Suport de curs Istoria economiei româneşti

Istoria economiei româneşti - note de curs Conferenţiar dr. Vasile Simanschi Cuprins Introducere Capitolul I - Economia în spatiul carpato-danubiano-pontic în epoca antică
1

Capitolul II - Economia românească în epoca feudală Capitolul III - Trasaturi ale economiei mondiale de la sfîrşitul sec XVIII pîna la începutul sec. XX Capitolul IV - Economia româneasca în epoca moderna Capitolul V - Evolutia economiei mondiale în perioada interbelica Capitolul VI - Evolutia economiei românesti în perioada interbelica Capitolul VII - Trasaturile economiei României la începutul celui de-al doilea razboi mondial Bibliografie

Introducere Pentru întelegerea complexelor realitati economice de azi, dintre care multe sînt produsul unui trecut mai apropiat sau mai îndepartat, studiul fenomenelor si proceselor economice ce s-au derulat de-a lungul timpului apare în mod firesc necesar si nu este întîmplator ca în preocuparile stiintifice ale unor laureati ai Premiului Nobel se întîlnesc si cele de istorie a economiei. Istoria economiei este o stiinta sociala, facînd parte din grupa stiintelor economice; ea studiaza fenomenele si procesele economice, ramurile economice si economia în ansamblu din cele mai vechi timpuri pîna în zilele noastre. În abordarea problemelor economice din trecut, cercetatorul poate sa înceapa utilizînd vectorul timp sau vectorul spatiu. Utilizînd timpul ca element de întelegere a economiei se poate aborda cercetarea unor spatii mari, cum sînt epocile istorice, însa cercetarea este mai eficienta daca se investigheaza segmente de timp mai mici, sau anumite evenimente cu implicatii nationale si internationale

2

(Revolutia Franceza, Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial). Analizînd economia din punct de vedere al spatiului cercetarea poate viza în ansamblu economia lumii, dar si a continentelor sau a unor zone geografice regionale. Aparitia statelor si modelarea economiilor în functie de aceste structuri politice adirectionat importante cercetari cu scopul de a evidentia existenta unor economii statale care însa nu pot fi întelese pe deplin decît integrate unor spatii economice mai largi, stiut fiind ca din epoca moderna structurile economice nu pot evolua izolat. În procesul de cercetare istoria economiei utilizeaza un numar mare de izvoare, atît scrise cît si nescrise, avînd avantajul ca problemele care intereseaza azi beneficiaza în cea mai mare parte de izvoare scrise, inclusiv date statistice care favorizeaza o cercetare de înalta eficienta. Utilizînd surse exacte, istoria economiei pune la dispozitia factorilor de decizie date obiective, care permit o mai buna întelegere a realitatii si evitarea unor erori care, de regula, au costuri economice si sociale ridicate. Cercetarile de istorie a economiei dateaza de la începutul secolului trecut si au aparut mai întîi în Anglia, apoi în Germania, Franta si Italia. În spatiul românesc, ele dateaza de la mijlocul secolului trecut si apartin generatiei de la 1848 care, prin Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad au cautat în trecutul economiei cai de solutionare a problemelor economice românesti din vremea lor. Cercetarile stiintifice s-au dezvoltat dupa întemeierea Academiei Române si înfiintarea Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale. În perioada interbelica studii si lucrari de istorie economica au apartinut reputatilor economisti Virgil Madgearu, Victor Stanescu, Mihail Manoilescu, Vintila Bratianu, M. Constantinescu s.a. Dupa 1990 asistam la o relansare a acestui domeniu de cercetare, pe deplin motivata de noile realitati economice românesti si din lumea internationala. Capitolul I Economia în spatiul carpato-danubiano-pontic în epoca antica

3

"Revolutia neolitica� (5500 � 2500 î.000 î. reusind sa conceapa si sa faureasca aproape toate tipurile de arme din silex. omul fiind legat de gospodarie si de vatra casei. o activitate de baza. stramosii autohtoni ai românilor s-a înfaptuit în spatiul de la nord de Muntii Haemus si a avut o însemnatate majora în istoria întregului teritoriu sud-est european. În perioadele de mijloc si de sfîrsit ale Hallstatt-ului s-a desavîrsit cristalizarea etno-lingvistica a geto-dacilor .1150 î. secolul I d. Acest fapt. Plamadirea geto-dacilor. dezvoltarea unor noi mestesuguri (torsul. Omul neolitic foloseste pentru confectionarea unor unelte si arme primul metal . Hr. locuind un teritoriu întins si generos din punctul de vedere al bogatiilor solului si subsolului. Omul paleolitic s-a deosebit de stramosul sau prin faptul ca a prelucrat piatra.cuprul. Cultura materiala si spirituala a epocii bronzului a fost creata de numerosul neam al tracilor.). totusi. geto-dacii au atins 4 . În epoca bronzului uneltele si armele de metal înlocuiesc pe cele din piatra. Aceasta etapa este caracterizata de procesul trecerii treptate de la simpla ocupare a teritoriului la locuirea lui. Hr. Hr.) si epoca fierului (1150 î. lemn si os care s-au folosit si în perioadele urmatoare. anunta epoca metalelor. HR. ca si alte schimbari petrecute în viata si activitatea oamenilor. Vînatoarea ramîne. de încercari de amenajare si chiar de creare a unor adaposturi.) se caracterizeaza în general prin transformari pe toate planurile: trecerea unor comunitati de la stadiul de vînator-culegator la acela recoltator si apoi de cultivator de plante. Are loc prima mare diviziune a muncii � despartirea agricultorilor de pastori. Aceasta cuprinde epoca bronzului (1800 . Hr. domesticirea animalelor. Prima perioada a existentei omului este cuprinsa în epoca paleolitica care dureaza pîna la aproximativ 10. Oamenii îsi construiesc locuinte si apar primele asezari compacte pe vaile ferite ale apelor curgatoare si pe terase. tesutul si olaritul).denumire generica data tuturor triburilor nord-trace.000 .5500 î.000. despre care avem informatii de la Herodot. Perioada de tranzitie de la paleolitic la neolitic (10.Descoperirile arheologice de pe întreg cuprinsul României atesta existenta aurului pe teritoriul patriei noastre cu 2. Hr. Hr. Constituiti în puternice formatiuni politice. ceea ce va conduce firesc spre sedentarizare.000 de ani î. Domesticirea unui numar mai mare de animale si cultivarea plantelor au dus la transformarea omului neolitic în producator.) a însemnat slefuirea si perforarea pietrei.

44 î. Hr. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important în economia vietii getice. greble cu sase colti. Pamîntul Daciei a fost bogat în minereuri (fier. Practicau tot atît de intens apicultura si pescuitul. argint si aur). Sarea era folosita de geto-daci în conservarea pestelui si a carnii. În acest interval de timp geto-dacii s-au afirmat în plan economic. secara.106 d. trezind interesul antichitatii. Hr. militar si religios. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale.). Mestesugurile. în argasirea pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si. mestesugurile si comertul. Asemenea celorlalte ramuri tracice. Sclavii. Daco-getii cultivau intens vita de vie. arama. Cresterea animalelor a fost una dintre vechile îndeletniciri ale tracilor nord-dunareni. Pe bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari. Baza economica o formau agricultura si cresterea vitelor. politic. bob si multe varietati de grîu). cu romanii. sape. Economia în Dacia preromana Perioada de apogeu în dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul întemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebista (82 . atîti cîti erau. detineau un rol cu totul neînsemnat în economia geto-dacica. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea corabiilor. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite decît de romani. iar rasa de cai foarte iuti ai getilor era renumita atît în lumea greaca cît si în cea romana. seceri. linte. Datorita acestui fapt. Societatea geto-dacica era împartita în clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). coase. mai tîrziu. Hr. În atelierele geto-dacilor se 5 . si geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz. Principalele domenii economice care s-au afirmat în Dacia preromana au fost: agricultura. Descoperirile arheologice demonstreaza ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier. cresterea animalelor. sapaligi. metalurgia fierului s-a dezvoltat înca din jurul anului 800 î.un nivel economic ridicat în acea perioada istorica.) si s-a încheiat odata cu sfîrsitul domniei lui Decebal (87 . Agricultura.

Înfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre autohtoni si greci. Doua secole mai tîrziu. unelte si arme. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin. bratari. greble. Din Dacia se exportau grîne si vite. fibule.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice. dacogetii bat moneda proprie. clesti si ciocane de forja. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. catarame). elegante ca forma sînt canile.confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii în prelucrarea fierului: nicovale. fibule. Mesterii daci au început sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V î. coase). burghie. Culorile folosite sînt rosu si brun.I d. O parte a teritoriilor stapînite de Decebal au fost integrate Imperiului Roman care a creat Provincia Imperiala Dacia. scoabe. Ceramica geto-dacilor impresioneaza atît prin cantitate cît si prin calitate. brose. zavoare si balamale pentru usi. Aceasta cuprindea spatiul 6 . Acestia fabricau lanci si sulite. Remarcabile ca factura. Hr. aparuse în Dacia moneda greceasca. nasturi. paftale. cuie. Armata geto-dacilor era înzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. scuturi. Aurul si argintul era folosit în confectionarea bijuteriilor (coliere. Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pînze late si înguste. imitata dupa cea greceasca. seceri. bratari). sare si miere. din aur. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier. materializate în pictarea vaselor. Economia în Dacia Romana În urma razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106 statul centralizat faurit de Decebal îsi înceteaza existenta. sabii drepte si curbate.sec. articole de podoaba si obiecte de arta. foarte putine. lemn si piei. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman. I î. În perioada de apogeu (sec. pile. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru îmbracaminte (catarame. Hr. Hr. pumnale. Hr. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. vîrfuri de sageti. Înca din sec. vasele cu doua torti. . topoare. baroase. V î. Monedele emise erau din argint si. strachinile cu picior si cele cu capac. cească dacică Relatiile comerciale Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca s apoi cu cea romana.

viticultura si pomicultura sînt ocupatii de baza ale autohtonilor si colonistilor prezenti în Dacia Romana. Dacia Traiana a continuat în linii mari viata economica a Daciei lui Decebal. De aceea. însa. comertul si circulatia monetara. Agricultura. Întinse teritorii nord-dunarene au fost atribuite Provinciei Moesia Inferior: teritoriul dintre Jiu si Olt. Provincia Dacia Romana a cunoscut importante prefaceri determinate de politica dusa de Traian si urmasii sai. întreaga Muntenie si partea de sud a Moldovei. Bogatiile subsolului Daciei. Costobocii. Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor domeniilor vietii societatii dacice. o serie de schimbari atît în domeniile economice traditionale cît si în noile activitati economice înregistrate în noua provincie imperiala. aurul si argintul. noii stapîni au fost preocupati de exploatarea lor cît 7 . Agricultura În urma cuceririi romane pamîntul devine în totalitate ager publicus. Principalele sectoare economice au fost: agricultura. Pasunile si fînetele statului sînt date unor arendasi. mei si secara. Cresterea animalelor este confirmata de numeroasele informatii provenite din ordinele romane. El putea fi atribuit în proprietate ereditara sau numai în folosinta si a constituit un important instrument al procesului de romanizare. cresterea animalelor. Se cultiva diferite soiuri de grîu. Vitele cornute mari si mici. care impun taxe pentru cei ce trimit vitele pe aceste terenuri. constituiau una dintre marile bogatii ale Daciei Romane. sud-estul Transilvaniei. Banatul si Oltenia pîna la Jiu. Dacii Mari).intracarpatic pîna pe culmea Brezei si Somesului Mare. Acestea erau comercializate în celelalte provincii ale Imperiului Roman. Celelalte teritorii apartinînd fostului stat centralizat dac erau locuite de triburile de daci liberi (Carpii. precum si cabalinele. au reprezentat o puternica atractie pentru romani si unul dintre motivele cuceririi Daciei. Activitatea din agricultura este favorizata de introducerea unor unelte si practici noi. Au existat. mineritul si mestesugurile. conform dreptului roman. Mineritul si mestesugurile Prefaceri importante se petrec în domeniul mineritului.

minereuri si vinuri sudice. Au existat numeroase ateliere în care se prelucra fierul unde se produceau unelte pentru toata gama de activitati economice si se confectionau unele arme necesare armatei romane. Se mai importau stofe fine. conducerea Imperiului va permite Daciei sa emita monede de bronz purtînd inscriptia Dacia Felix. luntrasi. Se importau vase fine de lux (terra sigillata) din Panonnia. lemnul si pestele. Collegiue. alaturi de acestea. mierea de albine. În atelierele lor se realizau oale. obiectul comertului îl faceau si cerealele. inul si cînepa. Cele mai bogate exploatari aurifere si argintifere erau în muntii Apuseni (Rosia Montana. 8 . În atelierele Daciei Romane se lucrau lemnul. ea s-a scos din carierele de la Bucova si Gradistea. Din Dacia se exportau materii prime (aur. unde aceasta îndeletnicire avea o veche traditie. marfurile importate si exportate. Au luat fiinta numeroase ateliere în care se prelucrau minereurile extrase.mai rentabila. Începînd cu anul 246. Ampelum si Potaissa. Specialistii în minerit au fost adusi mai cu seama din Iliria. leticari. Inscriptii descoperite la Apullum mentioneaza negustorii din Provincia Dacia Apullensis constituiti într-o confederatie. sare) dar. precum si negustorii de aici avem numeroase informatii. obiecte de podoaba. unitatea de calcul fiind sestertul si denarul. marmura si titeiul (pacura). fapt pentru care minele de metale pretioase au fost declarate proprietatea statului. Ceramica ocupa un loc important în activitatea mestesugarilor. Drobeta. arme. plutasi. fructe. pielea. În afara de aur se mai exploatau sarea. Alte centre în care apar negustori sînt Sarmizegetusa. lîna. cesti. Sarea se extragea de la Ocna Mures (Salinae). contribuind astfel la revigorarea comertului intern si extern. Abrud si Zlatna). fierul. În ceea ce priveste marmura. strachini dar si figurine si statuete folosite la împodobirea unor constructii. Sînt mentionate astfel de asociatii pentru mineri. Populatia de la orase si sate folosea monede de aur. argint. Mestesugarii si meseriasii erau organizati în asociatii profesionale si religioase numite. Dezvoltarea comerciala este evidentiata si de descoperirile care arata ca pe teritoriul Daciei au existat în permanenta importante resurse monetare. argint si bronz de diferite valori. Comerţul si circulatia monetara Despre comertul Daciei Romane. vitele. Ocna Sibiului si Ocna Dejului. Gallia si malul drept al Rinului.

În comparatie cu Asia si Europa Apuseana. prin dezvoltarea unei culturi orasenesti. Orînduirea feudala pe teritoriul tarii noastre a durat din sec. Paralel cu formarea proprietatii funciare feudale au luat nastere si cele doua clase sociale fundamentale: proprietarii feudali si taranimea (libera sau dependenta). centru de productie mestesugareasca si comerciala. determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. Confruntata cu probleme militare si economice grave. VIII si pîna la începutul sec. conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 � 275). III au avut puternice consecinte asupra teritoriilor nord-dunarene. o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de timp. Economia cunoaste. în spatiul geografic locuit de români aparitia si dezvoltarea relatiilor feudale a cunoscut o întîrziere datorita numeroaselor migratii care s-au succedat în intervalul sec. prin existenta unor variate forme de autonomie municipala. la acestea adaugînduse si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de 9 . Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste în comunitati satesti. Orasul medieval. prin nivelul mai înalt al dezvoltarii mestesugurilor. Nasterea relatiilor feudale a avut ca urmare formarea unei suprastructuri feudale corespunzatoare în domeniul politic si spiritual. a reprezentat un pas mai departe fata de orasul din antichitate. III � XIII.Capitolul II Economia româneasca în epoca feudală Feudalismul reprezinta o etapa în dezvoltarea si evolutia societatii omenesti. specifice evolutiei istorice unor tari si popoare sau grupuri de tari si popoare. Migratiile si consecintele lor asupra vietii economice Marile migratii declansate la mijlocul sec. În plan economic proprietatea funciara feudala a constituit baza feudalismului. XIX. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice. organizate în obsti teritoriale. În acest context. cresterea animalelor. Caracterele generale si comune feudalismului pe plan universal se îmbina cu trasaturile particulare. pescuitul si vînatoarea. în noile conditii istorice. prin reglementarea productiei de catre bresle sau corporatii. activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici.

Astfel de materiale au fost descoperite în asezarile de la Dridu. Începînd cu sec. aparare si nevoile gospodaresti. clesti. seceri. bob. cîrlige de undita. X � XI. cînepa. Este de subliniat aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Ceramica lucrata cu mîna este înlocuita cu cea lucrata la roata. X � XI a numeroase resturi materiale precum bucati de minereude fier. Prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de fier descoperite în numeroase asezari: cutite. O parte din productia mestesugareasca locala era destinata schimbului. ciocane. sfredele. Cresterea vitelor continua sa ocupe un loc important în activitatile economice nord-dunarene. vîrfuri de sageti. Aceasta demonstreaza cresterea circulatiei monetare ca urmare a schimburilor comerciale interne si externe precum si dezvoltarea economica generala a societatii românesti din sec. cuie. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de îmbracaminte. Mestesugul tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip orizontal preluat de la bizantini. Dolnesti si Orsova. care au toate nume de origine latina. topoare. Ciurelu si Garvan. locuinta. Economia româneasca în perioada feudalismului dezvoltat 10 . Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant. orz. fier) si a sarii. sapaligi). Pe lînga agricultura si cresterea vitelor. Bucov. Calarasi. Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor în Dobrogea.existenta. IX � X viata economica devine mult mai complexa. Dovada a acestei activitati o constituie descoperirea într-o serie de asezari din sec. lupe si zgura de fier. Se cultiva grîu. dalti. fapt demonstrat de uneltele agricole descoperite în numeroase asezari (brazdarele de plug. Numeroasele paduri. argint. foarfeci. Buftea. în regiunile bogate în minereuri locuitorii se îndeletniceau si cu extractia metalelor (aur. seceri. Agricultura este practicata pe suprafete mult mai mari. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile importante în asezarile feudale timpurii. de hergheliile din Banat precum si de nesfîrsitele turme de oi. legat de diversitatea de relief. catarame. de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. mei. Prelucrarea lemnului si a pietrei a constituit si ea o îndeletnicire importanta pe teritoriul tarii noastre. ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vînatorii si pescuitului. O dezvoltare mai însemnata a cunoscut-o extractia minereului de fier. Au fost descoperite numeroase tezaure cu monede bizantine la: Cleja. hîrlete. rezultate din operatiunea de reducere a minereului. În sec.

Petru Rares împrumuta principelui german Ioachim de Brandenburg suma de 100. orz. Pe lînga sistemul mai vechi al destelenirilor permanente. marea invazie tataro-mongola. iobagi). Feudalii realizau importante venituri din exportul vitelor. Documentele vremii mentioneaza numeroasele herghelii de cai. Treptat. Moldovei si Transilvaniei au fost agricultura. turme mari de vite si de oi. decaderea Imperiului Bizantin si ascensiunea viitorului Imperiu Otoman. punînd bazele celor patru state feudale centralizate românesti: Transilvania. Au fost create institutiile statului feudal (Domnia. laic si ecleziastic. Obligati pentru lotul primit în folosinta de la proprietar sa dea dijma în produse si sa presteze mai multe zile de munca. Armata si Biserica). Culturile de cereale cele mai raspîndite erau cele de grîu. voievodatelor si tarilor. secara si ovaz. Muntenia si Dobrogea. cresterea animalelor. Apar primele formatiuni politice feudale incipiente de tipul cnezatelor. Dezvoltarea demografica si extinderea relatiilor comerciale au avut drept consecinta marirea suprafetelor însamîntate cu cereale. Tehnica agricola înregistreaza unele progrese ceea ce a contribuit la cresterea productivitatii muncii. social si cultural. care era exploatat prin intermediul taranilor dependenti (rumâni. Tara Româneasca si Transilvania.000 de florini.În sec. În regiunile de deal erau raspîndite livezile de pomi fructiferi. economic. Moldova. Agricultura. XIII � XIV societatea româneasca cunoaste importante realizari în plan politic. Formarea statelor feudale românesti a permis si o dezvoltare ascendenta a economiei feudale. acestea se vor unifica. începe sa fie folosit sistemul celor doua tarlale (asolamentul bienal). rezultate din vînzarea a 11 . mei. Strainii care au vizitat cele trei tari românesti în acea vreme au remarcat fertilitatea solului si bogatia locuitorilor în grîne si animale. Cultivarea vitei de vie continua sa fie o preocupare importanta a locuitorilor din Moldova. vecini. Cresterea animalelor constituie o activitate economica deosebita deoarece vitele reprezentau si unul dintre produsele de seama al exportului. mestesugurile si comertul. Proprietatea agrara era dominata de marele domeniu boieresc (nobiliar). Constituirea acestora s-a derulat într-un context extern deosebit de complex determinat de: expansiunea regatului Ungariei. Principalele ramuri ale economiei Tarii Românesti. mineritul. Sfatul Domnesc.

cca. 50.000 de boi. Domnii Tarii Românesti percepeau de la toate stînele din tara o însemnata dare în natura numita casarit, care aducea importante venituri domniei. Albinaritul si pescuitul constituiau si ele ocupatii de seama în activitatea românilor datorita importantei pe care o aveau în viata de toate zilele: mierea, care înlocuia zaharul, ceara, din care se faceau lumînarile si pestele, unul dintre alimentele de baza ale populatiei. Ca urmare a dezvoltarii albinaritului si pescuitului cresc si cantitatile de miere, ceara si peste vîndute peste hotare.

Mineritul. Tarile Române dispuneau de importante bogatii ale subsolului care însa nu erau exploatate la nivelul posibilitatilor datorita lipsei tehnicilor si a investitiilor de capital. Extragerea fierului era modesta datorita concurentei obiectelor de import de calitate mai buna aduse din Cehia, Germania sau Polonia. Extragerea aurului si a argintului se dezvolta continuu în vechile regiuni miniere de la Baia Mare, Baia de Aries, Zlatna, Abrud si Rodna. La mina regala de la Baia Mare functionau la mijlocul sec. XVI 14 steampuri puse în miscare de forta hidraulica si 5 topitarii. Posesorii si exploatatorii de mine sînt scutiti de taxele vamale pentru obiectele achizitionate din alte locuri; se admite aducerea de mineri straini si se acorda dreptul nelimitat de exploatare a minelor de aur si argint. O serie de orase miniere din Transilvania dobîndesc privilegii speciale cum ar fi: dreptul de a exploata minele în regie proprie, dreptul de crîsmarit, dreptul de tîrg saptamînal, toate acestea cu obligatia de a renova minele vechi si de a deschide altele noi. Fierul se exploata în minele de la Hunedoara, Ghelar si Rimetia. În sec. XVI � XVII dezvoltarea productiei, a mestesugurilor, a tehnicii militare a dus la cresterea exploatarii metalelor feroase si la specializarea unor regiuni care livrau fier pentru piata. Sarea se exploata atît pentru piata interna cît si pentru cea externa. Principalele ocne de sare erau la Turda, Sibiu, Dej, Rodna, Tîrgoviste, Rîmnic, Tg. Trotus. Cum exploatarea ocnelor constituie în general un monopol al statului veniturile ocnelor

12

apartineau domniei. Astfel în Transilvania la mijlocul sec. XVI fiscul obtinea din exploatarea tarii peste 40.000 de florini. Orasele si productia de marfuri Dezvoltarea pietei interne datorita productiei mestesugaresti si a comertului a dus la cresterea centrelor urbane din Transilvania si mai tîrziu a celor din Tara Româneasca si Moldova. Cele mai înfloritoare sunt orasele �libere regale�, centre comerciale si mestesugaresti bine fortificate, înzestrate cu drept de auto-administrare si cu privilegii (Brasov, Cluj, Sibiu, Bistrita, Tg. Mures, Sighisoara, Medias). În Moldova si Tara Româneasca orasele se dezvolta mai tîrziu dar nu ating nivelul de urbanizare a celor din Transilvania. S-au impus, Baia, Siret, Trotus, Roman (în Moldova) si Tîrgoviste, Giurgiu, Braila (în Tara Româneasca). O mare parte a populatiei principalelor orase transilvanene era formata din mestesugari organizati în bresle. În sec. XVI numai la Cluj existau 22 de bresle si peste 50 branse mestesugaresti. Numarul mestesugarilor creste încontinuu. Dintre specialitatile nou aparute în aceasta vreme, mai importante erau: postavarii, ceasornicarii, specialistii în email, tipografii, farmacistii. Dezvoltarea productiei mestesugaresti dar si a agriculturii si a celorlalte activitati economice au creat conditiile necesare unui larg schimb comercial. Se exportau produse proprii, se practica un intens comert de tranzit, se importau produse din Europa Occidentala si Orientala. S-au dezvoltat legaturile dintre cele trei tari românesti, s-a extins piata interna, a sporit rolul negustorului ca intermediar între producator si consumator. Comertul intern se desfasoara prin intermediul tîrgurilor, iarmaroacelor si bîlciurilor organizate de diferite localitati anual, lunar si saptamînal. Transilvania era strîns legata din punct de vedere economic de Tara Româneasca si Moldova în special prin cele trei orase de frontiera: Bistrita, Brasov si Sibiu. Pozitia geografica favorabila a Brasovului a facut ca el sa participe la traficul comercial international, sa desfaca în Tara Româneasca si Moldova nu numai produsele mestesugarilor din Transilvania dar si unele marfuri occidentale tranzitate din Orient prin Peninsula Balcanica de negustorii români, sasi, greci si armeni. Comertul cu alte tari se desfasoara cu unele întreruperi în directiile traditionale cu Viena, Italia, Ungaria, Cehia, Polonia si Germania. Imperiul Otoman a limitat comertul extern al Moldovei si Tarii Românesti. În dezvoltarea
13

comertului intern au existat si o serie de obstacole cum ar fi varietatea unitatilor de masura si greutatilor: galeata, butoiul, vadra, fontul si povara. La varietatea de unitati de masura si de greutati se adauga si diversitatea monedelor în circulatie circulau bani emisi în tara si strainatate: taleri, florini, ducati, aspri, dinari, bani turcesti, poloni, austriecii şi italieni. În sec. XVI înceteaza si emisiunile monetare proprii din Moldova si Tara Româneasca. Cauzele sînt de ordin economic � lipsa argintului din tara - si dominarea de catre monedele straine.

Regimul economic al dominatiei otomane Expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a avut efecte negative asupra existentei si evolutiei generale a Tarilor Române. La începutul sec. XV Dobrogea a ost integrata Imperiului Otoman. Treptat, acesta a cucerit si transformat în raiale o serie de orasecetati ale Tarii Românesti si Moldovei � Turnu, Giurgiu, Chilia, Braila, Cetatea Alba si Tighina. Treptat, Moldova si Tara Româneasca intrau în sfera de influenta a otomanilor. Regimul dominatiei otomane cuprindea, pe lînga plata tributului un lung si variat sir de prestatiuni deosebite, atît prin natura cît si prin beneficiarii lor. Haraciul a fost principala obligatie a Tarii Românesti si Moldovei. Haraciul Tarii Românesti porneste de la aproximativ 10.000 de galbeni în sec. XV pentru ca apoi, în sec. XVI sa creasca vertiginos si astfel, la 1524 ajunge la 24.000 de galbeni, în 1567 la cca. 65.000 de galbeni si, probabil, la 155.000 în 1593. Acesta este punctul maxim atins de haraciul Tarii Românesti în tot cursul vremii cît a fost platit. Haraciul Moldovei porneste în 1456 de la 2.000, în 1527 ajunge la 10.000 de galbeni, iar în 1593 ajunge la 65.000 de galbeni. Alaturi de plata haraciului � obligatie de stat cu caracter de stricta periodicitate � se impun si contributii banesti extraordinare mergînd tot în folosul Imperiului si determinate de nevoile lui militare. Peschesurile la fel de vechi ca si haraciul sînt daruri în bani si natura fata de sultan si fata de un grup tot mai larg de dregatori otomani. Stiri sigure din a doua jumatate a sec. XVI arata constant ca valoarea peschesurilor este egala cu cea a haraciului. Treptat, ocuparea tronurilor în Moldova si Tara Româneasca se va face prin cumpararea acestora în urma unui adevarat mezat. Petru Rares
14

Mai întîi sînt livrarile prin intermediul statului. XVI. Cea de-a treia modalitate � care va cunoaste si cea mai larga folosire � este aceea a cumpararii directe de la producator. XVI si XVII mentioneaza ca Moldova. A doua cale era aceea prin care statul avea doar misiunea de a organiza si supraveghea transporturile care erau însotite de stapînii produselor ce urmau sa fie vîndute. calculata la pretul mediu de vînzare a satelor din acea vreme. importante cantitati de cereale. 15 . brînzeturi. cu concursul statului de catre negustorii veniti din Imperiu. Monopolul comercial Legaturile comerciale cu lumea turceasca � anterioare epocii de aservire si dezvoltîndu-se paralel cu intensificarea relatiilor politice � se transformau în însasi esenta lor. miere si fructe de vara si iarna�. suma reprezentînd valoarea a 1275 de sate. Un document din 1587 arata ca domnul Moldovei Petru Schiopul trimitea 3. Tara Româneasca si Transilvania erau �trei mari. în realitate. însa. �Chelarul împaratiei� se vor numi Tarile Române în mod oficial abia într-o epoca mai tîrzie. Un raport din aceasta vreme al raguzanului Ioan de Marini Poli vorbeste de asemenea despre �grînele fara de numar. cai si oi. Regimul economic al dominatiei otomane. animale. monopolul comercial al Portii se realiza pe mai multe cai. unt. Extinsa asupra principalelor produse ale economiilor celor doua tari si putînd merge pîna la interdictia totala a exportului în alte directii decît aceea a Imperiului. În perioada 1581 � 1590. Alaturi de aceste enorme plati în bani trebuie sa adaugam prestatiile în natura si în munca precum si prejudiciile izvorîte din comertul de monopol.000 de care si 15. Sînt trimise.000 de galbeni. bogate si vesnice camari care aduc provizii Constantinopolului: grîne de tot felul. iar Petru Cercel platea 1.160. Numeroase documente ale sec. cheltuielile anuale ale Tarii Românesti fata de Poarta se ridicau la 650. care face oficiul de colector.000 de galbeni pentru cumpararea tronului. ele sînt acest chelar înca din a doua jumatate a sec. tocmai o consecinta a subordonarii celor doua tari.platea aproape 150. animale si alte provizii� care se iau în fiecare an de catre turci.000 de galbeni.000 de salahori pentru a ridica �pe cheltuiala sa� cetatea Oceakov distrusa de cazaci. la cererea sultanului.

exportul românesc a înregistrat beneficii. Rolul sau est e unul negativ.asa cum se constituie el în a doua jumatate a sec. axîndu-se pe o fiscalitate extrem de ridicata. Cresc cuantumul si numarul contributiilor. de frînare a dezvoltarii economice a Tarilor Române. prestatiilor si darurilor catre puterea suzerana si feluritii ei domnitori. Cele mai cunoscute reforme promovate de domnii fanarioti în sec. care a durat pîna în 1821. Pe plan politic si economic perioada noului regim înseamna un nou regres. care a avutobligatii financiare catre Poarta mult mai reduse decît Moldova si Tara Româneasca. Pierderile teritoriale se succed: Poarta transforma Hotinul în raia (1713). Regimul turco-fanariot Dupa Dimitrie Cantemir (1711) în Moldova si Serban Cantacuzino (1716) în Tara Româneasca. domnii fanarioti promoveaza o politica de spoliere a resurselor economice ale Principatelor. Transilvania. Rusia si Austria de cealalta parte sase razboaie cu o durata de aproximativ 23 de ani si care s-au desfasurat în cea mai mare parte si pe teritoriul Moldovei si Tarii Românesti. ce dezorganizeaza finantele si nu permite acumularea de capital în pofida facilitatilor comerciale detinute de Principate în 1774. Desi. iar Rusiei partea de rasarit dintre Prut si Nistru (1812). XVIII au fost 16 . mentinîndu-si legaturile economice cu Europa Centrala. are o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii românesti. O analiza atenta a comertului românootoman arata ca Tarile Române. Domnii sînt numiti direct de la Istanbul. Temporar (1718-1739) si Oltenia este anexata de austrieci. Imperiul Otoman instaureaza un nou regim politic. în anumite perioade. a avut mai putin de suferit de pe urma intrarii economiei sale în orbita celei otomane. XVI. cunoscut sub numele de regimul turco-fanariot. aveau pierderi din cauza preturilor mai mici impuse de negustorii turci. deoarece s-au întors în capitala otomana sub forma contributiilor financiare anuale sau trienale impuse Moldovei si Tarii Românesti. desi beneficiau de o piata importanta si sigura pentru produsele lor. cedeaza Austriei nordul Moldovei (1775). Aparatori fideli ai intereselor otomane. pe de o parte. În intervalul 1711 � 1812 au loc între Turcia. ele nu s-au investit în economia româneasca.

Deoarece libertatea nu a fost însotita de împroprietarirea taranului cu pamînt. dar cresc si obligatiile în munca ale clacasilor. Economia Transilvaniei si Banatului în sec. îndeosebi dupa ce Maria Tereza pierde Silezia. Reforme economice si juridice cu efecte în plan economic au mai promovat Alexandru Ipsilanti. limitate. îndeosebi financiare. În plan social reforma promovata de Constantin Mavrocordat a acordat taranilor dreptul de a se rascumpara din starea de serbie. Cerealele transilvanene sînt apreciate atît pe piata Imperiului. a carui pondere în Europa Centrale este în crestere. finantele (prin unificarea darilor într-un impozit unic platit de contribuabil în patru transe pe an) si justitia (prin crearea unor instante în judete si tinuturi). reforma nu a modernizat economia în directia urbanizarii. comertul românesc reintra în circuitul international. Agricultura continua sa reprezinte principala ramura economica. Schimburile comerciale cu Principatele se mentin la cote ridicate. În Principatele Române modernizarea a fost promovata de boierimea mica si mijlocie. Marind productia agricola prin mijloace extinse si nesprijinind politica unor domni precum Grigore III Ghica de înfiintare de manufacturi. anulînd unele privilegii ale localnicilor si marindu-le dijma în munca. XVIII Ocupata de habsburgi în 1691 si recunoscuta de Imperiul Otoman în 1699. marea boierime îsi arata limitele în privinta promovarii economiei moderne. Dupa pacea de la KuciukKainargi. mai ales ce extern. continua sa fie un sector important. ca si tendinta marii boierimi de a deposeda de pamînt taranimea libera. platind boierului 10 taleri de persoana. productia de cereale se mareste prin marirea suprafetelor cultivate. Alexandru Moruzzi si Ion Caragea.cele ale lui Constantin Mavrocordat si au vizat administratia (hotarîndu-se ca functionarii sa primeasca leafa de la stat). iar prosperitatea companiilor comerciale din Brasov si Sibiu demonstreaza cu prisosinta acest fapt. care era lipsita de putere politica si avea mijloace materiale. cît si în strainatate. pamîntul fiind lucrat prin intermediul taranilor iobagi si al jelerilor. iar orasul slab dezvoltat economic nu solicita mîna de lucru. provincia româneasca intracarpatica cunoaste un proces de dezvoltare economica. Transilvania si Banatul au 17 . limitîndu-se în a-l transforma pe taran din serb în clacas. Comertul. Statul austriac transforma în 1715 zona muntilor Apuseni în domeniu de stat.

a unor trasaturi de baza ale formarii si evolutiei capitalismului pe plan mondial. ci a si exercitat asemenea influente. dar ele nu ocupau o pondere însemnata în ansamblul economiei tarilor respective. întelegerea mai deplina si mai profunda a conditiilor în care s-a dezvoltat capitalismul în tara noastra necesita si o prezentare. Cea mai mare parte a 18 . orez. în cele ce urmeaza. nu s-a dezvoltat izolat de aceasta conditiile generale au constituit permanent un cadru pentru propria noastra evolutie. a exploatat intens bogatiile subsolului. Notiunea de piata mondiala Piata mondiala a parcurs un lung proces de formare. ea nu sa format dintr-o data. prima orînduire ce nu se mai baza pe economia naturala. Pe de alta parte.cunoscut mult mai devreme efectele pozitive ale procesului de modernizare în plan economic în comparatie cu Moldova si Tara Româneasca. a dezvoltat agricultura. În Banat. fie si succinta. unde au fost introduse noi culturi (tutun. dupa ce. România. la Toplita se înfiintase un cuptor de prelucrat minereu de fier. a marit populatia prin colonizari. în 1754. cadru ce si-a pus o puternica amprenta asupra evolutiei economice � si nu numai economice � a tarii noastre. ne vom referi pe scurt la formarea si evolutia pietei mondiale pîna la 1914 si. si-a adus contributia ei activa în concertul international al civilizatiei. Interdependentele foarte diverse dintre tari si zone s-au accentuat simtitor odata cu trecerea la capitalism. Schimburile de marfuri între tari au existat din cele mai vechi timpuri. Capitolul III Trasaturi ale economiei mondiale de la sfîrsitul sec XVIII pîna la începutul sec. porumb). a fost întotdeauna � la fel ca si celelalte tari � o parte componenta a comunitatii internationale. pentru întelegerea acestui proces. Ca atare. asa cum s-au desfasurat acestea pîna la primul razboi mondial. reducînd zonele mlastinoase. România nu s-a limitat doar sa recepteze influente din afara. administratia austriaca a promovat ample lucrari de îmbunatatiri funciare. ci pe economia de schimb. la principalele trasaturi ale revolutiei industriale si industrializarii capitaliste. XX Tara noastra. Dezvoltarea metalurgiei a condus în 1769 la aparitia la Resita a primelor ateliere metalurgice. De aceea.

Aceasta s-a realizat prin descoperirea Lumii Noi (America) si a drumului maritim spre Indii. Prin urmare. Acest fenomen se va dezvolta o data cu trecerea la capitalism si îndeosebi la stadiul sau masinist. Procesul de formare a pietei mondiale. bronz etc. de dezvoltarea fortelor sale de productie. Nu trebuie deci identificata piata mondiala cu comertul la distante mari. destinate unor categorii restrînse ale populatiei. la finele sec. �de la plural la singular�.). de extinderea treptata a relatiilor de productie capitaliste în tot mai multe zone si teritorii.nevoilor era satisfacuta din propria productie. Corespunzator acestei evolutii. Abia atunci tarile nu vor schimba între ele numai surplusurile productiei. XV. care transforma si revolutioneaza progresiv toate laturile vietii economice a societatii. mirodenii. Acesta din urma se facea cu obiecte de lux. ci vor ajunge la o articulare. Dupa un prim stadiu piata mondiala consta numai din piata de marfuri. pa calea economiei naturale. început de la sfîrsitul se. a diviziunii muncii dintre tari. cum si cu materii strict necesare. ce nu se gaseau în orice tara (sare. metale sau aliaje ca fier. din piata financiar-bancara si din piata internationala a fortei de munca. a durat pîna la sfîrsitul sec. XVI. XV si începutul sec. XIX. atunci cînd ajunge sa fie pe deplin formata piata mondiala consta în totalitatea relatiilor privind schimbul de marfuri si servicii între tari. Etapele formarii pietei mondiale Formarea pietei mondiale capitaliste este strîns legata de evolutia urmata de însusi modul de productie capitalist. piata mondiala capitalista 19 . Pentru ca sa apara pe piata mondiala era mai întîi necesar ca diversele tari ale Terrei sa se cunoasca si sa comunice între ele sau � cum spunea în mod plastic un autor � sa se treaca �de la mai multe lumi la o singura lume�. pîna ce a ajuns sa cuprinda în sfera sa întregul glob pamîntesc. cînd toate tarile au fost atrase în circuitul economiei capitaliste. la o întrepatrundere a economiilor lor. ca urmare a diviziunii internationale a muncii. ulterior i se vor adauga drept componente piata financiarbancara sau piata capitalurilor. precum si piata internationala a fortei de munca. Conditia decisiva pentru formarea pietii mondiale era însa aparitia diviziunii internationale a muncii.

El a instaurat un sistem international de relatii economice si politice bazat pe exploatare. care tine din sec. istoriceste. . În aceasta etapa. un progres fara precedent în istoria societatii omenesti. a fost însotit � si adesea precedat � de un lant întreg de violente. . Ca atare. 20 . înainte de toate. pe dominarea celor mai slabi de catre cei puternici.etapa capitalismului liberei concurente. Acest fapt a atras dupa sine declinul vechilor centre de comert international � orasele hanseatice si italiene � si aparitia altora noi. Centrul de greutate al comertului international s-a deplasat din Marea Mediterana si nordul Europei pe tarmul oceanului Atlantic. inaugurata de marile descoperiri geografice. lovituri militare si interventii straine. jafuri. la progresul pe care îl reprezinta în istoria societatii. pîna în deceniul opt al sec. XIX. în timp ce urmatoarele doua se bazau � în masuracrescînda � pe productia masinista. Prima etapa se baza înca pe productia mestesugareasca si manufacturiera. XVIII. în principal economic. XVI pîna aproximativ în deceniul opt al sec. calcînd adesea în picioare � în goane dupa profit. referindu-ne în principal la procesul economic al formarii si dezvoltarii pietei mondiale capitaliste. social si. care dureaza. ea corespunde perioadei de destramare a feudalismului si de ascensiune a capitalismului în Europa apuseana. situate mai favorabil în raport cu noile drumuri comerciale. un proces economic. nu trebuie sa uitam nici o clipa contextul politic.a parcurs în dezvoltarea sa � pîna la primul razboi mondial � mai multe etape: etapa manufacturiera � (premasinista) a capitalismului. care tine din deceniul opt al sec. XIX pîna la primul razboi mondial. economice si extraeconomice. militar în care el a avut loc. formarea pietei mondiale capitaliste este. cotropiri coloniale. samavolnici. Sistemul capitalist a cautat sa se impuna cu toate mijloacele. Marcînd o accelerare generala a dezvoltarii. Dar acest proces. s-au creat noi cai comerciale care legau Europa de America si Asia. în continuare. dupa expansiune economica si politica � libertatea si independenta a numeroase popoare. Etapa de început a formarii pietei mondiale. nu odata.etapa trecerii spre imperialism si a fazei de început a imperialismului.

prin celebrul �Tratat de contabilitate în partida dubla� al lui Luca Paciolo). Masura. XV � XVI. Pe masura dezvoltarii capitalismului. Mercantilismul timpuriu. Mai tîrziu. prin frecventarea consecutiva a carora de catre unii negustori marfurile circulau dintr-o tara în alta. Prin el se interzice importul în Anglia a marfurilor care nu erau transportate pe vase engleze sau ale tarilor producatoare. care era îndreptata împotriva Olandei. Ca atare. sa ia toate masurile în acest sens. mercantilismul dezvoltat sustinea ca pentru a-si asigura un excedent de numerar.Timp de peste un secol. maritime si coloniale � mostenite în parte de la feudalism � va ceda locul altor orientari de politica economica. în principal. În calea lui erau însa si destule stavile. acest tip de relatii comerciale bazat pe monopol si privilegii vamale. de nivelul înca slab al fortelor de productie. din sec. statul avea nu numai dreptul. din moneda sau din lingouri de aur si argint. XVII � XVIII. Ceea ce cîstiga unii este facut din pierderea altora. trebuia urmarita atragerea în tara a unei cantitati cît mai mari. Aceasta perioada de un secol se desfasoara între începutul revolutiei industriale în Anglia 21 . În consecinta. bogatia. fie restrictiva. sau chiar exclusiv. Etapa capitalismului liberei concurente. determinate în principal. Mercantilistii considerau ca profitul. a asigurat hegemonia comerciala si maritima a Angliei. primul loc în comertul dreptul exclusiv de a face comert cu anumite colonii � si tîrgurile mari. de numeroasele si neprevazutele riscuri si primejdii pe care le implica negotul în tari îndepartate. se creeaza în sfera circulatiei. de persistenta � în multe tari � a economiei naturale si a regimurilor politice generate de feudalism. ci si datoria sa intervina activ. precum si de contabilitate (care apare în forma ei moderna înca la 1494. fie în forma prohibitiva. iar scopul acumularii de avutie era de a spori puterea politica a statului respectiv. tara trebuie sa exporte mai mult decît importa. Exemplul englez a fost urmat de celelalte mari state europene. în sec. adica sa aiba o balanta comerciala activa si ca �balanta comerciala este adevarata balanta a navigatiei (Navy Act)� dat de Cromwell la 9 octombrie 1651. Bogatia ar fi constituita. Comertul international si-a sporit mult volumul fata de epocile precedente � mijlocit de o circulatie monetara corespunzatoare. a avut ca tel unic asigurarea fluxului în tara al metalelor pretioase. În toata aceasta perioada a fost aplicata o politica economica mercantilista.

revolutiile europene din 1848 sînt cele mai importante momente care marcheaza pe plan politic aceasta evolutie. cu dezvoltarea pe baze masiniste a vechilor ramuri de industrie si cu aparitia altora noi. În ultima treime a sec. în special a celei muncitoresti.). Africa si Australia � adesea cu mijloace care erau departe de a fi idilice ori pasnice � a largit. precum si gama produselor ce se fabricau. se introduc masini. de aici înainte. XVIII a început în Anglia � urmata apoi de un sir de alte tari � revolutia industriala. cînd capitalismul liberei concurente a atins apogeul în cele mai dezvoltate tari. în viata sociala si politica a omenirii. Înlaturarea vechilor stavile feudale si constituirea a numeroase state nationale creeaza cadrul favorabil pentru dezvoltarea economiilor nationale. Patrunderea relatiilor capitaliste în noi si noi teritorii din America. Au devenit. un volum crescînd de materii prime si combustibil. o parte din 22 . transformari ce se interconditioneaza si îsi pun amprenta si asupra evolutiei pietei capitaliste mondiale. (se extind suprafetele. iar acest fapt a dat un mare imbold si comertului international. necesitati permanente: desfacerea unei parti de productie si peste hotare. îngrasaminte etc. Sub impulsul dezvoltarii fortelor de productie. Factorul motor al acestei evolutii trebuie cautat în domeniul fortelor de productie. care nu se gaseau întotdeauna în masura suficienta în interiorul tarilor industriale respective. Productia agricola � alaturi de industrie � capata astfel un mare impuls.si pîna spre 1880. cadrul pietei mondiale. care au cunoscut o dezvoltare furtunoasa. încaltaminte si cu alte bunuri si servicii. revolutia latino-americana de la începutul sec. Marea revolutie franceza din 1789. fara precedent. Asia. îmbracaminte. XIX. În cuprinsul ei s-au produs adînci transformari în economia. Revolutia industriala a continuat cu industrializarea capitalista. relatiile de productie capitaliste se afirma tot mai puternic în numeroase tari. adica trecerea sistematica la masinism. Industrializarea duce si la cresterea masiva a populatiei urbane. de asemenea. Aceasta populatie � care s-a rupt de agricultura � trebuie aprovizionata permanent cu alimente. Revolutia industriala si industrializarea capitalista au sporit considerabil capacitatea de productie a diverselor ramuri de industrie. aprovizionarea industriilor cu unelte de productie mecanice. dînd lovituri decisive feudalismului. în tehnica.

a adîncirii radelor si dotarii cu mijloace mecanice de încarcare � descarcare. ca si modernizarea întregului sistem de institutii si instrumente economice.). comertul periodic cedeaza tot mai mult locul unor forme permanente de comert. în cursul careia se produce înlocuirea treptata. Astfel.9 milioane tone. se construiesc drumuri si sosele moderne. viteza. Schimbarile spectaculoase ce se produc în transporturi si comunicatii sînt de mare însemnatate pentru comert. reteaua feroviara mondiala. materialele necesare constructiei feroviare. marirea dimensiunii si a numarului navelor. dar rapida a lemnului de catre fier în constructia navelor. care în 1830 abia aparea si era de195 km (linia Manchester � Liverpool în Anglia si Baltimore � Ohio în S.600 km în 1870 si 371. moneda. adaptarea lui la nevoile capitalismului (comertul. în unele tari canale de navigatie interioara. În acelasi timp. bancile. Aceasta atrage si necesitatea modernizarii porturilor. care în vreme de intemperii deveneau impracticabile. Se pun probleme complexe de constructie. Între 1830 �1860 a avut loc însa o veritabila revolutie nautica a sec. alcatuit aproape exclusiv din vase cu pînze construite din lemn. tonajul ei brut se cifra în 1820 la 5. A sporit astfel volumul transportului de marfuri si de calatori. precum si lupta de concurenta. transport si sistematizare urbana.) a atins aproape 38. peste 80.000 km în 1880. finantele etc. Tonajul flotei comerciale mondiale atinge în 1870 circa 20 milioane tone registru brut (tdw). În locul vechilor drumuri naturale. se creeaza.600 km în 1850. XIX.U. În ceea ce priveste flota comerciala.A. locomotivele precum si materialele de întretinere devin si ele articole de comert si de investitie. iar pretul transportului pe unitatea de produs s-a redus simtitor. Se cere ca si informatiile sa circule mai rapid. sistemul de masuri si greutati. Ca urmare are loc si revolutionarea sistemului de transport si comunicatii. Pe la 1874 traversarea Atlanticului 23 . Cresterea productie si circulatiei de marfuri face sa creasca si circulatia persoanelor.produsele agricole necesare trebuie procurate din afara tarii. vagoanele. Aplicarea fortei aburului la transporturi a dus la doua cuceriri tehnice de maxima importanta pentru modernizarea vietii economice si sociale: crearea cailor ferate si trecerea de la navigatia cu pînze la navigatia cu abur. a pînzei de catre abur ca sursa de energie. În noile conditii.

fata de 40 de zile cît avea nevoie la sfîrsitul sec. si pentru comert. în special a carnii. În 1870 Europa detinea o întîietate categorica. la pulsatia sincronizata a afacerilor pe plan mondial. piata mondiala sînt subordonate nevoilor productiei. iar durata lui s-a redus de la 100 la 26 de zile. circula acum instantaneu. Japonia s-a scurtat. dezvoltarea comunicatiilor. bancare etc. concentrînd peste 70% din comertul mondial. instalarea cablurilor telefonice submarine. Anglia � care avea si monopolul colonial 24 . adusa din cele doua Americi. În acest context a avut loc si cresterea volumului comertului international. Spre finele perioadei s-au petrecut doua evenimente care îsi vor produce larg efectele în epoca urmatoare: strapungerea canaluluide Suez si aparitia cargourilor frigorifice. cu 11. aparute la 1830 permit intrarea în circuitul comercial mondial a bunurilor perisabile. a flotei mecanizate. cresterea lor are loc acum pe baza cresterii productiei.5 ori. ca aspect al vietii moderne si. cresterea considerabila a retelei postale. Între 1800 � 1880 cresterea a fost de 10. marile burse sînt legate între ele. Cargourile frigorifice. Economiile diverselor tari sînt tot mai strîns articulate.se putea face curent în 12 zile. facîndu-si aparitia marile companii de transport transoceanic.ca o conditie obiectiv necesara pentru desfasurarea productiei � verigi constitutive ale economiei capitaliste mondiale. a productiei industriale în primul rînd. ceea ce duce la o nivelare a preturilor. De mare importanta. Pe tari. în medie.000 km. din Australia si Noua Zeelanda. Comertul international. XVIII cele mai rapide bricuri. Toate acestea determina comertul exterior sa devina cu adevarat international. al caror paienjenis va cuprinde în scurta vreme întregul glob. ca atare. Devine acum posibila organizarea unor curse regulate pe distante lungi. Aici se înscriu: aparitia telegrafului electric (1837) care se extinde rapid. marile piete. de asemenea. China. a fost. Inaugurat în 1869. a telegrafului si postei fac ca marfurile. Dezvoltarea cailor ferate. Stirile comerciale. pe baza diviziunii internationale a muncii. devin tot mai mult . iar distantele sa se scurteze: �Lumea devine mai mica�. tranzactiile se pot încheia telegrafic la mari distante. oamenii si informatiile sa circule din ce în ce mai rapid. Drumul spre India. canalul de Suez a permis ca Mediterana sa-si recîstige în mare parte vechea ei însemnatate.

au fost reduse tarifele ce împiedicau intrarea cerealelor straine. taxe etc. Alta trasatura consta în faptul ca acest comert nu mai este un comert de volum mic. în 1849 au fost abolite actele de navigatie. Germania. S. precum si cu alte produse alimentare.) din interiorul diverselor tari. tarifele vamale asupra marfurilor industriale straine au fost reduse. în cadrul carora marfurile circulau liber. În aceste conditii si-a facut aparitia si un comert cu parti de produs. de mare regularitate.. A sporit foarte mult si comertul cu cereale. semifabricate.A. Ponderea cea mai mare a revenit marfurilor textile din bumbac si lîna. în genere. În fata ei au cazut pe rînd stavilele feudale (vami interne. în 25 . cu piese de schimb. mai ales dupa 1850. laminate. cafea etc. legate între ele prin reteaua telegrafica internationala. fier. Aici. o expansiune a comertului. parte constitutiva a pietei capitaliste mondiale. a determinat. în urma carora veneau Rusia. s-a permis accesul marfurilor straine în coloniile engleze. Austro-Ungaria. bumbac. Are loc. Declinul industriei casnice taranesti si cresterea populatiei urbane explica în mare masura fenomenul. otel. pe rînd. în fine. Graitor este cazul Angliei. zahar. urmata de Franta. Achizitia unor marfuri mai scumpe. la marile burse. fier.si maritim � se situa de departe pe primul loc. ca si construirea cailor ferate sau modernizarea porturilor duc la nevoia acordarii de împrumuturi. A sporit continuu si comertul mondial cu carbune. inerenta capitalismului. Cele mai importante produse (cereale. ci un comert de masa ce se adreseaza la sute de mii si milioane de consumatori. permitîndu-se intrarea libera a navelor straine. El pierde treptat caracterul periodic si devine un comert permanent. Tendinta de largire nelimitata a productiei. a influentat decisiv politica comerciala. Olanda. si o însemnata crestere a comertului mondial cu mijloace de productie. Schimbarea ei completa nu s-a produs însa dintr-o data. Aceasta evolutie si-a pus amprenta si pe regimul comertului exterior. constituindu-se piete nationale. iar în 1846 legea cerealelor (din 1815) a fost abrogata. la dezvoltarea crescînda a unei piete financiare internationale. Schimbarile esentiale s-au produs si în structura marfurilor care faceau obiectul acestui comert. si accentuarea în stadiul sau masinist. cu marfuri ale industriei grele.U. cum am aratat. cu produse rare si scumpe.) se vînd pe piete specializate. Italia si Belgia.

preferentiale. încheind între ele tratate comerciale ce contineau tarife reduse sau scutiri de vama. în care avea întîietatea maritima si cel mai întins imperiu colonial. dar cuprindeau � toate � clauza natiunii celei mai favorizate (Pe atarii principii s-a bazat si conventia comerciala încheiata în 1875 între România si Austro-Ungaria). cu Franta.5 milioane km2. sa-si asigure suprematia. În libera concurenta învinge cel mai puternic.1860 au fost înlaturate si tarifele diferentiate. pîna în 1870. Politica liberului schimb si-a extins astfel apogeul. în aceasta perioada. Singura mare putere europeana care s-a tinut putin deoparte în fata acestui curent a fost Rusia. cel care poate vinde mai mult. Ea capata însa. În conditiile în care. Iar Anglia nu avea a se teme înca de nici un concurent. nu prevedeau prohibitii. totodata.1870). El si-a mutat. Începînd din 1860. În aceste conditii. mai ieftin si mai repede. politica liberului schimb era menita sa usureze patrunderea marfurilor engleze pe pietele straine. introducîndu-se taxe egale. multe state europene au pasit pe calea liberului schimb. 26 . care fusesera acordate o vreme marfurilor din coloniile engleze comparativ cu cele straine. Anglia a trecut complet la politica liberului schimb. unele trasaturi noi. desi influenta lui s-a simtit si acolo. imperiul colonial britanic a atins în 1874 suprafata de 6. În primul rînd. Sub influenta Angliei si Frantei. interesate în accesul liber al productiei lor la pietele europene. În etapa capitalismului liberei concurente a continuat lupta marilor puteri pentru acapararea de colonii. Asa se face ca între 1860 � 1880 s-a statornicit în cea mai mare parte a Europei un regim vamal relativ moderat. mai de calitate. centrul de greutate din Marea Antilelor în Oceanul Indian. Pe asemenea principii s-a bazat si tratatul comercial încheiat în acelasi an. Statele Unite ale Americii trebuiau sa tina cumpana între interesele industriale ale statelor din Est � înclinate spre protectionism � si cele agricole ale plantatorilor de bumbac din Sud. Urmînd o astfel de politica. pe o durata de zece ani (1860 . Anglia a fost �atelierul lumii�. Anglia a cautat sa obtina de la partenerii ei comerciali un tratament reciproc. timp de cîteva decenii expansiunea coloniala engleza nu se va izbi decît de împotrivirea populatiilor indigene.

se va dezvolta puternic abia în epoca urmatoare. si prin revolutia latino-americana de la începutul sec.U.) si spre colonii. unde vin oameni liberi: Canada. Revolutia industriala si industrializarea au astfel ca efect o vasta circulatie internationala a fortei de munca. Urmarile acesteia se manifesta în mai multe directii.În al doilea rînd. Europa îsi �exporta� peste ocean si contradictiile caracteristice orînduirii capitaliste. se înmultesc coloniile de emigratie. precum si proletarizarea unei parti însemnate din populatia metropolei � ca urmare a extinderii masinismului si a marii proprietati agrare capitaliste � a creat un puternic curent de emigratie spre tarile noi (îndeosebi S. Epoca trecerii la imperialism si de început a imperialismului. politica coloniala a fost puternic marcata de cresterea furtunoasa a industriei masiniste. A. În era masinista se impune necesitatea unui circuit comercial dublu. Noua Zeelanda. piata capitalurilor. provocata de revolutia industriala. si mai ales în afara Europei. Astfel. Pe aceasta baza. trebuie mentionat ca pîna la 1870 investitiile de capital în exterior. Australia. astfel încît coloniile sa poata absorbi produsele industriale din metropola. Piata financiara internationala. ceea ce marcheaza încheierea procesului de 27 . în ambele sensuri. În epoca mercantilista se constata un curent comercial precumpanitor dinspre colonii spre metropola. la începutul sec. Acest fapt.A. În acest scop. Africa de Sud etc. cu marfuri adînci si asupra comertului international. XX principalele tari capitaliste au trecut la stadiul imperialist. se încurajeaza punerea în valoare a bogatiilor din colonii.U. care nu vor întîrzia sa se întoarca împotriva ei. XIX � primeste noi lovituri.vizibile mai ales în cazul imperiului colonial britanic. XIX a avut loc un nou avînt al fortelor de productie. În fine. alaturi de vechile colonii de plantatie (situate în zonele tropicale). în care se folosea munca sclavilor. În ultimele trei decenii ale sec. ca trasatura esentiala. prin dominatia manopolurilor. Tot atunci se încheie împartirea teritoriala a lumii între marile puteri. fiind înlocuit de sistemul autoguvernarii coloniilor. Regimul "pactului colonial" � subminat deja prin desprinderea S. Dar odata cu emigrantii. au fost înca reduse desi dupa 1850 se accentueaza constructia de cai ferate.

formare a pietei mondiale, toate tarile de pe glob fiind acum cuprinse în orbita relatiilor capitaliste. Piata mondiala se dezvolta tot pe baza masinismului, dar industria creste accelerat, impulsionata de noile produse ale stiintei si tehnicii. Industrializarea capitalista � declansata prin revolutia industriala � face noi pasi înainte. Între 1870 � 1913 productia industriala mondiala a crescut de 5,3 ori. În principalele tari capitaliste capata treptat precumpanire ramurile industriei grele bazate pe carbune si fonta, a caror productie, între 1880 � 1913, a sporit de peste 4 ori. Sfîrsitul sec. XIX si începutul sec. XX sînt marcate de dezvoltarea a trei ramuri industriale bazate pe noi surse de energie: industria electricitatii si electrotehnica chimica si petroliera. Ele cresc mai rapid decît vechile ramuri si contureaza o noua etapa a revolutiei industriale (sau, dupa unii autori, chiar o �a doua revolutie industriala�). De pilda, productia mondiala de petrol sporeste de la 4 milioane tone în 1880 la 52,6 milioane tone în 1913, adica de 13 ori. Energia electrica, petrolul si procesele chimice gasesc numeroase aplicatii în domenii variate (motorul cu explozie, motorul Diesel, tramvaiul electric, chimia de sinteza, cinematograful etc.). Desi aflate la începuturi, de mare importanta sînt industria aluminiului, a matasii artificiale, industria aeronautica si industria automobilelor. Dezvoltarea comertului, circulatia capitalurilor si a oamenilor (industriasi, comercianti, lucratori salariati etc.) sînt impulsionate si de cresterea în continuare a cailor ferate, care au sporit de la 371.000 km în 1880 la 1.104.000 km în 1913 (de aproape trei ori), cuprinzînd în reteaua lor noi teritorii în toate continentele. Sporeste viteza comerciala a trenurilor, îsi fac aparitia vagoanele frigorifice si vagoanele cisterne. De la aproape 20 milioane tone în 1870, tonajul marinei comerciale a sporit la peste 49 milioane tdw. În 1913, din care cca. 88% era reprezentat de vapoare cu abur, care detronasera definitiv navele cu pînze. Apele marilor si oceanelor sînt brazdate acum si de cargouri frigorifice si de petroliere. Apare navigatia submarina. Pretul transportului se reduce simtitor, iar traversarea Atlanticului se poate face în mod curent (în 1910) în numai 6 zile. Dotarea tehnica si traficul porturilor cresc considerabil. La canalul de Suez, 1869, se adauga noi cai maritime create de om, care scurteaza distantele si ieftinesc navlurile: canalul Corint, între Grecia continentala si
28

Peloponez (1893), canalul Kiev (1895) si mai ales canalul Panama, deschis navigatiei la 15 august 1914. Aplicarea electricitatii permite si dezvoltarea transportului urban, introducîndu-se tramvaiul electric în numeroase orase, linii ferate suspendate aerian si primele metrouri. Astfel se extind zonele de locuit spre periferie, este mai usor accesul populatiei spre cartierele comerciale din centrul oraselor. Se dezvolta diversele servicii comunale: apa, canalizare, iluminat electric, aprovizionare cu gaz, cu combustibil, salubritatea, curatatorii chimice etc. În domeniul comunicatiilor, la mijloacele existente � si a caror retea sporeste în continuare � vin sa se adauge telegraful fara fir si telefonul. Lungimea cablurilor submarine în 1914 atinge 531.000 km. În agricultura, patrunderea tehnicii masiniste este înca mult mai redusa decît în industrie. Dar si productia agricola a crescut considerabil datorita cererii sporite de materii prime pentru diverse industrii de alimente pentru populatia lumii (care crescuse de la 900 mil. în 1880 la peste 1,8 mld. în 1913), datorita începutului de folosire a masinilor si îngrasamintelor, dar mai cu seama datorita fertilitatii exceptionale a noilor terenuri cultivate în tarile transoceanice. Evolutia schitata mai sus a industrie, transporturilor si agriculturii a dus la sporirea considerabila a varietatii si volumului marfurilor ce faceau obiectul comertului international. În perioada de trecere spre stadiul monopolist, si, cu atît mai mult, în imperialism, devine posibila depasirea unor tari de catre altele într-un termen istoric scurt. Pîna la 1900 � deci de trei decenii � Anglia pierde întîietatea industriala pe care o detinuse îndelung, fiind întrecuta de Statele Unite si de Germania; Franta este împinsa pe locul patru. În competitie intra, si alte tari ca Italia, a carei industrie se dezvolta mult dupa faurirea unitatii statale, precum si Japonia, trezita la viata moderna prin revolutia Maeidji (1868). Lupta de concurenta, lupta pentru piete � si implicit, rivalitatea politica � se ascut extraordinar. Se adînceste totodata, decalajul dintre grupul restrîns al tarilor dezvoltate industrial si celelalte tari ale lumii, carora diviziunea internationala a muncii instaurata de capitalism le rezerva o dezvoltare incompleta sau unilaterala. Noile conditii ale stadiului monopolist si-au pus o puternica amprenta asupra comertului interior si exterior, asupra pietei capitaliste mondiale.

29

Monopolurile (carteluri, sindicate, trusturi etc.) cuprind nu numai productia, capitalist � în grade diferite �si desfacerea, imprimîndu-i o organizare monopolista. preturile nu mai au un joc liber, ci sînt folosite ca instrument al obtinerii profitului ridicat de monopol. Pentru uriasa lor productie, monopolurile au o nevoie sporita de piete de desfacere si surse de materii prime. Aceasta duce atît la largirea pietei, cît si la cresterea rivalitatii pentru noi piete. Fiecare concurent cauta sa-si asigure pentru sine piata sa, fapt ce se reflecta în politica vamala si comerciala, iar concurenta nu mai este libera, ci se poarta cu mijloace monopoliste. Investitiile externe precum si împrumuturile acordate diverselor state duc la dezvoltarea exportului de capital, la formarea pietei mondiale a capitalurilor. Exportul de capital duce la largirea exportului de marfuri. Ca urmare creste circulatia internationala a lucratorilor, luînd nastere astfel si piata internationala a fortei de munca. Coloniile capata o importanta sporita, iar lupta pentru colonii � un caracter nou, mai acut. În aceste conditii, volumul comertului international a sporit considerabil. Între 1880 si 1914 aceasta crestere a fost de peste 2,5 ori. Cresterea activitatii comerciale � ca si a celei industriale � nu se desfasoara linear, ci are un caracter ciclic, marcat de crize de supraproductie (care însotesc de la 1825 încoace stadiul masinist al capitalismului). Expansiunea industriei si comertului atrage dupa sine expansiunea financiara (iar aceasta, la rîndul ei, le amplifica pe cele dintîi). Pentru a exploata minele, a construi cai ferate, a instala case de comert, este nevoie de capitaluri (la fel, în cazul împrumuturilor). Restrînsa înainte de 1870, piata capitalurilor a crescut considerabil pîna la primul razboi mondial. Ea se constituie, de fapt, tocmai în aceasta perioada. Principalele tari exportatoare de capital erau Anglia, Franta si Germania. La acest capitol � desi pierduse întîietate industriala � Anglia ocupa solid înca primul loc, avînd cele mai multe capitaluri plasate la vastul sau imperiu colonial. Franta ocupa locul doi, iar amîndoua erau în apriga rivalitate cu Germania. În ansamblu, Europa era înca centrul financiar al lumii capitaliste.

30

servite de porturi cu o uriasa activitate: (1) Europa occidentala si centrala. împreuna cu monopolul tehnologic pe care îl detin. America latina etc. deci procura si venituri mai mici. � în cautare de lucru. Prin amploarea lui. de criza agrara ce a bîntuit în Europa peste doua decenii ruinînd numerosi tarani. în fine � de speranta categoriilor proletare sau proletarizate ale populatiei europene de a-si croi pe alte meridiane un trai mai bun. cu tari de vasta populatie si enorme resurse. de cererea crescînda de mîna de lucru ce însotea expansiunea extraeuropeana a capitalului financiar. aceste tari erau. care încorporeaza mai putina munca. de conditii mai bune de viata.) un alt val de oameni se îndrepta spre Europa Occidentala si spre S. Ea a fost provocata de somajul industriei ce însotea crizele ciclice (accentuate pe masura industrializarii crescînde). Se constata. Corespunzator acestei concentrari se 31 . cu porturile sale de pe �fatada atlantica�. Ca urmare. prin accentuarea dezvoltarii capitalismului în acele zone.U. strîns legata de celelalte doua: piata mondiala de marfuri si piata mondiala a capitalurilor. Totodata. emigratia neta ramîne de 25 de milioane. China. de regula.A. din tarile coloniale si dependente (din India. (Socotind ca 9 milioane s-au întors. fenomenul emigratiei în ansamblu atesta ca s-a format o piata internationala a fortei de munca.Dupa 1870 a avut loc o accentuare a emigratiei europenilor spre alte continente. (3) Extremul Orient. Pe acest fundal se constata ca putinele tari industriale exporta preponderent marfuri fabricate (ceea ce. debitoare la cele din primul grup. expansiunea coloniala trebuie sa fie o supapa de canalizare a nemultumirilor sociale generate de agravarea exploatarii maselor în conditiile capitalismului monopolist. (2) America. Comertul international cuprinde o gama tot mai larga de produse. În intentia colonialistilor. trei zone de maxima concentrare a schimburilor mondiale. în timp ce restul tarilor exporta aproape exclusiv produse agricole si materii prime minerale. în acest context. le confera superioritate si avantaje economice). Ele provin din cele mai diferite tari si regiuni ale lumii.) Acest fenomen a contribuit la cresterea masei de marfuri produse si puse în vînzare de teritoriile si tarile spre care s-au îndreptat emigrantii. Fapt este ca între 1870 si 1914 un numar de 34 de milioane de oameni � cifra egala cu populatia Italiei din 1914 � au emigrat din Europa. care concura la satisfacerea variatelor nevoi ale oamenilor.

în timp ce populatia globului doar s-a dublat. O cifra de bilant arata ca între 1820 si 1910 comertul mondial a crescut de 22 de ori. au trecut la practicarea sistematica a politicii de dumping (preturi mai scazute pe pietele externe. Majoritatea tarilor europene parasesc politica liberului schimb si trec la o politica protectionista. în 1892.U. si un tarif maxim (sau general). Daca pe la 1870 primele patru pozitii în comertul mondial le aveau Anglia. sub care taxele nu puteau sa scada.A. sprijinite de stat. odata cu acest progres istoric evident sporisera însa considerabil si contradictiile lumii capitaliste. Capitolul IV Economia româneasca în epoca moderna Caracteristicile economiei românesti în prima jumatate a sec. Germania. protectionismul marilor puteri avea un caracter agresiv si de expansiune. Orientarea spre un protectionism agresiv a fost inaugurata de Germania lui Bismarck în 1879.situau si principalele linii de navigatie. cînd a fost introdus sistemul tarifului dublu: un tarif minim. în special datorita ascensiunii S. Germania si S. prin care taxele vamale la anumite marfuri straine cresteau de 2 pîna la 4 ori. Atunci a fost pus în vigoare un nou tarif vamal. în 1911 ordinea lor se schimbase: Anglia. Europa � unde erau majoritatea tarilor dezvoltate � avea cea mai mare pondere în comertul mondial. Pe pietele externe. în scopul cuceririi lor) si la acordarea de prime de export industriasilor exportatori.A. Aceasta pondere este însa în scadere fata de perioada precedenta.. si Franta. Politica comerciala externa a principalelor tari capitaliste se modifica si ea. monopolurile germane.U. În timp ce politica protectionista dusa de state mici si mijlocii (între care si România) avea ca scop sa-si faureasca o industrie nationala. mai accentuat.A. Franta.U. XIX 32 . S. aplicat acolo unde lipseau conventiile de comert. acordat partenerilor care încheiau un tratat de comert cu Franta. Franta a trecut la protectionism în 1881 si.

neposedînd capital lichid. Agricultura Nevoia unei productii sporite generata de largirea continua a pietei moderne. economic. Trimiterea de bursieri în strainatate. Aparitia în agricultura Tarilor Române a agronomului. Statul sprijinea ideea de modernizare a agriculturii prin înfiintarea Societatii de Agricultura. a geometrului. organizarea fermelor model. a administratorului si a veterinarului reliefeaza directii noi de evolutie. juridic si cultural. lipsiti de spirit economic modern. social. diversificarea culturilor. Unii mosieri introduc procedee tehnice noi. a învatamîntului agronomic si economic. Marii proprietari. agricultura a continuat sa fie ramura economica de baza în Principatele Române si în Transilvania. cautarile teoretice si redirijarile practice � exprimate în activitatea lui Ion Ionescu de la Brad � sînt semnificative în acest sens. a Comisiei Centrale de agronomie si economie rurala sau a Asociatiei economice ardelene. Societatea româneasca a cunoscut importante prefaceri în plan politic. îsi creeaza utilaje proprii. de cele ale armatei austriece în Transilvania. Transformarilor cantitative li se adauga schimbari calitative. exploatau proprietatea agrara prin intermediul taranilor clacasi. de cererile turcilor în Principate.În istoria românilor epoca moderna debuteaza cu revolutia condusa de Tudor Vladimirescu din 1821 si se încheie odata cu faurirea statului national unitar român în decembrie 1918. antrenarea în circuitul pietei a mosiilor si antrenarea tot mai puternica a taranilor în procesul de schimb. dincolo de prevederile oficiale prin intermediul 33 . valorifica industrial produsele agricole. Ca urmare a acestui fenomen. Procesul de modernizare a fost însa lent deoarece marii boieri � factori de decizie politica si economica � promovau ideea ca principatele nu se pot axa decît pe agricultura. utilizeaza sisteme moderne de control si administrare. de nevoia acuta de bani pentru toate categoriile sociale au avut drept consecinta extinderea suprafetelor cultivabile. dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial au generat totodata un spor considerabil al obligatiilor taranilor. Bucuresti si Cluj. Extinderea suprafetelor cultivate. obtinînd profit prin comercializarea cerealelor. Au luat fiinta fabrici de masini agricole la Iasi. corespunzatoare sistemului juridic al proprietatii.

Aici. conducatorii revolutiei din Tara Româneasca au hotarît.învoielilor pentru prisoase. stabilitate. a mestesugarilor si a comertului au creat conditii mai favorabile dezvoltarii industriei în favoarea reluarii unor eforturi care aveau deja o îndelungata traditie în societatea româneasca.200 de mesteri si calfe. Ca urmare a perfectionarii tehnice. dezvoltarea puternica a oraselor. ca si în Banat. prin articolul 13 din Proclamatia de la Islaz. Industria avea nevoie de initiativa. Banat si Bucovina creau serioase bariere în calea dezvoltarii industriei. utilizarea muncii salariate reprezinta indicii cu privire la dezvoltarea germenilor relatiilor capitaliste. emanciparea si împroprietarirea clacasilor prin despagubire. însa. fier si alte 34 . stapînirea habsburgica în Transilvania. mai cu seama. desfiintarea monopolului economic otoman. Dupa revolutie. Pentru Principate. stabilitatea politica dupa 1834. Situatia este asemanatoare si în Transilvania. În Moldova catografia din 1845 înregistreaza 8530 de mesteri si calfe care practicau 101 meserii. Prima masina cu aburi este introdusa pe domeniul minier al Zlatnei în 1838. în Tara Româneasca la 1831 sînt înregistrate 74 de profesiuni în cuprinsul carora îsi desfasoara activitatea 11. Adîncirea diviziunii muncii. sprijin economic. pe baza unei traditii mai îndelungate o dezvoltare particulara o cunoaste mineritul. În Transilvania si în celelalte teritorii aflate sub administratie habsburgica. autoritatile din Principate au elaborat noi legiuiri agrare (1851) care au fost aplicate din anul urmator. Industria În raport cu celelalte laturi ale procesului dezvoltarii � cele demografica si agrara � industria cunoaste o dezvoltare mai putin spectaculoasa. Preocupati de situatia taranimii. productia de aur. cuprind un mare numar de mesteri cu un profil tot mai diversificat. În 1845 se introduc trei asemenea masini la Resita. de pilda. Revolutia de la 1848 a dus la eliberarea iobagilor de obligatiile feudale fara despagubire: Patentele Imperiale din 1853-54 elibereaza de servitutile feudale si categoria de tarani dependenti a jelerilor. Însa nici unul dintre aceste atribute nu exista. prin care s-au reglementat raporturile dintre boieri si clacasi pîna în 1864. materie prima. forta de munca libera. în 1848. capital. fiind rascumparat prin bani lotul revenit în proprietatea fostilor iobagi si jeleri. Orasele. Astfel. argint. Dominatia otomana în Principate.

În Transilvania activitatea negustorilor români a fost deosebit de intensa. de unelte agricole. cu Peninsula Balcanica si cu 35 . Au luat fiinta întreprinderi apartinînd industriei alcoolului si berii. lumînari. cele de postav. silitra. Acest fapt favorizeaza dezvoltarea industriei manufacturiere. accelerînd procesul de dezvoltare moderna a societatii românesti. În Moldova si Tara Româneasca manufacturile apartin boierilor si negustorilor. de sticla. piata nationala devine o realitate. organizat. Comertul Schimbarile petrecute în statutul politico-juridic al Principatelor Române la începutul epocii moderne a creat conditii favorabile în dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern. confereau comertului un caracter uniform. În Principate. Cu toate acestea. negustorii si mesterii au continuat sa fie organizati în bresle. acolo unde comertul s-a dezvoltat puternic. La Bucuresti si Iasi au functionat primele mari mecanice (1846. chibrituri. Apare si se afirma o categorie de negustori profesionisti care echilibrau piata. de lumînari. Existau manufacturi de postav sau tesaturi. industria manufacturiera s-a dezvoltat pe scara redusa si nu a acoperit toate ramurile pentru a alcatui o baza si a crea o traditie de unde sa se poata trece la industria masinista. sticla. Prin nivelul la care se desfasoara. În 1845 în Moldova sînt consemnati 6633 de negustori. iar în Tara Româneasca la 1835 erau 6246 de negustori. manufacturi în productia zaharului si a textilelor. prin implicatiile multilaterale pe care le genereaza si prin consecintele adînci pe care le determina. comertul se înscrie pe directia capitalista. Lipsa conditiilor nu a îngaduit ca aceste întreprinderi sa se dezvolte continuu si nici sa ocupe o pondere însemnata în activitatea economica a Principatelor. Casele de comert ale fratilor Orghidan din Brasov si ale lui Hagi Constantin Pop din Sibiu aveau strînse legaturi cu Principatele. În Banat si Transilvania se înfiinteaza ateliere de fabricat unelte si masini agricole. Legaturile economice cu Principatele devin tot mai active. Cuantumul afacerilor se desprinde si din faptul ca ei plateau taxe de 175 ori mai mari decît acelea la care erau supusi negustorii sasi. Acelasi fenomen este înregistrat si în Transilvania. de fabrica. de paste fainoase. Începuturile industriei de fabrica au fost timide si au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea.metale creste necontenit. caramizi. 1848).

În procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a revenit tîrgurilor saptamînale. nevoile acute ale schimbului au intensificat procesul de constituire a pietei unice nationale. În 1836 Galatiul capata statut de porto-franco. În 1845 în Tara Româneasca se voteaza Legea drumurilor. care devin mai numeroase si reprezinta puternice pîrghii de dezvoltare a relatiilor noi capitaliste. Organizarea Serviciului National al Postelor în Principate si garantarea sigurantei transporturilor. Transporturile de calatori organizate cu curse rapide între orasele transilvanene si Pesta. de realizare a unor legaturi strînse si permanente cu piata internationala. Desfiintarea monopolului economic otoman a favorizat procesul integrarii Principatelor în circuitul comertului european. legînd Brasovul cu Timisoara.Europa. de creare a unor noi drumuri. 36 . bîlciurilor si iarmaroacelor. sa urce spre Predeal si sa faca legatura cu porturile dunarene. Si în Transilvania sînt înregistrate eforturi de modernizare a drumurilor existente. Economiile complementare ale celor trei tari românesti. Porturile dunarene Galati si Braila devin importante centre comerciale. Baritiu A. iar în 1847 se constituie o directie a lucrarilor publice. În 1847 G. Dezvoltarea comertului a impus modernizarea transporturilor si comunicatiilor. organizarea serviciilor de posta în interior sînt semnificative în acest sens. Kurz se pronuntau în favoarea unei cai ferate care. Construirea unei flote fluviale prin activitatea santierelor navale de la Galati si Giurgiu se înscrie pe linia acelorasi preocupari de valorificare a productiei autohtone. alaturi de eforturile pentru navigabilizarea rîurilor interne (Siret si Prut) sau cautarea solutiilor pentru facilitarea legaturilor cu Transilvania reliefeaza aceleasi tendinte de a crea conditii favorabile pentru circulatia marfurilor si a oamenilor. În 1832 lua fiinta Societatea de navigatie pe Olt pentru a înlesni legaturile cu Tara Româneasca. de organizare a transportului de marfuri si calatori. Desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara Româneasca în 1848 este rezultatul acestui proces îndelung pregatit. În ambele Principate în intervalul cuprins între anii 1835 si 1853 au fost construite drumuri în lungime de 775 km. în cadrul careia functioneaza sectia podurilor si drumurilor.

în primul rînd a fost constituit Bugetul. care înregistreaza direct si repede nevoile de organizare moderna a societatii si care se cer adaptate pentru a crea un cadru corespunzator dezvoltarii istorice. în suma de 30 de lei pe an si dajdia. s-a cucerit independenta. În Transilvania circulau mai multe monede: florinul cu diverse valori. talerul. lista civila a domnitorilor. Economia României între 1859 si 1877 Întreaga istorie moderna a României se dezvolta sub semnul Revolutiei de la 1848. galbenul imperial. care îngaduia o stricta evidenta a veniturilor si a cheltuielilor. Dezvoltarea nu s-a realizat liniar. Categoriile privilegiate sînt desfiintate si incluse în rîndul birnicelor. sumele necesare functionarii aparatului administrativ. a scolilor. Ca urmare a schimbului activ cu Principatele circulau si monedele aflate în curs în Moldova si Tara Româneasca ce completau necesarul circulatiei monetare. fapt cu repercusiuni adînci pe plan social si economic. fara obstacole. Pe baza recensamintelor organizate la 7 ani. întretinerii spitalelor. modernizîndu-l. operelor de binefacere. Perioada de pîna la 1878 este perioada revolutiei neîntrerupte. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate Portii. Lipsa unei monede unice a constituit una dintre cauzele principale ale dificultatilor financiare care au persistat pe toata perioada domniilor regulamentare si chiar mai tîrziu. perioada este extrem de contradictorie. Înfaptuirile materiale nu sînt spectaculoase: societatea româneasca nu a avut acum ragazul 37 . si-au modificat regimul politic interior. s-a înfaptuit o uriasa opera reformatoare. de transformare a structurilor. Finantele Finantele si circulatia monetara reprezinta un sector important. Dependenta fata de Poarta. au fost fixate impozitele � capitatia. Tarile Române si-au dobîndit un nou statut juridic international. Negustorii si mesterii sînt impusi la plata unei dari fixe (patenta). Impozitele indirecte sînt desfiintate.Fara exceptie. inexistenta unei monede proprii. circulatia unei apreciabile cantitati de moneda straina constituiau tot atîtea obstacole în procesul de modernizare a societatii românesti. partizanii dezvoltarii moderne au militat în favoarea îmbunatatirii transporturilor. impusa unor categorii cu îndatoriri speciale. Regulamentele Organice au schimbat radical sistemul financiar. în cuprinsul careia s-a constituit statul român modern.

recunostea libertatea proprietatii si ataranilor în schimbul unei însemnate despagubiri � prezinta o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii românesti pe calea capitalista. lucra 92% din populatia care se cifra la 2. a favorizat 38 .638 suflete.766. Agricultura ramîne în continuare sectorul preponderent al economiei. Au fost create doar conditiile favorabile. în cuprinsul acesteia. La 2/14 mai 1864 Alexandru Ioan Cuza a promulgat reforma care dadea problemei agrare o rezolvare în acord cu pozitia si interesele burgheze si care.258 ha.pentru a-si desavîrsi structurile moderne. Agricultura Acumularile în domeniul agrar sporesc dupa 1848. a permis extinderea relatiilor capitaliste în agricultura. Desfiintarea iobagiei si împroprietarirea taranilor a creat piata interna pentru capitalism. Suprafata de pamînt a fost atribuita dupa numarul de vite. care a înlaturat formele vechi. perimate. Înfaptuirea Unirii Principatelor Române la 1859 a creat conditii pentru înfaptuirea unei reforme agrare.721 au primit numai locuri de case. scolile de agricultura de la Iasi si Craiova pregatesc specialisti cu calificare corespunzatoare. în raport cu care era apreciata împartirea taranilor în cele trei categorii: fruntasi. Productia creste si în legatura cu exportul rentabil pe pietele europene. România participa la primele expozitii agricole internationale. cu toate limitele sale firesti. Legarea tot mai deplina a mosiilor de nevoile pietei îsi gaseste expresia si în extinderea cresterii animalelor. în intensificarea procesului de prelucrare industriala a produselor agricole.119 tarani. în anul 1860. mijlocasi si codasi. Împroprietarirea s-a facut pe 1. Se înfiinteaza Scoala generala de agricultura si silvicultura de la Herastrau. iar 59. corespundea în mai mare masura nevoilor taranilor si intereselor economice. O activitate deosebita în acest sens desfasoara I. sociale si politice ale tarii. Arendasia practicata de o categorie specializata se extinde. PS Aurelian si Leon Filipescu. inclusiv cea a fortei de munca.218. prin intermediul unei legislatii reformatoare extinse asupra tuturor sectoarelor. Preocuparile în directia utilizarii metodelor moderne se generalizeaza. În conformitate cu dispozitiile legii au fost împropietariti 408. Legea din 1864 � care desfiinta relatiile servile. Ionescu de la Brad.

cornutele mici erau o sursa de alimente si materie prima pentru industria casnica. Industria Dificultatile întîmpinate. Numarul acestora a sporit la 136 în 1878 si 39 . doar 51 apartinînd industriei mari masiniste. cît si prin folosirea unor seminte cu performante ridicate. Banat. legea a mentinut marea proprietate funciara.480.023. prin introducerea unor masini moderne.000 de bovine. taranii stapîneau doar 3.744 ha.000 t.700.141. Proprietatea a fost consacrata sacra si inviolabila prin intermediul Constitutiei din 1866. singura în masura sa îngaduie o dezvoltare în acord cu interesele sociale si nationale.. O statistica din 1860 arata ca în Principate erau 500.700. în agricultura existau numai 156 de masini de treierat si 150 de locomobile cu aburi. Cresterea animalelor continua sa fie o activitate importanta deoarece vitele mari erau folosite de tarani atît pentru munca cîmpului cît si în alimentatie. a grabit procesul de diferentiere a taranilor. În 1866 este votata legea pentru tocmeli de lucrari agricole si pentru executarea lor. Cu toate acestea.3 milioane tone.867 stabilimente industriale înregistrate în 1863.000 de porcine. a randamentelor la hectar si a productiei totale. Definind relatiile servile. Pe primul plan în Transilvania. porumb.721 ha. au reprezentat tot atîtea pledoarii în favoarea înlaturarii piedicilor interne si a cîstigarii independentei. cea de cereale. a sporit datorita randamentului la hectar ajungînd la 1. În Transilvania în perioada 1869-1871 se obtine o cantitate de 1.100. directiile si tendintele evolutiei agricole au fost în general asemanatoare: sporirea suprafetelor arabile.000 de cai. 4. ca limitele în cuprinsul carora s-au înscris realizarile.000 de oi si 1. Productia agricola de baza. În timp ce marea proprietate detinea 6. 7849 au fost întemeiate în perioada 1850-1863. Bucovina si Basarabia s-a situat productia de cereale. modificata în 1872. În provinciile românesti de sub ocupatie straina.generalizarea muncii salariate. ea situîndu-se la 750 kg. Transformarile din agricultura au determinat o serie de modificari atît în privinta inventarului tehnic. Productia medie la hectar era înca scazuta. Marea majoritate erau ateliere ale micii productii mestesugaresti. grîu si 800 kg. Din cele 12. 2.

producînd mari pierderi statului român. numarul rafinariilor era de 20 în 1878. în 1855 Societatea economica a uzinelor de fier din Transilvania si Banat si Societatea pentru exploatarea minelor si topitoriilor din Brasov. În Transilvania continua sa se dezvolte mineritul. S-a urmarit modernizarea principalelor drumuri care strabateau Moldova si Tara Româneasca. Legea pentru înfiintarea Camerelor de Comert si Industrie (1864). În 1867 a fost încheiata o conventie între România si capitalistii englezi John Barcaly si John Harriforth pentru construirea caii ferate Bucuresti-giurgiu. alcool. conserve). au fost adoptate: Legea patentelor (1863). În Transilvania existau în aceeasi perioada peste 500 km. Exportul masiv de cereale si materii prime a 40 . fabrici de bere. Ploiesti-Bucuresti-Pitesti-Craiova-Vîrciorana în lungime de 914 km. În 1878 reteaua de cai ferate din România numara 1300 km. cherestea.100 t în 1877. În acest sens. Dezvoltarea agriculturii si industriei a impus crearea unui sistem de comunicatii necesar consolidarii pietei nationale si integrarii în circuitul economic european a României. O dezvoltare mai larga cunoaste industria extractiva si de prelucrare a petrolului. Linia a fost data în exploatare în 1869. asigurîndu-se legaturi constante si rapide între provinciile românesti si statele vecine. sapun. de cale ferata.. În 1860 se încheie conventii telegrafice între România si statele limitrofe. se înfiinteaza în 1854 Societatea STEG. Acesta a falimentat. PloiestiPredeal si Adjud-Tg. În anii care au urmat au mai fost construite caile ferate Iasi-Ungheni. Pascani-Iasi si Veresti-Botosani. Legislatia economica adoptata a urmarit extinderea procesului de dezvoltare industriala. Reteaua de cai ferate planificata a fost totusi realizata în 1874. Ocna. asigurînd legaturile si cu tarile vecine. alimentara (mari cu abur. În 1871 sînt construite tronsoanele de cale ferata Itcani-Roman. Braila-Buzau. Industria metalurgica si siderurgica progreseaza ca urmare a intereselor statului si a patrunderii capitalului strain. Galati-Tecuci-Bîrlad. Pentru construirea retelei feroviare Roman-Tecuci. s-a apelat la consortiul german condus de Strausberg.apartineau ramurilor textila. S-au elaborat numeroase proiecte pentru construirea de cai ferate. Comertul intern si extern România participa la expozitiile universale de la Paris (1867) si Viena (1873). Productia a crescut de la 1190 t în 1863 la 15.

Un leu vechi echivala cu 0. bazat pe aur si argint si datele tehnice similare francului francez nou se schimba pe 2.potrivit legii urmau a fi puse în circulatie monezi de aur de 5. Pentru favorizarea exportului de cereale. statul român a scazut taxa de la 5% (1860) la 1% (1868).37 bani noi. care a reprezentat un pas important pe calea constituirii unui sistem autohton de credit. 2. Circulatia pe piata româneasca a unui însemnat numar de monede (70). Leul este divizat în 100 de bani si se întemeiaza pe bimetalism � aur si argint. lipsa unei monede nationale si a unui sistem de credit duceau la proliferarea camatariei. crearea unui sistem modern de credit. Moneda nationala devine leul. Problemele financiare si monetare În programele revolutiei de la 1848.determinat ca în perioada 1864-1867 balanta comerciala sa fie excedentara.7 lei vechi.5%. cu valori diferite. 41 . 5 si 10 bani. care intra în vigoare în 1876 si dureaza pîna în 1886. Olanda si Germania. iar leul nou se schimba pe 2. Moneda marunta era confectionata din arama în valori de 1. 1 leu si 2 lei. Tentativa din 1874 de a stabili un regim protectionist s-a lovit atît de împotrivirea interna a conservatorilor cît si de reactia externa a puterilor europene. Italia. incompatibila cu dezvoltarea moderna. Legea pentru înfiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale (1867) pune bazele noului sistem monetar national care a intrat în vigoare în 1868. mai mica decît cea stabilita de Imperiul Otoman. În 1856 în fiinta Banca Nationala a Moldovei.3226 g cu titlul 900 iar în argint 5 g cu titlul 835. Anglia. Franta. Leul avea greutatea în aur de 0. Au mai fost încheiate în aceasta perioada conventii si aranjamente comerciale cu Rusia. care a dat faliment la 1857. În 1864 se pun bazele Casei de Depuneri si Consemnatiuni. înfiintarea unei banci nationale erau prezentate drept elemente indispensabile procesului dezvoltarii. Adaptînd sistemul bimetalist. În iulie 1875 România încheie conventia comerciala cu Austro-Ungaria.10 si 20 lei de argint de50 bani. Taxa vamala asupra importului era de 7. capitalista. Crizele economice din anii 1873 si 1877 au avut efecte si asupra comertului românesc.7 lei vechi. Elvetia.

ca fiind o politica nefavorabila intereselor românesti.Adaptînd sistemul bimetalist.: .1914). Banat si Bucovina institutiile de credit apartineau sasilor si maghiarilor. constituindu-se într-un factor de blocare a demarajului industrial. Politica industriala Un rol important în dimensionarea acestui proces l-a avut politica industriala. Creditul funciar rural ca si Societatea de credit urban au oferit credite mult mai avantajoase pentru tranzactiile comerciale. aflata înca la începuturile formarii sale. Italia. 42 . legea permitînd circulatia în România a monedelor tarilor respective. România îsi alinia moneda la sistemul monetar al Uniunii Monetare Latine. din care faceau parte Franta. Congresul de la Iasi din 1884 a cerut clar renuntarea la liberul schimb. Directii de dezvoltare în România dupa cucerirea independentei de stat si pîna la primul razboi mondial (1878 . Întreprinderi industriale create au mari dificultati în activitatea lor. Conform principiilor acestei conventii. Adaptarea sistemului monetar national a favorizat si dezvoltarea unui sistem eficient de credite.pîna la jumatatea deceniului 9 � politica liberului schimb . În 1876 existau în România 18 institutii de credit: Societatea de credit funciar român din Bucuresti (1873). bazat pe aur si argint si datele tehnice similare francului francez. Ceea ce a fost însa grav în cazul României a fost influenta nefasta a conventiei asupra sectorului industrial. Din acest punct de vedere perioada studiata a înregistrat doua etape distincte. patrunderea nestingherita a produselor industriale austro-ungare pe piata româneasca a determinat o îngustare a acesteia. Belgia si Elvetia. iar unele dintre ele îsi închid chiar portile.politica protectionista Politica liberului schimb În România ea s-a concretizat prin încheierea unei prime conventii comerciale cu Austro-Ungaria în 1875 si pusa în aplicare în anul urmator pentru o perioada de ani 1876 � 1886. În aceste conditii se produce o reactie deosebita a burgheziei industriale. În Transilvania.

conventia nu mai este reînnoita. De asemeni. Politica protectionista Anul 1886 este nu numai anul nereînnoirii conventiei comerciale româno-austro-ungare. cât si al adoptarii unei politici economice protectioniste. datorita atitudinii marilor producatori agricoli (mosierii maghiari) din imperiu. nu este lipsit de importanta si de faptul ca taxele vamale s-au constituit într-o suma de venituri pentru bugetul statului. Totusi el a avut o importanta deosebita. guvernul român adopta primul tarif general protectionist (modificat în 1891 si 1893). constituia o conditie indispensabila prin care se putea trece la crearea unei industrii proprii. La adapostul acestei masuri menite a crea o bariera vamala eficienta. În primul rînd. Chiar în anul 1886. pentru un numar de 600 de articole. Ca urmare. nici exportul românesc de cereale si alte produse agricole (animaliere) nu avea conditii mai bune de desfacere pe piata austro-ungara. încheinduse astfel etapa liberului schimb. în încheierea unor conventii comerciale cu diferite state. 43 . un nivel moderat al taxelor vamale. Protectionismul era opus liberului schimb.În acelasi timp. se simte nevoia datorita diversificarii structurii industriale unei noi reglementari a regimului vamal care sa creeze un cadru si mai favorabil dezvoltarii industriei. pe alt plan. Dupa 1900. au fost adoptate o serie de masuri de politica industriala menite a stimula înfiintarea de întreprinderi industriale. mai favorabila a intereselor românesti. El apara ramurile industriale (usoara. acest tarif aplica. în al doilea rînd a asigurat o baza mai echitabila. alimentara) care îsi aveau baza de materii prime în tara. Trebuie subliniat ca din punct de vedere strict al protectionismului vamal. în 1904 este adoptat un nou tarif general (pus în aplicare dupa 1906). a asigurat o aparare mai consecventa si completa a pietii interne. nivelul protectiei vamale este mai ridicat (10 �25% din valoare). În aceste conditii. Unele masuri pe aceasta linie fusesera luate chiar înainte si în timpul liberului schimb (1873 prima lege de încurajarea industriei). De aceasta data. apararea pietei interne de patrunderea marfurilor straine. cunoscut sub numele de tariful Costinescu.

În conditiile modificarii. 44 . Mai întîi se renunta la conditia de capital. sau cooperativele de meseriasi cu un capital minim de 2000 lei (destul de ridicat) sau 20 salariati. De asemeni. La aceasta se adauga si scopul implicit. pielarie. introducîndu-se conditii minime pentru industria mare: utilizarea unei masini cu o putere de 5 CP si 20 salariati în întreprindere. Astfel. caci are în vedere si sectorul micii productii sau chiar a productiei mestesugaresti. legea a avut o sfera de cuprindere mai mare. erau încurajati meseriasii care aveau minimum patru salariati (era o dimensiune mare a atelierelor mestesugaresti din România). Adoptata în unanimitate de ambele Camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senat). hîrtie). legea din 1887 a urmarit doua directii principale: Dimensiunea întreprinderilor înfiintate. se acordau si scutiri de impozite pe o perioada de 15 ani.000 lei si de un numar de angajati (25 lucratori).apoi în 1881. de tarife de transport pe caile ferate. anume cel de a crea întreprinderi cu dotare tehnica moderna. În al treilea rînd. în anul 1912 se adopta o noua masura legislativa de aceeasi anvergura. În contextul general-economic al perioadei conditiile cuprinse în aceasta lege (mai ales cea de capital) a favorizat net capitalul strain si ceea ce am putea numi industria �mare�. chiar în anul urmator adoptarii tarifului vamal din 1886. 1884-1885. prin impunerea unei conditii minime de capital 50. dar ele vizau doar anumite ramuri (zahar. se adopta prima lege cu caracter general: Masuri generale pentru a veni în ajutorul industriei nationale. Crearea unei forte de munca românesti calificate prin conditia sa în termen de cinci ani. pe plan economico-social. avantajele erau diferentiate dupa felul materiei prime utilizate: pe o perioada de 30 de ani. doua treimi din angajati sa fie cetateni români si cu calificare profesionala. În al doilea rînd. De aceasta data este vorba de masuri vizînd ansamblul industriei. Astfel. pîna la reduceri de taxe vamale la importul de utilaje si masini necesare întreprinderii. daca erau materii prime din tara si 21 de ani daca erau din import. Daca se îndeplineau aceste conditii se acorda o gama larga de avantaje: de la acordarea suprafetei de pamînt (5 ha) pentru construirea întreprinderilor. Ea s-a aflat în vigoare 25 de ani.

chimica) îsi împarteau diferenta (31.Avantajele erau. Singurele elemente noi constau în înlocuirea importului de catre stat cu un impozit. pielarie. Cu toate acestea. ambele detinînd 36.2% din total. chiar si la sfîrsitul perioadei liberului schimb (1886). statul nu a avut vreun rol asupra controlului exploatarii acestei bogatii a subsolului. Este si expresia faptului ca marea majoritate a întreprinderilor industriale era 45 . urmata de industria petroliera (doar rafinare) si forestiera. despre Legea minelor (1895). hîrtiei. caci industria extractiva s-a aflat sub incidenta altor reglementari. asupra beneficiilor întreprinderii (2-5%). În acest fel. chiar daca preturile acestora erau mai mari (pîna la 5%) fata de marfurile similare straine. prin care bogatiile subsolului apartineau statului. Dupa 1886 structura industriala se diversifica si se consolideaza. pielariei. astfel ca patrunderea capitalului strain s-a produs nestingherita. cu deosebire în industria cimentului. Ponderea întreprinderilor mari (încurajate) creste de la 35% la 72%.3% din totalul productiei. primind doar o redeventa de 4% din beneficiul întreprinderii. zaharului. dealtfel minim. în primul rînd. Celelalte ramuri mai semnificative (textile si confectii. asemanatoare cu cele din 1887. el este destul de semnificativ. Este vorba. dar expansiunea sa a fost lenta pîna la adoptarea politicii protectioniste. ca toate aceste masuri legislative de încurajare industriala au stimulat industria prelucratoare. materiale de constructii. ca dupa 1906 sa se obtina un ritm de înfiintare de 63 de unitati pe an. înca la mijlocul sec. metalurgica. ceea ce explica cresterea dimensiunii si calitatii întreprinderilor. Cu toate acestea. Din punct de vedere al structurii industriale pe primul plan se situa industria alimentara. s-a ajuns la 21 unitati între 1893 si 1906. Caracteristicile structurii industriale a tarii Începuturile patrunderii masinismului au avut loc. cu o singura exceptie � petrolul. De subliniat. Dupa unele date statistice erau 236 întreprinderi mai mari. al XIX-lea.5%). Ritmul înfiintarii de întreprinderi creste rapid: de la 8. hîrtie. precum o prioritate pe care o aveau întreprinderile încurajate la comenzile statului.2 unitati pe an între 1866 si 1886. capacitatea de a acoperi necesarul de consum pe piata interna a industriei mari a fost slaba. care dadea în 1915 32. în general. celuloza si poligrafie.

chiar daca unele sectoare. ca textile. pielarie. Este o dovada a faptului ca economia Transilvaniei. al XIX-lea. lor alaturîndu-se si productia mestesugareasca. În ceea ce priveste structura industriala din Transilvania a avut aceleasi caracteristici ca în restul tarii. S-a dezvoltat mai accentuat industria extractiva. toate în defavoarea sa si în favoarea capitalului austro-ungar. În ambele sectoare capitalul austro-ungar. apartenenta sa la Imperiul Austro-Ungar a facut ca industria Transilvaniei sa sufere unele modificari importante. lemn înregistreaza o stagnare si chiar un regres pîna la sfîrsitul sec. si în Transilvania. al XIX-lea au deschis calea patrunderii si consolidarii relatiilor capitaliste în agricultura. Dezvoltarea agriculturii Reformele agrare de la mijlocul sec. sticla. fiind sacrificate în interesul altor provincii ale Imperiului. de care era mai legat capitalul austro-ungar au cunoscut o dezvoltare mai rapida. desi din 1886-1891 a fost grav afectata de declansarea razboiului vamal de catre guvernul austro-ungar asupra României. Ca urmare. De aceea un rol important au continuat sa-l joace productia mica.doar mici si mijlocii. numai 625 erau întreprinderi mecanizate. a carbunelui si fierului. Din contra. Din totalul de aproape 62. transformarea treptata a marii proprietati funciare catre o 46 . în cazul nostru. ca si în restul României întreprinderile mici si mijlocii ocupau un rol preponderent. industria îsi avea locul firesc si se putea dezvolta numai în strînsa legatura cu industria din celelalte provincii românesti. mijlocie si mestesugareasca si importul de marfuri straine. Dupa dificultatile de criza economica din 1873. capitalul strain occidental avea interese majore prin STEG. dificultatile întîmpinate de industria Transilvaniei ca urmare a acestui fapt arbitrar sînt tocmai expresia clara a legaturilor economice dintre Transilvania si România. Uzinele de Stat Hunedoara si Societatea miniera si de turnatorie Calan. Cu toate acestea. ramuri traditionale. De fapt. industria transilvana va cunoaste si ea o etapa de avînt dupa 1880. iar în spatele sau.000 întreprinderi industriale înregistrate în statistica din 1901-1902. Se dezvolta. pe baza unor operatii de prelucrare primara. devin caracteristice agriculturii trei procese: diferentierea taranimii. care însa erau prelucrate în alte provincii ale Imperiului. Astfel. hîrtie. industria siderurgica.

constînd în punerea în vînzare a mosiilor statului prin legi speciale. Pentru perioada de la reformele agrare pîna la primul razboi mondial. principala sursa de aprovizionare cu produse agricole a pietei interne facînd ca sa-si micsoreze substantial veniturile. Politica de credit care. Exista însa o evolutie ascendenta. Criza agrara din 1873-1895. Determinata de patrunderea masiva de cereale ieftine din SUA (si chiar Rusia si India) pe piata Europei Occidentale ea s-a concretizat prin scaderea preturilor agricole. constituie cauza fundamentala a procesului de diferentiere. dintre care cele mai importante sînt cele din 1881 si 1889. 47 . adica a intensificarii stratificarii. creîndu-se stocuri. se refera la inaccesibilitatea creditelor ieftine. a proletarizarii unei parti tot mai mari a taranimii si altii care pot încetini acest ritm. el a însotit întreaga perioada a capitalismului. În contextul unor asemenea preturi. Fiind un proces tipic capitalist. dar acum ele devin din ce în ce mai mult trasaturi specifice ale unei agriculturi în care se extindeau relatiile capitaliste. Largirea si adîncirea pietei capitaliste.politica agrara a statului. O parte dintre ele sînt desfacute pe piata interna. Diferentierea taranimii a fost un proces socio-economic care semnifica scindarea taranimii în paturi sociale cu interese deosebite. determinînd si aici scaderea preturilor agricole. cei mai importanti au fost: . îsi pierd pamînturile proletarizîndu-se. în functie de conditii si factori specifici. Nemaiputîndu-si plati obligatiile fiscale. pentru masele de tarani obligate a face apel la camatari care percepeau dobînzi ruinatoare. în ceea ce priveste intensitatea sa. concurenta. de care au beneficiat mai ales categoriile mai înstarite ale taranimii si chiar mosierimea. de fapt.gospodarie de tip capitalist si accentuarea caracterului comercial al agriculturii. dintre factorii care au adîncit diferentierea taranimii. Unii dintre acestia pot actiona în sensul adîncirii procesului. Acest fapt a dezavantajat net taranimea. creditele împrumutate. Modul de fixare a impozitelor dezavantaja net taranimea saraca si mijlocasa. ca forma de exprimare a legii valorii. Elemente ale acestor procese sînt înregistrate înca înainte de reformele agrare. cerealele românesti au avut dificultati de desfacere.

000 de gospodarii fara animale de munca fata de 300. caci circa 5000 de mari mosieri detineau mai mult pamînt decît întreaga taranime. asa cum am spus. se ajunge în 1905 la circa 300.000 de gospodarii fara pamînt în 1905) si nivelul de trai. Semnificativ este si faptul ca venitul mediu al unei familii taranesti era de 94 de lei pe an. Contradictia principala la sate ramîne totusi între taranimea luata în ansamblu si mosierime. Lipsa de capital. însa reusisera sa detina circa 18% din totalul pamîntului taranesc. în primul rînd. contradictia predominanta antagonista ramîne între taranime luata în ansamblu si mosierime. pentru cumpararea de animale. prin modul de repartizare a pamîntului. care sa fie angajata ca muncitori 48 . Transformarea marii proprietati funciare într-o gospodarie de tip capitalist se îngreuna în mod obligatoriu dupa emanciparea sociala a împroprietaririi taranimii. De fapt. analiza acestui indicator arata si alte doua trasaturi caracteristice agriculturii românesti: Farîmitarea masiva a populatiei taranesti (în 1905 apar tarani cu suprafete pîna la 2 ha.9% din totalul gospodariilor taranesti. ca si lipsa de vointa de modernizare capitalista din partea majoritatii marilor proprietari. care indica chiar o diferentiere mai adîncita. lent. ca proces. Din punct de vedere al veniturilor taranesti.Diferentierea taranimii. care forma numai 2.000 de gospodarii fara pamînt. Împreuna cu taranii fara pamînt. Acest indicator esential arata clar ca în perioada amintita procesul s-a adîncit permanent de la circa 60.000 de gospodarii în 1864. circa 47% din totalul gospodariilor taranesti nu aveau pamînt sau aveau sub 2 ha si trebuie sa-si vînda total sau partial forta de munca. Astfel. pe cînd cel al unei familii de mosieri era de 40. Pentru completarea imaginii diferentierii se mai utilizeaza si alti doi indicatori: reparatia septelului. Transformarea spre o forma de exploatare si organizare capitalista de tip ferma s-a desfasurat treptat. daca avem în vedere ca numarul taranilor fara animale de munca a fost mai mare decît al celor fara pamînt (550. care reprezentau nu mai putin de 23. ele exprimau clar atît pauperizarea masiva a taranimii cît si faptul ca.2% din totalul gospodariilor taranesti).278 lei pe an. poate fi ilustrata. burghezia rurala. La celalalt pol se înregistreaza tot în 1905 aparitia categoriei taranilor înstariti. lipsa unui disponibil de forta de munca libera. cheltuielile unei familii de tarani înstariti erau de 6 ori mai mari decît ale unei familii de tarani saraci.

pe care se obliga sa-l plateasca fie în bani. munci gratuite. uneori chiar si mai mult. în relatiile agrare se întîlnesc doua sisteme: cele semi-feudale si cele pur capitaliste. Ori. În acest fel se încheie o relatie mosier-taran. s-au constituit în tot atîti factori care au determinat aceasta trecere treptata. Este o relatie burgheza. Ca urmare. fie în munca. Ca urmare. tocmai acesta este elementul care. Trebuie subliniat ca aceasta dependenta era. Astfel. desigur. nepermanent. la începutul sec. întrun fel. Avem de a face cu un sistem de dijma. iar dijma în munca. 49 . care se face pe baza unui contract. reciproca. În unele zone (Transilvania si Bucovina) utilizarea muncii salariate a fost destul de raspîndita.salariati. sistemul de relatii semi-feudale a fost dominant. facute mosierului). Pîna la începutul secolului al XX-lea. dijma în bani a crescut. forma cea mai grava de exploatare. iar pe de alta parte mosierii aveau nevoie de forta de munca si inventarul agricol taranesti. În ambele aceste ultime cazuri se aplicau si obligatii suplimentare (transporturi. Munca salariata însa mai mult un caracter sezonier. s-a mentinut dependenta economica între mica si marea proprietate. S-a estimat ca valoarea acestor suprasarcini se ridica pîna la 75% din recolta. mai ales taranii saraci. dar prin ea taranul se angaja sa puna în valoare mosia cu propriul sau inventar agricol. În aceasta perioada tendinta a fost permanent o crestere a dijmei. taranii aveau nevoie de pamînt suplimentar. desi relatiile capitaliste de titularizare a fortei de munca salariate au fost si ele prezente. Muncitorul agricol avea o situatie mai �buna� decît a taranului care lua pamînt în dijma. Pe de o parte. amintind de renta feudala în munca (claca) face ca sa avem de a face cu o relatie semi-feudala. Dijma în produse reprezenta 50% din recolta suprafetei arendate. Permanentizarea sistemului de relatii semi-feudale are ca o baza obiectiva insuficienta pamîntului primit de tarani prin reformele agrare. care concentreaza relatiile semifeudale. daruri etc. ajungînd la 50-60 lei pe ha. consta în obligatia de a munci un lot echivalent ca suprafata cu cel arendat. precum si faptul ca majoritatea inventarului agricol apartinea taranimii. al XX-lea. cunoscut sub numele de învoieli agricole. fie în produse. Taranul obtinea în arenda sa sau în dijma un lot suplimentar de pamînt.

menita a sprijini cumpararile de pamînt de catre tarani. Toate acestea. ramas net dominant (porumbul si grîul dadeau 76. Cel mai cunoscut este cel al lui Fischer.5% din productia agricola). fixîndu-li-se o suprafata maxima de 4. Pentru asigurarea unui profit cît mai mare de monopol. guvernele au fost obligate sa adopte masuri menite a linisti pe tarani. În anul urmator (1908) se adopta o lege împotriva trusturilor de arendasi. Dupa înfrîngerea rascoalelor taranesti. Iata un exemplu concludent al caracterului tot mai accentuat parazitar al mosierimii române. Dezvoltarea transporturilor. cu 250. arata clar ca productia agricola era diferit orientata spre piata interna si externa. dar si aceasta. rupta tot mai mult de activitatea productiva.000 ha. Dar în practica nici una dintre prevederi nu a functionat în favoarea taranimii.). Cresterea suprafetelor cultivate cu plante industriale a fost determinata de dezvoltarea unui sector industrial de prelucrare (industria alimentara etc. Caracterul predominant comercial al agriculturii este deplin ilustrat si de constructia de silozuri (1888) care deserveau mai ales exportul de cereale. Cresterea productiei agricole. Între 50 si 75% din totalul pamîntului mosieresc era astfel arendat unor mari arendasi. dar mentinîndu-se contractele deja existente. capata acum caracterul unei trasaturi distincte. decît a celor cu cereale. ca si specializarea pe regiuni agricole. legea stabilind si un nivel minimal al salariului agricol si unul maximal al arenzii. trusturi de arendasi.Tot în aceasta perioada capata proportii impresionante fenomenul marii arendasii. Dezvoltarea caracterului comercial al agriculturii începuta înca din primele decenii ale sec. Modernizarea comertului intern.000 ha arendate în Moldova. în practica. între 1907 si 1912 s-a adoptat o legislatie agrara vizînd acest scop. dar fara sa modifice caracterul cerealier. se formeaza asociatii de arendasi. nu a dat rezultatele scontate. 50 . Chiar în decembrie 1907 s-a adoptat legea învoielilor agricole. Astfel. reprezinta un indicator esential al acestei evolutii. Se înregistreaza chiar o crestere mai rapida a suprafetelor cultivate cu plante industriale. al XIX-lea. bazata mai ales pe cresterea suprafetelor cultivate. Casa Rurala. Tot în acest an se înfiinteaza o institutie speciala. favorizînd mai ales taranimea înstarita. care au ajuns sa detina suprafete impresionante. prin care a fost desfiintata dijma în munca.

51 . domeniu în care se înfiinteaza doua societati: Navigatia Fluviala si Serviciul Maritim Român. pe traseul BaziasOravita. ceferistii devenind un component esential al proletariatului modern român. constructia unor cai ferate de tehnicienii români. s-a produs si o modernizare a transporturilor rutiere. sau a unor lucrari importante precum podurile si viaductele de la Cernavoda (1895) ilustreaza forta creatoare si geniul constructiv al poporului român. ajungînd în preajma razboiului la o lungime de 3500 km cai ferate. de creare a unui personal calificat. atît în cadrul comertului cu ridicata. Aceasta s-a constituit ca un factor important în consolidarea legaturilor economice dintre Transilvania si restul tarii. puse sub administratia Directiei Generale CFR. în Transilvania aceasta retea a avut 4600 km. prin crearea unei scoli speciale. cît si în cadrul comertului cu amanuntul. constructia cailor ferate s-a facut cu capital strain. deasemenea. al XIX-lea. Deasemeni. În aceste conditii se înregistreaza un fenomen de aparitie si dezvoltare a unor noi forme de comert. În 1889 statul român a rascumparat si preluat aproape întreaga retea de cai ferate.Conditie indispensabila a progresului rapid al economiei tarii. Dezvoltarea transporturilor a fost legata si de transporturile pe apa. Prima cale ferata pe teritoriul românesc este data în folosinta în 1856. desi acest sector al transportului a ramas cel mai deficitar sub aspectul modernizarii. Este vorba în primul rînd de constructia cailor ferate. si actiunea de realizare a jonctiunii între reteaua transilvaneana si cea din România veche (în 1870 prin Petrosani si în 1907 în Ilva Mica). Dupa obtinerea independentei constructia de cai ferate continua în ritm sustinut. iar în România veche în anul 1869 pe distanta BucurestiGiurgiu. inclusiv în cele dezvoltate. în ultimul deceniu al sec. Strîns legata de dezvoltarea si modernizarea transporturilor a fost dezvoltarea si modernizarea comertului intern. În general. cu o medie de 300 km cai ferate pe an. pietruindu-se 41. dar aceasta este o caracteristica absolut generala în toate tarile lumii. prima fiind cea dintre Buzau si Marasesti.276 km sosele (1901). În fine. dezvoltarea transporturilor a înregistrat un ritm relativ rapid. S-au facut eforturi sustinute. Merita sa fie subliniata.

aceste legaturi s-au mentinut si au strabatut secolele. fiind burse cerealiere.).1891). cel mai mult au avut de suferit diferitele ramuri ale industriei transilvanene. meseriasilor transilvaneni. mandatul etc. dar si unguri sau germani. jonctiunea cailor ferate. si anume comertul pe credit. al XIX-lea si începutul sec. Cu traditie milenara. Multe întreprinderi transilvanene îsi orientasera chiar structura productiei în functie de specificul pietei din România veche. nu numai români. O alta forma noua este reprezentata de comertul de bursa. al XX-lea. Desi a fost mai mult legat de comertul exterior. Multe ramuri industriale din Transilvania au depins atît de baza de materii prime din România veche cît si de piata acesteia de desfacere. Un loc important în schimburile comerciale interne l-au ocupat legaturile economice dintre România si Transilvania. Reclama comerciala se generalizeaza inclusiv prin organe de presa cu continut specific. cu o predominanta agrara si Transilvania cu un sector de prelucrare mai accentuat. dezvoltîndu-se în acest mod forma tipica de comert capitalist. În preajma Primului Razboi Mondial au functionat 60 de societati anonime comerciale. 1873 � Bucuresti. De aceea. Un rol important l-a jucat. ca si din partea camerelor de comert si industrie din Transilvania au subliniat tocmai rolul esential pentru prosperitatea si dezvoltarea Transilvania. 1904). Plîngeri numeroase venite din partea industriasilor. în acest sens. reluarea acestor legaturi. bursele fiind înfiintate la Galati. dar cele mai multe au fost create dupa 1910. a 52 . s-a stimulat activitatea de comert în general. cecul. al legaturilor sale cu România veche. se produsese de fapt o anumita diviziune sociala a muncii în teritoriile de la est si sud de Carpati. Pe aceste baze noi se diversifica si extind instrumentele de schimb specific capitaliste (cambia. dupa 1891.În cadrul comertului cu ridicata se dezvolta comertul bazat pe mostre. Constanta (1881). Braila. Atunci cînd Austro-Ungaria a declansat razboiul vamal împotriva României (1886 . iar societatile anonime ca forma de organizare a activitatii comerciale au capatat o extindere tot mai mare. în pofida tuturor vicisitudinilor istorie. prin organizarea de expozitii nationale comerciale (1865 � Iasi. capatînd valori deosebite în ultima parte a sec.

5 ori. depasind Austro-Ungaria. depasind chiar state mari ca Spania. Deasemeni. Rusia. depasind multe tari.favorizat într-o mare masura dezvoltarea economica a Transilvaniei fiind. legume. însa fara ca ceasta sa afecteze aceasta tendinta generala caracteristica. ca dealtfel al întregului comert exterior. În schimb. materiile prime. precum Bulgaria. Dupa 1900 însa. lemn. a ocupat locul 9 în Europa. Avînd în vedere valoarea importului pe cap de locuitor. În 1911. masinile si utilajele. ca valoare a exportului pe cap de locuitor. pe primul plan se plaseaza cerealele (în jur de 70-80%). precum si a materiilor prime si semifabricatelor solicitate de domeniul industrial. Structura si politica comerciala Principala trasatura a evolutiei comertului exterior pîna la Primul Razboi Mondial a fost permanenta crestere a volumului sau: între 1863 si 1913 acesta a crescut de 6. În ceea ce priveste structura propriu-zisa. Norvegia etc. Franta. Exportul. mai ales ca tendintele de crestere si scadere ale importurilor au avut durate mai lungi. Germania. România s-a aflat pe locul 12 în Europa. seminte. respectiv. Anglia. România a ocupat aceeasi pozitie (locul 9). Comertul exterior. pe primul loc ca valoare a schimburilor comerciale s-a aflat Belgia. Din acest punct de vedere. ea este legata desigur de caracteristicile generale ale economiei românesti. În ceea ce priveste structura comertului exterior. Rusia etc. utilajelor si echipamentelor industriale. produsele textile (semifabricatele) au reprezentat circa 48% din total importuri. Oricum. însa a avut fluctuatii mai frecvente decît exportul. aceste marfuri au fost importate într-o proportie tot mai mica. Nivelul maxim al exportului românesc.4 ori. de 4. dintre 53 . La începutul secolului al XX-lea. Importul atinge si el o valoare maxima tot în anul 1911. Italia etc. însa. aceasta valoare a reprezentat 292 milioane lei. pîna la sfîrsitul secolului al XIX-lea. petrol. este atins în 1911.07%. circa 50% din import a reprezentat textilele. o premisa esentiala a desavîrsirii Unirii. Principalii parteneri comerciali ai României au fost: AustroUngaria. Între anii 1897 si 1906 s-a resimtit o restrîngere a volumului. Grecia. O a doua trasatura specifica a constat în cresterea importului într-un ritm mai rapid decît a exportului si. si în preajma Primului Razboi Mondial. Din punct de vedere al structurii s-a înregistrat o predominare a masinilor. în acelasi timp. ajungînd la 16.

Un anumit rol a jucat desigur si factorul politico-diplomatic în sensul ca se aprecia ca prin cointeresarea avantajoasa a marilor puteri în economia tarii. Aceasta decizie a fost întarita si de primele semne ale crizei care prin scaderea preturilor. Rusia etc. Belgia a realizat. de fapt. Prin conventie se deschidea acestui export o piata de dimensiuni mari. contra 28 milioane importul din Belgia. acestea ar fi putut impune obtinerea independentei pe cai diplomatice. ca cea a imperiului Austro-Ungar. Acestor motive li se adauga si schimburile neechivalente pe piata mondiala pentru produsele românesti. Iar daca acest obiectiv ar fi fost atins. Politica comerciala. Încheierea Conventiei cu Austro-Ungaria a fost impusa si de factori economici specifici perioadei. ca si de factori politico diplomatici. precum si cresterea volumului importului de masini si utilaje. În general. Pe ansamblul schimburilor comerciale însa locul principal l-a detinut Germania. cu exceptia perioadei 1877-1899. Excedentul balantei comerciale nu a fost însa un semn evident de care a beneficiat economia României.care aproape 200 milioane au reprezentat cereale. ramînea cel putin exprimarea clara a pozitiei deosebite a României în cadrul imperiului otoman. balanta comerciala a României a fost excedentara. cînd s-au facut resimtite efectele conventiei comerciale cu Austro-Ungaria. desi au mai fost încheiate conventii similare si cu Germania. care s-a caracterizat prin scaderea preturilor agricole. sacrificîndu-se în acest mod perspectiva dezvoltarii unei industrii. deoarece deficitul balantei de plati a determinat ca o parte din datoriile tarii sa fie platita în marfuri. putînd încheia conventii pe 54 . a creat dificultati exportului românesc de cereale. România a practicat ambele politici comerciale dominante în secolul al XIX-lea: liberul schimb si protectionismul. S-a pornit astfel de la structura predominant agrara a tarii. combinata cu efectele crizei agrare dintre anii 1873 si 1895. Balanta româno-belgiana a fost însa net în favoarea României: 292 milioane lei exportul românesc în Belgia. Asa cum am amintit. considerata de unele cercuri economico-politice ca improbabila. cu cerealele românesti un puternic reexport în celelalte tari occidentale. Conventia cu Austro-Ungaria (1876 � 1886) ilustreaza practicarea liberului schimb de catre România.

create în secolul al XIX-lea. Avînd principiile de organizare specifice tuturor bancilor centrale. reprezentata de PNL. astfel ca BNR s-a aflat sub controlul membrilor de frunte ai PNL. 55 . Activitatea BNR s-a dovedit foarte rapid rentabila aducatoare de beneficii pentru actionari: dividendele primite de acestia au crescut permanent. pîna la primul razboi mondial o banca particulara. atît pe plan economic cît si politic. Ca urmare. restul fiind reprezentat de capitalul particular. În primii ani de la functionare s-a înregistrat o crestere accentuata a masei de bancnote puse în circulatie. BNR a fost o banca mixta. din care 30% au fost devize asupra pietelor Londrei si Berlinului. capitalul particular a apartinut acestei categorii de burghezii românesti. precum si diversificarea structurii lui. în deceniile urmatoare s-a propus dezvoltarea sistemului bancar românesc. Pe lînga acest rol deosebit ca banca de emisiune.pozitii teoretic egale cu o mare putere. dar cea mai importanta a fost monopolul emisiunii monetare. concretizata prin tarifele vamale adoptate pîna la primul razboi mondial dintre care cele mai importante au cele din 1886 si 1904. Din 1901 statul a fost scos din combinatie. special în jurul familiei Bratianu. putînd prin intermediul operatiunilor de scontare si reescontare (singura banca ce avea acest drept. Momentul esential îl constituie înfiintarea Bancii Nationale a României (1880). Atributiile BNR au fost diverse. în 1886 conventia nu mai este reînnoita si România a adoptat politica protectionista. iar cursul actiunilor BNR au crescut de asemeni de aproape 5 ori. însa spre sfîrsitul deceniului noua BNR va lua unele masuri menite a întari bazele circulatiei monetare. Era un punct de vedere al conservatorilor români si s-a vazut destul de rapid ca aceste calcule au fost nerealiste. Înfiintata din initiativa burgheziei industriale. astfel ca BNR a fost de fapt. BNR a jucat si rolul de banca centrala comerciala. Dezvoltarea sistemului bancar si monetar Dupa crearea primelor institutii de credit pîna la sfîrsitul deceniului opt. în care statul a avut o participare de 1/3 din capitalul social initial. sa controleze în fapt întregul sistem de credit românesc). În 1892 rezervele de acoperire monetara au fost marite de la 30% (1880) la 40%.

dar nu atît de tîrziu ca în SUA (1900). a fost formata în majoritate din devize. emise în 1883.Înfiintarea BNR a avut o importanta deosebita pentru dezvoltarea capitalista a tarii. În jurul sau s-a creat un sistem bancar destul de extins din care nu a lipsit nici unul din tipurile de banci înregistrate pe plan mondial: bancile comerciale. În aceste conditii. mai 56 . în sensul ca bancile cele mai puternice au apartinut capitalului austriac. Prima aurului (agio) fata de argint a crescut ajungînd în 1886 la 34.5% (raportul initial aur-argint în cadrul bimetalismului fusese 1:15. încep sa dispara treptat din circulatie. care au fost tot din argint. Înfiintarea BNR a permis emisiunea sistematica a bancnotelor si cresterea volumului acestora în circulatie. bancile de ipoteca. fiind mai mult de tipul bancilor populare: �Albina� � Sibiu.6 miligrame aur fin). desi relativ tîrziu (Germania renuntase din 1873). lege care va fi pusa în aplicare în 1892. În 1890 Guvernul român a adoptat legea de trecere la sistemul monometalist aur. nu trebuie pierdut din vedere si activitatea bancilor care au functionat cu capital strain. la care România aderase din 1868. Deoarece rezerva de acoperire. De asemeni. dar au aparut unele diferente. Monedele din aur. caracteristic tuturor statelor. societati de asigurare. a trecut de fapt la sistemul etalon aur-devize. Leul îsi pastrez numai valoarea în aur (322. �Furnica� � Fagaras. necesitatea renuntarii la bimetalism este resimtita tot mai acut în România. Cantitatea de argint a crescut si prin dreptul de circulatie al monedelor uniunii monetare latine. cît si. în a doua etapa a acestuia numita etapa �bimetalismului schiop�. a economiei. Consecinte Patrunderea capital strain în economia româneasca a fost favorizata atât de particularitatile situatiei financiare a tarii. ramînînd doar cele de valoare mica. multe din ele formîndu-se în jurul vechilor case de banca sau ca filiale a unor banci internationale. german si maghiar. banci populare etc. Patrunderea capitalului strain. În Transilvania situatia a fost în ansamblu asemanatoare. "Victoria" � Arad etc. Functionarea sistemului monetar românesc poarta amprenta dificultatilor generale ale sistemului monetar bazat pe bimetalism. au avut o forta mai slaba. marita la 40%.5). �Timisana� � Timisoara. în timp ce bancile românesti.

Marx. în România statul nu s-a putut transforma într-un �înlocuitor�. În majoritatea cazurilor utilizarea capitalului strain a dus la o accentuare a dependentei economice si uneori politice fata de tarile exportatoare de capital. Sistemul financiar sa bazat mult timp numai pe categoriile si clasele sociale cu adevarat productive: în primul rînd taranimea. �o aventura�. prezenta capitalului strain a fost destul de firava pîna la sfîrsitul deceniului noua. nici sistemul bancar nu a putut juca un rol. Stabilizarea si consolidarea sistemului politic burghez în România. sau în prezenta diferitilor capitalisti de origine straina. caci dupa cum arata cu justete K. Nu faptul în sine al utilizarii capitalului strain reprezinta un element negativ ci modul cum este utilizat. meseriasii. ci se aseaza pe acesta ca un parazit si-l duce într-o stare jalnica�. o astfel de solutie a fost adoptata de toate tarile. Franta si Germania. S-a estimat ca numai pentru a construi o retea minima de cai ferate. însa în mod individual. conditiile în care capitalul strain patrunde si actioneaza. în fine. nesistematic. ci o posibilitate tot mai evidenta de mari profituri. comerciantii. În acest context era evident ca solutia care se impunea era aceea a capitalului din afara. Trebuie sa subliniem de la început. 57 . fiind concretizata mai ales în marfuri. cu exceptia celor trei state exportatoare de capital la aceasta data: Anglia. În conditiile unor rezultate nesemnificative ale acumularii interne si a unei slabe initiative a capitalului particular. dupa expresia bancherului francez Rotschild. Existenta unui puternic capital camataresc nu a modificat situatia. Patrunderea capitalului strain în România nu a fost de la început un aspect de la sine înteles. dar obtinerea acestui profit trebuie sa fie asigurata. datorita tocmai situatiei dificile pe plan financiar.ales. care începe sa nu mai considere ca o investitie în România era. forme mai moderne de institutii de credit neavînd forta economica necesara. ar fi fost necesara suma de 1 miliard de lei. mai tîrziu. particularitatile si slabele rezultate ale acumularii primitive de capital. În acelasi timp însa necesitatile impuse de modernizarea capitalista solicitau mari sume de bani. al acestuia. Ca urmare. a înfiinta o banca de emisiune si o institutie de credit. a creat un cadru mai favorabil pentru patrunderea capitalului strain. capitalul camataresc �nu schimba modul de productie. tocmai pentru ca el se limita la aceleasi forme camataresti de credit. Obtinerea unui profit cît mai mare reprezinta obiectivul principal al capitalului strain.

În momentul în care. si capitalul american se face prezent prin crearea societatii �Româno-Americana�.). au existat numeroase societati cu capital franco-belgian. a avut-o în industria petrolului. O alta banca cu un rol important în industria româneasca si legata de capitalul strain (german) a fost Banca generala a României. Capitalul german a avut pozitia cheie în industria petrolului românesc. De asemeni. Pe a doua pozitie s-a aflat capitalul anglo-olandez care creeaza societatea �Astra româna� de fapt o filiala a marelui trust petrolier �Royal Dutch Shell�. avînd mari interese în industria româneasca (fabricile Letea Bacau. resursele petroliere ale tarii au devenit obiectul invaziei capitalului strain. prin descoperirea motorului cu explozie interna. Capitalul românesc a fost prezent în industria petrolului pe pozitia a treia. s-a format prin intermediul casei de banca Iacob Marmorosh. Primul împrumut extern a fost realizat în anul 1864 la o banca londoneza (Stern Brothers) în valoare de 916. italian. Un alt element component al exportului de capital au fost împrumuturile de stat. austro-ungar etc. Patrunderea sa a fost favorizata si de legea minelor din 1895. Pentru a sustine aceste investitii. Economia României în primul razboi mondial 58 . Steaua Româna etc. Cea mai importanta societate petroliera �Steaua româna� care dadea o productie reprezentînd 29.22% din productia de petrol a României în 1914. Realizarea lor a fost favorizata si intermediata de vechile case de banca. ele însele apartinînd unor straini.Ca urmare. cea mai cunoscuta banca cu capital strain. patrunderea capitalului strain s-a realizat tot mai activ si sistematic pe calea investitiilor directe. finantarii reformei agrare si a altor cheltuieli ale statului. fiind principalul pivot al capitalului strain în sistemul bancar. De exemplu. cu o pondere slaba atît în productie cît si în rafinare.000 lire sterline. În fine. capitalul strain a înfiintat si o serie de banci. Chitila. desi împamînteniti mai de mult timp în tara. dar întreprinderile românesti erau mici. fiind o filiala a trustului Standard Oil. dar prezenta cea mai semnificativa. Aceasta banca a inaugurat procesul participarii capitalului bancar în industrie. a fost cu capital german. El a fost prezent în majoritatea ramurilor industriale. destinat înzestrarii armatei. Marmorosh Blank.

în cele ce urmeaza evolutia economica a tarii noastre între 1914 si 1918. Participarea ei a durat pîna la încheierea razboiului. deoarece României îi lipseau o gramada de ramuri cheie ale industriei care sa produca pentru aparare. dar care nu aveau o dotare tehnica moderna si nici o productie suficienta. sau întrerupte. În ceea ce priveste masinile. produsa la 11 noiembrie 1918. întreruperea legaturilor cu exteriorul crea mari greutati. În ceea ce priveste pregatirea tarii pentru razboi.În primii doi ani (1914-1916) România a pastrat o atitudine de neutralitate armata. În industrie. Tara noastra a intrat în razboi la 15/28 august 1916. de partea Antantei. ceea ce a avut multiple repercursiuni asupra tuturor ramurilor de activitate. industria petrolului si industria forestiera � au fost rupte de pietele de desfacere. acestea nu mai puteau fi aduse din import. artilerie grea. România nu putea ramîne indiferenta sau inactiva fata de perspectiva iminenta a intrarii în razboi pentru înfaptuirea idealului national. o puternica influenta a starii de razboi asupra vietii sale economice. si. Treptat lipsa respectivelor produse s-a accentuat. nu numai în ce priveste mijloacele moderne de lupta (avioane. artilerie 59 . de la început. Legaturile economice normale cu alte state au fost perturbate. Ramurile ce importau materia prima o obtinea acum cu greu sau nu mai puteau sa o obtina. au trebuit sa-si reduca productia. Pe de alta parte. concediind si o parte din personal. utilajele si piesele de schimb pe care toate industriile le adusesera din afara. cînd Germania a semnat armistitiul. Economia României în perioada neutralitatii (1914-1916) Desi s-a mentinut neutra în primii doi ani. Pentru fabricarea unor materiale de razboi existau în tara doar trei întreprinderi specializate: Arsenalul armatei. datorita restrictiilor si întreruperii cailor de comunicatii provocate de razboi. În functie de aceasta evolutie vom examina. Înzestrarea armatei � dupa cum s-a constatat printr-o revizie generala facuta de oficialitati în august-decembrie 1914 � nu era îndestulatoare. ci trebuia sa ia anumite masuri de pregatire si în domeniul economic. care îi recunostea revendicarile nationale legitime. Pirotehnica Cotroceni si Pulberia Dudesti. ca urmare. România a resimtit. ramurile care îsi exportau produsele � cum erau industria moraritului. În aceste conditii preturile la aceste produse � aflate în stocuri � au început sa creasca vertiginos.

Restul se preconiza sa fie acoperit din import. daca chiar nu imposibila. Pentru agricultura problema principala în perioada neutralitatii a fost desfacerea produselor agricole pe pietele externe. nici cazuri în care o serie de industriasi se aratau interesati mai ales în încasarea banilor pentru comenzi si mai putin de calitatea livrarilor. pe zi ce trecea. mitralierele. 60 . În plus. Din toate ceste motive. tunurile si munitia pentru ele. De aceea. Comertul nostru pe cale maritima era astfel total strangulat. din pacate. În situatia existenta guvernul a luat masurile pe care le-a crezut posibile în aceste conditii. mai ales dupa ce Turcia a închis � în septembrie 1914 � strîmtorile. ci si cele �clasice�. atîta vreme cît România ramînea neutra.de munte). �România nu era în masura� sa duca un razboi de lunga durata� cum se arata. pregatirea materiala a armatei române lasa de dorit. în ciuda eroismului de care a dat dovada. creata ca organ de decizie în Ministerul de razboi. În aprilie 1915 a fost creata �Comisia tehnica industriala�. În noiembrie 1915 ea a fost înlocuita cu �Directia generala a munitiilor�. razboiul afle în curs. am fost nevoiti sa vindem. Ca atare. preocuparea statului a fost aceea de a lua o serie de masuri menite sa înlesneasca comertul exterior de produse agricole. în prima faza a razboiului � în campania anului 1916 � ea va suferi grele înfrîngeri. În fruntea ei a fost numit inginerul Anghel Saligny. Procurarea din import a celor necesare era extrem de anevoioasa. cum erau pustile. La aceasta a contribuit însa si faptul ca aliatii nu si-au îndeplinit obligatia de a declansa � odata cu intrarea noastra în razboi � ofensive pe frontul rusesc si pe cel de la Salonic. profesor la Scoala Politehnica. importul se lovea de greutati insurmontabile. avînd ca sarcina sa plaseze comenzi pentru armata în industriile existente. Relatiile de productie au ramas neschimbate. dupa cum recunosteau chiar si oficialitatile. Comertul exterior al României în anii neutralitatii a întîmpinat mari greutati si piedici. în 1915. urmau sa se produca în tara 30% din materialele necesare armatei (ceea ce nu s-a reusit). peste trei sferturi din produse în tarile Puterilor Centrale. Comisia avea un caracter consultativ. N-au lipsit. De aceea. Dar. Conform programului minimal întocmit.

Cererea mare de produse agricole peste granita genera o tendinta de stocare si de crestere a preturilor si pe piata interna. volumul fizic al exportului românesc a scazut de peste 3 ori. s-a încheiat chiar o conventie prin care. pîna la urma. ajungîndu-se. o serie de produse industriale a început sa se gaseasca mai greu si sa fie vînduta la preturi de specula. Austria si Ungaria si care cautau sa cumpere produsele agricole românesti la preturi cît mai mici. guvernul României a înfiintat în octombrie 1915 �Comisiunea centrala pentru vînzarea si exportul cerealelor si derivatelor�. în virtutea careia � din aprilie 1915 � 61 . datorita reducerii productiei. doua contracte generale pentru vînzari de cereale catre Puterile Centrale si unul cu Anglia. exportatorii români evitau acest pericol. Tratînd centralizat prin intermediul comisiei.Regimul comertului exterior al României a fost modificat în cîteva rînduri. faina de porumb si fasole). În aceasta situatie. În ansamblu. Au fost încheiate. Germania se angaja sa livreze un vagon cu munitii sau cu medicamente. însa. În felul acesta exportatorii români de cereale reuseau sa faca front comun împotriva organismelor similare ce luasera fiinta în Germania. pentru fiecare vagon de benzina. datorita reducerii importului si a prioritatii acordate productiei pentru nevoi militare. Acesta din urma a avut însa ca scop împiedicarea aprovizionarii inamicului. între 1913 si 1915. Alte doua organisme de acelasi tip au mai fost �Comisia pentru exportul vinului� si �Comisia pentru import�. Pentru a-i feri pe exportatorii români de pierderi. provocata de conjunctura de razboi. el a crescut. În comertul interior. datorita umflarii preturilor. Germania exercita presiuni sa-i vindem petrol. la 24 noiembrie 1914 a fost adoptata o lege a masurilor exceptionale. preturi maximale în interior si preturi minimale la export. Ea stabilea cantitatile necesare consumului intern. Exportul de petrol a scazut simtitor. cerealele cumparate de englezi neavînd pe unde sa fie transportate. Valoric. la stabilirea unor taxe de export platibile în aur (la porumb. în aceste conditii. aceasta din urma avînd ca sarcina sa procure materiale deficitare prin import în compensatie. Comisia avea atributii cu caracter de monopol de stat. iar al importului de aproape 5 ori. Exportul de cereale se putea face numai prin intermediul comisiei.

În anii neutralitatii bugetul a avut înca un caracter excedentar. (în suma totala de 400 milioane lei). efectul acestei masuri a fost foarte redus.au început sa fie stabilite preturi maximale � la articolele de prima necesitate. întarite cu 40 de divizii aduse de pe frontul de vest. dupa ce în ziua precedenta România declarase razboi Austro-Ungariei. Muntenia. pe linia Galati � Namoloasa � Focsani. Marasesti si Oituz. Cum însa aceste preturi erau revizuite periodic. Dobrogea) � reprezentînd circa doua treimi din teritoriul ei � a cazut sub ocupatia Puterilor Centrale. ea înainteaza timp de o luna de zile. Finantele. Refacîndu-si potentialul în cîteva luni. Întîmpinata cu bucurie de populatie. S-au contractat de catre stat si împrumuturi interne de la B. unde a fost organizata rezistenta nationala împotriva invadatorilor. Economia României în perioada participarii la Primul Razboi Mondial (1916 � 1918) La 15/28 august 1916 armata româna trece Carpatii în Transilvania. primind si sprijin din partea aliatilor. cu care prilej erau de regula majorate. armata româna a înscris în istoria patriei stralucitele victorii din vara anului 1917 de la Marasti. precum si unele împrumuturi secrete (în Anglia si Italia) pentru armament. Tinînd seama de evolutia politico-militara prezentata pe scurt mai sus. Se remarca totusi. Planurile Puterilor Centrale au fost astfel zadarnicite. administratia si o parte din populatia civila s-au refugiat în Moldova. neputînd împiedica scumpirea traiului. 62 . o crestere atît de mare într-un interval atît de scurt anunta. sub presiunea fortelor inamice. Circulatia monetara a crescut de peste trei ori din 1913 pîna în 1916 (de la 437 milioane lei la 1452 milioane lei). vom examina pe rînd situatia economica din teritoriul ocupat si din teritoriul liber (Moldova). care planuiau sa desfiinteze România ca stat. scumpire resimtita cel mai greu de masele muncitoare ale populatiei. Fara sa fie înca inflatie. Guvernul. este nevoita sa se retraga dînd batalii succesive. Partea de sud a tarii (Oltenia.N. dupa care. totusi începutul unui proces inflationist ce avea sa se amplifice în anii urmatori. o crestere a presiunii fiscale.R. Ofensiva inamica a putut fi oprita numai la portile Moldovei.

De asemenea. ceea ce a stîrnit indignarea populatiei. Ei au instalat o �Administratie militara în România�. de ale caror produse aveau nevoie: minele de carbuni. sare.000 tone).000 de tone. mori si un numar mare de alte întreprinderi. Puterile Centrale îsi dezvaluiau astfel. care nu putea fi decît ostila ocupantilor. fabrica de bere Bragadiru. tutun. înca o data. ocupantii au demontat 63 . În cadrul acestei administratii a fost creat �statul major economic� (Wirtschaftstaab) organizat pe sectii dupa resursele principale existente aici si care avea ca sarcina sa îngrijeasca din rasputeri de a se ridica (citeste: jefui � n. cît si pentru a putea trimite peste granita bunurile jefuite. În domeniul industriei au fost jefuite masinile si utilajele din unele ramuri si trimise în Germania. în afara de cele consumate pe loc de armata de ocupatie sau de trupele aflate în trecere. Ocupantii au cautat sa puna în functiune unele industrii. Ocupantii au procedat si la refacerea transporturilor. în frunte cu �Steaua Româna�. bronz si cositor) ajungînd sa ridice pîna si clopotele de la biserici. alcool. unele fabrici metalurgice. condusa de un guvernator militar. fabricile de hîrtie.) din România tot ceea ce putea fi ridicat. Austro-Ungaria. alama. lemn (peste 200. salinele. chimicale si diverse alte produse. fabrica de zahar Chitila. Ocupantii au rechizitionat apoi si obiectele din metale neferoase (arama. Bulgaria si Turcia. pirita.2 milioane tone). fabrici de conserve si marmelada. ocupantii cautînd sa redreseze productia pentru a o putea jefui. Industriei petroliere i s-a acordat o atentie speciala. au fost jefuite si �exportate� (fara echivalent) mari cantitati de produse petroliere (circa 1. Obligînd populatia la munca fortata. pe care vroiau sa o transforme într-o anexa agrara si de materii prime. Terenurile petroliere ale statului si cele care au apartinut capitalistilor din tarile Antantei au fost preluate de societati germane. sprijinit pe un regim de teroare împotriva populatiei. Cantitatea totala s-a cifrat la aproape 60. Aceasta politica a fost tradusa în practica cu toata energia în timpul celor 708 zile (aproape doi ani) cît a durat regimul de ocupatie.Teritoriul vremelnic ocupat a fost supus de cotropitori unui jaf vast si sistematic. atît pentru nevoile lor militare.n. ostilitatea fata de dezvoltarea industriala a României.

spre Giurgiu. au fost scoase din tara aproape 2. mai fara scrupule. Pentru lucrarea pamîntului au fost obligate la munca toate persoanele capabile de lucru între 14 si 60 de ani. În domeniul agriculturii ocupantii au avut doua obiective principale:sa expedieze în tarile lor stocurile de cereale si furaje gasite în Româniasa asigure recolta viitoare. S-a mers pîna acolo încît au fost expediate în Germania cîteva sute de vagoane de cernoziom. tutunul. sa ascunda cerealele în gropi). adica produsele expediate peste granita fara echivalent. Pentru jefuirea României ocupantii au folosit si circulatia monetara. pestele. De exemplu. conform statisticii întocmite de statul major economic pentru intervalul 1 decembrie 1916 � 31 octombrie 1918. Se pretindea ca acesti lei de 64 . produsele secundare au stat si ele în atentia ocupantilor. de aceea. iar printr-o ordonanta catre populatie ocupantii dispuneau sa fie taiate si predate coamele si cozile cailor mai mari de un an. grasimile. jaful practicat de ele în România devenea tot mai nemilos. mergînd pîna la înfometarea populatiei (care ajunge. inul.asa-numitul �export�. Cantitatile stoarse astfel din România au fost considerabile.pachetele trimise de militari în tarile de origine . asa-numitii �lei noi�. vinul. S-au �exportat� de asemenea.000 oameni) si de caii armatei (140. numai pe calea �exportului�. laptele si produsele lactate. Pe masura ce blocada maritima a aliatilor se strîngea tot mai tare în jurul Puterilor Centrale. �Banca generala româna� (banca cu capital german) a primit sarcina sa emita bani de hîrtie.conducta de petrol ce mergea spre Constanta si au construit alta. cînepa.000 de cai) . Caile principale ale jafului în agricultura au fost: . folosindu-se si prizonierii de razboi. astfel ca tara noastra �sa fie mentinuta ca grînar al Puterilor Centrale�. sfecla de zahar. Lîna.2 milioane tone de cereale si furaje. Odata cu ocuparea Bucurestilor.consumul efectuat pe loc de armata de ocupatie (480. carnea. numeroase animale. ouale. de unde puteau trimite petrolul pe Dunare spre tarile lor.

În industria prelucratoare dificultatile veneau din insuficienta lor dezvoltare. Pentru necesitatile razboiului. în urma retragerii era o mare aglomeratie. plus internatii si prizonierii. au fost rechizitionate vite si mijloace de transport.114. a deficitului de combustibil. era fictiv. cîteva sute de mii de refugiati.000 �lei noi�. necesarul zilnic de faina si malai era de 320 vagoane. bineînteles.000 de soldati români si rusi. ca si lipsa acuta � în afara de combustibil � a materiilor prime. fie si partiala. În Moldova. Situatia exceptionala cerea masuri exceptionale. Pentru acoperirea. eroica a biruit toate greutatile.000. depozite de combustibil. dar morile din Moldova nu puteau macina decît 200250 de vagoane. Ei au fost folositi la �plata� produselor cumparate de ocupanti. reprezentînd si o încalcare a atributelor suverane ale României. De aceea a fost intensificata. depozit care. s-a recurs la intensificarea exploatarii fondului forestier si la producerea de carbuni din lemn (mangal). În cursul retragerii au trebuit sa fie distruse � din ratiuni militare � o serie de obiective economice. Vointa ei încordata. iar în locul barbatilor plecati pe front a trebuit ca o mare parte din munci sa fie prestata de femei. copii si batrîni. spre a nu cadea în mîinile inamicului. Au fost emisi în total 2. în primul rînd. sonde si instalatii petroliere. În teritoriul liber (Moldova) se concentrase rezistenta natiunii. speranta ei în viitor. În industrie se resimtea. cît s-a putut. la �plata� salariilor. o mare lipsa de combustibil. cai ferate si poduri. La populatia locala se adaugau peste 2. Putînd fi tipariti la discretie. extractia de carbune si petrol. neajunsurile si suferintele iar cei mai buni fii ai sai nu si-au precupetit eforturile sanatatea si viata pentru ca patria si idealul ei de întregire sa triumfe. întreprinderi. Cu începere din 1917 guvernul a promis ca �exploatarea padurilor sa se faca fara observarea legilor silvice�. s-a propus importul din Rusia a 65 .ocupatie erau emisi pe baza unui �depozit de numerar� aflat la �Banca Imperiului German� din Berlin. Ca remediu. Dar resursele Moldovei � mai slab dezvoltate si industrial � nu erau suficiente pentru a satisface toate nevoile militare si de consum civil.000. ei serveau în realitate ca instrument de jaf. ca si pentru efectuarea altor operatiuni. Jaful si teroarea practicate de ocupanti au stîrnit lupta si rezistenta populatiei. De exemplu. cereale si alimente etc.

Armata româna. pe care retragerea precipitata în Moldova a accentuat-o. La acestea s-au adaugat material e livrate de aliati. se va face o noua reforma agrara. Prefectii si comandantii militari de judet erau obligati sa dea tot concursul cerut de consilierii agricoli. A fost decretat si monopolul de stat al comertului interior cu grîu. Finantele si moneda s-au resimtit si ele puternic de pe urma razboiului. unitatile militare participa la muncile agricole. în vechea Românie. S-au constituit si 12 escadrile de aviatie.cantitatilor deficitare. S-a primit armament (între care mitraliere si 600 tunuri). agricultura Moldovei. a capatat o organizare cvasi-militara. Mai întîi. În spatele frontului. În fruntea fiecarui judet a fost numit cîte un consilier agricol cu largi împuterniciri. Efectuarea muncilor agricole. reinstruita si modernizata. o parte din recolta anului 1916 a ramas nestrînsa. Fara ca aceste masuri sa poata înlatura toate dificultatile. 2. Pentru acoperirea lor guvernul a facut noi împrumuturi la Banca 66 . masele au depus eforturi eroice. lipsa metalului si a unor materii prime agricole. cultivarea tuturor suprafetelor si declansarea stocurilor de cereale au fost decretate obligatorii. redusa la 13 judete. În agricultura razboiul a adus cu sine o mare dezorganizare. iar în consumul intern s-au stabilit ratii. românii din Moldova au depus eforturi pentru sustinerea frontului. În acest scop. dupa razboi. trimise pe lungul drum prin Rusia.000 de hectare �pentru cauze de utilitate nationala�. reorganizata. deservite de piloti români si francezi. o treime din semanaturile de toamna nu s-au putut face. Se resimtea. de asemenea. În anii 196 � 1918 bugetele au înregistrat mai deficite. hotarîte sa faca totul pentru apararea patriei aflate în primejdie. înregistrîndu-se si cazuri de foamete. decretul stabilea ca se vor expropria. a putut astfel sa întîmpine pregatita marile batalii din vara1917. instalarea de mori mobile si punerea în functiune a instalatiilor evacuate din Muntenia. care avea în subordine agronomi regionali (de plasa). Aceasta situatie grea a impus ca statul sa intervina cu masuri exceptionale. Pentru întarirea capacitatii de rezistenta a armatei � formata în majoritate de tarani � în iulie 1917 s-a dat un decret prin care se hotara ca. munitie si echipament. Luptînd eroic cu toate aceste dificultati. Iarna 1916 � 1917 a fost plina de lipsuri.000. casti de metal si masti contra gazelor.

Ea a fost constrînsa.2 miliarde lei aflate în circulatie în anul 1918 si care urmau sa fie achitate dupa razboi. . Trebuie însa spus ca România n-a sanctionat.000 soldati morti sau disparuti. Capitolul V Evolutia economiei mondiale în perioada interbelica Costurile umane ale primei conflagratii mondiale au fost imense: 13. au dus la o puternica depreciere a leului si la dezvoltarea crescînda a inflatiei (care avea sa se declanseze.000. eroismul si abnegatia desfasurate la scara nationala au pregatit calea spre înfaptuirea spre visul de veacuri al tuturor românilor: reunirea tuturor regiunilor istorice ale tarii în cadrul unitar al patriei întregite. Iar dificultatile de tot felul au fost accentuate de specula practicata pe piata neagra. ca urmare. suferintele si sacrificiile României nu s-au limitat însa la cele de mai sus. Lupta întregului popor din toate regiunile tarii în anii Primul Razboi Mondial. pîna la urma. La toate acestea s-a adaugat si faptul ca în decembrie 1917 � prin iesirea Rusiei din razboi � România s-a aflat în imposibilitate de a tine piept singura armatelor Puterii Centrale. . însa.jefuirea pe ani îndelungati a petrolului si a agriculturii.National.subordonarea transporturilor si comunicatiilor fata de Puterile Centrale. iar apoi o pace separata (7 mai 1918 la Bucuresti). aceasta pace de jaf.grele clauze financiare. La privatiunile provocate de starea de razboi s-au adaugat si epidemiile (mai ales de tifos exantematic) care au facut multe victime în rîndurile populatiei civile. Eforturile. 14. . Toate acestea. sacrificiile a sute de vieti omenesti.cedarea unei parti din teritoriu. în suma totala de 1. atît pe front cît si în spatele frontului.000 civili 67 .acapararea navigatiei pe Dunare. Conditiile pacii prevedeau: .000. conjugate cu o mare reducere a circulatiei marfurilor. sa încheie armistitiu (9 decembrie 1917 la Focsani). iar în noiembrie 1918 a intrat din nou în razboi împotriva Puterilor Centrale. . din plin dupa terminarea razboiului).

Franta. încheind totodata un tratat cu Germania (Rapallo .000.9 miliarde marci aur achitate în 37 de ani în rate anuale de 3 miliarde de marci.6 miliarde dolari. Rusia sovietica a respins cererile occidentalilor. pe de o parte. Anglia. Anglia 22%.decedati si peste 20. În 1924 Conferinta de la Londra a adoptat Planul Dawes. marile puteri învingatoare (SUA. Italia 10%. Italia si Japonia) au încercat sa reglementeze concomitent cu problemele de natura politica si pe cele de natura economica. La Conferinta de pace de la Paris din anii 1919-1920.1922) prin care cele doua tari renuntau reciproc la despagubiri de razboi. Serbia 5% si România 1%. Dupa numeroase discutii la Conferinta de la Londra din 1921 s-a stabilit ca Germania sa plateasca suma de 132 miliarde marci aur în rate anuale de 2 miliarde marci plus o rata anuala de 26% din valoarea produselor exportate. iar datoria de razboi a beligerantilor s-a ridicat la 225 miliarde de dolari. Belgia 8%. Problema datoriilor Rusiei tariste ce reprezenta o a doua posibila sursa de refacere a economiilor vest-europene s-a încercat sa fie reglementata la Conferinta de la Geneva � 1922. Din aceasta datorie Franta detinea 52%. Puterile occidentale au cerut delegatiei sovietice achitarea datoriilor rusesti anterioare preluarii puterii de catre bolsevici si restituirea sau acordarea de despagubiri pentru proprietatile straine nationalizate dupa 1917. Evolutia economiei pe plan mondial a fost direct determinata de consecintele negative ale Primului Razboi Mondial si de evolutia 68 . Etapele economiei mondiale în perioada interbelica. S-a decis ca tarile învinse sa plateasca reparatii de razboi învingatorilor pentru daunele provocate economiei si pe teritoriile statelor învingatoare. pagubele provocate de razboi au fost estimate la 36. prin care s-a propus noua suma a despagubirilor la 113.5 miliarde marci aur. Cheltuielile militare directe ale beligerantilor au reprezentat 331. Venirea lui Hitler la putere în ianuarie 1933 a însemnat si refuzul platii datoriilor de razboi pe care Germania trebuia sa le plateasca. Criza economica declansata la sfîrsitul anului 1929 a facut ca Planul Young sa nu poata fi dus la sfîrsit. care a relansat activitatea economica a Germaniei si stabilea o noua rata.9 miliarde dolari.000 raniti. pe de alta parte. Problema reparatiilor de razboi a creat numeroase divergente între marile puteri învingatoare si în special între Franta. de 2. si Anglia si SUA. În 1929 este adoptat Planul Young.

Lira sterlina pierduse 27%.8 milioane tdw. masini de spalat. Cea mai mare dezvoltare industriala se înregistreaza în economia americana. puternic sprijinita de marile investitii de capital. În comertul mondial s-au produs mutatii importante. cînd începe criza economica. Piata latino-americana dominata pîna la razboi de anglia se orienteaza spre SUA. aparate de radio). industria chimica cu 45%.vietii social-politice dintr-o serie de tari europene. Germania si Rusia si-au pierdut pozitiile detinute în comertul international. productia industriala se apropie de valoarea antebelica. SUA era adepta unei politici a liberului schimb. de pace. care s-a amplificat în conditiile restructurarilor economice impuse de tranzitia de la o economie de razboi la o economie de pace si de noile reglementari politice impuse de destramarea marilor imperii si aparitia statelor nationale europene. Anglia a pierdut nave comerciale cu un tonaj de 7. Industria constructoare de masini va creste în perioada 1923 � 1929 cu 53%. Mitul prosperitatii americane s-a spulberat în 1929. pentru a o depasi dupa 1924. Divergente se înregistreaza si în legatura cu politica comerciala. productia de energie electrica cu 63%.freancul francez 63% iar marca germana 98%. Problemele financiare au fost deosebit de complicate deoarece în perioada 1914 � 1918 inflatia accentuata a dus la o maxima devalorizare a principalelor monede europene.000 tdw. Refacerea economica 1919 � 1922 s-a caracterizat printr-o criza economica mostenita din anii razboiului. În 69 . Sfîrsitul crizei economice marcheaza începutul unei etape de refacere si avînt economic derulata în contextul politic european si international care prefigura o noua conflagratie mondiala (1934 1939). în timp ce tarile europene optau pentru o politica protectionista capabila sa protejeze economiile afectate de razboi. Între 1919 si 1922 a avut loc o ampla actiune de refacere economica si de readaptare a economiei la viata normala. Din 1924 si pîna în 1929 a existat o perioada de avînt economic întrerupt brusc în octombrie 1929 de izbucnirea crizei economice care a durat pîna în 1933 si a afectat toate statele lumii. În Europa cresterea cea mai spectaculoasa a cunoscut industria germana. Începînd cu 1922 economia mondiala înregistreaza primele semne de redresare.000 tdw iar SUA 389. Franta 907. A crescut vertiginos industria bunurilor casnice (frigidere.

orientarea investitiilor catre industriile moderne au creat premisele refacerii economice.1927) productia industriala a depasit nivelul antebelic. Franta a avut industria grav afectata din anii razboiului. cea textila si a constructiilor navale � aveau o tehnologie învechita si nu au beneficiat de credite importante. Unele ramuri. Revenirea în componenta statului a Alsaciei si Lorenei.4%.numai trei ani (1924 . care au generat momente de criza financiara. refacerea economica a fost inegala si marcata de numeroase aspecte negative. Instabilitatea financiara ce se manifesta într-o serie de tari influenteaza la rîndul ei negativ avîntul economic dintre 1922 si 1929 care în mare parte în Europa este finantat cu credite americane. în 1926 127%. Europa are în 1929 o contributie de 53. În agricultura productivitatea continua sa ramîna sub nivelul celei din 1913.8% mai mica decît în 1913. Desi continua sa detina suprematia în comertul international. industria otelului. s-au refacut mai greu. multe mostenite din perioada razboiului. În 1924 productia industriala raportata la 1911 reprezenta 118%. a constructiilor de masini si industriei chimice. A crescut productia de carbune depasind productia Angliei si a Frantei la un loc. abia în 1929 productia industriala depasea nivelul anului 1913. În Anglia refacerea economica a fost lenta deoarece numeroase sectoare industriale � extractia carbunelui. Productia germana era destinata exporturilor pentru a achita datoria de razboi. fata de 7% în 1913. ocupînd locul doi în lume la productia de automobile. În aceste conditii. Refacerea economica a fost influentata si de politica inflationista promovata de guvernele japoneze. unde se înregistreaza deficite. automobile si industria chimica. iar în 1929 143%. cum era industria textila. Criza economica mondiala 70 . ajungînd la 127% fata de 1913. În ansamblu. iar ponderea în comertul mondial în 1929 era de 6%. Acestea au fost directionate catre industriile constructoare de avioane. Japonia a cunoscut o înviorare a industriei si comertului mai ales prin dezvoltarea industriei metalurgice. controlul unor resurse de pe teritoriul xxxx. cu 7. Franta era în anul marii crize printre primii producatori deotel si fonta. ceea ce a dus la cresterea spectaculoasa a flotei comerciale care ajunge pe locul 4 în lume. Dificultatile economice se reflecta si în comert.

În Franta criza a dus la falimentarea a 1457 de întreprinderi.000 de persoane. Dificultatile din sectorul bancar au fost marite ca urmare a transferarii în strainatate a unor mari cantitati de aur si a deficitului bugetar în crestere. somajul afecta 12. politica bancilor care.8% din volumul productiei anului 1928. avînd în vedere dimensiunile si consecintele acesteia. generînd un somaj de 43%. În perioada crizei în SUA volumul productiei industriale ajunge în anul 1932 sa reprezinte 53. Economistii contemporani au ajuns la concluzia ca la originile crizei s-au aflat problemele monetare care au determinat scaderea masei monetare aflate în circulatie. Cel mai puternic a fost afectata economia germana. celorlalte banci engleze din care au fost retrase milioane de lire sterline. Criza bancara internationala a creat dificultati Bancii Angliei. În agricultura numerosi fermieri au dat faliment. Productia de otel si fonta a scazut la jumatate.000. Criza în Europa s-a declansat în 1930 si s-a accentuat în anul urmator prin masiva retragere a capitalurilor americane din economia europeana. antrenîndu-se în jocuri de bursa. care în conditiile în care marea majoritate a tarilor îsi limiteaza importurile. determinînd o scadere maxima a tonajului flotei comerciale.500 întreprinderi industriale si comerciale. 71 .Ultimele zile ale lunii octombrie 1929 marcheaza începutul crizei economice care a afectat întreaga lume moderna a timpului. printre care si Milton Friedman. iar numarul falimentelor bancare a ajuns la 10. au ajuns sa detina mai multe valori sub forma de actiuni si mai putini bani lichizi. este nevoita sa-si reduca activitatea industriala la 45% din capacitate. fortînd guvernul englez în 1831 sa renunte la etalonul aur în conditiile în care moneda engleza se depreciase cu 30%. la reducerea drastica a preturilor în agricultura. considera ca sistemul Rezervelor Federale poarta o mare raspundere prin reducerea masei monetare într-un moment în care bancile aveau nevoie de lichiditati pentru criza din sistemul bancar care a precedat criza de supraproductie. Veniturile în agricultura scad cu 30%. Anglia a avut mari probleme economice datorita ritmului lent în care s-a dezvoltat economia în primul deceniu interbelic. Pîna în 1932 au dat faliment 110. nemaiavînd creditele contractate la banci.000. Unii economisti americani de azi. Criza a fost intens discutata în literatura economica. Criza din sistemul bancar se declanseaza în 1931.

preocuparile pentru iesirea din aceasta grava dezordine economica se intensifica atît în Europa cît si în SUA. metalurgie si siderurgie. În Europa refacerea economica este destul de rapida fiind favorizata de renuntarea la datoriile de razboi dar si de interventia statului în economie. La 1 septembrie 1939 Germania declansa un nou razboi mondial. îndeosebi în domeniul industriei militare si a celorlalte ramuri industriale ce o deserveau. numai în primele 100 de zile au fost adoptate 70 de legi în domeniul industriei. În domeniul industriei a fost adoptata la 16 iunie 1933legea pentru refacerea industriei. legea pentru reglementarea agriculturii si ajutorarea fermierilor. iar în comertul exterior se intensifica relatiile economice atît cu Europa cît si cu America Latina. Presedintele american F. Masive credite au fost orientate spre industriile performante: constructiile de masini. Politica economica a lui F.Începînd din 1932. Se încheia o etapa framîntata din punct de vedere economic a Europei. cînd se înregistreaza apogeul crizei. chimie. Capitolul VI Evolutia economiei românesti în perioada interbelica Marea Unire din 1918 a creat posibilitati reale pentru folosirea unui potential economic divers creat prin reunirea tuturor bogatiilor în 72 . fiind expertizate de specialisti. cum ar fi clearingul. Roosvelt a debutat cu o intensa activitate legislativa în domeniul economic. în agricultura. atît în industrie cît si în agricultura. comertului si sistemului de credit. Deosebit de dinamica este economia germana. D. începînd cu anul 1934 economia americana începe sa se redreseze. Bancile au fost închise. D. În comertul international au fost introduse noi practici. agriculturii. care ajunge sa devina cea mai puternica din Europa si ca urmare a încorporarii în perimetrul sa a Cehoslovaciei si Austriei. Pentru refacerea sistemului bancar a fost înfiintata �Corporatia de reconstructie financiara� abilitata sa acorde credite bancilor particulare. aeronautica. petrochimie. În aceste conditii. Roosvelt propune un plan de iesire din criza cunoscut sub numele de New Deal. pregatind preluarea suprematiei politice de catre SUA. utilaj electric. Cresterea pericolului de razboi a dus la intensificarea activitatii economice.

stimulate de însesi legile productiei capitaliste. A crescut considerabil suprafata arabila a României. etapa caracterizata prin cresterea mai rapida a fortelor de productie.000 km. fapt confirmat de puternica lor dezvoltare ulterioara.000.000 locuitori înainte de unire.300 km la circa 11. de la 6. Unirea a dus la întarirea potentialului economic al tarii. Legaturile economice traditionale au capatat dupa Unire cadrul geografic � statal adecvat.6 milioane precum si patrimoniul silvic al tarii.6 milioane ha la 14. Ardealul e leaganul care i-a ocrotit copilaria.3 milioane ha. Între întreprinderile si ramurile economiei nationale s-au stabilit legaturi directe.000 locuitori fata de circa 8. cele mai importante progrese înregistrîndu-se în industria electrica (429.). Asa cum rostea diplomatul român N.052. ceea ce a asigurat pietei nationale o deplina unitate. Transilvania recapatîndu-si astfel rolul ei istoric în cuprinsul neamului românesc.4%).000 km2 înainte de 1918 si circa 18.5 milioane ha la 7. Pe ansamblul industriei. s-a marit masa mijloacelor de 73 . e scoala care i-a faurit neamul. a sistemului de transport si comunicatii. Reteaua cailor ferate s-a marit de la 4. Suprafata acoperita cu paduri a sporit de la 2. chimica (320. alaturi de care traiau si alte nationalitati conlocuitoare. Provinciile românesti unite s-au încadrat organic în economia nationala. potentialul industrial crescînd mai mult decît dublu. îndeosebi a celor din industrie prin largirea limitelor pietei nationale si sporirea puterii ei de absorbtie. Constituirea statului national unitar român a marcat începutul unei noi etape în evolutia economica a României. forta motrice a crescut cu 235%. dupa numarul populatiei. România nu poate fi mare fara jertfe. România întregita în hotarele sale firesti avea o suprafata de 295. e farmecul care i-a sustinut viata��.trupul armonios al tarii.9%) si alimentara (204%).049 km2 fa fata de 137. a accentuat rolul industriei în ansamblul economiei. ceea ce a determinat o restructurare si întregire a domeniilor industriei si agriculturii. întrucît majoritatea covîrsitoare a locuitorilor erau români. În peisajul industrial al tarii au aparut ramuri si subramuri industriale nedezvoltate înainte sau inexistente (industria siderurgica sau industria metalelor pretioase etc. a creat conditiile necesare fructificarii la scara nationala a bogatiilor solului si subsolului. Titulescu: �România nu poate fi întreaga fara Ardeal. fiind a opta tara din Europa. România era un stat national unitar.

s-a completat structura interna a unora. la sfîrsitul razboiului era epuizat întregul stoc de cereale. încît nu se mai putea asigura nici samînta pentru culturi si nici hrana pentru populatie. Oglindind situatia economica generala. iar cea de carbune cu 55%. iar cel de calatori cu 61. În aceasta ramura. la rîndul lor dezorganizate. deficitele bugetare fiind considerabile iar puterea contributiva a maselor muncitoare era secatuita de razboi si 74 . Numarul de locomotive a scazut cu 71%. finantele tarii erau. deoarece în 1919 peste 26% din suprafata cultivata cu cereale a tarii a ramas nelucrata. în conditiile în care septelul abia atingea 50% din nivelul antebelic. ca si a întregului complex economic national. parcul de locomotive si vagoane au suferit serioase distrugeri si deteriorari. Agricultura se afla într-o situatie deosebit de grea. aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populatia activa a tarii. Refacerea economiei dupa primul razboi mondial (decembrie 1918 . 26% din reteaua de sosele necesita o refacere completa.productie din fiecare ramura. ridicarea de catre ocupanti a utilajelor unor întreprinderi si uzine. deschise prin Unirea de la 1918 au fost o vreme marcate de urmaririle dezastruoase ale razboiului si de dificultatile intervenite în procesul de refacere a economiei în primii ani dupa razboi.1923) Perspectivele de dezvoltare a tarii. Razboiul si ocupatia germana au provocat României imense pagube umane si materiale. Ca urmare în tara se manifesta o acuta criza alimentara. distrugerile de razboi. Caile ferate. Cît priveste transportul rutier. Industria extractiva a petrolului si-a redus productia cu aproape 48%. Situatia ameninta sa ramîna grava. fiind necesar sa se exporte cereale si alte produse alimentare pentru acoperirea consumului intern. cel de vagoane de marfuri cu 85%. dispersarea altor întreprinderi în Moldova si Rusia au condus la scaderea capacitatilor de productie ale industriei. O situatie grea si complicata a cunoscut industria. bolilor si suferintelor îndurate. iar productia industriala se redusese la mai putin de 50% fata de nivelul antebelic. La începutul anului 1919 nu mai functionau decît circa un sfert din întreprinderi încurajate de stat. Exportul de cereale a fost în 1919 aproape inexistent. Tara a pierdut circa un milion de oameni cazuti victime actiunilor militare.5%.

Ponderea cea mai mare revenea grupurilor de la Resita si Hunedoara. a cherestelei de brad si stejar. Astfel. în functie de actiunea unor factori generali. iar pe cea externa cursul valutar a scazut foarte mult. de o industrie constructoare de masini. scaderi însemnate. au fost evaluate la peste 31 miliarde de lei aur. În ansamblu. de reducerea însemnata a productiei si a fondului comercial de marfuri. Industria si transporturile România nu avea industrii purtatoare ale progresului tehnic. Aceste însemnate pierderi materiale au facut ca procesul refacerii economiei sa se desfasoare lent si sa se prelungeasca pîna în 1923. cererea la export a lemnului de constructii. Nivelul productiei în industria lemnului a fost în anii postbelici sub cel dinainte de razboi. mobilul acestei dezvoltari constituindu-l în principal. refacerea principalelor ramuri ale industriei a avut loc în mod inegal. care detineau peste 70% din forta motrice întrebuintata în aceasta ramura. industria metalurgica acoperea numai 46% din consumul intern de produse metalurgice. fiind lipsita. instalatiile necesare pentru înzestrarea tehnica a diferitelor ramuri industriale erau procurate în cea mai mare parte din import. 75 . determinata de neacoperirea materiala reala a monedei.urmarile acestuia. în numai doi ani de razboi au fost distruse bunuri materiale pentru care a muncit din greu poporul nostru timp de 16 ani. Dupa 1920 va creste foarte mult productia de cherestea. în anii imediat urmatori. În anul 1924. Însemnata bogatie forestiera a României a atras în perioada postbelica numeroase capitaluri pentru exploatarea padurilor si prelucrarea primara a lemnului. de exemplu. pe scara întregii tari. cît si a unor factori speciali. De asemenea. industria metalurgica se va dezvolta relativ slab. Fata dinainte de razboi. Pierderile materiale. S-a produs o depreciere simtitoare a leului pe piata interna. De aceea. Daca avem în vedere ca valoarea productiei anuale a României înainte de razboi era de 18-2 miliarde lei aur. Circulatia monetara era dominata de o inflatie puternica. productia întregii industrii metalurgice se redusese la circa ź fata de nivelul antebelic. industria metalurgica înregistrase. recunoscute în mod oficial prin tratatele de pace.

Industria textila si industria pielariei. depasind în 1924 nivelul de dinainte de razboi. depasind nivelul antebelic. reprezentînd în 1919 circa 57% fata de anul 1913. La Congresul din 1921 al Asociatiei generale a inginerilor din România se arata ca productia industriala a tarii era în toate ramurile cu mult sub normal. în continua scadere pîna în 1920. Toate acestea explica procesul lent de refacere a industriei petrolului. comparativ cu ramurile mentionate a cunoscut industria materialelor de constructii avînd în vedere si necesitatile de constructii postbelice în special productia de ciment. si ale statului. pentru a se redresa lent. ale capitalului autohton particular. într-o masura însemnata o scadere a productiei în comparatie cu nivelul dinainte de razboi. caramizi desi persistau înca multe dificultati. scade foarte mult reprezentînd în 1919 numai 855 mii tone. productia petroliera. geamuri. În industria petroliera se ciocneau interesele capitalului strain. Industria carbonifera. care urmarea sa-si echilibreze. Se constata ca în majoritatea ramurilor industriei prelucratoare a avut loc. În ce priveste industria extractiva. Restabilirea cu întîrziere a industriei extractive a avut influenta asupra refacerii celorlalte ramuri 76 . Privind în ansamblu evolutia industriei alimentare se poate spune ca pîna în 1992 diferitele ei ramuri au avut de strabatut o perioada grea. desi ramuri cu pondere relativ însemnata. ajungînd în 1924 la 1850 mii tone. dupa care productia începe sa se refaca. aceasta prezenta doua aspecte caracteristice: pe de o parte o productie multa mai scazuta fata de nivelul antebelic. prin export balanta comerciala. nu erau capabile sa satisfaca decît partial nevoile consumului intern. dominant în aceasta ramura. ramura importanta a economiei. urmata de un proces de redresare lent si prelungit. productia industriei alimentare înregistrase o scadere importanta. care lupta sa-si mareasca participatiile. în cele mai multe ramuri productia se situa între 30% si 50% din cea dinainte de razboi si numai în cîteva ramuri peste 50%. Astfel. O dezvoltare importanta.Dintre ramurile industriei prelucratoare. cea mai importanta a continuat sa ramîna industria alimentara. pe de alta parte � începînd cu anul 1920 � o crestere lenta de la an la an. fata de anul 1914 cînd se ridica la 1810 mii tone. Procentul scaderii diferea însa de la o subramura la alta a acestei industrii. începe sa se refaca. Fata de nivelul dinainte de razboi.

constituind unul din factorii care frînau procesul redresarii economiei. numarul vagoanelor de calatori scazuse la circa 1/3. Aceste ramuri detineau ponderea cea mai însemnata � între 64% si 79% din numarul total al întreprinderilor. cînd s-a atins nivelul antebelic în principalele ramuri de productie. îndeosebi cel feroviar. cum erau industria usoara si extractiva. încaltaminte-pielarie. lemn-hîrtie. starea de înapoiere industriala iese si mai pregnant în evidenta. extinderea legii de încurajare a industriei din 1912 pe întregul cuprins al tarii). creatie a specialistilor români. Refacerea industriei avea loc în conditiile în care. transporturile. 77 . Portiuni însemnate de cale ferata erau distruse. totusi ea nu a schimbat fundamental structura industriala a tarii. statul a trecut la cumpararea de locomotive din strainatate. al personalului ocupat si valorii productiei. care întîmpina serioase dificultati. Inventarierea cailor ferate din primul an postbelic consemneaza existenta doar a 263 locomotive în stare de functionare si a 1304 care solicitau reparatii generale. se va încheia în linii mari în anul 1924. desi Unirea din 1918 a prilejuit un anumit spor în configuratia de ansamblu a industriei. în principal de industria alimentara. erau dezorganizate. efectuat îndeosebi cu tractiune animala. Daca privim aceste ramuri în structura lor intern. dar mai ales a ramurilor în care ele însele aveau investit capital. Numeroase poduri si lucrari feroviare au fost distruse. La fel. Paralel cu politica de reparare a vechilor locomotive si de import. Pentru a iesi din situatia dificila. textile. materiale de constructii. a vagoanelor de marfa la circa 1/5. ceea ce facea ca si viteza de trafic sa fie redusa. În primii ani dupa razboi. domeniu în care se simtea o lipsa acuta a combustibililor. Industria mare prelucratoare a României continua sa fie reprezentata. Procesul refacerii. al fortei motrice instalate. iar parcul de material rulant scazuse serios.industriale ca si a transporturilor. Cercurile conducatoare ale burgheziei au creat un regim legal care sa favorizeze dezvoltarea industriei (legea protectionismului vamal din 1921. deoarece n-a avut o orientare bine precizata în politica de industrializare capitalista. s-a facut apel la societatea �Resita� pentru construirea de locomotive. Acest proces de redresare a industriei a avut loc inegal si s-a prelungit. O parte din nevoile interne de transport a trebuit sa fie acoperite de transportul rutier.

în ceea ce priveste suprafetele agricole însamîntate desi acestea au mers în crestere între 1919-1922. Reforma agrara din 1921 Agricultura României postbelice purta din plin amprenta marilor dificultati lasate mostenire de razboi si ocupatia straina. În afara de acestea însa. Productia de cereale a României era înca scazuta datorita si randamentului redus la ha. pîna în 1922 agricultura tarii noastre n-a reusit sa atinga nivelul dinainte de razboi. Mari pierderi a provocat razboiul si fondului de animale al tarii.1% din totalul întreprinderilor metalurgice. se facea însa simtita. Privita global. Dimpotriva.000 tone de cereale si derivate atît pentru asigurarea hranei populatiei. înfaptuirea reformei agrare promisa taranimii înca dinainte de razboi si care acum nu mai putea suferi amînare. Dezvoltarea agriculturii. Pierderile de oameni si de inventar din timpul razboiului îsi spuneau aici din plin cuvîntul. ea a trecut printr-o perioada de ruina si dezorganizare. Alaturi de acestea figurau însa puzderia de ateliere mecanice de reparatii 51. o parte din terenuri a ramas necultivata. 78 . De altfel. Fata de nivelul antebelic. cît si pentru însamîntari. Desi pîna la începutul anului 1922 el va creste pîna la 80. refacerea inventarului si a gospodariilor distruse. în fata agriculturii se ridica un sir întreg de probleme spinoase: redresarea productiei vegetale si animale. Cum si productia era foarte slaba. întreprinderile siderurgice cuprindeau 2% din numarul întreprinderilor. Restul de 41% s-a pierdut în timpul si din cauza razboiului. agricultura noastra continua sa aiba � ca si înainte de razboi � un pronuntat caracter extensiv.În industria metalurgica. Aceste dificultati veneau sa amplifice contradictiile sociale pe care agricultura tarii unificate le mostenise din perioada anterioara razboiului. În aceste conditii. în întreaga industrie a tarii continua sa ocupe ponderi însemnate industria mica si productia mestesugareasca. peste 73% din forta motrice si circa 13% din personal.2% lipsa vitelor în general. în anul 1919 septelul reprezenta abia 59%. desi eforturile de redresare n-au lipsit. fapt care frîna la rîndul sau procesul de redresare a agriculturii românesti. tara noastra a fost nevoita sa importe peste 220. Astfel. a celor de munca în special.

pe lînga ca producea la sate o situatie exploziva. De aceea. 79 .000. Pentru nevoi urgente. Desi s-au acordat credite mai mari decît înainte de razboi. Transilvania si Bucovina. cînd Parlamentul de la Iasi a înscris în Constitutie principiul exproprierii �pentru o cauza de utilitate nationala� si a decis exproprierea în acest scop a 2. În urmatorii 3-4 ani s-au adus apoi diverse decrete în aceasta problema. jaful ocupantilor si enormele privatiuni din timpul razboiului au secatuit din punct de vedere fiziologic populatia muncitoare. gospodariile taranesti simteau nevoia de credit în vederea refacerii. vaduve si orfani. taranii mai erau înca nevoiti sa apeleze la camatari. conform legii. Dar chiar si bancile particulare ce operau în mediul rural percepeau dobînzi ce se ridicau pîna la 25%. În plus. La acestia se adauga un mare numar de invalizi. Aceasta cota putea fi extinsa la 500 ha daca proprietarul avea investitii pe mosie (cladiri. acestea nu erau suficiente. paralel cu o disputa aprinsa în jurul conditiilor si proportiilor exproprierii. Desi cuprindeau unele deosebiri de la o zona la alta. problema reformei agrare se ridica cu ascutime la ordinea zilei.000 ha în Vechiul Regat. Reforma agrara din 1921 Hotarîrea de a se efectua o reforma agrara a fost luata înca din iulie 1917. iar acest lucru. Toate acestea faceau ca potentialul ei de munca sa fie mai redus. imensa majoritate fusesera tarani.Existau însa si pierderi ce nu puteau fi recuperate. inclusiv taranimea. frîna însusi procesul de refacere a agriculturii. pentru ca abia în vara anului 1921 sa fie adoptate �legile definitive� de reforma agrara pentru Vechiul Regat.000 de morti în razboi. crescatorii de vite. În conditiile descrise mai sus. Prin legea de reforma agrara se stabilea ca din fiecare proprietate urma sa ramîna respectivul proprietar cu o cota neexpropriabila de 100 ha în regiunile de munte si de deal si de 150 ha în cele de ses. Din cei peste 800. În sfîrsit � dar nu în ultimul rînd ca însemnatate � în agricultura României unificate persista înca nedreptatea în împartirea pamîntului. plantatii). sa-si aleaga partea de mosie care sa-i ramîna. instalatii. principiile pe care s-au încheiat aceste legi au fost în esenta aceleasi. Mosierul avea dreptul.

conform legii de reforma agrara îl aveau în primul rînd mobilizatii. prin cresterea continua a inflatiei. Inventarul mosiilor expropriate. sa angajeze mai multa munca salariata.452 milioane lei. daca la finele anului 1916 circulatia baneasca era de 1.930 ha cît reprezenta suprafata mosiilor cu peste 100 ha înainte de reforma. Statul nu asigura gospodariilor taranesti creditul si asistenta tehnica necesara. iazurile erau exceptate de la expropriere. Ea a dat impuls dezvoltarii capitalismului în agricultura. Împroprietarirea s-a facut prin rascumpararea pamîntului mosieresc. s-au creat pentru mosieri o serie de posibilitati de a se sustrage pe diverse cai. taranii demobilizati. la sfîrsitul anului 1923 volumul ei total era de 17. Taxa de rascumparare se platea diferit de la o regiune la alta. Fata de 1916 ea sporise deci.123. Reforma a micsorat sensibil proprietatea mosiereasca. terenurile irigate. în acelasi timp marea proprietate mosiereasca � desi simtitor diminuata � s-a mentinut în continuare. adica 66. Loturile ce se atribuia taranilor erau de doua categorii: loturi de împroprietarire � stabilite în principiu la 5 ha � si loturi de completare. de la efecte reformei. Un numar însemnat detarani au primit pamînt dar. atribuite celor ce mai aveau pamînt. reforma agrara din 1921 a constituit cu toate lipsurile ei un însemnat pas înainte în procesul de dezvoltare a tarii noastre.Ca urmare a tergiversarii în aplicarea reformei agrare.789 ha.2%. În ceea ce priveste padurile. vaduvele de razboi. precum si viile. Sumele primite drept rascumparare au permis mosierilor sa-si achite datoriile. Circulatia monetara Perioade de dupa razboi s-a caracterizat pe plan monetar. a slabit puterea economica a mosierimii si a redus rolul jucat de aceasta clasa în viata politica si sociala a României.242. Rezultatele finale ale reformei arata ca din 9. acestea au fost supuse unei exproprieri (de mici proportii) numai în Transilvania. livezile. sau în unele regiuni chiar cu 40. În general. de peste 12 ori. cei cu pamînt mai putin de 5 ha si taranii fara pamînt. Ea se calcula la valoarea anuala a arendei înmultita cu 20. Astfel.917 milioane lei. Dreptul de împroprietarire. Cea mai mare parte din aceasta crestere s-a datorat apelului statului la emisiunea de hîrtie-moneda a Bancii 80 . au fost expropriate 6.

inclusiv prin contrabanda. în primii doi ani de dupa razboi. 81 . precum si de scaderea cursului sau extern. iar în 1922 cu numai 2. cît si a celor cu ridicata. La un moment dat însa. Cresterea inflationista a circulatiei monetare a fost însotita de cresterea preturilor si deprecierea crescînda a leului în interiorul tarii. Conform datelor oficiale ale Ministerului Industriei si Comertului. atît a celor cu amanuntul. Astfel. adica de aproape 26 de ori. în cele din urma a fost efectuata unificarea monetara.586%. în raport. Se impunea deci necesitatea unei unificari monetare. Între timp însa. De aceea. Operatiunile de preschimbare au fost facute în 1920-1921. ci si alte monede.Nationale. de pilda cu francul elvetian (moneda vesteuropeana cea mai putin afectata de deprecierea postbelica).05 franci. 100 de lei românesti erau egali în 1919 cu 11. contribuind astfel la înrautatirea situatiei materiale a celor ce traiau din munca lor. Acest fapt sporea ponderea reala a datoriilor particulare si de stat contractate în strainatate. în special în anii 1920-1921. si anume: leul emis în perioada ocupatiei de �Banca generala�. în România se scursesera. creînd greutati suplimentare operei de refacere economica. pentru acoperirea deficitelor bugetare. Dar o astfel de masura întîrzia si explicatia nu este greu de gasit. în tara nu circula numai leul emis de Banca Nationala. dar a constituit în acelasi timp si un prilej pentru afaceri de mari proportii. indicele preturilor cu amanuntul din întreaga tara crescuse la sfîrsitul anului 1923 fata de 1914 la 2. împiedicînd desfasurarea procesului reproductiei capitaliste. Conjunctura inflationista a creat totodata un puternic decalaj între salariile nominale si salariile reale.30 franci. fiecare avînd un curs diferit. O alta cauza care a contribuit la starea de haos monetar si la accentuarea inflatiei a fost aceea ca. burghezia obtinînd astfel mari cîstiguri prin specularea diferentelor de curs. �Aceasta diversitate de monezi � arata un economist burghez � a dat prilejul unor speculatiuni fantastice��. coroanele austro-ungare si rublele. Deprecierea interna a leului si-a gasit cea mai pregnanta expresie în cresterea generala a preturilor. acest haos monetar ameninta însasi interesele burgheziei. Ea a fost dictata de necesitatea unificarii pietei nationale si de cerintele refacerii economice.

coroane si ruble. precum si mentinerea preturilor la materii prime si combustibil pîna în 1929. Guvernele din acesti ani conduse de liberali (cu exceptia sfîrsitului anului 1926 si prima parte a anului 1927. Va spori numarul întreprinderilor industriale si al muncitorilor. �prin noi însine�. Dupa evaluarile economistilor burghezi.mari sume de coroane si ruble ce nu mai aveau putere circulatorie în tarile vecine. inclusiv relatiile comerciale externe ale tarii. productia vegetala si animala se va ameliora sensibil. În total s-a platit detinatorilor de lei a �Bancii generale�. Toate acestea vor imprima ca trasatura esentiala a perioadei avîntul industrial si va influenta pozitiv dezvoltarea întregii economii nationale. Între acestea mentionam îndeosebi cererea mereu în crestere pe piata mondiala de produse românesti ca petrol. Constitutia prevedea 82 . va creste capitalul investit si forta motrica.5 miliarde lei. comparativ cu perioada anterioara.026 milioane lei. ci a contribuit la sporirea volumului de lei aflat în circulatie. Avîntul economic de dupa 1924 a fost influentat si de conditiile economice externe favorabile. Statul a facut astfel � �o pomana de stat en gros� în folosul marilor detinatori de coroane. lemn si cereale. unde preschimbarea se facuse mai devreme. prin doua împrumuturi speciale. la un nivel relativ ridicat. cînd guvernul a fost condus de generalul Averescu) au elaborat o legislatie economica a carei fundamentare juridica se gasea în Constitutia din anul 1923. ruble si lei a �Bancii generale�. Economia între anii 1924-1929 Dupa anul 1924 în economia tarii se va realiza o serie de progrese. 7. Unificarea monetara n-a pus desigur capat inflatiei. întreaga suma fiind pusa la dispozitia statului de BNR. se va îmbunatati înzestrarea tehnica a întreprinderilor. iar productia va creste însemnat. paguba adusa economiei nationale prin întîrzierea unificarii monetare si prin cursul ridicat la care ea s-a efectuat � curs superior celui de pe piata � s-a cifrat la 3. Dezvoltarea mai însemnata a economiei si îndeosebi a industriei a fost însotita de întarirea pozitiilor economice ale marii burghezii autohtone si care a dus la accentuarea opozitiei acesteia fata de capitalul strain prin punerea în aplicare a conceptiei de politica economica a PNL. Problema lichidarii inflatiei va fi solutionata abia în perioada urmatoare.

în general. dintre care cea mai importanta a fost legea minelor din iulie 1924. Se prevedea ca se acorda dreptul de exploatare a zacamintelor subsolului. Valorificarea acestor bogatii se facea de catre stat.politica de finantare si de credit pentru ramurile economiei nationale. legea mai stabilea ca pot beneficia de dreptul de concesiune si alte categorii de societati care se obligau ca în timp de 10 ani sa îndeplineasca conditiile stabilite pentru prima categorie de societati. cautînd sa determine statul român sa nu înfaptuiasca �nationalizarea� subsolului si a întreprinderilor miniere (în anul 1925 se modifica procentul de 60% din capitalul social detinut de cetateni români la 50. Legea minelor provocat reactii din partea cercurilor financiare straine care aveau capitaluri investite în industria extractiva a României. Aceluiasi scop de întarire a pozitiilor marii burghezii autohtone i-a servit si Legea comercializarii si controlul întreprinderilor statului adoptata în 1924. ai comitatului de cenzori. beneficiau în virtutea �drepturilor cîstigate� de bogatiile miniere. adica acelora în care cel putin 60% din capitalul social sa fie detinut de cetateni români. precum si presedintele consiliului de administratie sa fie cetateni români. fie direct. care au contribuit la crearea avîntului economic dupa 1924 pot fi grupate. burghezia si mosierimea care facusera anterior investitii în lucrari de exploatare a subsolului.1%). Masurile de politica economica. . prin care se introduceau în întreprinderile statului principiile comerciale din întreprinderile particulare de a participa la exploatarea unor întreprinderi ale statului cum erau Navigatia fluviala 83 .legislatia cu privire la dezvoltarea industriei. creîndu-si o pozitie economica mai solida pentru a se opune penetratiei capitalului strain. . fie prin concesionare.tarife vamale comerciale protectioniste. în primul rînd societatilor anonime miniere române. În acelasi timp. în trei categorii: . În afara acestor societati. statul putea concesiona exploatarea acestora particularilor. adica marii burghezii industriale. Legislatia industriala s-a concretizat prin adoptarea cîtorva legi. doua treimi din membrii consiliului de administratie.ca �zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sînt proprietatea statului� si �ca la exploatarea acestora se va tine seama de drepturile cîstigate�. Lipsind pe micii proprietari de dreptul asupra subsolului terenurilor ce le apartineau. În baza ei statul exercita dreptul de proprietate asupra tuturor bogatiilor miniere ale subsolului.

prin legea pentru regimul apelor (din 1924) se cerea întreprinderilor ca majoritatea capitalului sa fie autohton precum si presedintele si 2/3 din numarul administratorilor si cenzorilor sa fie cetateni români. de tabacarie. se creau avantaje multiple acelora care-si investeau capitaluri pentru producerea energiei electrice hidro si termoelectrice. la rîndul lor. 1/3 din numarul membrilor consiliului de administratie era numita de guvern. De asemenea.A. C. Pentru alte tari tariful era de trei ori mai mare decît cel minimal. restul fiind ales dintre membrii consiliului de administratie. Prin toate aceste legi se urmareau preocupari mai ample ale burgheziei pentru valorificarea resurselor naturale ale tarii. Tariful din 1924 era minimal si se aplica tuturor tarilor care aplicau. Burghezia industriala va cere tot mai mult statului sa intervina în economie si pe calea tarifelor vamale asa cum de altfel procedau si alte tari cu care România întretinea relatii comerciale. Fara îndoiala însa ca burghezia autohtona îsi apara interesele de grup si nicidecum ale statului. Prin legea energiei. tot din 1924. Tarifele vamale protectioniste. egala cu 15-20% din valoare.). asigurînd protectia articolelor textile. În conducerea unor asemenea întreprinderi. Politica tarifelor vamale a constituit un mijloc important prin care burghezia cauta sa apere productia interna de concurenta straina. acelasi tarif si clauza natiunii celei mai favorizate. pe baza raportului de 1 leu-aur egal cu 30 lei hîrtie. petrol. iar încasarea lor se facea în lei-hîrtie. comitet de cenzori precum si presedintele.româna. dar în mod deosebit întarirea marii burghezii autohtone si obligarea capitalului strain sa tina seama de interesele acesteia. concesionarul fiind obligat sa rezerve statului o patrime din energia produsa. iar pentru majoritatea produselor importate o taxa de 5-10%. cetateni români. Pentru a asigura o oarecare stabilitate si a evita consecintele deprecierii monetare asupra veniturilor bugetare. Protectia era însa 84 . hîrtie etc. caderi de apa etc. Serviciul maritim român. iar valorificarea resurselor de care dispune tara n-a fost realizata la nivelul cerintelor economiei nationale pentru o dezvoltare mai sustinuta a acesteia.M. gaz metan. sau întreprinderi care se ocupau cu exploatarea generatorilor de energie (carbuni. Acest tarif a influentat nivelul importului. prin tariful vamal din 1924 se prevedea ca taxele se percepeau în lei-aur. la fiecare 3 luni raportul se schimba în functie de fluctuatia monetara. contribuind în felul acesta la sustinerea procesului de industrializare a tarii.

cunoscut sub numele initiatorului lui �tariful Manoilescu�. de exemplu. De aceea. Activitatea acestei noi banci a avut o importanta deosebita în impulsionarea dezvoltarii industriei autohtone. iar la articolele textile si metalurgice taxele vamale erau urcate cu 50% pîna la 100%. s-au prevazut taxe în aur. Rolul ei în creditarea industriei a crescut destul de repede. Totusi gradul de protectie al industriei românesti era insuficient. în anul 1926 tariful vamal a fost modificat la insistentele industriasilor din ramurile metalurgica si textila.1% cît reprezentau taxele vamale din valoarea totala a importului în 1922. 20. reprezentînd în anul 1928. cît a fost stabilit în 1924. la 40. În anul 1927 s-a aplicat un nou tarif.7% din valoarea întregului import fata de numai 4. S-au adaugat înca alte articole supuse taxelor vamale la import. Ca si în cazul tarifului din 1924. întreprinderi a caror productie reprezenta circa 31% din totalul productiei industriale. Scopul bancii era încurajarea industriei mari prin acordarea de credite si înlesnirea mobilizarii creantelor industriale prin reescontarea la Banca Nationala. Cu toate acestea. În conditiile penuriei de capitaluri pe piata interna. la al carei capital participa statul si Banca Nationala. a acordarii de credite în volum mult mai mare decît în anii anteriori. În acest sens. taxele de import fiind mult inferioare celor din Cehoslovacia. statul a intervenit direct prin sprijinirea dezvoltarii industriei pe calea finantarii. Acesta era minimal pentru tarile care aplicau acelasi tratament României si general � taxe vamale superioare cu 50% fata de cel minimal � pentru tarile care nu acordau clauza natiunii celei mai favorizate si tariful minimal.insuficienta pentru industrie si aceasta cu atît mai mult cu cît s-a aplicat într-o perioada de puternica inflatie. Polonia. politica vamala protectionista a avut drept urmare oprirea patrunderii aproape nestingherite pîna atunci a marfurilor straine. S-a marit si coeficientul de multiplicare a taxelor vamale în aur de la 30. Ungaria si alte tari cu care România avea relatii comerciale. în anul 1923 a fost înfiintata Societatea nationala de credit industrial. care pentru transformarea în lei-hîrtie urmau sa fie înmultite cu un coeficient de 30 pentru articolele metalurgice si textile si cu 40 pentru celelalte marfuri importate. a caror structura si gama de produse erau schimbate fata de perioada anterioara. de la finantarea a numai 5% din totalul întreprinderilor marii industrii prelucratoare în anul 1924 la 12% în anul 1928. 85 . Aplicarea acestor tarife vamale a dus la cresterea gradului de protectie. creînd avantaje burgheziei pentru dezvoltarea productiei autohtone.

Pîna în 1925 industria lemnului a fost în plina ascensiune. de la 27% la 37% în productia totala a industriei prelucratoare. productia industriei extractive a înregistrat un spor mai mare decît cea a industriei prelucratoare. 86 . dupa 1924. De asemenea. productia industriei extractive fiind de 5 ori mai mica. în anul 1928 constatam ca întîietatea apartinea tot industriei prelucratoare. fie direct. fabricile de la Copsa Mica. aceasta si-a sporit an de an participarea la productia industriala a tarii. o crestere a ponderii industriei mari în productia industriala a tarii (circa 80%) concomitent cu o dinamica a celei mici si mijlocii. Ramurile industriei usoare.A. pozitia fruntasa. o ocupa în continuare. Cît priveste industria textila. desi se constata o oarecare diminuare a ponderii ei. Cugir. Dezvoltarea metalurgiei a fost stimulata de necesitatile mari de produse metalurgice ale economiei. În 1928 volumul creditelor acordate industriei de catre Banca Nationala reprezenta 32% din totalul portofoliului ei.R. fie prin intermediul societatii nationale de credit industrial. În cadrul acestor ramuri. Dezvoltarea industriei Dezvoltarea mai accentuata a industriei. Ramura industriala care a progresat cel mai mult a fost industria metalurgica. În cadrul industriei extractive primul loc îl ocupa industria petrolului care singura detinea 2/3 din întreaga ramura miniera a tarii. textila si pielariei detineau împreuna ponderea cea mai mare în valoarea productiei industriale prelucratoare. Fata de perioada antebelica se constata. Au fost înfiintate noi întreprinderi mari cu procese tehnologice complexe cum erau uzinele �Malaxa� din Bucuresti.Acelasi rol de sprijinire a industriei l-a avut si Banca Nationala. din Brasov. Cu toata aceasta crestere metalurgia continua sa ocupe un loc de mica importanta cu mult în urma altor ramuri industriale. pe ansamblu. I. care acorda credite. desi. Schimbari semnificative apar în industria prelucratoare în sensul cresterii ponderii industriei grele. În 1928 ea dadea o valoare a productiei de circa doua ori mai mica decît industria alimentara. în primul rînd industria alimentara. a avut loc pe baza structurii industriale mostenite din anii anteriori. dupa care curba participarii ei la productia totala începe sa scada. industria alimentara.

în Iugoslavia de 141. era lipsita de ajutorul industriei pe linia înzestrarii cu unelte si masini agricole. cu unele exceptii. daca avem în vedere. industria chimica. în ansamblul productiei. Îsi mentine o pondere relativ mare. aceasta acoperire era realizata în conditiile unui nivel scazut al consumului pe locuitor. iar în industria metalurgica doar 2. consumul pe locuitor în România era de79. în Franta de 547. în timp ce în Elvetia era de 622. Slaba dezvoltare a industriei ca si posibilitatile de import reduse faceau ca în tara noastra consumul produselor fabricate sa fie foarte scazut situîndu-ne. Structura necorespunzatoare a industriei era însotita de imposibilitatea. cisterne pentru transportul petrolului etc. sub acest aspect. în Germania de 550. Alaturi de cîteva întreprinderi caracterizate printr-un grad înalt de concentrare a productiei. în aprovizionarea si asigurarea cu forta de munca calificata. de exemplu. vagoane de calatori si de marfuri. ca în anul 1928 în industria alimentara pentru un lucrator reveneau 5. datorita faptului ca o însemnata parte a productiei ei era data de rafinariile de petrol. 0. ceea ce demonstreaza ca România continua sa ramîna o tara dependenta de tehnica din tarile dezvoltate industrial. a asigurarii consumului de produse industriale cerute pe piata interna.6% din întreaga cantitate de forta motrice a industriei metalurgice. în Anglia de 609. În întreprinderile industriei metalurgice încep sa se produca material rulant profit caile ferate. Agricultura beneficia într-o masura redusa de produse industriale. functionau un numar foarte nare de întreprinderi ramase cu totul în urma sub raport tehnic si tehnologic. Între diferitele ramuri industriale existau inegalitati în dotarea cu echipament. Cît de neînsemnata era ramura constructoare de masini reiese din faptul ca aceasta întrebuinta doar 1. Calculat la preturile anului 1928. în Ungaria de 192.3 CP. Sub aceasta medie se ascundeau însa mari inegalitati pe ramuri si subramuri si. în acelasi timp. printre tarile cele mai înapoiate din Europa.24 kg 87 .3 CP. În anii 1924-1928 consumul anual pe locuitor era în tara noastra de 5 kg zahar. În acesti ani productia industriala autohtona acoperea necesitatile interne în proportie de circa 60%. În ceea ce priveste înzestrare tehnica a industriei românesti se constata aceeasi înapoiere.nemairevenindu-si în toata perioada interbelica. în marci germane. între care locomotive.

Cresteri însemnate se constata si în privinta suprafetelor însamîntate cu plante alimentare si plante industriale. Astfel.6% si cu o pondere de 22% în venitul national. Aceeasi concluzie se impune daca avem în vedere ca industria contribuia. iar agricultura si silvicultura cu 84 miliarde lei. reforma agrara a fost declarata înfaptuita în anul 1926. la venitul national cu numai 39 miliarde lei.conserve.5% din întreaga suprafata agricola a tarii. orz si ovaz. taranimea cu pamînt între 5-10 ha fiecare gospodarie circa 11%. 0.000. analiza structurii proprietatii taranesti arata ca diferentierea taranimii s-a accentuat. 9.8 kg produse laminate. în acelasi an. În cadrul culturilor cerealiere au crescut mai mult suprafetele însamîntate cu porumb. proces impulsionat de consecintele reformei agrare din 1921. Numarul gospodariilor taranesti fara pamînt se ridica la aproape 700. Lipsa sau insuficienta pamîntului pentru cultura obliga însa un numar însemnat de gospodarii sa practice relatiile de dijma. 0. Dezvoltarea agriculturii Sectorul dominant al economiei punea si în aceeasi ani amprenta marilor dificultati postbelice refacerii lente ca si amplificarii contradictiilor social-economice din lumea satelor. Industria participa la produsul social în proportie de 34. Marea proprietate mosiereasca mai detinea înca 19. restul pamîntului fiind detinut de mica proprietate. În ceea ce priveste suprafata arabila si structura culturilor reiese ca suprafata însamîntata cu cereale ocupa o pondere cuprinsa între 85-87% dupa care urmau suprafetele destinate fîneturilor cultivate si plantelor industriale. ceea ce confirma aprecierea de tara cu economiei predominant agrara.28 litri bere. Pe de alta parte. În acelasi timp. ceea ce explica ramînerea în continuare a ramasitelor semifeudale. a creditelor si povara impozitelor aveau consecinte negative asupra economiei rurale. din populatia activa în industrie era angajata în anul 1929 doar 10% în timp ce în agricultura lucra 78%. 5. Patura înstarita a acesteia detinea în 1927 circa 16% din suprafata arabila. România cu toata dezvoltarea industriei. Agricultura se caracteriza prin dezvoltarea mai sustinuta a capitalismului.62 kg bumbac. 88 . lipsa inventarului agricol. 2 kg ciment etc. De fapt. continua si în aceasta perioada sa ramîna o tara cu o structura predominant agrara.7 kg lemn constructii.

320 kg. finantele. agricultura. a contribuit si mai mult la agravarea crizei. a fost cuprinsa de o criza de supraproductie � manifestata prin scaderea preturilor la produsele agricole � criza care se va prelungi pîna la al doilea razboi mondial. iar în Bulgaria 1. În rîndul factorilor interni care au dus la agravarea crizei. care a început înca din 1928. sistemul bancar. circulatia monetara. Implementarea crizei industriale cu cea agrara.Daca suprafetele însamîntate cunosc cresteri constante. criza a fost agravata de o serie de factori interni si externi. agricultura se regasea într-o accentuata dependenta de factorii naturali.260 kg. înregistrîndu-se variatii mari de la un an la altul (în crestere pîna în 1926 apoi în scadere si din nou în crestere din 1929). În timp ce România obtinea în 1925 circa 860 kg grîu la ha. Desi tara noastra dispunea de conditii naturale optime pentru cresterea animalelor. Puternica scadere a preturilor produselor agricole a avut consecinte deosebit 89 . ca si a altor tari. Consecintele crizei economice din anii 1929-1933 asupra economiei României România facînd parte din sistemul mondial al economiei capitaliste a fost si ea lovita de criza economica dintre 1929-1933. care ocupa 78% din populatia activa a tarii si în care se mentineau înca ramasite feudale. în România criza a cuprins toate ramurile de activitate: industria. în Iugoslavia si Ungaria s-au obtinut cîte 1. La sfîrsitul perioadei agricultura României. mentionam în primul rînd. comertul. Singur acest lucru era de natura sa agraveze criza. Datorita slabei înzestrari tehnice si a insuficientei folosiri a metodelor agricultura-tehnice avansate. predominarea în economia României a unei agriculturi ramase în urma. în conditiile decalajului dintre preturile produselor industriale si cele agrare în favoarea primelor. a lipsei creditelor pentru gospodariile taranesti. septelul a scazut continuu. Aceleasi discrepante se întîlneau si în privinta altor culturi. Caracterul înapoiat al agriculturii iese mai clar în evidenta daca cumparam recoltele obtinute cu cele realizate din alte tari cu posibilitati comparabile. datorita procesului de saracire a taranimii. Declansata mai puternic la mijlocul anului 1929 în industrie. productia nu a înregistrat aceeasi evolutie. Ca si în celelalte tari capitaliste. cu toate consecintele sale nefaste.

Existenta unui volum mare de împrumuturi facute de taranime la banci si camatari înainte de declansarea crizei si care trebuiau platite în conditiile preturilor scazute în care taranii îsi valorificau produsele. cuprinzând rînd pe rînd ramurile industriei tarii. huila. l-a constituit nivelul scazut de trai al populatiei. cît si cel valoric au înregistrat scaderi importante. ca urmare a structurii sale (predominarea la export a cerealelor si petrolului. Ca urmare. Starea de dependenta economica si politica a tarii fata de monopolurile internationale s-a adînci. iar la import a produselor fabricate industrial). nivelul coborît al salariilor muncitorilor si al cîstigurilor taranimii muncitoare. indicii preturilor fontei. lignitului etc. sare etc.de grave pentru economia nationala. ceea ce s-a repercutat în reducerea considerabila a puterii de cumparare si a pietei interne în perioada crizei. otel. atît indicele general cantitativ al productiei industriale. care si-a adus contributia la agravarea crizei economice în România. în timp ce în depozite cresteau stocurile de marfuri ce nu puteau fi desfacute pe piata. Detinerea unor pozitii deosebit de puternice de catre capitalul strain în economia tarii. 90 . în timp ce preturile produselor importate de tara noastra sau mentinut la un nivel relativ ridicat. Un al doilea factor intern. de asemenea. Începînd de la jumatatea anului 1929 criza s-a dezvoltat cu violenta. Indicii cantitativi ai productiei de fier. Înrautatirea conditiilor comertului exterior al României s-a resimtit. cuprului. petrolului. Între factorii care au agravat criza din România a fost si scaderea catastrofala a preturilor produselor românesti ce se exportau. au marcat importante scaderi. volumul mare al datoriei publice externe si anuitatile extrem de grele pentru bugetul de stat � sporite ca urmare a împrumutului de stabilizare din 1929 ca si a împrumuturilor externe din primii doi ani ai crizei � a constituit unul dintre factorii externi de agravare a crizei în tara noastra. au coborît. Criza în industrie Înca de la începutul anului 1929 în unele ramuri ale industriei tarii au aparut fenomene de criza de supraproductie. îndeosebi în industria extractiva. a constituit un alt factor de agravare al crizei.

a acoperi deficitele balantelor de plati etc. de renta funciara ridicata. dijma. scaderea preturilor a avut consecinte mult mai grave pentru tara noastra. deoarece în celelalte ramuri ale industriei extractive (carbune. Odata cu izbucnirea crizei din industrie în 1929. chibrituri. statul a dus o politica de fortare a exportului de cereale în anii 1929-1933. În acelasi timp. Pe ansamblul industriei.6 miliarde lei în 1933 (desi cantitativ productia a fost mai mare decît în 1929).). Criza agrara a cuprins toate ramurile agriculturii. predominant cerealiera. ca rezultat al scaderii însemnate a preturilor. Din punct de vedere valoric. chiar la preturi extrem de scazute. minereuri feroase si neferoase) productia a scazut. cu mult mai mare decît reducerea cantitativa. tutun. Scaderea cantitativa a productiei a fost deosebit de mare la industria prelucratoare � cuprinzînd majoritatea ramurilor marii industrii din România � ca si la industria ce reunea monopolurile de stat (sare. 91 . zootehnia etc. ca urmare a obligatiilor sale de a achita datoriile mari contractate pe piata externa de a-si crea disponibil de devize necesar platii importului. Structura agriculturii României. preturile ridicate ale marfurilor industriale. impozitele mari etc. viticultura. criza agrara s-a adîncit enorm. împovarau cu mult costurile produselor agricole din România. productivitatea scazuta a muncii. productia cerealiera de plante tehnice. scaderea productiei a fost deosebit de importanta. acesta era ridicat datorita cresterii mari a productiei de petrol. mai puternice în aceasta ramura. În ceea ce priveste indicele productiei pe întreaga industrie extractiva. dat fiind faptul ca.Examinarea dinamicii productiei industriale scoate în relief o însemnata scadere a productiei pe ansamblul industriei în anul 1932 fata de anul 1929. În acelasi timp. a agravat consecintele crizei agrare. Examinarea evolutiei indicilor productiei pe ramuri ale industriei si pe marfuri arata scaderi deosebit de mari la principale produse. valoarea productiei a scazut în aceeasi perioada cu 42. pomicultura.2%.9 în 1933. cheltuielile mari ale gospodariilor taranesti provocate de dobînzi mari. Ramînerea în urma din punct de vedere tehnic a agriculturii noastre. explozivi etc. costul de productie al cerealelor românesti era mai urcat decît al tarilor cu o agricultura capitalista dezvoltata. De la 109 miliarde de lei în anul 1929 valoarea productiei agricole vegetale a scazut la numai 48. Indicele preturilor produselor agricole a scazut de la 100 în 1929 la 44.

2 mii tone unelte si 1. ovine si porcine. În anul 1927 s-au consumat doar 900 tone superfosfat � adica abia 1 kg îngrasaminte chimice pe ha de teren arabil. Regrese însemnate au înregistrat în anii agrare si metodele folosite în cultivarea pamîntului. oferta de brate de munca în agricultura a crescînd. în anii 1929-1933. dar aceasta scadere a fost mai mica decît a preturilor marfurilor agricole. În conditiile crizei agrare. Aceasta s-a manifestat prin: reducerea folosirii masinilor agricole. Efectivul de animale a scazut în anii 1929-1933 la taurine.Prin scaderea preturilor produselor agricole. scaderea septelului si a calitatii lui. ceea ce a agravat situatia gospodariilor agricole ale taranimii.7 mii tone unelte si 11. calitatea inferioara a lucrarilor agricole. lucru scos în relief de o ancheta speciala efectuata în anul 1927. Nu se mai practica dezmirisitul îndata dupa secerat. Micii producatori lipsiti de mijloace pentru refacerea utilajului erau nevoiti sa apeleze la unelte de munca care erau de mult scoase din uz. dar si într-o asemenea ramura intensiva cum este viticultura. criza a determinat o scadere a pretului pamîntului si a arenzilor.3 mii tone masini agricole în 1929. la 3. O buna parte din inventarul de unelte agricole folosite în gospodariile taranesti era de calitate inferioara si rau întretinut. procesul suprafetelor ocupate de culturile de plante tehnice. mosierii si chiaburii gaseau mai convenabila folosirea muncii manuale decît utilizarea masinilor agricole. Mentinerea unui nivel relativ ridicat în raport cu cel al produselor agricole � al preturilor pamîntului si al arenzilor � arata tendinta mosierimii de a arunca pe spatele taranimii muncitoare greutatile crizei agrare. lasîndu-se miristile pentru pasunat pîna toamna 92 . Desi agricultura României avea mare nevoie de îngrasaminte azotoase. datorita culturii excesiv cerealiere si mai ales culturii de porumb. de pomi fructiferi si livezi a scazut. Criza agrara a dus la accentuarea procesului de degradare a agriculturii românesti. Consumul de unelte si masini agricole (import si productie interna) a scazut puternic: de la 5. salariile muncitorilor scazînd. Chiar si folosirea gunoiului de grajd ca îngrasamînt era redusa. productia si consumul de îngrasaminte azotoase era extrem de reduse. Lipsa de unelte si utilaje agricole se facea resimtita nu numai la culturile de cîmp.5 mii tone masini agricole în 1933.

cambii semnate de �Banca industriala. Datorita insolventei multor debitori ai bancilor. între 31 decembrie 1930 si 26 octombrie 1931.8 miliarde lei. Portugaliei. în ceea ce priveste productia medie anuala de grîu în anii 1925-1929 România se afla înaintea Spaniei. Astfel. Cu deosebire în acest sector iese în evidenta politica dusa de banci � atît cele cu capital strain cît si cele cu capital românesc � de a arunca pe sapatele oamenilor muncii greutatile provocate de criza. urmarind lichidarea plasamentelor si mentinînd un acont ridicat de 9%. Portugaliei. aratura este superficiala. nu numai direct prin nerestituirea micilor depuneri ca si indirect. majoritatea cambiilor predate BNR (în suma de peste 1 miliard) erau �Portofoliu putred�. Astfel. au retras capitalurile din România etc. acestea au trecut la masuri excesive de restrîngere a creditului. se practica semanatul prin împrastiere si nu cu semanatoarea etc. Banca Nationala si-a redus mult operatiunile de acont. La 93 . Ca urmare a accentuarii procesului de degradare a agriculturii României în anii crizei agrare. creatie a Bancii Marmorosch Blank� si care nu aveau acoperite. Un exemplu graitor în acest sens este cel al �Bancii Marmorosch Blank�. data la care �Banca Marmorosch Blank� a cerut sa i se admita dat preventiv reescontul ei la Banca Nationala a crescut de la 247 milioane lei la 1. productia medie obtinuta la principalele culturi a fost scazuta. Daca în anii 1925-1929 România ocupa locul al XI-lea în cadrul tarilor europene în ceea ce priveste productia medie de porumb la ha în perioada 1930-1934 � ea a ajuns pe locul al XIII-lea depasind numai Grecia. Polonia si Portugalia. Criza în domeniul creditului a fost agravata de legaturile strînse între unele banci mari din tara noastra si unele banci din strainatate care au redus creditele.tîrziu � ceea ce dauna lucrarii pamîntului � se practica o singura aratura în loc de doua. Greciei. pentru ca în anii 1930-1934 sa fie în urma Spaniei. ceea ce a influentat ridicarea pe piata a dobînzilor. prin trecerea datoriilor lor mari pe seama bugetului statului. a primit din partea Bancii Nationale sume foarte mari cu titlu de reescont pentru creante în cea mai mare parte fara valoare reala (ale unor debitori insolvabili). inaugurînd o politica de cereri de garantii speciale pentru cel mai mic credit acordat. Aceasta banca cu capital strain aflata de fapt în stare de faliment înca din 1930.

Deva. În afara de acestea �BMB� a mai primit din partea BNR. astfel. �Banca de scont din Bucuresti�. iar BMB s-a ales astfel cu un profit de 750 milioane lei în dauna statului. În timp ce numarul bancilor societati anonime a scazut cu 20% în 1933 fata de 1928. Întrucît aceasta concesiune facuta de stat societatii �Discom� (creatie a BMB) aducea beneficii mari �Discom� a preluat datoria de 750 milioane lei de la BNR pentru a plati în 14 ani. în aceeasi perioada. Capitolul VII Trasaturile economiei României la începutul celui de-al doilea razboi mondial Economia în anii 1939-1940 (septembrie) 94 . cu deosebire prin monopolul mijloacelor de plata în strainatate si controlul devizelor. Actiunea nefasta a capitalului strain din sistemul bancar în perioada crizei este scoasa în relief si de retragerea masiva.rîndul sau BNR a transmis acest portofoliu putred statului român. respectiv a contribuabililor. capitalul german (prin �Dresdner Bank�) a înfiintat în octombrie1929 �Societatea bancara Româna� cu sediul la Bucuresti si cu filiale la Arad. agravînd situatia balantei de plati a României. capitalul strain a profitat da conjunctura creata de criza pentru a realiza noi cointeresari în domeniul bancar. Astfel. Concentrarea si centralizarea capitalului în banci au facut progrese însemnate în anii crizei economice din 18929-1933. BNR a capatat un rol tot mai important. �Banca Victoria� din Arad etc. �BMB� a primit din partea statului concesiunea distribuirii tutunului si Tigarilor (monopol al statului). circa 18 miliarde lei au luat drumul pietelor straine. �Banca generala a Tarii Românesti�. ca sa aiba de unde restitui aceasta suma. un împrumut de 750 milioane lei. Timisoara si Brasov. Acesta este doar un exemplu. În acelasi timp. fuga din tara a unor însemnate capitaluri straine prin intermediul bancilor. "Portofolii putrede" au fost preluate în suma de multe milioane de lei de catre BNR si apoi trecute statului si de la alte banci ca: �Banca Franco-Româna�. �Banca sindicatelor agricole Ialomita�. capitalul a ramas acelasi. �Banca Agricola�.

deosebit de nefasta pentru destinele tarii nu a fost decît rodul unei lungi perioade de tensiune si amenintari. Masurile adoptate pentru intensificarea efortului industrial au pastrat caracterul unei legislatii stimulative. Astfel. Trasatura esentiala a legislatiei industriale a fost cresterea rolului si interventiei statului. în cele din urma la intrarea României pe plan economic în orbita Germaniei. care consta în obligativitatea tuturor întreprinderilor pe ramuri de productie. mai ales sub raportul stimularii investitiilor particulare. a scazut. industria metalurgica. În industria petroliera s-a creat în ianuarie 1940 Comisariatul general al petrolului. sau a celor manevrati de ea cum a fost Ungaria horthista. Industria. în primul rînd. pielariei si chiar alimentara.Trasatura fundamentala a evolutiei economiei României în acesti ani a constat în influenta determinanta a factorilor politici externi asupra sa. Din septembrie 1939 situatia a devenit si mai critica. 95 . în cursul anului 1939 a fost creat Consiliul superior economic. industria a devenit un element important al economiei. În conditiile cînd obiectivul prioritar al tarii a fost întarirea capacitatii sale de aparare. Principalele sale atributii erau: redactarea si adoptarea de planuri si programe economice. O asemenea situatie. În schimb. mijloace de productie. În acelasi an s-a realizat si o modificare a legii cartelurilor. Guvernul ia o serie de masuri menite a rezolva cel putin partial aceasta problema. presiuni si ultimatumuri. Ca urmare a conditiilor generale un impuls deosebit capata sectoarele industriale legate de înzestrarea armatei. Aceasta evolutie a dus. precum si industria textila. cererea de echipamente industriale. cu exceptia celor necesare industriilor legate de armata. în noiembrie 1939 s-a adoptat legea privind regimul juridic al fabricilor de armament. avizarea diferitelor proiecte de legi economice. Pe aceasta linie s-au adoptat masuri menite a ceea un cadruorganizatoric mai propice pentru concentrarea si mobilizarea tuturor resurselor industriale. Datorita situatiei internationale posibilitatea aprovizionarii cu o serie de materii prime solicitate de industria româneasca s-a redus foarte mult. Avînd în vedere importanta industriei de armament. venite din partea Germaniei.

încercarile germane în acest sens au dus la un permanent esec. Înfrîngerea Frantei a creat baze noi pentru presiunile Germaniei. mai ales ca trebuiau utilizate instrumente economice normale. Guvernul adopta în iulie 1940 decretul-lege prin care se 96 . în sensul liberalizarii utilizarii devizelor obtinute prin export. Obiectivele sale principale au fost industria metalurgica si industria petroliera. soldat cu îndepartarea ultimului. pentru a mari gradul de dependenta fata de Germania. ea nu a determinat si o marire a productiei. venite din partea Germaniei de a patrunde în industria româneasca. germanii si-au consolidat prezenta la Resita. cu conditia sa se utilizeze la procurarea de materii prime. Zbrojovka). În ceea ce priveste industria extractiva a petrolului scaderea productiei. Atît timp cît conditiile internationale au permis. Malaxa. Numai pentru industria pielariei se va reusi sa se asigure aprovizionarea din tara cu piei crude. În industria petroliera era evident ca patrunderea sa a urmarit sa-i asigure un anumit control în vederea asigurarii unor livrari cît mai mari si mai regulate de petrol si derivatele sale. Penetratia germana în industria metalurgica a urmarit limitarea pîna la anulare a acestei ramuri pentru a controla piata româneasca de armament. Este vorba în primul rînd de procurarea de materii prime din tarile cu devize libere. ocuparea Cehoslovaciei a facut ca Germania sa puna mîna pe pachete de actiuni apartinînd unor societati cehoslovace (Skoda. reprezentant al capitalului occidental. asupra unor societati românesti. Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului român au facut ca în acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins. Un element caracteristic al acestor ani au devenit încercarile.Astfel. începuta înca din 1936. sprijinit de palat si M. În industria petrolului însa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atît de încurajatoare pentru ei. a continuat. Ausnit. Utilizînd contradictiile dintre industriasul N. În acelasi timp s-au facut eforturi si pentru cresterea productiei proprii în extractia de minereuri feroase si neferoase. desi nu detineau decît 9% din actiuni. din care achizitionarea de actiuni la societatile românesti era principalul mijloc. În acesti ani însa posibilitatile de actiune ale Germaniei au fost limitate. În martie 1939 însa. se aduc unele modificari în regimul comertului exterior. Chiar dupa izbucnirea razboiului s-a înregistrat o crestere a preturilor de petrol pe piata mondiala.

Ca urmare. guvernul român nu accepta. pe piata interna s-au introdus preturi de stat la cereale. În acelasi timp. Ca urmare. sa înregistrat o crestere substantiala a sarcinii fiscale. prin care s-a stabilit un plan de restructurare a agriculturii românesti conform cu interesele Germaniei. mai ales ca acest plan implica si eforturi de investitii. Pentru a nu crea lipsuri pe piata datorita intensificarii exportului. Cresc suprafetele cultivate cu plante tehnice. 97 . bancare si comerciale. mai ales la legume si oleaginoase. subventionînd pe exportatori prin prime de export si prin interventia sistemului cooperatist pentru absorbirea surplusului de cereale. Agricultura a constituit si ea un obiectiv al ofensivei germane asupra economiei românesti. guvernul a fost nevoit sa limiteze exportul la unele produse. S-au creat societati mixte pentru comercializarea produselor agricole si trimiterea lor în Germania. Mai mult decît atît. Izbucnirea razboiului în septembrie 1939 a determinat o crestere a preturilor produselor agricole. Agricultura Productiile agricole ale celor doi ani au fost bune. mai mari decît cele din anul 1938. a carui tendinta a fost de permanenta crestere. La începutul anului 1939 însa supraoferta de cereale a determinat ca preturile la cereale sa fie mici. S-a creat astfel un disponibil de export. statul intervine. Finantele publice. volumul cheltuielilor destinate altor scopuri decît celor legate de înzestrarea armatei a scazut.interzice orice transfer de titluri fara autorizatia statului. Aplicarea sa în practica va fi însa firava. cerea un efort financiar deosebit. suportata atît de masele de oameni ai muncii cît si de asociatiile industriale. cu deosebire în Germania. iar pentru stimularea unei productii de buna calitate a introdus sistemul bonificatiilor la pret pentru produsele de buna calitate. chiar pe fondul situatiei dramatice din vara anului 1940. mai ales oleaginoase solicitate mult la export. Un moment important care indica scopul politicii germane în economia româneasca a fost protocolul din iulie 1939. De asemenea. Desi hitleristii îsi întaresc presiune pentru a forta guvernul sa etatizeze societatile cu capital occidental. Sistemul financiar al tarii a capatat în acesti ani o importanta deosebita. Marele volum de cheltuieli.

s-au adoptat masuri pentru a stimula vînzarea de aur a populatiei catre BNR. În anii 1939 � 1940. . suportat de masele de oameni ai muncii. Banca Nationala era autorizata. În noiembrie 1939 CAFA a fost autorizata sa emita unul dintre cele mai importante împrumuturi interne ale perioadei: �bonurile pentru înzestrarea armatei�. Activitatea BNR a fost îndreptata cu precadere în doua directii: . Afacerile cu devizele straine s-au înmultit fiind antrenati si membrii casei regale. sa plateasca peste pretul oficial al aurului de 153. reescontul a devenit de fapt un permanent împrumut al statului la BNR. astfel. Sumele de bani obtinute prin aceste împrumuturi urmau a fi dirijate spre ministerele legate de pregatirile militare. Guvernul ia 98 . o prima valutara de 50%. ducînd la aparitia speculei si a evaziunii de devize. În acest mod. Totodata diferenta dintre valoarea interna si cea externa a leului se accentueaza.sprijinirea si consolidarea sistemului bancar în ansamblu pentru a face fata dificultatilor create de situatia politica si militara. Acest reescont era realizat prin intermediul CAFA. paralel cu intensificarea extractiei de metale pretioase din care BNR a cumparat aproape întreaga cantitate extrasa. ceea ce a dus la cresterea rezervelor de aur ale bancii.50% din valoarea celui din 1929.în conditiile în care bugetul statului nu mai putea face fata acestor cheltuieli.333.. La sfîrsitul anului 1938 s-a creat o institutie specializata pentru aceste operatii: Casa autonoma de finantare si armonizare (CAFA). Circulatia monetara si activitatea bancara Sistemul bancar a devenit pîrghia esentiala a economiei si necesitatilor de capital impuse de imperativele vremii. s-au utilizat si alte surse de finantare. de crestere a capacitatii de aparare a tarii. Aceste presiuni repetate asupra leului au determinat aparitia unui fenomen de crestere a preturilor cu amanuntul. legata la rîndul sau de Ministerul Finantelor.sprijinirea efortului de dezvoltare industriala. din care cea mai importanta a fost cea a împrumuturilor interne. O alta sursa de finantare a constituit-o reescontul la BNR. 33 lei kg. de aur fin. Unele calcule arata ca în 1940 leul a reprezentat numai 44.

unele masuri pentru a preîntîmpina o astfel de evolutie periculoasa. mai ales la produse de consum imediat. România în acesti ani nu a putut sa fie manevrata cu atîta usurinta de Germania. A fost introdus controlul statului asupra preturilor. Astfel. în esenta. ultimatumuri si mai presus de orice. Cu toate masurile luate s-a înregistrat în acesti ani o crestere a costului vietii. atît timp cît a mai existat o speranta pentru un sprijin eficace în favoarea sa din partea tarilor occidentale. trecerea României. în comertul exterior. Clauzele tratatului depaseau cadrul strict al relatiilor comerciale bilaterale. Pe de alta parte. amenintari cu interventie militara. dar nu pe o scara larga si fara nici o interventie directa. orientarea tot mai strînsa a economiei românesti fata de necesitatile germane. sa poata determina Germania sa accepte garantii pentru integritatea sa teritoriala. ramasa singura. În acest context guvernul român trebuie sa semneze tratatul economic. Reprezentantul german în ziua de 23 martie da un ultimatum categoric respingînd propunerea româna de a se relua negocierile. prevazînd. În 1939 � 1940 înfruntarea României si Germaniei pe plan economic se baza pe doua obiective specifice fiecareia dintre parti: Germania dorea un tratat economic general prin care economia României sa fie pusa la dispozitia sa România dorea ca prin concesiuni cu caracter economic. în dupa amiaza zilei de 23 martie 1939 s-a semnat tratatul economic româno-german. Cînd si aceasta speranta a disparut. Tratatul economic din 23 martie 1939 cu Germania În acesti ani Germania face eforturi deosebite pentru a obtine o pozitie privilegiata în economia româneasca. Dar acest fapt se va întîmpla abia în vara anului 1940. izolata. santajarea României cu problema integritatii teritoriale. pentru care Germania a manevrat abil si eficace Ungaria si Bulgaria. preturile fiind lasate sa se stabileasca în functie de legile pietii. mai ales în domeniul comertului exterior. campanii de presa violente contra României. în sfera de influenta germana a fost definitiva.Dar aceasta nu sa realizat fara ca Germania sa nu fi utilizat toata gama de metode extra-economice: presiuni din partea functionarilor germani. 99 . Comertul exterior.

. C. 1991 Puia. Ed. Ed. Fundatiei "România de mîine". 1997 Muresan. N. Economia României. Gh. Ed. 1975 100 . Istoria economica a României. Ed. O istorie a petrolului românesc. D. Economica. 1992 Suta. Bucuresti. Ed. Bucuresti. I. Muresan. T. Introducere în istoria economica a României. Secolul XX. N. Bucuresti. Bucuresti. V. Academiei Române. Academiei Române. Economica. Bucuresti. Economica. Ed. Bucuresti. Ed. Ed. Ed. C. Istoria comertului exterior românesc. Bucuresti. D-tru Reforma agrara din 1921a din 1921. Academiei Române. 1998 Postolache. Bucuresti. 1997 Kiritescu.Bibliografie *** Banca Nationala a României 1880 � 1995. N. Istoria economiei. 1988 Constantinescu. Bucuresti. Enciclopedica. 1992 Sandru. Enciclopedica. Economic. 1998 Axenciuc. M. Sistemul banesc al leului si predecesorii lui. Detaliile economice externe ale României în perioada interbelica. Bucuresti. 1995 Buzatu. Ed. Eficient. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful