Fenomene climatice de risc asociate încălzirii globale actuale

Una din marile probleme cu care se confruntă omenirea este problema evaluării riscurilor legate de modificările climatice la scară planetară. Opinia dominantă, impusă mai ales de cercetătorii americani, este cea a unei deteriorări climatice de ansamblu, altfel spus a unei evoluţii care antrenează mai mult pierderi decât câştiguri. Riscurile climatice cele mai importante constau, în mod logic, în accentuarea structurilor climatice. Astfel, deşi climatul temperat rece domină asprimea şi lungimea iernii, uneori se produc ierni şi mai aspre decât de obicei. De exemplu, la sfârşitul lui ianuarie 1994, când „Canada a uitat să închidă uşile frigiderului”, pierderile economice în mai multe state din nordul SUA au fost considerabile. În Minnesota termometrele au coborât la -40°C. Pierduerile umane legate de acest episod foarte rece s-au ridicat la 70 persoane, cea mai mare parte a deceselor fiind legate de accidentele rutiere pe şoselele acoperite de polei. Accentuarea trăsăturilor structurale climatice poate fi luată ca exemplu şi în climatele tropicale sau musonice, dominate de alternanţa regulată a unui anotimp ploios şi a altuia lipsit practic de precipitaţii. Sunt cunoscute cronicile calamităţilor legate de supraabundenţa ploilor estivale şi de umflarea corelativă a cursurilor de apă în nordul Indiei, partea de est a Chinei, Coreea de Nord ş. a. În aceeaşi categorie de riscuri pot fi asociate şi cele care provin din dereglarea structurilor climatice, manifestarea unor fenomene marcante cu caracter insolit, având loc în contrasezon, dar care sunt dificil de pus în evidenţă: fenomenul El Niño, ciclonii tropicali, puternicele averse mediteraneene. Dereglarea se manifestă nu doar în registrul structurilor temporale ale climatului, ci şi în cel cantitativ, în legătură cu fenomene cu intensitate anormală sau cu mărime dată prin efect de acumulare rapidă, când unul sau mai multe elemente ale climatului ating un nivel al forţei, intensităţii sau cantităţii, ieşite din comun. Este vorba de accidente climatice (furtuni, secete prelungite, valuri de frig şi de căldură, ploi torenţiale, oraje etc.), al căror imprevizibil ţine mai puţin de perioada în care riscă să se producă şi mai mult de nivelul cantitativ pe care anumite elemente riscă să îl atingă. O influenţă mai evidentă asupra climei este datorată acelor activităţi ale omului care contribuie la modificarea compoziţiei chimice a atmosferei prin creşterea concentraţiei de dioxid de carbon şi a altor gaze cu efecte similare. Aceste activităţi cuprind arderea combustibililor fosili, activităţile industriale, modificarea utilizării terenurilor (în primul rând despăduririle şi folosirea lemnului drept combustibil). Unor gaze ca dioxidul de carbon, oxidul de azot, gazul metan şi altele li se adaugă cele din grupa cloro-fluoro-carbonului (CFC) utilizate în sistemele frigorifice şi în unele spray-uri, care determină diminuarea stratului de ozon stratosferic şi contribuie la amplificarea efectului de seră. Creşterea concentraţiei acestor gaze în atmosferă determină o tendinţă de încălzire a climatului prin efectul de seră, în sensul că dioxidul de carbon, gazele asociate şi vaporii de apă absorb radiaţiile infraroşii reflectate de suprafaţa Pământului şi le retransmit parţial către aceasta, contribuind la încălzirea climei. Această încălzire, care pentru ultimii 100 de ani a fost de cca. 0,6°C, va fi în viitorul apropiat mult mai accentuată şi va avea consecinţe importante pentru mediu. Unele calcule arată că această

Vânturile puternice care bat din aceeaşi direcţie determină . lovituri de stat) şi au suscitat emoţia umanitară în exterior. anterior. Ecosisteme extrem de fragile. producând pagube anuale evaluate la 42 miliarde de dolari. s-a înregistrat însă o tendinţă persistentă de scădere a cantităţilor anuale de precipitaţii. după ce. deflaţie. Deşertificarea reprezintă fenomenul complex de degradare a terenurilor în zonele aride. distrugerea covorului vegetal şi reducerea drastică a gradului de acoperire a solului. reducerii cantităţii de precipitaţii. în America de Nord şi în Australia. suprapusă bordurii sudice a deşertului propriu-zis al Saharei – s-au înregistrat câteva perioade cu secete puternice. în peninsula Arabică. salinizare. dar temperaturile vor creşte chiar mai mult în regiunile temperate şi în cele situate la latitudini mici. lacul Ciad şi-a restrâns în 1973 suprafaţa cu 2/3. în primul rând. pe toate continenetele. alcalinizare. migraţii masive şi numeroase victime omeneşti. iar în Mali s-a extins cu aproape 30% din suprafaţa iniţială. adică fâşia dezvoltată la limita sudică a Saharei. care se întinde de la Oceanul Atlantic (în vest) la Marea Roşie (în est). în cele mai multe situaţii existând o strânsă interacţiune între ele. distrugerea solului prin eroziune în suprafaţă. progrese sanitare etc. Una dintre consecinţele modificării regimului precipitaţiilor este reprezentată de extinderea deşertificării în anumite areale. Fenomenul de deşertificare a atras atenţia opiniei publice mondiale în anii ’70. aridizare. concretizată într-o secetă prelungită. Gravele dificultăţi de viaţă au avut consecinţe de ordin socio-politic (conflicte. cum sunt: modificarea treptată a covorului vegetal prin înlocuirea asociaţiilor de plante perene cu plante anuale mai puţin valoroase şi restrângerea treptată a arealului acestora. Regiunea cu cel mai mare risc de extindere a acestui fenomen este Sahelul. în pânza freatică şi înreţeaua hidrografică datorită. ci şi în nordul şi sudul Africii. în Sudan. încălzirea climei şi intensificarea vântului. acestea din urmă mărind evaporaţia şi uscarea plantelor. se găsesc nu numai în Sahel. în anumite ţări dezvoltate. în anii ’50 şi ’60 s-a înregistrat o anumită abundenţă pluvială concomitent cu obţinerea independenţei ţărilor de sub tutela colonială.creştere va fi în medie de 1. semiaride şi subumede-uscate datorită schimbărilor climatice şi activităţilor umane. Încălzirea climei va fi însoţită de modificarea circulaţiei atmosferice generale. deşertul a înaintat în 7 ani cu 90-100 km. care va determina schimbarea regimului precipitaţiilor şi al evapotranspiraţiei. Acest hazard este evidentpe aproape 25% din suprafaţa uscatului terestru şi afectează peste 110 ţări cu aproape un miliard de locuitori. Deşertificarea este pusă în evidenţă printr-o întreagă serie de fenomene. reducerea rezervelor de apă în sol. Cauzele climatice cuprind reducerea cantităţilor de precipitaţii. când în Sahel – teritoriu semiarid sub forma unei fâşii late de 200-300 km. foamete. formarea unor cruste. în sudul Asiei. Cauzele care determină deşertificarea sunt de ordin climatic şi antropogen. debutul urbanizării moderne. cu plante adaptate la uscăciune şi care pot fi cu uşurinţă distruse prin suprapăşunat şi utilizarea ca terenuri agricole. modificarea regimului acestora. În perioada anilor ’70 şi ’80. Perioadele secetoase înregistrate în ultimele decenii au avut urmări extrem de grave: în partea de vest a Africii au pierit de foame 250000 de persoane. care s-a suprapus peste o perioadă de explozie demografică şi care a produs mari suferinţe crescătorilor de animale şi ţăranilor legaţi de agricultura pluvială.5°C. migrarea dunelor de nisip. caracterizate prin precipitaţii reduse şi vegetaţiei de pajişti xerofile.

Fenomene alarmante de deşertificare se înregistrează şi pe teritoriul ţării noastre. Irigaţiile în exces practicate în terenurile semiaride produc salinizarea puternică a solurilo. Ca urmare a deteriorării vegetaţiei din jurul marilor oraşe. în Dobrogea. Extinderea terenurilor arabile şi suprapăşunatul favorizează spulberarea particulelor fine şi distrugerea cu rapiditate a pojghiţei fertile de sol. Cauzele antropogene cuprind suprapopularea şi utilizarea necorespunzătoare a unor terenuri. cu o viteză de 260 m/an. formarea crustei. Combaterea deşertificării include diferite măsuri legate de utilizarea durabilă a terenurilor: utilizarea echilibrată a terenurilor agricole prin rotirea culturilor şi adoptarea unor măsuri de protejare a solurilor. Khartoum). imaginile realizate din sateliţi pun în evidenţă dune de nisip care se deplasează spre valea Nilului. sub influenţa vânturilor de nord-vest. în estul Bărăganului şi în sud-estul Podişului Moldovei. sărăturarea şi aridizarea solurilor. introducerea unor metode biologice de fertilizare a solurilor şi utilizarea echilibrată a surselor de apă. reducerea suprapăşunatului şi dezvoltarea unor surse alternative de venituri pentru populaţie. Extinderea deşertului determină şi o migrare a populaţiei lipsite de hrană spre oraşe. În deşertul Libiei. fără a exista posibilitatea de a fi oprite. mai ales atunci când se înregistrează perioade secetoase prelungite. unde secetele prelungite se îmbină cu fenomene complexe de degradre a solurilor datorită uscăciunii.înaintarea dunelor mobile de nisip şi invadarea terenurilor utilizate de om. Aceste fenomene cuprind pierderea de humus şi substanţe nutritive prin deflaţie şi prin eroziune (în Dobrogea). care protejează mai puţin solul. care devin suprapopulate. Creşterea unui număr prea mare de animale provoacă o degradare accentuată a pajiştilor şi instalarea vegetaţiei xerofişe. . acestea sunt invadate de dune mobile de nisip (cazul capitalei Sudanului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful