Capitolul 3

Aplicatii liniare ¸
1. Fie f : R2 → R4 , f (x) = (x1 + 2x2 , x1 − x2 , 3x1 + x2 , x1 + x2 ) ¸i g : R2 → R4 s o aplicatie liniar˘ a c˘rei matrice asociat˘ relativ la bazele canonice din R2 ¸ a a a ¸i R4 este s ⎛ ⎞ 1 2 ⎜5 1⎟ ⎟ Ag = ⎜ ⎝2 2⎠ 0 1 a) Determinati h(x) = (f + g)(x) ¸i Ah ; ¸ s b) Calculati h(1, 2). ¸ Solutie. a) Matricea asociat˘ aplicatiei liniare f relativ la bazele canonice ¸ a ¸ din R2 ¸i R4 se obtine astfel s ¸ ⎛ ⎞ 1 2 ⎜1 −1⎟ ⎟ Af = ((f (1, 0))T (f (0, 1))T ) ⇒ Af = ⎜ ⎝3 1 ⎠ . 1 1 2 ⎜6 Atunci Ah = Af + Ag = ⎜ ⎝5 1 ⎛ ⎞ 4 0⎟ ⎟⇒ 3⎠ 2

h(x) = (2x1 + 4x2 , 6x1 , 5x1 + 3x2 , x1 + 2x2 ). Observatie. Din definitia matricii asociate aplicatiei liniare relativ la ¸ ¸ ¸ bazele canonice se observ˘ c˘ elementele de pe fiecare linie din matrice a a 43

¸ b) h(1. g : R3 → R3 dou˘ aplicatii liniare. −3/7x1 + 2/7x2 + 6/7x3 . − x1 − x2 − x3 . 2). x2 din fiecare componnt˘ a expresiei analitice a ¸ a a aplicatiei. b) T 2 = T ◦ T = 6 7 3. Se consider˘ aplicatia liniar˘: T : R2 → R2 . a) T (x1 . [T ]Bc = a ¸ a baza canonic˘ din R2 . Fie f : R3 → R3 . g ⎛ ⎞ 0 1 0 ⎝3/7 −1/7 −1/7⎠. x1 . 5). 7 7 7 49 49 49 49 49 49 44 . − x1 + x2 − x3 . 3x1 + x2 ). 6x1 + 7x2 ). 5 1 1 1 2 . ¸ ın a b) Scrieti forma analitic˘ a lui T 2 ˆ baza canonic˘ din R2 ¸ a Solutie. 11. ¸ b) Determinati f 2 (x). x2 ) = (x1 + 2x2 . a a) Calculati T (2. −8/7x1 + 3/7x2 − 5/7x3 ) ⎛ ⎞ 96/7 6/7 46/7 b) Af 2 = Af · Af = ⎝−138/49 22/49 −60/49⎠ ⇒ −193/49 −9/49 −69/49 f 2 (x) = 96 6 46 138 22 60 193 9 69 x1 + x2 + x3 . 2) = (10. x2 ) = (7x1 + 4x2 . 2. ¸ Solutie. cu g definit˘ ca mai jos a ¸ a g(x) = (x1 + 2x2 + x3 . unde Bc este 3 1 ¸i Ag◦f s a) Determinati f (x). 6.reprezint˘ coeficientii lui x1 . de unde T (2. 2) = (6. Atunci 1/7 −5/7 2/7 ⎛ ⎞ 4 0 2 Af = ⎝−3/7 2/7 6/7 ⎠ ⇒ −8/7 3/7 −5/7 Avem A−1 = g f (x) = (4x1 + 2x3 . ¸ 7 4 ⇒ T 2 (x1 . 2x1 − x2 + 3x3 ) ⎛ ⎞ 2 1 3 = ⎝4 0 2⎠. 8). ¸ a) Ag◦f = Ag · Af ⇒ Af = A−1 · Ag◦f .

4. 2y1 + y3 ) αf (x) + βf (y) ⇒ f morfism Aplicatia f este bijectiv˘ dac˘ f este injectiv˘ (Kerf = {0} ⇔ det(A) = 0. f (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 . ∀ x. ¸ Dac˘ f este izomorfism liniar. αx2 + βy2 . 0))T (f (0. αx1 + βy1 − αx2 − βy2 . ¸ a a a A = [f ]Bc ) ¸i surjectiv˘ (Imf = R3 ⇔ rangA = 3). B2 = {(1. cu f (x) = a a y ⇔ f −1 (y) = x ⇔ ⎧ ⎨ x1 + 2x2 + 5x3 = y1 x1 − x2 = y2 ⎩ 2x1 + x3 = y3 ¸i. determinati f −1 . rezolvˆnd sistemul. 0))T (f (0. Avem f (αx + βy) = = = + = f (αx1 + βy1 . Fie f : R3 → R3 . 7 7 7 a 5. x1 − x2 . 1)}. 1)}. f morfism ⇔ f aplicatie liniar˘ ⇔ a ¸ a f (αx + βy) = αf (x) + βf (y). . atunci exist˘ f −1 izomorfism liniar. Verificati dac˘ ¸ a f este izomorfism liniar ¸i. y1 − y2 . s ın ¸ Solutie. 2x1 + x3 ). 1. β ∈ R. x1 − x2 . 1))T ) ⇒ ⎛ ⎞ 1 2 5 A = ⎝1 −1 0⎠ ⇒ det(A) = −7 = 0 ⇒ Kerf = {0} ⇒ rangA = 3 2 0 1 ⇒ f bijectie. αx3 + βy3 ) (αx1 + βy1 + 2αx2 + 2βy2 + 5αx3 + 5βy3 . 45 . 0. s a Matricea lui f ˆ baza canonic˘ din R3 se determin˘ astfel ın a a A = [f ]Bc = ((f (1. (2. 0). obtinem s a ¸ f −1 (y) = −y1 − 2y2 + 5y3 −y1 − 9y2 + 5y3 2y1 − 4y2 − 3y3 . 2). 2αx1 + 2βy1 + αx3 + βy3 ) = α(x1 + 2x2 + 5x3 . . ˆ caz afirmativ. 0. ˆ spatiul vectorial R2 se consider˘ bazele In ¸ B1 = {(1. (1. y ∈ R3 . Aplicatia f este izomorfism dac˘ ¸i numai dac˘ este morfism ¸i ¸ ¸ as a s bijectiv˘. 2x1 + x3 ) + β(y1 + 2y2 + 5y3 . ∀ α.

S˘ consider˘m cazul general a dou˘ baze ˆ R2 : ¸ a a a ın B1 = {u1 . x2 ) = (0. u2 }. B2 = {v1 . Matricea unei aplicatii liniare f se obtine din coordonatele vectorilor f (u1 ). y ∈ A. Aplicatia este injectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ Kerf = {0}. ˆ acest caz relatia de mai sus se verific˘ imediat. 0) = (9. ¸ a d) Aratati c˘ R2 = Kerf ⊕ Imf . f (x) = (x1 /2 + x2 . 0) = 1 · (1. ¸ a Solutie. f (u2 ) = α2 v1 + β2 v2 . Expresia analitic˘ este a f (x. 1) = 2 · (1. 2) − 1 · (2. x + 6y). y) = xf (1. 2) + 3 · (2. a ¸ a as a Avem Kerf = {(x1 . x. ¸ ¸ a i. 0) + yf (0. In ¸ a b) Aplicatia f este automorfism dac˘ este endomorfism ¸i este aplicatie ¸ a s ¸ bijectiv˘. v2 }. f (u2 ) ¸ ¸ α1 α2 . atunci f (u1 ) = a ˆ baza B2 . 1) = (−x + 9y. In f (1. a) O aplicatie f : A → A este endomorfism dac˘ este morfism. 1) = (−1.e. 6). Fie aplicatia f : R2 → R2 .Determinati expresia analitic˘ a operatorului f : R2 → R2 a c˘rui matrice ¸ a a ˆ raport cu cele dou˘ baze este ın a [f ]B1 B2 = 1 2 −1 3 Solutie. 1) . f (1. 1) = f (1. 0)} ⇒ 46 . x1 /4 + x2 /2) ¸ a) Este f un endomorfism liniar? b) Dar automorfism liniar? c) Verificati dac˘ f este un proiector liniar. 1) = (8. 7) de unde f (0. 6. ˆ cazul nostru. x2 ) ∈ R2 |f (x1 . Dac˘ matricea este de forma A = ın β1 β2 α1 v1 + β1 v2 . f (αx + βy) = αf (x) + βf (y). 1) − f (1.

0. 1). ¸ ¸ s Solutie. 1)}. s a ¸ Fie v ∈ Kerf ∩ Imf ⇒ v = α(−2. Kerf = {(x1 . x3 ) = (0.e. deci este baz˘ a spatiului R2 . x1 + x2 + 2x3 . deci Kerf + Imf = R2 . x1 /4 + x2 /2 = 0 ⇒ x1 + 2x2 = 0 ⇒ ⇒ x1 = −2x2 ⇒ Kerf = {x2 (−2. (2. i. 7. 1) ⇒ α = β = 0 ⇒ v = 0 ⇒ Kerf ∩ Imf = {0} ⇒ R2 = Kerf ⊕ Imf . s ıncˆ Imf = {y ∈ R2 |∃ x ∈ R2 astfel ˆ at f (x) = y} ⇒ x1 /2 + x2 = y1 . 0)}. Determinati valoarea parametrului real α astfel ˆ at Kerf = {0}. Fie f : R → R o aplicatie liniar˘ definit˘ astfel ¸ a a f (x) = (x1 + 2x2 + x3 .e. Acest lucru este echivaa lent cu [f 2 ]Bc = [f ]Bc ⇔ [f ]2 c = [f ]Bc ⇔ B 1/2 1 1/4 1/2 2 = 1/2 1 1/4 1/2 Relatia se verific˘. a A¸adar f nu este automorfism. x2 . 2x1 + x2 + αx3 ). 1). determinati subspatiile Kerf ¸i Imf . ˆ acest ¸ ıncˆ In caz. x2 ∈ R} ⇒ BKerf = {(−2. 1) = β(2. c) Un operator f este proiector liniar dac˘ f 2 = f . Sistemul de vectori B este liniar independent. −2 1 = −4 = 0 2 1 ¸i dimB = dimR2 . x2 . ¸ ⎧ ⎨ x1 + 2x2 + x3 = 0 x1 + x2 + 2x3 = 0 ⎩ 2x1 + x2 + αx3 = 0 47 . 1)} ⇒ dimKerf = 1 ⇒ Kerf = {0} ⇒ f nu este injectiv˘. x3 )|f (x1 .⇒ x1 /2 + x2 = 0. deci f este proiector liniar. ¸ a d) Fie B = BKerf ∪ BImf = {(−2. i. 1)|y2 ∈ R} ⇒ BImf = {(2. 1)} ⇒ dimImf = 1. x1 /4 + x2 /2 = y2 ⇒ y1 = 2y2 ⇒ Imf = {y2 (2.

1. 0) + 2f (0. atunci v = a(1. 0. −3. 0) + b(0. 2. 0. 2a − c. 0. 4) ⇒ ⎩ f (1. −1. 1. Avem ⎧ ⎨ f (1. 1). 2) ∈ at Kerf . 0) + f (0. 0) = (1. 1) = (3. 0.e. y3 ∈ R}. S˘ se determine expresia analitic˘ a unei aplicatiii liniare f : R3 → R3 . Imf = {(y1 . 1. 0. relatii x2 − x3 = ¸ 3 ˆ acest fel −y1 + 3y2 − y3 = 0 ⇒ y1 = 3y2 − y3 ⇒ In Imf = {(3y2 − y3 . 0. i. 1. 1)} este o baz˘ a subspatiului Kerf ¸i deci. 1) = f (1. 3a + b). 1. 1) = (2. a ı. 0) + c(0. y2 . Fie v = (a. y2 . 0. y3 )}. 0. 1) = f (1. 1). dimKerf = a ¸ s 1. 0) + bf (0. 0. 1) = (3. 0. 3) 48 . 0) + y3 (−1. 1). ceea ce implic˘ dimImf = 2 (dimKerf + dimImf = 3). determinantul sistemului este nul. 8. 0. 3). 0. 0. 0. 1. c) = af (1. 1. 3) f (1. 1) = (1. b. 1. s ¸ a 1 1 2 2 1 1 1 2 =0⇒α=5 α Pentru a determina susbspatiul Kerf rezolv˘m sistemul ¸i obtinem ¸ a s ¸ Kerf = {α(−3. ⎩ f (1. ˆ f (x) = (y1 . 0. 0) + f (0. y3 )| ∃ x ∈ R3 a. 1. 4). 1. 0) = (1. iar din ultimele dou˘ a ¸ ¸ a 2y1 − y3 . ¸ f este operator liniar. 1. 1. 0) ⎧ ⎨ f (0. 0) + f (0. 1. b. 1) f (0.Nucleul aplicatiei f va contine ¸i elemente nenule dac˘ sistemul de mai sus ¸ ¸ s a admite ¸i solutie nebanal˘. y2 . 0. 0. iar vectorul (1. c) = (a + b + c. y3 ) = {y2 (3. b. −3. 0) − 3f (0. f (1. 2) = f (1. y2 . 1) = (2. cu a a ¸ propriet˘¸ile f (1. 1) = (0. c) ∈ R3 . Avem ⎧ ⎨ x1 + 2x2 + x3 = y1 x1 + x2 + 2x3 = y2 ⎩ 2x1 + x2 + 5x3 = y3 Din primele dou˘ relatii obtinem x2 − x3 = y1 − y2 . 1. 0) ⇒ f (a. Solutie. deci f (a. 1)| α ∈ R} Sistemul B1 = {(−3. 0) + cf (0.

− a + b + c. x2 . 1). ¸ ¸ b) Scrieti matricea A a lui f ˆ baza canonic˘ din R3 . ata¸ate lui T . c) un vector arbitrar din R3 . 0) + 1 · (2. ⎪ 3 3 3 ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ γ = − 1 a + 1 b + 2 c. 2. e2 = (2. 1) + 2 · (1. y2 . 2) = (4. x2 . 3 6 3 ˆ acest fel T (a. y3 )) = αf (x1 . b. 0. 2) ⇒ T (a. 0. 5). 4. 2. x3 ) = (x1 + 2x2 + x3 . c) = αe1 + βe2 + γe3 ⇔ β = a − b − c. c) = αT (e1 )+βT (e2 )+γT (e3 ). Avem v = (a. ¸ f (x1 . Fie aplicatia f : R3 → R3 . b. x3 ) + βf (y1 . 1) + 1 · (1. 2x1 + x2 + x3 ) a) Verificati liniaritatea acestei aplicatii. ¸ a) Pentru a demonstra liniaritatea operatorului se verific˘ relatia: a ¸ f (α(x1 . x1 + x2 + 2x3 . defectul ¸i rangul lui f . ¸ ⎧ ⎪ α = b. − a + b + c 3 6 3 3 6 3 3 6 3 10. c) = 7 5 2 5 17 10 2 5 4 a + b − c. 2) = (1. 0) = (4. Determinati expresia analitic˘ a unui operator liniar T : R3 → R3 a c˘rei ¸ a a matrice asociat˘ ˆ baza a ın B = {e1 = (1. Folosind expresia matricei In A. 2. ⎪ ⎪ ⎪ 2 ⎨ 2 1 1 (a. f (e2 ) = 1 · (2. 2)} ⊂ R3 ⎛ ⎞ 1 0 0 este [T ]B = A = ⎝1 1 0⎠ . 0. 0. 0. x3 ) + β(y1 . e3 = (1. ¸ s s Solutie. b. 0. 1 2 1 Solutie. x2 . 0. 1). b. y2 . f (e2 ) = 1 · (1. y3 ) 49 . avem s f (e1 ) = 1 · (1. 0).9. ¸ ın a c) Determinati Kerf ¸i Imf . 0.

1). 0. 1. γ1 γ2 cu f (1. 0) + β2 (0. In −2 1 f (1. 0) + γ2 (0. −1) = α1 (1. (0. 0)}. 3)}. 0. 1)} ¸i orice vector din Imf se scrie ca o combinatie liniar˘ a vectorilor din s ¸ a aceast˘ baz˘. Fie f : R2 → R3 cu expresia analitic˘ f (x) = (x1 + 2x2 . 1. consider˘m o baz˘ a lui Imf s a a BImf = {(1. 1) = α2 (1. dimImf = 3. (1. 1). −2x1 + ¸ ¸ ın x2 ). ⎛ ⎞ 1 2 de unde [f ]Bc1 Bc2 = ⎝ 1 1⎠ . 0. 4. 2. 1) f (0. 0. 1. 0))T ⎛ ⎞ 1 2 1 A = ⎝1 1 2 ⎠ 2 1 1 (f (0. Solutie. −2) = α1 (1. 1. 0. 1) + γ1 (1. 1) = α2 (1. 0. 1. (1. 1. ¸ s a ¸ ın s s respectiv Bc2 . 2). 1) + γ2 (1. (2. 0. 1. Bc1 . 0) + γ1 (0. Matricea ata¸at˘ aplicatiei f ˆ bazele canonice din R2 ¸i R3 . 1). Determinati expresia matricei asociate aplicatiei f ˆ raport cu bazele 2 ¸i R3 ¸i apoi. 1) + β1 (0. 1). 1))T ⇒ c) Kerf = {x ∈ R3 |f (x) = 0} ⇔ ⎧ ⎨ x1 + 2x3 + x3 = 0 x1 + x2 + 2x3 = 0 ⇔ x = 0 ⇒ Kerf = {0} ⇒ dimKerf = 0. 0) ⎛ ⎞ 0 2 ¸i [f ]B1 B2 = ⎝−1 −1⎠ . ˆ raport cu bazele B = {(1. 2. a a a 11. 0. s 3 5 50 . 0) + β1 (0. ⎛ ⎞ α1 α2 [f ]Bc1 Bc2 = ⎝ β1 β2 ⎠ . 1) = (2. x1 + x2 . 0) = (1. (1. 1. 1) = (3. 1. 1. 3) = (7. s ın canonice din R s 1 B2 = {(1. este o matrice cu 3 linii ¸i 2 coloane.b) Matricea lui f ˆ baza canonic˘ are forma ın a A = [f ]Bc = (f (1. 1. 1. 1. 0. ⎩ 2x1 + x2 + x3 = 0 De aici. 0) f (1. 1) + β2 (0. 0))T (f (0. 1). ˆ mod analog. ¸i deci.

−x2 − 3x3 ) = (0. y3 ) ∈ R3 } = {y1 (1. −2x1 + x2 + αx3 . −2x1 + x2 + αx3 . obtinem α = 15. Scrieti expresia analitic˘ a unei aplicatii liniare f : R3 → R3 . −x2 − 3x3 ). Determin˘m valoarea parametrului real α astfel ˆ at sistemul de solutii s˘ a ıncˆ ¸ a admit˘ ¸i valori nenule. x3 ) ∈ R3 |f ((x1 .12. −5. A = ⎝−2 1 0 −1 −3 Determinati valoarea parametrului α astfel ˆ at aplicatia f s˘ nu fie izomor¸ ıncˆ ¸ a fism liniar. Determinati imaginea ¸i nucleul aplicatiei pentru valoarea parametru¸ s ¸ lui astfel determinat˘. f este bijectiv˘ dac˘ f este injectiv˘ (Kerf = {0}) ¸i surjectiv˘. x2 . x2 . 0)+y3 (0. −2y1 −5y3 . Avem Kerf = {(x1 . Expresia analitic˘ a aplicatiei f este ¸ a ¸ f (x) = (x1 + 2x2 . 0)|y1 . 1)|x3 ∈ R}. deci dim Kerf = 1. −2. y3 ) ∈ R3 . x3 )) = (0)} ⇒ ⇒ (x1 + 2x2 . −3. Impunˆnd aceast˘ conditie. 51 . a a a ¸ ¸ Pentru α = 15 avem Kerf = {x3 (6. a c˘rei matrice ¸ a ¸ a ˆ baza canonic˘ din R3 este: ın a ⎛ ⎞ 1 2 0 α ⎠. deci operatorul nu este ¸ a izomorfism. a Solutie. y2 . y3 ∈ R}. dimImf = 2. ıncˆ Imf = {y ∈ R3 |∃ x ∈ R3 astfel ˆ at f (x) = y}. 0. Avem ⎧ ⎨ x1 + 2x2 = y1 −2x1 + x2 + αx3 = y2 ⇒ 2y1 + y2 + 5y3 = 0 ⇒ y2 = −2y1 − 5y3 ⇒ ⎩ −x2 − 3x3 = y3 Imf = {(y1 . Dac˘ a a a s a a Kerf = {0} atunci aplicatia f nu este injectiv˘. Fie y = (y1 . ceea ce este echivalent cu conditia ca determinantul as ¸ sistemului ⎧ ⎨ x1 + 2x2 = 0 −2x1 + x2 + αx3 = 0 ⎩ −x2 − 3x3 = 0 s˘ fie nul. 0).

1) = (0. fm (x. ıncˆ Im T = {w ∈ R3 |∃ v ∈ V astfel ˆ at T (v) = w}. Precizati cˆte o baz˘ ˆ ¸ s ¸ ¸ a a ın fiecare din aceste subspatii. 0. b) Determinati nucleul ¸i imaginea aplicatiei f . ˆ ¸ Intr-un spatiu vectorial V avem relatia: v·0 = 0·v = 0V . 1). ¸ ¸ a Solutie. ∀v ∈ V . 1)−(1. Solutie. s Ker T = {a(−v1 + v2 + v3 )|a ∈ R}. 14. ∀v ∈ V1 . 0. Determinati KerT . 0). 15. 1. T (v3 ) = (−1. a ¸ a a ¸ unde V1 . T (v2 ) = (1. 1). de unde w = αT (v1 ) + βT (v2 ) = T (αv1 + βv2 ) ⇒ Im T = {α(0. avem a ¸ s T (0V1 ) = T (0 · v) = 0 · T (v) = 0V2 . V2 spatii vectoriale finite. ¸ Vectorul (−1. 1.13. 1. 1. a) Determinati valorile parametrului real m astfel ˆ at f este automor¸ ıncˆ fism liniar. 0). ˆ Intrucˆt vectorul (−1. Fie operatorul liniar fm : R3 → R3 . 1. 1) + β(1. atunci T (0V1 ) = 0V2 . w = α(0. v3 } o baz˘ ˆ V astfel s a ın ˆ at ıncˆ T (v1 ) = (0. 0)|α. 1) − (1. β ∈ R}. 1. 1. 1)+ a β(1. z) = (2mx + y + z. ImT . ¸ ¸ Folosind aceast˘ relatie ¸i proprietatea operatorului de a fi liniar. A¸adar. Fie T : V → R3 operator liniar ¸i fie B = {v1 . 1. 1. Kerf = {v ∈ V |f (v) = 0}. x + y + 2mz). 0). y. 0) avem w ∈ R3 . Precizati dac˘ vectorul v = (−3. a) Impunˆnd conditia ca operatorul s˘ fie injectiv avem Kerf = ¸ a ¸ a {0}. v2 . x + 2my + z. ceea ce este echivalent cu conditia ca sistemul ¸ ⎧ ⎨ 2mx + y + z = 0 x + 2my + z = 0 ⎩ x + y + 2mz = 0 52 . 2. 5) ∈ ImT . Ar˘tati c˘ dac˘ T : V1 → V2 este un operator liniar. 1. 0. ¸ Solutie. 1) = (0. ceea ce este echivalent cu T (v3 ) = T (v1 ) − T (v2 ) ⇔ T (v3 ) = T (v1 − v2 ) ⇔ T (−v1 + v2 + v3 ) = 0.

(0. m = −1. 1). ıncˆ Imf = {v = (v1 . operatorul este automorfism pentru s 1 m = . −v1 −v2 ) = v1 (1. z = α. v3 ) ∈ R3 |∃ x ∈ R3 astfel ˆ at f (x) = v}. β ∈ R ⇒ ⎩ x+y+z =0 ⇒ Kerf = {v = α(−1. 0. v2 . β ∈ R}. v2 ∈ R}. obtinem v1 + v2 + v3 = 0. 1. −1). dac˘ operatorul In ¸ a a a este injectiv el este surjectiv ¸i deci. α. 1. nucleul ¸i imaginea s 2 3. i. v3 ) ∈ R3 |∃ x ∈ R3 astfel ˆ at f (x) = v}. 1. Impunˆnd conditia ca sistemul a ¸ ⎧ ⎨ −2x + y + z = v1 x − 2y + z = v2 ⎩ x + y − 2z = v3 s˘ aib˘ solutie. (2m)3 − 3 · 2m + 2 = 0 ⇔ m = . 2 1 b) Conform punctului anterior.e. a a ¸ a 2 ˆ mod analog exercitiului anterior se demonstreaz˘ c˘. 0). 1) + β(−1. dimImf = 2. y = β. respectiv Imf = R ¸ Pentru m = −1. 1. −1)+v2 (0. y = α. v2 . z = α. 0)}. dimKerf = 1. α ∈ R ⇒ ⎩ x + y − 2z = 0 ⇒ Kerf = {v = α(1. v1 . 1)}. v2 . Pentru m = 1 avem 2 ⎧ ⎨ x+y+z =0 x + y + z = 0 ⇒ x = −α − β. de unde a a ¸ ¸ Imf = {(v1 . BKerf = {(−1. avem ⎧ ⎨ −2x + y + z = 0 x − 2y + z = 0 ⇒ x = α. m = −1. −1). (−1. dimKerf = 2. α ∈ R}. v3 ) = (v1 . −1)}. α. m = −1.1 s˘ aib˘ doar solutia banal˘. pentru m = . 1. aplicatiei sunt Kerf = {0}. 0. v2 . 1. ıncˆ Imf = {v = (v1 . Impunˆnd conditia ca sistemul a ¸ ⎧ ⎨ x + y + z = v1 x + y + z = v2 ⎩ x + y + z = v3 53 . BImf = {(1. 0. 0. BKerf = {(1. 1).

s s a ıntˆ Pentru a calcula f −1 . ceea ce implic˘ dimImf = 3.e. 1). 1 0 1 deci operatorul este injectiv. calcul˘m ˆ ai A−1 . operatorul este bijectiv. 16. 1. f Solutie. ¸ a a operator injectiv ¸i surjectiv. Inversa matricei A este ⎛ ⎞ 1 1 1 − ⎜ 2 2 2⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 ⎟ 1 −1 ⎜ ⎟ A =⎜ − 2 2 ⎟ ⎜ 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 1 1 ⎠ − 2 2 2 astfel ˆ at ıncˆ f −1 (x) = Atunci f −1 (2. Un operator liniar admite invers˘ dac˘ este operator bijectiv. Fie f : R2 [x] → R3 . v2 . aa a a R3 (Bc2 ) este nesingular˘ (determinantul este nenul). x − y + z . v3 ) = v1 (1. de unde a a ¸ ¸ Imf = {(v1 . a + c). 1. 2 2 2 54 . 2). b + c. A¸adar. 2 2 2 2 2 2 2 2 2 1 1 3 .s˘ aib˘ solutie. a a deci operatorul este ¸i surjectiv. . Calculati ¸ as ¸ a ¸ ¸ −1 (2. Vom demonstra c˘ f este operator injectiv s a ar˘tˆnd c˘ matricea operatorului relativ la bazele canonice din R2 [x](Bc1 ). 2) = 1 1 1 1 1 1 1 1 1 x + y − z. 1. deoarece matricea opera¸ a torului este nesingular˘. 1. obtinem v1 = v2 = v3 . − x + y + z. avem dimKerf = 0. dimImf = 1. Avem ⎛ ⎞ 1 1 0 A = [f ]Bc1 Bc2 = ⎝0 1 1⎠ ⇒ detA = 2 = 0. s Stim c˘ dimKerf + dimImf = dimR3 = 3 ¸i. 1)}. f (ax2 + bx + c) = (a + b. BImf = {(1. v1 ∈ R}. i. . Demonstrati c˘ ¸ a aplicatia admite invers˘ ¸i determinati aceast˘ inversa aplicatiei f .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful