Prof. univ. dr.

DANIELA MARINESCU

Principiile strategiei protecţiei mediului sunt: conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor.1. conservarea moştenirii. a valorilor culturale şi istorice. Protecţia mediului şi strategia dezvoltării durabile  Dezvoltare durabilă » dezvoltarea care corespunde necesităţilor         prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. . cine „poluează plăteşte”. evitarea poluării prin măsuri preventive. stimularea activităţilor de redresare a mediului. dezvoltarea durabilă. conservarea biodiversităţii.

Declaraţia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor  III. Stockholm (1972): Declaraţia asupra mediului înconjurător și Planul de acţiune privind mediul înconjurător  II. Johanesburg (2002): Declaraţia de la Johanesburg și Planul de implementare a sarcinilor socio-economice şi de mediu . Agenda 21 . Rio de Janeiro (1992): Declaraţia de principii (Carta Pământului) . Convenţia privind diversitatea biologică .Conferinţele mondiale în domeniul protecţiei mediului şi principalele documente adoptate  I. Convenţia privind schimbările climatice .

dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului.  Cel puţin trei îndeletniciri umane generează poluarea în lumea contemporană: » industria » agricultura intensivă şi industrializată » transporturile .Poluarea şi implicaţiile ei  Poluare = introducerea directă sau indirectă.

cuprinzând elementele enumerate anterior. aspectele caracteristice ale peisajului. calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstrarea şi sănătatea omului  Resurse naturale = totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili. apa. subso-lul. sistemele naturale în interaciune. aer.Noţiunea de mediu înconjurător şi noţiunea de resurse naturale  Mediul = ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. geotermală şi a valurilor . floră. precum şi fiinţele vii. toate straturile atmosferice. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. regenerabile – apă. toate materiile organice şi anorganice. solul. eoliană. faună sălbatică. inclusiv cele inepuizabile – energie solară. sol.

ca element vital şi suport al vieţii. în procesul folosirii în scopuri economice. dezvoltare şi protecţie a mediului. Obiectul dreptului mediului O categorie distinctă de relaţii sociale care iau naştere în procesul de conservare. conservarea şi dezvoltarea lor durabilă .  Definiţia dreptului mediului Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de mediu. sociale şi culturale a comportamentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia.

fiind sancţionate pe cale juridică. .  o parte însemnată din normele dreptului mediului au caracter tehnic. cu condiţia să fie în vigoare la data invocării lor. tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte sau a aderat.  sunt izvoare interne ale dreptului mediului.Izvoarele dreptului mediului  Particularităţile izvoarelor dreptului mediului :  toate normele de drept al mediului au caracter imperativ.

Principiul „sic utere tuo” 2. PRINCIPII PE PLAN INTERN 1. Principiul „poluatorul plăteşte” 3. Principiul bunei vecinătăţi . PRINCIPII PE PLAN EXTERN 1. Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea deciziilor de mediu II. Principiul acţiunii preventive 2.Principiile dreptului mediului I. Principiul folosirii celor mai bune tehnici disponibile 4.

incluzând şi stratul protector de ozon Protecţia atmosferei în dreptul intern se realizează prin:  Politica şi strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei. Obligaţiile titularilor de activităţi care constituie surse de emisii poluante pentru atmosferă. precum şi persoanelor juridice în domeniul asigurării calităţii aerului. altor autorităţi publice centrale şi locale. Monitorizarea calităţii aerului. elaborarea şi aplicarea programelor de gestionare     a calităţii aerului.  Evaluarea calităţii aerului. reglementarea procedurii specifice de autorizare. Directive ale Uniunii Europene.ATMOSFERA Noţiune Masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră. Atribuţii şi răspunderi ce revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. .

reutilizarea şi reciclarea deşeurilor 1985 – Viena – Convenţia pentru protecţia stratului de ozon 1987 – Montreal – Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon 1992 – Rio – Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice 1997 – Protocolul de la Kyoto.Protecţia atmosferei pe plan internaţional 1968 – Declaraţia de principiu asupra luptei împotriva poluării aerului. . adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei 1979 – Geneva – Convenţia şi Rezoluţia asupra poluării atmosferice transfrontiere la mare distanţă şi Declaraţia privind tehnologiile de fabricaţie puţin poluante sau fără deşeuri.

202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere. cu modificările şi completările ulterioare Protecţia cursurilor de apă şi a lacurilor pe plan internaţional  Proiectul de Convenţie Europeană asupra protecţiei cursurilor de apă internaţio-nale      împotriva poluării – Strasbourg 1973 Tratatul asupra apelor de frontieră – Washington 1909 Convenţia privind protecţia apelor râului Tisa şi a afluenţilor ei împotriva poluării – Szeged 1986 Convenţia privind protecţia cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale – Helsinki 1992 Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea – Sofia 1994 Convenţia asupra dreptului relativ la utilizarea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaţia – New York 1997 . regimul juridic de folosinţă.APA Regimul juridic al apelor în România  În prezent. 107/1996. conservare şi protecţie a apelor este stabilit prin Legea apelor nr. cu modificările şi completările ulterioare Măsuri legale privind gospodărirea integrată a zonei costiere  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

Protecţia mărilor şi a oceanelor  Prima Conferinţă postbelică asupra dreptului mării. 1982 Tratatul privind interzicerea instalării unor arme nucleare şi a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor. dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale. Denumită şi Convenţia MARPOL Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. 1971 . Convenţia asupra mării libere. Convenţia asupra răspunderii civile pentru prejudiciile datorate poluării cu hidrocarburi. Bruxelles 1969 Convenţia asupra creării unui fond internaţional de indemnizare pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi. Bruxelles 1971 Convenţia internaţională privind prevenirea poluării de către nave. a avut loc la Geneva în anul       1958 s-a încheiat cu adoptarea a patru Convenţii privind: Convenţia asupra mării teritoriale şi a zonei contigue. Londra 1973. Montego Bay (Jamaica). Moscova 1971 Declaraţia Adunării Generale ONU asupra principiilor privind fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul lor. Convenţia privind pescuitul şi conservarea resurselor biologice în largul mării. Convenţia asupra platoului continental.

1974  Convenţia privind prevenirea poluării marine de origine telurică.Reglementări internaţionale cu vocaţie regională  Convenţia pentru protejarea Mării Nordului împotriva poluării cu hidrocarburi. 1969. Paris 1974  Convenţia privind prevenirea poluării Mării Mediterane. Helsinky. BUCUREŞTI 1992 . Barcelona 1976  Convenţia privind protecţia mediului marin şi a zonelor de coastă ale Pacificului de Sud-Est. Lima 1981  Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării. Bonn.  Convenţia privind prevenirea poluării mediului marin în zona Mării Baltice.

a mediului înconjurător şi a proprietăţii . în scopuri exclusiv paşnice. de protecţie a personalului expus profesional. POLUAREA RADIOACTIVĂ ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR Particularităţile poluării radioactive  Poluarea radioactivă a atmosferei  Poluarea radioactivă a apei  Poluarea radioactivă a solului şi subsolului Principiile şi condiţiile desfăşurării activităţii nucleare în România În România. sub controlul şi îndrumarea statului . cu riscuri minime. activităţile nucleare se pot desfăşura în condiţii de siguranţă nucleară. în regim de autorizare. a populaţiei.UTILIZAREA ENERGIEI NUCLEARE. numai de persoanele juridice.

1000 alin.RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI  Răspunderea pentru prejudicii aduse mediului conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. Răspunderea rezultată din tulburările aduse stării de vecinătate  Răspunderea civilă delictuală din art. Răspunderea subiectivă. 195/2005  Răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului  Răspunderea civilă delictuală în dreptul mediului  Formele răspunderii civile delictuale. . (3) Cod civil pentru prejudicii aduse mediului. Particularităţi în dreptul mediului: Răspunderea obiectivă.

Reglementări cu caracter special în dreptul mediului cu privire la răspunderea civilă delictuală  A. RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN DOMENIUL DAUNELOR NUCLEARE  B. RĂSPUNDEREA PRODUCĂTORILOR PENTRU PAGUBELE GENERATE DE PRODUSELE CU DEFECTE  Răspunderea contravenţională în dreptul mediului  Răspunderea penală în dreptul mediului .

București. Ediția a III-a.  Legislația specifică în domeniu . Editura Universul Juridic.BIBLIOGRAFIE  Daniela Marinescu – ”Tratat de dreptul mediului”. 2008.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful