You are on page 1of 16
Anul II, nr. 22 noiembrie 2008 Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul Mâncarea
Anul II, nr. 22
noiembrie 2008
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
cu sprijinul
Mâncarea care ne dã bucurie
Din cuprins
Otrãvirea lentã,
dar sigurã,
prin alimentaþie
Ce sunt E-urile? Care sunt
periculoase? Cât de nocive sunt?
E bun alimentul acesta pentru
copilul meu? (pag. 11)
Te-ai simþit vreodatã
alungat din bisericã?
De multe ori când un tânãr
intrã într-o bisericã cu o dorinþã
sincerã de a vorbi cu Dumnezeu,
ne gãsim noi, cei “credincioºi”, sã
le dãm lecþii. (pag. 8)
„Sã avem grijã cum
trãim fiecare clipã“
Pãrintele Miron Mihãilescu
a fost un om despre care se spu-
ne cã a avut râvna de a iubi cu iu-
Cum se îmbinã postul cu bucuria, doliul cu
luminarea, înfrânarea cu belºugul hranei? Postul
Crãciunului ne îmbie ºi ne învaþã taina zborului
duhovnicesc ºi al bucuriei netrecãtoare. (pag. 4)
birea lui Dumnezeu.
(pag.5)
Editorial de Pr. Alexandru Stanciu
Gânduri la început
de post…
Prin venirea lui Hristos
în lume, Împãrãþia lui Dum-
nezeu s-a apropiat de noi, pen-
tru ca noi sã ne apropiem de
Dumnezeu. Prin faþa umanã
a Fiului veºnic al lui Dumnezeu devenit
Om, Dumnezeu ºi-a întors pentru veºnicie
faþa cãtre oameni, pentru ca oamenii sã-ºi
întoarcã veºnic faþa spre Dumnezeu.
O clipã de pocãinþã poate rãscumpãra
timpul pierdut, când se restabileºte comu-
niunea cu Dumnezeu, sau o clipã poate pier-
de un timp bun de o viaþã întreagã, când în
ea se sãvârºeºte, prin pãcat, despãrþirea de
Dumnezeu. În timp ce Iuda Iscarioteanul,
unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus,
ºi-a pierdut mântuirea, prin trãdare, tâl-
harul de pe cruce, prin pocãinþã, a câºtigat
printr-o clipã, Împãrãþia lui Dumnezeu,
cãci lui i-a spus Iisus pe Cruce: “…astãzi
vei fi cu mine în Rai” (Luca 23, 43).
Iatã de ce timpul postului, al pocãinþei
ºi al rugãciunilor intense dinaintea marilor
sãrbãtori este un timp al rãscumpãrãrilor,
al înnoirii ºi al sfinþeniei vieþii.
Într-o vreme în care libertatea este
înþeleasã foarte adesea cu rãtãcirea de la
adevãr sau cu libertatea de a face rãul ºi nu
binele, vremea postului ne cheamã sã re-
descoperim cã liber cu adevãrat este
numai omul care iubeºte pe Dumnezeu ºi
pe semenii sãi.
Într-o vreme în care violenþa ºi patimi-
le trupeºti au devenit o obsesie ºi un idol
propovãduit cu frenezie prin mijloacele de
comunicare în masã, vremea postului ne
cheamã sã descoperim nu plãcerile cãderii
în pãcat, ci bucuria ridicãrii prin pocãinþã
ºi viaþã sfântã. Unde se înmulþeºte pãca-
tul, slãbeºte iubirea curatã. Dar cine cautã
sfinþenia gãseºte pacea sufletului.
Într-o vreme în care se înmulþeºte boa-
la ºi întristarea, sãrãcia ºi însingurarea, vre-
mea postului ne cheamã sã alinãm, cu
cuvântul ºi cu fapta, suferinþa ºi sã adu-
cem bucurie celor neajutoraþi ºi singuri.
Hristos Iisus are nevoie de mâinile
noastre, de dãrnicia ºi de iubirea noastrã
ca lumea din jur sã simtã mai mult ºi sã
vadã mai clar cât de mare este iubirea lui
Dumnezeu pentru oameni.
Ne stã înainte Betleemul. Sã ne
bucurãm, dar, ºi sã ne gãtim sã-i fim
oaspeþi ºi gazde deopotrivã, sã facem din
inima noastrã peºterã ºi iesle a rãmânerii
în noi a lui Hristos.
La Naºterea Domnului fiecare din fãp-
turile zidite de Dumnezeu aduce câte ceva:
îngerii, cântarea, cerurile, steaua, magii,
darurile, pãstorii, minunarea, pãmântul,
peºtera, pustiul ieslea, iar tu, tu, cititorule,
ce aduci?

C M Y K

2 Eveniment Sãrbãtoare la Victoria
2 Eveniment
Sãrbãtoare la Victoria

Ziua de 14 octombrie s-a constituit într-o dublã sãrbãtoare pentru locuitorii Oraºului Victoria, deoarece hramul bise- ricii Sf. Cuv. Parascheva a coincis cu instalarea pãrintelui Fogoroº Mihail ca preot paroh al Parohiei nou înfiinþate, Victoria III. Pãrintele Mihail Fogoroº a fost preot paroh în Parohia Voivodenii Mari, unde a avut realizãri frumoase, iar de acum este chemat la slujire în Victoria, având ca

lãcaº de cult prima bisericã din oraº, con- struitã de vrednicul pãrinte Cornel Codrea. Înainte de a fi ridicatã biserica “Cuvioasa Pa- rascheva”, slujbele s-au þinut în capela de la ªcoalã, din incinta Combinatului Chimic ºi în capela din curtea

din incinta Combinatului Chimic ºi în capela din curtea Biserica „Sf. Cuv. Parascheva” a fost lãcaºul
Biserica „Sf. Cuv. Parascheva” a fost lãcaºul de cult al Parohiei Victoria I, pânã de
Biserica „Sf. Cuv. Parascheva” a fost lãcaºul
de cult al Parohiei Victoria I, pânã de curând,
la mutarea acesteia în biserica nouã

familiei pãrintelui Nicolae Albãceanu. De sãrbãtoarea Cuvioasei Parasche- va, toþi credincioºii din oraº, împreunã cu preoþii lor, oficia- litãþile din oraº ºi cu alþi invitaþi, s-au adu- nat în biserica Cuvi- oasei pentru a sluji Sfânta Liturghie ºi a-i ura bun venit pãrin- telui Mihail Fogoroº.

Pãrintele Protopop Ioan Ciocan i-a înmânat noului paroh, conform rânduielii obiºnuite în astfel de situaþii, cele trei obiecte, dintre care douã cu valoare litur- gicã: Sfânta Evanghelie pentru a propovã- dui din ea “cu timp ºi fãrã timp” cuvântul lui Dumnezeu; Sfânta Cruce, deoarece preotul trebuie sã-ºi poarte crucea sa dar ºi sã-ºi ajute pãstoriþii sã ºi-o poarte pe a lor; ºi cheia locaºului de cult unde îºi va desfãºura activitatea liturgicã. Îi urãm pãrintelui Fogoroº Mihail bun venit ºi pãstorire rodnicã. Pr. Adrian Magda

ªercãiþa ºi-a primit noul preot paroh

În duminica imediat urmãtoare praznicului Cu- vioase Parascheva, pe 19 octombrie, satul ªercãiþa din comuna ªinca s-a gãtit în straie de sãrbãtoare pentru a-ºi primi noul preot paroh în persoana pãrin- telui Daniel Dumitru Dogariu, fiu al satului ºi în ultimii ani cântãreþ al bisericii unde urmeazã sã slu- jeascã. Într-o zi minunatã de toamnã târzie, pãrintele Daniel ºi-a luat în primire parohia, fiind prezentat credincioºilor de cãtre pãrintele protopop Ioan Ciocan, care a slujit Sfânta Liturghie alãturi de un sobor de preoþi din împrejurimi ºi un diacon. La eveniment a participat ºi pãrintele Emil Popa, fostul paroh, tot fiu al satului, care este acum preot în Lunca Câlnicului, în apropiere de Braºov. În frumoasa bisericã monument istoric, neîncãpãtoare pentru mulþimea de credincioºi veniþi ºi din satele vecine, noul preot paroh a primit Sf. Evanghelie, crucea ºi cheile lãcaºului de cult. Pãrintele Daniel s-a nãscut la data de 18 ianuarie 1979 în localitatea ªercãiþa. Studiile primare ºi gimnaziul le realizeazã în localitatea natalã. Este absolventul liceului Radu Negru din Fãgãraº ºi al Facultãþii de Teologie “Andrei ªaguna” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 2004. La aceeaºi facultate îºi finalizeazã

în 2004. La aceeaºi facultate îºi finalizeazã ºi cursurile de masterat, secþia istorice. Între anii

ºi cursurile de masterat, secþia istorice. Între anii 2004-2008 predã religia la ºcoala din ªercãiþa, suplinind ºi un post de învãþã- tor. În anul 2008 s-a cãsãtorit cu Mihaela Sbîrneciu din Fãgãraº, absolventã de matematicã-informaticã, câteva luni mai târziu fiind numit paroh în satul sãu natal, ªercãiþa. Îi dorim pãrintelui Daniel pãstorire cu folos, înþelepciune ºi putere de la Dumnezeu pentru a-ºi îndeplini cu vrednicie misi- unea sfântã la care a fost chemat. Pr. Marius Corlean

Eveniment 3
Eveniment
3

acum pentru canonizarea sa. Încheierea acestei conferinþe preo- þeºti s-a fãcut aºa cum a ºi început, adicã cu rugãciune, Prea Sfinþitul Andrei binecuvântând noua salã de confe- rinþe a Protopopiatului Fãgãraº, cu o capacitate de aproximativ 200 de locuri, rostind apoi o rugãciune de dezlegare de pãcate asupra preoþilor, drept pregãtire pentru perioada Postul Crãciunului, o rugãciune pen- tru sãnãtatea preotului Gheorghe Gãitãnaru de la Parohia Feldioara ºi o rugãciune pentru credincioºii Pa- rohiei Ortodoxe Bucium, a cãror bi- sericã, singura din sat, este revendi- catã în instanþã de cãtre câþiva gre- co-catolici, procesul aflându-se pe rol. Pr. Ovidiu Bostan

co-catolici, procesul aflându-se pe rol. Pr. Ovidiu Bostan cuprinsul Mitropoliei sale, elogiile aduse mitropolitului

cuprinsul Mitropoliei sale, elogiile aduse mitropolitului Andrei ªaguna de contem- poranii lui sau demersurile fãcute pânã

Nou preot paroh la Voivodenii Mari

În duminica a douãzeci ºi treia dupã Rusalii, 26 octombrie, Parohia Ortodoxã “Adormirea Maicii Dom- nului” din Voivodenii Mari s-a învred- nicit de o îndoitã sãrbãtoare: pe lângã prãznuirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir, cu aleasã bucurie ºi vãditã emoþie enoriaºii au primit prin binecuvântarea lui Dum- nezeu un nou cãlãuzitor duhovnicesc, rânduit în slujirea preoþeascã de Înalt Prea Sfinþia Sa Laurenþiu Streza, Mi- tropolitul Ardealului. Pãrintele Daniel Cristian Tatu, nãs- cut în localitatea Nehoiu, judeþul Buzãu, este absolvent al Seminarului Teologic din Buzãu ºi al Facultãþii de Teologie “Andrei ªaguna” din Sibiu. κi desã- vârºeºte studiile urmând cursurile de master, iar în prezent cele de doctorat. Îi este alãturi în misiunea pastoralã doamna preoteasã Mihaela Tatu, ori- ginarã din Fãgãraº, licenþiatã a Facultãþii de Litere, specializarea românã-francezã, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. În cadrul ceremoniei de instalare, Pãrintele Protopop Ioan Ciocan a oferit simbolic tânãrului paroh Evanghelia, Crucea ºi cheia bisericii, evidenþiind între- ita slujire a preotului: propovãduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, jertfelnic ºi slu- jitor pentru comunitate, vrednic chiver- nisitor al bunurilor obºteºti. Împreunã-slujitori au fost preoþii Va- lentin Beþiu ºi Mihai Fogoroº, foºti parohi ai bisericii din Voivodenii Mari, pãrintele Adrian Rãduleþ din Sibiu ºi pãrintele Radu

pãrintele Adrian Rãduleþ din Sibiu ºi pãrintele Radu Milãºan din Voivodenii Mici. Alãturi de distinºii

Milãºan din Voivodenii Mici. Alãturi de distinºii oaspeþi au oficiat preoþii, fii ai sa- tului: fraþii de aceastã datã ºi întru slujire, Gheorghe Laurenþiu Precup, paroh al comunitãþilor româneºti ortodoxe din Basel, Berna ºi Frieburg - Elveþia, ºi Adrian Precup, preot misionar al Protopopiatului Fãgãraº, dar ºi Cristian Bica, paroh în Sãvãstreni. Plecând genunchii inimilor noastre, cerem Bunului Dumnezeu sã reverse binecuvântãrile Sale peste unºii Sãi, cre- dincioºii parohiei noastre ºi vrednicul ei pãstor. Aurel Dragne - Voivodenii Mari

Mitropolitul Andrei ªaguna a fost sãrbãtorit la Fãgãraº în casã nouã

La sediul Protopopiatului Fãgãraº a avut loc luni, 20 octombrie, conferinþa de toamnã, prilej cu care a fost inauguratã ºi binecuvântatã sala de conferinþã din noua clãdire.

La nivelul Patriarhiei Române în fiecare an în toate Protopopiatele se organizeazã câte douã conferinþe pre- oþeºti care au loc primãvara ºi toam- na. Tema conferinþei preoþeºti de primãvarã are caracter naþional ºi este hotãrâtã la începutul fiecãrui an în cadrul unei ºedinþe a Sfântului Sinod rãmânând ca tema conferinþei preoþeºti de toamnã sã fie hotãrâtã de fiecare eparhie în funcþie de nevoile pastoral-misionare ale acesteia. În Arhiepiscopia Sibiului anul acesta au avut loc, ºi încã vor mai avea, mai multe eveni- mente legate de persoana primului mitro- polit al Ardealului, vrednicul de pomenire Andrei ªaguna, cãci anul acesta se împlinesc 200 de ani de la naºterea sa. Drept urmare ºi conferinþele preoþeºti de toamnã de la protopopiatele Arhiepis- copiei Sibiului au avut tema: Mitropolitul Andrei ªaguna - 200 de ani de la naºtere. La Fãgãraº, în mijlocul preoþilor, alãturi de pãrintele protopop Ioan Ciocan, la aceas-

tã conferinþã a participat ºi Prea Sfinþitul Pã- rinte Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Sorin Mãnduc - primarul Fãgãraºului ºi alþi reprezentanþi ai autoritãþilor locale ºi judeþene. Remarcabila ºi neegalata personalitate

ºi activitate a mitropolitului Andrei ªaguna

a fost ilustratã ºi elogiatã de doi dintre pre-

oþii Protopopiatului Fãgãraº: pãrintele Florin Butum de la parohia Cincu ºi pãrin- tele Marius Ioan Zosim de la parohia Iaºi. Primul dintre ei s-a referit la contextul po- litic, economic, social, cultural ºi religios în care s-a dezvoltat personalitatea marelui mitropolit, strãdaniile sale în fruntea Epis- copiei de la Sibiu care în vremea sa e ridi- catã la rangul de Mitropolie, iar cel de-al doilea dintre pãrinþii conferenþiari a atins în expunerea sa puncte precum înfiinþarea societãþii ASTRA de la Sibiu al cãrei prim preºedinte a fost mitropolitul Andrei ªa- guna, disputa pe care a avut-o ªaguna cu Ioan Heliade Rãdulescu pe tema traducerii Bibliei, tipãrirea de manuale sau cãrþi bi- sericeºti pentru nevoile românilor din

4 Postul Crãciunului Mâncarea care ne dã bucurie
4 Postul Crãciunului
Mâncarea care ne dã bucurie

Perioadele de post, precum este ºi cea pe care o parcurgem acum, în postul Crãciu- nului, pot reprezenta, pentru cei care “se prind în joc”, o provocare neaºteptat de in- teresantã ºi de asemenea, pentru cei care le parcurg cu sinceritate ºi zel, o adevãratã “transfuzie” de viaþã nouã care invadeazã cu intensitate vinele vieþii noastre duhovniceºti. Sub aspect exterior, perioada postului nu ne prezintã lucruri sau fapte spectacu- loase. Ni se propune, simplu, respectarea unui program de alimentaþie care exclude alimentele de provenienþã animalã: carnea, laptele sau ouãle. Acestea sunt înlocuite cu pâinea, uleiul, legumele si fructele care abundã în acest anotimp; ºi, în plus, peºtele, care se mãnâncã atât

de des în postul Crãciunului. Departe însã de a ne slei pute- rea de muncã ºi pofta (sãnã- toasã) de viaþã, aceastã schim- bare de alimentaþie, adoptatã pentru o perioadã determinatã, ne învaþã mãsura înfrânãrii ºi ne dãruieºte energie pentru o viaþã un pic mai înaltã, un pic mai orientatã spre lucrurile dumnezeieºti. Poate pãrea pu- þin mai greu sau neobiºnuit la început, dar nu dupã mult timp se poate simþi un trup mai uºor

ºi un suflet mai

un confort al întregii fiinþe. ªi totuºi, postul de mâncare este abia înveliºul cel mai din afarã a ceea ce ni se propune de fapt în perioada de post. Pentru cã, uºurându-ne puþin trupul printr-o alimentaþie potrivitã, suntem chemaþi la o lucrare cu mult mai interesantã ºi plinã de miez: lucrarea lãuntricã. Cine se lasã condus pe acest drum va rãmâne uimit de ceea ce va descoperi la capãt. Lucrarea lãuntricã de care aminteam nici mãcar nu este un lucru aºa greu ºi anevoios cum s-ar putea crede la prima vedere. Nu trebuie sã mutãm munþii, nici sã ne închipuim cã acum, în post, ar trebui sã devenim experþi în rugãciune, precum pãrinþii din pustie. Nu. Noi avem o lucrare ºi o cale simplã ºi sigurã: Taina Spove- daniei ºi apoi Sfânta Împãrtã- ºanie. Atât ne trebuie: sã avem

uºurat, ºi deci

puþinã deschidere, sã acceptãm provocarea aceasta care ne promite uºurare ºi confort sufletesc nemincinos, temeinic; sã facem pasul acesta, mergând în scaunul Spove- daniei pentru a-L întâlni acolo pe Dum- nezeul cel adevãrat ºi bun care iartã ºi dã uºurare de toatã ruºinea, apãsarea sufle- teascã ºi greºeala, ºi ne curãþeºte ca pe niºte copii, ºi ne îmbracã din nou în cinste ca pe niºte fii de împãrat. Iar dupã mãrtu- risire, sã îndrãznim, prin dezlegarea preo- tului duhovnic, sã ne apropiem ºi de Sfânta Împãrtãºanie. Când ne vom fi împãrtãºit cu Trupul ºi Sângele Domnului, sã ºtim cã abia atunci am împlinit cu adevãrat rostul postului, al

postului Crãciunului ºi al oricãrui alt post! Cãci dacã noi renunþãm la mâncarea cea lumeascã, nu o facem doar de dragul renunþãrii, ci o facem ca sã mâncãm o altã mâncare, pe cea dumnezeiascã. De aceea postul nu înseamnã renunþare ºi tristeþe (din cauza privãrii de hranã grasã ºi plãceri), ci înseamnã umplere, belºug ºi bucurie (din cauza harului primit prin des- chiderea inimii ºi Sfintele Taine). De aceea, în mod paradoxal postul înseamnã mâncare, nu lipsa mâncãrii. ªi prin aceastã mâncare (Sfânta Împãrtãºa- nie), postul înseamnã bucurie, nu tristeþe, postul înseamnã uºurare ºi zbor duhov- nicesc, nu povarã ºi aplecare spre pãmânt. Postul este o lucrare fundamental pozitivã. Sã mâncãm aºadar ºi sã ne bucurãm! Amalia Rãibuleþ

Adevãrul despre „Moº Nicolae“

Moº Nicolae - ca ºi Moº Crãciun - a ajuns o figurã de legendã în care nu mai crede nimeni în afarã de copii. Dacã sãrbãtoarea lui Moº Crãciun se suprapune cu cea a Naºterii Domnului, Moº Nicolae este aºteptat cu ocazia prãznuirii sfântului cu acelaºi nume. Din pãcate, mai ales pentru cei ce nu cunosc ºi nu cinstesc pe sfinþi, Moº Nicolae a ajuns sã domine atmosfera sãrbãtorii din 6 decembrie - ºi mai cu seamã ajunul ei, reuºind uneori sã arunce irealitatea existenþei sale chiar asupra Sfântului Nicolae. Pentru creºtinul ortodox lucrurile stau altfel.

lui Dumnezeu strãlucea în fiinþa lui, dar se mani- festa generos ºi în fap- tele sale. Sfântul Nico- lae era atât de plãcut lui Dumnezeu, încât încã din timpul vieþii sãvâr- ºea minuni, arãtându-se deseori în vedenie celor la care îl trimitea pronia dumnezeiascã. De ase- menea, venea în ajutorul celor care, aflaþi în ne- voi, îi invocau nume- le. Blând ºi deopotrivã zelos pentru credinþã, Sfântul Nicolae este cunoscut mai ales pentru generozitatea sa ieºitã din comun, pentru graba cu care sãrea în ajutorul celor din nevoi.

pentru graba cu care sãrea în ajutorul celor din nevoi. Sãrbãtoarea din 6 decembrie, a Sfântului

Sãrbãtoarea din 6 decembrie, a Sfântului Ierarh Nicolae, stã la loc de mare cinste în inima multor creºtini. Pe bunã dreptate sfântul al cãrui nume înseamnã “biruitor de popor” a cucerit evlavia creºtinilor de pretutindeni.

Ales de Dumnezeu

Sfântul Nicolae s-a nãscut în primele veacuri creºtine în Asia Micã, într-o familie evlavioasã, în urma multor rugã- ciuni. Încã din vremea prunciei, se ma- nifestã în el în chip deosebit înfrânarea, dragostea de Dumnezeu, curãþia sufle- teascã ºi lipsa preocupãrilor lumeºti. Tânãr, se cãlugãreºte, împarte avutul sãu celor sãraci, este hirotonit preot iar mai apoi, în chip minunat, este ales episcop al Mirei Lichiei. În perioada domniei împãraþilor romani Diocleþian ºi Maximian suferã prigoanã ºi chiar temniþã, pentru Hristos. În anul 325, participã la primul Sinod ecumenic, la Niceea, apãrând cu multã râvnã adevãrul credinþei creºtine. Moare la adânci bãtrâneþi, la Mira, în jurul anului 345. Sfintele sale moaºte sunt izvorâtoare de mir ºi se aflã la Bari, în sudul Italiei.

Un sfânt printre oameni

Deºi era deosebit de smerit, Sfântul Nicolae a dobândit iubirea ºi preþuirea multora. Puterea

Aproape de noi, peste timp

Cultul Sfântului Nicolae s-a rãspândit treptat, acesta devenind un sfânt foarte popular. “Marele fãcãtor de minuni” - cum a rãmas în memoria vie a Bisericii - împarte în orice timp ºi loc, cu ge- nerozitate, darurile sale, fiind deosebit de iubit ºi des invocat de cãtre cei credincioºi. Astfel este perceput în Bisericã Sfântul Nicolae ºi el este adevãratul “Moº Nicolae” al

ortodocºilor. Amalia Rãibuleþ

C M Y K

Dialoguri 5
Dialoguri
5

,,Când te uitai la el, vedeai o frescã bizantinã. Figura lui era ºi fãrã vârstã ºi fãrã pãtimire. Ca desprins din mizeria acestei lumi, trãia într-o meditaþie continuã, cerebral ºi mistic deopotrivã. Un intelectual pro- fund ºi rafinat, din stirpea lui Stãniloae, cãruia i-a fost ani de zile asis- tent la catedra de dogmaticã ºi apoi secretar personal, sfetnic ºi con- fident de nãdejde. Semãna mult cu luminatul sãu profesor - aceeaºi cul- turã solid aºezatã, aceeaºi cãlcãturã subtilã a ideilor. Îl aºtepta o strãlu- citã carierã universitarã, obþinuse chiar o bursã de excepþie la Berlin, dar brusc, ruºinându-se parcã de inteligenþa sa ieºitã din comun, a renunþat la tot ºi a hotãrât sã se retragã la þarã, simþind cã vocaþia lui adevãra- tã era sã-i slujeascã pe cei umili, fãrã pãstor.” Pr. Savu Popa

„Sã avem grijã cum trãim fiecare clipã“

L-am cunoscut pe Pãrintele Miron Mihãilescu cu câteva luni înainte de plecarea sa la Domnul, în 1998. Ne-a primit, pe mine ºi (pe atunci) viitorul meu soþ într-un apartament simplu, modest, cu o dragoste care mi-a rãmas în suflet peste ani însoþitã de un alt cuvânt: dumnezeiascã. Am vãzut, mai târziu, cã aºa era în general perceput Pãrintele de cãtre cei cu care intra în contact, spunându-se des- pre dânsul cã “a avut râvna de a iubi cu iubirea lui Dumnezeu”. Plin de o grijã dumnezeiascã faþã de fiecare suflet în parte, Pãrintele predicator, duhovnic ºi pictor din Ocna Sibiului a slujit în ultimii sãi 30 de ani Sf. Liturghie în fiecare zi ºi a trãit el însuºi iubirea pe care o propovãduia celorlalþi. Pãrintele Miron a trãit iubirea desãvârºitã în primul rând în cãsnicie, ºi spunea mereu cã iubirea nu trebuie sã rãmânã închisã în familie, ci trebuie sã creascã ºi sã se reverse asupra oamenilor.

Mântuitorul iartã, dar nu scuzã

“Le spun mereu credincioºilor cã Mântuitorul nu scuzã. Nu L-am vãzut nicãieri, în Sfânta Scripturã, scuzând pe cineva. I-a spus El cuiva: “nu-i nimic dacã nu poþi chiar

aºa, fiindcã Tatãl Meu e bun ºi te iartã”? Dimpotrivã, ne-a poruncit: “Fiþi desãvârºiþi ca Tatãl Meu!”. Nicãieri nu vom afla o alternativã. El îl iartã, dar nu-l scuzã pe cel ce-ºi socoteºte de micã importanþã greºeala. Mântuitorul nu în- dreptãþeºte ascultarea de sine. Dumnezeu nu e dur. Te iert, dar Tatãl Meu are dreptate. Nu voi, nici Eu, ci El. Tot aºa i-a spus ºi lui Ioan Botezãtorul: Sã îm-

plinim toatã dreptatea, Eu ºi cu tine - pu- nându-se alãturi de Ioan, pe aceeaºi po- ziþie de ascultãtor al lui Dumnezeu. Întot- deauna m-a impresionat profund faptul acesta. Nu-L putem contrazice pe Tatãl, venind cu fel de fel de scuze!” “Sã avem grijã cum trãim fiecare clipã, dar mai ales clipa când ne trezim din somn, clipã în care ne luãm în primire pe noi înºine din mâna lui Hristos, Care a zis: Eu sunt Învierea, Eu sunt viaþã în voi, în toate zilele ºi-n toate clipele. Sã vã îndreptaþi atenþia cãtre Mine la fiecare bãtaie a inimii, fiindcã ea bate deoarece Eu trãiesc în voi. Sã trãiþi ºi voi în Mine.”

Omul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, dar imediat o face pe a lui proprie.

Rugãciunea nu e altceva decât atenþia necontenitã la privirea Mântuitorului ce e aþin- titã cu toatã dragostea Tatãlui la tine. Mã gândesc de multe ori la Apostolul Ioan, când a relatat episodul întâlnirii lui Petru - dupã trãdarea lui - cu Mântuitorul. Cum o fi suportat el privirea Mântuitorului care-l întreba tãcut: “Ce ai fãcut, prietene, dupã cele multe fãgã- duite?” Omul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, dar imediat o face pe a lui proprie. În fiecare clipã te afli în impasul acesta, pe muchie de cuþit între voia ta ºi voia Lui, care numai ea îþi ºtie binele adevãrat ºi þi-l doreºte împlinindu-l pe loc, dacã-l asculþi pe Dumnezeu. Mântuitorul a arãtat pe cruce cum se face fulgerãtor trecerea de la: “Dacã se poate, ia de la Mine acest pahar, la: Fie Mie ca dupã voia Ta sã treacã acest pahar!” A rostit atunci pe cruce: “Deci (traducerea veche) m-ai lãsat!, adicã: m-ai lãsat sã-þi fac voia Ta, ai lãsat sã se petreacã lucrul acesta teribil de mare ºi frumos, de a-þi face Eu voia Ta ºi numai a Ta fiindcã nu existã altceva mai bun de fãcut în afara împlinirii voii Tale.”

ªi sã nu uitãm, lucru de mare im- portanþã, Mântuitorului nu i-a rãspuns nimeni, dupã cum i s-a întâmplat ºi lui Ioan Botezãtorul, care aruncat fiind în închisoare, a fost lãsat singur sã se des- curce, fãrã vreo intervenþie din afarã. Existã un nivel, înainte de moarte, când te afli singur, absolut singur dar totuºi rãmâi cu doi, trei, sau cu unul mãcar, din cei pe care-i ºtii cã sunt per- manent cu tine, ºi de ei nu te mai desprinzi; ei te asistã tãcut ºi sigur pânã la sfârºit ”

Noi, preoþii, nu muncim destul

“Noi, preoþii, nu muncim destul pentru a face cunoscut oamenilor Duhul binelui lui Dumnezeu. Ne mulþumim cu lauda lor la adresa noastrã: “A spus frumos Pãrintele ce a spus”, dupã care ne ducem acasã ºi mâncãm, tihnit, de amiaz. Sã nu ne înºelãm: Pânã nu

vezi oamenii ajunºi la starea de a nu mai putea trãi fãrã Sfânta Bisericã, cu Tainele ei - înnoiþi în toatã gândirea lor ºi în fapte - sã nu socoteºti cã ai reuºit mare lucru! Este adevãrat cã în inima omului nu se vede ºi se poate întâmpla ca uneori cineva sã te asculte cu aºa interes de a desprinde ceva bun, încât sã desprindã, din încâlcitele tale cuvinte, sensuri mai înalte decât ai avut de gând sã comunici tu. Totu-i posibil, lucrarea lui Dumnezeu în om nu o ºtie nimeni, dar nu ne putem culca pe urechea asta. Numai dacã inima ta, arsã de pipãirea Adevãrului, ai

dãruit-o fãrã rezerve semenilor pe care îi

slujeºti ei îl vor întrezãri pe Hristos în cuvântul ºi

în slujirea ta. Dacã inima ta, clipã de clipã, arde de uimire în faþa lucrãrii lui Dumnezeu, iar

tu, fie ºi întâlnindu-te doar cu cineva pe uliþã, îi rãspunzi înflãcãrat de interes dumnezeiesc la întrebarea pusã de el, omul acela se va duce pe drumul lui, uimit de ce-a auzit de la tine. Poate n-a înþeles ce i-ai spus, dar va zice aºa cum au zis oamenii ºi de Mântuitorul, dupã ce L-au auzit vorbind: “Nimeni n-a vorbit ca omul acesta”. Nu înþeleseserã ei mare lucru, doar intuiserã cã Omul Acela spunea adevãrul ºi vorba Lui avea putere. Ce fel de putere? Puterea de a trezi inimile la viaþã. Vorbea cu har de Arhipãstor, har din care se hrãneºte ºi preoþia noastrã. Dacã nu iroseºti clipele depãrtându-te de Hristos ºi arzi continuu în har, în orice moment ºi în orice împrejurare te-ar aborda un om, rãspunsul tãu îi va aprinde ºi lui inima”.

Bibliografie:

Vorbeºte Dumnezeu - Ed. Christiana Iubind ca Dumnezeu - Ed. Christiana Sfânta Liturghie. Pâinea cea de-a pururi. Predici, exegeze, comentarii - Ed. Reîntregirea

A consemnat Natalia Corlean

C M Y K

6 Catehism pe înþelesul tuturor Credinþa ºi mãrturisirea ei Sfântul Apostol Pavel ne învaþã despre
6 Catehism pe înþelesul tuturor
Credinþa ºi mãrturisirea ei
Sfântul Apostol Pavel ne învaþã despre credinþã cã este “adeverirea celor
nãdãjduite ºi dovedirea lucrurilor nevãzute” (Evrei 1, 1). Credinþa este o pute-
re sufleteascã ºi pentru a nu rãmâne teorie sterilã trebuie exprimatã prin fapte.

Credinþa este capacitatea de a primi ca adevãr incontestabil tot ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu ºi ne învaþã Sfânta Bisericã, pentru mântuirea noastrã. Ea deschide omului perspectiva de a vedea ceea ce nu se vede ºi de a accepta tainele Dumnezeirii fãrã a încerca sã le trecem prin filtrul raþiunii noastre, deoarece raþi- unea umanã nu este absolutã, ci este infe- rioarã raþiunii lui Dumnezeu.

Credinþa este un act de încredere în Dumnezeu

Prin credinþã avem încredere cã Dum- nezeu ne ocroteºte, ne ajutã, ne îmbogã- þeºte cu daruri duhovniceºti, ne fereºte de primejdii, ne ajutã sã depãºim situaþiile-li- mitã din viaþã, ne dã putere sã ne asumãm

un mod de viaþã superior, potrivit în- vãþãturii Lui ºi chiar sã-L mãrturi- sim pe Dumnezeu celorlalþi oameni.

Act de libertate

Primul act de libertate în relaþia noastrã cu Dumnezeu este cel de a spune “cred, Doamne”, fãrã a fi con- strâns de ceva sau de cineva. Cre- dinþa nu este un act de supunere ires- ponsabilã, ci unul de aderare la ade- vãrul revelat de cãtre Dumnezeu, adevãr mai presus de orice expe- rienþã pe care o poate avea omul în afara lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel ne spune cã în om se naºte credinþa prin auzirea cuvântului lui Dum- nezeu, Care ne vorbeºte. Cum ne vorbeºte Dumnezeu? În primul rând prin Sfânta Scripturã, apoi prin duhovnici, prin glasul conºtiinþei din noi, prin experienþele din fiecare zi, prin naturã (privitã ca ºi creaþie a Lui), prin cei din jurul nostru etc.

Pentru a-L auzi pe Dumnezeu trebuie sã taci

Dacã vrem sã-L lãsãm pe Dum- nezeu sã ne vorbeascã pentru a se naºte în noi credinþa ºi celelalte daruri duhovniceºti pe care aceasta le aduce cu sine, trebuie sã ne o- biºnuim sã tãcem, sã facem liniºte în viaþa noastrã. Dumnezeu este atât de discret atunci când comunicã cu noi, încât nu vrea sã ne deranjeze. Nu

intrã abuziv în viaþa noastrã. De aceea tre- buie sã învãþãm tãcerea, ca mod de a vorbi cu Dumnezeu. În Ortodoxie aceasta se numeºte ascultare. Profeþii Vechiului Tes- tament, atunci când vorbeau cu Dum- nezeu, spuneau: “grãieºte, Doamne, robul Tãu ascultã”. Ascultarea are ºi sensul de a împlini un lucru fãrã a-l înþelege aprioric (dinainte); înþelegerea vine pe mãsurã ce omul face ascultare ºi împlineºte voia lui Dumnezeu. Pentru a putea ajunge aici tre- buie sã ai încredere (credinþã) în El.

Credinþa presupune mãrturisire

Prin mãrturisirea credinþei se nasc apos- tolii. Apostol înseamnã trimis. Mântuito- rul le-a spus ucenicilor Sãi: “Mergeþi în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la

toatã fãptura. Cel care va crede ºi se va boteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). Aºa- dar oricine Îl propovãduieºte pe Dumne- zeu face muncã de apostol. De aceea, dacã privim în calendar vedem cã pe lângã cei 12 Apostoli mai sunt enumeraþi ºi alþi sfinþi ca fiind apostoli sau “întocmai cu apostolii”.

Credinþa se mãrturiseºte prin viaþã

Orice învãþãturã care rãmâne la stadiul de teorie este simplã ideologie, înºiruire de idei. Ea poate fi deosebit de frumos ticlu- itã, machiatã cu tot felul de “intenþii bune”, (un proverb englezesc spune: “iadul e plin de gânduri ºi dorinþe bune”), dar tot teorie rãmâne. Credinþa creºtinã a depãºit pragul teoriei încã de la început, pentru cã martirii nu doar ºi-au împãrtãºit altora credinþa ºi experienþele lor duhovniceºti, dar au fost în stare chiar sã moarã pentru credinþa lor. Mãrturisim credinþa prin viaþã atunci când faptele noastre sunt expresia convingerilor noastre. Pr. Adrian Magda

Binecuvântarea casei

bine sã ne spovedim, sã iertãm ºi sã stãm

de vorbã cu preotul parohiei noastre pentru o sfeºtanie. Când facem sfeºta- nie? Putem chema preotul sã ne facã sfeºtanie ori de câte ori simþim nevoia curãþirii ºi sfinþirii casei, aºa cum ne spovedim de câte ori simþim nevoia uºurãrii sufleteºti de pã- cate. De asemenea, dacã am avut un deces în casã e bine ca la câteva zile dupã înmor- mântare sã chemãm preotul pentru a binecu- vânta ºi a sfinþi din nou casa, nu pentru cã cel decedat ar fi spurcat casa, ci pentru cã locul ºi casa au fost cercetate de moarte. Tot aºa tre- buie procedat în casa sau în locul unde s-au petrecut fãrãdelegi ºi întâmplãri rele sau acci- dente, pentru cã acestea se întâmplã din în- demnul ºi cu lucrarea duhurilor rele. Pregãtirea pentru sfeºtanie. Când che- mãm preotul sã sãvârºeascã sfeºtanie în casã trebuie sã pregãtim o masã orientatã spre rã- sãrit pe care aºezãm un vas cu apã, vasul sã fie larg la gurã, un mãnunchi de busuioc (dacã avem), lumânãri de cearã, o cãþuie cu cãrbune aprins, tãmâie ºi un pomelnic cu cei ai casei. Dacã se face ºi sfinþirea casei, avem nevoie ºi de un pahar mic cu ulei ºi câteva beþiºoare înfãºurate cu vatã la capãt. Toate uºile ca- merelor vor fi larg deschise pentru a putea stropi preotul peste tot cu apã sfinþitã, cãci dupã cum am vãzut mai sus apa sfinþitã poartã în ea puterea curãþitoare ºi sfinþitoare a harului

dumnezeiesc. Pr. Ion Tãrcuþã

Binecuvântarea lui Dumnezeu. Fie cã ne-am renovat casa, fie cã ne-am mutat într-o casã nouã, fie cã suntem încercaþi de boli ºi ispite, simþim nevoia sã luãm legãtura cu preotul paroh pentru a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în casa noastrã. Cea mai potrivitã slujbã pe care o poate face preotul, în situaþiile mai sus amintite, este sfeºtania, slujba prin care preo- tul se roagã lui Dumnezeu sã pogoare peste apa pusã înainte harul Sãu dumnezeiesc, ca ea sã devinã elementul vãzut al binecuvântãrii lui Dumnezeu în casa unde se face rugãciunea ºi peste tot unde se stropeºte cu aceastã apã. Pãcatele întineazã casa. Aºa cum prin viaþa de sfinþenie “omul sfinþeºte locul”, tot astfel prin patimi ºi pãcate omul întineazã casa sa ºi tot locul unde calcã picioarele lui, între om ºi natura înconjurãtoare existând o strânsã legãturã încã de la creaþie. Restabilirea cu- rãþiei, frumuseþii ºi armoniei iniþiale a naturii se face acum prin Iisus Hristos odatã cu posi- bilitatea de mântuire a omului. Prin slujba sfeºtaniei Domnul Hristos redã naturii încon- jurãtoare curãþia dintâi. Aºadar casa mea poate fi întinatã de pãca- tele mele, de pãcatele celor care trec pragul casei mele, dar ºi de invidia ºi lucrarea oame- nilor aflaþi în slujba rãului. Vom cunoaºte a- ceasta din cele ce se petrec în casa noastrã:

neînþelegeri în familie, certuri, nereuºite în mod repetat, indispoziþie sufleteascã, tulburãri, vise urâte, spaimã º.a. În astfel de împrejurãri e

în mod repetat, indispoziþie sufleteascã, tulburãri, vise urâte, spaimã º.a. În astfel de împrejurãri e
Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei 7 într-o ediþie ºapirografiatã, scrierile Sfântului Siluan ºi explicã
Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei
7
într-o ediþie ºapirografiatã, scrierile
Sfântului Siluan ºi explicã conceptele
fundamentale ale teologiei experimentale
a acestuia - rugãciunea pentru lumea
întreagã, pãrãsirea de cãtre Dumnezeu ºi

ideea existenþei unei legã- turi între toþi oamenii.

Tolleshunt Knights, Essex - oazã de spiritu- alitate ortodoxã în A-

pus. În tot acest timp, în jurul pãrintelui Sofronie se strâng mai mulþi tineri iu- bitori de Dumnezeu, care vor sã urmeze învãþãturile Sfântului Siluan ºi sã înte- meieze o obºte ortodoxã. Pe parcursul anului 1958, aceºtia cautã un loc pentru mãnãstire ºi îl gãsesc în lo- calitatea Tolleshunt Knights, din judeþul Essex, Anglia. Astfel, în anul 1959, cu bla- goslovenia vrednicului de amintire pãrinte mitropolit Antonie Bloom al Surojului, se încheagã o obºte formatã din ºase monahi, bãrbaþi ºi femei. În anul 1965, având blagoslovenie de la patriar- hul Alexei, Mãnãstirea Sfân- tului Ioan Bãtezãtorul trece sub jurisdicþia Patriarhiei Ecumenice ºi devine locul de unde se propagã spirituali- tatea ortodoxã în aceastã parte a

Mormântul stareþului se aflã în mãnãstirea pe care a întemeiat-o
Mormântul stareþului
se aflã în mãnãstirea
pe care a întemeiat-o

mano-catolic convertit la Ortodoxie, corespondenþã ce îl ajutã sã adânceas- cã gândirea teologicã, sã apeleze la textele Sfinþilor Pãrinþi ºi sã apro- fundeze diferenþele de ordin dogma-

tic ºi mental de netãgãduit dintre ce- le douã culturi ºi tradiþii europene:

Rãsãritul/Ortodoxia ºi Apusul/ ro- mano-catolicismul. Dupã plecarea la Domnul a Sfântului Siluan, urmând as-

cultarea faþã de acesta, pãrin- tele Sofronie pleacã din mã-

nãstire timp de aproape nouã ani, vieþuind în Karulia ºi într-o peºterã si- tuatã în apropierea Mãnãstirii Sfântului Pavel din Muntele Athos. Aici cunoaºte momente tainice de trãire spiritualã, de ru- gãciune neîncetatã, dar ºi de slãbire a pute- rilor trupeºti. Un alt moment important din viaþa pãrintelui s-a petrecut în anul 1941, când a fost hirotonit preot ºi a devenit du- hovnic al mai multor fraþi atoniþi.

Dupã rãzboi, din nou la Paris. Au

existat mai multe motive pentru care pãrintele Sofronie a luat decizia de a pãrãsi Muntele Athos ºi de a se reîntoarce la Pa- ris. Unul dintre ele este acela cã a dorit sã îºi continue studiile teologice; din pãcate, vremurile erau foarte tulburi ºi acest lucru nu s-a îndeplinit. Alte motive au fost do- rinþa lui de a face cunoscute scrierile Sfân- tului Siluan prin tipãrirea manuscriselor, înrãutãþirea stãrii de sãnãtate ºi greutãþile pe care le-a avut în Muntele Athos din pri- cinã cã nu era grec. În 1948 publicã pentru prima datã,

Europei - prin paradigma orto- doxã a dragostei frãþeºti între oameni, dar

ºi prin învãþãtura Sfântului Siluan Atho-

nitul, datoritã bogatelor editãri de cãrþi ale acestuia. Stareþul Sofronie publicã ºi de aici, cu dragoste ºi mare erudiþie teologicã, scrierile adâncite în taina iubirii dumne- zeieºti ale pãrintelui lui duhovnic. Cu timpul însã, din pricina înrãutãþirii sãnãtãþii, se retrage în chilia lui în rugãciu- ne, dar, din dragoste faþã de oamenii care veneau sã îl vadã din diferite pãrþi ale lumii, se plimba adesea pe aleile mãnãs- tirii ºi vorbea cu aceºtia, întãrindu-i în cre- dinþã mântuitoare ºi în dragoste neþãrmu- ritã. În 11 iulie 1993, stareþul Sofronie adoarme întru Domnul ºi, astfel, trece la Vecinicia pe care a dorit-o cu atâta ar- doare. Scrierile lui au fost traduse în limba românã de pãrintele Rafail Noica, unul dintre ucenicii stareþului Sofronie, ºi de pãrintele Ioan I. Icã jr. la Editurile Reîn- tregirea - Alba Iulia ºi Deisis - Sibiu.

Eufemia Toma

Stareþul Sofronie de la Essex

Pãrintele Sofronie Saharov (1896 - 1993) este ucenicul ºi biograful Sfântului Siluan Athonitul, cel care a îngrijit ºi a tipãrit scrierile duhovniceºti ale acestuia în lumea apuseanã ºi cel care a întemeiat Mãnãstirea Sfinþilor Ioan Botezãtorul

ºi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knigts, Essex - Anglia.

cãtre Sfântul Nicolae Veli- mirovici din Ohrida ºi Jice ºi devine ucenicul Sfântu- lui Siluan Athonitul. Cei doi sfinþi atoniþi au avut o mare influenþã în formarea spiri- tualã a pãrintelui Sofronie, mai ales în ceea ce priveºte verticalitatea gândirii dog- matice ortodoxe, dar ºi în a- profundarea experienþei per- sonale a dragostei lui Dum- nezeu. În aceastã perioadã pãrintele poartã ºi o cores- pondenþã teologicã cu pã- rintele David Balfour - un ro-

care o definea ca fiind mãrginitã.

mistica religiilor indiene, fiind fascinat de ideea unui Absolut impersonal, care i s-a pãrut mai profundã în comparaþie cu dragostea personalã creºtin-ortodoxã, pe

o ºtia de mic copil ºi sã se adânceascã în

a studiat atât la Academia de Artã cât ºi la ªcoala moscovitã de Picturã, Sculpturã ºi Arhitecturã. În timpul acestei perioade a început sã se lepede de Ortodoxia pe care

pentru culturã ºi artã - între anii 1915-1921

o vârstã micã a arãtat înclinaþii deosebite

tembrie 1896, în Rusia, mai precis la Mos- cova, se nãºtea într-o familie ortodoxã nume- roasã Serghei Simeonovici Saharov. De la

Moscova þaristã. În data de 31 sep-

Parisul - oraºul luminilor ºi al

artiºtilor. Ca urmare a instaurãrii regimu- lui comunist ateu în Rusia, tânãrul artist Serghei Saharov ia drumul exilului ºi, du- pã ce în 1921 se perindã prin Italia ºi Ber-

lin, în 1922 se stabileºte la Paris. Aici gãseº-

te locul prielnic pentru a-ºi continua carie-

ra artisticã ºi are mai multe expoziþii de artã, expoziþii ce atrag aprecierea publicu-

lui ºi comentariile favorabile ale presei fran- ceze. Dar inima lui nu simte împlinirea spi- ritualã nici acum, deoarece îºi dã seama cã nu poate exprima imaterial materia ºi cã are nevoie de experienþa personalã a dragos- tei lui Dumnezeu. “Cei ce nu cred în Dum- nezeu nu cunosc ce este pãrãsirea lui Dum- nezeu. Aceastã durere este trãitã numai de aceia care au cunoscut deja bunãtatea lui Dumnezeu ºi nãzuiesc cu toate puterile sã rãmânã în El ºi cu El”. De aceea, în Sâm- bãta Mare a anului 1924, Serghei se reîn- toarce la creºtinism ºi începe sã caute ºi sã aprofundeze lucrarea Duhului Sfânt, a Lu- minii necreate, în sine însuºi, în oameni, în lume. A urmat pentru un an ºi studii la Institutul Teologic Ortodox al Sfântului Serghie din Paris, unde a avut profesori re- numiþi precum pãrintele Serghei Bulga- kov ºi Nicolai Berdiaev. “Am cunoscut

nume, date

,

greutãþile Bisericii de-a lun-

gul istoriei

dar eu doream sã aud numai

despre cum sã dobândesc vecinicia”.

Muntele Athos - cetatea monahis-

mului ortodox. În anul 1926, Serghei ia calea anevoioasã a ascezei ºi iubirii mona- hale ºi ajunge la Mãnãstirea Panteleimon din Athos. În 1930 este hirotonit diacon de

8 Fii tânãr cu Hristos
8 Fii tânãr cu Hristos

Acum douã zile mã a- flam în Iaºi; ºi pentru cã mai erau douã ore pânã la trenul care avea sã mã ducã acasã, am hotãrât sã intru într-o bi- sericuþã sã mã rog. Voiam sã vorbesc cu Dumnezeu. În bisericã nu mai era nimeni. Zgomotul oraºului rãmãsese în urmã. Pãºeam uºor spre icoa-

na Învierii care se afla în partea dreaptã a bisericii. Am sãrutat-o ºi apoi m-am în- dreptat cãtre icoana Maicii Domnului. Pri- virea blândã a Nãscãtoarei de Dumnezeu m-a îndemnat sã îngenunchez. Când ge- nunchii mei au atins podeaua am auzit o voce în spatele meu: “Hai, domniºoarã, cã

e 12 ºi de dimineaþã sunt aici!” Ruºinatã,

m-am ridicat, am sãrutat-o pe Mãicuþa care mã privea blând ºi… am ieºit. M-am simþit alungatã. Omul de la pangarul bise- ricii mã alungase. Mã aºtepta la uºã ca sã încuie biserica în urma mea. Pentru câteva clipe am simþit revoltã în inima mea, apoi am încercat sã înþeleg cã i se terminase “programul” ºi L-am rugat pe Dumnezeu sã-l ierte pe omul acela pentru cuvintele lui ºi pe mine cã m-am supãrat pe el. Mergând înspre garã, mã gândeam ce-ar fi fost dacã în locul meu ar fi fost un tânãr care intra pentru prima datã într-o bi- sericã, ori un tânãr doborât de vreun necaz care dorea sã cearã mângâiere de la Dum-

nezeu? Ce-ar fi fost dacã era vreun fiu risipitor întors la Tatãl Ceresc? S-ar fi sim- þit alungat, bietul suflet! ªi mã gândesc cã de multe ori unii oameni îi alungã pe cei tineri din bisericã. Dumnezeu se strãduieºte sã-i aducã în casa Lui, iar oamenii “evlavioºi” îi alun- gã. De câte ori nu am vãzut câte o bãtrânã mustrând cu asprime vreun tânãr cã nu a venit îmbrãcat cuviincios ori s-a închinat într-un anumit fel. De câte ori tinerele nu sunt trase de mânecuþã pe motiv cã nu au basma pe cap. ªi acestea se întâmplã mai cu seamã în bisericile de la sate. De multe ori tinerii nu merg la bisericã pentru cã ºtiu cã acolo vor fi comentaþi. Mi-aduc aminte de o tânãrã mustratã de un grup de bãtrâne cã se aºezase în genunchi în ziua Învierii. Dacã fata a înge- nunchiat, înseamnã cã aºa a simþit sufletul

ei cã trebuie sã facã. Sunt sigurã cã nu a

fãcut-o de ochii lumii, ci pentru cã aºa a îndemnat-o inima ei. Oare Dumnezeu s-a supãrat pe ea pentru îngenuncherea ei?

Oare bunul nostru Dumnezeu îºi întoar- ce faþa de la vreun tâ- nãr care vine cu inima sincerã acasã la El, la bisericã? Oare haina poate nu tocmai potri- vitã pentru bisericã îl poate determina pe Hristos sã nu primeascã rugãciunea vre- unui tânãr care rar I se roagã? Oare Dum- nezeu, Cel care ne aºteaptã cu atâta dor sã venim la El, sã-I spunem o vorbã, ar putea sã alunge vreun tânãr care I se închinã stân- gaci ºi cu nepricepere, dar I se închinã? Nu spun cã este bine sã venim la bise- ricã îmbrãcaþi necuviincios, dar mã gân- desc cã am putea sã-i învãþãm cu blândeþe pe tinerii care nu ºtiu, ori dacã nouã ne lipseºte dragostea adevãratã, mai bine L-am lãsa pe Dumnezeu sã-i înveþe pe copiii Lui. Aºadar, tinerilor care poate încã nu ºtiþi cum sã veniþi înaintea lui Dumnezeu, nu vã uitaþi la cei ce vã comenteazã îmbrãcã- mintea pe la spate, ori la cei ce vã brus- cheazã cã aþi îndrãznit sã nu ºtiþi cã nu se

Te-ai simþit vreodatã alungat din bisericã?

cã nu se Te-ai simþit vreodatã alungat din bisericã? trece prin faþa altarului. Voi, atunci când

trece prin faþa altarului. Voi, atunci când simþiþi

nevoia, veniþi cu inima sincerã la bisericã, înaintea lui Dumnezeu, ºi eu sunt convinsã cã Cel ce a spus: pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afarã (Ioan 6, 37) va avea grijã sã vã înveþe cu blândeþe rugãciunea ºi buna-cuviinþã. Cã pe voi, cei ce veniþi rar la El, vã preþuieºte ºi vã aºteaptã Dumnezeu!

Nu vã uitaþi la oamenii care vã fac sã credeþi cã Dumnezeul nostru e un dum- nezeu cãruia îi place sã împartã pedepse, un dumnezeu care îi alungã de la El pe cei ce încã nu ºtiu sã I se roage, dar se strã- duiesc. Încercaþi sã-L descoperiþi voi pe Dumnezeu ºi veþi vedea cã e bun. Chiar dacã nu ºtiþi încã sã-L iubiþi pe acest Dumnezeu, veniþi la El cu sinceritate, aºa cum sunteþi voi, cu tot ce aveþi bun sau rãu. Rugaþi-vã aºa cum ºtiþi ºi cum puteþi. El nu aºteaptã cuvinte mari, ci vrea doar sã-I vorbiþi aºa cum vorbiþi cu cei dragi ai voºtri. ªi-apoi El va avea grijã sã vã înveþe rugãciunea ºi dragostea de Dumnezeu, El va ºti sã aducã pace în inima voastrã ºi sã vã umple tinereþea de bucurie! Diana Câslaru

Zodii, horoscoape

Omul are nevoie de repere în uni- vers, el nu poate sã existe de la sine. Experienþa fricii, a singurãtãþii, ne îm- pinge spre credinþele cele mai ciudate. E adevãrat, existã stele ºi constelaþii, fiecare cu nume ºi traiectorii proprii, dar cum putem crede cã un corp iraþional poate influenþa în vreun fel fiinþa atât de com- plexã care este omul? Ce-i drept, în com- plexitatea sa, omul poate sã creadã chiar ºi cã luna, care nu e decât un bolovan, poate sã-i hotãrascã soarta! Aceastã credinþã mã duce cu gândul la personajul lui Creangã, care plângea de frica bolovanului de sare de pe sobã. Sfinþii Pãrinþi spun cã obiºnuinþele sunt a doua fire. De aceea, omul care as- cultã mai multã vreme horoscoapele ajunge, în cele din urmã, sã fie o umbrã a semnului sãu zodiacal. Aceºti oameni nu îºi dau seama cã devin foarte vulnerabili, pentru cã e destul sã-i afli zodia ºi poþi face cu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil mai ales pentru femei. Noi suntem invitaþi sã imitãm sau pe Hristos, sau berbecii, taurii ºi racii zodia- cali. Imitând, devenim, susþine ascetica ortodoxã. Dar, desigur, fiecare e liber sã aleagã ceea ce vrea el sã devinã. Pãrintele Savatie Baºtovoi

Dincolo de glumele care se fac pe seama credinþei în zodii, aceastã credinþã existã. Este curios, dar oamenii care refuzã ideea unui Dumnezeu Creator, preferã sã se supunã unor berbeci imaginari care aleargã prin stele. O gospodinã trece cu vederea cuvintele lui Hristos: “iubeºte pe aproapele tãu”, dar o ascultã pe prezenta- toarea TV, dacã îi zice: “astãzi veþi avea o zi grea, evitaþi conflictele cu cei apropiaþi”. Faptul cã omul e îndreptat spre latura tai- nicã a existenþei sale vorbeºte despre duali- tatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediatã, vãzutã, iar pe de altã parte, lu- mea misticã, necunoscutã ºi nesigurã, dar prezentã în chip latent în fiecare. Omul cre- de, dacã nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studenþii din Iaºi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fos- tei edituri “Junimea”, pentru cã nu le mer- ge la examene. Alþii, din aceleaºi motive, nu calcã pe capacele de canalizare. Lumea interioarã a acestor oameni e o lume caleidoscopicã, dezordonatã, care îºi lasã amprenta asupra modului de gândire ºi de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne ºi, mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor ºi a colajelor.

C M Y K

Pas în doi 9 bãrbaþii ºi femeile co- municã într-un cod di- ferit. Simplul fapt
Pas în doi
9
bãrbaþii ºi femeile co-
municã într-un cod di-
ferit. Simplul fapt cã nu
gurã.” În momentul în care soþului i se
umple paharul, se ridicã ºi iese din încã-
pere, iar pentru soþie asta reprezintã lovitu-
ra de graþie. Este ca ºi cum i-ar fi urlat:

te simþi iubit sau respec- tat nu înseamnã cã soþul sau so- þia ta þi-a transmis efectiv mesa- jul acesta. Deseori ne concentrãm asupra propriilor noastre nevoi ºi scãpãm pur ºi simplu din vedere nevoile celui de lângã noi. Soþia are nevoie de dragoste; ea

“Nu te iubesc!” De aici pânã la a începe sã creadã cã are toate motivele sã divorþeze nu mai e decât un pas. Dacã ar sta însã o clipã sã se gândeascã, ºi-ar da seama cã ea

a declanºat toatã tãrãºenia, cu criticile ei.

Respectã nevoile celuilalt!

Deseori soþii sunt animaþi de intenþii bune, dar niciunul nu reuºeºte sã des- cifreze codul celuilalt. Criticile sunt moti- vate de dragoste, dar el nu “aude” decât o lipsã de respect. Aºa cã pleacã, pentru a evita amplificarea conflictului, ceea ce re- prezintã un gest onorabil, însã ea nu “ve- de” decât cã el e lipsit de iubire! Cum putem ieºi din acest ciclu al ne- buniei? Doar prin credinþã ºi respectarea poruncii lui Dumnezeu, care ne-a poruncit sã ne respectãm unul altuia nevoia funda- mentalã de a fi iubitã a femeii ºi nevoia fundamentalã de a fi respectat a bãrbatu- lui. Soþul este deci dator sã îºi iubeascã femeia ca pe sine însuºi, iar soþia este datoare sã îºi respecte soþul. Iar punctul de plecare în ruperea cercului nebuniei stã de cele mai multe ori în femeie. Niciun soþ nu simte afecþiune pentru o soþie care pare sã dispreþuiascã ceea ce este el, ca fiinþã u- manã. Secretul pentru a stârni în inima soþului sentimente calde constã în a-i arãta acestuia respect necondiþionat. Dacã soþia

aºteaptã sã fie iubitã ca sã respecte, aºteap- tã în zadar. Cea mai bunã cale de a-þi iubi soþul este sã-i arãþi respect într-un mod care sã-i atingã inima. Un astfel de respect

îl face sã simtã dragostea soþiei sale ºi îi

stârneºte, totodatã, sentimente de dragoste faþã de aceasta. În numãrul viitor vom vedea care sunt “codurile” diferite în care gândesc femeile

ºi bãrbaþii ºi cum putem sã le descifrãm. A consemnat Natalia Corlean

Dragoste ºi Respect

Dragostea singurã nu este de ajuns, spune Dr. Emerson Eggerichs, deþinãtorul unui titlu de doctor în asistenþa copilului ºi familiei. Dupã 20 de ani de experienþã în consiliere, acesta a ajuns la concluzia cã, pe lângã dragoste, mai este nevoie de un “ingredient”, fãrã de care cei doi soþi trãiesc un adevãrat ciclu al nebuniei.

Ciclul nebuniei

trãiesc un adevãrat ciclu al nebuniei. Ciclul nebuniei nu intenþioneazã sã fie nerespectuoasã. So- þul are

nu intenþioneazã sã fie nerespectuoasã. So- þul are nevoie de respect; el nu in- tenþioneazã sã dea dovadã de lipsã de iubire. Odatã ce veþi înþelege acest principiu elementar veþi face primul pas pe calea descifrãrii codului ce stã la baza comunicãrii între soþi. Soþia are nevoie de dragoste aºa cum are nevoie de oxigen ca sã respire. Imaginaþi-vã cã ea are un tub de oxigen care duce pânã la un rezervor de dragoste. Atunci când soþul dã buzna ºi se comportã lipsit de dragoste, e ca ºi când i-ar cãlca pe tubul de oxigen. Iar atunci când nevoia ei cea mai mare este cãlcatã în picioare este foarte probabil sã reacþioneze negativ. Însã nu uitaþi cã ºi soþul are nevoie de respect aºa cum are nevoie sã respire. Iar dacã prin cicãleli ºi reproºuri repetate continuaþi sã îi cãlcaþi tubul de oxigen, va reacþiona ºi el, iar rãzboiul e gata. Atunci când bãrbaþii sunt criticaþi, nu le ia prea mult pânã sã înceapã sã inter- preteze lucrul acesta ca pe un semn de dis- preþ la adresa lor. Când îi aruncaþi mesaje înþepãtoare, pe care el oricum nu le în- þelege, curând el va zice în sinea lui: “Nu merit sã mi se vorbeascã aºa. Toatã lumea mã respectã, în afarã de tine. Mereu ai chef de ceartã. Nu-mi doresc decât sã taci din

Principala problemã de care se plâng soþiile sunã aºa: “El nu mã iubeºte!” Soþiile sunt fãcute sã iubeascã, îºi doresc sã iubeascã ºi aºteaptã sã fie iubite, la rândul lor. Mulþi soþi însã nu reuºesc sã le ofere acest lucru. Pe de altã parte, soþii au o altã problemã, pe care nu o mãrturisesc, însã o gândesc:

“Ea nu mã respectã!”. Soþii sunt fãcuþi sã fie respectaþi, îºi doresc respect ºi aºteaptã sã fie respectaþi. ªi multe soþii nu reuºesc sã le ofere acest lucru. În analiza acestor nevoi fundamentale pentru fiecare dintre cei doi, Dr. Eggerichs se bazeazã pe un verset din Sf. Scripturã, ca- re se citeºte în Apostolul de la Taina Cunu- niei: “Fiecare aºa sã-ºi iubeascã femeia ca pe sine însuºi; iar femeia sã se teamã de bãrbat” (Efeseni 5, 33). Acest “sã se teamã” apare în unele traduceri ca: “sã-l respecte”. Iatã deci cã Sf. Ap. Pavel le transmite so- þilor cã Dumnezeu le cere fiecãruia doar un singur lucru: bãrbatului sã-ºi iubeascã soþia, iar femeii sã-ºi respecte soþul. ªi le cere asta nu pentru cã bãrbatul nu trebuie sã respecte iar femeia nu trebuie sã iu- beascã, ci tocmai pentru cã asta este ceea ce le lipeºte: soþul nu îºi manifestã iubirea, iar soþia nu îºi aratã respectul. Din experienþa de consiliere rezultã cã de cele mai multe ori soþiile se plâng cã nu se simt iubite, iar bãrbaþii sunt siguri cã soþii- le lor au o pãrere proastã despre ei, cã nu îi mai admirã ºi aprobã ca odinioarã, deci nu îi respectã. ªi fiecare dintre cei doi reacþio- neazã: pentru a-ºi determina soþul sã devi- nã mai afectuos, femeia recurge la nemul- þumire ºi reproº, iar pentru a o face pe soþia lui sã fie mai respectuoasã, bãrbatul o tratea- zã într-o manierã lipsitã de dragoste. Acesta este un ciclu al nebuniei, atitudinile respec- tive având exact efectul contrar celui dorit.

Nu cãlcaþi pe tubul de oxigen!

Cei care vor sã înþeleagã aceastã legã- turã profundã între Dragoste ºi Respect trebuie mai întâi sã devinã conºtienþi cã

Un exerciþiu pentru doamne:

Întrebaþi-vã în permanenþã (mai ales

atunci când sunteþi supãrate): Nu cumva ceea ce vreau sã spun sau sã fac va fi, în ochii lui, un semn de lipsã de respect? Ce trebuie sã vã amintiþi mereu:

- chiar dacã simþi cã nu eºti iubitã,

încearcã sã nu te porþi cu el într-un mod nerespectuos.

- când cauþi sã îþi justifici lipsa de

respect, el va simþi cã nu este respectat, iar atunci când nu te simþi respectat reac-

þionezi într-un mod lipsit de iubire, fãrã

sã-þi dai seama de asta. Interdicþii absolute:

- sã nu-i spui niciodatã: “Nu mã iubeºti!”, ci mai degrabã: “Eu am simþit acest gest ca fiind lipsit de iubire din partea ta. Am greºit cu ceva?”, iar dacã

rãspunsul este afirmativ, cereþi-vã iertare. - sã nu-i spui niciodatã cã trebuie sã îþi câºtige respectul ca sã îl poþi respecta. A-

ceastã afirmaþie distruge relaþia, ca sã nu vorbim de faptul cã este o atitudine ofen- satoare la adresa lui Dumnezeu, Cel care l-a creat.

C MY K

10 Educaþie creºtinã JJooccuull
10 Educaþie creºtinã
JJooccuull

Una din activitãþile cele mai im- portante ale copilului este jocul. Jocul are o valoare formativã asupra copilu- lui, de aceea organizarea lui în famili- ile cu mai mulþi copii este o necesitate. Prin joc copilul învaþã, îºi dezvoltã toa- te funcþiile psihice, capacitatea de a co- munica cu ceilalþi ºi voinþa.

Individualizarea jocului

În funcþie de numãrul copiilor din fa- milie jocul cãpãtã anumite particularitãþi, existând avantaje ºi dezavantaje. Cel mai mare avantaj este existenþa tovarãºilor de joc în cadrul familiei. Copiii nu se simt singuri, izolaþi, chiar dacã se joacã separat. Cu toate acestea jocul are specificul sãu la fiecare vârstã, în funcþie de stadiul de dez- voltare al copilului. Pãrinþii trebuie sã þinã cont cã, deºi copiii de vârste diferite pot sã se joace în comun, sunt cazuri în care între

Organizarea familiei (2)

coeziunea afectivã între fraþi, deoarece se evitã neînþelegerile ºi certurile pe care le-ar provoca un regim obligatoriu identic.

Riscurile

neindividualizãrii

un regim obligatoriu identic. Riscurile neindividualizãrii ei nu poate avea loc un joc colectiv veri- tabil,

ei nu poate avea loc un joc colectiv veri- tabil, nu se pot bucura împreunã de plãcerea jocului (astfel încât nici copiii mici sã fie toleraþi în joc, ºi nici cei mari sacrificaþi de dragul celor mici). De aceea pãrinþii trebuie sã fie atenþi ºi sã organizeze individualizarea jocului, fi- indcã uniformizarea lui, fãcând abstracþie de vârstã ºi sex, poate da naºtere la situaþii anormale, care ar anula principalele virtuþi ale jocului în colectiv, posibil în familia numeroasã. Individualizarea jocului, ca ºi a regimului de viaþã în general, sporeºte

Neindividualizarea jocului expune copiii la un dublu risc. Mai întâi, copiii mai mici,

obligaþi sã participe la jocurile celor mai mari, se maturizeazã de timpuriu, sãrind artificial ºi inutil peste etape de joc necesare. Pe de altã parte, da- cã cei mari trebuie sã-ºi abandoneze jocu- rile lor pentru a participa la jocurile celor mici, pot avea întârzieri în dezvoltare. Cei mari pot sã îi ajute pe cei mici, punându-le la dispoziþie jucãrii, învãþân- du-i de-a ce ºi cum sã se joace, dar acest lucru trebuie fãcut cu mãsurã. Copiii, chiar dacã provin din familii numeroase,

12 “porunci” pentru pãrinþii copiilor de grãdiniþã

1.

Nu îþi deprecia copilul

-

nu folosiþi fraze de genul “vezi ce-ai fã-

deraþie. Pãrintele nu trebuie sã facã nimic din ceea ce copilul poate face singur.

au nevoie de relaþii stabile cu copii de vârsta lor din afara familiei.

supraprotecþia pãrintelui va face din copil un neajutorat.

-

Nu face exces de cuvinte când îi vorbeºti

6.

copilului

Rolul pãrinþilor

Care este rolul pãrinþilor în

 

sã vorbim copilului concret ºi la obiect, fãrã a-i þine predici.

7.

-

Învaþã copilul sã fie ascultãtor de bunãvoie

- atunci când ceri copilului ceva anunþã-l

dinainte ce trebuie sã facã, pentru a avea timp

jocul copiilor? Ei trebuie sã îi ajute pe aceºtia, propunându-le teme de joc ºi explicându-le cum sã se joa- ce. Uneori pãrinþii se pot alãtura

jocului. În al doilea rând pãrinþii trebu- ie sã le creeze copiilor condiþiile ne- cesare pentru joc - un minim de jucã-

cut? cum ai fãcut aºa o prostie? mai ai ceva minte în cap?”, deoarece ele ºtirbesc câte puþin respectul copilului ºi încrederea în sine însuºi.

2. Nu folosi ameninþãri

-”dacã mai faci o datã, o s-o pãþeºti rãu!”, “da- cã îþi mai loveºti frãþiorul, am sã-þi trag o bãtaie de-o sã mã pomeneºti” - astfel de ameninþãri in- duc copilului sentimente de tulburare ºi neliniºte, ºi îl învaþã sã se teamã de pãrinte ºi sã-l urascã. - asta nu înseamnã cã nu trebuie sã existe inter- dicþii, ci mereu trebuie sã-i reamintim copilului limitele, iar dacã le încalcã sã îl sancþionãm.

3.

Nu îþi mitui copilul

-

se desprindã din activitatea pe care o desfãºoa-

rã; astfel el nu se va simþi ignorat cã persoanã.

8.

Nu rãsfãþa copilul

-

impune copilului niºte limite rezonabile

rii, un loc în care sã se poatã juca în voie (în casã sau afarã), un cerc de prieteni cu care sã se simtã bine

ºi

ai grijã cã ele sã fie respectate.

9.

Fii constant în cerinþe

-

nu interzice azi ceva ce vei accepta mâi-

ºi un program potrivit ca duratã ºi orar. Timpul de joc trebuie dozat în funcþie de vârstã ºi de celelalte activitãþi la care participã copilul. În al treilea rând pãrinþii tre-

buie sã se implice în rezolvarea conflictelor, restabilind echilibrul ºi corectând greºelile. Jocul trebuie sã îi pregãteascã treptat pe copii ºi pentru muncã - care pentru ei înseamnã efectuarea unor treburi gospodãreºti ºi învãþã- turã. Se pot organiza întreceri sub formã de joc - cine are camera mai curatã, cine strânge mai repede ju- cãriile etc. De asemenea, se pot ju-

ca multe jocuri care fac trecerea spre învãþãturã - jocuri care impli- cã calcule, învãþarea de poezii etc. Dupã “Ritmuri zilnice” - M. Ghivrigã

ne, copilul va deveni confuz ºi nu va ºti sã-ºi

“dacã o sã fii cuminte o sã-þi cumpãr ”, ”

- atunci când

pãrinþii promit ºi dau mereu o rãsplatã pentru un comportament bun, conduita doritã poate fi

“dacã iei notã bunã o sã îþi dau

conformeze comportamentul potrivit cerinþe- lor adultului.

10.Regulile trebuie sã fie adecvate vârstei

regula trebuie sã fie scurtã, formulatã în

cuvinte puþine ºi foarte concrete, iar conþinutul

-

obþinutã, dar copilul învãþa de mic cã “orice om are un preþ”, ºi nu va mai avea respect pentru oameni ºi pentru drepturile lor.

ei

sã fie adaptat vârstei copilului ºi nivelului

sãu de dezvoltare ºi înþelegere.

11.

Nu folosi discursuri moralizatoare

 

-

de asemenea, el va acþiona doar pe baza

-

discursurile de genul “eu îþi dau, îþi fac, îþi dreg,

motivaþiilor exterioare, nefiind în stare mai târ- ziu sã-ºi dezvolte motivaþia interioarã.

ºi

tu eºti nerecunoscãtor, neascultãtor etc.” trebu-

ie

eliminate din conversaþiile noastre cu copilul

4.

Nu obliga un copil mic sã promitã

-

separã fapta de copil - nu copilul este rãu,

- copilul nu are reprezentarea viitorului, aºa cã o promisiune nu are semnificaþie pentru el, deci îl vom învinovãþi degeaba atunci când “nu se þine de cuvânt”.

ci

fapta lui.

12.

Nu da copilului ordine pe care nu le iei

în serios

-

limiteazã-te la observaþii sau comenzi cu

 

-

abia dupã vârsta de 4-5 ani copilul va fi

adevãrat importante, a cãror încãlcare eºti gata

în stare sã þinã o promisiune, dar pentru o scurtã perioadã de timp.

o sancþionezi, altfel copilul va învãþa cã nu e

neapãrat nevoie sã asculte. Dupã “Familia, copilul ºi grãdiniþa”

5.

Nu fi excesiv în supravegherea copilului

 

-

copilul trebuie supravegheat, dar cu mo-

de Magdalena Dumitrana

 

A consemnat Irina Constantinescu

Trup ºi suflet 11 cum sunt conserve- le, pastele de toma- te,compoturile,muºta-
Trup ºi suflet
11
cum sunt conserve-
le, pastele de toma-
te,compoturile,muºta-

Consumul îndelungat de pro- duse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoacã distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sã producã anticorpi peste mãsurã, folosin- du-i împotriva propriului organism), pre- cum ºi o serie de tumori maligne ºi benigne. Potrivit rapoartelor organizaþiilor inter- naþionale, mortalitatea în rândul populaþiei globului cauzatã de consumul alimentelor îmbogãþite cu substanþe artificiale se aflã pe locul al III-lea, dupã consumul de droguri ºi medicamente ºi dupã acciden- tele de circulaþie. În România numãrul bol- navilor de cancer se aflã într-o continuã creºtere ºi se estimeazã cã aceastã afecþi- une va deveni în scurt timp “boala mile- niului III”, împotriva cãreia nu existã încã premisele cã se va descoperi un antidot. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, di- rectorul Institutului de Cercetãri Alimentare din Bucureºti, considerã cã incidenþa alar- mantã a unor forme de cancer e strâns legatã de avalanºa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt “vi- novate” de rãspândirea bolilor cardiovascu- lare, ale tubului digestiv ºi a alergiilor. ªi totuºi, de ce se folosesc E-urile, da- cã sunt atât de nocive? Rãspunsurile sunt mai multe: statul nu se implicã suficient, iar legislaþia este permisivã în acest dome- niu; producãtorii de alimente se gândesc mai mult la profituri ºi mai puþin la sãnã- tate; consumatorii cumpãrã produsele ali- mentare respective din necunoaºtere sau din cauza veniturilor mici pe care le au, ºtiin- du-se faptul cã alimentele ieftine sunt ºi cele cu conþinutul cel mai mare de aditivi.

E-uri periculoase ºi alimente toxice

Potrivit Dr. Pavel Chirilã, medic primar de boli interne, E-urile nocive sãnãtãþii se împart în cinci categorii ºi anume: cele mai periculoase adaosuri cancerigene; adaosuri foarte cancerigene; adaosuri periculoase; adaosuri potenþial toxice; adaosuri suspecte. În prima categorie se înscrie E 330 acid citric (sare de lãmâie) prezent în majori- tatea bãuturilor rãcoritoare, dulciuri, ames- tecuri de condimente pentru semipreparate

rul sau brânzeturile. În România, glu- tamatul de sodiu E 621 - unul dintre cei mai periculoºi adi- tivi alimentari pen- tru organismul uman - este folosit la scarã industrialã, cu acordul autoritãþilor sani- tare. Se utilizeazã în fabricarea supelor in- stant concentrate, a mezelurilor, unele con- dimente ºi conservarea laptelui, brânze- turilor ºi ciupercilor. Are efecte neurotoxi- ce, provocând migrene ºi crampe. De câþi- va ani buni, organizaþii de profil din Uniunea Europeanã militeazã pentru interzicerea folosirii E 621 în produsele destinate consumului uman. De asemenea, Ministerul Agriculturii din SUA ºi-a infor- mat public cetãþenii cã glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori de risc în apariþia bolilor Alzheimer ºi Parkinson. O situaþie asemãnãtoare se întâlneºte ºi în privinþa folosirii benzoatului de sodiu, E 211, în producerea bãuturilor rãcori- toare. O concentraþie prea mare de benzen îngurgitatã provoacã leucemie ºi diverse forme de cancer al sângelui. Fatalã, dupã pãrerea specialiºtilor, este mai ales fo- losirea în combinaþie a benzoatului de sodiu, E 211, cu acidul ascorbic, E 300. Pânã în anul 2002, marii producãtori au renunþat la aceastã combinaþie ucigaºã, însã de atunci au mai fost lansate pe pieþe peste 1500 de noi mãrci de bãuturi rãcori- toare care atenteazã la viaþa oamenilor. Intrate insidios în viaþa noastrã de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de “fireºti” încât aproape nimeni nu mai se- sizeazã pericolul pe care ele îl reprezintã în mod real, având în vedere cã efectele nocive nu se vãd nici dupã o lunã ºi nici dupã un an, ci dupã perioade mari de timp. Deghizatã în tot felul de ambalaje ºi reclame ademenitoare, în culori pastelate ºi cu mirosuri agresiv-apetisante, alimen- taþia chimizatã a pãtruns în existenþa fiecãruia dintre noi. Ele ne iau ochii, banii, dar ºi sãnãtatea noastrã. Pentru evitarea îmbolnãvirilor, este re- comandat sã acordãm atenþie la ceea ce cumpãrãm ºi sã nu neglijãm sã citim ceea ce scrie pe etichetele sau ambalajele pro- duselor alimentare. E vorba de sãnãtatea noastrã ºi a copiilor noºtri. Pr. Alexandru Stanciu

Otrãvirea lentã, dar sigurã, prin alimentaþie

Stanciu Otrãvirea lentã, dar sigurã, prin alimentaþie Ori de câte ori cumpãrãm produse alimentare, întâlnim

Ori de câte ori cumpãrãm produse alimentare, întâlnim inevitabil termenul de E-uri. ªi ne întrebãm ce sunt E-urile? Care sunt pericu- loase? Cât de nocive sunt? E bun alimentul acesta pentru copilul meu?

Ce sunt E-urile?

În ultimii 30 de ani, în conþinutul mul- tor produse alimentare au apãrut substanþe chimice, de sintezã, denumite coloranþi, acizi, emulgatori, stabilizatori, conservanþi, antio- xidanþi, aromatizanþi, regulatori de acidita- te - într-un cuvânt aditivi - care sunt indicaþi pe ambalaj cu litera “E” urmatã de un numãr. Specialiºtii sunt de pãrere cã E-urile ajutã alimentele sã-ºi pãstreze calitãþile nu- tritive ºi organoleptice (miros, gust, aspect) pentru o mai mare perioadã de timp, iar fãrã aceºti aditivi n-am mai putea avea ali- mente în cantitãþi industriale ºi calitatea lor s-ar deteriora repede. Oamenii de ºtiinþã afirmã cã, în cantitãþi mici, consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. Totuºi, pentru a preveni eventualele peri- cole, Statele Unite ale Americii ºi Uniunea Europeana au interzis o parte din “E”-uri. În România, laboratoarele nu pot detec- ta toþi aditivii introduºi în alimente, iar de multe ori produsul ajunge pe piaþã doar prin datele furnizate de producãtor. Existã astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosu- rilor sintetice conform reglementãrilor legale. Aici trebuie menþionatã ºi practica unor producãtori, ce are scopul de a induce consumatorii în eroare, atunci când cum- pãrã un produs sau altul. Aceºtia nu mai menþioneazã pe ambalaj indicativul exact al aditivilor folosiþi, rezumându-se sã inscripþioneze doar “afânãtori”, în locul denumirii chimice, “arome identic natu- rale” ºi “conservanþi”.

Profitul, mai important decât sãnãtatea

Dupã unele studii de specialitate, un locuitor dintr-o þarã civilizatã consumã circa 4,5 kg de aditivi alimentari pe an. Nu- meroase organisme internaþionale de sãnã- tate au tras serioase semnale de alarmã cu pri- vire la aceste adaosuri sintetice, declarân- du-le toxice. Folosirea lor îndelungatã sau improprie poate duce, în timp, la formarea unor afecþiuni grave care nu mai pot fi tratate. În existenþa multimilenarã a speciei umane, spune Dr. Pavel Chirilã, mecanis- mele fiziologice s-au antrenat sã recunoas- cã ºi sã metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul organismului cu E-urile este enorm: el nu le recunoaºte, nu le acceptã ºi se revoltã.

Intrarea Maicii Domnului în Bisericã Pe lângã mama pe care am primit-o fiecare dintre noi,
Intrarea Maicii Domnului
în Bisericã
Pe lângã mama pe care am primit-o fiecare
dintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat ºi o Mamã
care are grijã ºi se roagã pentru noi toþi. Este
vorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului.
Pãrinþii Maicii Domnului sunt Sfinþii Ioa-
chim ºi Ana. Aceºtia erau niºte oameni buni,
milostivi ºi foarte credincioºi. Însã aveau o mare
tristeþe: deºi erau cãsãtoriþi de foarte mulþi ani,
Dumnezeu nu le dãduse niciun copil. Cu toate
cã erau înaintaþi în vârstã, Ioachim ºi Ana nu ºi-au
pierdut nãdejdea ºi continuau sã se roage mult,
pentru ca Dumnezeu sã îi binecuvânteze ºi pe
ei. În rugãciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul sã
îi dãruiascã marea cinste de a fi mamã, fãgã-
duind cã dacã va avea un copil îl va închina Lui.
Într-o bunã zi, Dumnezeu a rãspuns rugãciu-
nii celor doi ºi le-a dãruit o fetiþã, pe care au
numit-o Maria. Ana nu a uitat de fãgãduinþa ei
ºi, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la
templu sã o închine lui Dumnezeu. Copila a
rãmas în grija slujitorilor Bisericii timp de 12
ani, rugându-se, învãþând Scriptura ºi lucrul de
mânã.
La vârsta de 15 ani Maria a pãrãsit templul,
fiind încredinþatã lui Iosif, cel ce avea sã o
ocroteascã. La puþin dupã aceea ea este cea care
primeºte de la Arhanghelul Gavriil vestea cã a
fost aleasã sã Îl nascã pe Fiul lui Dumnezeu,
devenind astfel Maica Domnului, cea care se
roagã neîncetat pentru noi, pentru binele nostru
ºi pentru pacea lumii.
Ghicitoare, Ghicitoare,
Care-o fi rãspunsul oare?
Cã Domnul e Mântuitor,
Biserica-i sfinþitã.
Demult, când lumea a-nceput
Sã se încreºtineze,
Când numele Domnului Sfânt
- Chemat sã lumineze -
ªi-a poposit la noi cu drag,
Apostol fãrã teamã,
Strãmoºilor le-a predicat,
Cum povesteºte-o mamã;
Se rãspândea în gând curat,
Rãspuns la rugãciune,
Apostolul întâi-chemat
Umbla pe drumuri bune;
Apoi pe cruce a murit,
În þinuturi pãgâne.
De-a pururi este el slãvit,
Îi ºtii, dar, al lui nume?
Rãspuns:
Cu dor de a-nmulþi-n popor
Credinþa neclintitã:
Mirela ªova
Andrei,ApostolSfântul
întâi-chemat.cel

C M Y K

Actualitatea religioasã 13 Cuviosul Dionisie cel Smerit Numit Exiguul, pentru cã obiºnuia sã se semneze
Actualitatea religioasã 13
Cuviosul
Dionisie cel Smerit
Numit Exiguul, pentru
cã obiºnuia sã se semneze
Dionisie Exiguus, adicã cel
mic, cel smerit, cel neîn-
semnat, Cuviosul Dionisie
s-a nãscut cândva între anii
Pe lângã gri-

460-470, în Scytia Minor, Dobrogea de astãzi, ºi a intrat de tânãr în- tr-o mãnãstire din aceastã zonã. Vestea despre pregãtirea sa teologicã de excepþie l-a fãcut pe papa Ghelasie sã îl cheme la Roma, deoarece avea nevoie de un bun cunoscãtor al limbilor latinã ºi greacã. Cuviosul Dionisie s-a remarcat prin traducerea din greceºte a operelor Sfinþilor Pãrinþi ºi a canoanelor de la primele patru Sinoade ecumenice, fiind considerat pãrintele dreptului bi- sericesc. Având ºi cunoºtinþe de astronomie ºi calendaristicã, el este cel care a propus ca numãrarea anilor istoriei sã se facã de la naºterea Mântuitorului Hristos, ºi nu de la întemeierea Romei sau de la împãratul Diocleþian, prigonitor al creºtinilor, cum se fãcea în vremea respectivã. El este astfel iniþiatorul cronologiei creºtine, dupã care ne ghidãm ºi astãzi. Informaþii bogate despre Sfântul Cuvios Dionisie le avem de la Casiodor, primul ministru al regelui Teodoric cel Mare, care l-a cunoscut îndeaproape: “A cercetat Scripturile cu o

râvnã atât de mare ºi le-a înþeles astfel încât, ori de unde ar fi fost întrebat, avea rãspunsul pregãtit, dându-l fãrã nicio

În el era multã simplitate împreunã cu înþelepciune,

întârziere

smerenie împreunã cu învãþãturã, moderaþie împreunã cu ta- lentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmã slujitori, deºi era vrednic, fãrã îndoialã, de societatea regilor.” Data prãznuirii Cuviosului Dionisie cel Smerit este 1 sep- tembrie, începutul anului bisericesc.

ja pentru pãsto- riþii sãi, Sfântul mitropolit Iachint s-a ocupat ºi de cre- dincioºii ortodocºi vecini, în special de cei din Transil- vania, cãrora le trimitea preoþi ºi cãlugãri misionari. Astfel, la pro- punerea Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei, Sfântul Sinod, “luând aminte la viaþa pil- duitoare a Sfântului Ierarh Ia- chint, mitropolitul Þãrii Ro- mâneºti, privind la ortodoxia credinþei sale, la viaþa lui curatã ºi sfântã, vãzând pilda sa întru pãstorirea Bisericii din Þara Româneascã cu râvnã, înþelep- ciune, rãbdare, dragoste ºi sme- renie” - dupã cum spune tomo- sul de canonizare, a aprobat ca- nonizarea lui, cu data de prãz- nuire 28 octombrie.

ca- nonizarea lui, cu data de prãz- nuire 28 octombrie. demnuri duhovniceºti, dar ºi de administrare

demnuri duhovniceºti, dar ºi de administrare a þãrii.

Având o adevãratã va- loare de testament duhovnicesc, pedagogic ºi filozofic, ea rãmâ- ne actualã ºi astãzi. Datoritã pri- eteniei sale cu cãlugãrul tipograf Macarie de la Mãnãstirea Bis- triþa, domnitorul a participat la tipãrirea primelor cãrþi de cult tipãrite în þara noastrã.

Dintre multele mãnãstiri, bi- serici ºi aºezãminte ctitorite de voievod, cea mai strãlucitã este Mãnãstirea Argeºului, de o ma- re valoare artisticã ºi arhitec- turalã, unde se aflã ºi mormân- tul sãu. Data prãznuirii Sfântului Voievod Neagoe Basarab a fost stabilitã la 26 septembrie.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Domn al Þãrii Româ- neºti între 1512-1521, domnitorul Neagoe Ba- sarab a rãmas în memo- ria urmaºilor sãi ca unul dintre cei mai darnici ºi mai mari ctitori de bise- rici. Nãscut într-o fami- lie domneascã cu cre- dinþã puternicã, tânãrul Neagoe a cunoscut îndeaproape Mãnãstirea Bistriþa din judeþul Vâlcea, ctitorie a strãbunicilor sãi. Aici a pus bazele cunoºtin- þelor sale din Sfânta Scripturã ºi scrierile Sfinþilor Pãrinþi, ºi tot aici l-a cunoscut pe patriarhul Ni- fon al Constantinopolului, retras la aceastã mãnãstire. Ucenic al Sfântului Ierarh, Neagoe Basarab

mãnãstire. Ucenic al Sfântului Ierarh, Neagoe Basarab a dobândit de la acesta taina rugãciunii, înþelep-

a dobândit de la acesta

taina rugãciunii, înþelep-

ciunea credinþei în Hris- tos ºi un înalt spor du- hovnicesc. Ca domnitor, Sfântul Voievod s-a arãtat un chibzuit organizator al

þãrii, plin de înþelepciune

ºi împãciuitor. El a rã-

în memoria poporului român imensa sa operã de ocrotire a

bisericilor ºi mãnãstirilor din

þarã

prin

mas

ºi din Muntele Athos, dar ºi opera sa testamentarã intitu- “Învãþãturile lui Neagoe

prin

latã

Basarab cãtre fiul sãu Teo- dosie”. Prima creaþie de valoare universalã din literatura românã,

aceasta conþine preþioase în-

A consemnat Natalia Corlean

Trei noi sfinþi români în calendar

Din cauza perioadei comuniste, Biserica Ortodoxã Românã, spre deosebire de alte Biserici Ortodoxe, a rãmas în urmã în ceea ce priveºte canonizarea sfinþilor care s-au nãscut de-a lungul veacurilor în poporul român. Astfel în ultimii ani a început o lungã serie de canonizãri ale sfinþilor români, care va continua. Ultimii ocrotitori ai neamului românesc trecuþi în rândul sfinþilor sunt Mitropolitul Iachint de Vicina, Cuviosul Dionisie cel Smerit ºi domnitorul Neagoe Basarab. Canonizarea lor a fost aprobatã de Sf. Sinod în 8 iulie, iar proclamarea oficialã a avut loc în 26 septembrie.

Sfântul Ierarh Iachint

de Vicina

A fost primul mitropolit al Bisericii din Dobrogea ºi Þara Româneascã, reunitã sub conducerea unui singur voievod. Sfântul Ierarh apa- re pentru prima oarã în isto- ria Bisericii Române de la nord de Dunãre în anul 1348, pe când era mitropolit al Vicinei, situatã în Dobrogea, lângã Isaccea. Domnitorul de atunci al Þãrii Româneºti, Ni- colae Alexandru Basarab, l-a chemat pe mitropolit la Argeº, devenind astfel primul întâistã- tãtor al Mitropoliei Ungrovla- hiei, recunoscutã în 1359 ºi de cãtre Patriarhia Ecumenicã de la Constantinopol. Ca pãrinte sufletesc al ro- mânilor de la sud de Carpaþi, Mitropolitul Iachint a hirotonit

preoþi în toate satele, a zidit bi- serici în cetãþi ºi sate, a

întemeiat noi mãnãstiri ºi schituri, susþinând mult monahismul românesc. El este cel care l-a adus în þarã pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea de la Muntele Athos, pentru a or- ganiza câteva mãnãstiri-la- vre dupã model atonit. El a trimis numeroºi cãlugãri “vlahi” la Mãnãstirea Cut- lumuº din Muntele Athos, unde au ajuns cãlugãri vestiþi. În þarã, a organizat mai multe mãnãstiri, cum ar fi cea de la Tismana, Curtea de Argeº, Câmpu- lung-Muscel, Cozia, Sna- gov, Târgoviºte, Bolinti- nul din Deal ºi din Vale, Tânganu, Cotmeana ºi al- tele.

C M Y K

14 Trecut ºi prezent
14 Trecut ºi prezent

„Tu Doamne ºtii, cãci cãtre scopul meu a alerga doresc: pe românii transilvãneni din adâncul lor somn sã-i deºtept ºi cu voie cãtre tot ce e adevãrat, plãcut ºi bun sã-i trag!“ Aceasta a fost dorinþa Mitropolitului Andrei ªaguna la sfinþirea sa întru episcop, dorinþã ºi promisiune pe care a dus-o la împlinire. La douã sute de ani de la naºterea celui fãrã de care Biserica Ortodoxã din Ardeal ar fi avut altã istorie, Mitropolia a decretat anul 2008 Anul ªaguna. Cu acest prilej rememorãm ºi noi pe scurt câteva crâmpeie din activitatea marelui mitropolit.

ELEV EMINENT, CÃLUGÃR, STAREÞ ªI EPISCOP. Pruncul Anas- tasiu, viitorul mitropolit Andrei, s-a nãscut la Miºcolþ, oraº din nord-estul Ungariei, în familia negustorului macedoromân Naum ºi a soþiei Anastasia. Elev eminent la ºcoala greco-vlahã, gimnaziul din Miºcolþ ºi gimnaziul cãlugãrilor piariºti, continuã studiile de filozofie ºi drept la Universi- tatea din Pesta. Rãmas orfan de tatã, este gãzduit în casa unchiului sãu, loc de întâl- nire al fruntaºilor români Samuil Micu, Petru Maior, I. Corneli, I. Teodorovici, formându-se într-un mediu cu alese pre- ocupãri de limbã, culturã ºi istorie ro- mâneascã. κi încununeazã studiile ur- mând teologia ortodoxã la Vârºeþ. Dupã absolvire, la vârsta de 25 de ani, este tuns în monahism la mãnãstirea Hopovo pri- mind numele Andrei. Datoritã însuºiri- lor alese este hirotonit arhimandrit, de- venind egumen al mãnãstirilor sârbeºti Hopovo (1842) ºi Covil (1845). Din 1842 este profesor la secþia românã a Semi- narului teologic din Vârºeþ. În 15 iunie 1846 este numit vicar ge- neral al Scaunului episcopal de la Sibiu. Doi ani mai târziu, dupã recunoaºterea sa ca episcop de cãtre Curtea din Viena, este hirotonit în catedrala din Carloviþ de cãtre mitropolitul Iosif Raiacici. MITROPOLITUL ROMÂNILOR DIN ARDEAL. Una dintre primele pre- ocupãri ale noului episcop a fost scoaterea Bisericii Ortodoxe Române din Transilva- nia de sub jurisdicþia Mitropoliei sârbeºti din Carloviþ, sub care ajunsese în 1786, ºi reînfiinþarea unei Mitropolii proprii pentru românii ortodocºi. Demersul sãu va primi girul autoritãþilor abia în 1864 când, prin- tr-un autograf imperial, se aproba reînfi- inþarea vechii Mitropolii Ortodoxe Ro- mâne a Transilvaniei iar Andrei ªaguna era numit arhiepiscop ºi mitropolit. LEGI DUPà CARE NE GHIDÃM ªI ASTÃZI. Iscusit organizator, întoc- meºte Statutul Organic al Bisericii Orto- doxe Române din Transilvania, aprobat de Congresul naþional-bisericesc al românilor

transilvãneni ºi autoritatea de stat în 1869. Legea elaboratã de ªaguna pe principiul au- tonomiei ºi sinodalitãþii a con- stituit baza noului statut al Bisericii Ortodoxe Române Autocefale din anul 1925 ºi chiar a celui actual. ÎNVÃÞÃMÂNT ROMÂNESC SUB STÃPÂNIRE STRÃINÃ. Proeminentã personalitate culturalã, ªaguna a contribuit la progresul învãþãmântului românesc. Din cele peste 800 de ºcoli confesionale, mai mult de jumãtate au fost înfiinþate în tim- pul pãstoririi sale, realizare remarcabilã având în vedere cã acest lucru se petrecea într-o vreme când românilor ardeleni li se refuzau drepturi elementare precum în- vãþãmântul în limba maternã. Este ctitorul gimnaziului superior de la Braºov (1850), care îi poartã numele. O atenþie deosebitã a acordat-o învãþã- mântului teologic ºi pedagogic de la Sibiu. Vechea ºcoalã teologicã, înfiinþatã în 1811, este transformatã în instituþie de învãþã- mânt superior, formarea preoþilor ºi învãþã- torilor rãmânând în permanenþã în grija Bi- sericii. Se îngrijeºte de gãsirea unor clãdiri corespunzãtoare pentru noul institut teolo- gic ºi internat. Tipãreºte manuale didactice redactate de el însuºi sau la îndemnul sãu. TIPOGRAFIE PE CHELTUIALA PROPRIE. În 3 ianuarie 1853 apare sub co- ordonarea sa ziarul Telegraful Român la Si- biu, singurul din România care apare neîn- cetat pânã astãzi. A iniþiat editarea Calen- darului Arhiepiscopiei Sibiului, din anul 1852 sub denumirea Îndrumãtorul biseri- cesc. Aceste publicaþii, precum ºi majori- tatea cãrþilor de cult reeditate spre folosul comunitãþilor româneºti ardelene vãd lumi- na tiparului în noua tipografie diecezanã, fondatã din banii sãi la 27 august 1850. Este membru fondator al Asociaþiunii transilvane pentru literatura românã ºi cul- tura poporului român, Astra, alãturi de Timotei Cipariu ºi George Bariþiu. APÃRÃTOR AL DREPTURILOR ROMÂNILOR. Militant pentru drep-

Mitropolitul Andrei ªaguna, un om providenþial

drep- Mitropolitul Andrei ªaguna, un om providenþial turile sociale ºi politice ale românilor, a contribuit la

turile sociale ºi politice ale românilor, a contribuit la emanciparea politicã ºi bi- sericeascã a naþiunii. Diplo- mat ilustru, se aflã în fruntea delegaþiilor româneºti, îna- intând memorii la Curtea imperialã vienezã. Împre- unã cu episcopul unit Ioan Lemeni, conduce Marea Adunare Naþionalã de pe Câmpia Libertãþii de la Blaj (3/15 mai 1848). Diploma- þia de care a dat dovadã în relaþiile cu Viena a facilitat, în anul 1864, recunoaºterea poporului ro- mân ca naþiune politicã egalã în drepturi cu celelalte naþiuni din Transilvania: maghia- rii, saºii ºi secuii. IUBIT DE POPOR, RESPECTAT DE ADVERSARI. Pãstor cu nespusã dragoste faþã de fiii sãi duhovniceºti, a fost iubit ºi apreciat de popor, dobândind con- sideraþia contemporanilor, dar ºi respectul adversarilor. Într-o scrisoare datatã 1860, cei o sutã de nobili fãgãrãºeni semnatari se adreseazã vrednicului mitropolit cu urmã- toarele cuvinte: “Sacrificiul ce l-aþi depus pe altarul naþiunii, în susþinerea intereselor noastre la Senatul imperial, a electrizat cele mai intime simþãminte ºi aºteptãri ale fiilor ei, ºi mai vârtos ale noastre, a 80.000 de locuitori români nobili boieri ºi liberi din Þara Fãgãraºului…” “OMUL ISTORIEI”. Întreaga sufla- re româneascã a fost cuprinsã de doliu aflând vestea morþii vrednicului pãstor, survenitã la 16 iunie 1873: “Curgeþi darã lacrimi, curgeþi de la Tisa pânã la Marea Neagrã, cãci piedestalul catapetesmei bise- ricii române de peste Carpaþi ºi al colum- nei românismului, baron Andrei ªaguna a trecut la eternitate.” (Telegraful român, nr. 59/1873). A fost înmormântat, aºa cum ºi-a dorit, în apropierea Sibiului, la Rãºinari. Încheiem succinta prezentare a vieþii ºi distinsei personalitãþi cu cuvintele de apre- ciere ale lui Nicolae Popea care a închinat mitropolitului Andrei ªaguna o amplã monografie: “Mitropolitul ªaguna este omul istoriei. Aceasta - fie cea bise- riceascã, cea naþionalã ori cea politicã - nu se poate scrie fãrã de istoria lui. Mai mult:

istoria mitropolitului ªaguna este aproape istoria poporului însuºi, într-un sfert de secol, cât a condus el afacerile ºi destinele naþionale.

Aurel Dragne

Cu Dumnezeu în casã 15 Colþul bucuriei din bucãtãrie Aloe vera: proprietãþi miraculoase De cele
Cu Dumnezeu în casã
15
Colþul bucuriei din bucãtãrie
Aloe vera: proprietãþi
miraculoase
De cele mai mul-
te ori nu ne dãm
seama sau uitãm cã
fiecare clipã de viaþã
o
datorãm lui Dum-
altfel când Îl chemãm
mereu pe Dumnezeu în
ajutor. Una din perioa-
dele pe care le-am putea
dãrui Domnului, din
nezeu. Fãrã El, fãrã
viaþa pe care El a pu-
s-o în noi ºi o între-
þine în fiecare mo-
ment, nu am putea trãi, nu am putea
goana noastrã de fiecare
zi, este ºi timpul pe care
îl petrecem în bucãtãrie.
Încã din antichitate, planta
aloe vera este intens folositã în
terapiile naturiste pentru pro-
prietãþile ei eficiente în trata-
mentul multor afecþiuni.
Extractul de aloe accele-
O icoanã cu o candelã
respira, nu am putea gândi. De multe
ori alergãm bezmetici, sã muncim, sã
câºtigãm, sã rezolvãm problemele
lumii acesteia ºi uitãm cu totul de
Dumnezeu. Ce s-ar întâmpla oare
dacã ºi El ar “uita” o fracþiune de
secundã de noi?
Sã ne aducem aminte cât mai des
de Domnul ºi vom vedea cã pacea pe
care o dobândim ne dã înþelepciune,
iar treburile cotidiene se vor rezolva
arzând aºezatã într-un colþ ne ajutã sã
ne liniºtim, sã Îl aducem pe Dum-
nezeu în gând ºi în inimã, sã Îl
chemãm în ajutor chiar ºi în banala
acþiune a gãtitului sau a curãþeniei.
Încercaþi acest lucru ºi veþi vedea
cum ziua devine mai luminoasã,
mâncarea mai plinã de dragostea cu
care este gãtitã, sufletul mai liniºtit ºi
împãcat iar cei dragi, pe care îi hrã-
niþi, mai bucuroºi. Natalia Corlean
Pateu de nãut
Nãutul este bogat în proteine, sãruri
minerale (fosfor, magneziu, potasiu, calciu,
fier) ºi în complexul de vitamine B. Are o
concentraþie ridicatã de proteine (24%),
precum ºi un procent consistent de hidraþi
de carbon ºi grãsimi, ceea ce-l face sã aibã
o valoare alimentarã deosebitã, înlocuind în
mare parte proteinele din carne - deci excelent pentru meniul de post.
Eu cumpãr câte o pungã de boabe (1 kg), le pun la înmuiat în apã rece,
de obicei de seara pânã a douã zi (þin castronul în frigider), apoi fac porþii pe
care le pun la congelator, în punguþe.
Pentru pateul de nãut am scos de la congelator o pungã de boabe
înmuiate ºi le-am pus la fiert. În timpul fierberii apa trebuie schimbatã de
douã-trei ori. În ultima apã adaug sare, boabe de piper ºi frunze de dafin.
Dupã ce boabele au fiert le scurg de apã ºi le bag la robot. Se pot zdrobi ºi
reazã ºi normalizeazã metabo-
lismul, regenereazã celulele ºi
detoxificã organismul, întã-
reºte sistemul imunitar, are
efect analgezic ºi antiseptic, dezinfectant ºi antiin-
flamator. Aloe vera normalizeazã tractul digestiv ºi
favorizeazã absorbþia alimentelor.
Datoritã compoziþiei sale naturale, are un efect
preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind
capabil sã valorifice cele 240 de substanþe active con-
form necesitãþilor sale.
Planta aloe vera este utilizatã în terapia multor
afecþiuni: alergii, astm, bronºite, boli carenþiale, boli
reumatismale, entorse, afecþiuni ale prostatei, afecþi-
uni ale pielii ºi unghiilor, rãni, furunculoze, psoriazis,
zona zoster, hipercolesterolemie, cefalee, depresii,
insomnii, cistite, bolile aparatului genital feminin,
combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei ºi
radioterapiei, cataractã, colitã intestinalã, constipaþie,
diabet zaharat, faringite, gingivite, herpes, hepatitã
cronicã, infecþii fungice, hemoroizi, pancreatitã cro-
nicã, sclerozã multiplã, viroze, varice º.a.
Miraculoasa frunzã de aloe conþine agenþi antisep-
tici care distrug unele bacterii ºi viruºi, lupeol ºi acid
salicilic cu efect tranchilizant, acizi graºi antiinfla-
în
blender sau cu gheara de pasat de la mixer. Le mixez cu ulei pânã cãpãtã
o
consistenþã cremoasã. Adaug zeamã de lãmâie dupã gust.
Reþetã oferitã de doamna Irina Constantinescu
matori eficienþi în tratarea arsurilor, rãnilor, alergiilor
etc. ºi polipeptide - stimulatori ai imunitãþii deosebit
de activi în infecþia cu virusul HIV ºi cancere.
Dintre soiurile cunoscute, cea mai bogatã din
punct de vedere nutritiv este Aloe Barbadensis Miller
- folositã în industria farmaceuticã. Aloe vera se
poate cultiva în casã ºi se poate folosi cu succes, sub
formã de suc stors
Salatã de ton cu ardei copþi
În Postul Crãciunului avem
dezlegare la peºte în fiecare sâm-
bãtã ºi duminicã, cred deci cã este
binevenitã o reþetã de salatã de ton
care, pe lângã faptul cã se face
rapid (cam 35 de minute dureazã
pregãtirea) este ºi foarte bunã.
Ingredientele sunt urmãtoarele:
4-5 cartofi
1 kg ardei
2 conserve de ton
3-4 cãþei de usturoi
1 legãturã pãtrunjel
oþet
ulei
sare, piper
Cartofii se curãþã, se taie ron-
dele ºi se pun la fiert (dacã aveþi
steamer, se pot fierbe la aburi).
Ardeii se pun la copt, apoi se
curãþã de coajã ºi de sâmburi ºi se
taie fâºii. Într-un vas de salatã se
pun ardeii copþi, peste care se
toarnã uleiul, oþetul ºi usturoiul
zdrobit. Se adaugã cartofii, pã-
trunjelul tocat mãrunt, bucãþile de
ton, sare ºi piper dupã gust, ºi se
amestecã toate ingredientele. Se
þine în frigider pânã la servire.
Reþetã oferitã de doamna
Irina Constantinescu, Bucureºti
din frunzele plan-
telor adulte, neu-
date timp de trei
zile. Sucul de aloe
se consumã proas-
pãt. Magazinele
naturiste deþin o
varietate largã de
produse pe bazã
de aloe vera. Cele
mai indicate sunt
gelul ºi tinctura.
Marilena
Vlãdoianu,
Craiova
16 Trecut ºi prezent Bisericile din Veneþia de Jos
16 Trecut ºi prezent
Bisericile din Veneþia de Jos

De la ªercaia se desprinde din drumul naþional o altã ºosea, care urcã pe valea Oltului. Aici multe dintre sate sunt grupate douã câte douã, fiecare sat de la drum având un corespondent la 3-4 kilometri înspre pãdurile de la poalele Munþilor Perºani, pe cursul aceleiaºi ape. Aºa sunt Pãrãul cu Gridul, Veneþia de Jos cu cea de Sus, Comãna de Jos cu cea de Sus ºi Cuciulata cu Lupºa. În aceste sate existã comori de nepreþuit, lãcaºuri de cult de o mare vechime ºi importanþã istoricã.

Biserica „Cuvioasa Parascheva“

Biserica cu hramul Cuvioasa Parasche- va este prima bisericã construitã din piatrã în satul Veneþia de Jos. Nu se cunoaºte data precisã a ridicãrii ei, cert este însã cã ea exista la 1700, când documentele con- semneazã faptul cã biserica ortodoxã a sa- tului a fost datã în folosinþa celor care au trecut la greco-catolicism, credincioºii ortodocºi rãmânând fãrã lãcaº de cult. Biserica, monument istoric, a avut atât picturã interioarã cât ºi exterioarã. Clo-

Pr. Mihai Comºulea
Pr. Mihai
Comºulea

ortodocºi ºi greco-catolici ºi sã nu fie un îndemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie. Zidirea bisericii a început în vara anu- lui 1790, prin eforturile pãrintelui Ioan Comanici, numit ºi Ionaºcu, cu un ajutor important din partea negustorului braºo- vean Dimitrie Scurtu. Se pare cã lãcaºul de cult, construit din piatrã, a fost terminat în 1796, cu mult ajutor atât din partea credin- cioºilor ortodocºi, cât ºi a celor uniþi. Tradiþia spune cã vechea clopotniþã s-a prãbuºit spre asfinþit, iar dupã 1801 a fost construit turnul actual puþin mai la vest decât locul iniþial, prelungindu-se ast- fel ºi naosul, fapt dovedit prin lipsa de pic- turã pe aceastã porþiune. Biserica a fost pictatã de cãtre pictorul Teodor Zugravul împreunã cu fiii sãi, iar ca ºi element deosebit prezintã o reprezentare, pe exteri- or, a Adormirii Maicii Domnului, hramul acestui lãcaº de cult. Biserica, declaratã monument istoric, a fost renovatã ºi consolidatã în 1930, iar în ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrãri de reparaþii. Pr. Paroh Mihai Comºulea

potniþa era cândva o con- strucþie separatã, însã în 1899, cu ocazia reno- vãrii, în locul ei s-a con- struit turnul actual. Pen- tru cã zidul nordic s-a deplasat, cupolele naosu- lui s-au surpat ºi în locul lor s-a construit un tavan de scândurã. Au fost construiþi

contraforþi pentru protejarea zidurilor, însã biserica a fost atunci tencuitã ºi vãruitã fãrã a mai fi pictatã. În 1948 lãcaºul de cult a revenit în proprietatea Bisericii Ortodoxe, iar înce- pând din 1988 a intrat într-un amplu pro- ces de restaurare: vechii contraforþi au fost înlocuiþi cu alþii din beton armat, zidul a fost întãrit cu o centurã din beton, a fost adãugatã o încãpere pentru arsul lumâ- nãrilor, tâmplãria ºi iconostasul au fost înlocuite, iar interiorul a fost împodobit cu picturã realizatã în frescã.

a fost împodobit cu picturã realizatã în frescã. Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ Dupã Uniaþia de

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“

Dupã Uniaþia de la 1701, când vechea bisericã a satului a fost datã greco-catoli- cilor, credincioºilor ortodocºi nu li s-a îngãduit de cãtre autoritãþi sã îºi ridice altã bisericã, aºa cum doreau. Atunci când conducerea imperiului a fost preluatã de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, ve- neþenii ºi-au spus din nou dure- rea, de data aceasta noului îm- pãrat. Acesta le-a acordat în 1781 aprobarea de a-ºi construi o altã bisericã, cu condiþia ca acest lucru sã nu producã tulburãri între

Str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Irina Constantinescu Tehnoredactor: Natalia
Str. A. Mureºanu
nr. 2. Tel. 0268211790
Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,
Irina Constantinescu
Tehnoredactor: Natalia Corlean
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan
Redactor ºef: Natalia Corlean
Corecturã: Amalia Rãibuleþ
Tiparul: SC GRAMM SRL
Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã
(Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ),
Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius
Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda
(Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de
Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos),
Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)
Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs.
la adresa redacþiei sau pe e-mail la
apostolatfagaras@yahoo.com

CMYK