Anul II, nr.

22 noiembrie 2008
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
cu sprijinul

Din cuprins
Otrãvirea lentã, dar sigurã, prin alimentaþie
Ce sunt E-urile? Care sunt periculoase? Cât de nocive sunt? E bun alimentul acesta pentru copilul meu? (pag. 11)

Mâncarea care ne dã bucurie

Te-ai simþit vreodatã alungat din bisericã?
De multe ori când un tânãr intrã într-o bisericã cu o dorinþã sincerã de a vorbi cu Dumnezeu, ne gãsim noi, cei “credincioºi”, sã le dãm lecþii. (pag. 8)

„Sã avem grijã cum trãim fiecare clipã“
Pãrintele Miron Mihãilescu a fost un om despre care se spune cã a avut râvna de a iubi cu iubirea lui Dumnezeu. (pag.5) Cum se îmbinã postul cu bucuria, doliul cu luminarea, înfrânarea cu belºugul hranei? Postul Crãciunului ne îmbie ºi ne învaþã taina zborului duhovnicesc ºi al bucuriei netrecãtoare. (pag. 4) printr-o clipã, Împãrãþia lui Dumnezeu, cãci lui i-a spus Iisus pe Cruce: “…astãzi vei fi cu mine în Rai” (Luca 23, 43). Iatã de ce timpul postului, al pocãinþei ºi al rugãciunilor intense dinaintea marilor sãrbãtori este un timp al rãscumpãrãrilor, al înnoirii ºi al sfinþeniei vieþii. Într-o vreme în care libertatea este înþeleasã foarte adesea cu rãtãcirea de la adevãr sau cu libertatea de a face rãul ºi nu binele, vremea postului ne cheamã sã redescoperim cã liber cu adevãrat este numai omul care iubeºte pe Dumnezeu ºi pe semenii sãi. Într-o vreme în care violenþa ºi patimile trupeºti au devenit o obsesie ºi un idol propovãduit cu frenezie prin mijloacele de comunicare în masã, vremea postului ne cheamã sã descoperim nu plãcerile cãderii în pãcat, ci bucuria ridicãrii prin pocãinþã ºi viaþã sfântã. Unde se înmulþeºte pãcatul, slãbeºte iubirea curatã. Dar cine cautã sfinþenia gãseºte pacea sufletului. Într-o vreme în care se înmulþeºte boala ºi întristarea, sãrãcia ºi însingurarea, vremea postului ne cheamã sã alinãm, cu cuvântul ºi cu fapta, suferinþa ºi sã aducem bucurie celor neajutoraþi ºi singuri. Hristos Iisus are nevoie de mâinile noastre, de dãrnicia ºi de iubirea noastrã ca lumea din jur sã simtã mai mult ºi sã vadã mai clar cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Ne stã înainte Betleemul. Sã ne bucurãm, dar, ºi sã ne gãtim sã-i fim oaspeþi ºi gazde deopotrivã, sã facem din inima noastrã peºterã ºi iesle a rãmânerii în noi a lui Hristos. La Naºterea Domnului fiecare din fãpturile zidite de Dumnezeu aduce câte ceva: îngerii, cântarea, cerurile, steaua, magii, darurile, pãstorii, minunarea, pãmântul, peºtera, pustiul ieslea, iar tu, tu, cititorule, ce aduci?

Editorial de Pr. Alexandru Stanciu

Gânduri la început de post…
Prin venirea lui Hristos în lume, Împãrãþia lui Dumnezeu s-a apropiat de noi, pentru ca noi sã ne apropiem de Dumnezeu. Prin faþa umanã a Fiului veºnic al lui Dumnezeu devenit Om, Dumnezeu ºi-a întors pentru veºnicie faþa cãtre oameni, pentru ca oamenii sã-ºi întoarcã veºnic faþa spre Dumnezeu. O clipã de pocãinþã poate rãscumpãra timpul pierdut, când se restabileºte comuniunea cu Dumnezeu, sau o clipã poate pierde un timp bun de o viaþã întreagã, când în ea se sãvârºeºte, prin pãcat, despãrþirea de Dumnezeu. În timp ce Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus, ºi-a pierdut mântuirea, prin trãdare, tâlharul de pe cruce, prin pocãinþã, a câºtigat

CMYK

2

Eveniment
lãcaº de cult prima bisericã din oraº, construitã de vrednicul pãrinte Cornel Codrea. Înainte de a fi ridicatã biserica “Cuvioasa Parascheva”, slujbele s-au þinut în capela de la ªcoalã, din incinta Combinatului Chimic ºi în capela din curtea
Biserica „Sf. Cuv. Parascheva” a fost lãcaºul de cult al Parohiei Victoria I, pânã de curând, la mutarea acesteia în biserica nouã

Sãrbãtoare la Victoria
Ziua de 14 octombrie s-a constituit într-o dublã sãrbãtoare pentru locuitorii Oraºului Victoria, deoarece hramul bisericii Sf. Cuv. Parascheva a coincis cu instalarea pãrintelui Fogoroº Mihail ca preot paroh al Parohiei nou înfiinþate, Victoria III. Pãrintele Mihail Fogoroº a fost preot paroh în Parohia Voivodenii Mari, unde a avut realizãri frumoase, iar de acum este chemat la slujire în Victoria, având ca

familiei pãrintelui Nicolae Albãceanu. De sãrbãtoarea Cuvioasei Parascheva, toþi credincioºii din oraº, împreunã cu preoþii lor, oficialitãþile din oraº ºi cu alþi invitaþi, s-au adunat în biserica Cuvioasei pentru a sluji Sfânta Liturghie ºi a-i ura bun venit pãrintelui Mihail Fogoroº.

Pãrintele Protopop Ioan Ciocan i-a înmânat noului paroh, conform rânduielii obiºnuite în astfel de situaþii, cele trei obiecte, dintre care douã cu valoare liturgicã: Sfânta Evanghelie pentru a propovãdui din ea “cu timp ºi fãrã timp” cuvântul lui Dumnezeu; Sfânta Cruce, deoarece preotul trebuie sã-ºi poarte crucea sa dar ºi sã-ºi ajute pãstoriþii sã ºi-o poarte pe a lor; ºi cheia locaºului de cult unde îºi va desfãºura activitatea liturgicã. Îi urãm pãrintelui Fogoroº Mihail bun venit ºi pãstorire rodnicã. Pr. Adrian Magda

ªercãiþa ºi-a primit noul preot paroh
În duminica imediat urmãtoare praznicului Cuvioase Parascheva, pe 19 octombrie, satul ªercãiþa din comuna ªinca s-a gãtit în straie de sãrbãtoare pentru a-ºi primi noul preot paroh în persoana pãrintelui Daniel Dumitru Dogariu, fiu al satului ºi în ultimii ani cântãreþ al bisericii unde urmeazã sã slujeascã. Într-o zi minunatã de toamnã târzie, pãrintele Daniel ºi-a luat în primire parohia, fiind prezentat credincioºilor de cãtre pãrintele protopop Ioan Ciocan, care a slujit Sfânta Liturghie alãturi de un sobor de preoþi din împrejurimi ºi un diacon. La eveniment a participat ºi pãrintele Emil Popa, fostul paroh, tot fiu al satului, care este acum preot în Lunca Câlnicului, în apropiere de Braºov. În frumoasa bisericã monument istoric, neîncãpãtoare pentru mulþimea de credincioºi veniþi ºi din satele vecine, noul preot paroh a primit Sf. Evanghelie, crucea ºi cheile lãcaºului de cult. Pãrintele Daniel s-a nãscut la data de 18 ianuarie 1979 în localitatea ªercãiþa. Studiile primare ºi gimnaziul le realizeazã în localitatea natalã. Este absolventul liceului Radu Negru din Fãgãraº ºi al Facultãþii de Teologie “Andrei ªaguna” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 2004. La aceeaºi facultate îºi finalizeazã

ºi cursurile de masterat, secþia istorice. Între anii 2004-2008 predã religia la ºcoala din ªercãiþa, suplinind ºi un post de învãþãtor. În anul 2008 s-a cãsãtorit cu Mihaela Sbîrneciu din Fãgãraº, absolventã de matematicã-informaticã, câteva luni mai târziu fiind numit paroh în satul sãu natal, ªercãiþa. Îi dorim pãrintelui Daniel pãstorire cu folos, înþelepciune ºi putere de la Dumnezeu pentru a-ºi îndeplini cu vrednicie misiunea sfântã la care a fost chemat. Pr. Marius Corlean

Eveniment

3

acum pentru canonizarea sa. Încheierea acestei conferinþe preoþeºti s-a fãcut aºa cum a ºi început, adicã cu rugãciune, Prea Sfinþitul Andrei binecuvântând noua salã de confeLa sediul Protopopiatului rinþe a Protopopiatului Fãgãraº, cu o Fãgãraº a avut loc luni, 20 capacitate de aproximativ 200 de octombrie, conferinþa de toamnã, locuri, rostind apoi o rugãciune de prilej cu care a fost inauguratã ºi dezlegare de pãcate asupra preoþilor, binecuvântatã sala de conferinþã drept pregãtire pentru perioada din noua clãdire. Postul Crãciunului, o rugãciune penLa nivelul Patriarhiei Române în tru sãnãtatea preotului Gheorghe fiecare an în toate Protopopiatele se Gãitãnaru de la Parohia Feldioara ºi organizeazã câte douã conferinþe preo rugãciune pentru credincioºii Paoþeºti care au loc primãvara ºi toamrohiei Ortodoxe Bucium, a cãror bina. Tema conferinþei preoþeºti de sericã, singura din sat, este revendiprimãvarã are caracter naþional ºi este catã în instanþã de cãtre câþiva grecuprinsul Mitropoliei sale, elogiile aduse hotãrâtã la începutul fiecãrui an în cadrul mitropolitului Andrei ªaguna de contem- co-catolici, procesul aflându-se pe rol. unei ºedinþe a Sfântului Sinod rãmânând Pr. Ovidiu Bostan ca tema conferinþei preoþeºti de toamnã sã poranii lui sau demersurile fãcute pânã fie hotãrâtã de fiecare eparhie în funcþie de nevoile pastoral-misionare ale acesteia. În Arhiepiscopia Sibiului anul acesta au avut În duminica a douãzeci ºi treia loc, ºi încã vor mai avea, mai multe eveni- dupã Rusalii, 26 octombrie, Parohia mente legate de persoana primului mitro- Ortodoxã “Adormirea Maicii Dompolit al Ardealului, vrednicul de pomenire nului” din Voivodenii Mari s-a învredAndrei ªaguna, cãci anul acesta se nicit de o îndoitã sãrbãtoare: pe lângã împlinesc 200 de ani de la naºterea sa. prãznuirea Sfântului Mare Mucenic Drept urmare ºi conferinþele preoþeºti de Dimitrie - Izvorâtorul de mir, cu aleasã toamnã de la protopopiatele Arhiepis- bucurie ºi vãditã emoþie enoriaºii au copiei Sibiului au avut tema: Mitropolitul primit prin binecuvântarea lui DumAndrei ªaguna - 200 de ani de la naºtere. nezeu un nou cãlãuzitor duhovnicesc, La Fãgãraº, în mijlocul preoþilor, alãturi rânduit în slujirea preoþeascã de Înalt de pãrintele protopop Ioan Ciocan, la aceas- Prea Sfinþia Sa Laurenþiu Streza, Mitã conferinþã a participat ºi Prea Sfinþitul Pã- tropolitul Ardealului. rinte Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul vicar Pãrintele Daniel Cristian Tatu, nãsal Arhiepiscopiei Sibiului, Sorin Mãnduc - cut în localitatea Nehoiu, judeþul Buzãu, primarul Fãgãraºului ºi alþi reprezentanþi ai este absolvent al Seminarului Teologic autoritãþilor locale ºi judeþene. din Buzãu ºi al Facultãþii de Teologie Remarcabila ºi neegalata personalitate “Andrei ªaguna” din Sibiu. κi desãºi activitate a mitropolitului Andrei ªaguna vârºeºte studiile urmând cursurile de a fost ilustratã ºi elogiatã de doi dintre pre- master, iar în prezent cele de doctorat. oþii Protopopiatului Fãgãraº: pãrintele Îi este alãturi în misiunea pastoralã Florin Butum de la parohia Cincu ºi pãrin- doamna preoteasã Mihaela Tatu, oritele Marius Ioan Zosim de la parohia Iaºi. ginarã din Fãgãraº, licenþiatã a Facultãþii Milãºan din Voivodenii Mici. Alãturi de Primul dintre ei s-a referit la contextul po- de Litere, specializarea românã-francezã, distinºii oaspeþi au oficiat preoþii, fii ai salitic, economic, social, cultural ºi religios Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. tului: fraþii de aceastã datã ºi întru slujire, în care s-a dezvoltat personalitatea marelui În cadrul ceremoniei de instalare, Gheorghe Laurenþiu Precup, paroh al mitropolit, strãdaniile sale în fruntea Epis- Pãrintele Protopop Ioan Ciocan a oferit comunitãþilor româneºti ortodoxe din copiei de la Sibiu care în vremea sa e ridi- simbolic tânãrului paroh Evanghelia, Basel, Berna ºi Frieburg - Elveþia, ºi Adrian catã la rangul de Mitropolie, iar cel de-al Crucea ºi cheia bisericii, evidenþiind între- Precup, preot misionar al Protopopiatului doilea dintre pãrinþii conferenþiari a atins ita slujire a preotului: propovãduitor al Fãgãraº, dar ºi Cristian Bica, paroh în în expunerea sa puncte precum înfiinþarea Cuvântului lui Dumnezeu, jertfelnic ºi slu- Sãvãstreni. Plecând genunchii inimilor noastre, societãþii ASTRA de la Sibiu al cãrei prim jitor pentru comunitate, vrednic chivercerem Bunului Dumnezeu sã reverse preºedinte a fost mitropolitul Andrei ªa- nisitor al bunurilor obºteºti. Împreunã-slujitori au fost preoþii Va- binecuvântãrile Sale peste unºii Sãi, creguna, disputa pe care a avut-o ªaguna cu Ioan Heliade Rãdulescu pe tema traducerii lentin Beþiu ºi Mihai Fogoroº, foºti parohi dincioºii parohiei noastre ºi vrednicul ei Bibliei, tipãrirea de manuale sau cãrþi bi- ai bisericii din Voivodenii Mari, pãrintele pãstor. Aurel Dragne - Voivodenii Mari sericeºti pentru nevoile românilor din Adrian Rãduleþ din Sibiu ºi pãrintele Radu

Mitropolitul Andrei ªaguna a fost sãrbãtorit la Fãgãraº în casã nouã

Nou preot paroh la Voivodenii Mari

4

Postul Crãciunului
postului Crãciunului ºi al oricãrui alt post! Cãci dacã noi renunþãm la mâncarea cea lumeascã, nu o facem doar de dragul renunþãrii, ci o facem ca sã mâncãm o altã mâncare, pe cea dumnezeiascã. De aceea postul nu înseamnã renunþare ºi tristeþe (din cauza privãrii de hranã grasã ºi plãceri), ci înseamnã umplere, belºug ºi bucurie (din cauza harului primit prin deschiderea inimii ºi Sfintele Taine). De aceea, în mod paradoxal postul înseamnã mâncare, nu lipsa mâncãrii. ªi prin aceastã mâncare (Sfânta Împãrtãºanie), postul înseamnã bucurie, nu tristeþe, postul înseamnã uºurare ºi zbor duhovnicesc, nu povarã ºi aplecare spre pãmânt. Postul este o lucrare fundamental pozitivã. Sã mâncãm aºadar ºi sã ne bucurãm! Amalia Rãibuleþ

Mâncarea care ne dã bucurie

Perioadele de post, precum este ºi cea puþinã deschidere, sã acceptãm provocarea pe care o parcurgem acum, în postul Crãciu- aceasta care ne promite uºurare ºi confort nului, pot reprezenta, pentru cei care “se sufletesc nemincinos, temeinic; sã facem prind în joc”, o provocare neaºteptat de in- pasul acesta, mergând în scaunul Spoveteresantã ºi de asemenea, pentru cei care le daniei pentru a-L întâlni acolo pe Dumparcurg cu sinceritate ºi zel, o adevãratã nezeul cel adevãrat ºi bun care iartã ºi dã “transfuzie” de viaþã nouã care invadeazã cu uºurare de toatã ruºinea, apãsarea sufleintensitate vinele vieþii noastre duhovniceºti. teascã ºi greºeala, ºi ne curãþeºte ca pe Sub aspect exterior, perioada postului niºte copii, ºi ne îmbracã din nou în cinste nu ne prezintã lucruri sau fapte spectacu- ca pe niºte fii de împãrat. Iar dupã mãrtuloase. Ni se propune, simplu, respectarea risire, sã îndrãznim, prin dezlegarea preounui program de alimentaþie care exclude tului duhovnic, sã ne apropiem ºi de Sfânta alimentele de provenienþã animalã: carnea, Împãrtãºanie. laptele sau ouãle. Acestea sunt înlocuite cu Când ne vom fi împãrtãºit cu Trupul ºi pâinea, uleiul, legumele si fructele care Sângele Domnului, sã ºtim cã abia atunci abundã în acest anotimp; ºi, în plus, am împlinit cu adevãrat rostul postului, al peºtele, care se mãnâncã atât de des în postul Crãciunului. Departe însã de a ne slei puterea de muncã ºi pofta (sãnãMoº Nicolae - ca ºi Moº Crãciun - a ajuns o figurã de legendã în care nu mai crede toasã) de viaþã, aceastã schimbare de alimentaþie, adoptatã nimeni în afarã de copii. Dacã sãrbãtoarea lui Moº Crãciun se suprapune cu cea a Naºterii pentru o perioadã determinatã, Domnului, Moº Nicolae este aºteptat cu ocazia prãznuirii sfântului cu acelaºi nume. Din ne învaþã mãsura înfrânãrii ºi pãcate, mai ales pentru cei ce nu cunosc ºi nu cinstesc pe sfinþi, Moº Nicolae a ajuns sã ne dãruieºte energie pentru o domine atmosfera sãrbãtorii din 6 decembrie - ºi mai cu seamã ajunul ei, reuºind uneori sã viaþã un pic mai înaltã, un pic arunce irealitatea existenþei sale chiar asupra Sfântului Nicolae. Pentru creºtinul ortodox mai orientatã spre lucrurile lucrurile stau altfel. Sãrbãtoarea din 6 decembrie, a lui Dumnezeu strãlucea dumnezeieºti. Poate pãrea puîn fiinþa lui, dar se maniþin mai greu sau neobiºnuit la Sfântului Ierarh Nicolae, stã la loc de început, dar nu dupã mult timp mare cinste în inima multor creºtini. Pe festa generos ºi în fapse poate simþi un trup mai uºor bunã dreptate sfântul al cãrui nume tele sale. Sfântul Nicoºi un suflet mai... uºurat, ºi deci înseamnã “biruitor de popor” a cucerit lae era atât de plãcut lui un confort al întregii fiinþe. evlavia creºtinilor de pretutindeni. Dumnezeu, încât încã ªi totuºi, postul de mâncare din timpul vieþii sãvârAles de Dumnezeu este abia înveliºul cel mai din ºea minuni, arãtându-se afarã a ceea ce ni se propune de Sfântul Nicolae s-a nãscut în primele deseori în vedenie celor fapt în perioada de post. Pentru veacuri creºtine în Asia Micã, într-o la care îl trimitea pronia cã, uºurându-ne puþin trupul familie evlavioasã, în urma multor rugãdumnezeiascã. De aseprintr-o alimentaþie potrivitã, ciuni. Încã din vremea prunciei, se mamenea, venea în ajutorul suntem chemaþi la o lucrare cu nifestã în el în chip deosebit înfrânarea, celor care, aflaþi în nemult mai interesantã ºi plinã de dragostea de Dumnezeu, curãþia suflevoi, îi invocau numemiez: lucrarea lãuntricã. Cine teascã ºi lipsa preocupãrilor lumeºti. le. Blând ºi deopotrivã se lasã condus pe acest drum Tânãr, se cãlugãreºte, împarte avutul sãu zelos pentru credinþã, va rãmâne uimit de ceea ce va celor sãraci, este hirotonit preot iar mai apoi, în Sfântul Nicolae este cunoscut mai ales pentru descoperi la capãt. chip minunat, este ales episcop al Mirei Lichiei. generozitatea sa ieºitã din comun, pentru graba Lucrarea lãuntricã de care În perioada domniei împãraþilor romani cu care sãrea în ajutorul celor din nevoi. aminteam nici mãcar nu este un lucru aºa greu ºi anevoios Diocleþian ºi Maximian suferã prigoanã ºi chiar Aproape de noi, peste timp cum s-ar putea crede la prima temniþã, pentru Hristos. În anul 325, participã la Cultul Sfântului Nicolae s-a rãspândit treptat, vedere. Nu trebuie sã mutãm primul Sinod ecumenic, la Niceea, apãrând cu munþii, nici sã ne închipuim cã multã râvnã adevãrul credinþei creºtine. Moare la acesta devenind un sfânt foarte popular. “Marele acum, în post, ar trebui sã adânci bãtrâneþi, la Mira, în jurul anului 345. fãcãtor de minuni” - cum a rãmas în memoria vie devenim experþi în rugãciune, Sfintele sale moaºte sunt izvorâtoare de mir ºi se a Bisericii - împarte în orice timp ºi loc, cu generozitate, darurile sale, fiind deosebit de iubit ºi precum pãrinþii din pustie. Nu. aflã la Bari, în sudul Italiei. des invocat de cãtre cei credincioºi. Noi avem o lucrare ºi o cale Un sfânt printre oameni Astfel este perceput în Bisericã Sfântul simplã ºi sigurã: Taina SpoveDeºi era deosebit de smerit, Sfântul Nicolae Nicolae ºi el este adevãratul “Moº Nicolae” al daniei ºi apoi Sfânta Împãrtãºanie. Atât ne trebuie: sã avem a dobândit iubirea ºi preþuirea multora. Puterea ortodocºilor. Amalia Rãibuleþ

Adevãrul despre „Moº Nicolae“

CMYK

Dialoguri

5

„Sã avem grijã cum trãim fiecare clipã“
L-am cunoscut pe Pãrintele Miron Mihãilescu cu câteva luni înainte de plecarea sa la Domnul, în 1998. Ne-a primit, pe mine ºi (pe atunci) viitorul meu soþ într-un apartament simplu, modest, cu o dragoste care mi-a rãmas în suflet peste ani însoþitã de un alt cuvânt: dumnezeiascã. Am vãzut, mai târziu, cã aºa era în general perceput Pãrintele de cãtre cei cu care intra în contact, spunându-se despre dânsul cã “a avut râvna de a iubi cu iubirea lui Dumnezeu”. Plin de o grijã dumnezeiascã faþã de fiecare suflet în parte, Pãrintele predicator, duhovnic ºi pictor din Ocna Sibiului a slujit în ultimii sãi 30 de ani Sf. Liturghie în fiecare zi ºi a trãit el însuºi iubirea pe care o propovãduia celorlalþi. Pãrintele Miron a trãit iubirea desãvârºitã în primul rând în cãsnicie, ºi spunea mereu cã iubirea nu trebuie sã rãmânã închisã în familie, ci trebuie sã creascã ºi sã se reverse asupra oamenilor. ,,Când te vedeai o frescã bizantinã. Figura lui era Mântuitorul iartã, dar nu scuzã vârstã ºi fãrã uitai la el,Ca desprins din mizeria acestei lumi, trãiaºi fãrã pãtimire. într-o “Le spun mereu credincioºilor cã Mântuitorul nu meditaþie continuã, cerebral ºi mistic deopotrivã. Un intelectual proscuzã. Nu L-am vãzut nicãieri, în Sfânta Scripturã, scuzând fund ºi rafinat, din stirpea lui Stãniloae, cãruia i-a fost ani de zile asispe cineva. I-a spus El cuiva: “nu-i nimic dacã nu poþi chiar tent la catedra de dogmaticã ºi apoi secretar personal, sfetnic ºi conaºa, fiindcã Tatãl Meu e bun ºi te iartã”? Dimpotrivã, ne-a fident de nãdejde. Semãna mult cu luminatul sãu profesor - aceeaºi culporuncit: “Fiþi desãvârºiþi ca Tatãl Meu!”. Nicãieri nu vom turã solid aºezatã, aceeaºi cãlcãturã subtilã a ideilor. Îl aºtepta o strãluafla o alternativã. El îl iartã, dar nu-l scuzã pe cel ce-ºi socoteºte de micã importanþã greºeala. Mântuitorul nu în- citã carierã universitarã, obþinuse chiar o bursã de excepþie la Berlin, dar dreptãþeºte ascultarea de sine. Dumnezeu nu e dur. Te iert, brusc, ruºinându-se parcã de inteligenþa sa ieºitã din comun, a renunþat dar Tatãl Meu are dreptate. Nu voi, nici Eu, ci El. Tot aºa la tot ºi a hotãrât sã se retragã la þarã, simþind cã vocaþia lui adevãratã era sã-i slujeascã pe cei umili, fãrã pãstor.” Pr. Savu Popa i-a spus ºi lui Ioan Botezãtorul: Sã împlinim toatã dreptatea, Eu ºi cu tine - puOmul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, dar nându-se alãturi de Ioan, pe aceeaºi poimediat o face pe a lui proprie. ziþie de ascultãtor al lui Dumnezeu. Întotdeauna m-a impresionat profund faptul Rugãciunea nu e altceva decât atenþia necontenitã la privirea Mântuitorului ce e aþinacesta. Nu-L putem contrazice pe Tatãl, titã cu toatã dragostea Tatãlui la tine. Mã gândesc de multe ori la Apostolul Ioan, când a venind cu fel de fel de scuze!” relatat episodul întâlnirii lui Petru - dupã trãdarea lui - cu Mântuitorul. Cum o fi suportat “Sã avem grijã cum trãim fiecare el privirea Mântuitorului care-l întreba tãcut: “Ce ai fãcut, prietene, dupã cele multe fãgãclipã, dar mai ales clipa când ne trezim duite?” Omul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, dar imediat o face pe a lui proprie. În din somn, clipã în care ne luãm în primire fiecare clipã te afli în impasul acesta, pe muchie de cuþit între voia ta ºi voia Lui, care numai pe noi înºine din mâna lui Hristos, Care a ea îþi ºtie binele adevãrat ºi þi-l doreºte împlinindu-l pe loc, dacã-l asculþi pe Dumnezeu. zis: Eu sunt Învierea, Eu sunt viaþã în voi, Mântuitorul a arãtat pe cruce cum se face fulgerãtor trecerea de la: “Dacã se poate, ia în toate zilele ºi-n toate clipele. Sã vã de la Mine acest pahar, la: Fie Mie ca dupã voia Ta sã treacã acest pahar!” A rostit atunci îndreptaþi atenþia cãtre Mine la fiecare pe cruce: “Deci (traducerea veche) m-ai lãsat!, adicã: m-ai lãsat sã-þi fac voia Ta, ai lãsat bãtaie a inimii, fiindcã ea bate deoarece sã se petreacã lucrul acesta teribil de mare ºi frumos, de a-þi face Eu voia Ta ºi numai a Eu trãiesc în voi. Sã trãiþi ºi voi în Mine.” Ta fiindcã nu existã altceva mai bun de fãcut în afara împlinirii voii Tale.” ªi sã nu uitãm, lucru de mare imNoi, preoþii, nu muncim destul portanþã, Mântuitorului nu i-a rãspuns “Noi, preoþii, nu muncim destul pentru a face cunoscut oamenilor Duhul binelui lui nimeni, dupã cum i s-a întâmplat ºi lui Dumnezeu. Ne mulþumim cu lauda lor la adresa noastrã: “A spus frumos Pãrintele ce a Ioan Botezãtorul, care aruncat fiind în spus”, dupã care ne ducem acasã ºi mâncãm, tihnit, de amiaz. Sã nu ne înºelãm: Pânã nu închisoare, a fost lãsat singur sã se desvezi oamenii ajunºi la starea de a nu mai putea trãi fãrã Sfânta Bisericã, cu Tainele ei - înnoiþi curce, fãrã vreo intervenþie din afarã. în toatã gândirea lor ºi în fapte - sã nu socoteºti cã ai reuºit mare lucru! Este adevãrat cã în Existã un nivel, înainte de moarte, inima omului nu se vede ºi se poate întâmpla ca uneori cineva sã te asculte cu aºa interes de când te afli singur, absolut singur dar a desprinde ceva bun, încât sã desprindã, din încâlcitele tale cuvinte, sensuri mai înalte decât totuºi rãmâi cu doi, trei, sau cu unul ai avut de gând sã comunici tu. Totu-i posibil, lucrarea lui Dumnezeu în om nu o ºtie nimeni, mãcar, din cei pe care-i ºtii cã sunt perdar nu ne putem culca pe urechea asta. Numai dacã inima ta, arsã de pipãirea Adevãrului, ai manent cu tine, ºi de ei nu te mai dãruit-o fãrã rezerve semenilor pe care îi slujeºti ei îl vor întrezãri pe Hristos în cuvântul ºi desprinzi; ei te asistã tãcut ºi sigur în slujirea ta. Dacã inima ta, clipã de clipã, arde de uimire în faþa lucrãrii lui Dumnezeu, iar pânã la sfârºit...” tu, fie ºi întâlnindu-te doar cu cineva pe uliþã, îi rãspunzi înflãcãrat de interes dumnezeiesc Bibliografie: la întrebarea pusã de el, omul acela se va duce pe drumul lui, uimit de ce-a auzit de la tine. Vorbeºte Dumnezeu - Ed. Christiana Poate n-a înþeles ce i-ai spus, dar va zice aºa cum au zis oamenii ºi de Mântuitorul, dupã ce L-au auzit vorbind: “Nimeni n-a vorbit ca omul acesta”. Nu înþeleseserã ei mare lucru, doar Iubind ca Dumnezeu - Ed. Christiana intuiserã cã Omul Acela spunea adevãrul ºi vorba Lui avea putere. Ce fel de putere? Puterea Sfânta Liturghie. Pâinea cea de-a de a trezi inimile la viaþã. Vorbea cu har de Arhipãstor, har din care se hrãneºte ºi preoþia pururi. Predici, exegeze, comentarii noastrã. Dacã nu iroseºti clipele depãrtându-te de Hristos ºi arzi continuu în har, în orice Ed. Reîntregirea moment ºi în orice împrejurare te-ar aborda un om, rãspunsul tãu îi va aprinde ºi lui inima”. A consemnat Natalia Corlean

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor
toatã fãptura. Cel care va crede ºi se va boteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). Aºadar oricine Îl propovãduieºte pe Dumnezeu face muncã de apostol. De aceea, dacã privim în calendar vedem cã pe lângã cei 12 Apostoli mai sunt enumeraþi ºi alþi sfinþi ca fiind apostoli sau “întocmai cu apostolii”.

Credinþa ºi mãrturisirea ei
Sfântul Apostol Pavel ne învaþã despre credinþã cã este “adeverirea celor nãdãjduite ºi dovedirea lucrurilor nevãzute” (Evrei 1, 1). Credinþa este o putere sufleteascã ºi pentru a nu rãmâne teorie sterilã trebuie exprimatã prin fapte. Credinþa este capacitatea de a primi ca intrã abuziv în viaþa noastrã. De aceea treadevãr incontestabil tot ceea ce ne-a buie sã învãþãm tãcerea, ca mod de a vorbi descoperit Dumnezeu ºi ne învaþã Sfânta cu Dumnezeu. În Ortodoxie aceasta se Bisericã, pentru mântuirea noastrã. Ea numeºte ascultare. Profeþii Vechiului Tesdeschide omului perspectiva de a vedea tament, atunci când vorbeau cu Dumceea ce nu se vede ºi de a accepta tainele nezeu, spuneau: “grãieºte, Doamne, robul Dumnezeirii fãrã a încerca sã le trecem Tãu ascultã”. Ascultarea are ºi sensul de a prin filtrul raþiunii noastre, deoarece raþi- împlini un lucru fãrã a-l înþelege aprioric unea umanã nu este absolutã, ci este infe- (dinainte); înþelegerea vine pe mãsurã ce rioarã raþiunii lui Dumnezeu. omul face ascultare ºi împlineºte voia lui Dumnezeu. Pentru a putea ajunge aici treCredinþa este un act buie sã ai încredere (credinþã) în El.

Credinþa se mãrturiseºte prin viaþã

Orice învãþãturã care rãmâne la stadiul de teorie este simplã ideologie, înºiruire de idei. Ea poate fi deosebit de frumos ticluitã, machiatã cu tot felul de “intenþii bune”, (un proverb englezesc spune: “iadul e plin de gânduri ºi dorinþe bune”), dar tot teorie rãmâne. Credinþa creºtinã a depãºit pragul teoriei încã de la început, pentru cã martirii de încredere în Dumnezeu nu doar ºi-au împãrtãºit altora credinþa ºi Prin credinþã avem încredere cã Dum- Credinþa presupune mãrturisire experienþele lor duhovniceºti, dar au fost Prin mãrturisirea credinþei se nasc apos- în stare chiar sã moarã pentru credinþa lor. nezeu ne ocroteºte, ne ajutã, ne îmbogãtolii. Apostol înseamnã trimis. Mântuito- Mãrturisim credinþa prin viaþã atunci când þeºte cu daruri duhovniceºti, ne fereºte de primejdii, ne ajutã sã depãºim situaþiile-li- rul le-a spus ucenicilor Sãi: “Mergeþi în faptele noastre sunt expresia convingerilor Pr. Adrian Magda mitã din viaþã, ne dã putere sã ne asumãm toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la noastre. un mod de viaþã superior, potrivit înbine sã ne spovedim, sã iertãm ºi sã stãm vãþãturii Lui ºi chiar sã-L mãrturide vorbã cu preotul parohiei noastre sim pe Dumnezeu celorlalþi oameni. pentru o sfeºtanie. Binecuvântarea lui Dumnezeu. Când facem sfeºtaFie cã ne-am renovat casa, fie cã ne-am Act de libertate nie? Putem chema preotul mutat într-o casã nouã, fie cã suntem Primul act de libertate în relaþia sã ne facã sfeºtanie ori de noastrã cu Dumnezeu este cel de a încercaþi de boli ºi ispite, simþim câte ori simþim nevoia nevoia sã luãm legãtura cu preotul spune “cred, Doamne”, fãrã a fi concurãþirii ºi sfinþirii casei, strâns de ceva sau de cineva. Cre- paroh pentru a aduce binecuvântarea aºa cum ne spovedim de lui Dumnezeu în casa noastrã. Cea dinþa nu este un act de supunere irescâte ori simþim nevoia mai potrivitã slujbã pe care o poate ponsabilã, ci unul de aderare la adeuºurãrii sufleteºti de pãface preotul, în situaþiile mai sus vãrul revelat de cãtre Dumnezeu, amintite, este sfeºtania, slujba prin care preo- cate. De asemenea, dacã am avut un deces în adevãr mai presus de orice expe- tul se roagã lui Dumnezeu sã pogoare peste casã e bine ca la câteva zile dupã înmorrienþã pe care o poate avea omul în apa pusã înainte harul Sãu dumnezeiesc, ca ea mântare sã chemãm preotul pentru a binecuafara lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel sã devinã elementul vãzut al binecuvântãrii lui vânta ºi a sfinþi din nou casa, nu pentru cã cel ne spune cã în om se naºte credinþa Dumnezeu în casa unde se face rugãciunea ºi decedat ar fi spurcat casa, ci pentru cã locul ºi prin auzirea cuvântului lui Dum- peste tot unde se stropeºte cu aceastã apã. casa au fost cercetate de moarte. Tot aºa trenezeu, Care ne vorbeºte. Cum ne Pãcatele întineazã casa. Aºa cum prin buie procedat în casa sau în locul unde s-au vorbeºte Dumnezeu? În primul rând viaþa de sfinþenie “omul sfinþeºte locul”, tot petrecut fãrãdelegi ºi întâmplãri rele sau acciprin Sfânta Scripturã, apoi prin astfel prin patimi ºi pãcate omul întineazã casa dente, pentru cã acestea se întâmplã din înduhovnici, prin glasul conºtiinþei din sa ºi tot locul unde calcã picioarele lui, între demnul ºi cu lucrarea duhurilor rele. noi, prin experienþele din fiecare zi, om ºi natura înconjurãtoare existând o strânsã Pregãtirea pentru sfeºtanie. Când cheprin naturã (privitã ca ºi creaþie a legãturã încã de la creaþie. Restabilirea cu- mãm preotul sã sãvârºeascã sfeºtanie în casã Lui), prin cei din jurul nostru etc. rãþiei, frumuseþii ºi armoniei iniþiale a naturii trebuie sã pregãtim o masã orientatã spre rãse face acum prin Iisus Hristos odatã cu posi- sãrit pe care aºezãm un vas cu apã, vasul sã fie Pentru a-L auzi pe bilitatea de mântuire a omului. Prin slujba larg la gurã, un mãnunchi de busuioc (dacã Dumnezeu trebuie sã taci sfeºtaniei Domnul Hristos redã naturii încon- avem), lumânãri de cearã, o cãþuie cu cãrbune aprins, tãmâie ºi un pomelnic cu cei ai casei. Dacã vrem sã-L lãsãm pe Dum- jurãtoare curãþia dintâi. Aºadar casa mea poate fi întinatã de pãca- Dacã se face ºi sfinþirea casei, avem nevoie ºi nezeu sã ne vorbeascã pentru a se naºte în noi credinþa ºi celelalte tele mele, de pãcatele celor care trec pragul de un pahar mic cu ulei ºi câteva beþiºoare daruri duhovniceºti pe care aceasta casei mele, dar ºi de invidia ºi lucrarea oame- înfãºurate cu vatã la capãt. Toate uºile cale aduce cu sine, trebuie sã ne o- nilor aflaþi în slujba rãului. Vom cunoaºte a- merelor vor fi larg deschise pentru a putea biºnuim sã tãcem, sã facem liniºte în ceasta din cele ce se petrec în casa noastrã: stropi preotul peste tot cu apã sfinþitã, cãci viaþa noastrã. Dumnezeu este atât de neînþelegeri în familie, certuri, nereuºite în mod dupã cum am vãzut mai sus apa sfinþitã poartã discret atunci când comunicã cu noi, repetat, indispoziþie sufleteascã, tulburãri, vise în ea puterea curãþitoare ºi sfinþitoare a harului încât nu vrea sã ne deranjeze. Nu urâte, spaimã º.a. În astfel de împrejurãri e dumnezeiesc. Pr. Ion Tãrcuþã

Binecuvântarea casei

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

7

Stareþul Sofronie de la Essex

Pãrintele Sofronie Saharov (1896 - 1993) este ucenicul ºi biograful Sfântului Siluan Athonitul, cel care a îngrijit ºi a tipãrit scrierile duhovniceºti ale acestuia în lumea apuseanã ºi cel care a întemeiat Mãnãstirea Sfinþilor Ioan Botezãtorul ºi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knigts, Essex - Anglia. Moscova þaristã. În data de 31 sep- cãtre Sfântul Nicolae VeliTolleshunt Knights, tembrie 1896, în Rusia, mai precis la Mos- mirovici din Ohrida ºi Jice Essex - oazã de spiritucova, se nãºtea într-o familie ortodoxã nume- ºi devine ucenicul Sfântualitate ortodoxã în Aroasã Serghei Simeonovici Saharov. De la lui Siluan Athonitul. Cei doi pus. În tot acest timp, în o vârstã micã a arãtat înclinaþii deosebite sfinþi atoniþi au avut o mare jurul pãrintelui Sofronie se pentru culturã ºi artã - între anii 1915-1921 influenþã în formarea spiristrâng mai mulþi tineri iua studiat atât la Academia de Artã cât ºi la tualã a pãrintelui Sofronie, bitori de Dumnezeu, care ªcoala moscovitã de Picturã, Sculpturã ºi mai ales în ceea ce priveºte vor sã urmeze învãþãturile Arhitecturã. În timpul acestei perioade a verticalitatea gândirii dogSfântului Siluan ºi sã înteînceput sã se lepede de Ortodoxia pe care matice ortodoxe, dar ºi în ameieze o obºte ortodoxã. o ºtia de mic copil ºi sã se adânceascã în profundarea experienþei perPe parcursul anului 1958, mistica religiilor indiene, fiind fascinat de sonale a dragostei lui Dumaceºtia cautã un loc pentru ideea unui Absolut impersonal, care i s-a nezeu. În aceastã perioadã mãnãstire ºi îl gãsesc în lopãrut mai profundã în comparaþie cu pãrintele poartã ºi o corescalitatea Tolleshunt Knights, dragostea personalã creºtin-ortodoxã, pe pondenþã teologicã cu pãdin judeþul Essex, Anglia. rintele David Balfour - un rocare o definea ca fiind mãrginitã. Astfel, în anul 1959, cu blaParisul - oraºul luminilor ºi al mano-catolic convertit la Ortodoxie, goslovenia vrednicului de artiºtilor. Ca urmare a instaurãrii regimu- corespondenþã ce îl ajutã sã adânceasamintire pãrinte mitropolit lui comunist ateu în Rusia, tânãrul artist cã gândirea teologicã, sã apeleze la Antonie Bloom al Surojului, Serghei Saharov ia drumul exilului ºi, du- textele Sfinþilor Pãrinþi ºi sã aprose încheagã o obºte formatã pã ce în 1921 se perindã prin Italia ºi Ber- fundeze diferenþele de ordin dogmadin ºase monahi, bãrbaþi ºi lin, în 1922 se stabileºte la Paris. Aici gãseº- tic ºi mental de netãgãduit dintre cefemei. În anul 1965, având te locul prielnic pentru a-ºi continua carie- le douã culturi ºi tradiþii europene: blagoslovenie de la patriarra artisticã ºi are mai multe expoziþii de Rãsãritul/Ortodoxia ºi Apusul/ rohul Alexei, Mãnãstirea Sfânartã, expoziþii ce atrag aprecierea publicu- mano-catolicismul. tului Ioan Bãtezãtorul trece Dupã plecarea la Domnul a lui ºi comentariile favorabile ale presei fransub jurisdicþia Patriarhiei ceze. Dar inima lui nu simte împlinirea spi- Sfântului Siluan, urmând as- Mormântul stareþului Ecumenice ºi devine locul ritualã nici acum, deoarece îºi dã seama cã cultarea faþã de acesta, pãrin- se aflã în mãnãstirea de unde se propagã spiritualinu poate exprima imaterial materia ºi cã tele Sofronie pleacã din mã- pe care a întemeiat-o tatea ortodoxã în aceastã parte a are nevoie de experienþa personalã a dragos- nãstire timp de aproape nouã Europei - prin paradigma ortotei lui Dumnezeu. “Cei ce nu cred în Dum- ani, vieþuind în Karulia ºi într-o peºterã si- doxã a dragostei frãþeºti între oameni, dar nezeu nu cunosc ce este pãrãsirea lui Dum- tuatã în apropierea Mãnãstirii Sfântului ºi prin învãþãtura Sfântului Siluan Athonezeu. Aceastã durere este trãitã numai de Pavel din Muntele Athos. Aici cunoaºte nitul, datoritã bogatelor editãri de cãrþi ale aceia care au cunoscut deja bunãtatea lui momente tainice de trãire spiritualã, de ru- acestuia. Stareþul Sofronie publicã ºi de Dumnezeu ºi nãzuiesc cu toate puterile sã gãciune neîncetatã, dar ºi de slãbire a pute- aici, cu dragoste ºi mare erudiþie teologicã, rãmânã în El ºi cu El”. De aceea, în Sâm- rilor trupeºti. Un alt moment important din scrierile adâncite în taina iubirii dumnebãta Mare a anului 1924, Serghei se reîn- viaþa pãrintelui s-a petrecut în anul 1941, zeieºti ale pãrintelui lui duhovnic. toarce la creºtinism ºi începe sã caute ºi sã când a fost hirotonit preot ºi a devenit duCu timpul însã, din pricina înrãutãþirii aprofundeze lucrarea Duhului Sfânt, a Lu- hovnic al mai multor fraþi atoniþi. sãnãtãþii, se retrage în chilia lui în rugãciuDupã rãzboi, din nou la Paris. Au ne, dar, din dragoste faþã de oamenii care minii necreate, în sine însuºi, în oameni, în lume. A urmat pentru un an ºi studii la existat mai multe motive pentru care veneau sã îl vadã din diferite pãrþi ale Institutul Teologic Ortodox al Sfântului pãrintele Sofronie a luat decizia de a pãrãsi lumii, se plimba adesea pe aleile mãnãsSerghie din Paris, unde a avut profesori re- Muntele Athos ºi de a se reîntoarce la Pa- tirii ºi vorbea cu aceºtia, întãrindu-i în crenumiþi precum pãrintele Serghei Bulga- ris. Unul dintre ele este acela cã a dorit sã dinþã mântuitoare ºi în dragoste neþãrmukov ºi Nicolai Berdiaev. “Am cunoscut îºi continue studiile teologice; din pãcate, ritã. În 11 iulie 1993, stareþul Sofronie nume, date..., greutãþile Bisericii de-a lun- vremurile erau foarte tulburi ºi acest lucru adoarme întru Domnul ºi, astfel, trece la gul istoriei... dar eu doream sã aud numai nu s-a îndeplinit. Alte motive au fost do- Vecinicia pe care a dorit-o cu atâta arrinþa lui de a face cunoscute scrierile Sfân- doare. Scrierile lui au fost traduse în limba despre cum sã dobândesc vecinicia”. Muntele Athos - cetatea monahis- tului Siluan prin tipãrirea manuscriselor, românã de pãrintele Rafail Noica, unul mului ortodox. În anul 1926, Serghei ia înrãutãþirea stãrii de sãnãtate ºi greutãþile dintre ucenicii stareþului Sofronie, ºi de calea anevoioasã a ascezei ºi iubirii mona- pe care le-a avut în Muntele Athos din pri- pãrintele Ioan I. Icã jr. la Editurile Reînhale ºi ajunge la Mãnãstirea Panteleimon cinã cã nu era grec. tregirea - Alba Iulia ºi Deisis - Sibiu. În 1948 publicã pentru prima datã, din Athos. În 1930 este hirotonit diacon de Eufemia Toma

într-o ediþie ºapirografiatã, scrierile Sfântului Siluan ºi explicã conceptele fundamentale ale teologiei experimentale a acestuia - rugãciunea pentru lumea întreagã, pãrãsirea de cãtre Dumnezeu ºi ideea existenþei unei legãturi între toþi oamenii.

8 Fii tânãr cu Hristos prin Te-ai simþit vreodatã alungat din bisericã? trece atuncifaþa altarului. Voi, când simþiþi
Acum douã zile mã aflam în Iaºi; ºi pentru cã mai erau douã ore pânã la trenul care avea sã mã ducã acasã, am hotãrât sã intru într-o bisericuþã sã mã rog. Voiam sã vorbesc cu Dumnezeu. În bisericã nu mai era nimeni. Zgomotul oraºului rãmãsese în urmã. Pãºeam uºor spre icoana Învierii care se afla în partea dreaptã a bisericii. Am sãrutat-o ºi apoi m-am îndreptat cãtre icoana Maicii Domnului. Privirea blândã a Nãscãtoarei de Dumnezeu m-a îndemnat sã îngenunchez. Când genunchii mei au atins podeaua am auzit o voce în spatele meu: “Hai, domniºoarã, cã e 12 ºi de dimineaþã sunt aici!” Ruºinatã, m-am ridicat, am sãrutat-o pe Mãicuþa care mã privea blând ºi… am ieºit. M-am simþit alungatã. Omul de la pangarul bisericii mã alungase. Mã aºtepta la uºã ca sã încuie biserica în urma mea. Pentru câteva clipe am simþit revoltã în inima mea, apoi am încercat sã înþeleg cã i se terminase “programul” ºi L-am rugat pe Dumnezeu sã-l ierte pe omul acela pentru cuvintele lui ºi pe mine cã m-am supãrat pe el. Mergând înspre garã, mã gândeam ce-ar fi fost dacã în locul meu ar fi fost un tânãr care intra pentru prima datã într-o bisericã, ori un tânãr doborât de vreun necaz care dorea sã cearã mângâiere de la Dumnezeu? Ce-ar fi fost dacã era vreun fiu risipitor întors la Tatãl Ceresc? S-ar fi simþit alungat, bietul suflet! ªi mã gândesc cã de multe ori unii oameni îi alungã pe cei tineri din bisericã. Dumnezeu se strãduieºte sã-i aducã în casa Lui, iar oamenii “evlavioºi” îi alungã. De câte ori nu am vãzut câte o bãtrânã mustrând cu asprime vreun tânãr cã nu a venit îmbrãcat cuviincios ori s-a închinat într-un anumit fel. De câte ori tinerele nu sunt trase de mânecuþã pe motiv cã nu au basma pe cap. ªi acestea se întâmplã mai cu seamã în bisericile de la sate. De multe ori tinerii nu merg la bisericã pentru cã ºtiu cã acolo vor fi comentaþi. Mi-aduc aminte de o tânãrã mustratã de un grup de bãtrâne cã se aºezase în genunchi în ziua Învierii. Dacã fata a îngenunchiat, înseamnã cã aºa a simþit sufletul ei cã trebuie sã facã. Sunt sigurã cã nu a fãcut-o de ochii lumii, ci pentru cã aºa a îndemnat-o inima ei. Oare Dumnezeu s-a supãrat pe ea pentru îngenuncherea ei? Oare bunul nostru Dumnezeu îºi întoarce faþa de la vreun tânãr care vine cu inima sincerã acasã la El, la bisericã? Oare haina poate nu tocmai potrivitã pentru bisericã îl poate determina pe Hristos sã nu primeascã rugãciunea vreunui tânãr care rar I se roagã? Oare Dumnezeu, Cel care ne aºteaptã cu atâta dor sã venim la El, sã-I spunem o vorbã, ar putea sã alunge vreun tânãr care I se închinã stângaci ºi cu nepricepere, dar I se închinã? Nu spun cã este bine sã venim la bisericã îmbrãcaþi necuviincios, dar mã gândesc cã am putea sã-i învãþãm cu blândeþe pe tinerii care nu ºtiu, ori dacã nouã ne lipseºte dragostea adevãratã, mai bine L-am lãsa pe Dumnezeu sã-i înveþe pe copiii Lui. Aºadar, tinerilor care poate încã nu ºtiþi cum sã veniþi înaintea lui Dumnezeu, nu vã uitaþi la cei ce vã comenteazã îmbrãcãmintea pe la spate, ori la cei ce vã bruscheazã cã aþi îndrãznit sã nu ºtiþi cã nu se nevoia, veniþi cu inima sincerã la bisericã, înaintea lui Dumnezeu, ºi eu sunt convinsã cã Cel ce a spus: pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afarã (Ioan 6, 37) va avea grijã sã vã înveþe cu blândeþe rugãciunea ºi buna-cuviinþã. Cã pe voi, cei ce veniþi rar la El, vã preþuieºte ºi vã aºteaptã Dumnezeu! Nu vã uitaþi la oamenii care vã fac sã credeþi cã Dumnezeul nostru e un dumnezeu cãruia îi place sã împartã pedepse, un dumnezeu care îi alungã de la El pe cei ce încã nu ºtiu sã I se roage, dar se strãduiesc. Încercaþi sã-L descoperiþi voi pe Dumnezeu ºi veþi vedea cã e bun. Chiar dacã nu ºtiþi încã sã-L iubiþi pe acest Dumnezeu, veniþi la El cu sinceritate, aºa cum sunteþi voi, cu tot ce aveþi bun sau rãu. Rugaþi-vã aºa cum ºtiþi ºi cum puteþi. El nu aºteaptã cuvinte mari, ci vrea doar sã-I vorbiþi aºa cum vorbiþi cu cei dragi ai voºtri. ªi-apoi El va avea grijã sã vã înveþe rugãciunea ºi dragostea de Dumnezeu, El va ºti sã aducã pace în inima voastrã ºi sã vã umple tinereþea de bucurie! Diana Câslaru

de repere în uniZodii, horoscoape vers,Omulnuare nevoie existe de la sine. el poate sã Dincolo de glumele care se fac pe seama credinþei în zodii, aceastã credinþã existã. Este curios, dar oamenii care refuzã ideea unui Dumnezeu Creator, preferã sã se supunã unor berbeci imaginari care aleargã prin stele. O gospodinã trece cu vederea cuvintele lui Hristos: “iubeºte pe aproapele tãu”, dar o ascultã pe prezentatoarea TV, dacã îi zice: “astãzi veþi avea o zi grea, evitaþi conflictele cu cei apropiaþi”. Faptul cã omul e îndreptat spre latura tainicã a existenþei sale vorbeºte despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediatã, vãzutã, iar pe de altã parte, lumea misticã, necunoscutã ºi nesigurã, dar prezentã în chip latent în fiecare. Omul crede, dacã nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studenþii din Iaºi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri “Junimea”, pentru cã nu le merge la examene. Alþii, din aceleaºi motive, nu calcã pe capacele de canalizare. Lumea interioarã a acestor oameni e o lume caleidoscopicã, dezordonatã, care îºi lasã amprenta asupra modului de gândire ºi de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne ºi, mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor ºi a colajelor. Experienþa fricii, a singurãtãþii, ne împinge spre credinþele cele mai ciudate. E adevãrat, existã stele ºi constelaþii, fiecare cu nume ºi traiectorii proprii, dar cum putem crede cã un corp iraþional poate influenþa în vreun fel fiinþa atât de complexã care este omul? Ce-i drept, în complexitatea sa, omul poate sã creadã chiar ºi cã luna, care nu e decât un bolovan, poate sã-i hotãrascã soarta! Aceastã credinþã mã duce cu gândul la personajul lui Creangã, care plângea de frica bolovanului de sare de pe sobã. Sfinþii Pãrinþi spun cã obiºnuinþele sunt a doua fire. De aceea, omul care ascultã mai multã vreme horoscoapele ajunge, în cele din urmã, sã fie o umbrã a semnului sãu zodiacal. Aceºti oameni nu îºi dau seama cã devin foarte vulnerabili, pentru cã e destul sã-i afli zodia ºi poþi face cu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil mai ales pentru femei. Noi suntem invitaþi sã imitãm sau pe Hristos, sau berbecii, taurii ºi racii zodiacali. Imitând, devenim, susþine ascetica ortodoxã. Dar, desigur, fiecare e liber sã aleagã ceea ce vrea el sã devinã. Pãrintele Savatie Baºtovoi

CMYK

Pas în doi
bãrbaþii ºi femeile comunicã într-un cod diferit. Simplul fapt cã nu te simþi iubit sau respecDragostea singurã nu este de ajuns, spune tat nu înseamnã cã soþul sau soDr. Emerson Eggerichs, deþinãtorul unui titlu þia ta þi-a transmis efectiv mesade doctor în asistenþa copilului ºi familiei. Dupã jul acesta. Deseori ne concentrãm 20 de ani de experienþã în consiliere, acesta a asupra propriilor noastre nevoi ºi ajuns la concluzia cã, pe lângã dragoste, mai scãpãm pur ºi simplu din vedere este nevoie de un “ingredient”, fãrã de care cei nevoile celui de lângã noi. Soþia doi soþi trãiesc un adevãrat ciclu al nebuniei. are nevoie de dragoste; ea Ciclul nebuniei nu intenþioneazã sã fie nerespectuoasã. SoPrincipala problemã de care se plâng þul are nevoie de soþiile sunã aºa: “El nu mã iubeºte!” respect; el nu inSoþiile sunt fãcute sã iubeascã, îºi tenþioneazã sã dea doresc sã iubeascã ºi aºteaptã sã fie dovadã de lipsã de iubite, la rândul lor. Mulþi soþi însã nu iubire. Odatã ce reuºesc sã le ofere acest lucru. Pe de veþi înþelege acest altã parte, soþii au o altã problemã, pe principiu elementar care nu o mãrturisesc, însã o gândesc: veþi face primul pas pe “Ea nu mã respectã!”. Soþii sunt fãcuþi sã calea descifrãrii codului ce fie respectaþi, îºi doresc respect ºi aºteaptã sã fie respectaþi. ªi multe soþii nu reuºesc stã la baza comunicãrii între soþi. Soþia are nevoie de dragoste aºa cum sã le ofere acest lucru. În analiza acestor nevoi fundamentale are nevoie de oxigen ca sã respire. pentru fiecare dintre cei doi, Dr. Eggerichs Imaginaþi-vã cã ea are un tub de oxigen se bazeazã pe un verset din Sf. Scripturã, ca- care duce pânã la un rezervor de dragoste. re se citeºte în Apostolul de la Taina Cunu- Atunci când soþul dã buzna ºi se comportã niei: “Fiecare aºa sã-ºi iubeascã femeia ca lipsit de dragoste, e ca ºi când i-ar cãlca pe pe sine însuºi; iar femeia sã se teamã de tubul de oxigen. Iar atunci când nevoia ei bãrbat” (Efeseni 5, 33). Acest “sã se teamã” cea mai mare este cãlcatã în picioare este apare în unele traduceri ca: “sã-l respecte”. foarte probabil sã reacþioneze negativ. Însã Iatã deci cã Sf. Ap. Pavel le transmite so- nu uitaþi cã ºi soþul are nevoie de respect þilor cã Dumnezeu le cere fiecãruia doar un aºa cum are nevoie sã respire. Iar dacã prin singur lucru: bãrbatului sã-ºi iubeascã cicãleli ºi reproºuri repetate continuaþi sã îi soþia, iar femeii sã-ºi respecte soþul. ªi le cãlcaþi tubul de oxigen, va reacþiona ºi el, cere asta nu pentru cã bãrbatul nu trebuie iar rãzboiul e gata. Atunci când bãrbaþii sunt criticaþi, nu sã respecte iar femeia nu trebuie sã iubeascã, ci tocmai pentru cã asta este ceea le ia prea mult pânã sã înceapã sã interce le lipeºte: soþul nu îºi manifestã iubirea, preteze lucrul acesta ca pe un semn de dispreþ la adresa lor. Când îi aruncaþi mesaje iar soþia nu îºi aratã respectul. Din experienþa de consiliere rezultã cã de înþepãtoare, pe care el oricum nu le încele mai multe ori soþiile se plâng cã nu se þelege, curând el va zice în sinea lui: “Nu simt iubite, iar bãrbaþii sunt siguri cã soþii- merit sã mi se vorbeascã aºa. Toatã lumea le lor au o pãrere proastã despre ei, cã nu îi mã respectã, în afarã de tine. Mereu ai chef mai admirã ºi aprobã ca odinioarã, deci nu îi de ceartã. Nu-mi doresc decât sã taci din respectã. ªi fiecare dintre cei doi reacþio- Un exerciþiu pentru doamne: neazã: pentru a-ºi determina soþul sã deviÎntrebaþi-vã în permanenþã (mai ales nã mai afectuos, femeia recurge la nemul- atunci când sunteþi supãrate): Nu cumva þumire ºi reproº, iar pentru a o face pe soþia ceea ce vreau sã spun sau sã fac va fi, în lui sã fie mai respectuoasã, bãrbatul o tratea- ochii lui, un semn de lipsã de respect? zã într-o manierã lipsitã de dragoste. Acesta Ce trebuie sã vã amintiþi mereu: este un ciclu al nebuniei, atitudinile respec- chiar dacã simþi cã nu eºti iubitã, tive având exact efectul contrar celui dorit. încearcã sã nu te porþi cu el într-un mod Nu cãlcaþi pe tubul de oxigen! nerespectuos. - când cauþi sã îþi justifici lipsa de Cei care vor sã înþeleagã aceastã legã- respect, el va simþi cã nu este respectat, iar turã profundã între Dragoste ºi Respect atunci când nu te simþi respectat reactrebuie mai întâi sã devinã conºtienþi cã þionezi într-un mod lipsit de iubire, fãrã

9

Dragoste ºi Respect

gurã.” În momentul în care soþului i se umple paharul, se ridicã ºi iese din încãpere, iar pentru soþie asta reprezintã lovitura de graþie. Este ca ºi cum i-ar fi urlat: “Nu te iubesc!” De aici pânã la a începe sã creadã cã are toate motivele sã divorþeze nu mai e decât un pas. Dacã ar sta însã o clipã sã se gândeascã, ºi-ar da seama cã ea a declanºat toatã tãrãºenia, cu criticile ei.

Respectã nevoile celuilalt!
Deseori soþii sunt animaþi de intenþii bune, dar niciunul nu reuºeºte sã descifreze codul celuilalt. Criticile sunt motivate de dragoste, dar el nu “aude” decât o lipsã de respect. Aºa cã pleacã, pentru a evita amplificarea conflictului, ceea ce reprezintã un gest onorabil, însã ea nu “vede” decât cã el e lipsit de iubire! Cum putem ieºi din acest ciclu al nebuniei? Doar prin credinþã ºi respectarea poruncii lui Dumnezeu, care ne-a poruncit sã ne respectãm unul altuia nevoia fundamentalã de a fi iubitã a femeii ºi nevoia fundamentalã de a fi respectat a bãrbatului. Soþul este deci dator sã îºi iubeascã femeia ca pe sine însuºi, iar soþia este datoare sã îºi respecte soþul. Iar punctul de plecare în ruperea cercului nebuniei stã de cele mai multe ori în femeie. Niciun soþ nu simte afecþiune pentru o soþie care pare sã dispreþuiascã ceea ce este el, ca fiinþã umanã. Secretul pentru a stârni în inima soþului sentimente calde constã în a-i arãta acestuia respect necondiþionat. Dacã soþia aºteaptã sã fie iubitã ca sã respecte, aºteaptã în zadar. Cea mai bunã cale de a-þi iubi soþul este sã-i arãþi respect într-un mod care sã-i atingã inima. Un astfel de respect îl face sã simtã dragostea soþiei sale ºi îi stârneºte, totodatã, sentimente de dragoste faþã de aceasta. În numãrul viitor vom vedea care sunt “codurile” diferite în care gândesc femeile ºi bãrbaþii ºi cum putem sã le descifrãm. A consemnat Natalia Corlean sã-þi dai seama de asta. Interdicþii absolute: - sã nu-i spui niciodatã: “Nu mã iubeºti!”, ci mai degrabã: “Eu am simþit acest gest ca fiind lipsit de iubire din partea ta. Am greºit cu ceva?”, iar dacã rãspunsul este afirmativ, cereþi-vã iertare. - sã nu-i spui niciodatã cã trebuie sã îþi câºtige respectul ca sã îl poþi respecta. Aceastã afirmaþie distruge relaþia, ca sã nu vorbim de faptul cã este o atitudine ofensatoare la adresa lui Dumnezeu, Cel care l-a creat.

CMYK

10

Educaþie creºtinã

Una din activitãþile cele mai importante ale copilului este jocul. Jocul are o valoare formativã asupra copilului, de aceea organizarea lui în familiile cu mai mulþi copii este o necesitate. Prin joc copilul învaþã, îºi dezvoltã toate funcþiile psihice, capacitatea de a comunica cu ceilalþi ºi voinþa.

Organizarea familiei (2)

Jocul

coeziunea afectivã între fraþi, deoarece se evitã neînþelegerile ºi certurile pe care le-ar provoca un regim obligatoriu identic.

Individualizarea jocului
În funcþie de numãrul copiilor din familie jocul cãpãtã anumite particularitãþi, existând avantaje ºi dezavantaje. Cel mai mare avantaj este existenþa tovarãºilor de joc în cadrul familiei. Copiii nu se simt singuri, izolaþi, chiar dacã se joacã separat. Cu toate acestea jocul are specificul sãu la fiecare vârstã, în funcþie de stadiul de dezvoltare al copilului. Pãrinþii trebuie sã þinã cont cã, deºi copiii de vârste diferite pot sã se joace în comun, sunt cazuri în care între

12 “porunci” pentru pãrinþii copiilor de grãdiniþã

ei nu poate avea loc neindividualizãrii un joc colectiv veriNeindividualizarea jocului tabil, nu se pot bucura expune copiii la un dublu risc. împreunã de plãcerea Mai întâi, copiii mai mici, jocului (astfel încât obligaþi sã participe la jocurile nici copiii mici sã fie celor mai mari, se maturizeazã toleraþi în joc, ºi nici cei mari sacrificaþi de dragul celor mici). de timpuriu, sãrind artificial ºi inutil peste De aceea pãrinþii trebuie sã fie atenþi ºi etape de joc necesare. Pe de altã parte, dasã organizeze individualizarea jocului, fi- cã cei mari trebuie sã-ºi abandoneze jocuindcã uniformizarea lui, fãcând abstracþie rile lor pentru a participa la jocurile celor de vârstã ºi sex, poate da naºtere la situaþii mici, pot avea întârzieri în dezvoltare. Cei mari pot sã îi ajute pe cei mici, anormale, care ar anula principalele virtuþi ale jocului în colectiv, posibil în familia punându-le la dispoziþie jucãrii, învãþânnumeroasã. Individualizarea jocului, ca ºi du-i de-a ce ºi cum sã se joace, dar acest a regimului de viaþã în general, sporeºte lucru trebuie fãcut cu mãsurã. Copiii, chiar deraþie. Pãrintele nu trebuie sã facã nimic din dacã provin din familii numeroase, au nevoie de relaþii stabile cu copii ceea ce copilul poate face singur. - supraprotecþia pãrintelui va face din copil de vârsta lor din afara familiei. un neajutorat.

Riscurile

1. Nu îþi deprecia copilul - nu folosiþi fraze de genul “vezi ce-ai fãcut? cum ai fãcut aºa o prostie? mai ai ceva minte în cap?”, deoarece ele ºtirbesc câte puþin respectul copilului ºi încrederea în sine însuºi. 2. Nu folosi ameninþãri -”dacã mai faci o datã, o s-o pãþeºti rãu!”, “dacã îþi mai loveºti frãþiorul, am sã-þi trag o bãtaie de-o sã mã pomeneºti” - astfel de ameninþãri induc copilului sentimente de tulburare ºi neliniºte, ºi îl învaþã sã se teamã de pãrinte ºi sã-l urascã. - asta nu înseamnã cã nu trebuie sã existe interdicþii, ci mereu trebuie sã-i reamintim copilului limitele, iar dacã le încalcã sã îl sancþionãm. 3. Nu îþi mitui copilul - “dacã o sã fii cuminte o sã-þi cumpãr...”, “dacã iei notã bunã o sã îþi dau...” - atunci când pãrinþii promit ºi dau mereu o rãsplatã pentru un comportament bun, conduita doritã poate fi obþinutã, dar copilul învãþa de mic cã “orice om are un preþ”, ºi nu va mai avea respect pentru oameni ºi pentru drepturile lor. - de asemenea, el va acþiona doar pe baza motivaþiilor exterioare, nefiind în stare mai târziu sã-ºi dezvolte motivaþia interioarã. 4. Nu obliga un copil mic sã promitã - copilul nu are reprezentarea viitorului, aºa cã o promisiune nu are semnificaþie pentru el, deci îl vom învinovãþi degeaba atunci când “nu se þine de cuvânt”. - abia dupã vârsta de 4-5 ani copilul va fi în stare sã þinã o promisiune, dar pentru o scurtã perioadã de timp. 5. Nu fi excesiv în supravegherea copilului - copilul trebuie supravegheat, dar cu mo-

Rolul pãrinþilor 6. Nu face exces de cuvinte când îi vorbeºti Care este rolul pãrinþilor în copilului - sã vorbim copilului concret ºi la obiect, jocul copiilor? Ei trebuie sã îi ajute pe aceºtia, propunându-le teme de fãrã a-i þine predici. 7. Învaþã copilul sã fie ascultãtor de bunãvoie joc ºi explicându-le cum sã se joa- atunci când ceri copilului ceva anunþã-l ce. Uneori pãrinþii se pot alãtura dinainte ce trebuie sã facã, pentru a avea timp jocului. sã se desprindã din activitatea pe care o desfãºoaÎn al doilea rând pãrinþii treburã; astfel el nu se va simþi ignorat cã persoanã. ie sã le creeze copiilor condiþiile ne8. Nu rãsfãþa copilul cesare pentru joc - un minim de jucã- impune copilului niºte limite rezonabile rii, un loc în care sã se poatã juca ºi ai grijã cã ele sã fie respectate. în voie (în casã sau afarã), un cerc 9. Fii constant în cerinþe de prieteni cu care sã se simtã bine - nu interzice azi ceva ce vei accepta mâi- ºi un program potrivit ca duratã ºi ne, copilul va deveni confuz ºi nu va ºti sã-ºi orar. Timpul de joc trebuie dozat conformeze comportamentul potrivit cerinþe- în funcþie de vârstã ºi de celelalte lor adultului. activitãþi la care participã copilul. 10.Regulile trebuie sã fie adecvate vârstei În al treilea rând pãrinþii tre- regula trebuie sã fie scurtã, formulatã în buie sã se implice în rezolvarea cuvinte puþine ºi foarte concrete, iar conþinutul conflictelor, restabilind echilibrul ei sã fie adaptat vârstei copilului ºi nivelului ºi corectând greºelile. sãu de dezvoltare ºi înþelegere. Jocul trebuie sã îi pregãteascã 11. Nu folosi discursuri moralizatoare treptat pe copii ºi pentru muncã - discursurile de genul “eu îþi dau, îþi fac, îþi dreg, care pentru ei înseamnã efectuarea ºi tu eºti nerecunoscãtor, neascultãtor etc.” trebuie eliminate din conversaþiile noastre cu copilul unor treburi gospodãreºti ºi învãþã- separã fapta de copil - nu copilul este rãu, turã. Se pot organiza întreceri sub formã de joc - cine are camera mai ci fapta lui. 12. Nu da copilului ordine pe care nu le iei curatã, cine strânge mai repede jucãriile etc. De asemenea, se pot juîn serios - limiteazã-te la observaþii sau comenzi cu ca multe jocuri care fac trecerea adevãrat importante, a cãror încãlcare eºti gata spre învãþãturã - jocuri care implisã o sancþionezi, altfel copilul va învãþa cã nu e cã calcule, învãþarea de poezii etc. Dupã “Ritmuri zilnice” neapãrat nevoie sã asculte. M. Ghivrigã Dupã “Familia, copilul ºi grãdiniþa” de Magdalena Dumitrana A consemnat Irina Constantinescu

Trup ºi suflet
Ori de câte ori cumpãrãm produse alimentare, întâlnim inevitabil termenul de E-uri. ªi ne întrebãm ce sunt E-urile? Care sunt periculoase? Cât de nocive sunt? E bun alimentul acesta pentru copilul meu? Consumul îndelungat de proCe sunt E-urile? În ultimii 30 de ani, în conþinutul mul- duse alimentare aditivate sintetic tor produse alimentare au apãrut substanþe produce în organismul uman un chimice, de sintezã, denumite coloranþi, acizi, bombardament asupra organelor emulgatori, stabilizatori, conservanþi, antio- interne, care provoacã distrugerea xidanþi, aromatizanþi, regulatori de acidita- sistemului imunitar (acesta ajunge te - într-un cuvânt aditivi - care sunt indicaþi sã producã anticorpi peste mãsurã, folosinpe ambalaj cu litera “E” urmatã de un numãr. du-i împotriva propriului organism), preSpecialiºtii sunt de pãrere cã E-urile cum ºi o serie de tumori maligne ºi benigne. Potrivit rapoartelor organizaþiilor interajutã alimentele sã-ºi pãstreze calitãþile nutritive ºi organoleptice (miros, gust, aspect) naþionale, mortalitatea în rândul populaþiei pentru o mai mare perioadã de timp, iar globului cauzatã de consumul alimentelor fãrã aceºti aditivi n-am mai putea avea ali- îmbogãþite cu substanþe artificiale se aflã mente în cantitãþi industriale ºi calitatea lor pe locul al III-lea, dupã consumul de s-ar deteriora repede. Oamenii de ºtiinþã droguri ºi medicamente ºi dupã accidenafirmã cã, în cantitãþi mici, consumul lor tele de circulaþie. În România numãrul bolnu constituie un pericol pentru organism. navilor de cancer se aflã într-o continuã Totuºi, pentru a preveni eventualele peri- creºtere ºi se estimeazã cã aceastã afecþicole, Statele Unite ale Americii ºi Uniunea une va deveni în scurt timp “boala mileEuropeana au interzis o parte din “E”-uri. niului III”, împotriva cãreia nu existã încã În România, laboratoarele nu pot detec- premisele cã se va descoperi un antidot. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, dita toþi aditivii introduºi în alimente, iar de rectorul Institutului de Cercetãri Alimentare multe ori produsul ajunge pe piaþã doar prin datele furnizate de producãtor. Existã astfel din Bucureºti, considerã cã incidenþa alarriscul de a nu se respecta cantitatea adaosu- mantã a unor forme de cancer e strâns legatã rilor sintetice conform reglementãrilor legale. de avalanºa produselor alimentare bogate în Aici trebuie menþionatã ºi practica E-uri nocive, consumate frecvent de români. unor producãtori, ce are scopul de a induce De asemenea, E-urile periculoase sunt “viconsumatorii în eroare, atunci când cum- novate” de rãspândirea bolilor cardiovascupãrã un produs sau altul. Aceºtia nu mai lare, ale tubului digestiv ºi a alergiilor. ªi totuºi, de ce se folosesc E-urile, damenþioneazã pe ambalaj indicativul exact cã sunt atât de nocive? Rãspunsurile sunt al aditivilor folosiþi, rezumându-se sã inscripþioneze doar “afânãtori”, în locul mai multe: statul nu se implicã suficient, denumirii chimice, “arome identic natu- iar legislaþia este permisivã în acest domeniu; producãtorii de alimente se gândesc rale” ºi “conservanþi”. mai mult la profituri ºi mai puþin la sãnãProfitul, mai important decât tate; consumatorii cumpãrã produsele alimentare respective din necunoaºtere sau din sãnãtatea Dupã unele studii de specialitate, un cauza veniturilor mici pe care le au, ºtiinlocuitor dintr-o þarã civilizatã consumã du-se faptul cã alimentele ieftine sunt ºi circa 4,5 kg de aditivi alimentari pe an. Nu- cele cu conþinutul cel mai mare de aditivi. meroase organisme internaþionale de sãnãE-uri periculoase ºi tate au tras serioase semnale de alarmã cu prialimente toxice vire la aceste adaosuri sintetice, declarânPotrivit Dr. Pavel Chirilã, medic primar du-le toxice. Folosirea lor îndelungatã sau improprie poate duce, în timp, la formarea de boli interne, E-urile nocive sãnãtãþii se unor afecþiuni grave care nu mai pot fi tratate. împart în cinci categorii ºi anume: cele mai În existenþa multimilenarã a speciei periculoase adaosuri cancerigene; adaosuri umane, spune Dr. Pavel Chirilã, mecanis- foarte cancerigene; adaosuri periculoase; mele fiziologice s-au antrenat sã recunoas- adaosuri potenþial toxice; adaosuri suspecte. cã ºi sã metabolizeze tot ce este aliment În prima categorie se înscrie E 330 acid natural. De aceea, impactul organismului citric (sare de lãmâie) prezent în majoricu E-urile este enorm: el nu le recunoaºte, tatea bãuturilor rãcoritoare, dulciuri, amesnu le acceptã ºi se revoltã. tecuri de condimente pentru semipreparate

11

Otrãvirea lentã, dar sigurã, prin alimentaþie
cum sunt conservele, pastele de tomate, compoturile, muºtarul sau brânzeturile. În România, glutamatul de sodiu E 621 - unul dintre cei mai periculoºi aditivi alimentari pentru organismul uman - este folosit la scarã industrialã, cu acordul autoritãþilor sanitare. Se utilizeazã în fabricarea supelor instant concentrate, a mezelurilor, unele condimente ºi conservarea laptelui, brânzeturilor ºi ciupercilor. Are efecte neurotoxice, provocând migrene ºi crampe. De câþiva ani buni, organizaþii de profil din Uniunea Europeanã militeazã pentru interzicerea folosirii E 621 în produsele destinate consumului uman. De asemenea, Ministerul Agriculturii din SUA ºi-a informat public cetãþenii cã glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori de risc în apariþia bolilor Alzheimer ºi Parkinson. O situaþie asemãnãtoare se întâlneºte ºi în privinþa folosirii benzoatului de sodiu, E 211, în producerea bãuturilor rãcoritoare. O concentraþie prea mare de benzen îngurgitatã provoacã leucemie ºi diverse forme de cancer al sângelui. Fatalã, dupã pãrerea specialiºtilor, este mai ales folosirea în combinaþie a benzoatului de sodiu, E 211, cu acidul ascorbic, E 300. Pânã în anul 2002, marii producãtori au renunþat la aceastã combinaþie ucigaºã, însã de atunci au mai fost lansate pe pieþe peste 1500 de noi mãrci de bãuturi rãcoritoare care atenteazã la viaþa oamenilor. Intrate insidios în viaþa noastrã de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de “fireºti” încât aproape nimeni nu mai sesizeazã pericolul pe care ele îl reprezintã în mod real, având în vedere cã efectele nocive nu se vãd nici dupã o lunã ºi nici dupã un an, ci dupã perioade mari de timp. Deghizatã în tot felul de ambalaje ºi reclame ademenitoare, în culori pastelate ºi cu mirosuri agresiv-apetisante, alimentaþia chimizatã a pãtruns în existenþa fiecãruia dintre noi. Ele ne iau ochii, banii, dar ºi sãnãtatea noastrã. Pentru evitarea îmbolnãvirilor, este recomandat sã acordãm atenþie la ceea ce cumpãrãm ºi sã nu neglijãm sã citim ceea ce scrie pe etichetele sau ambalajele produselor alimentare. E vorba de sãnãtatea noastrã ºi a copiilor noºtri. Pr. Alexandru Stanciu

Intrarea Maicii Domnului în Bisericã
Pe lângã mama pe care am primit-o fiecare dintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat ºi o Mamã care are grijã ºi se roagã pentru noi toþi. Este vorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului. Pãrinþii Maicii Domnului sunt Sfinþii Ioachim ºi Ana. Aceºtia erau niºte oameni buni, milostivi ºi foarte credincioºi. Însã aveau o mare tristeþe: deºi erau cãsãtoriþi de foarte mulþi ani, Dumnezeu nu le dãduse niciun copil. Cu toate cã erau înaintaþi în vârstã, Ioachim ºi Ana nu ºi-au pierdut nãdejdea ºi continuau sã se roage mult, pentru ca Dumnezeu sã îi binecuvânteze ºi pe ei. În rugãciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul sã îi dãruiascã marea cinste de a fi mamã, fãgãduind cã dacã va avea un copil îl va închina Lui. Într-o bunã zi, Dumnezeu a rãspuns rugãciunii celor doi ºi le-a dãruit o fetiþã, pe care au numit-o Maria. Ana nu a uitat de fãgãduinþa ei ºi, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la templu sã o închine lui Dumnezeu. Copila a rãmas în grija slujitorilor Bisericii timp de 12 ani, rugându-se, învãþând Scriptura ºi lucrul de mânã. La vârsta de 15 ani Maria a pãrãsit templul, fiind încredinþatã lui Iosif, cel ce avea sã o ocroteascã. La puþin dupã aceea ea este cea care primeºte de la Arhanghelul Gavriil vestea cã a fost aleasã sã Îl nascã pe Fiul lui Dumnezeu, devenind astfel Maica Domnului, cea care se roagã neîncetat pentru noi, pentru binele nostru ºi pentru pacea lumii.

Ghicitoare, Ghicitoare, Care-o fi rãspunsul oare? Demult, când lumea a-nceput Sã se încreºtineze, Când numele Domnului Sfânt - Chemat sã lumineze Se rãspândea în gând curat, Rãspuns la rugãciune, Apostolul întâi-chemat Umbla pe drumuri bune; Cu dor de a-nmulþi-n popor Credinþa neclintitã: CMYK

Cã Domnul e Mântuitor, Biserica-i sfinþitã. ªi-a poposit la noi cu drag, Apostol fãrã teamã, Strãmoºilor le-a predicat, Cum povesteºte-o mamã; Apoi pe cruce a murit, În þinuturi pãgâne. De-a pururi este el slãvit, Îi ºtii, dar, al lui nume?
Rãspuns: Sfântul Apostol Andrei, cel întâi-chemat.
Mirela ªova

Actualitatea religioasã

13

Trei noi sfinþi români în calendar
Din cauza perioadei comuniste, Biserica Ortodoxã Românã, spre deosebire de alte Biserici Ortodoxe, a rãmas în urmã în ceea ce priveºte canonizarea sfinþilor care s-au nãscut de-a lungul veacurilor în poporul român. Astfel în ultimii ani a început o lungã serie de canonizãri ale sfinþilor români, care va continua. Ultimii ocrotitori ai neamului românesc trecuþi în rândul sfinþilor sunt Mitropolitul Iachint de Vicina, Cuviosul Dionisie cel Smerit ºi domnitorul Neagoe Basarab. Canonizarea lor a fost aprobatã de Sf. Sinod în 8 iulie, iar proclamarea oficialã a avut loc în 26 septembrie.

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina

A fost primul mitropolit al Bisericii din Dobrogea ºi Þara Româneascã, reunitã sub conducerea unui singur voievod. Sfântul Ierarh apare pentru prima oarã în istoria Bisericii Române de la nord de Dunãre în anul 1348, pe când era mitropolit al Vicinei, situatã în Dobrogea, lângã Isaccea. Domnitorul de atunci al Þãrii Româneºti, Nicolae Alexandru Basarab, l-a chemat pe mitropolit la Argeº, devenind astfel primul întâistãtãtor al Mitropoliei Ungrovlahiei, recunoscutã în 1359 ºi de cãtre Patriarhia Ecumenicã de la Constantinopol. Ca pãrinte sufletesc al românilor de la sud de Carpaþi, Mitropolitul Iachint a hirotonit preoþi în toate satele, a zidit biserici în cetãþi ºi sate, a întemeiat noi mãnãstiri ºi schituri, susþinând mult monahismul românesc. El Domn al Þãrii Româeste cel care l-a adus în þarã neºti între 1512-1521, pe Sfântul Nicodim de la domnitorul Neagoe BaTismana, care venea de la sarab a rãmas în memoMuntele Athos, pentru a or- ria urmaºilor sãi ca unul ganiza câteva mãnãstiri-la- dintre cei mai darnici ºi vre dupã model atonit. El a mai mari ctitori de bisetrimis numeroºi cãlugãri rici. Nãscut într-o fami“vlahi” la Mãnãstirea Cut- lie domneascã cu crelumuº din Muntele Athos, dinþã puternicã, tânãrul unde au ajuns cãlugãri Neagoe a cunoscut îndeaproape vestiþi. În þarã, a organizat Mãnãstirea Bistriþa din judeþul mai multe mãnãstiri, cum Vâlcea, ctitorie a strãbunicilor ar fi cea de la Tismana, sãi. Aici a pus bazele cunoºtinCurtea de Argeº, Câmpu- þelor sale din Sfânta Scripturã ºi lung-Muscel, Cozia, Sna- scrierile Sfinþilor Pãrinþi, ºi tot gov, Târgoviºte, Bolinti- aici l-a cunoscut pe patriarhul Ninul din Deal ºi din Vale, fon al Constantinopolului, retras Tânganu, Cotmeana ºi al- la aceastã mãnãstire. Ucenic al tele. Sfântului Ierarh, Neagoe Basarab

Pe lângã grija pentru pãstoriþii sãi, Sfântul mitropolit Iachint s-a ocupat ºi de credincioºii ortodocºi vecini, în special de cei din Transilvania, cãrora le trimitea preoþi ºi cãlugãri misionari. Astfel, la propunerea Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei, Sfântul Sinod, “luând aminte la viaþa pilduitoare a Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Þãrii Româneºti, privind la ortodoxia credinþei sale, la viaþa lui curatã ºi sfântã, vãzând pilda sa întru pãstorirea Bisericii din Þara Româneascã cu râvnã, înþelepciune, rãbdare, dragoste ºi smerenie” - dupã cum spune tomosul de canonizare, a aprobat canonizarea lui, cu data de prãznuire 28 octombrie.

Numit Exiguul, pentru cã obiºnuia sã se semneze Dionisie Exiguus, adicã cel mic, cel smerit, cel neînsemnat, Cuviosul Dionisie s-a nãscut cândva între anii 460-470, în Scytia Minor, Dobrogea de astãzi, ºi a intrat de tânãr într-o mãnãstire din aceastã zonã. Vestea despre pregãtirea sa teologicã de excepþie l-a fãcut pe papa Ghelasie sã îl cheme la Roma, deoarece avea nevoie de un bun cunoscãtor al limbilor latinã ºi greacã. Cuviosul Dionisie s-a remarcat prin traducerea din greceºte a operelor Sfinþilor Pãrinþi ºi a canoanelor de la primele patru Sinoade ecumenice, fiind considerat pãrintele dreptului bisericesc. Având ºi cunoºtinþe de astronomie ºi calendaristicã, el este cel care a propus ca numãrarea anilor istoriei sã se facã de la naºterea Mântuitorului Hristos, ºi nu de la întemeierea Romei sau de la împãratul Diocleþian, prigonitor al creºtinilor, cum se fãcea în vremea respectivã. El este astfel iniþiatorul cronologiei creºtine, dupã care ne ghidãm ºi astãzi. Informaþii bogate despre Sfântul Cuvios Dionisie le avem de la Casiodor, primul ministru al regelui Teodoric cel Mare, care l-a cunoscut îndeaproape: “A cercetat Scripturile cu o râvnã atât de mare ºi le-a înþeles astfel încât, ori de unde ar fi fost întrebat, avea rãspunsul pregãtit, dându-l fãrã nicio întârziere... În el era multã simplitate împreunã cu înþelepciune, smerenie împreunã cu învãþãturã, moderaþie împreunã cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmã slujitori, deºi era vrednic, fãrã îndoialã, de societatea regilor.” Data prãznuirii Cuviosului Dionisie cel Smerit este 1 septembrie, începutul anului bisericesc. demnuri duhovniceºti, dar ºi de administrare a þãrii. Având o adevãratã valoare de testament duhovnicesc, pedagogic ºi filozofic, ea rãmâne actualã ºi astãzi. Datoritã prieteniei sale cu cãlugãrul tipograf Macarie de la Mãnãstirea Bistriþa, domnitorul a participat la tipãrirea primelor cãrþi de cult tipãrite în þara noastrã. Dintre multele mãnãstiri, biserici ºi aºezãminte ctitorite de voievod, cea mai strãlucitã este Mãnãstirea Argeºului, de o mare valoare artisticã ºi arhitecturalã, unde se aflã ºi mormântul sãu. Data prãznuirii Sfântului Voievod Neagoe Basarab a fost stabilitã la 26 septembrie.

Cuviosul Dionisie cel Smerit

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

a dobândit de la acesta taina rugãciunii, înþelepciunea credinþei în Hristos ºi un înalt spor duhovnicesc. Ca domnitor, Sfântul Voievod s-a arãtat un chibzuit organizator al þãrii, plin de înþelepciune ºi împãciuitor. El a rãmas în memoria poporului român prin imensa sa operã de ocrotire a bisericilor ºi mãnãstirilor din þarã ºi din Muntele Athos, dar ºi prin opera sa testamentarã intitulatã “Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie”. Prima creaþie de valoare universalã din literatura românã, aceasta conþine preþioase înA consemnat Natalia Corlean

CMYK

14

Trecut ºi prezent
turile sociale ºi politice ale românilor, a contribuit la emanciparea politicã ºi bisericeascã a naþiunii. Diplomat ilustru, se aflã în fruntea delegaþiilor româneºti, înaintând memorii la Curtea imperialã vienezã. Împreunã cu episcopul unit Ioan Lemeni, conduce Marea Adunare Naþionalã de pe Câmpia Libertãþii de la Blaj (3/15 mai 1848). Diplomaþia de care a dat dovadã în relaþiile cu Viena a facilitat, în anul 1864, recunoaºterea poporului român ca naþiune politicã egalã în drepturi cu celelalte naþiuni din Transilvania: maghiarii, saºii ºi secuii. IUBIT DE POPOR, RESPECTAT DE ADVERSARI. Pãstor cu nespusã dragoste faþã de fiii sãi duhovniceºti, a fost iubit ºi apreciat de popor, dobândind consideraþia contemporanilor, dar ºi respectul adversarilor. Într-o scrisoare datatã 1860, cei o sutã de nobili fãgãrãºeni semnatari se adreseazã vrednicului mitropolit cu urmãtoarele cuvinte: “Sacrificiul ce l-aþi depus pe altarul naþiunii, în susþinerea intereselor noastre la Senatul imperial, a electrizat cele mai intime simþãminte ºi aºteptãri ale fiilor ei, ºi mai vârtos ale noastre, a 80.000 de locuitori români nobili boieri ºi liberi din Þara Fãgãraºului…” “OMUL ISTORIEI”. Întreaga suflare româneascã a fost cuprinsã de doliu aflând vestea morþii vrednicului pãstor, survenitã la 16 iunie 1873: “Curgeþi darã lacrimi, curgeþi de la Tisa pânã la Marea Neagrã, cãci piedestalul catapetesmei bisericii române de peste Carpaþi ºi al columnei românismului, baron Andrei ªaguna a trecut la eternitate.” (Telegraful român, nr. 59/1873). A fost înmormântat, aºa cum ºi-a dorit, în apropierea Sibiului, la Rãºinari. Încheiem succinta prezentare a vieþii ºi distinsei personalitãþi cu cuvintele de apreciere ale lui Nicolae Popea care a închinat mitropolitului Andrei ªaguna o amplã monografie: “Mitropolitul ªaguna este omul istoriei. Aceasta - fie cea bisericeascã, cea naþionalã ori cea politicã - nu se poate scrie fãrã de istoria lui. Mai mult: istoria mitropolitului ªaguna este aproape istoria poporului însuºi, într-un sfert de secol, cât a condus el afacerile ºi destinele naþionale.” Aurel Dragne

Mitropolitul Andrei ªaguna, un om providenþial
„Tu Doamne ºtii, cãci cãtre scopul meu a alerga doresc: pe românii transilvãneni din adâncul lor somn sã-i deºtept ºi cu voie cãtre tot ce e adevãrat, plãcut ºi bun sã-i trag!“ Aceasta a fost dorinþa Mitropolitului Andrei ªaguna la sfinþirea sa întru episcop, dorinþã ºi promisiune pe care a dus-o la împlinire. La douã sute de ani de la naºterea celui fãrã de care Biserica Ortodoxã din Ardeal ar fi avut altã istorie, Mitropolia a decretat anul 2008 Anul ªaguna. Cu acest prilej rememorãm ºi noi pe scurt câteva crâmpeie din activitatea marelui mitropolit. ELEV EMINENT, CÃLUGÃR, STAREÞ ªI EPISCOP. Pruncul Anastasiu, viitorul mitropolit Andrei, s-a nãscut la Miºcolþ, oraº din nord-estul Ungariei, în familia negustorului macedoromân Naum ºi a soþiei Anastasia. Elev eminent la ºcoala greco-vlahã, gimnaziul din Miºcolþ ºi gimnaziul cãlugãrilor piariºti, continuã studiile de filozofie ºi drept la Universitatea din Pesta. Rãmas orfan de tatã, este gãzduit în casa unchiului sãu, loc de întâlnire al fruntaºilor români Samuil Micu, Petru Maior, I. Corneli, I. Teodorovici, formându-se într-un mediu cu alese preocupãri de limbã, culturã ºi istorie româneascã. κi încununeazã studiile urmând teologia ortodoxã la Vârºeþ. Dupã absolvire, la vârsta de 25 de ani, este tuns în monahism la mãnãstirea Hopovo primind numele Andrei. Datoritã însuºirilor alese este hirotonit arhimandrit, devenind egumen al mãnãstirilor sârbeºti Hopovo (1842) ºi Covil (1845). Din 1842 este profesor la secþia românã a Seminarului teologic din Vârºeþ. În 15 iunie 1846 este numit vicar general al Scaunului episcopal de la Sibiu. Doi ani mai târziu, dupã recunoaºterea sa ca episcop de cãtre Curtea din Viena, este hirotonit în catedrala din Carloviþ de cãtre mitropolitul Iosif Raiacici. MITROPOLITUL ROMÂNILOR DIN ARDEAL. Una dintre primele preocupãri ale noului episcop a fost scoaterea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania de sub jurisdicþia Mitropoliei sârbeºti din Carloviþ, sub care ajunsese în 1786, ºi reînfiinþarea unei Mitropolii proprii pentru românii ortodocºi. Demersul sãu va primi girul autoritãþilor abia în 1864 când, printr-un autograf imperial, se aproba reînfiinþarea vechii Mitropolii Ortodoxe Române a Transilvaniei iar Andrei ªaguna era numit arhiepiscop ºi mitropolit. LEGI DUPà CARE NE GHIDÃM ªI ASTÃZI. Iscusit organizator, întocmeºte Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, aprobat de Congresul naþional-bisericesc al românilor transilvãneni ºi autoritatea de stat în 1869. Legea elaboratã de ªaguna pe principiul autonomiei ºi sinodalitãþii a constituit baza noului statut al Bisericii Ortodoxe Române Autocefale din anul 1925 ºi chiar a celui actual. ÎNVÃÞÃMÂNT ROMÂNESC SUB STÃPÂNIRE STRÃINÃ. Proeminentã personalitate culturalã, ªaguna a contribuit la progresul învãþãmântului românesc. Din cele peste 800 de ºcoli confesionale, mai mult de jumãtate au fost înfiinþate în timpul pãstoririi sale, realizare remarcabilã având în vedere cã acest lucru se petrecea într-o vreme când românilor ardeleni li se refuzau drepturi elementare precum învãþãmântul în limba maternã. Este ctitorul gimnaziului superior de la Braºov (1850), care îi poartã numele. O atenþie deosebitã a acordat-o învãþãmântului teologic ºi pedagogic de la Sibiu. Vechea ºcoalã teologicã, înfiinþatã în 1811, este transformatã în instituþie de învãþãmânt superior, formarea preoþilor ºi învãþãtorilor rãmânând în permanenþã în grija Bisericii. Se îngrijeºte de gãsirea unor clãdiri corespunzãtoare pentru noul institut teologic ºi internat. Tipãreºte manuale didactice redactate de el însuºi sau la îndemnul sãu. TIPOGRAFIE PE CHELTUIALA PROPRIE. În 3 ianuarie 1853 apare sub coordonarea sa ziarul Telegraful Român la Sibiu, singurul din România care apare neîncetat pânã astãzi. A iniþiat editarea Calendarului Arhiepiscopiei Sibiului, din anul 1852 sub denumirea Îndrumãtorul bisericesc. Aceste publicaþii, precum ºi majoritatea cãrþilor de cult reeditate spre folosul comunitãþilor româneºti ardelene vãd lumina tiparului în noua tipografie diecezanã, fondatã din banii sãi la 27 august 1850. Este membru fondator al Asociaþiunii transilvane pentru literatura românã ºi cultura poporului român, Astra, alãturi de Timotei Cipariu ºi George Bariþiu. APÃRÃTOR AL DREPTURILOR ROMÂNILOR. Militant pentru drep-

Cu Dumnezeu în casã

15

Colþul bucuriei din bucãtãrie
De cele mai multe ori nu ne dãm seama sau uitãm cã fiecare clipã de viaþã o datorãm lui Dumnezeu. Fãrã El, fãrã viaþa pe care El a pus-o în noi ºi o întreþine în fiecare moment, nu am putea trãi, nu am putea respira, nu am putea gândi. De multe ori alergãm bezmetici, sã muncim, sã câºtigãm, sã rezolvãm problemele lumii acesteia ºi uitãm cu totul de Dumnezeu. Ce s-ar întâmpla oare dacã ºi El ar “uita” o fracþiune de secundã de noi? Sã ne aducem aminte cât mai des de Domnul ºi vom vedea cã pacea pe care o dobândim ne dã înþelepciune, iar treburile cotidiene se vor rezolva altfel când Îl chemãm mereu pe Dumnezeu în ajutor. Una din perioadele pe care le-am putea dãrui Domnului, din goana noastrã de fiecare zi, este ºi timpul pe care îl petrecem în bucãtãrie. O icoanã cu o candelã arzând aºezatã într-un colþ ne ajutã sã ne liniºtim, sã Îl aducem pe Dumnezeu în gând ºi în inimã, sã Îl chemãm în ajutor chiar ºi în banala acþiune a gãtitului sau a curãþeniei. Încercaþi acest lucru ºi veþi vedea cum ziua devine mai luminoasã, mâncarea mai plinã de dragostea cu care este gãtitã, sufletul mai liniºtit ºi împãcat iar cei dragi, pe care îi hrãniþi, mai bucuroºi. Natalia Corlean

Aloe vera: proprietãþi miraculoase

Încã din antichitate, planta aloe vera este intens folositã în terapiile naturiste pentru proprietãþile ei eficiente în tratamentul multor afecþiuni. Extractul de aloe accelereazã ºi normalizeazã metabolismul, regenereazã celulele ºi detoxificã organismul, întãreºte sistemul imunitar, are efect analgezic ºi antiseptic, dezinfectant ºi antiinflamator. Aloe vera normalizeazã tractul digestiv ºi favorizeazã absorbþia alimentelor. Datoritã compoziþiei sale naturale, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sã valorifice cele 240 de substanþe active conform necesitãþilor sale. Planta aloe vera este utilizatã în terapia multor afecþiuni: alergii, astm, bronºite, boli carenþiale, boli reumatismale, entorse, afecþiuni ale prostatei, afecþiuni ale pielii ºi unghiilor, rãni, furunculoze, psoriazis, Nãutul este bogat în proteine, sãruri zona zoster, hipercolesterolemie, cefalee, depresii, minerale (fosfor, magneziu, potasiu, calciu, insomnii, cistite, bolile aparatului genital feminin, fier) ºi în complexul de vitamine B. Are o combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei ºi concentraþie ridicatã de proteine (24%), radioterapiei, cataractã, colitã intestinalã, constipaþie, precum ºi un procent consistent de hidraþi diabet zaharat, faringite, gingivite, herpes, hepatitã de carbon ºi grãsimi, ceea ce-l face sã aibã cronicã, infecþii fungice, hemoroizi, pancreatitã croo valoare alimentarã deosebitã, înlocuind în nicã, sclerozã multiplã, viroze, varice º.a. mare parte proteinele din carne - deci excelent pentru meniul de post. Miraculoasa frunzã de aloe conþine agenþi antisepEu cumpãr câte o pungã de boabe (1 kg), le pun la înmuiat în apã rece, tici care distrug unele bacterii ºi viruºi, lupeol ºi acid de obicei de seara pânã a douã zi (þin castronul în frigider), apoi fac porþii pe salicilic cu efect tranchilizant, acizi graºi antiinflacare le pun la congelator, în punguþe. matori eficienþi în tratarea arsurilor, rãnilor, alergiilor Pentru pateul de nãut am scos de la congelator o pungã de boabe etc. ºi polipeptide - stimulatori ai imunitãþii deosebit înmuiate ºi le-am pus la fiert. În timpul fierberii apa trebuie schimbatã de de activi în infecþia cu virusul HIV ºi cancere. douã-trei ori. În ultima apã adaug sare, boabe de piper ºi frunze de dafin. Dintre soiurile cunoscute, cea mai bogatã din Dupã ce boabele au fiert le scurg de apã ºi le bag la robot. Se pot zdrobi ºi punct de vedere nutritiv este Aloe Barbadensis Miller în blender sau cu gheara de pasat de la mixer. Le mixez cu ulei pânã cãpãtã - folositã în industria farmaceuticã. Aloe vera se o consistenþã cremoasã. Adaug zeamã de lãmâie dupã gust. poate cultiva în casã ºi se poate folosi cu succes, sub Reþetã oferitã de doamna Irina Constantinescu formã de suc stors Cartofii se curãþã, se taie ron- din frunzele plandele ºi se pun la fiert (dacã aveþi telor adulte, neusteamer, se pot fierbe la aburi). date timp de trei În Postul Crãciunului avem Ardeii se pun la copt, apoi se zile. Sucul de aloe dezlegare la peºte în fiecare sâmcurãþã de coajã ºi de sâmburi ºi se se consumã proasbãtã ºi duminicã, cred deci cã este taie fâºii. Într-un vas de salatã se pãt. Magazinele binevenitã o reþetã de salatã de ton pun ardeii copþi, peste care se naturiste deþin o care, pe lângã faptul cã se face toarnã uleiul, oþetul ºi usturoiul varietate largã de rapid (cam 35 de minute dureazã zdrobit. Se adaugã cartofii, pã- produse pe bazã pregãtirea) este ºi foarte bunã. trunjelul tocat mãrunt, bucãþile de de aloe vera. Cele Ingredientele sunt urmãtoarele: ton, sare ºi piper dupã gust, ºi se mai indicate sunt 4-5 cartofi amestecã toate ingredientele. Se gelul ºi tinctura. 1 kg ardei þine în frigider pânã la servire. Marilena 2 conserve de ton oþet Reþetã oferitã de doamna Vlãdoianu, 3-4 cãþei de usturoi ulei Irina Constantinescu, Bucureºti Craiova 1 legãturã pãtrunjel sare, piper

Pateu de nãut

Salatã de ton cu ardei copþi

16

Trecut ºi prezent

Bisericile din Veneþia de Jos
De la ªercaia se desprinde din drumul naþional o altã ºosea, care urcã pe valea Oltului. Aici multe dintre sate sunt grupate douã câte douã, fiecare sat de la drum având un corespondent la 3-4 kilometri înspre pãdurile de la poalele Munþilor Perºani, pe cursul aceleiaºi ape. Aºa sunt Pãrãul cu Gridul, Veneþia de Jos cu cea de Sus, Comãna de Jos cu cea de Sus ºi Cuciulata cu Lupºa. În aceste sate existã comori de nepreþuit, lãcaºuri de cult de o mare vechime ºi importanþã istoricã. potniþa era cândva o conBiserica strucþie separatã, însã în „Cuvioasa Parascheva“ 1899, cu ocazia renoBiserica cu hramul Cuvioasa Parasche- vãrii, în locul ei s-a conva este prima bisericã construitã din piatrã struit turnul actual. Penîn satul Veneþia de Jos. Nu se cunoaºte tru cã zidul nordic s-a data precisã a ridicãrii ei, cert este însã cã deplasat, cupolele naosuea exista la 1700, când documentele con- lui s-au surpat ºi în locul semneazã faptul cã biserica ortodoxã a sa- lor s-a construit un tavan de tului a fost datã în folosinþa celor care au scândurã. Au fost construiþi Pr. Mihai Comºulea trecut la greco-catolicism, credincioºii contraforþi pentru protejarea ortodocºi rãmânând fãrã lãcaº de cult. zidurilor, însã biserica a fost atunci Biserica, monument istoric, a avut atât tencuitã ºi vãruitã fãrã a mai fi pictatã. picturã interioarã cât ºi exterioarã. CloÎn 1948 lãcaºul de cult a revenit în proprietatea Bisericii Ortodoxe, iar începând din 1988 a intrat într-un amplu proces de restaurare: vechii contraforþi au fost înlocuiþi cu alþii din beton armat, zidul a fost întãrit cu o centurã din beton, a fost adãugatã o încãpere pentru arsul lumânãrilor, tâmplãria ºi iconostasul au fost înlocuite, iar interiorul a fost împodobit cu picturã realizatã în frescã.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“
Dupã Uniaþia de la 1701, când vechea bisericã a satului a fost datã greco-catolicilor, credincioºilor ortodocºi nu li s-a îngãduit de cãtre autoritãþi sã îºi ridice altã bisericã, aºa cum doreau. Atunci când conducerea imperiului a fost preluatã de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, veneþenii ºi-au spus din nou durerea, de data aceasta noului împãrat. Acesta le-a acordat în 1781 aprobarea de a-ºi construi o altã bisericã, cu condiþia ca acest lucru sã nu producã tulburãri între
Str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Redactor ºef: Natalia Corlean Corecturã: Amalia Rãibuleþ Tiparul: SC GRAMM SRL

ortodocºi ºi greco-catolici ºi sã nu fie un îndemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie. Zidirea bisericii a început în vara anului 1790, prin eforturile pãrintelui Ioan Comanici, numit ºi Ionaºcu, cu un ajutor important din partea negustorului braºovean Dimitrie Scurtu. Se pare cã lãcaºul de cult, construit din piatrã, a fost terminat în 1796, cu mult ajutor atât din partea credincioºilor ortodocºi, cât ºi a celor uniþi. Tradiþia spune cã vechea clopotniþã s-a prãbuºit spre asfinþit, iar dupã 1801 a fost construit turnul actual puþin mai la vest decât locul iniþial, prelungindu-se astfel ºi naosul, fapt dovedit prin lipsa de picturã pe aceastã porþiune. Biserica a fost pictatã de cãtre pictorul Teodor Zugravul împreunã cu fiii sãi, iar ca ºi element deosebit prezintã o reprezentare, pe exterior, a Adormirii Maicii Domnului, hramul acestui lãcaº de cult. Biserica, declaratã monument istoric, a fost renovatã ºi consolidatã în 1930, iar în ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrãri de reparaþii. Pr. Paroh Mihai Comºulea

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Irina Constantinescu Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Tehnoredactor: Natalia Corlean Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK