STRUCTURI METALICE PENTRU CONSTRUCŢII CU DESCHIDERE MARE

Bogdan ŞTEFĂNESCU

Structuri metalice pentru construcţii cu deschidere mare
Esenţa ingineriei de construcţii: Cum să transferăm, cât mai simplu şi mai sigur, la terenul bun de fundare, toate forţele care acţionează asupra unei construcţii, păstrând deformaţiile şi deplasările în domenii acceptabile, definite în norme de proiectare. Problema 1 Forţă verticală
F punctul A F

N=F h h

Structuri metalice pentru construcţii cu deschidere mare
Problema 2 – Forţă orizontală
punctul A H H H T V h h M h C

d

Structuri metalice pentru construcţii cu deschidere mare
Problema 3 – Forţă oblică
F punctul A H H F H T h F C H F H F

Generalităţi Soluţii statice pentru acoperirea unei deschideri: Încovoiere Compresiune Întindere C M V M V T .

Generalităţi Încovoiere GRINDA PLACA Compresiune ARCUL BOLTA CUPOLA Întindere CABLUL MEMBRANA .

În absenţa unor materiale cu rezistenţe mari la întindere.). biserici etc.Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Principala destinaţie – clădiri cu destinaţie religioasă (temple. soluţiile structurale sunt din domeniul cupolelor şi al bolţilor. Câteva exemple importante: .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Panteonul. Roma (126) .

Istanbul (532 – 537) .Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Hagia Sofia.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Vatican (1506 – 1626) .Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare San Pietro.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare St. Londra (1675 – 1710) . Paul’s Cathedral.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Superdome. New Orleans (1971 – 1975) .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Structuri din lemn Material mult mai uşor decât piatra → greutate proprie mai redusă Comportare bună întindere/compresiune Limitare (naturală) privind lungimea elementelor Degradare în timp Câteva exemple .

Japonia (1709) Complexul iniţial (751?). după piramide 57 × 50m Cea mai mare construcţie din lemn din lume . conţinea două pagode de 100m (?) – locul 2. Nara.Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Todai-ji. distrus de cutremur.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Parlamentul britanic.XI) . Westminster Hall (sec.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

în Yunnan.Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Metalul în construcţii Informaţii despre poduri suspendate în China înainte de Hristos. 30m deschidere 1784 – obţinerea oţelului prin pudlare (1300 – 1400°C) (sub formă de pastă. – cantităţi mici şi scump Sec. temperatura prea mică pentru stare lichidă) După 1800 oţelul pudlat se poate îndoi şi înnădi la cald → se pot realiza bare lungi. cu rezistenţă bună la întindere 1830 – nituirea la cald Câteva exemple de structuri metalice vechi: . XV – producerea fontei Pod de fontă peste Severn la Coalbrookdale. pod suspendat pe lanţuri din fier În evul mediu şi în perioada renaşterii – fierul pentru tiranţii bolţilor oţelul. anul 65.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Palm House. Royal Botanical Gardens. Kew. Surrey (UK) (1844 – 1848) .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Londra (Marea Expoziţie) (1851) – lemn. fontă şi sticlă .Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Crystal Palace. Hyde Park.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Crystal Palace. Penge. lângă Londra (1854 – 1856) .

(UK) (1849) – 47m .Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Liverpool Lime Street railway station.

(UK) (1994) .Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare London Waterloo International railway station.

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Piaţă acoperită. Berlin (1865 – 1868) .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Halele Pieţei Centrale. Paris (1854 – 1857) .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Gara principală. Leipzig (1908 – 1916) .

Soluţii clasice pentru acoperişuri cu deschidere mare Bursa. Amsterdam (1896 – 1903) .

săli de concerte) spaţii pentru expoziţii destinaţii religioase mai puţin Scădere a cererii de astfel de structuri faţă de anii ’60 – ’70. săli de sport. când a existat un entuziasm în acest domeniu .Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare De ce avem (încă) nevoie de acoperişuri cu deschidere mare (se păstrează nevoia de spaţii mari?)? destinaţii cultural-sportive (stadioane.

Nici definiţiile acestor categorii şi nici delimitările dintre ele nu sunt foarte precise. .Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Soluţii “moderne” pentru structuri cu deschidere mare: structuri reticulare structuri tensionate structuri pe cabluri structuri din membrane Obs.

aşezate în reţea de obicei pe o suprafaţă. pliabile etc. Deployable structures (structuri expandabile): acoperişuri mobile. antene pentru sateliţi . prinse la noduri articulat sau încastrat. O astfel de structură poate prelua forţe care acţionează la noduri în orice direcţie. plană sau curbă. în unul sau mai multe straturi. O tendinţă actuală: utilizarea unor elemente flexibile (cabluri) în structurile reticulare → structuri spaţiale (termen mai general).Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Structură reticulară – o structură alcătuită din multe bare asemănătoare.

fost Pavilion American la Expo ’67. proiectant R. Montreal.Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Montréal Biosphère. Buckminster Fuller. pe Île Sainte-Hélène. Quebec Structură reticulară .

Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Olympiastadion München Structură pe cabluri .

Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Nottingham HMRC Amenity Building Structură din membrane .

Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Muzeul Luvru Piramida. arhitect I.M. Pei Structură spaţială . 1989.

Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare .

Qizhong. China Structură expandabilă 8 minute .Soluţii “moderne” pentru acoperişuri cu deschidere mare Qizhong Forest Sports City Arena.

Department of Engineering International Association of Space and Shell Structures Caltech – California Institute of Technology .Structuri spaţiale – surse de informare University of Surrey. Guildford. UK – Space Structures Research Centre International Journal of Space Structures Cambridge University.

Sergio Pellegrino. Université Montpellier 2. René Motro. UK Prof. USA Prof. Budapest University of Technology and Economics. France Prof. California Institute of Technology. Tibor Tarnai. UK Prof.Structuri spaţiale – câteva persoane cu realizări în domeniu Prof. Nottingham Trent University. Gerard Parke. John Chilton. University of Surrey. Hungary .

istoric ing. “Theorie des Fachwerks” (Teoria structurilor zăbrelite) – 1880 şi “Das Fachwerk im Raume” (Structuri spaţiale cu zăbrele) – 1892 . August Föppl. Leipzig.Structuri spaţiale .

istoric Structuri spaţiale care nu sunt pentru acoperişuri – turnul Eiffel (1889).Structuri spaţiale . podul Firth of Forth (1852 – 1890) .

63m deschidere (1874) .Structuri spaţiale .istoric Johan Wilhelm Schwedler – cupolă mono-strat pentru gazometre Cea mai mare – Viena.

Structuri spaţiale .istoric Alexander Graham Bell – prima decadă a sec.XX – structuri spaţiale (reticulare) pentru aparate de zbor .

Structuri spaţiale .istoric Richard Buckminster Fuller (1895 – 1983) – cupole geodezice .

Structuri spaţiale – criterii de clasificare
geometria suprafeţei de bază numărul de straturi tipul de partiţie

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază
plană – reţea planară (nu pot fi mono-strat)

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază
plană cu simplă curbură – cilindrice

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază
plană cu simplă curbură cu dublă curbură
cupole (sferice, eliptice etc.)

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază plană cu simplă curbură cu dublă curbură cupole paraboloid hiperbolic .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază plană cu simplă curbură cu dublă curbură cupole paraboloid hiperbolic hiperboloid cu o pânză .

2002) .Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de geometria suprafeţei de bază plană cu simplă curbură cu dublă curbură cupole paraboloid hiperbolic hiperboloid cu o pânză alte forme Pavilion pentru provincia Noord-Holland (apr.

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de numărul de straturi reţele mono-strat .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de numărul de straturi reţele mono-strat reţele bi-strat .

tri-strat) .Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de numărul de straturi reţele mono-strat reţele bi-strat reţele multi-strat (în general.

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie Partiţie (a structurilor spaţiale) – modul de umplere a unui contur pe o suprafaţă folosind (în general) un număr redus de tipuri de poligoane de acelaşi tip sau a unui volum. Poliedru regulat – un poliedru care are toate laturile egale. utilizând un număr redus de tipuri de poliedre identice Poligon regulat – un poligon care are toate laturile egale şi toate unghiurile egale. Triunghiul este singurul poligon nedeformabil. toate feţele sunt poligoane regulate şi toate unghiurile diedre dintre feţe sunt egale. .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie Structurile spaţiale din bare rigide (cu excepţia celor expandabile) trebuie să respecte condiţia de stabilitate (cunoscută şi ca ecuaţia lui Maxwell sau principiul lui Föppl): b = 2n – (leg≥3) pe suprafaţă b = 3n – (leg≥6) în spaţiu unde: b – numărul de bare n – numărul de noduri leg = numărul de legături (reazeme) exterioare .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie Poliedre regulate tetraedru cub (hexaedru) octaedru 4 noduri 8 noduri 6 noduri 4 feţe 6 feţe 8 feţe dodecaedru 20 noduri 12 feţe icosaedru 12 noduri 20 feţe .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie stabil instabil stabil instabil stabil stabil stabil instabil stabil instabil .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie reţele pe două direcţii .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie reţele pe două direcţii reţele pe trei direcţii .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie reţele pe două direcţii reţele pe trei direcţii reţele pe patru direcţii .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – piramidă pătrată .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – piramidă pătrată .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – tetraedru .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – piramidă hexagonală .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – piramidă hexagonală .

Structuri spaţiale – clasificare în funcţie de tipul de partiţie – exemple reţele bi-strat modul – tetraedru (reţea Wabayashi) .

2. 3.2.3 (EN 1993 − 1 − 1.Structuri spaţiale – materiale oţel E = 210000 N mm2 (EN 1993 − 1 − 1.6(1) ) α = 12 × 10−6 K ( pentru T ≤ 100°C) (EN 1993 − 1 − 1.4 ) . tab. 3.2.6(1) ) 2(1 + ν ) ν = 0.6(1) ) γ = 77. 3.6(1) ) E G= = 81000 N mm2 (EN 1993 − 1 − 1.2. A.5 kN m 3 (EN 1991 − 1 − 1.0 ÷ 78. 3.

A.5(1) ) γ = 27.5(1) ) α = 23 × 10−6 °C (EN 1999 − 1 − 1.5(1) ) . tab. 3. 3.Structuri spaţiale – materiale oţel aliaje de aluminiu E = 70000 N mm2 (EN 1999 − 1 − 1.3 (EN 1999 − 1 − 1.2. 3. 3.2.5(1) ) ν = 0.2.2.0 kN m3 (EN 1991 − 1 − 1.4 ) G = 27000 N mm2 (EN 1999 − 1 − 1.

8 kN m3 (EN 1991 − 1 − 1. tab. tab. pag.3) 3 beton armat γ = 10.1) materiale plastice polimeri armaţi cu fibre (sticlă. carbon) (ex.Structuri spaţiale – materiale oţel aliaje de aluminiu lemn γ = 3. A. Thomas Telford.0 ÷ 25. A.5 ÷ 10. 573 – 581) .0 kN m (EN 1991 − 1 − 1. GRP – poliester armat cu fibră de sticlă) bambus (“Space Structures 4”.

reprezintă soluţii estetice Mare flexibilitate în organizarea spaţiului şi în amplasarea reazemelor În general. mai ales în cazul antenelor parabolice etc. . soluţii eficiente pentru deschideri mari Masă proprie redusă → comportare bună la acţiuni seismice Au o bună rigiditate şi rezistenţă → pot prelua forţe pe orice direcţie (în special reţelele bi-strat) şi permit o mare flexibiltate în amplasarea reazemelor Rigiditate foarte bună → deplasări mici în exploatare.Structuri spaţiale – avantaje şi dezavantaje Pot acoperi suprafeţe mari fără a necesita reazeme intermediare şi. în general.

transport şi montaj uşoare Permit amplasarea uşoară a instalaţiilor (HVAC) Permit realizarea unor structuri demontabile .) – robusteţe.Structuri spaţiale – avantaje şi dezavantaje Au o rezervă internă care permite preluarea unor supraîncărcări (în special reţelele bi-strat) Chiar în cazul unor avarii severe (în special reţelele bi-strat). nu necesită schele şi eşafodaje complicate Componente mici şi modulare → manevrare. redundanţă Permit industrializarea execuţiei şi a montajului şi utilizarea forţei de muncă semi-calificate În general. explozii. nu cedează rapid (incendii. cutremure etc.

În cazul asamblării la sol a unor subansambluri mari. rezultă în general mai scumpe decât structurile clasice. implicit mai scumpe Pot prezenta pericolul de colaps progresiv . pot necesita mijloace de ridicare mai puternice.Structuri spaţiale – avantaje şi dezavantaje Numărul mare şi costul mai mare al detaliilor de nod în comparaţie cu o structură metalică clasică Pentru deschideri mai mici decât 20 – 30 m.