Redactaţi un eseu în jurul uneia dintre cele 4 categorii ale feminităţii, propuse de Antonia Anna Wollf (femeia-mamă

, femeia hetairă, femeia-amazoană, femeia muză inspiratoare).

Femeia-mama Femeia este unul dintre cele mai controversate subiecte din trecut şi până în zilele noastre, de-a lungul evoluţiei sale lovindu-se de o mulţime de bariere şi fiind văzută ca sexul slab, fapt ce o priva de numeroase drepturi. Deşi emancipată de tradiţionalism, identitatea feminină rămâne în mentalul colectiv ca un concept prea complex pentru a fi definit în mod precis. Tocmai acesta este motivul pentru care am ales ca temă pentru acest eseu femeia, categorie generală ce va fi restrânsă la femeia-mama. „Femeile nu-şi pot găsi singure locul, ci el le este găsit; ele nu pot şti singure ce sunt, ci li se poate explica”1. Multă vreme, această afirmaţie a reprezentat o idee fundamentală a identităţii feminine. Femeia era alteritatea, era „sexul slab” , marginalul. Odată cu apariţia orientărilor feministe, lucrurile au luat o altă întorsătură. Femeile au început să îşi afirme identitatea, au obţinut dreptul la vot şi au intrat în lumea afacerilor. Toate acestea au adus însă şi o conotaţie negativă identităţii feminine, o „defeminizare” în felul în care ele sunt percepute, mai ales de către bărbaţi Femeia a îndeplinit multă vreme mai degrabă atributele alterităţii decât pe cele ale identităţii. Aristotel spunea despre femeie că este „o fiinţă incompletă”. Evul Mediu a preluat această prejudecată şi a dus-o la extrem, condamnând-o să nu fie niciodată ascultată şi înţeleasă şi să fie percepută ca un instrument al păcatului. Unii teologi se întrebau dacă aceasta avea cu adevărat suflet. Apogeul a venit însă odată cu apariţia conceptului de vrăjitoare care era atribuit în mod exclusiv femeii. Astfel, secolele VI-VII ne-au arătat o femeie malefică, plină de defecte şi cu puteri ascunse. Urmează o perioadă de linişte în secolele XVIII-XIX, perioadă în care femeia periculoasă este înlocuită de femeia familistă, preocupată de casă şi de copii. Grunberg, Laura; Miroiu, Mihaela, Gen şi societate. Ghid de iniţiere, , Ed. Alternative , Bucureşti, 1997, cap 1, p.11.
1

întrucât mentalitatea unei societăţi considera copilul un rod şi un dar de la Dumnezeu. atrăgând asupra sa dispreţul şi mila comunităţii. În trecut. cauza acestora fiind însuşi copilul ce va fi adus pe lume. iar femeia stearpă era văzută ca un eşec. Bărbaţii au văzut întotdeauna în femei ceva de neînţeles. creşte din nimic. trebuie satisfăcute. independentă coexistă cu femeia familistă şi grijulie faţă de soţ şi copii. maternitatea fiind astfel sacralizată prin raportare la un model divin. însă rolul primordial al femeii a fost dintotdeauna acela de mamă. Pe de o parte. Neputinţa ei de a împlini cea mai importantă sarcină ce-i revine în ordinea naturii. consacrată religios. dar şi a culturii. naşterea copiilor fiind obligaţia sacră a femeii care o scoate din conul de umbră al anonimatului familial şi social. Femeia însărcinată este în altă stare. poftele alimentare situate la graniţele gustului.Secolul XX aduce cu el emanciparea femeii. iar odată cu el identitatea feminină s-a redefinit şi la nivel teoretic. o făcea ineficientă şi inutilă în plan social. Viitoarea mamă devine mai vulnerabilă. deoarece nesatisfacerea lor sau satisfacerea prin furt conduce fie la pierderea copilului. fie la apariţia unor semne pe corpul lui. spălând-o de păcate şi redând-o comunităţii în forma benefică a specificului său. stare ce este aflată în opoziţie cu starea ei normală. Pe de altă parte. de îndată ce mamă îl atinge întâia oară. Astfel. femeile au câştigat acest drept. şterge impuritatea sexualităţii. poartă de mântuire a femeii. Credinţele legate de naştere fac din corpul femeii ce urmează să devină mamă o sursă inepuizabilă de pericole. damnată în plan religios. . se vehiculează şi perspectiva conform căreia feminitatea este pusă în valoare tocmai prin diferenţa sa. femeia pe cale să devină mamă era binecuvântată. În vreme ce bărbaţii au avut dintotdeauna libertatea de a alege. Există în acest sens două perspective. ceva ce nu poate fi analizat şi descifrat. precum şi cele nealimentare. corpul ei depăşindu-şi limitele. Totodată. de a se afirma prin calităţi ce ţin de raţiune. În zilele noastre femeia hotărâtă. îşi pierde măsura. Modelul mamei cu prunc în folclorul românesc este reprezentat de Maică Domnului. Identitatea feminină este greu de definit pentru că femeile s-au ridicat deasupra identităţii lor tradiţionale fără a deveni totuşi lipsite de feminitate. puritatea maternităţii. Din momentul conceperii. iar “facerea” transpusă la scară umană devine. noul corp care creşte nevăzut în interiorul corpului mamei îi schimbă acesteia statutul social şi starea biologică. prin dimensiunea ei sacră. este vorba despre o imagine care elimină cu totul prejudecata conform căreia femeia este alteritatea şi care o aduce pe aceasta pe acelaşi prag cu bărbatul. anatemizate biblic.

fapt pentru care ele apelează la serviciile unei bone şi ale unor grădiniţe care să le ajute în creşterea copilului. astăzi lucrurile s-au schimbat puţin. viaţa şi ca mama care nu se ocupă intens de copiii ei este una denaturată. ea îşi va iubi odrasla neîncetat. ea este cea care are întotdeauna soluţia optimă la problema copilului. şi prietenă. Femeia care nu devine mamă îşi ratează. Sentimentul matern a existat dintotdeauna şi va exista pentru totdeauna. oferindu-i tot sprijinul de care are nevoie. chiar dacă pe parcursul trecerii timpului acest sentiment poate înregistra unele modificări în felul de a se manifesta. este cea care-l aduce pe lume. doar ea ştie să-i aline suferinţa şi să-i ofere încredere în sine. fiind asemenea unui tablou ce merită să fie înrămat şi expus într-o expoziţie. fiind condusă de dorinţa de a-şi forma o carieră. în acelaşi timp. care lucruri sunt cinstite şi care nu. dezvăluindu-i acestuia ce este bine şi ce nu. cum să treacă prin viaţă cu capul sus şi să înfrunte toate dificultăţile. chiar dacă femeia mamă este una casnică sau cu o carieră de succes. de a fi o mamă devotată. de fapt. de a deveni mamă. Din acest punct de vedere. pentru a ajunge să fie mamă. putem concluziona că indiferent de epocă şi de condiţii. însă satisfacţia şi împlinirea de a avea un copil depăşesc orice greutate întâmpinată. care-l creşte. . pentru a fi admirat de toată lumea. În urma celor enunţate. este singura care poate face copilul să se simtă cea mai importantă persoană din viaţa ei. ci îi este. o femeie trebuie să parcurgă multe etape şi să facă destule sacrificii. deoarece femeia a obţinut o mulţime de drepturi şi a devenit foarte preocupată şi de viaţa profesională. rolul primordial al femeii este acela de a procrea.Astfel. timpul pe care ar trebui să-l acorde creşterii şi educaţiei unui copil se diminuează. îngrijeşte şi educă. un sfat de încurajare. Mama nu joacă doar rolul de educator al copilului. Iubirea mamei este nepreţuită. copilul fiind o adevărată binecuvântare ce-i oferă satisfacţie şi împlinire sufletească. Mama este singura fiinţă din lume care îşi iubeşte necondiţionat copilul. Doar mama este cea care face să pară totul mai uşor. indiferent de greşelile pe care acesta le comite. Femeia-mama este cea care are întotdeauna o vorbă bună. un cuvânt de alinare. Dragostea maternă este cel mai pur sentiment. necondiţionat şi. Dacă în trecut singura preocupare a femeii era aceea de a se ocupa de gospodărie şi de a creşte copiii.

STUDII DE GEN Femeia-mamă Ungureanu Maria Alexandra CRP III. grupa 5 .