Povesti Si Basme Copii 2

2
CUPRINS:
Povesti care incep cu literea
Aladin si lampa fermecata ........................................................................................................................... Ali-Baba si cei 40 de hoti .............................................................................................................................. Alis in tara minunilor ...................................................................................................................................... Aniversarea ................................................................................................................................................... .
A
5 7 12 17

Bambi ............................................................................................................................................................. . Betisorul nazdravan ...................................................................................................................................... Borta vantului ................................................................................................................................................. Bunicuta Holle ................................................................................................................................................
B
18 19 22 24

Cartea junglei ................................................................................................................................................. Caruta cu aburi .............................................................................................................................................. Cele trei rodii aurite ........................................................................................................................................ Cinci paini ........................................................................................................................................................ Cine a zis miau? ............................................................................................................................................ Cocosatul de la NotreDame ...................................................................................................................... Cocosul si culorile .......................................................................................................................................... Concursul de alergat dintre arici si iepure ................................................................................................. Copilul cel istet ............................................................................................................................................... Corabioara ..................................................................................................................................................... .
C
26 27 29 35 37 39 44 45 47 49

Degetel ........................................................................................................................................................... . Doi feti cu stea in frunte ................................................................................................................................ Doi 2
D
50 54 57
prieteni .................................................................................................................................................... .. Dumbo, elefantul zburator ...........................................................................................................................
60
Povesti care incep cu literea F

Fat frumos cel ratacit .................................................................................................................................... Fata saracului cea isteata ............................................................................................................................ Fetita cu parul de aur si ursii din padure .................................................................................................... Florita din codru ............................................................................................................................................. Fratele cel mic ................................................................................................................................................ Frumoasa si bestia .......................................................................................................................................
F
62 65 68 70 73 76

Gainusa rosie ................................................................................................................................................. Guliver .............................................................................................................................................................
G
80 82

Iepurasul cel haios caruia ii place mierea Iepurasul cel istet Imparatul Alb si imparatul Rosu Iovita Fat-Frumos
I
85 87 89 103

Lolek si Bolek Lolek si Bolek Lolek si Bolek Lolek si Bolek Lolek si Bolek in Tara Cangurilor in WILDWEST intr-un safari in Africa pe urma unicornului polar si Ieti-Omul Zapezilor
L
105 107 110 113 116

Marul Masuta fermecata Motanul incaltat
M
119 121 123

Oul misterios
O
126

Pacala Panza cea galbena Pasarea ciudata Petrica in satul ursilor Picior schiop Piele de magar Pinocchio Pisica mofturoasa Ploaia de stele 3
P
128 131 133 135 136 138 140 141 142
Povestea lui Stan Patitu Povestea micului liliac Pipistrello Povestea porcului Praslea cel voinic si merele de aur Printesa bob de mazare Printul porcar Puiul si Bobocul
143 158 160 171 174 176 179

Ratusca cea urata Roti diferite
R
180 185

Sarea in bucate Seminte in urechi Soacra cu trei nurori Soldatelul de plumb Soricelul si Creionul Spaima zmeilor Sub ciuperca Surpriza purcelusilor
S
187 189 190 195 197 198 200 202

Tarzan ............................................................................................................................................................. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ........................................................................................ Trei flacai calatori ........................................................................................................................................... Trei pisoi ......................................................................................................................................................... . Tup tup ............................................................................................................................................................ Turtita fermecata ...........................................................................................................................................
T
204 211 218 220
221 223

Ultimul balaur Un pantof vechi Ursul pacalit de vulpe
U
226 228 229

Vizor, craiul serpilor Vrejul de fasole care a crescut pana la cer
V
230 245

Zana muntilor ................................................................................................................................................. Ziua de nastere a ursuletului Teddy ..........................................................................................................
Z
247 251
A
ALADIN SI LAMPA FERMECATA
Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. El era tare sarac si-si
petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. Intr-o zi, pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului, se intalni cu dervisul. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. El se adresa lui Aladin: Mai baiete, nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti, raspunse Aladin. Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche. Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. Vei gasi acolo o multime de bijuterii, poti sa le iei pe toate. Mie nu-mi trebuie decat lampa. Asa sa fie, domnule. Aladin urma pe dervis in afara orasului, indreptandu-se spre un loc parasit. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. Inainte de a patrunde in grota, dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. In timp ce dervisul rostea formula magica, Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa. Era atat de preocupat de joaca sa, incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. Dervisul il asepta afara si il tot grabea: Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei, tare veche si ruginita, si ii striga dervisului: Domnule, de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii! "Poate o fi fermecata?" se gandi in sinea sa Aladin. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. Da-mi lampa! Ii porunci dervisul. Ajuta-ma, te rog, sa ies de aici, il ruga Aladin pe dervis. Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. 5
La auzul acestei voci poruncitoare, Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat. Daca nu-mi dai lampa, sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. La rostirea acestor cuvinte, placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. Aladin ramase in intuneric, si incepu sa strige catva timp, dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca mainile cu disperare, din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. Apoi i se adresa lui Aladin astfel: Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. - As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Spiridusul nu zise nimic, dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita. In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Astept ordinele tale! De atunci, Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. Ori de cate ori se adresau lampii, aceasta le satisfacea toate dorintele. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. Intr-o frumoasa dimineta, Aladin o zari in piata publica pe Iasmina, prea frumoasa fata a sultanului. Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. Intr-o zi, pe cand printesa se gasea singura acasa, un negustor batran batu la usa palatului: Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin, schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Acesta, ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. Iti astept ordinele! Spiridusule, eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul, si vreau sa ma duci pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. Du-ma la iubita mea, ii ceru el inelului, nu pot trai fara ea. Cat ai zice peste, Aladin se trezi in bucataria dervisului, langa scumpa sa sotie, care tocmai pregatea ceaiul. - Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa.
Cand se intoarse dervisul, bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa, cat se poate de repede. La vederea lor, sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie, iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata, iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete.
ALI BABA SI CEI 40 DE HOTI
Traia odata in Persia, in vremuri de demult, un om pe nume Ali Baba. Era taietor
de lemne si isi castiga tare greu painea zilnica din vanzarea lemnului pe care-l taia in padure. Intr-o buna zi, tocmai cand isi lega magarusul de trunchiul unui copac, auzi tropot de cai prin locurile acelea nu prea umblate. "Cine sa fie oare?" se intreba speriat Ali Baba. Dupa ce ascunse magarusul in tufis, Ali Baba se catara in copac si se ascunse cum putu el mai bine printre crengi. Nu mai vazuse niciodata atatia calareti la un loc. Numara el vreo patruzeci, toti inarmati, care cu sabii, care cu pusti. "Nu mi se par a fi oameni de treaba, isi spuse el. Cu siguranta sunt banditi! Dar oare ce-o fi in sacii aia doldora pe care ii cara dupa ei?" Unul dintre ei, capetenia lor desigur, descaleca. Apropiindu-se de o stanca uriasa, intinse bratul si rosti solemn: - Sesam, deschide-te! Pe data, stanca se rostogoli intr-o parte, dand la iveala o deschizatura in piatra. Hotii descalecara si ei si intrara unul dupa altul in pestera, ducandu-si sacii burdusiti la adapost. Ali Baba nu cutezase sa coboare din copac. Dar iata ca hotii iesira din pestera, de data asta cu mainile goale. "Drace, isi zise el, tare as vrea sa stiu mai multe" Dar, vai, nici nu se indepartasera bine hotii, ca stanca se si asezase din nou la locul ei, de parca nici nu s-ar fi clintit. Numai ca Ali Baba nu uitase formula magica. Astepta cu rabdare venirea noptii, se dadu jos din copac si zise: - Sesam, deschide-te! Se auzi un uruit infundat, pamantul i se misca de sub picioare si, iata, stanca se dadu la o parte. Ali Baba intra si el in pestera Nu mica ii fu mirarea lui Ali Baba cand se pomeni in fata unor minunatii cum nu mai vazuse niciodata: podoabe, giuvaericale, gramezi de aur si argint, covoare, sipete din lemn sculptat si arme de mare pret, fiecare in teaca ei frumos cizelata. Era o neasemuita comoara! Cand se lumina de ziua, nevasta lui Ali Baba isi vazu barbatul intorcandu-se acasa cu un sac plin cu galbeni. - De unde ai galbenii astia? Il intreba ea speriata. Daca sunt de furat, n-am nevoie de asa ceva!
- Stai linistita, ii raspunse Ali Baba. Nu inseamna ca am furat daca am luat de la hoti, mai zise el si ii povesti toata tarasenia. Si asta e doar inceputul. In pestera se afla de o suta de ori mai multe bogatii. De acum nu vom mai avea nici o grija. Nevasta lui Ali Baba vru atunci sa numere galbenii. Numai ca erau atat de multi, incat se vazu nevoita sa ceara cu imprumut o banita de cantarit de la Casim, fratele lui Ali Baba, care era foarte bogat. Dar Casim avea si el o nevasta curioasa din fire. - Dar ce vrei sa cantaresti? isi intreba cumnata. - Pai, niste grau, o minti nevasta lui Ali Baba. Cealalta n-o crezu si, ca sa nu ramana fara raspuns, puse un pic de grasime pe fundul banitei Cand Ali Baba ii inapoie banita, nu baga de seama ca un galben ramasese lipit de fundul vasului. - Ia te uita, sarantocul de frate-tau are bani de aur, ii spuse ea barbatului ei, roasa de invidie. Furios si invidios, Casim il chema la el pe Ali Baba. - Stiu ca esti bogat acuma, ii zise el mieros, si ma bucur foarte. Dar, ia spune-mi si mie, cum ai izbutit? Si naivul Ali Baba ii povesti de-a fir-a-par totul. Si iac-asa, ii spuse lui Casim cum venisera cei patruzeci de hoti, cum carasera ei bogatiile in pestera, ce vazuse el acolo si se minunase, locul unde se afla pestera si ii dezvalui pana si formula magica! Astfel ca, la caderea noptii, Casim iesi din oras, tragand dupa el zece magari incarcati cu saci si cufere, si o lua spre padure Nu-i fu deloc greu sa dea de pestera, iar bolovanul cel urias se dadu imediat la o parte dupa ce Casim rosti formula magica. Numai ca, pe cand se trudea el sa vare comorile in cufere, deja doldora, fara sa lase nici macar un galben pentru fratele sau, pestera se inchise. - Deschide-te odata, se infurie el. Haide mai repede, deschide-te! Incerca in fel si chipsa induplece stanca sa se dea la o parte. In zadar insa, Casim nu-si mai amintea cuvantul potrivit! - Cand, in sfarsit, isi aminti Casim formula corecta: "Sesam, deschide-te!", bolovanul se misca din loc si pestera se deschise, dar prin deschizatura dadura navala hotii, care se intoarsera cu noi bogatii. Scotandu-si sabiile din teaca, se napustira spre Casim strigandu-i: - Fa-ti rugaciunea, nemernicule, caci ai sa mori! - Vazand ca barbatul ei nu se mai intoarce, nevasta lui Casim dadu fuga acasa la Ali Baba si ii marturisi totul. Fara sa se supere, acesta o porni pe data in cautarea fratelui sau, pe care-l gasi facut bucatele de banditi. Cu mahnire in suflet puse ramasitele intr-un sac, pe spinarea magarusului, si o lua inapoi catre casa. Multe lacrimi varsa nevasta lui Casim. Mult se jeli! In cele din urma, Ali Baba izbuti sa o linisteasca.
- Ai grija, nimeni nu trebuie sa stie ce s-a intamplat, zise el. Eu am un pic de treaba cu Mustafa cizmarul. - Poti sa cosi un mort taiat bucati si sa-l faci la loc intreg? il intreaba el pe batranul cizmar, aproape orb. Daca faci asta pentru mine, o sa te rasplatesc bine. Dar tu sa nu sufli nimanui o vorba! Ai priceput? - Da, ti-o jur, ii raspunse Mustafa. Si uite asa, corpul lui Casim fu cusut si facut intreg la loc. Apoi, vaduva lui Casim si slujnica ei, Morgiana, raspandira zvonul ca stapanul Casim era foarte bolnav. Astfel ca nimeni nu se mira atunci cand, intr-o buna zi, ele dadura de veste ca acesta raposase. Tot asa nimanui nu i se paru ciudat cand ele se instalara in casa lui Ali Baba; asa cerea traditia pe vremea aceea in Persia. Dar cei ce s-au mirat cel mai tare au fost hotii. "Cum de a putut sa dispara din pestera nemernicul pe care l-am ucis? Se intreba cu nedumerire capetenia lor. Cu siguranta ca mai stie cineva locul si formula magica!" Si atunci se hotari sa trimita pe trei dintre oamenii sai ca iscoade in oras. Intamplarea a facut ca hotii sa dea tocmai de Mustafa. - Ia te uita! Prinsera ei a-si bate joc. Cine a mai pomenit un cizmar orb? - Asta nu ma impiedica sa cos! Protesta batranul. Saptamana trecuta am cusut un mort. Degeaba se mai stradui el sa-si mai tina apoi limba, cativa galbeni il facura sa si-o dezlege. Si astfel aflara hotii unde isi avea locuinta Ali Baba. Unul dintre ei facu o cruce cu creta pe poarta casei ca sa-si poata aminti locul. "Amice, isi zise el in barba, o sa primesti in curand o vizita" Numai ca banditul nu avea de unde sa stie ca slujnica Morgiana il vazuse. De cum se lasa intunericul, ea se grabi sa insemneze cu creta toate casele din cartier, facand pe portile lor cate o cruce alba. Capetenia hotilor se pomeni, asadar in mare incurcatura la vederea acelor semne pe toate portile. Si se infurie amarnic. Ca sa se mai racoreasca, puse sa li se taie capetele celor trei oameni. Apoi, a doua zi, ii facu el insusi o vizita cizmarului, care se lasa momit e o punga plina cu galbeni si-l trada a doua oara pe Ali Baba: - Intr-acolo, zise el, aratand cu toiagul in directia casei acestuia. Capetenia hotilor isi intipari bine in minte locul si se duse sa-si caute oamenii. Trei zile mai tarziu, cand capetenia hotilor se infatisa la el acasa, Ali Baba, care nu-l vazuse prea deslusit la chip, nu-l putu recunoaste si-i dadu crezare cand acesta ii spuse: - Sunt negutator. Catarii mei au carat toata ziua treizeci si sase de chiupuri pline cu ulei pe care le voi vinde maine la targ. Animalele sunt istovite, ca si mine. N-ati putea sa ne dati gazduire pentru o noapte? 10
Ali Baba baga catarii in grajd, iar stapanului lor ii oferi o minunata cina si un pat bun intr-una din incaperile casei. Doar Morgiana simtea ca nu poate avea incredere in asa-zisul negutator. Si nu gresea Dar nu de ulei era vorba. In chiupuri se aflau ascunsi cei treizeci si sase de hoti, nerabdatori sa tasneasca si sa ucida pe toata lumea din casa. Pe motiv ca trebuie sa aiba grija de marfa sa, capetenia iesi pentru cateva clipe in curte: - Stati linistiti, le sopti el hotilor, veti ataca atunci cand va voi da eu de stire. Inca na sosit momentul. - Acum e momentul? Intrebara hotii ceva mai tarziu, cand auzira iarasi pasi in curte. Ghinionul lor. Nu era capetenia, ci Morgiana, care se dusese dupa apa la fantana. Cum era isteata, pricepu pe data cine se ascundea in chiupuri si, ingosandu-si vocea, glasui: - Nu inca Si se intoarse la bucatarie. Iar aici, lua un vas mare in care turna ulei incins. Se intoarse apoi tiptil in curte si varsa uleiul fierbinte in fiecare chiup. Nici ca mai avura hotii timp sa urle de durere. Cu totii pieira opariti cu ulei clocotit. - Si acum e randul capeteniei, isi zise Morgiana Apropiindu-se de stapanul ei, Morgiana ii ceru ingaduinta sa danseze pentru a-si cinsti cum se cuvine oaspetele. - Fireste, se invoi Ali Baba, incantat de ideea fetei. Aceasta se duse sa-si ia niste straie mai potrivite si ascunse un pumnal in cutele salvarilor. Cine ar fi banuit ca avea ea de gand? Cu siguranta nu banditul, care era numai ochi si urechi de incantare. O privea vrajit pe fata care dantuia in fata lui. Cand o simti tot mai aproape de el, inchise ochii de placere. Si-atunci, Morgiana scoase din cingatoare pumnalul si i-l infipse in inima! - Ce-ai facut, nefericito? striga Ali Baba ingrozit. Dar cand Morgiana il duse afara si-i arata banditii ascunsi in chiupuri, Ali Baba ii spuse: - Fii binecuvantata! Tu mi-ai salvat viata! Iar a doua zi, tot la caderea noptii, Ali Baba, la fel de modest, se duse la pestera, calare pe magarul sau: comoara se afla acolo si-l astepta doar pe el si pe cei dragi lui. Ali Baba n-o uita pe Morgiana. Ea capata o zestre asa de frumoasa, incat ar fi putut sa traiasca ca o regina. Numai ca ea alese sa ramana credincioasa stapanilor ei si nu dori sa-i paraseasca. Ali Baba o lua in familia sa si de atunci incolo Morgiana deveni fiica lui.
11
ALICE IN TARA MINUNILOR
Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara, Alice se plictisea sezand impreuna cu sora

sa la umbra unui copac. Deodata, vazu trecand un iepuras alb. Iepurasul se opri, scose un ceas din buzunar, se uita la el si porni grabit mai departe. Arzand de curiozitate, Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa, la poalele unui copac. Intr-o clipa, Alice il urma, fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa de-acolo. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri, pline de carti, lampi si borcane, iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. In cele din urma, se opri pe o gramada de frunze. Iepurele nu se mai vedea nicaieri, iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. Scapase teafara si, uitandu-se in jur, zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta, cand observa o usa mititica, in spatele unei perdele. Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Iar cand incerca s-o descuie, spre bucuria ei, usita se deschise. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica, vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. Necajita, Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. Dar, spre mirarea ei, pe masa aparu o sticluta, pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEA-MA". Lua o inghititura, dar bautura avea un gust atat de delicios, incat Alice o sorbi pe toata. - Ce ciudat ma simt! spuse ea. Parca intru la apa. Si, intr-adevar, asa si era; Alice era acum inalta doar de-o schioapa. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. In cutiuta era o prajitura pe care era scris, cu litere din zahar: "MANANCA-MA". Alice manca prajitura si simti cum creste. Crescu atat de inalta, incat ajunse cu capul in tavan. - Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica, spuse Alice si incepu sa planga. Iar lacrimile se adunara, formand o baltoaca mare in jurul ei. Dintr-o data, Alice auzi lipaitul unor picioruse. Iepurele Alb reaparu, tinand in maini o pereche de manusi albe, din piele fina, si un evantai. Murmura: - Of, Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice, Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Alice ridica o manusa si o puse in mana. Spre uimirea ei, i se potrivea perfect. - Pesemne ca iar am intrat la apa, spuse Alice.
12
Din nebagare de seama, Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. Intorcandu-si ochi in jur, dadu peste un soarece care cazuse si el in apa. - Vai, Soricelule, tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta, aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea; o Rata si o Broasca Testoasa, un Elefant si o Girafa, plus altele cateva. Apa incepu sa scada, si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. Incercand sa faca putina conversatie, Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei, Dinah. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea, ba incepu sa tremure de frica. In cele din urma iesira cu totii la mal, uzi leoarca si nefericiti. Atunci Pasarea Dodo spuse: - Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. Marcara traseul si toti o luara la goana, care cum se pricepu, pana se uscara de-a binelea. Alice fu declarata invingatoare, iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu. Rugata sa tina o cuvantare, Alice le vorbi despre draga ei Dinah, uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Si toate o luara la fuga. Timp de o clipa, Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat, dar apoi Iepurile se intoarse, murmurand: - Of, Ducesa! Of, blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice, si-i striga: - Mary Ann, da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita, Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. - Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui, spuse ea. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile, daca le gasesc. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. Intra si se repezi la etaj, unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. Tot pe masuta, ea gasi si sticluta. - Poate daca beau din ea, murmura Alice, ma va face sa cresc din nou. M-am plictisit sa fiu atat de mica. Si, inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei, se trezi cu capul in tavan. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si, pentru ca continua sa creasca, isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. Apoi, Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa, proptita zdravan in piciorul ei. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam, Iepurele scoase un strigat. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei, azvarlite de Iepure. Spre mirarea lui Alice, pietricelele se preschimbara in prajiturele. Manca iute una si, ce sa vazi, incepu sa descreasca. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea 13
iesi pe usa, unde gasi o Soparla, inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata", isi spuse ea. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben, care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. - Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida. Creatura o privi somnoroasa. - O parte a ciupercii te va face mai inalta, cealalta parte te face mai mica, spuse Omida. Apoi se indeparta tarandu-se alene, lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. Abia ce muscase putin, ca simti cum creste. Speriata, descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor, in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. Iute, lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Sub ochii ei, un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet. Pestele Valet scoase la iveala o tava, pe care se afla o scrisoare si spuse; - Pentru Ducesa. O invitatie de la Regina, la un joc de crochet. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele", isi spuse Alice. Curioasa, Alice batu la usa, dar pentru ca nu-i deschise nimeni, intra. Holul dadea intr-o bucatarie, unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper, iar o pisica mare dormea deasupra caminului, cu un zambet pe fata. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice, care nu stiu cum sa iasa mai repede. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. - Eu sunt Pisica din Cheshire, spuse aceasta somnoroasa. - Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. - La dreapta sta un Palarier, raspunse Pisica. Iar la stanga, un Iepure de Martie. Amandoi sunt nebuni. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier, care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac, cu un Harciog adormit intre ei. Palarierul ii spuse ca, in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie, pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Nu peste multa vreme, Alice porni mai departe.
14
Trecu printr-o usa taiata intr-un copac si se trezi din nou in sala cea lunga. Lua cheia de pe masuta de sticla si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. Apoi, in sfarsit, deschise usita si patrunse in gradina minunata. Uimita, Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. Ce faceti aici? ii intreba. Regina nu poate suferi trandafirii albi, spuse un gradinar. Alice incepu sa planga, dar mai apoi se indrepta de spate si zise: - Prostii! - Atunci, hai sa jucam crochet! stiga Regina. Ciocanele erau de fapt flamingi, bilele erau arici, iar portile erau soldatii care faceau podul. Pentru Alice, jocul era destul de greu. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. Vazand-o pe Alice, Ducesa o cuprinse cu bratul. - Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad, spuse Ducesa. - Si cum iti place Regina? intreba Iepurele. - Deloc, raspunse Alice. E atat de Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: - sigur ca o sa castige, incat nici nu mai are rost sa mai jucam. - La locurile voastre striga Regina. Ca de nu, va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. Vazand-o ca nu joaca, Regina tipa: - Taiati-i capul! - Dar, Majestatea voastra, protesta Alice, flamingoul meu a zburat, iar ariciul a luato la sanatoasa. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!". Toata lumea se repezi in sala de judecata, unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. O tarta mare, asezata pe o masa, trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau juratii, scriind preocupati pe tablitele lor. Privind scena, Alice simti ca i se face foame. - Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei, spuse Regele catre jurati. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate, Alice simti cum incepe sa creasca iar. - Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. Alice! - Aici! tipa Alice, sarind cu atata graba, ca rasturna boxa cu jurati. - Taiati-i capul! zbiera Regina. - Cui ii pasa de voi? Spuse Alice, care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea, tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei, iar Alice se porni sa tipe, incercand sa le indeparteze. Dintr-o data, Alice se trezi la poalele copacului, alaturi de sora ei. - Ce vis curios am avut, spuse ea. 15
- Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai, ii raspunse sora ei. Si, in timp ce-si beau ceaiul, Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor.
16
ANIVERSAREA
A fost odata... o mica iepuroaica, pe nume Candida.

In ziua aniversarii sale, ea afla cu bucurie ca cei 10 verisori ai ei vor veni sa o viziteze. Impreuna, aveau sa se distreze pe cinste! Insa mama Iepuroica era ingrijorata: nu era pregatita sa primeasca atatia invitati! "Ce-o sa ne facem? Nu avem decat trei farfurii, trei pahare si trei scaune: pentru mine, pentru tine, si pentru tatal tau!". Atunci Candida zise: "Nu te nelinisti, mama! Voi merge sa cer vecinilor nostri tot ceea ce ne lipseste pentru organizarea sarabatorii". Zis si facut. Merse la mama-Urs sa-i ceara zece scaune, apoi alerga sa caute zece farfurii la mama-Pisica. Broscutele promisera sa-i imprumute cescutele lor de indata ce-si vor termina gustarea. Mezinul familiei Cartita se arata foarte saritor: "Daca vrei, voi duce chiar eu mamei tale toate lingurile de care are nevoie!". Tatal si mama-Arici, prudenti si meticulosi ca intotdeauna, ii zisera: "vrem sa-ti imprumutam cateva pahare, dar trebuie mai intai sa le ambalam, unul cate unul, in hartie, pentru a nu se sparge!". Spre seara, mama Candidei era, in sfarsit, linistita: datorita adorabililor lor vecini, totul era gata pentru splendida aniversare. Insa, in ultimul moment, o telegrama le dadu o veste rea: "Suntem toti la pat cu oreion. Imposibil sa venim. La multi ani! Verisorii tai, iepurasii." Insa Candida nu se lasa descurajata si avu o idee geniala: "Pentru ca au fost atat de draguti cu noi, ii vom invita pe cei cinci frati-Broscuta, Pisicuta, cei doi Ursuleti, mezinul Cartita si Aricelul; astfel, vom avea exact zece invitati, asa cum am prevazut!"
17
B
BAMBI
fost o data ca niciodata o poienita inflorita unde a venit pe lume un pui
dragalas de caprioara. Il chema Bambi; era fiul Regelui padurii si toate animalele au venit sa-l vada. Bambi avea o fire vesela si era foarte curios. Ar fi vrut sa cunoasca toate vietatile padurii. Dar cel mai mult ii placea sa se joace cu verisorii lui, Blanita-Mladita si BoticMic. Pana la venirea verii, Bambi invatase multe lucruri de la mama lui: despre flori, despre fluturi, despre lacuste In plus, avea deja destui prieteni: iepurasul, soricelul, cintezoiul si veverita. De cum a sosit toamna, au inceput ploile. Intr-o zi, pe cand se juca impreuna cu prietenii, Bambi s-a ratacit. Dar Regele padurii, Marele Cerb, l-a gasit si l-a dus inapoi la mama lui. Iarna, o alta primejdie s-a abatut peste linistea padurii: vanatorii! Ei au sosit pe intinderea alba si au omorat, fara mila, multe animale. Pe mamica lui Bambi au doborato cu un glont. La sfarsitul iernii, Bambi se facuse mare, dar adesea ii era dor de mama. Regele padurii, tatal lui Bambi, il invata cu grija sa recunoasca mirosurile, ierburile si toate zgomotele. Intr-o zi, Bambi a simtit in sold o durere ascutita: il ranise glontul unui vanator. A reusit sa fuga cu greu si s-a dus la tatal lui, Regele padurii. Acesta l-a adapostit si l-a ajutat cu blandete sa se vindece. Cand s-a intors in padure, animalele s-au bucurat sa il vada din nou printre ele. Mai tarziu, Bambi a fost ales Rege. Venise acum randul lui sa aiba grija de Blanita-Mladita si de celelalte animale.
18
BETISORUL NAZDRAVAN
Ariciul
mergea spre casa. Pe drum, l-a ajuns din urma Iepurele, si au pornit
impreuna. In doi drumul este de doua ori mai scurt. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. Deodata, de-a curmezisul drumului un betisor. Luat cu vorba, Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el, mai sa cada. - Ah, tu!... - s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul, aruncand-ul cat colo. Dar Ariciul a ridicat betisorul, l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure. Vazand la Arici betisorul, iepurele s-a mirat: - Asta nu-i un betisor oarecare - a explicat Ariciul. Este un betisor - nazdravan. Iepurele n-a zis nimic, doar a mormait inciudat. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: - Hei, Cap - Tepos, arunca betisorul, n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic, s-a dat putin inapoi, si-a luat avant, a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un salt -- iata-l pe celalalt mal, alaturi de Iepure, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De mirare, Iepurele a ramas cu gura cascata: - Bravo tie, deci stii sa sari! - Eu nu stiu nicidecum sa sar - a spus Ariciul, - m-a ajutat betisorul cel nazdravan -- peste toate - saritor. Au pornit mai departe. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. Iepurele sare din musuroi in musuroi. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul. - Hei, Cap - Tepos, ce te tot tarasti acolo? Probabil, betisorul tau... Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus, ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc, pana la urechi. Acum- acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. Ariciul s-a catarat pe musuroi, cat mai aproape de Iepure, si-i striga: - Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau. Cand au ajuns pe loc uscat, Iepurele ii zice ariciului: - Iti multumesc, Ariciule, ca m-ai salvat! - Asta-i buna! Nu eu, ci betisorul cel nazdravan - din necaz bun salvator.
19
Au mers mai departe si, chear la marginea unei paduri mari, intunecate, au vazut jos, pe pamant, un Puisor. Cazuse din cuib si tipa jalnic, iar parintii sai se roteau in zbor, pe deasupra lui, nestiind ce sa faca. - Ajutor, ajutor! - ciripeau ei. Cuibul era foarte sus - greu sa ajungi la el. nici Ariciul, nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac. Dar o mana de ajutor trebuie sa dea. S-a gandit Ariciul din nou cu folos. - Stai in picioare langa copac, cu fata spre el - a poruncit el Iepurelui. Iepurele a facut precum i s-a spus. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului, s-a urcat pe umerii Iepurelui, a ridicat cat a putut betisorul, ajungand chear aproape de cuib. Puisorul a mai ciripit odata si a sarit drept in cuib. Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: - Multumim, multumim, multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: - Bravo, Ariciule! Bine gandit! - Asta-i buna! Nu eu, ci betisorul cel nazdravan - in sus - ridicator. Au intrat in padure. Cu cat inainteaza, cu atat padurea este mai deasa, mai intunecoasa. Iepurasului i se face frica. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisorul da crengile la o parte. Dar deodata, de dupa un copac, le sare in fata un lup, le inchide calea si maraie: - Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit. Lupul isi linge botul, clantane din dinti si zice: - Cu tine, Ariciule, n-am nici o treaba, esti tepos, dar pe tine, Urecheatule, am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica, s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc, de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. A inchis ochii - acum o sa-l infulece lupul. Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare. Lupul a urlat de durere, a facut un salt inapoi, si, pe-aci ti-e drumul... Fugea de-i sfaraiau calcaiele, fara sa se uite in urma sa. - Iti multumesc, Ariciule, m-ai salvat si din gura Lupului! - Nu eu, ci betisorul nazdravan - ce loveste - in - dusman, a raspuns Ariciul. Si au pornit mai departe. Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis. Dar drumul era greu, tot in urcus. Ariciul inainteaza, sprijinindu-se in betisor, dar bietul Iepure a ramas in urma, mai sa se prabuseasca de oboseala. Pana acasa nu mai este mult, dar Iepurele nu mai poate sa mearga. 20
- Nu-i nimic - a zis Ariciul, - tine-te de betisorul meu. S-a prins Iepurele de betisor, iar Ariciul il trage dupa el. Si Iepurelui i s-a parut ca-i este parca mai usor sa mearga. - Uite - zice el Aeiciului - betisorul - tau- nazdravan m-a ajutat si de aceasta data. Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa, unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii... Se bucura cu totii de revedere, iar Iepurele ii spune Ariciului: Ehei, daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat, n-as fi ajuns sa-mi mai vad casa. Rade Ariciul si ii raspunde: - Iti daruiesc tie acest betisor, poate ti-o mai fi de folos. Iepurele insa s-a impotrivit: - Dar ce-o sa faci tu fara betisorul - asta - fermecat? - Nici o grija - a raspuns Ariciul, - oricand se poate gasi un betisor, dar nazdravania lui - si a facut semn spre frunte - dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: - Adevarat ai grait: important nu este betisorul, ci mintea luminata si sufletul bun!
21
BORTA VANTULUI
Era odata un om foarte sarac si cu o puzderie de copii, unul mai infometat decat
celalalt. A muncit el o saptamana pentru un caus de graunte si dupa ce s-a dus la moara si a iesit cu un caus de faina, s-a iscat un vant puternic care i-a imprastiat toata agoniseala. Omul nostru s-a suparat si s-a hotarat sa mearga si sa astupe borta vantului. Toti radeau de dansul, dar el era cat se poate de hotarat. Pe drum s-a intalnit cu Dumnezeu si cu Sfantul Petru, dar nu i-a recunoscut, pentru ca aratau mai altfel, tocmai ca sa nu fie recunoscuti. Dumnezeu i-a spus omului sa lase in pace borta vantului, ca tot e prea departe si sa mearga acasa. -Omule, i-a mai bine nuca aceasta, ca-i fermecata si cand vei ajunge acasa, dar numai si numai atunci, sa-i spui: "Nuca deschide-te!" Omul a multumit pentru nuca si s-a intors din drum. A venit noaptea si el a poposit la un necunoscut. A povestit cum era treaba cu nuca si s-a culcat sa doarma. Sotia gazdei a schimbat nuca cu una obisnuita si dupa ce i-a spus: "Nuca deschide-te!" din nuca au iesit vite, cai, oi si cate si mai cate. Cand a zis si omul la el, "Nuca deschide-te!", din nuca ce sa mai iasa, ca doar nu era o nuca fermecata. Omul s-a maniat din nou si a pornit la drum sa-l i-a la rost pe cel care i-a dat nuca si sa mai astupe si borta vantului. Cand l-a intalnit pe Dumnezeu, iar nu l-a recunoscut, ca arata cu totul altfel decat data trecuta. Acum l-a trimis pe om indarat cu un magar caruia trebuia sa-i zica: "Magar, baliga-te!", dar numai acasa la el. La intoarcere a poposit la acelasi om, care i-a schimbat nuca. A povestit patania, iar omul si sotia lui, dupa ce s-au imbogatit pe seama prostului, abia asteptau sa-i fure si magarul. Tocmai treceau prin sat niste tigani si hapsanul a cumparat de la ei un magar, pe care l-a schimbat cu cel al omului. Magarul i-a umplut astfel si de bani. Degeaba a batut omul acasa magarul, ca nu vazu de la el nici un galben. Acum s-a suparat si mai rau. S-a gandit ca-l va snopi in bataie pe cel care i-a dat magarul si de data aceasta cu siguranta va astupa borta vantului. Acum Dumnezeu, care ii aparu sub alt chip i-a daruit o carje si borta vantului a ramas iar neastupata. Cel la care tot poposea ardea de nerabdare sa vada ce bogatii ii va mai aduce. Cand a vazut carja, a luat-o si a fugit cu nevasta-sa de s-au inchis in pivnita. Dar cand au zis "Carja incarjeste-te", carja a inceput sa-i bata si nu s-a mai oprit. Dimineata, omul nostru s-a trezit de vaicarelile ce veneau din beci. I-au inapoiat omului si nuca si magarul si carja dupa ce au fost batuti mar. 22
Omul nostru era acum atat de bogat ca nu mai stia ce sa mai faca cu mot. A cumparat seminte de aur si din ele a crescut un lan cu totul si cu totul de aur, de a ajuns vestea si la imparat. Imparatul a trimis soli, ca ar vrea si dansul niste seminte de aur. Dar omul a zis ca nu-i da si gata. Imparatul a venit cu oaste ca sa-l invete minte pe om. Acesta a iesit si a spus: "Carje, incarjeste-te, la tot soldatul cate doua si la imparatul noua!" si-i puse pe fuga. De-atunci omul nostru a trait bine si nu l-a mai deranjat nici imparatul.
23
BUNICUTA HOLLE
A fost odata ca niciodata o femeie care traia intr-un satuc, impreuna cu cele doua
fiice ale ei, dintre care una ii era fiica vitrega. Fata vitrega era foarte harnica si facea toate treburile gospodariei: avea grija de animale, deretica in curte, si pe deasupra, mai stia sa si teasa foarte frumos. Cealalta era insa tare sluta si lenesa. Toata ziua nu facea alt ceva decat sa se gandeasca la cum sa faca o noua boacana. Intr-o zi, fata cea rea fura din cosulet fusul surorii vitrege si il arunca in fantana. Voia ca mama ei sa se supere pe biata orfana si sa o pedepseasca. Fata cea buna se intrista vazand ca toata munca ei fusese in zadar. Bietei copile ii era insa si mai tare frica de mania mamei sale vitrege. Nu stia ce sa faca si, in cele din urma, se hotara sa coboare in fantana, sa caute fusul pierdut. Dupa ce cobora o buna bucata de drum, fara sa dea de fundul fantanii, micuta orfana lesina, iar cand se trezi, vazu ca se afla pe o pajiste foarte frumoasa, insorita si plina cu flori. Ii era teama sa se intoarca la mama ei vitrega, care ar fi pedepsit-o fara mila, asa ca se hotara sa ramana pe pajistea fermecata, sperand ca cineva sau ceva ii va alunga intr-o buna zi tristetea. Fata porni iar la drum si merse si merse, pana cand ajunse langa un cuptor. Cuptorul era plin cu paini, care insa nu erau paini obisnuite, caci aveau glas si stiau sa vorbeasca: - Scoate-ne repede! Scoate-ne, ca altfel ne ardem! Suntem, coapte de mult! Fata orfana lua frumos lopata de lemn si scoase pe rand toate painile. Dupa ce cinsti astfel cum se cuvine munca celui ce facuse painea, isi vazu mai departe de drum. Si cum mergea, pe marginea drumului zari un pom plin cu mere. Fructele coapte erau o povara grea pentru crengi si pomul ii ceru ajutorul fetei: - Scutura-ma! Scutura-ma! Toate fructele mele sunt coapte! Si fata - care avea suflet bland si bun - ajuta si pomul. Dar nu se opri, ci isi continua drumul. Cu cat patrundea mai adanc in padure, cu atat mai frig i se facea. In cele din urma, ajunse la o casuta, acoperita in intregime de zapada.In casuta, langa soba, statea o batranica, pe al carui chip stralucea un zambet plin de blandete. O primi cu bratele deschise pe fata, care-i dadu politicos binete si o intreba daca nu vrea sa fie slujitoarea ei. Femeia incuviinta bucuroasa. Datoria ei era sa aiba grija de catel, de pisica si sa deretice in fiecare zi. Dar, mai cu seama, fata trebuia sa aranjeze si sa scuture bine asternuturile bunicutei. Pernele trebuiau scuturate cu putere, de sa le mearga fulgii. Si asta pentru ca batranica cea buna, care ii oferise adapost fetei, era de fapt bunicuta Holle. Cand pernele ei erau scuturate astfel, incat sa zboare fulgii din ele, atunci ningea in toata lumea. Fata era foarte harnica si priceputa. Ea avea grija de catelul si pisica jucausa, facea curatenie in fiecare zi si niciodata nu uita sa scuture pernele, asa cum i se ceruse. Bunicuta Holle zambea multumita si era fericita ca daduse peste o fata atat 24
de blanda si buna, care era tot timpul vesela si avea mereu cate un cuvant bun pentru toate pasarile si pentru toate animalele padurii. Fata sluji la bunicuta timp de un an. Dupa ce trecu anul, se hotarase sa se intoarca la mama si la sora ei vitrega. Bunicuta Holle ii porunci sa se duca sub streasina casei si sa tina bine sortul. Apoi rosti cuvantul magic si picaturile de ploaie se transformara in banuti de aur. Aceasta fu rasplata pentru bunatatea ei si pentru grija ce le-o purtase catelului si pisicii, dar mai ales pentru ca scuturase intotdeauna pernele. Cu banutii de aur primiti de la bunicuta Holle, fata porni spre casa, intorcandu-se la mama ei vitrega si la sora cea sluta si lenesa. Amandoua fura tare mirate, cand o vazura in curte. Fata se schimbase, zambea, iar sortul ei era plin cu banuti de aur. Fata cea sluta a femeii incepu s-o descoase pe sora ei vitrega, caci era tare curioasa sa afle unde fusese si de la cine primise banutii de aur. Dupa ce le-a povestit totul de-a fir a par, sora cea vitrega se hotara si ea s-o caute pe bunicuta Holle, caci tare-si mai dorea sa se imbogateasca. Si, uite-asa, pleca de-acasa si fata cea lenesa. Pe drum, se intalni si ea cu painile din cuptor, dar nu le ajuta. Apoi pomul o ruga sa-l scape de povara grea a fructelor coapte, dar ea se facu ca nu-i aude rugamintea. Ajunse apoi si ea la casuta bunicutei Holle, care o intreba daca nu vrea sa-i fie slujitoare. Dar fetei lenese nu-i placea munca. Nu matura prin casa, nu hrani catelul si pisica si nici o data nu scutura pernele. Asteapta doar ziua in care se va implini un an de la plecarea ei de acasa, sperand ca va fi rasplatita, la fel ca sora ei vitrega. Cu chiu, cu vai, trecu si anul sorocit. Bunicuta Holle isi lua ramas bun si de la aceasta fata, poruncindu-i sa mearga la streasina casei. Rosti din nou cuvantul fermecat, dar, in loc de banutii mult asteptati, incepu sa curga smoala. Fetei i se facu rusine si se intoarse cu capul plecat spre casa. Cand o zari, cocosul se urca pe ghizdul fantanii si striga: - Cuuucuriiiguuuu, s-a intors fata cea lenesa! A venit cu buzunarele goale. Ce rusine! Fata arata de ti-era mai mare mila: din par ii curgea smoala, iar hainele ii erau tare murdare. Ii povesti mamei sale cum fusese la bunicuta Holle si ii spuse ce rasplata primise in schimb. Abia acum pricepu fata ca nu se purtase asa cum se cuvenea si isi dadu seama ca munca nu trebuie dispretuita. Mai intelese ca nu are voie sa leneveasca, asteptand ca altii sa munceasca pentru ea si s-o serveasca. Isi ceru iertare de la sora ei vitrega si o ruga sa nu fie suparata pentru necazurile pe care i le pricinuise. Fata cea buna o ierta bucuroasa si isi imparti banutii cu mama si sora ei. Apoi traira fericite pana la adanci batraneti
25
C
CARTEA JUNGLEI
A fost o data ca niciodata un baietel care s-a ratacit in jungla. Tigrul Shere Khan
era gata, gata sa-l manance, dar copilul s-a ascuns in vizuina lupilor. Mama Lupoaica la luat si l-a ingrijit alaturi de puii ei. Baietelul a primit numele Mowgli. Lupul Akela, pantera Baghera si ursul Baloo s-au imprietenit cu el si i-au dezvaluit toate secretele padurii. Mowgli era istet si invata foarte repede. Mowgli era fericit in jungla; sarea in apa ca broastele, inota ca pestii si se catara in copaci ca maimutele. Dar, pentru ca era iscusit la toate, Maimutele Flecare s-au gandit sa-l rapeasca. Intr-o seara, pe cand toate animalele dormeau, ele l-au adus pe Mowgli in inima padurii, in Cetatea Maimutelor. Baloo, Baghera si pitonul Kaa au reusit sa-l elibereze dupa o lupta grea. Tigrul Shere Khan a stat la panda zile-n sir ca sa-l manance. Dar prietenii lui Mowgli care-l iubeau foarte mult, i-au spus baiatului despre aceasta primejdie. Cu ajutorul lor, Mowgli s-a pregatit sa-l infrunte pe tigru. Cand Shere Khan a aparut, Mowgli i-a trimis in intampinare doua cirezi de bivoli puternici. Desi era foarte fioros, tigrul nu s-a putut apara si a murit strivit de copitele lor. Mowgli era prieten cu toate animalele, dar in ultimul timp se simtea mereu singur; venise timpul sa traiasca printre oameni. El si-a luat ramas bun de la prietenii lui si a pornit spre satul de la marginea padurii. Cand a ajuns acolo, Mowgli a intalnit o fetita frumoasa care spala rufe in apa raului si s-a imprietenit cu ea. Baiatul a inceput o noua viata dar niciodata nu i-a uitat pe vechii prieteni din padure!
26
CARUTA CU ABURI
A fost odata...
Un pitic foarte ingenios. Negustor fiind, el cumpara si revindea tablouri vechi, pendule, mobile vechi, pe scurt: toate vechiturile care nu mai foloseau la nimic. Saracul pitic insa era tare plapand si transportul obiectelor grele il obosea mult. Noaptea, deoarece suferea de insomnie, el muncea la realizarea unui vechi proiect: construirea unei carute cu aburi pentru transportul cumparaturilor sale. Intr-o buna zi, dupa o mie si una de incercari nereusite, negustorul isi vazu eforturile rasplatite. Masinaria, formata dintr-un mare butoi prevazut cu roti, functiona la perfectie! Pentru a o inaugura, prietenii piticului au organizat o mare petrecere. Apoi, piticul a pornit la drum; putea, in sfarsit, sa mearga la oras,unde spera sa faca afaceri de succes! Sperantele sale se adeverira: cumpara o mare cantitate de vechituri la un pret foarte bun. Omuletul isi freca mainile multumit. Dar soarta ii rezerva multe surprize! Noapte, pe drumul de intoarcere, se starni din senin o furtuna si se rataci. Cu cat inainta mai mult, cu atat se adincea in bezna noptii, orbit de fulgere si inspaimantat de bubuiturile de tunet. Deodata...Pleosc! Caruta cu aburi cazu intr-un lac. Deodata, ciuli urechile:pe masura ce ceata se risipea, incetul cu incetul, se intetea un concert de oracaieli...Broaste!... Erau peste tot: in apa, pe mal, printre trestii; ce mai, era incercuit de broaste! O adevarata zarva anunta sosirea regelui broastelor. Cand acesta isi facu aparitia, pe tot cuprinsul lacului nu se mai auzea nici un "oac". "Ce faci tu in regatul meu?", striga el piticului. Acesta ii raspunse balbaindu-se: - Iertati-ma, Maiestatea voastra... Asta-noapte am cazut in lac! - Asta vad! Insa nimeni nu are voie sa intre in lac fara aprobarea mea. - Dar, Maiestatea voastra... N-am stiut..., se scuza piticul. - Este inadmisibil! Si ce contine aceasta ciudata masinarie?, continua regele. - O, niste lucruri vechi, fara valoare!, raspunse piticul, deschizand usile carutei. Atunci, regele, care isi construise o cabana in stufaris, avu o idee: "Te voi ajuta sa scoti caruta din lac, cu conditia sa-mi dai tot ce e in ea!" Impodobita cu toate aceste obiecte frumoase, cabana sa ar fi avut aerul unui adevarat palat. Bietul pitic avea lacrimi in ochi: sa-si piarda el, dintr-o prostie, toate cumparaturile! Insa ii veni o idee ingenioasa:"De acord, Sire, va voi da totul. Nu va cer decat o favoare: lasati-mi doar cele cateva fleacuri ce vor incapea in interiorul micii mele esarfe rosii!" Regele consimti foarte fericit: "Accept! Ai cuvantul unui rege!" Apoi oracai un ordin. De indata sosira, marsaluind in cadenta, broastele Garzii Regale, cu pieptul scos in afara. Generalul insusi dirija operatiunile, dar soldatii sai nu erau destul de puternici pentru a scoate caruta pe mal. Asa fu nevoie sa cheme in ajutor un castor si doua vidre. In cele din urma, caruta fu scoasa din apa. Atunci, profitand de entuziasmul general, 27
piticul se furisa in caruta cu aburi. El desira esarfa, pana cand obtinu un fir lung de lana rosie, apoi iesi si il infasura in jurul carutei sale. Regele, afland de succesul operatiunii, veni sa-si ceara rasplata. Atunci piticul ii reaminti de promisiunea facuta: "V-ati dat cuvantul de rege ca tot ceea ce incape in aceasta esarfa ramane proprietatea mea! Regret, Sire, dar nu va datorez nimic!" Regele broastelor pricepu ca fusese pacalit. Nu-i mai ramanea decat sa se tina de cuvant. Cel putin, va intra in istorie ca un rege credincios promisiunilor sale. Asa ca rosti solemn: "Juramantul unui rege este sfant! Ia-ti toate lucrurile si du-te cu Dumnezeu!" Intors in padure, piticul se hotari sa ofere micile sale "comori" prietenilor sai: "Mai bine vi le dau voua decat acelei broaste netrebnice!" Ursuletului, intinzandu-i un borcan mare cu miere, ii zise: "Iata un desert adevarat! Nectar pur!" Apoi, adresandu-se multimii bucuroase, mai spuse: "In schimb, voi imi veti tricota o noua esarfa rosie!"
28
CELE TREI RODII AURITE
A fost odata un imparat, si avea un fecior; acesta, sezand la fereastra, vede o

baba batrana, care venea cu tivga sa ia apa de la fantana. Ce-i vine lui, ia o piatra si aruncand-o catre fantana, nemereste drept in tivga, si aceasta se sparge; baba, care simtise de unde venise piatra isi aunca ochii la fereastra imparatului si vede pe fiul de imparat facand haz; atunci baba zise: - Pana nu vei gasi cele trei rodii aurite, sa nu te insori, dragul mamii; si se intoarse acasa trista si fara tivga si fara apa. Fiul de imparat, auzind acest blestem, statu, si dupa ce se gandi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorinta in el de a le vedea si de a le avea; deci se duse la tatasau si-i zise: - Tata, sa-mi faci trei randuri de haine de fier, caci am sa fac o calatorie mare. Si toata silinta ce puse imparatul a opri pe fiul sau de la aceasta, fu in zadar. Daca vazu si vazu ca nu-l poate opri, porunci si numaidecat i se si facu hainele; dupa ce le lua, fiul imparatului incaleca si pleca. Un an de zile trecuse de cand calatorea; ajunsese prin pustietati nelocuite de oameni, si tot ratacind in sus si in jos, doua randuri de haine se rupsera si le lepadase. Nestiind ce sa faca, hotari a mai merge catva, si daca nu va putea descoperi nimic, sa se intoarca. Abia mai facu cativa pasi si iata ca zari o coliba. Se repezi intr-acolo iute ca sageata si indata si ajunse. Cand, o matusa sihastra, cum il vazu, ii si zise: - Da bine, flacaule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasare cu aripioare, dar incamite om cu picioare? - Mama, zise fiul de imparat, caut cele trei rodii aurite; nu stii d-ta incotro se pot afla? - Nu stiu, dragul mamii, nici n-am auzit pana acum de asa minune, dara poate soru-mea sa stie, care sade putin mai departe de aici; de ai curaj sa mai mergi, poti sa o intrebi pe dansa. N-astepta sa-i zica de doua ori, si o tuli intr-acolo repede si merse, si merse, cale lunga neumblata, pana ce dete de o alta coliba, de unde asemenea iesi o matusa sihastra, si mai batrana, si mai scofalcita, care si ea ii zise: - Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasari cu aripioare? - Mama, zise fiul imparatului, caut cele trei rodii aurite, si dorinta de a le avea m-a adus p-aici, nu stii d-ta incotro se afla? La auzirea acestor vorbe, batrana incepu sa planga, apoi ii raspunse: - Am avut si eu un fecior, care auzise despre acele blestemate rodii, si care, tot umbland dupa ele, intr-una din zile se intoarse schiop si in cele din urma isi rupse si 29
capul pentru ele; daca as fi stiut atunci, dragul mamii, cum sa le gaseasca cineva fara primejdie, nu-mi pierdeam copilasul. Cum auzi flacaul nostru, incepu a se ruga sa-i spuie cum sa faca sa le ia, iara batrana il povatui cum sa umble si cum sa se poarte, si daca va izbuti, l-a jurat pe tineretele lui ca sa se intoarca tot pe acolo, ca sa-i arate si ei acele rodii, dupa care sa prapadit fiul sau. Dupa ce i-a fagaduit ca se va intoarce, i-a multumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dansa, si ca o naluca pieri dinaintea ei, cand, dupa o calatorie inca do saptamana si mai bine, vazu un balaur cu o buza in cer si cu alta in pamant. indata ce ajunse la dansul ii zise: - Buna ziua, frate, si trecu inainte. Iar balaurul ii raspunse: Noroc bun, frate. Ajunse apoi la o fantana, mucegaita si plina de namol: el se apuca indata de curati si primeni apa din fantana si-si cauta de drum pana dete de niste porti incuiate, pline de praf si de paianjeni; curati acei paianjeni, scutura praful, dete poarta de perete si trecu inainte. In drumul sau intalni o brutareasa care stergea un cuptor cu tatele sale; cum o vazu, ii dete buna ziua, si taindu-si o bucata din haina sa, ii zise: - Tine asta, leiculita, de sterge cuptorul. Iara ea, luand-o, ii multumi. La spatele cuptorului, fiul imparatului vazu o gradina ca un rai, in care se rataci catva timp. In cele de pe urma vazu cele trei rodii cum atarna de o craca in pom; isi facu curaj, scoase cutitasul si taie craculita de care erau atarnate, si o tuli d-a fuga inapoi. N-apuca sa faca zece pasi si toata gradina incepu sa tipe si sa cheme in ajutor pe brutareasa, portile, fantana si pe balaur. - Ba aia-i vorba, raspunse brutareasa, ca de cand sunt urgisita a sta aci, nu s-a indurat nimeni sa vie a ma scuti de arsatura de toate zilele. - Ca alt gand n-am, raspunsera portile, ca de cand suntem facute, n-a venit nimeni sa ne mai scuture, sa ne deschiza, de intelenisem asa. - Ba sa ne iertati, zice fantana, ca de cand sunt facuta, mana de om n-a venit sami curete apele, incat ajunsesem a ma imputi. - Ba ca chiar, raspunse si balaurul, ca de cand sunt osandit a sta cu gura cascata si cu ochii sticliti la stele, nimeni nu mi-a dat macar o buna ziua, si sa-mi zica frate. Acest om ne-a scapat de urgia ce era pe noi, si ne vom cauta de treaba. Fiul imparatului, care facuse intocmai cum il invatase batrana, se intoarse pe la dansa si dupa ce-i multumi si-i dete si ei cate ceva, pleca sa se intoarca la imparatia tatalui sau.
30
Pe drum, ce-i veni lui, vazand ca nu mai poate rabda, scoase cutitasul si taie una din rodii, ca sa guste si sa se incredinteze de bunatatea lor. Cand, ce sa vezi? Deodata iese din rodie o fata, ca o zana de frumoasa, si indata incepu a striga cu glas mangaios: - Apa, apa, ca mor. Intoarse fiul imparatului ochii in toate partile sa vaza apa; dara geaba, apa nu era, iara fata cazu si muri; p-aci era sa caza si el, dara se tinu. Tot mergand el, nu putu sa tie pana sa nu guste dintr-o rodie si scoase cutitasul de taie inca una; deodata, iese si dintr-insa o fata ca o zana, si moare ca si cea dintai, fiindca n-avu apa sa-i dea. Mahnit de ciudata intamplare, mergea catre imparatia tatalui sau cu rodia care ii mai ramasese, si se uita la dansa ca la un cires copt; si merse pana ajunse la o campie frumoasa pe unde incepu a cunoaste urme de oameni. Aici ii mai veni inima la loc, si se puse jos sa se odihneasca nitel. Gandul lui nu se lua de la rodii si de la fetele cele frumoase ce murisera; si tot gandindu-se se aprinse in el dorinta de a gusta din rodia pe care o mai avea, incat nemaiputandu-se tine, otari sa o taie si pe aceasta, dara temandu-se sa nu i se intample ca si cu celelalte, cauta o fantana, lua apa in caciula, si acolo, la umbra unui copaci mare, taie si rodia care ii mai ramasese, cand ce sa vezi? Unde iesi o fata ca soarele de frumoasa, si cu parul de aur. - Apa! apa! striga ea. Si el ii dete de bau si o stropi cu apa, si asa scapa fata cu viata. Fiul imparatului ii da tarcoale, si se tot minuna de frumusetea si de gingasia ei. Apoi o lua de mana si ii zise: - Sotie sa-mi fii si ea primi. El nu voi sa o duca pe jos acasa la tata-sau, ca sa nu osteneasca, fiindca o vedea ca era putintica la trup incat ar fi baut-o intr-un pahar de apa, si asa de subtirica de parca era trasa prin inel. El o povatui sa se urce in pomul de langa fantana, si ii zise sa-l astepte acolo pana se va intoarce de la tatal sau cu cara imparatesti si cu calareti, ca sa o ia, fiindca el cunoscuse locurile ca nu mai este asa departe. Fata cea frumoasa zise copaciului sa se lase jos, si el se lasa, apoi se puse in el si se ridica. Fiul imparatului ramase cu gura cascata uitandu-se la ea si la minunea cum de se lasase si se ridicase copaciul, apoi, rupand-o d-a fuga, sa te pazesti, parleo, ca ii sfaraia calcaiele de iute ce se ducea. Nu trecu mult de cand se duse fiul de imparat, si o fata de tigan veni sa ia apa din fantana, dar cand vazu chipul care stralucea in apa, crezu ca e al ei, si, spargand ulciorul, se intoarse fuga la muma-sa: - Nu ma mai duc la apa, zise ea, o frumusete ca a mea nu aduce apa. - Du-te la apa, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, ii zise ma-sa, aratandu-i coceanul maturei. Ea se duse si iara se intoarse, ca si intai, fara isprava si tot cu astfel de vorbe. 31
Ma-sa intelese ca acolo nu e lucru curat si ii dete un ac vrajit sa-l tie in par, si o invata ce sa faca cu el la intamplare de ar da peste cineva p-acolo, si o trimise iara. Tiganca, cum ajunse la fantana, cata in sus si vazu de unde venea in fantana acel chip ingeresc. - Suie-ma si pe mine acolo, rogu-te, zise tiganca, uitandu-se gales catre zana frumusetilor. Iara fata cu parul de aur zise copaciului de se lasa, lua pe tiganca ca sa-i tie de urat, si copaciul se ridica la loc. Stand ele la vorba, tiganca se lingusi si ruga pe fata, ca de voieste sa doarma nitel, sa puie capul in poala ei, si ea ii va cauta in cap. Fata se indupleca si se puse cu capul in poala tigancei, si, cand era sa o fure somnul, tiganca ii infipse acul otravit in cap, iara fata se facu o pasarica cu totul si cu totul de aur, si incepu a zbura de colo pana colo, pan cracile pomului. Atunci tiganca zise: - Ah! fata de lele ce mi-ai fost, cum mi-ai scapat, eu socoteam ca dormi, dara, fie, tu n-o sa-mi scapi, iti viu eu tie de hac. Nu trecu multe zile si iaca si fiul de imparat cu oaste si calareti si cu cara imparatesti veni ca s-o ridice; iara tiganca, cum il vazu, ii zise: - Da bine, imparate m-ai lasat sa te astept atata, incat soarele mi-a ars fetisoara si vantul mi-a batut perisorul. Imparatul, cum o vazu, ramase la indoiala si nu-i venea sa creaza ca ea este zana pe care o lasase el acolo. Dara, dupa vorbele ce-i zise, pare ca ar fi crezut, si deci se indupleca si o lua. Nu stiu cum, nu stiu ce fel, dara parca-i spunea inima ca n-o sa fie ea; in sfarsit, daca nu vazu pe altcineva, pleca cu ea, si nu stia cum sa faca sa nu creaza tata-sau ca spunsese minciuni. Cand ajunse la curtea imparateasca, le iesi imparatul inainte, si ramase inmarmurit cand vazu in loc de zana frumusetelor, cu fata ca soarele si cu parul de aur, pe o arapina neagra ca fundul caldarei. Si macar ca fiul sau il incredinta ca soarele ii arsese fetisoara si vantul ii batuse perisorul, imparatului tot nu-i venea sa creaza. insa n-avu ce face; de bine, de rau ii puse intr-o parte a palatului si tot amana cununiile. D-a doua zi chiar, in gradina imparateasca, in toate diminetile, venea o pasarica si canta cu dor de-ti rupea inima; apoi striga cat ii lua gura: - Gradinar! Doarme imparatul? - Doarme, ii raspundea gradinarul. - Sa doarma somn dulce si mai dulce, de pe capatai sa s-aridice, adaoga pasarica. Dara cioroaica de imparateasa doarme? Doarme, ii raspundea. Sa doarma somnul de urgie, de acum pana-n vecie. Si pe care pom se punea de canta, pe loc se si usca. 32
Gradinarul spuse imparatului toata siretenia cu pasarea si cum se usuca pomii pe care se punea ea de canta. imparatul se lua de ganduri. Mai toti pomii din gradina se uscara in cateva zile, mai ramasese unul. Atunci imparatul porunci sa puna pe fiecare craculita cate un lat, si asa se si facu; iara a doua zi, in revarsat de zori, veni la imparatul cu pasarea de aur care dedese in lat. imparatul porunci de-i facu o colivie cu totul si cu totul de aur, puse pasarea in ea si, de dragul ei, o tinea pe fereastra lui. Tiganca, cum auzi de istoria cu pasarea, ii trecu un fier ars prin inima. Se facu bolnava, mitui pe toti vracii cari spusera imparatului ca pana nu va taia pasarea de aur si sa dea imparatesei sa manance din ea, nu se va insanatosi. Plin de scarba imparatul nu se putea invoi la asta, dara, dupa rugaciunea fiului sau, o dete; ramase insa nemangaiat si din ce in ce ura mai mult pe tiganca. Luara, deci, pasarea si o taiasera, o fiersera si o duse imparatesei; iara ea, dupa ce se prefacu ca se insanatoseste, incepu a se gati de cununie. Din sangele pasarelei crescu la fereastra imparatului un brad inalt si frumos, si era o minune cum de intr-o noapte crescuse asa de mare si falnic. Imparatul chema pre gradinar si-i porunci sa aiba cea mai marei ingrijire de acel pom. Iara tiganca, cum auzi, n-avu odihna si-i puse gand rau. Pricepuse, dracoaica, ca inca nu scapase cu totul si cu totul de primejdie. Se facu iara bolnava, mitui iara pe vraci, cari spusera imparatului ca pana nu va taia bradul sa-l fiarba si cu apa aceea sa-i faca baie, nu va trece imparatesei. Imparatul se supara pana la suflet, vazand ca logodnica fiului sau e piaza rea, fiindca de cand a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag. Lasa sa taie si bradul ca sa nu mai aiba nici un cuvant a-l mai supara cineva cu ceva, si se hotari ca de aci inainte sa nu mai faca pe voia nimanui, daca ar mai da peste ceva care sa-i placa. Pe cand taia bradul, la care toata lumea se uita cu jind, o batrana cersetoare se opri si ea sa priveasca langa cealalta lume, si cand vru sa plece, lua cu dansa o surcea ce cazuse de la o tandara a bradului si o duse acasa. Baga insa de seama ca era un ac infipt in surcea; ea il scoase; si fiindca surceaua era oarecum maricica si lata o facu capac la oala care o avea si ea dupa sufletul ei. A doua zi pleca in prosteala ca totdauna; dara cand se intoarse acasa, ramase incremenita vazand coliba maturata si deretecata de-ti era draga inima sa privesti. Nu intelegea baba ce minune sa fie asta, adica cine sa fi venit sa-i faca ei astfel de bine. Cateva zile urma tot astfel; in sfarsit hotari sa pandeasca, doara va da peste cel ce-i dereteca si-i pune toate alea la randuiala lor pan coliba si asa si facu. Intr-o zi dupa ce pleca, ea se ascunse si, uitandu-se pe furis, pe crapatura usii, vazu cum din capacul oalei sari o fata mai alba decat neaua si cu parul de aur. - Cine esti, mama, zise ea, de imi faci astfel de bine? 33
- O fata fara triste, zise ea; daca ma primesti sa sez la d-ta, mult bine ti-oi face si eu dumitale. Se invoira si ramase; ba inca baba se mandrea, ca asa fata nici in casa imparatilor nu se gasea, frumoasa si vrednica. Baba mergea mereu in prosteala, cum invatase ea, dara intr-o zi ii zise fata sa-i cumpere din targ panza si matase rosie si verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cersit, ii cumpara. Fata isi cusu toata istoria pe doua sangulii; si dupa ce le ispravi, zise babei sa se duca cu dansele la imparatul, si cand va fi pe tron alaturea cu fiul sau, sangulia cusuta cu verde sa o puna pe genuchii imparatului; iara cea cusuta cu rosu pe ai fiului sau. Baba asculta si se duse; dara ostasii n-o lasa sa intre. Atunci ea facu zgomot, si imparatul porunci sa o lase a intra. Ea, cum intra, facu cum ii zisese fata, si iesi ca sa astepte sa vaza isprava. Cum vazura sanguliile, imparatul si fiu-sau intelesera totul. Porunci sa cheme pe logodnica imparatului si-i zise: - Pentru ca o sa te faci imparateasa, trebuie sa te deprinzi a si judeca pe femei, cand judecatorii nu se domiresc la cate un lucru. Astazi ni s-a aratat cu plangere o femeie, care zise ca, avand un cocos de soi, cu mare cheltuiala a alergat prin tari de a cumparat si o gaina, asijderea de soi; ca vecina ei nu s-a multumit ca i-a omorat gaina, dara i-a furat si cocosul si l-a dat la o gaina d-ale ei, si asa cere dreptate. Ce zici despre aceasta? - Zic, raspunse bahnita, dupa ce se gandi putin, ca femeia care a omorat gaina si a furat cocosul, cu moarte sa se omoare, si cocosul sa se intoarca stapanului impreuna cu gaina osanditei si cu ouale ce va fi facut. - Bine ai judecat, raspunse imparatul. Eu sunt femeia cu cocosul, si tu esti care l-ai furat; gateste-te la osanda care tu insuti ai gasit-o cu cale. Tiganca incepu a plange, a se ruga, a se jeli, dara toate fura degeaba. O dete pe mana ostasilor care fara mila ii rasplatira nelegiuirea ce facuse. Dupa aceasta se dusera cu totii la casa babei, si fiul de imparat cu tata-sau inainte ridicara pe fata cu toata cinstea; si dupa ce o aduse la palat, indata ii si cununara, si mare veselie fu in toata imparatia trei zile d-a randul, pentru ca s-a gasit vie si nevatamata fata cu parul de aur, dupa care atata a umblat fiul de imparat, si toti cu totul oropsea pe tiganca cand s-a auzit istoria nelegiuirilor sale.
34
CINCI PAINI
Intr-o zi de vara doi prieteni calatoreau impreuna. Unul dintre ei avea in traista trei
paini, iar celalalt doua. Ajunsi langa o fantana, s-au asezat sa manance. Tocmai au scos painile din traista, cand a sosit un strain si i-a rugat tare frumos sa-i dea si lui ceva de mancare, ca nu a mai mancat de mult si nu gaseste de unde sa cumpere. Cei doi l-au poftit pe strain langa ei si au mancat cu totii pe saturate, band apa rece din fantana. Cand nu a mai ramas nimic de mancat, strainul s-a ridicat sa plece, le-a multumit frumos pentru mancare si i-a rugat sa primeasca cinci lei de la dansul, pentru binele ce i l-au facut ospatandu-l. Cei doi nu au vrut sa primeasca, dar strainul a tot insistat si i-a intins banii celui care a avut trei paini. Dupa ce a plecat strainul, cel care a avut trei paini i-a dat celuilalt doi lei, considerand ca atat i se cuvine. Acesta s-a suparat imediat, cerand doi lei si jumatate, zicand ca ei nu au vrut sa primeasca banii si a fost oricum o pomana si ce au primit trebuie impartit frateste. S-au tot certat ei, dar nici unul nu a vrut sa fie de acord cu celalalt. Atunci s-au hotarat sa mearga la judecator sa le faca dreptate. Au povestit cele intamplate judecatorului, iar acesta a intrebat: - Nu esti multumit cu cei doi lei pe care i-ai primit? - Nu sunt, mai vreau inca o jumatate de leu - raspunse cel care a avut doua paini. - Bine, atunci va trebui sa ii dai tu un leu inapoi acestui om - zise judecatorul. Nemultumitul intreba mirat cum se poate una ca asta. - Cate paini ai avut tu ? - intreba judecatorul. - Doua, domnule judecator. - Si omul acesta cate a avut? - Trei. - Deci in total cinci. Si toate painile erau la fel de mari? - Da, domnule judecator. - Fiecare a mancat la fel din aceste cinci paini? - Da, domnule judecator. - Daca am fi impartit fiecare paine in trei bucati, tu care ai avut doua paini, cate bucati ai fi avut? - Sase bucati. - Iar cel care a avut trei paini, cate bucati ar fi avut? - Noua bucati. - Deci, in total ati fi avut cincisprezece bucati de paine. Daca fiecare dintre voi a mancat in mod egal din aceste cincisprezece bucati de paine cate bucati a mancat fiecare? - Cinci bucati, domnule judecator. 35
- Tu, care ai avut sase bucati de paine, cate bucati i-ai dat strainului, daca tu ai mancat cinci? - O bucata. - Iar cel care a avut noua bucati de paine, cate bucati i-ai dat strainului, daca el a mancat cinci? - Patru bucati. - Atunci strainul a mancat cinci bucati de paine, una de la tine si patru de la omul acesta. Daca v-a dat cinci lei, inseamna ca unul ti se cuvine tie si patru lei acestui om. Asa ca da-i inapoi inca un leu. Cel care a avut doua paini a ramas fara replica si i-a dat rusinat, dar si mai nemultumit, un leu inapoi celui cu trei paini. Acesta a ramas uimit de judecata cea inteleapta si s-a gandit ce bine ar fi daca in lume toate s-ar putea rezolva asa de logic si de drept.
36
CINE A ZIS MIAU?
Catelusul dormea pe covoras langa canapea. Deodata, ca prin somn, a auzit ca

cineva a zis: - Miau! Catelusul a ridicat capul, a luat seama imprejur. Nimeni! "Probabil am visat" - si-a zis el, si s-a lungit pe covoras. Dar iata ca cineva a zis di nou: - Miau! - Cine-i acolo? Catelusul a sarit ni sus, a dat ocol camerei, s-a uitat sub pat si sub masa. Nimeni! S-a urcat pe pervazul ferestrei si a vazut un Cocos plimbandu-se prin curte. "Iata cine nu m-a lasat sa dorm" - s-a gandit Catelusul si a dat fuga in curte, direct la Cocos. - Asculta, tu ai spus "Miau"? - l-a intrebat Catelusul pe Cocos. - Nu, eu nu vorbesc... Si Cocosul a batut din aripi slobozind un "Cu - cu - ri - gu uu!" - Dar altceva nu stii sa spui? - l-a intrebat Catelusul. - Nu, numai "Cucurigu" - a raspuns Cocosul. Catelusul s-a scarpinat cu laba de dinapoi, dupa ureche, si a plecat acasa... Deodata, chiar langa pridvor, cineva a zis: - Miau! "Aha aici era!" - si-a zis Catelusul si a inceput sa scurme repede, langa pridvor, cu toate cele patru labute. Cand s-a facut groapa mare, de acolo a tasnit un Soricel mic, cenusiu. - Tu ai spus "Miau"? - l-a intrebat cu asprime in glas Catelusul. - Chit-chit-chit - a chitait soricelul. Cine a zis asa? - Cineva a zis "Miau".... - Aproape? - a intrebat tremurand Soricelul. - Uite, chiar aici - a raspuns Catelusul. - Mi-e frica! chit-chit-chit! - a chitait Soricelul si a zbughit-o. Catelul a cazut pe ganduri. Deodata, chear langa cusca cainelui, cineva a spus tare: - Miau! Catelusul a ocolit de trei ori, in fuga, cusca dar n-a dat de nimeni. In cusca s-a miscat cineva... "Aici era... - si-a zis Catelusul. Acum am sa-l prind..." S-a apropiat tiptil... I-a sarit insa in fata un Dulau mare si latos. - Mr-r-r-r! - a marait Dulaul. - Eu...eu vreau sa stiu... - Mr-r-r-r!
37
- Dumneavoastra ati spus .... "Miau"? - abea a ingaimat Catelusul, cu coada intre picioare. - Eu ?! Razi de mine, Catelule! Catelusul a luat-o la sanatoasa cat il tineau picioarele, spre gradina, si acolo, s-a ascuns sub o tufa. Si, deodata, chiar la urechea lui, cineva a spus: - Miau! Catelusul a scos capul de sub tufa si, pe o floare, langa nasul sau, a vazut o Albina pufoasa. "Iata deci cine a zis Miau"! - s-a gandit Catelusul si a vrut s-o inhate cu dintii. - Bz-z-z-z - a bazait Albinasi l-a piscat pe Catelus chear de varful nasului. Catelusul a scheunat si a rupt-o la fuga, iar Albina - dupa el! Zboara si bazaie: - Bz-z-z-z - ... te pisc! Bz-z-z ... te pisc! A alergat Catelusul la iaz - si baldabac in apa! Cand ascos capul din apa, Albina disparuse. Si deodata, cineva a spus iar: - Miau! - Tu ai spus "Miau"? - l-a intrebat catelusul pe un Pestisor care inota, aproape de el. Pestele nu a raspuns nimic, a dat din coada si dus a fost in adancul iazului. - Oac - oac - oac! - a izbugnit in ras o Broscuta ce sedea pe o frunza de nufar. Ce tu nu stii ca pesti nu vorbesc? - Atunci, poate tu ai spus "Miau"? - a intrebat-o Catelusul pe Broscuta. - Oac - oac - oac! - a ras din nou Broscuta. Ce prostut esti! Broastele doar oracaie. Si s-a aruncat in apa. Catelusul a plecat acasa, ud, cu nasul umflat. Necajit, s-a culcat pe covoras, langa canapea. Si deodata, a auzit: - "Miau!!!" A sarit in sus. Pe pervazul ferestrei sedea o Pisica, cu blana pufoasa, vargata. - Miau! - a zis Pisica. - Ham - Ham - ham! - a inceput catelul sa latre. Apoi si-a amintit cum a marait Dulaul latos si a inceput sa maraie si el: "Mr - r - r - r!". Pisica s-a arcuit, a suierat: "S-ss!"; a forait: "Far-far-far" - si a zbughit-o prin fereastra. Catelul s-a intors pe covorasul sau si s-a culcat. Acum stia cine a zis "Miau".
38
COCOSATUL DE LA NOTRE-DAME
CAPITOLUL 1. REGELE NEBUNILOR
Paris, 6 ianuarie 1482. O multime de oameni se stransese inauntrul Palatului de

Justitie. Era ziua pe care lumea o stia drept Sarbatoarea Nebunilor, iar cei de acolo venisera sa-si aleaga regele. Un grup de actori se straduia sa joace o piesa, dar nu-i baga nimeni in seama. Autorul, un tanar pe nume Pierre Gringoire, incepuse sa se necajeasca. Cativa oameni care tocmai treceau pe-acolo se oprisera in loc cateva clipe ca sa se uite, dupa care pufnira in ras. - Aoleu, mare plictiseala si cu piesa asta! strigara ei. Hai fuga sa-l alegem pe regele Nebunilor! Ce-ar fi sa facem o intrecere de strambaturi? Cine se stramba ce-l mai urat, acela sa fie rege! Toata lumea izbucni in urale. - Dati-i bataie cu piesa! striga Pierre Gringoire prada furiei. Dati-i bataie! Insa nimeni nu-l auzi. Dupa cateva minute intrecerea era gata sa inceapa. Cei ce aveau sa se poceasca asteptau intr-o capela mica de langa sala principala. Deasupra usii se gasea o ferestruica sparta si se hotari ca fiecare, cand ii venea randul, sa-si vare capul prin spartura si sa se strambe cat mai urat cu putinta. Deodata se ivi un chip atat de pocit, incat gloata striga dintr-o data: - El a castigat! El sa ne fie rege! Barbatul iesi din capela si fu recunoscut de toata lumea. Era Quasimodo, clopotarul din catedrala Notre-Dame. Numai ca el nu se strambase de loc! Din nascare era la fel de slut si stramb cum numai trupul lui se mai lauda a fi. Multimea se stranse in jurul sau, ii aseaza o tichie de bufon pe capatana si il scoase pe strada in chiote si urale. Pierre Gringoire se uita neputincios la marea sala care se golise, iar apoi la baietii lui actori lasati sa joace in fata nimanui. Pe urma cineva fu auzit strigand: - Haideti sa ne uitam la Esmeralda cum dantuieste! Auzind asta, actorii se facura si ei nevazuti. Scotand un oftat de naduf, Pierre se lua dupa ei. In Place de Greve, Esmeralda dantuia luminata doar de palpairea unui foc. Avea pielea aurie si parul negru ca taciunele, era tanara si frumoasa. Uitand de toata supararea de pana atunci, Gringoire nu-si mai putu dezlipi ochii de la ea. Dintr-un unghier, un barbat invesmantat tot in negru si cu o cautatura fioroasa o privea la randu-i pe Esmeralda. Dupa ce incheie dansul, fata o dadu la iveala pe Djali, caprita alba cu cornite aurite. Cand animalul strunit de tanara incepu si el sa dantuiasca, cei de fata izbucnira in risete. Deodata, barbatul in negru striga: 39
- Asta-i vrajitorie! Tanara tiganca se infiora si prinse sa tremure. Dintr-un alt colt al pietei se auzi o voce de femeie: -Tiganca rea ce esti! Du-te inapoi unde ti-e locul! Copiii incepura sa se hlizeasca. - E pustnica aia batrana si scofalcita! chicotira ei. N-are ochi sa-i vada pe tigani. Ia auziti-o cum bolboroseste! Pe urma dadura cu ochii de alaiul care-l ducea pe Regele Nebunilor si plecara in fuga sa-l intampine. Pe data, silueta intunecata iesi din coltul umbros unde statuse ascunsa si se duse glont spre primul rand al alaiului. Gringoire isi recunoscu in clipa aceea maestru, pe Claude Frollo, arhidiaconul de la Notre-Dame. Furios din cale-afara, acesta se apropie de Quasimodo si-i smulse coroana de pe cap. Gloata isi tinu rasuflarea, curioasa sa vada ce avea sa urmeze. Quasimodo era puternic ca un taur si n-ar fi fost de mirare sa-l atace pe preot. In loc de asta, el ingenunche supus in fata lui Frollo. Preotul ii facu un semn numai de ei stiut, iar pe urma pleca din piata. Lumea incerca sa-l faca pe clopotar sa se intoarca in mijlocul ei, ca sa serbeze mai departe. Insa, Quasimodo ii infrunta cu o cautatura furiosa. Se dadura cu totii inapoi infricosati si-l lasara sa plece. Se inapoiara la catedrala fara un cuvant. Cu douazeci de ani in urma, Frollo il gasise pe Quasimodo in cripta unde erau lasati copiii parasiti si-l adoptase pe micutul care era atat de slut, incat nu se indurase nimeni sa-l ia de acolo. Quasimodo crescuse intre zidurile catedralei. Ii stia fiecare cotlon si mai stia ca era singurul camin de care avea sa-si aduca aminte vreodata. Dangatul puternic al clopotelor il asurzisera cu timpul si, chiar daca putea sa vorbeasca, foarte rar se intampla sa deschida gura, stand mai toata vremea cu pasarile si celelalte vietati ce-si gasisera culcus in turnul cladirii. Ii era devotat lui Frollo, care avea un renume cidat in targ. Unii sopteau ca se indeletnicea cu vrajitoriile - ceva caruia ii spunea magie neagra - si toata lumea se temea de el. Unde mai pui ca alti oameni scornisera ca insusi Quasimodo era un demon! CAPITOLUL 2. CURTEA MIRACOLELOR
Dupa ce Esmeralda pleca din piata, Gringoire se tinu dupa ea. Nu avea nici o
letcaie in buzunar si nu stia unde avea sa doarma. "Tiganii sunt cumsecade". Strazile urbei erau pustii si pline de umbre furisate. Esmeralda mergea cu un pas sprinten, iar bietul Gringoire se silea sa n-o piarda din ochi. Deodata, din bezna tasnira doi barbati care o atacara pe fata. Aceasta prinse a tipa, iar bietul Gringoire ii sari in ajutor, strigand din rasputeri: - Opriti-va! Stati!
40
Pe urma vazu cu groaza ca unul dintre atacatori era Quasimodo! Cocosatul se repezi la Gringoire si-l dobori la pamant, iar apoi o lua pe sus pe Esmeralda si fugi cu ea in brate. Insotitorul lui porni in urma lor, lasandu-l pe Gringoire sa zaca fara simtire acolo unde fusese trantit. Esmeralda se zbatea si se lupta, strigand mereu dupa ajutor. Ca un facut, un soldat iesi de pe o straduta si le striga rapitorilor: - Stati pe loc, nemernici ce sunteti! Dati drumul fetei! Dupa aceea o lua pe tanara din bratele lui Quasimodo, care se uita la el si nu-i venea sa creada. Barbatul din fata lui era nimeni altul decat capitanul garzii regale! Oamenii lui il urmau indeaproape si nu trecu mult mult pana cand Quasimodo fu inconjurat de soldati inarmati. Insotitorul lui se facuse nevazut, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata. Quasimodo incerca sa se lupte, dar soldatii erau prea multi si pana la urma reusira sa-l lege fedeles. Esmeralda il privi pe chipesul ofiter care o salvase si il intreba sfioasa cine era. - Phoebus de Chateaupers, la ordinele dumitale, rosti el. - Iti multumesc, domnule capitan, surase fata, facand o plecaciune plina de gratie si disparand in noapte, spre marea uimire a lui Phoebus. In vremea asta, Gringoire se ridica anevoie de jos. Vazu ca pe strazi nu mai era tipenie de om si isi blestema ceasul rau. Unde Dumnezeu avea sa doarma? Tot mergand fara tinta, nu trecu mult si Gringoire se rataci. Simti apoi ca era urmarit si chiar zari cateva siluete care se miscau in intuneric. Se gandi sa faca pe loc calentoarsa, dar umbrele acelea amenintatoare nu-l lasau. Merse mai departe prada fricii si pana la urma ajunse intr-o curte mai paraginita. Intr-o parte se inalta un fel de han la are carui geamuri se vedeau luminite jucause. - Unde ma aflu? striga el inspaimantat. - Bine-ai venit la Curtea Miracolelor! rase cineva din multime. Undeva in han, pe un butoi, sedea capetenia bandei, Clopin Trouillefou. Acesta ii asculta povestea lui Gringoire, iar apoi ii zise: - Nu noi ti-am cerut sa vii aici. Ai venit, dar acum trebuie sa platesti. Arata undeva afara, unde o ditamai papusa atarna de o spanzuratoare, cu hainele pline de tot felul de clopotei. - Daca poti sa iei punga de la mogaldeata fara sa se-auda un clinchet, te lasam in viata. Daca nu, dam papusa jos si te ridicam pe tine-n streang in locul ei! Nici nu intinse Gringoire bine mana spre punga ca incepura sa zornaie toti clopoteii, iar cei din banda se-nghesuira in jurul noului venit si-l impinsera spre latul spanzuratorii. Ii pusesera deja funia in jurul gatului, cand Clopin vorbi din nou. - Iti mai dam o sansa. Daca se-nvoieste vreuna din femeile de-aici sa te ia de barbat, iti dam drumul. - Il iau eu striga o voce. Spre marea lui uimire, Gringoire o vazu pe Esmeralda croindu-si drum spre el. 41
- M-am invoit sa-ti fiu soata doar ca sa te scap de streang, dar nu cumva sa te apropii de mine, am cutit! Scoase un pumnal subtire de la cingatoare, iar Gringoire se aseza cu grija. Cum ai ajuns aici? Il intreaba tanara. - N-am stiut incotro s-o iau, raspunse Pierre. N-am nici familie, nici bani. Sunt un parlit de scriitor. - Pe mine m-au luat de la parinti, rosti Esmeralda, aratandu-i lui Pierre un pantofior pe care-l tinea intr-o punga de matase. Asta-i tot ce am. Dar intr-o buna zi o sa-mi gasesc parintii si cand or sa vada condurul, or sa ma recunoasca! CAPITOLUL 3. STALPUL INFAMIEI
La o zi dupa Sarbatoarea Nebunilor, sala tribunalului era plina ochi. Toata lumea
era curioasa, fiindca era ziua cand avea sa fie judecat Quasimodo. Din nefericire, si judecatorul, ca si impricinatul, era surd ca o cibota. Quasimodo n-avea cum sa auda intrebarile judelui, pe cand acesta din urma era incredintat ca i se raspundea. Nu trecu mult si lumea incepu sa rada ori de cate ori judecatorul punea o intrebare. Omul legii se infurie, crezand ca impricinatul isi batea joc de el. Pe neasteptate, se ridica in picioare. - Luati-l pe circarul asta si legati-l de stalpul infamiei din piata! porunci el soldatilor. Sa ramana acolo un ceas sau doua, sa-i fie invatatura de minte sa mai ia legea peste picior! Bietul Quasimodo fu scos din sala de judecata. Stalpul infamiei era de fapt o roata de lemn inaltata pe o constructie de piatra. Osanditul era legat de roata si biciuit, in vreme ce roata se invartea incet, ca sa aiba toti cei de fata prilejul sa asiste la pedeapsa. Curioasa, multimea incepuse deja sa se stranga. Pe cand Quasimodo era scos din sala de judecata, doua femei isi croira drum printre oameni ca sa ajunga la celula unde isi ducea zilele pusnica cea batrana. Aceasta se hotarase sa nu mai stie de nimeni si de nimic si sa traiasca de pe o zi pe alta, din pomenile celor mai milostivi. Cele doua femei ii lasara un codru de paine pe pervaz. In vreme ce se indepartau, una dintre ele spuse cu un suspin: - Ce trista soarta. Tii minte ce fata draguta era? Toti o iubeau si ii erau, prieteni iar acum nici n-ai zice ca e aceeasi faptura. - Si-a pierdut mintile cand i-au furat tiganii fetita, incuvinta cealalta femeie. I-au lasat un pantofior si nimic altceva. Si te mai miri ca n-are ochi sa-i vada pe tigani! Nefericita! Clatinand din cap, cele doua femei se alaturara multimii stranse deja in jurul stalpului infamiei. Quasimodo fu impins in genunchi si inlantuit de roata ce prinse a se invarti, in timp ce calaul il biciuia. De fiecare data cand biciul i se abatea pe spinarea gheboasa, Quasimodo tresarea de durere. Gloata radea la fel de tare cum o facuse
42
deunazi, cand il alesese Rege al Nebunilor. Ba cativa se incumetara sa arunce cu pietre. Chiar atunci Claude Frollo strabatea piata calare pe un catar, iar Quasimodo ii arunca o privire plina de speranta. Doar era stapanul lui si avea sa-i vina in ajutor, nu? Numai ca preotul isi vazu de drum si-si pironi ochii in alta parte. Dupa un ceas, Quasimodo cersi o gura de apa ca sa-si stinga setea. Multimea hohoti si mai abitir. Dintr-o data, Esmeralda isi facu loc printre oamenii din piata si se apropie de osandit. Gandindu-se la seara din ajun, Quasimodo socoti ca fata venise sa-si bata joc de el. Insa ea ii adusese apa de baut. In ochii cocosatului incepura sa joace lacrimi de recunostinta Chiar in clipa aceea, de la celula de piatra a pusnicei batrane, se auzi un glas inciudat si harsait: - Blestemata sa fii, vrajitoareo, cu tot neamul tau! Tanara auzi vocea si se facu alba la fata ca o hartie.
43
COCOSUL SI CULORILE
Radu a desenat un cocos, dar a uitat sa-l coloreze.

A plecat Cocosul la plimbare. - De ce umbli asa necolorat? - s-a mirat Cainele. Cocosul s-a privit in oglinda apei si a vazut ca, intr-adevar, Cainele avea dreptate. - Nu te necaji - i-a spus Cainele - du-te la culori, ele te vor ajuta. Cocosul ajunge la culori si le roaga: - Culorilor, culorilor, ajutati-ma! - Bine - a zis Culoarea Rosie, si i-a colorat creasta si barbia. Culoarea albastra - i-a colorat coada. Cea Verde - aripile. Cea Galbena - pieptul. - Iata, acum esti un Cocos adevarat! - a spus Cainele.
44
CONCURSUL DE ALERGARE DINTRE ARICI SI IEPURE
S-a intamplat intr-o duminica de toamna. Ariciul statea in fata usii sale fredonand
un cantecel. Deodata ii trecu prin cap ca ar fi bine ca, in timp ce nevasta-sa ii spala si ii spala si-i imbraca pe copii, el sa dea o raita pe ogor, sa vada cum se dezvolta sfecla. Pe drum il intalni pe iepure care si el pornise pe ogor sa-si cerceteze varza. Ariciul il saluta pe iepure cu "Buna dimineata!", dar iepurele, care-si dadea aere de domn mare si tare, nu-i raspunde salutului, ci i se adresa direct : "Cum de te afli asa de dimineata pe ogor?". La care ariciul a raspuns: "Ma plimb". Razand ironic, iepurele isi continua vorba: "Cred ca ai putea sa-ti folosesti picioarele pentru un scop mai bun". Aceste vorbe l-au indignat pe arici. Nu suporta ca sa se lege cineva de picioarele sale care din nastere erau strambe. "Iti inchipui, desigur, ca poti realiza mai multe cu picioarele tale", ii spuse si el iepurelui. "Sunt sigur de aceasta", a fost raspunsul acestuia. "Daca ne-am lua la intrecere, ti-as lua-o inainte cu viteza vantului", declara ariciul. "Ma faci sa rad! Cu picioarele tale strambe?!, replica iepurele. Dar, din partea mea, daca vrei neaparat sa te intreci cu mine, n-am nomic de obiectat. Sa fie precum doresti!. Pe ce pariem?". "Pe un taler de aur si o sticla cu vin", zise ariciul si iepurele fu de acord Inaintea startului insa, ariciul dorea sa dea o fuga pana acasa, sa imbuce ceva fiindca in acea dimineata inca nu mancase si stomacul ii era gol. Il asigura pe iepure ca se va intoarce intr-o jumatate de ora. Mergand spre casa isi spunea ca iepurele se bazeaza pe picioarele sale lungi. Dar o sa-i arate el acestuia. Se crede domn distins, dar este un increzut prost. Trebuie sa-i dea o lectie! Ajuns acasa, ariciul ii spuse nevestesei: "Imbraca-te repede, trebuie sa vii cu mine pe ogor. "De ce esti atat de grabit?, il intreba ea. "Am pariat cu iepurele ca alerg mai repede decat el si tu trebuie sa fii de fata". "Vai de noi, striga doamna Arici, ti-ai pierdut mintile? Cum iti inchipui ca te poti lua la intrecere cu iepurele"?. "Taci, nevasta, spuse ariciul, asta ma priveste pe mine." Ce era sa faca doamna Arici? N-avu incotro. Vrand-nevrand ea trebui sa-si urmeze sotul. Pe drum ariciul ii explica nevestei sale: "Asculta-ma, pe fasia aceea de ogor urmeaza sa ne intrecem. Iepurele alearga pe una din brazde, eu pe cealalta. Sus luam startul. Tu nu ai altceva de facut decat sa te asezi in capatul de jos al brazdei. Cand iepurele se apropie, tu il intampini strigand: Eu am ajuns deja!" Ariciul ii arata nevestei sale locul unde sa stea, iar el urca in susul brazdei unde iepurele se instalase deja, asteptandu-l.Se asezara fiecare in brazda sa si iepurele numara: "Unu, doi, trei!", gonind apoi, ca trasnetul, in josul brazdei. Ariciul facu doar trei pasi, se ghemui in brazda si ramase nemiscat. Cand iepurele ajunse la un pas de capatul celalalt al brazdei, nevasta ariciului il intampina strigand: "Eu am ajuns deja!". Nu mica a fost uimirea iepurelui. Nu se indoi nici o clipa ca ariciul in persoana il intampinase la capatul brazdei, si asta pentru ca, precum se stie, d-na Arici seamana cu sotul ei ca un ou cu 45
celalalt. Totusi, iepurele era de parere ca la mijloc nu este lucru curat. "Alergam inca o data". Si din nou tasni la drum ca din pusca. Astfel iepurele alerga de saptezeci si trei de ori si de fiecare data cand ajungea la unul din capetele brazdei dl. Sau d-na Arici il intampinau cu strigatul: "Eu am ajuns deja!". Sleit de puteri, dupa atata alergare, iepurele se prabusi la pamant. Ariciul isi lua castigul si nevasta si se intoarse vesel acasa.
COPILUL CEL ISTET

46
A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un neam, nici
macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca. - Cum adica sa ne invoim - a intrebat omul. - Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca - zise sarpele. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Numai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. - Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant? Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil. 47
CORABIOARA
48
Broscuta, Puiul de gaina, Soricelul Furnicuta si Buburuza au plecat la plimbare.

Au ajuns la rau. - Haideti sa ne scaldam! - a zis Broscuta si s-a aruncat in apa. - Noi nu stim sa inotam - au raspuns Puiul, Soricelul, Furnicuta si Buburuza. -Oac - oac - oac! Oac - oac - oac! - a izbugnit in ras Broscuta. La ce va pricepeti voi?! Si s-a pus pe un ras de mai sa-i dea lacrimile. Puiul, Soricelul, Furnicuta si Buburuza s-au suparat si s-au asezat sa chibzuiasca. S-au gandit ce s-au gandit si au gasit o solutie. Puiul a adus o frunza. Soricelul - o coaja de nuca. Furnicuta a adus un pai. Iar Buburuza - un fir de ata. Si s-au pus pe treaba: au infipt paiul in coaja de nuca, cu ata au legat de el frunza - si gata corabioara! Au impins apoi corabioara in apa, s-au urcat in ea si - la drum! Broscuta a scos capul din apa, sa mai rada putin de ei, dar corabioara plutea de-acum departe, in larg... Nici gand s-o mai ajunga!
49
D
DEGETEL
fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de
zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. Intr-o seara, pe cand copiii dormeau, padurarul ii spuse nevestei: Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: - Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. 50
In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: - Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: - Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intr-un glas: - Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: - Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi: "As putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: - Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: - Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure. Femeia le raspunse plangand: - Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii!
51
- Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel, tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. - Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada. Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: - Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: - De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? - Ia taci din gura! raspunse capcaunul. - Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! - Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. - Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce. De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: - O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! 52
Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. - Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.
DOI FETI CU STEA IN FRUNTE

53
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost un pastor batran

care avea trei fete. Fetele se numeau Ana, Stana si Laptica si erau toate trei foarte frumoase, dar cea mai mica le intrecea pe surorile sale, era atat de frumoasa cum nu se mai afla alta pe lume. Intr-o frumoasa zi de vara cele trei surori au mers la marginea codrului ca sa culeaga fragi. De la vanatoare se intorcea fiul imparatului cu suita lui. Fata cea mare, Ana, le zise surorilor sale: - Cand ma voi marita ii voi framanta si coace sotului meu o paine, pe care de o va manca se va simti vesnic tanar si puternic ca nimeni pe lumea aceasta ! - Eu i-as toarce, tese si coase sotului meu o camasa, pe care de o va purta va fi destul de puternic ca sa se lupte cu zmeii si cu aceasta camasa va putea trece prin apa, fara sa se ude si prin foc, fara sa se arda ! zise si Stana. - Iar eu, spuse Laptica, i-as face doi baietei gemeni, cu par de aur si cu o stea, ca un luceafar, in frunte ! Baietii cei nobili au auzit despre ce vorbira fetele si cei mai curajosi voinici le luara pe Ana si Stana langa ei in sa, cerandu-le de sotie. Iar fiul imparatului merse drept la fata cea mai mica si mai frumoasa, rugandu-o sa-i fie imparateasa. A doua zi au si tinut cele trei nunti la curtea imparatului. Peste cateva zile Ana facu painea ce o promise sotului sau si vestea acestei paini se duse peste mari si tari, atat era de minunata. Mai mare minune a fost camasa tesuta de Stana, pe care imbracando sotul ei putea sa treaca prin apa si foc, fara sa pateasca nimic. Fiul de imparat avea o mama vitrega, care era foarte suparata ca baiatul nu s-a insurat cu fiica sa din prima casatorie. Din aceasta pricina a vrut sa ii faca rau Lapticei. Dar nu se prea putea apropia de ea, pentru ca asteptand sa i se nasca feciorii, fiul de imparat pazea zi si noapte indeplinindu-i toate dorintele. Degeaba tot incerca sa il indeparteze de langa sotia sa iubita nu reusea in nici un fel. In cele din urma ii trimise vorba fratelui sau, din imparatia invecinata, ca sa-l cheme pe fiul de imparat la razboi. Atunci baiatul nu mai avea de ales si a trebuit sa plece lasandu-si nevasta in grija mamei sale vitrege. Cand s-au nascut gemenii, care erau frumosi cum nu s-a mai vazut, cu par minunat de aur si cu o stea stralucitoare in frunte, imparateasa ii ingropa sub fereastra fiului de imparat, iar in locul copiilor puse doi catelusi. Feciorul de imparat se intoarse de la razboi nerabdator sa-si vada copii, iar imparateasa ii arata catelusii. Printul n-a avut incotro, desi il durea inima a inchis-o pe Laptica in temnita si apoi s-a insurat cu fiica mamei sale vitrege. In locul in care au fost ingropati cei doi feti-frumosi au rasarit ca prin minune doi paltini, care cresteau in fiecare zi cum cresc altii in ani. Cand vazu imparateasa acei paltini ciudati dadu porunca sa fie starpiti. Dar printul ii interzise sa se atinga de paltini, simtind o bucurie neinteleasa atunci cand ii privea. Imparateasa si fiica sa nu i-au mai dat pace pana cand ne mai rabdand smiorcaielile lor, 54
se lasa convins si porunci sa fie taiati paltinii. A mai poruncit ca din acesti copaci sa se faca doua paturi, unul pentru el, altul pentru sotia sa. Cand veni noaptea, paturile au inceput sa scartaie si sa vorbeasca intre ele. Printul nu intelegea graiul, dar sotia lui nu mai putea sa doarma de spaima. - Mie imi este tare greu fratioare zise unul dintre paturi pentru ca am deasupra un suflet rau si parca as tine o tona in spinare ! - Mie, in schimb, imi este foarte usor, - zise patul celalalt ca il tin pe bunul meu tata ! A doua zi imparateasa dadu porunca sa fie arse cele doua paturi si sa fie inlocuite cu altele identice. Nu observa ca din flacari se ridicara doua scantei, care, dupa ce au cazut in locul in care au fost paltinii, s-au transformat in doi mielusei frumosi cu lana stralucitoare. Fiul de imparat a indragit mieluseii de cum i-a vazut si nu a mai vrut sa se desparta de ei. Nevasta abia astepta sa gaseasca un moment prielnic ca sa poata ucide mieluseii. Cand printul nu era prin preajma dadu porunca sa fie pregatiti la cina mieii si ce nu se va putea manca sa fie aruncat in foc, sa nu mai ramana nici macar un fir din lana lor. Nimeni nu a observat ca pe fundul vasului din lemn, in care a fost spalata carnea, au ramas intre crapaturi doua bucatele din creierii mieluseilor. Cand slujnica a spalat vasul in rau, cele doua bucatele de creier s-au desprins si plutind pe apa s-au transformat in doi pestisori cu solzii de aur. Niste pescari au gasit pestisorii in plasa lor si s-au minunat de frumusetea acestora. Au vrut sa ii duca la palat ca sa ii fie oferiti imparatului. Dar pestisorii aurii au inceput sa vorbeasca cu grai omenesc: - Nu ne duceti la palat ca de acolo venim, - zisera adunati roua de pe frunze si lasati-ne sa inotam in roua pana cand aceasta se va usca pe noi ! Pescarii au facut intocmai cum i-au rugat pestisorii si cand s-au uscat si ultimul strop de roua de pe ei s-au transformat in doi copilasi nou-nascuti foarte frumosi, cu parul de aur si cu o stea ca un luceafar pe fruntea lor. Copilasii au inceput sa creasca si in cateva zile au crescut cat altii in multi ani, devenind puternici ca un tanar si intelepti ca un batran. Pescarii le-au daruit haine si le-au facut doua caciuli ca sa-si acopere parul de aur si luceferii din frunte. Apoi au pornit la palat considerand ca a sosit timpul sa il cunoasca pe tatal lor. Aici garzile nu au vrut sa le dea drumul, dar ei au intrat cu forta. Cand fiul de imparat a auzit ce se intampla a dat porunca sa vina mai multe straji si sa fie dati afara, dar mai tarziu se razgandi si ii chema pe baieti inaintea lui. Baietii au vazut in sala in care au intrat o masa lunga si in capul mesei fiul de imparat, iar alaturi sotia sa sedea pe unsprezece perne de matase. Cand au intrat baietii, o perna cazu de sub dansa. Chiar daca li s-a atras atentia, nu au vrut sa-si scoata caciulitele din cap, dar fiul de imparat nu s-a suparat pe ei cand le auzi glasul dulce care ii amintea de ceva drag. Baietii au cerut permisiunea sa cante, iar cantecul era chiar povestea lor descriind amanuntit tot ceea ce se intamplase de cand fiul de 55
imparat o cunoscuse pe Laptica. Cand au terminat cantecul, imparateasa nu mai avea nici o perna de matase sub dansa. Baietii si-au scos caciulitele si palatul s-a luminat de stralucirea stelelor din fruntea lor. Fiul de imparat si-a imbratisat fericit copiii si a cerut sa fie adusa Laptica din temnita. Pe fiica vitregei o facu slujitoare, iar pe mama o lega de coada unei iepe nebune si inconjurara cu ea imparatia de sapte ori.
DOI PRIETENI
56
Intr-o zi calduroasa de vara, in cuibarul cu fan din cotetul gainilor de langa casa
bunicului meu, iesi din gaoacea unui ou, un puisor de gaina galben ca un bulgare de aur. Se rostogoli afara din cuibar si anuntandu-si prezenta printr-un piuit anemic, se ridica pe picioarele inca nesigure si pasi afara in ograda sa primeasca botezul soarelui. Aici se alatura celorlalti puisori in jurul clostii sa faca cunostinta cu fratiorii lui de langa blidul prispei casei. Se trezi impreuna cu ceilalti puisori intr-un tarc de nuiele unde avea sa stea pana ce urma sa creasca destul de marisori pentru a umbla liberi prin ograda insotiti de mama doica si ocrotiti de cocosul ce-i privea cu duiosie din varful unei gramezi de lemne. Puisorul ce venise ultimul pe lume era tare curios si intr-o zi pleca de langa mama lui hai-hui prin ograda. Nu merse mult si inaintea lui vazu o namila ce sta lungita pe cele patru labe, ca urechile pleostite si nasul carn. Acesta, de cum il mirosi, se ridica pe cele patru labe ale sale si-i zise puiului de gaina: - Unde ai plecat prichindelule asa hai-hui, singur prin ograda mare? - Am plecat sa cunosc lumea si sa-mi gasesc un prieten, dar matale cine esti de ma intrebi? - Eu sunt Codita, cainele de paza, si am grija de casa, de ograda, de tot ce este in ea. Dar daca tot iti cauti un prieten, hai sa fim prieteni. Sa mergem sa vezi ograda caci te miros ca esti foarte curios. - Iata acolo, in balta aceea de noroi se balacesc purceii. Sa nu te apropii de ei ca sunt in stare sa te manance cu puf cu tot. De mine le este frica. Eu ii iau de urechi cand nu sunt cuminti. Codita ii arata noului si micutului sau prieten ratele, gastele, curcile si ii facu cunostinta cu puii acestora. Dadu ocol ograzii si ii arata proaspatului puisor, unde stau oile si calul cel roib, spunandu-i ca nu e bine sa intre in grajdurile lor. Reintorsi langa prispa casei, Codita ii spuse prietenului sau: - Sa nu iesi din ograda nici pe ulita si nici spre poiana din spatele casei, caci te pandesc multe pericole. Sa asculti de mama ta si fereste-te de uliu. - Cine este acesta? intreba mirat puiul de gaina. - Este o pasare de prada, care vine de sus din cer, inhata puii si-i duce in cuibul sau din padure, unde ii mananca. Cand auzi gainile cotcodacind sau curcile agitandu-se sa stii ca uliul da tarcoale si trebuie sa te ascunzi sub cotet, sub caruta sau sub sopron. Deasemeni daca auzi ca eu latru sa nu iesi din cotet, caci dihorul sau vulpea sunt pe aproape, dar sa stii ca eu le vin de hac daca ii prind in ograda. Trecu vara, trecu iarna si primavara si puiul de gaina era de acum un cocosel puternic si gandi ca nu mai are nevoie de povetele prietenului sau Codita. Iesind printr-o gaura din gard, pasi tantos prin poiana din spatele casei spre paraul ce
57
curgea lin in apropiere. Se invatase sa scormoneasca pamantul ca sa caute rame si alte ganganii bune de ospatat. Preocupat de cautarea de rame si gandaci, nu baga de seama ca spre el se strecura tarandu-se prin iarba, un dihor flamand. Tocmai se pregatea sa sara asupra cocoselului neascultator, cand dihorul se trezi apucat de gat, sugrumat si trantit de pamant. Speriat, cocoselul cel neastamparat se intoarse sa vada ce se intampla si vazu pe prietenul sau Codita, care ajunsese in fuga la timp pentru a-l salva. - Cum ai venit asa repede? Iti multumesc ca m-ai scapat de la o moarte sigura! - Un prieten bun la nevoie se cunoaste, zise Codita. Intorcandu-se in ograda casei, Codita ii spuse ca un uliu se roteste deasupra satului si deci sa nu mai plece singur. Nu trecu mult si veni vara. Vazand intr-o zi poarta deschisa, cocoselul cel curios pasi spre soseaua ce trecea prin fasa casei, dar nici nu apuca sa se departeze pe asfaltul lucios, ca o aratare cu patru roti trecu ca vijelia si bietul de el fugi repede in ograda, unde dadu nas in nas cu Codita. - Ti-am spus sa nu iesi pe ulita mare pe unde trec masinile si te pot face terci sub rotile lor. Daca vrei totusi sa treci peste strada, te uiti mai intai in stanga, apoi in dreapta si dupa ce te-ai asigurat ca nu vine nimic din nici o parte, traversezi drept si in pas vioi, dar nu alergand, asa cum invata orice copil la scoala. Strada pe unde circula masinile sau carutele nu este nici loc de plimbare, nici de joaca. Mai trecu ce mai trecu o vreme si cocoselul prinse glas si invata sa cante: cucurigu! cucurigu!", odata cu ceilalti cocosi mai mari sau mai mici din sat. Ca sa arate cat de tantos este, intr-o dimineata, cand ziua lua locul noptii, sau cum spun gospodarii, se crapa de ziua, se urca pe pervazul ferestrei si incepu sa strige cat il tinea gura: - Cucurigu! cucurigu! nu mai zaboviti in pat! Dar nu apuca sa strige de doua ori, ca se trezi tras de aripi jos de prietenul sau Codita. - Nu fi necivilizat. Poti canta si in cotet sau pe gramada cu lemne, dar nu sub fereastra gospodarului! Orice bun si harnic gospodar te aude si de acolo caci pentru el ziua de munca tine de la cantatul cocosilor pana la culcatul gainilor. Asa se si spune in popor: "omul harnic se culca odata cu gainile, dar se scoala la cantatul cocosilor". Numai la oras unii pierd noptile si mai dorm taica pana soarele le bate in geam, caci copii trebuie sa se duca la scoala. Numai cei mici dorm mai mult ca sa creasca mari si voinici. - Esti un prieten adevarat, zise cocoselul, de la tine am invatat multe lucruri bune. - Da, zise Codita, de acum esti un cocos in toata firea, ai gheare, ai cioc puternic, ai grija de cei mici si apara-i la primejdie. Pandeste mereu cerul cand este senin, ca
58
poate veni uliul si sa ciulesti urechile la zgomotele noptii caci poate veni hotul, dihorul sau vulpea. Tu trebuie sa dai alarma. Oricum eu o sa-ti sar in ajutor. Intr-o zi de vara, la fel de calda ca cea in care el cobora pentru prima oara din cuibar, in timp ce calca tantos prin curte, observa o umbra si vazu pe cer un uliu ce dadea tarcoale. Dadu alarma si urmari ca puii sa se ascunda care pe unde apuca. Un pui de rata fugind, calca stramb si cazu. Uliul se repezi sa-l inhate, dar cocosul nostru atent, ii sari in spate si-l prinse in gheare, lovindu-l puternic cu ciocul in cap. La randul sau, Codita veni in fuga si apucandu-l de gat dadu cu el de pamant pana-i sarira penele si ramase lat. Il lua in gura si se retrase la umbra unei clai de fan ospatandu-se in lege. Apoi, ca orice caine civilizat, spuse prietenului sau: - Multumesc pentru masa, esti un cocos adevarat! Si azi cocosul cel pintenat si cainele Codita sunt buni prieteni.
DUMBO, ELEFANTUL ZBURATOR

59
De cum venise, primavara le adusese pui tuturor animalelor din Circ. Si doamna
Jumbo strangea la piept un elefantel dragalas cu care se mandrea din cale-afara. Ca urechile lui se nimerisera a fi un picut mai mari, nu o stanjenea defel! Celelalte doamneelefant o necajeau din pricina asta: - Cu asa urechi, seamana a liliac! Ce-ar fi sa-i spui Dumbo cel natang?! Cand lua parte prima oara la o parada, micutul Dumbo se impiedica in urechi si, baldabac, cazu intr-o baltoaca. Cativa baieti aflati pe margine incepura sa chiuie si sa rada de mama focului, pana ce doamna Jumbo socoti ca au intrecut masura si se napusti spre ei amenintatoare. Drept pedeapsa, doamna Jumbo se pomeni inchisa intro cusca. Elefantelul Dumbo ramase singur-singurel. Numai soricelului Timoteus ii era mila de el. - Capul sus, micutule!, ii zise soricelul cu blandete. Am sa fiu prietenul tau si impreuna o scoatem noi la capat! Directorul Circului hotari ca Dumbo sa apara pe scena impreuna cu clovnii in sceneta cu pompierii. Drept care construira un perete inalt de casa, din mucava si clei, si-i dadura foc. Si, cand tot peretele era in flacari, Dumbo sari de la cea mai inalta fereastra in cearceaful clovnilor-pompieri. Insa panza se rupse sub greutatea lui Dumbo si el, pleosc, se trezi intr-un ciubar cu apa. Dupa spectacol Dumbo se furisa amarat spre cusca in care era mama lui. Doamna Jumbo scoase trompa printre gratii, il ridica si incepu sa-l legene incetisor. - Nu plange, dragul meu, il dezmierda ea. Stiu ca ti-e greu, dar nu trebuie sa-ti pierzi curajul. Odata si odata vor veni zile mai bune si atunci totul va fi minunat! Intr-o seara, fericiti ca spectacolul reusise de minune, clovnii isi sarbatorira maiestria, cinstindu-se cu o vadra de sampanie. Dupa ce se dusera la culcare, Dumbo si Timoteus gustara si ei un strop din acea apa spumoasa si intepatoare. Dar sampania li se urca repede la cap. Ii apuca rasul si incepura sa se prosteasca in fel si chip si nu pricepeau de ce lumea li se parea dintr-o data asa de caraghioasa. A doua zi in zori, soarele descoperi cu uimire un elefantel care dormea pe o craca, tocmai sus intr-un copac. Croncanitul ciorilor il trezi intr-un tarziu si pe Dumbo. Si cand vazu unde se afla, se sperie atat de tare, incat cazu de pe craca drept intr-un paraias. - Dumbo, eu cred ca tu ai zburat aseara in copac! striga Timoteus emotionat. Un elefant care zboara! Dar Dumbo nu se mai incumeta sa mai incerce sa zboare, decat atunci cand una dintre ciori ii dadu o pana fermecata. Ciorile il dusera pe un damb iar Timoteus il incuraja: - Hai Dumbo, sari. - Presupun ca trebuie sa-l ajutam nitel!, spuse o cioara. Si toate se apucara sa-l impinga din spate. - Acum Dumbo! Intinde urechile si zboara, striga Timoteus care sedea pe crestetul lui Dumbo, varat in borul palariutei. Ai incredere! Poti sa zbori! 60
Si intr-adevar. A fost de ajuns ca Dumbo sa falfaie numai un picut din urechile lui mari si indata prinse a pluti prin vazduh intocmai ca o pasare. - Iu-huu! De acum totul o sa fie minunat! se bucura Timoteus. Nimeni n-o sa mai rada de urechile tale. Nicicand n-a mai existat pe lume un elefant zburator. O sa fii cel mai vestit elefant! In aceeasi seara, cand trebuia sa sara de la fereastra in flacari, in loc sa se arunce in gol, Dumbo incepu sa pluteasca lin prin tot Circul, pe deasupra capetelor spectatorilor uimiti. deodata insa descoperi ca nu mai are pana fermecata. de spaima, mai ca s-ar fi prabusit, daca n-ar fi strigat la el Timoteus: - Lasa pana! Poti zbura si fara ea! In ziua urmatoare, poza lui Dumbo era pe prima pagina a tuturor ziarelor. Circul avea o noua vedeta: Dumbo, elefantul zburator! Directorul Circului incheie cu el un contract pe viata, iar pe doamna Jumbo o elibera pe data din cusca. Ba chiar i se oferi un loc de onoare in manej mamei celebrului elefantel. Dupa spectacol, Dumbo ateriza lin in bratele ei. Doamna Jumbo isi stranse fiul la piept si ii sopti: - Dumbo, vezi ca am avut dreptate? Acum totul este minunat pentru tine!
61
F
FAT-FRUMOS CEL RATACIT
Au fost candva 2 soti, gospodari harnici care nu aveau copii. Au mers ei pe la

vraci dar nu au gasit nici un leac pentru aceasta. Odata au auzit de un vrajitor, care era foarte iscusit. Vrajitorul i-a dat omului un mar si i-a spus sa-l duca sotiei sale, dar nici o alta fiinta vie sa nu manance din acel mar, in afara de ea. Barbatul de bucurie a uitat sa-i zica femeii ce i-a spus vrajitorul. Femeia a curatat marul si la mincat, dand cojile unei iepe, pe care o indragea tare mult. Peste un timp si femeia si iapa au ramas insarcinate si in aceeasi zi s-au nascut si copilasul si manzul. Fericire mare in casa gospodarilor, care sa-u ales in aceeasi zi cu o frumuseta de baiat si cu un manz nazdravan. Cum au crescut putin, baiatul a devenit istet si puternic, iar manzul se vedea tot mai bine ca e fermecat, caci facea tot felul de minuni de se cruceau oamenii. Baiatul si calutul erau prieteni nedespartiti si se jucau tot timpul impreuna. Intr-o zi, copilul cel zvapaiat incaleca manzul si au luat-o la goana peste campii. Parintii l-au cautat peste tot, dar nu l-au mai gasit. Baiatul cand s-a vazut singur si ne mai stiind sa se intoarca, a inceput sa planga. Manzul l-a consolat si l-a dus la palatul celor trei zane, unde acestea l-au primit ca argat. Calutul il sfatuii pe baiat sa fie atent, caci intr-o zi in baia zanelor va curge aur curat si sa se grabeasca sa faca el baie primul. Sa caute printre lucrurile zanelor trei nuci fermecate si sa le ascunda intr-un loc stiut doar de el. Intr-o buna zi, cand zanele erau plecate, baiatul a auzit un sunet mai ciudat in baie si cand s-a dus sa vada ce este, curgea aur in loc de apa. Flacaul s-a scaldat si parul lui s-a transformat in aur curat si i-a crescut lung pe umeri. A luat si nucile fermecate si impreuna cu manzul a vrut sa plece. Atunci casa a inceput sa strige dupa ajutor si au aparut zanele. L-au urmarit pana la hotarele imparatiei, dar de aici nu mai aveau putere si s-au rugat de baiat sa le dea parul sau si nucile, dar el nu vroia. Ajuns la curtea imparatului, baiatul s-a angajat ca ajutor la gradinar. Parul de aur la acoperit cu o basica de vaca si toti ceilalti argati isi bateau joc de el, poreclindu-l cheles. Intr-o zi gradinarul s-a imbolnavit si i-a poruncit baiatului sa duca el cele trei buchete de florii cele mai frumoase pentru cele trei fete ale imparatului, asa cum se facea in fiecare zi. Flacaul a facut trei buchete, dar nu egale cum se obisnuia, unul mai mare, cu florile cele mai deschise pentru fata cea mare, unul mijlociu, cu florile tocmai inflorite pentru cea mijlocie si unul micut, cu bobocii cei mai frumosi pentru mezina. 62
Imparatul s-a infuriat la inceput cand chelesul a zis ca le reprezinta pe cele trei fete, dar dupa ce a chibzuit putin, l-a rasplatit pe baiat cu o punga de bani si s-a gandit ca a venit timpul sa-si marite fetele. Intr-o zi de sarbatoare toata lumea, de la imparat la sluga, erau plecati la biserica, numai fata cea mica a imparatului a ramas singura, fiind bolnava. Ajutorul de gradinar si-a chemat calul, a scos dintr-una din nucile fermecate niste vesminte minunate de arama si a mers in gradina, unde calul a calcat in picioare toata florile. Fata de imparat a vazut totul de la geam. Apoi baiatul a intrat si el in biserica sa se inchine. Cand s-au intors fetele cele mari ale imparatului i-au povestit mezinei ce frumusete de flacau a fost la biserica si ce haine deosebite avea. Fata cea mica tacea si zambea. Calul a intrat din nou in gradina si o aranja la loc, facand-o sa fie mult mai frumoasa ca inainte, de se tot minuna gradinarul de ea. In alte doua duminici, cand erau sarbatori mai importante, flacaul a facut ca si prima data, scotand acum din nuci haine de argint, apoi din aur. De acum nimeni nu mai vorbea decat de printul cel frumos cu par de aur. Fata cea mica s-a prefacut ca e bolnava si a ramas acasa ca sa-l pandeasca pe baiat si de acum ii stia secretul. Imparatul tot gandindu-se la cele trei buchete de flori, a hotarat sa-si marite fetele. Cele doua mai varstnice s-au maritat cu cate un fecior de imparat chipes si viteaz, numai cea mica nu vroia sa se marite cu nimeni. Imparatul i-a dat un mar si i-a zis sa priveasca pretendentii si cand unul ii va fi pe plac, sa arunce cu marul in el. Au trecut pe langa fata toti fii de imparaat, toti boierii, toti slujbasii si toate slugile si toata lumea care vroia sa se insoare, dar fata nu a lovit pe nimeni. Odata a trecut prin curte chelesul cu treaba si fata arunca marul. Imparatul a crezut ca a fost o greseala si i-a mai pus pe flacai sa se plimbe de cateva ori in fata printesei, dar ea tot pe ajutorul gradinarului il palea cu marul. Imparatul a maritat-o pe fata cu ajutorul de gradinar, dar i-a alungat de la casa lui. Calul le-a facut niste palate sub pamant cu niste incaperi si bogatii cum nici imparatul nu avea. Dupa o vreme, imparatia vecina trimise solie de razboi si imparatul si-a chemat ginerii sa-l insoteasca la oaste. Ajutorul de gradinarl-a rugat sa-l ia si pe el. Imparatul s-a indurat cu greu sa-i dea o martoaga si o sabie ruginita. Pe drum baiatul se impotmoli in noroi si nu mai putea sa-si scoata calul. Cand ceilalti au plecat, lasandu-l in urma, a chemat calul cel nazdravan si porni la atac. A ajuns tocmai cand imparatul era gata sa cedeze lupta, a sarit la bataie si i-a invins pe dusmani, apoi a mers la imparat si i-a luat inelul din deget. Intorcandu-se victoriosi, imparatul si ginerii lui l-au scos pe baiat din noroi si s-au dus la casele lor. Dupa cativa ani imparatul a inceput sa-si piarda vederea. A chemat doctori si vraci, dar nimeni nu a gasit leacul. Un mare vrajitor i-a spus ca va orbi de tot daca nu i se va aduce lapte de pasare de peste apa Iordanului. Ginerii feciori de imparati au plecat sa caute dar nu au gasit decat un negustor smecher, care le-a vandut pe bani multi lapte ca oricare altul, iar imparatul nu s-a vindecat. Flacaul nostru si-a chemat calul si l-a 63
intrebat daca il poate ajuta. Calul bineinteles ca l-a ajutat, a adus laptele magic si imparatul si-a recapatat vederea. Imparatul s-a cam rusinat un pic, ca nu s-a purtat cum se cuvine cu ginerele sau. Acesta nu era suparat si l-a rugat pe imparat sa vina sa le vada locuinta. S-a minunat imparatul de bogatiile baiatului, dar si mai tare s-a mirat cand baiatul i-a povestit ca el a fost cel care a venit in straie de arama, argint si aur la biserica si tot el i-a infruntat si pe vrajmasi. Ca sa dovedeasca a scos nucile si inelul imparatului si i le-a aratat. Atunci imparatul a lasat scaunul imparatiei in seama baiatului, care a domnit cu intelepciune si a trait fericit pana la adanci batranete alaturi de sotia sa.
FATA SARACULUI CEA ISTEATA

64
A fost o data un om sarac, care avea o sotie si multi copii.

Barbatul muncea din zori si pana in seara si tot nu avea nimica. Copiii se culcau in fiecare zi cu burtile goale si cu lacrimi in ochi. Doar fata cea mai mare, care era tare isteata, le mai alina necazul fratilor sai, spunandu-le sa aiba rabdare, ca intr-o zi vor manaca si ei pe saturate. Intr-o zi boierul pe mosia caruia se afla biata familie de saraci il chama la el pe om si ii zise: - Vad ca esti tare harnic si muncesti toata ziua, dar tot sarac ai ramas. Iti voi da o bucata de pamant, care sa fie a ta, sa o lucrezi pentru tine si sa faci un bordei pentru familia ta. Omul sarac multumi boierului si pleca sa-si aleaga un loc pentru bordei. Nimeri tocmai langa casa unui taran bogat si tafnos, care se cam manie cand vazu cine ii vor fi vecinii. Pana sa se insereze saracul isi sapa groapa pentru bordei. Peste noapte, se intampla ca o vita a taranului cel bogat sa cada in acea groapa si sa moara. Cand vazu bogatul a doua zi ca i-a pierit o vita, il insfaca pe taran si il tara dupa el la curtea boierului, sa le faca judecata. Aici povestira cele intamplate si bogatul ii ceru boierului sa-l sileasca pe omul cel sarac sa-i plateasca vita, ca doar din pricina lui a murit. Saracul spusese ca a lui era groapa, dar nici prin gand nu-i trecuse sa faca rau vitei, de unde avea sa stie ca va cadea in ea, si apoi nu avea nici un ban, nu putea in nici un chip sa plateasca. Boierul era in mare dilema. Nu stia cui sa-i dea dreptul. Dupa ce se gandi o buna bucata de vreme, le spuse: Eu am sa va pun trei intrebari. Peste trei zile voi veti veni sa-mi dati raspunsurile. Cel cara va raspunde mai bine, a aceluia sa fie dreptate. Prima intrebare: Ce este mai gras in lume? A doua intrebare: Ce alearga mai iute? A treia intrebare: Ce este mai bun? Taranul cel bogat se duse linistit acasa gandindu-se pe loc la raspunsurile ce le va da. In schimb saracul era amarat si nu stia ce va face daca nu va putea sa raspunda corect. Acasa povesti cele intamplate si copiii se apucara de plans impreuna cu el. Doar fata cea mare il ruga sa-i spuna si ei intrebarile, ca poate le va dezlega ea intelesul. Omul ii spusese tot ce poftea dar prea mari sperante nu isi punea in fata. Dupa trei zile taranul cel sarac se pregatea sa mearga la boier cu raspunsurile pe care i le-a spus fata. Nu era prea convins ca erau raspunsurile corecte, dar oricum alta idee mai buna nu avea, ce altceva putea sa faca. 65
La prima intrebare taranul bogat a raspuns ca cel mai gras din lume este porcul lui care are o grasime de o palma. Boierul nu a fost multumit de raspuns. Saracul a spus ca cel mai gras este pamantul, ca el ne da toate bunatatile pe care le avem. Boierul l-a aprobat. Apoi bogatasul a spus ca cel mai repede alearga calul sau, iar saracul a afirmat ca nimic nu poate fi mai iute ca gandul. Boierul a fost mirat de intelepciunea saracului. Bogatasul a raspuns la a treia intrebare ca pe lume cea mai buna este judecata dreapta a boierului, dar acesta nu a fost magulit de linguseala. Omul sarac a zis ca pe lume cel mai bun este Dumnezeu. Boierul l-a intrebat pe om cine i-a dezlegat ghicitorile iar el a recunoscut ca fata lui. Boierul a vrut sa o cunoasca pe fata cea inteleapta si i-a poruncit taranului sa o trimita la el, dar ea sa nu vina oricum, ci sa nu fie nici imbracata si nici dezbracata, nici calare si nici pe jos, nici pe drum si nici langa drum. Omul sarac iar s-a intristat, dar fata parea sa nu-si faca nici o grija. A doua zi boierul vazu ca de casa lui se apropie o aratare ciudata. Era fata saracului pe un tap, iar picioarele ii atarnau atingand pamantul, asa ca nu era nici calare si nici pe jos. Tapul nu tinea drumul drept, ci trecea de colo-colo sa manance iarba de pe marginea cararii sau vreo ramura de langa garduri, deci nu venea nici pe drum nici langa drum. Mai avea o plasa aruncata pe dansa, ne fiind astfel nici imbracata nici dezbracata. Boierul porunci sa fie lasati liberi doi caini uriasi, care se repezira la fata. Insa ea era pregatita si pentru aceasta si a dat drumul la doua pisici pe care la adusese de acasa si le tinu tot drumul in brate. Acum boierul nu mai avea ce face, trebui sa o primeasca. A hotarat sa o marite pe fata cea inteleapta cu un slujitor de-al lui. Dar dupa ce fata a fost spalata si imbracata in haine scumpe era atat de frumoasa, ca boierul a si cerut-o de mireasa pentru el. Fata a primit, insa boierul a pus-o sa jure ca nu va judeca niciodata in lipsa lui. A trecut un timp de la nunta fetei cu boierul si pe cand doamna era singura acasa, au venit doi tarani pentru judecata. Femeia le spusese sa vina in alta zi, dar ei tot au vrut sa-si povesteasca pricina. Primul taran zise: - Pe drum mi s-a rupt o roata de la caruta si taranul acesta mi-a imprumutat una. Aseara iapa mea a fatat un manz - Nici pomeneala ! roata mea a fatat manzul, deci e manzul meu - zise al doilea taran. Cucoana le zise ca nu poate judeca ea si sa vina cand sotul ei va fi acasa, ca acum e plecat sa vada un lan de malai pe care il au langa un lac si broastele tot ies si mananca malaiul. Taranii au intrebat cu mirare cum se poate una ca asta, iar ea le-a raspuns ca daca roata poate sa fete manji, apoi e o nimica toata ca broastele sa iasa din lac si sa 66
pasca malaiul. Atunci taranii au inteles despre ce e vorba si i-au multumit pentru judecata, impacandu-se si manzul ramanand la cel cu iapa. Boierul, cand a aflat de cele intamplate, s-a maniat ca sotia lui si-a incalcat fagaduiala. I-a zis sa mearga inapoi la tatal sau, dar poate sa-si ia cu dansa ce ii place cel mai mult din casa lui. Nevasta a raspuns ca nu a vrut sa faca judecata, doar le-a spus taranilor unde ii este barbatul, dar daca el doreste sa o alunge, ea se va supune dorintei sale. Ii mai ceru boierului sa dea o ultima petrecere pentru dansa in casa lui. La petrecere nevasta ii tot turna vin boierului pana acesta s-a imbatat si a adormit. Cand s-a trezit a doua zi nu stia unde se afla. Sotia il lamuri ca sunt in casa tatalui ei si pentru ca i-a dat voie sa-si duca ce ii este mai drag din casa boierului, ea si-a luat barbatul ca nimic nu ii era mai drag decat el. Boierul incepu sa rada, isi saruta sotia cea inteleapta si au plecat fericiti acasa la ei.
FETITA CU PARUL DE AUR SI URSII DIN PADURE
67
fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii
spunea Fetita cu Parul de Aur. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta, la marginea padurii. Intr-o zi, ii spuse mamei sale: - Mamico, pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? - Ce dragut din partea ta, fetita mea! Dar ai grija, padurea este adanca si s-ar putea sa te ratacesti, ii atrase atentia mama. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor, Ursuletul, care se juca prinzand fluturi cu plasa. In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii, Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor, pe fata lor aparand un zambet de incantare. - Vai ce bine e sa fii copil! - rosti Ursoaica. - Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. Apoi isi continua drumul prin padure, aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator. Fetita, cum ajunse in padure, incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate, albastrele si maci rosii ca focul. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea, nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita. Spre norocul ei, zari printre copacii din padure o casuta. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa, si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni, deschise usa si intra. Inauntru zari o masa mare, intinsa, cu trei farfurii pline cu orez si miere. Vai, ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare, una mijlocie si o farfurie mica. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. Mai era acolo un fotoliu mare, unul mijlociu si unul mic. Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. Manca o lingura de orez din prima farfurie, dar acesta era fierbinte si isi arse limba; apoi gusta din farfuria mijlocie, dar orezul era prea des si in cele din urma, gusta si din ultima farfurie. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul, pana la ultimul bob. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare, dar pentru ca era prea mare, nu-I placu si se ridica din el; apoi se aseza pe scaunul mijlociu, dar nici acesta nu-I placu:avea perina prea moale. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune, dar in momentul in care se puse pe el, acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. A urcat la etaj, a intrat in dormitor, unde a zarit trei paturi: unul mare, unul mijlociu si unul mic. Intai se culca in cel mare, dar era prea tare si incomod. Se culca apoi in patul mijlociu, dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. La urma, il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. Pe vremea aceasta, familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. Can ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: 68
- Cineva, s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa. - Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. - Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. Apoi, intreaga familie s-a apropiat de masa: - Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. - Cineva a mancat din farfuria mea, spuse Ursoaica cu voce ei blanda. - Uitati-va, cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. Apoi ursii au urcat la etaj. Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: - Cineva s-a culcat pe perina mea! - Cineva mi-a dat la o parte patura, sopti Ursoica. - Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat, o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele, repederepede, fara sa arunce macar o privire inapoi. Si de-atunci incolo, ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur.
FLORITA DIN CODRU
69
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti, o crajma chiar in
mijlocul codrilor. Intr-o zi crasmarul a gasit o fata deosebit de frumoasa intr-o poiana si a dus-o acasa sa o creasca impreuna cu sotia sa, crasmarita. Cum crestea fata se facea tot mai frumoasa si toata lumea se mira privind frumusetea ei neasemuita. Frumoasa era si mama ei, crasmarita, dar frumusetea, delicatetea si felul dulce al fetei nu aveau egal. Toti o indrageau si o numeau Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. Intr-o dimineata sosi vestea ca imparatul cu tot alaiul sau vor tece pe la crasma din codru. Cum auzi crasmarita se apuca sa faca curatenie, mai apoi sa se gateasca si ea, sa fie cat mai frumoasa pe cand va sosi imparatul. Intreba crasmarita oglinda cea fermecata, daca este frumoasa, oglinda raspunse ca este, dar Florita este de mii si mii de ori mai frumoasa decat dansa. Atunci crasmarita s-a suparat foarte mult, a inceput sa o certe pe Florita ca e lenesa si proasta si a pus-o la munci grele, pe care sa le faca toata ziua fara odihna si cand vine noaptea sa inceapa din nou sa munceasca. Imparatul veni si pleca dupa ce bau din vinul cel mai bun, dar supararea crasmaritei ramase. Dupa ce trecura mai multe luni, a sosit iar vestea ca imparatul va trece pe la crasma din codru. Crasmarita iar se apuca de curatenie, apoi iar de gateala si crasma era curata ca oglinda si crasmarita frumoasa si dichisita. Intreba iar oglinda si i se raspunse iar ca Florita este mult mai frumoasa. Atunci crasmarita de necaz o inchise pe fata in beci si nu mai avea voie sa iasa la lumina zilei. Cand iar trebuia sa vina imparatul si oglinda ii spuse ca tot Florita e mai frumoasa, crasmarita nu a mai rabdat si a chemat-o pe Baba Cloanta o vrajitoare urata si rea sa se sfatuiasca cum sa scape de fata. Pana la urma s-au inteles ca vrajitoarea sa o duca pe fata in padure, unde ii va scoate ochii si o va lasa in voia sortii. Cand o vazu cotoroanta pe fata a fost uimita de frumusetea acesteia si ii venea cam greu sa faca ceea ce a promis. Cand au ajuns in mijlocul padurii, dintr-un tufis a aparut o caprioara, care la vederea Floritei a incremenit si i-au picat ochii din cap de frumusetea ce i-a fost dat sa vada. Baba Cloanta a luat ochii caprioarei si i-a zis Floritei sa mearga cat mai departe de crasma din codru. Dupa ce a mers Florita mai multe zile se intalni cu un ghebos, care incerca sa jumuleasca o pasare, dar se vedea ca nu se prea pricepe. Cand cei doi s-au uitat unul la celelalt, au ramas uimiti de mirare, ghebosul de frumusetea fetei, iar Florita de uratenia barbatului, pentru ca altul mai urat nu vazuse in viata ei. Ghebosul ii povesti ca face de mancare pentru cei doisprezece hoti din codru, care momentan sunt dusi la furat, si se intorc cand ii va chema la masa sunand din clopotel, iar cand se vor intoarce ar fi foarte bine sa nu o gaseasca pe fata, pentru ca sunt banditii cei mai fiorosi de pe fata pamantului. Ghebosul era cam nepriceput si hoti il certau de fiecare data, ba ca nui buna mancarea, ba ca e prea multa, ba ca e prea putina. Atunci Florita s-a pus pe treaba si s-a apucat de gatit supa gustoasa, friptura de pui delicioasa si o friptura de 70
porc sa te lingi pe degete. Cand a terminat cu bunatatile a facut si curatenie in casa banditilor. Tot povestind ghebosul a uitat sa-i cheme pe hoti la pranz. Acestia s-au saturat sa astepte si au venit nechemati la masa. Gebosul cum a auzit ca vin banditii a ascuns-o repede pe Florita sub pat, pentru ca nu mai avea timp sa fuga s-au sa se ascunda altundeva. Cand au ajuns hotii erau tare maniati pe ghebos si capetenia a mers in odaie sa aduca cutitul cel mare, sa-l omoare. Intrand in casa era sa lesine de mirare si nu-i venea sa creada ca aceea e casa lor, atat era de curat si de frumos. Atunci il ierta pe ghebos si ii ceru sa aduca mancarea. Cand au gustat din bunatati au fost foarte multumiti, dar capetenia isi pastra pentru el cele mai bune bucati si hotii doar salivau privindu-l. Capetenia era deja satul iar ceilalti erau inca infometati si capetenia ii porunci ghebosului sa stranga tot ce a mai ramas si sa-i pastreze pentru cina. Banditi au sarit atunci la bataie scotand cutitele si strigand ca mai vor sa manance. Era o harmalaie si o bataie de nu s-a mai pomenit si Florita ne mai rabdand sa se omoare din cauza mancarurilor pregatite de dansa, a iesit din ascunzatoare, promitandu-le banditilor ca le va gati si le va face curat in fiecare zi. De atunci banditi nu au mai vrut sa mearga la furat, stateau toata ziua acasa, mancau bunatatile pe care le gatea Florita si admirau frumusetea ei. Cateodata mergeau cativa dintre ei sa vaneze sau la oras sa cumpere lucruri si gateli femeiesti ca sa o bucure pe fata. Iar fata le vorbea frumos si hotii au devenit mai blanzi si mai omenosi, ne mai vrand sa omoare si sa jefuiasca. Intr-o zi crasmarita intreba din nou oglinda si raspunsul nu i-a fost nici de asta data pe plac. S-a sfatuit cu Baba Cloanta si aceasta a plecat dupa fata cu ganduri rele. Ajunsa la casa banditilor, a facut o vraja si i-a adormit pe toti, apoi merse la fata, care s-a bucrat nespus la vederea ei. Ii dadu Floritei un inel si ii spusese ca e trimis de mama ei. Florita fericita, trase inelul pe deget si cazu pe loc ca moarta. Banditii cand s-au trezit si au vazut ca fata e moarta au plans si au vrut sa o ingroape. Unul dintre ei vazu inelul si au stiut ca nu era al Floritei si cand i l-au scos din deget fata era din nou vie si nevatamata. Banditii au mers la oras si i-au cumparat fetei bijuterii frumoase din aur, cu nestemate scumpe, ca sa nu mai primeasca de la altii. Dupa un timp se intampla la fel, de asta data baba aducandu-i o rochie de matase. Dupa ce fata iar a inviat, hotii i-au cumparat cele mai elegante rochii, din cele mai fine materiale. A treia oara Baba Cloanta ii spusese fetei sa se gateasca ca vin la ea parintii sa o viziteze. Fata s-a imbracat frumos, si-a pus bijuteriile cele mai scumpe si baba se oferi sa o ajute la pieptanat. In timp ce o pieptana ii impleti firul mortii si acum hotii nu au mai putut nici cum sa o trezeasca. Au imbracat-o frumos si au pus-o intr-un sicriu intr-o poiana, pentru ca au considerat ca este pacat sa arunce pamant peste trupul ei. In jurul fetei au crescut flori minunate si nemaivazute, iar ea a ramas si moarta frumoasa si tanara. Intr-o zi fiul imparatului merse la vanatoare si o vazu pe frumoasa fata in sicriul inconjurat de flori. S-a indragostit pe loc si a dat porunca sa fie dusa Florita 71
pe ascuns la palat. Atunci printul porunci la douasprezece fete tinere sa o ingrijeasca pe Florita ca si cand ar fi vie. Sa o imbrace frumos, sa o impodobeasca si sa o legene, dar sa nu se atinga de parul ei frumos impletit si impodobit de hoti cu o cununita de crini. Iar fiul imparatului o privea fericit pe fata fara viata. Cele douasprezece fete erau roase de curiozitate, de ce oare nu pot sa se atinga de parul ei. S-au sfatuit si au hotarat ca atunci cand printul va fi plecat sa-i despleteasca parul, dupa aceea sa-l faca la loc si nu va sti nimeni. Cand s-a intors fiul de imparat o gasi pe Florita vie si mai frumoasa ca niciodata. Au hotarat sa faca de graba nunta si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Iar pe crasmarita au incuiat-o intr-o camera cu multe oglinzi, cu cele mai frumoase fete din tara, sa moara de ciuda ca nu e ea cea mai frumoasa.
FRATELE CEL MIC
72
Intr-o padure deasa traia un taietor de lemne cu sotia lui si cu cei sapte baieti ai
lor. Pe cel mic il chema Ionica. Familia ii era foarte saraca si nu avea destula mancare. Intr-o seara, Ionica s-a ascuns sub masa si de acolo a tras cu urechea, ascultand ceea ce vorbeau parintii lui. - Nu mai avem paine in casa si nu mai avem de lucru. Nu ne mai putem hrani copii, deci trebuie sa-i ducem maine in padure si sa incercam sa-i pierdem. Ionica s-a furisat in fata casei si a adunat cateva pietricele albe. Dupa ce si-a umplut buzunarele cu ele, s-a dus sa se culce. A doua zi dimineata, sotia taietorului de lemne si-a trezit copii spunandu-le : - Haideti, sculati-va repede si ajutati-ne sa adunam crengi prin padure. Au pornit deci cu totii. Ionica a ramas in urma si marca drumul cu pietricele albe, gandindu-se ca astfel va gasi drumul spre casa parinteasca. Ajungand in mijlocul padurii tatal lor le-a spus : - Mama voastra si cu mine vom aduna lemne mai incolo. Voi ramaneti aici si adunati crengi pana la intoarcerea noastra. Copii au adunat foarte multe crengi, s-a facut intuneric, dar parintii lor nu s-au intors. Le era frica speriindu-se de vocile infricosatoare ale animalelor. - Ne-am ratacit, cum ajungem acasa se plangeau ei. - Ne mananca lupii ! - Nu va faceti probleme - le-a spus Ionica. Urmati-ma, eu va conduc acasa. Si cu ajutorul pietricelelor albe ce straluceau la lumina lunii au gasit drumul spre casa parinteasca. Parintii lor s-au bucurat la vederea copiilor, caci tocmai primisera o paine mare de la un prieten de-al lor, aveau deci ce sa le dea de mancare. Dupa o saptamana, iar nu aveau ce manca si Ionica si-a auzit iar parintii vorbind ca ar trebui sa-i duca pe copii in padure. De aceasta data usa fiind incuiata, el nu a mai putut iesi din casa pentru a aduna pietricele. Nu-i o problema - se gandea el - maine voi marca drumul cu firimituri de paine. Astfel, a doua zi a aruncat firimituri de paine pe drum pentru a se putea orienta seara. Taietorul de lemne si-a rugat iarasi baietii sa adune crengi in timp ce el si sotia lui se duc dupa lemne. Copii au lucrat cu spor pana la caderea serii. Nu le era frica pentru ca Ionica le-a povestit ca a marcat drumul spre casa cu firimituri de paine. Dar cand sa porneasca, nici urma de paine. Pasarile le-au maincat pe toate! - Vai de noi, ne-am ratacit - plangeau fratii lui. - O sa vina animalele si o sa ne manance pe toti! Nu va temeti - le-a spus Ionica. - Recunosc si mie mi-e frica, dar ma voi sui intr-un copac sa ma orientez. - Apoi din varful copacului si-a anuntat fratii: vad o lumina in directia aceea. Urmati-ma, am sa va duc acasa. Insa cand s-au apropiat de lumina si-au dat seama ca nu era casa lor. - Si acum ce sa facem? - plangeau baietii. 73
- Eu am sa bat la usa, a spus Ionica. Poate ne ajuta totusi cineva. S-a dus la usa imensa si a batut energic. - Cine-i? a intrebat o voce de femeie. - Sapte baietasi care s-au ratacit. Puteti sa ne cazati peste noapte? a intrebat-o Ionica politicos. - Vai, dragii mei, asta e casa uriasului. Daca va gaseste va mananca pe toti! a raspuns femeia. - Dar daca ramanem in padure ne mananca lupii! - Am sa incerc sa va ascund cumva. Repede, intrati in acest dulap mare. Baietii s-au ascuns repede in batrana mobila primitoare. Peste putin timp, uriasul a ajuns acasa. Mirosind in jurul lui, a spus: simt miros de om, miros de baietei! Precis ca simti mirosul pulpei de miel pe care tocmai ti-am pregatit-o pentru astazi, i-a raspuns sotia lui si i-a intins masa. Uriasul a mancat repede carnea de miel, continuind cu doua jamboane si sase perechi de carnati din camara. Dar nici acum nu s-a linistit si a inceput sa miroasa din nou prin casa. - Femeie, tu ai ascuns pe cineva! a urlat el. Simt miros de baietasi! A inceput sa caute prin camera si, in cele din urma a dat peste baietii din dulap. - Miam, miam, ce desert delicios si nemaipomenit! Ii mananc imediat! - Lasa-i acum, a spus sotia uriasului. Ai mancat prea mult in seara asta! Mai bine lasa-i pe maine la pranz. Acum o sa-i culc in camera de sus! Asa ca sotia uriasului I-a culcat pe Ionica si pe fratii sai. Cele sapte fete ale uriasului dormeau deja, avand fiecare cate o coronita mica pe cap. Inainte de culcare, Ionica a adunat caciulile fratilor sai si le-a schimbat cu coronitele fetelor. Noaptea uriasul s-a trezit. - Ar fi trebuit sa mananc baietii. Pana la urma vor fugi. Mai bine iau imediat cutitul si ii omor si o sa-i am la micul dejun! Voia deja sa le taie capetele cand mana lui a atins coronitele. Cat pe-aici sa-mi omor propriile fete! a strigat el. S-a dus deci la celalalt pat si a taiat capul tuturor celor sapte fete ale lui. Ionica si-a trezit fratii dis-de-dimineata. S-au imbracat si au plecat in padure. Dimineata, cand uriasul a vazut ca si-a impuscat propriile fete, s-a infuriat foarte tare. Sa incaltat atunci cu cizmele sale magice si a pornit in cautarea celor sapte baietasi. Dar baietasii au auzit ca se apropie uriasul si s-au ascuns sub o stanca mare. Uriasul s obosit repede cautandu-i pe copii si s-a gandit sa se intinda pe jos ca sa doarma putin. Ionica s-a furisat langa el si i-a scos cu grija din picioare cizmele lui magice. In muntii din departare a zarit un castel mare. S-a incaltat imediat cu cismele uriasului, a ajuns intr-o clipa la castel si a cerut sa fie angajat la rege. Acesta s-a bucurat foarte mult de prezenta lui Ionica si mai ales de cismele magice si i-a oferit 74
baietasului drept cadou un sac de aur. Ionica s-a intors dupa fratii lui si, datorita aurului primit niciodata in viata lui nu a mai dus lipsa de nimic.
FRUMOASA SI BESTIA
fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru
ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari 75
risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului! Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate. - Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi
76
aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imiimi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. - Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte. N-apucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. 77
Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. - Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit.
78
A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: - Unde esti? Unde esti? - Vino, Frumoaso, dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. Era spiridusul. - Frumoaso, murmura Bestia. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. - Cum sa mori? striga Frumoasa, ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. Bestia inchise ochii. Si, dintr-o data, curtea toata se lumina ca prin farmec. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. - Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea. - Chiar eu sunt, ii raspunse printul. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. Te iubesc, Frumoaso. - Iubirea ta ma face nespus de fericita, raspunse Frumoasa zambind. - Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo, zise printul aratand spre castel. Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. In aer plutea parca o muzica fermecata, in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.
79
G
GAINUSA ROSIE
Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamantul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob
de griu. "Acest bob de griu trebuie plantat", zise ea. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi planta eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. In curand griul crescu inalt si galben. "Griul este copt", zise Gainusa Rosie. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi secera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cand griul fu secerat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci il voi treiera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Cand griul fu treierat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. 80
Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. Apoi ea intreba: "Cine va framanta si coace paine?" "Eu nu", zise Rata. "Eu nu", zise Pisica. "Eu nu", zise Ciinele. "Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Ea framinta si coapse paine. Apoi intreba: "Cine va manca aceasta paine?" "Ooo, eu o voi manca", zise Rata. "Si eu", zise Pisica. "Si eu", zise Ciinele. "Nu, nu!" zise Gainusa Rosie. "Eu voi face asta". Si asta facu.
GULLIVER
81
A fost odata...
...un medic englez pe nume Gulliver, care, dornic sa ajunga in India, se imbarcase in Bistrol pe vasul "Antilopa". Intr-o noapte in timpul unei furtuni violente, tanarul fu luat de un val imens si aruncat in mare. La scurta vreme, vasul se scufunda cu toti membri echipajului. Medicul, inclestat de o scandura, lupta toata noaptea cu furia talazurilor. In zori, marea se linisti si curentul il depuse, la capatul puterilor, pe o plaja pustie. Multumi cerului ca era inca in viata si adormi, dus, pe nisip. Cand se trezi, soarele stralucea pe cer. Uluit, el clipi din ochi si vru sa-si ridice un brat pentru a se proteja de soare; isi dadu atunci seama ca avea ambele maini imobilizate. Apoi incerca sa-si ridice capul, insa pletele ii erau legate de tarusi mari, bine infipti in sol. Picioarele, legate cu grija, il tintuiau la pamant. Auzea un murmur confuz in jurul lui, dar tot ceea ce putea vedea era cerul albastru. Deodata, ceva ce parea o fiinta vie, se catara de-a lungul coapsei lui, urca pana pe piept si i se sui pe barbie. Gulliver, fortandu-se sa priveasca in jos, ramase uimit: un omulet foarte mic, imbracat pitoresc, statea chiar sub nasul lui. Inarmat cu un arc si sageti, il privea de la inaltimea celor cincisprezece centimetri ai sai. Facand un efort enorm, Gulliver isi elibera bratul drept si se intoarse pe o parte. Acolo, el descoperi o multime imensa de omuleti raspanditi in jurul lui: acestia erau cei care il tintuisera la pamant cu funii groase. De pe barbia sa, Gulliver lua cu delicatete in mana minuscula creatura si ii dadu de inteles, prin gesturi, ca murea de sete. Omuletul fluiera in degete si, la scurta vreme, sosira o multime de carute mici, incarcate cu butoaie pline cu vin. Gulliver goli mai bine de cincizeci de butoiase, inainte de a-si potoli setea. Apoi, omuletii ii oferira delicioase painisoare, nu mai mari decat niste alice de plumb. Atat Gulliver cat si micutii oameni intelesera repede ca nici o parte, nici cealalta, nu avea intentii rele. Dupa ce facu cunostinta cu noii sai prieteni, acestia il dezlegara; Gulliver se ridica, pregatindu-se sa-i urmeze. Atunci descoperi in jurul lui un peisaj in miniatura:copacii, lacurile,raurile, totul era pe masura acestor ciudate creaturi pitice. In sfarsit, cortegiul ajunse intr-un oras. Gulliver, care continua sa paseasca cu mare bagare de seama pentru a nu rani pe nimeni, fu condus aproape de un turn: acolo il asteptau personaje ce pareau a fi de rang foarte inalt. Printre ele se afla insusi imparatul. Strigand foarte tare, acesta tinu un discurs. Gulliver auzi de mai multe ori cuvantul "Lilliput" si intelese ca era numele acestei tari ciudate. Apoi ii aratara noua lui locuinta, langa un turn, o cladire care era cam pe masura lui. In fata acesteia, doctorul se lasa legat cu lanturi la un picior, constient fiind ca, la nevoie, se va putea elibera fara efort. In zilele care urmara, Gulliver isi reveni in puteri; era fericit ca scapase cu viata din naufragiu, dar noua lui situatie ii parea de-a dreptul surprinzatoare, chiar daca lilliputanii se dovedeau primitori si plini de consideratie fata de un oaspete atat de impunator. In fiecare zi, o multime imensa venea sa-l admire si sa-i ofere tot felul de mancaruri. In 82
plus relatiile sale cu imparatul Lilliputului devenisera excelente. Intr-o zi, Gulliver vru sasi impresioneze minusculii prieteni si trase cu pistolul sau in aer. Intr-adevar, efectul demonstratiei sale fu extraordinar si deveni si mai respectat. Din naufragiu, apucase sasi salveze sabia, pistolul, ceasul, jurnalul, un brici, cateva monede si un pieptene vechi. Imparatul dori sa cunoasca la ce folosesc aceste obiecte si fu foarte impresionat vazand ca Gulliver putea sa taie un palc de copaci cu o singura lovitura de sabie. Incetul cu incetul, Gulliver incepu sa comunice cu gazdele sale cu ajutorul unor panouri uriase, pe care scria cuvinte in limba engleza; acestea erau traduse de savantii bastinasi in limba lilliputana. Astfel, el descoperi obiceiurile lilliputanilor; afla, spre exemplu, motivul pentru care cei mai multi dintre ei umblau intotdeauna inarmati: exista in largul marii o insula numita Blefuscu. De multa vreme, locuitorii acesteia erau dusmanii de moarte ai lilliputanilor, care le respinsesera deja atacurile de mai multe ori. Intr-o zi, un mesager veni in fuga si-l ruga pe Gulliver sa se prezinte in cea mai mare graba la palat, deoarece imparatul dorea sa-i vorbeasca. Din cauza staturii lui uriase, Gulliver trebuia sa-l astepte in curtea cea mare a palatului. Imparatul ii explica faptul ca erau pe picior de razboi, caci aflase prin iscoade ca flota din Blefuscu se pregatea sa ridice ancora pentru a invada Lilliputul. Apoi il ruga pe doctor sa-l ajute sa respinga acest atac. Gulliver accepta, insa puse doua conditii: sa nu existe victime, iar in caz de victorie, imparatul sa-l ajute, la randu-i, sa se intoarca in lumea sa. Imparatul Lilliputului accepta fara sa ezite. Gulliver studie cu atentie pozitia insulei Blefuscu si a portului ei. Apoi ceru o sonda pentru a masura adancimea marii in jurul insulei. Unde era cea mai adanca, apa nu-i ajungea decat pana la brau, adica nu depasea douazeci de metri lilliputani. Atunci Gulliver isi facu un plan de bataie. Si, intr-o zi in care marea era acoperita de o ceata deasa, el strabatu apele pana in portul inamic. Acolo, semanand panica printre locuitori, apuca de franghii corabiile destinate invaziei Lilliputului, le trase in largul marii si le scufunda. Gulliver salva astfel Lilliputul. Dar imparatul nu isi tinu cuvantul dat. Acesta, dupa ce-i facu cadou o palarie neagra, confectionata de douazeci si patru de croitori vestiti, se hotara sa nu-i mai redea libertatea. Gulliver ii devenise prea pretios: imbatat de victorie, imparatul Lilliputului se gandea sa invadeze Blefuscu! Comandantul garzii - primul lilliputan care il descoperise pe Gulliver - il avertiza: "Daca nu te supui vointei sale, imparatul te va otravi!" Auzind una ca asta, doctorul se sperie: impotriva otravii nu avea aparare! Atunci se hotara sa evadeze. Intr-o noapte, isi incaraca toate lucrurile pe o corabie lilliputana si, tragand-o dupa el, traversa din nou marea in directia insulei Blefuscu. De indata ce sosi ceru sa fie primit de regele insulei, caruia ii propusese un targ. "Atata vreme cat voi fi aici ca sa va apar, ii spuse el regelui, veti fi la adpost de atacurile Lilliputului. Dar, in schimb, va trebui sa ma ajutati sa ma intorc in lumea mea." Regele din Blefuscu, care nu mai spera sa castige razboiul de cand flota sa fusese 83
distrusa, accepta cu bucurie. Gulliver fu primit pe insula ca un salvator si toti locuitorii ei participara, cu entuziasm, la organizarea calatoriei lui. El le ceru sa inspecteze coastele insulei, in cautarea epavelor esuate pe plaja dupa furtuni. Aceste cautari dadura un rezultat nesperat. In nisip, langa o stanca mare ce iesea din ape, omuletii din Blefuscu descoperira resturile unei barci vechi. Gulliver socoti ca, cu pretul unei munci de durata, precum si cu ajutorul locuitorilor din Blefuscu, o va putea face ca noua. Intr-adevar, avura nevoie de mai multe luni pentru a repara barca, folosind minusculi copaci de pe insula. Intr-o dimineata, locuitorii din Blefuscu se perindara prin fata barcii pentru a o aproviziona cu apa si hrana. In sfarsit, sosi si ziua cea mare: barca era gata sa se scufunde in larg! Gulliver isi lua ramas bun de la gazdele sale, apoi se urca in barca si incepu sa vasleasca cu putere. Emotionat, vazu cum se departa de tarm, de miile de omuleti care agitau minuscule batiste albe. In curand, Blefuscu nu mai era decat un mic punct negru la orizont. Doctorul trebuia sa vasleasca zile in sir, pana in momentul in care observa ca barca inainta singura, dusa de puternici curenti marini. Putin cate putin, o ceata ciudata acoperi marea; dupa cateva ore, se imprastie ca prin farmec. Atunci Gulliver putu sa vada un stol de pescarusi deasupra capului sau si isi dadu seama, cu bucurie ca aveau o marime normala! Pasarile in miniatura din Lilliput ramasasera, asadar, in urma, undeva departe. Gulliver era fericit ca, in sfarsit, se intorsese in lumea lui!
84
I
IEPURASUL CEL HAIOS CARUIA II PLACE MIEREA
Traia odata in padure Iepurasul cel Haios, care isi petrecea toata ziua in cautarea
mierii. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul, dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. Dar, de cele mai multe ori, trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs, unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. "Cineva imi mananca mierea, si am sa-l prind," si-a spus ea. Doamna Urs a intins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Ziua urmatoare, cand Doamna Urs a plecat la vanatoare, Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Dar cand l-a atins, borcanul a cazut, Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste, dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Cand Doamna Urs s-a intors acasa, Iepurasul cei Haios era lipit de podea. "E, si acum sa vedem ce am prins," si-a zis razand Doamna Urs. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. A aprins apoi focul in camin, sub oala, si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga, dar se lipea tot mai rau. "Oh, daca as putea sa scap de aici, niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic, mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. A inceput sa se scurga pe langa urechi, de peste tot, in jos spre labute. Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior, apoi pe celalalt. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. 85
Din acea zi, Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. S-a multumit cu morcovi, spanac si salata ca si restul iepurasilor.
86
IEPURASUL CEL ISTET
A fost odata ca niciodata o familie de iepuri, care traia in mijlocul unei paduri
intunecoase. Familia era compusa din tatal Iepuroi, mama Iepuroaica si cei sase iepurasi mici. Iepurasii s-au nascut la inceputul primaverii, si pana n-au implinit trei saptamani (cand si-au deschis ochii), n-au plecat de langa mama lor. Chiar si dupa ce s-au nascut, cat timp erau foarte mici, nu ieseau aproape deloc din cuib. Dar crescand, au inceput sa iasa afara, sa se joace, cum se joaca toti copii. Toti iepurasii erau foarte jucausi, iar cel mai mic dintre ei era si cel mai destept dintre ei. De cite ori jucau cite un joc, el iesea cistigator. Intr-o zi, tatal Iepuroi i-a chemat pe toti si le-a spus: - Dragii mei iepurasi, trebuie sa va spun ca viata nu e chiar atata de simpla precum credeti voi. De exemplu, noi, animalele mai slabe, trebuie sa luptam pentru supravietuire. In padurea asta ne pindesc tot felul de pericole: in primul rand sunt vulpile cele sirete care vor sa ne prinda, apoi mai este batranul lup, care s-ar bucura sa prinda asa o prada gustoasa. Sigur ca nu in ultimul rand, padurea e uneori cutreierata de vanatori, iar acestia sunt cei mai periculosi. Singura noastra arma este fuga, trebuie sa fim atenti sa nu ne prinda nici unul din acesti dusmani ai nostri. Voi, ca si copii, nu trebuie pentru nimic in lume sa plecati de langa cuibul nostru si de langa mama voastra. Cat sunteti atata de mici, doar noi va putem apara. - Da, au spus iepurasii in cor. - Asa o sa facem! Dar, copii fiind, uneori se indepartau prea mult de cuib, iar mama lor era foarte ingrijorata pina reusea sa ii gaseasca. Intr-o buna zi, inevitabilul s-a produs: iepurasii tot jucindu-se, s-au departat de culcusul lor, iar cind s-a lasat seara, si-au dat seama ca nu mai stiu drumul catre casa. Noaptea se lasa amenintatoare peste padurea cea intunecoasa, desenind umbre amenintatoare in tufisuri. Iepurasii s-au speriat si au inceput sa scinceasca. Dar cel mic le-a spus celorlalti: - Nu trebuie sa ne speriem, hai mai bine sa cautam un adapost pentru noaptea aceasta, iar miine dimineata, pe lumina, vom reusi sa gasim drumul spre casa. Mai ales ca mama si tata ne vor cauta. Zis si facut: micutii iepurasi si-au cautat un tufis mai des si s-au inghesuit unul in altul, sa se incalzeasca, caci incepuse sa se lase cu frig... Au gasit un tufis in care au ingramadit paie, crengute, frunze uscate si au facut un culcus pentru noapte. Noaptea a trecut greu... iepurasii, care din fire sunt speriosi, se trezeau cind auzeau vreun zgomot suspect. Dar era doar vintul care misca crengile copacilor. Cind a venit dimineata, iepurasii au inceput sa caute drumul catre casa. Mergind ei prin padure au auzit la un moment dat o miscare in fata, pe carare. Iepurasii au inceput sa strige: 87
- Tata! Tata!, dar cel mic le-a facut semn sa taca si sa se ascunda. El stia ca padurea este uneori periculoasa. Intr-adevar, pe poteca venea un lup. Lupul era foarte batrin, dar cu toate acestea, a vazut miscarea de pe carare si, din doua miscari, i-a ajuns din urma pe iepurasi. - Ha, ha, uite cu ce prinz gustos m-am ales pe ziua de azi! a zis lupul, lingindu-se pe bot. - Usurel, domnule Lup, nu va grabiti, va rog!!! zise iepurasul cel mic, fara pic de emotie in glas. - Ne-am ascuns in tufis pentru ca acum un minut au trecut pe aceasta carare un grup de vinatori care va cautau chiar pe Dumneavoastra. Eu zic sa renuntati la prinzul cel gustos si sa o fugiti sa va ascundeti, pina nu e prea tirziu. - Iti multumesc tinere, si iti ramin dator, zise lupul zbughind-o la fuga printre copaci. - Cu mare placere!, murmura micul iepuras, in risetele batjocoritoare ale fratilor sai. Si asa iepurasii scapara de lupul cel rau. Intr-un tirziu, osteniti, au ajuns acasa, unde au fost intimpinati de parintii lor care ii cautasera ingrijorati toata noaptea. Bucuria revederii a fost mare, iar iepurasii au promis ca nu se vor mai indeparta de casa.
88
IMPARATUL ALB SI IMPARATUL ROSU
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. De mult, de cand cu

povestile! Ca eu nu-s de atunci, ci-s de mai incoace. Da intr-o zi ma duc eu la bunica si cotrobaind incoace, cotrobaind incolo, dau de un sac; da rupt, da colbait! - Bunicuta, ce ai dumneata in sacul cela? Da bunica: - Lasa, zice, sa nu-l clintesti din loc! Zestre de la bunica-mea, care si ea a mostenit-o de la o strabunica a ei, care si ea cica o avea cu limba de moarte de la o rastrabunica a ei! Si eu, ca un plod neastimparat ce ma gaseam, nu sa ascult! Chitesc cand nu-i bunica acasa, si hirsti! apuc sacul. Si cela era un sac de povesti, mai baieti! il deschid eu si povestile zbrr! zboara in toata lumea, de-au impanat tarile! Atunci eu hat! o poveste de coada; am prins-o si v-o spun si domniilor voastre! De mult, de cand ursii aplecau viteii si-i stergeau pe bot, desmierdindu-i, de cand lupii se luau de git cu mieii de se infrateau, sarutindu-i, de cand puricele se potcovea cu nouazeci si noua de oca la un picior si tot striga: Mi-i usor, mi-i usor!" de mult, a fost un crai, un boier mare si a avut un fecior. Si se intimpla amu in cutare tinut iarmaroace, si zice feciorasul cela catre tat-sau: - Tatuca, ce te-as ruga eu: da-mi o mie de galbeni, ca iaca negustorii se duc in iarmaroace; ma duc si eu, poate, cine stie, oi cistiga si eu ceva. Buun! ii da tat-su mia de galbeni, si hai si el la iarmaroc. Da el nu sa umble intr-a cistigului prin cele bilciuri, ci se duce intr-o scoala si zice: - Domnilor, luminatilor si cinstitilor, de azi amiaza pana miine amiaza sa ma invatati scrisoarea, sa ma invatati toate felurile de scrisoare de pe lume; ca acusi va platesc, iaca poftim, mia de galbeni pe masa. Si l-au invatat toate felurile de scrisoare, de scria si cu piciorul pe cringul cerului. Vine acasa. - Tatuca, zice, strasnic mai umbla negustorii istia: amus pagubesc, amus cistiga; numai eu am pagubit tot! - Apoi, dragul tatei, a doua oara ai sa cistigi si tu! Si-i mai da tat-su o mie de galbeni. Iara mi se duce feciorul cel de crai la iarmaroc. Umbla-n-coace, umbla-ncolo, da de nouazeci si noua de muzicanti si le zice: - Domnilor, muzicantilor, si lautarilor, de azi amiaza pana miine amiaza sa ma invatati a cinta in toate muzicile. Asa fel de cintare sa ma invatati, asa de frumoasa, ca toata fiara, toata lighioaia sa se adune de cintarea ceea; pana si serpimea cea veninoasa, care se intimpla de intra in om, sa iasa la soare, de cintarea ceea. Ca asis va platesc, iaca poftim mia de galbeni pe masa. A invatat el amu si cintarea ceea, si vine acasa. 89
- Vai de mine, tatuca, ce sa ma fac, ce sa ma direg, unde mi-a fost capul, ca iarasi am pagubit, si n-am cistigat nimica! - Dragul tatei, ai sa cistigi a treia oara de buna seama. Da sa te porti o tira mai binisor; sa te porti, dragul meu, sa cistigi, ca-i o sumedenie de bani matrasita! ii da el de grija. Mai deschide-ti ochii si mai stringe-ti punga, ca la asa tirguri cu doi bani in trei pungi se cade a umbla! Si-i mai pune si a treia mie in palma. Hai se duce baietanul nostru si pagubeste si a treia mie in iarmaroc, adeca vorba vine ca pagubeste, ca el cele trei mii de galbeni nu le-a pagubit, ci s-a invatat prin cele scoli, de s-a facut de tot nazdravan. Ca colo, in scolile cele, erau feluriti invatati si inselatori de lume, si la dinsii a invatat el toate nazdravaniile si toate draciile. Buun! Vine el acasa. - Ira! dragul tatei, ce esti asa suparat si scirbit? Dar el face catre tat-su: - Of, tatuca, ori sa-ti spun, ori mai bine sa ma ineci? - Da de ce, dragul tatuchii, din ce pricina imi vorbesti asa? - Daca, tatuca, am pagubit si a treia mie, ce sa mai zici? - Apoi, dragul tatei, mai bine te prapadeai si tu pe undeva ca sa nu te mai fi avut eu la casa mea! - Vai de mine, tata, ce vorba mi-ai spus dumneata acum!! - Asa ti se cade, dragul meu! - Apoi din cit ii asa, tata, hotarit lucru ca pentru ocara asta asa de amarnica, eu ma duc pe lume! si asisi: Tatuca, sanatate buna - ii pupa mina si porneste. Tat-su incepe a plinge. - De ce mai plingi, tata?! Amu mai batjocorit, si amu plingi? - Daca, dragul meu, numai pe tine le am avut si amu si tu te duci... - Eh! lasa, nu mai plinge, tatuca, ca viu eu la o mane-poimane inapoi! zice el - si porneste! Si nici ca mai suguieste, merge o zi, merge doua, merge patruzeci Si noua, zi de vara pana-n seara, cale lunga sa-i ajunga: pe unde? Numai el stie! Si tot asa, picior dupa picior, picior dupa picior, ajunge feciorul nostru unde ajunge, si intuneste un boier. - Bun intilnisul, boier mare! - Multumesc dumitale! Da ce vint te abate pe la noi? ii da boierul. - Ce vint? Nici unul, ca mie pe-ori unde mii drumul! - Iga breee! Ca mare lucru ii fi fiind dara dumneata!? - Om cu carte, care imparte! ii da raspuns feciorul nostru. - Alei! Ca doara nu-i fi fiind invatator de copii?! - Ba ca chiar! - Sa traiesti dara, frate! Hai cu badica, cati da el de lucru! - Sa traiesti si dumneata, cucoane, ca-mi iei calea din picioare! Da boierul cela avea la copii cu cirdul. Si tocmai umbla sa-i deie la carte. Norocul lui ca a dat peste asa 90
invatator, ca, ma rog dumneavoastra, doar invatatura avea feciorul nostru, de trei mii de galbeni!! Cum a muncit el amu cu copiii aceia, nu ma intrebati! Destul ca ajung ei toba de carte. Si hai amu parintii copiilor sa-l multumeasca: - Ei, zice, domnule, cinstitule si iubitule, ce-i pofti dumneata, ce plata, ca ne-ai invatat asa de bine copiii? - Nimic, zice, ca mie imi trebuie numai o muzica de la dugheana cutare. Voi pofti sa mergeti cu mine si mi-o aleg. Buun! Se duce feciorasul nostru cu domnul cela, si-si alege o fortepianca. Si cand se pune odata de cinta cu dinsa, multa tara a rasunat! - Asta-i de mine! zice el, si asisi: Sanatate buna, domnule! se multumeste de slujba, ii multumeste si boierul pentru invatatura copiilor, si hai la drum mai departe! Merge el, merge iara, zi de vara pana-n seara, cale lunga sa-i ajunga, si tot asa cu mersul si cu dusul ajunge la un munte, in niste pustietati de ostrovuri langa mare. Se suie in virful muntelui si-si face ca un sihastru casa. Apoi asa la o vreme cand prinde a cinta din fortepianca, ca pe acele timpuri de invatatura, ce-a invatat el, de-ce, de-ce cinta, de ce iesea ba o pasare, ba o gujulie1, ba o lighioaie si fel de fel de salbataciune. Si cita pasere si lighioaie ii pe lume, toata s-a fost strins pe langa dinsul: alta se scalda, alta juca, alta cinta, de era o dragoste si o frumuseta nesfirsita. Da tocmai in tara ceea, unde asa de avan cinta nazdravanul nostru din virful muntelui celuia, era un imparat, care de opt ani avea sarpe intr-insul. Si de cei opt ani imparatul nici nu mancase, nici nu bause, de nevoia si necazul ce-l tragea cu sarpele cela, ca, ma rog, doara si sarpele crescuse in cei opt ani de zile. Si tocmai in timpul cela, in care incepuse a rasuna tara de cintecul nazdravanului, imparatul se trezeste si zice: - Vai de mine, ce-i asta? Vis a fost ori aievea se aude asa ca o cintare? Ca iga cum si iga cum, zice, parca am auzit si eu prin somn cintarea ceea, si sarpele m-a mai ingaduit si mi-a dat pace. Si ce v-as pofti, boieri dumneavoastra, curtenilor si slujbasilor, sa va duceti pana in cutare munte: ce muzicant ii acela? Poate ar putea sa se sloboada pana la curtile mele aice; ce cintare are el? Poate ar putea sa vie pana la mine! Hai se duc slujbasii si crainicii imparatesti sa-l pofteasca pe muzicant la curtile imparatului. Da in muntele cela nu era frunza pe copac, cita pasare si gujulie si lighioaie se adunase la auzul cintarii celeia. Si era o dragoste si o frumuseta, ca nu se mai putea pe muntele cela. Si el, nazdravanul, de acolo, din virful muntelui asa le-a cuvintat: - Ma rog, zice, tare va poftesc sa aduceti pe inaltatul imparat incoace; ca atita pasere si gujulie si lighioaie ce am eu pe muntele ista. nu pot sa le parasesc. Si mi-i de-a mai mare dragul sa ma uit la dinsele! ca vezi, alta cinta, alta se scalda, alta juca si 91
fel de fel de magi faceau. Da poftesc, zice, ca daca iti veni cu inaltatul imparat, sa aduceti si oaste cu sabia bine ascutita. Si cand l-au adus pe imparat acolo la fata locului, a zis muzicantul sa-l puie in sus; si i-a legat imparatului minurile, sa nu se urneasca. Apoi cand prinde nazdravanasul a cinta cu toata puterea si invatatura lui, multa tara a rasunat. Si paserile si gujuliile si lighioile nu-si mai aflau loc de cintare si de jocuri! Si multe gujulite de cele mai mititele au pierit de atita joc si zghihuiala. Dar si sarpele iesea afara! De-ce, de-ce iesea, de-ce si nazdravanul mai amarnic cinta. cand se asvirle odata sarpele afara! ...Da ofiterii si slujbasii, ei sedeau pe de-a laturea imparatului, unde nu mi ti-l iau din sabie! Da sarpele, niste sarituri ca acele de ioi-trei stinjeni in sus facea! La urma urmei, ce stiu eu cum imi aduce un ofiteras palosul, si-i zboara capul!! Da amu si capul sa .nire inapoi in om. Atunci iute striga muzicantul, de-l intorc pe imparat cu fata in jos si-i arunca o prostire peste cap, sa n-aiba pe unde intra sarpele. Si mintuit a fost imparatul de sarpe! Se trezeste - imparatul. L-au spalat, I-au gatit frumos, una-alta... - Vai de mine, zice, unde-i domnul capelmaistru de la cintarea asta, ce sa facut aice? Ia aista-i, inaltate imparate! Tocmai dumnealui! L-a cuprins si l-a sarutat imparatul. - Poftim in trasura pana la curtile mele, zice imparatul. Da ei ia si-i mai faci o chitare. Unde nu incep atunci lighioile si gujuliile si paserile niste jocuri ca acele: alta cinta, alta juca, alta din aripi batea parca se scalda, alta peste cap se da si fel de fel de mestesuguri facea, de nu se mai incapea de atita dragoste si frumuseta. - Tare ma bucur de dragostea asta, zice imparatul, si oi zabovi si eu oleaca. Si pune-te tu, cogemite imparat, cu toti boierii si curtenii tai la privit! - Vai de mine, da dumneata sa faci bine poate ii tinea asa ceva o basma, una-alta, ca asta vine ca la o comedie; sa-ti dam ceva! Da el muzicantul: - Inaltate imparate, mergeti sanatosi acasa; ca m-oi face si eu pe la curtile dumneavoastra, numai sa ma multumesc de dobitoacele astea pentru dragostea si sagile ce mi-au facut. S-a dus imparatul. Da el se pocloneste frumos la paseri si la gujulii si la lighioi si zice: - Multumim ca ne-ati facut sagile astea, asa de minunate! s-au multumit si dobitoacele de cintare, si dus a fost fiecare in lumea lui. Nazdravanul se ia binisor, se gateste si hai la imparatul cu pricina. Acolo I-au primit ca pe un oaspe scump, l-au pus la masa, l-au ospatat, l-au cinstit, l-au omenit... una-alta... - Ei! zice imparatul, domnule, cinstitule si iubitule, amu ce-i fi vrind dumneata? ii vrea sa te fac un crai, or un capitan, ii vrea sa te fac ceva nou... 92
El n-a poftit nimica. - Doamne, inaltate imparate, zice, multumim pentru cuvintul ast bun, dar eu ce sa poftesc? Adeca asa o pomenire nu se poate face?! - Ii buna si pomenirea, domnule, dar asta, zice, ii prea groasa, ii hat groasa pomenire. Ca eu unul sa fi stiut ca m-a scoate cineva din nemernicia mea si m-a mintui de sarpe, ii daruiam toata marirea mea si urdia mea i-o dam toata, numai sa fiu om! Macar sa stiu ca ramin numai cu mantaua asta. Dar asa, fiindca mi-ai spus ca vrei sa ai o pomenire pe pamintul asta, apoi eu de la mine cu nouazeci si noua de mii de florini te cinstesc. - Se poate, zice. Va multumesc. Si-si stringe nazdravanul frumusel banisorii ceia, si vine prin tirg de-si cumpara un lant de aur cu creanga de aur, care stralucea ca soarele si-ti fura vederile. Si hai ce face el, hai ca vine tocmai la tatuc-su acasa! Tatal lui, cand l-a vazut, a ametit de bucurie: da cu caciula in ciini: - Hir, cotarle, ca doar nu la voi a venit! Noa bun! Da amu, a doua zi, feciorul se scoala cu noaptea in cap, isi pune lantul de aur cu creanga de aur ca un ciine la grumaz, si zice: Hai de-acu cu mine, tatuca! Vai de mine, ce faci tu, dragul tatuchii?! Trebuie sa mergi cu mine la tirg, la iarmaroc, tata, si au sa-ti iasa acolo imparati si crai, da tu sa ma iei de lant si sa ma vinzi lor rob, la robie, ca la piatra, ori la orice. Ca mie asa mi-i scrisa, ca sa-mi ispasesc pacatele!... cand ii ajunge in tirg, sa ceri trei harabale de galbeni pe mine!... vezi dumneata, el se gindea la cele trei mii ce le-a pagubit in iarmaroc. Tat-su numai ingheata cand aude asa o vorba, jdar nici bleau nu zice; vede ca n-are incotro. Si pornesc la tirg! S-au fost strins imparatii si craii si boierii roata imprejurul robului cu lant de aur: - Domnule negustor, ce-i asta? - Un rob al pamintului! - Ce face el? - La ce-l pui, aceea face! - D-apoi cum, ce fel, cit ceri dumneata pe el? - Trei harabale de galbeni. Da ei: - Bree omule, ori domnule, ori ce-i fi fiind dumneata, ai mai fost prin iarmaroace, ai mai vazut lume de cand esti? Ce-i asta, ca de cand ii lumea nu s-a pomenit asa ceva, sa ceara cineva trei harabale de galbeni pe asa un nemernic de rob! Atunci el, robul de colo face: - Nu vi-i rusine obrazului! imparati sunteti voi, crai sunteti voi, ca nu sunteti vrednici sa dati pe mine trei harabale de galbeni? 93
imparatii si craii atunci coada intre picioare si se dau la o parte. Se pun la masa la sfat: - Bre, zice imparatul Alb, ce-i de facut cu el, ca tare ne-a mai ocarit. Hai si-om pune mina de la mina, sa-i implinim cele trei cosuri de galbeni, sa-l rascumparam si apoi las pe mine, eu i-s popa! Ce-a pati, cu nime n-a imparti! Si-au pus imparatii care de care, cela si cela, de i-au implinit tatine-su cele trei cosuri de galbeni si l-au rascumparat pe rob. - Noa, striga imparatul Alb catre un slujbas, care era crainicul lui, ia-l, bre, pe robul asta cu tine si na-ti scrisoarea asta; da-o la inaltimea imparateasa, sa faca precum ii scris intr-insa. Da-n cartea ceea el asa scria: - Inaltata imparateasa, cum a ajunge robul asta acasa, sa ai grija de a-l spinzura la poarta curtilor mele, ca sa ma palesc cu capul de picioarele lui, cand a fi sa vin acasa. Hai se duce crainicul cu robul nostru, si tot ducindu-se ei, ajung asa intr-o vale la un sipotel. Da ceea era in toiul verii; si o caldura, si o naduseala, sa te scalzi pe uscat, nu ceva! Crainicelul se repede la ciurgaus sa se racoreasca. Trage un git de apa si, plecindu-se, te miri cum scapa scrisoarea jos. Apoi, daca si-a mai potolit setea, hai la drum mai departe. Da robul nostru de ce are ochi? Ca sa vada! Si se roaga catra crainic: - Of, ingaduie-ma oleaca sa beau si eu un pic de apa! - Apoi, zice cela, mi-i sa nu te linciuresti prea mult. Hai, du-te dara, da numai repegior! Se duce robul, vezi doamne, la apa, ca lui asa-i era de apa acum cum i-i ciinelui a linge drobul de sare, si da de ceea ce-i trebuia lui: pune mina pe scrisoare si indatamare cirt-scirt preface toata cartea si asa o rastalmaceste: - Inaltata imparateasa, cum a sosi feciorul asta la curtile noastre, sa ai grija a-l da la feredeu sa-l scalde, sa-i aduci croitori, sa-l gateasca, si sa-l pui pe urma cu fiica noastra in cutare odaie, tocmai intr-al treilea cat, ca voinicelul asta seamana a fi partea copilei noastre. Cine stie, din cit nu s-a primit ea cu cei doisprezece feciori de crai ce-au fost in petit, s-a primi poate ca cu feciorasul asta! Si-i da crainicului scrisoarea asa prefacuta: Iga ce-am gasit! Bucuria celuia stiu ca nu era proasta, cand se vede ca prin urechile acului scapat de ceea ce-l astepta. Isi ascunde scrisoarea in sin si hai mai departe. Amu, la o vreme, iaca si imparatul Alb venit acasa. Da la poarta, nu-i nimica. Si cand prinde imparatul a se vaieta, si a se rasti, si a racni!... Da imparateasa: - Vai de mine, inaltate imparate, de treizeci de ani de cand tot imparatim, da asa cuvint n-am avut sa avem la casa noastra! Cum, ce fel, ce scirba ai asupra capului mariei-tale? - Ca, zice, asa-i si asa-i.
94
- Saracan de mine, inaltate imparate, d-apoi ce-i asta? Ca iga, doara condeiul dumitale a umblat aice; il cunosc doara. Iaca si scrisoarea pe masa! imparatul se da si citeste carticica. - Iga bree! face el, azi sunt atitea si atitea zile de-atunci, si eu am vrut sa fac din robul asta asa si asa, si ti-am fost scris asa, da dumnezeu iga cum mi-a purtat degetele! Vai de mine, inaltata imparateasa, poate ista sa fie partea copilului nostru! De-am sti macar din ce neam ii! Noa, zice, da oleaca de pedeapsa tot trebuie sa-i dau. N-am ce-i face! Ca tare ne-a ocarit parpaletul! Si-i povesteste imparatesei din fir a par cum si ce. Apoi da sfoara in tara sa se adune toti pietrarii si zidarii din imparatie. Si astia, ca la o porunca imparateasca, ma rog, cand incep a roi in toate partile, si-a pus si imparatul miinile la cap. Codrul atita frunza n-are si marile n-au atitea fire de nisip citi maiestri s-au fost adunat! Pe urma le spune imparatul toata povestea cum si ce. Zice: - Acuma, cit va vad, sa-mi ridicati oleaca de temnita pentru robul cel deprins a ocari obraze imparatesti. Maiestrii pietrari si zidari atunci cand mi se astern pe lucru, una doua au ridicat o temnita cit o cetate. Virfu-i batea in nourii cerului si numai sus-sus au fost lasat o ferestruica. - Ei, zice imparatul, acolo sa-ti ispasesti pacatele! Si-l pun pe nazdravan, cu toata nazdravania lui, la racoare. Noa ce te faci acum? Rabda un ceas ca-i trai un an! Sade amu robul nostru la inchisoare. Da eu, iac-asa, luindu-ma cu vorba, uitat-am sa va mai spun una, ca imparatul Alb avea o fata. Da ce fata! Frumoasa-frumoasa, scrisa de frumoasa! S-o sorbi intr-o lingura de apa, s-o inghiti si alta sa nu-t; trebuiasca. Si cu lipici si cu vino-ncoace, parcati facea cu mina: fugi de acolo, vina-ncoace! Sezi binisor, nu-mi da pace! Norocul, celor ce n-au apucat-o, ca multi voinici si-au rapus capul pentru fetisoara asta! Si fetisoara, daca ii la curtile tatine-su, apoi aude si ea ceva, vede si ea ceva. Da nazdravanul nu era nici el de lepadat. Ca-mi era asa de nu stiu cum si de cum sa va spun, ca fata imparatului de dragoste nici nu mai putea. Asa scazuse copila la fata, mai rau decat un taran care munceste. Si ma-sa, inaltata imparateasa, de jalea feti-sa i s-a facut mila, si se indura, de-i trimite robului pe ascuns, fara stirea imparatului, chilotei, perni, asternut, pat si ce-i cerea sufletul, asa ca robul nostru asa haladuia acum in temnita ceea, cum ar sedea si un slujbas imparatesc undeva. Si fata o data in zi, la amiazazi, era la dinsul; da imparatul nici cu spatele nu stia de asta. Toate bune si frumoase, pana la o vreme. Ca mai sunt ele si belele pe lumea asta. Si vorba ceea: cap de-ar fi, ca belelele curg girla! Asa si cu imparatul nostru. Ca-n vremea asta se ridica imparatul Rosu si-i trimite imparatului Alb trei bete de alun, unul ca unul, sa ghiceasca imparatul Alb care-i de la radacina, care-i mijlocul, si care-i virful, ca de nu-i ghici, mai ciine de imparate Albe, am sa te spinzur!" Asa-i scria el
95
imparatul Rosu. Vezi dumneata, imparatul asta era un buclucas de cei ce-si cata cu luminarea. Plinge imparateasa, plinge fata imparatului, plinge toata curtea ca ce-a venit pe capul imparatului Alb. Si la amiazi vine fata cu mancare la robul cel din inchisoare, plinsa si cu ochii impaienjeniti de lacrimi. - Doamne, draguta mea si gospodina mea, o intreaba el, ce esti asa cu ochii rosi si esti plinsa tare? Ce fel de aft1, ce fel de scirba ai asupra capului tau? Spune-mi cu adevarat, ca eu te-oi scoate din toate. - Doamne, cinstitule si iubitule, de unde ma-i scoate, daca tatuca te-a zidit aici! Mai bine nu te mai aduna tata la casele lui si nu ma invatam cu dumneata!... se caineaza copila. - Eh, nu te lua pe scirba, ca eu de aici, de unde ma vezi, am sa te ajut si-am sa te apar. Nu-i nimica, zice, si traind si nemurind a mai fi el si dupa voia noastra. Ca iga cum si iga cum, zice, dimineata te scoala frumusel, te du la inaltatul imparat si spune-i ca ai visat asa si asa sa faca: sa duca betele cele la o apa curgatoare, ca bunaoara la Suceava, si acolo sa le rapada de pe mal drept la mijlocul apei. Batul care-i de la radacina are sa vie inapoi la dinsul, cel care-i din mijloc are sa ramiie tapan in mijlocul apei, si virful are sa mearga in cela mal. Ca, zice, nu te teme, s-a primi el, imparatul Rosu, cu vorba asta! Copila nu asteapta sa-i spuie de doua ori si fuga-fuga la tatuc-su cu vorba asta. Buun! ii trimite imparatul Alb raspuns: - Mai mintosule de imparate Rosu, altceva nu ti-ai gasit de intrebat, ca in imparatia mea si copiii de tita o stiu asta. Ca iga asa-i si asa-i! Imparatul Rosu, parca l-ar fi pus pe jaratec, cand aude raspunsul asta. Si in ruptul capului sa-i vie imparatului Alb de hac cu alta intrebare. De unde si pana unde ii trimite trei minzoci: Na-ti, zice, sa ghicesti care-i fatat mai intii, care-i al doilea, si care-i pe urma fatat. Ca de nu, mai ciine de imparate Albe, hotarit ca am sa te spinzur!" Da minzii ceia, dumnezeu stie de unde-au fost scosi: unul ca unul! Cum seamana doi stropi de roaua, asa semanau ei. Na, pas de ghiceste acum, imparate Alb, daca-ti da mina! Si iarasi o scirba si o nevoie la curtea imparatului Alb, de prapadenia lumii! Si la amiazazi fata intirzie de tot cu adusul mancarii si vine plinsa de tot si cainindu-se la robul cel din inchisoare. Da-i da robul: - Vai de mine, tot asa te vad?! - Apoi, plinge fata, iga cum si iga cum: ce-a venit pe capul tatei de la ciinele de imparatul Rosu. - Eh! zice robul, asta-i floare la ureche! Ia pune-te frumusel aice sa-ti spuie badica cum si ce. Miine dimineata te du la inaltatul imparat si-i spune ca ai visat sa faca trei ciubere: unul de stejar, unul de fag si al treilea de brad. Si sa puie in cel de stejar griu, 96
in cel de fag orz, da in cel de brad sa puie ovaz. Pe urma sa aseze ciuberele la rind in ograda si sa sloboada minzocii. Care a merge la ciubarul cu griu, ii fatat intiiu, care a da la orz ii al doilea, si care a merge la ovaz ii pe urma fatat. Copila, de bucurie mai-mai sa traga o tropotica, si tot intr-un suflet la tat-su: - Tatuca draga, ca-i asa si nu altfel! Buun! Si-i trimite imparatul Alb raspuns: - "Bre imparatele Rosu, ia seama ce faci, ca rid si argatii de la curtea mea de atita minte. Ca asta cine nu stie cum se cearca minjii?" Si, zice, asa-i si asa-i. Da imparatul Rosu sa crape de ciuda si nu alta. - Vai de mine si de mine, zice el, imi pare ca am dat peste om! Ce sa fac, ce sa ma dreg! Hai se ridica el si se sfatuieste cu Pepelea lui, ca avea si el, ma rog, un fel de nazdravan, pe Pepelea. Da Pepelea ista tot nu era asa de chitit la cap ca robul nostru cel din inchisoare, ca robul nostru avea mai multe mestesuguri. Nu era, ma rog, scolit cu trei mii de galbeni? Noa, sede imparatul Rosu la divan cu Pepelea; sed ei la sfat si face imparatul Rosu: - Vai de mine, ce putere, ce marire sa aiba el, ca-i mai avan decat mine! Da Pepelea: - Iaca, eu inca nu-s de azi de ieri, si inca am oleaca de scoala, da asta, drept sa spun, nu pot pricepe! Mai, zice imparatul Rosu, am sa-l mai cerc intr-un fel. Si din vorba-n vorba ii trimite imparatului Alb scrisoare asa: - "Mai capcine de impaiate Alb, vad eu ca esti din zodia intelepciunii, si din cit ghicesti asa de bine toate cele, apoi sa mai ispravesti si asta: cand a fi sa beau dimineata cafeaua, si oi lua lingurita in mina, tu sa slobozi un foc din tun de sa se auda pana la curtile mele. Sa vedem la cit ti-a sta acum cumintenia ta! Esti adeca mai avan decat mine? Ha?! Si al doilea foc tot asa sa-l dai, cand a fi sa-mi trag papucul. Ii ispravi si asta, bine de bine; nu-i ispravi, capatul tau ii lucru sfint!" Noa, ce jalanie s-a stirnit amu la curtile imparatului Alb, nu s-a pomenit de cand lumea. Plinge imparateasa, pling boierii si slujbasii, plinge toata curtea, plingeau de udau pamintul; da fata asis sa se risipeasca, nu ceva. Si de data asta copila a intii/iat de tot cu adusul mancarii. Bietului .nazdravan i se lungisera urechile de foame. - Vai de mine, mindra mea si draga mea, ce-ai mai facut astazi, de-ai intirziat asa? intreaba el. - Apoi, sa-ti spun drept, dc-amu ani gatit-o! - Da nu mai zice! Cum se poate? Doar n-a fi cerut imparatul Rosu sa jupim piatra morii si sa-i ducem pielea?! - Ba nu! Da iga ce-a poruncit: sa impuste tatuca asa si asa un foc din tun, cand a bea el cafeaua si altul cand si-a trage papucul pe picioare. - Ei, zice robul, daca-i numai atita, apoi nu te mai lua degeaba pe scirba. Si miine dimineata te scoala frumusel si-i spune la inaltatul imparat precum ca: tatuca, iga cum si 97
ce am visat eu as-noapte, ca nici dumnezeu sfintul nu te scoate din chichionul asta, fara numai robul, care l-ai zidit in temnita ceea. Fata parca prinsese aripi, asa zboara pana acasa si-i spune tati-ne-su cum si ce. Draga tatei, ii aievea asta? - Aievea, tata, ca pare-ca asis vad cum mi s-a aratat in vis. Da imparatul nu stia ca fata-sa zi de zi ii tot ducea robului de mancare, si gindea ca de mult, l-a fi iertat amu celde-sus pe robul cela, si face: - Vai de mine, d-apoi l-om mai afla noi, ca poate amu a fi numai oale si ulcioare! - Apoi, poate l-om afla! se smereste copila. Si indata-mare porneste imparatul la rob, si l-a aflat! cand l-a strigat imparatul pe nume, el, robul, a raspuns asa, incet, din fun-dul-fundului. Ei, daca l-au auzit raspunzindu-se, apoi cita frunza-i pe copac, atita amar de pietrari si zidari a strins imparatul, sa deie jos zidurile cele de deasupra nazdravanului. Si asa le-a fost dat de grija imparatul, ca altul tinea sortul, altul cazmaua, altul cepita, ca un fir de colb sa nu-l ajunga pe rob, ferit-au sfintul, ca altmintrelea, aveti sa fiti cu totii taiati si hacuiti in bucatele! Si i-au facut o usa larga, cit putea sa intre o trasura in temnita ceea. Deci l-au scos pe rob din temnita, l-au pus in careta alaturea cu imparatul si cu mare alai au pornit la curtile imparatesti. Acolo il spala, il gatesc frumos si se pun cu totii la masa. Dragul meu, fecior de crai ori de boier, or ce-i fi dumneata, ce sa fie ca asas de batut de dumnezeu? - As, inaltate imparate, pune-ti cepita pe-o ureche, maninca, bea si te veseleste, ca de-amu eu am sa-ti port toata rinduiala. Da imparateasa face: Vai, dragul mamuchii, ce noroc te-a adus la casa noastra! Atunci el s-a cam rusinat oleaca si asa a cuvintat: - Inaltata imparateasa, nu-s vrednic sa-mi ziceti asa, ca eu nu pot sti ce-a mai fi, pana nu mi-oi cistiga piinea mea... Si indata mare iese afara in cerdac si striga catra pietrarii si zidarii cari l-au fost dezgropat: - Bre, maiestrilor, si pietrarilor, si zidarilor, amu sa va vad ce va poate mesteria: indata mare sa-mi ziditi din pietrele cele un turn asemenea cu cerul! Si cand ii toarna pietrarii si zidarii o acastaie1 de turn, nici nu i se vedea virful. Ca doar mesteri si nu saga erau aceia! Noa bun! Nazdravanul isi urca tunul cu scripetii sus, tocmai in virful turnului, si hai se suie si el. S-au ingrozit si au prins a racni imparatul si imparateasa, da fata imparatului asisi plingea inadins, ca asa de inalt s-a fost inaltat nazdravanul, de numai cit un purice se vedea colo, sus.
98
Si cand dimineata imparatul Rosu baga lingurita in paharul de cafea, asa de amarnic a huit tunul din virful turnului de credeai ca cerul se naruie si iadul se desfunda. Si multa tara s-a cutremurat, si curtile imparatului Rosu s-au zguduit si s-a varsat si paharul de cafea. - Vaileu! striga imparatul Rosu, unde-s papucii sa mai vad al doilea foc cum a veni. Cind sa puie mina pe papuc, cela, nazdravanul mai strasnic da drumul la tun, ca lui amu tot una-i era: ori a trasni cum se cade tunul ori s-a risipi cu el turnul... imparatul Rosu tragindu-si atunci papucul pica de pe scaun jos si scapa si papuc si tot din mina. Asa de amarnic bubuise al doilea foc! - Vai de mine, zice imparatul Rosu, asta de nu cumva ii frate cu cel-de-pecomoara, apoi ii chiar el in picioare. Mi-a trebuit sa-mi bag boii in plug cu dinsul?! Dar n-are incotro: hora ti-a trebuit? joaca pin-la sfirsit! Si-i mai trimite imparatului Alb carte: - "Ma ciine de imparat Alb, cum vad eu semeni a fi de obrazul meu. Ia poftim pana la imparatul Rosu, sa-ti arate si el oleaca de puterica. Sa vedem de-aproape ce-ti poate cureaua, si urma a alege". Noa, plingerea si jelania care s-a stirnit acuma la curtea imparatului Alb, nu-i nimeni vrednic s-o poata spune. Plingeau pana si pietrele de mila lui! Da imparateasa si fata imparatului, sareau camesile de pe dinsele de-asa bocet! Si imparatul Alb ca la o icoana se uita la nazdravanul nostru. Da nazdravanul: - Inaltate imparate, zice, cit despre asta te poti culca pe-o ureche; habar de grija sa nai! Ma duc eu pe capul lui! Ma duc sa ti-l joc, de i-or da lui pe nas toate cele! Numai sa-mi dai trei regimente de catane si odajdiile imparatesti si coroana. Imparatul Alb, bun-bucuros, in data mare ii da cele trei regimente de catane, si odajdiile imparatesti si coroana, puse frumos intr-o lada. Si nazdravanul nostru asa era amu, parca el ar fi fost imparatul! Si asis pe lucru, baiete!... Un regiment din cele trei il imbraca in straie albe, unul in straie rosii, si pe al treilea il face cu funingine ne-gru-negru, cum is diavolii cei rai din iad: si pe fata si pe dinti si tot. Apoi isi ia sanatate buna si hai la drum inainte. Merge, tot merge, spre imparatie. Numai ce a fost intrat in imparatia imparatului Rosu, cand ce sa-i vada ochii? O spinzuratoare noua-nouta! Iga bre, asta-i mai rau decat poftim la masa! Si zi: spinzuratoare pentru imparatul Alb?! Da-da, numai vorba ii ca nu-i tot cum se chiteste, ci-i si cum se nimereste!" isi zice el in sinea lui si lasa acolo langa spinzuratoare regimentul cel rosu. Da regimentul cel imbracat in negru il pune sa steie hat mai incolo, intr-o ripa pe padure. Si cu catanele cele albe o ia la papuc mai departe.
99
Intra ei amu in ograda la imparatul Rosu. Da imparatul Rosu ii asteapta in cerdac; si asa sade pe o ladita cu un capau1 langa dinsul, cum ar sedea un imparat cu un sfetnic ceva la sfat. - Ei, striga imparatul Rosu, imparate Albe, arata-ti cinstita fata si poftim la cantalarie. Atunci ei toti intr-un glas striga: - Noi toti suntem imparati! Da imparatul Rosu: - Vai de mine, ce-i asta? Auzi cum vreau sa ma insele nemernicii de ei?! Asa zice imparatul catra Pepelea lui. - Ei, fie! sunteti imparati, fire-ati spinzurati! Si le da imparatul Rosu piine, mancare, una-alta, cum ce se cade la catane. - Iti pofti si-ti manca in cutare cazarma, zice el. - De ce nu, se poate! - Mai - face amu imparatul Rosu catra Pepelea lui - tu sa te bagi la noapte in cutare soba din cazarma, si sa iei seama, ca ei or sfatui una-alta, si caruia i-or zice imparat, na-ti foarfecele, sa-l insemni la cabat. Si noaptea catanele, cum li-i felul, soptesc despre cite de toate: - Inaltate imparate, intreaba unul, de ce-i piinea asa de dulce la imparatul asta? - D-apoi, zice nazdravanul, cum n-a fi dulce, daca stringe lapte de tita de la femeile din sat si-l pune in piine; ca asta-i pita lui. - Inaltate imparate, intreaba altul, de ce-i asa rosu imparatul ista? - D-apoi, zice, vazut-ai capaul cel rosu cu care sta in cerdac? Apoi, ia acela ii tatucul imparatului istuia! Pepelea asculta chitic in soba, si cand au fost adormit toti, tup! frumusel din borta afara si hirsti! cu foarfecele il inseamna pe nazdravan si-i face borta la cabat. Dimineata s-au fost sculat acum toti. Vede nazdravanul pozna: - Hm! se uita lung la cabatul bortit si zice: Iga ma, vedeti semnul asta? Na-va foarfecele si faceti-va toti cite un semn la fel. Si-si fac ei toti semnul cela la cabat. Intra pe urma in ograda la imparatul Rosu si se pun frumos in rind. Imparatul Rosu, cum ii vede, da fuga la aripa dreapta, si drept la nazdravanul nostru, ca el era un brad de flacau trupes si bine in-valit. Intr-o mie sa fi fost, pe dinsul ar fi pus ochii mai intii. - A! ghidi, ghidi, ghidus de imparatele Albe, zice imparatul Rosu, dumneata esti imparatul, ca iga esti mai altfel la cabat! Hehei! Am stiut eu ca musai numai unul sa fie imparat. - Ba noi toti suntem imparati, ca iga straiele noastre toate-s asa! Si toti isi arata bortile de la cabat! - Cum breee!? zice imparatul Rosu, si fuga-fuga se repede in cerdac si pliosc! o palma lui Pepelea de cele tataresti: Mai spurcaciune, ce crezi tu?! Ti-i bate joc de mine!?... 100
Da Pepelea tiuuu! se arunca in virful casei si incepe a racni si a se vaieta cit ii lua gura: - "Nu ti-i rusine! imparat esti tu, om esti tu, ca esti facut de ciine si bei lapte de la femei, si tat-tu ii capaul cel rosu de colo!..." Asa a strigat Pepelea si s-aaa dus in lumea lui! imparatul Rosu numai ce-a inlemnit! - Vai de mine, mi-a pus capacul. Ma rog, cu toate cele m-ati in-celuit si m-ati batjocorit, zice el, as vrea batar sa dau fata cu imparatul domniilor voastre! Da nazdravanul face: - Ma rog atunci, inaltate, sa ingaduiti pana ce-oi veni eu. Si iute se duce, deschide lada ceea, de-si scoate hainele imparatesti si coroana; se imbraca ca un imparat si vine la fata locului. Regimentul ii face onor frumos, imparatii inchina sabiile, si imparatul Rosu cuvinteaza: Inaltate imparate Albe, noua ani si noua zile as fi sezut eu cu regimentul dumitale la ospete si la veselii, sa nu-mi fi facut rusinea asta, ca eu adeca is facut de capau!" - D-apoi poate nu-i asa! zice nazdravanul. - Macar sa si fie! Ce-a trebuit sa spui intre atita norod asa o vorba!! Ca eu doar is om; tot am faptura de om, si numai la par is asa olecuta rosu!... - Apoi da! inaltate imparate Rosu, eu una stiu: pe unde-ti iese vorba si sufletul are sa-ti iasa! Si ce-i de spus, ii de spus verde in fata, si nu pe din dos! - Apoi din cit ii asa, zice imparatul Rosu, poftim la spinzuratoare! - De ce nu? Se poate! zice nazdravanul. Si voi, oameni buni, face el catra regimentul lui, mergeti sanatosi acasa, ca si asa nu-mi puteti ajuta de amu nimica. Si vin ei la spinzuratoare. Da regimentul cu straie rosii sedea sub spinzuratoare si asa cinta de frumos, ca in regimentul cela erau alesi oameni scoliti de pe lume; tot unul si unul, alesi pe sprinceana. Mai mare mirarea imparatului Rosu: - "Vai de mine, imparate Alb, da asta ce-i? Ca eu cand am inaltat spinzuratoarea, tipenie de om n-am vazut pe aici!" Da nazdravanul parca nici nu-l aude. Cei din regimentul cel negru, care stau intr-o ripa hat mai incolo de spinzuratoare, asa racneau si urlau si se taiau din sabii, mai rau ca dimonii cei rai din iad. - Vai de mine, da aceia ce-s? intreaba imparatul Rosu. - Aceia? Tu le ramii lor! Ai sa le cari piatra, si te-or hartani si te-or intinde. Iga cum se taie si se crimpotesc! Asa au sa te ciopirteasca si pe tine! Si cei negri tipau si racneau ca diavolii cei rai din iad. - Vai de mine, zice imparatul Rosu, decat ori raminea la astia, mai bine ma spinzur! si-si pune juvatul in git. Imparatul Alb atunci haiti! stringe iute fringhia, si-l ridica in slava! Si, spinzurat a fost imparatul Rosu!
101
Da nazdravanul nostru ce mai face? Ia in stapinire coroana si paminturile imparatului Rosu si zice: - Ne-a fi de-ajuns! Haidem acasa! Si cand a intrat in curtile imparatului Alb, imbracat in hainele imparatului Rosu, cu cele doua regimente schimbate frumos in straiele de mai inainte, fata imparatului a lesinat de bucurie. Pe urma iara a inviat!... Da imparatul Alb, care se cheama ca era de beget, il pune in scaun si-i zice: "De acum, dragul tatei, mai imparateste si tu; ca eu is batrin si mi-i destul!" Si plingea imparatul Alb, si plingeau si imparateasa si curtea si toti de bucurie. Pe urma, ce mai era sa faca? Au pornit nunta! Si-au dat sfoara in tara si ravase prin orase sa poftim la nunta. Da eu nu m-am putut duce, ca aveam sa fiu la cumatrie la tata. Si m-am fost pornit la moara sa fac faina. Trag eu carul la usa morii, da moara ca-n palma! Nu-i acasa! Nati-o buna! Ma uit eu, da pustia cea de moara imi paste la capsune pe o costisa, de parca de ani de zile nu mancase. Ei, drace! infig eu biciusca inaintea boulenilor si hai dupa moara, s-o aduc la treaba. Si nazdravanul vede ca nu pot veni la nunta in nici un chip, si se da de-i scrie tatine-su carte: - Tare poftesc, draga tatuta, sa vii numai decat la nunta mea. A venit si tat-su. Si cand la masa mare, se ridica nazdravanul si asa a cuvintat: - Tatuca, dumneata ai banuit c-ai pagubit cu mine trei mii de galbeni; da eu nu le-am pagubit, ci le-am dat prin cele scoli si m-am trudit amarnic, pana am invatat rinduielile imparatiei. Poftim inapoi cele trei mii de galbeni si-ti multumesc ca m-ai ajutat sa ma scolesc! - Tat-su da sa ingenuncheze si sa-i sarute mina. Da el l-a sarutat pe tat-su pe obraz, ca mosneagul incepuse a plinge... Si atita-i povestea asta!
102
IOVITA FAT FRUMOS
A fost odata un imparat. Avea trei fete numai ca zmeii i le-au furat pe toata trei.
Imparatul a ales sa lupte cu zmeii, dar ca sa ajunga in imparatia lor trebuiau sa treaca de o apa mare. De trei ani se cazneau sa ridice un pod peste acea apa, dar in fiecare noapte veneau dracii si zmeii si stricau tot ce s-a lucrat peste zi. Imparatul a promis multe bogatii celui care ii va gasi pe faptasi si ii va putea spune cum sa construiasca podul. Nimeni nu s-a incumetat sa-i pandeasca pe zmei noaptea. Doar o baba foarte batrana si schioapa, careia zmeii i-au omorat inca din tinerete barbatul, a zis ca ea tot nu mai are nimic de pierdut si va sta la noapte de paza. Imparatul nu a crezut ca baba va fi in stare sa afle ceva folositor, dar i-a promis o avere daca va incerca. Noaptea baba s-a ascuns in scorbura unui copac. Cand au venit zmeii si au stricat podul distrandu-se pe seama imparatului, babei deja ii parea rau ca s-a incumetat la asa ceva. Un zmeu mai tinerel si mai prostut zise: - Daca ar sti imparatul sa arunce navodul; si sa prinda mreana de aur, sa o dea imparatesei sa o manance, atunci am avea de furca si ar putea sa ridice podul. Un alt zmeu s-a rastit la el sa nu mai vorbeasca, poate cineva ii asculta, dar apoi toti au ras, ca doar nimeni nu indrazneste sa-i pandeasca pe zmeii. Dimineata au gasit-o pe baba lesinata de spaima. Ea ii povesti imparatului ceea a auzit. Imparatul i-a dat babei o casa boiereasca si atatea bogatii cate nici nu a visat. Apoi a trimis toti pescarii din imparatie sa arunce navodul si sa cauta mreana cea de aur. Cand au gasit-o, imparatu-l a gatit-o cu mainile sale si a dat-o imparatesei. Dupa ce a mancat imparateasa s-a simtit insarcinata si peste noua luni a nascut un baietel pe care l-au botezat Iovita, Fat-Frumos. In aceeasi zi a nascut si o catea, care a mancat din ramasitele de la masa imparatesei, trei catelusi minunati. Iovita a crescut si a devenit un tanar curajos si intelept. I-a intrebat pe parinti daca nu a mai avut frati. Parintii i-au spus ca mai are trei surori, dar zmeii le-au rapit cu mult timp in urma si nu mai cred ca le vor vedea vreodata. Iovita a sarit imediat sa plece, sa le caute pe surorile sale. Imparatul si imparateasa l-au rugat sa nu-i paraseasca, ca-l vor pierde si pe el, dar Iovita le-a zis sa nu-si faca griji, ca in curand isi vor vedea si ficele. Iovita i-a luat pe cei trei caini, care s-au nascut odata cu el si a plecat sa-si caute surorile. Cand a ajuns la sora lui cea mare, aceasta a vazut imediat ca avea hainele ca in imparatia ei, dar nu a apucat sa intrebe nimic ca se si auzea zmeul venind. Fata a 103
vrut sa-l ascunda pe Iovita, dar acesta a zis ca a venit sa se lupte nu sa se ascunda. Au tot luptat cu smeul si seara Iovita a reusit sa-l rapuna si sa-i taie capul. La fel i-a infruntat si pe ceilalti doi zmei, apoi le-a povestit fetelor ca este fratele lor. Acestea nu mai stiau ce sa faca de bucurie si despre ce sa-l intrebe mai repede, ca de cand au fost rapite tare dor le-a mai fost de acasa. Fetele i-au mai povestit ca singurii lor prieteni sunt Calomfir, imparatul florilor si sora lui. Iovita s-a dus sa-i intalneasca. A devenit imediat prietenul lui Calomfir si mergeau imprena la vanatoare. Iovita a observat ca de cate ori trec pe langa un anumit copac, Calomfir devine palid la fata si toata ziua nu mai scoate nici o vorba. Iovita l-a rugat pe prieten sa-i spuna care-i povestea si el ii spusese tot ce se intamplase. Iovita Fat-Frumos s-a hotarat sa-l ajute pe prietenul sau. A facut tot ce facuse si Calomfir. A luat arcul si a tras cu sageata in doua turturele din copac si le-a pus la frigare. Atunci a auzit o voce din copac, care l-a rugat sa-si lege cainii cu un fir de par ce-i va da si sa o lase sa se incalzeasca la foc. Iovita a avut grija sa nu pateasca ca si prietenul sau si nu a legat cainii. Din copac a coborat o scorpie si a vrut sa mearga direct la friptura sa o manance. Iovita i-a spus ca i-o da de cap, daca se atinge de ea. Cainii au sarit la scorpie. - Fir de par, leaga cainii, inclesteaza-le dintii! - a strigat scorpia. Dar cainii au ramas liberi, pentru ca Iovita nu ii legase cu firul de par. Atunci flacaul si cainii au prins-o pe scorpie si i-au cerut inima lui Calomfir, pe care aceasta a scorbito, asa cum voia sa faca si cu Iovita. - Inima lui Calomfir este la sora-mea, peste noua mari si noua tari -zise scorpia. Sora-sa a zis ca este la frate-sau, peste alte noua tari si noua mari. Dupa ce a luat Iovita inima lui Calomfir, a scos palosul si le-a taiat pe toate trei scorpiile. Apoi a cerut-o de sotie pe sora lui Calomfir si impreuna cu dansa si cu cele trei surori s-au intors la palatul parintilor. Aici au fost primiti cu mare bucurie si petrecerile au tinut luni intregi, mai ales ca Iovita si sora lui Calomfir au tinut o nunta ca-n povesti.
104
L
Lolek si Bolek in Tara Cangurilor
Stiati ca exista pe lume asemenea locuri, unde mamele isi poarta puii in punga?
Unde traiesc rate cu blana si zmei adevarati, iar intre crengile copacilor se pot vedea ursuletii ca niste jucarii? Desigur puteti gandi ca asemenea lucruri exista numai in povesti. Insa aceste lucruri sunt reale! Nu credeti? Convingeti-va! Porniti la drum cu Lolek si Bolek, cei doi drumeti neobositi, care au debarcat chiar in Australia. Aventurile lui Lolek si Bolek in Australia au inceput cu un cucui in capul lui Bolek. Baietii priveau cu atentie viata unei familii de canguri, cand ceva aruncat in aer a lovit genunchiul lui Bolek. Era un bumerang. Bolek dupa ce si-a frecat genunchiul lovit, a ridicat cu manie bumerangul si l-a aruncat in directia de unde a sosit. Uimiti au constatat ca bumerangul se intoarce catre ei si vine chiar spre capul lui Bolek. - Au! - a strigat Bolek, pipaindu-si cucuiul nou de pe frunte. Dintre copacii de pe deal deodata au aparut trei bastinasi, de culoare, vanatori australieni. Canguru-mama si-a bagat puiul in punga si a luat-o la fuga. Baietii s-au speriat de cei trei vanatori, li se pareau setosi de sange; au urmat familia de canguri, sau ascuns dupa o cetate de termite si nici nasul nu si l-au scos, o bucata de timp, din iarba mare. Cand si-au ridicat capul, au vazut in fata lor trei persoane ciudate: aveau chica zbarlita, fata vopsita in dungi albe si rosii, nas lat si plat. In maini tineau sulita, bumerang si arc. Aceste figuri stranii au zambit larg spre baieti. Bastinasii au dus drumetii nostri in satul lor. Au pus lut racoros pe cucuiul de pe capul lui Bolek, i-au dat sa bea un ceai din diferite plante, dupa care, in timp scut i-a trecut durerea. Kanga, un baietan si el de culoare i-a invitat pe prietenii nostri la masa, in coliba lui. Meniul de pranz era omleta din ou de strut, urmat de de desert facut din termite. Dupa ce au mancat, cei trei prieteni au fugit la rau sa se scalde. Bolek s-a aruncat cu veselie in undele raului, dar sub apa, pe moment a observat in fata lui un animal ciudat, avea ciocul ca rata, insa cu blana. Deci era ca o rata ce poarta blana. - Ia te iuta! - s-a mirat Bolek, cand si-a scos capul din apa.
105
- Ia te uita!... se auzea de undeva de sus, dindaratul capului sau si asa suna, de parca vocea ar fi iesit din palnia unui gramofon. Baiatul si-a ridicat capul si a zarit un papagal mare. Pasarea il privea printre crengile cracanate ale unui salcam. - Un papagal vorbaret? - s-a uimit Bolek. - Un papagal vorbaret? - a repetat papagalul. Pe neasteptate se auzea un sasait dinspre tufisurile de langa mal. Baietii au zarit o soparla. Statea asezata pe labele din spate, iar in jurul gatului avea un guler imens. - Vai! un zmeu! - se ascundea Lolek in spatele lui Kanga. - Acesta-i un agama, zmeuletul australian. S-a speriat de noi si de aceea sasaie, ca vrea sa para un zmeu mare, inspaimantator. E suficient sa lovesti pamantul o data cu piciorul, si imediat fuge de noi. Lolek intr-adevar a vazut, ca zmeul de care s-a speriat asa de tare, fuge de ei speriat. - Si rata blanoasa? - a intrebat Bolek. - Este ornitorincul. Esti norocos; nu multi au vazut ornitorinc adevarat. Dupa scaldat, baietilor li s-a facut foame, si au hotarat sa se reintoarca in sat sa manance o gustare. Cu pasi grabiti treceau stepa, in monotonia careia doar ici-colo era cate un eucalipt. In afara de arbori, nimic nu se zarea in orizontul indepartat. Dar totusi; in zare, in aerul fierbinte au aparut cateva puncte miscatoare. Cum se apropiau de ele, punctele au inceput sa semene tot mai mult cu niste caini ce fugeau. - Acestia-s caini dingo, deci caini salbatici. Repede sus in copac! - a strigat Kanga, indata toti trei s-au catarat pe o creanga a eucaliptului cel mai apropiat. Ceata de caini dingo nu i-a observat pe creanga copacului, fugind mai departe prin stepa. - Am avut noroc! E mai sigur, daca ne aflam in copaci, cand vin cainii salbatici - le explica drumetilor, Kanga. - Iata o jucarie, un ursulet! - a strigat Lolek si si-a intins mana spre ursuletul care statea in copac, chiar in fata lui. - Priviti, ursuletul se misca! Traieste! - s-a mirat eroul nostrul, iar in acest timp ursuletul manca frunzele copacului. - Ha, ha, ha - a ras Kanga - acesta-i un coala. Este un animal foarte lenes. Ii place daca i se mangaie blana. Arata ca si ursuletul meu cu care dorm - a spus Lolek, in timp ce mangaia ursuletul coala. Seamana si cu ursuletul meu - zicea Bolek, gandindu-se la patul de acasa. Pe cand isi terminau gustarea, soarele australian, isi incheia ruta sa zilnica pe cer. Trecea dincolo de orizont, luandu-si ramas bun de la lume cu discul sau rosu. Cand au disparut si ultimile sale raze, a inceput serbarea organizata in cinstea lui Lolek si Bolek. Barbatii vopsiti in alb, rosu si negru au jucat dansul cangurilor, in jurul focului de tabara. Clatinau pe tact, sulite, bumeranguri si scuturi; acesta era dansul vanatorilor, sa aiba succes cu ocazia vanatului cangurilor. Lolek si Bolek priveau dansul de la o distanta oarecare, de asemenea umbrele lungi ale dansatorilor, si tonul monoton al muzicii i-a adormit. Deja visau despre o alta calatorie. 106
LOLEK SI BOLEK IN WILDWEST
Acest tinut este tinutul surprizelor. Usor se-mbogateste omul, dar tot atat de usor
poate sa-si piarda bunurile. Pentru supravietuire este necesar un pistol bun si un cal sprinten. Un cowboy adevarat niciodata nu se desparte de aceste doua lucruri. Lolek si Bolek treceau calare prin prerie, cautand turma legendara de bizoni. Deocamdata insa nu vedeau decat niste caini.in inaltimese roteu vulturi. Baietii deja sunt obositi dupa atata calatorie, le e si sete, deci ar dori sa opreasca la umbra unui cactus. Au asezat o tabara langa o stanca uriasa, care singura se inalta deasupra sesului. Drumetilor nostri li s-a facut si foame. S-au apucat de gatit. Aceasta-i prima fapta eroica a lor pe acest teritoriu. In curand se vor intalni cu indieni, bizoni si oameni inarmati - in aceste tinuturi astfel de intalniri sunt inevitabile. Trei indieni luptatori au cercetat cu atentie preria, cand deodata au observat ca se inalta fum catre ei. - Vad un semn de fum! - a strigat unul dintre ei, care purta in par o pana de vultur, apoi toti trei s-au azvalit pe mustangii lor si au mers spre deal. In acest timp Bolek canta la banjo si Lolek il privea de langa castronul mare in care gatea mancare de fasole. Din cand in cand amesteca mancarea, si o gusta, daca mai trebuie sare sau alte condimente. Chiar atunci au aparut indienii. Baietii au sarit si vroiau s-o ia la fuga, dar unul dintre indieni i-a prins cu un lant. - Ia spuneti-ne, cui ati trimis semnalul de fum? - a intrebat cu manie unul dintre luptatori. - Noi nu am trimis nici un semnal, am gatit doar mancare de fasole - a explicat indienilor situatia, Lolek. - Ufff! - s-a mirat indianul. - Hai, gustati! Lolek gateste foarte bine! - a invitat Lolek luptatorii. Indienilor le-a placut foate mult mancarea. Dupa ce au mancat, au si fumat cu baietii pipa pacii. Lolek a inceput sa tuseasca de fum. - Trebuie sa beau ceva! A spus intre doua crize de tuse. Luptatorul a taiat cu tomahaucul sau o bucata de cactus si a picurat zeama plantei in gura lui Lolek, care tusea neintrerupt. - Uff, uff! Trebuie sa inveti si femeile noastre, cum se pregateste aceasta mancare minunata - au hotarat luptatorii indieni. Veniti cu noi in sat! - Aoleu, un crotal! - a sarit in picioare Bolek.
107
Mirosul aromat al mancarii l-a atras pe acest sarpe suierator. Indienii intr-o clipa l-au ametit cu sulitele lor, apoi l-au bagat in straita si l-au predat lui Lolek, spunandu-i: - Muscatura crotalului e foarte periculoasa, insa carnea este foarte gustoasa - au ras luptatorii, apoi cu toti s-au urcat pe cai si au pornit spre sat. satul indienilor se afla la o distanta de doua zile. Spre amiaza, in a doua zi de drum, au observat o dunga de praf deasupra preriei. - Diligenta - si-a exprimat parerea unul dintre luptatori. Deodata s-a auzit ropotul armelor. - Au atacat diligenta! Grabiti-va - au pornit in galop cu totii. Pe cand au ajuns la fata locului, calatoriii diligentei erau legati si culcati jos, iar gura fiecaruia era acoperita. Indienii au dezlegat drumetii, dar deodata a rasunat o voce puternica din spatele lor: - Mainile sus! - a strigat banditul inarmat,care a iesit dintr-un ascunzis si cu pistolul i-a luat in tinta pe toti. Situatia era periculoasa. Atunci Lolek s-a adresta banditului: - Pentru nimic in lume n-am vrea sa te deranjam, domnule. Numai de aceea am indraznit sa venim aici, pentru ca am vrut sa ne intalnim cu un manuitor de arme, curajos, cu un om vestit de peste hotare, ca dumitale. Promite-mi, ca un semn de recunostinta sa-ti inmanez modestul nostru cadou. S-a apropiat de bandit si i-a dat straita. - Ce-i asta? - Deschide-o, e surpriza! - l-a indemnat Lolek pe inarmat. Banditul a bagat mana in straita, dar a si aruncat-o departe, parc-ar fi innebunit. A tipat, si-a scuturat mana din care a muscat crotalul, apoi innebunit a fugit in prerie; chiar daca vroiau nu-l puteau ajunge din urma. Lolek si Bolek si-au strans mainile, felicitandu-se. Unul dintre calatori, un domn cu joben, din recunostinta i-a dat lui Lolek un bulgare mare, sclipitor, de aur. Nu aveti chef sa veniti cu noi? - i-a invitat vizitiul. Multumim, dar prima data trebuie sa invatam femeile indiene cum sa gateasca mancarea de fasole - au raspuns eroii nostri. Ajunsi in sat, au si tinut lectia promisa. In ziua aceea din fiecare cort se simtea mirosul mancarii de fasole, care deja fusese preparata de indience. Seara baietii au jucat dansul bizonului,in jurul focului. Fiecare s-a pregatit pentru vanarea animalului urias. Lolek si Bolek au hotarat ca vor porni singuri la vanatul bizonului. Dis-de-dimineta au pornit spre locul pe langa care - dupa vorbele capeteniei indienilor - aceste animale obisnuiasca sa treaca. Pe o inaltime au zarit un bizon singuratic. Au dat pinteni cailor si rotind latul, au pornit spre animal. Cum au ajuns pe varful dealului, in partea cealalta au observat o turma intreaga de bizoni. Insa au fost si ei observati de animale si toata turma au pornit spre ei. Lolek si Bolek s-au intors, au reusit sa se refugieze. Intr-o clipa s-a schimbat situatia, din vanatori au devenit prigoniti. Cu toate ca au dat pinteni cailor, bizonii au ajuns foarte aproape de ei, au si simtit parca suflul lor fierbinte pe ceafa. Deodata a 108
aparut un tren in fata lor, care venea dinspre munti. Rapid s-au indreptat spre vagoane. Chiar atunci au ajuns la sine, cand trenul trecea pe acolo. In ultimul moment Lolek si Bolek au reusit sa sara de pe cai, in unul din vagoane. Bizonii au ramas amagiti langa sinul, spre satisfactia lui Lolek si Bolek. In vagonul deschis au calatorit cu niste cowboy ce plecau cu caii lor la un rodeo - unde se calarea mustangul, se prindea cu lat tauri tineri si se tintea cu sageti. La un moment dat, a zburat in fata ochilor lui Lolek si Bolek o palarie. Barbatul a exersat doar tintirea. Baietii s-au atasat grupului care exersa aruncarea lantului. Un cowboy cu experienta,care avea cizmecu pinteni, a invatat baieti cum trebuia facut nodul latului, incat cu o singura miscare sa se desfaca. Dupa exersare nici ei n-au fost mai prejos, decat mesterul lor. Le-a trecut prin minte ca ar fi bine sa incerce cunostintele noi dobandite pe mustangii care au pasunat in apropierea sinelor. Si-au adus aminte insa si de aventura neplacuta cu bizonii si indata s-au razgandit. Peste putin timp trenul a ajuns in oras, unde Lolek si Bolek, pe bulgarul de aur si-au cumparat bilet de calatorie pentru acasa.
109
Lolek si Bolek intr-un safari in Africa
Ati
vazut vreodata un rege, care in loc de coroana poarta blana pe cap si
niciodata nu tine nici un discurs, rage doar? Da, acesta este leul. Il putem vedea la circ, cum sare printr-un inel de flacari, sau in gradina zoologica, cum priveste din odaia sa printre gratii. Lolek si Bolek insa mai degraba s-au dus in Africa sa se intalneasca cu el acolo unde domneste asupra tuturor animalelor. Vanatori incercati povestesc ca in trei cazuri se inspaimanta si cel mai curajos om, de leu: cand de prima data ii aude urletul, cand ii zareste de prima oara amprenta piciorului sau si cand se afla fata-n fata cu imparatul animalelor. Lolek si Bolek au pornit la un safari periculos in Africa. Acum chiar se transborda din elicopter, in gip. Au fost fermecati de tot ce au vazut in savana imensa. Foarte incet au inaintat cu gipul, au privit girafele, care mancau frunzele acatiilor inalti. Au pasit pe langa ei antilope, gnu si zebre. Preintre ei se plimbau batlanii albi, marabu si berze. Atentia baietilor a fost rapita de un strut urias cu multi pui privitori. Baietii au inaintat pe terenul nisipos, lasand in urma lor enorm de multe animale salbatice. Deodata gipul s-a lovit de un zid gri, care a luat viata pe neasteptate. Conducatorul neatent s-a izbit de un rinocer! Matahala indata era gata de atac. - Ar fi mai bine, dac-am sterge-o de aici - a strigat Bolek si a fugit spre copacul cel mai apropiat. - Ai dreptate! - a rostit Lolek si a luat-o in urma prietenului sau. Vazand goana baietilor, turma de antilope si zebre a pornit in viteza, formand nor de praf in jurul lor. Totul s-a intunecat. - Nu vad nimic - a suspinat Bolek, inecandu-se de praf. - Nici eu nu vad nimic, dar mi se pare ca am gasit copacul - a raspuns Lolek, pipaind un butuc. Cand norul de praf s-a ridicat, baietii au observat, ca nu trunchiul unui copac au prins, ci laba unui elefant. Chiar vroiau s-o ia la fuga iarasi, dar elefantul i-a prins cu trompa, i-a ridicat si i-a asezat pe spatele sau, apoi, plin de demnitate a pornit. - Splendida calatorie! - s-a bucurat Lolek si a rupt un ciorchine de banane. - Ia te uita! Creste paine pe copac! - s-a uimit Bolek. A gustat fructul acatii, dar dezamagit a strigat: - Brrr... gustul acestuia, deloc nu seamana cu painea. - Ai dreptate, nu seamana. Elefantul mergea spre rau. Cand baietii au zarit raul, s-au bucurat nespus de mult. - Vai ce caldura e! as avea chef de un dus - isi stergea sudoarea de pe frunte Bolek. 110
- Eu mai de graba m-as scalda - a spus Lolek, scarpinand urechile mari ale elefantului sa-l indemne la viteza. Uriasul a tras apa in trompa, apoi a suflat in sus - deci calatori nostri au primit dusul dorit. - Ce placere minunata! - se bucurase Lolek. - Si acum va arat, cum fac un triplu salt in apa - s-a si pregatit de saritura, dar elefantul l-a apucat cu trompa si l-a asezat inapoi la locul sau. Chiar in fata lor, in apa, atunci a aparut un fel de buturuga de culoare gri-verzuie ce parea o creanga uriasa, putreda. Buturuga si-a deschis gura, iar baietii au incremenit vazandu-i dintii mari si ascutiti ca lama. - Un crocodil! - s-a infiorat Bolek. - Cred ca e mai bine, daca raman aici pe loc, in fond mi-a si trecut pofta de scaldat. Probabil si elefantul a fost de aceeasi parere. S-a intors si incet a pornit inapoi pe malul raului. - Priveste, Bolek! Un hipopotam! - a aratat Lolek spre un animal lenes, care anevoie incearca sa iasa pe malul neted al raului. - Iata acolo o turma intreaga de hipopotami! Numai ochii li s-au vazut pe suprafata apei. Baietii au constatat ca aceste animale mananca plante acvatice. Deodata s-a auzit un urlet ingrozitor din departare. Hipopotamii s-au scufundat in adancimea apei. Din tufisul de pe mal a aparut o familie de lei. In frunte pasea leul cu o coama uriasa. In urma lui soseau patru puiandri, iar randul a fost incheiat de leoaica. Leii s-au oprit brusc, cand i-au observat pe Lolek si Bolek pe spatele elefantului. Leul-tata a scos iar un urlet puternic. Elefantul a dat din urechi si si-a ridicat trompa. Astfel a aparut si mai colosal. Cand el a vociferat, ca o trompeta uriasa, leul s-a retras. A recunoscut ca-i mai bine daca nu se ia la harta cu el. S-a rotit de cateva ori in jurul dusmanilor, apoi la o distanta sigura s-a apropiat de apa sa-si potoleasca setea. Leoaica i-a urmat exemplul. - Arata ca niste pisici - a ras Lolek privind puii de lei. - N-as dori sa ajung in ghearele mamei lor - isi scarpina capul Bolek. Puii de lei alergau de ici-colo, se jucau pe mal, cand la un moment dat, unul dintre ei a picat in apa. Indata a si aparut buturuga gri-verzuie pe suprafata apei. - Ai grija! Acolo-i crocodilul! - a strigat Lolek. Leoaica, parca tintita din pusca, s-a repezit la crocodil, care vroia sa inghita puiul de leu. Apoi leoaica si-a adunat puii de pe mal si s-au intors cu totii in savana. Baietii s-au dat jos, alunecand pe trompa elefantului, sa vada amprenta leilor. - Ce urme uriase! - au trecut fiori prin Lolek. - Ti-a fost frica? - l-a intrebat Bolek. - Nespus de mult! - a recunoscut Lolek. - Si mie - a marturisit si Bolek, apoi au inceput sa rada fericiti ca au scapat de pericol. Lolek si Bolek s-au reintors la gip, dar cu tristete au constatat ca li s-a stricat masina in urma accidentului cu rinocerul. S-au framantat, cum sa ajunga la elicopterul lor. Nu au gasit nici o solutie de rezolvare. Soarele ardea cu putere. Bolek a vrut sa 111
bea, dar nici o picatura de apa n-a mai fost in plosca. Spre norocul lor insa, a aparut o caravana pe terenul nisipos. Veneau negustori cu camilele incarcate cu marfuri. Au oferit drumetilor nostri ajutorul. Lolek si Bolek, de pe spinarea camilei si-au luat ramas bun de la Africa. Au lasat in urma lor turmele de antilope, zebre, elefantul si imparatul animalelor, leul. Deja visau la o alta calatorie. Caldura coplesitoare din Africa i-a epuizat atat de mult, incat au hotarat ca in curand vor vizita iarasi imperiul zapezii si vor vedea eschimosii, foci si ursul polar.
112
LOLEK SI BOLEK PE URMA UNICORNULUI POLAR
Pe teritoriul, unde dominant este un singur anotimp, iarna eterna, oamenii in loc
de masini circula pe sanii. Copiii tot anul fac oameni de zapada, se bat cu bulgari de zapada. Acest peisaj acoperit cu zapada si gheata se intinde in jurul Polului Nord, unde este imparatia ursului alb. De el se tem celelalte animale: bufnita, vulpea si iepurele polar. Se ascund de el chiar si lupii, renii, morsele. Numai eschimosii cei mai curajosi indraznesc sa dea piept cu el. Ursul polar nu se teme de nimeni, numai de balena, care-i atat de mare, cat un submarin. In ape apare din cand in cand unicornul polar: narvalul. Foarte putini oameni l-au vazut cu ochii lor, chiar si Lolek si Bolek il cunosc doar dupa ilustratii. Acum insa au hotarat sa il fotografieze ei insisi. Lolek si Bolek au ajuns la Polul Nord cu un elicopter. Acolo au fost asteptati de un eschimos batran, cu o sanie trasa de reni. Lolek a inmanat eschimosului un buchet de lacramioare , aduse chiar de acasa. - Hapciu! - a stranutat eschimosul. - Mai bine de jumatate de secol sunt pe lume, dar flori n-am vazut inca in viata mea! - a explicat baietilor care s-au mirat. Au asezat bagajele in sanie, si au pornit catre marea inghetata. Cum s-au oprit, indata s-au apucat sa faca o coliba de gheata, un iglu. Au taiat gheata in forma de caramida si au asezat de jur imprejur, in forma rotunda pana cand caramizile de gheata s-au alaturat la acoperis. Foci curioase au lenevit pe mal, si au privit cu mirare, ce casa neobisnuita se cladeste. Cladirea semana in primul rand cu o broasca testoasa mare si alba. Bolek a facut un bulgare de zapada si l-a aruncat spre o foca, ce era mai aproape de el. Foca a prins cu botul bulgarele, apoi l-a lasat sa se rostogoleasca pe deasupra capului sau. Apoi bulgarele de zapada a fost aruncat de foca in aer, cum arunca mingea un jongler din circ. Dupa aceea cu una dintre inotatoare lovea mingea, parc-ar fi jucat tenis, iar bulgarul de zapada pica, chiar pe nasul lui Bolek. - Au! A strigat baiatul, si celelalte foci au aplaudat-o pe sora lor. Lolek s-a distrat atat de bine, incat a aruncat pentru fiecare foca cate o conserva de sardele, pe care le scotea din rucsacul sau. Animalele pe loc au inceput sa jongleze cu darul primit, au format chiar piramide de cutii pe botul lor. Baietii s-au amuzat minunat, dar intr-o clipa fiecare foca - parca la un semnal - s-a aruncat in apa. Lolek si Bolek cu mirare se uitau unul la celalalt. - Ursul polar! - a strigat eschimosul batran, aratand spre un punct negru din departare, ceea ce s-a vazut foarte clar pe fondul alb. 113
Acest punct negru era varful nasului sau, el insusi a ramas invizibil in imensitatea zapezii. Ursul s-a apropiat mult de ei. Renii au tras din rasputeri, cu o viteza ametitoare. Dar degeaba, nu s-a vazut scapare pentru Bolek, Lolek si eschimosul batran, de imparatul groaznic al Polului Nord. N-aveau incotro, a trebuit sa se ascunda in apa rece. Acum Bolek si-a scos din buzunar o oglinda mica, cu ajutorul careia a concentrat razele soarelui si a strafulgerat direct in ochii rapitorului. In acelasi moment din spatele baietilor a rasunat o voce puternica. O balena s-a ivit pe suprafata marii, a fost mai mare, decat un avion urias si a tulburat apa cu inotatorele din spate. Ursul polar s-a speriat de cele auzite si a fost orbit de soare. Cu viteza mare a fugit de la fata locului, rusinat. - Ha, ha, ha - a ras Lolek si l-a imbratisat pe Bolek. Focile au iesit din apa, au aplaudat balena, care a facut o fantana tasnitoare de aer. - Am scapat de pericol - a spus Bolek eschimosului batran, care tinea in mana un harpon. - In aceasta arma mereu poti avea incredere - a spus eschimosul si a lasat in jos harponul. - Cu acesta vrei d-ta sa ne aperi? - a intrebat Bolek. In vocea sa s-a simtit un oarecare dispret. - Acest harpon l-am primit de la bunicul meu, iar el, de la bunicul sau. Priviti-l bine! Nu din orice fel de corn este facut, ci din cornul unui narval - a unicornului. Baietii au inceput sa fie mai atenti. Candva in marile polare au trait multi narvali, dar au plecat si ei dupa balene. Acum a ramas doar amintirea lor si acest harpon. Dupa ce batranul eschimos a plecat sa-si caute renii, Lolek si Bolek cu aparatul de fotografiat si cu luneta au pornit pe o peninsula spre ocean. S-au oprit pe mal, apoi cu atentie au privit apa, poate apare un narval. Si-au concentrat atentia atat de mult pe apa, incat nu au observat ca peninsula se desprinde de continent si sloiul de gheata se avanta spre oceanul imens. Cand au observat ce s-a intamplat, deja era tarziu. N-au mai putut sa se reintoarca la mal. - Ajutor! - a strigat Lolek. - Ajutor! - a rasunat Bolek. Au aparut foci plutitoare la strigatele baietilor. Au incercat sa impinga inapoi spre mal sloiul dezlipit, dar din pacate a fost prea greu pentru ele. Curentul apei i-a indepartat pe baieti din ce in ce mai mult. Prin apropiere nu era nici macar o balena. Din vartej a aparut un harpon lung de trei metri, peste putin timp, inca unul. - Unicorn! A strigat cu mirare Lolek. - Intr-adevar, acesta este narvalul - s-au bucurat baietii. Unicornul a incercat sa-si agate cornul in sloiul dezlipit, dar acesta a plutit mai departe. Au ajutat si focile, dar sloiul imens nu a ajuns mai aproape de mal. In acest moment a aparut o fantana tasnitoare la marginea orizontului. S-a apropiat animalul cel mai mare din lume. Impreuna cu focile si narvalii au impins inapoi la mal sloiul dezlipit. 114
- Hai, asezati-va unul langa altul! - i-a indemnat Lolek. - Vreau sa fac o fotografie cu voi. Narvalii, parc-ar fi inteles vorbele omenesti, s-au oprit in fata aparatului de fotografiat si au inceput sa danseze, balena a facut iar o tasnitoare. - Aceasta va fi cea mai buna fotografie din toate - s-a bucurat Bolek. Eschimosul batran, care intre timp s-a intors la baietii cu renii gasiti, n-a vrut sa creada cele povestite de Lolek si Bolek. Cum se putea intalni cu doi narvali, cand el n-a vazut nici unul in viata sa, cu toate ca are peste 50 de ani? Lolek si Bolek au promis ca ii vor trimite o fotografie. Apoi si-au facut bagajele si s-au reintors la elicopter. De sus au mai vazut focile si balena, apoi numai un val imens facut de balena, cand s-a scufundat in apa oceanului. - A fost o calatorie minunata - a spus Lolek cu parere de rau ca se desparte de Polul Nord. - Mi-a inghetat si sangele in vene! - a ras Bolek. - Mi-e dor de caldura soarelui. De fapt si eu as calatori cu placere spre un loc calduros - a marturisit si Lolek. - Atunci hai in Africa !
115
LOLEK, BOLEK SI IETI-OMUL ZAPEZILOR
Ati auzit pana acum despre Ieti, omul zapezilor, care traieste pe cel mai inalt
munte din lume, pe varfurile din Himalaya? Probabil toata lumea a auzit deja despre el. De vazut insa, foarte putini l-au vazut. Dupa unele pareri seamana mai mult cu un urs; altii spun ca este ca o maimuta uriasa, dar exista si presupuneri ca ar fi un stramos al omenirii, care traieste si azi. Dar intr-un lucru parerile sunt aceleasi: oricine sau orice ar fi, Ieti ajuta omul ajuns in primejdie. Niciodata nu s-a intamplat, ca pe drumurile de munte din Himalaya sa fi atacat pe cineva. Numai atunci isi face aparitia, daca cineva striga dupa ajutor. Pana atunci ramane invizibil, astfel urmareste oamenii. Si acum, ascuns dupa o stanca, ii priveste pe Lolek si Bolek, care urca tot mai sus pe un drum de munte ingust si periculos, urmati de un iac care le transporta bagajele. Baietii au ajuns deja la o asemenea inaltime, incat iacul singurul animal care este folosit la transportarea bagajelor in acesti munti inalti - sa oprit si nici un pas n-a mai vrut sa faca. Baietii l-au indemnat cu vorbe, cu sfecla, dar in zadar. Au fost necajiti, au legat o sfoara in jurul gatului iacului si l-au tras din rasputeri. Dar nici asa nu au reusit sa-l miste din loc. In zapada a aparut din spatele iacului, Ieti. A impins cu toata puterea animalul legat de baieti, incat era sa pice pe bot. Speriat de Ieti, omul zapezii, iacul a sarit in sus. Lolek si Bolek s-au temut sa nu cada de pe poteca ingusta in prapastie, deci s-au retras la marginea drumului, impiedicanduse adesea. Chiar era sa cada in prapastie, cand deodata s-a intins o mana dupa ei, i-a tras inapoi si a taiat sfoara cu care s-au legat de iac. Binefacatorul necunoscut i-a asezat pe baieti iarasi pe poteca, dar in clipa urmatoare a si disparut. Ce a fost asta? - a intrebat Bolek, abia rasufland. Poate Ieti era? - si-a pus intrebarea Lolek. Hai sa-l prindem! - a strigat Bolek si a luat-o rapid in urma omului de munte, dar s-a izbit de un zid, o coasta acoperita cu zapada, i s-a parut ca aici i-a vazut urma picioarelor lui doar cu o clipa in urma. Dar ca o minge, a saltat indarat de pe zidul alb si tare. Poate nici n-a fost Ieti - a spus frecandu-si fruntea si nasul lovit. Mi s-a parut doar ca seamana cu el. Lolek si Bolek si-au pierdut echipamentul, hrana din pacate si iacul. Dar au hotarat, ca totusi vor continua drumul. S-au scufundat in zapada, din cand in cand au
116
trecut prin norii care acopereau varfurile muntelui. Deodata Lolek a observat urma unei labe in zapada. - Ura! - a strigat cu o voce tare - aceasta desigur, a lasat-o Ieti in urma sa. A pornit in urma amprentelor care ba dispareau, ba apareau. - Incepe sa-mi fie de ajuns - a mormait Lolek dupa cateva ore de cautare. - Priveste! - a aratat Bolek spre o coada care s-a vazut de dupa o stanca. Tiptil s-au apropiat de stanca, apoi s-au aruncat pe fiinta enigmatica. S-a auzit atunci un urlet ingrozitor. Cei doi baieti se aflau fata-n fata cu o pantera alba. Rapitorul era gata sa se repeada la ei, dar baietii au fost mai iuti. Deodata, de undeva, din adancul muntelui s-a auzit un mormait periculos. In urma urletului scos de pantera alba, o avalansa i-a rostogolit in adancime: de pe varful muntelui a pornit un bulgare imens de zapada. Gramada enorma de zapada s-a rostogolit aproape de ei, tarand in drumul sau, totul. Prima data pantera, apoi probabil ii prindea si pe Lolek si Bolek, insa o putere ciudata i-a apucat si au fost rapiti din drumul avalansei nimicitoare. Cand s-a potolit duruitura, ei se gaseau pe o terasa de zapada. Si-au deschis ochii, in azurul cerului au vazut un vultur, care in zbor faceau cercuri mari. - Ce parere ai, cine ne-a luat? - a intrebat Lolek. - Cine, cine? Avalansa ne-a rapit si pe noi, dar cum s-a rostogolit in jos, si eram la margine, la o curba am zburat din ea - a explicat Bolek. - Ar fi posibil...Lolek nu prea a fost multumit de explicatia auzita, a inceput sa cerceteze imprejurimea, cautand o alta explicatie. Nu este usor sa descoperi taina unei astfel de intamplari si sa ramai teafar. Ma simt obosit - a spus Lolek. Mi-e foame si sunt tare obosit - a repetat, de parca ar fi vrut sa se convinga despre faptul ca ii e foame si-i foarte obosit. - Ar fi cel mai bun lucru, daca am dormi un pic - a propus Bolek. - De acord - a spus Lolek. - Mai buna idee nici eu nu am. Totusi n-au reusit sa adoarma timp indelungat. S-au tot invartit, au cascat, au incercat sa adoarma, dar nicicum n-au reusit timp indelungat. Poate si din cauza frigului ce i-a strapuns pana la oase. Cand si-au deschis ochii, s-au aflat intr-un iglu. - Am dormit in acest iglu? - s-a mirat Lolek. A iesit si l-a privit din exterior. - Dar noi nu am cladit iglu - si-a scarpinat capul Bolek, nedumerit. - Ei, poate nu-ti aduci aminte - a spus Bolek cu multa modestie, sugerand prietenului sau, faptul ca l-ar fi cladit. - Tin bine minte. Am dormit sub cerul senin - a raspuns Lolek. Igluul a fost cladit de altcineva, cand noi am dormit. - Ha, ha, ha, doar n-o fi fost vestitul Ieti; la asta te-ai gandit, asa-i? - a ras Bolek. Atunci Lolek a observat echipamentul si hrana pierduta, care se afla langa peretele cladirii. - Si acestea tu le-ai adus aici, nu-i asa? - a pus intrebarea colegului sau. - A, a... - Bolek s-a mirat enorm. 117
In acest moment a rasunat dinspre munti un hohot. - Acesta-i cu siguranta Ieti - a ras Lolek. - Ieti! Indata vino aici! Asta-i porunca! - a strigat Bolek, dand si cu piciorul in pamant si, ca un imparat, a asteptat efectul poruncii sale. Iar s-a auzit hohotul, dupa care in linistea adanca nu s-a mai auzit altceva, decat vajaitul vantului. Lolek si Bolek au fost epuizati de alpinism. Au luat rucsacurile in spinare si au pornit in jos. Vantul batea tot mai puternic, a inceput sa si ninga. Baietilor le-a fost teama ca nu vor ajunge pe panta-n jos cu rucsacurile grele inaintea izbucnirii viscolului. S-au mirat grozav cand s-au intalnit cu iacul lor, considerat de ei deja disparut. Animalul a fost legat de o masa de gheata. Repede au asezat bagajele pe spinarea lui si au continuat in mare graba coborarea. Lolek inca pentru ultimaoara s-a intors, a aruncat o privire in urma lor. I s-a parut ca vede un nor de zapada si o figura robusta care-i face semn de adio. Si baiatul i-a facut semn, iar in acel moment s-a auzit din nou hohotul cunoscut. - Ce a fost asta? - s-a mahnit Bolek. - Poate vajaie vantul - i-a raspuns Lolek si a zambit cu multa semnificatie .
118
M
MARUL
Era toamna tarziu. Copacii se golisera demult de frunze si numai in varful unui
mar salbatic mai atarna un mar, un singur mar. Tocmai in timpul asta, Iepurele, care alerga prin padure,a vazut marul. Dar cum sa-l ia de acolo? Marul este sus, nu poate sa sara pana la el! - Crra! Crra! Se uita Iepurele - intr-un brad sta o Cioara si rade. - Ei, Cioaro! - a strigat Iepurele. Rupe-mi marul asta! Cioara a zburat din brad si a rupt marul. Numai ca nu a reusit sa-l tina in cioc, si marul a cazut. - Iti mulltumesc, Cioaro! - a strigat Iepurele si a dat sa ridice marul de jos, dar acesta, de parca ar fi fost viu, a inceput deodata sa sasaie... si a luat-o la fuga. Ce-o fi asta? Iepurele s-a speriat dar a inteles: marul cazuse chear pe un arici, care, facut ghem, dormea sub pom. Ariciul, buimac de somn, a sarit in sus si s-a pus pe fuga, cu marul infipt in tepii lui. - Stai, stai! - striga Iepurele. Unde fugi cu marul meu? Ariciul se opreste si zice: - Asta-i marul meu. A cazut, iar eu l-am prins. Iepurele s-a repezit la Arici: - Sa-mi dai chiar acum marul! Eu l-am gasit! S-a apropiat in zbor Cioara. - Degeaba va certati - zice - asta este marul meu, eu l-am rupt din pom. Nu se pot intelege in nici un chip, fiecare striga: - Este marul meu! Tipete, mare galagie in toata padurea. 119
Si harta incepe:Cioara il loveste pe Arici cu ciocul in nas, Ariciul il inteapa pe Iepure cu tepii iar Iepurele o loveste pe Cioara cu laba... Dar iata ca apare Ursul care mormaie suparat: Ce s-a intamplat? Ce-i cu galagia asta? Toti se reped spre el: Tu, Mos-Martine, esti cel mai mare si mai inteligent in padure. Fa-ne judecata dreapta. Cui ve crede de cuviinta ca i se cuvine marul, al lui sa fie. Si i-au povestit Ursului toate cate s-au petrecut. S-a gandit Ursul ce s-a gandit, s-a scarpinat dupa ureche si a intreba: - Cine a descoperit marul? - Eu! - a spus Iepurele. - Dar cine l-a rupt din pom? - Fireste ca eu! - a carait Cioara. - Bun! Si cine l-a prins? - Eu l-am prins! - a chitait Ariciul. - Iata ce este - a fost de parere Ursul - voi aveti dreptate, si de aceea fiecare din voi are dreptul sa primeasca marul... - Da, dar nu-i decat un singur mar! - au sarit cu gura Ariciul, Iepurele si Cioara. - Impartiti marul in parti egale si fiecare sa ia cate o bucatica. Toti au izbugnit intr-un glas: Cum de nu ne-a venit ideea asta mai inainte?! Ariciul a luat marul si l-a impartit in patru parti. O bucatica a dat-o Iepurelui: - Asta tie, Iepure, pentru ca tu ai vazut primul marul. A doua bucatica a dat-o Ciorii: - Asta tie, Cioaro, fiinca tu ai rupt marul din pom. A treia bucatica Ariciul si-a pus-o deoparte pentru sine: - Asta mie, intrucat eu am prins marul. Pe cea de-a patra bucatica Ariciul i-a pus-o Ursului in laba: Iar asta tie, Mos-Martine... - Dar de ce mie? - s-a mirat Ursul. - Tocmai pentru ca tu ne-ai inpacat si ne-ai invatat sa gandim! Si fiecare si-a mancat bucatica sa de mar si toti au ramas multumiti ca Ursul a facut o judecata dreapta si nu a neandreptatit pe nimeni.
120
MASUTA FERMECATA
fost odata ca niciodata un taran sarac care avea trei fii. Erau saraci lipiti
pamantului si abia isi mai duceau traiul de azi pe maine. Asa ca, intr-o buna zi, cei trei baieti sa hotarara sa invete o meserie si plecara in lume sa-si incerce norocul. Cel mai mare dintre baieti intalni un om intelept, care il invata tainele cartilor. Era tare-tare destoinic si in scurta vreme reusi sa deprinda toata invatatura pe care o stapanea dascalul sau. Dupa ce se implini un an, veni si vremea sa isi primeasca simbria hotarata, asa ca baiatul primi in dar un magarus fermecat. De indata ce magarusului i se spunea un cuvant fermecat, din gura lui curgeau banuti de aur. Baiatul mijlociu invata meseria de croitor. Si el era foarte harnic si indemanatic. Mesterul fu tare multumit de el si dupa ce ucenicul lui invata sa croiasca si sa coasa, ii darui o masuta fermecata. Indata ce baiatul rostea cuvantul fermecat, masuta se umplu de tot felul de bunatati. Din senin apareau tot felul de mancaruri si bauturi nemaivazute pana atunci. Cei doi frati erau acum tare fericiti ca visul lor de a putea duce un trai lipsit de orice griji se implinise. Dupa ce isi terminara treburile, plini de nerabdare sa ii arate si tatalui lor minunatiile pe care le castigasera prin truda cinstita, o pornira spre casa. In drumul de intoarcere, ajunsera in dreptul unui han. Hangiul ii pofti inauntru si ii convinse sa ramana peste noapte, spunandu-le ca dupa un drum atat de lung si istovitor, odihna le va prinde bine. In carciuma, masa era pusa: branzeturi felurite, miere, fructe si vinuri. Carciumarul vorbaret ii asigura ca nu le va parea rau daca innopteaza la el. Totul va fi foarte ieftin si nu vor avea pricini de nemultumire. Baietii ascultara cuviincios vorbele hangiului, dar se hotarara sa manace din bunatatile oferite de masuta fermecata. Asa ca pusera masuta in fata hanului si, dupa ce cuvantul magic fu rostit, aceasta se umplu cu fel si fel de bunatati. Cum magarusul era si el prin apropiere, la auzul cuvantului magic umplu si el deindata o farfurie cu banuti de aur. Baietii erau tare veseli si-si povesteau unul altuia toate peripetiile prin care trecusera. Intre timp, hangiul, pe care cam incepuse sa-l roada pe suflet norocul ce daduse peste cei doi, ii pandea de dupa o perdea si tragea cu urechea. Dorindu-si cu orice pret ca masuta si magarusul sa fie ale lui si afland ca erau copii de om sarman si ca nu mai stia nimeni unde se afla, hangiul cel negru la suflet ii leaga fedeles pe cei doi baieti si ii arunca in pivnita, apoi le lua magarusul si masuta. Cum trasese cu urechea la discutia 121
baietilor, aflase cuvantul magic, care avea sa-l imbogateasca. Era tare multumit si fericit ca izbutise sa puna mana pe asa lucruri de pret. De sarmanii frati nu-i mai pasa acum nici cat negrul sub unghie. Vedea deja in fata ochilor palatul in care urma sa locuiasca si sa leneveasca toata ziua. Intre timp, si cel mai mic dintre baieti pleca de-acasa sa-si incerce norocul. Se facu strungar si, cum in aceasta meserie sunt multe de invatat, trecu mult timp pana isi insusi toate tainele meseriei. Mesterul lui era un om tare aspru si-i dadea foarte multe lucruri de facut, dar, cum si mezinul familiei era harnic si istet, deveni un ucenic bun. Cand mezinul invata sa ciopleasca un scaun si un dulap, mesterul sau socoti ca invatase deacum intreg mestesugul si il lasa sa plece dandu-i drept simbrie o nuielusa fermecata. Cand se rostea cuvantul fermecat, nuielusa batea fara mila pe oamenii rai si necinstiti care i s-ar fi aflat prin preajma. Baiatul era fericit ca invatase si el o meserie si, din caleafara de multumit de sambria pe care o primise, o porni vesel spre casa. In cele din urma ajunse si el la un han. Obosit si infometat cum era, se hotara sa se opreasca aici sa pranzeasca. Se gandea ca poate si fratii lui se indreapta spre casa si ca s-ar putea opri sa se odihneasca in acelasi han. El stia ca si fratii sai invatasera cate un lucru folositor si ca pentru sarguinta lor au fost si ei rasplatiti cu daruri pretioase. Mezinul era insa un baiat tare istet, nu ar fi facut un pas necugetat nici sa-l pici cu ceara. Se opri asadar prevazator in fata ferestrei , arunca o privire in casa si plin de uimire, baga de seama ca fratii lui erau prizonierii hangiului cel rau. Acesta statea singur la masuta, infruptandu-se din bunatati si numarand banutii de aur, ce cadeau din gura magarusului. Baiatul cel mic se hotara sa-si salveze fratii si sa-l pedepseasca pe carciumar asa cum se cuvenea. Intra in carciuma, rosti cuvantul magic si nuielusa se puse pe treaba. Il batu pe carciumar, pana ce acesta isi marturisi fapta necinstita. Speriat si umilit, carciumarul ceru indurare. Nu numai ca isi elibera prizonierii, dar inapoie si masuta si magarusul. Dupa ce baietii isi recapatara darurile, se hotarara sa-si imparta bogatia si cu alti oameni. Ii invitara, deci, pe toti oamenii saraci din imprejurimi. Magarusul nu mai contenea sa imparta banutii si pe masuta de-abia mai incapeau mancarurile si bautura. Saracii au primit bani, mancare si bautura, bucurandu-se de bunatatea fara seaman a celor trei baieti. Dupa toate cele intamplate, acestia isi continuara drumul, ajungand la casa parinteasca. Aici fura intampinati cu mare bucurie si in sat incepu petrecerea. Baietii pusera la treaba masuta fermecata si nu fu om care sa nu se sature sau nevoias care sa plece fara banuti. Masuta fermecata fu apoi asezata in mijlocul casei. Magarusul se odihnea pe o perna de catifea.
122
Dupa ce petrecerea lua sfarsit, satenii le multumira baietilor pentru bunateatea si marinimia lor, pentru ca muncisera cinstit ca sa primeasca darurile fermecate, aducandu-le bucurie celor din jur.
MOTANUL INCALTAT
Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara
un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul. Mezinul nu se putea consola cu atat de putin. - Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de foame. Motanul il auzi si-i sopti cu multa seriozitate si intelepciune: - Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si porunceste sa mi se faca o pereche de cizme, sa pot porni printre balarii, si vei vedea ca n-ai fost nedreptatit cu partea de mostenire, asa precum ti de pare. Cand isi vazu dorinta indeplinita, motanul isi trase cu multa barbatie cizmele si, luandu-si sacul in spinare, se duse de-a dreptul intr-o crescatorie de iepuri. Isi puse in sac tarate si laptuci si se intinse ca si cum ar fi mort, asteptand ca vreun iepure tanar sa intre de buna voie in sac, ca se infrupte din ce era acolo. Dupa cateva clipe, un iepuras se furisa in sac si motanul il ucise fara pic de mila. Apoi , mandru de prada sa, se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca. Fu condus chiar in apartamentul Majestatii Sale, in fata caruia facu o plecaciune adanca si ii vorbi: - Iata, Sire, un iepure pe care marchizul de Carabas (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa vi-l aduc in dar din partea sa. - Spune-i stapanului tau ca ii multumesc si ca mi-a facut o mare placere. Altadata, motanul se ascunse in grau, tinand desaga pregatita. Cand doua potarnichi nimerira in sac, le prinse inauntru, tragand baierele desagii. Apoi se duse din nou la rege si le darui, cum facuse si cu iepurele. Acesta primi cu placere cele doua potarnichi si ii multumi motanului. Si mereu tot asa, timp de vreo doua-trei luni, motanul ii ducea regelui cate un vanat din partea stapanului sau. Intr-o zi, afla ca regele avea sa iasa la plimbare pe malul raului, impreuna cu fiica sa, cea mai frumoasa fiinta din cate s-au vazut vreodata, si-i spuse stapanului sau: - Daca vei lua in seama sfatul meu, ti-ai gasit norocul; nu ai decat sa te scalzi in rau, la locul pe care ti-l voi arata, si dupa aceea las pe mine! 123
Marchizul de Carabas facuse tocmai cum il invatase motanul, fara a-i cunoaste planurile. Im timp ce se scalda, trecu pe acolo regele in caleasca si motanul se porni sa strige cat il tinea gura: - Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se ineaca! La strigatele acestea, regele scose capul pe fereastra calestii si, recunoscandu-l pe motanul care ii daduse de atatea ori vanat in dar, porunci garzii sa alerge degraba in ajutorul marchizului de Carabas. In timp ce-l scoteau pe bietul marchiz din rau, motanul se apropie de caleasca si spuse regelui: - Banditii au furat vesmintele marchizului (afurisitul de motan le pitise sub un bolovan). Regele porunci servitorilor sai sa aduca in graba cele mai frumoase vesminte pentru marchizul de Carabas. Regele ii arata marchizului toata prietenia si, cum vesmintele cele frumoase, care tocmai ii fusesera daruite, ii veneau de minune, printesa il gasi pe placul ei si il indragi. Regele dori sa faca plimbarea impreuna cu marchizul de Carabas, care se urca in caleasca regala si continua drumul. Motanul intelese ca planurile sale aveau sorti de izbanda. Merse inainte, amenintand taranii intalniti pe camp: - Oameni buni, daca nu veti spune ca pasunea pe care o cositi este a marchizului de Carabas, va fi vai si amar de voi. Regele intreba pe tarani a cui era pasunea cosita. - A marchizului de Carabas, au raspuns cu totii, caci amenintarile motanului le bagase frica in oase. - Vad ca aveti o avere frumoasa! spuse regele marchizului de Carabas. - Da, sire, este o faneata care aduce, an de an, roade imbelsugate, raspunse marchizul. Regele, care trecu imediat dupa aceea, vru sa stie ale cui sunt granele pe le vede inaintea ochilor. - Ale marchizului de Carabas, raspunsera seceratorii, si regele se bucura din nou. Motanul, care mergea inaintea calestii, le repeta aceleasi lucru tuturor celor intalniti in cale, iar regele se minuna de averile nenumarate ale marchizului de Carabas. Ajunse, in cele din urma, in fata unui castel frumos, ce apartinea unui capcaun care era stapanul tuturor pamanturilor pe unde trecuse regele pana atunci. Motanul, care avusese grija sa afle cate ceva despre ce era in stare capcaunul, ceru sa-i vorbeasca. El ii spuse: - Nu voiam sa trec prin apropierea castelului fara sa am cinstea sa va fac o plecaciune. Capcaunul il primi atat de frumos pe cat poate un capcaun. 124
- Mi s-a spus ca aveti darul de va preface in fel si chip de animale. Intr-un leu, de pilda, sau intr-un elefant, vorbi motanul. - Este foarte adevarat, raspunse brusc capcaunul, si, pentru a te convinge, ma voi preface pe loc intr-un leu. Motanul fu atat de inspaimantat la vederea leului, ca tremura tot. Dupa putin timp, il vazu pe capcaun reluandu-si intruchiparea dinainte si ii destainui spaima prin care trecuse. - Mi s-a mai povestit, spuse motanul, ca puteti lua si infatisarea celor mai mici animale, de exemplu va puteti preschimba in sobolan sau chiar in soarece, ceea ce numi prea vine a crede. - Si de ce nu-ti vine a crede? intreba capcaunul. Vei vedea. Si capcaunul se prefacu pe data intr-un soricel, care alerga pe podea. Motanul atat astepta, se azvarli asupra lui si-l inghiti. Intre timp, regele, zarind frumosul castel al capcaunului, dadu sa intre. Motanul care auzise zgomotul calestii, ii sari inainte. - Majestate, fiti binevenit in castelul marchizului de Carabas, spuse el regelui. - Asadar, domnule marchiz, si acest castel va apartine?! exclama regele. Marchizul oferi bratul tinerei printese, si porni in urma regelui, care urca cel dintai. Intrara intr-o sala mare, unde gasira masa imbelsugata pentru ospatul pe care il pregatise oaspetilor sai. Regele, incantat de calitatile marchizului, ii spuse acestuia: - As dori sa-mi fiti ginere, domnule marchiz. Marchizul accepta onoarea acordata de rege si, in aceeasi zi, se casatori cu printesa. Iar motanul, ajunse mare dregator, nu mai prindea soareci decat pentru propria lui placere.
125
O
OUL MISTERIOS
A fost odata... o soricica, careia toata lumea ii spunea Brunetica deoarece avea
doua pete negre in jurul ochilor. Casa ei era modesta, dar primitoare, si in cele mai mici unghere ale sale era plina de bunatati. Intr-o zi intorcandu-se acasa, Brunetica vazu un ou mare abandonat in iarba. "Ce o fi cu oul asta?" se intreba ea, foarte uimita. Privi in jurul ei, dar nu vazu pe nimeni care sa o poata lamuri. Intre timp, incepusera sa cada fulgi mari de zapada. Deodata, Brunetica auzi ciocanituri usoare din gaoace. "Din acest ou va iesi in curand un pui, asa ca nu il pot abandona in zapada!", isi spuse buna soricica si il duse la ea acasa. Aplecata deasupra caminului, tocmai cand se pregatea sa aprinda focul, auzi un "trosc" puternic ce o facu sa tresara. Se intoarse si se trezi fata in fata cu o fiinta care parea a fi un pui de rata! Pasarica, infometata, incepu sa piuie foarte zgomotos, iar Brunetica fu cuprinsa de un val de tandrete. "Te voi numi Fulguta!", ii zise ea, turnandu-i in ciocul deschis ciorba calduta. O adoptase. A doua zi dimineata, cand Brunetica se trezi, peste tot era o tacere de mormant. Noaptea ninsese mult si o furtuna invaluise casa cu o mantie grea de zapada, astfel incat nici nu se mai putea deschide usa! "Cum o sa-i mai caut eu acum pe parintii Fulgutei?" se intreba Brunetica, necajita. Vazand un cintezoi pe fereastra, ii veni o idee si il chema in ajutor: "Ai putea, impreuna cu prieteni tai, sa duceti mesajul meu?" Pasarea accepta. Curand, o multime de pasarele isi luara zborul in toate directiile, pentru a duce scrisorile Bruneticii. Insa timpul trecu si nimeni nu-i raspunse. Pana in primavara cel pe care il credea un mic ratoi se transforma intr-o lebada maiestuoasa. Brunetica isi facu obiceiul de a se plimba cu ea, ducand-o de lesa. Era tare mandra de pasarea sa mare si frumoasa, care ii ducea in cioc sacosa cu cumparaturi. Brunetica trezi invidia prietenelor sale; unele ii cerura chiar sa le-o lase pe Fulguta in gazda. Dar soricica si minunata ei lebada erau de nedespartit. Lebada, foarte atasata de binefacatoarea ei, o urma peste tot si o ajuta cum putea mai bine. In tot acest timp, Brunetica era ingrijorata: Fulguta avea o pofta de mancare grozava. Toate 126
merindele din casa disparusera in stomacul ei; camara era goala si nimic nu scapase lacomiei acestei mancacioase, care crestea vazand cu ochii. Ii trecu atunci prin minte ca, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa se desparta de prietena ei. Insa ii venea greu sa o fac pentru ca se iubeau tare mult. In luna aprilie, o ploaie torentiala transforma toate gropile in baltoace si helesteul inghetat redeveni un lac. Intr-o zi, Brunetica o lua pe Fulguta la o plimbare pe malul lacului. Observand aceasta mare intindere de apa, pasarea batu din aripi, plonja in lac si incepu sa inoate foarte fericita. Vazand ca se indeparteaza, Brunetica, ingrijorata, o striga. Dupa ce inota putin, lebada se intoarse la ea si-i oferi un smoc mare de iarba, pe care il smulsese din apa. Atunci Brunetica intelese ca Fulguta era intr-adevar in elementul ei. In acest lac mare putea, in sfarsit, sa manance pe saturate! Cu lacrimi in ochi, o saluta de pe tarm, fluturandu-si batista in semn de ramas bun. Fulguta n-o uita insa niciodata pe cea care ii salvase viata, iar Brunetica venea s-o vada in fiecare dimineata. De fiecare data, Fulguta o lua pe spatele ei alb si pufos si o ducea de partea cealalta a lacului, pentru a-i culege cele mai frumoase flori.
127
P
PCAL
Un negustor, umbland prin mai multe sate si orase, ca sa cumpere grau, papusoi
si altele, ntr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. Negustorul, voind sa afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dansul si-l ntreba: - De unde esti, mai crestine? - Ia din sat de la noi, raspunse Pacala. - Din care sat de la voi? - Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu mana spre un deal. - Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. - Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin. - Nu asa, mai prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? - Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru, ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa, cum ii scrie lui in carti. Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala. Dar cum te cheama pe tine? - Iaca!... ce ma intreaba. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: - Dar ce bucate se fac acolo la voi? - Mai mult terciu cu mamaliga mancam, zise Pacala. - Intelege-ma, prostule! Nu te intreb de bucate ferte. - D-apoi de care bucate ma-ntrebi? - Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele. - Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.
128
- Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. - Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala. Grauntele orzului este lungaret, imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. - Bine, stiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, ca as voi sa cumpar si eu. - De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul, si altul ii da bani: galbeni, napoleoni ori altceva. - Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da? - Bre!... Nici asta n-o stii. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. - Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti! - Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. - Cu ce pret se vinde chila ori banita; cati lei? - Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata iei. Negustorul, suparat, il mai ntreba: Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? U! hu!... este badea Musat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman si altii. Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? Cine-i mai mare? Badea Chitu; el este mai nalt decat toti; e atat de lung, incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. Dar cum? zise Pacala. Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. Ei, cum? Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. Valeu, maica! Ia, de buhaiul lui mos popa, mare frica mai avem, mamulica. Cand vine sara de la pascut, fugim de el care ncotro apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand incepe sa mugeasca, sparie chiar si copiii din sat. Ma!... da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau, frate cu Meaza-noapte sau cu Spaima-padurei? Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap, cu ochi, gura, nas, mani si cu picioare, ma misc si ma uit ca toti. Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. Ia spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? Avem. 129
Na cinci bani, si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o uricioasa boala, ce nu se vindeca in scoale, ba nici in spitale.
130
PANZA CEA GALBENA
A fost odata o panza galbena impermeabila, pe care, intr-o noapte furtunoasa,

o rafala de vant o smulsese de pe o trasura. A doua zi, doi castori ce duceau un cos din rachita o recuperasera de pe malul raului. Cu panza acoperira fundul cosului lor, facandu-si astfel pe loc o barcuta. Se distrara de minune vaslind de-a lungul raului, pana in momentul in care ajunsera la o cascada si se rasturnara. Atunci pierdura barca, ramele si prelata. Mai tarziu, aceasta fu pescuita din nou de o vidra, atrasa de culoarea ei galbena. Putin mai jos, raul traversa o cale unde sufla totdeauna un vant puternic. Vidra, pasionata de iahting, folosi panza cea galbena drept vela. Ajutata de vant, ea se amuza alunecand pe rau in barcuta ei improvizata. Apoi, plictisita de acest joc, se apuca din nou de pescuit, abandonand panza in voia curentului. Timp de cateva zile, aceasta zacu agatata de o piatra mare. De aici fu luata de o viitura si dusa pana in celalalt capat al vaii. Acolo, panza fu gasita de un ursulet. Cum deltaplanul era la moda, ursuletului ii veni ideea sa-si confectioneze unul, folosind prelata. Dupa aceea urca pe varful unui munte, respira adanc si isi dadu drumul in gol. "Ce frumos este sa planezi deasupra acestui peisaj minunat!" isi spuse ursuletul iscusit. Deodata, pentru a evita o stanca mare, facu o manevra putin prea brusca si ateriza in ramurile stufoase ale unui brad. Naucit de izbitura, ursuletul jura ca nu va mai reincepe niciodata acest sport si isi abandona acolo masinaria zburatoare. Atunci el dadu prelata, in schimbul unui saculet cu alune, unor arici gemeni; ei isi facura un cort frumos, pentru a se adaposti de ploaie si pentru a-si depozita proviziile de mere si ciuperci stranse din padure. Cu timpul, panza se invechi, devenind toata plina de gauri. In primavara ploua mult si ciupercile napadira padurea. Cei doi arici, in culmea fericirii, stransera multe ciuperci, apoi le taiara in felii si le pusera sa se usuce la soare, pentru a se pastra mai bine in timpul iernii. Recolta fusese atat de imbelsugata incat se hotarara sa duca surplusul sa-l vanda la piata. Insa cosurile lor erau prea mici; atunci facura o boccea mare din panza cea galbena si plecara din sat. Cand mama Iepuroaica vazu ciupercile, ii intreba: "Cu cat le vindeti?" "Doar cu atat cat sa ne ajunga sa cumparam un borcan mare de miere!" raspunsera in cor cei doi frati gemeni. Mama Iepuroaica, vazand panza cea mare si galbena in care erau ciupercile, le zise: "Daca imi dati si materialul acesta, va voi da bani pentru doua borcane cu miere!" 131
"S-a facut!" aprobara de indata cei doi mancaciosi. Intoarsa acasa, mama Iepuroaica lua masurile fetitei ei, Iepurica. "Din aceasta bucata de panza, ii zise ea, am sa-ti confectionez un frumos impermeabil galben. Il voi croi, evitand gaurile, si iti voi face si o frumoasa palarie asortata!" Mama Iepuroaica se dovedi cu adevarat o croitoreasa talentata si impermeabilul cel frumos al Iepuricii starni multa invidie intre colegele ei de clasa. Si iata cum sfarsi pana la urma frumoasa panza galbena!
132
PASAREA CIUDATA
Era odata un Gascan. Si el era tare prostanac si invidios. Pizmuia pe toata lumea,
se certa cu oricine si la toti se rastea... ceilalti dadeau din cap si ziceau: - Zi-i Gascan si, lasa-l!... Odata, Gascanul a vazut la iaz o Lebada si i-a placut gatul lebedei. ''Uite - isi zice el - sa am un gat ca asta!'' Si o ruga pe Lebada: - Hai sa facem schimb. Iti dau gatul meu, mi-l dai pe-al tau. A stat Lebada o clipa pe ganduri si s-a invoit. Au facut schimbul. Merge Gascanul cu gatul lung de lebada si nu stie cum s-al poarte. Ba il rasuceste, ba il lungeste, ba il face colac - oricum tot il stanjeneste. Un Pelican l-a vazut si a inceput sa rada; - Tu, - zice - nu esti nici Gascan, nici Lebada! Ho- ho - ho! Gascanul s-a suparat, a dat sa sasaie, dar a bagat de seama ciocul cu sac mare al pelicanului.''Uite un asa plisc cu sac mare sa am'' - a gandit Gascanul. Si-i zise Pelicanului: - Hai sa facem schimb: iti dau pliscul meu rosu, imi dai pliscul tau cu sac. A ras Pelicanul, dar s-a invoit. Au facut schimbul. Gascanului ii placea sa faca astfel de schimburi. Cu cocorul, Gascanul a schimbat picioarele: si-a dat picioarele cu labele lui late si a primit picioarele subtiri ale Cocorului. Cu Cioara si-a schimbat aripile sale mari, albe cu aripile ei mici si negre. I-a trebuit atunci Gascanului mult timp pentrua-l convinge pe Paun sa-si schimbe coada viu colorata cu o coada in trei pene ... Iar Cocosul, fire buna, i-a daruit Gascanului creasta si barbia sa, iar prin intelegere si ''Cucurigu'' ... Acum Gscanul nu mai semana cu nici o pasare. Gascanul paseste pe picioarele-i de cocor, da fara rost din aripile-i de cioara, si isi rasuceste in toate partile gatul de lebada. In cale, ii iese un card de gaste. - Ga-ga-ga! Ce pasare mai e si asta? - se mira ele. - Sunt Gascan! - a strigat gascanul, batand din aripile de cioara, intinzandu-si gatul de lebada si slobozind cat il tinea gatul de pelican un '' Cu- cu -ri -gu-u!''. eu sunt cel mai grozav! - Fie, daca esti gascan, hai cu noi! - i-au zis gastele. Au plecat gastele la pajiste, iar Gascanul, cu ele. Toate gastele ciugulesc iarba, numai Gascanul plescaie din pliscul sau cu sac, dar nu poate de fel sa ciuguleasca si el. 133
Au plecat gastele la iaz, numai Gascanul alearga pe mal, ca picioarele de cocor nici gand sa-l ajute sa inoate. Rad gastele: - Ga-ga-ga! El le raspunde: - Cu-cu-ri-gu! Au iesit gastele pe mal, dar aici, te miri de unde apare Vulpea! Gastele au tipat si si-au luat zborul. Numai Gascanul a ramas de unul singur - aripile de cioara nu-l ajuta sa-si ia zborul. Alearga el pe picioarele de cocor, dar coada de paun i se incurca in stufaris ... Vulpea il inhata de gatul lung de lebada si pe-aci ti-e drumul... Vazand gastele una ca asta, s-au pravalit in zbor si ia-o la scarmanat pe Vulpe cu ciocurile. Vulpea a lasat Gascanul si-a dat bir cu fugitii. - Va multumesc, gastelor, ca m-ati salvat! - le-a zis Gascanul. De acum stiu ce am de facut. Au mers la Lebada si i-au inpoiat gatul lung, Pelicanuli i-a inapoiat pliscul cu sac mare, Cocorului - picioarele subtiri, Ciorii - aripile negre, Paunului - coda viu colorata ca un evantai. Iar Cocosului, fire buna, creasta, barbia, si ''cucurigu''. Si Gascanul a devenit un gascan ca toti ceilalti. Numai ca acum este inteligent si nu mai invidiaza pe nimeni. Si-am incalecat pe-o roata, Si v-am spus povestea Gascanului, Toata!
134
PETRICA IN SATUL URSILOR
Petrica
a venit in satul ursilor si in onoarea sa ursii au organizat o mare
sarbatoare. Petrica impreuna cu cel mai bun prieten al sau, ursul Pet, stau in casa lui confortabila si fac planuri pentru constructia unor linii de cale ferata, una ingusta si una cremaliera. Petrica deseneaza o harta exacta de pe tara ursilor. Fiecare deal, fiecare apa curgatoare sunt trecute pe aceasta harta. Apoi se va desena cu rosu traseul liniei de cale ferata ingusta. Pentru desenarea pe harta a traseului caii ferate cu cremaliera, Petrica foloseste un creion albastru. Pet este prezent cu sfaturi bune. Localnicii din satul ursilor sunt entuziasmati de ideile lui Petrica. Cu puteri de ursi se apuca de treaba. Cei mai indemnatici ursi construiesc doua locomotive cu aburi : una pentru calea ferata ingusta, iar cealalta pentru calea ferata cu cremaliera. Ei ciocanesc, sudeaza si strang suruburile cu surubelnita. Unii dintre ei lucreaza sub locomotiva, altii au de lucru pe acoperisul ei . Si pentru toti aceasta munca este o placere. "Sa speram ca vor functiona locomotivele", glumesc ursii in timpul lucrului. Cand sunt gata, locomotivele sunt vopsite in multe culori. Unii dintre ursi aseaza deja pe dealul Urechea Frumoasa, sinele pentru calea ferata cu cremaliera. Deodata se isca o furtuna mare. Ursii sunt inzapeziti! Dupa ce vijelia a trecut, Petrica si ceilalti ursi pleaca in cautarea prietenilor inzapeziti. Ei adulmeca si ciulesc urechile, atenti la fiecare zgomot. Cu ghearele lor fac gauri adanci in zapada si striga in ele dar nu primesc nici un raspuns. Sus de tot, in varful dealului, sub greoiul urs de salvare Pat, se sparge zapada si ursul se scufunda. Un picior de-al lui sta acum pe capul lui Pletosu. "I-am gasit! I-am gasit!", striga Pat bucuros nevoie mare si face semn cu bratul celorlalti ursi de salvare. Ei se aduna cu totii, in graba mare, si, cu multa atentie incep operatiile de salvare. Ursii salvati sunt sleiti de puteri. Pe targi sunt transportati la vale de echipa de salvare. Acolo ii asteapta masina salvarii. In timpul transportului doctorul Mormaila Prietenosu le administreaza celor epuizati o injectie de fortificare. Se simt deja cu mult mai bine! Sora Laba de Matase ii ingrijeste pe ursi la spital. Li se da de mancare si apoi sunt consultati. In sfarsit, totul este pregatit. Petrica da startul! Trenul porneste gafaind! Numele celor doua locomotive este Gafaila si Infoila. Ele au pornit in calatoria de proba. Fiecare dintre ursi poate lua parte o saptamana la aceasta calatorie fara sa plateasca. Localnicii din satul ursilor au lucrat cu sarg. Acum e timpul sa sarbatoreasca.
135
PICIOR SCHIOP
fost odata un morar vestit pentru laudaroseniile sale. Se lauda ca avea cea
mai mare moara din tara, ca gospodaria lui era de o curatenie neasemuita si ca faina lui era mai alba si mai fina decat toate celelalte. Faima lui ajunsese la urechile regelui care, intr-o zi curios sa-l cunoasca, se opri in fata casei sale. Morarul ii prezenta pe fiica sa si nu se putu abtine sa nu se laude iar: "Sire aveti in fata cea mai incantatoare fiinta din tot regatul!" Regele, neincrezator, o privi fara sa spun un cuvant. Insa morarul se dezlantuise: "...Este de o inteligenta iesita din comun si are multe calitati extraordinare..." Regele continua sa taca, dar morarul, in dorinta lui de a-l impresiona, nu mai stia ce sa inventeze: "Inchipuiti-va ca atunci cand toarce paie, acestea se prefac in fir de aur!" De data aceasta era prea de tot; regele; exasperat, ii raspunse sec: "Foarte bine, o voi pune de indata la incercare! Daca va face aceasta minune, va fi rasplatita din belsug; de nu, va plati cu viata aceasta minciuna!" Si biata fata fu dusa cu forta la castel. Regele o azvarli intr-o celula in care se afla o gramada mare de paie: "Ai timp pana maine sa transformi aceste paie in aur!", ii zise el. Tanara fata izbucni in hohote de plans, disperata: "Of, draga tata, in ce incurcatura m-ai bagat!" Deodata, aparu ca prin minune un pitic imbracat in rosu, ce mergea schiopatand de un picior: "Daca te ajut sa torci paiele, ce-mi vei da in schimb?" o intreba el pe tanara fata. Ea ii intinse o bijuterie foarte frumoasa in forma de inima, pe care o purta la gat, si ii spuse: " Iti dau ce am eu mai de pret!" Piticul accepta pe data targul. A doua zi dimineta, dupa un somn zbuciumat, fata se trezi si observa cu incantare ca piticul se tinuse de cuvant! In acel moment, regele intra in celula, convins ca fata morarului nu facuse aur din gramada de paie. Insa nu-i veni sa-si creada ochilor: in fata lui, frumos aliniate pe masa, stateau sase mosoare mari pline cu fir de aur! Dupa ce isi reveni din uimire, regele ii spuse tinerei fete: "Felicitarile mele! Insa iti voi aduce si mai multe paie, caci vreau sa-mi torci kilometri intregi de fir de aur!" Biata fata, neputand sa-si dezvaluie taina, cazu iarasi prada disperarii. Dar peste noapte piticul isi facu din nou aparitia. " Ce-mi vei da in schimb daca te voi ajuta iar?" o intreba el. "Nu ma lasa prada acestei soarte triste!" si totul se petrecu ca mai inainte: regele, in culmea fericirii, isi socotea, iar si iar, nemaipomenitele mosoare. Uluit si incantat de aceasta minune, el incepu s-o vada pe tanara fata cu ochi mai buni, gasind-o tot mai fermecatoare. Atunci ii veni o idee: "Te voi supune unei ultime incercari, ii zise el. Daca mai faci o data aceasta minune, vei deveni sotia mea!" Ramasa singura, fata plangea cu lacrimi fierbinti. Isi pierduse orice nadejde: Chiar daca sunt norocoasa si piticul mai vine si in noaptea aceasta, nu mai am ce sa-i ofer! Cum ma voi descurca?" La miezul noptii, piticul aparu pentru a treia oara. "M-am intors ca sa te ajut. Insa de aceasta data ce ai sa-mi dai?" Tanara fata ii raspunse plangand in 136
hohote: "Din nefericire, nu mai am nimic sa-ti dau!..." Piticul o privi atunci surazand si ii zise: "Am auzit ca in curand vei fi regina. Cand vei avea primul tau copil, voi veni sa-l iau: astfel ma vei rasplati pentru ajutorul pe care ti-l dau acum!" Fata morarului accepta fara sa se gandeasca prea mult, iar a doua zi dimineata minunea avu loc pentru a treia oara. Atunci regele, deveni foarte bogat, incepu pregatirile pentru nunta si amenaja o aripa a castelului pentru logodnica lui. Dar, acesteia trebui sa-i promita ca, odata casatorita, nu mai era obligata sa faca nici o minune. Spre marea bucurie a laudarosului morar, fu o casatorie foarte fericita, in ciuda faptului ca incepuse intr-un mod atat de ciudat! Regele isi iubea din ce in ce mai mult sotia. Intr-o buna zi, veni pe lume un baietel frumos, cu parul balai, care le insenina zilele. Fericita, regina uitase de promisiunea facuta piticului care, pe neasteptate, aparu si zise: "Am venit dupa fiul tau!" "Nu! Te rog! Iti voi da tot ceea ce vei dori, bijuteriile mele, bogatiile mele; dar, fie-ti mila, nu imi lua copilul!" Piticul parea de neinduplecat dar, pana la urma, induiosat de lacrimile reginei, se invoi si zise: "Bine, iti mai dau o ultima sansa: daca vei reusi sa-mi afli numele in timp de trei zile, iti voi lasa fiul!" spuse el, inainte sa dispara. De data aceasta, regina alerga la sotul ei si ii povesti toata intamplarea de-a fir-apar. Indata, cei mai mari savanti din tara fura chemati de urgenta la palat. Ei consultara sute de carti si pergamente, in cautarea numelui misterios. Dar nicaieri nu dadura de urma unui pitic imbracat in rosu, cu barba alba. In dimineata celei de-a treia zi, regele si regina incepura sa-si piarada orice speranta. Deodata, un sol al regelui ajuns la palat cu sufletul la gura, povesti ca asistase la un ritual ciudat: pe cand traversa o padure deasa, vazuse un batran imbracat in rosu, care topaia in jurul unui foc, cantand: "Foaie verde busuioc, Nu ma pot opri din joc. Maine iau de la palat Pe feciorul de-mparat, nimeni nestiind, hop, hop, Ca ma cheama Picior Schiop!" Regele si regina se privira cu speranta: sa fi descoperit ei oare taina rautaciosului pitic? In seara celei de a treia zi, toata curtea astepta nelinistita sosirea piticului. De indata ce aparu in mijlocul salii, regina arata cu degetul spre el si striga: "Picior Schiop e numele tau!" Si chiar in acea clipa, piticul fu trasnit de un fulger cumplit si disparu intr-un nor de fum. Atunci regina alerga sa-si imbratiseze baietelul. Il stranse la piept, plangand de bucurie: "Esti salvat, fiul meu adorat! Nimeni si nimic nu ne va desparti vreodata!
137
PIELE DE MAGAR
A fost odata un rege, cum n-a mai fost altul pe pamant. Belsugul inflorea in
imparatia lui, fiindca traia in buna pace cu toti vecinii sai, care il respectau dar si se temeau de el. Regina era frumoasa si desteapta. Cei doi aveau o fiica, pe care o iubeau ca pe ochii din cap, caci era frumoasa ca lumina zilei. In palatul cel maret si bogat misunau intotdeauna o multime de curteni si servitori. Trecatorii se minunau vazand la loc de cinste un magar, in al carui salas, in loc de balega se gaseau monezi de aur. Intr-o buna zi, regina cazu bolnava si cei mai vestiti doctori nu-i gasira leac. Pe patul de moarte, ea ii spuse regelui: - Ti-o incredintez pe fiica noastra, comoara cea mai nepretuita. Ajut-o, vegheaza sa fie fericita! Apoi isi dadu sufletul in bratele sotului sau. Ramas vaduv, regele hotari sa o marite pe fata. Fiul regelui invecinat era dornic de insuratoare, dar pretendentul nu era pe placul tinerei regine. Cu apucaturi grosolane, cu chip respingator, el avea o faima proasta. Regele impartasi printesei hotararea sa si biata fata era in culmea disperarii. In zadar varsa lacrimi si il implora pe tatal ei, ca nu reusi sa-l induplece. Cu sufletul plin de mahnire, pleaca in cautarea nasei sale, care locuia hat departe, dar trasurica printesei era trasa de un berbec batran, care cunostea bine drumul. Nasa printesei era o zana buna, care le stia pe toate. Ea spuse: - Stiu ca tatal tau, regele, doreste sa te marite impotriva vointei tale. Prefa-te ca te invoiesti si cerei o rochie albastra ca azurul. Cu toata puterea si bogatia lui nu va reusi sa-ti indeplineasca vrerea. Cand tanara printesa ii spuse regelui dorinta ei, el chema croitorii cei mai priceputi din regat si le porunci sa coasa o rochie azurie pentru printesa. A doua zi, croitorii adusera rochia, ce era mai frumoasa decat bolta senina. Printesa era fermecata. Nasa ei, ii veni in ajutor si o sfatui ca, de aceasta data, sa ceara o rochie de culoarea razelor de soare. De asta data croitorii intrecura asteptarile, tesand o rochie splendida. Printesa se intrista, dar zana o mangaie si-i dadu o idee salvatoare: o sfatui sa-i ceara pielea magarului cu galbeni de aur. Regele i-o oferi fara preget. Printesa intelese ca este pieduta si se grabi sa paraseasca casa parinteasca. Ea iesi din palat pe o portita, ca sa nu fie recunoscuta, luand drept bagaj numai nuielusa fermecata daruita de zana. Era de-ajuns sa atinga pamantul cu aceasta nuielusa, ca sa-i apara ca prin farmec sipetul cu rochii, oglinda, masuta de toaleta si nestematele. Pregatirile pentru nunta se incheiara, dar printesa ia-o de unde nu-i. Regele si curtea intreaga fura tulburati de lipsa printesei. Regele trimise curieri in ce patru zari, sa dea de urma ei. 138
In acest timp, printesa isi urma calea, invesmantata in pilea de magar si cu fata acoperita de un strat de noroi. Intindea mana sa primeasca pomana de la trecatori si cauta o slujba, dar nimeni nu o primea. Se duse deci departe, departe de tot, tot mai departe. Dar in fiecare Duminica se incuia in camaruta ei, lovea pamantul cu nuielusa fermecata, si sipetul aparea. Isi punea ba rochia azurie, ba cea de culoarea lunii, ba cea de culoarea soarelui. Aceasta mangaiere o imbarbata sa indure toata truda pana Duminica urmatoare. Fiul regelui trecea adesea pe langa ferma, cand se intorcea de la vanatoare cu tovarasii sai. Intr-o zi, ratacind in jurul ogradei, se uita pe gaura cheii si se albi de emotie. Zarise o tanara fata atat de bogat invesmantata, incat se indragosti pe loc de ea. Din ziua aceea el fu nespus de mahnit si tras la fata pentru ca nu o putea uita pe tanara fata pe care o vazuse din intamplare. Nu mai scotea nici un cuvant, iar regele si regina erau in culmea disperarii. In cele din urma printul spuse: - Vreau ca Piele de Magar sa-mi faca o prajitura. Tanara fata fu chemata sa pregateasca prajitura ceruta de print. Ea lua de acasa sare, unt si oua foarte proaspete, apoi se incuie in odaita si se apuca de lucru. Intamplator, din cauza grabei, unul din inele ii cazu din deget in aluat. Prajitura facuta cu grija fu pe placul printului, care o manca cu mare pofta. Dar era cat pe-aci sa inghita inelul care se gasea in prajitura. Cand zari smaraldul, ascunse inelul sub perna. Doctorii isi dadura seama ca este bolnav din dragoste, iar regele si regina intelesera ca singurul leac e insuratorea. - Spune pe cine indragesti, si te vei casatori chiar daca fata e saraca, spuse regele. Printul cel tanar scoase inelul si il arata tatalui sau. - Voi lua de nevasta pe aceea careia i se va potrivi acest inel! In zadar incercara inelul doamnele de la curte; nici doamnele din oras nu avura mai multi sorti de izbanda; apoi il incercara slujnicele, bucataresele, dar inelul era prea mic pentru ele. Cand Piele de Magar fu chemata, toata lumea se puse pe ras, vazand-o intrand. Dar sub pielea de magar se ivi o manuta delicata. Inelul se potrivi exact pe degetul cel mic. Curtenii si toti oamenii de rand erau uimiti. Printul uita pe data de toate necazurile. Tanara fata isi scoase pielea de magar si aparu, imbracata intr-o rochie splendida. Regi din toate tarile invecinate sosira la nunta. Veni chiar si regele, tatal printesei, care varsa lacrimi de induiosare regasindu-si fiica cea iubita, pe care o crezuse pierduta pe vecie.
139
PINOCCHIO
A fost o data ca niciodata un tamplar care se numea Gepetto. Intr-o zi, el a cioplit
din lemn un baietel. Dar, minune! Baietelul a inceput sa topaie si sa vorbeasca! Atunci, Gepetto, fericit, l-a numit Pinocchio. Bucuros ca are un copilas, Gepetto, ca un tata grijuliu, i-a cumparat ghiozdan, caiete, carti si l-a trimis la scoala. Prietenul lui Pinocchio era un greieras care-l insotea mereu, dandu-i numai sfaturi bune Dar Pinocchio era neascultator. In loc sa se duca la scoala, a ajuns la teatrul de papusi. Papusarul l-a luat si l-a pus sa joace pe scena, alaturi de celelalte papusi. Lui Pinocchio, insa, nu-i placea sa munceasca! Pentru ca voia sa se-intoarca la Gepetto, Pinocchio a inceput sa planga. Desi era un om aspru, papusarului i s-a facut mila de el. I-a dat o punguta cu bani si l-a lasat sa plece. Pe drum, Pinocchio s-a intalnit cu doi hoti care i-au furat banii. Dar, in loc sa fie suparat si sa se intoarca acasa, Pinocchio a plecat cu alti copii rai in Tara Distractiilor. Acolo, a invatat sa minta si sa leneveasca cat era ziua de lunga. Fiindca incepuse sa minta tot timpul, lui Pinocchio a inceput sa-i creasca nasul! De rusine, a plans mult. Zana-cea-Buna, miloasa, i-a facut nasul cum era la inceput; acum, Pinocchio stia ce pateste daca va mai minti! Pinocchio si greierasul au pornit spre casa; dar, pe drum au aflat ca pe Gepetto l-a inghitit un peste urias. Au intrat in burta pestelui, l-au facut sa stranute si l-au scos repede afara pe Gepetto. Cand au ajuns la tarm, zana a aparut din nou. Pinocchio invatase multe lucruri bune. De aceea, ea l-a transformat intr-un baietel adevarat. Asa a devenit Pinocchio un copil dragalas si foarte cuminte!
140
PISICA MOFTUROASA
O Fetita sedea la masa si desena.

Deodata s-a apropiat o Pisica vargata si a inceput sa priveasca ce deseneaza Fetita. - Ce faci aici? - a intrebat-o pisica curioasa. - Desenez o casuta pentru tine - a spus Fetita. Priveste: aici e acoperisul, aici cosul de fum, iar aici este usa... - Dar ce-am sa fac eu acolo? - Vei face focul in soba si vei fierbe grisul. Si Fetita a desenat fumul care iese pe cosul casutei. - Dar unde e fereastra? Doar pisica sare pe geam! - Iata si fereastra. Una, doua, trei, patru... - a zis Fetita si a desenat patru ferestre. - Dar unde ma voi plimba? - Iata pe aici! Fetita a desenat un gard in jurul casei. Asta o sa fie gradina - a spus ea. Pisica s-a uitat si a forait: Ce gradina mai e si asta? Nu este nimic in ea!... Asteapta - a spus Fetita. Iata si un strat de flori, un mar cu mere in el, iar aici gradina de zarzavat: aici cresc morcovi, varza... Varza! - s-a bosunflat Pisica. Dar unde o sa pescuiesc? Uite, aici... Si Fetita a desenat un iaz, iar in iaz niste pestisori. Asa e bine.... Dar pasarele vor fi? - a intrebat Pisica curioasa - mie imi plac pasarelele. Vor fi. Iata ai o gaina, si un cocos, ... o gasca si iata si trei puisori de gaina... La vederea lor, Pisica s-a lins pe bot, a sforait de placere si a intrebat incetisor: Dar... dar soricei vor fi acolo... in casuta? Nu, soricei nu vor fi. Dar cine-mi va pazi casuta? O va pazi ... Fetita a desenat o cusca. O va pazi, iata: Azorel! Pisica a inceput sa-si miste coada si nu stiu de ce i s-a zbarlit blana. Nu-mi place casuta ta - a zis Pisica. Nu vreau sa locuiesc acolo!... Si a plecat de parca ar fi suparat-o cineva. Poftim de vezi ce Pisica mofturoasa!
141
PLOAIA DE STELE
Era odata o fetita careia ii murisera mama si tata si ea ramasese asa de saraca,
incat nu mai avea nici o camaruta unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarma, in sfarsit, nimic altceva decat hainele de pe ea si bucatica de paine pe care unii trecatori milosi i-o dadeau din cand in cand. Ea era insa o fetita buna si credincioasa. Si, cum era parasita de toata lumea, pleca, cu Dumnezeu in gand, pe camp, la voia intamplarii. La un moment dat se intilni cu un om sarac care-i spuse: Da-mi si mie ceva de mancare, sunt mort de foame. Ea ii dadu ultima bucatica de paine ce-o avea la ea, zise: Dumnezeu sa te binecuvinteze", si pleca mai departe. In drum intilni un copil care-i spuse: Mi-e tare frig la cap, da-mi ceva sa ma acopar. Fetita nu statu mult pe ganduri, isi lua caciulita de pe cap si i-o dadu. Si iar aparu un copil gol-golut, tremurind de frig. Ii dadu hainuta ei si pleca mai departe. Ajunse intr-o padure pe inserat; o femeie sarmana veni la ea si fetita ii dadu si camasuta pe care o mai avea, gandind: E noapte, nu ma vede nimeni, pot sa stau si dezbracata". Si, cum statea ea asa, deodata vazu deasupra capului o ploaie de stele care, cand cadeau pe pamant, se prefaceau in monezi de aur. Din cer ii cazu la picioare o tunica tesuta din fir de aur si un inel pretios. Ea imbraca tunica, isi puse inelul pe deget, apoi incepu sa adune monedele de aur; deveni, astfel, foarte bogata si trai apoi in belsug si fericire toata viata.
142
POVESTEA LUI STAN PATITUL
Era odata un flacau statut pe care il chema Stan. Si flacaul acela din copilaria lui
se trezise prin straini fara sa cunoasca tata si mama, si fara nici o ruda care sa-l ocroteasca si sa-l ajute. Si ca baiet strain ce se gasea, nemernicind el de colo pana colo pe la usile oamenilor, de unde pana unde, s-a oplosit de la o vreme intr-un sat mare si frumos. Si aici slujind cu credinta ba la unul, ba la altul, pana la varsta de treizeci si mai bine de ani, s-a sclipuit putine parale, cateva oi, un car cu boi si o vacusoara cu lapte. Mai pe urma s-a injghebat si o casuta si apoi s-a statornicit in satul acela pentru totdeauna, tragandu-se la casa lui si muncind ca pentru dansul. Vorba aceeaa: Si casa prinde muschi; daca sede mult intr-un loc. Si cum s-a vazut flacaul cu casa si avere bunicica, nu mai sta locului, cum nu sta apa pe pietre, si nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, in alta se ducea si toate trebile si le punea la cale singurel. Nu-i vorba, ca greu ii era; pentru ca in lipsa lui n-avea cine sa-i ingrijeasca de casa si de vitisoare, cum trebuie. Numai da! ce sa faca bietul om? Cum era sa se intinda mai mult, ca de-abia acum prinsese si el mainile in vatra; si cate a tras, pana s-a vazut la casa lui, numai Dumnezeu stie. De aceea alerga singur zi si noapte in toate partile, cum putea, si muncea in dreapta si in stanga, ca doar- doar o incaleca pe nevoie, s-apoi atuncivazand si facand. Toate ca toate, dar uratul ii venea de hac. In zilele de lucru, calea-valea, se lua cu treaba si uita de urat. Dar in noptile cele mari, cand era cate o givornita cumplita si se mai intampla sa fie si sarbatori la mijloc, nu mai stia ce sa faca si incotro sa apuce. Vorba cantecului: De urat ma duc de-acasa Si uratul nu ma lasa; De urat sa fug in lume, Uratul fuge cu mine. Se vede lucru ca asa e facut omul, sa nu fie singur. De multe ori i-a venit flacaului in cap sa se insoare, dar cand isi aducea aminte uneori de cate i-au spus ca au patimit unii si altii de la femeile lor, se lua pe ganduri si amana, din zi in zi si de joi pana apoi, aceasta poznasa trebusoara si gingasa in multe privinti, dupa cum o numea el, gandindu-se mereu la multe toateUniia zic asa, ca femeia-i sac fara fund - cea a mai fi si asta? Altii - ca, sa te fereasca Dumnezeu de femeia lenesa, marsava si risipitoare. Altii, alte nastrujnicii incat nu stii ce sa crezi si ce sa nu crezi. Numa nu-i vorba, ca am 143
vazut si eu destui barbati mult mai ticaiti si mai chitcaiti decat ce mai bicisnita din lume. Si asa, trezindu-se in multe randuri vorbind singur ca nubunii, sta in cumpene: sa se insoare sa nu se insoare Si, ba s-a insura la toamna,ba la iarna, ba la primavara, ba la vara, ba vremea trecce, flacaul incepe si el a se trece, margand tot inainte cu burlacia, si insuratoarea ramanea balta. S-apoi este o vorba, ca pana la 20 de ani se insoara cineva singur; de la 20-25 il insoara altii; de la 25-30 il insoara o baba, iar de la 30 de ani inainte numa dracu-i vine de hac. Tocmai asa s-a si intamplat si cu flacaul acesta, ca pana la vremea asta nici el de la sine, nici prietenii, nici babele - catu-s ele de-a dracului, de prefacute si iscoditoare tot nu l-au putut face sa se insoare. Stan era om tacut in felul sau, dar si cand da cate o vorba dintr-insul, vorba era vorba, si nu-l putea rapune te mieri cine. Multi trageau nadejdea sa-l ieie de ginere, dar flacaul era chitit la capul sau si nu se da cu una cu doua. Si asa de la o vreme, si babele si prietenii, lehametindu-se, l-au dat in burduful dracului si l-au lasat pe seama lui, sa faca de acuma inainte ce a sti el cu dansul, ca ei si-au luata toata nadejdea. Amu, intr-una din zile, flacaul se scoala de noapte, face mamaliga imbranzita si cea mai dat Domnezeu, pune mancarea in traista, injuga boii la car, zice Doamne ajuta, si se duca in padure sa-si aduca un car de lemne. Si ajungand el in padure, pe cand se amija de ziua, a taiat lemne, a incarcat carul zdravan si l-a celtuit bine, si pan-or mai manca boii, s-a pus sa manance si el ceva. Si dupa cea mancat cat i-a trebuit, i-a mai ramas o bucatica de mamaliga imbranzita, si facand-o bot,a zis: - Ce s-o mai duc pe acasa? Ia s-o pun ici pe tesitura asta, ca poate a gasi-o vreo lighioana ceva,a manca-o si ea, s-a zice bogdaproste. Si punand mamaliga pe tesitura, injuga boii, zice iar un Doamne ajuta si pe la pranzisor porneste spre casa. Si, cum a pornit el din padure, pe loc s-a si stranit un vifor cumplit - cu lapovita in doua - de nu vedeai nici inainte nici inapoi. Mania lui Dumnezeu, ce rea afara: sa nu scoti cainele din casa, dar inca om! Insa dracul nu cauta mai bine; la asa vreme te face sa pierzi rabdarea si fara sa vrei te vara la pacat. Insa in acea zi, Scaraoschi, capetenia dracilor, vroind a-si face mendrele cum stie el, a dat porunca tuturor slugilor sale, ca sa apuce care incotro a vedea cu ochii, si pretutindeni - pe - mare si pe uscat sa vare vrajba intre oameni si sa le faca pacoste. Atunci dracii s-au imprastiat iute ca fulgerul in toate directiile. Unul dintre ei apuca spre paduri, sa vada de n-a putea trebalui ceva si pe acolo, doar a face pe vreun om sa barfeasca impotriva lui Dumnezeu, pe altul sa-si chiteasca boii, altuia sa-i rupa vreun capat sau altceva de la car, altuia sa-i schilogeasca vreun bou, pe altii sa-i faca sa se bata pana s-or ucide, si cate alte bazaconii si nazbatii de care iscodeste si vrajeste dracul.
144
Ce or fi ispravit ceilalti draci nu stim, dar acestui de la padure nu i-a mers mai in acea zi. S-a pus el, nu-i vorba, luntre si punte, ca sa-si vare codita cea barligata undeva, dar degeaba i-a fost ca pe unde se ducea tot gol umbla. Vazand el dracul ca si aici n-a izbutit nimica, crasca din masele, si crapa de ciuda, pentru ca era ingrijit cu ce obraz sa se infatoseje inaintea lui Scaraoschi. S-apoi, afara de acestea, era buimac de cap si hamesit de foame, de atata colindat. Si cum sta el pe ganduri, posomorat si bezmetic, numai iata ca vede pe o tesitura un bot de mamaliga. Atunci bucuria dracului: odat-o si haleste si nu zice nimica. Apoi nemaiavand ce face, isi ie coada intre vine si se intoarse la stapane-sau si cum ajunse in iad, Scaraoschi il intreba: - Ei copile, ce isprava ai facut? Cate suflete mi-ai arvonit? Da-ti solia! - Ia nimica, stapane, raspunse dracul rusinat si tremurand ca varga de frica. Se vede cam pornit intr-un ceas rau. Vremea a fost prea potrivnica, cum stiti, si numai un om a venit azi in padure; dar s-acela a scapat de mine, caci am dat de urma lui tarziu, tocmai cand se dusese. Noroc ca am mai gasit pe o tesitura un bot de mamaliga de am mancat, caci imi garaiau matele de foame. Alta nu mai stiu nimica intunericimea voastra. - Ei bine, zmardoare uracioasa ce esti, de mancat ai mancat botul de mamaliga, dar omul acela cand a pus mamaliga acolo pe tesitura, ai tu la stiinta? - Ba de asta nu stiu nimica, stapane. - Apoi ce pazesti tu alta, daca nu stii nici macar ceea ce vorbesc muritorii? Sa-ti spun eu dara, desi n-am fost in padure ca tine. A zis: cine a manca botul cel de mamaliga, sa zica bogdaproste. Zis-ai tu ceva cand ai mancat-o? - Ba n-am zis nimica, stapane. - Asa? In loc sa-ti dai osteneala, ca sa afli pana si gandul oamenilor, tu nu stii nici macar ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu sa am nadejde in voi? Ei las, sa-ti gasesc eu acus leacul! Te-ai invata tu minte de alta data. Hai porneste acus degraba la omul acela si sa-i slujesti taman trei ani de zile cu credinta, la ce te-a pune el! Simbrie in bani sa nu primesti de la dansul, ci sa faci tocmeala ca dupa ce ti-i implini anii, sa ai lua din casa lui ce-i vrea tu; si aceea are sa fie da trebuinta la talpa iadului, ca au inceput a putrezi capataieleIa sa vedem, t-a intrat la cap ce ai sa iei? Hai, gata esti? Ie-ti talpasita! - Gata, stapane, iaca pornesc! Atunci dracul da o raita pe la talpa iadului, sa vada ce lipseste si apoi iese iute ca scanteia si se tot duce inainte la slujba, dupa porunca Scaraoschi. Si cand pe aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefacut intr-un baiet ca de opt ani, imbracat cu straie nemtesti, si umbla, zgribulind pe la poarta. Stan era acasa si chiar atunci luase ceaunul de pe foc sa mestece mamaliga; si numai iaca ce vede ca se rapad cainii sa rupa omul, nu altceva. Si cand se uita mai bine, ca sa vada? Vede un baiet ca se catara pe stalpul portii de teama cainilor. Atunci Stan alearga la poarta, zicand: 145
Tiba, Hormuz! na , Balan! nea Zurzan! dati-va-n laturi, cotarle!Da de unde esti tu, mai tica? Si ce cauti pe aici, spaima cainilor?! - Da de unde sa fiu, badica? Ia sunt si eu baiet sarman, din toata lumea, fara mama si tata, si vreu sa intru la stapan. - Sa intri la stapan? D-apoi tu nici de pascut gastele nu esti bunCam cati ani ai tu? - Ia poate sa am vreo treisprezece ani. - Cu spui tu, ma?Apoi dar bine a zis cine a zis ca vrabia-i tot pui, da numai dracul o stie de cand iiEu de-abia t-as fi dat septe, mult opt ani. Dar ce, Doamne iarta-ma! pesemne ca si straiele acestea pocite fac sa arati asa de sfrijit si chircit. Am mai vazut deunazi umbland pe aici prin sat un cioflingar de-alde tine, dar acela era oleaca mai chipos si altfel imbracat: Cu-antereu de canavata Ce se tinea numa-n ata. Si cu nadragi de anglie Petece pe o mie. Si cand mergea pe drum, nadragii mergeau alaturea cu drumul: cica umbla dupa strans pielcele, si cum trecea pe la poarta mea, de-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptanat, de i-au mers petecele. Vorba aceea: As veni desara la voi, dar mi-i rusine de caini. Si acum parca-l vad cat era de ferfenitos si cum isi culegea boarfele de pe jos. Oleaca, de n-ai patit si tu ca dansul. Si cum te cheama pe tine? - Tot Chirica ma cheama. - Mai parpalecule, nu cumva esti botezat de Sfantul Chirica Schiopu, care tine dracii de par? - Nu-l stiu pe acela, dar Chirica ma cheama. - Apoi despre mine, fie oricine, t-a fi nas, dar stiu c-a nimerit-o bine, de t-a pus numele Chirica, pentru ca esti un fel de vrabioi inchircit. - Apoi, da, bade, inchircit, vrabioi cum ma vezi, aista sunt. Am vazut eu si hoituri mai mari si nici de-o lume: la treaba se vede omul ce poate. Las sa ma cheme cum m-a chema; ce ai dumneata de acolo? da pe dumneata cum te cheama? - Tot Stan ma cheama, dar de la o boala ce am avut, cand eram mic; mi-au schimbat numele in Stan in Ipate, si de atunci am ramas cu doua nume. - D-apoi ai la stiinta, bade, ca si dumneata ai cantec: Ipate, care da ocaua pe spate, Si face cu mana, sa-i mai aduca una. - Dar stii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiet! Parca esti cel de pe comoara, mai, de le stii toate cele. De trup esti maruntel, nu-i vorba, dar la fire esti mare. Ia sa te vedem, daca mi-i gaci tu cilimitura aceasta: Lata - peste lata, 146
peste lata - imbojorata, peste imbojorata - cracanata, peste cracanata - maciulie, peste maciulie - limpezeala, peste limpezeala galbeneala si peste galbenela - hadulet. Chirica atunci incepe a zambi si zice: - De-io gaci, mi-i da si mie hrinca dantr-insa? - D-apoi stiu eu ce crezi tu ca-i aceea? Gaceste intai, sa vedem. - Ce sa fie, zisa Chirica. In fata casei, vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa dintrinsul, faina si culeserul sau melesteul. - Bun, mai Chirica, ia acum vad si eu ca nu esti prost. Haia! cat sa-ti dau pe un an, ca sa te tocmesti la mine? - Apoi eu, nu ma tocmesc cu anul. - Dar cu ce te tocmesti tu? - Eu ma tocmesc pe trei ani odata, pentru ca nu-s deprins a umbla cu crosna in spate, din stapan in stapan si vreu sa cunosc ceva, cand oi iesi de la dumitale. - Despre mine, cu atat mai bine, mai Chirica. Si ce mi-i cere tu pentru trei ani? - Ce sa-ti cer? Ia sa-mi dai mancare si de purtat cat mi-a trebui, iar cand mi s-or implinii anii, sa am a lua din casa dumitale ce voi vrea eu. - Ce fel de vorba-i asta? Poate ca tu ii baranci atunci sa-mi iei sufletul din mine, ori mai stiu eu ce dracu t-a veni in cap sa cei? - Ba nu, bade Ipate, n-ai grija, nu t-oi cere vreun lucru mare pana pe acolo. S-apoi ce t-oi lua eu din casa, nu-ti face trebuinta d-tale. - Apoi, na, zise Ipate. Masura-i vorba cu imblacitul. Balan sa-ti aleaga din gura ce spui, daca nu vorbesti deslusit. - Apoi da, bade Ipate, unde-i vorba, nu-i manie: mai bine sa te tocmesti intai decat pe urma. - Apoi ia asta-ti spun si eu, mai ciotul dracului: dezleaga odata calul de la gard, sa stiu eu atunci - de-oi ajunge cu sanatate - ce-i al tau si ce-i al meu. - Ia lasa, bade Ipate, lasa: nu te mai pune si dumneata atata pentru te miri ce si mai nimica, ca doar n-are sa fie un cap de tara. - Mai, Chirica, stii una? Ramai la mine si ne-om impaca noi atunci. Te vad ca esti un baiet istet, si stii pacatul? poate si harnic; sameni a fi stiind de unde sa iei lucrul si unde sa-l pui. - Despre aceasta n-ai grija, bade, zisa Chirica. Nu cauta ca-s mic, dar trebile care ti le-oi face eu, nu le-o face altul, macar sa fie cu stea in frunte. - Mai stii! Bine ar fi, mai Chirica, dac-ar fi toate cu lapte cate spui. Dar tu curat ca ai dat peste un stapan ca painea cea buna. numai sa avem vorba dinainte: sa nu fi rau de gura, c-apoi mi-i sa nu ma scoti din sarite si ma faci cateodata sa-mi ies din rabus afara. 147
- Nici despre asta nu ma tem ca-i banui, bade Ipate. - Vrasazica ne-am inteles. De-acum vina de-i manca si tu ceva. Iaca niste bulughine, cu mujdei de mamaliga. Hai! de-le colb s-apoi te apuca de treaba. Baietul se pune ciobaneste intr-un genunchi, imbuca rapede ce imbuca s-apoi se duce dupa trebi. Si era Chirica de linistit si de harnic la treburile lui, ca parca era deacolo, de cand l-a facut ma-sa. Si Ipate se indemna pe dansul, uitase acum de urat si huzurea de bine. si din ziua in care s-a tocmit Chirica la Ipate, norocul ii curgea garla din toate partile, si nu mai stia ce are la casa lui. Ce garduri stresinite cu spini, de mai nici vantul nu putea razbate printre ele! Ce suri si ocoale pentru boi si vaci, perdea pentru oi, poieti pentru paseri, cotete pentru porci, sasaiac pentru papusoi, hanbare pentru grau si cate alte lucruri de gospodarie facute din mana lui Chirica, cat ai bate din palme! Sa nu spun mincuini, dar Ipate se imbogatise insutit si inmiit, de cand a venit Chirica in slujba la dansul. Acum vazuse Ipate ce poare Chirica, si-i era drag ca ochii din cap. Trecusera vreo doi ani la mijloc, si in una din zile Chirica zice stapanului sau: - Stapane, sa nu banuiesti, da am sa-ti zic si eu o vorba: de ce nu te insori? Ca mane-poimane te-i trezi ca ai imbatranit si nu-ti ramane nici un urmas. Dupa viata este moarte. De unde stii ce se intampla, fereasca Dumnezeu! si atunci cui raman atata avere? - Ce vorbesti tu, mai Chirica? Daca nu m-am insurat eu cand a fost de insurat, apoi la vremea asta t-ai gasit sa ma insor? Pesemne vrei sa-si faca dracul ras de mineNu vezi ca a trecut soarele de amiezi; sunt mai mult batran decat tanar. - Da ia lasa-ma la pardalnicul, stapane, ca sperii oamenii cu vorbele dumitale. Nu te face asa de batran, ca doar nu ti-i vremea trecuta. Eu cred ca tocmai acum esti bun de insurat, pentru ca ai cu ce sa tii nevasta si copiii. Slava Domnului! Multi ar dori sa aiba ceea ce ai dumneata. - Ti-ai gasit, zise Ipaste. Parca esti nu stiu cum, mai Chirica: vorbesti si tu ia asa in dodii cateodata. Am eu samanaturi? Am eu toate cele trebuincioase pentru casa? Tu crezi ca numai asa se tine femeia. Vorba aceea: Cand se-nsoara, nu-i de moara. - De asta plangi, stapane? - D-apoi de care alta, mai Chirica? Nu stii tu ca gura inainte de toate si apoi celelalte. - Stapane, daca-i numai atata, apoi las ca te fac eu grau, sa ai unde face paine si colaci pentru nunta, ba si pentru cumatrie, daca vrei. - De unde, mai Chirica? - Vezi dumneata colo departe niste lanuri frumoase de grau, care da in copt? - Le vad. - Du-te chiar acum acolo la stapanul mosiei si spune-i ca te prinzi sa-i dai in girezi tot graul care il are samanat. Si daca te-a intreba cat sa-ti deie pentru aceasta
148
ostenicioasa treaba, spune-i ca nu primesti bani, ci numai atata grau, cu paie cu tot, cat ii putea duce dumneata in spate si cu un baiet al dumitale. - Cum asta mai Chirica? Parca vorbesti de aceea lume. Crezi tu ca vom putea noi singuri secera si strange atata amar de grau, ca doar sute si mii de brate trebuie acolo, nu saga. S-apoi numai pentru doua sarcine de grau? Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela? - Stapane, ca sa cunosti cine sunt eu si cat pot, asculta-ma si du-te la boier de-i spune cum te-am invatat. Ipate cu gandul sa se ducasi cu zece nu. In sfarsit isi ia el inima in dinti si se duse la curte sa vada ce are sa fie. Si cum ajunge, se infatoseaza inaitea boierului si zice: - Sa nu va suparati, cucoane! Nu cumva aveti trebuinta de seceratori? - Ba inca mare nevoie am, om bun; parca Dumnezeu te-a adus. Caci graul e copt, nu mai poate suferi intarziere. - Apoi, cucoane, ma prind eu sa ti-l secer. - Cum, singur? - Cum vad te bizuiesti in brate multe. - Multe, cucoane, putine, cucoane, cate a dat Dumnezeu; numai treaba s-o fac. - Ce sa-ti cer cucoane? Ia cand t-oi da graul in girezi, sa am voie a lua numai atata grau cu paie cu tot, cat oi putea duce in spate eu si c-un baietan al meu. - Mai, omule, vorbesti inadins, ori vrei sa suguiesti? - Ba fereasca Dumnezeu, cucoane, vorbesc inadins. Boierul a crezut ca Ipate e nebun si voia sa se mantuie de dansul zicand: - Daca-i asa, om bun, du-te mani dimineata si te apuca de lucru; oi vedea eu ce treaba-i face si ne-om impaca noi. - Impacarea, cum t-am spus, cucoane. - Ei, du-te, du-te, si las ca vedem! Atunci Ipate se intoarna acasa si Chirica il intreaba: Ei, stapane, cum a ramas cu boierul? Cum sa ramaie mai Chirica? Ia m-am prins hat si bine sa-i dau graul in girezi, dupa cum ai zis. Dar m-a luat groaza cand am trecut pe langa lan si l-am vazut catu-i de mare. Asta-i o treaba foarte grea si mare lucru sa fie ca s-o putem scoate la capat. Stiu eu tare bine ca boierul m-a luat de nebun, dar nici cuminte nu sunt, dupa cat vad eu acum. Dracul stie ce avem sa facem? N-ai grija stapane, ca doar esti cu minezise Chirica. Ia mai bine sa luam cele trebuitoare si haidem acolo chiar in seara asta, ca maine dimineata sa ni se faca ziua pe lan. Si asa se ieu ei amandoi si se duc. Si cu ajung acolo, cam pe inserate, Ipate zice: Vezi tu, mai Chirica? Asta-i nu-i saga: mi se pare ca noi avem sa dam peste dracul!
149
Stapane, stii ce? Culca-te si odihneste-te si mani dimineata vom vorbi amandoi. Ipate, ca cel cu grija-n spate, se framanta el cu mintea cat se mai framanta si obosit fiind, se lasa oleaca jos pe iarba si adormi dus. Chirica atunci - el stie ce face si cum face! ca intr-o clipa aduna toata dracimea s-o pune la lucru pe camp. Unii secerau, altii legau snopi, altii faceau clai si suflau cu narile sa se usuce, altii carau, altii durau girezi - ma rog, claca dracului era, ce sa spun mai mult? Cand se trezeste Ipate, in zori de ziua, se sparie ce vede! Totul era mantuit. In locul graului de pe camp, vede acum o gireada mare si doua mai mici, asezate in culmea dealului, iara pe Chirica nu-l vede nicaieri. Atunci lui Ipate i s-a suit tot parul in varful capului de frica si a inceput a-l cauta pe Chirica in toate partile. Si cand colo numai ce iata ca-l vazu dormind in varful unei girezi si atunci isi mai veni putin in fire. Feciorii boieresti se sculara cu noaptea-n cap, cum ii treaba lor, si venira pe lanuri sa vada ce mai este. Si cand vazura ei una ca aceasta, ii cuprinse spaima, si fuga la boier de-i vestira. Boierul atunci se scoala iute, se azvarle pe un cal si tine numai o fuga pana la lanuri. Si acolo vede si el ceea ce nu mai vazuse si auzise decat lumea si pamantul! - Ei, cucoane, am mantuit trebusoara, zise Ipate. Bine ca ati apucat a veni si dumneavoasta, ca sa fiti de fata cans ne-om lua dreptul. Atunci Chirica, nici una nici doua, scoate o funie cu care era incins, leaga bine gireada cea mare, cum stie el, o ia in spate si ici ti-i drumul. Iara boierul, mai vazand si aceasta a incremenit cu mainile subsuori uitandu-se dupa dansul cum se ducea. Si crezand ca de acum si Ipate are sa ieie cele doua girezi mici, si-l caliceste de tot, crapa de necaz, dar n-avea incotro. Si nestiind ce sa faca, zise lui Ipate cu binisorul: - Om bun, n-ati bani in locul graului ce mai ai lua, si lasa-ma in pace. N-am crezut ca am de a face cu dracul. - Fereasca Dumnezeu, cucoane! Cruce de aur cu noi in casa! Departe de pe locurile aceste! Ba zau, am muncit de a dat inima din noi - Ia lasa-ma incolo, mai omule: pesemne tu ai sa ma inveti pe mine ce-i plugaria? Ca doar eu seman grau de ieri, de alaltaieri, sa nu fi mai avut a face cu seceratori. Si chiar de nu-i fi tu Uciga-l crucea, tot n-ati umlat cu lucru curat; insa ce am eu cu sufletul vostru? Voi aveti a da seama. Primeste bani, cum ti-am spus, si mai duceti-va si la alta casa, ca eu unul stiu c-am patit-o buna. Ipate auzind aceasta, parerea lui de bine! Ia banii cu cat se invoieste si se duce ai el dupa Chirica. Si cand ajunse acasa, Chirica treierase, vanturase, macinase, in sfarsit pusese toate trezile la cale. Si Ipate cand a mai vazut si asta, nu mai stia ce sa zica. Mai ca-i venea a crede ca si el are a face cu dracul. - Mai Chirica, d-apoi stii ca si boierul, catu-i de boier, a pus-o de mamaliga. Iaca mi-a dat si bani se am adus acasa. - Si acestia-s buni, stapane, pune-i la chimeriu si taci molcom. Am stiut eu dinainte ca are sa ne iasa si de cheltuiala. 150
A doua zi, dupa asta, Chirica zice lui Ipate: - Ei stapane, de acum cred ca n-ai ce mai zice. Ca mane-poimane mi se implinesc anii si ramai far de mine. Mai nainte calea-valea, erai deprins a trai singur, dar acum are sa-ti cada greu, mai ales ca ti s-a ingreuiat si gospodaria. Hai, ce zici, te insori ori ba? - Apoi da, Chirica, stiu eu ce sa fac? Parca tot m-as insura; cand as da peste o parte buna, as face poate si eu pasul acesta. Dar ma tem, nu cumva sa-mi ieu pe dracul pe cap, sa-l aduc cu lautari in casa, si pe urma sa nu-l pot scoate si cu o mie de popi; c-apoi atunci lehamite si de insurat si de avere si de tot! - De asta ti-i acuma in grija, stapane? Dac-a ramas treaba pana la atata, apoi las pe mine ca te-oi face eu sa iei un dragut de femeie, care nu se mai afla! Caci eu sed calare in inima lor, si nu ca ma laud, dar stiu toate maruntaiele dintr-insele. Despre asta nu mi-i rusine, pot sa-ti aleg una si noaptea pe-ntuneric. Pentru altul n-as face-o, sa stiu ca mi-ar da lumea de pe lume, dar dumneata vreu numaidecat sa te vad om ca toti oamenii in rand cu lumea. Nu vezi ca cei mai multi de teapa dumitale se tin cu nasul pe susnumai din pricina asta. Ca si cum parca dumneata n-ai fi vrednic sa tii o femeie! - Mai, Chirica, tare mai esti si tu nu stiu cum! Scoti omul din minti cu vorbele tale. Bun staroste mi-am gasit. Nu stiu cine te-a indreptat la casa mea, ca stiu ca esti berechet bun. S-apoi mult stau eu cateodata si ma gandesc in mintea mea, de unde ai tu atata putere!? Mai ca-mi vine sa zic si eu ca boierul cela: nu stiu, naluca sa fii, om sa fii, dracul sa fii, dar nici lucru curat nu esti. Numai, fii ce-i fi, dar asta nu ma priveste; mie unuia stiu ca mi-ai priit bine, na-m ce zice! Ei , ia spune, cum zici tu ca mi-i alege femeie? - Ia in duminica viitoare, stapane, sa mergem in sat la hora. Eu oi sta deoparte cu baietii, iar dumneata sa te prinzi in ioc langa o fata care ti-o placea. Eu atunci mi-oi tarai piciorul pe langa dumneata, oi ochi-o bine, si apoi t-oi spune eu ce zace intr-insa. - Da stii c-ai chitit-o bine, mai Chirica!? Tot cu draci esti tu, bine zic eu? - Apoi da, stapane, in ziua de azi, daca nu-i fi si cu draci oleaca, apoi cica te fura sfintii, si iar nu-i bine. In sfarsit ce spun ei, ce nu mai spun, cum vine duminica, Ipate si Chirica se ieu si se duc la hora in sat. Chirica, cum ii treaba baietilor, se catara pe cele garduri si se hlizea cu ceilalti baieti. Iar Iapte, de cuvant; se prindea in joc langa o fata, care chiteste ca i-ar cam veni la socoteala; incepe el a o masura cu ochii, ba strangea pe fata de mana, ba o calca pe picior, bacum e treaba flacailor. Si tropai-tropai, ropairopai! i se aprind calcaiele lui Ipate al nostru. Chirica era si el pe acolo, si cum se lasa Iapte din joc, spiridusul dracului ii zice: - Ei, stapane, parca te-ai cam aburit la fata, nu stiu cum! Ce zici, asa-i ca-ti vine la socoteala? - Apoi da, nu stiu cum sa mai zic si eu; pesemne pacatele mi te-au scos inainte, mai Chirica. Eu gandesc s-o pornesc pe treaba; fata-i hazulie si m-a fermecat de acum. - Ba nu, stapane, daca-i vrea sa ma asculti, eu te sfatuiesc s-o iei pe asta. si focu-i hazuliu, dar tare rau te parjoleste cateodata. Fetisoara asta, o vezi dumneata cat e de 151
scumpa la ras? Parca t-ar veni a crede ca-i ce cele cu crucea-n san, dar ia! una de acestea a inalbit odata numai intr-o singura noapte pe mosu-meu in fantana. - Cum asta, mai Chirica? - Da, ia !nu mai sti si dumneata cum, stapane. - Ian auzi-l, mai degraba i-ai putea stramba falcile decat vorba. Mai Chirica, eu gandesc ca s-a da dupa mine si s-a face si ea buna. - Iha! da, cum nu? Eu insa iti spun prieteneste ca fetisoara asta are trei coaste de drac intr-insa, si chiar cea mai buna dintre femei inca tot mai are una. Sa te mai lasi, stapane pan-om da macar peste una de acelea, s-apoi t-oi mai spune eu ce este de facut. - Apoi da, mai Chirica, tu m-ai tot cihait la cap pana acum, sa ma insor, sa ma insor, de mi-ai aprins pofta de insurat, si apoi tot tu o surubuiesti s-o intorci cum iti vine tie la socoteala. - Stapane, stii ca eu nu-ti voiesc raul; asculta-ma, ca n-ai sa gresesti. Ipate, auzind asa, se da dupa Chirica si se intoarna ei sara acasa, tot cum s-au dus. Insa cum ajung acasa, parca nu era acela. Muncea el, nu muncea, dar nu stiu ca se framanta cu gandurile, si abia astepta sa vie iar duminica viitoare. Duminica vine, si iara se duc la hora in alt sat. Chirica dupa obiceiul sau, se ia cu baietii, iara Ipate se prinde in joc langa o fata care o chiteste el. Joaca cat joaca si langa aceea, si intrand in vorba cu dansa, fata, buna mehenghe, ii intoarce capul, si Ipate vede ca nu-i de lepadat. Dar Chirica era si el pe acolo. si cum se lasa Ipate din joc, ii zice: - Ei, stapane, cum vad eu, nici de asta nu te-ai da in laturi; asa-i ca ti-a cazut cu tronc la inima? - Mai asa, mai chirica! - Apoi iti spun eu, stapane, ca nici asta nu-i de noi. O vezi cat e pasina, dar si asta are doua coaste de drac intr-insa. Sa te mai lasi, stapane, cum t-am spus eu. - Apoi da, mai Chirica, in ziua de azi, nu stiu care a mai fi cu crucea-n san, cum cauti tu. Eu gandesc ca tot om alege, om alege, pan-om culege. - Ba nu stapane, lasa pe mine, ca stiu eu ce. Ipate iar se ia dupa cum zice Chirica, si se intoarna ie sara acasa tot cum s-au dus. Dar Iapte cum nici de treba nu-si mai cauta, nici mancarea nu se prindea de dansul, nici somnul nu-l fura, era cum e mai rau. Toata ziua prindea buburuzi, si punandu-i pe dosul manii, zicea: Buburuz, Buburuz, Incotro vei zbura, Intr-acolo m-oi insura! Da, ce sa-i zici? Daduse si el in parpara insuratului. S-apoi stiti ca este o vorba: Cand ii omul in doi peri, sa te feresti de dansul, c-atunci e mai rau. Vorba aceea: Arde
152
focu-n paie ude. Asa si Ipate, tot mai sughita, tot mai ofta din greu si de abia astepta sa vie duminica. Duminica iar vine, si ei se ieu si se duc la joc in alt sat. Si cum ajung acolo, Ipate i se prinde in joc langa un puisor de fata, careia ii jucau ochii in cap ca la o serpoaica. Se invatase si el, siretul, a le alege asa de pe deasupra, dar numai Chirica baietul stia ce zace in inima lor si cat le poate capul. Ca ce-i mai greu de ales decat omul? Dar Chirica era si el pe acolo. Si ce a facut el, ce a dres, ca fetei si lui Ipate au inceput a le sfarai inima unul langa altul. Boldul Satanei se vede ca-l inghimpase. Si cum se lasa Ipate din joc, Chirica il trage deoparte si-l intreaba: - Ei, stapane, cum ti se pare? - Cum sa mi se para, mai Chirica? Ia, parca-mi vine s-o sorb cu ochii, de draga cemi e; daca n-a fi asta, apoi nu ma mai insor niciodata, ca destul mi-ai tulburat mintile pan-acum. - Asta-i buna, stapane, zise Chirica. Nu-i vorba, ca are si ea tot o coasta de drac, dar traind si nemurind, i-om scoate-o noi si pe aceea. Atunci, bucuria lui Ipate! Incepe a se tine de fata ca scaiul de oaie. Si unde nu t-o infasca pe sus si se ieu ei ba din talcuri, ba din cilimituri, ba din pacalit, ba din una din alta, si de colo pana colea, s-au placut unuia altuia. Si Ipate, nemaiavand rabdare, se duce la tata-sau si la ma-sa, de o cere. Vorba ceea: Vin la mama de ma cere: De m-a da, de nu m-a da, Peste noapte mi-i fura. Parintii fetei, cand aud asta, au de bucurie ca le-a picat un om asa de bun si dau cu manici largi. Peste cateva zile nunta se face, si Ipate ia femeia cu zestre cu tot, o duce acasa la dansul, si pace buna! Si asa traiau ei bine si se iubeau unul pe altul ca niste hulubasi. Si Ipate, fiind foarte multumit de asta, zise intr-o zi: Doamne, mai Chirica, bun suflet de femeie mai am! Bine mi-ai ales-o. Buna, stapane, nu-i cuvant, dar stii ca este o vorba: Cand nici nu te gandesti, atunci te tranteste, las sa vedem. Ia ada-ti aminte ce ti-am spus odata, ca si asta, cat ii de buna si de blajina tot are o coasta de drac intr-insa, care trebuie scoasa numaidecat, daca ti-i voia sa ai femeie cum trebuie si s-o duci cu dansa la batranete. Apoi da, nu stiu cine ti-a mai putea intra si tie in voie, ma Chirica. Cate stii tu, numai dracu cred ca poate sa-ti deie de fund. Dar nu se implineste bine anul si femeia lui Ipate face un baiet. La vreo doua-trei luni dupa asta, Iapte se trezeste intr-o zi cu socru-sau ca vine si-l cheama la nunta unui frate al femeii sale. Chirica simtind toate, cum ii dracul, trage pe stapane-sau la o parte si-i zice: - Stapane, lasa sa se duca numai nevasta dumitale cu copilul, oar dumneata spune ca de-i avea vreme te duci mai pe urma, bine de bine, iara de nu, sa te ierte. Si dupa asta, t-oi mai spune eu ce-i de facut. 153
Ipate deprins a asculta pe Chirica, zice socru-sau: - Tata, eu n-oi putea merge, ca dupa cum vezi am tare multe trebi pe capul meu, si numai cu un argatel ce-l am, de abia le pot dovedi. Nevasta mea insa poate sa mearga, si de m-a ierta vremea sa pot veni si eu mai pe urma, bine de bine, iara de nu, te rog sa ma ierti. Socru-sau atunci, nemaiavand ce zice, ia nevasta lui Ipate cu copil cu tot si se cam se duce. In ziua de uncrop, Chirica zice lui Ipate: - Stapane, ia acum a venit vremea ca sa scoatem coasta cea de drac din femeia dumitale. Hai, incaleca iute pe cal si te du la nunta. Dar sa stii de la mine ce ai sa faci cand vei ajunge acolo: alature cu casa socru-tau este o casuta tupilata, in care sede un talpoi de baba, mestesugoasa la trebile sale cum ii sfredelul dracului. Du-te de trage in gazda la dansa si fa-te ca esti un drumet strain. Pune-te apoi pe langa ea luntre si punte si juruieste-i cerul si pamantul, ca sa-ti smomeasca pe nevasta dumitale si sa ti-o aduca acolo. Si atunci sa vezi ce pot babele si cat ii de credincioasa femeia. - Sara! mai Chirica, ce tot spui tu. Parca despre asta mi-as pune capul la mijloc. - Ba nu fi asa de darnic, stapane. Mai bine cruta-ti capul, ca poate t-a mai trebui. - Dar oare nu m-or cunoaste, mai Chirica? - N-ai grija,stapane, pot sa te duci si pe nunta, ca am facut ce stiu eu si nimeni nare sa te cunoasca. Ipate, void sa se incredinteze si despre asta, asculta pe Chirica si se duce. Si cum ajunge in sat, trage in gazda la baba, o ia cam pe departe si-i spune ca sa-i aduca desara pe nevasta lui Stan din satul cutare la dansul. Baba, cand aude asta, pune mana la gura, clatina din cap si zice: - Doamne, om bun, cum crezi dumneata c-as face eu una ca asta, mai ales ca femeia are barbat bun, frumos, bogat si nu-i de acele de care gandesti dumneata? Atunci Ipate scoate plosca de la oblanc, da babei vreo cateva gaturi de rachiu, si apoi ii mai intinde si punguta tosca de bani, zicand: - Matusa, de mi-i face acest bine, atunci sa stii ca ai sa ai si mai mult de la mine. Fii bine incredintata sa n-are sa ne stie nici pamantul. Baba deodata ata pe ganduri: parca n-ar fi prea voitnici treaba s-o faca, dar punga nici punga cu bani s-o lase. In sfarsit mai sede ea pe ganduri cat sede, apoi ia punga si zice: - Om bun, manca-te-ar puricii sa te manance!Eu stiu ce vrasazica durerea de inima, bat-o pardalnica s-o bata!Nu stiu, zau, cum a sta si asta; imi plesneste obrazul de rusine, cand gandesc cum am sa ma infatosez inaintea femeii celeia cu vorbe de acesteaMa duc si eu intr-un noroc sa vedem, de-io putea face ceva, bine de bine, iara de nu, mi-i crede si dumneata, ca stiu cum se fac greu trebile astea si rar le scoatem la capat. - Crede si dumneata, matusa, sa de-i face pe treaba, n-are sa fie degeaba. 154
Atunci baba zice: - Sa vedem, intrebarea n-are gres. Mai stii de unde sare iepurele? Mai ales ca barbatu-sau nu este aici. Apoi, cam inspre sara, lasa pe drumet singur in casa, si se duce alaturea la nunta, si cum ajunge, trage pe nevasta lui Ipate deoparte, ii spune codosca cate si mai multe, s-o face pe femeie sa alunece cu mintea! - Matuse - zice nevasta - d-apoi oare cum om face noi, ca sa fie mai bine? - Aceasta nu-i vreun lucru pan' pe acolo, copila hai, zise baba. Ia du-te in casa, trezeste-ti copilul din somn si el atunci are sa inceapa a plange; pe urma pisca-l cate oleaca si el are sa inceapa a tipa. Si atunci barbatu-tau, cum ii el suparacios, are sa zica de la o vreme sa ieie baietul sa sa-l dai - ia incolo la baba cea de alaturea. Tu, cum ii auzi asta, sa iei baietul cu albie ci tot si sa vii cu dansul la mine. S-apoi atunci: Femeia lui Ipate asculta de baba, face cum i-a zis ea, si pe inserate si vina la dansa cu copilul in brate, si cum intra in casa, incepe a se chicoti si a spune de la nunta multe si marunte, fara sa cunoasca pe barbatu-sau. Apoi Ipate li da de baut pana le ameteste pe amandoua, apoi isi fura copilul din covatica, dupa cum il invatase Chirica, si fuge cu dansul acasa. Chirica, cum il vede viind, ii iese inainte de la poarta, si zice: - Ei, stapane, minciuni, ti-am spus eu, ori ba? - Ba nu, mai Chirica: acuma vad eu ce poate femeia. De acum nu mai traiesc nici un ceas cu dansa; am s-o dau dracului de pomana, soi rau ce este ea! - Ba nu, stapane, sa nu faci una ca asta, ca femeia dumitale e una dintre cele mai bune femei. Dar stiu eu ce-i de vina aici. Las-o intai sa vie acasa, sa-i scoatem costita aceea, care ti-am spus eu, si atunci ii vedea dumneata ce lucru de femeie are sa iasa dintr-insa. Acum, sa ne intoarcem iar din urma. Femeia lui Ipate si cu baba, cand se trezesc din ameteala, nici tu drumet nici tu nimica! Atunci odata incep ele a se boci inadusit si a se bate cu pumnii in cap, insa fara nici un folos! Mai iscodeste si harca pe ici pe colea sa vada n-a putea afla ceva despre copil, dar copilul parca intrase in pamant. - Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine, nevasta hai-zise baba-ce pacat mi-am gasit cu tine! Dracul stie ce fac. Si cum sta baba impietrita, dracul ii da una in gand. - Nevasta hai! alta-i nu-i de facut dacet sa insomoltacim motanul ista al meu cu niste petece, sa-l punem in albiuta si sa apoi sa dam foc casei pe dinauntru, iar noi a ne boci in gura mare si a striga: foc! foc! Si pan-or sari oamenii de la nunta, pana nu stiu ce, casa are sa se topeasca. Si cand or gasi motal scrum au sa creada ca a ars copilul, si poate s-o tamaduim. - Ca bine zici dumneata, matusa, asta s-o facem. - S-o facem, s-o facem. Dar eu ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost? 155
- Nu te ingriji de asta, matusa draga, ca am sa te ieu cu mine si-i trai pe langa noi ca banul cel bun. Barbatu-meu e cum e painea cea buna si te-om avea curat ca pe o mama. Atunci baba se indupleca, caci nu are incotro, dau ele foc casei, si pana la urma cand sar oamenii, pana nu stiu ce, si casa si motan si tot se facuse scrum. Iara ele plangeau de udau pamantul, zicand: - Vai de noi si de noi copilasul nostru, cum a ars! Oamenii vazandu-le zbuciumandu-se asa, au inceput care dincotro sa le mangaie. Si a doua zi tatal femeii lui Ipate trimite un argat al sau cu carul cu boi sa duca si pe baba si pe fiica-sa la barbate-sau acasa, aratandu-se cu mare parere de rau pentru asta cumplita nenorocire. Pe drum, femeia lui Ipate zice babei: - Matisica, vara-te ici in sacul acesta, si cand vom ajunge acasa intai am sa spun barbate-meu ca aici sunt niste buci de la mamuca pentru facut saci. Si aceasta numai pana sa duce de la noi un ticalos de argat care-l avem, ca chiar azi i se implineste. Baba asculta si se vara in sac. Si cum ajunse acasa si trag carul in ograda, nevasta lui Ipate lasa toate cele in car si se duce de-a dreptul in casa plangand, sa gaseasca pe barbatu-sau si sa-i spuna cele intamplate. Insa acolo,nici Ipate nici Chirica nu erau acasa. Atunci femeia lui Ipate si cu argatul tatane-sau tabarasc sacul, cum pot, il pun intr-o casoaie pe cuptor, dupa horn, si apoi ea da drumul argatului sa se duca inapoi. Si cum porneste acesta, Ipate si pica in loc. Femeia lui cum il vede, incepe a boci si a zice: - Vai de mine si de mine, barbate, ce-am patitCopilasul nostru nu mai este! Si-i spune toata intamplarea, dupa cum se intelese cu baba. Ipate atunci ii zice: - Lasa, mai femeie, ca de-om trai vom fi noi harnici sa mai facem copii. Da cu cine sa te sfatuisti? Pesemne asa a fost sa fie de la Dumnezeu! Si cum vorbeau ei, numai iaca ca intra si Chirica pe usa, cu un ciocan, c-o dalta si c-o pareche de clesti in mana. Femeia lui Ipate cum il vede, incepe a i se tangiu si lui. Dar Chirica dupa ce o asculta zice: - O crezi, stapane, ce spune? Nu te mai uita in gura ei. Ia mai bine s-o cinatuim. Pune-o jos, sa-i scoatem costita aceea. Atunci Ipate odata mi t-o infasca de cozi, o tranteste la pamant s-o tine bine. Iara Chirica incepe a-i numara coastele din stanga, zicand:una, doua, trei, si cand la a patra, pune dalta, tranteste cu ciocanul, o apuca cu clestele s-o da afara. Apoi asaza pielea la loc, pune el ce pune pe rana, si pe loc se tamaduieste. Dupa aceasta zise: - Stapane, ia, de-acum ia femeie cumsecade, numai s-o cam tii din frau si sa-i retezi unghiile din cand in cand, ca nu cumva sa-ti puna coarne. S-odata se duce Chirica la casa de alaturea si aduce copilul. Femeia lui Ipate, cand a mai vazut si asta, numai i s-a inclestat gura si a inghetat de frica. Atunci Chirica saruta mana lui Ipate, si zice: 156
- Ei, stapane, iaca chiar azi s-au implinit anii de slujba. Ramai de acuma sanatos, ca eu ma duc de unde am venit dar sa sti de la mine, si sa le spui altora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile, numai pentru un bot de mamaliga de pe tesitura din padure si pentru un putregai de capatai ce-mi trebuie sub talpa iadului. Atunci odata si infasca Chirica sacul cel dupa horn cu baba cu tot si se face nevazut. Femeia lui Ipate incepe a tipa grozav si a zice: - Alearga dupa dansul, barbate, si nu-l lasa! Caltii de la mumuca mi i-a luatDin ce om face noi saci? Ipate nu avea acum grijile acestea. El era mahnit pentru pierderea lui Chirica, care era bunatate de baiat, si nu stia unde l-ar gasi sa-i multumeasca pentru atatea binefaceri ce primise de la dansul. Dar Chirica era tocmai in iad si se desfata in sanul lui Scaraoschi iara codosca cea de baba gemea sub talpa iadului, si numai motanul ei din aceea lume ii plangea de mila, pentru ca l-a cocolit asa de bine. Si iaca asa oameni buni, s-a izbavit Ipate si de dracul si de baba, traind in pace cu nevasta si cu copiii sai. Si dupa aceea, cand ii spunea cumva cineva cate ceva de pe undeva, care era asa si nu asa, Ipate flutura din cap si zicea: - Ia, paziti-va mai bime treaba, si nu-mi tot spuneti cai verzi pe pereti, ca eu sunt Stan Patitul!
157
POVESTEA MICULUI LILIAC PIPISTRELLO
A fost odata ca niciodata un mic liliac care locuia impreuna cu parintii lui intr-o
frumoasa pestera din munti. In acea pestera locuiau cateva sute de lilieci, care toata ziua dormeau sau se uitau la televizor. Iar noaptea plecau cu totii la vanatoare. Intr-o buna zi, in pestera a aparut zvonul ca o echipa de oameni de stiinta va veni in pestera, sa cerceteze daca aceasta poate fi folosita pentru niste experimente stiintifice. Cei care stiau mai multe auzisera ca un grup de patru oameni urmau sa vina in munti peste doua zile pentru ca cauta un loc unde sa isi instaleze un laborator, iar pestera liliecilor era primul loc vizat. Pentru ca nu erau chiar prosti, liliecii si-au dat seama ca o convietuire pasnica intre ei si oameni era imposibila, mai ales ca din expeditie facea parte si o femeie, care, stiau liliecii, erau dusmanii lor cei mai mari. Toata lumea era foarte ingandurata si speriata, doar micutul liliac despre care era vorba in aceasta poveste nu era afectat de loc. La un moment dat, el a intrebat-o pe maica-sa: - Mama, de ce toata lumea este atata de agitata? Uite, tata nu a putut sa doarma deloc in ultimele trei zile ( sa ne aducem aminte ca liliecii dorm in timpul zilei! ). Ce s-a intamplat? - Dragul meu Pipistrello, pestera asta, in care am locuit toata viata, si la fel parintii si bunicii nostri, va fi vizitata de niste oameni de stiinta, niste seismologi (oameni care se ocupa de studiul cutremurelor), care vor sa isi instaleze la noi in pestera un seismograf. Ne e frica tuturor ca vom fi dati afara, si alta pestera in acesti munti nu mai exista. De aceea, puiul meu, suntem atata de ingrijorati. In fata oamenilor (care sunt niste creaturi foarte mari, cu doua picioare si fara aripi, care dorm noaptea si merg la vanatoare ziua), noi nu avem nici o putere. - Dar de ce crezi ca ne vor da afara din pestera? Crezi ca ii deranjam , mai ales daca ei lucreaza ziua, iar noi vanam noaptea? Le e frica de noi? - Nu , mama, nu le e frica, doar ca li se face scarba de noi. Ei avand avantajul puterii, vor incerca sa ne omoare sau sa ne goneasca de aici. - Mama, dar n-ar trebui sa ne fie frica de ei, caci eu sunt sigur ca ii putem speria, in asemenea hal incat sa renunte la ideea de a ne coloniza pestera. Lasa-ma sa ma gandesc pana maine, si sigur voi gasi o solutie! Mama pipistrelului l-a privit oarecum neincrezatoare si i-a zis: - Dragutul meu Pipstrello, si noi ne-am gandit la asta. Dar oamenii sunt atata de mari, incat n-are cum sa le fie frica de niste animale atata de mici... Dar daca vrei tu, gandeste-te, pana fac eu bagajele, caci poimaine dimineata va trebui sa plecam....
158
Toata ziua, neputand sa doarma, pipistrelul se gandea la o solutie. Si s-a dus sa il caute pe inteleptul pesterii, un batran liliac cu ochelari cu rama groasa, care, la fel ca si micul Pipistrello, nu putea dormi. - Inteleptule, m-am gandit toata ziua si am venit sa te intreb cum anume putem sa ii speriem pe oameni. Stiu ca noi suntem mici, iar ei sunt mari, dar ce putem face sa le bagam spaima in oase? - Ai dreptate, micutule, nu putem sa ii speriem atata de usor... dar o solutie trebuie sa fie. Din cate am studiat eu despre oameni, ei sunt niste fiinte foarte rationale, si, ca sa ii speriem, trebuie sa ne folosim de frica lor fata de fenomenele irationale, ba chiar paranormale. - Am o idee, a strigat deodata Pipistrello: ce-ar fi daca le-am baga in cap ca pestera este bantuita de stafii? - Este o idee buna, a admis intr-un tarziu liliacul cel batran. Totusi, metoda asta poate fi si periculoasa: daca i-am speria doar putin, poate vor reveni intru-un numar mai mare, sa studieze cum de apar stafiile: dar eu cred ca daca ii speriem destul de tare, oamenii n-o sa mai calce in pestera noastra. Dimineata urmatoare, cand s-au intrunit toti liliecii sa vada ce e de facut, batranul a prezentat ideea micului Pipistrello. Toti au fost de acord, si s-au hotarat sa treaca la actiune incepand cu acea seara (sa ne aducem aminte ca ei nu puteau sa iasa pe lumina). Asa ca seara, toti liliecii au iesit din pestera si au inceput sa zboare spre satul cel mai apropiat. Au intrat in curtile oamenilor si au luat de pe sarmele unde stateau la intins toate cearceafurile pe care le-au gasit. Le-au dus in pestera si au inceput sa faca repetitii. Au lucrat toata noaptea, iar a doua zi dimineata erau capabili sa bage groaza in oricine cu cele patru fantome pe care ei le creeasera. Ca sa semene cu fantomele, intai au cautat la televizor cateva filme de groaza, din care au invatat tot felul de trucuri, cum sa ii sperie pe oameni. Apoi, au decupat din cearcafuri niste ochi, si s-au bagat cate 50 de lilieci sub fiecare cearceaf, si au exersat niste miscari astfel incat cearceaful sa para o stafie. Dimineata, cand echipa de cercetatori a ajuns la pestera, au aprins lanternele si au intrat inauntru. Liliecii i-au lasat sa inainteze putin, apoi au iesit la iveala facand si un zgomot asurzitor. Oamenii de stiinta s-au speriat, ba chiar femeia si unul din ei au si lesinat de frica. Altul chiar a facut pipi pe el. Cei doi care nu lesinasera i-au luat pe cei doi lesinati si au iesit afara fugind de mancau pamantul. Ei nu s-au mai intors niciodata acolo, iar liliecii au traiti fericiti in pestera lor. Micul Pipistrello a devenit seful lor, caci s-a dovedit a fi o minte ascutita si un spirit curajos.
159
POVESTEA PORCULUI
Cica era odata o baba s-un mosneag de o suta de ani si baba de nouazeci, si
amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea rea, din pricina ca n-aveau copii. Si, Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul, caci cat era ziulica si noaptea de mare, sedeau singuri-singurei cuc, si le tiuiau urechile, de urat ce le era. S-apoi pe langa toate acestea, nici vreo scofala mare nu era de dansii; un bordei ca vai de el, niste toale rupte, asternute pe laiti, si atata era tot. Ba de la o vreme incoace, uratul ii manca si mai tare, caci tipenie de om nu le deschidea usa; parca erau bolnavi de ciuma, sarmanii! In una din zile, baba, ofta din greu si zise mosneagului: - Doamne, mosnege, Doamne! De cand suntem noi, inca nu ne-a zis nimeni: tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci fara copii, nu cred ca mai este vreun Doamne-ajuta. - Apoi da, mai baba, ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? - Asa este, mosnege, vad bine, dar pana la una alta, stii ce am gandit eu astanoapte? - Stiu, ma baba, daca mi-i spune. - Ia mane dimineata, cum s-a amiji de ziua, sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii; si de ti-a iesi inainte intai si-ntai, dar a fi om, da sarpe, dar in sfarsit orice alta jivina a fi, pune-o in traista s-o ada acasa. Vom crest-o si noi cum vom putea, si acela sa fie copilul nostru. Mosneagul, satul si el de atata singuratate si dorit sa aiba copii, se scula a doua zi des-dimineata, ia traista in bat si face cum i-a zis baba Porneste el si se duce inainte pe niste ponoare, pana ce da peste un bulhac. Si numai ce iata ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei, care sedea tologiti in glod si de paleau la soare. Scroafa, cum vede pe mosneag ca vine asupra ei, indata incepe a grohai, o rupe de fuga si purceii dupa dansa. Numai unul care era mai ogarjit, mai rapanos si mai rapciugos, neputand iesi din glod, ramase pe loc. Mosneagul degraba il prinde, il baga in traista, asa plin de glod si de alte podoabe cum era, si porneste cu dansul spre casa. - Slava tie, Doamne! - zise mosneagul - ca pot sa duc si babei mele o mangaiere! Mai stiu eu! Poate ori Dumnezeu ori dracul i-a dat in gand ieri noapte una ca asta. Si cum ajunge acasa, zice: - Iaca, mai babusco, ce odor ti-am adus! Numai sa-ti traiasca! Un baiet ochios, sprancenat si frumusel, de nu se mai poate! Iti samana tie, rupta bucatica! Acum pune 160
de lautoare si grijeste-l, cum stii tu ca se grijesc baietii, ca dupa cum vezi ii cam colbait, mititelul! - Mosnege, mosnege! -zise baba - nu rade: ca aista-i faptura lui Dumnezeu, ca si noi ba poate si mai nevinovat sarmanul! Apoi sprintena ca o copila, face degraba lesie, pregateste de scaldatoare si fiindca stia treaba mositului, ia purcelul, il scalda, il trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile, il strange de nas si-l sumuta, ca sa nu se deoache odorul! Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine, ca peste cateva zile il scoase din boala; si cu tarate, cu cojite, purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos, de hazliu, de gras si invalit ca un pepene. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic, ea tinea una si buna - ca baiet ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de un lucru era baba cu inima jignita - ca nu putea sa le zica mama si tata. Intr-una din zile, mosnegul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. - Mosnege zise baba nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiet, ca tare a fi dorit mititelul! - Bine, mai baba. Dar in gandul sau: "Da manca-l-ar brana sa-l manance, surla, ca mult mai inadusi cu dansul! De am avea pane si dare pentru noi, da sa nu-l mai indop si pe dansul cu bunatati Cand m-as potrivi eu babei la toate cele, apoi as lua campii!" In sfarsit, mosneagul se duce la targ, targuieste el ce are de targuit si cand vine acasa, baba il intreaba, ca totdeauna: - Ei, mosnege, ce mai stii de pe la targ? - Ce sa stiu, mai baba? Ia nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. - Si asta-i veste rea, mosnege? - D-apoi ingaduieste putin, mai baba, ca nu-i numai atata, ca de ce am auzit eu mi s-a suit parul in varful capului. Si cand ti-oi spune pana la sfarsit, cred ca ti-a incrancina si tie carnea de pe tine. - Dar de ce, mosnege? Vai de mine! - D-apoi iaca de ce, mai baba, asculta: Imparatul a dat de stire prin crainicii sai in toata lumea, ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si pana la curtile domnesti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe, si fel de fel de copaci, de pe o parte si pe de alta, si in copaci sa cante tot felul de paseri, care nu se mai afla pe lumea asta, aceluia ii da fata; ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. Iar cine s-a bizui sa vie s-o ceara de nevasta, si n-a izbuti sa faca podul, asa cum ti-am povestit, aceluia pe loc ii taie capul. Si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati, cine mai stie de pe unde, au venit si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. Si imparatul, dupa sum s-a hotarat, pe toti i-a taiat, fara crutare, de le plange lumea de mila! Apoi, ma baba, ce zici? Bune vesti sunt acestea? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare!
161
- Of! mosnege of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat ce mi-ai spus, mi sa rupe inima din mine, ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul ca pe altii la atatea iznoave. - Bune-s si acestea, mai baba, da buna ar fi si aceea, cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului, ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si, Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! Cand vorbeau batranii, purcelul sedea in culcus, intr-un cotlon sub vatra, cu ratul in sus, si, uitandu-se tinta in ochii lor, asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. Si cum sfatuiau batranii ei intre ei despre aceasta, numai iaca se aude sub vatra: - Tata si mama! eu il fac. Baba atunci a ametit de bucurie: mosneagul insa, gandind ca-i uciga-l crucea, s-a speriat si , uimit, se uita prin bordei in toate partile sa vada pe unde a iesit acel glas; dar nevazand pe nimeni, si-a venit in sine. Insa godacul iar a strigat: - Tata, nu te infricosa, ca eu sunt! Ci trezeste pe mama, si du-te la imparatul de-i spune ca ei ii fac podul. Mosneagul zise atunci ingaimat: - D-apoi ai sa-l poti face, dragul tatei?! - Despre asta n-ai grija, tata, ca esti cu mine Numai du-te si vorbeste imparatului ce-am spus. Baba atunci, venindu-si in fire, saruta baietul si-i zice: - Dragul mamei, drag! Nu-ti pune capul in primejdie! Si pe noi sa ne lasi tocmai acum; straini cu inima arsa si fara nici un sprijin. - Nu te ingriji mamuca, de feliu, ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. Atunci mosneagul, nemaiavand ce zice, isi piaptana barba frumos, ia toiagul batranetilor in mana, apoi iese din casa si porneste spre imparatie. Si cum ajunse in targ, se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. Un strajer, cum vede pe mosneag ca sta acolo il intreaba: - Da ce vrei, mosule? - Ia am treaba la imparatul: feciorul meu se prinde ca i-a face podul. Strajerul, stiind porunca, nu mai lungeste vorba, ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. Imparatul, vazand pe mosneag, il intreaba: - Ce voiesti de la mine, mosule? - Sa traiti multi ani cu bine, luminate si prea puternice imparate. Feciorul meu, auzind ca aveti fata de maritat, m-a trimes, din partea lui, sa va aduc la cunostinta mariei voastre ca el, cica, poate sa va faca podul. - Daca poate sa-l faca, faca-l, mosnege: si atunci fata si jumatate din imparatie mea ale lui sa fie. Iara de nu, atunci poate-i fi auzit ce au patit altii, mai de vita decat dansul? Daca te prinzi asa, apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. Iara de nu, cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. 162
Mosneagul, auzind aceste chiar din gura imparatului, se pleca pana la pamant, apoi iese si porneste spre casa, ca sa-si aduca feciorul. Si cum ajunse acasa, spune fecioru-sau ce a zis imparatul. Purcelul atunci plin de bucurie incepe a zburda prin bordei, da un ropot pe sub laiti, mai rastoarna cateva oale cu ratul si zise: - Haidem, tatuca, sa ma vada imparatul! Baba atunci incepe a se boci si a zice: - Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum m-am chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia si acum parca vad c-am sa raman fara dansul! - Hai cu tata, baiete, s-aducem nora mane-ta! Purcelul atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub laiti, apoi se ia dupa mosneg, si cat colea, mergea in urma lui grohaind si musluind pe jos, cum e treaba porcului. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc, si strajerii, cum il vad, incep a se uita unul la altul si a pufni in ras. - Da ce-i acesta, mosule? Zise unul din ei. - D-apoi acesta mi-i feciorul care se prinde c-a face podul imparatului. - Doamne, mosule, Doamne! multa minte iti mai trebuie, zise un strajer batran. Se vede ca ti-ai urat zilele! - Apoi da, ce-i scris omului, in frunte-i este pus, si tot de o moarte are sa moara cineva. - Dumneata, mosule, cum vedem noi, cauti pricina, ziua in miaza-mare, cu lumanarea, zisera strajerii. - D-apoi asta nu va priveste pe dumneavoastra; ia mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi, raspunse mosneagul. Strajerii atunci se uita lung unul la altul si strang din umeri Apoi unul din ei vesteste impatatului despre venirea noilor petitori: mosneagul cu purcelul sau! Atunci imparatul il chema inaintea sa. Mosnegul cum intra, se pleca pana la pamant si sta la usa smerit. Iara purcelul calca inainte pe covoare grohaind si incepe a muslui prin casa. Atunci imparatul, vazand asa de mare obraznicie, pe de o parte i-a venit sa rada, iara pe de alta se tulbura grozav si zise: - Da bine, mosnege, cand ai venit in cele rand, parca erai in toate mintile, dar acum te visezi, de umbli cu porci dupa tine? Si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? - Fereasca Dumnezeu, inaltate imparate, sa cuget eu, om batran, la una ca asta! D-apoi sa avem iertare, luminarea voastra, ca acesta mi-i flacaul despre care v-am spus mai daunazi ca m-a trimes la maria voastra, daca va mai aduceti aminte. - Si el are sa-mi faca podul? - D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu, ca chiar el, maria ta! - Hai! ia-ti porcul de aici si iesi afara. Si daca maine dimineata n-a fi podul gata, mosnege, are sa-ti steie capul unde-ti stau picioarele. Intelesu-m-ai? 163
- Milostiv este Cel de sus, maria voastra. Iara daca s-a intampla sa nu banuiti, puternice imparate! dupa dorinta luminarii voastre apoi atunci sa ne trimeteti copila acasa. Si zicand acestea, se pleca dupa obicei, isi ia purcelul, iese si porneste spre casa, urmat de cativa ostasi, in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi, ca sa vada ce poate fi una ca asta? Caci multa vorba, mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. Si catra sara, ajungand mosneagul si cu purcelul acasa, pe baba o si apuca un tremur de spaima, si incepu a se vaicara si a zice: - Vai de mine, mosnege! da ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? - Inca mai ai gura sa intrebi? Acestea-s faptele tale. M-am luat dupa capul tau cel sec, si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc, sanchi, copil de suflet. Si iaca in ce ghinion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii, ci ei m-au adus pe mine. Si capului meu se vede ca pana mane dimineata i-a fost scris sa nu mai steie unde sta! Purcelul umbla musluind prin casa dupa mancare si nici o grija n-avea despre incurcatura ce facuse. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au ciondanit si, cat era ei de ingrijiti, despre ziua au adormit. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita, a spart o fereastra de bardahan, si sufland odata din nari, s-au facut ca doua suluri de foc, de la bordei pana la palatul imparatului. Si podul cu toate cele poruncite erau acum gata. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! Si deodata, baba si mosneagul se trezesc imbracati in potira imparateasca si toate bunatatile de pe lume acum erau in palaturile lor. Iara purcelul zburda si se tologea pe covoare in toate partile. Tot in acea vreme si la imparatie strajnica zvoana s-a facut, si insusi imparatul cu sfetnicii sai, vazand aceasta mare minune, grozav s-au speriat! Si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau, a facut sfat si a gasit cu cale sa deie fata dupa feciorul mosneagului, si de indata o si trimete. Caci imparatul, cat era de imparat, le daduse acum pe toate pe una, si nici macar aceea nu era cea buna: frica! Nunta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului cum a ajuns la casa mirelui, i-au placut palatele si socrii, iar cand a dat cu ochii de mire, pe loc a incremenit, dar mai pe urma strangand ea din umeri, a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu, apoi asa sa ramaie!" Si s-a apucat de gospodarie. Purcelul toata ziua musluia prin casa, dupa obiceiul sau, iar noaptea, la culcare, lepada pilea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! Si n-a trecut mult, si nevasta lui s-a deprins cu dansul, de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. La vreo doua saptamani, tanara imparateasa, cuprinsa de dor, s-a dus sa-si mai vada parintii, iar pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i da mana sa iasa cu dansul Parintii, cum au vazut-o, s-au bucurat cu bucurie mare si intreband-o despre gospodarie si barbat, ea a spus tot ce stia. Atunci imparatul incepu s-o sfatuiasca, zicand: 164
- Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vreun neajuns, ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci dupa cum vad eu, omul acesta, sau ce o fi el, are mare putere. Si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra, de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceea au iesit amandoua imparatesele in gradina ca se plimbe. Si atunci mama sfatui pe fata cu totul de altfel: - Draga mamei, ce fel de viata ai sa duci tu, daca nu poti sa iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba, si cand a adormi barbatu-tau, sa iei pilea cea de porc si s-o dai in foc ca sa arda, si atunci ai sa te mantui de dansa! - Ca bine zici, mama, iaca mie nu mi-a venit in cap una ca asta Si cum s-a intors imparateasa cea tanara acasa, a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. Si cand dormea barbatu-sau mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, si a dat-o in foc. Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea sfarai, prefacandu-se in soric ars apoi in scrum. Si s-a facut in casa o duhoare asa de grozava, incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat, a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale la soba. Si cand a vazut aceasta mare nenorocire, a lacramat zicand: - Alei! femeie nepriceputa! Ce ai facut? De te-a invatat cineva, rau ti-a priit; iara de ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier, iar barbatu-sau i-a zis: Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci sa se nasca pruncul din tine, pentru ca ai ascultat de sfaturile altora, de ia nenorocit si cazaturile istea de batrani, m-ai nenorocit si pe mine, atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastirea de Tamaie. Cum a sfarsit de zis aceste, deodata s-a starnit un vant naprasnic si venind un vartej infricosat, a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut nevazut. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit, de nu se stie ce s-a facut; iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora, cu toate bogatiile si podoabele din el s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului, de mai inainte. Atunci batranii, vazand aceasta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal, au inceput a o mustra, cu lacramile in ochi si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie, ca ei n-au cu s-o tie. Ea vazandu-se acum asa de nenorocita si horopsita, ce sa faca si incotro sapuce? Sa se duca la parinti? - se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramaie pe loc? - nu avea cele trebuitoare si-i era lehamite de mustrarile socrilor. In sfarsit s-a hotarat a se duce in toata lumea sa-si caute barbatul. Si hotarandu-se astfel, a zis Doamne-ajuta! si porni incotro a vazut cu ochii. Si a mers ea, a mers tot inainte prin pustiuri un an de zile pana ce a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. Si aici, vazand o casuta tupilara si acoperita cu muschi, are marturisirea despre vechimea ei, a batut la poarta. Atunci se aude din launtru un glas de femeie batrana, zicand: - Cine-i acolo? 165
- Eu sunt, un drumet ratacit. - De esti om bun, aproape de chilioara mea, iara de esti om rau, departe de pe locurile acestea, ca am o catea cu dintii de otel si de o-i da drumul te face mii farame! - Om bun, maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inauntru. - Da ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri, femeie hai!? Ca pasare maiastra nu vine pe aici, necum om pamantean. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: - Ia pacatele mele m-au impins, maicuta. Caut Manastirea de Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! - Se vede ca tot mai ai o leaca de noroc, de ai nimerit tocmai la mine. Eu sunt Sfanta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu. - De nume am auzit, maicuta, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. - Vezi? Tot de noroc sa te planga omul! Apoi Sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei, si intrebandu-le despre Manastirea de Tamaie, au raspuns toate cateodata ca nici n-au auzit macr pomenindu-se de numele ei. Sfanta Miercuri auzind aceasta, s-a aratat cu mare parere de rau, dar neavand nici o putere a dat drumetei un corn de prescure si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru hrana la drum; si ia mai dat inca o furca de aur care toarce singura si i-a zis cu binisorul: pastreaz-o ca ti-a prinde bine, la nevoie. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mare, la Sfanta Vineri. Si drumeata pornind, a mers si iar a mers un an de zile, tot prin locuri salbatice si necunoscute, pana ce cu mare greu ajunse la Sfanta Vineri. Si aici i s-a intamplat ca si la Sfanta Miercuri, numai ca Sfanta Vineri i-a mai dat si o vartelnita de aur care depana singura; si a indreptat-o si ea, cu multa bunatate si blandete, la sora-sa cea mai mare, Sfanta Duminica. Si acolo drumeata pornind chiar in acea zi, a mers iarasi un an de zile, prin niste pustietati si mai grozave decat cele pana aici. Si fiind insarcinata pe al treilea an, cu mare greutate a putut sa ajunga pana la Sfanta Duminica. Si Sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca surorile sale. Si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta, a strigat si Sfanta Duminica o data din rasputeri si indata s-au adunat toate vietatile: cele din ape cele de pe uscat si cele zburatoare. Si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul, daca stie vreuna dintre ele in ce parte a lumii se gaseste Manastirea de Tamaie. Si toate au raspuns ca dintr-o singura gura, ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata despre aceasta. Atunci Sfanta Duminica a oftat din adancul inimii, s-a uitat galis la nenorocita de drumeata si i-a zis: - Se vede ca vreun blestem al lui Dumnezeu sau altceva asa trebuie sa fie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Caci aici este capatul unei lumi necunoscute inca
166
de mine si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici, este cu neputinta. Si atunci numai iaca un ciocarlan schiop se vede viind cat se putea. Si sovalc, sovalc, sovalc! Se infatiseaza inaintea Sfintei Duminici. Atunci ea il intreaba si pe acesta: - Tu, ciocarlane, nu cumva stii unde se afla Manastirea de Tamaie? - Da, cum sa nu stiu, stapana? Ca doar pe acolo m-a purtat dorul de mi-am frant piciorul. - Daca-i asa, apoi acum indata ia pe aceasta femeie, du-o numaidecat acolo, cum ii stii tu si povatuieste-o cum a fi mai bine. Atunci ciocarlanul oftand a raspuns cu smerenie: - Ma supun cu toata inima la slujba mariei voastre, stapana, desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo. Apoi Sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescure si un paharut de vin, ca sa-i fie hrana pana la Manastirea deTamaie; si i-a mai dat o tipsie mare de aur, si o closca tot de aur, batuta cu pietre scumpe si cu puii tot de aur, ca sa-i prinda bine la nevoie si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului, care indata a si pornit, sovalcaind. Si cand ciocarlanul pe jos, cand drumeata pe sus; cand ea pe jos, cand el pe sus. Si cand biata drumeata nu mai putea nici pe jos nici pe sus, atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. Si tot asa mergand ei inca un an de zile, cu mare greutate si zbucium, au trecut peste nenumarate tari si mari, si prin codri si pustuietati asa de ingrozitoare in care fosgaiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecatori, vidre cate cu douazeci de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare, care stateau cu gurile cascate, numai si numai sa-i inghita; despre a caror lacomie, viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca! Si in sfarsit, dupa atata amar de truda si primejdii, au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. Aici calatoarea s-a suit iar pe aripile ciocarlanului din care abia mai putea falfai, si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume, unde era un rai si nu altceva! - Iaca Manastirea de Tamaie! zise ciocarlanul. Acolo se afla Fat-Frumos pe care-l cauti tu de atata amar de vreme. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea, desi ii fugeau ochii de atatea straluciri, se uita mai cu bagare de seama si indata cunoaste podul cel minunat din cea lume si palatul in care traise ea cu FatFrumos asa de putin si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. - Mai stai si nu te bucura asa degraba, ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii! zise ciocarlanul. Ii arata apoi o fantana, unde trebuie sa se duca trei zile de-a randul; ii spuse cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca; o povatuieste ce sa faca, rand pe rand, cu furca, cu vartelnita, cu tipsia si cu closca cu puii de aur, daruite de cele trei surori: Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica. 167
Apoi luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui, iute se intoarna inapoi, zburand neincetat, de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. Iara nemernica drumeata lacramand il petrecea cu ochii in zbor, mergand spre fantana ce-i aratase el. Si cum ajunse la fantana, scoate mai intai furca de unde o avea stransa, si apoi se puse jos sa se odihneasca. Nu trecu mult timp si viind o slujnica sa ieie apa, cum vede o femeie necunoscuta si cu furca cea minunata torcand singura fire de aur, de mii de ori mai subtiri ca firul de par din cap, fuga la stapane-sa si-i da de veste. Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul, ingrijitoare de la palatul lui Fat-Frumos, o vrajitoare strasnica cara inchega apa si stia toate dracariile de pe lume. Dar numai un singur lucru nu stia harca: gandul omului. Talpa iadului, cum aude despre aceasta minunatie, trimitea slujnica degraba sa-i cheme femeia cea straina la palat. Si cum vine, o intreba: - Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. Nu-i de vanzare si cat mi-i cere pe dansa, femeie hai? - Ia daca ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia in care doarme imparatul. - De ce nu? da furca incoace si ramai aici pana la noapte, cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. Atunci drumeata da furca si ramane. Stirba-baba-cloanta, stia ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce, i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana maine a doua zi dimineata. Si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut, harca i-a si trimes laptele; si cum l-a baut imparatul, pe loc a adormit ca mort. Atunci talpa iadului a chemat necunoscuta drumeata in odaia imparatului, dupa cum avuse tocmeala, si a lasat-o acolo, zicandu-i incetisor: - Sezi aici pana despre ziua, ca am sa vin eu atunci sa te iau. Harca nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul, ci avea grija sa n-o auda, din odaia de alaturea un credincios al imparatului, care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. Si cum s-a lepadat baboiul de acolo, nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput plange cu amar si a zice: - Fat-Frumos, Fat-Frumos! Intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu, ca sa plesneasca cercul ist nafurisit si sa se nasca pruncul tau! Si, sarmana s-a chinuit asa pana despre ziua, dar in zadar caci imparatul parca era dus pe cealalta lume! Despre ziua, talpoiul iadului a venit posomorata, a scos neconoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. Si nenorocita iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea, s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. Si viind iarasi slujnica la apa, si vazand si aceasta mare minune, fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia cea de ieri are acum o vartelnita de aur care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. Atunci pohoata de
168
baba cheama iarasi la dansa prin slujnica, pune mana si pe vartelnita, tot cu acelasi viclesug, si a doua zi des-dimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. Insa in aceasta noapte, credincisul imparatului simtind ce s-a petrecut si facandu-i se mila de biata nenorocita straina, s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. Si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare, credinciosul i-a spus cu deamanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. Si imparatul, cum a auzit aceste, pe loc a tresarit, de parca i-a dat inima dintr-insul. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrama. Si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi, la fantana stiuta, urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur, cea mai de pe urma a ei nadejde! Si cum sta ea in preajma fantanii, numai ce iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. Si cand mai vede si aceasta mare minunatie, nici mai asteapta sa ieie apa, ci fuge la stapanesa si-i spune: - Doamne, stapana, Doamne! Ce am vazut eu! Femeia aceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur cu puii tot de aur asa de frumosi, de-ti fug ochii pe dansii. Babornita cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea, nu se mananca" Si cum vine straina, hoanghina pune mana pe si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur, tot cu acelasi viclesug. Dar imparatul, cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele, a zis in gandul sau: "Acest lapte nu se mai bea." Si cum a zis, l-a si aruncat pe furis, undeva, si pe loc s-a facut ca doarme dus. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme, bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale, a adus iarasi pe straina in odaia lui si a lasat-o acolo, s-a departat. Atunci zbuciumata drumeata cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei, se ineca in lacrimi, spuind iarasi cuvintele aceste: Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate, care se chinuie de patru ani, cu osanda cea mai cumplita si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu, sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul pruncul tau, ca nu mai pot duce aceasta nesuferita sarcina! Si cand a sfarsit de zis acestea, Fat-Frumos a intins mana ca prin somn, si cand sa atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, si ea indata a nascut pruncul, fara a simti catusi de putin durerile facerii. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau prin cate a patimit ea de cand s-a facu el nevazut. Atunci imparatul, chiar in puterea noptii, se scoala, ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa, dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa si un sac plin cu nuci, si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei, si sa-i dea drumul. Si
169
asa s-a facut. Si cand a inceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica si din talpa iadului bucatica; si cand a picat sacu, i-a picat si harcei capul. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui Fat-Frumos. Ea, prin draciile ei, prefacuse atunci pe stapane-sau Fat-Frumos, in purcelul cel ogarjit, rapciugos si rapanos, cu chip sa-l poate face mai pe urma ca sa ieie o vreo fata de a ei, din cele unsprezece ce avea, si care fugise cu dansa din bulhac. Iaca dar, pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa, si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. Acum, aduceti-va aminte, oameni buni, ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. Dar acum a facut si nunta si cumetrenia deodata, cum nu s-a mai pomenit una si nici nu cred s-a mai pomeni una ca asta undeva. Si numai cat a gandit Fat-Frumos, si indata au fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai, baba si mosneagul, imbracati iarasi in potira imparateasca, pe care i-au pus in capul mesei. Si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta nunta mare si bogata, si a tinut veselia trei nopti, si mai tine si astazi, daca nu cumva s-a sfarsit.
170
PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR
fost odata ca niciodata un imparat, care avea o gradina neasemuit de
frumoasa, iar cea mai de pret comoara a acestei gradini era un pom cu merele cu totul si cu totul de aur. Dar mare era necazul imparatului din pricina acestui mar, pentru ca oricat isi bucura privirile cu florile si fructele care se parguiau, nu a putut nici o data sa guste din mere. Cand erau tocmai bune de mancat, cineva venea noaptea si le fura pe toate, nelasand imparatului nici macar un cocean, si asta se intampla in fiecare an. Degeaba stateau paznici si osteni nopti intregi la rand nedormite, cand merele erau copate, nimic nu putea sta in calea hotului. Imparatul mai avea si trei feciori, care se intristau vazand necazul tatalui lor. De aceea, fiul cel mare il ruga pe imparat sa-i dea voie sa pazeasca el insusi marul. Imparatul se invoi cu greu, nu prea avand incredere in baiat, dar acesta era foarte hotarat si sigur de el. Baiatul a pazit marul nopti la rand, dar cand merele erau deja coapte, pe la mizeul noptii l-a cuprins o toropeala de neinvins si se trezi doar in zori vazand rusinat ca nu mai era nici urma de fruct in pom. Imparatl nezajit a vrut sa taie marul, dar fiul cel mijlociu a inceput sa-l roage sa-l mai lase un an, pentru ca el va reusi cu siguranta sa-l prinda pe hot. Atat s-a tot rugat pana l-a convins pe imparat, dar noroc mai mult decat fratele sau nu a avut. Imparatul a dat pe loc porunca sa fie taiat marul, dar atunci veni la el Praslea, baiatul lui cel mai mic si se tot ruga de el sa mai lase marul doar un singur an, ca tot nu are nimic de pierdut. Tatal nu a vrut nici acum sa se induplece, dar Praslea nu ii mai dadea pace. Asa ca au mai asteptat un an, iar cand merele au inceput sa se coaca, Praslea a luat cu el doua tepuse si tolba sa cu sageti si s-a asezat in fiecare noapte de paza in gradina. A batut o tepusa in fata lui si una in spatele lui si se apuca de citit o carte. Cand a inceput sa i se faca somn si capul ii cadea in fata sau in spate, tepusele il intepau ori in obraz, ori in ceafa si se trezea imediat. Intr-o noapte il cuprinse o toropeala cumplita, dar tepusele il tinura treaz. Cu mainile si picioarele grele ca plumbul se ridica si trase cu arcul inspre mar, caci auzi dintr-acolo un fasait. Cand trase si a treia sageata auzi un geamat si hotul fugi lasand merele in pom. Mare a fost bucuria imparatului cand dimineata praslea ii aduse o tava pe care erau merele de aur. Dar Praslea nu a mai vrut sa zaboveasca si s-a pregatit sa il urmareasca pe hot dupa dara de sange scursa din rana facuta de sageata, pe care a lasat-o dupa el. Fratii sai i s-au alaturat, dar Praslea a observat ca tot susotesc in spatele lui si il privesc cu ura, din cauza ispravii cu merele. Urmele i-au dus la o prapastie si fratele cel mare se lega cu o franghie si le zise sa-l lase incetisor in jos, iar cand va misca franghia sa-l traga inapoi. Nu a trecut prea mult timp si fratele cel mare speriat de intuneric a si smucit franghia sa fie tras inapoi. La fel a patit si mijlociul. 171
Atunci Praslea le zise; - Cand voi trage de franghie, sa ma lasati mai mult in jos, iar cand franghia se va misca, lovind marginile prapastiei, abia atunci sa ma trageti inapoi. Asa si facu si ajunse intr-un sfarsit la capatul prapastiei unde a vazut o lume cu totul si cu totul diferita de cea a noastra. Urmari din nou dara de sange si ajunse la un palat tare ciudat din arama. Acolo ii deschise poarta o printesa tare dragalasa care i-a povestit ca ea si cu cele doua surori ale sale au fost rapite de de trei zmei care vor sa le ia de sotii. Ele nevrand sa se marite cu acestia le cer tot felul de lucruri imposibile, fara de care nu se vor casatori, dar zmeii le indeplinesc dorintele si nu prea mai pot sa amane nunta. Praslea se lupta cu zmeul din palatul de arama si pana la urma reusi sa-i taie capul. Atunci printesa il ruga sa le elibereze si pe surorile sale de zmeii din palatele de argint si aur. Praslea a reusit sa-i invinga si pe acestia. Lua apoi un bici, lovi palatele care se prefacura in trei mere, din care doua le dadu fetelor mai mari, iar pe ultimul il pastra pentru el. A mers cu totii fericiti la marginea prapastiei sa se intoarca pe taramul oamenilor. A legat fetele cate una de franghie si ele au fost scoase de printi, dar cand urma Praslea la rand, banuitor, lega un bolovan de capatul franghiei. Fratii au tras nitel de franghie, apoi prefacandu-se ca le-a scapat, i-au dat drumul, apoi le-au zis fetelor ca Praslea a murit zdrobindu-se de pietre. Intorsi acasa s-au insurat cu printesele, doar cea mica nu vroia sa se marite cu nimeni si il tot jelea pe iubitul ei Praslea. Praslea mergea necajit tot gandindu-se cum s-ar putea intoarce in lumea oamenilor, cand auzi un piuit. Un balaur se incolcai pe un copac incercand sa inghita niste pui de zgripturoaica, care se aflau intr-un cuib. Praslea le sari iute in ajutor, taind cu palosul pe balaur in bucatele. Puii ii multumira, iar cand se intoarse si mama lor, zgripturoaica, aceasta ii spuse lui Praslea ca ii va indeplini orice dorinta. Praslea o ruga sa il ajute sa se intoarca in lumea oamenilor. Zgripturoaica il lua in spinare si zbura cu el pe taramul nostru, lasandu-l chiar in apropierea palatului tatalui sau. Aici Praslea, imbracat in haine saracacioase, nerecunoscut de nimeni, intreba incoace si incolo ce s-a intamplat cu fii imparatului. Auzi ca cei doi mai varstnici s-au insurat cu printesele, dar cea mai mica si mai frumoasa nu vrea sa se marite cu nimeni altul decat cu Praslea, iar imparatul vrea sa o oblige sa se marite cu un print de prin imprejurimi. Printesa incerca tactica pe care a folosit-o si cu zmeii, cerand lucruri aproape imposibil de realizat, ca de nu le va primi nu se va casatori. Imparatul a dat porunca argintarului sa-i faureasca o furca de aur care torcea singura, pentru ca aceasta era dorinta fetei. Praslea i s-a infatisat argintarului, care era disperat de moarte ca nu va putea fauri o astfel de minunatie, spunand ca e gata sa faca fusul de aur. Scoase marul de aur, care se prefacu in castelul zmeului si lua furca, care a mai fost o data daruita fetei. Cand fata primi fusul il recunoscu pe loc si a inceput sa spere ca Praslea ar putea fi in viata. 172
Apoi ceru de la imparat o closca de aur cu puii tot de aur. Praslea scose din nou closca cu puii de aur din castelul zmeului. Cand fata a primit closca cu puii de aur a fost sigura ca Praslea traieste si i-a zis imparatului ca vrea sa-l vada pe cel care a faurit aceste minunatii. Argintarul a recunoscut ca nu el este mesterul si l-a adus pe Praslea. Fata l-a recunoscut de indata pe print si impreuna cu imparatul au sarit sa-l imbratiseze. Au facut o nunta mare, l-a urmat la tron, fiind un imparat intelept si bun.
173
PRINTESA BOB DE MAZARE
fost odata ca niciodata un tanar print, care s-a intors acasa dupa o lunga
calatorie prin intreaga imparatie. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga, dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. Parintii lui ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita, pe seama lui. Printul se intorcea spre casa, gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. Era trist, mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. La palat, parintii sai, regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste, in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere, dar cu toate acestea, dupa primele momente de bucurie ale revenirii, printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. Nu mai mergea la vanatoare, nu mai calatorea, nu mergea la petreceri. Statea toata ziua in odaia lui, visand. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina, asa ca acestea au inceput sa-I puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale, despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau, dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. Multe printese a intalnit, dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. Povestea printului era asa de trista incat, in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor, perechea regala cazu intr-o mare tristete. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica, cu tunete si fulgere, iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat, printre tunete si fulgere, cineva batu la poarta palatului. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa, cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii, cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. Chelarului I se facu mila de ea, se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata, dar au primit-o pe tanara hoinara. Si abia atunci, regele si regina si-au dat seama ca in fata lor statea o tanara fata tare frumoasa. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita, purtarea ei era cuviincioasa. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara, dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. Au poftit-o inauntru, I-au pregatit odaia pentru oaspeti, iar servitorii I-au pregatit un pat 174
cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume, punandu-I 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. Bucuroasa, regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate poate norocul I-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. - Ei, acu vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu, gandi regina in sinea ei. Si acestea fiind spuse, intreaga curte merse la culcare. Dar, dimineata, la masa, spre uimirea lor, tanara printesa nu mai sosea. Regina, ingrijorata, isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei. Tanara printesa statea in odaia ei, foarte obosita, cu ochii umflati de nesomn. Printesa, palida si usor ofensata, ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:N-am putut sa dorm nici un strop! se planse ia reginei, aratandu-I bobul de mazare care-I pricinuise atata neplaceri. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina, incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. - In sfarsit, fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti. Tanara pereche dansa in primul rand, in acordurile muzicii; toata lumea, de la mic la mare se bucura si se veselea. Iar bobul de mazare, care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului.
175
PRINTUL PORCAR
Intr-o tara mica, dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei, traia odata un print.
Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii, fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. Indragea, de asemenea, foarte mult, plantele si vietuitoarele padurii, dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman, care raspandeau in jur o miresma imbatatoare, ce incanta orice om. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap, era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. Intr-o buna zi, se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. Se duse asadar in gradina, taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint, impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina, ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. Cand primi vestea sosirii solului, tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau, despre bunatatea, nobletea, intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. Dar, la auzul acestor vorbe, printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. Apoi, raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. Pasarica nu avea penele frumos colorate, era prea cenusie, iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. Printesa nu iubea, decat florile si pasarelele facute de mana omului, caci, spunea ea, numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate, acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. Se imbraca in straie de drumet sarac si, cu infatisarea schimbata, o porni la drum. Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata, ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. - Sa traiesti intru multi ani, Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. Sunt un biet om sarman, nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii, se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa, in curtea slujitorilor. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. Lucra de dimineata pana seara, dar niciodata nu se plangea de soarta lui. In putinele lui clipe de ragaz, printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte, ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci, impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un 176
clinchet cristalin. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea, oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. Fiica imparatului, auzind ca imparatul are o ulcica fermecata, vru numaidecat s-o cumpere. Pastorasul ii ceru insa, in schimbul ulcelei fermecate, zece saruturi. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret, ba chiar se facu foc si para de suparare. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. - Sa-mi fie cu iertaciune, dar asta nu primesc, raspunse pastorul. - Ce baiat incapatanat suspina atunci fiica imparatului. Si vazand ca n-are incotro, le spuse tovaraselor ei: - Acoperiti-ma, sa nu ma vada nimeni. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica, incat, inconjurata de insotitoarele sale, ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata, iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. Dupa cateva zile, pastorasul isi ciopli un fluieras. Acest fluieras canta atat de frumos, incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau. Intr-o zi, fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara sa-i ceara acestuia fluierul, pe un pret bun. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare, si de aceea pretul nu se masoara in galbeni, ci in o suta de sarutari. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece, insa, in cele din urma, dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor, asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor. - Ceeee...? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. Si negru de suparare, ii alunga pe cei doi din imparatia sa. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata, mandru nevoie mare, in camaruta lui. - Of, doamne, ce nenorocita sunt! plangea printesa. Plangea, plangea intruna, si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul, intr-o cocina. Printesa, imbracata in haine frumoase, statea asadar in fata cocinei si plangea, plangea si nu se mai putea opri din plans. Nu stia sa gateasca, nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras, pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise, il vazu pe porcar stand falnic in fata ei, in vestminte de print. Fata era cat pe ce sa lesine, atat de mult se mira. Dar nu apuca sa-l
177
vada pe print decat pret de o clipa, caci de indata se facu nevazut. Printesa il cauta peste tot, dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate, fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui trandafirul si privighetoarea dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. Apoi, luand-o de mana, printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat, la tatal ei, zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune.
178
PUIUL SI BOBOCUL
Bobocul de rata a spart gaoacea.

- Iata-ma, am iesit! a strigat el. - Si eu! a zis si Puiul de gaina. - Eu merg sa ma plimb! a spus Bobocul. - Si eu merg! a zis Puiul. - Eu am sa scurm o groapa! sa laudat Bobocul. - Si eu! a zis Puiul. - Eu am gasit o rama! a zis Bobocul. - Si eu am gasit! a zis si Puiul. - Am prins un fluture! a zis Bobocul. - Si eu am prins! a strigat Puiul. - Eu as vrea sa ma scald! a zis Bobocul. - Si eu ! a strigat Puiul. - Eu inot! s-a falit Bobocul. - Si eu inot! a tipat Puisorul. - Ajutor!!! Bobocul l-a tras din apa pe Pui. - Eu ma duc sa ma scald! a zis bobocul. - Eu insa, nu! a raspuns Puiul.
179
R
Ratusca cea urata
Mamica-Rata sedea rabdatoare pe oua. Le tinea la cald pana ce aveau sa iasa

puii. - Cand o sa vedem odata ratustele alea? o intreba prietena ei. Mamica-Rata zambi. - Dureaza mult, raspunse ea. Puii or sa iasa cand le-o fi sorocul. Dar tocmai atunci, Mamica-Rata auzi toc cioc cioc, iar apoi boc poc. Nu dupa multa vreme, tot ciocanind cu ciocul si racaind in coaja, ratustele izbutira sa iasa din oua. Privira in jur, clipind des din ochii lor mari nedeprinsi cu lumina stralucitoare deafara. Mamica-Rata ii cerceta fericita. - Hei, buna, puiutii mei scumpi, le spuse ea. Ratustele galbioare macaiau zglobi cu glasciorul lor subtirel. Ultima ratusca se caznea sa iasa din gaoace. In cele din urma, se ivi la lumina, isi intinse gatul lung si facu tare clonc. Mamica-Rata se uita cu luare aminte la ea. Ultima ratusca era altfel decat celelalte. Nu era galbena, ci cenusie, si fiind mai maricica parea cam neajutorata. In loc sa ciripeasca, cloncanea. - Dumnezeule! exclama Mamica-Rata. Ratustele cele mici se uitara unele la altele mirate. O bucata de gaoace atarna inca in capul ratustei mari, facand-o sa para tare caraghioasa. Ratustele cele mici se pusera pe chicotit. In scurt timp, incepura sa rada si celelalte oratanii din ograda. Nesuferitele de ele se hlizeau si se strambau la ratusca cea urata. - Incetati cu rasul asta prostesc! macai Mamica-Rata, suparata. Isi usui bobocii afara din patul, indemnandu-i s-o ia la vale spre o fasie de balta. Acolo, ratustele ei au inotat pentru intaia oara, plutind ca niste dopuri mititele si stropind pline de veselie in jur. Nici nu plecase bine mama lor, ca ratustele cele mici se si intoarsera spre cea mare. - Nu esti de-a noastra! sasai una dintre ele. 180
- Esti ratusca cea urata, piui alta. Mamica-Rata iesi din balta. Celelalte oratanii din ograda isi bateau joc de ratusca cea urata. Amarata, aceasta se cuibari sub aripa maica-sii. - Nu va e rusine, macai, suparata, Mamica-Rata, sa va legati asa de-o biata ratusca neajutorata. Lasati-o in pace! Numai ca taraboiul se inteti, in galceava amestecandu-se acum curcanul, rate felurite si pui de gaina. - Sa plece de-aici! urlau toti, care cloncaind, care cotcodacind sau macaind. Nici macar mama ei n-o mai putea ocroti pe ratusca cea urata. Ratusca cea urata gasi o deschizatura in zidul ce despartea curtea de pajiste si-o lua la fuga pe pajiste in jos. Pasarile galagioase se tinura dupa ea o scurta bucata de vreme. Apoi, glasurile lor infuriate se pierdura undeva in urma, iar ratusca o zbughi glont pe sub gard, nimerind cu pasi impleticiti, drept in padure. Ratusca cea urata era tare speriata. Doar nu era vina ei daca nu semana cu celelalte! In scurt timp, baga de seama ca in padure se facea din ce in ce mai intuneric si mai frig. - N-am incotro! Trebuie sa-mi port singura de grija, zise ea. Sub un copac urias, isi facu un cuib si-l umplu cu iarba; si petrecu astfel prima noapte lunga de singuratate, incercand sa nu se mai gandeasca la penele moi ale mamei si la ochii ei blanzi. Ratusca cea urata se trezi dardaind de frig. Se simtea parasita, ii era foame si ii pierise tot curajul. Incepu sa planga. - Hei, buna, ii spuse un soarece-de-camp, care venise sa vada cine hohotea cuatata amar. - Eu sunt Tim, iar el e Tom. Ce cauti aici de una singura? Si-atunci ratusca le spuse blanzilor soareci trista ei poveste. - Ce-ar fi sa te imprietenesti cu flacaul acela, ii sugera Tom, aratand spre batlanul din balta de-alaturi. - Pai, sa-ncerc, raspunse sovaielnic ratusca cea urata. Si, tipa-tipa leganat, o lua spre marginea baltii. Numai ca batlanul nu era nicidecum prietenos. Avea niste piciore atat de lungi incat, ridicandu-se, umbra lui se asternu amenintator peste ratusca, facand-o sa se intoarca si s-o ia la fuga. - Ti-ar prinde bine sa fii cu cei de-un neam cu tine, zise Tim. El si Tom o imboldira pe ratusca spre ratele dintr-o balta din apropiere. Dar cand ratusca se apropie, ratele straine nu se purtara nici ele mai frumos. Ratustele se strambau la ea, iar rata mare o stropi, macaind "Pleaca de-aici!" Pe ratusca o podidisera lacrimile, cand un caine tisni prin lastaris. - E cainele vanatorului! Striga Tom. Hai s-o intindem de-aici! 181
- Asteptati-ma si pe mine! Macai ratusca. Si-o lua la fuga dupa prietenii ei, miscandu-si piciorusele cit putea ea de repede, ca sa se puna la adapost. - Hait! Am scapat ca prin urechile acului, spuse Tim, cand au fost siguri ca dulaul nu se mai tinea dupa ei. - Ia te uita! Exclama Tom. O ferma! Mica noastra prietena n-are de ce se teme aici. Ratusca privi spre casuta prietenoasa din poenita. Soarecii o imbiara pe ratusca sa se apropie de usa casei. Cand iesi afara sa mulga vaca, nevasta fermierului o vazu acolo si se apleca spre ea: - Te-ai ratacit? O intreba ea, duios. Sub privirile soarecilor, o lua in palma si intra cu ea in casa. Inauntru, pisica tarancii o primi cu un mieunat afectuos. Din ceaunul atarnat deasupra focului venea un miros imbietor. Cand isi dadu seama cat ii era de foame, ratusca uita de frica. Goli farfuria cu mancare pe care i-o pusese in fata femeia aceea cumsecade, dupa care, multumita, se vari sa doarma intr-un cos. Ratustei ii pria dragostea cu care o inconjurau femeia si pisica ei. Insa, pe masura ce treceau zilele si saptamanile, incepu sa nu-i mai placa in casuta. Tanjea sa inoate pe apa si sa simta cum vantul ii zburleste penele. Ii era dor de prietenii ei soarecii, care mai veneau uneori sa se uite la ea pe fereastra. Intr-o buna zi, cand nevasta fermierului deschisese usa, ratusca se napusti afara. Cei trei prieteni o luara la fuga pe pajiste. Ratusca si soarecii isi petrecura vara pe malul lacului, jucandu-se leapsa si de-a baba oarba. Cuand, veni insa toamna, iar din cauza vremii racoroase si vantoase ratusca nu se mai simtea bine. Intr-o buna zi, vazu niste pasari albe si frumoase zburand spre sud, si tare si-ar fi dorit sa plece si ea cu ele. Numai ca nu stia inca sa zboare, asa ca ratusca si soarecii pornira in cautarea unui loc unde sa-si petreaca iarna la adapost. Iarna veni insa brusc, intr-o noapte, o data cu ninsoarea, iar dimineata vazduhul rasuna de rasetele celor trei care se dadeau de-a dura pe derdelus si isi scuturau pe ei zapada din copaci. Padurea si pajistea erau frumoase in straiele lor dalbe, numai ca ceva mai tarziu in acea zi, cand se lasa un ger naprasnic, iarna nu li se mai paru la fel de placuta. Cu vremea geroasa veni si viscolul, care o lua pe ratusca prin surprindere. Despartita de prietenii ei, se rataci, abia mai razbind prin nameti. In cele din urma, ratusca zari un hambar, numai ca era atat de inghetata si de istovita, incat se prabusi in zapada. Si-ar fi degerat cu totul, daca n-ar fi gasit-o prietenii ei. - Sa chemam rapid niste ajutoare, zise Tom. Da fuga repede si adu-i incoace pe soriceii din hambar. Tim se tari prin troiene pana la hambar, si nu trecu mult ca se si intoarse de-acolo cu ajutoare. 182
Soarecii se opintira, tragand si impingand ratusca prin zapada, pana ce izbutira s-o bage in hambar. Lui Tim si lui Tom le era teama ca nu cumva prietena lor sa nu se mai trezeasca niciodata. Ii facura un cuib din paie si se ghemuira strans langa ea, veghind-o cat a fost noaptea de lunga. Ce se mai bucurara soriceii dimineata cand vazura ca ratusca se trezeste. Apoi, ratusca asculta povestea soarecilor: cum o salvasera din ger si viscol si o adusesera aici, in hambar. - Nicicand nu s-a pomenit ca o rata alba sa aiba niste prieteni mai buni, le spuse ratusca lui Tim si Tom. Va multumesc si voua la fel, mai adauga ea catre soriceii din hambar. Prietenii hotarara sa-si petreaca restul iernii in hambar. Le treceau zilele jucanduse si cantand. Cand veni primavara, ratusca, Tim si Tom gasira de cuviinta sa se intoarca la casele lor de langa lac. Le multumira soriceilor din hambar pentru ajutor si pentru prietenia pe care le-o aratasera, dupa care pornira pe pajiste, facandu-le cu mana in semn de ramas bun. Cand cei trei prieteni se strecurarara pe sub gardul de la marginea fermei, ratusca cea urata incepu dintr-o data sa planga. - Ce s-a intamplat? O intreba Tom. Ratusca isi amintise de pasarile mari si gratioase pe care le vazuse in toamna, zburand spre sud. Toata iarna o obsedase frumusetea lor. Cand le povesti soarecilor, acestia incercara s-o inveseleasca: - Acelea erau lebede, spuse Tim. Azi-maine, trebuie sa se intoarca. Sunt convins ca te vor primi alaturi de ele. Tocmai in acel moment, auzira un cloncanit venit de sus si, ridicand ochii, vazura lebedele rotindu-se deasupra lacului. Splendidele fapturi se lasara in jos pe apa. - Vino incoace! ii striga Tim ratustei. Hai sa-ti arat ceva! Ratusca veni langa soareci la marginea apei. Simtea ca i se taie rasuflarea. Lebedele cele albe o studiau. Ratusca cea sfioasa era convinsa ca lebedele n-aveau so primeasca printre ele. - Doamne sfinte, ia uita-te la chipul tau reflectat in apa! exclama Tim. Ratusca isi intinse gatul lung ca sa priveasca luciul apei linistite. Suprafata sticloasa a apei era o oglinda perfecta, iar imaginea pe care o vazu acolo nu infatisa nicidecum o ratusca urata, ci o preafrumoasa lebada! Dintr-o data, isi dadu seama de ce locul ei nu fusese niciodata printre rate: se nascuse lebada. Coplesita de aceasta descoperire, nici nu observa ca, intre timp, soarecii i se cocotasera in spinare. Vaslind din labe prin apa, porni repede sa le salute pe lebede, cu inima saltandu-i in piept de emotie.
183
Celelalte lebede se holbau umite vazand-o cum se apropia, iar ratusca cea urata se astepta la tot raul din lume. Dar lebedele se apucara sa-i ciuguleasca penele cu pliscul, in semn ca o acceptau ca fiind dintr-un neam cu ele. Nimeni nu era mai fericit in acel moment decat soricecii cei credinciosi si ratusca odinioara urata care se preschimbase in cea mai frumoasa lebada din cate au fost vreodata.
184
ROTI DIFERITE
Era undeva o buturuga veche, si pe buturuga o casuta. In acea casuta locuiau

Musculita, Broscuta, Ariciul si cocoselul-creasta de aur. Odata, au plecat cu totii in padure dupa flori si ciuperci, dupa lemne si fructe. Au mers ei prin padure cat au mers si au dat intr-o poiana. Acolo: o caruta goala. Goalagoala, dar si neobijnuita - toate rotile sunt diferite: o roata este foarte mica, alta - ceva mai mare, a treia - de o marime mijlocie, iar a patra - o roata cat toate zilele. Se vede treaba ca de mult sta caruta acolo, de vreme ce cresc ciupercile sub ea. Stau locului Musculita, Broscuta, Ariciulsi Cocoselul, privesc si se minuneaza. Dar iatadintr-un tufis sare un Iepure si rade. - A ta e caruta? - il intrebara pe iepure. - Nu, este caruta Ursului. El a lucrat la ea, dar n-a terminat-o si a lasat-o. Si de atunci sta aici. - Haideti sa luam caruta acasa la noi, - a zis Ariciul.In gospodarie prinde bine. - Hai! - au raspuns ceilalti.- Au inceput sa impinga caruta, dar chip s-o urnesti din loc : rotile sunt de marimi diferite. Au inpins, au tot impins, degeaba! Caruta se rasucea la dreapta, ba se lasa la stanga. Iar drumuleste prost - cand gropi, cand musuroaie. Iepurele radea in hohote, se prapadea de ras: - Cui sa-i faca trebuinta o asemenea caruta care nu-i buna de nimic!? Au obosit cu totii, dar nici s-o lase nu se-ndura - in gospodarie prinde ea bine la ceva. Tot Ariciul a descoperit solutia: - Hai sa luam fiecare cate o roata. - Hai! Au scos rotile si le-audus de-a dura pana acasa: Musculita - rotita cea mica, Ariciul pe cea mai marisoara, Broscuta - pe cea mijlocie...iar Cocosul, cocotatpe roata cea mai mare, o rostogoleste cu picioarele, bate din aripi si striga: - Cu-cu-ri-gu-u! Iepurasul rade: - Ce ciudati sunt, sa duca acasa roti diferite! In vremea asta, Musculita, ariciul, Broscuta si Cocoselul au ajuns acasa si se chibziesc ce sa faca cu ele. - Eu stiu ce sa fac! - a spus Musculita si luand rotita cea mai mica a facut din ea o furca de tors. Si Ariciul s-a dumirit:din doua bete, prinse cu mestesug la roata lui, a iesit o roaba. - Si eu m-am gandit la ceva - a spus Broscuta; a meste rit ce-a mesterit si iata o roata, ceva mai mare, la fantana. Acum este mai usor de scos apa. Iar cocoselul a coborat roata mare in rau, a mesterit pietrele si a construit o moara. Toate rotile au prins bine la ceva in gospodarie;Musculita toarce lana, Broscuta cara apa de la fantana si uda grdina de zarzavat, Ariciul aduce cu roaba, din padure, ciuperci si fructe, cara lemne. Iar cocoselul macina faina. 185
Odata a trecut pe la ei Iepurasul, sa-i intrebe de sanatate. L-au primit ca pe un oaspete drag; Musculita i-a impletit manusi, Broscuta l-a ospatat cu morcovi din gradina, Ariciul- cu ciuperci si fructe, iar cocoselul - cu placinte si branzoaice. Iepurasul s-a rusinat: - Iertati-ma - le spuse el. Am ras de voi, dar acum inteleg ca in maini pricepute si rotile diferite devin folositoare.
186
S
SAREA IN BUCATE
A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Mai ales
de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste. -Te iubesc ca mierea. - raspunse fata. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. - Eu te iubesc ca zaharul. - raspunse aceasta. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: - Si tu fetito, cat de mult ma iubesti? - Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata - raspunse mezina. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. - Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita, cu lacrimi in ochi. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau. Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de 187
acord, vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii, ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.
SEMINTE IN URECHI
188
Pentru ca mama este la spital, matusa Cristina a venit sa dea o mana de ajutor in
gospodarie. Matusa Cristina este o persoana sprintena care nu face multe fasoane. De acest fapt si-au dat seama repede si cei doi baieti: Radu care merge deja la scoala si micul Mihai. Acesta din urma pierde deseori timpul. Cu apa pentru spalat este, de cele mai multe ori, foarte econom. Matusa Cristina a descoperit asta chiar din prima seara cand a gasit murdarie in urechile lui Mihai. Ea striga : " Doamne Dumnezeule ! Aici pot fi semanati morcovi! In timpul noptii iti vor creste din urechi smocuri verzi!". Si il freca atat de puternic, cu apa si sapun, incat urechile lui Mihai devenira rosii si fierbinti. Cand Mihai se trezi a doua zi dimineata, gasi pe perna sa o floare de talpa-gastii pe care i-o arata lui Radu. Acesta zambi si spuse cu fatarnicie: - Da, probabil asta ti-a crescut din ureche in timpul noptii. Si apoi s-a rupt cand te-ai intors pe cealalta parte! - Dar matusa Cristina mi-a frecat doar atat de tare urechile! - striga Mihai. - Poate ca totusi jos de tot a mai ramas ceva - isi da Radu cu parerea. Bineinteles ca Radu a pus o floricica pe perna! Si Mihai banuieste asta. Insa floarea nu spune nimic. Si, deoarece Mihai nu este pe deplin sigur ca nu a rasarit totusi din urechea sa, acum el se spala zilnic in urechi...
SOACRA CU TREI NURORI

189
Era odata o baba care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de vartute, dar
slabi de minte. O razasie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre, caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa bani. Pentru a nu razleti feciorii de langa sine, mai dura inca doua case alaturate, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tine feciorii si viitoare nurori pe langa sine - in casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu, si-i radea inima babei, de bucurie, cand gandea cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni si nu le-oi lasa nici un pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei. Si barbatu-meu - Dumnezeu sa-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat, sau i-am risipit casa desi cateodata erau banuielesi ma probozea dar acum s-au trecut toate!". Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. Celui mai mare ii venea vremea de insurat si baba, simtind asta umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa; si in cinci-sase sate, abie-abie putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara, nalta si uscativa, insa robace si supusa. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa, nunta se facu si baba isi lua camesa de soacra, ba inca netaiata la gura, care inseamna ca soacra trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele. Dupa ce s-a sfarsit nunta, feciorii s-au dus in treba lor, iar nora ramase cu soacra. Chiar in acea zi, catra sara, baba incepu sa-i puie la cale viata nurori-sa. Pentru baba sita noua nu mai avea loc in cui. "De ce mi-am facut cleste? Ca sa nu ma ard" zicea ea. Apoi se suie in pod si scoboara de acolo un stiubei cu pene ramase de la raposata soacra-sa, niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. - Iata ce-am gandit eu, noro, ca poti lucra noptile. Piua-i in casoaia de alature, fusele in oboroc sub pat, iar furca dupa horn. Cand te-i satura de strujit pene, vei pisa malai si cand a veni barbata-tu de la drum, vom face plachie cu costite de porc de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom manca! Acum deodata pana te-i mai odihni, ie furca in brau si pana mani dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de pisat. Eu ma las putin, ca mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastra. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste; si pe langa isti doi ochi mai am unul la ceafa care sede pururea deschis si cu care vad si noaptea si ziua tot ce se face prin casa. Ai inteles ce ti-am spus? - Da, mamuca. Numai ceva de mancare - De mancare? O ceapa, un usturoi, s-o bucata de mamaliga rece din polita, sunt destul pentru o nevasta tanara ca tineLapte, branza, unt si oua de am putea sclipui
190
sa ducem in targ ca sa facem ceva parale; caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vrea sa-mi pierd comandul. Apoi, cand insera, baba se culca pe pat, cu fata la perete, ca n-o supere lumina de la opait, mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze; dar somnul o cuprinse indata si habar n-avea de ce face nora-sa. Pe cand soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa, acus la strujit pene, acus la imbala tortul, acus pisa malaiul si-l vantura de buc. Si daca Enachi se punea pe gene-i, ea indata lua apa rece si-si spala fata, ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii, dar spre ziua somnul o dobori si adormi si ea intre pene, caiere, fuse cu tort si bucul de malai. Baba care se culcase odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti si-a plesni prin casa, incat biata nora care de-abia atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se scoale, sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Incet-incet nora s-a dat pe brazda si baba era multumita cu alegerea ce-a facut. Peste cateva zile carausii sosesc, si tanara nevasta, vazandu-si barbatelul, mai uita din cele nacazuri! Nu trece mult timp si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu si-si ie un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata, dar foc de harnica. Dupa nunta, feciorii se duc iarasi in carausie, si nurorile raman cu soacra acasa. Dupa obicei ea le da de lucru cu masura si cum se insereaza se culca, spuind nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator, si asa una pe alta se indemnau la treaba si lucru iesea garla din mainile lor. Iara soacra huzurea de bine. Dar binele, cateodata, asteapta si rau. Nu trece tocmai mult si vine si vremea de insurat a feciorului celui mic. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori De aceea si chitise una de mai inainte. Dar nu-i tocmai cum se chiteste, ci-i si cum se nimereste. Intr-o buna dimineata, feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptioriu. Baba se scarmana de cap, da la deal, da la vale, dar n-are ce face si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si pace buna! Dupa nunta, barbatii din nou se duc in treaba lor, si nurorile raman iar cu soacra acasa. Baba iarasi le da de lucru cu masura , si cum vine seara, se culca dupa obicei. Cele doua nurori vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba ii zic: - Da nu te tot codi, ca mamuca ne vede. - Cum? Eu vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta? Noi sa lucram si ea sa doarma?
191
- Nu cauta ca horaieste - zise cea mijlocie - mamuca are la ceafa un ochi neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai mancat niciodata moartea ei. - La ceafa?Vede toate? N-am mancat moartea ei? Bine ca mi-am adus aminte. Dar ce mancam noi, fetelor hai? - Ia, rabdari prajite, draga cumnatica Iar daca esti flamanda, ie si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. - Ceapa cu mamaliga? D-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucata. Da slanina nu-i in pod? Unt nu-i? Oua nu-s? - Ba sunt de toate - zisera cele doua - dar sunt ale mamucai. - Eu cred ca tot ce-i al mamucai e s-al nostru, si ce-i al nostru e s-al ei. Fetelor hai! s-a trecut de saga. Voi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-ale mancarii, stii cole, ceva mai omeneste, s-acus va chem si pe voi. - Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Vrei sa ne aprindem paie in cap? Sa ne svarla baba in drum? - Las daca v-a durea capul. Cand v-a intreba pe voi, sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate. - Apoi dar da!fa cum stii, numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. - Hai fetelor, taceti, gura sa va merga; ca nu-i buna pacea si mi-i draga galceava. Si iese cantand: Vai saracu omu prost, Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptior de placinte, cativa pui parliti in frigare si prajiti in unt, o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. Apoi iute chema si pe cecelalte doua in bordei si se pun la masa cu toatele. - Hai, fetelor, de mancati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma rapad in crama s-aduc s-un cofael de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. Dupa ce au mancat s-au baut, le-a venit a canta, ca rusului din gura garliciului: Soacra, soacra, poama acra! De te-ai coace cat te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face De te-ai coace toata toamna, Esti mai acra decat coarna; De te-ai coace-un an sau vara, Tot esti acra si amara! Iesi afara Ca o para, Intri-n casa Ca o coasa, Sezi in unghi 192
Ca un junghi. Si-au mancat, s-au baut, s-au cantat, pana au adormit cu toate pe loc. Cand s-a trezit baba in zori de ziua, ia nurori daca ai de unde. Iese afara sparieta, da incolo, da pe dincolo, si cand intra in bordei, ce sa vada? Bietele nurori jaleau pe soacra-sa Pene imprastiate pe jos, farmaturi, blide aruncate in toate partile, cofaielul de vin rasturnat - ticalosie mare! - Da ce-i acolo? striga baba inspaimantata. Nurorile atunci sar ca arse in picioare si cele mari incep a tremura ca varga, de frica, si lasa capul in jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunse: - Da bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca si le-am facut de mancare, si le-am scos un cofaiel de vin, si de aceea ne-am chefaluit si noi oleaca? Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus. - Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? - D-apoi cum sa nu te vada, mamuca? - S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! - D-apoi da, mamuca, fetele acestea au spus ca dumneata vezi tot, si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si ei erau asa de mahniti, de mai nu le-a ticnit mancarea. Ei lasa, ticaloaselor, ca v-oi dobzala eu de-acu-nainte. Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Cand isi aducea aminte de puicile cele nadolence si boghete, de vinisorul din crama, de rasipa ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum era, crapa de ciuda si rodea in nurori, cum roade cariul in lemn. Se lehametisisara pana si cele doua de gura cea rea a babei; si cea mai tanara gasi acum un prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum: - Cumnatelor, zise ea intr-o buna zi, cand se aflau singure in vie; nu putem trai in casa aceasta, de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba. - Ei cum? - Sa faceti cum v-oi invata eu si habar sa n-aveti. - Ce sa facem? intreba cea mai mare. - Iata sa dam busta in casa la baba, si tu s-o iei de canepa dracului si s-o traznesti cu capul de peretele de rasarit, cat ii putea; tot asa sa faci si tu cu capul babei de paretele cel despre apus; s-apoi, ce i-oi face si eu, veti vedea voi. - D-apoi cand or veni ai nostri? - Atunci voi sa va faceti moarte in papusoi, sa nu spuneti nici laie, nici balaie. Oi vorbi eu cu dansii, si las daca va fi ceva. Se indupleca si cele doua, intrara cu toate in casa, luara pe baba de par, s-o izbira cu capul de pareti, pana i-l dogira. Apoi cea tanara, fiind mai sugubeata de cat cele doua, tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe 193
dansa; apoi ii scoate limba afara, i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piperiu, asa ca limba indata se umfla si biata soacra nu mai putu zice nici carc! Si slaba si stalcita cum era, cazu la pat bolnava de moarte. Apoi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina asezara baba intr-un asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa, si dupa aceea incepura a scoate din lada babei valuri de panza, a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mana mortului, despre gainile ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare, incat numai acestea erau de ajuns, ba si de intrecut, s-o vare pe biata baba in groapa. Iata fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste, iaca s-aud scartaind niste cara: barbatii veneau. Nevestele lor le ies in intru intampinare, si dupa sfatuirea celei mai tinere, de la poarta s-arunca la gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i desmierda, care de care mai magulitor. - Da ce face mamuca? intrebara totii deodata cand dejugau boii. - Mamuca-le lua cea mai tanara vorba din gura - mamuca nu face bine, ce face; are de gand sa ne lase sanatate, sarmana. - Cum? zisera barbatii inspaimantati, scapand rasteiele din mana. - Cum? Ia sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa se duca vietii la suhat si un cuvant rau pesemne a dat peste dansa, sarmana! Ielele i-au luat gura si picioarele. Fiii se rapad atunci cu totii in casa la patul mane-sa, dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blegi macar din gura. Simtirea insa nu si-o pierduse de tot, si vazandu-i, isi misca mana si arata la nora cea mai mare si la paretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si la paretele despre apus, pe urma pe cea tanara si jos in mijlocul casei. Dupa aceea de-abia putu duce mana la gura si cazu intr-un lesin grozav. Toti plangeau si nu puteau dumeri despre semnele ce le face mama lor. Atunci nora cea tanara zise, prefacandu-se ca plange si ea: - Da nu intelegeti ce vrea mamuca? - Nu, zisera ei. - Biata mamuca lasa cu limba de moarte ca fratele cel mare sa ieie locul si casa cea despre rasarit; cel mijlociu cea despre apus; iar noi, ca mezini ce suntem, sa ramanem in casa batraneasca. - Ce bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau. Atunci ceilalti nemaiavand incotro sovai, diata ramase buna facuta. Baba muri chiar in acea zi si nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi peste doua zile o ingropara cu cinste mare si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau:" Ferice de dansa c-a murit, ca stiu ca are cine o boci!".
194
SOLDATELUL DE PLUMB
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit

Au fost odata douazeci si cinci de soldati de plumb. Toti erau frati pentru ca au fost turnati din aceeasi oala de plumb. Stateau in picoare, sprijinindu-si pustile cu baionetele pe umeri, cu capetele semete, purtand frumoase uniforme rosii cu albastru. Primul lucru pe care l-au auzit soldatii dupa ce a fost dat jos capacul de pe cutia in care se aflau, a fost vocea unui baietel care ii primise in dar de ziua lui de nastere: - Soldati de plumb! Baietelul ii scoase din cutie si-i aseza pe masa, unul cate unul. Toti erau la fel, cu exceptia unuia, care avea un singur picior. Cu toate acestea, statea tot atat de neclintit ca si ceilalti care aveau 2 picioare. Pe masa mai erau si alte jucarii, dar cea mai frumoasa dintre ele era o cetate de carton. Prin ferestrele mititele puteai sa zaresti incaperile din interior. Santul cetatii era inconjurat de copaci. Acest sant era propriu-zis o oglinda pe luciul careia inotau lebede. Dar cea mai atragatoare aparitie era o tanara dansatoare care statea in porta cetatii. Ea era facuta tot din carton. Purta o rochie de balet, iar in jurul gatului avea o panglica subtire albastra, impodobita cu paiete stralucitoare ca insasi fata dansatoarei. Ea avea bratul ridicat deasupra capului, iar un picior era ridicat atat de sus incat soldatelul de plumb credea ca si dansatoarea are un singur picior, exact ca si el. - Ea ar fi pentru mine sotia ideala, soldatul de plumb, apoi zise suspinand: - Oh! Dar cat este de eleganta si in ce palat minunat traieste, pe cand eu traiesc intr-o cutie, alaturi de 24 de soldati! Ei, dar nu-i nimic am sa incerc totusi s-o cunosc. In seara aceea ceilalti soldati de plumb au fost pusi la locul lor in cutie, iar membrii familiei s-au dus si ei la culcare. Soldatelul de plumb se ascunse in spatele unei cutii de lemn. Cand ceasul batu miezul noptii, se auzi un clinchet! Capacul cutiei de lemn se deschise brusc si o figurina pe arcuri, cu fata hada si rea tasni din ea: - Soldatoiule, nu te mai holba la dansatoarea aceea, mai bine vezi-ti de treburile tale! Dar soldatul de plumb se facu ca nu-l aude. - Asteapta numai, asteapta! Si vei vedea ce se va intampla maine! Spuse din nou figurina cea hada. A doua zi dimineta dupa ce copii s-au trezit, au asezat soldateii de plumb pe pervazul ferestrei. Dar, din cauza curentului, fereastra s-a deschis brusc si soldatelul infirm a cazut cu capul in jos, pe trotuar, de la etajul al 3-lea. Baietelul si unul dintre servitori au coborat sa-l caute pe soldatel, dar nu l-au gasit. Incepu o ploaie torentiala. Dupa ce a incetet furtuna, doi copii ai strazii, care treceau pe acolo, au zarit in apa un soldatel de plumb care ii implora sa-l puna intr-o barca. Cei doi copii I-au facut o barca din hartie de ziar, l-au asezat pe soldatel in ea si I-au dat drumul pe canal in jos. 195
Cei doi baieti au inceput sa alerge in urma barcutei, batand din palme de bucurie, in timp ce soldatelul se izbea de marginile santului. Deodata barca se strecura printre gratiile unei guri de canal si disparu de pe suprafata apei. - Vai de mine! spuse soldatelul. Aici e tot atat de intuneric ca si in cutia mea. Oare incotro ma indrept? Macar de-ar fi cu mine micuta dansatoare! In clipa urmatoare isi facu aparitia un sobolan urias care se rasti la el: - Pasaportul, prezinta-mi pasaportul! Soldatelul nu-I raspunse, dar stranse si mai tare pusca de pe umar. Curentul il manase deja spre iesirea din canal, care dadea intr-un rau. Barca se invarti pe loc de cateva ori, apoi se umplu de apa si se scufunda. Spre norocul lui, hartia de ziar se dasefacu, iar soldatul reusi sa iasa din barca. Dar in aceeasi calipa il inghiti un peste din rau. - Vai de mine! Aici este si mai intuneric! Dar nu avu curajul nici macar sa se miste, iar pusca cu baioneta statea neclintita pe umarul sau, ca si inainte. Pestele incepu sa inoate in toate directiile, dar la un moment dat inceta sa mai sara. Pe soldatel il izbi lumina puternica a zilei, apoi auzi o voce care striga: - Ia uitati-va ce-am gasit in stomacul acestui peste: un soldatel de plumb! Striga o bucatareasa care in dimineata aceea luase peste proaspat de la piata. Il lua pe soldatel si-l si-l duse in camera. Acolo soldatelul de plumb recunoscu imediat camera, copii din camera, jucariile, cetatea de carton si pe dansatoarea cea frumoasa. Ea statea in aceeasi pozitie, o pirueta cu o mana ridicata deasupra capului si piciorul ridicat spre inaltimi. S-au uitat unul la altul, dar n-au avut curajul sa scoata nici un cuvant. Apoi, fara nici o explicatie, baietelul apuca soldatelul de plumb si il arunca in foc. Pe bietul soldatel il cuprinse o caldura teribila si simti ca incepe sa I se topeasca corpul. Incet, incet, incepu sa-si piarda forma, dar ochii ii ramase in continuare atintiti asupra balerinei. Si in acel moment, un curent de aer o ridica pe balerina si o arunca in foc alaturi de soldatel. Flacarile ii cuprinsera corpul intr-o clipa. Dimineata, cand servitorul veni sa curete cenusa din camin, gasi o inima de plumb si o paieta pe care focul o innegrise.
196
SORICELUL SI CREIONUL
Pe masa lui Sanducu se afla un creion.

Odata, cand Sanducu dormea, pe masa s-a urcat un Soricel. A vazut creionul, l-a inhatat si l-a tarat in vizuina sa. - Da-mi drumul, te rog, - s-a rugat Creionul. Ce nevoie ai tu de mine? Sunt lemn si nu ma poti manca. - Am sa te rod! - a zis Soricelul. Ma mananca dintii si trebuie sa rod tot timpul ceva. Uite asa! - Si Soricelul l-a muscat dureros pe Creion. - Au-u, - a tipat Creionul. Daca-i asa, lasa-ma sa mai desenez pentru cea din urma oara ceva, apoi faci ce vrei cu mine. - Fie! - s-a invoit Soricelul - deseneaza! Dar apoi, oricum, am sa te rod bucatele, bucatele. A oftat din greu Creionul si a desenat un cerc. - Asta-i branza? - a intrebat Soricelul. - Poate fi si branza - a zis creionul, si a desenat inca trei cerculete mai mici. - Da, sigur ca-i branza, iar astea sunt gaurile din ea - si-a dat cu parerea Soricelul. - Pot fi si gauri, - a zis Creionul, si a mai desenat inca un cerc mare. - Asta-i un mar! - a strigat Soricelul. - Poate fi si un mar - a raspuns Creionul, si a mai desenat cateva cerculete, uite asa: alungite. - Stiu, astia sunt carnaciori! - a inceput sa chitaie soricelul, lingandu-se pe bot. Hai, ispraveste mai repede, ma mananca ingrozitor dintii. - Asteapta o clipa - a zis Creionul. Si, cand a inceput sa deseneze doua unghiuri, Soricelul a inceput sa tipe: - Asta seamana cu o pi... Stai! Nu mai desena! Dar creionul desenase deja mustatile lungi... - Dar asta- i o adevarata pisica! - a chitait Soricelul inspaimantat. Ajutor! - si s-a napustit in vizuina sa. De atunci Soricelul n-a mai scos capul de acolo. Iar creionul lui Sanducu mai traieste si astazi, numai ca a ramas mic, mic de tot.
197
SPAIMA ZMEILOR
fost odata ca niciodata un barbat si o femeie. Ei traiau in belsug si se
intelegeau foarte bine si toata lumea ii invidia ce familie reusita erau. Insa ei nu erau multumiti, pentru ca nu aveau copii. Toata ziua se rugau la Dumnezeu sa le dea si lor macar un singur copil. Dupa ce Dumnezeu le-a tot ascultat rugile pana s-a saturat de ele, s-a sfatuit cu Sfantul Petru si au hotarat sa le indeplineasca dorinta. Si femeia a inceput sa aiba copii. Unul dupa altul, ca in poveste, cam cate unul pentru fiecare ruga a lor. Femeia a inceput sa se cam sature de ei, dar barbatul era fericit privindu-i. Barbatul asculta de dimineata pana seara vaicarelile femeii, care nu mai stia cum sa potoleasca copiii si nici nu mai avea ce sa le dea de mancare de multi ce erau. Isi tot trimitea sotul in lume sa gaseasca o munca care sa fie foarte bine platita si apoi sa se intoarca cu o multime de bani acasa. Barbatul o pornii in lume de dragul copiilor. A tot umblat el zile intregi dar nimeni nu se indura sa-i dea ceva de lucru. Vazand ca in lumea aceasta nu face nici o treaba, trecu in lumea de dincolo. Aici ajunse la cuibul zmeilor unde vazu o casa mare, unde locuia Mama Zmeilor. Aceasta il intreba cine este si ce cauta: - Eu sunt tata lor si caut o slujba. - raspunse omul. Tare se mai sperie Mama Zmeilor cand auzi ca el e tata lor. De Mama Padurii si de Mama Ielelor auzise, dar de tata nici pomeneala, cine stie ce dihanie o fi si tatal acelor lighioane. Se invoi, deci, Mama Zmeilor sa-l primeasca la munca pe tata lor si sa-i slujeasca timp de un an, un an ca la zmei, adica de trei zile. Sambria era de o galeata de galbeni pe zi. In prima zi l-a trimis pe om sa aduca apa de la fantana intr-un burduf de bivol. Burduful de bivol din lumea zmeilor era atat de greu ca omul abia putea sa-l ridice cand era gol. Stiind ca nu va reusi sa-si faca treaba se gandi la un viclesug. Vazand Zmeoaica ca nu mai vine, trimise un fecior de-al ei sa vada ce se intampla. Aceasta il gasi pe om racaind marginea fantanii cu un briceag. Zmeul intreba mirat de ce face asa ceva. Omul raspunse ca de ce sa se mai chinuie carand apa, cand poate lua fantana acasa unde o pune in pod si cand ii trebuie apa face o gaura si curge. Zmeul se sperie ca vor muri inecati sau ca va prapadi bunatate de fantana facuta de bunicul bunicului sau si il ruga pe om sa lase fantana, promitandu-i inca o galeata de galbeni. A doua zi omul avea porunca sa mearga in padure sa aduca lemne. La zmei nu era obiceiul cu taiatul copacilor, aici copacii erau smulsi cu radacina cu tot. Barbatul cum nu era obisnuit cu asa treaba se gandi iar la ceva smecherie. Cand veni zmeul din ziua precedenta sa vada de ce nu se mai intoarce omul, il gasi legand copacii cu o sfoara unul de altul. Inspaimantat il intreba ce face. 198
- M-am gandit sa nu mai tot smulg cate un copac, mai bine ii leg pe toti si duc padurea acasa -raspunse omul. Zmeul ii mai promise o galeata de galbeni daca va lasa padurea cum a fost. Iar copacii ii cara singur acasa, cum facu inainte si cu apa. A treia zi trebuia sa se intreaca cu zmeul la aruncatul buzduganului. Se uita omul la cele douasprezece buzdugane si se gandi ca pe cel mai mic l-ar putea cu greu ridica, dar pe celelalte nici vorba. Atunci intreba: - Dar unul mai mare nu aveti. Zmeul se sperie si incepu el intrecerea. Arunca buzduganul, care se intoarse peste o jumatate de ora. Cand veni si randul omului, acesta statea neclintit si se uita la luna. Zmeul iritat il intreba ce face. - Astept sa se dea putin luna la o parte. Nu vreau sa patesc ca data trecuta cu barda bunicului, care a ramas pe luna si nu am mai putut sa o recuperam - raspunse omul. Zmeul se uita atent la luna si vazu ceva ce putea sa semene cu o barda. Il ruga frumos pe om sa renunte, dar acesta zicea ca nu vrea sa piarda distractia. Atunci ii promisese doua galeti de galbeni si pana la urma omul se invoi. Asa isi termina omul nostru anul de lucru si zmeii ii erau datori cu sapte galeti de galbeni. Sapte galeti cu galbeni era destul de mult si pentru zmei. Se tot sfatuira dansii ce sa faca cu omul si hotarara ca cel mai bine ar fi sa-l omoare, ca tare se mai temeau de el. Omul trase cu urechea si auzi ce i se pregateste. Lua troaca de la porci si o puse in locul lui, o inveli si el se culca sub pat si se apuca de sforait. Zmeii auzind ca doarme s-au napustit pe el cu buzduganele si l-au lovit pana au crezut ca e mort. Dimineata urmatoare zmeii au incremenit de spaima cand l-au vazut pe om in viata. L-au intrebat tremurand cum a dormit, iar el raspunse ca destul de bine, numai ca sa scape de el. Atunci omul zise ca lui nu-i prea place sa umble cu saci de bani in spinare, sa-l ajute zmeii pana acasa. Ei au sarit imediat sa-l ajute. Acasa copii omului au devenit si mai neastamparati si neascultatori, incat intreg satul se temea de poznele lor. Cand au auzit ca se intoarce tatal lor au apucat fiecare cate o furculita si un cutit, au iesit pe drum si au inceput sa strige: - Vrem carne de zmeu! Ne este foame! Vrem carne de zmeu! Zmeii acum s-au speriat de-a binelea, au lasat jos sacii si au fugit mancand pamantul, jurand sa nu se mai intoarca vreodata. De atunci nu mai sunt zmei pe lumea aceasta.
199
SUB CIUPERCA
Odata,
ploaia a prins-o pe Furnica pe drum. Unde sa se ascunda? A vazut
furnica,in poiana , o ciuperca, a dat fuga si s-a ascuns sub ea. Sta furnica sub ciuperca - ploaia nu mai conteneste. Ploua tot mai tare si mai tare... Se taraste spre ciuperca un Fluture: - Furnicuto, Furnicuto, lasa-ma sub ciuperca! m-a udat ploaia si nu pot sa zbor! - Unde sa te primesc? zice Furnica. Si eu abia mi-am facut loc. - Nu-i nimic! Mai bine inghesuiti, dar nu suparati. Furnica i-a facut loc Fluturasului sub ciuperca. Si ploua tot mai tare... Vine in fuga un Soricel: - Lasati-ma si pe mine sub ciuperca! Sunt tot un lac de apa. - Unde sa-ti facem loc? N-avem unde! - Mai inghesuiti-va putin! S-au inghesuit si i-au facut loc si Soricelului sub ciuperca. Iar ploaia tot curge si nu vrea sa inceteze deloc... Langa ciuperca topaie o Vrabie si se vaita: - Mi s-au udat penele, mi-au obosit aripioarele! Lasati-ma sa ma usuc, sa ma odihnesc pana sta ploaia! - N-avem loc. - Mai strangeti-va putin, va rog! - Fie! S-au mai strans si i-au facut loc si Vrabiutei. Deodata apare in poiana Iepurele si ...vede ciuperca. - Ascundeti-ma, striga - salvati-ma! Ma fugareste Vulpea!... - Mi-e mila de Iepure - spune Furnica. Hai sa ne mai strangem putin. Numai ce au reusitsa ascunda Iepurelei apare in fuga Vulpea. - Nu l-ati vazut pe Iepure? - intreba ea. - Nu l-am vazut. Vulpea se apropie mai mult, adulmecand: - Si ziceti ca nu s-a ascuns aici? - Unde ar putea sa se ascunda aici!? Vulpea si-a vanturat coada si a plecat. Dupa un timp ploaia s-a oprit si s-a ivit soarele. Toti ies de sub ciuperca si se bucura. Furnica a ramas pe ganduri: - Ce-o fi asta? La inceput abia am avut eu loc sub ciuperca, iar acum este loc pentru toti cinci! - Oac-oac-oac! Oac-oac-oac! - a ras cineva. Toti au luat seama: pe palaria ciupercii sade o Broscuta si rade in hohote: - Eh, Voi! Ciuperca.... N-a mai terminat ce-a avut de spus si a disparut.
200
Toti au privit cu bagare de seama la ciuperca si au priceput de ce la inceput abia era loc pentru unul, iar apoi au avut loc sub ea toti cinci. Voi ati priceput copii?
201
SURPRIZA PURCELUSILOR
Au fost odata...trei purcelusi care avusesera multa vreme necazuri din cauza unui
lup mare si rau, care locuia in padurea vecina. Insa cel mai cuminte dintre cei trei frati ii dadu-se intr-o zi o lectie de neuitat si, de atunci, jivina nu-si mai aratase nasul pe acolo. Purcelusii, convinsi ca nu mai era nici un pericol, s-au apropiat din nou de padure, atrasi de murele si fragii salbatici. Apoi, putin cate putin, crezand ca lupul parasise acele locuri, au avut indrazneala sa se aventureze pana la marginea zmeurisului. Intr-o zi, purcelusul cel cuminte merse dupa ciuperci cu unul dintre frati. Deodata, el scoase un tipat: "Repede, sa ne salvam! Am zarit lupul dupa copaci!" "Nu se poate, poate ai visat! Sunt luni de zile de cand..." "Grabeste-te sa fugim!" ii striga fratele sau, luand-o la sanatoasa. "Mai stau cat sa-mi pun ciupercile in cos!" "Nu, lasa-le pe jos si hai sa alergam repede acasa!" ii repeta fratele lui. Purcelusul cel cuminte, care alearga foarte repede, ajunse primul; el pandi sosirea fratelui sau cu usa intredeschisa apoi se inchisera impreuna in casuta solida, din caramida, pe care o construisera cu ceva vreme inainte. Dupa aceea pusera pe usa, pe interior, un lacat mare si o baricadara cu o masa grea de lemn. "Uf! Iata-ne, in sfarsit, la adapost!" spuse multumit purcelusul cel cuminte. Fratele sau repeta cu usurare: "Da, in sfarsit, suntem in siguranta!" insa purcelusilor le ingheta zambetul pe buze. Ridicandu-si privirea, strigara amandoi: "Lupul! Lupul! E chiar la fereastra!" Cei doi frati, vazand ochii amenintatori ai lupului, incepura sa tremure din cap pana in picioare. Purcelusul cel cuminte incearca sa-si pastreze sangele rece: "Zabrelele de la fereastra sunt de fier, nu vor ceda niciodata. Iar usa este prea solida pentru ca lupul sa o poata dobora. Asa ca, fii linistit, suntem in siguranta! Deodata, isi amintira de fratele lor care plecase la oras dupa cumparaturi: acesta trebuie sa se intoarca din clipa in clipa! "Daca lupul continua sa dea tarcoale casei, il va vedea sosind si il va sfasia! Saracii de noi! Cum sa il anuntam oare de acest pericol?" Ii cuprinse deznadejdea. Fratele lor, desi era un pierde-vara, avea o fire atat de vesela! Ce aveau sa se faca fara cantecelele lui nostime? Deodata se auzira batai puternice in usa. Cei doi purcelusi, stransi unul intr-altul, asteptau tinandu-si rasuflarea. Apoi, intorcandu-si privirea catre coltul cel mai intunecat al camerei, strigara intr-un glas: "Caminul! Caminul!..." Isi amintira pe loc ultima lor patanie: lupul, neputand forta nici usa, nici ferestrele, patrunsese alunecand pe horn. Purcelusii au aprins imediat un foc mare, iar lupului i-a luat coada foc; apoi l-au batut zdravan si fioroasa fiara a fugit urland de durere. Dar de data aceasta nu puteau aprinde focul. Nu aveau chibrituri, fratele lor tocmai plecase sa cumpere! Asa ca se inarmara cu cate un ciomag si se asezara la panda langa camin. Dupa cateva clipe de asteptare, o bucata de tencuiala se desprinse si cazu in cenusa rece. Apoi urma o tacere destul de lunga. 202
La un moment dat incepu sa se auda zgomotul facut de cineva care se freca, coborand, de peretii hornului. Incepura sa cada si bucati de funingine. Imediat dupa asta se ivira din horn doua urechi ascutite, apoi doi ochi mari si galbeni, iar in cele din urma o limba rosie intre coltii lungi si ascutiti. Era lupul in persoana! Purcelusul cel cuminte trase cu ochiul catre fratele lui si ii sopti: "Asteapta, asteapta... Trebuie sa-l lovim in cap..." Lupul se intepeni in aceasta pozitie ciudata. Cei doi purcelusi se privira o clipa, nestiind ce sa faca, apoi pornira la atac. Ridicara ciomegele si...poc!, poc!, ii dadura animalului cateva lovituri zdravene in scafarlie. Fiara se prabusi in casa cu un zgomot puternic, si... surpriza! Cei doi descoperira nu un lup, cum se asteptau, ci un purcelus adica pe fratele lor! Acesta, poznas, isi pusese o masca de lup pe fata pentru a le juca o festa! Bietul glumet, coplesit de lovituri si reprosuri, cu un cucui mare in varful capului si negru de funingine, izbucni in lacrimi. De-acum relaxat, fratele cel mic radea in hohote: "Am lovit doi iepuri dintr-o data! Te-am batut si pe tine si pe lup, pe rand Ce satisfactie!" Purcelusul cel glumet incerca in zadar sa se apere: "Doar stiti bine ca azi e carnaval si totul ne este ingaduit! Si apoi, sa stiti ca asta a fost cea mai frumoasa masca din targ!" Insa fratele cel cuminte nu voia sa-l asculte deloc: "Aceasta gluma proasta merita o pedeapsa! Vei face curatenie in toata casa timp de o saptamana si nu vei iesi deloc afara la joaca! Iar masca de lup ti-o iau si o voi tine la mine!" Putin mai tarziu, purcelusul cel cuminte, aflat singur in baie, nu se putu abtine sa nu isi puna fioroasa masca pe fata. Privindu-se in oglinda isi zise: "Ce-ar fi daca i-as face o farsa unchiului nostru, care ne va vizita luna viitoare? Mai mult ca sigur ca se va ingalbeni de spaima!
203
T
TARZAN
Kala il gaseste pe Tarzan

Gorila Kala traversa curioasa podul suspendat care ducea de la tarmul african la o ciudata casuta construita sus, intr-un copac. Nu prea o tragea inima sa se duca in acel loc necunoscut ei, dar auzise un scancet care semana atat de mult cu cel al copilasului ei, pe care il pierduse cu putin timp in urma. Curioasa, Kala baga capul in casuta din copac si vazu peste tot urmele unei lupte care avusese loc aici. Pe jos, se gasea un tablou, cu rama sparta, iar langa acesta, un leagan, din care se auzeau scancetele disperate care o atrasesera pana acolo. In leagan se afla un copilas tare ciudat, fara nici un pic de blana pe el! Mirata, Kala stiu ca avea sa-l iubeasca si sa-i poarte de grija de atunci incolo. Deodata, un urlet infiorator ajunse pana la ei. Sabor, cruntul leopard, se pregatea sa atace! Kala se repezi sa salveze copilul din ghearele lui Sabor. Dupa o urmarire plina de pericole, Kala reusi sa duca bebelusul adanc in jungla, la adapost de Sabor. Kala duse copilul in familia ei care il privi cu mare curiozitate. Mai ales micuta Terk era foarte interesata de noua faptura. Numai Kerchak, tovarasul de viata al Kalei, era nemultumit. Pana la urma, vajnicul conducator al gorilelor ceda la rugamintile Kalei si fu de acord ca aceasta sa pastreze copilul, dar ramase tot neincrezator. Kala era fericita ca putea pastra copilul si ii puse numele Tarzan. Tarzan se face mare Tarzan crestea vazand cu ochii. Ii placea sa se joace cu mama lui, iar Kala era fericita. Intr-o zi, mergand in patru labe, Tarzan veni in spatele Kalei si mugi ca elefantii. - Te-am speriat, nu-i asa, mami? - Chiar ca m-ai speriat! rase Kala. Imita un animal mai tacut! - Vrei sa fac ca un leopard? - Ce-ar fi sa inventezi un sunet care sa fie numai al tau? ii sugera Kala. Tarzan nu renunta la idee si urla ca un leopard. Numai cand aparu Kerchak, Tarzan stiu ca nu mai era loc de gluma. Ii veni in ajutor Terk, buna lui prietena. - Ce bine ca l-ai gasit, nu stiam unde e! ii zise ea lui Kerchak, iar lui Tarzan ii sopti: "Fugi!"
204
Dupa aceea, Terk se indrepta spre Cascada Elefantilor, impreuna cu Flynt si Mungo, alti buni prieteni. Tarzan se lua imediat dupa ei. Deoarece lui Terk nu-i placea ca Tarzan sa se tina scai dupa ei, se gandi cum sa scape de el. Asa ca il provoca, spunandu-i ca nu are curaj sa aduca un fir de pui de elefant, gandindu-se ca Tarzan o sa renunte si o sa se duca inapoi la Kala. Dar Terk se insela. Tarzan sari sprinten de pe faleza in apa si incepu sa inoate catre un grup de elefanti. Tantor, un elefantel sperios nevoie mare, striga catre ceilalti din turma: - Ah, feriti-va! Vine cineva inot! O fi vreun peste piranha! - Scumpul meu, ii spuse mama lui, nu sunt astfel de pesti in Africa! Terk se repezi speriata spre Tarzan, fiindca il vazuse cum apucase un elefant de coada, ca sa ii smulga un fir de par. - E in spatele tau, fugi! Striga ea ingrozita. Tantor se scutura si Tarzan fu aruncat in aer. Ateriza in apa cu un mare pleoscait care sperie elefantii. Acestia o luara la goana, calcand totul sub copite, spre teritoriile locuite de gorile. Cea mai buna gorila din lume. Terk il ajuta pe Tarzan sa iasa din apa. - Iesi repede din apa! ii striga Terk. Tantor, care se afla si el pe acolo, se baga imediat in vorba, avertizand-o pe Terk: - Nu stii ca un peste piranha te poate goli de carne in cateva secunde? - Nu e pirahna, zise Terk. Se opri fiindca il vazu pe Tarzan cu firul de par in mana. Ai reusit sa iei un fir?!? Mirate de tropotul si agitatia elefantilor, gorilele coborara la malul apei sa vada ce se intamplase cu acestia. Terk era foarte mandra de prietenul ei, dar Kerchak clocotea de furie. - Tarzan n-o sa fie niciodata unul de-al nostru! izbucni el. Mahnit de spusele lui Kerchak, Tarzan fugi in jungla, de unul singur. Se uita cu tristete in oglinda unui lac, mirandu-se ca era atat de diferit de prietenele lui, gorilele. Aparu si Kala care incerca sa-i arate ca sunt asemanatori. Dar simpla alaturare a mainilor lor nu facu decat sa arate ce mare era diferenta. - Stii ce? inchide ochii, spuse ea. Kala ii lua mana, i-o puse in dreptul inimii si ii lipi urechea de pieptul ei. - Vezi? Bat la fel! zise ea. Numai Kerchak nu vede lucrul acesta! Incurajat, Tarzan ii promise Kalei: - O sa devin cea mai buna gorila din lume! Si peste cativa ani, Tarzan reusi lucrul acesta! Imitand toate animalele, Tarzan reusi sa-si insuseasca diverse moduri de viata, ajungand sa se descurce perfect in jungla.
205
Sabor ataca! Intr-o zi, vechiul dusman al familiei de gorile, Sabor, le ataca pe neasteptate. Gorilele se retrasesera ingrozite in copaci, iar Kerchak ramase singur in fata leopardului si se lupta din rasputeri sa-si apere familia. Sabor reusi in cele din urma sa il raneasca pe Kerchak, care parea sa nu mai aiba nici o scapare. Deodata, Tarzan sari din copac. Sabor se repezi la el si amandoi cazura intr-o groapa adanca. Familia de gorile asculta ingrozita urletele si mugetele care razbateau din groapa. Brusc, se lasa o tacere de moarte. Cateva momente mai tarziu, Tarzan facu ceva care le uimi pe toate: depuse corpul lipsit de viata al leopardului la picioarele lui Kerchak, ca semn de mare respect pentru conducatorul familiei lor. Un sunet ascutit alerta gorilele, iar Kerchak le duse mai adanc in jungla pentru a le proteja. Dar sunetul il facuse curios pe Tarzan. Se lua dupa el si gasi in iarba ceva ce nu mai vazuse niciodata: un cartus! Sunetul auzit mai devreme fusese o impuscatura! Tarzan se intalneste cu Jane Tarzan auzi alte sunete necunoscute lui. Erau glasuri de oameni! Printre frunze, vazu trei creaturi stranii care purtau haine, in loc de blana. Profesorul Porter si fiica lui, Jane, venisera in Africa sa studieze modul de viata al gorilelor. Era si vanatorul Clayton cu ei, dar el avea alte planuri. - Tata, striga Jane, urme de gorile! Asa cum ai spus, traiesc in grupuri mari, numite familii. Tarzan observa ca Jane ramasese putin in urma grupului. Fata vazuse un pui de babuin si se apucase sa-l deseneze in caietul ei de schite. Zburdalnicul pui inhata iute desenul facut de Jane. - Ah, ce hot esti! Furi opere de arta! Il certa Jane si lua caietul inapoi. Familiei micului babuin nu-i placu felul in care Jane se purtase cu copilul lor si se luara cu totii dupa ea. Noroc ca aparu Tarzan care o salva pe Jane si o duse intr-un loc ferit. Jane se cam sperie de ciudata aparitie, dar era si foarte curioasa. Tarzan era si mai curios. Isi apropie fata de fata lui Jane si o adulmeca. - Ei, nu te obraznici! Striga Jane si se pregati sa-l impinga la o parte. Tarzan o prinse de mana si in acel moment observa ca mainile lor semanau. Tarzan arata cu degetul spre el si spuse: - Tarzan! - Stii sa vorbesti! zise Jane uimita. 206
- Tarzan! repeta el. - Oh, da, inteleg, zise Jane cam descumpanita. - Tarzan, mai zise baiatul, aratand spre el si apoi spre Jane. - Oh, da! zise fata. Pe mine ma cheama Jane! Doua lumi diferite. Tarzan o duse inapoi de Jane la tabara ei si apoi se reintoarse la familia lui. Kerchak era foarte ingrijorat si le spusese tuturor sa stea cat mai la o parte din calea oamenilor. Tarzan nu putea intelege de ce Kerchak ii considera pe oameni periculosi: - Kerchak, oamenii nu vor sa ne faca nici un rau, iti garantez eu! Kala isi priveste fiul cu dragoste, dar si cu tristete. Intelegea confuzia lui. Se temea ca Tarzan s-ar alatura oamenilor, daca ar sti adevarul despre originea lui. Intre timp, Jane se straduia sa-i descrie tatalui ei ciudatul om-maimuta. Clayton era si el de fata si asculta cu mare interes. Le desena chiar si o schita a straniei creaturi. In timp ce Clayton o acuza ca fabuleaza, din copac cobori Tarzan, dovada vie a celor spuse de Jane. Jane aduse repede un aparat cu care proiecta imagini despre civilizatia umana, in fata ochilor uimiti ai lui Tarzan. Interesul lui pentru lumea oamenilor era mare, asa ca in curand Jane si Tarzan devenira prieteni nedespartiti. Cei doi invatau impreuna, unul despre lumea celuilalt. Dorinta cea mai mare a lui Jane era sa-i cunoasca familia, dar Tarzan o refuza mereu, spunand un singur cuvant: - Kerchak! Foarte curand, sosi corabia care trebuia sa-i duca pe profesor si pe fiica acestuia inapoi, in Anglia. Oferindu-i flori la plecare, Tarzan o indemna pe Jane sa mai stea. - Dar Dar eu nu pot zise ea cu lacrimi in ochi. Planul marsav al lui Clayton . Profitand de ocazie, Clayton ii spusese lui Tarzan: - Poate ca daca Jane ar fi petrecut ceva timp cu familia ta de gorile Oare Jane ar sta in jungla daca ar vedea gorilele?" se intreba Tarzan. Ar fi facut orice ca Jane sa ramana cu el! Tarzan le ceru ajutorul lui Terk si Tantor ca sa il indeparteze pe Clayton de terenurile locuite de gorile. Terk accepta cu greu si curand alerga prin jungla in haine omenesti. - Imi vine sa-l omor pe Tarzan! ii marturisi ea lui Tantor. Dar planul functiona perfect. Kerchak se lua dupa acel presupus om! Drumul era liber, asa ca Tarzan ii duse pe profesorul Porter si pe fiica acestuia unde locuiau gorilele. Clayton ii urma indeaproape. Atat Jane cat si tatal ei erau incantati de lumea pe care o descopereau. Clayton era si el incantat, dar din motive diferite de ale celor doi. El era preocupat sa faca harta acelor locuri! Linistea se spulbera cand navalira in acele locuri Terk, Tantor si Kerchak, care era furios ca isi vede familia in compania oamenilor.
207
In ciuda tuturor celor invatate, Tarzan il retinu pe Kerchak pentru a le da timp oamenilor sa se indeparteze. Mai tarziu lui Tarzan nu-i veni sa creada cum se purtase cu Kerchak, conducatorul familiei lui. "Doamne, ce facuse?" Kala si celelalte gorile il priveau triste, in timp ce Kerchak il acuza ca si-a tradat familia. Kala isi dadu seama de durerea si confuzia fiului sau. Stia ca venise vremea sa ii arate unde il gasise cand era doar un bebelus. Cu inima grea, Kala il conduse la casa din copac, unde gasira vechea fotografie, iar Tarzan putu sa vada cum aratau parintii lui si el, ca bebelus. Tarzan isi ia la revedere. Asa cum se temuse Kala, Tarzan credea acum ca locul lui era alaturi de oameni. Isi puse pe el hainele tatalui sau si se pregati sa se alature profesorului Porter si lui Jane in calatoria lor spre Anglia. Nu uita, totusi, sa o asigure pe Kala: - Oriunde m-as afla, tu vei fi intotdeauna mama mea! - Si tu vei ramane mereu in inima mea! zise Kala, stergandu-si lacrimile. Jane si Profesorul Porter nu mai puteau de bucurie. Se urcara impreuna cu Tarzan la bordul corabiei care avea sa-i poarte spre taramuri civilizate. Privind inapoi la locurile unde traise pana atunci, Tarzan isi lua la revedere de la jungla. De pe faleza de deasupra plajei, Terk si Tantor priveau tristi pregatirile de plecare spre corabie si spuse cu naduf: - Poti sa pleci, nu-mi pasa, baiat fara blana! Dar Tantor intelese prea bine cat era de trista maimuta Terk. - Si mie o sa imi lipseasca tare mult! suspina el. La bordul corabiei se isca mare zarva. Clayton si oamenii lui pusera mana pe Tarzan, pe profesor si pe Jane. Clayton le dezvalui planurile lui de a pune mana pe gorile si a le duce in Anglia pentru a le vinde. - N-as fi reusit acest lucru fara ajutorul tau! ii spuse rautacios lui Tarzan. De durere, Tarzan scoase un urlet salbatic. Auzind urletul lui Tarzan, Terk si Tantor sarira in ajutorul prietenului lor. De acolo de unde era inchis, Tarzan spuse cu durere: - Mi-am tradat familia, Kerchak avea dreptate sa nu ma considere unul de-al lor! Deodata, Tantor sparse puntea si il elibera pe Tarzan. Cu noi sperante, Tarzan se lua dupa Clayton pentru a-i zadarnici planurile. Tarzan elibereaza gorilele In adancul junglei, oamenii lui Clayton capturasera deja o multime de gorile. Tarzan isi facu aparitia in mijlocul lor. Era urmat indeaproape de Jane si tatal ei, ca si de ceilalti prieteni din jungla, toti dornici sa dea o mana de ajutor la eliberarea gorilelor. 208
Jane observa ca gorila Kala fusese deja bagata intr-o cusca. Se duse la ea si o linisti: - Nu te teme, te scap eu de aici imediat! Si deschise zavorul custii, eliberand-o. Dar Clayton era inarmat. Gorilele erau in mare pericol. Infuriat ca nu mersese totul ca pe roate, Clayton trase cu pusca si il rani pe Tarzan. Kerchak sari in ajutorul lui Tarzan. Un alt glont iesi din pusca lui Clayton si gauri pieptul lui Kerchak. Pentru a-l indeparta de gorile, Tarzan il facu pe Clayton sa-l urmeze intr-un copac. Tarzan smulse pusca din mainile lui Clayton. - Hai, omoara-ma, fii barbat! hohoti Clayton. - Asta nu inseamna sa fi barbat, zise Tarzan si zdrobi pusca de o creanga. El fusese crescut de gorile care il invatasera sa nu omoare nici chiar un dusman, decat daca nu mai era altceva de facut! Scotand un cutit, Clayton isi reinnoi atacul, dar Tarzan reusi sa-si faca adversarul sa ramana prins in liane. Turbat de furie, Clayton incepu sa taie cu disperare vrejurile incolacite in jurul lui. Tarzan ii striga sa se opreasca, fiindca vazuse o liana incolacita in jurul gatului lui Clayton. Acesta continua sa taie cu salbaticie vrejurile din jurul lui, nu mai avu pe ce sa se sprijine si muri spanzurat! Noul conducator Tarzan se reintoarse alaturi de Kerchak care era pe moarte. - Iarta-ma, Karchak! Striga Tarzan. - Tu sa ma ierti ca nu te-am inteles si te-am nedreptatit, zise Kerchak cu ultimele puteri. Ai grija de familie, fiule! Desi indurerate peste masura, gorilele il recunoscura pe Tarzan drept noul lor lider. Ceva mai tarziu,Tarzan si Jane stateau pe tarm, tinandu-se de mana. Jane isi lua cu greu ramas bun de la Tarzan, dar stia ca trebuie sa se intoarca in Anglia cu tatal sau. Cu inima grea, se intoarse si o porni spre corabie. O rafala de vant smulse manusa lui Jane si o purta spre locul in care se afla Tarzan. Acesta se apleca si o ridica. Profesorul Porter isi privi cu duiosie fiica. - Il iubesti mult! ii zise. Du-te la el! Zambind, o urmari cu privirea pe fiica lui care alerga spre Tarzan. Se intoarse spre capitanul corabiei si ii spuse: - Capitane, ce-ar fi sa spui ca nu ne-ai mai gasit? La urma urmelor se pierd atatia oameni prin jungla zi de zi! Profesorul cobora si se grabi pe urmele ficei sale. Tarzan ii conduse inapoi in jungla. Se batu pe piept si incepu sa chiuie asa cum obisnuia el cand era fericit. 209
Acolo, in mijlocul naturii, oamenii si animalele puteau trai in pace si armonie ca intr-o singura mare familie.
210
TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE
fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. De cand se iscalea musca pe perete, Mai mincinos cine nu crede. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi, si voind sa aiba copii, au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta; au umblat pe la vraci si filozofi, ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii; dar in zadar.In sfarsit, auzind imparatul ca este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme; dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si, luand cu dansii vreo cativa boieri mari, ostasi si slujitori, s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i-a vazut de departe, a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: Bine ati venit sanatosi; dar ce umbli, imparate, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. Eu nu am venit sa te intreb asta - zise imparatul - ci, daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai. Am, raspunse unchiasul; dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie FatFrumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el. Luand imparatul si imparateasa leacurile, s-au intors veseli la palat, si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. Toata imparatia si toata curtea, si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut nici un vraci sa-l impace. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. - Taci, dragul tatei, zicea imparatul, ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare; taci, fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea; in sfarsit, daca vazu si vazu ca nu tace, ii mai zise: taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Atunci copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera in tobe si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. De ce crestea copilul, d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. Il detera pe la scoli si filozofi, si toate invataturile, pe care alti copii le invata intr-un an, el le invata intro luna, astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Toata imparatia se falea ca o sa 211
aiba un imparat intelept si invatat ca Solomon imparat. De la o vreme incoace insa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si dus pe ganduri. Iar cand fuse intr-o zi, tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau, se scula Fat-Frumos si zise: - Tata, a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Auzind acestea, imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: - Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac. - Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea, pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi, cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia; fiindca, ziceau boerii: - Tatal tau de aci inainte e batran, si o sa te ridicam pe tine in scaun, si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa, ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui; iar tata-sau, daca vazu si vazu, ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti, unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea mana si apuca pe cate unul de coada, il trantea, si astfel toti caii cazura. In sfarsit, tocmai cand era sa iasa, isi mai arunca ochii o data prin grajd si, zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos, si slab, se duse si la dansul, iar cand puse mana pe coada lui, el isi intoarse capul si zise: - Ce poruncesti, stapane? Si intepenindu-si picioarele, ramase drept ca lumanarea. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca, si calul ii zise: - Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tatal tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau; iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani, si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul, el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate cuferele cu haine, spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. Fat-Frumos, dupa ce rascoli trei zile si trei nopti, gasi in sfarsit, in fundul unui cufar vechi, armele si hainele tatane-sau de cand era flacau, dar foarte ruginite. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina, si dupa sase saptamaini, izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Totodata, ingriji si de cal, precum ii zisese el. Destula munca avu; dar fie, ca izbuti. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite, o data se scutura si el, si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul, si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi; vazandu-l Fat-Frumos astfel, ii zise: 212
- De azi in trei zile plecam. - Sa traiesti, stapane; sunt gata chiar azi, de poruncesti, ii raspunse calul. A treia zi de dimineata, toata curtea si toata imparatia era plina de jale. FatFrumos, imbracat ca un viteaz,cu palosul in mana, calare pe calul ce-si alesese, isi lua ziua buna de la imparat, de la imparateasa, de la toti boierii cei mari si cei mici, de la ostasi, de la toti slujitorii curtii, care, cu lacrimi in ochi, il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau; dar el, dand pinteni calului, iesi pe poarta ca vantul, si dupa dansul carele cu merinde, cu bani si vreo doua sute de ostasi, pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate, Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna, ii trimise inapoi, oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Si apucand calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti, pana ce ajunse la o campie intinsa, unde era o multime de oase de oameni. Stand sa se odihneasca, ii zise calul: - Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat. A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie; in clipa aceasta este cu copiii ei, dar maine in padurea ce o vezi, o s-o intalnim venind sa te prapadeasca; e grozav de mare; dara sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi, iar palosul si sulita sa le tii la indemana, ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. Se detera spre odihna; dar pandea cand unul, cand altul. A doua zi, cand se revarsau zorile, ei se pregateau sa treaca padurea. Fat-Frumos inseua si infrana calul, si chinga o stranse mai mult decat alta data, si porni, cand auzi o ciocanitura groaznica. Atunci, calul ii zise: - Tine-te, stapane, gata, ca iata se apropie Gheonoaia. Si cand venea ea, nene, dobora copacii: asa de iute mergea; iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei, si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata, si, cand era gata a o lovi cu a doua sageata, striga ea: - Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede, ii dete inscris cu sangele sau. - Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce este, caci de nu era el, te mancam fript; acum insa, m-ai mancat tu pe mine; sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea; cativa nebuni care s-au incumes a o face, d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Se dusera acasa la dansa, unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau, iara Gheonoaia gemea de durere, deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista, i-l puse la loc si indata se 213
vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea, frumoase ca niste zane; el insa nu voi, ci ii spuse curat ce cauta; atunci ea zise: - Cu calul care il ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. Dupa trei zile, se pregatira de drum si porni. Merse Fat-Frumos, merse si iar merse cale lunga si mai lunga; dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de o campie frumoasa, pe de o parte cu iarba inflorita, iara pe de alta parte - parlita. Atunci el intreba pe cal: - De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: - Aici suntem pe mosia unei scorpii, sora cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au facut lighioi, asa precum le vezi; vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap, vor sa-si rapeasca una de la alta pamant; cand Scorpia este necajita rau, varsa foc si smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o goneasca de pe taramul ei, a parlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. Sa ne odihnim putin, stapane, si maine, dis-de-dimineata, sa fim gata. A doua zi se pregatira, ca si cand ajunsese la Gheonoaie, si pornira. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! - Fii gata, stapane, ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. Scorpia, cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari, se apropia ca vantul de iute; iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap; cand era sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte, ca nu-i face nimic si, ca sa-l incredinteze, ii dete inscris cu sangele ei. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia; iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata, care se lipi indata cum il puse la loc, si dupa trei zile plecara mai departe. Trecand si peste hotarele scorpiei, se dusera, se dusera si iara se mai dusera, pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara; fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce, de te imbata; tragea un vantisor care abia adia. Aicea statura ei sa se odihneasca, iara calul ii zise: - Trecuram cum trecuram pana aici, stapane; mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare; si, daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara moarte. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume; ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte; cu dansele nu este chip de a te bate; si ca sa trecem prin padure e peste poate; noi insa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra. Dupa ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi; atunci calul, tinandu-si rasuflarea, zise: 214
- Stapane, strange chinga cat poti de mult, si, incalecand, sa te tii bine si in scari, si de coama mea; picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea, ca sa nu ma stanjenesti in zborul meu. Se urca, facu proba, si intr-un minut fu aproape de padure. - Stapane, mai zise calul, acum e timpul cand se da de mancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte; sa trecem. - Sa trecem, raspunse Fat-Frumos. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dansul ba. Trecura pe deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare; urlau dobitoacele, de ti se facea parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos; si de nu era doamna palatului afara, dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure), ii prapadea negresit. Mai mult de bucurie ca au venit, ii scapa ea; caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. Opri pe dobitoace, le imblanzi si le trimise la locul lor. Stapana era o zana nalta, subtirica si dragalasa, si frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. Dara ea, uitandu-se cu mila la dansul, ii zise: - Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? - Cautam, zise el, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. - Daca cautati ceea ce ziseti, aci este. Atunci descaleca si intra in palat. Acolo gasi inca doua femei, una ca alta de tinere; erau surorile cele mai mari. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie; iara ele, de bucurie, gatira o cina placuta, si numai in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul; pe urma, ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau umbla in tihna prin padure. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele, caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele; iara el nu astepta sa-i mai zica o data, ci primi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. Incet, incet se deprinsera unii cu altii, isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele, si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. La insotirea lor, stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. Petrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. Trecea prin padure, fara sa-l doara macar capul. Se desfata in palaturile cele aurite, traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale, se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului, ca un fericit. Iesea adesea la vanatoare; dar, intr-o zi, se lua dupa un iepure, dete o sageata, dete doua si nu-l nimeri; suparat, alerga dupa el si dete si cu a treia sageata, cu care il si nimeri; dara nefericitul,
215
in invalmaseala, nu bagase de seama ca, alergand dupa iepure, trecuse in Valea Plangerii. Luand iepurele, se intorcea acasa; cand, ce sa vezi d-ta? Deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre; dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. - Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii! ii zisera ele, cu totul speriate. - Am trecut, dragele mele, fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie; si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei, insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce, ca sa nu ma mai duc niciodata. - Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, si chiar tu, ducandu-te, ne temem ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi, caci ne zice gandul ca vei pieri. Toate rugaciunile celor trei femei, precum si ale calului, n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe de-a-ntregul. In cele mai de pe urma, calul ii zise: - Daca nu vrei sa ma asculti, stapane, orice ti se va intampla, sa stii ca numai tu esti de vina. Am sa-ti spun o vorba si, daca vei primi tocmeala mea, te duc inapoi. - Primesc, zise el, cu toata multumirea, spune-o! - Cum vom ajunge la palatul tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma intorc, de vei voi sa ramai macar un ceas. - Asa sa fie, zise el. Se pregatira de plecare, se imbratisara cu femeile si, dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul, porni, lasandu-le suspinand si cu lacrimile in ochi. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei; acolo gasira orase; padurile se schimbasera in campii; intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei; dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. - Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos mai alaltaieri am trecut pe aici; si spunea tot ce stia. Locuitorii radeau de dansul, ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iara el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. Ajungand la mosia Gheonoaiei, facu intrebari ca si la mosia Scorpiei, si primi asemenea raspunsuri. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi, suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau. Aici, alti oameni, alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in care se nascuse. Cum se dete jos, calul ii saruta mana si ii zise: - Ramai sanatos, stapane, ca eu ma intorc de unde am plecat. Daca poftesti sa mergi si dumneata, incaleca indata si aidem! 216
- Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Calul pleca ca sageata de iute. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele, ofta si, cu lacrimi in ochi, cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele; ocoli de vreo doua-trei ori, cercetand fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul in care gasise calul; se pogori apoi in pivnita, intrarea careia se astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi, ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland, nu gasi decat un cufar hodorogit, il deschise, dara in el nimic nu gasi; ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit ii zise: - Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam. O palma ii trase Moartea lui, care se uscase de se facuse carlig in chichita, si cazu mort si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa.
TREI FLACAI CALATORI

217
Trei tineri flacai: un tesator, un croitor si un cizmar, au hotarat sa faca o calatorie

peste mari si tari, in imparatia nimanui, sa vada locuri noi si sa mai vorbeasca si cu alti oameni. - Bine, bine - zise tesatorul - dar cum vom vorbi cu oamenii din imparatia nimanui, ca noi nu vorbim limba lor? - Ascultati la mine - zise cizmarul - unul dintre noi va invata prima propozitie pe care o aude, al doilea va invata a doua propozitie auzita, iar ultimul a treia propozitie. Asa vom invata de trei ori mai repede limba acelor oameni, nu-i asa prietenii mei? Bineinteles ca ceilalti doi au fost incantati de ideea cizmarului, asa ca au luat-o la drum. In primul oras din imparatia nimanui, era mare targ, cand flacaii nostri au ajuns acolo. Toata lumea se uita curioasa la cei trei prieteni. - Trei feciori straini - striga o batranica. Tesatorul auzi ce spuse batrana, si imediat memora propozitia. Mersera mai departe prietenii nostri, pana cand vazura un taran. Aceasta vindea gaini si striga cat il tinea gura: - Pentru douazeci de galbeni! Pentru douazeci de galbeni! Croitorul repeta aceasta propozitie, pana cand o invata. Putin mai incolo se intalnira cu un cersetor. O femeie chiar atunci ii dadea de pomana ceva, iar cersetorul multumi: - Bogdaproste! Dumnezeu sa te rasplateasca! Bineinteles ca cizmarul memora repede ce auzi. Mergand putin mai departe, flacaii nostri ajunsera la marginea orasului. Obositi de atata mers, se asezara la marginea drumului, la umbra unei tufe. La umbra aceleiasi tufe, dar pe cealalta parte, se odihneau doi batrani. Unul dintre ei tocmai se plangea celuilalt: - Inchipuie-ti ce-am patit! Am pornit sa merg in oras, dar mi-au furat punguta cu bani! Aveam asa putini bani, doar douazeci de galbeni. Oare cine mi-o fi furat-o? - Trei feciori straini, trei feciori straini! striga repede tesatorul, mandru de el. Celalalt batran dadu din cap, zicand: - Dar de ce or fi furat-o, daca erau asa putini galbeni in punguta? - Pentru douazeci de galbeni, pentru douazeci de galbeni! zise repede croitorul, sa vada prietenii ce stie. Cei doi batrani s-au ridicat repede, au chemat politia si i-au dus pe cei trei prieteni la inchisoare. Pe drum, cizmarul repeta intruna: - Bogdaproste! Dumnezeu sa te rasplateasca! Multimea radea, crezand ca cei trei flacai sunt intr-o ureche. La judecata, judecatorul descoperi una doua adevarul, eliberand cei trei prieteni trasniti.
218
TREI PISOI
219
Trei pisoi - unul negru, altul cenusiu si al treilea alb au vazut un soricel... si s-au
repezit dupa el... Soricelul s-a ascuns intr-un vas cu faina. Pisoii - dupa el! Soricelul a fugit. Iar din vasul cu faina au iesit trei pisoi albi. Trei pisoi albi au vazut in curte o broscuta si s-au repezit dupa ea. Broscuta s-a ascuns intr-un burlan vechi de soba. Pisoii - dupa ea! Broscuta a iesit si pe-aci ti-e drumul... ...iar din burlan au iesit trei pisoi negri. Trei pisoi negri au vazut in iaz un peste... ...si s-au napustit dupa el! Pestele s-a facut nevazut... ...iar din apa au iesit trei pisoi uzi leoarca. Trei pisoi uzi leoarca au plecat acasa. Pe drum ei s-au uscat si iata-i din nou cum au fost: un pisoi negru, altul cenusiu si al treilea alb.
TUP-TUP
220
Traia odata, intr-un mic sat francez, un tanar morar modest. In acelasi sat, traia
un comerciant bogat, care avea o frumusete de fata, pe nume Jacqueline. Tanarul morar pandea momentul cand Jacqueline mergea la fantana dupa apa, ca sa-si scalde privirea in frumusetea acesteia. Nici lui Jacqueline nu-i era indiferent tanarul morar, dar era tare amarata, fiindca stia ca parintii au promis-o de sotie unui comerciant bogat. Intr-o zi, morarul se plimba pe malul raului, amarat nevoie mare, cand se intalni cu un pastor. - De ce esti asa de amarat, fratioare? il intreba acesta pe morar. - Cum sa nu fiu amarat - zise morarul - daca ma usuc de dorul lui Jacqueline. Dar stiu ca parintii ei nici nu vor sa auda de mine. - Nu mai fi asa amarat, te ajut eu sa le cuceresti inima parintilor.Tine aceasta cutie, dar ai grija de pulberea verde din ea. Daca ajungi in casa lui Jacqueline, da fuga la soba, arunca praful in foc, si ai sa vezi ce se intampla. Intr-o zi , cand parintii lui Jacqueline nu erau acasa, morarul nostru, o ajuta pe fata sa duca apa de la fantana. Fata il chema in casa, sa-l serveasca cu placinte. Odata ajuns in casa, morarul astepta ca fata sa-i intoarca spatele si se grabi sa arunce praful in foc, dupa care se dadu la o parte. Cand parintii fetei ajunsera acasa, fata se grabi sa serveasca cina: - Ia de aici tup, tata tup-tup cina, tup-tup-tup. Tatal ramase inmarmurit, dupa care asa grai: - Cum vorbesti fata mea? - Cum tup, vorbesc tup-tup-tup? Asa vorbesc tup-tup-tup, dupa care iesi repede din camera, parca nu se intampla nimic. Mama fetei se grabi dupa ea si o intreba: - Ce-i tup, cu tine tup-tup, fata mamei tup-tup-tup? ca intre timp si mama intra in bucatarie si praful isi facu efectul si asupra ei. Urmatorul vas cu mancare mama il duse la masa, si asa grai: - Vai barbate tup, nu stiu ce-i cu mine tup-tup, dar si eu asa vorbesc tup-tup, ca si fata tup-tup-tup. - Voi va bateti joc de mine? zise omul, dupa care incepu sa le alerge prin casa, in jurul mesei. Sotia fugi in bucatarie, omul dupa ea. - Ce-i cu voi tup, de tot ziceti aiureli ca asta tup-tup-tup.Ca intre timp praful isi facu efectul si asupra lui. Cumplite zile urmara pentru toata familia comerciantului. Oamenii din sat crezura ca si-au pierdut mintile, asa incat dupa un timp nu mai veni nimeni sa cumpere de la ei. Intr-o zi, se intalni din nou morarul cu pastorul cel cu inima buna. Acesta ii da o cutiuta cu praf rosu, zicand: - Cel care primeste din acest praf, nu va mai spune niciodata tup-tup.
221
Bucuros nevoie mare, morarul merse la casa comerciantului, le dadu la toti din praful rosu, si, ca prin minune, nici unul nu mai spuse tup-tup. Parintii, foarte bucurosi ca s-au vindecat, au hotarat ca fata lor sa fie sotia morarului cel modest. Si poate ca si azi traiesc fericiti, daca nu crapat de atatea placinte mancate.
TURTITA FERMECATA
222
Erau odat un mo i o baba foarte sraci.

Moneagul a rugat-o, intr-o zi, pe bab s-i fac o turti. - Monege, zice baba, dar nu cred c mai avem fin. - Hai du-te babo i mai caut, poate totui gseti ceva, zice moul. Baba se pune s adune fina de prin lada din cmar, face turti i o pune pe farfurie n faa moneagului. Moneagul cnd o vede, vrea s o mnnce, dar turtia i spune: - Nu m mnca moule c sunt prea fierbinte. Baba ia turtia i o pune la rcit, pe fereastr. Att i-a trebuit Turtiei. Printr-o sritur s-a rostogolit n curte, de aici spre poart i a luat-o la sntoasa prin pdure. La un moment dat s-a ntlnit cu iepuraul. Vznd turtia, acesta i-a spus: - Stai turti s te mnnc. - Nu m mnca iepuraule c am s-i cnt un cntecel. - Ia s auzim. Eu sunt turtia umflat, De prin lada adunat, Din cmara mturat, In cuptor sunt rumenit Pe fereastra sunt rcit Pe bunic l-am pclit De bunic am fugit Si de tine fug ndat' Iepurae urecheat!". Si a fugit chiar de sub nasul iepuraului. i cum mergea ea prin pdure, deodat i apare n fa un lup, mare i fioros, care strig: - Stai turti s te mnnc. - Nu m mnca lupule c am s-i cnt un cntecel. - Ia s auzim. Eu sunt turtia umflat, De prin lada adunat Din cmara maturata In cuptor sunt rumenit Pe fereastra sunt rcit Pe bunic l-am pclit De bunic am fugit, i n urm am lsat Iepuraul urecheat Geaba lupul casc gura, 223
Fug de el, m dau de-a dura!". i s-a rostogolit de sub nasul lupului. Si cum se rostogolea ea prin pdure, bucuroas c a scpat i de iepura, dar i de lup s-a ntlnit i cu Mo Martin, care era flamand ru! Turtiei nici ca i-a psat cnd ursul i-a spus: - Stai turti s te mnnc. - Nu m mnca ursule c am s-i cnt un cntecel. - Ia s auzim. Eu sunt turtia umflat, De prin lada adunat, Din cmara mturat, In cuptor sunt rumenit, Pe fereastra sunt rcit, Pe bunic l-am pclit, De bunic am fugit, i n urm am lsat, Iepuraul urecheat. Geaba lupul csca gura, Am fugit, m-am dus de-a dura. Nu m tem cat de puin, Fug eu si de Mo Martin!. Si l-a lsat i pe urs cu gura cscat. Tot mergnd ea, vesel prin pdure, deodat s-a ntlnit cu vulpea. Cumtra vulpe, viclean cum o tim a srit repede s o mnnce pe turti, dar turtia i-a spus: - Nu m mnca cumtr vulpe, c am s-i cnt un cntecel. - Nu s-a mai auzit n pdurea asta mare ca o biat turti s tie a cnta, zice vulpea. - Dar eu tiu. - Ia s auzim. Eu sunt turtia umflat, De prin lada adunat, Din cmara mturat, In cuptor sunt rumenit, Pe fereastra sunt rcit, Pe bunic l-am pclit, De bunic am fugit, i n urm am lsat Iepuraul urecheat. Geaba lupul csca gura, Am fugit, m-am dus de-a dura.
224
Nu m tem ct de puin, Am fugit de Mo Martin, Nu m tem nici de ast dat, Fug eu i de vulpe ndat. - Vai dar ce frumos tii s cni turti drag, tare mult mi-a plcut cntecelul tu i mi-ar plcea s mi-l mai cni odat, dar fiindc eu sunt aa btrn, fii bun i aeazte aici pe nasul meu cas aud mai bine. Turtia, care nu bnuia ce viclean e vulpea, s-a aezat pe nasul acesteia i a nceput s i mai cnte o dat cntecelul su. Eu sunt turtia umflat, De prin lada adunat Din cmara mturat In cuptor sunt rumenit Pe fereastra sunt rcit Pe bunic l-am pclit De bunic am fugit, i n urm am lsat Iepuraul urecheat Geaba lupul csca gura, Am fugit, m-am dus de-a dura. Nu m tem ct de puin, Am fugit de Mo Martin, Nu m tem nici de ast dat, Fug eu i de vulpe ndat. Dar cum a terminat de cntat, vulpea.HA a ntins botul i a nghii-o pe turti. Ei de acum, turtia noastr i-a gsit beleaua cu vicleana vulpe, dup ce i-a pclit pe mo pe bab, pe iepura, pe lup i pe urs.
225
U
ULTIMUL BALAUR
Candva demult, balaurii si voinicii traiau pe pamant, printre oameni si oamenii ii

puteau vedea. Balaurii aveau coada si corpul lor era acoperit de solzi, care luminau ca soarele. Daca era razboi in careva parte a pamantului, balaurii se faceau nevazuti, si luptau si ei, dar cei ce se luptau nu-i puteau vedea. In lupta iesea invingator cel alaturi de care luptau balaurii. Acesti balauri au diparut atunci cand oamenii au descoperit praful de pusca. In acele timpuri oamenii nu mai ieseau invingatori in lupte datorita vitejiei, ci prin intrigi viclene. Povestea noastra se petrece atunci cand doar un balaur mai traia pe pamant. Intr-o zi, se intalni ultimul balaur cu un om batran, pe nume mos Trak, iar acesta asa vorbi catre balaur: - Daca esti asa curajos, voinice balaur, poti stoarce apa din fier? Eu pot! Luara un ciomag de fier, iar mosul il indemna pe balaur sa stoarca el primul ciomagul. Balaurul, care era tare voinic, apuca ciomagul si-l stranse cat de tare putu, dar din ciomag nu iesi apa. Atunci, mosul apuca ciomagul din mana balaurului, si-l stoarse, si sa vezi minune, incepu sa curga apa. Dar balaurul nu vazu, ca mos Trak avea in mana, langa ciomag, o bucata de cas proaspat, din care curgea zerul. Dupa asta pornira la drum, si mersera pana cand ajunsera la un pom cu cirese. Balaurul apuca o creanga si manca cirese. Mosul nu ajungea de jos ciresele, dar cand balaurul trase in jos varful ciresului, apuca sa manance si el cateva cirese. Dupa ce se satura, balaurul dadu drumul varfului, iar mosul, care era agatat de crengi, zbura cat colo peste cires. - Ce faci fratioare? il intreba balaurul. - Am sarit peste cires, ca sa prind acest iepure care tocmai a fugit pe aici, - zise mosul, dar balaurul nu stia ca iepurele doar atunci sari speriat din iarba, cand mosul cazu langa el, aruncat de varful pomului. Incet se insera, iar balaurul il chema pe mos Trak sa doarma la ei. Mosul accepta bucuros invitatia. Acasa la balauri, ii asternura mosului pe tarnat. Dupa asta, balaurul ii povesti mamei sale ce viteaz este mosul, si ca acesta este mai puternic decat el. Mama balaurului il sfatui sa mearga la asternutul mosului si sa-l omoare in somn. Dar 226
mosul asculta la usa ce vorbesc. Se strecura la asternut, puse o gramada de pietre in locul lui, le acoperi, dupa care se ascunse. Balaurul lua cel mai mare buzdugan, merse la asternut si zdrobi asternutul cu buzduganul. Dupa asta, merse inapoi in casa si-i spuse mamei sale: - Acest batran a fost cu adevarat tare voinic, in timp ce-l loveam scotea scantei! A doua zi, abia se lumina de ziua, mos Trak aparu in usa. - Tu de unde ai aparut - intreba balaurul - doar te-am omorat azi noapte. - Pe mine nu ma poate omora nimeni, sunt calit! zise mosul. Balaurul si mama lui ramasera muti de uimire. Mama balaurului il intreba pe mos daca nu poate sa-l caleasca pe balaur, ca sa fie si el la fel de voinic. - Bineinteles ca pot sa-l calesc - zise mosul - dar ai mult de indurat. - Indur eu bucuros, numai sa fiu voinic - zise balaurul. - Daca asta vrei, atunci pune la fiert doua ciaune cu apa si pregatiti un butoi mare. Cand dadu in clocot apa, si adusera butoiul, asa grai mosul: - Na, acum intra in butoi, ca sa te calesc. Balaurul intra bucuros in butoi. Mos Trak turna apa fiarta in butoi, peste balaur. Acesta se tot misca in butoi, ca nu se simtea prea bine, dar mama lui ii zise: - Indura, fiule, indura, daca vrei sa fii calit. Dupa asta, mosul disparu, si oricat astepta mama balaurului sa vina, acesta nu aparu deloc. Daca vazu asa, mama balaurului isi scoase fiul din butoi, oparit si amarat, si jurara ca vor ocoli oamenii cat vad cu ochii. Atunci au disparut balaurii de pe pamant. Daca exista undeva balauri, noi nu ii putem vedea.
UN PANTOF VECHI
227
A fost odata un pantof vechi, ce zacea abandonat pe malul unei ape.

Primavara, ploile torentiale umflara raurile si pantoful fu luat de ape si dus la un lac mare. Fiind de o marime exceptionala, toata lumea se intreba curioasa cui i-ar fi putut apartine. Intr-o zi, un fluture incepu sa zboare in jurul pantofului si curajos, se incumeta sa-l cerceteze si pe interior. "S-a uscat!, striga el prietenilor sai cu entuziasm, il putem folosi!" "La ce?" intreba veverita, nedumerita. Broasca, sceptica, scutura din cap: "Este mult prea mare sa ne foloseasca la ceva". In sfarsit, pentru ca toti sa se puna de acord, pantoful cel mare fu transportat de la marginea apei, pe o pajiste. Aici incepu o discutie fara sfarsit: unii voiau sa-l faca bucati, pentru a recupera mici fasii de piele in buna stare, altii propuneau sa-l repare pentru a-l putea vinde. "Sa-l vindem cui? Intreba bufnita. Nimanui nu-i trebuie un singur pantof! Si apoi, el nu s-ar potrivi decat unui picior de urias!" Sfarsira prin a renunta la cearta si hotarara ca fiecare putea folosi pantoful dupa bunul sau plac. Asa ca il transformara intr-un mare parc de distractii, unde se intalneau toate animalele padurii, pentru a se amuza impreuna. Si va rog sa ma credeti ca stiau sa se distreze pe cinste!
URSUL PACALIT DE VULPE

228
Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte intreaga dupa
hrana si nu gasise nicaieri. Facindu-se ziua alba, vulpea iesi la marginea drumului si se culca sub o tufa, gindindu-se ce sa mai faca, ca sa poata gasi ceva de mincare. Sezind vulpea cu botul intins pe labele dinainte, ii vine miros de peste. Atunci ea radica putin capul si uitindu-se la vale, in lungul drumului, zareste venind un car tras de doi boi. - "Bun!" gindi vulpea. Iaca hrana ce-o asteptam eu. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului, ca si cum ar fi moarta. Carul, apropiindu-se de vulpe, taranul ce mina boii o vede si crezind ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: "Aho ! Aho!" Boii se opresc. Taranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape, si vazind-o ca nici nu sufla, zice: "Bre, da cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Tii!... ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoi". Zicind asa, apuca vulpea de dupa cap si tirind-o pina la car, se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. Apoi striga la boi: "hais! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc. Taranul mergea pe linga boi si-i tot indemna sa mearga mai iute ca sa ajunga degraba acasa si sa ieie pielea vulpii. Insa cum au pornit boii, vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. Taranul mina, carul scirtiia si pestele din car cadea. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum, biniii...sor! sare si ea din car, si cu mare graba, incepe a stringe pestele de pe drum. Dupa ce l-a strins gramada, il ie, il duce la vizuina sa si incepe a minca, ca taaa...re-i mai era foame. Tocmai cind incepuse a minca, iaca vine la dinsa ursul. - "Buna masa, cumatra! Tiii! da ce mai de peste ai! Da-mi si mie ca taaa...re mi-i pofta!" - "Ia mai pune-ti pofta-n cui, cumatre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Daca ti-i asa de pofta, du-te si-ti moaie coada-n balta, ca mine, si-i avea peste sa maninci." - "Invata-ma, te rog, cumatra, ca eu nu stiu cum se prinde pestele." Atunci vulpea rinji dintii si zise: - "Alei, cumatre! da nu stii ca nevoia te duce pe unde nu ti-e voia si te invata ce nici nu gandesti? Asculta, cumatre: vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurii, vira-ti coada in apa si stai pe loc, fara sa te misti, pina despre ziua; atunci smunceste virtos spre mal, si ai sa scoti o multime de peste; poate indoit si intreit decat am scos eu." Ursul ne mai zicand nici o vorba, alerga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurii, si-si vira in apa toata coada!... In acea noapte incepuse a bate un vint rece, de ingheta limba-n gura si chiar cenusa de sub foc. Ingheata zdravan si apa din baltoaga, si prinde coada ursului, ca intr-un cleste. De la o vreme, ursul ne mai putind de durerea cozii si de frig, smunceste 229
odata din toata puterea. Si sarmanul urs! in loc sa scoata peste, ramane far de coada! Incepe el acum a mormai cumplit, s-a sari in sus de durere. Si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o ucida in bataie. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de minia ursului. Ea iesise din vizuine si se virise in scorbura unui copac din apropiere; si cind vazu pe urs ca vine far de coada, incepu a striga: - "Hei, cumatre! Dar ti-au mincat pestii coada, ori ai fost prea lacom, s-ai vrut sa nu mai ramina pesti in balta?" Ursul, auzind ca inca-l mai ie si-n ris, se inciudeaza si mai tare, si se rapede iute spre copac; dar gura scorburii fiind strimta, ursul nu poate sa incapa inauntru. Atunci el cauta o creanga cu cirlig si incepe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata vulpea afara, si sa-i deie de cheltuiala... Dar cind apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga: "Trage, nataraule! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac"... Iar cind anina cirligul de copac, striga: "Valeu, cumatre! nu trage, ca-mi rupi piciorul!" In zadar s-a nacajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Si iaca asa, a ramas ursul pacalit de vulpe!
230
V
VIZOR, CRAIUL SERPILOR
A fost o data trei pacurari la o stina.

Intr-o seara, mulgind oile la strunga, auzira la o departare o strigatura puternica. Toti se cutremurara. Pacurarul cel mai tinar, numit Petru, zise: - Eu ma duc intr-acolo, sa vad ce poate sa fie. - Ba tu nu te duce; mai bine sezi locului, caci cine stie ce va fi acolo, zisera cei doi. - Ba ma duc. - Bine, bine, raspunsera ceilalti, daca ti se va intimpla ceva, tu vei vedea. - Eu voi vedea. Atunci isi lua ciomagul cel mare, cojocul in spate si pleca intr-acolo, unde auzise strigarea. Iata, intr-o vale, vazu un sarpe urias de mare, cu un cerb in gura, pe care nu-l putea inghiti din pricina coarnelor celor mari, cu care era impodobit cerbul. Se aflau amindoi in asa stare, incit nici cerbul nu se putea musca, nici sarpele. Cum se apropie Petru, cerbul zise: - Haid, fii bun, pacurarule, omoara sarpele acesta, ca vrea sa ma manince si-mi scapa viata ca doara si eu iti voi fi bun de ceva. Sarpele zise: - Haid, pacurarule, fa bine, taie coarnele cerbului, ca sa-l pot inghiti, ca-ti voi da ceea ce ceri tu. Petru se cugeta si in urma zise: - Mai bine voi ajuta sarpelui sa inghita cerbul, caci imi va da tot ce cer eu, decat sa ajut cerbului, care cine stie, poate-mi fi de ajutor ori ba? Deci se duse, lovi cu ciomagul coarnele cerbului cari si picara si facu de sarpele il putu inghiti. Dupa ce se linse pe buze de dulceata si grasimea ce fu in cerb, sarpele zise: - Vad acum ca esti om de treaba, caci mi-ai facut mult bine; una, ca m-ai mintuit de moarte, a doua, mi-ai ajutat sa maninc cerbul: deci precum ti-am fagaduit, iti voi si da ce vei cere de la mine. Sa stii ca pe mine ma cheama Vizor, craiul serpilor, si fiindca am ceva de lucru, nu pot sa vin acasa cu tine, dar te du pe ici incolo, vei intilni pe pastorii
231
mei, de la care vei intreba de mine. Pe cand vei ajunge acasa, eu inca voi fi acolo si vei vedea cit de multumitor sunt. Petru pleca deci pe calea aratata de sarpe si nu mult merse, pana ce se si-ntilni cu stavarul. - Buna seara, stavarule! - Sa fii sanatos, voinicule, dar unde mergi? - Merg la Vizor, craiul serpilor, si nu stiu unde sade, n-ai face bine sa-mi arati? - Cum nu? Du-te pe ici incolo, ca-l vei vedea pe vacar, care-ti va spune. Merse mai departe si se intilni cu vacarul, caruia ii zise: Buna seara! - Sa fii sanatos! Unde sade Vizor, craiul serpilor? Du-te numai pe ici incolo, ca-i vedea pe pacurarul lui, care-ti va spune. Merse mai incolo si se intilni cu pacurarul catra care grai: - Buna seara! - Sa dea d-zeu bine! - Fii bun spune-mi, unde sade Vizor, craiul serpilor? - Apuca numai pe calea aceasta, caci vei afla pe porcar, pe acela sa-l intrebi. Nu mult merse si se intilni cu porcarul, catre care zise: - Buna seara! - Buna sa-ti fie inima! - Unde sade Vizor, craiul serpilor? - Nu sade departe, numai ici, la vreo treizeci de pasi, este o gaura in pamint, sloboade-te pe ea inlauntru, caci acolo e el. Dar ce-ai cu Vizor, craiul serpilor? - Ia uite, frate - incepu Petru - i-am facut un bine, caci daca vream il puteam omori, iar el vazind fapta mea, zise ca-mi da tot ce voi cere, numai sa vin la el, mi-a si aratat calea si iata ca am venit. Nu stiu ce sa cer de la el, fii bun, daca stii, da-mi unele indrumari, sa stiu ce sa fac, iti voi fi multumitor. - Cum nu? bucuros, frate, caci trebuie sa ne ajutam unul pe altul. Despre stapinul pot sa-ti spun ca e foarte bun la inima. Poti sa stii ca ce ti-a fagaduit iti si da. Grijeste numai ce ceri. Are in chilie mult aur, argint si pietre scumpe; acele si jumatate daca le vei cere, ti le va da. Eu insa-ti zic alta. El are numai o fata, care e foarte frumoasa, cugeti ca e rupta din soare, apoi de buna, e ca o bucata de pine alba. De cite ori vine cineva pe la el, o face serpoaie si-o baga intr-o ladita urita de Unga usa, vrind s-o ascunda, ca nu cumva s-o ceara cineva, s-apoi sa ramina fara ea, caci ii este foarte draga. Mai bine ti-ar fi tie daca te-ai folosi de prilejul acesta si-ai cere ladita, caci atunci fiindu-i tu ginere, toata blaga1 lui va fi a ta. Altminterelea fa ce vrei. Numai de una te rog: daca nu vrei sa ma asculti, gindeste-te, ca eu ti-am vrut binele si sa nu ma spui la Vizor, craiul serpilor, ca ce ti-am descoperit, caci atunci e capat de mine. - Iti multumesc de sfatul ce mi l-ai dat si voi cerca sa vad daca-mi da ladita, de care-mi pomenesti, zise Petru. 232
- De buna seama ti-o da, daca vei zice ca altceva nu primesti. Invatat de porcar, pleca Petru catra locul aratat, pana ajunse la o groapa in pamint. Aci nu stia ce sa faca, sa se lase in jos sau sa astepte pana va veni sarpele sus! Nu trebui sa astepte mult, caci sarpele auzind ceva pasi straini, isi ridica capul sus si zise: - Intra, pacurarule, fara nici o frica! Atunci se slobozi inlauntru si intra in o casa foarte frumoasa. De aci il duse sarpele in o alta casa plina cu aur, argint, diamanturi si alte pietre scumpe, pe care le arata una cite una, apoi, cand gata, zise: - Vezi, dragul meu, cita blaga am eu. Cere cit poftesti, caci pentru binefacerea ta nu-mi pare rau dupa ele. Ce-ti trebuie? aur, argint, diamant, ori alte pietre scumpe? Sau vrei sa-ti dau din toate cite ceva, ca sa te fac de acum inainte avut? - Ba eu nu poftesc de aceste, ii raspunse Petru. De bogatie n-am trebuinta, caci pana am aceste doua miini nu mi-e frica de saracie. Te rog insa sa-mi dai ladita aceasta mica de dupa usa, caci de cand am intrat aici, ochii tot pe ea i-am tinut. - Ce vrei tu sa faci cu aceasta ladita? zise sarpele plin de mirare, nu-i poti lua tu nici un folos. Am gasit-o eu de mult si-am pus-o aici. Ia tu mai bine ce-ti dau eu, ca sa fii fericit pe toata viata ta! - Daca nu-mi dai ladita aceea, atunci nu primesc nimic. - Ia priveste ce e aici, in ladita! zise sarpele minios, uita-te, ca e un pui de sarpe! L-am gasit eu o dala inghetat pe cale si l-am adus pentru ca sa-l cresc. - Tocmai pentru aceea te rog sa mi-t dai mie, zise Petru, caci il voi creste eu, toata viata mea am dorit sa am unul. - Bine, eu iti dau ladita, ia-o si sa fii sanatos. Inainte de a pleca insa, ii asternu masa si-i puse de mancare si de bautura, dar de spus nu i-a spus ca ce-i sarpele din ladita, cugetind ca doar se va lasa de cugetul de a lua ladita daca nu acum, de buna seama mai tirziu, cand i se va uri cu sarpele. Pleca pacurarul cu ladita. Insa nu la stina, ci acasa, unde avea numai o mama batrina. Ce sa came el cu lata lui Vizor, craiul serpilor, la stina? Sa i-o t mv altii? Ba! El merse acasa, sa se faca ga/da de casa si de nevasta. Ajungind acasa, spuse mamei sale prin cite a umblat si de ce n-a mai stat la stina. Ceru demancare si pentru sine si pentru sarpe. El, fiindca era intr-o miercuri, manca niste castraveti acri, iar sarpelui ii dete pe un taler lapte. Dupa ce manca sarpele tot laptele, se scula din ladita, se dete de trei ori peste cap si se facu o nevasta frumoasa, care n-avea seaman pe lume. Nu era in altfel, decat chip ingeresc. Orisicine n-ar fi flaminzit, ba nu si-ar fi adus aminte de foame nici cand, uitindu-se la ea. Petru, cum o vazu, inmarmuri de frica, temindu-se ca-l va parasi in urma prinse inima si zise: - Nu cumva voiesti sa ma lasi?
233
- Ba nu te las, draga Petre, zise ea venind la el si sarutindu-l, cum sa te las? Crede ca nu-ti va parea rau ca m-ai cerut de la tata. Se imbratisara si se sarutara ca doi noi casatoriti. Intr-un tirziu nevasta zise: - Noa! sa ne mai lasam de jucate, sa ne punem si la lucrate. Iute aduse apa, facu foc, spala rufele, vasele, curati in casa, adeca facu tot ce trebuie la o gazdoaie buna. Dar asa de iute facea, asa de iute ii umbla pristenul1, incit mama lui Petru n-avea timp sa se mire indestul, iar Petru sta inmarmurit, fara rasuflare, nesaturindu-se de a se uita la ea. Mai in deseara facu de cina, apoi mancara, dupa aceea isi mai petrecura, cum isi petrec tinerii, mai tirziu facu patul, dupa aceea iar imbraca pielea de sarpe si se baga in ladita. Tot asa se intimpla in ziua a doua, a treia si asa mai departe, in timp de o saptamina. Atunci batrina, mama lui Petru, se duse la moasa ei si zise: - Uite moasa, ce-i cu nevasta care o aduse feciorul, nu-i nevasta ca toate nevestele. De barbata e barbata ca focul si nu-i pot baga alta vina, decat... si-i spuse tot ce avea de spus. - O, draga mea, raspunse moasa, nu e lucru mare; se poate indrepta. Ia asculta cum: du-te acasa, pune testul de copt malai pe foc sa se infierbinte si hurduie vasele, ca sa auda ea ca trebuie apa, iar cand se va duce dupa apa, tu apuca pielea ei de sarpe si-o arunca-n foc. Asa si facu baba. Se duse acasa, facu foc bun, puse testul pe el, incit se rosi de fierbinteala, apoi hurdui vasele, dind semn ca nu este apa in ele. Nevasta era in pielea de sarpe in ladita, ca Petru nu era acasa, sa-si petreaca cu el. Cum auzi hurduitura, hop! iute sari din ladita si se duse dupa apa la fintina. Gazda fintinii facuse chiar un ospat, si-atunci toti tiganii erau cu ceterele in ocol si cintau, iar unii flacai jucau. O cerura si pe ea la joc si se si duse, dar numai la un singur joc, nemaivrind sa ramina, caci stia ca acasa nu e apa. Cind ajunse insa acasa, da sa se imbrace, dar nu-si gaseste pielea, intreba pe muma-sa. Baba atunci zise: - Sa ma ierti, draga mea, ca eu n-am vazut, am maturat casa si noi vinerea, cand maturam casele, trebuie sa aruncam gunoiul in foc, caci asa e bine. Cum am facut, cum n-am facut, destul ca din negrije am bagat si pielea ta in foc; dar acuma mai lasa-te si fara piele de sarpe, caci n-ai lipsa de ea, destul esti de frumoasa ca nevasta. Las sa se faleasca Petrea al meu cu tine. N-avu ce face nevasta lui Petru, caci ca o muiere cu minte ce era, trebuia sa se supuna soacrei sale si sa nu cirteasca contra ei. Se mai puse la lucru pana in seara, cand veni barbatul sau.
234
Atunci merse in gradina si incepu a plinge, dar vazu ca nici plinsul nu-i foloseste la nimic. Pleca dar catra locuinta tata-sau si-i spuse tata-sau ce-a facut soacra-sa cu pielea ei si ca acuma nu se mai poate ascunde noaptea in ladita. - N-am ce-ti face, ii raspunse tata-sau, asa e soarta, sa fii nevasta lui Petru. Du-te la el si asculta de el si de muma-sa. Nu-ti fie rusine ca e sarac, caci precum vad e copil harnic si frumos. Haid! sa nici nu stie ca ai fost la mine. Alta data puteti veni amandoi. Mingiiata se duse acasa si intrebind-o Petru ca unde a fost, ea raspunse: - Am fost in gradina dupa porci, dar porcii au apucat-o la fuga si asa am intirziat atita. Dimineata, pana a nu se face ziua, veni porunca de la domni", sa mearga la lucru, ca era si atunci iobagie. Fiindca Petru avu alte lucruri pe acasa, se duse nevasta lui la domni" si se puse in rind cu alti lucratori, dar pe toti ii intrecea, atit in istetime cit si dupa bunetea lucrului. Domnul neincetat se uitase la nevasta lui Petru, .are ii cazuse la inima si-si puse in gind, ca orisicum sa piarda pe Petru, iara nevasta apoi s-o ia el. Seara, cand fu gata lucrul, domnul zise: - Nevasta lui Petru sa vina incoace! - Porunceste, maria-ta, aici sunt, raspunse ea. - Spune-i lui Petru ca miine dimineata sa fie aici in curte, ai inteles ori ba?- inteles si-i voi spune. Cind fu cealalta zi pe la prinz, Petru era in curte. - Stii, Petre, pentru ce te-am chemat? il intreba domnul. - Stiu de-mi vei spune, raspunse Petru. - Asculta dar! Vezi colo inaintea casei mele doua stoguri mari de griu? - Vad, maria-ta. - Pana dimineata tot sa fie imblatit, fara ca sa strici stogurile; griul sa fie tot gramada si tot din griul acela pe miine la prinz sa maninc pita; m-ai inteles mai? - Te-am inteles, dar e cu neputinta sa si fac ceea ce-mi poruncesti. - Cu putinta ori cu neputinta, asta e treaba ta: daca vei implini bine de bine, daca nu, capul nu-ti va sta unde-ti sta acum, ci sub picioarele mele. Acum cara-te! Petru iesi si plingind veni pana acasa, unde se trinti suparat pe un pat. Nevasta-sa, vazindu-l suparat, veni la el si-l intreba: Ce ti-a zis domnul? Atunci tot plingind spuse: Iaca ramii fara mine. Cum? il intreba ea din nou ingrijata. Iata cum si iaca cum; si-i spuse tot ce a vorbit cu domnul. Nu te teme de nimic, Petre, ii zise ea, hai sa mancam si sa bem, caci te scapa tata de acolo. Se pusera la mancare si beutura pana seara. Atunci pleca Petru la socrusau. 235
Ce-i, Petre? il intreba acela vazindu-l. E rau, tata, raspunse Petru suparat. Doar nu ti-e pe plac nevasta? Ba! as pacatui de moarte, daca o as invinui numai cit e negru sub unghie, sunt foarte multumit cu ea, ba sunt cel mai fericit intre ceilalti oameni, dar alt nacaz ma maninca. Sunteti saraci? Ba nu, suntem foarte multumiti, numai sanatate mai cerem: lucrind cu miinile noastre nu ni se deda la averea nimanui fie cit de mare. Spune-mi dar iute, ce-ti este de esti suparat? Am dat de un mare necaz. Domnul nostru ne-a chemat ieri la lucru, iar eu avind alte cele pe acasa, mi-am trimis nevasta, care cand a venit seara de la lucru mi-a adus porunca sa ma duc eu azi dimineata acolo. Si nu te-ai dus? Ba m-am dus, tata, si mi-a poruncit ca pana miine dimineata stogurile lui cele mari de griu sa le imblatesc, fara ca sa sparg stogurile, griul sa-l fac gramada, in sura, iar din el tot la noapte sa-i si coc piine, sa manince dimineata. Daca i-am spus ca nu-i voi putea implini porunca, mi-a raspuns ca aceea e treaba mea, numai daca nu voi face ce mi-a poruncit, nu-mi va sta capul unde-mi sta acum, ci sub picioarele lui. Numai atita? Numai. Pentru aceea esti tu suparat? Cum sa nu fiu suparat, caci mi-e frica sa nu pot implini porunca si atunci nevasta mea ramine fara mine. Pentru aceea am venit sa te rog sa ma ajuti, cum ma vei ajuta, sa scap de pacostea aceasta, care chiar din senin veni peste capul meu. Voi incerca sa vad. Da, fii bun, tata, scoate-ma, aibi mila de mine. Nu te teme nimic, ca te scot eu; pana atunci haid sa gustam ceva de cina. Se pusera amindoi la cina, mancara, beura si-si petrecura domneste". Cind fura gata cu cina, Vizor iesi afara si pocni cu un biciu de foc in patru laturi ale lumii, la care atitia zmei venira cita frunza si iarba. Tot veneau si nu mai incetau. Intr-un tirziu, Vizor, craiul serpilor, zise: Unde sunt ceilalti? Vin toti pe rind. Vedeti pe omul acesta? Vedem. Sa mergeti cu el unde va va duce; acolo sa va faceti toti soareci si sa scoateti toate boabele de griu din stogurile care vi le va arata el, sa le faceti gramada in sura, o parte din el sa-l macinati, sa-l cerneti si sa faceti pine. pana s-a zari de ziua tot sa fie gata, caci de nu, capul nu va sta unde-i acum, ci sub picioarele mele. Ati auzit? 236
Auzit, drag stapinul nostru. Mergeti si faceti ce v-am zis. Mersera cu totii la stogurile domnului, se facura toti soareci, dar atitia soareci erau, incit din doua stoguri mari, abia s-a ajuns la fiecare cite o boaba de griu. Facura un mare vrav de griu in sura, unii au macinat, au cernut si copt, asa ca dupa miezul noptii piinea a fost gata, cand le-a spus Petru zmeilor sa mearga acasa. Dimineata, cand rasari soarele, Petru se duse in sus" cu pinea coapta. Plin de bucurie, cum era, fiindca domnul nu s-a fost sculat inca, l-a sculat el, i-a dat piinea si i-a aratat vravul de griu in sura si stogurile nesparte. - Bine, Petre, ii raspunse domnul, esti copil harnic, pentru aceea esti vrednic de oareceva. Ian striga servitorii mei sa vina. Petru ii chema si venira vreo zece servitori, nestiind ce porunca noua au sa capete. - Petru acesta e om vrednic, incepu domnul. - E vrednic, maria-ta, caci am vazut ce-a lucrat. - Ascultati! e om vrednic si, pentru lucrul ce-a facut asta-noapte, sa-i dati douazeci si cinci de nuiele. Iata aici, sa vad! Mirati de asta strasnica porunca, nu stiau ce sa faca, ci se uitau unul la altul. Mai tare se mira insa Petru, caci el avea sa primeasca acea rasplata. Vazind servitorii ca domnul nu-si schimba gindul, n-avurii ce face, ci pusera pe lavita pe Petru, iar unu cu o nuia, de care era plina curte, ii dete lui Petru douazeci si cinci. Aceste fura bune de nimica", gindi Petru, sculindu-se de pe lavita. Acum voi carati-va afara la lucru vostru! zise domnul catre servitori. Dupa ce plecara servitorii, domnul zise catra Petru: - Petre, as mai avea un pic de lucru cu tine. - Porunceste, maria-ta. - As mai avea lipsa sa-mi mai ajuti la un lucru. - Bucuros, maria-ta; eu sluga plecata voi ajuta cit voi putea. - Vezi tu codrul acela? zise aratindu-i o padure mare. - Vad, maria-ta. - Pana miine dimineata acel codru sa fie taiat, lemnele puse toate gramada, radacinile scoase, pamintul sa fie arat, plantat cu vita de vie, dar asa ca miine dimineata sa-mi aduci struguri pe un taier sa maninc - m-ai inteles? - Inteles, maria-ta, numai mi-e frica sa nu voi putea indeplini ce-mi poruncesti in asa timp. - Aceea e treaba ta, insa daca vei implini pana miine dimineata, bine de bine, daca nu capul nu-ti va sta unde-ti sta acum, ci sub picioarele mele. Ai auzit? - Auzit, maria-ta. - Acum, cara-te.
237
Iesind afara se gindi la porunca pe care o capatase si-o afla mai grea de implinit. Se gindi si la aceea, ca oare socru-sau mai vrea sau mai poate sa-l ajute. Apoi ii veni in minte si rasplata cea dreapta", ce o primi pentru implinirea poruncei de ieri. Suparat pana la inima, merse acasa, dar nu stia cum merse, nu vazu cu cine se intilni, ci ajungind acasa se puse pe un plins amar. Muierea ii era la apa cu rufele, cand veni vazindu-l suparat, se duse la el si-l intreba: Ce ti-e draga, de esti suparat iara? Oh! Lasa-ma, caci acum chiar ramii fara mine. Cum? poate n-a putut tata sa-ti ajute? il intreba ingrijorata. Ba mi-a ajutat, numai ian asculta ce porunca mi-a mai dat. Si ii spuse adica cum a umblat pe la tatal-sau, cum a implinit porunca, ce rasplata dreapta" a primit si ce porunca noua i-a mai dat. Precum vad eu, acela cu orisice modru1 vrea sa-mi puna capul, incheie Petru, plin de amaraciune. Nu fi suparat, Petre draga, ca tata si de acolo te scoate. Haide sa mancam si sa bem, pana in deseara, cand iar vei merge la tata, sa te scoata din primejdie si necaz, cum te-a scos si azi. Mancara, baura si-si petrecura cum isi petrece omul, cand se simte scuturat de vreun nacaz. Cand se inmurgi, pleca la socru-sau. - Buna seara, tata! zise intrind in casa. - Sa ai noroc, dar cum de vii asa de tirziu, parca iar esti suparat? Cum, nu i-a placut la domnul tau cum ai implinit porunca? - Ba a fost indestulat, mi-a si platit bine lucru. - Cu ce? - Cu douazeci si cinci de nuiele. - Prea bine, se vede ca e om foarte darnic. Pentru acestea esti suparat? - Ba, pentru asta nu sunt suparat. Asta a fost si a trecut, dar acuma mi-a dat alta pe cap. - Care? - Mi-a dat o porunca de implinit. Mi-a spus ca codrul acela pana dimineata sa fie taiat, lemnele asezate gramada, radacinile scoase, pamintul arat, sadit cu vita de vie, dar asa ca pe miine dimineata sa-i duc struguri pe taier. cand i-am spus ca aceasta porunca e mai grea de implinit ca cea de ieri, mi-a raspuns ca asta nu e treaba lui, numai eu sa stiu ca daca o voi implini, bine de bine, daca nu, nu-mi va sta capul undemi sta acum, ci sub picioarele lui. Pentru aceea am venit si azi sa ma rog de dumneata, fii bun si ma scoate din nacazul acesta, precum m-ai scos din cel de ieri. - Nu te teme de nimic, dragul tatii, ca te scot; pana atunci haid sa bem. apoi sa gustam ceva de cina. Se pusera amindoi la cina, baura si mancara cum se cade. 238
Cind gatara cu cina, Vizor iesi afara si pocni cu un bici de foc in patru parti ale lumii; atiti zmei venira, incit nu i-ar fi putut nimeni cuprinde cu ochii; erau mai multi ca in seara trecuta. - Aici sunteti toti? intreba craiul serpilor. - Ba chiar toti nu, dar vin si ceilalti pe rind. - Vedeti iara pe omul acesta? - Vedem. - Sa mergeti cu el unde va duce, iar codrul pe care vi-l va arata, sa-l taiati, lemnele sa le taiati, sa le asezati gramada, radacinile sa le scoateti, pamintul sa-l arati si sa-l plantati cu vita de vie, de unde veti afla mai buna. Aveti grija insa ca pe miine dimineata strugurii sa fie copti, sa se poata folosi omul acesta de ei. Ati auzit si m-ati inteles? - Auzit si inteles, drag stapinul nostru. Ca din pamint scoasera unii sapoaie, altii ferestraie si toate uneltele de care aveau lipsa si plecara catre codrul aratat de Petru. Ajungind acolo, unii s-au pus la taiat de lemne, altii la gramadit, altii la scos de radacini, altii la sapat, altii s-au dus dupa vita de vie si ei stiu de unde au adus atita, atita cit au plantat t-ot codrul; dupa aceea s-au pus cu totii a sufla peste struguri, asa ca dupa ce trecu de miezul noptii, strugurii erau copti, apoi toti s-au dus la ale lor. Cand se facu de ziua, Petru culese pe un taier struguri si pleca cu ei la domnul, pe care, fiindca dormea, l-a sculat din somn, insa nici acum nu fu mai norocos decat mainainte, caci drept rasplata acum 50 niuele capata, nu douazeci si cinci, ci de doua ori atita, adica cincizeci de nuiele indesate. Ca o sluga plecata le suferi si aceste, cu toate ca e cam greu sa suferi atitea deodata. Asa e insa romanul; el sufere pana poate; mai bine sufere el, decat sa-si piarza chibzuiala, caci vai atunci de acela care face pe roman sa-si iasa din sarite. Aceasta o simtea Petru si ca om chibzuit se mai lasa de asta data. Dupa ce se petrecura aceste, domnul zise: - Inca o porunca mai am a-ti da ca s-o implinesti, Petre! Tatal meu a murit, cand eram de zece ani, eu acum sunt de saptezeci si opt de ani! L-am inmormintat cu o coroana de aur si alte pietre scumpe pe cap; acum am cautat in mormint dupa acea coroana, dar n-am aflat-o, de buna seama o a fi dus in cealalta lume cu suflet cu tot, insa acea coroana este foarte scumpa, deci mi-ar trebui mie, ca sa nu se stinga pe nimic. Sa te duci tu dupa ea si sa mi-o aduci iar Ia mina mea. - Apoi cum voi putea eu sa ma duc pe cealalta lume cu trupul? intreba Petru, pe unde sa ma duc, incotro sa plec si de unde-l voi putea cunoaste pe tata mariei tale, ca sa cer coroana? Se vede ca maria ta ti-ai pus gind sa ma pierzi cu orice pret, continua Petru pierzindu-si rabdarea. - Eu te tin pe tine pe lume! se rasti domnul spre el, din binele meu maninci si bei, din mila mea esti pe pamint, din bunetea mea traiesti, asadara unde te min, de te-as mina in al nouazeci si noualea cer, tu trebuie sa te duci, ori mai multe nu-s. Iata-ti spun: 239
daca nu-mi aduci coroana in rastimp de douazeci si patru de ceasuri, capul nu-ti va sta unde-ti sta acum, ci sub picioarele mele, caci atunci e vai de tine, m-ai inteles?! Petru iar tacu. - Cara-te, gozul pamintului ce esti, si te tine de ce ti-am zis. Abia se putu trage pana acasa de necaz, caci stia el bine acum ca din asta nu va mai putea nici socru-sau sa-l scoaba. cand ajunse acasa se lasa pe scaun suparat si-ncepu a plinge, dar asa plingea, mai rau ca un copil de un an, incit iti era mai mare mila de el. Plingea si-si smulgea parul de pe cap. Nevasta-sa era in vecini cu soacra-sa cu tot, urzea pinza si cand auzi plinsul si vaietul, acasa, gindi ca cine stie ce se va fi intimplat; deci alerga in graba mare sa vada ce e? Intrind in casa, cum o vazu Petru se ridica de pe scaun, o imbratisa de dupa cap si astfel incepu a plinge. Nevasta-sa, temindu-se de altceva, incepu si ea a plinge si plinsera amindoi un timp bunisor, in urma il intreba: - Ce te-a ajuns, draga Petre? spune-mi sa stiu, ca mi se rupe inima. - Rau draga, de tot rau, ba mai rau decat asa nu poate sa fie. - Si eu vad ca e rau, caci cand plingi, bine nu poate fi, dar spune-mi iute de ce? - Acum chiar ramii fara mine, draga nevasta mea... Mai mult nu putu zice, caci se ineca de un plins amar. - Mai prinde, Petre draga, si vorbeste, dar daca n-o fi asa de rau, cum iti inchipuiesti tu si cum ti-ai inchipuit si mai inainte. - Mi-a dat domnul o porunca, zise el, care vad bine ca n-o pot implini, iar daca n-o pot implini, capul nu-mi va sta unde-mi sta acum, ci sub picioarele lui, sau sa ma pustuiesc din tinuturile acestea, caci atunci e vai de mine. - Ce porunca ti-a dat de ti se pare asa de grea de-mplinit? - Mi-a poruncit sa aduc din cealalta lume coroana tatalui sau, care a murit acum sasezeci si opt de ani. Cum pot eu sa ma duc in cealalta lume? si cum voi putea cunoaste pe tatal lui, ca sa-i cer coroana? Apoi cine stie are ori ba coroana, si daca o are, voi-va sa mi-o dea? - Asta-i toata porunca? - Asta-i si-i destul pentru un om ca mine. - Nu te teme Petre, ca tata cum te-a scos din cele doua necazuri de mai-nainte, si din acesta te va scoate. - Putea-ma-va oare? - Cum sa nu te poata! Hai sa mancam, sa bem si sa ne petrecem pana deseara; atunci te vei duce iar la tata sa-l rogi sa te ajute. Bine! Se pusera si-si petrecura pana inmurgi bine, atunci Petre se scula, pieca si se duse la socru-sau Vizor, craiul serpilor. ..... Buna seara, tata, zise Petru intrind. - Buna sa-ti fie inima. Bine ca venisi. Ian sezi aici pe scaun. Ce-ti mai face nevasta? Pentru ce ri-a venit si ea?
240
- Ea face bine, ca-i sanatoasa. N-a putut veni, caci si eu am venit intr-o treaba mare. E rau... - Cum? Iar e rau? Nu i-a placut la domnu-tau cum ai implinit poi unea ce ti-a dat-o? - Ba i-a placut. A irebuit sa-i placa, caci a fost bine de lot, dar eu nu stiu ce are cu mine? Acela vrea cu orice pret sa-mi vada capul taiat si pus sub picioarele lui. In loc sa-mi dea pace, ca i-am fost asa slugarnic, acum mi-a dat cincizeci de nuiele. - Si tu astea le-ai tinut? - Ce aveam sa fac? Le-am rabdat, ca doara n-o sa ma prind cu el. - Asta e raul de care vorbisi inainte? - Ba asta nu-i. Altu-i mai mare. Mi-a dat o alta porunca de implinit, care, zau, numai asa o pot implini, daca vei tace bine sa-mi ajuti si acum. Deci te rog, fii bun, stami si acum intru ajutor. - Ce porunca ti-a dai? - Mi a poruncit sa-i aduc din cealalta lume coroana lui tatine-sau, care a murit acum sasezeci si opt de ani, caci daca nu, capul nu-mi va sta unde-mi sta acum, ci sub picioarele lui; ori sa nu ma mai vaza, ca va fi rau de mine. - Si daca o vei aduce? - Atunci nu va fi nimic ori ca imi va da o suta de nuiele dupa radul inceput, daca ma voi lasa, ceea ce nu cred, caci ma voi opinti sa le arat eu pe cine chinuieste el; apoi ori scap, ori fac o vrajba si ingalmaceala de se mira toata lumea de el. - Te ajut eu Petre, te ajut sa scapi si acum cu porunca domnu-tau si nu le voi mai lasa sa te bata sluitorii lui, si sa te faca de rusine, caci ori cum esti copilul meu, si-mi esti drag. Haida sa ne punem sa gustam ceva de cina. Se pusera la masa si gustara, dar gustara bine, caci se saturara de mancare si de bautura, adeca isi petrecura cum isi petrec oamenii, cand sunt in voie buna sau cand. scapa din necazuri. Dupa cina lua Vizor, craiul serpilor, un capastru si un vatrari, le dete lui Petru si zise: - Na, Petre, acestea, du-te cu ele la stava mea de cai, pe unde ai trecut tu intiia oara, cand ai venit la mine, cauta calul care e mai slab, dara ai bine grija, ca numai unul e bun de ce-ti trebuie tie; arata-i capastrul, caci singur va veni la tine. Arunca-i capastrul in cap si-l prinde cu acesta pe care ti-l dau eu si te suie pe spatele lui. Sa lasi dupa el unde te va duce, caci el stie calea, apoi atunci cand va ajunge la o groapa, va sta, atunci tu sa te cobori de pe el si sa-l lovesti cu vatrarul acesta in frunte, caci el se va face un stan de piatra. Dupa aceea, intri in groapa, si mergand putintel, te vei afla in cealalta lume; ai grija insa, sa nu uiti nimic din ce vei vedea, caci tatal domnului tau pe care ti-l va arata oarecineva de pe acolo, te va intreba de tot ce-ai vazut; altminterelea acelea iti vor fi de folos in viata. Daca iti va da coroana, vei iesi afara pe calea
241
cunoscuta si, ajungind la cal, il vei lovi iar cu vatrarul in frunte, de care va invia, te vei sui pe el si apoi te vei abate pe la mine. M-ai inteles? - Inteles! - Dar sa nu uiti ce ti-am spus! - Nu voi uita! - Acum du-te! Asa si facu. Lua capastrul, se duse la stava de cai si incaleca pe calul care era mai slab decat toti caii din acea stava. Calul si pleca cu el si ajunse la o groapa. Acolo se cobori de pe cal, il lovi cu vatrarul in frunte, de care lovitura intr-o clipita se prefacu intr-un stan de piatra, iar el se cobori in groapa si intra in cealalta lume. Griji insa bine de sfatul dat de socru-sau, ca sa nu uite nimic din ceea ce va vedea. Adeca ce vazu? Tot lucruri de care mult se minuna. Mai intii trecu pe langa un om acoperit cu nouazeci si noua de toluri, toate noua noute, si totusi murea de frig. Mergand mai departe, vazu un om acoperit de un tol de tot rupt si subtire, iar pe el ploua cu zapada si totusi ii era cald. Trecind pe langa acestia, nu departe vede un alt om, asezat cu spatele pe pamint, pe care doi servitori cu un sucitor il indopau cu mancare, ca pe o gisca, si totusi se vaieta ca e flamind. Nu departe de la acesta ii veni inainte un pazitor, care il intreba: - Ce cauti pe aici, paminteanule? - Caut pe maria-sa, domnul cel batrin, din satul nostru. - Ce ai cu el? - M-a trimis maria-sa, domnul cel tinar, sa-i aduc coroana. - Te du pe aici incolo, caci tocmai acum bea apa dintr-un izvor, vezi-l colo? - Vad. Se duse Petru si cand fu inaintea lui, ii saruta mina si-i spuse din ce pricina a venit. - I-o dau dara - zise - si asa numai asta am adus-o de la el, i-o dau ca sa ma limpezesc si de asta. Zicand aceste, lua coroana de pe cap si o puse in miinile lui Petru. Apoi iar zise: - Acum spune-mi, Petre, ce-ai vazut aici in lumea noastra? - O, maria-ta, ca multe am vazut. - Ce? - Intii am vazut un om acoperit cu nouazeci si noua de toluri, toate noua noute si totusi ingheta de frig. - Stii, Petre, ce insemneaza aceasta? - Ba nu stiu. Pacatul poate fi mai usor sau mai greu, dupa cum e si fapta.
242
- Omul acela, pe care l-ai vazut intiia oara, pentru aceea tremura de frig, sub nouazeci si noua de toluri, toate noua-noute, caci el, cand a fost pe pamint, nu le-a dat nici un vesmint saracilor de pomana. El n-a facut ceea ce ar fi trebuit sa faca si pentru aceea se pedepseste. Ce ai mai vazut? - Am vazut un om acoperit cu un tol de tot subtire si rupt, si totusi asuda de cald. - Vezi, Petre, acela le-a facut saracilor vesminte de pomana. Ce ai mai vazut? - Am vazut un om cu spatele la pamint, pe care il indopau alti doi oameni cu sucitorul, si totusi striga ca moare de foame. - Vezi, Petre, asa se pedepsesc oamenii cei lacomi la mancari si bauturi. Dara ce ai mai vazut? - Nu am mai vazut nimic. - Nu ai mai vazut, ca nu te-ai dus mai incolo. Dara sa vezi altele te-ai ingrozi; te grijeste dara, sa nu ajungi si tu pe aici. Dara feciorul meu ce mai face? - Face bine, ca-i sanatos. - Cum o mai duceti laolalta? - Rau de tot, ca m-a batut de doua ori pe nedreptul. - Atunci e rau de tot; ma tem ca si el va ajunge pe aici pe undeva. Te du, Petre, du-i coroana si mai iarta si tu cit poti. Petru nu mai zabovi mult, ci se duse pana la gaura, iesi afara, se sui pe cal si-l lovi cu vatrarul in frunte, apoi intr-o clipita ajunse la socrul sau, Vizor, craiul serpilor. - Cum, Petre, aduci coroana? - O aduc si-ti multamesc de ajutor. - Bucuros, Petre; acum du-te si i-o da, sa nu-ti bage de vina. - De dus i-o duc, numai stiu de buna seama ca acuma imi da o suta de nuiele, dara acum nu ma las. - Bine ca mi-ai adus aminte; stai sa-ti dau o pusculita cu apa, si cand vor vrea sa-ti faca ceva, stropeste-i cu apa si indata se vor face stane de piatra. Plin de bucurie, lua Petru pusculita; o baga sub serpar si pleca. cand ajunse Petru cu coroana acasa si-o dete domnului, acela iar chema toti servitorii si le porunci sa-i dea lui Petru o suta de nuiele. Atunci Petru scoase pusculita si-i stropi pe toti cu apa, incit intr-o clipita toti, cu domnul cu tot, s-au facut stane de piatra. Deci se duse iar la socru-sau, ca sa-i dea ceva, ca sa-i invie iarasi. Zarindu-l, socru-sau ii zise: - Ce-i, Petre? - E rau, tata. - Cum? - Mi-e frica de pacat. - Nu te teme, Petre; asa li s-a cuvenit lor; aceea le-a fost rasplata. Du-te acasa, ia-ti nevasta si pe muma-ta si mergeti de locuiti in curtile domnului tau, si mosteneste tot ce-a avut el. 243
S-a dus Petru si asa a facut. Iar acum, de nu va fi murit, nu-i om bogat ca el pe lume.
244
VREJUL DE FASOLE CARE A CRESCUT PANA LA CER
Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. Ea isi castiga painea cosand haine, in timp
ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska, pe care o mulgea in fiecare zi. Dupa o iarna foarte grea, in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: - Mama, nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Va trebui s-o ducem la piata s-o vindem. Trista, mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda. - Incearca sa obtii un pret bun pe ea, il sfatui pe fiul ei. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. In drum spre oras se intalni cu un batran. - Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica. - La targ s-o vand. Avem mare nevoie de bani. - Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate, raspunse batranul. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre. Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-I faca mamei sale o bucurie, asa ca se invoi cu batranul si-I vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. - Dar fii atent! Il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. - Nemai pomenit! Exclama Ionica, fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare incat l-a trimis la culcare fara sa-I dea de mancare. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata, uriasa, si anume, o fasole. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf. - Probabil comoara se afla in varf, se gandi baiatul. A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. A vazut in jurul sau palate minunate, cu turle care ajungeau pana la cer, fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda, pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti, Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie, sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. In pragul usii a aparut o servitoare: - Sunt mort de oboseala, de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? 245
- Te-as ospata cu placere, raspunse servitoarea, dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu, daca te va gasi aici la intoarcere. Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: - Cand va fi gata mancarea aceea? - Imediat stapane! Raspunse servitoarea. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. Intr timp, Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! Da' de unde, domnule. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. Bine, bine, da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Era acolo carne de carnat, 4 curcani si 12 felii de snitele. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa, ii spuse servitoarei sa-I aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Femeia I-a adus un sac mare, plin cu monede de aur. Si dupa ce i-a numarat, s-a dus in camera sa se odihneasca. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. In acest timp, Ionica iesi din ascunzatoare, se apropie de masa, isi umplu sacul cu bani, il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii, sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie, iar uriasul se trezi. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. Uriasul, care se misca foarte greu, a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole, iar el cazu in ocean si se ineca. Dupa ce Ionica a ajuns acasa, mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Iar odata cu trecerea anilor, isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete.
246
Z
ZANA MUNTILOR
fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; De cand se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat foarte viteaz; toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. Cand se isca sfada intre dansii, la acest imparat mergeau mai intai la judecata si, cum zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor, care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos, a dobandit fecior. Dupa ce se mari, il puse de invata carte. El era asa de silitor, incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an, el invata numai intr-o saptamana. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit; si, pana sa vie filosofii cei vestiti, imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. Dupa ce venira filosofii, invata si de la dansii cate in luna si in soare. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati, incat se uita la dansul ca la soare. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati, alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati, care voiau sa-si dea fetele dupa dansul, dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. Intr-una din zile mergand la vanatoare, vazu o turturica, care tot sarea inaintea lui; lui ii fu mila sa o vaneze; el cauta vanaturi mari, fiindca nu se temea de primejdii; era 247
vanator mester si viteaz. In cele din urma, daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale, intinse arcul si dete cu o sageata. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el, care era asa de bun vanator, ci o rani putin in aripa, care, asa ranita, se duse de nu o mai vazu. Cum se duse turturica, simti, nu stiu cum, nu stiu de ce, ca ii tacaia inima. Dupa ce se intoarse acasa, era tot cm gales. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea, il intreba ce are, iara el raspunse ca n-are nimic. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea, ca sa-i dea pricina, si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Nu stia insa cum sa faca, cum sa dreaga, ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare, o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si, fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa, o primi. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Imparateasa era asa de multumita, incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere, dara saraca. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa, voi sa o vaza si el. Intr-o zi, cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete, merse si fiul sau cu dansa. Gainareasa, cum vazu pe fiul de imparat, isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste, dara cu smerenie, incat feciorul de imparat se fastaci oarecum, dara isi tinu firea. Simti ca obrajii ii arde, o sudoare rece il trecu, si inima incepu sa-i tacaiasca, de parea ca o sa-i sparga pieptul. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Pleca ochii in jos, nu zise nici carc, si se intoarse acasa. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa, pentru vrednicia si curatenia ei. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta, si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo, pentru ca ea nu le da prilej de gluma. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin, insurandu-se, a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. In ziua aceea, cand era cununia fiului de imparat, la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau, gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Vataful, cam razand, ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Apoi o lasa. Iara ea, inghitind infruntarea, nu zise nimic si pleca. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea, boiul si intelepciunea lui. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Cand, deodata, vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea.
248
Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta, incat ochii tuturor ramase la dansa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Vorbira, rasera, isi povestira fel de fel de lucruri, dara cam pe sub mana, fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate, caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. Feciorul de imparat nu mai era al sau. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul, dara nu cuteza sa spuie nimanui. El isi pusese in gand ca, la hora din urma ce va juca, sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era, de unde venea, de este fata ori maritata, si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. Cand, pieri ca o naluca. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Se intoarse acasa, dara cu gandul era tot la dansa. Tata-sau, vazandu-l tot pe ganduri si trist, nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat, unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa, care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Dupa multe intrebari, afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea, incotro era imparatia tatalui sau, doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa, daca era singura, si ea priimi. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta, ea pieri de langa dansul din hora. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui, insa fiul lor se topea d-a-npicioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana, el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat, unde nu voi sa se duca, fiindca inima lui nu era de veselii, ci se ingrija mai mult de fiul sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste, ii facu voia. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala, sa le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Dupa ce puse la cale toate astea, se duse la nunta. De cum incepu hora, fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin, si iara se prinse langa dansul. De asta data era gatita si mai frumos, avea niste haine de la soare te puteai uita, dar la dansa, ba. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma, pieri ca o maiastra de langa dansul. 249
Nu se poate spune cat de mult se mahni el; cazu la pat si zacea, fara sa-i poata ajuta cineva. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. Maiastra, daca se nomoli in smoala, mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa, si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur, si la care s-o potrivi, aceea sa fie sotia lui. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. Se dusera deci, credinciosii lui, ocolira toata imparatia, cercara toate femeile condurul, si la nici una nu se potrivi. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. La nici una nu se potrivi. Nu mai ramase decat gainareasa, pe care o uitasera; dara imparateasa, aducandu-si aminte de dansa, ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Cand il trase la calcai, pare ca fu de acolo. Era turnat pe piciorul ei. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Feciorul de imparat cum auzi, porunci sa i-o aduca, si cum o vazu striga: - Asta este, mama. Ea, desi tagaduia, dar intetita de rugaciunile imparatului, ale imparatesei si ale fiului lor, in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra, ca il indragostise de cand il vazuse la vanat, ca el ranise o turturica, si ca acea turturica era ea, si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca, de va lua de barbat un om de pe pamant, toata puterea ei piere. Mai spuse ca, spre a-l putea vedea mai adesea, intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. Dupa aceea iesi la scara, batu de trei ori in palme, si iata o carucioara, fara sa fie trasa de cai, veni; ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa, apoi, curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: - Iata, pentru dragostea ta, ma lepad de puterea mea cea maiastra, numai si tu sa ma iubesti, precum te iubesc si eu. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului, carele in scurt timp se facu sanatos. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau, ramasera ei in scaunul imparatiei, si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.
ZIUA DE NASTERE A URSULETULUI TEDDY
250
Micul ursulet Teddy sedea trist pe patul sau. Nimeni nu se juca cu el.
Si astazi era ziua lui de nastere. Implinea patru ani. Micului ursulet ii curgeau lacrimile pe obraji. Cu dosul palmei incerca sa le stearga. Nu era nimeni aici care sa faca asta in locul lui, nimeni care sa-l ia in brate si sa-l consoleze. Si doar Teddy avea un prieten minunat. Acesta era micutul Mihai, caruia ii apartinea ursuletul. Cei doi erau nedespartiti. Peste tot unde se ducea Mihai, il lua pe Teddy cu el. Daca Mihai iesea din casa, iesea impreuna cu Teddy; daca Mihai facea dus, Teddy statea intr-un colt, privindu-l. Astazi dimineata, Mihai plecase impreuna cu parintii sai cu masina, fara a-l lua si pe Teddy cu el. Il lasase pur si simplu singur. Teddy era atat de trist, ca nu se putea opri din plans. Dar ce-i asta? Usa fu deschisa brusc si Mihai intra in fuga. El sari imediat la micutul sau ursulet, il lua dragastos in brate, il mangaie si ii sterse lacrimile. Acum Teddy era fericit. " Prietenul meu este iarasi cu mine! In sfarsit! Totusi nu m-a uitat, cum crezusem". Mihai scoase dintr-o cutie mica de carton o minunata basmaluta albastra, pe care i-o lega ursuletului in jurul gatului. Un cadou mai frumos de ziua lui nu primise probabil niciodata vreun alt ursulet!
251

Povesti Si Basme Copii 2

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Povesti Si Basme Copii 2

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

2

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea F

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

143 158 160 171 174 176 179

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

Povesti care incep cu literea

ALI BABA SI CEI 40 DE HOTI

ALICE IN TARA MINUNILOR

Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara, Alice se plictisea sezand impreuna cu sora

A fost odata... o mica iepuroaica, pe nume Candida.

fost o data ca niciodata o poienita inflorita unde a venit pe lume un pui

CELE TREI RODII AURITE

A fost odata un imparat, si avea un fecior; acesta, sezand la fereastra, vede o

CINE A ZIS MIAU?

Catelusul dormea pe covoras langa canapea. Deodata, ca prin somn, a auzit ca

Paris, 6 ianuarie 1482. O multime de oameni se stransese inauntrul Palatului de

Radu a desenat un cocos, dar a uitat sa-l coloreze.

CONCURSUL DE ALERGARE DINTRE ARICI SI IEPURE

COPILUL CEL ISTET

Broscuta, Puiul de gaina, Soricelul Furnicuta si Buburuza au plecat la plimbare.

DOI FETI CU STEA IN FRUNTE

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost un pastor batran

DUMBO, ELEFANTUL ZBURATOR

Au fost candva 2 soti, gospodari harnici care nu aveau copii. Au mers ei pe la

FATA SARACULUI CEA ISTEATA

A fost o data un om sarac, care avea o sotie si multi copii.

FETITA CU PARUL DE AUR SI URSII DIN PADURE

FLORITA DIN CODRU

FRATELE CEL MIC

IEPURASUL CEL ISTET

IMPARATUL ALB SI IMPARATUL ROSU

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. De mult, de cand cu

IOVITA FAT FRUMOS

LOLEK SI BOLEK IN WILDWEST

Lolek si Bolek intr-un safari in Africa

vazut vreodata un rege, care in loc de coroana poarta blana pe cap si

LOLEK SI BOLEK PE URMA UNICORNULUI POLAR

LOLEK, BOLEK SI IETI-OMUL ZAPEZILOR

PANZA CEA GALBENA

A fost odata o panza galbena impermeabila, pe care, intr-o noapte furtunoasa,

PETRICA IN SATUL URSILOR

a venit in satul ursilor si in onoarea sa ursii au organizat o mare

O Fetita sedea la masa si desena.

POVESTEA LUI STAN PATITUL

POVESTEA MICULUI LILIAC PIPISTRELLO

PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR

fost odata ca niciodata un imparat, care avea o gradina neasemuit de

PRINTESA BOB DE MAZARE

Bobocul de rata a spart gaoacea.

Mamica-Rata sedea rabdatoare pe oua. Le tinea la cald pana ce aveau sa iasa

Era undeva o buturuga veche, si pe buturuga o casuta. In acea casuta locuiau