P. 1
Curs_Arhitectura in Turism_Spanu Radu

Curs_Arhitectura in Turism_Spanu Radu

|Views: 392|Likes:
Published by Irisa Rebenciuc

More info:

Published by: Irisa Rebenciuc on Jan 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă Facultatea de GEOGRAFIE Specializarea: GEOGRAFIA TURISMULUI

Disciplina: ARHITECTURA ÎN TURISM

SUPORT DE CURS
ANUL II - Semestrul 1

Cluj-Napoca 2011
1

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE ANUL UNIVERSITAR: 2011-2012 ANUL I/SEMESTRUL II SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ) SYLLABUS DISCIPLINA: ARHITECTURĂ ÎN TURISM I. Date de identificare ale titularului de curs şi a cursului
adu@gmail.com

1) Date de contact ale titularului de curs Nume: Conf. univ. Dr. Radu SPÂNU

2) Date de identificare a cursului Numele cursului: Arhitectura în turism

Birou: Birou S50, sediul Facultăţii de Geografie, Str. Clinicilor, nr. 5-7 (Et.1.) Telefon: 0756 O98 929 (zilnic între orele 1000-1400) Fax: 0264-414 370 E-mail: spanu.radu@gmail.com Consultaţii: marți, orele 1200-1400

Codul cursului: GTU 2112 Anul, Semestrul: anul II, semestrul I Tipul cursului: obligatoriu Pagina web a cursului: cursul este postat pe pagina web a Facultăţii de Geografie: http://geografie.ubbcluj.ro/, la secţiunea Cursuri

II. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Participarea la cursul ARHITACTURA ÎN TURISM nu este condiţionată de parcurgerea şi promovarea vreunei discipline aferente anului I de studii de către studenţii specializării GEOGRAFIA TURISMULUI, modul Bologna. Însă, asimilarea şi înţelegerea eficientă a conţinuturilor ştiinţifice promovate şi susţinute în cursul de faţă, poate fi mult facilitată de prezenţa şi înţelegerea conţinuturilor predate la următoarele discipline aferente semestrului I, din anul I de studii: GEOGRAFIA GENERALĂ A TURISMULUI sau POTENŢIALUL TURISTIC AL RELIEFULUI ŞI VALORIFICAREA LUI, discipline care pot contura o imagine generală a coordonatelor majore pe care învelişul geografic le induce în fenomenul turistic românesc şi internaţional. III. Descrierea cursului: Cursul Arhitectura în turism este centrat pe următoarele aspecte şi obiective ştiinţifice: a). Cunoaşterea obiectului și domeniului de aplicare a creației de arhitectură, cu focalizare pe conceperea, structurarea și realizarea unităților de primire turistice; b). Analiza fenomenului turistic, studierea sa ca activitate economică în strânsă corelare cu alte ramuri ale producției materiale, în contextul dezvoltării durabile; c). Abordarea sistemică a interrelațiilor ce se stabilesc între activitățile din turism, arhitectură, urbanism și amenajarea teritoriului; d). Evoluția istorică a conceptului arhitectural, stilurile și curentele din arhitectură la nivel european / mondial și național; e).Cunoașterea programelor de arhitectură în turism structurată pe tipurile activităților turistice; f). Importanţa practică a cursului rezidă tocmai în temeinica ș i riguroasa cunoa ș tere a valorilor patrimoniului natural ș i cultural – ce devin ț intă ș i cadru pentru activită ț ile turistice; analiza fenomenului turistic ca activitate profitabilă din domeniul serviciilor sursă de profit,, generatoare de locuri de muncă. g). Cunoa ș terea cadrului legislativ specific. Valenţele practice menţionate sunt dublate de rezolvarea unor aplicaţii practice existente în cadrul fiecărui modul de studiu şi care pun studentul în faţa unor situaţii concrete de analiză, sinteză şi decizie. IV. Organizarea temelor în cadrul cursului:

2

a) Cursul ARHITECTURA ÎN TURISM este structurat pe 3 module de învăţare ce corespund disciplinelor ce conlucrează la definirea fenomenului turistic, a interrelațiilor ce se stabilesc cu teritoriul, localitățile și comunitățile locale.Tematica fiecărui curs se va regăsi în temele și aplicaţiile practice. În cadrul modulelor propuse se operează cu două tipuri de conţinuturi informaţionale: (1) conţinuturi informative, legate de structură, conținut și caracteristicile de ansamblu şi (2) conţinuturi formative (aplicaţii practice) legate de abordarea unor modele practice de analiză şi sinteză. Modulul I: Arhitectura și turismul Conţinuturi informative: 1) Ce este arhitectura; 2) Ce este turismul;; 3) Urbanismul și amenajarea teritoriului; 4) Elemente de istorie a urbanismului; 5) Urbanismul în Grecia și Roma Antică; 6) Stilurile arhitecturale – prezentare generală; 7) Arhitectura în antichitate: Orientul Mijlociu, Egiptul, Grecia și Roma; 8) Evul Mediu European – stilul romanic; 9) Stilul gotic; 10) Stilul gotic în spațiul carpato – danubian; 11) Stilul Baroc și Roccoco; 12) Clasicismul și curentele moderne; 13) Minimalismul; 14) Conţinuturi formative (aplicaţii practice): 1) Arhitectura în perioada antichității 2) Arhitectura în perioada Evului Mediu; 3). Considerente asupra perioadei moderne, arhitectura și turismul. Modulul II: Programe de arhitectură în turism: Conţinuturi informative: 1). Hotelul – tipuri de programe adaptate la zone geografice; 2). Hotelul urban; 3). Hotele extreme; 4). Motelul, botelul, hipotelul; 5). Pensiunea urbană și pensiunea rurală; 6). Casa de vacanță, cabana, adăpostul alpin; 7). Satul de vacanță, programele arhitecturale pentru camping și caravaning; 8). Stațiunea turistică; Conţinuturi formative (aplicaţii practice):: 1) Schema funcțională a unui hotel; 2) Schema funcțională a unui camping / caravaning cu localizare spațială; Modulul III: Analiza fenomenului turistic, legislație Conţinuturi informative: 1) Abordarea sistemică a fenomenului turistic, analiza teritorială; 2). Turismul – strategia de dezvoltare regională și națională pe termen scurt, mediu și lung; 3). Strategia turismului rural; 4). Turismul – forme de organizare și experiențe europene; 5). Elemente de legislație. Conţinuturi formative (aplicaţii practice): 1) Analiza rețelei turistice regionale; 2) Pregătirea documentațiilor tehnice pentru o unitate turistică de primire și alimentație publică..

3

c) Obiectivele general al cursului şi Organizarea. • Stoica Georgeta și Petrescu Paul . Este în avantajul dumneavoastră să realizaţi sarcinile propuse la scurt timp după ce ele au fost afişate. • Petrescu Paul .Să înțelegem arhitectura” Ed.ro/. la adresa http://geografie. Științifică și Enciclopedică București 1985. • Trișcu Aurelian -. Este responsabilitatea dumneavoastră să vă păstraţi la zi adresa de e-mail. În consecinţă. acompaniate de aplicaţiile practice aferente fiecărui modul s-au dovedit în timp.. b) Teme de casă Pentru fiecare modul citiţi secţiunea aferentă din suportul de curs și bibliografia indicată la fiecare curs.. Sarcinile sunt centrate pe rezolvarea unor probleme de analiză și sinteză.Dicționar de artă populară românească” . 4 .. național și extern. c) Examenul După ce aţi rezolvat toate aplicaţiile practice aferente pregătirii preliminare (a căror pondere în nota finală va fi de 50%) este momentul să studiaţi pentru examenul final (cu pondere de 50% în nota finală). Veţi fi anunţaţi (prin e-mail) când o nouă sarcină a fost afişată on-line. deoarece termenele limită trebuie respectate strict.Străvechi mărturii de civilizație românească” Ed.. Pentru examenul final veţi învăţa din suportul de curs şi din bibliografia indicată. Ponderea lor în nota finală de promovare a examenului va fi de 50%.. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs (sarcinile practice ale studentului) a) Sarcini La acest curs veţi avea de realizat mai multe sarcini (rezolvarea unor aplicaţii practice) a căror pondere totală în nota finală va fi de 50%.. • Grand Larousse Encyclopedique .ubbcluj. Temele de casă vor fi prezentate cu ocazia fiecărei întâlniri modulare. Datele limită de evaluare a sarcinilor propuse anterior vor fi. Luaţi notiţe pentru a înţelege mai bine informaţiile şi pentru a studia mai târziu. Arhitectura – obiectiv și cadru pentru turism” Ed. E-mailuri şi Forum de discuţii Majoritatea informaţiilor vă vor fi transmise prin intermediul secţiunii Anunţuri de pe site-ul Facultăţii de Geografie. Tehnică București. la adresa http://geografie. precum şi pe CDurile ce vor fi oferite studenţilor de la specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI. Paris 1964.. aferente celor patru module prezentate mai sus: V.Construcții hoteliere” Ed. a fi. b) Fiecare temă/modul (conţinuturile informative şi aplicaţiile practice aferente) pot fi consultate pe site-ul Facultăţii de Geografie.ro/. Creația plastică românească” Ed Meridiane 1976 • Busagli Marco . • aplicarea cunoştinţelor teoretice dobândite • Cursul va fi structurat în patru părţi. • receptarea și cunoașterea interrelațiilor turism / teritoriu / resurse / comunități umane. o modalitate extrem de pragmatică şi facilă de interpretare şi înţelegere corectă a conţinuturilor teritoriale şi a interrelaţiilor existente în cadrul Europei. consultarea zilnică a e-mail-ului şi a Site-ului Facultăţii de Geografie este o sarcină absolut necesară. la secţiunea Cursuri. precum şi prin intermediul e-mail-ului. Descrierea conceptelor majore pentru fiecare temă/modul şi pentru fiecare aplicaţie practică aferentă fiecărei teme/modul pot fi găsite în syllabusul cursului. Bibliografie obligatorie Sursele bibliografice obligatorii sunt: • Butura Valer .Temele majore propuse.Ed. restul de 50% constituie evaluarea cunoştinţelor finale dobândite în cadrul cursului.ubbcluj. d) Comunicarea on-line: Anunţuri. sau trimise pe una din adresele de e-mail menţionate mai sus. Obiectivele generale ale cursului au menirea de a ghida studenţii pentru: • înţelegerea şi receptarea complexității fenomenului turistic la nivel regional. VI.. Sunteţi responsabili de a lua la cunoştinţă toate informaţiile pe care vi le trimitem prin intermediul celor două surse de informaţie deja menţionate. Științifică și Enciclopedică București 1989. Enciclopedică RAO 2005 • Lăzărescu Cezar .. Tehnică București – 1976. de asemenea comunicate iniţial (atenţie!!! unele sarcini vor avea termen limită în decursul primelor trei săptămâni de la începerea cursului). forma de învăţământ ID..

. Pentru a treia întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în modulul 3 (temele aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 3.. sunt programate 3 întâlniri „faţă în faţă” (consultaţii) cu toţi studenţii. • Imprimantă (pentru tipărirea materialelor-suport. Designing the World’s best RESORTS” Ed. Recherches sur l’architecture de loisired. eventual corija toate aplicaţiile practice existente pe parcursul celor 3 module (care vor constitui 50% din nota finală). cât şi cele facultative. Fortified Churches of Transylvanian Saxons” Ed. termene. implicit comprehensiunea fiecărei teorii. Dicționar Enciclopedic de Artă Medievală Românească”Ed.. Paris Nr:4 /09 / 1967 Gordeky Louise . VIII. VII. de-a lungul căruia se studiază disciplina de faţă. examen cu pondere de 50% din nota finală şi se va comunica cursanţilor numărul de puncte (maxim 50) obţinute pe baza rezolvării aplicaţiilor practice din modulele 1-3. hărţi digitizate. la finele fiecărui modul sunt precizate atât referinţele bibliografice obligatorii.. Berger – Levrault. Pentru a doua întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în modulul 2 (temele aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 2. 5 . Sursele bibliografice au fost astfel stabilite încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză şi. Mediul natural și geografia voluntară” în Revista 2000. Lucrările menţionate se găsesc la Biblioteca Facultăţii de Geografie şi la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca. Images / Publishing 2004 Lowdon John ... În cadrul întâlnirii cu numărul patru se va derula examenul final. În suportul de curs. suporturi de lucru-hărţi mute.. • Acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”. Paris Helenic Ministry of Culture . Pentru prima întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în primului modul (temele aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 1. Calendarul cursului Pe parcursul semestrului I. Labasse Jean . forma de învăţământ „Învăţământ la Distanţă” la următoarele resurse: • Computer conectat la INTERNET (pentru a putea accesa toate informaţiile): date.. În cadrul celei de a treia întâlniri se vor verifica şi. a temelor redactate. Mediaprint Drăgan Vasile . Se vor explica aplicaţiile aferente modulului 3. abonament la Biblioteca Facultăţii de Geografie etc).. Ele au menirea soluţionării directe (fără intermediari) a oricăror nelămuriri de conţinut ştiinţific şi de monitorizare a modului în care sunt rezolvate sarcinile practice (aplicaţiile). Art and Ideas Țiplac Ioan Marian . Se vor explica aplicaţiile aferente modulului 2. • Acces la echipamente de fotocopiere. Științifică și Enciclopedică București 1976. a studiilor de caz şi problematizărilor existente).Early Christian & Byzantine Art” Ed.• • • • • • • • Candilis Georges . la care se adaugă întâlnirea destinată derulării examenului final. Military Architecture networks” Athens 2002. Datele orientative ale celor PATRU întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei şi în tabelul de mai jos. Architecture Gothique” Ed. Materiale şi instrumente necesare Optimizarea secvenţelor de învăţare/formare reclamă accesul studenţilor de la specializarea Geografia Turimului. explicaţii etc. hărţi model. Wimberly Allison Tong & Goo . Eiroles / Paris 1973.

10 puncte se acordă din oficiu. rezultând un punctal total maxim de 100 puncte. a cursantului.40 puncte maxim.00 (sala C1) Pondere aplicaţii practice/examen final 10 puncte 2 Întâlnirea 2 03 decembrie 2011 orele 8. X.discutarea aplicaţiilor practice de la modulul 1 . implicit. iar notele vor avea la bază criterii de performanţă. crt 1 Întâlniri directe Întâlnirea 1 Activităţi .predarea materialelor rezultate 10 puncte + 50 puncte din rezolvarea aplicaţiilor de la Ianuarie 2012 modulul 3.discutarea temelor de curs de la modulul 1 . prin intermediului suportului de curs şi a materialelor bibliografice obligatorii. Pentru predarea temelor. Lipsa uneia dintre aceste două componente se soldează cu lipsa notei finale din ecuaţia de notare şi. orice abatere de la acestea aducând după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzător acelui set de sarcini practice. însumarea punctajelor obţinute pentru rezolvarea sarcinilor de lucru (aplicaţiilor practice existente în fiecare din cele patru module): 10 puncte/aplicaţii practice/modul.derularea examenului (sala C5) (examenul final) final calendarul este doar orientativ (datele exacte se vor stabili ulterior şi vor fi comunicate studenţilor) IX. punctele fiind cumulate din aceste două forme de evaluare.predarea materialelor rezultate din rezolvarea aplicaţiilor de la modulul 1 . nota obţinută la examenul final (derulat în cadrul celei de a patra întâlniri directe): 50 puncte maxim.discutarea temelor de curs . Fiecare modul cuprinde un număr de aplicaţii practice. Dacă studentul consideră că activitatea sa practică a fost subapreciată de către evaluator. iar afişarea pe site-ul facultăţii a punctajelor obţinute de către fiecare student se va realiza în cel mult două săptămâni de la data depunerii/primirii aplicaţiilor. De asemenea. fiecare aplicaţie practică va fi discutată în cadrul primelor trei întâlniri cu studenţii. nepromovarea examenului final. atunci poate solicita feed-back suplimentar prin contactarea directă a evaluatorului sau a tutorelui.00 (sala C1) 10 puncte 3 Întâlnirea 3 07 ianuarie 2012 orele 8.predarea materialelor rezultate din rezolvarea aplicaţiilor de la modulul 2 . pleacă întotdeauna de la premisa conform căreia. urmând ca ulterior. 2.00 – 10.00 (sala C1) 10 puncte 5 Întâlnirea 4 (Examenul) • . care vor fi puse la dispoziţia tutorelui. se vor respecta cu stricteţe cerinţele titularului de curs..discutarea temelor de curs de la modulul 3 .. Elemente de deontologie academică Corpul profesoral al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.. aferent notei finale 10. studenţii acestei facultăţi. indiferent de formula 6 .discutarea aplicaţiilor practice de la modulul 2 . prin e-mail sau direct. Pentru obţinerea unui punctaj complet este nevoie de rezolvarea tuturor aplicaţiilor practice existente şi de prezenţa la examenul final. Nota finală la acest curs va fi bazată pe procentele cumulate din întreg.Calendarul sintetic al disciplinei Nr. ele să fie rezolvate şi transmise titularului de curs.00 – 10. 3. Politica de evaluare şi notare Procesul de evaluare şi stabilirea notei finale la acest curs va avea două componente: 1.discutarea aplicaţiilor practice Data 05 noiembrie 2011 orele 8.discutarea aplicaţiilor practice de la modulul 3 . Evaluarea aplicaţiilor practice se va face imediat după primirea lor.discutarea temelor de curs de la modulul 2 .00 – 10.

doresc şi pretind ca dumneavoastră să fiţi unica persoană care realizează sarcinile stabilite pentru acest curs (şi nu altcineva). sunt persoane mature şi responsabile. aţi fi studiat acest curs în formula”învăţământ de zi”. rezolvaţi exemplele oferite. arh.10. XII. dizabilităţi de învăţare/receptare. timpul alocat pentru activităţile impuse de locul de muncă şi de alte obligaţii. e-mailul meu vă stă la dispoziţie pentru explicaţii suplimentare. trimiteţi-mi un e-mail cu problema la care vaţi blocat pentru a vă oferi soluţia corectă. el vă poate oferi o amplă deschidere către orizonturile largi şi complexe ale geografiei regionale în general şi ale continentului Europa. Puteţi începe prin a vă realiza un calendar săptămânal cu toate cursurile dumneavoastră. Suplimentar. CLUJ-NAPOCA. curiozitatea şi întrebările diverse (la obiect) constituie un element esenţial pentru învăţare.educaţională pe care o adoptă (zi/ID) şi specializarea urmată. dr. vă rugăm să consultaţi politica Universităţii „BabeşBolyai” privind plagiatul şi să reflectaţi asupra consecinţelor ce decurg dintr-o astfel de atitudine ingrată. cele datorate lipsei de cunoştinţe. Dacă utilizaţi idei sau fragmente din scrierile altei persoane sau resurse suplimentare pentru realizarea sarcinilor de lucru. • încercaţi să contactazi un student. rezolvaţi aplicaţiile din suportul de curs. Încercaţi pe cât posibil să vă încadraţi în următoarele rigori: • pregătiţi-vă pentru sarcinile ce le aveţi de rezolvat. de cele mai multe ori. dacă întâmpinaţi dificultăţi. 01. pentru a vă consulta în cazul unor dificultăţi.. • vă rog să puneţi întrebări. XI. univ. Radu SPÂNU 7 . este precizată forma în care sunt aşteptate răspunsurile dumneavoastră. Stabiliţi-vă un orar zilnic pe care să îl rezervaţi studiului la această disciplină. pentru a evita eventualele situaţii în care se pune în discuţie onestitatea cursantului. din nefericire se pot afla într-una din aceste situaţii sunt rugaţi să mă contacteze la începutul cursului pentru a putea interveni şi ajusta situaţia (spaţii special amenajate etc) pentru ca rezultatele la final să fie cele scontate. coleg cu dumneavoastră la aceeaşi specializare. Prin urmare. • încercaţi să rezolvaţi toate aplicaţiile existente. Studenţi cu nevoi speciale Nevoile speciale se referă la o serie de dizabilităţi fizice. cu varianta în care. trebuie să stabilim de la bun început ce constituie fraudă. deprinderi şi prerechizite aferente acestui curs. vă stau la dispoziţie. trebuie să citaţi. chiar şi pentru exemple concrete. Totuşi. citind din timp părţile relevante din suportul de curs. O formă concretă de fraudă este plagiatul. în special. iar lucrările respective să fie menţionate în bibliografia dumneavoastră. Pentru eventuale explicaţii suplimentare. 2011 conf. • citiţi cu atenţie instrucţiunile de urmat pentru rezolvarea fiecărei aplicaţii practice. Strategii de lucru recomandate Vă recomand să vă alocaţi cel puţin la fel de mult timp pentru studiul fiecărei teme/modul şi pentru realizarea sarcinilor practice. Respectând cerinţele şi rigorile impuse de către acest curs. Studenţii care. forma la zi.

Arhitect şi urbanist consacrat. autor) Vago Pierre (n. important arhitect funcţionalist francez. profesor onorific al Politehnicii din Budapesta şi al Universităţii din Stuttgart. Istoria şi teoria arhitecturii. devine redactor şef al revistei “L’ Architecture d’ajourd-hui”. sunt componentele de bază ale ştiinţei arhitecturii. “Arhitectura este fizionomia naţiunilor” – afirmă A. de Custine. sociale şi politice date. reflectă armonizarea “comenzii sociale” cu posibilităţile materiale. secretar general al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (1948). . în contextul unor condiţii de mediu natural. Sub aspect teoretic şi practic arhitectura reprezintă materializarea intervenţiei umane asupra mediului natural. Nr:1. iar componentele fenomenului arhitectural: funcţiune. 1 8 . ştiinţa.CE ESTE ARHITECTURA CURS Nr: 1 ARHITECTURA – este definită ca o activitate umană ce îmbină caracteristici şi practici ale producţiei materiale – cu valenţele creaţiei artistice. Fig. fenomen deopotrivă social şi plastic. Studiază la Scoala Specială de Arhitectură din Paris cu celebrul arhitect August Perret. cu gradul de civilizaţie. tehnica. ca instrumente ale cunoaşterii ştiinţifice. expresia civilizaţiei unui popor”. Budapesta). Pierre Vago1 o defineşte ca “arta.Parthenonul Acropola din Atena (foto. expresia personalităţii. Arhitectura este o expresie şi un document al civilizaţiei umane. limbajul estetic al unei etici”. iar Balzac o considera “… până la un punct. expresie a societăţii. structura şi plastica. toeretician şi publicist.20 august 1910.

. cu modelarea plastică. arta de a construi se transmitea direct.Arta începe prin arhitectură.(lat. Fig.. structural și plastic spațiul construit pentru satisfacerea tuturor necesităților materiale și spirituale ale oamenilor. care desenează planurile şi întocmeşte devizele.Arhitectura2 . E.este activitatea care constă în capacitatea de a organiza funcțional. Primele construcții.. baza şi cadrul celorlalte arte.C. ci dimpotrivă... în cadrul șantierelor..Regină a artelor”. Tehnică 1983 9 . împletindu-se cu tehnica în aşa măsură încât invenţia tehnică şi materialele noi – îşi disputa nu de puţine ori – întâietatea... Marele arhitect francez de origine elveţiană. Concepţia funcţionalistă îşi are rădăcinile în gândirea antică greacă. Nr. (în greaca veche: şeful echipei de constructori). menhire.” Într-o definiţie simplă. dar opera arhitecturală rămâne rezultatul unei creații artistice. definesc arhitectura ca .Nu este un monument perfect decât cel ce este frumos. acela care conduce construcţiile după regulile artei de a clădi. colibe. Ea se dezvoltă continuu până în timpurile noastre.. . cromlehuri. arhitectura este arta de a construi sau arta construirii edificiilor. cărora le este suport şi adăpost totodată”. Arhitectura nu a fost niciodată socotită o “artă liberă”. Până în veacul al VI –lea î. locuințe lacustreprecum și monumente funerare sau de cult: dolmene. după care: . confortabil şi solid totodată”..Propileele ... datează din comuna primitivă. . profund condiţionată de mediul social. 2 Mic Lexicon Ilustrat al Noțiunilor de Sistematizare/Mircea Cardaș și colectiv/ Ed.Un joc savant. Amploarea fenomenului constructiv. în proporţii şi conform unor reguli determinate. atotcuprinzător. în sine. .Acropola din Atena (foto. este. Orice proces artistic include un anumit procentaj de tehnică.: bordee. combinate în lumină”.2. Pelleton considera că . corect şi magnific al volumelor.architekton – constructor) . conform unui text vechi. Arhitectura din gr.. Le Corbusier definea arhitectura ca: .. caracterul său larg. autor) Arhitectul – acel “Archos – Tecton”.d.

despre temple. doar primele şapte se ocupă propriu-zis de arhitectură: ce calităţi trebuie să aibă arhitectura. sociologilor. aritmetica. fenomen ce atinge acum dimensiuni incredibile. pentru a şti să aleagă cel mai bun amplasament al clădirii – din punct de vedere al higienei. . . etc. (Marcus Vitruvius Pollio n. nu numai să fi studiat în profunzime desenul. . peisagiştilor. în care sunt concentrate cunoştinţele şi concepţiile epocii lui Augustus. istoria. pentru a cunoaşte stilurile şi ornamentele.existau 20 de metropole cu peste 7 milioane de locuitori. Tokyo depăşeşte populaţia statului Chile. geometria.literatura. – Londra – vedere aeriană. pentru a putea construi cadrane solare – medicina. psihologilor.3. Nr. fizica şi toate ştiinţele ce au raporturi cu construcţia. pentru a-şi putea redacta memoriile şi a expune limpede proiectele sale şi. inginerilor. în sfârşit filozofia.Vitruviu. au devenit ştiinţe pluridisciplinare.jurisprudenţa pentru a respecta legislaţia construcţiilor. optica. Capodopera sa este tratatul de teoria arhitecturii “De Architettura”. nedemne de o profesiune atât de onorabilă şi care îi va da mărinimia. muzica. Cartea a VIII/a se ocupă de hidraulică. părintele istoriei şi teoriei arhitecturii. ornamente şi decoraţie. a noua de gnomonica (trasarea cadranelor solare) şi a zecea de mecanică aplicată la arhitectură şi maşini de război. cum se extrag pietrele. se pare în secolul XIII la Mănăstirea din Monte Cassino. spiritul de dreptate. Arhitectura. New-York-ul pe cea a Ungariei sau a Ghanei. arhitect şi inginer militar roman. a ecologilor. ordine arhitecturale. Este tradus (1678-84) şi în limba franceză de Cl. Perrault. Fig. apoi la Roma în anul 1511 de Fra Giovanni Giocondo da Verona. despre alegerea terenului de construcţie. toate virtuţile care să-i aducă încrederea şi stima concetăţenilor săi Numele majorităţii arhitecţilor din antichitate şi din Evul Mediu s-a pierdut în anonimat. ca şi urbanismul. pentru a putea asigura acustica teatrelor.cere arhitectului să ştie tot.C )3 .dar să ştie şi astronomia. prima tipărire s-a făcut la Veneţia (1497). Azi creşterea importanţei şi a numărului arhitecţilor – este direct proporţională cu dezvoltarea procesului de urbanizare. cu cea a economiştilor. etc. Format din zece cărţi. Parisul are mai mulţi locuitori decât Suedia sau Belgia. materiale. care reunesc activitatea arhitecţilor. Primul exemplar a fost regăsit. 3 10 . urbaniştilor. de dezinteresare – într-un cuvânt. iar Calcutta are tot atâţia locuitori ca şi Grecia. care îl va apăra împotriva speculaţiilor sordide. tăierea şi ecarisarea lemnului.85a. Încă în anul 1980. .

practicând un funcţionalism uneori cu rezonanţe neoclasice. . Termenul urbanism5 .Istoria Urbanismului” de Jean – Louis HarouelEd. la extremitatea axei longitudinale . spațiul rural.A da nobleţe obişnuinţelor omeneşti..cu dimensiuni de 800 x 1200m. arhitectura a înregistrat o mutaţie radicală a cărei rapiditate şi amploare sunt fără egal în Istorie. această aparentă contradicţie provine din chiar ambiguitatea care caracterizează cuvântul George Matei Cantacuzino (n. De fapt.instituţiile administrative. cadrul natural . Nr.4. restaurator (Palatul Mogoşoaia).. figura proeminentă a arhitecturii româneşti interbelice. a propune premize gândirii. Cu toate acestea.000 locuitori) . Chandigarh – palatul de justiţie . Imagine a tuturor simbolurilor războinice.M. care a îmbrăţişat avangarda High-Tech. teoretician.INDIA Le Corbusier Concepţie urbanistică aplicată unui oraş nou: o reţea rutieră rectangulară unde fiecare .La intersecţia axelor rutiere mediane este situată Zona Comercială. – Arhitectura și urbanismul Actul creației arhitecturale nu poate fi conceput a se desfășura / materializa . tradiţia clasică şi toate şcolile intermediare. se ajunge la o ideologie pluralistă. noţiunea pe care o defineşte pare a fi a priori tot atât de veche ca şi civilizaţia urbană. cu dotări şi servicii complete. iată care a fost întotdeauna rolul arhitecturii.11 mai 1899. a distribui şi a limita în mod ingenios spaţiile în care ei se mişcă.În ultimii zece ani. cu aceleaşi mijloace şi cu aceeaşi disciplină. De la dogmatismul mişcării Moderne şi de la faza reconstrucţiei care a urmat celui de-al doilea Război Mondial. Fig. arhitectura le-a exprimat cu o egală măiestrie. 1979 11 . religioase sau familiare. Paris.4 CHANDIGARH . sunt științe înrudite și inseparabile de arhitectură...ce conțin obiectul de arhitectură). Viena – 1 nov. Studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1929).ochi” de reţea delimitează o parcelă ( unitate rezidenţială de 5. Cantacuzino).” (G. iar urbanismul și amenajarea teritoriului ce guvernează ordonarea. planificarea spațiului. 1960 Bucureşti) arhitect român.decât în context spațial (spațiul urban. în a sa Théorie générale de l’urbanisation.2001 Termenul a fost creat în 1867 de către arhitectul spaniol CERDA. Publicist.000 – 25. Meridiane – Bucureşti . 5 6 și gestionarea 4 . făcându-le să participe armoniei. este un neologism creat acum ceva mai mult de un secol6.

Se vorbeşte curent de urbanism chinez. roman sau precolumbian pentru a desemna formele urbane caracteristice ale acestor civilizaţii.. . Prima. în această accepţiune largă. Une amthologie.. Paris. se poate spune că termenul are două accepţiuni. Cuvântul urbanism. care este cea mai largă şi care aparţine în acelaşi timp limbajului curent. prin pretenţia ştiinţifică>>7. L’urbanisme. Schematizând. indiferent dacă este vorba de lucrările publice. fie că este vorba de o casă sau de un întreg oraş. Revoluţia industrială va fi cea care va da naştere urbanismului modern. dar ruptura cu trecutul nu se produce încă la nivel faptic. utopies et réalitiés.urbanism. a unei discipline noi care se vrea a fi o ştiinţă şi o teorie a oraşului. – Paris – Le Corbusier . de morfologia urbană şi de planul oraşului. aceasta din urmă fiind o neobosită furnizoare de modele spaţiale.Nr:5. numită de asemenea şi artă urbană.. p. 1965.Antichitatea greco-romană a contribuit la slăbirea relaţiilor de dependenţă ce legau organizarea spaţiului construit de religie. de legislaţia şi de dreptul urban. disciplină autohtonă cu pretenţii ştiinţifice.Sursele intelectuale directe ale urbanismului modern. de practicile sociale şi de mentalităţile orăşeneşti. La régle et le modéle. care nu a fost creat decât pentru a numi această realitate nouă.Plan Voisin” 7 8 F. acoperă orice acţiune conştientă destinată să conceapă. bazele unei gândiri urbane autonome sunt deja puse. Începând cu Renaşterea. dacă raţiunea se impune din ce în ce mai mult. autorităţile laice sunt cele care se străduiesc să pună stăpânire pe spaţiul urban. chiar dacă întreaga comunitate trăieşte într-o ambianţă profund religioasă. Cea de a doua este Utopia lui Morus. este adesea aplicat societăţilor urbane ale trecutului.8 IDEM. . utopia rămâne încă la porţile oraşului... Şi. care îşi propune să definească o dată pentru totdeauna regulile raţionale permiţând o creaţie armonioasă. 1980 12 . CHOAZY. şi care se opune urbanismului în sensul strict al termenului. Prima este De re aedificatoria a lui Alberti. privit în acest sens. să amenajeze sau să transforme oraşul şi spaţiul urban. către sfârşitul secolului al XIX-lea. dar care este foarte adesea folosit într-un sens mult mai larg şi imprecis”. să organizeze. grec.. Această a doua accepţiune desemnează o realitate specifică: apariţia.. În Evul Mediu. Aceasta este sensul original al cuvântului urbanism. termenul urbanism a ajuns să înglobeze o mare parte din ceea ce are legătură cu oraşul. babilonian. trebuie căutate în două opere majore ale Renaşterii. Prin extensie. Paris.. prim model spaţial şi ideologic complet al unei realităţi viitoare8. Fig.. <<distingându-se de artele urbane prin caracterul său reflexiv şi critic. cuvântul urbanism desemnează în fapt o realitate foarte veche. provocând o respingere afectivă a concepţiilor tradiţionale asupra oraşului şi un larg recurs la utopie.

. arhitectura se diversifică și se specializează pe domenii precise.) pentru edficarea eficientă și rapidă a unor construcții cu caracter temporar. reconstrucții. Quadrige/Manuel Paris 1988 13 . Zona rezidenţială este soluţionată cu zgârie-norii . 9 Dictionnaire de l’Urbanisme / Pierre Merlin & Françoise Choay/ Ed. arhitectura în turism – ce are ca obiect realizarea construcțiilor. gonflabile.ce are ca obiect inserarea unor construcții noi în ansambluri construite cu valoare istorică și arhitecturală.ce recurge la soluții tehnologice de avangardă (structuri pe cable. arhitectura domestică – având ca obiect locuința familială.PARIS . este apreciată drept cea mai puternică formă de exprimare non – verbală. căile rutirere sunt suspendate din aceeaşi raţiune de a oferi terenul liber ca spaţiu verde şi pietonal. inseparabil legată de urbanism și amenajarea teritoriului. arhitectura efemeră .PLAN VOISIN” Le Corbusier – (Charles Edouard Jeanneret 1877 – 1965) sistematizarea unei părţi centrale a capitalei. arhitectura religioasă – legată de sacru și de construcțiile de cult. ca o sinteză a valorilor colective. între care: • • • • • • arhitectura de acompaniament9 . Arhitectura. arhitectura industrială – pentru constucțiile și ansamblurile industriale. a infrastructurii turistice. restaurări. În contemporaneitate.Cartesieni” care eliberează solul. cu extensie la arhitectura rezidențială.. etc.

India). opt ore . corect şi magnific al volumelor combinate în lumină” (Le Corbusier). amenajată de Wood tatăl și fiul la începutul sec.. campinguri. automobilul și avionul. În Anglia. …un joc savant... – Corelarea arhitecturii și a turismului. • Este vulnerabil.efectuat de tinerii aristocrați englezi cu destinație Roma sau – în sens general . Termenul se extinde și asupra deplasărilor ce au ca țintă o stațiune balneară sau o localitate situată pe litoral.. Zonele montane. componente ale civilizației. Despre virtute”). la care se adaugă dreptul la un concediu plătit. rețele hoteliere. Nice. pensiuni. Cairo..la finele sec. pluri şi interdisciplinară de modelare şi organizare a materiei şi spaţiului • Arhitectura este fizionomia naţiunilor ( A. iar stațiunea balneară Brighton devine un renumit centru de terapie ce polarizează viața mondenă . proporţia şi armonia. Trenul. În secolul al XIX –lea ca rezultat al luptei sindicale se generalizează celebrul . XVII. Turismul își pierde caracterul elitist și se adresează acum tuturor claselor sociale. Operațiunea reprezintă un mare succes. dă formă volumelor în raport cu dimensiunile corpului uman. în special Elveția. • Organizează şi suprarealizează . lumea intangibilă de la care deţinem ordinea. aduce profit și permite stabilirea unor trasee turistice / legături pe mare între Anglia și destinații din ce în ce mai îndepărtate (Cipru. navigația pe ape . Apare turismul de masă. Nr: 6. coordonează raportul volumelor şi formelor. datează de la începutul secolului al XVII – lea când definea astfel voiajul de agrement cu valențe educative.ARHITECTURA ESTE: o activitate operativă.turismul social se dezvoltă paralel cu diversificarea formelor de primire/găzduire: case și sate de vacanță. inițiatice. • Organizează şi armonizează spaţiile . TURISMUL PATRIMONIUL NATURAL ŞI CONSTRUIT • Element de atracţie. necesită protecţie. care constituie virtutea pe acest pământ” ( Plotin : . Coasta de Azur. •. …este expresia civilizaţiei unui popor” ( Balzac). 8 x 3” (opt ore de muncă. COMPONENTE ALE CIVILIZAŢIEI Fig.metamorfozeză timpul de deplasare și 14 . elitiste. Thomas Kook facilitează turismul de sfârșit de săptămână pentru clasa socială nou – afirmată prin introducerea transportului pe cale ferată între Londra și litoralul englez. •.Franța.timp liber și 8 ore de odihnă). XVIII. . orașele de pe Riviera franceză a Mediteranei sunt deja destinații predilecte ale turismului estival pentru aristocrația engleză și autohtonă. CE ESTE TURISMUL CURS Nr: 2 TURISMUL – Termenul (în pofida unei practici străvechi). de Custine). devin în aceeași perioadă ținte predilecte pentru călătorii. În secolul XX – în perioada ante și interbelică . modelul devenit celebru este stațiunea Bath.

– Litoralul Mediteranei (foto. de utilizarea concurențială a spațiului urban. fără legătură cu necesitatea petrecerii agreabile a timpului liber. arhitectură și turism. să amenajeze sau să transforme oraşul şi spaţiul urban. „distingându-se de artele urbane prin caracterul reflexiv şi critic. termenul urbanism a ajuns să înglobeze o mare parte din ceea ce are legătură cu oraşul: lucrările publice. utopies et réalitiés. Termenul urbanism a fost creat în 1867 de către arhitectul spaniol Cerda. şi care se opune urbanismului în sensul strict al termenului.8 15 .Meridiane / București2001 F. Nr: 7. Termenul are două accepţiuni. urbanism. a terenurilor din zonele naturale cu potențial.. către sfârşitul secolului al XIX-lea.L’urbanisme. De aici rezultă interdependența între planificarea teritoriului. Une anthologie”. Această a doua accepţiune desemnează o realitate specifică: apariţia. a vacanțelor. 10 11 În .Théorie générale de l’urbanisation”.. prin pretenţia ştiinţifică”11. acoperă orice acţiune conştientă destinată să conceapă. numită de asemenea şi artă urbană. în a sa . p. să organizeze. Fig. turismul medical. de modernizarea rețelelor de transport și a infrastructurilor tehnico – edilitare. Choay în . turismul de afaceri. a unei discipline noi care se vrea a fi o ştiinţă şi o teorie a oraşului. CE ESTE URBANISMUL și AMENAJAREA TERITORIULUI CURS Nr: 3 Jean Louis Harouel10 consideră termenul urbanism ca un neologism creat acum ceva mai mult de un secol. Prima accepţiune. morfologia urbană. Cuvântul urbanism desemnează în fapt o realitate foarte veche. Istoria Urbanismului” – Ed.. autor). Prin extensie.reduc distanțele. anume turismul urban. Paris. Noţiunea pe care o defineşte pare a fi a priori tot atât de veche ca şi civilizaţia urbană. Apar și se dezvoltă noi forme de turism. planul oraşului. 1965. Dezvoltarea activităților turistice începe să ridice probleme legate de imagine.

.În Evul Mediu.practicile sociale şi de mentalităţile orăşeneşti. disciplină autohtonă cu pretenţii ştiinţifice. se fac sacrificii zeilor. aceasta din urmă fiind o neobosită furnizoare de modele spaţiale. cu locuinţe dispersate. Prima este . de sacru. URBANISMUL ANTIC: GRECIA ŞI ROMA Între urbanismul grec şi urbanismul roman nu există o ruptură. Începând cu Renaşterea.Antichitatea greco-romană a contribuit la slăbirea relaţiilor de dependenţă ce legau organizarea spaţiului construit de religie. dar ea înglobează de asemenea teritoriul înconjurător cu aşezările sale. 1980 idem 16 . Acest fenomen acoperă însă o perioadă de timp îndelungată.Ideea de cetate a luat naştere într-o societate rurală. ca şi locuitorii cetăţii. Se vorbeşte curent de urbanism chinez. trebuie căutate în două opere majore ale Renaşterii. Cetatea (polis) este mai întâi de toate comunitatea cetăţenilor. 13 Revoluţia industrială va fi cea care va da naştere urbanismului modern. dar ruptura cu trecutul nu se produce încă nivel faptic... Înainte de afirmarea unui discurs teoretic autonom.Utopia” opera lui Thomas Morus. Cea de a doua este . în timp ce primele mari realizări urbane datează de la sfârşitul secolului al VII-lea. asociaţie cu caracter moral. elementul religios nu este cu totul absent.De re aedificatoria ” a lui Alberti. ci o continuitate. Înainte de iniţierea oricărei creaţii urbane este consultat un oracol şi. iar asociaţiile politice care s-au format in epocă erau independente de orice idee urbană. bazele unei gândiri urbane autonome sunt deja puse. legislaţia şi dreptul urban. apropiind – o de practicile şi acţiunile sociale conforme unei anumite concepţii asupra lumii. Fie că este vorba de structura urbană şi de dotările publice. Paris. În antichitate . prim model spaţial şi ideologic complet al unei realităţi viitoare12.. noţiunea de cetate este diferită de cea de oraş. lecţiile Greciei combinate cu tradiţiile urbane etrusce stau la originea urbanismului roman. Sursele intelectuale directe ale urbanismului modern. autorităţile laice sunt cele care sestrăduiesc să pună stăpânire pe spaţiul urban.pentru greci. utopia rămâne încă la porţile oraşului”. fie că este vorba de o casă sau de un întreg oraş. constituie de altfel una dintre bazele solidarităţii care îi uneşte pe membrii comunităţii civile. este adesea aplicat societăţilor urbane ale trecutului. chiar dacă întreaga comunitate trăieşte într-o ambianţă profund religioasă. în această accepţiune largă. Cuvântul urbanism. . La régle et le modéle. 12 13 idem. Celelalte legături sunt de natură afectivă (opoziţie faţă de alte cetăţi sau faţă de barbari) şi politică (supunerea a grupului la voinţa colectivă exprimată prin lege). . roman sau precolumbian pentru a desemna formele urbane caracteristice ale acestor civilizaţii. membri ai polis-ului. fie de criteriile estetice. O parte a umanităţii s-a îndepărtat de gândirea care supunea spaţiul urban unor reguli dirijate de religie. politeistă. . în momentul începerii efective a lucrărilor. babilonian. Dacă a fonda un oraş este pentru greci întâi de toate un act politic. grec. Religia comună. ai căror locuitori sunt şi ei cetăţeni. Oraş şi cetate.. Această concepţie abstractă asupra oraşului explică de ce gânditorii greci nu au fost preocupaţi decât relativ târziu de problemele concrete ale organizării şi amenajării oraşelor. Cetatea va presupune curând o aşezare urbană.provocând o respingere afectivă a concepţiilor tradiţionale asupra oraşului şi un larg recurs la utopie. dacă raţiunea se impune din ce în ce mai mult. politic şi religios. care îşi propune să definească o dată pentru totdeauna regulile raţionale permiţând o creaţie armonioasă.s-a desfăşurat în Occident o lungă fază pregătitoare.

Insistă asupra alegerii sitului și consideră siturile maritime nefavorabile. Nr: 8. autor) În secolul al IV-lea . el le doreşte. El recomandă alegerea unui sit nu numai salubru. 17 . De asemenea. va fi marele teoretician al urbanismului Greciei Antice. ia naştere o veritabilă gândire referitoare la urbanism. el recomandă separarea apei potabile de cea care serveşte altor necesităţi. Aristotel este acela care. Recomandă evitarea realizării unor fronturi de stradă prea lungi şi crearea unor discontinuităţi ale acestora care să-i pună în dificultate pe eventualii invadatori. drepte dispune regulat. Platon expune. În ceea ce priveşte structura urbană. În ceea ce priveşte străzile. religioasă.. Fig. atât din punct de vedere fizic. expunere la elementele de mediu. dar care să permită şi o aprovizionare uşoară. el este partizanul specializării cartierelor în conformitate cu funcţiile lor comercială sau artizanală. o dată cu Platon şi Aristotel. cât şi din cultivarea teritoriului înconjurător. „după sistemul lui Hippodamos”. el îşi pune problema calităţilor defensive ale sitului şi se pronunţă în favoarea fortificaţiilor. de regimul vânturilor. natura solului. Hipocrat este primul care a examinat oraşul într-o manieră concretă. cât şi moral. în .Civitas ” şi mai ales în . studiind efectele mediului asupra locuitorilor oraşului. El fixează la 5040 numărul ideal al sumei construcțiilor destinate sanctuarelor reprezentative şi locuinţelor luptătorilor. oraşul trebuind să încerce să tragă foloase atât din apropierea de mare. înghesuite. administrativă. Legi”. întinzându-se la poalele sau pe flancul abrupt al unei coline pe care se afla acropola.Gânditorii greci au fost preocupaţi de oraş l-au privit în întreaga sa complexitate nu doar din unghiul filozofiei politice şi al moralei.Aristotel preconizează în mod special crearea în spațiul urban a două pieţe distincte.. rezidenţială. Oraşele greceşti până la sfârşitul secolului al VI-lea se prezintă sub forma unor cartiere de locuit cu străzi strâmte şi întortocheate. ținând seama de :sit. – Acropola din Atena (foto.. Acolo unde izvoarele nu au apă din abundenţă. juxtapuse sau răsfirate. cealaltă consacrată activităţilor comerciale. cu gândirea sa concretă. una rezervată vieţii publice. principiile care trebuie să stea la baza fondării materiale a oraşului ideal.

dintre care cel principal este cultul Atenei.Fig. precum acropola Atenei. Aceasta este epoca în care prezenţa agorei se impune ca un element fundamental al urbanismului grec. În oraşul de jos se găseşte o altă structură urbană fundamentală. Nr: 9. în acelaşi timp aici se instalează multe edificii destinate cultului. în timp ce formula acropolei nu va fi utilizată decât în cazuri excepţională. încetul cu încetul. care a constituit multă vreme sediul şi simbolul puterii politice. ea va răpi de altfel acropolei rolul politic şi religios. 18 . zeiţa oraşului. – Acropola din Atena. agora devine centrul vieţii politice şi al administraţiei polis-ului. Loc de reuniune pentru adunarea poporului.imagine perspectivă ACROPOLA este un loc fortificat. dar care a devenit înainte de toate centrul religios al cetăţii. vast sanctuar grupând culte multiple. care va fi regăsit constant până la organizările urbane ale epocii elenistice. piaţa publică sau agora.

Agrigento şi Selinus. în bogatele oraşe coloniale din Italia de Sud şi Sicilia. În Atena. Dar abia în prima jumătate a secolului al V-lea. cea care a dat Greciei prima sa şcoală de filozofie. în scopul ameliorării condiţiilor de existenţă din oraşe. dar susţinuţi de populaţia modestă. distrus de către perşi în 494. Asigură locuitorilor o bună aprovizionare cu apă: fântâna Pirene la Corint. În secolele al V-lea şi al IV-lea după căderea regimurilor tiranice. tiranii din familia lui Pisistrate au realizat de asemenea un program foarte vast. asistăm cu adevărat la realizarea unui plan ortogonal. aşa cum au făcut la Atena . Este vorba aici de prima experienţă elenistică în domeniul urbanismului monumental . Contestaţi de către aristocraţie. au fost edificate impozante ansambluri de temple dorice care exprimă orgoliul cetăţii.Fig. ca Paestum. Acest tip de traseu este deci o creaţie a Ioniei. Trama stradală în formă de tablă de şah adoptată la Milet constituie transcrierea urbanistică a unei gândiri a cărei meditaţii asupra celei mai bune organizări politice a oraşului au condus la căutarea unei structuri urbane corespunzătoare. regularizarea traseului străzilor şi construcţia pe Acropolă a primului templu al Atenei. opera de reamenajare urbană pe care acestea o iniţiaseră nu a fost continuată. Nr: 10. puterea şi reuşita sa comercială. alimentarea cu apă a Samosului şi a Atenei. paralele şi perpendiculare între ele. Politica lui Pericle în domeniul marilor lucrări este o excepţie care se datorează personalităţii sale puternice şi se limitează la început doar la Acropola Atenei. În aceeaşi epocă. Începând cu secolul al VI-lea. 19 . primele eforturi sistematice de amenajare şi ameliorare a oraşelor datează de la sfârşitul secolului al VII-lea şi din secolul al VI-lea. în Italia şi Marea neagră.Pisistrate şi fii săi Hippias şi Hipparh. – Propileele Acropolei din Atena (foto.Această perioadă este foarte importantă pentru istoria urbanismului fiindcă acum apar traseele urbane ortogonale. cu străzi dispuse în tablă de şah. Această operă a fost impulsionată de către tiranii care au acaparat puterea în numeroase oraşe. această concepţie este deja schiţată în coloniile fondate în Sicilia. care comporta crearea unui sistem de canalizare în zona agorei. regimurile tiranice practică o politică activă de urbanism. autor) În Grecia. determinând loturi egale. o dată cu reconstruirea oraşului Milet. onorând în acelaşi timp divinităţile protectoare.

autorul planului de reconstrucţie a Pireului. cât şi pentru extinderea şi amenajarea oraşelor existente. caracterizat prin claritate şi simplitate. Sistemul legislativ. Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural. Urbanismul Pergamului se sprijină pe o perfectă adaptare a oraşului la un sit accidentat o succesiune de terase naturale înguste căţărate pe flancul adânc al unei stânci care domină câmpia cu cei 275 de metri ai săi. l’Histoire” nr:4/201 0 Urbanismul roman: continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor. epoca elenistică se afirmă prin căutarea grandorii şi monumentalităţii. Fig. capitala regatului attalid. Oraşele elenistice. el este introdus în Grecia continentală de către filozoful şi arhitectul Hippodamos din Milet. ca în cazul elocvent al oraşului Pergam. rămâne fidel spiritului oraşului grec. Dar mai ales aici – şi nu în celebra Romă. numit „plan hippodamic” va deveni curentă. atât în cazul întemeierii unor noi aşezări urbane. Pompei. În timp ce urbanismul de tip hippodamic. mai întâi a Republicii. 20 . în oraşele cetăţi care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori – urbanismul roman atinge nivelul său maxim de dezvoltare. de la nord de Danubiu la Atlantic. civilizaţia romană îşi extinde treptat influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei. toleranţa religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor. Către 475. de la limes – ul ce separă Anglia de Scoţia până în Egipt. apoi a Imperiului Roman. Nr: 11.Traseul stradal din Milet se va răspândi în toată lumea greacă.. Din mijlocul secolului al V-lea folosirea planului ortogonal cu străzi în tablă de şah. a organizării teritoriilor cucerite. Herculanum. dar tipic urbană este jalonată de apariţia a numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale Mileniului I : Ostia. din Asia Mică la ţinuturile germanice. Timgad şi altele. au asigurat pentru mai mult de un mileniu existenţa şi supremaţia în aceste teritorii. – Planul orașului Pompei – după . arta militară şi a conducerii.

GRECIA ȘI ROMA ANTICĂ CURS Nr: 4 Periodizare: .Inceputurile – MYCENE Fig. Nr: 12. – Situl arheologic Micene 21 .

Templul lui Hephaistos de la Athena. autor) 22 . Templul lui Poseidon la Sunion. În perioada clasicismului târziu este construit Mausoleul lui Halicarnas şi Monumentul Nereidelor din Santhos. al concordiei la Agrigento. – Erehteionul. Este reconstruită Acropola din Atena. Pella). capodoperă a stilului ionic Logia Cariatidelor (foto. Fig. Nr: 13. este terminată agora din Atena. Ictinos şi Callicrates construiesc Parthenonul.ARTA CLASICĂ (480-323 Î. Tolosul Marmaria din Delphi. Epidaur.HR. în aceiaşi perioadă este construit Templul Atenei Nike şi Erehteionul. În stilul artei clasice se construiesc în această perioadă templele lui Apollon din Delphi şi Bassae. Spre anul 380 î.Hr. Minesicles construieşte Propyleele. ia naştere şi se dezvoltă arhitectura civilă şi urbanismul (Priene.) În arhitectură se înregistrează o evoluţie a ordinelor Doric şi ionic spre armonie şi perfecţiune.

Apare şi se dezvoltă ordinul Corintic. – Stilul corintic – capitel și antablament 23 . Farul din Alexandria. Fig. În marile oraşe apar numeroase construcţii civile.HR. Sardes. Ephes. Nr: 14.) Se înregistrează expansiunea greacă spre Orient.ARTA ELENISTICĂ (322-50 Î. se construiesc temple mari la Pergam. cum ar fi Porticul Attale din Athena. se dezvoltă oraşe ca Pergamul. Biblioteca din Alexandria. Antiohia şi Alexandria. Alexandria). Milet. Se dezvoltă urbanismul (Pergam. Teatrul din Pergam.

fiecare dorind ca numele său să fie dat noii cetăţi. Rea – Silvia. Un păstor al regelui. i-a descoperit şi i-a dus soţiei sale Acca Laurentia. cei doi gemeni au devenit conducătorii păstorilor care atacau şi prădau împrejurimile. a părăsit Asia Mică rătăcind timp îndelungat pe Marea Mediterană. l-au ucis pe Amulius şi l-au pus pe tron pe bunicul lor Numitor. care i-a adăpostit pe copii în peştera Lupercal şi i-a alăptat pentru a le astâmpăra foamea. Amulius. pe apă şi pe uscat.Fig. După multe peripeţii. Mezinul ultimului rege. Aflând cele întâmplate. aflată la miazăzi de râul Tibru. şi-a eliberat fratele. Remus a fost prins pe când încerca să prade turmele regelui Amulius şi a fost dus la palat. Cei doi fraţi s-au certat însă. scăpând din asediul Troiei împreună cu familia sa şi cu câţiva supuşi credincioşi. După numeroase lupte. care le-a devenit doică şi i-a îngrijit. Romulus a atacat cetatea. Când au crescut. aşezându-se pe câmpia întinsă numită Latium. Dar zeul Neptun a răpit-o pe tânăra vestală. care a plutit pe apele învolburate. obligând-o astfel să nu se mai căsătorească. cei doi fraţi au hotărât să înfiinţeze o nouă cetate în ţinutul în care crescuseră. o a doua cetate. Nr: 15. În acest mod. Un slujitor milos a aşezat cei doi prunci într-un coş de nuiele. Amulius a pus să fie prinşi cei doi gemeni şi aruncaţi în apele Tibrului. dezvăluindu-i secretul descendenţei lor nobile. se îndrepta spre mare. nici un urmaş al fratelui alungat de pe tron nu se mai putea naşte pentru a răzbuna nelegiuirea. până când valurile l-au arucat la mal şi l-au adăpostit sub ramurile unui măslin. în urma războiului cu grecii. Aici a apărut lupoaica. au ajuns în Peninsula Italică. iar fiul său Ascanius sau Iulius. pe nume Faustulus. Numitor. Legenda…Enea. pe Romulus şi Remus. a făcut-o preoteasă a zeiţei Vesta. Enea a întemeiat aici cetatea Lavinium.Longa. acolo unde Tibrul ieşit din munţi. iar pe fiica acestuia. Alba. descendenţi direcţi ai lui Ascanius. – Lupa Capitolina cu Romulus și Remus ROMA 1. Peste aceste cetăţi au domnit mulţi regi. Nu s-au înţeles nici asupra locului unde urma să fie ridicată cetatea: pe dealul Palatin sau pe Aventin. animalul lui Marte. După aceste fapte. l-a alungat pe fratele său mai mare. Au 24 . Faustulus l-a trimis pe Romulus în ajutorul fratelui său. care i-a dăruit doi fii gemeni. între mare şi Munţii Apenini.

cu sclavi fugiţi. a populat-o cu păstorii din împrejurimi. Romulus a recurs la un vicleşug: a organizat o mare serbare în cinstea zeului Consus. blestemându-i pe cei ce încălcaseră legile ospitalităţii. Au intervenit femeile sabine. Luptele s-au desfăşurat în mlaştinile dintre Capitoliu şi Palatin. Remus a sărit peste linia viitoarelor ziduri şi a fost înjunghiat de Romulus care a spus: . înfiinţându-se Republica Patricienilor. neînarmaţi n-au putut să le apere şi au fugit. în care plebeii ereu reprezentaţi de tribuni. Lucius Tarquinius Superbus a fost izgonit şi s-a retras în cetatea etruscă Caere. Latinii au fost învinşi uşor de romani. Aşa să moară toţi cei care. a patricienilor dintre care se alegea Senatul (Sfatul Bătrânilor). bărbaţii Romei s-au repezit şi fiecare a răpit căte o femeie. de-asupra capului lui Romulus au zburat doisprezece vulturi.. dar nimeni n-a dorit să intre în legături de familie cu aceştia.Roma şi cea dintâi colibă acoperită cu paie a fost ridicată pe Palatin. La un semn al lui Romulus.Historia” Nr:2/2009 25 . – Planul orașului Roma – după . Atunci. iar regele era obligat să respecte hotărârile Senatului în problemele importante. Ultimul rege. datornici şi exilaţi. iar Romulus şi Titus Tatius au domnit împreună. iar locuitorii Romei au hotărât ca în fiecare an să fie aleşi în locul regelui doi consuli. acela este ales pentru a decide. Cetatea a fost numită de Romulus . împăcându-i pe bărbaţii şi pe fraţii lor. Aşa a început războiul cu cetăţile învecinate. Fig. Acesta este mitul despre întemeierea şi primele acţiuni ale cetăţii Roma. rămas singurul stăpân al cetăţii. vor sări peste zidurile mele” Romulus. au durat timp îndelungat fără a se decide victoria vreunei din părţi.întrebat atunci zeii. iar de-asupra capului lui Remus au zburat numai şase. care le-au răspuns că acela peste care vor zbura mai mulţi vulturi. Romulus a cerut cetăţilor vecine ca fetele lor să se mărite cu noii locuitori ai Romei. peste care au domnit încă şase regi. ca şi tine.A doua zi în zori. Conducerea statului era în mâinile vechilor cetăţeni. marcând astfel traseul zidurilor cetăţii. la care a invitat locuitorii din cetăţile sabine şi latine din vecinătate. legate acum de bărbaţii din ambele tabere. Popoarele s-au unit. Bărbaţii străini. dar sabinii în frunte cu regele lor Titus Tatius au pornit împotriva Romei.. Romulus a tăiat prima brazdă în jurul Palatinului cu un plug tras de un taur şi de o vacă. Nr: 16. Supărat de hotărârea zeilor. Pentru că lipseau femeile.

Pompei. Pricipiile urbanismului roman: cu începere de la Cetatea Eternă. trasee ortogonale ce răspund unor cerinţe vădit practice. din Asia Mică la ţinuturile germanice. Această operaţiune poartă numele de . orientată după cele două axe majore: cardo şi decumanus. Sistemul legislativ. tradiţia fiind preluată de la etrusci şi de la urbanismul grec. – Forul Roman – plan . fondarea unui oraş este la romani un act sacru. Fig. în afara căreia se va construi zidul de apărare.. arta militară şi a conducerii. de la nord de Danubiu la Atlantic. au asigurat pentru mai mult de un mileniu existenţa şi supremaţia în aceste teritorii. de la limes – ul ce separă Anglia de Scoţia până în Egipt. • Orientatio – trasarea celor două axe majore ale viitoarei localităţi: decumanus (est – vest) şi cardo (nord – sud). Planimetria oraşelor romane se caracterizează prin utilizarea tramei stradale rectangulare. civilizaţia romană îşi extinde treptat influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei. Urbanismul roman: continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor. care înscriu oraşul în ordinea generală a Universului. Oraşul tipic roman primeşte aastfel în plan forma unui pătrat sau a unui dreptunghi .Historia” Nr:2/ 2009 26 . toleranţa religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor. limitare internă”.în care străzile secundare delimitează insule asemenea. Ritualul cuprinde patru secvenţe: • Luarea auspiciilor – destinată să asigure acordul zeilor pentru înfiinţarea noului oraă. Dar mai ales aici . apoi a Imperiului Roman. în oraşele cetăţi care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori . mai întâi a Republicii. Aceste trasee rectangulare sunt însă adaptate declivităţilor terenului. • Limitatio – marcarea cu brăzdarul plugului a perimetrului. Timgad şi altele. Nr:17..2. Herculanum. care marchează o linie de protecţie magică: pomerium. în special a triadei capitoline: Jupiter. marcat de un ritual arhaic preluat de la etrusci. Junona şi Minerva. • Consacrarea – plasarea oraşului sub protecţia zeilor. Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural.şi nu în celebra Romă. fără semnificaţie religioasă. întrerupt în dreptul viitoarelor porţi.urbanismul roman atinge nivelul său maxim de dezvoltare.. iar tratatele de topometrie contemporane epocii imperiale o consideră ca parte integrantă a ritualului fondării oraşului. a organizării teritoriilor cucerite. dar tipic urbană este jalonată de apariţia a numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale Mileniului I : Ostia.

oppida” din Galia amplasate pe înălţimi sunt completate cu structuri romane rectangulare ca la Autun şi Trier. Florenţa în peninsula italică. ulterior templul ce serveşte cultul imperial. în oraşele romane vor apare şi fora – pieţe specializate. este un centru al vieţii publice. Elementele compoziţionale urbane sunt: • Incinta: are o valoare simbolică şi religioasă ce trimite la ritualul limiării oraşelor. în forum se desfăşurau şi luptele gladiatorilor. Volubilis. destinate exclusiv activităţilor comerciale.Principiile urbanismului roman sunt aplicate vizibil în structura oraşelor nou înfiinţate ca: Torino. Leptis Magna. dar se regăsesc şi în modernizarea şi remodelarea unor aglomerări urbane existente. aici este amplasat templul închinat triadei capitoline în timpul Republicii. iar peste târgul galic al Lutetiei se suprapune un oraş modern care va deveni nu mai puţin celebrul Paris. Adeseori strada era flancată de portice spre care se deschid magazine şi care protejează cetăţenii de ploaie sau de arşiţă. pentru care adeseori sunt utilizate ca material de construcţie părţi din monumentele epocilor anterioare. Fig. erau dalate şi mărginite de trotuare. Vechile .. Forum – ul: este amplasat la intersecţia dintre cardo şi decumanus. Timgad. Aosta. piaţă şi loc de reuniune în acelaşi timp. Până la apariţia amfiteatrelor. – Roma protejată de Zidul Aurelian . bazilica – un vast edificiu ce adăposteşte tranzacţiile comerciale şi activităţile oficiale de exercitare a justiţiei). adeseori legate prin portice după modelul agorelor greceşti. Este locul unde sunt amplasate edificiile publice (sala curiei romane.pax romana” fortificaţiile au fost neglijate în favoarea extinderii aşezărilor. 27 . Sabatha în Africa.. dar năvălirile barbare din secolul al III-lea obligă reconstruirea zidurilor de apărare. Forum – ul este centrul vieţii religioase. După instaurarea cunoscutei . Nr: 18. Alături de forum – ul propriuzis. constituie inima oraşului roman.Historia” Nr:2/2009 • • Străzile: aveau dimensiuni bine stabilite: 12 m lăţime pentru cardo şi decumanus ( la Corint lătimea arterelor atinge 24 m) şi nu mai puţin de 6 m pentru străzile laterale..

sunt edificii gigantice cu lux ostentativ construite în epoca imperială. Fig. închisorile. romanii construiesc teatre monumentale pe teren plan. săli pentru sport.d.Forul Roman . circuri. Palatele. Spre deosebire de greci.C 28 . amfiteatre. specifice civilizaţiei romane.L’Histoire” Nr:2 / 2010 • Dotările publice: edificii destinate petrecerii timpului liber: teatre.Colosseeum – construcție începută în anul 72 î. fântânile. Un loc esenţial îl ocupă amenajările şi dotările edilitare: castelele de apă. Peisajul urban este înobilat cu numeroase grupuri statuare şi arce de triumf amplasate în capetele de perspectivă ale arterelor importante. locuri pentru servirea mesei. sunt cunstrucţii monumentale de mari dimensiuni. biblioteci. care regrupează băi calde şi reci. Nr: 19. terme. Canalizarea apelor uzate era asigurată de o reţea subterană care urmărea traseul stradal. Pentru circuri.Fig. edificiile administrative. deobicei piste lungi destinate întrecerii carelor. Nr: 20. cazărmile. apeductele. săli de lectură. Termele. . ocupă un loc privilegiat în structura oraşului roman. (dintre care cel mai renumit este Colosseum – ul) sunt destinate întrecerii între gladiatori şi spectacolelor.. care utilizau pantele naturale ale terenului pentru amenajarea teatrelor. Amfiteatrele. . înconjurate cu gradene este utilizat terenul denivelat pentru o mai bună vizibilitate ( Circus Maximus din Roma este amplasat în depresiunea dintre colinele Palatin şi Aventin). sunt construcţii cu funcţiuni urbane amplasate în zonele centrale ale oraşelor.

Pe perimetrul Imperiuluiâau fost fixate posturi de frontieră şi fortificaţii. plasate la interior. impune traseul străzilor şi regimul de aliniere al construcţiilor. în tratatul său Vitruviu pune accent pe alegerea sitului.. Din punct de vedere administrativ. permite acoperirea caselor cu olane şi nu cu material lemnos. 1. iar confortul şi estetica urbană sunt preocupări importante ale celebrului teoretician.de la Marea Britanie până în Persia. existau două feluri de provincii: • cele vechi şi bine pacificate. expunerea la factorii climatici. şeful armatelor îşi exercita direct puterea prin guverne formate din funcţionari militari care depindeau direct de suveran. pe salubritate. dispuneau de state – tampon. apoi Renaşterea reînvie valoraoasele tradiţii ale Romei Imperiale. Administraţia. erau magistraţi aleşi care proveneau din familiile patricienilor şi care puteau succesiv să lucreze în administraţie sau să conducă o legiune.. inginer şi arhitect contemporan cu Augustus.. se retrăgeau. Membrii guvernelor provinciilor senatoriale beneficiau de o pregătire specială în domeniul administraţiei. între Germania şi Egipt. numite . la amplasarea edificiilor publice şi a locuinţelor. pentru care guvernul local era numit de Senat.la nord de Dunăre. în primele secole ale Imperiului. de la vest de Rhin . ceeace conduce la o distanţă de 5 picioare între construcţii – cca. amplificată ulterior la 10 picioare datorită frcventelor incendii din Roma). • .5m. parcurgând cursus honorum – spre cele mai înalte funcţii în conducerea Imperiului. Inspirat din operele urbaniştilor greci.provincii ale poporului” – ale poporului roman. Se recomandă a se face orientarea străzilor pe baza unui studiu aprofundat al regimului local al vânturilor.insulae – case de raport cu mai multe etaje cuprinzând un anumit număr de apartamente. Pe acest teritoriu incomensurabil romanii avansau. limitează regimul de înălţime. (pentru sume mai mari) .( Se interzice construirea la o distanţă mai mică de 2 picioare şi jumătate faţă de proprietatea vecină. ordonă ca fiecare locuitor al oraşului să-şi repare casa sau să o vândă. După caz. Legea intrezice construirea balcoanelor deasupra străzilor.. Demolările sunt strict reglementate pentru protejarea patrimoniului construit. Principiile urbanismului roman se regăsesc în . limbi şi religii din cele diverse şi o populaţie de 70. acest teritoriu imens a fost administrat. preocupat de estetica urbană. precum curatorul apelor şi procuratoruşl străzilor.dispun acordarea despăgubirilor pentru proprietarii clădirilor desfiinţate. forum – uri).• Locuinţele: sunt de două feluri: domus – tipul clasic al locuinţei unifamiliale din care se dezvoltă programul arhitectural al palatelor patricienilor şi . controlat aprovizionat şi apărat de Roma. până la munţii estici ai Anatoliei – (Armenia de astăzi) .0 milioane de locuitori. Această elită forma o 29 . Imperiul Roman s-a extins pe teritorii întinse . Timp de cinci secole. cauză pentru care erau denumite şi provincii senatoriale. Legea celor XII Table reglementează distanţele între construcţii şi faţă de limitele parcelei pentru asigurarea accesibilităţii şi pentru a reduce pericolul extinderii incendiilor. Regimul juridic al urbanismului roman este asigurat şi urmărit de adevărate servicii de urbanism create în timpul Imperiului şi puse sub controlul unor înalţi demnitari numiţi de împărat.reunind tradiţii. În anul 127 împăratul Hadrian. Exproprierea – este prevăzută în edictele imperiale şi declarată necesară pentru realizarea unor construcţii şi amenajări de interes public: (apeducte.provincii de frontieră” – în care împăratul.De architectura” – tratatul de urbanism al lui Vitruviu. Decădera Imperiului Roman a atras după sine un accentuat regres al vieţii urbane Aceasta primeşte o cu totul altă orientare în perioada medievală. prefectul Romei ( pentru valori echivalente a 50 livre de argint) sau împăratul. „ 3.

Justiţia romană era o . Astfel. definirea şi recunoaşterea unor anume repere estetice într-o epocă dată sunt elemente determinante şi totodată acţiuni modelate de specificitatea creaţiei artistice – arhitecturale. în acest proces complex de creaţie şi de receptare. tabele de avansare. istoria arhitecturii. sau o Şcolă. se află un spirit creator ce conferă unei epoci o unitate artistică. era înserat într-o ierarhia bine codificată de-asupra căreia se situau cei care deţineau cetăţenia romană. o mişcare artistică.000 oameni pentru care existau înscrisuri şi repertoare. un drept care nu considera membrii societăţii egali: fiecare avea un statut personal. O ordine similară se regăsea şi în maniera modernă şi eficace în care era condusă imensa armată romană: 450.civilizaţie a pledoariilor”. La originea formei. o civilizaţie care a inventat dreptul. circa 6 milioane de persoane aveau cetăţenia romană. Cel ce a dobândit cetăţenia romană. Iar.. o populaţie mai numeroasă decât populaţia Republicii Romane. Civilizaţia ro mană a fost o civilizaţie birocratică. Istoria artei. Artistul exprimă prin concept şi formă spiritul unei epoci. analizează cronologia. stilul caracterizează o epocă. Sub Imperiul Târziu. ordine de promovare. structura şi caracterele definitorii ale stilurilor 30 . putând fi fictiv asimilaţi ca Romani. STILURILE ÎN ARHITECTURĂ .minoritate restrânsă care administra eficient economia Imperiului. CURS NR:5 „Stilul” Comportamentul social. putea accede la cele mai înalte funcţii publice. a formei modelate de artist. împăraţii din dinastia Sever – ilor erau de origine punică.

descendent de stripe regală. ba să ântreprindă chiar şi expediţii îndepărtate…” 31 . … s-a remarcat prin bărbăţie. menite să atenueze zgomotul produs de numeroşii servitori aflaţi în slujba lor….. în tratatul: . care din timpuri străvechi le-a atras invidia celor din jur. mai întâi de partea noastră a Apeninilor. stau mărturie chiar denumirile lor: una a fost botezată de triburile italice . Gaius Clinius Maecenas sfetnic de seamă al lui Augustus.. Scrierile sale dispar in incendiul Bibliotecii din Alexandria. s-au supus presiunii exercitate de populaţia învecinată.... cu huzurul şi destrăbălarea cuvenită… Puterea. … Până la naşterea Imperiului Roman puterea etruscilor s-a întins departe pe mare şi pe uscat. utilizează bogatele mărturii istorice ale epocii. unii într-oparte..d.. descrie etruscii ca un popor care: . un instrument foarte folositor în război şi care se numeşte . datorită lor mare ace se învecinează cu Italia a primit denumirea de Marea Tyrheniană (Marea Etruscă)…” La perfecţionarea armatei pedestre ei au contribuit printre altele şi prin utilizarea goarnei. se vede că organizarea lor s-a destrămat.. de-a lungul Mării de Jos. acestea cuprindeau toată întinderea de dincolo de Pad până în Alpi.. Au populat uscatul şi au construit douăsprezece cetăţi. iar cealaltă .împarat roman. ei se bucură de o bogăţie de roade menite nu numai unei hrane îndestulătoare. … atâta timp cât etruscii s-au aflat uniţi sub un singur conducător – au fost foarte puternici.i. au pus stăpânire pe un teritoriu intins şi au intemeiat multe cetăţi celebre. Comandanţilor supreme ai armatei l I se consfinţea şi li se consolida autoritatea şi rangul prin aceea că li se atribuiau lictori. alţii în cealaltă parte a apelor. astfel că.. De la fondarea Romei ” afirmă: .CIVILIZATIA ETRUSCA Curs Nr: 6 REFERINTE BIBLIOGRAFICE Claudius ( 41 – 54 d. căci altfel ei n-ar fi renunţat la pşmânturile fertile şi s-ar fi năpustit după pradă pe mare. Casele erau prevăzute cu peristiluri ingenioase. apoi dincolo de Apenini. se ştie doar că de câte ori s-au unit au fost în stare nu numai să-I respingă pe agresori ci să-i şi atace. Au excelat ca o puternică forţă maritimă şi multă vreme au dominat apele mării. autor al operelor literare cu caracter istoric: .C.Carhedoniaca” (Istoria Cartaginii) şi . dar cu trecerea vremii. devotat susţi nător al artelor şi al artistilor. cei mai mulţi dintre ei s-au ocupat cu ştiinţa interpretării fulgerelor… Întrucât locuiesc şi lucrează un pământ ce dă de toate. înfiinţând acolo tot atâtea colonii câte erau şi oraşele lor de baştină. Cele mai multe din aceste obiceiuri au fost preluate de romani care le-au introdus în cetăţile lor şi le-au perfecţionat…S-au dedicat în primul rând ştiinţelor naturii şi învăţăturii privind zeităţile. Diodor ( sec.I .. ci şi de desfătări îmbelşugate. Tyrhenica” (Istoria Etruscilor). Marea Etruscă” după numele generic dat acestei seminţii. au pierdut-o cu desăvârşire…” Titus Livius: strălucit istoric roman de la începutul erei noastre.) . cu excepţia Capului pe care în prejma golfului îl populează veneţienii…” Strabo: geograf contemporan cu Titus Livius: . În măsura în care au stăpânit Marea de Jos ( Tyhreniană) şi Marea de Sus (Adriatica). este de origine etruscă.jilţuri de fildeş şi toge cu dungă purpurie.Hadriatica” după aşezarea etruscă Hadria.C. goarna tyrenă”.) istoric grec. anumite informaţii se preiau tratatele unor istorici contemporani.

32 . Epoca fierului (2000 î. depuneau cele douăsprezece securi în mâna unui dintre regi care în felul acesta era investit cu puteri nelimitate în comanda oştilor…De aici originea istorică a simbolului puterii la funcţionarii romani care atesta dreptul lor de a aplica vinovaţilor nu numai pedeapsa corporală ci şi pedeapsa decapitării…” Thomas Dempster: profesor scoţian. … se aduceau (regelui etrusc Tarquinius – la Roma) douăsprezece securi.Dionisie din Halicarnas: .d.d. prelucrează bronzul şi practică o agricultură primitivă. Centrul acestei culturi este la Villa Nova lângă Bologna de astăzi. Între anii 1616 – 1619 scrie cele . câte una din fiecare cetate …Era un obicei etrusc ca în faţa fiecăruia dintre regii cetăţilor să păşească un lictor. practică agricultura şi creşterea vitelor. îşi construiesc colibe din pari de lemn. au o organizare socială diferenţiată pe stări. cunosc prelucrarea fierului. roata olarului. predă la Universităţile din Pisa şi Bologna.1800 ă..C. şi ori de câte ori cele douăsprezece cetăţi porneau într-o expediţie comună.C.): • noi valuri de imigranţi din nord care aduc o cultură superioară celei autohtone. care în afara mănunchiului de nuiele mai poartă în mână şi o secure. locuiesc cu predilecţie în locuinţe lacustre.. Şapte tomuri despre Regatul Etruriei” ISTORIC Epoca pietrei: • urme de locuire în peninsula Italică Epoca brozului ( cca.) : • imigranţi din nord populează Italia.

membrii lor de frunte – lucomonii – asigurând administrarea treburilor publice.Douăsprezece cetăţi: Veii. care atestă prezenţa noii civilizaţii şi marechează trecerea la o nouă epocă în istoria Italiei Antice.C.538 î. • În Toscana etruscii întemeiază pe baza tradiţiilor villanoveze o nouă civilizaţie. Vulci.C. Arretium.: • Oraşele etrsce sunt foarte puternice şi încep să ducă o politică de expansiune pe teritoriul Italiei. iar în anul 1296 î.C. centre economice şi comerciale puternice.D. Sfârşitul sec. asemănătoare federaţiilor greceşti. Tarquinia. Perusia. : • apar primele oraşe cu o viaţă economică şi socială dinamică. reprezentant formal al Federaţiei etrusce. regale Babilonului. Velletri. La Tarquinia.În Italia septentrională coloniştii porniţi din Clusium. formând un colegiu de funcţionari numiţi ziltath. • Oraşele etrusce luate în parte alcătuiau ansambluri de sine stătătoare. o urnă villanoveză dion argilă acoperită cu un coif etrusc din bronz. cu timpul devin republici orăşeneşti aristocratice. Volsini şi Clusium se unesc într-o formă federativă liberă. La rândul lor. Atria şi altele. adopta cel dintâi Cod de Legi cunoscut în istorie. Cartona. Spina. etruscii se aliază cu rivalii acestora. căreia îi ridică în comun un sanctuar în apropiere de Volsinii (lângă Bologna de azi). prin care se consfinţea victoria sa asupra Imperiului Hitit).. Un rol deosebit îl joacă grecii – care colonizează Sicilia şi litoralul italic.VII Î.d. • În 600 î.d.Hammurabi. aceste oraşe din nordul Italiei se unesc într-o federaţie liberă. controlând regiunea fertilă a Padului. Mantua. O dată pe an se organizau aici jocuri festive în cinstea zeiţei. ocazie cu care se alegea un rege.Sec VIII î.. apar noi oraşe: Capua şi Nola. Iniţial oraşele etrusce erau conduse de un rege. dar autonome una faţă de celelalte. în Etruria Meridională este descoperit un obiect – simbol. când flota greacă reputează o victorie pe care nu o poate fructifica din cauza pierderilor suferite. Confruntarea are loc în 540 . întemeiază oraşele Felsina (Bologna). • Oraşele etrusce erau dominate de familiile aristocrate.d.d. cu strânse relaţii economice. Vetulonia. Pentru a-i înfrânge. Caere. un fel de state – cetăţi.C.Ramses al II-lea încheia primul Tratat de Pace cunoscut. Velletri. Ruselly. etruscii ocupă Corsica şi intră în conflict cu coloniştii greci.(istoricii compară aceste începuturi modeste din Italia cu civilizaţii mult mai avansate: în 1728 – 1686 î. supranumit Uraganul celor patru puncte cardinale.d. • Expansiunea se extinde la sud de Tibru. • Oraşele cetăţi etrusce o venerează pe zeiţa Voltumna. 33 . înfiinţând porturi.c. . în Latium şi Campania. Volsinii. cartaginezii.C.

C. C. . devenind punctual central al Imperiului Roman.d. • Cuceresc Latium. de gâştele sacre din templu. aliaţi ai cartaginezilor.d. numit Cloaca Maxima. care domină Mediterana în egală mşsură cu grecii şi cu cartaginezii.d. etrscii sunt învinşi.d. vestita piaţă romană.. o regiune cu populaţie puţină.ocupată cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Roma îşi extinde influenţa în Latium. • În anul 387 î. iar Capua devine oraş – cetatae de sine stătător. boltit. Se edifică Forum Romanum. ultimul oraş – cetate Volsinii este cucerit în 268.C.C. apoi a Italiei.: • Puterea etruscă decade ( expulzarea lui Tarquinius Superbus din Roma). • 424 î. • În fruntea Romei s-au aflat regii etrusci Tarquinius. • Etruria este atacată din nord de triburile celtice şi de gali. Junona şi Minerva. Etruscii unifică aceste aşezări şi crează un adevărat oraş. • 453 – 452 î. – are loc o răscoală în Campania.d. marcând sfârşitul perioadei de dominaţie a acestora în Mediterana. Pe locul viitoarei Rome se aflau pe vârful celor şapte coline cătune despărţite de mlaştini. celţii atacă şi cuceresc Roma.C.C.Noua cetate este înconjurată cu ziduri de apărare puternice. • 474 î. Se construieşte un canal imens. cucereşte oraşul etrusc Veii. apoi oraşul cetate Capena. VI î. Servius Tulius şi Trquinius Superbus.C.d. îşi extend stăpânirea pe întraga regiune de nord a Italiei. dar îşi pierd definitiv identitatea culturală. cu excepţia Centrului sacru de pe Capitoliu ai cărui apărători au fost treziţi – conform legendei. drenând astfel apele şi desecând mlaştinile. Romanii se răspândesc în Etruria şi asimilează populaţia autohtonă. – etruscii pierd insula Ilva (Elba). – ertuscii sunt învinşi de romani. cu o poziţie strategică deosebită şi cu bogate zăcăminte de fier.d.d. – romanii asediază şi cuceresc Veii.C. în 390 cuceresac Clusium. • 295 î. având deschis drumul spre Etruria. cu o formă arhitecturală şi administrativă fermă şi stabilă. – are loc o confruntare armată între cartaginezi şi grecii sicilieni care ies învingători marcând astfel slăbirea puterii maritime a etruscilor. : • Marcheză perioada de apogeu a puterii etrusce. locuite de triburi latine şi sabine.C. – are loc bătălia navală de la Cume (lângă actualul Neapole) unde flota gracă o învinge pe cea etruscă. marcând sfîrşitul civilizaţiei etrusce. Etruscii rămaşi primesc cetăţenie romană. Priscus. Episodul” etrusc caracterizează o perioadă istorică de mare însemnătate pentru viitorul peninsulei Italice.d. Sec. celţii cuceresc cetatea Melpum (la est de Milano). V – III î. • 406 î. primitivă. • 480 î. premerge şi influenţează civilizaţia Romei 34 . inima Romei. • Pe Capitoliu se edifică templul închinat zeităţilor Jupiter. dovedesc loialitatea.Sec.

republicane şi imperiale căreia îi transmite cunoştinţele tehnice şi rafinamentul artei sale. 35 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->