul construcţiei cadrului din lemn. În locul tencuielii se poate folosi şi o căptuşeală din scânduri sau şindrilă. materiale izolatoare (plăci din spumant durificat) se împiedică difuzia vaporilor de apă din interior spre exterior. Construcţiile din lemn O variantă interesantă pentru construcţia masivă din zidărie constă într-o . Deoarece casa tip bloc nu este la noi tradiţională. Şi ea ridică totuşi probleme: o Izolaţia exterioară reduce captarea razelor solare şi prelungeşte timpul de uscare al pereţilor. distribuţia masei peretelui poate duce la o reducere a efectului de acumulare de căldură.casă din lemn. deoarece altfel pot apare probleme cu umiditatea. tavanul şi pereţii se îmbracă în interiorul casei cu plăci de carton amestecat cu ghips. comportarea la ardere a anumitor materiale de construcţie etc. Apar în felul acesta punţi de căldură (ferestre.amplasarea corectă a încăperilor diferite zone de temperatură în clădire aerisirea controlată cu recuperarea căldurii folosirea. Aspectul interior al încăperii dă impresia unei case construită convenţional. precum şi prefabricarea industrială. Avantajele acestui sistem: revenirea la elemente de bază simple. de cocos sau plăci uşoare din lână de lemn (legate cu magnezită). acumularea energiei solare. deoarece izolaţia nu funcţionează în toată casa. rezultă o distribuţie nefavorabilă a temperaturii în interiorul peretelui care conduce în cazul unei difuzii a vaporilor de apă la condens şi deci la formarea mucegaiului. Izolaţia interioară prezintă multe dezavantaje: Nu se foloseşte capacitatea de acumulare a căldurii. Într-un astfel de caz ar trebui totuşi luaţi în considerare şi alţi parametri. Din punct de vedere fizic. ar trebui mai întâi ca oamenii să fie conştienţi de necesitatea economisirii energiei. reglează umiditatea şi se realizează simplu şi la un preţ bun. S-ar motiva economiile de energie şi sar crea investiţiile pentru construcţii care să poată economisi energie. o Problema izolaţiei în centrul clădirii ţine de folosirea corectă a materialelor de construcţie.. Mai ales construcţia cadrului din lemn (încetăţenită în SUA) ar putea fi o alternativă pentru construcţia scheletului din beton şi pentru construcţiile masive. Condiţionată de protejarea împotriva incendiilor. În afară de aceasta. se face deosebirea între izolaţia exterioară şi cea interioară. Sfaturi: -Peretele omogen format dintr-un strat ridică cele mai puţine probleme din punct de vedere constructiv (nu se formează condens). trebuie să se prevadă o izolare exterioară. se pierd la construcţia cu cadru din o o o o 21 . Atracţia specială a construcţiei scheletului din lemn. peste care se aplică o tencuială minerală.

22 . sunt neutre din punct de vedere electric. Mortarul şi tencuiala Clima sănătoasă în locuinţă o asigură nu numai materialele de construcţie însele. cu atât mai bună este protecţia fonică. cît şi blocul din praf de calcar. Este. poate capta umezeala şi apoi să o elimine. cum sunt plasele de cocos sau plăcile din fibre de lemn (şi aici se renunţă la fibrele minerale şi la plăcile din stiropol). reglează umiditatea şi sunt elastice. duş) prin absorbţia apei. În încăperile umede trebuie să se folosească în locul varului alb.1. Ceea ce este valabil pentru tencuiala peretelui exterior. Elementele higroscopice de construcţie trebuie ca. Însă şi tencuiala din ghips sau ghips-var este bună. veţi fi mulţumit că aveţi un perete mai greu. plăcile din fibră de lemn. zugrăvitul sau tapetatul. ca urmare a umidităţii mari a aerului (baie. se oferă ca alternativă peretele stratificat. Dacă doriţi să obţineţi o mai mare protecţie fonică. Dacă se separă cele două grinzi. deoarece este simplu de făcut şi la un preţ acceptabil. asigură. Se înţelege că aceste suprafeţe mari ale încăperilor sunt difuzabile. şi peretele interior poate acumula căldură. perdelele şi covoarele din fibre naturale) pot compensa încărcăturile de scurt timp ale mediului. De cele mai multe ori o bună soluţie este construcţia cu cadru din lemn. în cazul unei grosimi de 24 cm. materiale pentru izolare şi plăci de construcţie care sunt considerate ca fiind acceptate de ecologişti . poate capta gazele şi mirosurile neplăcute pentru a asigura un bun climat în încăpere. Foarte adesea se folosesc substanţe pentru protejarea lemnului. Atât cărămida. Ca şi peretele exterior.lemn. dau bune valori pentru protecţia fonică. se deosebesc pereţii de sprijin şi pereţii care nu sunt de sprijin. să asigure uscarea acestora. căci abia la prima petrecere dată în cinstea aniversării copilului Dvs. se evită transmiterea sunetului care se propagă într-un corp solid (nu se folosesc rame metalice). este necesar ca grinzile să fie puse pe ştraifuri de pâslă. Este şi dezinfectant. Cărămizile cu găuri lungi. tencuiala de var.400 kg/m3. Spaţiul concav dintre muchii se umple cu materiale izolatoare fonice. Pentru a obţine o protecţie fonică optimă. o bună protecţie fonică. Deosebit de important pentru pereţii interiori este protecţia fonică. perete standard. Şi în cazul pereţilor interiori trebuie ţinut seama de regula de bază şi anume că pereţii exteriori şi interiori trebuie făcuţi din acelaşi material de construcţie pentru a evita eventualele fisuri sau deformări. O tencuială din var nu permite un mortar moale şi elastic. Lemnele pot fi îmbrăcate cu plăci de ghips. La toate construcţiile din lemn trebuie atenţie la materialele întrebuinţate. ci un mortar care reglează umiditatea. cu valori diferite pentru densitate. omogen. este important şi pentru peretele interior. nu degajă substanţe dăunătoare. Pereţii interiori În cazul pereţilor interiori. un var trass. este bine să o aveţi de la început. lutul. plăci din fibre de lemn sau plăci din lână de lemn.200 kg/m3 . Printre acestea se numără tencuiala şi. căci cu cât mai greu. în măsura în care este prevăzut în final cu o tencuială de var. ci şi tratamentul aplicat suprafeţelor. Nu este necesară o capacitate de izolare termică ridicată. mai târziu. Elementele higroscopice de construcţie (lemnul. prin aerisirea încăperilor. de exemplu cu densitatea de 1. în mod normal. Acest lucru se obţine cel mai bine cu un perete interior masiv. Dacă din motive statice nu se poate folosi peretele interior masiv.

-mortar pentru lipit (mortar aplicat în strat subţire): acesta este mortarul din ciment cu materiale sintetice ca adaos sau element de lipire pe bază de răşină sintetică. foarte poros). Ghipsul Ghipsul îndeplineşte aproape toate condiţiile unui material de construcţie sănătos. aderenţă pe locuri mai dificile. mortarul. Uneori poate apare o radioactivitate ridicată. Adaosurile organice sunt materiale sintetice sau răşini sintetice. Structura ghipsului face să fie un slab conducător de căldură şi de aceea dă o senzaţie de căldură. adaosuri minerale: acesta este mai ales trass -ul (piatră de tuff măcinată). durere de cap. Astăzi. b. se arde numai la 200oC şi prezintă proprietăţile menţionate mai sus. precum şi moleşeală. Ghipsul natural este un produs al apei de mare. Un avantaj deosebit este capacitatea de a capta surplusul de umiditate şi de a-l elimina când este cazul. acetatul de vinil. Înainte. ca de exemplu clorura de vinil. element de îmbunătăţire a aderenţei sau de protecţie împotriva gerului. caz în care trebuie avut grijă. precum şi cenuşa de huilă. Acest lucru se bazează pe procentul ridicat de pori ai ghipsului. -tencuiala din răşină sintetică: conţine până la 25 % răşini sintetice de diferite tipuri. oboseală şi iritarea ochilor. nisipul şi lemnul necesită mai puţină energie) şi degrevarea care satisface condiţiile impuse de ecologi. ghipsul industrial se obţine sau în urma proceselor chimice sau în urma desulfurării gazelor reziduale din centralele atomice. Aceste componente se amestecă cu apă pentru a se obţine mortarul sau materialul care se foloseşte pentru tencuială. industria a încercat să obţină ghips din produşii reziduali. Cei mai importanţi lianţi sunt ghipsul. zgura de furnal. stirol sau butani. Alte proprietăţi excelente sunt uscarea rapidă. ca de exemplu agent de formare a porilor. Materialele de adaos care se folosesc mai ales pentru întărirea rapidă şi o prelucrare îmbunătăţită. diatomitul (pământ uşor. afecţiuni ale pielii. Multe din aceste materiale provoacă alergii. element de etanşare. argilă expandată) sau organice (stiropor) cu var. cancer şi iritaţii. în timp ce betonul sau metalul par mult mai reci. conţine totuşi ca adaosuri răşini sintetice. se împart în două grupe: a. În construcţii se face deosebirea între ghipsul natural şi cel industrial. evitarea formării fisurilor. tencuiala şi zugrăveala sunt amestecuri compuse din nisip (de diferite granulaţii) şi un liant. ghips sau ciment. Determinant pentru calitatea mortarului sau a tencuielii este tipul liantului. regula este alta: tencuiala şi mortarul trebuie prelucrate raţional şi rapid. se deosebesc: -mortar gata preparat: Se face în fabrică şi conţine diferite adaosuri. -mortar pentru reparaţii: se face pe bază de ciment. Deoarece ghipsul natural este o materie primă finală. cheltuielile de energie foarte reduse la fabricare (numai lutul. tencuiala şi zugrăveala se făceau direct pe şantier. Radioactivitatea este mai redusă decât la ghipsul chimic. poate folosirea ghipsului REA este o cale de a ieşi din dilemă. În funcţie de elementul suplimentar. iar impurităţile chimice (bioxidul de sulf şi clorurile) pot fi înlăturate 23 . la fabricare se adaugă materiale suplimentare care influenţează proprietăţile mortarului şi ale tencuielii: de exemplu. precum şi pe rezistenţa redusă la difuzia vaporilor. varul şi cimentul. De aceea. reducerea timpului de întărire.Mortarul Mortarul. pentru a acoperi necesarul. Deoarece în cazul ghipsului chimic există probleme cu resturi de substanţe toxice (mai ales radioactivitate ridicată). deoarece elementele chimice de bază ale acestor răşini sintetice duc la alergii. -mortar izolant: se fabrică sau din adaosuri anorganice (perlite. Dimpotrivă. cancer.

ca la PZ 36 . Ca alternativă. RECOMANDARI -Mortarul şi tencuiala din ciment se folosesc numai la pivniţă (în exterior) şi la pereţii exteriori (partea expusă ploilor. adică un liant care se întăreşte în aer şi apă) sau se preferă calcar cu un conţinut ridicat de silică. deoarece rar mai există zidari sau fabricanţi de materiale de construcţie care să aibă propria lor groapă de var. Ar fi de dorit o marcare din partea fabricantului. captează substanţele toxice din aer. cu atât mai bună este calitatea lui. Ghipsul existent astăzi în construcţie nu este. încât structura cristalină este afectată şi se obţine un nou material cu o rezistenţă la presiune mai mare. în funcţie de componentele lor (v. se oferă var alb cu granulaţie foarte fină. restul până la 100 20 . curăţă aerul. Şi aici se înlocuieşte cimentul cu varul. În rest. nu se poate stabili dacă în cazul tencuielii cu ghips sau cu plăci de ghips este vorba de ghips REA sau ghips natural. restul până la 100 % ca la PZ Deosebirea esenţială dintre ghips. deoarece cu cât mai mult stă varul în apă. anihilează mirosurile neplăcute. simbolizat (marcat). Astăzi este mai greu. Tencuiala Tencuiala înseamnă stratul aplicat peste mortar. Tencuiala din ciment trebuie evitată în interiorul casei şi folosită doar acolo unde solicitarea sau umiditatea este mai mare (tencuiala soclurilor. este elastic şi foarte ieftin. tencuiala exterioară a pivniţei. Cimentul de furnal poate fi radioactiv. Ca tencuială interioară ar fi ideal varul mlăştinos (= var ţinut mai mulţi ani în apă). este uşor de prelucrat. Există diferite cimente. Deci. tencuiala soclurilor).40 % trass. Ca liant dă un mortar şi o tencuială sănătoasă. se foloseşte mortarul pe bază 24 . un produs natural pur.35 % zgură de furnal. care acţionează ca dezinfectant şi element de reglare a umidităţii. Calcarul Calcarul este. O tencuială din calcar îmbunătăţeşte în plus aceste proprietăţi pozitive: miroase plăcut. calcar şi ciment constă în procesul de ardere. tabel). influenţează pozitiv climatul din încăpere şi măreşte conductibilitatea termică (rezistenţă mică la difuzie). exact ca şi ghipsul natural. argilă şi oxizi de fier care dau un var hidraulic pentru construcţii.80 % zgură de furnal. Cimentul este foarte dur. Deoarece mortarul de var pur nu este rezistent la acizi şi apă. din păcate. De aceea se folosesc îndeosebi tencuiala din ciment. Varul hidraulic se foloseşte mai ales pentru tencuiala exterioară şi interioară (în cazul solicitării puternice sau a încăperilor umede) şi ca mortar pentru zidărie. Trebuie să aibă o rezistenţă mare. Cimentul se arde la o temperatură atât de ridicată. beton). Cimentul Simbolizarea cimentului în funcţie de părţile componente Simbolul Ciment Portland (PZ) Ciment cu amestec de fier Portland Ciment de furnal % ca la PZ Ciment trass Prescurtarea PZ EPZ HDZ TrZ Componentele calcar + lut 6 . se amestecă sau cu trass (se obţine un liant hidraulic.prin tehnologii adecvate. neelastic şi mai puţin higroscopic şi difuzabil decât varul sau ghipsul. restul până la 100 %.

dacă doriţi să evitaţi razele radioactive. Tavanul din blocuri concave de cărămidă Reduce în mare măsură atât procentul mare de beton. în cele mai multe cazuri. Se obţine o pastă care poate fi întrebuinţată ca liant pentru o tencuială cu var. deoarece trebuie îndeplinite condiţiile de protejare împotriva incendiilor.35 litri de apă. astăzi este nevoie de o aprobare specială (mai ales dacă este vorba de case pentru mai multe familii). din cauza protecţiei împotriva incendiilor şi a protecţiei fonice. atât la tavan. tavanul din beton poate fi înlocuit fără probleme cu un tavan din grinzi de lemn sau cărămizi. În zona umedă se întrebuinţează var de trass (var hidraulic) sau ciment de Portland (PZ). De cele mai multe ori. trebuie stins cu zece ore înainte de prelucrare. var) nu se acoperă cu tapet sintetic şi vopsele. Acestea conţin pe lângă adaosuri minerale şi substanţe sintetice. ci să reducă vibraţiile şi zgomotele şi să protejeze împotriva pierderilor de căldură şi a umezelii. Totuşi. -În cazul în care tencuiala cu var vreţi să o pregătiţi singur. nu este necesar un tavan din oţel beton. -Preferaţi produsele cărora le sunt indicate componentele. Şi în cazul mortarului gata făcut adaosurile folosite sunt neclare. preferaţi un mortar gata preparat cu perlită ca adaos în loc de polistirol. Şi mai bine ar fi dacă în locul suporţilor din beton armat s-ar folosi grinzi de lemn. aveţi nevoie de o putină în care să stingeţi varul alb. cât şi la pereţi. Aici ar trebui explicat mai întâi dacă această structură este acceptată de Biroul de Construcţii al Clădirilor. -Atenţie la biomortar şi la biotencuială. Tavanul din grinzi de lemn este pentru casa pentru o familie o alternativă optimă faţă de tavanul 25 . Pasta obţinută se lasă o noapte să se liniştească. cît şi pe cel de oţel. îndeplinind astfel condiţiile statice. deoarece se pot folosi în grosimi mici.de var. Un tavan din beton este rezistent la foc şi sensibil la umezeală. Varul alb. Proprietăţile pozitive (reglează puritatea aerului din încăpere) se pierd. -În cazul în care folosiţi un mortar izolant. Tavanul din grinzi de lemn Înainte erau ceva obişnuit. deoarece acesta prezintă o serie de dezavantaje: timp de uscare mare. deoarece în suporţii de oţel-beton se pune cărămidă din argilă. -Evitaţi orice formă de tencuială cu materiale sintetice. Tavanul şi podeaua Tavanul nu trebuie să preia şi să distribuie sarcinile. Unii spun că spre nord-sud pentru a nu influenţa câmpul magnetic natural al pământului. De aceea. -În interior se foloseşte ghipsul natural sau calcarul alb foarte fin pentru a obţine un climat optim în încăpere. armătura din oţel împiedică radiaţia naturală şi câmpul magnetic. de la fabricare până la degrevarea lor fiind dăunătoare sănătăţii. iar deasupra se poate renunţa la stratul de beton. -Tencuielile sănătoase (ghips. Se bănuieşte că uniformitatea câmpului joacă un rol mai mare decât direcţia. Punctul des controversat în construcţie este în ce direcţie trebuie îndreptaţi suporţii armaţi. trebuie să se renunţe la concentraţiile inutile de oţelbeton în zona dormitoarelor. Pentru 10 kg de var nestins este nevoie de 30 . slabă reglare a umidităţii. Se pune varul în putină şi se amestecă bine cu apă. Din punctul de vedere al unei construcţii sănătoase sunt absolut inutile. -Pentru produsele pe bază de ghips cereţi certificatul de provenienţă şi nu vă mulţumiţi cu răspunsuri vagi. alţii preferă direcţia est-vest. Astăzi există tavane standard din oţel-beton. Stingerea înseamnă amestecarea varului cu apă. cu granulaţie foarte fină.

Dezavantajul constă în faptul că se poate continua lucrarea abia după uscare (mai multe săptămâni). poate fi însă vizibil îmbunătăţită. Ca materiale izolante sub tencuială sunt recomandate plasele din fibre de cocos. cât şi sub-tavanul nu se prind direct de grindă cu lut sau cuie. conform proiectului. lut. atât tavanul din cărămidă. iar execuţia poate fi în regie proprie. dacă are planul cu dimensiunile exacte ale grinzilor. se pot pune scânduri cu caneluri şi pene. de exemplu se aplică în partea de jos plăci de heraklith groase de 5 cm. Se poate folosi pentru umplut şi lutul. atunci se aplică peste grinzi un cofraj cu caneluri şI pene. nu trebuie prinsă direct de grinzi. plăcile din fibră de lemn sau plăcile din plută. grinzile nu sunt complet vizibile. Dacă nu se poate asigura aerisirea. resturi de plută -deasupra grinzilor: cărămidă cu cloţuri. plăci sin heraklith. se poate obţine. transversal faţă de grinzi şi să se umple spaţiul rămas între grinzi cu un material greu. Se pot folosi cloţuri de cărămidă sau o tencuială uscată. deasupra se pune hârtie de protecţie. grinzile trebuie să rămână totuşi complet vizibile. baie.2 cm grosime. iar în încăperile umede structura trebuie astfel realizată. Există două restricţii: Siguranţa împotriva incendiilor este limitată în cazul unui tavan din grinzi de lemn. În cazul tavanelor din grinzi. de exemplu în bucătărie. În cazul tavanului din cărămidă. atât podeaua. resturi de piatră de calcar sau o tencuială uscată de var. ca de exemplu cărămidă. O tencuială de var umedă are avantajul că etanşează bine toate fisurile şi rosturile. cât şi cel din grinzi de lemn se face în regie proprie. Este nevoie pentru aceasta de ştraifuri izolatoare de 1 . Trebuie să se ţină seama de două aspecte: Capetele grinzilor trebuie protejate împotriva umezelii (cu ajutorul cartonului gudronat şi a circulaţiei aerului). firma care livrează preia calculele statice şi întocmeşte un plan exact care uşurează executarea construcţiei când vreţi să construiţi singur. cărămidă.din oţel-beton. Situaţia se îmbunătăţeşte printr-o structură corespunzătoare a podelii. Dacă. -între grinzi: cărămidă cu cloţuri. care se pun între bare şi grinzi. Podelele 26 . Şi tavanul din grinzi de lemn poate fi făcut de un om îndemânatic. cărămidă. atunci un tavan numai din grinzi de lemn este insuficient. Iar dacă se cere protecţie fonică. o foarte bună protecţie fonică. îmbunătăţindu-se astfel protecţia împotriva vibraţiilor şI a zgomotelor. plăci din ghips. încât lemnele respective să se poată usca. -sub grinzi: scânduri cu caneluri şi pene. plăci din fibre dure. de exemplu. Dacă. indiferent dacă e din ciment sau parchet. lemnul din aceste încăperi trebuie protejat. Există două posibilităţi: Sunetele transmise prin aer se întâlnesc cel mai des odată cu creşterea greutăţii tavanului. protecţia fonică este îmbunătăţită de o tencuială adecvată. resturi de var. tencuială din lut sau var. iar peste ea un strat de balast. Problema principală a tavanului este protecţia fonică insuficientă. toaletă. printr-o structură adecvată. Dacă veţi construi singur. dacă. O structură elastică combate zgomotele. De aceea. Podeaua. Pentru un tavan sănătos se recomandă următoarele materiale de construcţie: -grinzile: sau suporţii din lemn cu cărămidă (sistem Hourdi) sau grinzi masive. în nici un caz însă suporţi din lut sau alte materiale pe bază de lemn combinat cu răşini sintetice. În cazul tavanelor masive (tavane din beton sau cărămizi). plăci din fibre de lemn.

nu sunt tocmai potrivite pentru locuinţe. paltinul. De aceea. Multe fenomene negative. deoarece "ţin rece la picioare" şi nu sunt elastice. datorită argilei colorată de către oxizii metalici. frumos şi sănătos. brad. caolină. sunt mai poroase şi deci mai permeabile la vapori. flisele Cotto pot fi folosite şi pe suprafeţe mai mari. pe lângă criteriile de plăcut.. parchet şi pavaj de lemn. Flisele Cotto (vă recomandăm să vi le pună un specialist. De aceea.În decursul unei zile. Scândurile de lemn Podeaua din scânduri de lemn este foarte potrivită pentru toate încăperile de locuit şi de lucru. deoarece căldura se dirijează optim. Dezavantajos este faptul că ţine rece la picioare şi nu prezintă elasticitate atunci . Totuşi trebuie să se renunţe la pietrele naturale în locuinţe. cireşul sau castanul. din cauza caracterului lor absorbant. care pot prezenta o radioactivitate ridicată. crampele sau răcelile. în funcţie de preferinţă: un lemn mai dur sau mai moale. comportarea termică. spălare şi şlefuire.. frasinul. după părerea mea. feldspat şi argilă. Se pot folosi pentru intrări. Este foarte potrivită pentru cazul în care se folosesc elemenţi de încălzire montaţi în pardoseală. Se foloseşte mai ales când aţi optat pentru un tavan din beton sau din cărămidă masivă. Ce are această flisă în plus? Datorită compoziţiei ei chimice. pin. grădini de iarnă sau terase. un rol important îl joacă şi noţiuni cum sunt elasticitatea. de aceea se folosesc mai mult în baie. Flisele glazurate sunt mai sensibile decât cele neglazurate. flisele Cotto au temperaturi de ardere mai scăzute. Sunt mai puţin potrivite pentru încăperile umede. În afara fliselor din argilă. Podelele din scânduri se fac mai ales din lemn de conifere molid. Nu este potrivită dacă tavanul este din grinzi de lemn. Şistul şi granitul sunt pietre eruptive. Trebuie să fiu ceva mai exact aici. au o durată de viaţă lungă şi acumulează bine căldura. Câţiva fulgi de săpun în puţină apă şi şters cu o cârpă înmuiată în această soluţie este suficient pentru o întreţinere curentă. Cele mai importante materiale pentru podele sunt: o piatra o lemnul o textilele o materialele sintetice o linoleumul o pluta Piatra oferă avantajul rezistenţei la deformare. este rezistentă la apă şi frecare.este necesar un tratament intens: curăţire. însă în cazul în care sunt foarte murdare . Se poate însă folosi şi stejarul. deoarece . cel mai des venim în contact cu podeaua. În cazul pietrei naturale. trebuie să se prefere piatra de calcar (marmura. etc). are o bună comportare la căldură. asigură un climat pozitiv în încăpere şi creează o atmosferă plăcută. Cotto asigură o suprafaţă bună calitativ şi ecologic. O excepţie în cazul fliselor o reprezintă flisa italiană Cotto. vibraţiile şi comportarea electrostatică. deoarece necesită o tehnică de montare şi un tratament al suprafeţei care nu se compară cu cel al fliselor normale) nu sunt uşor de întreţinut. Numai pentru încăperile cu umiditate ridicată (baie) aceste flise nu sunt adecvate. Scândurile din lemn pot fi folosite numai la 27 . când capătă o glazură transparentă. de unde şi impresia de căldură. trepte. se de secole folosesc podelele din lemn. Sunt recomandate şi în cazul alergiilor. jura sau dolomita). căci nu prezintă o încărcătură electrostatică. Plăcile glazurate se obţin la 1200oC. travertin. un produs secundar obţinut la fabricarea aluminiului. se datorează unei suprafeţe reci a podelii. caldă. Plăcile de ceramică sunt un amestec de cuarţ.când calci pe ea. ca de exemplu alergiile. Se deosebesc: scânduri de lemn. Au o mai bună capacitate de absorbţie. holuri. Ocazional se foloseşte şi şlamul roşu (radioactivitate ridicată).

Cercetările au arătat că în cazul atingerii cu piciorul a unei podele din ciment are loc o răcire de mai mult de 10 C. Lăcuirea trebuie făcută numai dacă podeaua este foarte solicitată. trebuie raşchetat de mai multe ori. Problematic este materialul portant (formaldehida. sub formă de parchet mozaic (se face un mozaic din lamele grose de 8 mm) şi parchetul finisat (parchet industrial din plăci presate şi lamele din lemn. Înainte de a folosi una sau cealaltă metodă. Se strâng cu şuruburi sau cuie.8 cm grosime (stejar. Dacă totuşi doriţi să lăcuiţi parchetul. -Podelele din lemn sunt greu inflamabile. stejar. datorită structurii sale poroase. cum sunt mahonul. degajă vapori toxici. precum şi modul de aplicare. folosit pentru o impregnare în profunzime. missandra. trebuie menţionate încă o dată avantajele pe care le prezintă: -Are o conductibilitate termică redusă. În mod normal. Ca alternativă se oferă un tratament cu ulei dur (= ulei de in fiert). Pavajul din lemn Se compune din ştorţuri de lemn de 6 . cu ulei terpentin balsam. Este lemnul pardoseala ideală? Ca materie primă biologică naturală. larice). dacă nu e vorba de un lac din răşină naturală. podelele din lemn degajă rar gaze toxice. Cea mai potrivită este totuşi o impregnare cu ulei de răşini naturale şi ceară de albine. evitaţi să folosiţi prea multă apă. Se refac cu ceara doar porţiunile care impun acest lucru. care trebuie aplicate pe o suprafaţă masivă (beton sau cărămidă). Avantajul unui pavaj de lemn constă în faptul că este foarte durabil şi poate fi des raşchetat. Curăţirea Podelele din lemn se curăţă foarte bine. podeaua din lemn capătă o suprafaţă frumoasă şi o durabilitate pe care lustruirea nu i-o poate da. Tratamentul aplicat podelelor din lemn Există două procedee. Dacă vreţi să le ştergeţi cu apă. Pentru a fi siguri de o calitate a podelei din lemn. În caz de incendiu. Dat apoi cu ceară de albine. Se folosesc cu preponderenţă lemnele dure: paltin.tavanele masive (tavanele din cărămidă) sau la tavanele din grinzi de lemn. Este uneori suficient să se aspire de praf. În comerţ parchetul se găseşte sub formă de plăcuţe. în cazul unei podele din lemn doar 2 C. dintr-un lemn tare. -Are o bună capacitate de resorbţie şi absorbţie şi contribuie astfel la un excelent climat în încăpere. -Are o mare capacitate de difuzare a vaporilor. iar asta dacă nu sunt acoperite sau lipite cu lacuri chimice sau cu materiale sintetice. trebuie să folosiţi lacuri din răşini naturale sau lacuri acril fabricate pe bază de apă. frasin sau lemne tropicale. nu are sens să fie lăcuit. Rezultă astfel un amestec din firnis de ulei de in de 50 %. deoarece ceara arnauba (frunze ale unui palmier brazilian) este mai dură decât ceara de albine. lemnul este şi astăzi optim. Numai dacă se prelucrează sau se foloseşte greşit este o alegere proastă. gata şlefuite). Parchetul Podelele cu parchet se pot folosi în toată zona locuibilă din casă. şi anume lăcuirea şi impregnarea cu ceară. isocianaţii!). lemnul este permeabil la vaporii de apă şi se foloseşte pentru reglarea umidităţii din încăpere. Deoarece. se folosesc scânduri date la rindea pe o parte (de la 22 mm) cu caneluri şi pene. Modalitatea clasică este aplicarea scândurilor pe o construcţie din lemn în care se introduc materiale izolante pentru a se obţine o mai bună izolare termică şi pentru a creşte protecţia fonică. În afară de aceasta. Foarte bună este ceara Carnauba amestecată cu ceară de albine. paltin. o o 28 . o astfel de podea se încarcă electrostatic şi.

Avantajele sale constau în rezistenţa ridicată la frecare. în caz de incendiu nu degajă gaze toxice. Este uşor de întreţinut: se aspiră de praf şi se şterge cu o cârpă umezită.preţ. răşină naturală. nu degajă substanţe otrăvitoare. iar pentru această operaţie există paste de lipit biologice. În măsura în care nu sunt impregnate cu substanţe chimice. Datorită rezistenţei sale foarte ridicate la uzură. lână) nu au pe dos nici un fel de strat protector. O serie de covoare din fibre naturale (cocos. de regulă. precum şi comportarea sa antistatică. Din punct de vedere ecologic şi al prevenirii bolilor. La toate inserţiile textile trebuie avut grijă ca stratul protector de pe dos să fie din material natural (latex natural sau ţesătură de iută) şi nu latex sintetic sau spumant compact. -Strălucirea sa naturală şi multitudinea formelor şi tipurilor permit o configuraţie variabilă şi omogenă a încăperii. Părţile negative constau în încărcarea electrostatică ridicată (în special la inserţiile sintetice). gazificarea emolienţilor. dralon. sunt acoperite pe dos cu spumant sintetic sau cauciuc sintetic. De recomandat sunt inserţiile care se fac din materiale vegetale sau animale. Linoleumul Linoleumul este o inserţie pentru podele obţinută artificial din materii prime naturale (ulei de cânepă. nu au radioactivitate. perlon. În afară de aceasta nu se poate pune în încăperile umede (baie). cu pastă de lipit pe bază de răşini sintetice care au un procent ridicat de solvent şi degajă gaze toxice. Linoleumul se lipeşte. linoleumul ţine relativ rece la picioare. Aceste podele se pun. mai ales covoarele din cocos şi sisal au o rezistenţă foarte mare şi sunt potrivite pentru tot spaţiul de locuit. coloranţi naturali. au o foarte redusă încărcare statică şi sunt rezistente la frecare. Producerea de PVC. Cauciucul sintetic se compune dintr-un amestec de stirolbutani-latex care este dăunător sănătăţii. Şi covoarele din paie prezintă o rezistenţă scăzută la frecare. -O podea din lemn este şi astăzi o soluţie optimă pentru raportul randament . ormaldehidei şi a altor reziduuri chimice (din nou în cazul fibrelor sintetice). bune posibilităţi de curăţire. Din punct de vedere ecologic este o inserţie ideală. fabricat 100 % din materii prime naturale. astfel de inserţii nu se recomandă. la fel ca toate celelalte inserţii din material sintetic. Singurul dezavantaj: în comparaţie cu lemnul şi covoarele naturale. iar pe de altă parte se obţine o suficientă conductibilitate pentru a împiedica încărcarea electrostatică. În cazul fibrelor animale se prelucrează mai ales lâna de oaie şi de capră. nu au radioactivitate. deoarece PVC -ul este dăunător sănătăţii şi mediului înconjurător. ţesătură de iută). În felul acesta se obţine o reducere a pericolului unui accident electric. o bună difuzie a vaporilor. lâna nu are rezistenţă mare la frecare şi este potrivită numai pentru camerele de dormit. premiza fiind că ele nu sunt impregnate cu fungicide. încarcă foarte mult atmosfera cu substanţe toxice. atât la fabricare şi utilizare. este potrivit pentru aproape toate încăperile. Inserţiile PVC se încarcă foarte puternic electrostatic. Inserţiile sintetice (nylon. Inserţiile de textile Inserţiile din textile (podele gen covoraşe) oferă o căldură deosebită încăperii.-Are un bun efect izolator. făină de lemn. Inserţiile din material sintetic Este vorba de cele mai multe ori de inserţii PVC care se compun până la 55 % din emolienţi şi solvenţi. are o bună comportare la vibraţii. iritaţii ale căilor respiratorii şi ale ochilor. Sisalul are dezavantajul sensibilităţii la petele de grăsime. În caz de incendiu se degajă numeroase gaze toxice. eulanizarea pentru a acţiona preventiv împotriva bacteriilor. În cazul spumantului sintetic este vorba de un emolient poliuretanic care poate duce la alergii. În afară de aceasta. 29 . au totuşi o mare încărcătură electrostatică şi nu sunt nici higroscopice. cât şi la degrevare. precum şi o bună izolare fonică. trevira sau diolen) nu degajă substanţe toxice. La fibrele vegetale.

o La aplicarea pe tavan din grinzi de lemn trebuie o atenţie deosebită ca materialul să fie suficient pentru a se obţine protecţia fonică dorită. Podelele din materiale textile Covoarele sunt locul preferat de adăpostire al bacililor şi bacteriilor. se folosesc cele care prezintă pe partea posterioară şliţuri frezate. Inserţiile de plută sunt universal folosite (datorită faptului că ţine cald la picioare se foloseşte mai ales pentru camera de joacă a copiilor şi pentru dormitoarele copiilor. pentru a evita transmiterea zgomotelor. Din păcate. O reîmpădurire a ţărilor mediteraniene cu stejari ar fi mare ajutor. De evitat covoarele sintetice din poliamide. Tratarea suprafeţei se face ca la lemn. căci ar reduce fenomenele ca eroziune. deficitul de apă şi incendii ale pădurilor. praful nu se înlătură complet. Fixarea se face cu o pastă biologică pentru lipit plută. -Preferaţi linoleumul brut. poliesteri şi polipropilen. atenuează zgomotele şi este un bun izolant termic. Pluta -Atenţie la plăcile de plută amestecate cu răşini sintetice şi acoperite cu PVC. bucătărie). o Dacă doriţi să trataţi singur parchetul. pluta se găseşte numai în zona Mării Mediterane. problema este aceeaşi. Nu se potriveşte însă la o podea cu elemenţi de căldură încorporaţi. Lemnul o În cazul scândurilor de lemn. netratat. În cazul fibrelor sintetice. se lasă linoleumul să ajungă la temperatura camerei. -Aveţi grijă când cumpăraţi linoleumul să conţină 100 % linoleum. -Ca adezivi. lăcuit din fabrică. alegeţi un parchet nelăcuit. o Se folosesc lemne indigene. Podeaua nu trebuie neapărat prinsă cu şuruburi sau cuie de grinzi. se folosesc aceiaşi ca la linoleum. Este elastică. Într-un gram de praf din casă există până la 10. care se obţine din coajă de stejar. etanşă la apă. poliacrili. deoarece stejarul de plută este un copac dintr-o zonă cu o vegetaţie specifică. camerele în care lucraţi.Pluta Pluta este un produs pur natural. Deoarece aspirarea normală a prafului nu ajută prea mult. -Pentru curăţire este suficientă apa călduţă amestecată cu fulgi de săpun neutru. transformarea în stepă. 30 . Linoleumul -Fixaţi linoleumul pe o suprafaţă absolut uscată şi netedă. Nu se poate vorbi totuşi de o monocultură. -Preferaţi un adeziv pe bază de răşini naturale sau adezivi care nu conţin solvenţi şi formaldehide. Lăsaţi plăcile de plută în încăpere câteva zile înainte de a le monta. o În cazul parchetului gata pregătit. în special la PVC. Căile de transport sunt deci lungi şi limitează stocurile. -Pluta se poate aşeza după propria imaginaţie. făcând astfel posibilă . Întreţinerea este foarte uşoară: Se poate sau aspira de praf sau şterge cu o cârpă uşor umezită în apă. De aceea. Şi aici se pune problema substanţelor sintetice toxice. Sunt necesare aspiratoare cu filtre de apă..000 larve. preferaţi-l pe cel lăcuit cu un lac pe o bază de apă.prelucrarea lemnului. căci există şi sortimente care sunt amestecate cu răşini sintetice. pentru a le aduce la aceeaşi temperatură şi umiditate. grinzile de lemn se aplică pe cele de separare (pâslă). Mai bine renunţaţi la ele. -Înainte de aplicare.

grosimea acestuia era foarte mică (înainte nu prea exista izolaţie) şi o mansardă relativ bine aerisită era un garant al faptului că primele deteriorări se localizau la acoperiş. Înainte. butanolul. -Se curăţă fără probleme cu apă călduţă şi săpun. ameţeală şi oboseală. Este cazul mai ales al poliuretanului şi răşinii epoxi care conţin substanţe toxice sau degajă substanţe toxice. plută şi parchet. moleşeală. care înainte nu existau. fabricaţi pe bază de răşini naturale sau sintetice. Nu ridică probleme în măsura în care nu sunt amestecate cu substanţe sintetice sau anihilatori pentru apariţia ciupercilor (mai ales pentru tapetele grele din material sintetic). fiecare metru pătrat trebuie folosit sau. iar în al doilea rând. iritaţii. Totuşi această modă a atras după sine o serie de probleme. vomă. o bună aerisire însemna o uscare rapidă în caz că exista umiditate. Sunt potriviţi pentru hârtie. benzi de lipit şi adezivi pentru construcţii. -Adezivii care conţin solvenţi au. din motive de costuri. Se folosesc mai ales pentru podele din PVC. Abia în ultimii 25 de ani s-a început construirea unor astfel de spaţii de locuit. 31 . Printre solvenţi se numără toluolul. Un acoperiş trebuie să protejeze de zăpadă. lemn. arşiţă. folie) şi o masă adezivă (cauciuc natural sau răşină sintetică). frig şi zgomot. utilizând procedeul patului subţire. Un astfel de tratament conferă plutei proprietăţi naturale şi pozitive. Înainte. dacă vreţi. încât insectele dăunătoare nu aveau nici o şansă de supravieţuire. -Adezivii de dispersie. casele nu se construiau cu mansarde. linoleum. Acoperişul Acoperişul este partea casei cea mai expusă la intemperii. la construirea tradiţională a acoperişului. solvenţi toxici (până la 70 %). -Benzile de lipit se compun dintr-un material portant (hârtie. -Adezivii pentru construcţii se folosesc pentru fixarea fliselor sau a plăcilor din ceramică. deoarece umiditatea aerului rămânea permanent scăzută şi vara lemnul se înfierbânta atât de tare. Printre solvenţii care ridică mai puţine probleme se numără etanolul. textile. linoleum. xylolul şi metanolul. trebuie să fie perfect adaptat casei. Inspirarea acestor substanţe toxice poate cauza dureri de cap. Aceste mortare adezive conţin o întreagă serie de fondanţi sintetici pentru a li se îmbunătăţi proprietăţile. ploaie. -Adezivii pentru tapet se compun cu preponderenţă din celuloză pe bază de metil şi un întăritor. -Adezivii de reacţie se întăresc printr-o reacţie chimică a componentelor lor. deoarece. trebuie să se aplice pe o suprafaţă netedă şi tare. Drept conservant se foloseşte mai ales formaldehida.-Ca şi linoleumul. adezivi de dispersie. plută şi ceramică) se folosesc mai ales adezivi fără solvenţi. linoleum şi covoare. uleiul de eucalipt sau uleiul de lămâi care sunt conţinuţi în adezivii din răşini naturale. -Adezivii de contact sunt un amestec din răşini sintetice şi cauciuc sintetic care se descompun cu ajutorul solvenţilor. precum şi răşini sintetice sau naturale. temperaturile ridicate în timpul verii şi temperaturile foarte scăzute iarna dădeau şarpantei o anumită protecţie a lemnului. adezivi de reacţie. adezivi de contact. -O podea din plută se grunduieşte şi se ceruieşte ca şi cea din lemn. iar ceara îi oferă o nouă strălucire. pentru că este "mai şic" să locuieşti sub acoperiş. conţin îndeosebi apă şi cantităţi reduse de alcool. Drept conservant conţin mai ales formaldehidă. În afară de aceasta. mai ales. Adezivii -Pentru lipirea inserţiilor de podea (lemn. În afară de aceasta.

deoarece acoperişul nu este protejat împotriva ploii şi vântului. Izolaţia termică deasupra căpriorilor În acest caz elementele de izolare se pun în exteior. Umiditatea izolaţiei acoperişului reduce considerabil capacitatea de izolare. Dacă nu se construieşte cu mansardă. de cele mai multe ori din cofraj de lemn pe căpriori. se deosebesc acoperişurile friguroase şi cele călduroase. Protecţia împotriva căldurii creşte. o bună aerisire şi. la fel ca peretele exterior din două straturi. izolaţia termică se află pe partea călduroasă. cocosul. Cu o astfel de construcţie simplă. există problema etanşeităţii la vânt. Materialul izolator se pune cât mai etanş. ceea ce dă un efect plăcut pentru locuitorii casei. cât şi în cazul unei case deja ridicate. dacă se vrea să se evite condensul. elementele de izolare se pot pune între sau deasupra căpriorilor. apoi şipci şi pe acestea acoperişul. cum sunt fibrele minerale. Structura şi materialele pentru izolaţie se aleg la fel ca la izolaţia dintre căpriori. plăci uşoare din lână de lemn cu tencuială şi apoi tapet sau plăci din fibră de lemn. Materialele izolatoare sintetice. iar pagubele apar ceva mai târziu. se comportă altfel. Avantajele acestei metode de izolare sunt simple: rezultă un strat izolator complet. pâslă de sticlă sau minerală. Materialele izolatoare naturale. condensul putându-se astfel usca. iar în spaţiul interior al acoperişului rămân căpriorii şi cofrajul de lemn. deasupra hârtie bituminată sau o folie de material sintetic. plăci de plută sau celuloză sau perlită). Aici se impune o lucrare rapidă. precisă. Dezavantajul constă în aceea că dimensiunea interioară se reduce. plăci de stiropol.Astăzi. În afară de aceasta trebuie să se aibă în vedere că între izolaţie şi acoperiş trebuie să existe un spaţiu de aerisire de aproximativ 6 cm. şist) şi izolaţia termică o fantă de aer. Acoperişul cald are mai multe straturi fără aerisire. caz în care se reduce efectultampon al mansardei. Dacă se izolează între căpriori. Pe lângă aceasta. Izolaţia sub căpriori Acest tip de izolaţie se alege numai când căpriorii nu sunt prea înalţi. În principiu. deci. În funcţie de dorinţă. iar aceasta se întâmplă de cele mai multe ori la partea rece a izolaţiei termice. atunci este suficient să se acopere podul casei cu un strat izolator (plăci din fibră de lemn. deoarece hârtia bituminată este etanşă la vapori. pentru a se evita pierderile de căldură. podul casei oferă o bună zonă-tampon. Acoperişul rece are. economiile de energie impun măsuri drastice privind izolarea. acoperită pe o parte cu aluminiu. această umiditate condensează. între învelişul acoperişului (cărămidă. scânduri. o durabilitate mare fără deteriorări însemnate. deoarece aerul cald din încăpere poate condensa în izolaţia termică. Pe lângă aceasta. În 32 . Acoperirea pe partea interioară are loc sau cu scânduri sau cu plăci heraklith. aerisirea se reduce şi ea. ceea ce este nefavorabil. Dezavantajul acestei structuri clasice constă în izolarea defectuoasă. atunci imediat sub învelişul acoperişului este nevoie de o izolare destul de scumpă. celuloza sau plăcile din fibră de lemn. De aceea. materialele pentru izolaţia termică uzuale (fibrele minerale) se acoperă cu aluminiu. Se pun încă multe întrebări despre calitatea ecologică şi biologică a materialelor. resturile de plută sau isofloc (fulgi de celuloză) Se recomandă: plăci din spumă tare. este necesar să se lucreze cât mai corect. Ca material izolant se folosesc: plăcile de plută. care apoi se tencuiesc. trebuie aerisit cofrajul sau nu trebuie să mai apară vapori în partea interioară. stiroporul sau materialele spumante. Pentru partea dinspre interior se aleg: plăci din carton ghipsat. De aceea. pe învelişul acoperişului. Dacă vă hotărâţi totuşi pentru construirea unei mansarde. în timp ce primele două variante pot fi folosite atât la începutul construirii casei. La răcire. cum sunt pluta. pentru a se obţine o izolaţie acustică completă. Astăzi se mai foloseşte structura clasică de acoperiş. căci elementele de blocare a vaporilor şi foliile vin în contradicţie cu difuzia vaporilor şi higroscopicitatea. au avantajul că pot capta umiditatea şi se reduce foarte puţin capacitatea lor de izolare acustică. plăcile de lână de lemn. Acest tip de izolaţie este posibil doar la începutul construirii casei.

Se recomandă: . trebuie să se renunţe la ele. .Elementele de blocare a vaporilor (cartonul. Cu toate că nu au devenit o tradiţie. poliuretanul) sunt vizibil mai ieftine în comparaţie cu acestea. . Pentru încăperi se asigură vara o protecţie împotriva razelor prea fierbinţi ale soarelui.şindrilele bituminoase: material etanş la vapori. Riscul care apare de la aceste materiale izolatoare nu este foarte mare la montarea deasupra căpriorilor. ci trebuie tratate şi când se aruncă (degrevare). În ce priveşte canalizarea. Sunt difuzabile. Ele au. este bine să se folosească o placă din fibre de lemn bituminată pentru o bună etanşare la vânt şi umiditate.tabla: aici trebuie evitată acoperirea cu aluminiu. plăcile din resturi de cocos şi din argilă expandată) trebuie să întrunească toate calităţile impuse de izolaţie. şindrile din lemn şi cu paie. acoperişurile se fac din şist sau din cărămidă. la noi în Luxemburg. Revenind la tradiţie. o bună izolare termică şi o bună acumulare de căldură. Şindrilele din lemn se fac din larice. fabricarea şi degrevarea de ele sunt însă foarte grave pentru mediul înconjurător.1. acoperişurile din şindrilă şi paie sunt totuşi o alternativă ecologică. Deşi materialele sintetice pentru izolaţie (polistirolul. Aceste materiale au o etanşeitate ridicată. Materialele pentru acoperire La alegerea materialului de acoperire se pune întrebarea: îndeplineşte materialul cerinţele construcţiei biologice? Cel mai frecvent şi mai folosit material pentru acoperire sunt cărămizile din argilă care există în multe forme şi variante. În cazul în care se hotărăşte pentru cupru (acesta are o viabilitate mai mare decât zincul). Se obţin totodată valori bune pentru protecţia fonică şi acumularea de căldură. astăzi se folosesc burlane pentru ploaie din zinc. . depinde atât de gustul proprietarului casei. uşor de întreţinut şi au o viabilitate ridicată. ieftin. Oricum. cupru sau. un acoperiş cu streaşină asigură protecţia la intemperii a pereţilor exteriori. la fel ca şi cărămida pentru zidărie. 33 . foliile sintetice) sunt dăunătoare mediului ambiant nu numai la fabricare. pin sau lemn roşu de cedru. Aşadar. . asta este problemă de gust. . ca de exemplu. trebuie să se gândească şi la preţul ridicat al acestuia. acoperişurile s-au acoperit şi se acoperă cu şist natural. În cazul acoperişului din paie. nici celor biologice. Costurile sunt mult mai mari decât la celelalte două metode de izolare. Iar în afară de aceasta. Un acoperiş din paie prezintă o bună izolare termică. . proprietăţi excelente. o bună penetrare a vaporilor şi. Sigur. Un constructor cu orientări ecologice renunţă la sistemul PVC. . din păcate. în mănunchiuri groase de 30 40 cm şi lungi de 1 . plăcile din lână de lemn. este necesară şi o asigurare destul de costisitoare de protecţie împotriva incendiilor.Dacă acoperişul se face cu streaşină sau nu.plăcile ondulate: se fabrică adeseori dintr-un amestec de azbest şi ciment. Izolaţia de deasupra acoperişului reduce numeroasele racorduri necesare căpriorilor şi garantează o valoare k constantă. un preţ "mândru". transparente etc.Materialele naturale (celuloza. plăcile din fibră de lemn. cocosul. care poate duce la creşterea substanţelor toxice în aerul din încăpere.cărămizile din beton care au aceleaşi dezavantaje ca şi betonul. Deoarece şistul obţinut din minele Marteling este scump. cele mai multe firme constructoare se opresc la şistul spaniol.final. Sunt etanşe la apă. adică nu sunt neapărat dăunătoare sănătăţii. Importantă este şi forma acoperişului şi modul cum se armonizează cu restul casei. se foloseşte stuful şi paiele de secară.La structura acoperişului se preferă sistemele difuzabile la care se garantează un bun climat în încăpere. care nu corespunde nici criteriilor ecologice. din PVC -ul tare. câr şi de stilul de lucru al arhitectului. Se mai pune problema acoperirii cu şist.5 m. datorită preţului redus. uşilor şi ferestrelor.

curăţată şi evaporată lent.Apa de ploaie este captată.Un acoperiş verde înseamnă costuri mai mari.În oraşe opreşte arşiţa verii.Acoperişul din iarbă Un acoperiş cu iarbă este un element suplimentar al construcţiei ecologice. . trebuie să se izoleze suplimentar din interior. deoarece filtrează impurităţile. în măsura în care este posibil . intrarea principală şi 34 .Nu contribuie la izolarea termică a unei case. Dezavantaje: .Mărimea ferestrei nu trebuie să depăşească o treime din mărimea camerei . . . Dacă un perete din cărămidă gros de 36. Din punct de vedere ecologic. chiar când luminozitatea în exterior este redusă . sticla normală izolatoare reduce intensitatea luminii cu 20 % . Un astfel de acoperiş se face numai de către un specialist. pentru peretele dinspre sud. intrarea garajului . ferestrele costă dublu în comparaţie cu zidăria şi atenuează mult mai puţin căldura şi zgomotul. Cu cât mai mare este vitrificarea (de exemplu valoarea k = 0.Acoperişurile "verzi" de astăzi se fac exclusiv cu folie sintetică (se foloseşte îndeosebi PVC). Ele protejează interiorul de influenţele exteriorului şi ale mediului înconjurător şi asigură lumina şi aerisirea naturală în casă .În interiorul casei clima este plăcută. fiind în acelaşi timp şi un element arhitectonic.6 W/m2K . păsările şi plantele au un loc al lor. . . Dacă se doreşte o protecţie termică ridicată.5 cm obţine uşor o valoare k de 0. Aici trebuie spuse câteva cuvinte despre avantaje şi dezavantaje. un astfel de acoperiş reduce oscilaţiile mari de temperatură.7) . fireşte . aceste acoperişuri se fac în oraşe şi în zone industriale. . Când alegeţi sticla. sticla de protecţie împotriva căldurii cu 25 până la 35 %. . sticla reuşeşte să obţină doar o valoare de 3 W/m2K. Avantaje: .Se măreşte protecţia împotriva zgomotelor.Insectele. De aceea . Din experienţă se ştie că lumina te face să te bucuri de viaţă . Ferestrele şi uşile Ferestrele Ferestrele reprezintă legătura între interior şi exterior. Generalităţi In ceea ce priveşte fabricarea .Omul este fiul soarelui. . . cu atât mai mare poate fi suprafaţa ferestrei la faţada dinspre sud . .Pentru ca pierderile de căldură să fie cât mai mici posibil. deoarece tehnica trebuie bine stăpânită. încât în cameră să fie suficientă lumină. procentul de geamuri la o clădire trebuie să fie cuprins între 10 şi 20 % Acest lucru nu este valabil . Nu s-a ajuns încă la o concluzie dacă se poate recomanda şI la ţară sau nu. pe când întunericul acţionează deprimant şi obositor asupra omului.Aerul este mai curat. trebuie să ţineţi seama de acest lucru . când energia solară trebuie folosită pasiv.Mărimea ferestrei trebuie totuşi astfel calculată.Este important tipul de sticlă . De aceea se impune să se orienteze casa spre soare. Când se face planul casei şi se aleg materialele trebuie avute în vedere următoarele puncte : . Totodată.

Montarea ferestrelor se face astăzi în mod normal cu ajutorul unei spume speciale (spumă pe bază de poliuretan). Există şi spume care renunţă la gazele FCKW şi care se aplică prin simpla apăsare cu mâna. izocianat toxic. cu sticlă izolatoare exterioară. . Acest strat reflectă căldura din cameră. Se înţelege de la sine că în cazul bilanţului energiei nu se ia în considerare numai fereastra. Este falsificat atât spectrul luminii. în timp ce camerele să aibă cât mai multe ferestre şi să fie îndreptate spre sud . este interesant de ştiut că sticla normală lasă să pătrundă numai până la 3 % din razele ultraviolete în casă . jaluzelele trebuie astfel realizate şi izolate. Geamurile noi triple de izolare ating o valoare de 0. atunci când priveşti prin ea . Ferestrele orientate spre sud pot avea şi geam din sticlă izolatoare normală. Ferestrele îndreptate spre sud recuperează mai multă energie solară decât căldura degajată în exterior. stă la locul lui de muncă zi de zi . cu atât mai bună este protecţia împotriva zgomotelor. însă sunt mai compacte şi oferă o mai mare protecţie la căldură şI zgomote. 35 . cât şi gaze cunoscute ca "ucigaşi" ai ozonului (FCKW). Cu cât mai mare este geamul. din cauza razelor ultraviolete care acţionează biologic. sticla de cuarţ . obiectele aflate în spatele unor astfel de ferestre îngălbenesc . acela trebuie să ocolească acasă . în timp. în comparaţie cu cele de până acum. O fereastră simplă protejează greu împotriva zgomotelor. dimpotrivă până la 92 %. Nu este chiar aşa. Cine nu poate sau nu vrea să renunţe la spumă .7 W/m K.0001 mm pe partea interioară a geamului. dar într-o mai mică măsură. reglează creşterea . lumina ultravioletă. trebuie să aibă în vedere o bună aerisire . . omoară bacteriile . Cine . Trebuie avut în vedere că. geamurile neacoperite triple. intensifică respiraţia şi alimentarea cu oxigen . Ferestrele k-super considerate neutre trebuie să dea impresia că. Sunt mai scumpe şi nu orice fabricant de sticlă le poate oferi. De aceea. Aceasta. Aceste materiale de construcţie nu sunt însă acceptate din punct de vedere ecologic. ceea ce corespunde unui perete de cărămidă gros de 35.).. culorile nu se modifică. Rosturile dintre perete şi fereastră pot fi astupate sau cu lână de cocos sau cu talaş (lână de lemn) . încât energia câştigată datorită lor să nu se piardă din nou. Un geam care protejează împotriva căldurii se amortizează după aproximativ 12 . deoarece reducerea pierderilor de căldură se poate datora şi jaluzelelor şi obloanelor.5 cm. Aceasta conţine atât formaldehidă. Abia în ultimii 20 de ani ferestrele s-au făcut şi din alte materiale. în spatele geamurilor protectoare expus luminii solare . deoarece acestea prezintă o mai mare penetrare a razelor decât geamurile de protecţie împotriva căldurii. Oricum. datorită inserţiei şi a stratului subţire de argint de 0. se izolează cu plăci de plută sau plăci din lână de lemn.Dacă se doreşte să existe cât mai puţin zgomot . De aceea. cât şi. Obloanele păstrează căldura dacă se prind de cadrul ferestrei fără găuri. se oferă ca soluţie ferestrele tip vechi. . parţial. timp de opt ore .Aşa numita sticlă pentru protejarea împotriva căldurii asigură o valoare k de 1. trebuie folosite ferestre duble..Este şi cazul unei sticle izolatoare normale . unele ferestre dinspre partea de sud trebuie echipate cu geamuri prin care să pătrundă razele UV.clădirile auxiliare trebuie îndreptate spre nord . iar în interior sticlă simplă. 2 Construcţii şi materiale Ferestrele de astăzi nu mai sunt. lemnul a fost singurul material din care se făceau ferestrele.3 W/m2K. Secole la rând. cum este oţelul. să poarte mănuşi şi o mască de protecţie. Dacă totuşi doriţi o astfel de protecţie. deci .Deoarece se ştie că lumina ultravioletă acţionează biologic asupra omului (formarea vitaminei D . mai ales când casa se află în zone cu circulaţie intensă. iar aici să existe cât mai puţine ferestre posibil . Dar nici ferestrele duble standard cu vitrificare izolatoare nu asigură o protecţie optimă împotriva vibraţiilor. aluminiul şi materialele sintetice. .15 ani. tot atât de frumoase. iar ferestrele sunt fixate cu ajutorul pinioanelor.

lăsând geamul uşor crăpat şi având ferestre din lemn. Şi ramele uşilor trebuie să fie din lemn. normale din lemn. la ferestre şi uşi şi pentru a da un aspect mai plăcut încăperilor (sticlă.3 ori. întăritor. Uşile pot fi făcute din lemn de pin sau molid (cel mai bine ar fi din scânduri cu caneluri şi pene.curentul. în cazul încăperilor auxiliare. precum şi zidăria din beton şi uşile acoperite cu material sintetic nu lasă camerele . pentru a evita . În comerţ există mase de etanşare pe bază de silicon. Se poate renunţa la primer. trebuie să se renunţe la uşile din materiale sintetice (mai ales cele din PVC. polisulfide. deoarece adeseori poate înlocui o fereastră. Acestea au un conţinut ridicat de solvenţi şi conţin în plus şi isocianat toxic. Este de preferat lemnul masiv şi nu plăcile prefabricate furniruite. Lemnul oferă întotdeauna un anumit schimb de aer. Ca dezavantaje se poate vorbi despre formarea condensului. deoarece masele de etanşare siliconice conţin adesea primer. Totuşi. fără solvenţi. deoarece costă o treime din costul celor gata făcute. rezistenţa redusă a vopselii şi absenţa unei rezistenţe la zgârieturi. ceramică. Bine este să se folosească sticla. groase de 30 mm). Există ferestre sau din PVC sau din poliuretan. datorită impermeabilităţii absolute a aerului. Mase şi benzi pentru etanşare Se folosesc pentru a etanşa rosturile. din motive ecologice şi de sănătate. aluminiu sau plăci din resturi de lemn presat. Acestea au şi ele anumite neetanşeităţi.de gata.Ferestrele din aluminiu sunt respinse din cauza. Ferestrele din aluminiu şi materiale sintetice. Mai ales materialele pentru etanşare care au două componente pot declanşa reacţii alergice şi pot duce la iritarea pielii. De preferat sunt masele de etanşare pe bază de cauciuc natural. sunt reci şi ridică problema formării condensului în zona ramelor. căci o alimentare suficientă cu aer proaspăt trebuie să aibă loc. Ca şi în cazul ferestrelor. iar pe de altă parte. În exterior se preferă mase pe bază de cauciuc siliconic fără solvenţi. din cauza absolutei etanşeităţi care poate duce. Trebuie folosite numai în interior. Acest lucru ar fi posibil foarte uşor în cazul ferestrelor din lemn vechi. Ferestrele din aluminiu sau PVC de astăzi. Vara nu este nici o problemă să reuşeşti să îndeplineşti aceste condiţii cu ferestrele deschise. Nu sunt rezistente la intemperii şi au nevoie de mult timp pentru întărire. poliuretan şi poliacrili. de cele mai multe ori din material sintetic. deoarece sunt foarte durabile şi ieftine. Toate conţin un liant. asemenea unei instalaţii de climatizare. cine aeriseşte iarna de 3 ori într-o oră? Pe când. fungicide. Astfel.. Izolaţia termică a unei sticle speciale nu este mai proastă decât a unei construcţii masive. Uşile Uşile. avantajul că reglează clima din încăpere şi nu sunt tratate cu lacuri sintetice. În timp ce înainte uşile se făceau din lemn masiv. Prin dilatarea şi contractarea lemnului există fante mai mult sau mai puţin mari prin care poate pătrunde aerul proaspăt. astăzi se găsesc . fisurile. Uşile din aluminiu prezintă un bilanţ slab al energiei. Adeseori masele de etanşare au şi primer (substanţă pentru îmbunătăţirea aderenţei). aerul trebuie primenit de 2 . 36 . mai scumpe decât cele din poliuretan). neetanşe. PVC -ul reprezintă atât la fabricare. astfel încât este necesară o instalaţie de climatizare care nu este chiar cea mai bună soluţie. în cazul unei suprafeţe reci. Materia primă din care se fac este petrolul. îndeplinesc funcţii importante în casă: ele reprezintă legătura optimă între exterior şi interior. cum este pivniţa sau debaraua. cât şi la degrevare un pericol pentru mediul înconjurător. în comparaţie cu uşile furniruite. la formarea condensului.. la fel ca şi ferestrele. pe de o parte a consumului ridicat de energie la fabricare (de circa 100 de ori mai mult decât în cazul unei ferestre din lemn). emolienţi şi solvenţi. pervazele se pot face din oţel. Uşile din lemn masiv au. pe oră. lemn). asigură aerisirea şi constituie un element structural al casei. sunt înlocuite cu ferestrele moderne din lemn. Nici în cazul ferestrelor din material sintetic situaţia nu este mai bună.să respire. permanent în încăpere intră puţin aer proaspăt.

mobilier. ferestre -cedar roşu canadian: foarte bun pentru partea exterioară. scări -ulm: parchet. lemnul face excepţie.nu trebuie să uităm că există şi alternativa lemnului tratat chimic. Pitch-Pine. scări. atunci nu trebuie să îl trataţi cu lacuri. Acesta se foloseşte acolo unde riscul deteriorării este deosebit mare (băncile.Benzile de etanşare se compun mai ales din materiale sintetice toxice pentru mediul ambiant şi trebuie evitate. iar în felul acesta nu există nici umiditate. La ce pot fi folosite diferitele tipuri de lemn: -molid. ferestre (foarte bun pentru partea exterioară) -lemn de conifere americane (Douglasie. nici substanţe toxice. Protecţia lemnului începe cu folosirea tipurilor de lemn natural. mobilier -salcâm: garduri. căptuşeli. Tratarea suprafeţelor Protecţia lemnului Dacă ne referim la materialele de construcţie luate în ansamblu. uşi. încât este mai bine să existe rosturi pentru a se garanta un schimb de aer necesar vieţii. ieftină şi ecologică protecţie a lemnului este protecţia constructivă a lemnului. stejar. o căptuşeală triplă a tavanului de patru metri poate reduce în decurs de trei ore o concentraţie de formaldehidă de 1. deoarece în urma degrevării se reciclează bine -posibilităţi nelimitate de construcţie -viabilitate ridicată. stâlpii din balcoane. controlat şi progresiv conform unui plan sistematic. scări.1 ppm) -radiaţie radioactivă redusă -buna izolare termică -buna elasticitate (mai ales în cazul podelelor) -căldura ridicată a suprafeţei -penetrarea radiaţiilor cosmico-terestre -încărcătura electrostatică redusă -mirosul plăcut -probleme reduse legate de mediul ambiant. Protecţia pasivă a lemnului Cea mai bună. Dacă vreţi să vă bucuraţi din plin de proprietăţile lemnului. căci construcţia actuală a uşilor şi ferestrelor este suficient de etanşă. rezistent . în ciuda tuturor încercărilor industriei chimice de a dovedi contrarul şi de a propaga ideea elementului 37 . uşi. pin. mobilier. podele. leagănele. În afara avantajelor estetice. etc). glazuri şi răşini sintetice. este mai bine să ne orientăm către cel indigen): pin. larice: grinzi. Printre lemnele rezistente se numără (atâta vreme cât lemnele tropicale nu ajung la noi regulat. Red Pine): podele. nuc. mobilier -stejar: parchet. ferestre -paltin: parchet. salcâm. uşi şi lemn. larice. trebuie luate în calcul o multitudine de observaţii biologico-ecologice: -capacitatea ridicată de difuzie (asigură un schimb permanent de gaze şi aer) -higroscopicitatea ridicată (umiditatea lemnului este în echilibru cu umiditatea încăperii) -buna capacitate de adsorbţie (de exemplu. castan.2 ppm (= fumul de la 25 ţigări) la 0.

cât şi în cel neimpregnat. lemnul trebuie fie uscat. Protejarea lemnului a fost şi este puternic influenţată de industria chimică. Totuşi. uleiurile şi ceara pentru a înfrumuseţa lemnul şi al proteja de efectele exterioare. deoarece au apărut de prea mult timp. În cazul folosirii agenţilor de protejare a lemnului. Cât de redusă este eficienţa agentului de protejare a lemnului în interior. umiditatea lemnului trebuie ţinută cât mai scăzută posibil. atâta timp cât se foloseşte corect. Se folosesc plăci din oţel sau bare plate din fier. -Grinzile de lemn de sub podelele încăperilor umede. De aceea. este inutilă.106 original) -Se foloseşte lemn rezistent. sau punând o tablă. mai ales la lemnul întrebuinţat în partea exterioară. tavanul. apar ciuperci şi insecte dăunătoare. lemnul este un material de construcţie sănătos. cum sunt bucătăria şi baia. adâncimea de penetrare este prea redusă. Succesul lor constă în modul de utilizare şi efectul de protecţie foarte simplu. Camerele încălzite central coboară umiditatea lemnului sub 10 %. rezultă din faptul că. O . de regulă. turnate în beton. (v. deoarece se poate forma condens. glazurile. Trebuie atenţie. deoarece un constructor sau un arhitect rar omite să impregneze lemnul construcţiilor (şarpanta acoperişului. dezavantajele pentru om şi animal sunt mari. -Lemnul din aer liber nu trebuie să vină niciodată în contact direct cu solul (gardurile. Măsurile constructive luate acţionează mai ales împotriva apariţiei ciupercii şi a mucegaiului. Măsurile de protecţie constructive sunt: -Când se construieşte. iar în partea de dedesubt cu folie PE.sintetic de protecţie a lemnului. -În încăperile umede (baia) construcţiile din lemn trebuie bine protejate. -Şarpanta acoperişului trebuie să fie în permanenţă uscată şi aerisită (mai ales în cazul acoperişurilor închise) -Ferestrele trebuie înzidite şi nu prinse de faţadă. Deci. al doilea desen pag. -Grinzile de lemn care se înzidesc în exterior trebuie fixate pe hârtie gudronată prin care nu penetrează apa şi să fie bine aerisite. Prin natura sa. obloanele balconului). astfel încât apa să poată picura. trebuie reţinut că lemnul trebuie protejat împotriva deteriorărilor animale şi vegetale. deoarece. cum sunt lacurile.impregnare totală. iar insectele au nevoie însă de cel puţin 10 % pentru a supravieţui. -O streaşină suficient de mare a acoperişului înseamnă o bună protecţie la intemperii pentru faţade şi balcoane. deoarece acestea apar la o umiditate a lemnului de mai mare durată de peste 20 %. uşile şi scările) cu un agent de protecţie. trebuie protejate de umiditate cu flise. -Ştorţul se protejează întotdeauna de umezeală sau printr-o teşitură. deoarece toamna târziu sau iarna există pericolul apariţiei ciupercii. o deteriorare a lemnului în construcţiile noi apare extrem de rar. fundament de beton. iar ciupercilor le trebuie chiar de 20 % umiditate a lemnului. În cazul tratamentului suprafeţei se folosesc agenţi. iar cele mai multe zone afectate nu se mai tratează. Protejarea activă a lemnului Pentru o mai bună orientare trebuie să se facă deosebirea între protejarea lemnului şi tratamentul suprafeţei. În casele de astăzi (cu încălzire centrală. pivniţă uscată şi acoperiş plat) se întrevăd greu posibilităţi de extindere a deteriorării lemnului. atât în lemnul impregnat. Agentul folosit nu oferă o protecţie 100 %. care nu trebuie impregnat. 38 . ferestrele. deoarece construcţii cum sunt bisericile vechi de 800 de ani din Scandinavia demonstrează foarte bine că lemnul se poate păstra în timp şi fără agenţi de protejare.

Elementele uleioase se pot aplica pe lemnul uscat. Gândacii de mobilă preferă lemnul gata prelucrat. pigmenţi şi substanţe auxiliare şi se evaporă. Cele mai importante sunt: . ajung în atmosferă. . capacitatea de difuzie scade şi creşte încărcătura electrostatică. Se compun dintr-un element de modelare a peliculei şi un emolient care îl face elastic. ceea ce conduce la afecţiuni ecologice ale florei şi faunei mării. Ce elemente de protecţie a lemnului există pentru a impregna preventiv lemnul? Să repetăm încă o dată: Cea mai bună protecţie a lemnului constă în montarea lemnului uscat. . probleme ridică răşinile intetice (clorura de vinil.Conservanţi Pentru a proteja tencuiala şi lacul de microbi. Sunt vopselele naturale soluţia ideală? 39 . prelucrare şi degrevare. În cazul elementelor chimice de protecţie a lemnului se deosebesc preparate solubile în apă şi preparate uleioase. La fabricarea sa apar acizi foarte toxici. uleiuri şi ceară. Din punct de vedere biologic. Cele solubile în apă se compun din săruri care se dizolvă în apă. În lemnul uscat se găsesc doar carii (larvele se dezvoltă în timp de 2 ani). Pentru aceasta există la dispoziţie lacuri. cantităţile din Marea Nordului devenind tot mai mari.Protecţia pasivă a lemnului. foarte toxici Prin inspiraţie sau contact cu pielea. care nu se găseşte în lemnul vechi. acidul acril). . .Lianţii Ei asigură formarea unei pelicule şi o distribuţie a pigmenţilor. Trebuie ştiut faptul că sunt gândaci. Deosebit de cunoscut este pigmentul alb (mai cunoscut sub numele de oxid de titan).Pigmenţi şi coloranţi Ei dau lacurilor culoare. Aici se face diferenţierea între elementele naturale şi cele sintetice de tratate a suprafeţei lemnului. Se folosesc mai ales metalele grele care ajung prin aruncarea gunoiului în sol şi apă. Poate conţine hidrocarburanţi aromatici. în medie.Adeseori în preajma noastră există diverse insecte şi gândaci de lemn (carii). nu poate însă trăi la sub 10 % umiditatea lemnului.. La modelarea peliculei. din mai multe sute de diferite substanţe. Din păcate. ca aşa numita carie de casă. mizerie şi uzură) şi pentru a-i da un aspect decorativ. Insectele care iubesc lemnul (viespea lemnului şi gândacul de alburn) preferă lemnul de molid bolnav sau proaspăt tăiat. Un lac sintetic sau o glazură se compune. unde se descompun în produşi intermediari toxici care contribuie la omorârea pădurilor şi la formarea fumului. se foloseşte adesea (mai ales în cazul lacurilor de dispersie = lacuri pe bază de apă) conservanţi care nu au fost îndeajuns studiaţi privind urmările asupra sănătăţii omului. isocianaţii.Substanţele auxiliare Şi ele pot ridica probleme. căci adesea conţin substanţe asupra cărora există îndoieli. Tratarea suprafeţei lemnului Suprafaţa lemnului se tratează pentru a-l proteja de efectele exterioare (umiditate. Toxinele puternice PCP şi formaldehida nu ar mai trebui astăzi folosite. cât şi pe cel uscat.Solvenţi Ei distribuie lianţi. Trebuie evitate defectele de construcţie care s-au descris în capitolul . Preferinţa pentru substanţe sintetice de tratare a suprafeţelor se explică prin durabilitatea mare şi uşoara prelucrare. Cel mai important solvent sintetic este ligroina (numită şi terebentină sau benzină uşoară). glazuri. există dezavantaje: încărcarea cu impurităţi a mediului ambiant la fabricare. Ele pot fi aplicate atât pe lemnul ud. Astfel. atacă şi creierul şi celulele nervoase. Emolienţii se descompun mai greu. El preferă şarpanta din lemn de conifere uscat (în special pin).

În cazul în care se lucrează cu diluant. Locurile murdare se curăţă cu leşie de sodă sau ulei de terebentină şi apoi se ceruiesc. În cazul lemnelor tari (fag. În cazul solvenţilor sintetici. Se obţin astfel suprafeţe uşor de întreţinut. chimic nu au fost deloc sau foarte puţin modificate. 40 .Conştiinţa oamenilor legat de mediul înconjurător a crescut atât de mult. Cu o combinaţie de ulei de grunduire şi ceară de albine se obţine o bună rezistenţă la apă. Tratarea lemnului din interior În principiu. Dacă totuşi se aplică un tratament. ceară sau lac.calcă. În cazul intrărilor şi a duşumelelor care sunt . în interior se poate renunţa la tratarea lemnului.călcate. care oferă vopsele care: o prezintă cea mai mare utilitate posibilă. Un plus de solvenţi naturali este o realitate a faptului că aceştia se evaporă la zugrăvire. nu spune prea multe despre componentele produsului. trebuie să se aerisească foarte bine încăperea datorită solvenţilor existenţi (ulei de terebentină . foarte des se acoperă cu traverse sau covoare. o prezintă o fabricare şi o degrevare în conformitate cu prevederile mediului ambiant. o la prelucrare nu dăunează sănătăţii. Pentru podele trebuie alese lemne tari (fag. Foarte bună este combinaţia de ulei şi ceară. glazură de răşină naturală sau ceară de albine. în măsura în care s-au redus defectele de construcţie şi nu este vorba de încăperi umede. La glazuri trebuie să se renunţe. zilnic. Mobila Tratamentul ei este asemănător cu cel al pereţilor. Astfel. tavanelor.balsam). deoarece ele nu au o suprafaţă aşa frumoasă. e de la sine înţeles că nu există nici o substanţă care să asigure o protecţie de durată. În cazul podelelor din lemne moi solicitate foarte mult (pin. Indicaţia . sau . Pe lângă aceşti fabricanţi dubioşi de . Podeaua În cazul parchetului şi a treptelor se obţin rezultate foarte bune cu preparate pe bază de ceară de albine. Se poate aplica un strat de ceară. cantităţi mari de substanţe noi ajung în atmosferă.conţine ceară de albine veritabilă. arţar) se poate renunţa în totalitate la un tratament. molid) se poate grundui cu firnis de ulei de in şi apoi se ceruieşte. de captare şi eliminare a umidităţii aerului şi ale ne-încărcăturii electrostatice. Locurile pe care se . atunci se poate renunţa la un tratament al suprafeţei. Tratamentul depinde aici însă de tipul de lemn şi de cât de mult este el solicitat. tratamentul suprafeţei se aplică mai mult în scopuri decorative sau pentru a preveni o anume murdărire. Pereţii şi uşile (solicitate mai mult) Se recomandă firnis de ulei de in. există fabricanţi de vopsele naturale (circa 18). frasin sau arţar). Lacurile au dezavantajul că ele conţin solvenţi şi că pelicula de lac reduce vizibil difuzia. Mobila solicitată mai mult (suprafaţa mesei) se poate trata cu uleiuri. o îndeplineşte criteriile biologice ale capacităţii de respirare.bio-vopsele. o provin din materii prime naturale.nu conţine lindan. grinzilor şi uşilor. se recomandă firnis de ulei de in sau ceară de albine fluidă. strălucitoare. fără a se împiedica difuzia. Pereţii şi acoperişurile (şi grinzile de lemn) Dacă lemnele se şlefuiesc bine. încât pe paleta produselor lor apare BIO sau se declară ce substanţe conţine.

După ceruire.Se aplică apoi o glazură din răşină naturală (nuanţă nu prea închisă a vopselii pentru a evita încălzirea şi a oferi o bună protecţie la raze UV). Tratamentul părţii interioare trebuie adaptat la cel al părţii exterioare. căci un lemn natural ţine tot atât de mult cât unul tratat şi este oricum şi mai ieftin. trebuie să renunţaţi la orice protecţie a lemnului. .).. gri închis.4 ani). să nu atingă podeaua). apă şi arşiţă. Lacul din răşini naturale nu atinge duritatea unei lăcuiri cu răşini sintetice..) Dacă nu vă deranjează un lemn mat. Dacă totuşi există multă apă şi umiditate (baie. Pe lângă protecţia constructivă (aerisire. Tratarea lemnului în zona exterioară Ferestrele şi uşile Lemnul aflat în aer liber trebuie să fie protejat mai ales de razele UV. Ca element de tratare a suprafeţei trebuie să se folosească acelaşi ca la zona exterioară (lacuri şi glazuri pe bază de răşini naturale sau eventual lacuri de apă cu . totuşi nu trebuie folosit pe suprafeţe mari. uleiul de in sau firnisul de ulei de in se diluează cu ulei de terebentină . Întreţinerea pardoselii este simplă şi ieftină. deoarece nu sunt toxice şi asigură o bună difuzie.În principiu.8 ani suprafaţa trebuie refăcută (glazuri naturale 2 . locurile respective se raşchetează în funcţie de uzură sau până se ajunge la lemnul crud. ceea ce face să-i crească rezistenţa. se află protecţia constructivă a lemnului (aerisire. căci se reduce capacitatea de respirare a pardoselii. poate aplica după o impregnare cu sare de bor (din cauza ciupercii) un strat de glazură din răşină naturală sau ulei.Partea exterioară. Astăzi. tipul lemnului joacă un rol foarte important (larice. se freacă lemnul cu leşie de cenuşă de lemn fierbinte. Porţiunile bine aerisite nu au neapărată nevoie de un tratament. Podeaua poate fi ceruită după uscare.balsam. în funcţie de cât este de murdară. Lacurile din răşini naturale dau o suprafaţă mai tare şi mai rezistentă. de exemplu. Dacă doriţi o nuanţă uniformă a lemnului. Se poate aplica apoi un strat de ceară (se aplică pe cât posibil subţire şi se prelucrează la cald). iar o astfel de suprafaţă poate fi refăcută cu ceară. ceruire) sau se tratează porţiunea respectivă numai cu ceară.îngerul albastru. după 3 . Se preferă însă glazurile din răşini naturale. În partea exterioară trebuie să se folosească totuşi glazuri pigmentate (din cauza razelor UV). Podeaua trebuie saturată cu ulei de grunduire pentru a o proteja de umiditate. Rezultate bune se obţin şi dacă se aplică un tratament cu ulei tare. lemnul pentru partea exterioară se poate impregna prin încălzire. o pardoseală netratată trebuie dată în prealabil cu un ulei de grunduire. atunci trebuie procedat similar şi la interior. Se pot folosi glazuri din răşini naturale sau (cine nu are încredere în lacuri naturale) glazuri sau lacuri de dispersie. Cine preferă substanţele chimice. fireşte. (şi glazuri de dispersie). deoarece transportul de umiditate dintre interior şi exterior nu trebuie frânat. Lemnul în zona umedă Pe primul loc. salcâm. Însă nici un lac tare nu este sigur că protejează împotriva zgârieturilor. protejarea marginilor). adică în cazul în care se alege în exterior un strat gros de glazură. Tratamentul trebuie să se aplice mai întâi în zona umedă. stejar . cât şi din cauza renovării costisitoare ulterioare.îngerul albastru. Pentru exterior se foloseşte o grunduire cu ulei de in (în cazul lemnului de molid şi pin se aplică şi o grunduire cu sare de bor pentru a preveni apariţia ciupercilor). este mai bine să se renunţe la tratarea lemnului şi să se pună. Lăcuirea trebuie evitată atât din motive biologice. trebuie să le folosească lacuri de apă sau glazuri prevăzute cu menţiunea . Cine doreşte totuşi un tratament (din motive optice). Sau se reia tratamentul complet (grunduire. În cazul pardoselilor ceruite care sunt uzate sau deteriorate. pin. Nici aici nu vă aşteptaţi la minuni. Acest procedeu chimicoindustrial oferă o bună protecţie împotriva intemperiilor. duş). pardoseala se şterge cu o cârpă umezită. are însă dezavantajul că se folosesc substanţe 41 . uleiere. flise.

captează substanţele dăunătoare. Ca alternativă. ulei din in. bucătărie). Rezistenţa redusă la apă nu permite utilizarea în încăperi umede. Pe lângă procentul de substanţe sintetice şi de stirol-butan toxic. se prelucrează simplu şi fără probleme (de aceea puteţi zugrăvi şi singur. sisal. sunt de preferat vopselele de dispersie din răşini naturale. foarte rară (necesită o muncă intensă). prezintă dezavantajul că are o capacitate de respirare a zidăriei redusă. are însă o slabă comportare la umiditate şi de aceea nu se potriveşte încăperilor umede (baie. trebuie avut grijă că s-a impregnat cu săruri CKB. rezistenţa la ştergere este mai redusă. Toate tapetele sintetice se deteriorează. grunduit în prealabil. după un anumit număr de ani. fără a-şi pierde permeabilitatea la vapori. este rezistentă la umiditate (deci bună şi pentru încăperile umede. cretă sau alb de titan reciclat. deoarece acestea renunţă la metalele grele toxice. Pentru zugrăveli există o întreagă paletă de posibilităţi. În afară de aceasta. mai ales că foarte mulţi zugravi preferă vopselele de dispersie scumpe). cât şi pietre naturale. in. mătase 42 . Pentru încăperile umede este mai potrivit varul de trass. Vopseaua latex mult folosită este respinsă atât din punct de vedere ecologic. Tencuielile cele mai nimerite din punct de vedere biologic şi ecologic sunt: -Tencuiala din var alb fin. cât şi biologic. înrăutăţesc climatul din încăpere şi ecologic ridică probleme. În cazul cutiilor pentru nisip şi a recipienţilor cu compost trebuie să se renunţe la impregnarea sub presiune şi să se folosească un lemn ieftin care se poate reface periodic. tencuială din ciment. Se pot folosi aproape peste tot: pe cărămidă şi zidărie din calcar. -Vopselele pe bază de var se comportă foarte bine şi sunt acceptate din punct de vedere biologic. trebuie să aveţi în vedere că acesta trebuie să permită pătrunderea aerului. Sunt de preferat tapetele făcute din deşeuri de hârtie. Aceasta se compune din cretă şi clei. Dacă vă hotărâţi să puneţi pe perete tapet. lână. -O tencuială din lut. La fel ca şi tencuielile. Avantajul constă în buna permeabilitate a vaporilor. iar tapetele se aplică foarte greu pe o astfel de tencuială. ceară de albine şi uleiuri. Atât tapetele textile pe bază de acrili. Avantajele zugrăvelii cu var sunt impresionante: ieftine. care se stinge înainte de prelucrare (adică varul se amestecă bine cu apa). curăţă aerul. -O zugrăveală acceptabilă din punct de vedere biologic este vopseaua cu clei. oferă bune proprietăţi biologice. miros plăcut. De fapt. dezinfectante. Dezavantajele sunt: varul nu se poate aplica pe tencuiala din ghips. cât şi tapetele pe bază de vinil din PVC moale sau poliuretan sunt compacte la difuzie. Substanţe de tratare a suprafeţei peretelui Tencuiala şi zugrăveala interioară Pentru pereţi cel mai simplu şi ieftin este să se aplice o tencuială. În cazul în care se alege această metodă. este rezistentă la ştergere şi plăcută. În cazul tapetelor acoperite alegerea este grea: iută. apare întrebarea dacă nu este mai bine să se înlocuiască gardul de lemn cu unul viu. -Dacă vă opriţi la o vopsea de dispersie (adesea caracterizată ca o culoare albă a peretelui care se amestecă cu diferite nuanţe). Ele se fabrică din răşini naturale. -Zugrăvelile cu var se pot aplica atât pe tencuieli din calcar şi cărămidă crudă. -O tencuială din ghips oferă o mai bună elasticitate. se pot folosi tapete din fibre neprelucrate. fibre naturale şi tapete. cum sunt baia şi bucătăria). nu trebuie să împiedice capacitatea de difuzie şi să asigure un bun climat încăperii. precum şi plăci din carton ghipsat. deoarece este mai rezistent la umiditate. că poate capta umiditatea şi nu se poate încărca electrostatic. Sunt rezistente la apă. substanţele sintetice şi emolienţi.foarte toxice.

Dacă se priveşte consumul de energie dintr-o gospodărie. Chiar şi obţinerea energiei are partea ei murdară. constă în faptul că unii dintre purtătorii principali ai energiei nu stau la dispoziţie nelimitat: uleiul. de exemplu. cât şi zugrăveala cu var să se facă greu şi reduce viabilitatea faţadei. Vopselele pe bază de var nu au apă şi sunt plăcute. iar informaţiile despre compoziţia chimică a componentelor este de cele mai multe ori inexactă sau lipseşte cu desăvârşire. mai ales de la . gazul şi cărbunele sunt materii prime care nu izvorăsc la infinit. Este foarte potrivit pentru varul pur sau tencuiala din var . lucru rezultat din restrângerea materiilor prime. ca. 43 . Emisiile de toxine din electrocentrale şi coşurile de fum ale caselor contribuie la încărcarea cu impurităţi a aerului. Pentru dezlipirea tapetului vechi se poate folosi alternativ soluţie de fulgi de săpun şi apă. La fel de bună. face ca atât tencuiala. cu vopsele de dispersie pe bază de in. la fel ca fibrele neprelucrate. ceea ce duce la afectarea tot mai accentuată a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător. Tencuiala şi zugrăveala în exterior Exact ca şi tencuiala interioară. Motive există suficiente. Mizeria tot mai mare din aer. La aceasta se adaugă problemele centralelor atomo-nucleare. Varul poate îndeplini toate aceste condiţii. cu problemele lor legate de reziduurile apărute. se recomandă adesea de către constructorii de faţade tencuielile din răşini sintetice sau tencuieli care să asigure izolarea termică. Resturile de tapet sintetic se aruncă la gunoi. ENERGIA Cea mai bună sursă de energie este economisirea ei. Substanţele pentru dezlipirea tapetelor oferite de comerţ pot irita pielea. la care însă trebuie să se renunţe. adică în jur de 76 % din întregul necesar de energie. în funcţie de material. Din păcate. conţin fibre care irită pielea (la prelucrare). care îi reduc calitatea biologică. Un alt motiv. Tapetele din fibră de sticlă. în plus. din substanţe inofensive. var sau răşini naturale. Cel de-al treilea motiv de a economisi energie sunt costurile care cresc pe termen mediu şi lung. pornind de la randamentul scăzut. sunt mai toxice decât înainte (mai ales în ţinuturile industriale unde gradul de impurificare a aerului este mare).sau lână de oaie. legat de energie. Abia când s-au epuizat toate aceste posibilităţi. la fel ca pâsla minerală care se foloseşte la izolaţia acustică. 14 % se alocă încălzirii apei şi numai 10 % pentru lumină şi aparate casnice. Sunt rezistente la intemperii şi acizi. Tapetele grele se înmoaie bine cu această soluţie şi se desprind cu un şpaclu. Pentru zugrăveli exterioare de calitate biologică sunt potrivite mai ales zugrăvelile pe bază de silicaţi (vopsea minerală pură). Se compun. care sunt exploatate pe cheltuiala Lumii a Treia în favoarea noastră. soluţie care se aplică pe porţiunea respectivă.ciment. dar în acelaşi timp rezistentă la intemperii. şi cea exterioară trebuie să fie permeabilă la vaporii de apă. de aceea este urgent necesar să se economisească energie şi să ne gândim mai mult la sistemele de obţinere a energiei. dar mult mai ieftină este zugrăveala cu var menţionată anterior. cuarţ. Silicatul de potasiu fluid serveşte ca liant. Trebuie să se renunţe la o tencuială din var pur şi să se opteze pentru un amestec de var-ciment sau o tencuială din var de trass. feldspat şi pigmenţi minerali. Astăzi. Acest lucru este valabil şi pentru mortarul gata preparat. ar trebui să ne gândim cum şi de unde energie pentru casa noastră. deoarece substanţele sintetice conţinute reduc capacitatea de difuzie. Tencuiala din ciment pur reduce însă permeabilitatea vaporilor şi tinde să se fisureze. deoarece acesta conţine fondanţi (substanţe de accelerare a aderenţei. Acestea pot fi vopsite. se observă că cea mai mare parte o constituie încălzirea încăperilor. substanţe de protecţie împotriva gerului).ploaia acidă. datorită influenţelor actuale ale mediului înconjurător.

Motivul este suficient pentru a ne face să ne gândim la întreaga izolaţie termică. Pereţii dinspre nord trebuie să fie foarte bine izolaţi şi. dimensiuni neobişnuite ale sistemului de izolare termică şi economisire a căldurii. instalarea unui sistem adecvat de încălzire.20 l ulei / m2. fereastră. La punctul 4 s-au spus deja câte ceva în capitolul “Pereţii exteriori”. suprafeţe simple şi cât mai mici posibil ale corpului construcţiei. Lutul. dacă se poate. Unde se pierde căldura? Pierderile de căldură apar: -prin transmisii (= conductibilitatea termică). Pereţii dinspre sud trebuie să aibă ferestre mari. de exemplu. plăci uşoare din lână de lemn). 4. atunci se folosesc materiale naturale pentru izolare (ca. Premizele pentru a se obţine un consum cât mai redus de energie ar fi: 1. 8. 7. o casă cu energie redusă are un necesar de doar 3 . evitarea punţilor termice. amplasarea clădirii spre soare. O structură optimă a peretelui depinde şi de orientarea către punctul cardinal optim. Este cunoscut că o creştere a conţinutului de CO2 din atmosferă duce la o creştere a temperaturii pe pământ. Ce înseamnă aceasta? O construcţie optimă a peretelui exterior este un material de construcţie care poate şi izola. podele etc. Realizarea numeroaselor . o necesitate absolută. Dacă se obţine o protecţie mai bună la căldură (de exemplu pentru partea de nord sau cea de sud). plăci de plută. vitrificarea termoizolantă. care are o temperatură ridicată a suprafeţei.Prin arderea cărbunelui. Valorile uzuale astăzi pentru energia necesară încălzirii locuinţei se ridică la 15 . folosirea activă a energiei solare. _-prin trecerea de pe sistemul de încălzire al încăperii la cel de încălzire a apei. ci şi bioxidul de carbon necesar atmosferei. ceea ce se răsfrânge asupra climei. 6. în măsura în care poate fi acumulată energia solară gratuită în pereţii interiori. -prin sistemul de ventilaţie. lemnul şi cărămida reprezintă idealul şi s-a comportat bine secole la rând. cu alte cuvinte căldura care iese din interiorul încăperii spre exterior. O reducere a substanţelor toxice este. Primele trei puncte s-au tratat în primul capitol. oxidul de azot şi monoxidul de carbon. să nu aibă ferestre. 5. demonstrează că astăzi nu se poate renunţa numai în construcţiile experimentale la purtătorii fosili ai energiei. prin acoperiş. 10. Bineînţeles. uleiului şi gazului metan se obţin nu numai substanţele toxice bioxidul de sulf. deci. 3. 9. are o bună comportare la umiditate şi este difuzabilă. ferestrele şi uşile 44 . Cea mai mare parte din energie se consumă de către sistemul de încălzire a locuinţei şi de încălzire a apei. folosirea pasivă a energiei solare. uşă şi podeaua pivniţei.6 l ulei / m2. O treime din energia pentru încălzire se pierde prin perete şi acoperiş. puţine ferestre spre partea de nord. care este încărcat static. În principiu trebuie încercat să se renunţe la purtătorii fosili de energie şi să se acopere necesarul de energie din energiile nou obţinute. se usucă rapid. perete.case cu energie redusă. prezintă o durată de încălzire scurtă şi un timp de răcire lung. şi acumula căldură. reducerea pierderilor de căldură datorate sistemului de ventilaţie. 2.

deoarece se uită punţile de căldură. aduce noaptea un câştig de căldură (chiar 45 . Pe scurt: Faţada dinspre sud trebuie concepută pentru un câştig de energie (ca perete masiv sau vitrificare). 6. Valoarea k reprezintă numai pierderile de căldură.3 W/m2K înseamnă. Calculul static al valorii k ridică următoarele probleme: -Construcţia una înseamnă pe hârtie şi alta în practică. -Trebuie ţinut seama de faptul că izolaţia termică a pereţilor interiori şi ai tavanului se neglijează între încăperile încălzite şi cele neîncălzite. Verificarea valorii k 1. care permit o mulţime de punţi termice. -În cazul tavanelor din beton trebuie să existe o bună izolare acustică exterioară şi interioară. precum şi o reducere a temperaturilor din încăperi prin temperaturi ridicate a suprafeţelor. Însăşi sticla de protecţie a căldurii. nu şi câştigurile de căldură. care noaptea se închid. în cazul vitrificărilor se preferă doar câteva ferestre mari în locul mai multor ferestre mici. permit formarea ciupercilor de mucegai şi pot duce la deteriorări ale construcţiei. Valoarea k singură nu este suficientă pentru a determina necesarul de energie al unei clădiri. împreună cu pierderile. fără protecţie a izolaţiei. Deoarece apar diverse influenţe. o valoare k de circa 2 W/m2K. -Deoarece izolaţiile interioare pot fi dăunătoare punţilor de căldură care sunt greu de înlăturat. trebuie analizat global şi diferenţiat. decât în cazul construcţiilor complicate cu pereţi mai groşi. o izolare optimă a uşilor şi ferestrelor. Probleme constructive pot apare mai ales la pereţii din mai multe straturi. trebuie să se renunţe pe cât posibil la acest tip de izolaţie. iar pierderea de căldură este de circa 25 % din consumul energiei calorice. Cel mai bun bilan ţ de căldură prezintă sticla dublă de protecţie a căldurii cu obloane rabatabile. De aceea. 5. o folosire pasivă a energiei solare. 2. O vitrificare pentru protecţia calorică cu o valoare k de 1. -Părţile neîncălzite (balcoanele) trebuie complet despărţite de tavanul izolat acustic. celelalte faţade trebuie să fie bine protejate pentru valori mari ale căldurii (masiv sau stratificat). -Straturile izolatoare de la exterior şi interior trebuie bine fixate mecanic (dar nu cu suporţi metalici). Astfel de erori sunt mai puţin dramatice în cazul construcţiilor masive simple. îmbrăcăminte călduroasă în timpul iernii). “Vitrificarea izolatoare de căldură” : ferestrele şi uşile au o valoare k mult mai slabă decât celelalte elemente ale construcţiei.Trebuie evitaţi punctele de căldură. -Jaluzelele este mai bine să se izoleze în interior. se poate spune că nu există o construcţie optimă pentru pereţi. Punţile termice fac să crească necesarul de căldură. -Calculul nu este adesea corect. iar valorile pentru izolare ale straturilor de aer se determină greu. -Materialele izolatoare obţinute prin presare trebuie bine etanşate la umplere. încât să nu prezinte nici un fel de goluri. -Materialele izolatoare trebuie astfel montate. deşi pierderea de căldură este mai mare decât poate fi în exterior. . Câştigurile de căldură şi ceilalţi parametri formează un sistem strâns căruia i se pot atribui calcule lineare simple.trebuie să aibă o suficient de bună protecţie împotriva frigului. În concluzie. În interiorul clădirii trebuie să se acorde atenţie materialelor care acumulează suficient de bine căldura. 4. se înlocuiesc valorile eronate ale materialelor. 3. -Planşeele de la etaj trebuie despărţite de exterior printr-un strat izolator. Calea cea mai raţională şi eficientă de reducere a necesarului de energie pentru încălzire constă probabil într-o izolare termică combinată şi o acumulare a căldurii suprafeţelor exterioare.

O instalaţie de aerisire cu recuperare de căldură poate face să se reducă suplimentar necesarul de energie calorică. Şi schimbătoarele de căldură aer . În cazul construcţiilor vitrificate. o cantitate mare de căldură. iar pe de altă parte pierderile de căldură să se menţină cât mai reduse şi temperaturile suprafeţelor pereţilor să nu scadă inutil. durata medie de apariţie a soarelui este de ceva mai mult de 1 oră pe zi. iar asta chiar în cazul ferestrelor de pe partea de nord.două ore. trebuie să se aerisească de mai multe ori. Principii ale utilizarii energiei solare pasive întâi trebuie ţinut seama de localitate.dacă e unul redus) pe toată perioada de vară. Această tehnică atrage după sine. prezintă parţial o alimentare naturală cu aer proaspăt. este de dorit să nu existe nici un fel de miros neplăcut datorită alimentării defectuoase cu aer proaspăt. În plus. La casele cu energie redusă foarte bine izolate nu există aerisire naturală. în felul acesta obţineţi faţade mari şi suprafeţe ale acoperişului îndreptate spre sud. “Reducerea pierderilor de căldură datorate sistemului de ventilaţie”: Cu cât mai bine este izolată clădirea. Ar mai fi de adăugat că obloanele basculante sunt mai bune izolatoare termice decât jaluzelele. Este vorba de sisteme de aerisire la care aerul este aspirat. ideală ar fi o astfel de instalaţie combinată cu colectoare solare. Cele mai bune puncte cardinale pentru încălzirea casei sunt sud. Mai avantajoase ar fi instalaţiile care ar sufla aerul rezidual într-o instalaţie de încălzire închisă a peretelui. cu o construcţie poroasă. pentru ca în scurt timp aerul să se împrospăteze complet. adică per persoană există un necesar de aer proaspăt de circa 30 . În lunile martie. se preferă suprafeţe exterioare plane şi un mod compact de construcţie. -Energia solară se foloseşte cel mai eficient când razele soarelui bat direct în fereastra îndreptată spre sud. La amplasarea casei se ţine cont de direcţia est-vest a ferestrelor. şi când cerul este acoperit. totuşi vizibil mai redusă decât atunci când soarele bate direct în geam.60 m3 pe oră. încărcarea electronică a aerului şi posibilele probleme datorate bacteriilor şi ciupercii de mucegai în filtrele şi furtunurile instalaţiei. 8. Eficienţa depinde de unghiul de cădere a razelor soarelui şi de durata cât luminează soarele. printr-un schimb de căldură. Casele mai vechi. pe lângă un câştig considerabil de energie. aerul trebuie împrospătat o oră . 7. cu atât mai mare este câştigul de căldură. În afară de aceasta. În ce priveşte forma clădirii. Aici trebuie revenit la aerisirea mecanică forţată. Vitrificarea normală dublă sau chiar triplă prezintă pierderi de căldură. deoarece aerul rezidual încălzeşte apa. însă bine. iar un acoperiş înălţat pe partea de sud protejează de supraîncălzire. Un acoperiş înclinat pe partea de nord reduce răcirea. Pierderile datorate ventilaţiei apar datorită neetanşeităţii la ferestre şi uşi. prin deschiderea uşilor şi prin aerisirea intenţionată. Pereţii vitrificaţi oferă încăperilor o atmosferă mai plăcută.7 W/m2K nu asigură nici un fel de economisire a căldurii. pentru puţin timp. şi o creştere a confortului. În lunile de iarnă. Cu cât mai mare este vitrificarea. sud-vest şi sud-est. De cât aer proaspăt este nevoie? În medie. octombrie şi noiembrie această -Mai 46 . soarele furnizează. cu aerul proaspăt aspirat în casă. Cel mai bine ar fi ca obloanele basculante să se izoleze cu materiale izolatoare (de exemplu plăci din plută sau fibre de lemn) pentru a se reduce şi mai mult pierderile de căldură în timpul nopţii. aprilie. iar căldura conţinută de acesta este amestecată. Dezavantajele unui astfel de sistem sunt: circulaţia puternică a prafului şi aerului. cu atât mai mare este procentul de pierdere de căldură datorată sistemului de ventilaţie din totalul pierderilor de căldură.apă sunt inofensive. “Folosirea pasivă a energiei solare”: Folosirea pasivă a energiei solare nu înseamnă nimic altceva decât încălzirea încăperilor cu ajutorul soarelui. Noile ferestre pentru izolaţie cu o valoare k de 0. aceasta trebuind să fie protejată de vânt şi soare. aceasta ajută să acopere necesarul de apă caldă sau sprijină instalaţia de încălzire. Sistemul de construcţie stratificat cu elemente de blocare a vaporilor şi rosturi şi ferestre etanşe impun o aerisire forţată.

iarna este necesară o protecţie temporară suplimentară a căldurii (perdele groase sau jaluzele din stofă). iar vara pot cauza o supraîncălzire. 47 . o Ce sticlă trebuie folosită? Cea mai bună din punct de vedere a preţului este. sticla simplă. -Bilanţul energetic al ferestrelor dinspre sud se îmbunătăţeşte cu ajutorul perdelelor şi a jaluzelelor. -Alegeţi sticla de protecţie a căldurii (calorifugă) (valoarea k de 0. Aerul încălzit din spaţiul dintre perete şi sticlă este dirijat. Sticla penetrează lumina cu lungimi de undă între 300 şi 400 mm. În cazul colectorului .7 . la proprietăţile speciale ale sticlei. prezintă însă şi dezavantaje: O construcţie cu multă sticlă poate fi foarte friguroasă iarna.3). precum şi pereţii interiori masivi sunt buni acumulatori de căldură. Totuşi.6 ore. -Podeaua este cel mai important acumulator direct de căldură în cazul unei vitrificaţii sudice. -Mărimea ferestrei: cu cât mai bună este vitrificarea. Trebuie avut în vedere: -Ferestrele trebuie îndreptate pe cât posibil chiar spre sud. Dacă se alege o sticlă de protecţie a căldurii (valoarea k = 1. -Dacă trebuie să alegeţi o vitrificare potrivită pentru a folosi cât mai intensiv energia solară. Pentru cei care vor să se bronzeze în seră. unul sau două geamuri trebuie înlocuite cu geamuri care penetrează razele ultraviolete. În aceste luni temperaturile ajung adesea la 30 C. se câştigă mai multă energie solară.durată se ridică la 3 . -Utilizarea energiei solare se referă. Căldura astfel obţinută trebuie folosită şi pentru alte încăperi. Ferestrele se aburesc la temperaturi exterioare mici.1. -Podelele din plăci de argilă grele. b) Câştigul de energie cu ajutorul colectoarelor convective La această metodă se deosebesc colectoare de aer şi colectoare pentru ferestre. De aceea. deoarece ferestrele orientate spre est şi vest nu captează prea multă căldură iarna. -Ferestrele se stabilesc astfel încât iarna soarele să poată pătrunde cât mai mult în încăpere şi să încălzească direct o suprafaţă cât mai mare posibil. pardoseală şi zidărie.3). Această lumină apare în interiorul casei pe mobilă. printr-un sistem de canale. De aceea nu este bine să se acopere podelele cu covoare. Ea penetrează bine razele soarelui. decât se pierde în exterior. pentru a reduce pierderile de căldură. fireşte. vitrificarea se pune în faţa unui perete masiv . La colectorul de aer. -Deoarece materialele pentru izolaţia acustică nu pot acumula căldură.fereastră. pentru a putea reduce costurile.acumulator de căldură. Şi mobila reduce capacitatea de acumulare a căldurii. astfel încât are loc o încălzire a încăperii. se recomandă sticla izolatoare. camerele a căror ferestre dau spre sud nu asigură o izolare acustică interioară. unui acumulator. în principiu. unghiul critic este de 15o spre interior. importantă şi ieftină modalitate de folosire a energiei solare pasive. cu atât mai mare poate fi suprafaţa ferestrei. Acestea se încălzesc şi radiază înapoi căldura care se reflectă de către sticlă. În cazul folosirii energiei pasive a soarelui se deosebeşte: a) Recuperarea energiei cu ajutorul ferestrelor Această metodă directă este cea mai simplă. aerul încălzit care apare între cele două geamuri este dirijat acumulatorului.

deoarece se poate folosi atât pentru construcţiile noi. Într-o grădină orientată spre sud. -Trebuie să fiţi conştient că economisirea de energie la o grădină de iarnă (construcţie din lemn. -Dacă este posibil. este gata. încălzirea şi grădina de iarnă ca un întreg. 48 . grădină de plante tropicale etc. -Faţada TWD nu este problematică din punct de vedere constructivo-biologic. casa scărilor etc. La planificarea grădinii de iarnă trebuie făcute compromisuri: Sau se preferă câştiguri solare pasive şi atunci nu se mai foloseşte grădina de vară ca spaţiu de locuit. -Trebuie să se ştie că un câştig de căldură la o grădină de iarnă este redus. ca de exemplu. trebuie luate în considerare casa. sporeşte confortul. cât şi pentru cele vechi. temperaturile maxime pot fi de 40oC până la 65oC. -Dacă vă gândiţi la o economie de energie. iar atunci câştigurile de energie sunt negative. În concluzie.c) Câştigul de energie datorat izolaţiei termice transparente (faţada TWD) Principiul izolaţiei termice transparente se bazează pe legătura dintre izolaţia termică şi folosirea optimă a energiei solare. trebuie integrate mai multe planşee sau alte elemente constructive. Umbra din exterior este mai eficientă decât cea din interior. În afară de aceasta grădina de iarnă trebuie separată termic de celelalte încăperi încălzite. trebuie să se folosească sticlă izolatoare dublă. Materialul pentru izolaţie este opac. Materialul transparent pentru izolaţie penetrează lumina şi are o valoare k mică. intrarea. -Materialele izolatoare folosite sunt problematice (policarbonat şi polimetilmetrilat). nu se pune problema încălzirii grădinii de iarnă. adică lumina nu penetrează. Materialul izolant se compune din 1 % bile de sticlă şi 99 % aer şi se numeşte “Aerogel”. reprezintă o zonă-tampon. îmbunătăţeşte climatul din încăpere. deoarece spaţiul trebuie încălzit. -Grădinile de iarnă orientate spre sud au cel mai mare câştig de energie. Cel puţin 10 % din suprafaţa de sticlă este prevăzută pentru aerisire! -Ca element de construcţie portant se preferă lemnul în loc de metal. dar nu în producţie de serie. Pentru a menţine pierderile de căldură cât mai reduse. punctele cheie sunt: -Faţada TWD este mult mai scumpă decât sistemele convenţionale. pentru planificare trebuie avute în vedere următoarele puncte: -Dacă se doreşte folosirea energiei solare pasive cu ajutorul grădinii de iarnă. această grădină. De aceea. duc însă la o supraîncălzire. Avantajul principal constă în câştigul mare de energie în comparaţie cu pereţii exteriori convenţionali. Că în realitate nu este chiar aşa. pe când menţinerea căldurii (adică grădina de iarnă devine zonă-tampon între încăperile interioare încălzite şi clima rece din exterior) se poate face uşor. cei mai mulţi îşi dau seama abia când. se poate observa că faţada TWD are mari şanse în viitor. Necesită o planificare şi o execuţie atentă. -Trebuie să se aibă în vedere captarea de suficientă căldură în peretele interior sau în pardoseală. În prezent. există în lucru materiale izolante din sticlă. sau se foloseşte ca spaţiu de locuit extins. -Trebuie planificată protecţia solară. În prezent. deoarece nu sunt prevăzute suficiente posibilităţi de aerisire. Mulţi văd în asta doar avantaje: câştigul pasiv solar. de altfel scumpă. d) Grădina de iarnă În cercuri largi există o neînţelegere privind folosirea unei aşa numite grădini de vară. vitrificarea protecţiei termice) nu va acoperi probabil niciodată costurile investiţiilor. Situaţia ar trebui să se schimbe considerabil în cazul unei cereri mai mici decât oferta.

10 ori mai scumpă decât curentul de la reţea. Cea mai bună soluţie nu sunt acumulatorul extern de căldură.30 grade. Ultima apariţie pe piaţa colectoarelor sunt colectoarele de acumulare a căldurii. deci este un sistem simplu şi eficient. deoarece curentul are un grad de eficienţă de aproximativ 34 %. aparaturii casnice sau căsuţei din grădină cu curent solar.-Grădinile de iarnă nu sunt adecvate pentru acumularea căldurii. Colectoarele solare lucrează după următorul principiu: Razele soarelui asigură căldura care se transmite apoi. lucrează silenţios. În cazul alimentării casei.500 litri). Aceste colectoare sunt duble ca preţ în comparaţie cu colectoarele plate. Gradul de eficienţă al unei celule solare este în prezent de circa 12 . Cele mai bune rezultate se obţin dacă se folosesc două acumulatoare de căldură separate. Se încălzeşte 60 . Trebuie să se renunţe la încălzirea cu ajutorul sistemelor electrice. La acest nivel se poate economisi mult mai multă energie solară: una. În prezent. Poate fi un loc atractiv. Mai avantajos ar fi o instalaţie de fotovoltaj cuplată la reţea. În cazul când bateriile sunt goale. Mai eficiente în exploatarea energiei sunt colectoarele cu ţevi de vidare care funcţionează ca şi colectoarele plate. O alimentare exclusivă prin fotovoltaj ar necesita instalaţii foarte mari. Unul din ele se racordează la încălzirea centrală. acest tip de alimentare solară este de circa 5 . Se poate spune că 1 metru pătrat modul solar (= mai multe celule solare la un loc) furnizează circa 100 kWh curent electric pe an. cu ulei sau gaz. se reglează la un nivel mai scăzut de 20 . iar surplusul de energie se acumulează în baterii. se preferă. fără degajare de gaze reziduale. Încălzirea trebuie să se facă în recipienţi de temperatură joasă. lucru de care nu vă puteţi bucura în celelalte încăperi. Încălzirea 49 . Există diverse tipuri de colectoare. Un colector de acumulare a căldurii poate fi racordat direct la conducta de apă.60 grade. Pentru o gospodărie cu patru persoane este necesară a suprafaţă a colectorului de circa 4 . luminos. Fotovoltaj Cu ajutorul colectoarelor solare folosiţi soarele ca sursă de energie. curentul solar produs (= curent continuu) printr-un alternator (transformarea în curent alternativ) se acumulează în reţeaua de curent. vegetaţie). 9. cu deosebirea că absorbantul este adus în tuburile din sticlă încălzite şi se împiedică astfel pierderea energiei solare. generatorul diesel produce curentul electric necesar şi încarcă bateriile. apei din boiler. o combinaţie de fotovoltaj şi generator diesel.300 litri se reglează la 45 . ar putea însă deveni eficient printr-un program de finanţare (un program care să cuprindă circa 1000 case în Germania). schimbătorul de căldură şi pompa. 10. folosesc însă căldura solară mai bine. O celulă solară transformă lumina solară direct în curent electric. utilizarea fotovoltajului este eficientă.16 %. două zile cu soare asigură căldura pentru câteva zile mohorâte. fără uzură şi fără carburanţi. în timp ce al doilea. Folosirea activă a energiei solare O alternativă ecologică interesantă este încălzirea apei folosite cu ajutorul colectoarelor solare. În cazul unei radiaţii solare mari. Există şi colectoare de aer care folosesc aerul ca portant de căldură şi se utilizează îndeosebi în industrie.70 % din necesarul de apă folosită. generatorul solar acoperă necesarul. de cele mai multe ori cu ajutorul apei şi cu ajutorul unui schimbător de căldură. Când lipsesc radiaţiile solare. Noaptea sau când vremea este proastă. cu o climă plăcută. în cazul unei funcţionări singulare (=fără legătură la reţea). În acest caz. de capacitate mai mare (400 . De aceea. Acumulatoarele de apă caldă şi absorbanţii formează un singur element de construcţie (circa 50 cm grosime). alimentarea are loc de la reţea. Acest acumulator de 200 . necesarul se acoperă cu energia acumulată în baterii.8 m 2. însă cele mai cunoscute sunt cele plate.

cărbunele şi bricheţii se descompun din cauza emisiilor de substanţe toxice ridicate. Radiaţia calorică are avantajul că încălzeşte materiile solide pe care le întâlneşte în încăpere. Folosirea cărbunelui este justificată în cazul producerii curentului electric.1 %. fireşte. Gazul nu conţine deloc sau foarte puţin sulf. în foarte mare măsură. pentru a încălzi o încăpere. O ardere corectă este premiza faptului că lemnul contribuie numai în mică măsură la impurificarea aerului. datorită arderilor prin turbulenţă. Lemnul este singura materie primă care se reînnoieşte permanent. De energia solară acumulată şi de radiaţie nu mai este nevoie. substanţele toxice se pot reduce drastic. acizii de sulf care apar duc la corodarea cazanului. Gândiţi-că că două treimi din clima încăperii (iarna) este determinată de încălzire. Lemnul poate arde sau în instalaţii centrale de încălzire sau în cuptoare. ajutând astfel la reducerea mizeriei din aer. Punctul slab al păcurei este conţinutul de sulf de 0. Bioxidul de sulf care apare la ardere contribuie la aciditatea ploii. Radiaţia pură provine numai de la soare. În ce priveşte emisiile de substanţe toxice. oxizi de azot şi hidrocarburanţi). nici una pur de convecţie. în timp ce convecţia necesită ca mediul aer. tehnic. odată cu denitrurarea şi desulfurarea. dacă este vorba de un arzător cu suflantă sau de un arzător atmosferic. Cenuşa de lemn este chiar un îngrăşământ foarte bun. acolo unde. păcura fără sulf este posibil de obţinut din punct de vedere tehnic În ce priveşte celelalte substanţe toxice (monoxid de carbon. Cele mai puţine substanţe toxice la ardere prezintă încălzirile cu gaz. indiferent dacă este vorba de gaz metan sau gaz lichid. aşa încât aproape că este normal ca această climă să fie optimă. trebuie să respecte anumite condiţii: 1. numai lemnul joacă un rol în arderea în vederea încălzirii casei. Gazul lichid se foloseşte acolo unde nu există racord pentru gaz metan. Chiar şi o casă corect izolată acustic are un necesar de energie care trebuie să fie acoperit cu ajutorul celei mai eficiente tehnici de încălzire. Chiar mai mult decât se consumă anual ca lemn utilizat şi lemn de ardere. joacă întotdeauna un rol mai mic în încălzirea încăperii. pornind.3 %. căldura să vină cu preponderenţă de la razele soarelui În tehnica instalaţiilor de încălzire nu există nici o climă datorată numai radiaţiei. Explicaţia constă în aceea că lemnul nu este cel mai comod carburant. chiar dacă. de la premiza că se folosesc aparatele corecte pentru gaz. ci în rezervoare îngropate în pământ. de clima din exterior şi cea din interior. În comparaţie cu păcura. sistemul de încălzire joacă un rol determinant pentru un consum de energie redus. există încălziri moderne pe bază de ulei care oferă emisii reduse. Deoarece instalaţia de încălzire reprezintă un instrument important de reglare a climei. acestea se află în zona gazului metan. Dacă se ia în considerare că cea mai mare parte a lemnului putrezeşte în pădure nefolosit.Pe lângă izolaţia termică şi acumularea de căldură. Rămâne să sperăm că în următorii ani reţeaua de gaz metan a ţării noastre se va extinde pentru a asigura alimentarea celor mai mari centre. acesta nu se depozitează în casă. dacă ardem 50 . ne întrebăm de ce acest carburant. Degajarea oxidului de azot depinde de construcţia instalaţiei de încălzire cu gaz. Consumul de lemn poate creşte. Ar fi mai uşor să se reducă valoarea la 0. deşi este cel mai ieftin (luat în considerare în ansamblu). precum şi o folosire corectă a energiei solare pasive. Confortul termic Confortul omului depinde. În cazul unor carburanţi solizi. Purtătorii de energie Peste jumătate din locuinţele din Luxemburg se încălzesc cu păcură.

ar fi de menţionat că organismul nostru reacţionează la diferite temperaturi. alimentarea cu aer proaspăt. au un randament mare O instalaţie de încălzire ecologică trebuie să poată exploata oricând o cantitate cât mai mare de energie. permite o umiditate optimă a aerului La toate tipurile de încălzire prin convecţie. cu încălzire prin convecţie. Aceste valori se obţin prin temperaturi ale aerului mai scăzute la temperaturi ale suprafeţelor mai ridicate (deci căldură de la radiaţia solară). de exemplu. Ar trebui să fie de 40 . Dacă încălzirea se face cu ajutorul radiaţiilor solare şi nu cu ajutorul căldurii obţinute prin convecţie. 6. provoacă ionizarea unipolară. împreună cu curentul de aer. se ajunge la o temperatură a aerului de 18 C. 3. care sunt deosebit de agresivi. Focul este un element optim de încălzire. descărcarea ionilor mici. bogată în ioni şi care conţine mai puţine substanţe toxice şi germeni de boală. umiditate optimă a aerului. în timp ce. de exemplu. câştigurile rezultate de la carburanţi (transportul gazului mai scump sau lemnul mai ieftin din pădurea din apropiere). nu trebuie uitat.60 %. într-o casă ne-higroscopică. 2. pentru a menţine suprafeţele calde de 18 . Corpurile de încălzire lăcuite. ci umiditatea aerului este în permanenţă de 20 . trebuie aduse îmbunătăţiri acestui tip de încălzire (cuptorul). Într-un astfel de aer există sute de milioane de ioni. nu există turbionări de praf. cum se întâmplă la căldura prin convecţie. căile de transport şi consumul de energie şi material al unei întregi instalaţii de încălzire (se compară 51 . cauzează o ionizare favorabilă Cel mai bun generator de ioni este flacăra deschisă. obţinerea unei temperaturi scăzute a aerului Sensibilitatea la căldură este diferită. aceştia aproape că lipsesc complet. 90 %.20oC. de exemplu. se încălzesc corpurile din încăpere şi nu aerul. folosirea materialelor higroscopice (astfel are loc o pierdere mai redusă de vapori de apă) şi printr-un număr mai mare de plante. o 4. La încălzirea prin convecţie se ajunge la o circulaţie a maselor de aer reci şi mai calde. deoarece radiaţia când întâlneşte corpuri solide le încălzeşte. provoacă puţini curenţi de aer La încălzirea prin radiaţii.lemn. mai ales al încălzirilor electrice. Praful şi alte microorganisme turbionează. în funcţie de individ. Apoi. în loc de 24oC temperatura aerului în cazul suprafeţelor reci.30 %. Căldura obţinută prin radiaţii are multe avantaje: miros plăcut. Plăcute sunt valorile cuprinse între 17 şi 22 grade. Dacă se face un calcul complet. 5. nu este important numai aerul? care prezintă o proastă calitate şi un miros neplăcut.30 %. încălzirea pereţilor exteriori reci. temperatură scăzută a aerului. precum şi încărcarea de ioni mari şi încărcarea cu ioni de praf. Ţevile metalice şi corpurile de încălzire conduc la o distrugere a câmpului magnetic natural al pământului. reuşeşte. ionizare corespunzătoare. Cuptorul de lut. Deoarece această tehnică de încălzire prezintă un randament de numai 20 . nu se formează nici un fel de câmpuri electromagnetice Este cazul. 7. În acest context. penetrarea adâncă în piele. o temperatură scăzută a aerului duce la o respiraţie adâncă. temperaturile devin foarte mari şi se ajunge la obţinerea unui aer nesănătos în încăpere. deci aerul nu se încălzeşte prin convecţie. Însă şi aici trebuie ţinut seama de faptul că încărcările mediului înconjurător nu apar numai în pivniţa unde este amplasată instalaţia de încălzire.

-În cazul unei instalaţii de încălzire solară.mediul înconjurător arată cu siguranţă altfel! Cum trebuie să fie. reduce praful. cum sunt cele sintetice. de exemplu în dormitoare să fie la înălţimea patului. betonul. oboseală. alergii. poate oricine să vadă în propria-i casă. Fiecare grad inutil atrage după sine costuri ale energiei mai mari cu aproximativ 6 %. precum şi a formaldehidei. -Pardoseala rece este neplăcută şi duce la apariţia răcelii. Necesarul de aer proaspăt este de 30 . ferestre şi uşi etanşate cu spumant toxic. Că aceste valori se obţin greu. cu ajutorul ferestrelor (daţi deoparte garniturile şi lăsaţi-le larg deschise) cu jutorul aerisirii forţate . dau valori care acoperă doar o zecime din necesar. necesită cunoştinţe de specialitate şi ridică probleme de costuri pentru întreţinere. cu pereţi etanşi la vapori. lindanului. lut. reducerea randamentului. chiar şi pentru cele spirituale. clorurii de vinil.60 % se obţine cu ajutorul materialelor de construcţie higroscopice (lemn.12 grade -Ferestrele sunt adeseori cauza curentului care se formează.24 grade. Se demonstrează că 16 .14 grade casa scării: 10 . ci reprezintă şi un consum inutil de energie. atunci bilanţul energie .20 grade garaj.19 grade dormitor. -O bună climă a încăperii depinde foarte mult şi de alimentarea cu aer proaspăt. 18 grade este o valoare medie bună. atelier: 13 .şi prin climatizare. curăţire şi igienă. Pentru cele mai multe activităţi. chimicalelor. deoarece modul de construcţie modern. care necesită întreţinere de încălzire centrală cu un cuptor simplu. Această metodă este energo-intensivă.18 grade în încăpere este o temperatură plăcută. PCP. În acest caz. -Trebuie să renunţaţi la monotona temperatură de 22 . Cresc rapid în special valorile radonului radioactiv când aerisirea este deficitară. precum şi lacuri din răşini sintetice. Instalaţiile de încălzire montate în 52 . var.instalaţia tehnic pură. pentru ca astfel să se menţină temperatura pereţilor aflaţi deasupra.60 m3 de persoană şi oră. ci contribuie la o mai bună ionizare a climei. -Instalaţiile de încălzire solară a pereţilor reduc procentul de praf din aer. covoare de lână) mai uşor decât cu ajutorul unor materiale. deoarece acestea au temperaturi foarte scăzute. Cel mai bine este ca aerisirea încăperii să se facă natural (folosind materiale de construcţie higroscopice). viruşilor. deci. care nu necesită întreţinere şi este ieftin). clima din casa noastră? -Temperatura peretelui trebuie să fie mai mare decât temperatura aerului.16 grade baie: 19 . -O umiditate a aerului de 40 . ferestrele trebuie să se acopere (de la exterior la interior). Nu este numai nesănătoasă. cimentul pentru tencuială sau lacurile chimice. Urmările unui aer necorespunzător din încăperi (adeseori mai bogat în substanţe toxice decât aerul din exterior) sunt dezastruoase: înmulţirea ciupercilor.ventilatoarele care alimentează prin suprapresiune (aspirare) sau subpresiune (comprimare) încăperile cu aer proaspăt . cu folii şi elemente de blocare a vaporilor. mai ales în timpul nopţii. Important pare să fie şi locul de amplasare al orificiilor de aerisire. Dacă se iau în considerare toate aceste componente. birou: 17 . Corpurile de încălzire prin convecţie cauzează turbionarea aerului din încăpere. mai ales iarna. trebuie obţinute următoarele valori: cameră de lucru. solvenţilor care dau dureri de cap. viruşii şi microorganismele din aer. bucătărie: 14 . -O îmbunătăţire a umidităţii se obţine şi cu ajutorul vegetaţiei (avantajoasă este o grădină de vară cu plante). -O instalaţie de încălzire solară nu face să crească numai umiditatea aerului. bacteriilor.

la o dizolvare a prafului. Astfel. 2. scade la circa 40oC. Căldura obţinută se foloseşte la încălzire şi se reduce necesarul de energie. cât şi pentru gaz metan sau gaz lichid.. nu economiseşte însă energie şi nu degrevează mediul înconjurător de impurităţi şi substanţe toxice. trebuie avut grijă că are loc o preîncălzire a uleiului. Avantaje: Sunt mai ieftine. Cazanul de temperaturi joase au un grad de uzură anual de 90 %.19 grade) Generatoarele de căldură 1. silenţioase. şi arzătoare atmosferice de gaz. au totuşi dezavantajul unei degajări mari de oxid de azot. În momentul de faţă sunt ceva mai scumpe. atât pentru păcură. încărcaţi pozitiv. -Aerul fără praf şi substanţe toxice conduce la o electricitate stabilă a aerului. La cazanele de gaz există.apă) sau apa (pompa de apă - 53 . pe lângă arzătoarele de suflare a gazului. încărcaţi negativ. În cazul aşa numitelor . în comparaţie cu arzătoarele cu gaz. deoarece sunt sensibile la umiditate şi nu prezintă o suficientă forţă portantă. Temperaturile ridicate ale corpurilor metalice de încălzit duc la o semicarbonizare a prafului. Sisteme de încălzire care asigură o căldură sănătoasă casei Aşa cum s-a menţionat deja. din oţel inoxidabil sau sticlă. Aceste cazane de joasă temperatură încălzesc apa numai atât cât este necesar pentru obţinerea temperaturii optime din încăpere. materialele de construcţie şi alegerea sistemului de încălzire). construcţia.units. În afară de aceasta. vi se pare că staţi mult mai prost decât alţii. Problematic de interpretat este apa condensată care conţine sulf. Temperatura gazului rezidual.pardoseală duc. rentabile sunt numai cazanele de ardere cu gaz. iar pentru reducerea pierderilor la oprire este necesară o clapetă. Turbionările de praf şi umiditatea prea scăzută a aerului favorizează formarea ionilor mari. Cazanele de joasă temperatură sunt excelente pentru instalaţiile de încălzire montate în pardoseală. cazanul şi arzătorul se adaptează perfect unul celuilalt. pentru casele pentru o familie. se asigură un climat sănătos. Aceste cazane folosesc vaporii de apă din gazele reziduale utilizate la încălzire. se poate economisi energie. condiţiile principale pentru o încălzire sănătoasă sunt: degajarea de căldură. Abia când se iau în considerare toţi factorii (forma construcţiei. care produce curentul electric necesar unei gospodării. În prezent. Pompa pentru producerea căldurii acţionată electric este mult mai eficientă decât o instalaţie de încălzire electrică. folosirea energiei pasive a soarelui. Absolut noi sunt cazanele de ardere care au integrat în plus un motor Stirling. adică ionii mici. Relativ noi pe piaţă sunt cazanele de ardere. rămân liber în aer. în timp ce cazanele care funcţionează cu ulei numai până la 5 %. Trebuie ştiut că încălzirea este numai unul din factorii care determină întregul climat al încăperii. Cazanele care funcţionează pe bază de gaz pot face să crească randamentul până la 11 %. în cazul unei încălziri centrale (întregul necesar de căldură se obţine de la un cazan central) există un cazan de joasă temperatură. Coşurile de fum nu sunt potrivite pentru aceasta. cât şi economic. mărimea ferestrei. atât din punct de vedere tehnic. O pompă pentru producerea căldurii captează sau aerul (pompă de aer . care în mod normal se ridică la 200oC. Sunt necesare coşurile de fum speciale. Instalaţii de încălzire cu ulei şi gaz Astăzi. însă perfecte din punct de vedere ecologic. mai ales prin radiaţie circulaţia redusă a prafului temperatura ridicată din încăpere (17 . Pompe pentru producerea căldurii Când faceţi bilanţul energiei. în cazul unei temperaturi a pardoselii de peste 24 grade.

trebuie avute însă în vedere pierderile de energie care apar la producerea curentului electric. căci randamentul lui se ridică numai la circa 20 . Cantitatea mare de căldură rezultată este captată de pereţii sobei şi transmisă apoi. Sună bine. Pierderile de energie se ridică la aproximativ 70 %. Căminul De când e lumea. căminul nu a fost planificat pentru încălzire propriu-zisă. mirosul lemnului. .căldura sufletească şi spirituală. mai bun cu 10 .apă) pentru a încălzi apa.. după dorinţă. -omoară bacteriile. de regulă. condiţionată de pierderile de transformare şi transport. Nu vă recomandăm să faceţi singur soba de teracotă. razele infraroşii. căci căldura -excită funcţiile organelor şi ale ţesuturilor. Avantajul unei astfel de sobe constă în posibilitatea de a încălzi cu aer cald mai multe încăperi prin canale de distribuţie. ci de o încălzire prin convecţie. Acest mod de construcţie face din soba de teracotă un ideal sistem de încălzire. trebuie explicat: Prin sobă de teracotă se înţelege un cuptor înzidit. Flăcările vii ale focului.24 ore. Datorită temperaturilor ridicate. Efectul deosebit al căminului constă în atmosfera specială pe care o creează jocul flăcărilor. ci pentru . turbionarea prafului. din toamnă până în primăvară. atunci când se atinge un randament de aproximativ 75 %. Producerea şi consumarea energiei electrice aduc mari prejudicii întregului mediu înconjurător. Durata de acumulare este cuprinsă între 5 . în încăpere. în timp ce electromotoarele folosesc energia secundară. instalaţia de încălzire electrică nu este agreată.împachetând. Se încălzeşte.30 %. În rest. Soba de teracotă Un mod de încălzire corespunzător din punct de vedere biologic se poate spune că este soba de teracotă. datorită cheltuielilor de întreţinere. adică prin circulaţia aerului şi. şcoli sau clădiri cu multe birouri. Pentru a nu se crea confuzii. Pentru o ardere completă. focul într-o cutie de tablă. cu teracotă sau cărămizi de zidărie. bune sunt concentraţiile ridicate de ioni. ele folosesc energia primară. Încălzirea trebuie să se facă după-amiaza. Adevărata sobă de teracotă nu are cadru metalic. precum şi procentajul de aproape 100 % al radiaţiilor. acest mod de încălzire natural se tehnicizează. pentru a face să crească randamentul şi deci şi convecţia! 5. rezultă un praf care împrăştie în aer un miros neplăcut. căldura plăcută şi jocul de lumini al flăcărilor fac din cămin un obiect de decor plăcut. este zidită cu şamotă. -dilată vasele sangvine. deoarece se foloseşte căldura motorului pentru încălzire. astmul bronşic şi reumatismul. În afară de aceasta. ca. se pretează mai bine pentru casele pentru mai multe familii. Numai pompele de apă care funcţionează pe bază de gaz sau motorină ating un randament mai bun. În afară de aceasta. soba are nevoie de un surplus de aer. Un cazan modern pentru temperatură joasă. 3. De aceea. 54 .15 %. În plină iarnă. Astfel de pompe de căldură. razele UV. ele prezintă toate dezavantajele unei încălziri cu aer cald (încălzirea prin convecţie). Din păcate. pentru a fi cald seara şi în dimineaţa următoare există încă o rezervă de căldură. cu ulei este. Nu este vorba de o încălzire reală. Se compune din soba propriu-zisă din oţel sau fier şi o căptuşeală subţire de teracotă. Instalaţia de încălzire electrică Văzut din punct de vedere ecologic. se mai încălzeşte încă o dată dimineaţa. lent. implicit. Din punct de vedere biologic. -îmbunătăţeşte calitatea şi cantitatea globulelor roşii din sânge. în medie. pentru a respecta un ritm de 12 ore. exteriorul fiind îmbrăcat. -calmează afecţiunile cronice. de exemplu. 4. pompele de căldură se defectează repede. uşa sobei se lasă deschisă. căci numai 30 % din energia folosită în centrală ajunge la consumator ca energie finală sub formă de curent electric.

Materialul care trebuie folosit, lutul, şamota şi teracota necesită atât cunoştinţe teoretice, cât şi îndemânare practică. O sobă trebuie să ţină o viaţă, de aceea trebuie apelat la un specialist. Dacă soba se tencuieşte sau se acoperă cu teracotă, este o problemă de gust. Trebuie ştiut însă că soba tencuită se unge mai des cu lapte de var, deoarece, datorită temperaturii ridicate, apar fisuri fine în căptuşeala sobei. Teracota nu ridică aceste probleme, doar dacă îmbinarea se face cu mortar. Soba trebuie aşezată pe cât posibil central, pe peretele din interior. Dacă la planificare se ţine seama de o bună distribuţie a spaţiului, o sobă aşezată pe peretele comun poate încălzi concomitent patru încăperi. Soba de teracotă poate fi folosită ca sobă pentru gătit şi concomitent pentru încălzit. Trebuie să se ţină seama în acest caz de faptul că soba, din cauza plitei, nu se închide etanş. O altă posibilitate este combinaţia sobă de teracotă şi sobă pentru încălzit apa. Aici există însă probleme, deoarece căldura se transmite apei, randamentul scăzând în felul acesta considerabil. În ultimul timp s-a descoperit un vechi sistem de încălzire: încălzirea hipocaustă antică. Cu ajutorul elementelor din piatră sau argilă, se încălzesc cu aer cald tavanele, pereţii interiori şi exteriori. Această metodă permite folosirea unui sistem de încălzire centrală pentru toată casa, dacă s-a prevăzut acest lucru încă din stadiul de planificare a casei. Problemele principale care apar: aerul este un portant termic relativ slab, de aceea sunt necesare cantităţi mari pentru a se obţine un randament corespunzător; transportul de aer printr-un sistem de canale atât de lung este, din punct de vedere tehnic, costisitor. Acest sistem necesită sigur îmbunătăţiri, pentru ca pe viitor să poată fi folosit.

6.

Căminele O formă îmbunătăţită a sobei este căminul, care îşi are originea în Scandinavia. Avantajul căminului constă în randamentul său ridicat. Este potrivit pentru funcţionarea de durată, se amplasează fără probleme şi se integrează perfect în arhitectură. Încercările practice au demonstrat efectele pozitive asupra climatului încăperii (circulaţie redusă a aerului, umiditate stabilă a aerului din încăpere, temperatură scăzută a suprafeţei căminului datorită pereţilor dubli, oţel la exterior, şamotă la interior). Căminul este o bună alternativă a sobei iniţiale. 7. Instalaţii de termoficare Instalaţiile de termoficare sunt instalaţii de încălzire care asigură energia necesară pentru un grup de locuinţe. Astfel, o instalaţie centrală poate, fireşte, funcţiona mai bine decât sute de cazane montate în pivniţa fiecărei gospodării în parte. Instalaţiile de termoficare sunt acţionate de generatoare care produc energia electrică pentru un întreg cartier. Deoarece instalaţia de termoficare se află în zona locuibilă, .căldura gazelor de ardere. se foloseşte ca energie pentru încălzirea locuinţelor. În felul acesta se poate folosi energia în procent de aproximativ 85 %. Aşa cum s-a descris deja la încălzirea electrică, la centralele mari nu se poate folosi căldura gazelor de ardere, deoarece cantitatea rezultată este prea mare, iar locuinţele se află prea departe. Căldura trebuie anihilată la faţa locului în turnuri de răcire, cu cunoscutele dezavantaje ecologice. Datorită preţului favorabil, se va încerca pe viitor ca instalaţiile de termoficare să se folosească tot mai mult în cartierele de locuinţe. Distribuţia căldurii În cazul instalaţiilor de încălzire a apei există dezavantaje: -Materialele folosite: oţelul, cuprul, aluminiul şi materialele sintetice nu corespund din punct de vedere biologic şi ecologic: Numeroasele componente din oţel (conducte, corpuri de încălzire) influenţează climatul, nu şi cuprul şi aluminiul, totuşi, în calitate de conductori electrici, îndeplinesc funcţiile unei antene. În afară de aceasta, aluminiul prezintă un foarte ridicat necesar de energie.

55

-La

aceasta se adaugă jeturile de apă care acţionează la fel ca arterele de apă. Totuşi, trebuie făcută observaţia că aceste jeturi curg lent. Trebuie avută în vedere regula de bază: În dormitoare nu se montează nici un fel de instalaţii, nici electrice, nici termice. Avantajul încălzirii termice depinde de temperaturile scăzute la tur, combinate cu corpurile de încălzire plate, cu suprafaţă mare. Acest sistem se cuplează foarte bine cu o instalaţie de energie solară, deoarece acestea lucrează optim mai ales la temperaturi joase. Pe de altă parte, o astfel de instalaţie este deosebit de comodă. Corpurile de încălzire Importantă este deosebirea dintre radiaţie şi convecţie. Convectorii încălzesc aerul, ceea ce duce la obţinerea unui curent de aer .supărător.. Acesta turbionează praful, depreciind calitatea climatului din încăpere. Mai bune sunt corpurile de încălzire care au o suprafaţă mare de încălzire (corpuri de încălzire sub formă de plăci, ţevi etc.), deoarece astfel se măreşte radiaţia termică (transmiterea de căldură prin radiaţie). Radiaţiile termice mai ridicate înseamnă mai puţină convecţie, deci o deplasare redusă a aerului, ceea ce are ca urmare un mai bun climat al încăperii şi temperaturi reduse ale aerului. Instalaţia de încălzire montată în podea Este cea mai cunoscută instalaţie de încălzire prin suprafaţă de radiaţie, având un procent ridicat de radiaţie. În ciuda avantajelor ei clare (radiaţie termică ridicată, pardoseala caldă, temperaturi joase), prezintă şi câteva puncte slabe: Ca toate instalaţiile de încălzire prin suprafeţe de radiaţie, este relativ leneşă, costurile pentru reparaţii sunt foarte mari, în cazul caselor care sunt făcute pentru folosirea energiei solare pasive podeaua este elementul constructiv care trebuie să acumuleze cea mai mare parte din căldură (acest lucru nu este posibil în cazul unei instalaţii de încălzire montată în podea), temperatura aerului din încăpere nu este uniformă, există diferenţe de circa 8oC, iar 2oC ar fi situaţia ideală în cazul căderilor de temperatură pe verticală. O astfel de cădere de temperatură face ca stratul de aer cald să se deplaseze în jos împreună cu aerul rece, formându-se astfel mult praf. Probleme sunt şi în cazul temperaturilor ridicate ale podelei, în special dacă aceasta se ridică la peste 23 - 24 grade. Pe de altă parte, o instalaţie de încălzire montată în podea nu este suficientă, deoarece pereţii exteriori şi ferestrele fac să se piardă foarte multă căldură. Sunt necesare surse suplimentare de căldură. Instalaţiile de încălzire montate în podea trebuie să se folosească numai pentru camerele în care se stă puţin, şi pentru camerele unde este de dorit o podea caldă , ca de exemplu, baia, camera de joacă a copiilor sau locul unde se mănâncă. Instalaţii de încălzire montate la perete Văzut din punct de vedere biologic, aceste sisteme sunt recomandate foarte mult, deoarece pereţii radiază orizontal şi corpurile de încălzire se află dispuse pe toată lungimea şi lăţimea lor. Văzut din punct de vedere ecologic, aceste instalaţii oferă avantajul că ţevile sunt montate în pereţii care oricum trebuie tencuiţi. Sistemul de conducte se montează uşor, se economisesc corpuri de încălzire. În acest caz se îmbină avantajele instalaţiei de termoficare cu cele ale sistemului hipocaust. Există multe alte sisteme interesante. Toate metodele prezintă următoarele avantaje: -încălzirea încăperii se face în cea mai mare parte prin radiaţie -posibilitate de reglare -cade efectul arterelor de apă -nu mai există corpuri de încălzire care să turbioneze praful. Singurul dezavantaj: În dreptul pereţilor unde se află instalaţia de căldură nu trebuie să se pună dulapuri sau rafturi masive. Colţarele trebuie aşezate la o anumită distanţă de perete, tablourile

56

nu prezintă nici iun fel de problemă. Lise de încălzire Şi în acest caz există mai multe sisteme. Se pare că nici până în prezent experţii nu s-au decis asupra unui sistem. Unii afirmă că ţeava din cupru cu lamele din aluminiu produce multă căldură prin convecţie; alţii, dimpotrivă, susţin că aerul care se ridică încălzeşte peretele exterior şi că acesta ar degaja apoi căldura prin radiaţie (70 %) în încăpere. Dacă este vorba mai mult sau mai puţin de un sistem de încălzire prin convecţie, nu s-a stabilit încă, ambele sisteme însă au în comun posibilitatea rapidă de reglare, temperaturi joase şi costuri relativ bune. Se pot compara cu instalaţiile solare în ce priveşte domeniul temperaturilor joase. Dezavantajul constă, exact ca la instalaţiile de mai sus, în amplasarea mobilei. Şi curăţirea lamelelor este costisitoare, căci nu este de dorit o turbionare supărătoare a prafului. În cazul instalaţiilor de încălzire pe bază de aer, se face deosebirea între instalaţia centrală şi cea directă, între soba de teracotă şi electro-convector. Toate au în comun procentul ridicat de căldură prin convecţie, deplasarea aerului din încăpere cu turbionarea prafului, precum şi climatul uscat din încăpere, cu temperaturi prea mari ale aerului. La instalaţiile centrale de încălzire se adaugă, condiţionat de canalele de aerisire, zgomotul şi mirosul neplăcut. Bacteriile şi particulele de praf se transportă prin toată casa şi solicită căile respiratorii. Instalaţia de încălzire hipocaustă (sistem închis) Din punct de vedere biologic şi climatic, mult mai bun decât .sistemul de încălzire deschis. este sistemul hipocaust, un sistem optim de încălzire prin radiaţii, la fel ca soba de teracotă. Sistemul hipocaustic prezintă totuşi avantajul că încălzirea nu se limitează numai la un singur etaj. Un arzător central (pus de cele mai multe ori în pivniţă) deplasează, în circuit închis, aerul cald prin toată casa. Rezultă astfel o adevărată încălzire prin radiaţie, care necesită un timp de încălzire lung şi care se reglează greu. Un alt dezavantaj al acestei tehnici de încălzire folosită încă de pe vremea romanilor şi a grecilor constă în preţul ridicat, precum şi în costurile mari pentru planificare şi construcţie. Încălzirea apei menajere Într-o casă pentru o singură familie se foloseşte circa 14 % din consumul total de energie pentru încălzirea apei. Ar trebui să vă gândiţi, cum se poate economisi energie, să fie bine atât pentru punga Dvs., cât şi pentru mediul ambiant. În funcţie de tipul de alimentare, se face deosebirea între alimentarea individuală şi cea centrală. Instalaţia de alimentare individuală se foloseşte numai când sunt necesare cantităţi reduse de apă caldă şi când punctele de priză se află departe de instalaţia de încălzire. În aceste cazuri se recomandă aparate mici pentru încălzirea apei (până la 5 litri), acumulator subteran (până la 5 litri), precum şi o instalaţie de încălzire continuă, electrică sau care funcţionează pe bază de gaz. În timp ce primele două sunt doar pentru bucătărie, instalaţia de încălzire continuă dă cantităţi nelimitate de apă caldă. Dezavantajul este că ele ajung numai pentru alimentarea unui punct. Instalaţiile electrice de încălzire continuă necesită o presiune a apei în conducte de 4 - 5 ori mai mare, în timp ce cele care funcţionează pe bază de gaz au, datorită flăcării care arde permanent, un consum de energie ceva mai ridicat, şi necesită un racord la un coş de fum. Instalaţia centrală de alimentare cu apă caldă Apa de la punctul central de alimentare se încălzeşte cel mai bine în urma combinării cazanului de temperatură joasă (gaz sau ulei) cu un acumulator pentru apa menajeră. Acumulatorul trebuie să asigure necesarul zilnic pentru o familie (circa 40 - 50 litri de persoană), aşa încât cazanul trebuie să

57

o supradoză de raze UV are şi urmări negative: UV-B provoacă arsuri ale pielii.9 % se transformă în lumină vizibilă. Biologic. ajungem la depresii. de aceea este de o mare importanţă. cancerul de piele. pentru buna noastră dispoziţie. este baza vieţii. cum sunt zonele UV şi infraroşiile. Lumina naturală lipseşte aproape în întregime în viaţa noastră modernă. În cazul razelor ultraviolete se face deosebirea între UV-A. O parte din razele infraroşii este eficace pentru organismul nostru. tremurul pleoapelor şi oboseala. Desigur. Şocurile reduc şi mai mult viabilitatea. Lumina solară conţine aproape toate zonele spectrului culorilor. Aşa se explică faptul că la lumina artificială există zone importante.încălzească acumulatorul numai o dată pe săptămână. Fabricanţii de lămpi nu sunt. Lumina înseamnă mai mult decât doar energia solară care ajunge la noi sub formă de unde electromagnetice cu o viteză de 300. Din experienţă ştim că deficitul de lumină ne deprimă. La începutul spectrului luminii vizibile se găsesc razele ultraviolete. Nu e de mirare că urmările sunt dureri ale ochilor. respiraţiei intensive şi producerii de oxigen. din păcate. dereglări de metabolism şi alte afecţiuni. cu lumină artificială. care ştiu că dispariţia luminii solare înseamnă întreruperea existenţei noastre. să stăm zilnic cât mai mult în aer liber. Intensitatea luminoasă se modifică permanent. Lumina naturală a soarelui influenţează pozitiv întreaga viaţă de pe pământ. indiferent că ne aflăm la birou sau acasă. lampa fluorescentă este cel mai prost tilizator de energie: Numai 6 . -Lumina solară este supusă schimbării ritmului. dureri de cap. -Compoziţia spectrală a luminii solare este cu totul alta decât a luminii artificiale. chiar dacă este luminoasă. biologi. În cazul iluminării artificiale deosebim: Lampa fluorescentă Este cea mai veche sursă de lumină artificială. ochiul trebuie permanent să-şi regleze intensitatea vizuală. Nu pot fi percepute de ochiul uman. ca. În comparaţie cu celelalte elemente de iluminare. nevroze. Ele pătrund adânc în ţesuturi şi influenţează metabolismul. Cercetările arată că stând prea mult în casa. în măsura în care nu trebuie cuplat la instalaţia de încălzire. omoară bacteriile etc. cele mai eficiente sunt razele UV-B. Pentru restul zilei cazanul se decuplează. Se spune că ochiul nu ar putea cuprinde oricum zona spectrală a luminii în detaliu. în timp ce lumina artificială este o lumină constantă. zilnic şi anual. acţionează asupra psihicului. UV-B şi UV-C. în timp ce luminozitatea şi lumina solară contribuie la plăcerea de a trăi şi ne ajută în îmbunătăţirea randamentului în activităţile ce le desfăşurăm. ci doar o sumă a acesteia. afectează ţesuturile. Deasupra luminii vizibile încep razele infraroşii. organismul intră în stress şi în sânge se modifică anumite valori ale hormonilor. Lumina se obţine datorită incandescenţei unei sârme de wolfram. formează vitamina D. Restul energiei se pierde sub formă de căldură. intră medicul pe uşă. monotonă. Fabricanţii de lămpi ştiu bine cât de puternică şi cât de mare trebuie să fie o lampă pentru a ilumina orice colţişor întunecat al unei camere. în schimb se percep de insecte.000 km/s. oboseală. Avantajul becurilor fluorescente constă în câmpurile electromagnetice reduse care 58 .. Lumina şi culorile Un proverb spune: . Lumina solară nu se înlocuieşte cu lumina artificială şi aceasta din cele mai diverse motive: -Toate organismele s-au obişnuit de-a lungul evoluţiei cu compoziţia chimică naturală şi cu schimbarea ritmică a luminii. În cazul iluminării artificiale. dureri de cap. Din cauza sensibilităţii neuniforme la lumina artificială. Lumina nu este însă lumină. Lumina înseamnă viaţă.Unde nu intră soarele pe fereastră. Pentru ochiul nostru însă este importantă mai ales calitatea. Un alt dezavantaj este viabilitatea relativ scurtă: circa 1000 ore. Ele excită metabolismul. în timp ce lumina artificială prezintă în câteva zone vârfuri şi adâncimi. îmbătrânirea timpurie a pielii. reglează tensiunea. Lumina artificială nu poate înlocui vastul spectru al luminii solare.

rămân dezavantajele pâlpâitului şi ale câmpurilor electromagnetice perturbatoare. Totuşi trebuie clarificat că această denumire este puţin depăşită. deci nu există o bună ecranare împotriva razelor ultraviolete. din acest motiv. Lampa care economiseşte energie se găseşte în comerţ sau cu soclu înşurubat. care trebuie foarte bine ecranate. În comparaţie cu lampa fluorescentă şi lampa cu halogen. la fel ca lumina lămpii fluorescente şi a lămpii cu halogen. Lămpile cu halogen au.000 ore). o lumină fără pâlpâire şi produc multă căldură. iar cuplarea şi decuplarea frecventă duce la scurtarea viabilităţii. În cazul lămpilor de 12 volţi nu este necesar un transformator care produce. Apoi. Ultima necesită în plus un adaptor pentru a putea fi înşurubată în fasung. lumina lămpii cu substanţe degajate pentru iluminare tenuează puternic. Ca lămpi de voltaj scăzut. care poate fi înlăturat prin montarea unui aparat prefinal electronic. precum şi viabilitatea mai lungă (2000 ore). un pâlpâit supărător. aruncate la containerul special din cauza conţinutului de substanţe toxice. Cât de mult acţionează negativ lumina ultravioletă a lămpilor cu halogen. în comparaţie cu acestea. În 59 . Au însă o viabilitate de opt ori mai mare decât lampa fluorescentă şi consumă numai circa o cincime din energie. deoarece aici distanţa sigură este sub 1 m. Pentru a se obţine o lampă cu substanţe de iluminat cu caracter asemănător luminii zilei. căci lămpile nu mai sunt umplute cu gaz. iar exploatarea luminii este mai bună: circa 20 % din energie se transformă în lumină aparentă. Dezavantajul lămpii cu halogen constă în procentul mai mare de raze ultraviolete. Multe lămpi nu au un capac din sticlă. O lampă de 20 W care economiseşte energie corespunde unei lămpi fluorescente de 100 W. s-a realizat lampa cu spectru complet (în general cunoscută sub numele de True-Lite-Lampe). exact ca la lampa normală cu substanţe pentru iluminare.pornesc de la această lampă şi în lumina fără pâlpâiri. Lămpile cu substanţe compacte pentru iluminare (lămpi care economisesc energia) La lămpile cu substanţe compacte pentru iluminat. Denumirea de lămpi cu neon nu mai corespunde în ziua de azi. de distanţa până la piele şi de durata expunerii. de fapt. numai lămpi cu halogen cu capac din sticlă. Exact ca la lampa convenţională cu substanţe de iluminat. Lămpile cu substanţe de iluminat Acestea sunt lămpile de descărcare. Mai avantajoase sunt lămpile cu halogen cu fasung înşurubat care se pot conecta la tensiunea obişnuită. căci. după cum se ştie. ele oferă 6. cu vapori de mercur. căci există o deosebire între lampa cu spectru complet şi lumina zilei. Avantajul lor constă în exploatarea ridicată a luminii. este greşit să caracterizezi acest tip de lampă din punct de vedere biologic. În afară de aceasta becurile fluorescente defecte pot fi aruncate la gunoi. La lămpile folosite pentru scris sau citit se pun. sau cu soclu turnat. Lămpile cu halogen Acestea sunt o variantă îmbunătăţită a becurilor fluorescente. nu este nevoie să fie depozitate în containere speciale. În afară de aceasta. Lămpile cu halogen pot fi degrevate exact ca lămpile fluorescente (se aruncă la gunoi). circa 15 . Lămpile cu substanţe pentru iluminat trebuie. adică pentru iluminare curentul electric produce gaze. exact ca lămpile fluorescente. fără aparatul prefinal electronic. Dezavantajele sunt: Pâlpâitul care provoacă stress (50 de pâlpâieli ale curentului alternativ pe secundă). lumina zilei. lumina se obţine în acelaşi mod ca în cazul lămpii convenţionale cu substanţe de iluminat. Exploatarea luminii şi viabilitatea sunt ceva mai scăzute decât la lămpile convenţionale cu substanţe de iluminat. câmpuri electromagnetice perturbatoare. ci. depinde de tipul pielii.18 %. de regulă. O iluminare ultravioletă intensivă duce la afecţiuni ale organismului. totuşi câmpurile perturbatoare provocate de acest aparat sunt considerabile. lampa care economiseşte energie are. lampa cu substanţe de iluminat are o viabilitate mai mare (circa 16. 12 sau 24 volţi.

căci atunci când plantele lipsesc. trebuie să ţinem seama de câteva reguli: Este important ca plantele să fie alese în funcţie de suprafeţe. ci şi materialele de construcţie (peretele şi tencuiala) au de suferit de pe urma oscilaţiilor de temperatură. Toate celelalte suprafeţe. iar aceea iarbă care îndrăzneşte să iasă printre pietre este omorâtă cu substanţe toxice speciale. ci şi protejează totodată împotriva vântului. diferite păsări. oferă vara o bună protecţie împotriva razelor soarelui. Nu numai noi. ci şi numeroasele specii de păsări. grădini. o Oferă animalelor un loc de viaţă. sunt betonate sau asfaltate. cât şi cele de la faţadă. zona exterioară din faţa şi spatele casei). de ce nu. care nu au nevoie de sprijin pentru a se căţăra. În general. Este de admirat faptul că în ultima vreme comunitatea încearcă să planteze. Numai o gândire limpede ne poate aduce natura din nou în pustiile noastre cartiere de locuinţe din beton. gratuită protecţie împotriva razelor fierbinţi ale soarelui. Razele prea fierbinţi ale soarelui acţionează nu numai asupra temperaturii interioare. Datorită gardului viu.. Aerul însuşi se îmbogăţeşte cu oxigen. iar iarna lasă soarele să pătrundă nestingherit. mai ales cei din preajma ferestrelor dinspre sud şi sud-vest. care apropie mai mult copii noştri de natură.afară de aceasta. oamenii. profităm de un nou loc de viaţă. oferă multe avantaje: o Atenuează oscilaţiile climei (copacii ţin răcoare în zilele fierbinţi de vară). un canar şi 10 metri pătraţi de . alergaţi pe munţi şi speriaţi animalele.iarbă englezească. iar ploaia în rafale este estompată.plante agăţătoare veritabile. O întreagă săptămână ne mulţumim cu câteva plante de apartament. gândaci. Verdele faţadei O mantie verde în jurul casei nu numai că înviorează suprafeţele moarte. o Umbra plantelor împiedică o încălzire prea puternică a caselor şi străzilor. consumul de energie mărindu-se. Întâlneşti. izolarea termică creşte. creează un bun climat şi oferă lumii animalelor un nou loc de viaţă. în casă sau în jurul ei. casa se răceşte. o Prin evaporarea apei răcoresc mai ales aerul cald din oraşe. Verdeaţa din jurul casei Mulţi oameni care ar dori să trăiască în “mijlocul naturii” fac la sfârşitul săptămânii deplasări la “iarbă verde”. mai ales. Pe lângă protecţia împotriva razelor soarelui. Curăţă aerul de praf şi de celelalte impurităţi. În felul acesta lăsaţi în urmă norii de gaze reziduale. iar umiditatea aerului creşte. Copacii. o Contribuie la protejarea clădirilor. presiunea vântului se reduce. oferă o bună şi. dă naştere acelor câmpuri perturbatoare electromagnetice şi se consumă multă energie pentru fabricarea lor. Plantele. plantele asigură o bună protecţie şi iarna. albine. arbuşti şi flori. Şi lămpile cu substanţe de iluminat compacte se aruncă la gunoiul special amenajat din cauza conţinutului de mercur. pe care greu îl putem compensa prin plantarea de copaci şi flori pe suprafeţele libere (faţade. a copacilor sau plantelor căţărătoare. copaci. Diferitele forme şi culori încântă ochiul şi dau o bună dispoziţie. indiferent că sunt pe verticală sau rizontală. Pe lângă toate aceste avantaje nu trebuie să uităm că plantele contribuie şi la liniştea noastră sufletească. plantele pentru faţadă se clasifică în două grupe: a) . fluturi. Pentru ca faţada casei să fie înconjurată de verdeaţă. Plantele din jurul casei. în interiorul şi în afara satelor şi oraşelor. 60 . frunzele toamnei sunt considerate gunoi. Trebuie să fim conştienţi că fiecare nouă construcţie este o grea intervenţie în peisajul natural.

totul este 2 61 . Plantele agăţătoare. frumos şi durabil în comparaţie cu şinele din oţel. Datorită razelor ultraviolete ale soarelui cedarul roşu devine gri. insecte. necesită multe cunoştinţe şi timp. vopseşte lemnul cu o glazură impregnată. Se pune problema dacă este neapărat necesar un garaj prefabricat. -În cazul plantelor cu lujeri. Dar cu răbdare şi puţină îndemânare.doar dacă nu vreţi să folosiţi pietre italiene de porfir. atunci folosiţi cedarul roşu. ciupercilor şi insectelor dăunătoare. -A devenit o obişnuinţă ca în jurul casei cărările să se betoneze. gândaci. trase ca spalier. groase de 3 până la 5 cm.80 m de beton şi că în felul acesta se asigură şi o bună scurgere a apei de ploaie în canalizare. de care plantele trebuie să se prindă din când în când.25 mm. ceea ce nu este admis din motive ecologice). Este suficient dacă se toarnă pietriş şi un strat de nisip de 3 . adică terenul trebuie pregătit. Nu numai că s-ar renunţa la mijloacele de protecţie a lemnului. Deasupra se pun pietre sau plăci. fără a se îmbina cu mortar În felul acesta o mare parte din apa de ploaie intră în pământ. Numai dacă tencuiala este deteriorată (fisuri sau umiditate ridicată). Secţiunea trebuie să fie de 5 . terase. b) plante de faţadă care au nevoie de ajutor pentru a se căţăra Acestea se împart în patru grupe: -Plante agăţătoare cu cârcei. -O altă idee ar fi o groapă mare cu nisip sau leagăne pe care copiii le-ar putea folosi în timpul lor liber. Gardul La planificarea gardului nu uitaţi să întrebaţi şi vecinii (dacă aveţi). Mai bine ar fi să folosiţi un gard din lemn impregnat. Cedarul roşu protejează împotriva umezelii. cu care plantele se prinde de perete. poate renunţa la răsadurile gata cumpărate. se recomandă să se renunţe la lemnul impregnat. Iată câteva idei de care aţi putea ţine seama: -Renunţaţi la ziduri sau garduri din plasă. mai ales. Beton s-ar turna numai pe locul pe care stă maşina. O copertină ar fi de ajuns. Adesea. Suprafeţele aspre uşurează căţăratul. de sprijin pe orizontală. Cedarul roşu nu necesită nici un fel de tratament cu o substanţă de protecţie a lemnului. Nedăunătoare pentru plantele faţadelor sunt tencuielile minerale. Dacă totuşi doriţi să folosiţi lemnul pentru garduri.Plantele agăţătoare formează rădăcini de prindere (de exemplu iedera) sau cârcei pentru prindere (de exemplu viţa de vie sălbatică). pe care puteţi să-l confecţionaţi singur şi pe care îl trataţi cu uleiuri sau glazuri ecologice. scări etc). Rosturile şi găurile erau invadate de iarbă. Mulţi dintre noi cred că este foarte uşor să torni 50 . -Optim ar fi un . mai ales când nu ai experienţă. Cine are răbdare şi iniţiativă. Un astfel de strat de beton nu este necesar. pentru aceasta sunt necesari aproximativ 50 m2. Este greu de întreţinut o grădină. În general. care se importă mai ales din Canada. Se economiseşte astfel bani şi material. Se asigură o bună comunicare între vecini. -Plantele cu tije scurte au nevoie. Poate să facă singur răsadurile. Cui nu îi place. se pun răsadurile potrivite şi numai în perioade anume ale anului. din arbuşti şi tufişuri. Un astfel de strat de beton este foarte ieftin (nu are chiar nici un fel de concurenţă . Un lucru trebuie înţeles bine: Natura are nevoie de timp şi îngrijire. care au nevoie pentru a se înălţa de sârme sau bare verticale. se folosesc foarte bine mai ales grilajele şi grătarele. În trecut se recomanda betonul uscat (pietre fără îmbinare cu mortar).5 cm. Este un lemn roşiatic de conifere. deoarece plantele nu pot altfel să urce pe sârmă sau bară. dar s-ar crea şi un nou loc de viaţă pentru multe animale. plantele agăţătoare pot cauza deteriorarea construcţiei.gard viu. -Plantele cu tije lungi se deosebesc de plantele agăţătoare prin aceea că au o formă oarecum uniformă.

energia solara. din punctul de vedere climateric al Iordaniei sunt favorabile economic. .noile tehnologii.posibil.utilizarea materialelor nedificitare. Aceste locuinte vor utiliza energia solara pentru incalzire si apa calda menajera si energia eoliana (a vintului) pentru producerea de electricitate. camara. una dintre cele mai acute dintre acestea fiind criza de energie. cu apartamente de 4 camere si garaje. inepuizabile si. Locuintele respective sunt de tip duplex. deci trebuie folosite toate descoperirile facute in progresul tehnicii pentru utilizarea a noi surse de energie. la subsol exista garaje pentru fiecare apartament in parte. Unele dintre principalele preocupari ale specialistilor sunt: . regiunea Iordaniei Arhitectii trebuie sa participe la efortul general pe care il fac oamenii de stiinta pentru solutionarea noilor probleme cu care se confrunta omenirea in ultimul timp. carora le sunt adaugate un spatiu termic si helio de stocare a energiei termice. Aceste doua tipuri de energie sunt nepoluante. Alimentarea cu apa potabila si menajera se face printr-un rezervor propriu cu 62 . bucatarie. Locuintele vor fi orientate spre sud. Propuneri de locuinte solare. Parterul ar trebui sa contina camera de zi. in viitorul apropiat combustibilii clasici se vor termina. nepoluante si care sa-i asigure autonomia energetica. baie. specifice fiecarei zone. Pe aceasta baza se propune un proiect de locuinta rurala bazat in totalitate pe valorificarea resurselor locale. etajul proiectat sa contina 3 dormitoare si baie. si alimentata din resurse energetice proprii.

usor de gasit (traditionale. cat si pasiv. vegetatie). 6. avand in plus avantajul ca lucrurile de intretinere. special pentru a nu creste vegetatia in jurul casei. tipul de sol . structura pardoselii (conditii de finisare a fundatiei. pe timp de vara incaperile situate pe partea de sud vor beneficia de mai multa umbra. pentru reducerea reflexiei si pentru a se permite o patrundere cat mai mare a soarelui in incaperi in timpul iernii. impermeabilitatea si umezeala solului ales pentru constructie. imbunatatite sau noi). 13.principal. terenurile cu compozitie normala sau argiloasa prezinta structural probleme pentru faptul ca sub influenta variatiilor de temperatura se pot dilata sau contracta. 4. 11. TIPURI DE CASE SUBTERANE (semiingropate) Tipul de case subterane din desenul de mai jos reprezinta un model clasic cu fatada spre sud si se poate construi rectiliniar. bazat pe combustibil conventional. pietros.stancos. izolatia pardoselii cu un strat de spuma pentru reducerea pierderii de caldura. teren tratat chimic. posibilitati de canalizare. finisaj). fonica. 15. Solul ales pentru viitoarea constructie este determinant: terenurile stancoase sunt cele mai potrivite pentru constructie. locale. test de rezistenta la actiunea apei si greutate). in momentul de functionare al unuia dintre ele. sa se integreze ca tratare plastica si volumetrica in specificul arhitectural al zonei. Sistemul de incalzire pasiv este realizat prin ferestrele mari. care. . 7. izolatie si echipament necesar). inclinate. stocata in baterii de acumulatoare. Ca marime. partea electrica (plasata intre peretele de afara finisat si tencuiala si prevazut cu conducte pentru reteaua electrica). fiind bune conducatoare de caldura. conditiile de zona (expunerea la soare. izolatia fonica si costul de incalzire sau racire sunt cu mult mai reduse. inclinare. cu o parte sau doua descoperite si cu acoperis acoperit cu pamant.secundar. rezultante ale sistemului de captare. tipul de materiale izolatoare care vor fi folosite in constructie in functie de sol.pompa de curent alternativ. 9. finisarea pardoselii (tipul de materiale. si un confort de calitate. Se urmareste si o buna izolare termica. canalizarea (materiale. 5. structura acoperisului (tipul de materiale si deschideri). finisarea peretilor. tip de mocheta pentru reducerea pierderii de caldura). il inchide 63 . Datorata inclinarii ferestrelor. 3. Sistemul de incalzire solara este folosit atat activ. Pentru reusita in practica a unei astfel de cladiri trebuie tinut cont de factorii de mediu. Intregul sistem de incalzire este bazat pe schimbatorul automat de functionare dintre instalatia solara si boiler. 12. materiale de solidarizare. 8. 14. avand la baza energia solara. 10. care vor influenta in alegerea materialelor de constructii: 1. costul unei case subterane este mai redus. actionata la necesitate de energia eoliana. calitate si conditii asemanatoare caselor conventionale. structura peretilor (tipul materialelor de solidarizare). Astfel se vor realiza constructii de locuinte in care elementele noi aparute. Casele propuse pentru zona de munte Ajloun se bazeaza pe dublu sistem de incalzire: . finisarea plafonului (tipul de materiale de legatura-lianti. Ca materiale de constructie se vor folosi materiale nedeficitare. 2. argilos.

regiunile cu clima calda si uscata. alcatuita din trei componente: radiatii solare directe. inclusiv aportul lor de energie. Sistemul activ de incalzire este pe baza de energie solara si utilizeaza stratul de pietris de grosime 1/m1. cu o suprafata de 220 mp. fig. Intensitatea sa depinde de traiectul pe care il parcurge pentru a atinge suprafata pamantului si depinde de pozitia relativa in raport cu soarele ca si de latitudinea locului. Cele trei tipuri de radiatii. cel inferior este ocupat de camera de zi. Radiatia solara. sunt reflectate doar 12% din radiatiile solare directe normale care cad pe o suprafata orizontala. iar ulterio o parte din aceasta va fi reflectata. Pentru o zi clara. procentul razelor reflectate creste la 55% din radiatiile initiale. Sistemul de incalzire solara activ este prezent prin captatoarele solare instalate pe acoperis.automat pe celalalt. Radiatiile solare reflectate rezulta din reflexiile razelor solare pe diferite suprafete.1: Tip de case solare semisubterane propuse pentru mediul rural al Iordaniei. Efectul de sera in arhitectura Soarele degaja energia radianta. ea mai depinde de claritatea cerlui si de umiditatea relativa. camera de lucru. Etajul superior este folosit pentru dormitoare. Astfel. difuze si reflectate. Schema instalatiei de incalzire solara activa a tavanului. unde 64 . are o valoare constanta egala cu 1345 w/m2. Radiatia solara difuza provine din reflexiile razelor din nori sau praful atmosferei. ce contine ambele sisteme de incalzire. Fig. Colectoarele de energie solara sunt plasate in spatiul dintre parter si etaj. instalatiile de boiler si cele de inmagazinare a caldurii. garaj. Terasa din fata casei este folosita ca loc de recreere.5/m amplasat sub pardoseala). fiecare dintre ele devenind predominante in functie de zonele de incidenta ale soarelui cu pamantul. in zilele mai innorate. care pot fi modificate fata de climatul general. Schema de detaliu de functionare a sistemului activ de incalzire a pardoselii prin stocarea energiei in pietris (aplicabila sistemului de case solare in zona de munte. Caracteristicile lor sunt determinate de latitudine. inainte de a ajnge in atmosfera terestra. care vor functiona pe timp de iarna pentru incalzirea locuintei. Radiatia solara directa este aceea care ajunge pe sol nedeviata de atmosfera. care depind si de microclimate naturale specifice.1) Casa semisubterana cu etaj.2 (exemplul se refera la casa prezentata in fig. deci si de clima. actioneaza diferit. difuzata si absorvita de aer si nori. Acestor caracteristici de ordin general li se adauga cele particulare. zona Ajloun.

ele fiind retinute deci de o imprejmuire vitrata. atunci cand ea este orientata spre sud. alegerea materilelor de constrctie. motocicletelor si chiar al avioanelor. Radiatia solara poate fi folosita ca atare. tinand seama ca valoarea ei la impactul cu pamantul poate fi modificata intr-o buna masura prin interventii fizice dirijate de om. De altfel tendinta este de a realiza centrale solare care sa functioneze dupa diferite sisteme – cu oglinzi parabolice mari..cerl este in general clar. etc. ceea ce duce la conceptii diferite privind modul de utilizare a razelor solare. In acest fel se reduc cu 30% cheltielile de incalzit anterioare. In regiunile foarte reci. anume ca aerul rece sa poata patrunde in suprafata dintre geam si peretele negru prin orificii de la baza peretelui si sa poata iesi prin orificiile de sus incalzind o incapere. ia poate avea si valori extreme: ca urmare. Arhitectura si urbanismul au si ele un important rol in acest proces actionand prin orientarea preferentiala a cladirilor. Aceste materiale stocheaza caldura si o transimt prin conductie in interior. iar in acest fel se poate forma un nou microclimat (prin amenajari hidrotehnice.locuinta. functionarea automobilelor. conservata si utilizata pentr incalzire. in procentaje de cca.) sau utilizeaza pentru producerea energiei termice. varianta francezului F. unde soarele. de 90% pentru radiatiile situate in domeniul de vizibilitate. Rariatia solara este controlabila. constructii etc. radiatia solara poate fi captata. traverseaza compartimentul si se transmite in interiorul locuintei. iar cu interventia unor procedee tehnice mai complicate poate fi transformata in energie electrica. care reprezinta o masa termica. Dar in functie de regiunea climatica. a tuburilor de sticla cu vid sau a celulelor solare cu sulfura de cadmiu sunt cateva din posibilele captatoare solare active mai complicate ce pot fi aplicate in funnctie de necesitati. O parte din energia solara care strapunge suuprafata vitrata este reflectata. iar cea mai mare parte este absorbita de materialele care se gasesc la interior. impaduriri. desecari etc. din registrul undelor foarte lungi. radiatiile emise de acestea au lungime de unda mai mare de 3. Zonele cu clima temperata sau umeda. 65 . dar nu se transmit decat 20% din radiatiile cu lungime de unda de 4 microni si practic nimic din cele mai mari de 4. fie altor corpuri fie diferitelor lichide. iarna in special.5 microni. Sistemul poate fi aplicat chiar si cladirilor existente. a texturii. se realizeaza un asa numit sistem pasiv de incalzire solara intre fereastra si perete formandu-se “efectul de sera”. reflexia razelor de zapada poate furniza o importanta cantitate de energie solara. aproape de poli. la desalinizarea apei de mare etc. Cand insa fereastra se asociasza cu un perete absorbant de culoare neagra. Prin sticla pot trece radiatii solare cu spectru ce se intinde de la 0.28 la 3 microni. este foarte aproape de orizont. extinderea sistemului duce la aplicarea lui la sere . fie in aer. De asemenea. Printre altele. integrata in structura cladirii. dar de a deveni opace pentru undele foarte lungi. etc. ea este difuzata in proportie de cca. imbracaminte. radiatia este directa aproape in totalitate. In regiunile temperare si mai ales in cele reci. sub forma de radiatii emise de o succesiune de corpuri. impotriva radiatiilor solare excesiv de ridicate populatia se apara prin diferite mijloace (adaptare. instalatii complexe care inmagazineaza curent electric in baterii. Trombe propne un sistem foarte simplu de aplicare practica a acestui principiu. electrice. Acesta se bazeaza pe proprietatea unor materiale transparente de a permite trecerea radiatiilor slabe ale undelor lungi. Folosirea oglinzilor parabolice de diferite diametre. Imbunatatirea sistemului se face sub diferite feluri: printre altele se poate ca sa fie introdusa o plasa de aluminiu care se incalzeste prin radiatie luminoasa. Sticla este unul dintre acestea.5 microni lungime de unda. a culorii. 50%. Procedeul cel mai simplu si uzual de valorificare a energiei solare este cel al captarii printr-o fereastra. Metodei de baza I se adauga diferite variante. 80% pentru ultraviolete si infrarosii. Asemenea sisteme se utilizeaza nu numai in constructii ci si in tehnica pentru prodcerea curentului elelctric care este stocat in acumulatoare si folosit pentru incalzitul si luminatul serelor si locuintelor. atat pentru actiuni profilactice cat si ca sursa energetica in sistem pasiv. Obiectele din interior care primesc o temperatura de 350 reprezinta punncte supraincalzite ale locuintei.) si sa foloseasca intr-un anumit fel energia solara.

Razele cu lungime scurta de unda.Schimbari climatice. cum ar fi vaporii de apa. metanul si oxizii de azot. suprafata palnetei şi organizmele vii. Acesta e ceea ce noi numim un climat normal. oceanele. De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii naturale de gaze cu efect de sera. Energia calorica este raspândita in spatiu in formă de raze infrarosii. numite lumina vizibila a soarelui pot traversa aceste gaze. Incalzirea globala si efectul de sera. Acestea din urma sunt absorbite in parte de gaze cu efect de sera. incalzind atmosfera. adica de unde lungi. Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera au 66 . Din cauza acestui fenomen natural. pentru a se refelecta inca odată de suprafata Pamintului. numit “efect de seră” temperatura medie anuala la suprafata pamintului se mentine la 15° C. gazele carbonice.

Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de cercetare stiintifica. mai ales a gazului carbonic. Circa 90% a energiei comercializate pe plan mondial este produsa de catre combustibile carbonice: pacura. Astfel. Canada nu este intrecută decit de Statele Unite in ceea ce priveşte producerea de CO2 pe cap de locuitor. a schimbarii climei.unei cantitati mari de gaze cu efect de sera. Gazul cu efect de sera. De exemplu. Eliminarile de gaz carbonic de origine antropica au condus la sporirea cu 55% a potentialului efectului de sera. Potrivit raportului Word Resurse (1992-1993) infiinţat de catre Institutul Word Resurse. Metanul. a metanului şi a clorofluorocarbonilor (CFC). a reincalzirii climatului si a efectului de sera accelerat. in general in tone. inclisiv incendierii padurilor. Circa 2 miliarde de tone de gaz carbonic suplimentar este atribuit fenomenului despaduririi. Ele descriu si argumenteaza fenomenul noii incalziri globale. Notă: Emisiile de CO2 sunt prezentate in unitati de greutate. pentru fiecare canadian revin 4 tone de CO2 eliminat anual in atmosferă. gazul natural si lemnul.) a crescut pină la 25% de la debutul revolutiei industriale (pe parcursul a 1700 de ani. (CO2). restul se adauga la cel atmosferic. Potrivit raportului dezvoltarii statului Canada (1991). carbunele brun. 108 milioane de tone de carbon sunt eliminate anual in Canada.) cu o frecventa de 280 parti la milion pina la 350 parti la milion. a oxizilor de azot. Continutul atmosferic de gaz carbonic (gazul cu efect de sera de provenenta antropica cel mai frecvent. Uneori valaorea data corestunde numai greutatii carbonului. carbonului şi oxigenului continut. 6 miliarde de tone de carbon emis anual echivaleaza cu 22 miliarde de tone de gaz carbonic. Cu fiecare an zeci de miliarde de tone de CO2 sunt astfel eliminate in atmosfera. Pentru a transforma carbonul in CO2 imultiti cu 3. Aproape jumatate din gazul carbonic de origine antropica este absorbit de plantele terestre şi fotoplanctonul oceanic. Gazul carbonic.66 si invers. sporirea efectului de sera a declanşat o noua incalzire planetara de o amploare nemaiоntilnita pe parcursul istoriei. uneori greutatii totale a gazului carbonic. 67 . Gazul carbonic (CO2) este unul din principalele subproducte a arderii tuturor combustibilelor fosile.(CH4).

provenit de la arderea combustibilului fosil. N2O este un oxid de azot. Altfel spus reincalzirea climei va avea un efect de crestere. CH4 provine in egala masura de la scurgerile conductelor de gaze. aparatul digestiv al numeroaselor animale. Clorofluorocarbonele (CFC). provocint astfel efectul de retroactiune. de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate in depozite. In troposferă ozonul e un subproduct al reactiilor poluantelor atmosferice.) Cercetatorii sunt alarmati. Oxidul de azot. ceea ce e imperativ. utilizarea ingrasamintelor azotate. O să găsiti in unele acte comparatii intre potentialul dezvoltarii efectului de sera a diferitor gaze si a celui prodis de CO2. Metanul este principalul component al gazului natural ars de catre utilajele de incalzit. Gazul contribuie la sporirea efectului de sera cu circa 6%. (O3) In atmosfera la o inatime foarte inalta ozonul creat natural apara ca un ecran de protectie impotriva razelor ultraviolete. arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei in lipsă de O2). de la instalatiile de stocaj şi de la minele de carbune. Savantii nu sunt siguri de efectele reale produse de CFC asupra schimbarii climatului pentru ca acţiunea lor de rarifiere a stratului de ozon poate sa aduca la o noua racire a planetei. accelerind o noua incalzire a planetei. (N2O). Acest gaz este la fel cunoscut sub numele de “gaz inveselitor”. Raportind molecula la molecula.Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la creşterea potentialului efectului de sera. mlastinile. Contributia ozonului stratosferic la sporirea efectului de sera se valoreaza la 8%. El provine de la descompunerea vegetala: cimpurile inundate de orez. Este posibil ca reducind emisia de CFC. ca o noua incalzire a climei va antrena eliberare unei parţi din CH4 natural acumulat in cantitati mari sub ghetari şi in calotele polare. N2O este utilizat deja şi in calitate de anestetic. incinerarea arborilor si reziduurilor de plante. sa protejam starul de ozon. gazele de balta. de la centrele de tratament. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale provocind efectul de sera. in special bovinele si termitele. Este un produs chimic care rareşte stratul de ozon constituind in egala masura un gaz cu efect de sera in crestere. ale industriilor si ale automobilelor eliminat in prezenta luminii solare. Ozonul stratosferic. Aceasta problema demonstreaza in ce masura factorii de mediu sunt legati nemijlocit. potentialul de cresterea a efectului de sera a metanului e de 21 68 .

Alexandru Ene “The Solar Home Book” – Bruce Anderson.Dumitru Vernescu. Cosma “Solar Energy and Building” – Szokolay Revista “Arhitext Design” Casa Ecologica .Georges Pott 69 . si a CFC e de 18 mii de ori mai mare decit a CO2.ori mai mare decit a bioxidului de carbon CO2. Sandu Miclescu “Arhitectura bioclimatica” – Iurov. BIBLIOGRAFIE “Insorire si iluminare naturala in arhitectura si urbanism” . a N2O e de 200 ori mai mare decit a CO2. Michael Riordan “5000 maisons solaires” “Breviar higrotermica” – Arh. Alexandru Stan “Breviar lumina naturala si artificiala in arhitectura” – Arh.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->