P. 1
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

|Views: 70|Likes:
Published by Simulescu Madalin

More info:

Published by: Simulescu Madalin on Jan 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/23/2013

pdf

text

original

1

Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli1
Această scriere rămasă anonimă, considerată primul catehism creştin2 şi cel mai vechi izvor al legislaţiei bisericeşti3, reprezintă cea mai veche din scrierile păstrate de la Părinţii Apostolici4. Sfinţii Părinţi Apostolici au fost fie ucenici ai Sfinţilor Apostoli, fie i-au cunoscut în mod direct, iar perioada de timp în care au trăit se întinde pe un interval de aproximativ 100 de ani, începând din a doua jumătate a secolului I şi până la sfârşitul primei jumătăţi din secolul al II-lea. Titlul original pare să fi fost Învăţătura Domnului către păgâni prin mijlocirea celor doisprezece Apostoli5. Se presupune că a fost scrisă către anul 100, într-un mediu iudeocreştin, probabil în Siria, Palestina sau Egipt 6. A cunoscut o largă circulaţie şi a stat la baza multor scrieri atât în Răsărit, cât şi în Apus, până în secolul al XIV-lea, iar de la începutul acestui secol şi până în secolul al XIX-lea nu se mai aminteşte nimic de ea7. Această scriere a fost descoperită de către mitropolitul Nicomidiei Filotei Vriennios/Vriennie, în 18738, într-un Codice (Codex Hierusalimitanus 446 din anul 1056, cunoscut acum cu sigla H 54) din Biblioteca Sfântului Mormânt din Constantinopol, fiind tipărită abia în 1883, tot la Constantinopol9. În Codicele respectiv mai erau Sinopsa Vechiului şi Noului Testament de Sfântul Ioan Gură de Aur, Epistola lui Barnaba, cele două Epistole către Corinteni ale Sfântului Clement Romanul, o listă a cărţilor canonice ale Vechiului Testament şi o recenzie lungă a Epistolelor Sfântului Ignatie al Antiohiei, cu corespondenţa dintre el şi Maria de Cassabola10. În manuscrisul descoperit de către Filotei, lucrarea menţionată avea două titluri: Διδαχὴ τῶν δώδεκα Ἀποστόλων (Învăţătura celor doisprezece Apostoli) şi Διδαχὴ Κυρίου διὰ δώδεκα Ἀποστόλων τοῖς ἔθνεσιν (Învăţătura Domnului prin cei doisprezece Apostoli către neamuri). Primul titlul se consideră titlul general al scrierii, iar pentru cel de al doilea s-a exprimat părerea că priveşte numai prima parte a lucrării11. Scopul. Lucrarea a fost scrisă ca să fie călăuză sau ghid de îndrumare creştinilor despre modul de trăire a credinţei în Iisus Hristos conform învăţăturii Sale12. Autorul. Nu este cunoscut, dar trebuie să fi fost careva din anturajul imediat al Sfinţilor Părinţi13.
Didahia sau Învăţătură a celor doisprezece Apostoli, trad. de pr. D. Fecioru, în Scrierile Părinţilor Apostolici, col. PSB, I, Bucureşti 1979, p. 15-35; Didachè, éd.-trad. (avec Introd. et notes) par W. Rordorf et A. Tuilier, Sources Chrétiennes 248, Paris 1978; Pr. asist. Liviu Streza, Botezul în diferite rituri liturgice creştine, Bucureşti 1985, p. 37-38 (= Streza, Botezul). 2 Eugen Jurca, Cateheza baptismală în antichitatea creştină, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş 2009, p. 38 (= Jurca, Cateheza baptismală); Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, I, Bucureşti 2009, p. 49 (= Voicu, Patrologie, I). 3 Anton I Adămuţ, Literatură şi Filosofie Creştină, I, Iaşi 1997, p. 159. 4 Jurca, Cateheza baptismală, p. 38; Voicu, Patrologie, I, p. 60; vezi şi Ioan G. Coman, Patrologie, I, Bucureşti 1984, p. 93. 5 Mario Simonetti, «Didaché», Dizionario di catechetica, Torino 1986, p. 205. 6 Jurca, Cateheza baptismală, p. 38-39. 7 Vezi Voicu, Patrologie, I, p. 60. 8 Părintele Voicu citează anul 1875, vezi Voicu, Patrologie, I, p. 60; teologul grec Papadopulos citează direct anul 1883, vezi Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, I, Editura Bizantină, Bucureşti 2006, p. 165 (= Papadopoulos, Patrologie, I). 9 Jurca, Cateheza baptismală, p. 39; Voicu, Patrologie, I, p. 61; Pr. D. Fecioru, «Introducere la Învăţătură a celor doisprezece Apostoli», în Scrierile Părinţilor Apostolici, PSB 1, Bucureşti 1979, pp. 17-18 (= Fecioru, Introducere la Învăţătură). Asupra istoricului găsirii acestui text vezi şi informaţii preţioase în Papadopoulos, Patrologie, I, p. 165, nota 10. 10 Fecioru, Introducere la Învăţătură, pp. 17-18. 11 Papadopoulos, Patrologie, I, p. 167. Părintele Dumitru Fecioru are o altă părere, vezi Fecioru, Introducere la Învăţătură, p. 19. 12 Voicu, Patrologie, I, p. 61.
1

precum şi instrucţiuni disciplinare. p. postul şi Euharistia (VIIX). I. Introducere la Învăţătură. indicaţii despre post. Pentru argumente vezi Voicu. Paris 1934. p. Papadopulos o împarte doar în două părţi: o primă parte socotită morală (I-VI) şi o doua parte cu îndrumări privind Botezul. 18 J. p. Învăţătura sau Didahia celor doisprezece Apostoli este importantă24 pentru că ne prezintă aspecte din învăţătura Bisericii în epoca primară. Această scriere poate să fie folosită ca izvor pentru trei discipline teologice: Morala. apoi cu îndrumări despre cum trebuie să distingă credincioşii pe profeţii adevăraţi ce cei falşi (XI-XV). Patrologie. partea a II-a cuprinde ritualul Sfintelor Taine ale Botezului şi Euharistiei. Patrologie. avându-se în vedere cultul practicat în Biserica Ortodoxă. 20-21. I. Conţinutul. rugăciune şi mărturisire. cum sunt: Didascalia Apostolică. 167. I.-P. 14 13 . în numele Sfintei Treimi. 21 Vezi Jurca. iar după alţii în secolul al II-lea. p. p. Din punct de vedere didactic. pp. J. 20 Voicu. Introducere la Învăţătură. pp. Papadopulos optează pentru intervalul de timp 90-110. b) Împărtăşirea credincioşilor sub ambele forme. aşa cum se constată şi în Faptele Apostolilor şi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dintre multele aspecte prezentate în această scriere se pot reţine. 21. După unii cercetători. Patrologie. 26 Voicu. I. considerându-se că Didahia este contemporană cu Evangheliile Sfinţilor Evanghelişti Matei şi Luca16. 66. 22 Voicu. p. pâinea fiind dospită. Didahia. 60. partea a III-a expune aspecte despre ierarhia bisericească (capitolele XI-XV)21. informaţii despre ierarhie şi harismatici. 17 Fecioru. adică din pâine şi vin transformate în Trupul şi Sângele Mântuitorului. a fost divizată în patru părţi: partea I este o cateheză morală. 20. Fecioru. p. Locul. Fecioru. Patrologie. partea a IV-a este considerată un Epilog (capitolul XVI). fără să se poate preciza unde anume: Siria. p. pentru că în Didahie găsim viaţa Bisericii din timpul slujirii Apostolilor. dându-se instrucţiuni cu privire la cele două căi: calea vieţii şi calea morţii (capitolele I-VI). Didahia a fost scrisă în secolul I. 66. având abia dimensiunea Epistolei către Galateni a Sfântului Apostol Pavel (10. 165). 16 Fecioru. Introducere la Învăţătură. I. c) zilele de post săptămânale sunt miercurea şi vinerea. care cuprinde 16 capitole. Fecioru. Palestina sau Egipt. Précis de Patrologie. Audet propune anii 50-70. Se consideră că această scriere a exercitat o influenţă asupra unor opere ulterioare.700 litere) 23. 20-21. 25 Voicu. I. şi socoteşte capitolul XVI aparte (Papadopoulos. profeţilor şi învăţătorilor. 23 Voicu. prin care se atrage atenţia asupra Parusiei22. 21. următoarele: a) săvârşirea Sfintei Taine a Botezului prin întreita afundare. repere despre constituirea comunităţilor creştine. Introducere la Învăţătură. p. susţin că a fost scrisă cu puţin timp de dărâmarea Ierusalimului14. I. p. serbarea duminicii de la început. 20. 17. Patrologie. p. I. Cei care pledează pentru secolul I. Patrologie. p. 19 Fecioru. Rânduielile Apostolice şi Constituţiile Apostolice20. 61.-P. 24 Teologul grec Papadopulos o consideră neautentică şi că nu este vorba de un text important din punct de vedere filologic şi teologic (Papadopoulos. Audet situează scrierea ei în Antiohia17. Fecioru. Introducere la Învăţătură. Patrologie. 166). Se consideră că a fost scrisă în Orient. fiind considerată un compendiu liturgic (capitolele VII-X). 66. 41-47. p. existenţa ierarhiei26. I. Patrologie. Patrologie. J. 15 Papadopoulos. Cateheza baptismală. Deşi scurtă ca întindere. Didahia este socotită un adevărat vade mecum al credinciosului18 şi primul catehism moral din literatura patristică19. p. Liturgica şi Dreptul bisericesc25. p. care poate că datează din anii 60-7015.2 Timpul. p. Tixeront. 28. 65. Introducere la Învăţătură. Introducere la Învăţătură. având ca izvor îndrumările despre rânduiala bisericească.

29 Papadopoulos. Vechiul Testament şi Manualul supunerii (Papadopoulos. adică cea a vieţii şi cea a morţii. p. Patrologie. p. 166). stihuri care se aflau în uzul liturgic al Bisericii primare. 28 27 . I. 166). Patrologie. în capitolele IX şi X. p. care a luat naştere treptat în sânul poeziei bisericeşti elinofone şi nu are rădăcini siriene sau întru totul gnostice29. astfel că această formă constituie precedentul Condacului. neopitagorei (Papadopoulos. I. Imnurile menţionate în Didahie reprezintă trecerea de la simpla rugăciune-invocare la imn. sunt cunoscute din izvoare greceşti27 şi iudaice28. 167. Importanţa Didahiei este şi pentru istoria poeziei liturgice bisericeşti. Parmenide. Tabelului lui Kevet. I.3 Cele două căi din partea I. pentru că păstrează. Patrologie. care are şi refren (Slavă Ţie în veci!).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->