P. 1
Comunicarea Mediatica in Societatea Moderna

Comunicarea Mediatica in Societatea Moderna

|Views: 1,029|Likes:
Published by Lucia Dumbrava

More info:

Published by: Lucia Dumbrava on Jan 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/02/2015

pdf

text

original

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII “La începutul lunii aprilie a anului 1493, la Barcelona, a fost tipărită, sub titlul De Insulis

Inventis, versiunea latină a scrisorii pe care Cristofor Columb a trimis-o consilierului regal Santangel, în care descria călătoria sa peste ocean şi descoperirea noului drum către Indii. Retipărita, peste numai o lună, la Roma (unde a cunoscut trei ediţii succesive), apoi la Paris, Antwerpen, Basel şi Florenţa, descrierea expediţiei şi a descoperirii noilor teritorii a devenit, după formula istoricului Samuel Eliot Morison, un ¨best-seller¨al momentului. Începutul unei noi epoci din istoria omenirii a coincis cu un prim moment de acces larg la informaţii. Tiparul a transformat o experienţă personală în cunoaştere larg accesibilă şi a făcut ca secrete, care altfel ar fi fost păstrate ascunse de către suveranii europeni, să devină, acum, ştiri. Astfel, tiparul creat de Guttenberg (invenţia secolului) a permis circulaţia textului referitor la călătoria lui Columb (descoperirea secolului), în mediile intelectuale ale Europei, la numai câteva luni de la întoarcerea acestuia. Expediţia lui Columb a dezvăluit puterea tiparului ca mijloc de transmitere a ştirilor.”1 M. Stephens Prin exemplul de mai sus am vrut să arăt ce înseamnă puterea comunicării de masă: datorită unei noi inovaţii (tiparul), ce a permis multiplicarea unui text, anumite informaţii au devenit accesibile şi au putut circula în zone geografice şi medii sociale tot mai variate. Persoanele care au avut acces la aceste informaţii nu se cunoşteau între ele, nu îl cunoşteau personal pe izvoditorul mesajului, nu împărtăşeau aceleaşi valori, opinii, convingeri; “singurul lucru pe care îl aveau în comun era faptul că toţi au beneficiat de un bun cultural, anume creat pentru a fi consumat.”2 “Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Comunicarea umană se ocupa de sensul informaţiei verbale, prezentată în formă orală sau scrisă şi de cel al informaţiei non verbale, reprezentată de para limbaj, mişcările corpului şi folosirea spaţiului.”3
1 2 3

Stephens M., A History of News, Ed. Viking, New York, 1988 , pg, 75-76 Coman M., Introducere in sitemul Mass-Media, Ed. Polirom, Iasi, 1999 Iovanut S., Comunicarea, Curs de specializare pentru lucrãtori sociali în mediul rural, Editura Waldpress,

Timisoara, 2001, pg. 6

5

Comunicarea apare în contexte diferite: interpersonal, public, de masă, inter cultural, în grupuri mici, organizaţional, familial, în domeniul sănătăţii sau politic, iar natura comunicării se schimbă în funcţie de context.. Astfel, elementele componente ale acestui proces, al comunicării, cât şi participanţii, diferă în funcţie de situaţii. Un mesaj poate fi transmis în acelaşi timp prin mai multe canale senzoriale. „Cu cât mesajele sunt mai complexe, cu atât mai intens sunt antrenate canalele senzoriale şi combinarea lor este cu atât mai extinsă”4 Toate definiţiile comunicării au, cel puţin următoarele componente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, concepţii, păreri, fie de la o persoană la alta, fie de la un grup la altul; comunicarea poate fi numită un “arbitru al speciei umane”; nici un fel de îndeletnicire, de la neînsemnatele activităţi ale rutinei de zi cu zi pe care le trăim fiecare dintre noi şi până la cele complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, nu pot fi formulate în afara procesului de comunicare. În domeniul economic, comunicarea implica oameni, organizaţii, regulii dar şi elemente de etică profesională. Din punct de vedere etimologic, noţiunea de comunicare indica acţiunea de a pune în comun, a împărtăşi, a amesteca, a face parte.5 Cercetătorul James Lull considera că: “Comunicarea este terenul de întâlnire conceptuală unde se intersectează relaţiile interpersonale şi inovaţiile tehnologice, stimulentele politico-economice şi ambiţiile socio-culturale, divertismentul uşor, forma şi conţinutul, substanţa şi stilul”.6 Dintr-o viziune de sinteză, mass-media (cu formele “clasice” ale comunicării de masă) vizează “instituţiile sociale care se ocupa cu producerea şi distribuţia cunoştinţelor şi care se disting prin următoarele caracteristici: folosirea unor tehnici (relativ) avansate pentru producţia de masă şi distribuirea mesajelor; organizarea riguroasă şi reglementarea socială a activităţii lor; trimiterea mesajelor către audienţe (în mod potenţial) foarte mari, care sunt necunoscute comunicatorului şi care sunt libere să-i preia mesajele sau să le refuze”7.

4 5

Chelcea S., Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pg 16 Staurescu M., Dicţionarul latin romîn, Craiova, Ed. Scrisul romanesc, 1940. In limba latina comunico, -are = 1). a

pune in comun, a amesteca, a împartasi, a face parte; 2). a-si lua partea, a participa; 3). a intra în relatii cu, a avea legaturi cu
6

Lull J., Mass-media-Comunicare, Ed. Samizdat, Bucureşti, 1999, pg. 9

6

Având în vedere că noţiunile de mijloace ale comunicării de masă, mass-media, comunicarea de masă nu corespund perfect între ele, nu semnifica exact acelaşi lucru, nu sunt total sinonime, folosirea lor poate provoca uneori confuzie. Pentru a evita această confuzie trebuie să reţinem şi punctul de vedere al uneia dintre cei mai prestigioşi gânditori francezi ai domeniului, Jean Cazeneuve: “Media desemnează, în principiu, procesele de mediere, mijloacele de comunicare şi se traduce, în general, cu sintagma comunicaţiile de masă. Rezulta ca media = mijloace de informare (comunicare), iar mass-media = mijloace de comunicare pentru un public larg, mijloace inventate şi folosite de civilizaţiile moderne şi care au drept caracteristica esenţială uriaşa lor putere corelată cu un vast câmp de acţiune. Fără discuţie ca în această categorie trebuie inscrise: radiodifuziunea, televiziunea, cinematograful, presa scrisă, cartea, discursurile, benzile, casetele, videocasetele, afişul publicitar. Se poate considera, aşa cum pe bună dreptate procedează Marshall McLuhan, ca şi cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar dacă ele servesc mai curând la stabilirea de relaţii interpersonale, decât ca emiţători către marele public.”8 După criteriul modurilor de realizare, se pot distinge două mari forme de comunicare umană: comunicarea directă şi comunicarea mediatizată, indirectă. Primei categorii îi corespund toate situaţiile de comunicare în care emiţătorul şi receptorul/receptorii se află în acelaşi loc, deci în proximitate fizică, comunicării mediatizate îi corespund toate formele de comunicare ce se sprijină pe un suport tehnic şi vizează fie un destinatar individual (scrisoare, telefon) fie unul colectiv (afiş publicitar, afişe electorale, televiziunea, internetul, presa scrisă, filmele, radioul, fluturaşe publicitare). Comunicarea mediatica (televiziunea, presa scrisă, radioul) reprezintă doar o componentă fundamentală a comunicării mediatizate sau indirecte, dar nu şi unică. Comunicarea mediatica modernă, iniţial, răspunde unei pretenţii politice: constituirea unui ¨spaţiu public¨ pentru dezbateri (discuţii) de interes general şi privat. Guy Lochard şi Henri Boyer considera că: ¨această vocaţie ideală se loveşte, totuşi, foarte repede de o logică economică ce tinde să o răpună în cauză. De aici se naşte o contradicţie

7

McQuail D., Reader in Mass Communication Theory , Sage Publications,California, 2002 apud Delia Balaban, Cazeneuve J., La Societe de l’ubicuite, Ed. Denoel-Gonthier, Paris, 1972, pg. 5

Comunicare mediatica, Ed. Triconic, Bucureşti, 2009
8

7

care explică atitudinile şi discursurile violent antagonice suscitate, de la apariţia sa, de această formă de comunicare socială.¨9
Asemeni profesorului Dorin Popa, în lucrarea să Mass-media, astăzi, alegem expunerea autorilor Melvin L. De Fleur şi Sandra BallRokeach (în lucrarea Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, 1999), în ceea ce priveşte etapizarea evoluţiei comunicării umane, pe care autorii le-au grupat în ¨epoci¨:

1) Epoca semnelor şi semnalelor. În urmă cu aproximativ 1,5 milioane de ani, când strămoşii noştrii au descoperit focul, au apărut şi primele forme de comunicare: ¨semnele şi semnalele¨ făcute cu ajutorul braţelor, corpului, şi prin intermediul sunetelor, confuze, care au bifat începuturile vorbirii. 2) Epoca vorbirii şi a limbajului. Această etapă a avut începuturile în urmă cu 35.00040.000 de ani, iar oamenii care au reuşi să evolueze de la semne la vorbire, se spune că erau asemănători celor de astăzi. 3) Epoca scrisului. Etapa scrisului îşi are punctul de plecare în urmă cu şase mii de ani, în Mesopotamia şi Egipt. ¨Scrierea alfabetica s-a conturat la o mie de ani după apariţia celei fonetice şi utiliza aproape o sută de caractere. ¨10 Iar în jurul anului 2500 i.H. este descoperit papirusul din trestie, astfel apar mijloacele portabile de scriere. 4) Epoca tiparului. În anul 868 apare prima carte din lume Diamond Sutra, în China. În secolul al XVI-lea, datorită apariţie unui număr tot mai mare de cărţi şi în tot mai multe limbi, creşte interesul pentru învăţătura şi apare idea de presă. 5) Epoca mijloacelor comunicării de masă. J.N. Jeanneney „apariţia comunicării de masă poate fi interpretată că apariţia în Europa, la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI a unui ansamblu de instituţii ocupate cu valorizarea economică a formelor simbolice şi cu circulaţia lor lărgită în timp şi spaţiu”11 a formelor de comunicare, frontierele dintre munca şi distracţie s-au modificat şi se modifica încă (iar în unele zone dispar de-a dreptul): ¨Cultura rămâne destul de profund legată de distracţii; dar dezvoltarea reţelelor de comunicare tinde – şi va tinde din ce în ce mai mult – să transforme sensibil formele acestei legături; în plus, pentru anumite categorii sociale, frontierele între muncă şi distracţii tind să se modifice, dacă nu chiar
9 10 11

Lochard G., Boyer H., Comunicarea mediatica, Institutul European, Iaşi, 1972, pg. 10 Popa D., Mass-media, astazi, Institutul European, Iaşi, 2002, pg. 111 Jeanneney J. N., O istorie a mijloacelor de comunicare de la origini pana astăzi, Ed. Institutul European, Iaşi,

1997

8

Prima presa cu apariţie regulată îşi face intrarea în Olanda în secolul al XVII-lea (Niiuwe Tydinghen. Ed. mai târziu în principalele ţări europene. presa scrisă este şi acum considerată drept o unealtă esenţială de etalare şi de liberă dezbatere a ideilor. Ed. odată cu apariţia unor noi mijloace de comunicare. înmagazinarea şi circularea informaţiei şi a conţinutului simbolic au fost aspecte centrale ale vieţii sociale. Despre democratia din America. “Instrument democratic al libertăţii”14. Datorită evoluţiei continue “ în toate societăţile. 2000.15 Alexis de Tocqueville. Dar. au devenit accesibile indivizilor. dezvoltarea mijloacelor de comunicare a transforma natura producţiei şi a schimbului simbolic în lumea modernă. apare primul cotidian (Daily Current. ele au fost transformate în bunuri care pot fi cumpărate şi vândute pe piaţă. de la sfârşitul secolului al XV-lea şi până în ziua de azi. formele simbolice au fost produse şi reproduse pe o scară în continuă creştere. în Anglia. 25 Thomson J. Iaşi. Polirom. 1702). Bucureşti. Comunicarea mediatica este rezultatul şi manifestarea unei libertăţi fundamentale: aceea de a gândi şi de a se exprima liber. De la primele forme de folosire a gestului şi a limbajului până la cele mai recente dezvoltări din tehnologia calculatoarelor. Societatea cuceita de comunicare. procesele de producţie. o dată cu dezvoltarea unei game de instituţii mass-media. pg. dar aceasta libertate a fost obţinută cu greu la sfârşitul secolului al XIX-lea. adăugate altora. În secolul al XVIII-lea.să se şteargă. B. Media si modernitatea. Aceste procese au fost prinse într-o serie de dezvoltări instituţionale care sunt caracteristice erei moderne. care sunt foarte răspândiţi în spaţiu şi timp. de la începutul anilor ´80. incontestabil. fiinţele umane se implica în producţia şi schimbul de informaţie şi de conţinut simbolic. Radioul (1920) şi televiziunea (1945).”13 Activitatea mediatica apare destul de târziu în istorie. 12 13 14 Miege B. odată cu legea din 29 iulie 1881.. sunt pe cale să transforme consumul cultural. 1605). Ştiri recente.12 6) Epoca mijloacelor de comunicare computerizate. încă de la debutul lor în secolul XX. În virtutea acestor dezvoltări.. Ed. sunt investite cu aceleaşi speranţe. a început o perioadă noua¨. Humanitas. producerea. 2005 9 . Prahova. Aceste elemente. Antet. pg. Într-un mod profund şi ireversibil. înmagazinare şi circulaţie au suferit anumite transformări.

ianuarie 2009 10 . revistelor. Capitolul 1 1. Discurs si comunicare în mass-media si publicitate. lumea contemporană există prin comunicare şi pentru a comunica. importanta ziarelor. a radioului.D.“Aşadar. este o “media-lume”. SISTEMUL MASS-MEDIA 15 Clement L. şi putem spune chiar ca lumea modernă.” 15 Este evident că lumea modernă comunică mai mult şi mai eficient decât cea care de odinioară.. televiziunii şi chiar a internetului în informarea tuturor nu poate fi contestata. factorii mediatici moderni având o consistentă influenţa asupra unor multiple aspecte sociale şi culturale. la fel şi contribuţia lor în modificarea comportamentelor şi mentalităţilor. definitorii pentru contemporaneitate.

aşadar.. aspectul comportamental al fenomenului. interacţiunea directă indusă de simplul fapt al comunicării. Conceptul de comunicare a fost abordat. 1998 apud Diana Ghinea. a spune”. Cluj. David. Managerial Communications. germanii Michael Kunerik şi Astrid Zipfel consideră că din această multitudine de încercări „nu se poate concluziona simplist că am avea de a face cu o ramură imatură a ştiinţei. E. The Functions of Human Communication. ceea ce a determinat o înmulţire spectaculoasă a definiţiilor. 1976 Kunerik M. a înştiinţa. deoarece surprinde decât procesul. leader who articulated concepts of race pride and black nationalism in the Dance F. următoarele sensuri: „a face cunoscut. de a da naştere unor emoţii sau de a induce comportamente. fără a epuiza posibilităţile şi fără a mulţumi pe toată lumea. definind-o ca: „o întâlnire a minţilor în scopul de a transmite informaţii. au inventariat nu mai puţin de 120 de definiţii17. Comunicarea in dezvoltarea carierei. nu şi implicaţiile acestuia. and thast’s power. X. A. din perspective multiple. New York. Larson C. Level & Galle (1998) evidenţiază caracterul de interacţiune al comunicării. P.“The media’s the most powerful entity on earth. astfel. . a da de ştire. de a forma convingeri. They have the power to make the innocent guilty and to make the guilty innocent. un proces şi o relaţie cognitivă. 1925-1965 17 18 19 20 Texas. Zipfel A. William. Staurescu M. early 1960s. Bucureşti.16 Malcom X. Larson. Frank E. Jr. Institutul de Stiinţe ale Educaţiei.”20 16 Malcom X. Becouse they control the minds of the masses”.. American.19 Cea mai simplă definiţie a comunicării – şi cel mai des întâlnită – este cea de mijloc de „transmitere a ideilor”. doi cercetători americani.. E. în care nu ar exista nici măcar unitatea de vederi asupra conceptelor de bază înrudite”. Introducere în ştiinţa publicisticii şi comunicării.. Dicţionarul explicativ al limbii române. Într-o Introducere în ştiinţa publicisticii şi comunicării (Cluj. 11 . Plano.X. stabilind. Jr. 1996 Level.. 1998). Enciclopedica. 1998. a informa. black militant. Bucureşti. observând că „o asemenea multitudine de noţiuni este tipică pentru toate ştiinţele umaniste şi sociale”. Totuşi este o definiţie limitată. verbul a comunica. Ed. Business Publications Inc. Rămâne descoperit.18 Dicţionarul explicativ al limbii române înregistrează. & Galle.. în timp. Dance şi Carl E.

sociale). calculatorul) sau de un bun produs de un ansamblu de instituţii. Internetul)”. Comunicarea directă este reprezentată de situaţia în care doi sau mai mulţi indivizi interacţionează în acelaşi spaţiu fizic. normele şi valorile implicate (atât interne. Tot în concepţia lui. este activitatea de punere în context a ceea ce este comunicat. în timp ce comunicarea de masă este realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare de masă. de procesare. prin intermediul căruia relaţionăm unii cu alţii şi cu lumea înconjurătoare. receptare şi interpretare a mesajelor.”23 Comunicarea mediatica este comunicarea intermediata prin intermediul unui mediu. în general. radioul. În a doua se regăsesc acele forme de comunicare în care între emiţător şi receptor se impun instalaţii tehnice sofisticate şi instalaţii complexe: sistemul editorial. Aceasta reprezintă comunicarea interpersonală. dialogul prin E-mail. “comunicarea mediata include două tipuri de relaţii: comunicarea intermediata tehnologic.. concertele sau spectacolele amplificate prin instalaţii specifice etc. care caracterizează procesual comunicării avem şi rolul interpretării.”21 O definiţie a comunicării ce subliniază acest aspect e cea a lui Smith: „Comunicarea este procesul de trimitere. Comunicarea in dezvoltarea carierei. filmele. Ed. Principles of Human communication.. discursurile. specialişti şi dotări tehnologice (cărţile. prin media. “Ne referim aici la înţelegerea mesajului. studiourile de producţie cinematografica sau discografica etc. care leagă grupuri umane mai puţin numeroase şi comunicarea de masă. E. Kendal Hunt Pub. sunt luate în considerare circumstanţele în care se situează comunicarea respectivă. însă. cât şi externe.. redacţiile din presă scrisă. 2005 Smith R. Comunicarea mediatica este intermediata. comunicării umane îi corespund două mari tipuri de relaţii: directe şi indirecte.. Interpretarea este pasul intermediar între transmiterea unui mesaj şi reacţia comportamentală indusă de acesta. să facem deosebire între comunicarea mediatica şi comunicarea de masă. Astfel.Trebuie menţionat ca pe lângă aspectele procesuale şi comportamentale. În prima categorie se încadrează teleconferinţele (realizate prin telefon). radio sau televiziune. “comunicarea este mediatizata de un suport mai mult sau mai puţin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea. vizioconferintele (prin Internet). 1992 Coman M. pg. care leagă conglomerate sociale enorme. Bucureşti. televiziunea. op. Comunicarea prin 2005 21 22 23 Ghinea D. 14 12 . În cazul relaţiei indirecte.”22 În general. ziarele. telefonul. cit. personale. Trebuie. a ceea ce este comunicat. spunea Mihai Coman in Introducere in sistemul mass-media. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

] folosirea unor tehnici (relativ) avansate pentru producţia de masă şi distribuirea mesajelor. 9 15 26 13 . mass-media se referă la instituţiile sociale care se ocupă cu producerea şi distribuirea cunoştinţelor şi care se disting prin [. inclusiv apariţiile periodice ca ziare. termenul Mass-media. Ed.”25 “Comunicarea de masă joacă un rol tot mai important în viaţa socială. divertisment şi spectacol).. rolul şi efectele ei atât asupra individului. 2005. prin intermediul unor bunuri. Ase. cât şi comunicare de masă.24 Cea mai elocventă definiţie pentru comunicarea de masă în societatea modernă ar fi cea de “practica şi produsul care furnizează informaţii şi divertisment pentru timpul liber unei audienţe necunoscute. Denis McQuail defineşte comunicarea de masă ca transmitere simultana pornind de la emiţător singular şi organizat. care sunt necunoscute comunicatorului şi care sunt libere să-i preia mesajele sau să le refuze. presă. sunt reglementate de către stat şi consumate individual. pg.în engleză medium. 13 Danciu I.”26 Uneori formulat ca media. în traducere liberă “mediile de comunicare în masa”. cit. pg.. Despre comunicarea de masă se vorbeşte de mai bine de 40 de ani. op. Media cuprind toate sursele de informaţie publice. pg. de exemplu. reviste sau foiletoane.. ca de exemplu televiziune. M. trimiterea mesajelor către audienţe (în mod potenţial) foarte mari. Internet.". Creţu A. care se traduce în româneşte cu "un mediu". Ed. modernitate. În concluzie comunicarea prin intermediul televiziunii este atât comunicare mediatica. informaţii. ficţiune. în timp ce. dintr-o perspectivă sintetică.. este o expresie din engleză la plural cu traducerea "mediile de mase". fără a exista o posibilitate foarte mare de a reacţiona sau de a răspunde. post modernitate si globalizare. organizarea riguroasă şi reglementarea socială a activităţii lor. radio. firma X utilizează televiziunea ca mediu preferat. Comunicarea de masa. Cluj-Napoca. putem folosi ca exemplu propoziţia "Pentru a se face cunoscută. când se spune . este o comunicare mediatica.. Tribuna. Mass-media. cât şi asupra societăţii în ansamblul sunt binecunoscute.. dar nu poate fi considerată comunicare de masă. telefonul fiind un mediu de comunicare informala.intermediul telefonului. Putem folosi cuvântul şi la singular.. spre o parte a populaţiei sau spre întreaga populaţie a unui set de mesaje repetate şi standardizate (ştiri. 2004. Bucureşti. Peptan E. 24 25 McQuail D. care sunt produse pe scară industrială. în corporaţii şi care presupun tehnologii înalte.

decidea ce trebuie să ştie şi să facă societatea. cel slab şi cel puternic..”28 1. în principal.1. conform căreia o castă. dramatizata (prea realist) de Orson Weels. 67 Iancu Ş. referitoare la fragilitatea unora sau altora dintre băncile ţării. de către mediile social-politice din ultimele cinci secole: .Istoria mass-media este şi istoria trăirilor. pentru a contribui la determinarea politicii publice. fotografia. Funcţiile comunicării mediatice “De la celebra panica din 1938. Internetul. 14 . Este esenţial ca într-o societate liberă minoritatea şi majoritatea. 2006. până la senzaţia de iritare provocată de chioşcul închis şi de absenţa (pentru câteva ore doar) a ziarului. . Aparitia si evolutia Mass-media. au fost posibile prin introducerea şi generalizarea mass-media: la început presa de masă.“Opinia publică este motorul care antrenează roţile democraţiei şi se exprimă.Teoria liberală. în continuă expansiune. “Se consideră că masele de oameni sunt apte să discearnă între adevăr şi minciună şi se exprimă liber prin mass-media ca într-o agoră a ideilor şi informaţiilor. presupusă înţeleaptă şi nu foarte numeroasă. apoi. a reacţiilor sociale. a mobilizărilor 27 28 Iancu Ş. de la lacrimile vărsate în faţa serialului de după-amiază la explozia de bucurie şi revărsarea nocturnă a mii de oameni pe străzile oraşelor. G. radioul şi televiziunea şi. pg. Formarea opiniei publice şi menţinerea comunicării între membrii acestor comunităţi.. devine dominantă tocmai în secolul al XIX-lea. filmul. până la panica generată de diferitele afirmaţii de mass-media. îşi are originea în societatea controlată a renaşterii.Teoria autoritară. cit. Wells. apăruta în Anglia prin secolul al XVII-lea.. să aibă acces liber la exprimarea publică. în prezent. de la gestul aproape reflex de a deschide radioul (dimineaţa) sau televizorul (seara). Această teorie nu vede mass-media ca un instrument guvernamental şi nici purtător de cuvânt pentru o elită conducătoare. op. Acesta teorie autoritară a presei există şi în zilele noastre în acele zone unde societatea este controlată de o clasă. Noeva Vol. . declanşată de radio-difuzarea povestirii “Războiul luminilor” de H.”27 Au fost produse două teorii de bază referitoare la rolul pe care îl are mass-media. în dauna maselor largi.. după transmisiile în direct ale victoriilor echipei naţionale de fotbal. V. prin mass-media.

cit. De aceea. chiar distrugerea discernământului.. interesele şi motivaţiile oamenilor.. cit. cerinţe şi interese de tot felul ale publicului. anticipează unele evoluţii ale vieţii economice. au denumit aceasta influenţa ”disfuncţia de narcotizare”. Prin intermediul acestei funcţii massmedia influenţează.pe care mesajele de presă le-au declanşat. Funcţia de informare “este expresia unui întreg evantai de preocupări. foarte mulţi autori au încercat să facă o cât mai completă clasificare a funcţiilor comunicării de masă.. etc. considera că mass-media funcţionează în beneficiul societăţii din patru puncte de vedere: 1.1. cât şi în cel al vieţii publice şi politice. o selectează. oamenii iau anumite decizii. Politologul american Harold D. revistele. Nimeni un poate contesta faptul ca presa răspunde unor nevoi şi aspiraţii. K. treptat. ascultătorul ori telespectatorul – funcţia de divertisment 4.. op.”30 Ziarele. pg.. ale indivizilor şi colectivităţilor şi că. considerat şi întemeietorul disciplinei comunicării. 72 15 . distrează cititorul. ce vor fi regăsite în cele mai multe lucrări de specialitate.. un mediator. vă prezint câteva funcţii ale comunicării prin mass-media. Laswell.. televiziunea şi Internetul sunt canale care. radioul. transmite cultura generaţiilor care vin – funcţia de socializare Ca şi în cazul definiţiei comunicării. modificând acţiunile indivizilor şi grupurilor. Sociologii americani Paul Lazarsfeld şi Merton R. 70 Popa D. poate realiza instalarea unei apatii sau. simultan ea exercita o seamă de influenţe asupra vieţii sociale. a publicului.1. corelează un răspuns informaţiilor strânse – funcţia redacţionala 3. supraveghează mediul înconjurător – funcţia de informare 2. poate distruge voinţa de a înţelege şi a acţiona.. o instituţie care adună informaţia. o ambalează în forme accesibile şi o 29 30 Coman M. prin informaţiile difuzate satisfac nevoile indivizilor de a controla mediul înconjurător. op. clare sau difuze.”29 Din citatul de mai sus ajungem la concluzia clară că mijloacele de comunicare în masă au o uriaşă forţă de influenţare a consumatorului de informaţie. După cum foarte bine prezintă Mihai Coman: “Între noi şi lume se insinuează. atât în domeniul comercial. 1. În urma informaţiilor pe care le primesc prin mass-media. orientează şi dirijează opinia publică. pg.

de către Bernard Berelson. 37 16 . S-a făcut această cercetare pentru a surprinde importante ziarelor în viaţa oamenilor şi care sunt utilizările tipice ale acestora.. pg.. la transportul urban.. Asta-i tot. Jurnalistul universal. În calitatea noastră de consumatori de informaţii. sunt primele vizate de public. simţim nevoia de a primi o prezentare cât mai ordonată şi coerentă.”33 1. că grupuri şi chiar colectivităţi enorme depind de mass-media pentru a stăpâni.2. op.. cit. în mod cinstit şi echilibrat. Acest tip de informaţii sunt numite instrumentale (în biblioteca de limba engleză) sau de serviciu (în cea franceză). politica. dobândesc instrumente informaţionale prin care controlează mediul imediat şi pe baza cărora îşi organizează viaţa de zi cu zi. prin chiar efortul ei de mediere. înţelege şi judeca lumea înconjurătoare. pentru importanţa acestei funcţii. în studiul menţionat mai sus. Acest studiu arată că de fapt aceste rubrici ale ziarelor. etc. pg.difuzează – facilitând. biroul de cercetare a radioului de la Universitatea Columbia a efectuat o cercetare ale cărei rezultate ne sunt prezentate şi comentate. timp de câteva luni ziariştii a 8 ziare importante din New York au fost în grevă. 74 Coman M. a lumii care ne înconjoară. îl constituie studiul sociologului Bernard Berelson. care a pornit de la premisa existenţei utilizărilor şi avantajelor. încărcată cu un anume sens şi deja ordonată după o anume ierarhie. 31 32 33 Coman M. Funcţia de interpretare. accesul nostru la realitate. cit..”32 David Randal spunea: “Rolul unui ziar este de a afla informaţia proaspătă despre chestiuni de interes public şi de a o transmite cât mai repede şi cu cât mai multă acurateţe. referitoare la vedete. etc. Majoritatea subiecţilor intervievaţi au declarat că ce le lipseşte cel mai mult nu sunt informaţiile generale. cotaţii bursiere. a evenimentelor din jurul nostru. Iaşi. op. care pentru anumiţi ziarişti sunt banale şi sunt privite cu dispreţ.”31 Un exemplu. a stării vremii. 1998. oamenii se orientează în jungla marilor oraşe. 75 Randall D.. Profitând de această ocazie. Ed. pg. ceea ce înseamnă că un număr din ce în ce mai mare de oameni. “Graţie unor asemenea ştiri.1. Polirom. ci de fapt informaţiile referitoare la programul cinematografelor. În iunie 1945. pentru a putea lua mai uşor anumite deciziile fireşti ale vieţii de zi cu zi. „What Missing the Newspaper Means” (Ce însemna dispariţia ziarelor?).

solidaritatea s-a produs în momentele critice ale comunităţii. să relativizeze.. mesaje. D. un întotdeauna conştientizat.cit..Cum vom găsi şi în paginile Introducerii în sistemul mass-media “Prima şi (poate) cea mai importantă formă de interpretare consta în chiar decizia de a face publică (sau de a ignora) o anumită informaţie.. Funcţia educativ-culturala “este aceea care dă măsura capacităţii mass-media de a socializa explicit indivizii. 1994. Les formes de la communication. în fata jurnalului televizat. să analizeze şi chiar să explice. 1981. timp de o jumătate de oră. din noianul de date care asaltează zilnic o redacţie. 64 17 . vulgarizatori ai cunoştinţelor şi faptelor altor persoane. 77 Palmer M.”34 Reprezentanţii mass-media ocupa un loc din ce în ce mai important în viaţa omului cu dorinţa de informare:” Jurnalişti sunt adesea şi în mod esenţial mediatori.3. op. Simplul gest de a selecta. de interpretare a realului în funcţie de un ansamblu de norme.”36 Din citatul anterior putem spune că întradevăr mass-media poate genera un mecanism de solidaritate socială. 34 35 36 Coman M. simboluri. Funcţia de liant. prin emisiuni. campanii create în acest stop şi. reprezentări. un număr limitat de ştiri şi materiale implica atat o judecată de valoare. principii. pg. ajunge să posede cunoştinţe asemănătoare. pg . pot descoperii că au aceleaşi judecaţi morale când dezbat subiecte precum o emisiune televizata sau un serial. Un exemplu de solidaritate prin televiziune ar fi: inundaţiile din 1999. pg. despre care jurnalul nu vorbeşte niciodată este acela că cel puţin jumătate din populaţia unei ţări este imobilizata. etc. 1. Editura Tritonic.4. să claseze. implicit.1.1. Jurnalistul vrea să aducă ordine. cu toate acestea. de naţionalităţi diferite. care au generat prin TVR o solidaritate socială cu cei afectaţi şi astfel s-au putut strange sume mari de bani. timp de o jumătate de oră. Ed. Această funcţie este consecinţa celor anterioare şi putem spune că astfel oameni foarte diferiţi. Paris.. Şi acestea în condiţiile în care actualitatea are ceva bastard în ea: noul apare în durere şi dezordine. Ruellan. Jurnalistii vedete. să ierarhizeze. faptul social cel mai important. Bordas. Nepunând la socoteală scandalul apărut ulterior legat de gestionarea banilor. 107 Duran J. “În fiecare seară. cât şi un proces. articole. jurnalul de actualităţi de la televiziune trece în revista cele mai importante evenimente ale zilei. scribi sau contopisti. să lege.”35 1. populaţia fiind expusă constant la aceleaşi ştiri. Bucureşti.

a solidarităţii sau a consensului. mai mult. prieteni). foarte mult timp. Conform lui Ioan Drăgan “rolul global al media se defineşte prin funcţia de transpunere a realului în spectacol. 89 Dragan I.. a şcolii. resursele remarcabile ale mass-media (în deosebi ale televiziunii) de a oferi un răspuns adecvat nevoilor umane de relaxare şi evaziune au condus la amplificarea acestei funcţii în detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale. 182 Coman M. op. cit. rude. pg. cit.prin obţinerea. Ed. dar. Sansa. op.” 38 Prin această funcţie mass-media răspunde dorinţei de relaxare. Jean-Noel: “Ziarul de dimineaţă. 1996. 84 18 .. radiourile ascultate (auzite) în automobilul personal sau. mai apoi. Funcţia de divertisment. Nu numai că.” 39 Capitolul 2 INSTRUMENTELE COMUNICĂRII MEDIATICE Cum bine spunea Jeanneny. se constată o orientare tot mai marcanta către tratarea în termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare în masă. procentual. dar şi setei de evadare într-un univers imaginar a persoanei care nu-şi găseşte locul în realitatea cotidiană. “În ultimele decenii. Apariţia şi evoluţia mass-mediei a preluat o mare parte din funcţia de formator de opinie şi a comportamentului şi de transmitere a valorilor şi cunoştinţelor cultural .”37 Procesul de culturalizare a fost. receptând mijloacele de comunicare mai curând ca o sursă şi ca un mijloc de evaziune.. pe diverse teme. pg. 1. pg. emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt în continuă creştere. personale. de odihnă a omului stresat de solicitările profesionale. în unele autobuze în drum spre/de la serviciu şi 37 38 39 Popa D..5. pus în slujba familiei (părinţi. Paradigme ale comunicarii de masa..ştiinţifice. mai nou. Bucureşti. a bisericii şi.1.

televiziunii şi radioului. B) media de difuzare. pg. cu mare. 176 19 . Comunicarea pe suport audio: telegraful electric. Audio-video: Televiziunea (cu antenă. documentarii şi relaxării publicului. Nu implica instalaţii tehnice de decodare. fenomenul de codificare este instantaneu şi accesibil cu condiţia stăpânirii codului lingvistic respectiv. B. Prin această transformare a fost posibilă înmagazinarea unui volum uriaş de informaţii. prin cablu. Putem considera multimedia un salt tehnologic.. 40 41 Jeanneney J. reviste). în aceste cazuri suportul de transmitere poarta în el mesajul. a moştenit multe din tradiţiile radioului. Reunind televizorul şi faxul printr-un calculator. ca suport ideal pentru comunicarea şi conservarea mesajelor. cit. se pot primi sau transmite. că le-a preluat şi le-a îmbunătăţit. tot mai mult – serile fac parte din lumea noastră pe picior de egalitate şi de îndreptăţire cu noi înşine şi cu ansamblul practicilor – devenite deprinderi – ce ne caracterizează viaţa socială. printr-o simplă apăsare pe taste. B.televizorul în faţa căruia. cit. ne petrecem.. este creatorul sistemului telegrafic care i-a permis să transmită mesaje. ziare. cu mic. op..”41 spunea Alina Creţu în carte Comunicarea de masă.”40 “Radioul. poştă electronică. capacitatea de persuasiune şi de seducţie a publicului. televizorul. comparabil cu apariţia presei. putem avea acces la imagini. Pasul important în evoluţia tehnologiei spre telegraful electric l-a constituit descoperirea proprietăţilor electromagnetului. videorecorder. mai exact. Pe 27 iulie 1886. satelit). în funcţie de audienţă. Primul dintre factorii care au influenţat apariţia mass-media a fost hârtia. mesaje. Cunoaştem aici 2 forme: A. N. 5 Creţu A. fiind necesară compresia lor. telegraful. mai mult sau mai puţin – în fapt. Cyrus W. Samuel F. Field a montat cabluri peste Oceanul Atlantic transmiţând mesaje cu o viteză incredibilă. Internetul). op.. pg. aceste permit comunicarea directă. C) media de comunicare (telefonul. televiziunea şi presa scrisă ocupa locuri diferite în privinţa informării (dezinformării). Morse. rapiditatea. Există trei tipuri de canale mediatice: A) media autonome (cărţi.. Putem spune. dialogata între persoane sau grupuri de persoane aflate la distanţe foarte mari. Cel mai nou dintre mijloacele de comunicare.

tiparul apare abia în secolul al XVIII-lea. astfel promovate în scop comercial (când se vizează introducerea pe piaţă a unui produs şi vânzarea lui). ziar) apare mult mai târziu după 1600. 2002. Editura Universitatii Al. a ajutat la extinderea comunicării intre oameni..”43 Apariţia tiparului. Iaşi. grupuri. servicii.. într-o singură formă de ambalare. Ziarele conţineau informaţii despre afacerile curente. cit. cit. se poate dialoga cu partenerii conectaţi la reţea oriunde pe glob s-ar afla aceştia. game de produse sau servicii) sau politic (de exemplu. pg. Peptan E. Datorită faptului că acesta cuprindea multe tipuri diferite de informaţie într-un format limitat şi uşor reproductibil. ziarul a reprezentat un eveniment de importanţă esenţială în istoria mediilor de informare contemporane. Problema periodicităţii apariţiei unui material informativ (revistă. Genuri si specii. ziarele au devenit “cotidiane”. de lideri sociali sau grupuri politice). social (când se vizează crearea de atitudini faţă de anumite tendinţe. Textul jurnalistic. Ziarele. iar faptul divers printre ştiri. Utilizarea canalelor mass-media de către firme pentru a transmite mesaje cu caracter promoţional şi comercial este foarte importantă şi utilă având în vedere mai ales audienţa de care se bucura acestea. Piaţa mediatica este strâns legată de publicitate. la mijlocul secolului al XV-lea. pg. îndreptata spre evidenţierea calităţilor pe care le au produse. Mass-media însăşi este o funcţie publicitara. Astfel apare posibilitatea de a stoca informaţii.1. I. pentru impunerea de concepte/doctrine.. În actuala lor forma. Ştirile şi publicitatea s-au dezvoltat împreună. mai exactă şi de mai mare diversitate. Ziarele “au existat şi există pentru a informa şi influenţa comunitatea în care sunt publicate”. Creţu A. Cuza. “Presei scrise îi revine rolul de a asigura o informare mai obiectivă.44 În ţara noastră. iar mass-media este suportul principal al reclamelor. Multimedia asigura accesul individului la informare uşor şi rapid. prin capacitatea de a oferi publicului posibilitatea unei verificări a ştirilor prezentate anterior de radio şi televiziune. cu mii sau poate chiar milioane de cititori.cărţi sau enciclopedii. divertisment şi publicitate. op. 104-105. 177 Iancu Ş. publicitatea şi divertismentul sunt în mişcare şi dificil de definit. “funcţia publicitara are o valoare informativa evidenta. ca efect al eforturilor depuse de Mitropolitul Antim Ivireanul în Muntenia.. La sfârşitul secolului al XIX-lea. op. 42 43 44 Popa D. de a le multiplica şi de a le răspândi. pg.. 68 20 .”42 2. persoane. ziarele derivă din pamflete şi foi cu informaţii tipărite şi puse în circulaţie în anul 1700..

cit. 176 21 . paralel cu reconvertirea publicaţiilor existente. raportarea cererii la oferta. În România postcomunista. 5 Popa D. dar cu o rata mai scăzută.. iniţial cotidianul de un cent. a cinematografului şi – mult mai important – a televiziunii a diminuat considerabil influenta. concurenta. oricând şi oriunde. “tranziţia a fost urmată imediat de începuturile unei revoluţii comunicaţionale marcate îndeosebi de multiplicarea aproape instantanee a ziarelor şi revistelor.. Astăzi. în Marea Britanie se vindea mai mult de un ziar pe familie – o medie de 112 ziare pentru fiecare 100 familii – raportul scăzând constant începând cu această dată. pg. începând cu finalul secolului XIX. Aceasta a şi fost prima etapă a formării în România a unui sistem media policentric. 2000. Iaşi. stabilitatea legislativă putând fi interpretată ca o variabilă a acestora. Ed. “Radioul introduce în istoria mediilor de masă o ruptură ţinând cont de cadrul său situaţional şi de materialul său semnificativ. după revoluţie. Institutul European. Au scăzut îndeosebi vânzările către adulţi şi tineri.”45 În primul an. ziarele au reprezentat principala modalitate de transmitere a informaţiei rapid şi complet. Hârtia ieftină de ziar a reprezentat. iar în perioada imigrării în masă. cit. pg. mai puţin de 90 de ziare sunt vândute pentru fiecare 100 familii. transparentă..” În opinia lui Dorin Popa “liberalizarea presei trebuie să urmeze acelaşi traseu tranzitoriu al ansamblului societăţii romaneşti: privatizarea şi adoptarea regulilor capitalismului.. Tipologia presei romaneşti. pg. odată cu “consolidarea şi profesionalizarea întreprinderilor mediatice.2. continuând în anii următori. La New York a fost lansat.”47 45 46 47 Petcu M. către un public de masă.. mai târziu copiat de alte mari oraşe de pe coasta de est. Peptan E. presa dovedindu-se a fi actorul social cel mai dinamic al reformei şi în genere al tranziţiei.. 151 Creţu A. Privatizarea presei scrise s-a încheiat rapid.Statele Unite au bifat apariţia presei zilnice. op. Radioul poate influenţa permanent publicul.”46 2. Începutul secolului XX bifează apariţia ziarelor municipale sau regionale în majoritatea statelor americane.. ce induc un cu total alt tip de relaţie comunicativa. Radioul. numărul apariţiilor de noi titluri creşte infernal. În 1960.. ieftine. Apariţia radioului. Timp de o jumătate de secol sau mai mult. în SUA se publicau ziare în limbi străine. adică liberă iniţiativa. op. cheia propagării în masă a ziarelor.

prin unde radio. în care se preciza că este vorba despre o ficţiune. Mass-media. altele cu oraşele. cu toate că încercarea acestuia de a construii o astfel de staţie. de Halloween. Faptul că celelalte posturi nu transmiteau nici o ştire a mărit confuzia şi haosul.. 48 Briggs A.. Orson Wells a început propriul program cu câteva minute înainte de încheierea unei emisiuni foarte audiate. O istorie sociala. Guilermo Marconi. ”Radiodifuziunea se va lansa în America într-un mod destul de diferit. Să nu uităm că în acea vreme unica sursă de informare instantanee era radioul. semnul x din limbajul Morse. Iaşi. aşa cum fuseseră şi explozia căilor ferate şi cea a canalelor. 150 22 . De fiecare dată când un individ nu-şi avea clare trăirile. unele asociate cu ziarele. transmise de un post rival. Reginald Fessenden a fost prima persoană care a transmis un mesaj vocal prin intermediul undelor radio. iar ca răspuns au apărut numeroase staţii radio de toate felurile. Wells. a luat Statele Unite prin surprindere. pg. astfel că mulţi ascultători au pierdut începutul piesei. Oamenii şi-au părăsit casele. Avântul radiofonic remarcabil din 1922. iar altele cu şcolile şi universităţile. dar existenţa lor a fost promovată de un inventator italian. Această descoperire a ajutat dezvoltarea telegrafiei şi folosirea codului Morse. un obscur realizator de emisiuni radiofonice. a sunetului. în 1900. Războiul lumilor. Pe 31 octombrie a acelui an.G. Burke P. Nikola Tesla. foarte importante mai ales pentru comunicarea între nave în cazul unor dezastre pe mare. Orson Wells. a eşuat din lipsă de fonduri. tot ce putea să vorbească se numea post radiofonic. Inventatorul undelor radio a fost Nicola Tesla. De la Gutenberg la Internet. După cum remarca un observator. 2005.”48 1938 este momentul în care radioul da adevărata dovadă a puterii sale şi a pericolului pe care îl reprezintă folosirea sa în scopuri personale. Emoţiile şi frica s-au răspândit cu o repeziciune fantastică. în 1900. În 1895 a trimis un semnal radio şi după 2 ani a primit un răspuns radio din Canada. descris. le adapta curentului general.Radioul reprezintă metoda de transmitere. Polirom. altele cu firme de vânzări cu amănuntul. efectele sonore erau cu grijă realizate. Efectul de panică a fost imens. Piesa copia stilul ştirilor şi al reportajelor în direct. un fizician sârb din America. Ed. s-a gândit să adapteze celebrul roman al lui H. este considerat inventatorul staţiei de radio cu emisiuni. drept o mânie.

. şi până în 2000. Ed..“În ultimii ani. inclusiv televizorul. 2523 licenţe pentru transmisia programelor prin cablu şi 18 licenţe pentru emisia prin satelit. referitor la sistemul tele-tehnologic din cadrul televiziunii. Televiziunea în Romînia 23 .3. Televiziunea. De la apariţia Legii audiovizualului. Roger Silverston. cât şi reale. Ilfov. cit. economice şi culturale ale societăţii moderne. în anul 1992. Televiziunea în viata cotidiana. Ea are o semnificaţie şi o forţă considerabilă pentru viaţa de zi cu zi a indivizilor.”50 Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii. audiovizualul românesc suferă schimbări evidente. 1999. în concepţie şi în practică şi nu pot fi înţelese în afară implantării lor sistematice în dimensiunile politice. Iaşi. Ca şi în cazul radioului. op. metode şi tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicaţie a imaginilor în mişcare. Giurgiu..wikipedia.. ro. Televiziunea reprezintă 49 50 51 52 Popa D. op. 9 posturi care emit prin satelit.. O statistică realizată la sfârşitul anului 2004 prezintă astfel situaţia audiovizualului din România: 99 canale TV. o perioadă nu tocmai bună pentru dezvoltări ştiinţifice. viitorul va aparţine multimedia. astfel că la începutul celui de-al şaselea deceniu. Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) a acordat 235 licenţe TV pentru emisie terestră. 600 societăţi de cablu.org. sunt obiecte atât simbolice. pg. Dar sunt obiecte construite printr-o întreagă gamă de proiectare şi de utilizare.cit.. create de companiile care fac posibile legături interactive prin cable. televiziunea reuşeşte să se dezvolte şi să se impună în fata radioului şi a ziarelor. deşi primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Serviciile oferite astăzi de radio vor fi asumate de noile servicii media.”51 După revoluţia din 1989. pg. 178 ***. multe posturi de radio şi-au creat site-uri muzicale pe Web. pg.52 “Televiziunea are impactul mediatic cel mai puternic asupra receptorilor.”49 2. conform statisticii din 2004 doar 3 judeţe nu aveau licenţe pentru astfel de posturi: Călăraşi. Deşi apare în timpul celor două războaie mondiale.. 170 Silverstone R. “în lume funcţionau peste 2000 de staţii de emisie şi relee ale căror semnale erau preluate de mai mult de 120 milioane de receptoare. Polirom. spunea următoarele: “Tehnologiile. Din cele 253 de licenţe de emisie cele mai multe sunt acordate pentru posturi locale. Altfel spus. televiziunea este o invenţie a perioadei interbelice. 98 Popa D.

o formă de existenţa psihologică. op. Mass-media sau mediul invizibil. Nemira. poate avea un scop sigur. spectacolul pe care vi-l voi oferi nu vă va mai permite să asimilaţi mesajul meu ci vă va direcţiona atenţia şi concentrarea asupra modului de comunicare. 1997 24 . în cel mai bun caz. Un lucru foarte important este să înţelegem că mesajul poate fi corect dar transmis incorect. 176 McLuhan M. deopotrivă economică şi politică. Irealul este direct dependent de senzaţiile noastre... ştirile TV reprezintă astfel sursa-cheie de informaţie despre ceea ce se petrece în lume. cit. Dar dacă voi sta în cap. Trei dintre cele mai studiate aspecte sunt impactul televiziunii asupra aplecării către infracţiune şi violenţă. poate fi simplu. Aceasta este o caracteristică a televiziunii ce face diferenţa între ea şi celelalte mijloace mass-media. “Modul în care comunicăm este cel puţin la fel de important că lucrul pe care îl comunicăm”54 spunea McLuhan. recunoscut şi susţinut dar poate avea efecte neaşteptate prin transformările suferite în procesul transmiterii sale. veţi consideră că vreau să vă transmit banalităţi stupide. în care mesajele vor avea viaţa lor şi se vor supune regulilor irealului. natura ştirilor TV şi rolul televiziunii în viaţa socială şi culturală. O mare parte din populaţie arată faptul că aceştia nu citesc ziarele.. îmbrăcata într-un sari. O să vă dau un exemplu simplu: dacă stau dreaptă. În studiile sociologice referitoare la televiziune s-a pus accentul pe ştiri.. unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători în domeniul televiziunii. Peptan E. este o creaţie a senzaţiilor noastre şi nu a raţiunii noastre. Unele dintre cele mai cunoscute – şi controversate – cercetări referitoare la ştirile de televiziune au fost cele făcute de Glasgow Media Group de la 53 54 Creţu A. schimbările pe care le-a provocat în mentalităţile oamenilor şi controlul indirect exercitat asupra evoluţiei societăţii.”53 Caracteristicile care fac din televiziune una dintre cele mai importante invenţii ale acestui secol. sunt complexitatea sa tehnică. pg. serioasă şi vă spun că laleaua este o floare. Au fost făcute o mulţime de cercetări în încercarea de evaluare a efectelor programelor de televiziune. socială şi culturală. Televiziunea este singurul mod de transmisie viu. voi râde ca o disperată şi vă voi spune că laleaua este o floare. efectul obţinut fiind direct legat de acesta şi nu de conţinutul mesajului. Ed. astfel este foarte uşor să creeze un ambient care să vă ia din mediul dumneavoastră şi să vă transpună într-o pseudo realitate. Bucureşti. dar devine complicat prin transmiterea sa într-un anumit mod. care imită realitatea.

. 2000. 2. “Internetul asigură circulaţia între audiovizual. precum şi în industrie. 70 ***. “fiind privit astăzi ca un sistem media deosebit de puternic. când Lawrence Roberts a conectat. care cunoaşte o creştere între 10% şi 15% pe lună (12% în SUA şi 17% în Europa). Dictionar de informatica Larousse. 188 25 .. de fapt statul din ce în ce mai mult al copiilor în faţa televizorului. 1999. două computere aflate la depărtare. Aceştia au publicat o serie de lucrări care critică prezentarea ştirilor: “Bad News”. cit. Apariţia internetului marchează anul 1965. op. cercetare şi dezvoltare tehnologică. Internetul.2 milioane de maşini. aşa cum este el astăzi. Petit manual de survie. cea de-a treia epocă a comunicării se înscrie şi ea pe traseul mutaţiilor tehnice generate de electronică” 55 spunea Dorin Popa în Mass-media. astăzi. Niculescu. “Really Bad News” şi “War and Peace News”.”58 55 56 57 58 Popa D.. care calculează rapid orice informaţie. 30 de milioane de utilizatori şi 154 de ţări interconectate. Flammarion. 174 Popa D. în urma unor studii. 3. avea să fie creat în 1983. pg. op.4.”56 În 1972 Ray Tomlinson a creat e-mail-ul (poştă electronică). publică sau privată. “După epoca presei scrise şi cea a radiodifuziunii.tulburare cu deficit de atenţie).cit. De asemenea. pg. Internetul este format din “4000 de reţele interconectate. Bucureşti.”57 Dezvoltarea internetului are probabil cel mai mare avânt dintre toate mediile de comunicare prezentate mai sus. printr-o linie telefonică. În ultimii ani. “More Bad News”. pg. În anii ’90. care trimite imagini. a devenit unealta de comunicaţie fundamentală a întregii comunităţi de învăţământ superior. Internetul. pg. Ed. şi calculator. Paris. Ed. Internet. Cum spunea şi Dominique Wolton. Internetul..Universitatea din Glasgow. s-a demonstrat efectul televizorului în sine asupra copiilor şi aproape toţi cercetătorii pot să afirme că televizorul. pare a fi prima cauză a apariţiei ADHD-ului (Attention Deficit Hyperactivity Disorder . între telefon. utilizarea Internetului a crescut într-un ritm comparabil cu cel al televiziunii în anul `50. În 1989 a avut loc un eveniment semnificativ: simplificarea accesului. îşi face apariţia una dintre cele mai importante tehnologii: Web-ul. ceea ce pe bună dreptate face din internet un rai al publicităţii şi reclamelor. Astăzi. 182 Wolton D.. care transmite semnalul.

Alina Creţu identifică Internetul ca fiind: “o colecţie întinsă de calculatoare care cuprinde întregul glob. devenită încetul cu încetul cel mai important element al mix-ului de marketing. cât şi persoane fizice”. Numărul întreprinderilor care vând/cumpăra pe Internet a înregistrat o creştere semnificativă. resurse şi informaţii guvernamentale. în cursul anului 2006. militare. pg. în existenţa noastră cotidiană. cifra de afaceri realizată via Internet. în aceeaşi perioadă. care. O altă evoluţie semnificativă ar fi cea a numărului de echipamente.5 puncte procentuale.. numărul de PC conectat la Internet a crescut cu circa 58%. iar ca pondere în totalul cifrei de afaceri a întreprinderilor cu activitate economică creşterea a fost de 5. 2008 Creţu A. educaţionale şi comerciale.insse. dacă nu este eficient îndeplinit. în anul 2006. conectând la un larg sistem electronic de servicii. Mass-media exercitată o influenţă puternică asupra mediilor noastre. Comunicarea.ro. astfel că în perioadă 2005-2006 numărul de utilizatori Internet la 1000 de locuitori a crescut cu circa 12%.60 În Comunicarea de masă. Web-ul reprezintă “subansamblu al reţelei Internet care foloseşte tehnici hipermedia şi care uneşte majoritatea serviciilor multimedia. 59 60 61 Wolton D.. este un proces care. 374 ***. op. Indicatorii societatii informationale.. o creştere de 50%. să partajăm resurse.Ca definiţie. www. numărul abonaţilor la Internet în bandă largă a fost în 2006 mai mult decât dublu faţă de 2005. pg. Mai spune că “prin intermediul Internetului întreaga planetă ne stă la dispoziţie.4 puncte procentuale.”59 Utilizarea produselor TIC (tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor) în ultima perioadă a înregistrat o activitate intensă. cit. Peptan E. cit.4 puncte procentuale.. să împărţim date cu oamenii de pe partea cealaltă a străzii sau a lumii. are un impact puternic.”61 Mass-media joacă un rol fundamental în societatea contemporană. Informaţiile sunt adevărata comoară a Internetului.. putem să comunicăm. 185 26 . crescând în 2006 cu 9. op. a sporit cu 44%. nu numai că oferă divertisment ci furnizează şi modelează o mare parte din informaţiile pe care le utilizăm. fiecare dintre aceştia având o adresă Internet specifică. a înregistrat o creştere de 7. De asemenea.. Numărul de utilizatori Internet a înregistrat. De asemenea..

arhiepiscop al Montrealului şi al Canadei * Televizunea si influenta sa distructiva.. indivizii. pg. 63 27 . în orice moment efectele sale sunt simţite în propriile noastre cămine. tradus din limba McLuhan M. vizionează astfel de programe. Având în vedere faptul că aceste cazuri sunt destul de rare. tâlhării. emisiuni. o campanie împotriva ei trebuie să fie preocuparea noastră imediată şi fundamentală deoarece în fiecare zi. De aici se conturează următoarea întrebare: „De ce se preocupă atât de mult televiziunea să ne prezinte zilnic mostre din faţa nevăzută (pentru mulţi dintre noi) a societăţii umane? “63. Astăzi. cit. vol. TELEVIZIUNE.Capitolul 3 STUDIU DE CAZ ADOLESCENŢI. determinând creşterea audientei şi bineînţeles creşterea numărului de programe asemănătoare? De ce nu se ţine cont de efectele negative ale vizionarii acestor realităţi prin intermediul televiziunii? În orice caz. foarte mulţi dintr noi. Fără exagerare. câţi dintre noi? Câţi dintre noi participa direct sau ca spectator nemijlocit la astfel de evenimente? Foarte puţini.”62 Crime.1. Apărut în “Viaţa ortodoxă”. incesturi. a reuşit să pătrundă în aproape fiecare cămin. şi da senzaţia de manifestare majoritara a celor din afara spaţiului nostru personal? De ce sunt atât de mulţi cei care. Din această lume de la care învăţăm ce valori trebuie să respectăm şi în ce sistem trebuie să le integrăm pentru a ne permite o relaţionare cu ceilalţi cât mai benefică pentru 62 Vitaly. Puterile sale de convingere şi de atracţie s-au dovedit a fi practic supranaturale şi sunt dublate de o abilitate subtilă şi teribilă de a corupe.. decizia privind dacă şi cum să folosim violenţa ca răspuns la numeroasele şi variatele conflicte cărora trebuie să le facem faţă în fiecare zi este determinată de regulile. sunt minoritari în cadrul unei societăţi obişnuite. ne punem întrebarea: De ce televiziunea amplifica numărul acestor cazuri. nr. Ian-feb. op. într-un timp scurt.31. 112. violuri. care au astfel de excese. preoţii nu pot şi nu trebuie să ignore fenomenul televiziunii. mai ales. bătăi. VIOLENŢĂ “NOI ÎNCĂ nu am simţit şocul uriaş al apariţiei televiziunii care. 1981. un fenomen de neegalat în cadrul influenţei sale asupra sufletului uman... Cu câte dintre aceste lucruri ne întâlnim în viaţa de zi cu zi? Şi. engleză de Ivan Amelia Orlandina. normele şi standardele de comportament pe care fiecare om le asimilează din lumea înconjurătoare.

în acelaşi timp. negând rolul educativ al televiziunii. Iaşi. Cei doi au fost condamnaţi. pg.112. “Perseverenţa cu care mulţi manageri şi jurnalişti susţin că televiziunea nu ar trebui să aibă un rol educativ arată tocmai incapacitatea de asumare a acestui rol pe care televiziunea l-a căpătat. convingerilor şi comportamentului telespectatorilor săi nu poate fi negată şi. Oglinda mişcătoare. Institutul European. Televiziune. Ed. Cultura Media. Beccaria. De aceea. rol acceptat (dacă nu întotdeauna conştient) de majoritatea telespectatorilor. chiar dacă intenţiile sursei nu converg în această direcţie.. o influenţă a acelor surse care au şi rol educativ..”64 Trebuie să facem următoarea constatare: „Influenţa imensă pe care televiziunea o are asupra atitudinilor. Un mare impact asupra publicului american a avut-o cazul „fraţilor Brown din Minessota. C. manipulare şi persuasiune . Herjeu.întregul ansamblu al societăţii. Sunt multe cazuri celebre în istoria criminalităţii în care tineri au ucis numai pentru a copia o schemă violentă văzută în televiziune. Astfel. pg. Crima şi devianţa. 2000. www. este greu de contestat faptul că orice modificare a atitudinilor şi comportamentului unor indivizi nu are la bază o schimbare a sistemului de valori în care acesta crede şi. 28 . 2000 65 66 Kellner. Orice act informativ este. fac parte nu numai părinţii noştri şi şcoala cu educatorii ei ci şi televiziunea.. 64 ***. e greu de presupus că violenţa reflectată de programele sale ar trece fără să lase urme în modul în care oamenii se raportează la ceilalţi şi la societate. indiferent de intenţiile sale. televiziunea a început să joace un rol subtil de profesor de norme şi standarde de comportament. Oamenii au tendinţa de a învăţa de la fiecare element cu care vine în contact.ro. acesta nu există. 143. traducere de Marilea Tănase. Tehnici de propagandă. Editura Polirom. folosind un procedeu copiat până la amănunt dintr-un film de ficţiune văzut la televizor. 2001. care şi-au ucis părinţii. bibliotecaonline. societate şi cultură. deşi apărarea a susţinut până la sfârşit că o responsabilitate egală poartă şi televiziunea care programase filmul incriminat”66. D. şi un act formativ. cu cele peste 7 ore cât ne pătrunde în medie în casă.” 65 Rămâne de văzut în ce măsură conţinutul programelor influenţează creşterea numărului manifestărilor violente din societate. implicit. prin urmare. Iaşi. R. Este un fenomen obiectiv care ar trebui să-i preocupe pe acei jurnalişti care cred că. Este imposibil de crezut că ei nu învaţă de la acea structurare a realităţii care le este propusă în fiecare zi într-o cantitate care este depăşită doar de somn şi de serviciu. A susţine că televiziunea informează fără să formeze este ca şi cum ai dori ca soarele să încălzească fără să dea lumină.

de asemenea. Până în 1973. Ghiu. cu cât copiii încep să privească la televizor de la o vârstă mai fragedă. Din această cauză este mai greu să facem diferenţa între efectele violenţei media şi influenţa celorlalţi. Bucureşti. După 1975. între 1945 şi 1974. frustrarea legată de nivelul de trai. “Unul dintre cele mai elocvente este Notel Study of Violence. peste 100 de studii de specialitate realizate in ultimii 40 de ani au demonstrat că. an în care a început emisia televizată şi în Africa de Sud.pruteanu.cit.”69 67 68 69 ***. aceeaşi rată a crescut cu 7 %. cercetătorii au putut constata o creştere cu 160 % a numărului actelor de violenţă fizică în cadrul comunităţii din Notel în timp ce. Canada şi Africa de Sud în urma apariţiei şi răspândirii televiziunii. cu atât sunt mai predispuşi să comită acte de violenţă mai târziu. op. în timp ce în Africa de Sud. lecturi). www. bibliotecaonline. biserică. locuitorii nu avuseseră acces la programele de televiziune din cauza distanţei care separa orăşelul de centre urbane cu staţii de retransmisie a semnalului de televiziune.. televiziunea este cel mai activ modelator de atitudini şi mentalităţi. anul începerii experimentului. P. de B. desfăşurat într-o mică localitate din Canada. elementară. continua goană după oportunităţi mereu refuzate. copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind să-şi rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalţi. Televiziunea: generator metodic de prost-gust si violenţă. ţară în care nu exista televiziune (!). Totuşi. În fiecare ţară s-a observat că în 10-15 ani de la introducerea televiziunii. trad. Meridiane. 1998. www. Continuăm acest studiu cu premisa.ro. numărul crimelor s-a dublat. greutatea de a alege singur un drum în viaţă etc.50 ***. în alte două oraşe (comparabile ca mărime) în care locuitorii avuseseră acces la televiziune şi înainte de începerea experimentului. rata comportamentului violent rămăsese în mare neschimbată.Au fost realizate mai multe studii pe această temă. rata criminalităţii a crescut cu 130 %.: Despre televiziune. Bourdieu. Herjeu. dificultatea din ce în ce mai mare de a trece peste prăpastia care separă categoriile sociale. 29 . Ed. În doi ani. “Herjeu ne mai prezintă un alt studiu care a “vizat evoluţia ratei criminalităţii în Statele Unite. anturaj. “67 Exista foarte multe cauze ale violentei din societatea contemporană: creşterea într-o familie dezorganizată. că „televiziunea poate să adune în faţa jurnalului de ştiri de la ora douăzeci mai mulţi oameni decât toate cotidianele de dimineaţă şi de seară la un loc”68 şi că.ro. şcoală. Astfel. În Canada şi Statele Unite rata criminalităţii a crescut cu 92. respectiv 93 %. „la mare distanţă faţă de alţi factori (familie. pg. abuzurile la care au fost supuşi copiii. R.

O pondere semnificativă o au şi cei care urmăresc emisiunile de televiziune între patru şi şase ore în timpul zilelor lucrătoare (26% dintre respondenţi).. în timp ce 6% se uită sub o oră pe zi. 240 de minute”72. televizorul fiind de departe cel mai mare furnizor de violenţă dintre sursele mass-media. este ca şi cum i-ai prezenta un nou prieten.. n. umplând acest timp atât de preţios cu vid.Primele victime sunt copiii. cu nimic sau aproape nimic. punând accentul pe faptul divers (şi pe diversiunea divertismentului. pe de o parte pentru că încă nu pot să analizeze critic informaţiile primite. O mare parte dintre oameni nu citesc nici un ziar şi se dedica trup şi suflet televiziunii ca unică sursă de informare. întrucât cercetări sociologice româneşti. doar 8. priveşte neputincios cum acesta este omorât cu brutalitate. pg. întemeiate pe date audiometrice ale lunii noiembrie 2001. în medie. brutalizat.17 Drăgan. în ultimele 30. P. evidenţiază că „tinerii petrec zilnic. 95% dintre liceeni privesc zilnic la televizor. nr. când văd la televizor pe cineva împuşcat. op. iar pe de alta pentru că sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare şi asimilează tot ceea ce văd în jur. 10% dintre respondenţi se uită la televizor peste şase ore în timpul zilelor de lucru. am adăuga noi. Putem adăuga aici şi uşurinţa cu care copii primesc accesul de a sta în faţa televizorului. op. de cele mai multe ori nesupravegheaţi şi fără limită de timp. Or. 513. un film în care. I. 175 de minute în faţa televizorului. Vorbind de o „parte foarte importantă a populaţiei”.GP).cit 30 . violat. se familiarizează cu un personaj şi apoi. împreună cu părinţii sau singur. 2003 Bourdieu. I.. televiziunea nu face altceva decât să elimine informaţiile pertinente necesare cetăţeanului”71. Şi copiii din ziua de astăzi văd asta de câteva ori pe zi. iar 2% nu urmăresc deloc 70 71 72 Drăgan. copiii cred că se întâmplă în realitate. iar dintre aceştia. iar 40% dintre liceeni preţuiesc manelele 70. în primele 90 de minute. pe când adulţii. “Televiziunea deţine un monopol de facto asupra modelării creierelor unei părţi foarte importante a populaţiei. l-ai lăsa să se joace cu el şi apoi l-ai ucide în faţa lui.: Adolescenţii de azi – o generaţie crescută cu televiziunea? în Dilema. înjunghiat.cit. putem spune că Bourdieu nu exagerează. Conform unui studiu facut de Nicoleta Fotiade si Mihai Popa: “ Într-o zi obişnuită de lucru. 24 ian.70% citesc zilnic ceva. Asta deoarece. cei mai mulţi dintre respondenţi (56%) se uită la televizor între una şi trei ore. chiar dacă la sfârşit le spunem că totul a fost o “joaca” ei rămân cu acele imagini impregnate în minte. A permite unui copil de trei-patru ani să privească.

& Subţirelu. un puşti de 13 ani îşi înjunghie mortal surioara de 6 ani după vizionarea unui film horror. În weekend. în timp ce 20% dintre respondenţi urmăresc programele de televiziune mai mult de şase ore.: Ecrans violents: Le rapport Kriegel veut bannir la violence de la télévision. (.emisiunile difuzate la televizor pe parcursul zilelor lucrătoare. „Programele violente induc. Efectul este net proporţional cu timpul petrecut în faţa micului ecran"77. în Dilema. L. I. F. 513. 37% petrec între patru şi şase ore în faţa televizorului. de către un grup de cercetători americani şi publicat în revista Science.: Psihiatrii avertizează: Televiziunea face din copii bestii violente. J. întrucât “telespectatorii ajung să se identifice cu ceea ce oferă imaginile şi transpun reprezentările «culturale» în practica situaţiilor lor de viaţă cotidiană"75. Amalou. de Mihnea Columbeanu. medic primar neuropsihiatru la Centru de Criză pentru Copii şi Adolescenţi – Spitalul Obregia)78. nr. trad. M. apoi declară senin că "s-a jucat aşa cum a văzut la televizor" (Adev. Popa M. 15 nov.. raportul Kriegel 73 ***. 34% dintre respondenţi se uită la televizor între una şi trei ore. Constatând gravitatea situaţiei.. tinerilor şi adulţilor (.. op. cultură.: Mass-media.). un alt adolescent atacă mascat o benzinărie. comunicare. Cercetătorii specializaţi au dovedit că violenţa televizată influenţează comportamentul. Elena Brănaru. 1 febr. construiesc şi potenţează agresivitatea unui copil.mma.”73 În prime time (peak time – în cazul televiziunii). în Le Monde.. L. Evaluarea nivelului de competenţă în mass media. Oradea. 74 75 76 2003 77 2002. Oancea. 24 ian.. Bucureşti 2008 Vasilescu.84 Oancea. I.cit..20 78 31 . violenţa acoperă 90% din programe 74. 19 iulie 2005) etc. & Subţirelu.ro.www. mai ales din palierul non-adulţilor: în doar prima lună a anului 2003. un tânăr de 18 ani violează o fetiţă de 7 ani. în special pe intervalul de vârste 16-22 de ani76. prin modelarea convingerilor oamenilor. Fotiade N. bombardamentul agresiv îl «ajută» să treacă din normal în patologic” (dr. Ed. Presa din România oferă frecvent exemple. 1999. un adolescent se spânzura după un model din filme.: Din nou despre violenţă. raportul Kriegel: „Există efecte ale violenţei televizate asupra copiilor. Polity Press. p.) În condiţiile în care copilul nu vede decât filme cu bătăi. în Adevărul. 2003 Lull. în Franţa anului 2002. pe 707 familii cu un copil. a demonstrat că timpul petrecut în faţa televizorului este strâns legat de comportamentul agresiv de mai târziu... Constatări perfect similare face. Un studiu efectuat recent. pg.

2001. şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş.”80 Colonelul Dorel Andras. Cred însă că violenţa este în primul rând o problemă de comunicare. susţine: “Atâta timp cât nu ai o cercetare la bază.. In slujba legii. in Timpolis. jurnalismul şi politica • Întoarcere asupra televiziunii. F. Bourdieu. cât şi la nivel 79 80 81 82 83 Amalou.30 şi 22.cit. şeful Clinicii de Psihiatrie Infantila din Timişoara. 92 32 . situaţia este total scăpată de sub control..”81 Dr.”) 83. legea le schimba complet cursul vieţii. 814 Borcan. Acolo unde individul nu este capabil să comunice.82 Astfel de reacţii puternice au existat atât la nivel cultural („Artiştii..cit. manifestata mai cu seamă la tinerii care văd la televizor antrenamente şi acţiuni ale trupelor SWAT şi alte cazuri celebre din istoria omenirii. intervine violenta. Se duc la discotecă. Meridiane.propunea interzicerea absolută a imaginilor de violenţă între orele 6. Trebuie să existe şi alte metode de divertisment decât privitul la oamenii care se împuşcă pe micul ecran. arată ca: “Este deja o tendinţă în mediul rural. Vor să se joace. P. Nu se poate nega însă ca massmedia. afirmaţia că violenţa din mass. op. televiziunea în special. Bucureşti..media influenţează psihicul copiilor şi adolescenţilor tine doar de un aspect generalizator. A.. chiar dacă nu sustrag nimic din locuinţele vizitate. să-şi tragă cagule pe fată. scriitorii şi cercetătorii – mai ales sociologii – sunt în măsură şi au datoria să combată efectele cele mai funeste pentru cultură şi democraţie ale acestei «mondializări» a răului. Borcan. Şi mass-media promovează non-comunicarea. pg. op. senatorul George Pruteanu a declarat: “În opinia mea. Tiberiu Mircea. După modul cum operează. de Aliza Ardeleanu. în Contraofensive. Soluţia violenţei fizice se înfige însă în creier în perioada adolescenţei şi anevoie mai poate fi scoasă. să intre în case şi să-i sperie pe oameni pentru sume de ordinul sutelor de mii sau lucruri derizorii.. Ei cunosc consecinţele unor asemenea fapte. poate mai trag ceva în nas sau consuma alcool şi nu mai ţin cont de nimic.30. prezintă cel mai adesea cazuri în care violenţa apare ca mijloc de rezolvare a problemelor. O dată prinşi. Televiziunea. nr. ca şi înăsprirea sancţiunilor penale pentru difuzarea violenţei şi a pornografiei 79 În legătură cu această problemă. Victimele violentei de pe ecran..cit. Ed. 1999. A. iar incitarea la violenţa este amplificată”. ştim imediat că nu sunt profesionişti. Televizorul a ajuns însă un drog pentru majoritatea românilor. trad. A. Borcan. Cantitatea de violenţă şi vulgaritate pe care o întâlnim pe toate posturile româneşti de televiziune are efecte negative nu numai asupra copiilor şi adolescenţilor. op.

avem reacţii furtunoase. Franţa. I. dublă faţă de Franţa şi mai mult decât triplă faţă de reţelele americane de televiziune (cf. ferocitatea. Congresul american a efectuat o cercetare largă a cazurilor şi formelor de violenţă televizuală84. şi C. perversiunea şi homosexualitatea. Polirom. studiului CSA. 1995 şi Cultural Indicators Project. Monitorul oficial Drăgan. 9 aprilie 2002. consilieră a şefului statului. un tânăr declara pe un post TV că nu-i place muzica. Şi din partea publicului larg. S. de D. Ed. ci câştigul financiar” (Adevărul. 2005.. În anul 2002. 262. a numit o comisie pentru studiul violenţei televizate). consecintele nu sunt asa grave si persoana respectiva isi va re veni. ci doreşte haosul. i-a fost încredinţata. 8 apr. în acelaşi ziar. adresată ziarului Adevărul: „Violenţa. L. a vorbit de două ori. 263 85 86 33 . în Dilema veche. Deunăzi. Iaşi. vă prezint un fragment din scrisoarea unui cititor. Cu cat se uita mai mult la violenta de la televizor cu atat copiii au tendinţa de a empatiza mai greu. în România. Cf.. filosofului Blandine Kriegel. nr. nu iau in calcul realitatea mortii sau ranirii celor din fata lor. pp. Iliescu. acestia nefiind conştienţi de consecinţele reale ale faptelor lor. nici cea populară. 64. Cel care semnează aceste rânduri. din 22 aprilie 2002 sau 4 februarie 2003).: "Ce" şi "cum" privesc copiii la televizor. 1999. asa cum se intampla in filme. Harabagiu. cu îngrijorare şi asprime. trad. Explicaţia sociologilor nu poate fi pusă la îndoială: „«Oferta» de violenţă televizuală este. cinismul şi crima sunt prezente zilnic pe micul ecran. în calitatea sa de parlamentar.: Teorii ale comunicării de masă. 84 Defleur. M. Aceşti copiii au tendinţa de a considera violenţa reală lipsită de conotaţii negative si sunt mult mai puţin afectaţi de ea. Deasemenea. 2002) 85despre efectele negative provocate de vulgaritatea.) Obiectivul principal al conducerilor televiziunii nu este instrucţia şi educaţia telespectatorilor. tâlhăria. de la tribună Senatului (3 mai 2001 şi 18 febr. opinii similare. sarcina de a evalua dimensiunea impactului negativ ale violenţei televizate asupra publicului (am citat mai sus unele din constatările raportului). afirma. de către Ministerul Culturii şi al Comunicaţiilor din Franţa. in comiterea faptelor lor. considerand ca. (. & Ball-Rokeach. Pe atunci şeful statului român. violenţa şi pornografia prezentate în televiziune. acestia protesteaza tot mai puţin la nedreptăţi şi sunt din ce in ce mai puţin atenţi la suferinţele îndurate de ceilalţi în viaţa reală.politic (preşedintele SUA. ura. pentru SUA şi Canada” 86 Tinerii asasini. nici cea cultă. într-o conferinţă de presă: „Televiziunile au demisionat de la viaţa culturală şi au alocat spaţiu din ce în ce mai larg unor emisiuni cu caracter trivial” (Adevărul. promiscuitatea. 4 aprilie 2002).

R. au tendinţa de a se hiperproteja. In privinta posturilor de desene animate. Juniper Lee. fapt ce facilitează acceptarea ei.vor fi mult mai preocupaţi de teama de a nu deveni victimele unui astfel de act de violenţă. Adulţi devenind. In mai toate desenele animate din ziua de azi avem parte de violenta. La posturile de televiziune generaliste si de stiri.net. 47 % dintre poliţiştii americani n-au folosit niciodată arma. câini de pază şi sisteme de alarmă. Realitatea.In 67% dintre cazuri violenţa este prezentată în cheie umoristică în programele pentru copii.1.ro. www. ian 2009 88 34 . anxietate şi frică. animate.5%).1. agresivitate . dependenţă. bibliotecaonline. cea mai difuzata forma de violenta este cea de tip fizic.1..”88 87 ***. exprimata ca pondere pe ora. Întrebaţi de câte ori foloseşte un poliţist arma din dotare în timpul unei patrulări. Lider din acest punct de vedere este Pro TV. etc.”87 3. op. fetitele Powerpuff. În realitate. urmat de Prima TV (20. Violenţa în desenele ***. patru efecte asupra copiilor care urmăresc multe acte de violenţă în televizor: 3. www. fiind printre cei care achiziţionează arme.vor manifesta în viaţa obişnuită o agresivitate sporită 3. au fost identificate. deja pe nici un copil nu-l mai atrag desenele gen Tom si Jerry sau cele cu Mickey Mouse. fara publicitate. “În 1994. S-a putut observa o diferenţă între percepţiile locatarilor aceluiaşi cartier: el era considerat nesigur de persoanele care urmăreau mai mult de 4 ore pe zi şi sigur de cei care priveau mult mai puţin la televizor. acum toata atenti este indreptata spre filmele animate de genul: Regele Shaman.cit. Herjeu. predomina actele de violenta verbala (46. frică . Efectele vizionării actelor de violenţă la televizor asupra adolescenţilor In urma evaluarilor si studiilor facute de specialistii in domeniu.3). Majoritatea copiilor care privesc mult la televizor cresc cu ideea că lumea “este rea”.6%) si Acasa (20. tinerii au dat ca sigură o medie de 5. urmate de violenta fizica (30.1.2. cu 21. Gerbner a dat publicităţii un studiu care arată că expunerea la programe violente provoacă amplificarea sentimentelor de vulnerabilitate. In urma unui studiu realizat de Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare care “a masurat durata actelor de violenta.7%). Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare.2%. spioanele.

Faptul ca exista violenta nu este ceva nou. considerandu-le asemănătoare cu cele din filmele de ficţiune 3. M. spunând că acestea “dau posibilitate tinerilor să-şi elibereze simţurile de toate tensiunile. că nu era necesar. nu vor mai acţiona agresiv în viaţa de zi cu zi. dar aceasta nu trebuie ignorata. Mai putem spune sica reflectarea ei nu este intotdeauna negativă. Un aspect pe care ar trebui să se pună mai mult accent este modul în care ideea crimei pătrunde în mintea personajului.” 89 Aceasta teorie este destul de greu de argumentat avand in vedere ca studiile arata o crestere a violentei in urma vizionarii programelor de televiziune si nu o diminuare a acestor manifestari. cit.copiii activi care urmăresc emisiuni cu caracter violent au tendinţa de a se identifică cu personajele. confruntării cu sistemul lui de valori. prezentată ca o opţiune. “Descrierea violenţei în artă. la dilemele pe care înfruntă acestea înaintea unui act de violenţă. muzică. 143 ***. Lică. violenţa nu poate fi eliminată din reflectarea realităţii.ro. este combătută cu argument. de catarsis (Katharsis . bibliotecaonline. Aceşti tineri. R.3. efectul circular .cuvânt grec care înseamnă purificare.3. odată eliberaţi.1. nepăsare – in urma vizionarii excesive a violentei televizate majoritatea copiilor devin insensibili la suferinţele celorlalţi. eliberare). participând afectiv la confruntarea de pe ecran. Ed. op. Metodologia cercetării 89 90 Sachelarie. Sociologul Seymour Feshbach susţinea în 1970 că programele violente au chiar un efect pozitiv. în aşa fel încât violenţa să capete în mintea telespectatorului trăsături clare.1. Herjeu. pg.2.4. ”90 3. comportamentul lor violent diminuând până la niveluri social acceptabile. conţinând atât cauzele cât şi efectele ei. Mass-media sub imperiul violenţei.. El trebuie convins că acest lucru nu trebuia să se întâmplă. Piteşti. ostilitate şi frustrare. de a le copia şi de a căuta noi emisiuni în care aceste personaje îşi depăşesc vechile performanţe în acţiuni violente. www. 2002. Teoria susţine că un copil care vizionează programe violente experimentează indirect violenţa şi îşi descarcă fără efecte dăunătoare surplusul de furie. El argumenta. asa cum ar presupune catarsisul.. O. 35 . pictură şi teatru poate fi pozitivă în măsura în care artistul are capacitatea de a ne face părtaşi la frământările personajelor. În măsura în care.

învăţământ de zi.2.1. 3. Metodele şi instrumentele de lucru folosite în cadrul activitaţii de cercetare În alegerea metodelor şi instrumentelor de lucru folosite pentru cunoaşterea comportamentului violent al elevilor.3. Ghica”. Lotul de subiecţi S-a stabilit un eşantion care a cuprins un număr de 35 elevi din clasele IX-XII. în cea mai mare parte. Tabelul de frecvenţa pentru genul persoanelor studiate 36 . manifestările violenţei comportamentale au la bază abateri minore neobservate la timp. întemeiate pe metoda chestionarului (Anexa 1). din cadrul Colegiului Naţional „Al. Alexandria.2.2.0 100. D. deoarece în general aceştia prezintă dificultăţi de adaptare. 3. aleşi aleatoriu. Perioada de monitorizare şi de aplicare a instrumentului de lucru a fost de 2 săptămâni (4 mai-17 mai 2009).3.4. în scopul detectării prezenţei şi acţiunii factorilor de risc pe care îi presupune televiziunea ca stimulator de violenţă. 3. Ipoteza cercetării La baza demersului lucrării stă convingerea că.2. tolerate. 1.0 comportamental la care adolescenţii sunt supuşi ca urmare a utilizării excesive a televizorului. Tabel nr.2. lăsate să se structureze la nivelul personalităţii elevilor şi să devină astfel scheme comportamentale stabile. am preferat metodele bazate pe cunoaştere indirectă. Eşantionul a fost alcătuit din elevi de liceu.0 40. Obiectivul cercetării A identificarea clasificarea factorilor de risc fost şi Valid masculin feminin Total Frecvenţă 21 14 35 Procent 60.

2.4 48.0 15-16 ani 17-18 Grafic nr. 2. Tabelul de frecvenţa pentru mediul de provenienţă al persoanelor studiate Frecvenţă Valid Urban 20 37 Procent 57.Genul masculin feminin Grafic nr. 3. Diagrama de structură pentru variabila gen Tabel nr. Diagrama de structură pentru variabila vârstă Tabel nr.6 100. 1. Tabelul de frecvenţa pentru vârsta persoanelor studiate Frecvenţă Valid 15-16 ani 17-18 Total 18 17 35 Vârsta Procent 51.14 .

Rural Total 15 35 42. Frecvenţă Valid da 29 nu 6 Total 35 82. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 1 al persoanelor studiate. 5.86 17. Diagrama de structură pentru Itemul 1 – „Petreceţi mult timp din timpul liber în faţa televizorului?” Tabel nr.71 . 3. 4.0 Mediul de provenienţă Urban Rural Grafic nr.0 Procent Petreceţi mult timp din timpul liber în faţa televizorului? da nu Grafic nr.86 100.14 100. Diagrama de structură pentru variabila mediu de provenienţă Tabel nr. Frecvenţă Valid da 23 38 Procent 65. 4. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 2 al persoanelor studiate.

0 Credeţi că vizionarea frecventă de filme şi programe T.42 8.57 . saturate de violenţă influenţează conduita persoanelor care se comportă violent?” Tabel nr. 6. 6. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 3 al persoanelor studiate.V.28 100.7 14. Diagrama de structură pentru Itemul 2 – „Expunerea frecventă la violenţă poate induce la oameni o insensibilitate la violenţă?” Tabel nr.3 100. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 4 al persoanelor studiate.V. Frecvenţă Valid da nu Total 30 5 35 Procent 85. Frecvenţă Valid da nu 32 3 39 Procent 91. 7. 5. Diagrama de structură pentru Itemul 3 – „Credeţi că vizionarea frecventă de filme şi programe T.nu Total 12 35 34.0 Expunerea frecventă la violenţă poate induce la oameni o insensibilitate la violenţă? da nu Grafic nr. saturate de violenţă influenţează conduita persoanelor care se comportă violent? da nu Grafic nr.

0 Să presupunem că nu ar exista decât filme cu personaje pozitive şi acţiuni bune.Total 35 100. Diagrama de structură pentru Itemul 4 – „Să presupunem că nu ar exista decât filme cu personaje pozitive şi acţiuni bune.0 Consideraţi că violenţa din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente şi atitudini violente ale dumneavoastră? da nu Grafic nr.9 . 8. 9. Frecvenţă Valid da nu Total 13 22 35 Procent 37. Credeţi că ar mai exista violenţă în lumea contemporană? da nu Grafic nr. 8. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 5 al persoanelor studiate. Credeţi că ar mai exista violenţă în lumea contemporană?” Tabel nr. Frecvenţă Valid da nu 34 1 40 Procent 97.14 62. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 6 al persoanelor studiate.1 2. Diagrama de structură pentru Itemul 5 – „Consideraţi că violenţa din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente şi atitudini violente ale dumneavoastră?” Tabel nr. 7.86 100.

57 . 10. 9. Frecvenţă Valid da nu 11 24 41 Procent 31. Frecvenţă Valid da nu Total 19 16 35 Procent 54.0 Consideraţi că violenţa face parte din viaţa obişnuită? da nu Grafic nr.7 100.Total 35 100.0 Sunteţi atras de emisiunile violente? da nu Grafic nr. 11. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 7 al persoanelor studiate.3 45.42 68. Diagrama de structură pentru Itemul 7 – „Sunteţi atras de emisiunile violente?” Tabel nr. Diagrama de structură pentru Itemul 6 – „Consideraţi că violenţa face parte din viaţa obişnuită?” Tabel nr. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 8 al persoanelor studiate. 10.

violenţă verbală sau sex o au asupra dumneavoastră?” Tabel nr. Diagrama de structură pentru Itemul 9 – „Sunteţi îngrijorat de influenţa negativă pe care programele de televiziune ce conţin scene de violenţă fizică.Total 35 100. 11.0 Sunteţi tulburaţi / afectaţi de violenţa mediatică? da nu Grafic nr. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 10 al persoanelor studiate.4 88.28 45. Tabelul de frecvenţa pentru Itemul 9 al persoanelor studiate. Diagrama de structură pentru Itemul 8 – „Sunteţi tulburaţi / afectaţi de violenţa mediatică?” Tabel nr. Frecvenţă Valid da nu Total 4 31 35 Procent 11. 12. Frecvenţă Valid da nu Total 19 16 35 42 Procent 54. 13.0 Sunteţi îngrijorat de influenţa negativă pe care programele de televiziune ce conţin scene de violenţă o au asupra dumneavoastră? da nu Grafic nr.6 100.71 100.0 . 12.

Volumul eşantionului a fost de 35 de elevi. Diagrama de structură pentru Itemul 10 – „Ca urmare a urmăririi actelor de violenţă TV. 48.6%.Ca urmare a urmăririi actelor de violenţă TV. televiziune.5. cu vârste între 15-16 ani un procent de 51. În ceea am ajuns la 43 . dintre care avem 60% de sex masculin şi 40% de sex feminin.2.violenţă urmatoarele concluzii. Analiza statistica În urma cercetarii efectuate pe tema Adolescenţi.4% şi între 17-18. aţi acţionat vreodată imitativ?” 3. 13. aţi acţionat vreodată imitativ? da nu Grafic nr.

de 11. Principalele teme investigate au fost accesul la mass-media. În ceea ce priveşte caracterul imitativ al adolescenţilor. televiziunea desensibilizează elevii la comportamentele violente şi îi determină pe unii dintre ei să creadă ca violenţa face parte din viaţa obişnuită. preferinţele de vizionare. Prin urmare.3%.ce priveşte mediul de provenienţă. violenţă verbală sau sex o au asupra lor. 37.14% dintre adolescenţii interogaţi considerăcă violenţa din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente şi atitudini violente ale lor. CONCLUZII Prin lucrarea de faţă. am incercat sa fac o radiografiere a violenţei mass-media. 57. tinerii nu sunt îngrijoraţi de influenţa negativă pe care programele de televiziune ce conţin scene de violenţă fizică. modificările induse de consumul TV. influenţând procesul de socializare al acestora. Pe parcursul ei sunt evidenţiate cele mai semnificative dimensiuni şi forme ale fenomenului de 44 . efectul de imitare a comportamentelor violente fiind remarcat într-o măsură uşor mai mare în cazul adolescenţilor cu vârste cuprins între 17-18 ani.86% dintre copii se uita la televizor. Totodată. Totodată. chiar să o valorizeze uneori. reprezentând un procent de 54.1%).6% considerând că nu sunt tulburaţi în niciun fel de violenţa T.V. semnificaţiile asociate televiziunii. sex) îl exercită asupra adolescenţilor este relativ ridicat. Prin oferirea unor programe în care violenţa este prezentă. expunerea la conţinuturi cu potential negativ.4%.14% provin din mediul urban iar resul de 42. violenţă. ca urmare a urmăririi actelor de violenţă o parte destul de mare a tinerilor (54. O parte a adolescenţilor consideră ca violenţa din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente şi atitudini ale lor. că este ceva normal (97. motivaţii şi satisfacţii asociate vizionării TV. 82. preponderenţa fiind aşadar urbană. S-a constat că vizionarea programelor de televiziunea reprezintă cel mai frecvent comportament de petrecere a timpului liber. sa constat că adolescenţii consideră că violenţa mediacă nu îi afectează decât într-un mic procent.28%) afirmă că a acţionat imitativ cel puţin o dată.86% provin din mediul rural. consumul de televiziune fiind principala modalitate de petrecere a timpului liber. ceilalţi 88. Gradul de atracţie pe care emisiunile cu conţinut negativ (alcool.

ceea ce ar permite „inculparea” televiziunii. 45 . reguli care să solicite oamenilor de televiziune să evite programele ce conţin o cantitate excesivă de violenţă dramatizată pe perioada de vizionare a copiilor. pe de o parte. părinţi şi responsabili ai canalelor TV. Există o voinţă aproape obsesională de a stabili o relaţie cauzală între violenţa din massmedia şi violenţa tinerilor. În prezent se reafirmă nevoia de a găsi modalităţi de reducere a nivelului violenţei din mass-media. Şi totuşi. De atunci. In incercarea reducerii violentei mass-media. care discută pe această problemă şi încearcă să aducă o explicaţie valabilă. „pragul violenţei” nu a fost depăşit. atitudinea antisocială a tinerilor nefiind mai pregnantă decât în perioada când televiziunea nu era omniprezentă. Problema violenţei pe micul ecran şi-a făcut. dezvinovăţirea altor instituţii sociale. deoarece violenţa tinerilor a atins un nivel alarmant. se caută cu disperare stabilirea unei relaţii cauzale între violenţa şcolară şi violenţa televizuală. Se cere impunerea unor condiţii pentru reînnoirea licenţei: programele. posibilitatea staţiilor de emisie de a servi nevoilor educaţionale şi informaţionale atât prin intermediul programelor cât şi prin activităţile menite să sporească valoarea educaţională a programelor. la începutul anilor '90. Subiectul suscită dezbateri aprinse între profesori. violenţa televizuală a ajuns să fie. ca şi principalele interpretări şi explicaţii privind mecanismele pe care le generează prin influenţa sa. Violenţa mass-media reprezintă o exprimare a valorilor în societate şi necesită o înţelegere a reacţiei oamenilor la imaginile violente. şi. Consumul masiv de programe violente îi desensibilizează pe oameni – ceea ce se manifestă prin faptul că aceştia nu mai sunt atât de sensibili faţă de actele de violenţă şi de victimele violenţei.violenţă prin intermediul televizorului. se sugerează dezvoltarea unui sistem de evaluare a programelor TV şi a casetelor video pentru a scoate în evidenţă cei mai relevanţi indici şi indicatori comportamentali în legătură cu capacitatea de a produce rău copiilor şi tinerilor. Iniţial s-a avansat ideea că unul dintre motivele care ar putea explica o atare „neglijenţă” este acela că. Imprejurarile violente sunt tratate cu indifetenta. stârnind o atenţie specială. ţinta opiniei publice. pe de alta. eforturile şi priceperea staţiilor TV în sprijinirea rezolvării problemei violenţei în rândul tinerilor. există o legătură între violenţa de la televizor şi violenţa reală. Într-adevăr. simţită prezenţa. deci se impune stabilirea de urgenţă a măsurilor necesare pentru oprirea flagelului. oamenii fiind mai puţin dispuşi să vină în ajutorul victimelor violenţei.

www. pot conduce la intensificarea înţelegerii influenţei televiziunii şi la o utilizare mai eficientă a mass-mediei. Televiziunea. Foarte multi factori influenţează relaţia dintre violenţa vizionată91 ***. În sfârşit. o deosebită importanţă o are certitudinea că nu mai poate exista nici o îndoială că expunerea îndelungată la violenţa TV este una din cauzele comportamentului agresiv. bibliotecaonline. nu se doreşte găsirea unui răspuns.ro. pot fi foarte eficiente. determinând audienţe record? Cu alte cuvinte dilema este: Televiziunea.. „Pentru că. cit. R. este vizionarea împreună cu tinerii şi discutarea a ceea ce au văzut la televizor. La nivelul căminului se poate încuraja deplina conştientizare a influenţei televizorului asupra tinerilor şi se poate intensifica înţelegerea căilor prin care părinţii şi profesorii îi pot ajuta pe tineri să utilizeze eficient televizorul. astfel nonviolenţa dinn realitate poate fi violenţă în televiziune. Asemenea intervenţii. op. În cadrul licelor. Nivelele la care se pot produce schimbări sunt: casa. universitatea şi industria TV. Întrebări la care. intervenţii cum ar fi sprijinirea includerii de ore de cultură mass-media în sistemul de învăţământ. 46 .Violenţa din televiziune nu este în mod necesar la fel cu violenţa din viaţa reală. nu s-a găsit încă direcţia justă în determinarea acestui fenomen. Una din tehnicile ce poate fi simplu utilizată acasă şi care este foarte eficientă. există activităţile industriei TV şi ale guvernului care ar putea reprezenta iniţiativa de a schimba televiziunea pentru tineri. Cu alte cuvinte. nu s-a putut încă stabili cu certitudine cine influenţează pe cine. psihologi şi ziarişti. criminalităţii şi violenţei prezente în societate. la nivel personal sau familial. Chiar dacă există puncte de vedere deosebite asupra impactului violenţei TV. efect al violenţei din societate?”91 O altă întrebare care se pune este dacă se poate schimba natura televiziunii pentru tineri. În timp ce efectele violenţei TV nu sunt simple şi directe. Multe întrebări la care au încercat să dea răspunsuri armate de sociologi. prin programele sale cu conţinut violent stimulează acea latură a personalităţii publicului care se va manifesta similar în viaţa de zi cu zi sau acele persoane care au porniri violente. meta-analizele şi multele cercetări efectuate sugerează că există un motiv clar de îngrijorare şi avertizează în legătură cu impactul violenţei TV. Herjeu. determinant de violenţă în societate sau televiziunea. Aceste programe de “vederi critice” ajută tinerii să înţeleagă cum funcţionează televiziunea şi care sunt efectele acesteia.

2005 Beccaria.. Bucureşti. Humanitas. Iaşi. Exista puncte de vedere diferite cu privire la impactul violenţei televizate si la efectul pe care îl are aceasta asupra comportamentului agresiv. Crima şi devianţa. Despre democratia din America. Nu se mai poate nega. nu îl putem nega dar nici explica în profunzime. Editura Polirom. Bibliografie: 1. C. 2000 47 . valori sau comportament. traducere de Marilea Tănase. dar cu toate ca acest impact nu este foarte mare. de asemenea existenţa unei cantitaţi considerabile de violenţă în televiziune şi ca această violenţă poate induce schimbări în atitudini. totusi exista. Ed. 2. Alexis de Tocqueville.comportamentul agresiv şi au fost desfăşurate nenumarate dezbateri în legătură cu natura acestor influenţe şi cu gradul de preocupare faţă de violenţa TV. atât în rândul tinerilor cât şi în rândul telespectatorilor mai în vârstă.

Ghinea D. Coman M. în Contraofensive. Introducere in sistemul mass-media. A. & Ball-Rokeach. Comunicarea în dezvoltarea carierei. Jeanneney J. 2005 14. Ed. Bucureşti. Bordas. Ghiu. 1976 13. New York. trad. Polirom.. trad. Iaşi. Kunerik M. M. 1997 22. Bucureşti. Despre televiziune. Kellner. Enciclopedica. 2001 21. Ed. X. post modernitate si globalizare. 2001 Bourdieu.. Harabagiu. jurnalismul şi politica • Întoarcere asupra televiziunii. 1998 Bourdieu. Bucureşti. 7. 5... Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Ase... Ed. Cluj-Napoca. 2004 12. Timişoara... Duran J. 1972 Clement L. 2006 19. Teorii ale comunicării de masă. Iaşi. Polirom. Iancu Ş. Opinia publică. Institutul European. Comunicarea. Paris. Curs de specializare pentru lucrãtori sociali în mediul rural.. M. Iaşi. Larson C. Mass-media.. Bucureşti. Iaşi. Meridiane.. P. Bucureşti. Sansa. Ed. Zipfel A. trad. Strategii de persuasiune şi manipulare. 1999.. Briggs A. Ed. S. Comunicarea de masa. Ed. Iovanut S. Noeva Vol. Iaşi. Ed. Dragan I. 2001 23. Peptan E.. în Timpolis. Borcan. O istorie sociala. N. Institutul de Logistica "Iorgu Iordad".. The Functions of Human Communication. 1999 15. 1981 17. de D. Ed. de B.. Bucureşti. Creţu A. şi C. D. Bucureşti.. E. Ed. 10. Ed.. 8. 1996 20. de Aliza Ardeleanu. Introducere în ştiinţa publicisticii şi comunicării. 2006 6. Editura Economică. Denoel-Gonthier.. Victimele violentei de pe ecran.. Aparitia si evoluţia Mass-media. In slujba legii. Ed. 9. Paradigme ale comunicarii de masă..D. Paris. Les formes de la communication. 1996 16. 2005 Cazeneuve J. 1998 48 . modernitate. Institutul European. Televiziunea. Polirom. V. 4. E. Tribuna. L. Dicţionarul explicativ al limbii române. O istorie a mijloacelor de comunicare de la origini pana astazi. La Societe de l’ubicuite. Mass-media. Discurs si comunicare în mass-media si publicitate. Defleur. Meridiane. Cluj. P. Cultura Media. 2005 18. Ed. De la Gutenberg la Internet. Burke P... Editura Waldpress.3. ianuarie 2009 Chelcea S. Ed.. Dance F.. Danciu I. 1999 11.

. Reader in Mass Communication Theory . Textul jurnalistic. Iaşi. F. Tipologia presei romanesti. Malcom X. Jurnalistul universal. New York. Jr. Oradea. Bucureşti. Comunicare mediatica. Polirom. Genuri si specii. Plano. Thomson J. J. O. Viking. leader who articulated concepts of race pride and black nationalism in the early 1960s. Cuza. Smith R... Flammarion. Scrisul romanesc. P. 2000 33. în Dilema veche. 2000 31. Bucureşti. Ed.. Jurnalistii vedete. 15 nov. astazi.: Mass-media. de Mihnea Columbeanu. D. Comunicarea in dezvoltarea carierei. Institutul European. 2009 30. David.. Antet.. 2005. Kendal Hunt Pub. Lull. Amalou. Mass-media sau mediul invizibil. Ed. cultură. Wolton D. Staurescu M. Ed. 1999 27. Iaşi. Dragan. Petcu M. Ed. Ruellan. Institutul European. Craiova. M. American. William. Editura Universitatii Al. Paris. Silverstone R. Texas. Iaşi.. nr... Nemira. Ed. Prahova 42. Popa D. 1998 36.. 2002 apud Delia Balaban. McQuail D. Ed.. Piteşti. 24 ian. Ed..: "Ce" şi "cum" privesc copiii la televizor. 1994 32. Lică. Miege B. Dictionarul latin roman. I. I. Mass-media-Comunicare. Media si modernitatea. scribi sau contopisti. E. Managerial Communications.. 46. Mass-media.24. Polirom. comunicare. Lochard G. B. 2002 44. 1999 28. 1998 apud Diana Ghinea. 1988 41. Institutul de Ştiinte ale Educaţiei. 2000 43.: Adolescenţii de azi – o generaţie crescută cu televiziunea? în Dilema. & Galle. Ed. 1925-1965 49 .. Comunicarea mediatica... Sachelarie. Polity Press. Palmer M.. 1972 26. Lull J. 1992 39. Bucureşti. Stephens M. 2002 37. 2003 45. Ed. 1997 29. Principles of Human communication. Bucureşti. Popa D. Editura Tritonic. în Le Monde. Drăgan.: Ecrans violents. Polirom. Ed. 1999 38.. Mass-media sub imperiul violenţei. Institutul European. Iaşi. Ed. Societatea cuceita de comunicare. A. A History of News. Sage Publications. Internet.. Iaşi. 2005 25. Ed. Jr. Level. 2002 35. Petit manual de survie. Triconic. Ed. McLuhan M. I.California. Samizdat.. trad. Business Publications Inc. Le rapport Kriegel veut bannir la violence de la télévision. 513. Televiziunea în viaţa cotidiana. 2002 34. nr. black militant. Boyer H. 64. Bucureşti. 8 apr. 1940 40. Iaşi. Iaşi. Randall D. Ed.

vol.org. 50. ian 2009 55. arhiepiscop al Montrealului şi al Canadei.47. Oglinda mişcătoare.. 24 ian. Herjeu. Televiziune.ro. Realitatea. Vasilescu. în Adevărul. Apărut în “Viaţa ortodoxă”.wikipedia. M. Bucuresti. www. 2003 49.ro. 1981. www. mma. nr. www. ***..: Din nou despre violenţă. Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare. Indicatorii societatii informationale. nr. ***. societate şi cultură. tradus din limba engleză de Ivan Amelia Orlandina. ***. bibliotecaonline. www. 2008 56.pruteanu. în Dilema.31. ***. Dictionar de informatica Larousse. Tehnici de propagandă. Psihiatrii avertizează: Televiziunea face din copii bestii violente. Ian-feb. 1 febr. L. Popa M. Oancea... Violenta in desenele animate.ro. & Subţirelu. Bucureşti. 1999 53.1. Televiziunea: generator metodic de prost-gust si violenţă.insse. Televizunea si influenta sa distructiva. Ed. ***.ro. 513. 2000 51. R. www. Evaluarea nivelului de competenta in mass- media. 2003 48. Vitaly. 50 .net. Niculescu. ***. I. manipulare şi persuasiune . Fotiade N. ***. ro. 2008 52. Televiziunea în Romania 54.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->