P. 1
Mistagogia Sf Maxim Marturisitorul

Mistagogia Sf Maxim Marturisitorul

|Views: 8|Likes:

More info:

Published by: Dragos Constantin Tranca on Jan 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/22/2012

pdf

text

original

SFÂNTUL MAXIM MÃRTURISITORUL

MISTAGOGIA1
Care explicã ce simbolizeazã cele ce se sãvârºesc în Sfânta Bisericã în timpul Liturghiei

INTRODUCEREA TRADUCÃTORULUI Sfântul Maxim Mãrturisitorul s-a nãscut în anul 580, dintr-o familie nobilã, nu în Constantinopol, cum se credea înainte, ci într-un sat din Golan, aºa cum aratã "Viata" lui, publicatã în limba siriacã în 1973. Rãmas orfan la 9 ani, a fost încredinþat unei mãnãstiri din Palestina, dominatã de gândirea origenistã ºi evagrianã 2. La 614 se retrage la o mãnãstire din Chrysopolis (Skutari de azi), de pe þãrmul rãsãritean al Bosforului, de unde, dupã 10 ani, se mutã la mãnãstirea Sfântul Gheorghe, din Cyzic. La 626 e silit sã plece de aici din cauza unei incursiuni a perºilor. Dupã ce a trecut prin Grecia ºi Egipt, se aºazã pentru mai multã vreme întro mãnãstire din Cartagina. Aici are, la anul 646, celebra disputã cu fostul ºi viitorul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus. Cãci, pe la 634, Sfântul Maxim devenise principalul apãrãtor al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite. La 649 îl vedem la Roma, unde are rolul hotãrâtor în pregãtirea ºi desfãºurarea unui sinod care, sub papa Martin I, condamnã monotelismul. ~n 653 Sfântul Maxim ºi papa Martin sunt aduºi cu forþa la Constantinopol. ~n 655 e condamnat aici de un sinod, pentru opoziþia lui fatã de monotelismul susþinut de politica imperialã, ºi e trimis în exil la Bizya, în Tracia. ~n anul 656, respingând încercarea împãratului Constantin II de a-l câºtiga pentru monotelism, prin episcopul Teodor de Bitinia, trimis în acest scop la Bizya, Sfântul Maxim este adus iarãºi la Constantinopol, unde, dupã noi încercãri zadarnice de a-l face sa renunþe la opoziþia lui, este torturat ºi trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.
Migne, P.G. t. 91, col. 657-718. Traduderea a fost realizat\ de Pr. Prof. Dr. D. St\niloae, iar lucrarea a fost tip\rit\ sub numele: Sf. Maxim M\rturisitorul, Mystagogia, cosmosul [i sufletul, chipuri ale Bisericii, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 2000. Introducere, traducere [i note de Pr. Prof. Dr. D. St\niloae. 2 La Olivier Clement, Sources. Les mystiques chrestiens des origines, Paris, Stock, 1982, p. 332.
1

~n 662 este adus încã o datã la Constantinopol. Dupã alte încercãri de a-l câºtiga de partea poziþiei imperiale, un sinod îl anatematizeazã pe el, pe ucenicul lui, Anastasie, ºi pe un alt Anastasie, apocriziarul Romei la Constantinopol. Dupã ce tuturor acestora li se taie limba ºi mâna dreaptã. Sfântul Maxim a fost trimis într-un nou exil, pe coasta oriental\ a Mãrii Negre. Acolo a murit la 13 august 662, la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi ºi de bãtrâneþe, rãmas pânã la moarte monah, deºi de mai multe ori i se oferise, dacã va renunþa la opoziþie, scaunul de patriarh. Pe drept cuvânt, el poarta apelativul de "Mãrturisitorul, fiind unul dintre cei mai mari teologi ºi, în acelaºi timp, un martir ai dreptei învãþãturi despre Mristos. ~n timpul petrecerii la Cyzic a compus prima grupã a scrierilor sale: Primele epistole adresate lui Ioan Cubicularul, între care cea mai importantã este: Despre iubire (P.G., 91, 393- 408); Cuvânt ascetic (P.G., 90, 911- 958); Capetele despre dragoste (P.G., 90, 959 - 1073); Cele 700 capete despre cunoaºtere (editatã de Epifanovici, la Kiev, în 1917). Aceastã grupã de scrieri trateazã despre viaþa duhovniceasc\, dupã autori anteriori: Evagrie, Marcu Ascetul. Diadoh al Foticeii. ~n perioada dintre 626-634 a alcãtuit a doua grupã de scrieri duhovniceºti. Dar acum el aprofundeazã bazele teologice ale acestei vieþi. ~ncã de pe când era la Cyzic pusese baza pãrþii a doua a operei sale: Despre diferite locuri cu multe ºi adânci înþelesuri din Sfinþii Dionisie ºi Grigorie (Ambigua P.G., 91, 1032 - 1417). De la 634 a compus ºi prima parte a acestei opere, în care dã o explicare ortodoxã expresiei lucrarea teandricã a lui Iisus Hristos, folositã de Dionisie Areopagitul, împotriva interpretãrii ei de cãtre erezia monotelit\, care apãruse de curând. Tot din aceastã perioadã, dar dupã partea întâi a scrierii menþionate, dateazã scrierile: Explicare la Tatãl nostru (P.G., 90, 743 768), Cele 200 capete despre teologie ºi iconotnia întrupãrii, Despre cunoaºtere (P.G., 90, 1083 - 1146) ºi, de asemenea, Quaestiones ad Thalasium (P.G., 90, 743 -768) ºi Mystagogia (P.G., 91, 658 - 718). Oferim aici traducerea Mystagogiei, sau explicare a Bisericii ºi a Liturghiei. Cronologia ei, ca de altfel a întregii opere a Sfântului Maxim, nu a fost încã precis fixatã, numai spa]iile temporale mai largi ale scrierilor lui a încercat sã le fixeze conjectural Hans Urs von Balthasar (Die „Gnostischen Centurien” des Maximus Confessor, Fr. i. Br. 1941, p. 149 º.u.); el pune Mystagogia `n strânsã legãturã cu scrierea Ambigua, care probabil a fost întocmitã pe la anul 630, înainte în orice caz de angajarea sa in disputa monotelitã, deoarece nu se constatã în ea asemenea preocupãri. Nu intenþionãm sã expunem aici o analizã ºi o interpretare a ideilor Sfântului Maxim cu privire la Bisericã ºi la Sfânta Liturghie. Aceasta nu se poate face decât în legãturã cu tot sistemul teologic ºi mistic al marelui gânditor ºi mãrturisitor, rãspândit în întreaga sa operã. Poate cã o asemenea expunere îºi va gãsi locul mai potrivit ca introducere la o viitoare publicare a unora dintre scrierile sale principale.
2

Sf. Maxim M\rturisitorul, Mistagogia

E destul sã atragem deocamdatã atenþia cititorilor asupra caracterului bisericesc al cosmosului, în concepþia Sfântului Maxim, concepþie care, pãtrunzând în sufletul poporului român, a primit o formã atât de plastica `n Mioriþa. Se vorbeºte `n Ortodoxie mult despre aceasta viziune, cu baze patristice la Dionisie Areopagitul, cu care Srantul Maxim este înrudit în cugetare, el având însã o originalitate proprie. Justele ºi profrundele idei despre prezenþa totului în pãrþi, despre caracterul nou pe care îl primeºte întregul organic, spre deosebire de simpla sumã a pãrþilor, au inspirat fundamental pe Nicolae Cusanul, ale cãrui idei sunt actualizate într-un sistem deosebit de interesant de cãtre filosoful modern al comunitãþii, Simeon Frank, `n La connaissance et l'etre. La Maxim Mãrturisitorul avem în germene indicat duhul comunitar al Bisericii adevãrate, pãstrat de Ortodoxie, duh chemat sã dea timpurilor care vin soluþia superioarã a problemelor sociale. Tot în Mystagogie aflãm o psihologie ºi o misticã, despre care vom încerca sã arãtãm cât de mult corespund, ca genialã anticipaþie, cu vederile mai noi ºi mai juste asupra omului, de pildã cu acel caracter de întreg pe care îl reprezintã orice stare sufleteascã (Ganzheitstruktur), sau cu sensul transcendent ºi, de asemenea, comunitar al vieþii spirituale.

Sf. Maxim M\rturisitorul, Mistagogia

3

prin amânarea mea. care au farmecul numai în sunetul lor. am primit de bunã voie porunca. 9. mi-ai cerut stãruitor îndatã sã-þi pun în scris povestirea acestora. în chip prea înþelept. cãci ziceai cã vremea o subjugã pe aceasta ºi o jefuieºte pe nesimþite de bunurile ce se aflã în ea ºi ºterge cu totul întipãriturile ºi icoanele. Înþelep. folosind orice prilej. La început am fãcut totul ca sã scap de aceastã îndatorire (spun adevãrul). tot cel ce se ocupã cu îndeletnicirea nobilã a cugetãrii ºi nu e cu totul strãin de prietenia cu ea. Maxim M\rturisitorul. iar celor bâlbâiþi le dezleagã limba" (Ps. De aceea amintirea are lipsã în orice caz de un mijloc de înnoire prin care puterea cuvântului viu poate pãstra neatinsã ºi nemicºoratã amintirea bunurilor. Voiai sã ai cuvântul scris ca un leac împotriva uitãrii ºi ca ajutor al amintirii. iar dreptul îºi sporeºte ºtiinþa" (Prov. sã fiu luat în râs pentru îndrãznealã ºi învãþãturã. Cãci am o educaþie simplã ºi sunt cu totul neiniþiat în cuvinte mãiestrite. prin experienþa însãºi. ca sã spun ºi mai adevãrat. decât sã fiu socotit cã nu vreau sã vã ajut la tot binele. care este mai tare ca toate. E cu mult mai înþelept ca în loc de a auzi simplu ceva sã cauþi ºi sã pãstrezi statornic cele numite. Am aruncat deci grija pentru felul de a spune lucrurile asupra lui Dumnezeu. Care singur face minuni. Dar la urmã. pe care mi-a descoperit-o acel fericit bãrbat. "Cãci El dã omului cunoºtinþã. ªi. ceea ce ne dã sã înþelegem Scriptura. De asemenea celor ce se aflã la strâmtoare le deschide o ieºire ºi "ridicã de la pãmânt pe cel sãrac. mãrginindu-ºi plãcerea la auzul lor. 93. preferând. chiar dacã nu este în ele adeseori nimic vrednic de cinste în privinþa adâncimii. cum "se face înþeleptul ºi mai înþelept. Nu fiindcã nu aº fi voit sã vã împlinesc dupã putere dorinþa. iar pe 4 . ci fiindcã nu m-am împãrtãºit de harul care ridicã pe cei vrednici la o astfel de destoinicie ºi fiindcã nu am nici puterea ºi obiºnuinþa de a înfãþiºa asemenea lucruri. 10. dupã dumnezeescul proverb. Mistagogia MISTAGOGIA Care explicã ce simbolizeazã cele ce se sãvârºesc în Sfânta Bisericã în timpul Liturghiei Cuvânt înainte Mi-ai arãtat limpede Prea Cinstite. Cãci.Sf. Aceasta o ºtie. desigur. cedând forþei iubirii. mã temeam sã nu profanez prin sãrãcia cuvântului meu înalta descriere ºi înþelegere a celor dumnezeeºti. de dragul ascultãrii. M-ai învãþat astfel cu fapta. 10. 11). auzindu-mã odatã povestind în treacãt cele ce mi le fãcuse cunoscute un mare ºi înþelept în cele dumnezeeºti bãtrân despre Sfânta Bisericã ºi despre Sfânta Liturghie sãvârºitã în ea. ªi ºtiu cã mulþi se bucurã mai ales de ele. 9).

ºi de aceea sãrac ºi lipsit de harul virtuþii ºi al cunoºtinþei. De altfel. Mistagogia . De aceea auzitorii lui puteau sã vadã tot înþelesul purtat în cuvânt. în viaþa cea duhovniceascã. luminã ce atrage la sine pe cei cuprinºi de dor. 113. ºi toate cele spirituale li se arãtau curat în tot înþelesul ºi le puteau primi. nici cele spuse. Eu voi înfãþiºa numai câte pãstrez în amintire ºi câte pot sã le înþeleg în chip mai întunecos ºi sã le spun ºi mai întunecos. asemenea unei oglinde. Vom înfãþiºa numai atâtea câte au fost lãsate de acela. Cãci acela. voi care ºtiþi sã judecaþi drept. Numai pe acelea prin care se face cunoscutã ºi înþeleasã lumina celor sãvârºite în bisericã potrivit cu puterea fiecãruia. de cãtre preasfântul ºi cu adevãrat descoperitorul celor dumnezeeºti Dionisie Areopagitul. ca uºor de înþeles ºi de alþii. care sunt cu totul deosebite. dar cu evlavie. ºi de aceea putând sã poarte ºi sã grãiascã fãrã ºtirbire cele ce nu pot fi înþelese de alþii. chiar dacã Cel ce dã harul ºi învaþã este atotînalt. sau dimpotrivã. Ne va cãlãuzi deci Dumnezeu în cele ce vom spune ºi vom cugeta. potrivit cu puterea de primire a celui providenþiat. cã pot sã înþeleg ºi sã grãiesc altfel decât pot de fapt înþelege ºi grãi ºi decât harul de sus descoperã fiecãruia. cuvîntul meu nu va expune aceleaºi lucruri. fiindu-le procurate prin mijlocirea cuvântului. fiindcã simboalele celor ce se sãvârºesc la Sfânta Liturghie au fost lãmurite în înþelesul lor spiritual. pe cel stãpânit încã de legea trupului ºi de patimi. pe lângã cã era filosof ºi dascãl a toatã învãþãtura. 7). spre a fi expuse spre întãrirea dorinþei dupã cele dumnezeeºti. care sã le întoarcã dinarul duhovnicesc ºi împãrãtesc. Aceasta. nici la fel ca el. Ceea ce este cu neputinþã. singura Raþiune a celor ce cugetã ºi sunt cugetate ºi singurul Cuvânt al celor ce grãiesc ºi 5 Sf. ca sã nu rãmânã fãrã ocupaþie cei de dupã el toatã vremea vieþii de acum. în lucrarea despre Ierarhia bisericeascã. care lumineazã cele întunecoase. în urma cãlcãrii poruncii. sau sã înfãþiºeze ca ale sale tainele arãtate numai de acela prin Duhul. nu cred cã veþi socoti. Cãci atunci nu vor dobândi acea înþelegere spiritualã ca platã pentru lucrare.cel lipsit îl înalþã din gunoi" (Ps. cum au fost înþelese ºi înfãþiºate de el. prin bogãþia virtuþii ºi prin osteneala îndelungatã ºi priceputã cu cele dumnezeeºti. Mãrturisesc cã nu voi spune toate cele descoperite de acel bãtrân în chip tainic. Cãci ar fi o îndrãznealã nemãsuratã ºi o nebunie sã încerce aceleaºi lucruri ca el cel ce nici nu-l poate cuprinde sau înþelege pe acela. potrivit cu înalta lui înþelegere. Ca urmare avea mintea luminatã de razele dumnezeeºti ºi de aceea în stare sã vadã îndatã cele ce nu se vãd de cei mulþi. prin harul lui Dumnezeu. De asemenea avea raþiunea tãlmãcitoare întocmai a celor vãzute de minte. Cãci a cere lucruri egale de la cei neegali în virtute ºi cunoºtinþã îmi pare cã nu este departe de ceea ce fac cei ce încearcã sã arate cã luna lumineazã egal cu soarele ºi se silesc sã le facã pe acestea. se fãcuse slobod de lanþurile materiei ºi de închipuirile ei. Maxim M\rturisitorul. la fel în toate. furat la început de cel viclean prin amãgire. adicã ridicã din cugetul trupesc ºi din urdorile rãu mirositoare ale patimilor. nefiind împiedicatã de nici o patã a patimilor. pe cel sãrac cu duhul sau pe cel sãracit de pãcat ºi de deprinderea în el. Dar.

nici un lucru nerãzvrãtindu-se ºi nedezbinându-se la început faþã de altul în temeiul deosebnirii dupã fire sau miºcare. Cãci Cel ce nu este legat cu nimic prin fire pe temeiul cauzei. chip ºi icoanã a lui Dumnezeu. ca început. atât pe cele cugetabile cât ºi pe cele supuse simþurilor. adicã atât existenþa cât ºi neexistenþa I se potrivesc Lui în chip propriu. fiind mai presus de existenþã. Cãci. le adunã. Dumnezeu. început ºi scop. prin imitare ºi închipuire. cãci legãtura aceasta domoleºte ºi acoperã toate relaþiile particulare vãzute în toate dupã firea fiecãrui lucru. Þinându-le în jurul Sãu. ºi afirmarea celor ce existã este una cu negarea Celui ce este mai presus de existenþã. dacã ne este cu adevãrat necesar sã ºtim cã este o deosebire între Dumnezeu ºi fãpturi. cum zicea acel fericit bãtrân. prin depãºire supremã. Mai trebuie sã ne dãm seama cã amândouã atributele. nici unul nu I se poate da în chip propriu. le susþine. Atâta despre aceasta.sunt grãite. ºi totuºi. El Care este ºi se face tuturor toate pentru cele ce sunt ºi se fac. cel dintâi afirmând existenþa lui Dumnezeu ca unul ce este cauza celor ce sunt. Maxim M\rturisitorul. dupã ce a fãcut ºi a adus toate la existenþã cu putere nesfârºitã. necunoºtibilã. ca pricinã. Acela are existenþa simplã. din cele ce sunt ºi se fac. deoarece nici unul nu înfãþiºeazã o afirmare despre ceea ce este dupã fiinþã ºi fire Cel cãutat. dar nu este ºi nu se face pentru Sine Însuºi nimic. pe toate cele care sunt distanþate întreolaltã dupã fire. Acum sã trecem la tema cuvântului nostru. nu 6 . ºi al pazei. le cuprinde ºi le strânge întreolaltã si la Sine prin purtarea de grijã. Amândouã I se potrivesc Lui în chip propriu. dupã un prim înþeles spiritual. ca unul ce prin fire nu este compus ºi nu este împreunat cu nimic din cele ce sunt ºi de aceea mai degrabã primeºte sã I se spunã cã nu este. ca una ce are aceeaºi lucrare ca El. nici cu neexistenþa. Mistagogia Capitolul I CUM ªI ÎN CE CHIP SFÂNTA BISERICà ESTE ICOANA ªI CHIPUL LUI DUMNEZEU ? Sfânta Bisericã este aºadar. Prin aceasta toate sunt aduse la identitatea nestricatã ºi netulburatã a miºcãrii ºi a fiinþãrii. ºi singura Viaþã a celor ce trãiesc ºi primesc viaþã. trebuie sã ne dãm seama cã afirmarea Celui mai presus de existenþã stã în negarea celor ce existã. nici dintre cele ce nu sunt ºi nu se spun. Toate existã în împreunare cu toate fãrã confuzie. în temeiul legãturii unice ºi indisolubile în care le þine începutul ºi cauza unicã. cu totul de netãlmãcit ºi dincolo de orice afirmare ºi negare. în nici un chip. tuturor neapropiatã. Sf. Acela nu are nimic apropiat nici dintre cele ce sunt ºi se spun. cã este cauzã celor ce sunt. le face sã concorde întreolaltã prin unica putere a relaþiei faþã de El. nici cu existenþa. iar cel de-al doilea negând. Dar totodatã nici unul nu I se potriveºte în chip propriu.

va sfârºi la Dumnezeu Însuºi. moravuri ºi aptitudini. nici tãiere împrejur. ºi sã fie primejdie ca însãºi existenþa lor sã cadã în nefiinþã. În acelaºi chip ºi Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu ni se aratã fãcând aceleaºi lucruri cu noi ca ºi Dumnezeu. ca sã fie de sine. începutul ºi scopul ultim al naºterii ºi devenirii tuturor. 28) Acesta le închide toate în Sine prin unica putere simplã ºi nesfârºit de înþeleaptã a bunãtãþii. dupã ºtiinþã ºi slujbe. din pricina raportãrii ºi concentrãrii universale a tuturor spre ea. chiar dacã 7 Sf. dupã viaþã. pãreri. nelãsând sã se despartã începuturile lucrurilor odatã cu capetele lor finale ºi circumscriind în cerc extinderile lor ºi adunând la Sine Însuºi distincþiile lucrurilor fãcute de El. nici netãiere împrejur. precum s-a spus. ca un centru al unor linii drepte pornite din El. imitându-L cum imitâ o icoanã modelul sãu. ºi o sigurã ºi neîmpãrþitã relaþie prin credinþã. va fi numai El singur vãzut de cei curaþi la înþelegere. nu este bãrbat. nici slobod. ca una ce înfãptuieºte aceeaºi unire ca Dumnezeu între cei credincioºi.meºteºuguri. cugetând contemplativ sensurile lucrurilor. chipuri. Care este cu adevãrat Capul nostru. fiind toate în toate. când mintea. simplã ºi fãrã pãrþi. dupã soartã. ªi aceasta o face ca sã nu se înstrãineze cu totul între ele ºi sã se învrãjbeascã creaturile ºi fãpturile aceluiaºi Dumnezeu. vrednic de Hristos Însuºi. asa existã ºi se cunosc din cauzã cele cauzate. nici barbar. Cãci sunt mulþi ºi nesfârºiþi la numãr cei ce fac parte din ea ºi sunt renãscuþi ºi recreaþi în duh: bãrbaþi. ci toate ºi în toate El" (Gal. zice dumnezeescul apostol. Toþi existã împreunã unii cu alþii ºi sunt uniþi prin unicul har ºi unica putere simplã ºi neîmpãrþitã a credinþei. adicã existenþa ºi numele de la Hristos. Prin urmare. precum din felurite mãdulare este ºi se cunoaºte un singur trup. o inimã ºi un suflet" (Fapte 4. caracter ºi deprinderi.alterându-le ºi desfiinþându-le ºi fãcându-le sã nu mai fie. aºa cauza acelora le acoperã existenþa lor. care nu lasã sã fie cunoscute relaþiile cele multe ale fiecãruia. prin despãrþirea de Dumnezeu. prin puterea cea unicã a relaþiei faþã de ea. Care este în mãsurã infinitã mai presus de toate. Dar tuturor Biserica le dã deopotrivã o singurã formã ºi numire dumnezeeascã. femei ºi copii. ca a unor lucruri cauzate. Cãci precum pãrþile existã propriu-zis ºi se cunosc din întreg. nemaiavând în jurul a ce ºi unde sã-ºi arate iubirea ºi pacea ºi identitatea întreolaltã. nici femeie. ci covârºindu-le ºi arâtându-se mai presus de toate cum apare întregul faþã de pãrþi. Sfânta Bisericã este icoanã a lui Dumnezeu. vârstã. Astfel Dumnezeu. nici rob. În temeiul acestuia nici unul nu este câtuºi de puþin despãrþit prin nimic de ceea ce-i comun. 3. Acestea aratã întreaga cauzã strãlucind mai presus de ele ºi precum soarele supraluminos acoperã firea ºi lumina stelelor. ºi particularitatea lor ia odihnã când. nici scit. despãrþiþi ºi foarte deosebiþi dupã gen ºi înfãþiºare. "Cãci era în toþi. nici mãcar cã sunt. 32). "în Care. sunt strãbãtute de ea ºi primesc cu totul calificarea ei. nici iudeu. fiind îmbrãþiºate de referinþa faþã de cauzã. în calitatea de cauzã ºi putere unicã ºi simplã. dupã neamuri ºi graiuri. sau mai bine zis cauza întregului. precum s-a spus. Maxim M\rturisitorul. ca la cauza. ºi ca la sânul adânc ºi nedepãrtat al întregului cuprins. zice. nici elin. în temeiul cãreia se aratã ºi existã atât întregul cât ºi pãrþile întregului. Mistagogia .

ca mai târziu. Tubingen. A se vedea cu privire la timpul introducerii zidului despãrþitor între spaþiul altarului ºi naos detalii la Karl Holl. Aceastã totalitate are ca ieration cosmosul de sus. spunea. biserica . provite din însuºirile caracteristice fireºte fireºti. pe care îl numim "ieration" 3 ºi în cel lãsat pe seama întregului popor credincios. se împarte în cosmos inteligibil. iniþiat ºi sfiinþit prin ducerea sa pânã la sfârºitul acþiunii de iniþiere ºi sfinþire. constând din fiinþe vãzute ºi nevãzute.se deosebeºte totuºi dupã forma ei spaþialã. Halbband. Dimpotrivã. dupã toatã probabilitatea. 3 Sf. spaþiul în care este aºezatã masa altarului. Dar este una dupã ipostas. din multe forme ºi naturi. 1929. în "Gessammelte Aufsatze zur Kirchengeschichte". care stãruie ca una ºi aceeaºi prin amândouã. p.cei unificaþi în ea prin credinþã sunt deosebiþi dupã însuºirile lor ºi sunt din diferite locuri ºi feluri. "Die Enstehung der Bilderwand in der griechischen Kirche". Cãci fiecare din aceste douã este reciproc celeilalte ceea ce este aceea pentru sine însãºi. împãrþindu-se în locul destinat numai preoþilor ºi liturghisitorilor. De aceea stãteau acolo nu numai liturghisitorii. Este aceeaºi unire pe care o înfãptuieºte ºi Dumnezeu Însuºi în chip neamestecat între fiinþele lucrurilor. precum s-a arãtat. care e pentru multe elemente ºi momente ale Liturghiei ºi ale locaºului bisericesc cel mai vechi document informativ (de pildã pentru Intrarea micã ºi mare) s-ar pãrea cã spaþiul altarului nu era încã atât de total izolat de naos. prin raportarea lor la El ºi prin unirea cu El. Tot aºa ºi totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la existenþã prin creaþie. constând din fiinþe spirituale ºi netrupeºti ºi în cosmosul acesta sensibil ºi corporal. Mistagogia 8 . fâcându-le sã se raporteze la ceea ce este una în ea ºi înfãþiºându-le pe amândouã identice întreolaltã. Maxim M\rturisitorul.22 ºi urm. ci ºi ceielalþi preoþi. din pricina deosebirii acestora întreolaltã. Ca edificiu. Dar iarãºi cosmosul e unul ºi neîmpãrþit cu toatã deosebirea pãrþilor sale. Dimpotrivã. neîmpãrþindu-se ºi ea însãºi deodatã cu pãrþile ei. Din aceastã scriere. nefãcutã de mâini. cãreia sfântul Maxim pare a-i spune simplu altar. destinat puterilor de sus.fiind un singur locaº . iar ca naos pe cel de jos. Capitolul al II-lea CUM ªI ÎN CE FEL SFÂNTA BISERICà ESTE ICOANà A COSMOSULUI. îndulcind ºi aducând la identitate deosebirea dintre ele. CONSTÂND DIN FIINÞE VÃZUTE ªI NEVÃZUTE ? Dupã un al doilea înþeles spiritual. început ºi scop. având aceeaºi unitate ºi distincþie ca ºi el. II Der Osten. Mohr. la îndemâna celor sortiþi sã trãiascã o viaþã legatã de simþuri. fãcându-le sã se raporteze la unitatea ºi neîmpãrþirea Acesta este. ca pricinã. indicatã cu înþelepciune de aceasta. Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu este chip ºi icoanã a întregului cosmos. dezleagã ºi pãrþile însele de deosebirea arãtatã prin numirile lor. Iar ierationul este un naos actualizat. þesut grandios. 2. el înfãþiºeazã ºi deosebirea pãrþilor. Prin aceasta e ca un fel de altã bisercã a lui Dumnezeu. Naosul este ieration în potenþã. pe care îl numim "naos". care e fãcutã de mâini. avându-l pe acela ca început al acþiunii de iniþiere ºi de sfinþire.

icoanã ºi numai a lumii sensibile în sine. de cãtre cei dedaþi contemplaþiei duhovniceºti. prin ieration. despre cele douã lumi ( 1. ca minte. prin figuri. simplificat în sensurile minþii. ca prin suflet. IAR EA ESTE ÎNCHIPUITà DE EL CA OM ? ªi iarãºi. ºi întreg cel sensibil existã în cel inteligibil. fiecare din ele strãbãtând întreagã în cealaltã ºi amândouã împlinindu-l pe el cum împlinesc pãrþile un întreg ºi el împlinindu-se prin ele ca întreg. vorbind. 1. Ea are drept cer dumnezeescul ieration. iar ca pãmânt frumuseþea naosului. În acela se aflã acesta. Cãci cele ce-ºi sunt unele altora indicatoare trebuie sã vãdeascã reciproc prezenþa adevãratã ºi clarã a celorlalte ºi relaþia neºtirbitã cu acelea. 20 ). Dumnezeescul apostol zice la rândul sãu: "Cele nevãzute ale lui Dumnezeu de la întemeierea lumii din fãpturi fiind înþelese se vãd. în chip tainic prin formele simbolice. Cãci întreg cosmosul inteligibil se aratã în întreg cosmosul sensibil. tãlmãceºte cunoaºterea naturalã. Astfel le vãdeºte ca fiind una cu el ºi întreolaltã în chip neamestecat. 16 ). Capitolul al III-lea SFÂNTA BISERICà ESTE ICOANà ªI NUMAI A LUMII SENSIBILE Dar Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu este. având ca suflet ierationul. ca prin trup. Prin naos scoate la înfãþiºare. De asemenea ºi lumea este bisericã. iar podoaba pãmântului ca naos. celor ce pot sã vadã. Astfel ea este chip ºi asemãnare a omului fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. înþelepciunea practicã. având cerul ca ieration. De fapt contemplaþia simbolicã a celor inteligibile prin cele vãzute este ºtiinþã ºi înþelegere duhovniceascã a celor vãzute prin cele nevãzute. cred." ( Rom. dumnezeescul altar ºi ca trup. iar în acesta acela. zicea. naosul.sa. dupã cum zice minunatul vãzãtor al lucrurilor mari Iezechiel. Iar lucrarea lor este una. cum ar fi "o roatã în roatã". Capitolul al IV-lea CUM ªI ÎN CE CHIP SFÂNTA BISERICà A LUI DUMNEZEU ÎNCHIPUIE SIMBOLIC PE OM. în chip unitar ºi integral. cum s-a scris. iar prin altar. cu mult mai vârtos vor fi înþelese prin cele ce nu se vãd cele ce se vãd. Maxim M\rturisitorul. ca prin 9 Sf. prin sensuri. Iar dacã prin cele ce se vãd se privesc cele ce nu se vãd. zicea cã Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu este om. Mistagogia . dupã un alt înþeles spiritual.

Prin trup iradiazã. Mistagogia . Cãci spunea cã facultatea vitalã e repartizatã în chip firesc atât pe seama minþii. dupã ce a depãrtat de la ele tot ce-i material ºi necurat. ca printr-un naos. constã în general din facultatea mintalã ºi vitalã. Prin ea mintea. privit în sine cu ajutorul cugetãrii. adicã a celui ce constã din suflet ºi trup prin compoziþie. fãrã liberã alegere. iar cea vitalã rãmâne cum este dupã fire. în bine. iar prin minte. omul este o bisericã tainicã. lui Dumnezeu. ceea ce se cuvine sã devinã cel ce s-a învrednicit de sãlãºluirea lui Dumnezeu ºi a fost însemnat de razele atotluminoase. la teologia misticã. ca printr-un ieration. În felul acesta se împreunã cu ea prin cunoaºterea tainicã de Dumnezeu. pe care am numit-o ºi prudenþã. cea vitalã. Dar ºi invers. adicã mintea. este ºi se numeºte înþelepciune. cea îndrumatã de purtarea ei de grijã. Maxim M\rturisitorul. Factorul care pune în miºcare facultatea mintalã este mintea. când pãzeºte cu totul neschimbate miºcãrile sale cãtre Dumnezeu. prin suflet. prin altã tãcere grãitoare ºi prea-rãsunãtoare. dupã deprinderea fãptuirii trupeºti a virtuþii. Raþiune de asemenea este ºi se numeºte prudenþã. care am spus cã se numeºte ºi înþelepciune.strãbate la cunoaºterea tainicã de Dumnezeu. Iar raþiunea. cât ºi a raþiunii. Sufletul. ªi iarãºi. cât e îngãduit omului. ca mintal ºi raþional. e dusã spre adevãr printr-o cunoºtinþã care nu se mai uitã ºi nu se mai sfârºeºte. raþiune. ci ºi a sufletului însuºi. sfârºeºte. Capitolul al V-lea CUM ªI ÎN CE FEL ESTE IARêI BISERICA ICOANA ªI CHIP AL SUFLETULUI LUAT ÎN SINE ? Dar tot el învãþa cã Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu nu este numai icoana întregului om. de facultatea mintalã þine latura contemplativã ºi practicã. ºi fiind împãrþitã între amândouã. adicã în minte ºi raþiune ( cãci nu e îngãduit sã se cugete nici una din acestea lipsitã de viaþã ). folosindu-se de raþiune în cunoaºterea naturalã. Cea mintalã se miºcã liber prin voinþã. Încât sufletul este ºi se aratã la început mai degrabã constând din minte ºi raþiune. sensurile desprinse din simþuri.minte. o aratã nedeosebitã de minte. spunea. desfãºurându-se în deprinderea contemplaþiei ºi în tãcerea ºi cunoaºterea tainicã. unind facultatea vitalã. partea fãptuitoare a sufletului în împlinirile poruncilor prin înþelepciunea practicã. când cu bunã chibzuialã. Cea contemplativã spunea cã se numeºte minte. cea din adâncurile nepãtrunse. facultatea vitalã vãzându-se în amândouã în chip egal. cheamã tãcerea prealãudatã a ascunsei ºi necunoscutei mari grãiri a dumnezeirii. cu activitatea. Din acestea amândouã se 10 Sf. devenind astfel. Cea dintâi. ca printr-un altar. aduce. înfãþiºând prin virtute aceeaºi descoperire a lui Dumnezeu ca ºi mintea.

cãnd Îl indicã din lucrarea Sa. spunea cã de suflet þin dupã latura mintalã : mintea. iar cea practicã raþiune. desigur dupã ce i-a fãcut experienþa. prudenþa. Desfãºurând însã mai departe lucrurile. unic. prin pãtimirea celor spuse. Cel ce poate sã cunoascã aceasta. Iar dupã latura raþionalã : raþiunea. 11 Sf. mintea a numit-o înþelepciune. iar alta. contemplaþia. înþelepciunea. mã restabileºte în chip minunat în ea însãºi. ªi iarãºi. Iar adevãrul ºi binele zicea cã indicã pe Dumnezeu. incoruptibil. ce cinste se cuvine originarului. sau afirmare puternicã" (agan ine. mulþumindu-ne cu atâta despre acestea. care face sã rãsune raþiunea în duh. se miºcã în jurul perechii care indicã pe Dumnezeu. dorind de departe sã obþin fericirea. Latura contemplativã a numit-o minte. credinþa. persistenþa ºi puterea de a se miºca. cunoºtinþa cea fãrã greºealã ºi capãtul din urmã al întregii filosofii atotdumnezeeºti a creºtinilor.32. 4) ? Dar sã ne întoarcem la ºirul cuvântului. Perechi numesc aici : mintea ºi raþiunea. Maxim M\rturisitorul. fãrã pãrþi.fãptuirea. înþelepciunea ºi prudenþa. înseamnã cã dãruieºte tuturor celor ce sunt existenþa. prin întãrirea ºi statornicirea deprinderii în bine. În chipul acesta pot sã aflu care este raþiunea decadei care rãsunã ºi al decadei care o face pe aceea sã rãsune. Raþiunea readuce pe Iisus Dumnezeul ºi Mântuitorul meu. i tedisde. cunoºtinþa care nu se poate uita ºi credinþa. pe care le vedem în suflet. ºi cum "este drept cuvântul Domnului. când îl aratã pe Dumnezeu din fiinþa Sa. cunoºtinþa care nu se uitã. a cãror þintã finalã este binele. imitând neschimbabilitatea fiinþei ºi caracterul binefãcãtor al lucrãrii Lui.constituie adevãrata ºtiinþã a lucrurilor dumnezeeºti ºi omeneºti. cum putem apoi rãmâne în El ºi El în noi.se uneºte ºi se împreunã tainic cu cealaltã. ca primele lucrãri ale lor. Iar binele. Iar perechea care indicã pe Dumnezeu este adevãrul ºi binele. care e puterea tainei mântuirii noastre ºi pentru cine a murit Hristos. Deci zicea cã cele cinci perechi. cea practicã. ºi cum o decadã. partea contemplativã. cunoaºterea. virtutea. cunoaºte. la sine care este pururea atotplinã ºi niciodatã nu poate ieºi din sine : iar pe mine. precum a spus. mai bine zis în Dumnezeu. Sufletul. o parte a sufletului este. întregit prin mine cel mântuit. o observþie potrivitã: poate aceasta este dumnezeasca decadã a coardelor psalterionului din sufletul mintal. Mistagogia . unul ºi acelaºi.îngrijitor al tuturor celor ce sunt din el ºi pãzitor al lor. ªi. omul. Adevãrul. neschimbat. pe baza liberului arbitru. ºi care dã în chip spiritual sunetele desãvârºite ºi armonioase.neuitabil ºi nesupus nici unei despãrþiri sau distanþãri. ca amestec în acestea.dupã pãrerea etimologilor. derivând de la "a fi foarte. cãci binele e binefãcãtor. a cãror þintã finalã este adevãrul. se uneºte cu Dumnezeul tuturor. prin care e lãudat Dumnezeu. de la Care am primit existenþa ºi spre Care tind. miºcându-se progresiv prin acestea. iar raþiunea prudenþã. ca primele puteri ale sufletului. limpede demnitatea sa : cum se reîntoarce la chipul ceea ce-i dupã chipul. Grãind ºi mai limpede despre aceasta. cãci adevãrul este lucru simplu. cum s-a spus. atinsã fiind de cealaltã decadã fericitã a poruncilor. ºi în toate câte face κi þine fãgãduinþa" (Ps. a fi fixat foarte. i desin) .

sã spunã cã se numãrã între cele bune. 2. nici dimensiuni spaþiale. nu poate fi strãbãtut pânã la capãt. miºcându-se prin înþelepciune vine la contemplaþie. ajungând la capãtul miºcãrii. este deprinderea. a deprinderii ºi a lucrãrii în jurul obiectului cunoscut. la cunoºtinþa care nu se uitã. nu þine de tema de faþã ca sã analizãm ºi sã spunem. Dar cum ºi în ce chip se realizeazã ºi se actualizeazã fiecare din acestea. Mistagogia . Iar credinþa este înrãdãcinarea ºi statornicia lãuntricã a prudenþei. ca obiectul cunoscut în chip neîntrerupt. Iar cunoºtinþa care nu se uitã este miºcarea stãruitoare. deprinderii ºi lucrãrii sale. fiind mãrginitã atât dupã fiinþã ºi putere. în jurul cãruia mintea. a puterii. lucrarea ei.Mintea aºadar. Cãci adevãrul este Dumnezeu. 20). ªi hotarul ei este adevãrul. la rândul ei. miºcându-se prin prudenþã. miºcându-se fãrã sfârºit ºi fãrã întrerupere. ca sã ºtim cã orice suflet. contemplaþia. iar cunoaºterea. este deprinderea minþii. În sfârºit. Cãci zicea cã prudenþa este puterea raþiunii. cât ºi dupã deprindere ºi lucrare. a contemplaþiei ºi a cunoaºterii. ca Dumnezeu. Dar tot ce este mort ºi inactiv n-ar îndrãzni cineva. "Cãci credinþa fãrã fapte moartã este" (Iac. ºi nu este vreo înþelegere care sã ajungã. în preajma cãruia se odihneºte raþiunea. zicea. lucrarea ei. încetându-ºi lucrãrile. Mãreþia minunatã a infinitãþii dumnezeeºti nu are cantitate. prin fãptuire la virtute. nesfârºitã ºi neîncetatã a înþelepciunii. ca ceva circumscris. prudenþa cu înþelepciunea. fãptuirea. Pe aceasta având-o la început raþiunea prin prudenþã în potenþã. sã împreune ºi sã þeasã acestea laolaltã. Iar ceea ce nu este supus dimensiunilor spaþiale sau vreunei înþelegeri de orice fel. prin harul Duhului Sfânt ºi prin osteneala ºi strãdania proprie. fãptuirea cu contemplaþia. ºi ce se împotriveºte fiecãreia dintre ele. care e cu adevãrat certitudinea sigurã ºi neclintitã a celor dumnezeeºti. adicã. Maxim M\rturisitorul. a deprinderii ºi a lucrãrii. în preajma cãruia mintea ajunge la hotarul miºcãrii. Numai atâta þine. Raþiunea de asemenea. prin virtute la credinþã. în Care îºi aflã termenul final toatã puterea oricãrei raþiuni. pe urmã o scoate la ivealã prin virtute. ºi raþiunea însãºi este prudenþã în potenþã. sau i se potriveºte. nu poate avea un capãt al miºcãrii ei. la cunoaºtere. pentru a o cunoaºte. vine la fãptuire. ºi în ce mãsurã. iar virtutea. virtutea cu cunoºtinþa ºi credinþa cu cunoºtinþa fãrã uitare. prin contemplaþie. nici pãrþi. ceea ce nu e supus uitãrii ? Aceasta aºa se poate: cã acest hotar ºi-l are cunoºtinþa în adevãr. adicã a puterii. nemicºorând sau neexagerând pe nici una în 12 Sf. ªi hotarul ei din urmã este binele. Cãci. a fãptuirii ºi a virtuþii. Cãci binele este Dumnezeu. prin cunoaºtere. cã înþelepciunea este putere a minþii ºi mintea însãºi este înþelepciune în potenþã. datã fiind mãrginirea puterii. prin credinþã raþiunea ajunge la bine. în preajma cãruia se aflã la capãtul sãu final. precum s-a scris. la rândul ei. Acest lucru e vrednic de toatã mirarea: cum poate avea un capãt. neaflând hotar acolo unde nu este spaþiu ºi distanþã. cugetând sãnãtos. cel mai presus de toatã cunoºtinþa. adicã raþiunea cu mintea. ce este dupã fiinþã. arãtând-o prin fapte. iar prin cunoºtinþa care nu se uitã la adevãr. când va putea.

Hristoase ! Nici nu îndrãznesc sã o spun. ca cea care participã prin starea lãuntricã întreagã la întregul farmec al lui Dumnezeu. neºtiinþei. Prin ele se înfãptuieºte relaþia lãuntricã cu adevãrul ºi binele. cunoºtinþã. contemplaþie fãptuitoare. când va putea. ºi-i pregãteºte sã le încerce pe cei ce se învrednicesc de ea. în care ºi prin care este îndumnezeirea. Mistagogia . virtutea a cunoºtinþei. unul ºi singur. ºi respinge cu bãrbãþie ceea ce e strãin de el. ºi procurã o experienþã durabilã a lui Dumnezeu. ºi de ale virtuþii însãºi. dacã este îngãduit sã spunem. ºi ca unul ce aduce lui Dumnezeu efectele unite înþelepþeºte cu cauzele. ºi primeºte pentru ele îndumnezeirea. ca unul ce are minte raþionalã. oare nu trãieºte cele dumnezeeºti ºi tot sufletul care s-a învrednicit sã dobândeascã pacea ? Cãci un astfel de suflet a trecut dincolo nu numai de hotarele rãutãþii. Cãci dacã dumnezeirea este cu totul nemiºcatã. ale adevãrului ºi ale bunãtãþii cunoscute de noi. În acel locaº fericit ºi atotsfânt se sãvârºeºte taina înfricoºatã a unirii mai presus de minte ºi de raþiune. ºi sufletul cu Dumnezeu. în chip unitar. de fapt. îmbrãþiºând prin întâlnire. prin care se face un trup ºi un duh Dumnezeu cu biserica sufletului. Cãci tetrada este decadã în potenþã. cunoºtinþã fãrã uitare. binele. ºi asemenea Lui . Cãci raþiunea este lucrare ºi manifestare a minþii.a pãcatelor opuse virtuþii.prin desãvârºirea celor patru virtuþi generale. În chipul acesta nimic din cele ce îl pot tulbura nu pot atinge ascuþimea sa din Dumnezeu. înþelepciune. O. cunoºtinþei. adicã cu Dumnezeu. ca una ce nu are nimic care s-o tulbure ( ce-ar putea doar sã ajungã mãcar la îmbrãþiºarea ei cu vederea ? ). ca împlinire a toatã cunoºtinþa îngãduitã oamenilor despre Dumnezeu ºi cele dumnezeeºti. ªtiinþã. ale cunoºtinþei. ca cea care pãtrunde. simplitatea ºi neîmpãrþirea lucrãrii dumnezeeºti. iar pace. De asemenea prudenþa este lucrare ºi manifestare a înþelepciunii. Dar tot ea este ºi monadã. cunoºtinþã virtuoasã. Prin acestea. care produce simplitatea.cât e cu putinþã. minciunii ºi vicleniei. relaþie de care spunea cã este ºtiinþã dumnezeiascã. atotcredincioasã ºi neclãtinatã. prudenþã. ºi iubire ºi pace.raport cu cealaltã. ca sã spun pe scurt. sufletul pãstreazã cu tãrie ºi cu statornicie ceea ce-i propriu al sãu. care fac arãtatã decada dumnezeeascã din suflet. iubire. ºi cunoºtinþã fãrã greºealã. care se nasc din miºcãrile sufletului contrare firii ci. fãptuirea a contemplaþiei. face din decada sa o monadã. pe temeiul lor. Va deveni atunci frumos ºi magnific. ºi arãtând prin sine. atunci se va uni ºi el cu Dumnezeu cel adevãrat ºi bun. iar pacea este statornicie neclintitã ºi nemiºcatã. fiind faþã de minte ca un efect faþã de cauzã. ºi lucrãrile cu puterile. Maxim M\rturisitorul. eu care nu am putere destulã nici mãcar sã mã minunez cu 13 Sf. tãind de la ele orice umflãturã sau lipsã. ºi îmbrãþiºare fãrã greºealã a virtuþilor. ºi îmbrãþiºeazã cealaltã decadã fericitã a poruncilor. potrivit cu fãgãduinþa Lui nemincinoasã. ºi bucurie netulburatã. ca una ce încearcã aceleaºi stãri ca ºi Dumnezeu. credinþa a cunoºtinþei fãrã uitare. odihninduse în chip negrãit ºi neºtiut în locaºul intim supra-adevãrat ºi preabun al lui Dumnezeu. cum mã minunez de bunãtatea Ta. în adevãr. formându-se din unitate prin adaos progresiv. ºi. în chip netãiat împãrþitã. adevãrului ºi binelui.

În sfârºit. care îi este ºi model prin diferitele simboale dumnezeeºti din ea. nu va mai fi în el raþiunea care îl împarte în multe prin gânduri. Ajungând astfel sufletul unitar ºi adunat în sine însuºi ºi la Dumnezeu. prin care odihneºte în bine ca scop ºi sfârºit fericit al lucrãrilor raþionale. ºi prin toate e dus la adevãr. Aþintindu-se sufletul spre Acela. singurã ºi una. Maxim M\rturisitorul. de dragul cãrora. Sf. înainte de-a se face mireasa Logosului . tot cel ce poate sã înþeleagã cu înþelepciune cele ce se sãvârºesc în bisericã. din înþelepciune decurge contemplaþia.vrednicie. Iar în aceastã Raþiune ºi Dumnezeu sunt ºi subzistã toate raþiunile lucrurilor într-o simplitate neînþeleasã. Cãci pentru suflet ni s-a dat poate.5. ªi iarãºi : "Cel ce se lipeºte de Domnul este un duh cu El " (I Cor. prin minte are înþelepciunea în potenþã. biserica cea fãcutã de mâini. din aceasta credinþa. din fãptuire virtutea. toate le adunã spre taina ce se sãvârºeºte pe dumnezeescul altar. 31-32).17). "Cãci vor fi cei doi un trup. spre cãlãuzirea lui cãtre cele înalte. îºi face cu adevãrat bisericã a lui Dumnezeu ºi dumnezeesc sufletul sãu. se supunea metodelor care divizeazã. prin unirea acestora întreolaltã se culege ºtiinþa celor dumnezeeºti. ca în Creatorul ºi Fãcãtorul tuturor celor ce sunt. privitã în înþeles spiritual. Mistagogia 14 . tainã prin care. care nu e în afarã de el. Toate cele ce au fost arãtate cã þin de minte ºi ies progresiv din ea. în chip unitar. Iar prin raþiune are prudenþa.Dumnezeu. proprii sufletului. Acestea sunt aºadar. precum am spus. din aceasta cunoaºterea. Dar eu vorbesc de Hristos ºi de bisericã". Iar prin aceste raþiuni va fi purtat în chip mântuitor ºi adecvat spre însuºi Cuprinzãtorul ºi Fãcãtorul a toatã raþiunea ºi cauza. le indicã biserica prin ieration. din aceasta iese fãptuirea. ci capul lui va fi încununat de Dumnezeu. din cunoaºtere cunoºtinþa fãrã uitare. Taina aceasta mare este. Raþiunea primã. zice dumnezeescul apostol (Efes. raþiunile ºi cauzele lucrurilor. 6. va cunoaºte ºi el prin simplã intuiþie. Iar cele arãtate cã þin de raþiune ºi ies din ea prin desfãºurare. În sfârºit. le ilustreazã prin naos. ci întreg în întregimea lui. În toate acestea se aseamãnã cu sufletul sfânta bisericã. care e hotarul ºi þinta finalã a bunurilor mintale.

întipãritã fiind în minte prin harul duhovnicesc. iese la arãtare adevãrul credinþei atotluminos ºi neumbrit. Cel ce l-a fãcut pe el. privitã toatã deodatã. precum omul e muritor dupã ceea ce e vãzut ºi nemuritor dupã ceea ce e nevãzut. Aceasta s-o înþelegem ºi s-o zicem ºi despre Sfânta Scripturã. prin care ºi pentru care este chip ºi asemãnarea lui Dumnezeu. care sunt unite întreolaltã. duh ºi minte. precum sufletul are acelaºi rost ca cele inteligibile. Auzind aceasta. Cãci. iar duhul ascuns în litara ei niciodatã nu înceteazã de a fi. 16). aºa cosmosul inteligibil în cel sensibil. este ca un om. iar pe om bisericã tainicã. Mistagogia Capitolul al VI-lea CUM ªI ÎN CE FEL ESTE NUMITà ªI SFÂNTA SCRIPTURà OM ? Precum dupã un înþeles mai înalt a numit biserica om duhovnicesc. Capitolul al VII-lea CUM ESTE NUMIT COSMOSUL OM ªI ªI CE CHIP OMUL ESTE NUMIT COSMOS ? Urmãrind aceeaºi asemãnare uºor de observat. trup. Iar cele sensibile sunt chipul trupului. ªi. 4. a celei vechi ºi noi. precum trupul este þinut de suflet. la fel ºi Sfânta Scripturã înþeleasã duhovniceºte taie de la sine litera. spunea cã ºi cosmosul întreg constând din cele vãzute ºi nevãzute este om. cel dinlãuntru se înnoieºte zi de zi"(II Cor. iar pe cel Nou drept suflet. la fel zicea cã ºi Sfânta Scripturã. Cãci zice dumnezeiescul Apostol: "Pe mãsurã ce se stricã omul nostru cel din afarã. iar omul constând din suflet ºi trup este cosmos. iar sensul celor scrise ºi scopul spre care tinde acel sens. precum omul stãpânind prin înþelepciune dorinþa ºi pornirea pãtimaºã vestejeºte trupul. ªi pe mãsurã ce trec umbrele slujirii vremelnice. iar cele sensibile trupul celor inteligibile. precum trupul e chipul celor sensibile. Iar cosmosul sensibil este þinut la un loc de cel inteligibil. Precum sufletul se aflã în trup. precum din suflet ºi trup un singur om. 15 . Nici una din cele douã pãrþi ale acestora. la fel ºi Sfânta Scripturã are litera trecãtoare. ºi a fost deosebit de celelalt animale prin naturã. Maxim M\rturisitorul. Cãci cele inteligibile au rostul sufletului. suflet. care are Testamentul Vechi drept trup. înþeleasã figurat ca om. sau istoria literarã a întregii Sfinte Scripturi. ªi din amândouã se constituie un singur cosmos.Sf. neavând cu ele nici o relaþie lãuntricã. am admirat potriveala asemãnãrii ºi am lãudat cât am putut pe Cel ce împarte fiecãruia darurile Sale dupã vrednicie. nu neagã ºi nu refuzã pe cealaltã. Pe mãsurã ce se retrage litera ei sporeºte duhul. Precum ºi omul este ºi se zice om pentru sufletul raþional ºi mintal. Cele inteligibile sunt sufletul celor sensibile. prin care ºi pentru care este ºi s-a scris ºi se numeºte Scripturã.

ºi va învia iarãºi. la învierea pe care de abia atunci o aºteptãm. 4. ºi lumea micã împreunã cu lumea mare. prin studiul pãtrunzãtor al Sfintei Scripturi. susþinând toate în ele însele ºi unele în altele. Atunci ºi omul de acum va învia împreunã cu lumea. pãrãsind cele prezente ºi vãzute. potrivit cu fiecare. 8). trupul se va face asemenea sufletului. dobândind puterea sã nu se mai poatã strica. ca o lume nouã din cea îmbãtrânitã. "Cãci trupul stricãcios. printr-o putere luminoasã ºi activã. modul universal ºi unic al cauzei ascunse ºi necunoscute. În acestea se odihneºte Dumnezeu. ridicându-se deasupra literei. pentru a se face asemenea lor. iar cele sensibile asemenea celor inteligibile în privinþa cinstei ºi a slavei. arãtându-se în toate o singurã putere dumnezeiascã. Prin înrudirea aceasta se aratã existent în toate. ºi care poate sã întineze demnitatea îngrijitã a sufletului. înlãuntrul cãrora cel ce se învredniceºte sã ajungã va afla pe Dumnezeu Însuºi "înscris în tablele inimii prin harul Duhului". 15). ªi iarãºi : "Cel ce seamãnã în trupul sãu. nici sã aparã particularitatea care circumscrie pe fiecare din acestea în ea însãºi deosebind-o ºi desfãcând-o de cealaltã. iar cele ce nu se vãd sunt veºnice" (Gal. De asemenea. Sã se îngrijeascã cu toatã puterea de suflet. când va veni vremea obºtescului sfârºit. ca ºi omul. Acela sã-ºi îndrepteze râvna gândurilor minþii spre puterile trupeºti ºi spirituale. Sol. ºi înfãþiºându-le ca fiind mai degrabã unele pentru altele decât pentru ele însele. 3. Atunci ºi lumea celor vãzute va muri. îngreuiazã sufletul. ºi sã dispreþuiascã trupul care este supus stricãciunii ºi morþii. Dacã vrea aºadar cineva sã aibã viaþa ºi raþiunea iubitoare de Dumnezeu ºi plãcutã lui Dumnezeu. sã se înalþe cu înþelepciune spre Duhul Sfânt. sã se îngrijeascã de pãrþile mai înalte ºi mai cinstite ale acestor trei oameni. fãcându-l nemuritor ºi îndumnezeit prin virtuþi. adicã a cosmosului. "Cãci cele ce se vãd sunt vremelnice. prin acea relaþie unificatoare. din trup va culege stricãciune" (Gal. În ele este sãditã raþiunea unei puteri unificatoare. care nu îngãduie sã se slãbeascã identitatea în baza unirii dupã ipostas din pricina deosebirii (de) naturã. a Sfintei Scripturi ºi a omului nostru. 3-18) Sf. cel nãdãjduit. 6. Maxim M\rturisitorul. zice. (II Cor. Mistagogia 16 . pentru mãrimea deprinderii lor în pace.existând o lege care le leagã împreunã. neamestecate ºi nedivizate. ºi locaºul cel pãmântesc împovãreazã mintea cea plinã de griji" (Înþelep. 9. 18 ). mai puternicã decât înrudirea. Iar aceastã putere va pãstra prin ea nedesfãcutã legãtura unirii pentru veacurile nesfârºite. în chip diferit. oglindind cu faþa descoperitã slava lui Dumnezeu prin ridicarea zãbranicului literei. Aceasta pânã ce va socoti de bine Cel ce le-a legat întreolaltã sã le dezlege. care þine adunate toate. ªi tot atunci. sãditã în ele în chip tainic prin faptul unirii. ca partea cu întregul. cãci în El se aflã plinãtatea bunãtãþilor ºi comorilor ascunse ale cunoºtinþei ºi înþelepciunii.

pizmaº. va face acum o povestire ºi mai scurtã despre Liturghia din sfânta bisericã. ca sã nu mai lungesc cuvântul. fie fur. Capitolul al IX-lea CE ÎNSEAMNà INTRAREA POPORULUI ÎN SFÂNTA BISERICÃ? Intrarea poporului. ci ºi îndreptarea prin pocãinþã a fiecãruia dintre noi cei ce credem dar nesocotim poruncile Domnului prin trai desfrânat ºi prin viaþã necuvincioasã. dupã ce a înfãþiºat pe scurt vederile comunicate de fericitul bãtrân despre sfânta bisericã. înseamnã întoarcerea necredincioºilor de la neºtiinþã ºi rãtãcire la cunoaºterea lui Dumnezeu. sau bârfitor. numãrând toate felurile pãcatului. ºi stãpânitã silnic de diavol. robitã stricãciunii ºi vândutã prin ea însãºi morþii în urma pãcatului. dându-Se pe Sine preþ de rãscumpãrare ºi schimb pentru noi. fie îngâmfat. spunea fericitul bãtrân. sau uºor de miºcat spre mânie ºi furie. Astfel a readus-o la harul împãrãþiei de la început. ºi-ºi schimbã viaþa înspre bine. fie desfrânat. 17 . plãtind toatã datoria pentru ea ca un vinovat Cel nevinovat ºi fãrã de pãcat. simplu vorbind. Cãci intrarea în bisericã nu înfãþiºeazã numai întoarcerea necredincioºilor la adevãratul Dumnezeu. ºi prin urcarea pe tronul preoþesc se închipuieºte simbolic înãlþarea ºi reaºezarea Aceluia în ceruri ºi pe tronul mai presus de ceruri. orice om care. Prin aceasta El a eliberat ºi rãscumpãrat firea oamenilor. Maxim M\rturisitorul. care se face odatã cu a ierarhului. sau neuitãtor de rãu. ºi mutarea credincioºilor de la pãcat ºi necunoºtinþã la virtute ºi cunoºtinþã. ºi punând patima Sa de viaþã fãcãtoare ca leac de vindecare a patimilor noastre.Sf. priciniuitoare de stricãciune. sau vorbitor de rãu. dupã petrecerea în lume. sau iubitor de arginþi. alegând virtutea în locul pãcatului. înceteazã în urmã de a se mai lãsa stãpânit de bunã voie de o asemenea deprindere ºi de a mai lucra cu intenþie potrivit cu ea. Prima intrare a arhiereului în sfânta bisericã la sfânta adunare este chipul ºi icoana primei veniri în lume a Fiului lui Dumnezeu ºi Mântuitorului nostru Hristos prin trup. sau lacom. ºi ca mijloc de mântuire al întregii lumi. fie ucigaº. fie mândru sau înjurãtor. Mistagogia Capitolul al VIII-lea CE SIMBOLIZEAZà PRIMA INTRARE A SFINTEI ADUNÃRI (LITURGHII) ªI CELE SÃVÂRªITE DUPà EA ? Cuvântul nostru. Iar prin intrarea arhiereului în ieration. în sfânta bisericã. sau beþiv ºi rãu. sau semãnãtor de vrajbã. fiind stãpânit de orice pãcate. Fiindcã tot omul. sau ºoptitor.

Capitolul al X-lea CE SIMBOLIZEAZà CITIRILE DUMNEZEIEªTI ? Citirile dumnezeeºti ale preasfintelor cãrþi. spunea cã indicã bucuria care vãdeºte împãrtãºirea de bunãtãþile dumnezeeºti. ºi dând sfinþilor harul nepãtimirii drept cununã a ostenelilor pentru virtute. Capitolul al XI-lea CE SIMBOLIZEAZà CÂNTÃRILE DUMNEZEIEªTI ? Dulceaþa duhovniceascã a cântãrilor dumnezeeºti. potrivit cu fiecare dintre noi. având de cãpetenie a luptei lor pe Dumnezeu ºi Cuvântul. rãstigneºte ºi mai mult spre ura pãcatului. Prin ele aflãm îndatoririle ce le avem de îndeplinit. sãvârºite dinlãuntrul ierationului. pe de o parte. Capitolul al XII-lea CE ÎNSEAMNà STRIGÃRILE PÃCII ? Prin strigãrile pãcii. ca pãrãsind lumea sã-ºi îndrepte puterile sufletului spre cultivarea duhovniceascã. spunea învãþãtorul cã indicã voile ºi sfaturile dumnezeeºti ºi fericite ale atotsfântului Dumnezeu. iar pe de alta. ne învrednicim de cununile biruinþei din împãrãþia lui Hristos. ºi care. Sf. Prin acestea împrãºtie oºtile cereºti duhurile rele. Prin ele Dumnezeu pune hotar luptelor purtate pentru adevãr împotriva puterilor duºmane. Care risipeºte meºteºugirile duºmãnoase ºi greu de ocolit ale diavolului. împrãºtiind nevãzutele îngrãmãdiri. care înþeleasã figurat este biserica.orice astfel de om are sã fie socotit cã intrã într-adevãr cu Hristos Dumnezeul ºi Arhiereul nostru la virtute. Maxim M\rturisitorul. la fiecare citire. dãruind pace prin desfiinþarea trupului pãcatului. adicã spre dezvoltarea virtuþilor. Mistagogia 18 . la porunca arhiereului. De asemenea învãþãm legile luptelor dumnezeeºti fericite. dupã precizarea acelui înþelept se indicã bucuria ºi laudele dumnezeeºti aduse de sfinþii îngeri. dupã puterea ce este înnãscutã. dupã care rãzboindu-ne. miºcã sufletele spre dragostea curatã ºi fericitã a lui Dumnezeu.

în strigãt de arhanghel ºi la trâmbiþa lui Dumnezeu. înfiindu-i în Duhul prin rugãciunea prin care s-au învrednicit sã-L numeascã pe Dumnezeu Tatã. Mistagogia Capitolul al XIII-lea CE SIMBOLIZEAZà CITIREA SFINTEI EVANGHELII ªI ACTELE MISTICE DE DUPà ACEEA ÎN PARTICULAR ? Îndatã dupã acestea. ca singurã mulþumire. ca un Arhiereu înlãturã ca pe o lume sensibilã cugetul trupului. sãrutarea între ei înºiºi. dupã ce au strãbãtut cu ºtiinþã toate raþiunile din lucruri. pe care o tãlmãceºte Simbolul credinþei. rânduiala Sfintei Biserici a stabilit sã se facã citirea dumnezeiascã a Sfintei Evanghelii. pe cei ce au 19 . Maxim M\rturisitorul. venind la ei din cer Cuvântul contemplaþiei ºi al cunoºtinþei. 16). al cãrei tip ºi icoanã este. pe cei ticãloºi de cei sfinþi ºi. îi duce în chip neînþeles spre monada necunoscutã prin cântarea "Unul Sfânt". Capitolul al XIV-lea CE SIMBOLIZEAZÃ. 4.în toatã lumea. Iar venind. depãrteazã gândurile lor ce cautã spre pãmânt ºi îi duce spre privirea celor spirituale prin închiderea uºilor ºi prin intrarea sfintelor taine. într-o identitate neîmpãrþitã. îi aduce lui Dumnezeu ºi Tatãl. ca apoi. dupã ce au ajuns afarã de trup ºi de lume. Aceasta indicã ºi preînchipuieºte prin ea adevãrul. pe cei nedrepþi de cei drepþi. ca sã spun pe scurt. necazurile ce au sã fie suportate pentru cuvânt. arhiereul coboarã de pe tron. precum s-a scris. Se va pogorî din cer" (I Tes. zice dumnezeescul Apostol. Aceasta aratã în particular celor ce se strãduiesc. CITIREA DUMNEZEEASCà A SFINTEI EVANGHELII ? În aplicare generalã ea înseamnã sfârºitul lumii acesteia. Cãci dupã citirea dumnezeiascã a Sfintei Evanghelii. ÎN ÎNÞELESUL EI GENERAL. ºi la El adunându-i. dupã putinþã. Dupã aceea. prin slujitori. Se va rãzbuna împotriva vrãjmaºilor ºi va despãrþi prin sfinþii îngeri pe cei necredincioºi de cei credincioºi. cu slavã multã. ºi se face slobozirea ºi scoaterea afarã. "cãci Însuºi Domnul. dupã ce ºi-au închis simþurile de cãtre cuvinte ºi lucruri. a catehumenilor ºi a celorlalþi care nu sunt vrednici de vederea dumnezeiascã a tainelor ce se vor arãta. marele Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. îi învaþã cele ascunse ºi tainice. ªi aºa. Apoi. cu care s-au unit prin har ºi au devenit asemenea dupã participare. De aici iarãºi. ºi dãruindu-le aceeaºi ºtiinþã a teologiei sfinþioare pe care o au ºi aceia. va veni a doua oarã din cer. punându-i între îngeri prin cântarea întreit sfântã. pentru multa binefacere de care le-a fãcut parte. sã primeascã mãrturisirea recunoºtinþei pentru mântuirea lor. ºi pe care îl strigã oarecum prin aceste acte. cã dupã ce se va vesti Evanghelia împãrãþiei.Sf.

dupã acea despãrþire înfricoºatã ºi sentinþã ºi mai înfricoºatã. care se face dupã sfinþita citire a Sfintei Evanghelii ºi dupã scoaterea catehumenilor. care se aflã în adâncurile nepãtrunse ale ascunzimii dumnezeeºti. Capitolul al XVI-lea CE ÎNSEAMNà INTRAREA SFINTELOR TAINE ? Intrarea sfintelor ºi cinstitelor Taine este începutul ºi sfârºitul. nou. prin care toþi cei pãrtaºi de cuvânt ºi de raþiune. a învãþãturii celei noi. Maxim M\rturisitorul. Capitolul al XVII-lea CE SIMBOLIZEAZà ªI SÃRUTAREA DUMNEZEIEASCà ? Sãrutarea duhovniceascã.pãcãtuit pe urmele trupului de cei ce au umblat în Duhul lui Dumnezeu. 20 Sf. dând fiecãruia dintre cei ce au trãit pe pãmânt plata cea dreaptã dupã vrednicia lor. în împãrãþia Tatãlui Meu" (Mat. când se va face descoperirea bunurilor viitoare negrãite. 26. care ni se va împãrtãºi în cer. cu privire la iconomia lui Dumnezeu cea cãtre noi ºi descoperirea tainei mântuirii noastre. aratã trecerea celor pãmânteºti ºi intrarea viitoare a celor vrednici în lumea inteligibilã sau la ospãþul de nuntã al lui Hristos. de acum din rodul viþei. Cãci gura este simbolul cuvântului ºi raþiunii. pânã în ziua aceea când îl voi bea pe el cu voi. "Cãci nu voi mai bea. vor deveni una cu toþii ºi cu Cuvântul prim ºi unic ºi cauzã a tot cuvântul ºi raþiunea. Capitolul al XV-lea CE SIMBOLIZEAZà ÎNCHIDEREA UªILOR SFINTEI BISERICI. Mistagogia . 29). zice cãtre ucenicii Sãi Dumnezeu ºi Cuvântul. cum spune adevãrul cuvintelor dumnezeeºti. CARE SE FACE DUPà SFINTA EVANGHELIE ? Închiderea uºilor sfintei biserici a lui Dumnezeu. ca fiinþe raþionale. de asemenea lepãdarea desãvârºitã a lucrãrii rãtãcite din simþuri. vestitã tuturor. cum spunea acel mare bãtrân. Prin ea cei vrednici vor primi împreunarea cu Cuvântul ºi Dumnezeu. preînchipuieºte ºi zugrãveºte unirea în cuget ºi mãrturisirea într-un gând ºi identitatea pe care o vor avea cu toþii întreolaltã prin credinþã ºi iubire.

21 . Mistagogia Capitolul al XVIII-lea CE ÎNSEAMNà SIMBOLUL DUMNEZEESC AL CREDINÞEI ? Mãrturisirea dumnezeescului simbol al credinþei. Capitolul al XIX-lea CE ÎNSEAMNà DOXOLOGIA ÎNTREIT SFÂNTà ? Rostirea întreitã a cântãrii sfinþeniei dumnezeeºti ºi de cãtre tot poporul credincios preînchipuieºte unirea ºi deopotriva cinste pe care o vom avea în veacul viitor cu puterile netrupeºti ºi spirituale. Prin ea cei vrednici îºi vor arãta recunoºtinþa pentru binefacerea dumnezeiascã. prin coborârea harului. neavând afarã de ea nimic altceva ce sã dea pentru bunãtãþile dumnezeeºti fãrã de margini care li s-au hãrãzit. care s-au luminat încã de aici cu frumuseþea dumnezeeascã a bunãtãþii. aratã mulþumirea tainicã pentru raþiunile ºi modurile înþeleptei providenþe dumnezeeºti cu privire la noi. se vor face ºi vor fi fii lui Dumnezeu toþi sfinþii. într-un cuget cu puterile de sus. Maxim M\rturisitorul. care ni se va da prin darul ºi harul Duhului Sfânt. mulþumire care va avea loc în veacul viitor. Capitolul al XX-lea CE SIMBOLIZEAZà SFÂNTA RUGÃCIUNE: "TATÃL NOSTRU CARELE EªTI ÎN CERURI" ? Chemarea atotsfântã ºi preacinstitã a marelui ºi fericitului Dumnezeu ºi Tatã este simbolul înfierii adevãrate ºi reale. care se face de toþi. biruindu-se ºi acoperindu-se tot ce-i însuºire omeneascã. prin care ne-am mântuit. firea oamenilor va fi învãþatã sã laude ºi sã sfinþeascã prin trei sfinþiri dumnezeirea treiipostaticã cea una. Prin aceastã înfiere. În acea stare.Sf.

ADICÃ: "UNUL SFÂNT. LA FIECARE OM ÎN PARTE. UNUL DOMN" ªI CELE URMÃTOARE ? Mãrturisirea pe care o face întregul popor la sfârºitul întregii slujbe tainice. care doreºte ºi voieºte sã se urce. vor ajunge ºi ei în stare sã primeascã împreunã cu puterile de sus fericita puritate. Binelui prin esenþã. aratã adunarea ºi unirea mai presus de raþiune ºi de minte a celor iniþiaþi tainic ºi înþelept în unitatea cea ascunsã a simplitãþii dumnezeeºti. dupã har ºi participare. dumnezei. dupã putere. tu cel ce þi-ai câºtigat adevãrata iubire a lui Hristos. în chipul ei ºi asemenea.Sf. ce veniþi de la vedere. în urma faptului cã Dumnezeu întreg îi umple deplin ºi nu lasã nimic din ei gol de prezenþa Lui. Aºa încât ºi ei pot fi. ºi se pot numi. Capitolul al XXIII-lea PRIMA INTRARE A SFINTEI ADUNÃRI (LITURGHII) ESTE SIMBOLUL VIRTUÞILOR SUFLETULUI Priveºte aºadar. cu ochii minþii. când privind la lumina slavei nevãzute ºi mai presus de grai. Mistagogia Capitolul al XXI-lea CE ÎNSEAMNà SFÂRªITUL CÂNTÃRILOR ROSTITE LA SFÂNTA SLUJBà TAINICÃ. apropiaþi-vã " .Is. Dupã aceasta. sub îndrumarea lui Dumnezeu. Maxim M\rturisitorul. ESTE ÎNDUMNEZEITOARE ªI FÃCÃTOARE DE DESÃVÂRªIRE PRIN CELE SPUSE ? Sã cãutãm acum. se face împãrtãºirea tainei care-i preface pe cei ce se împãrtãºesc cu vrednicie. la prima intrare a sfintei adunãri de la rãtãcirea ºi tulburarea din afara celor pãmânteºti ( dupã cum s-a scris: "Femei. pe cât este îngãduit ºi cu putinþã oamenilor. la sfârºitul tuturor. trecând cu privirea prin aceleaºi momente ca pe o cale ºi o ordine bunã. 27. spre contemplarea mai înaltã ºi sã priveascã ºi sã înþeleagã cum orânduirile dumnezeeºti ale Sfintei Biserici duc sufletul spre desãvârºirea lui prin cunoºtinþã adevãratã ºi efectivã. Capitolul al XXII-lea CUM ªI ÎN CE CHIP ªI STAREA SUFLETULUI PRIVIT ÎN EL ÎNSUªI. rostind : "Unul Sfânt" ºi cele ce urmeazã. de la vagabondarea printre chipurile ºi formele vãzute ale celor 22 . cu toatã evlavia. sã le înþelegem ºi cu privire la sufletul cunoscãtor. 11 ). nefiind lipsiþi întru nimic de El. prin lucrarea voinþei ºi prin har. treptat spre raþiune. ªi sã nu împiedicãm mintea. în veacul nestricãcios al celor inteligibile.

de la Dumnezeu. simplã. în planul cãreia subzistã rãzboiul neîntrerupt al celor sensibile întreolaltã. Prin fiecare primeºte. vederea celor sensibile. Pe urmã iarãºi. Iar Cuvântul îl învaþã prin Simbolul credinþei. nici una deosebitã de alta sau una prin alta. în ce priveºte mintea. sufletul îºi concentreazã în sine însuºi puterile sale ºi pe sine în Cuvântul. cum dã sã înþelegem închiderea uºilor sfintei lui Dumnezeu biserici. Prin acea intrare însuºi sufletul vine de la acelea ºi fuge ºi intrã. ªi aºa de mult îl învaþã Cuvântul. Adicã în jurul Sfintei Evanghelii. este dus de Cuvântul spre cunoºtinþa lãmuritã a lui Dumnezeu. dumnezeiascã. sufletul. ca într-o Bisericã ºi ca într-un azil al pãcii. împreunã cu Cuvântul ºi condus de Cuvântul. Cãci nu este drept sã fie numitã contemplare. ºi treime a ipostasurilor de o fiinþã. în care nu se aflã rãzboire ºi nici tulburare. fiind deja. care adunã unitar aceste raþiuni. dar în trei ipostasuri. unitate în treime ºi treime în unitate. Dupã aceasta se îngãduie ochilor minþii. ca rãsplatã a bunei sale ucenicii întru acestea. întipãririle dãtãtoare de pace deodatã cu farmecul întãritor ºi susþinãtor. cu dorinþa dumnezeiascã ºi arzãtoare a lui Dumnezeu. prin Sfintele Puteri. spre ºtiinþa imaterialã. toate stricândule pe altele ºi stricându-se prin altele. unitate a fiinþei în trei ipostasuri. care vorbesc cu el spiritual. Dupã aceasta. rãzboi care produce stricãciunea tuturor prin ele înºile. prin plãcerea produsã în el tainic de cântarea imnelor dumnezeeºti.sensibile. unind prin sãrutarea duhovniceascã raþiunile ºi chipurile negrãite referitoare la mântuirea sa. cugetãrile care sunt legate încã prin fantezie de simþuri ºi de diviziunea lor. dupã putinþã cu a îngerilor. ieºit afarã din cele sensibile. încât cunoaºte pe Dumnezeu ca Unul. Mistagogia . se concentreazã pe culmea cea una ºi singurã. ca pe niºte catehumeni. Ajuns aici. ºi neputând rãmâne vreodatã întreolaltã fãrã rãzboi ºi fãrã dezbinare. simplu ºi neîmpãrþit în cunoaºtere. iubitori de Dumnezeu ºi netulburaþi sã priveascã printr-o simþire dumnezeiascã pe însuºi Cuvântul ºi Dumnezeu. la contemplarea naturalã în duh. neschimbatã. sã mãrturiseascã aceasta cu mulþumire. o singurã fiinþã. indicatã prin intrarea tainelor negrãite. învaþã ca pe niºte simboale. Trecând iarãºi de la acestea. ci una ºi aceeaºi în ea însãºi ºi prin ea însãºi. Maxim M\rturisitorul. Iar de la dumnezeeºtile citiri ce se fac. Care coboarã în suflet din cer (ceea ce se aratã prin coborârea arhiereului de pe tronul sacerdotal) ºi depãrteazã. prin ucenicie fãcutã ºi cuprinzând raþiunile celor sensibile ºi celor inteligibile. neavând altã statornicie decât pe aceea a nestatorniciei ºi a stricãciunii. nici una în alta sau una din alta. Cuvântul duce sufletul. raþiunile lucrurilor ºi marea ºi minunata tainã a Providenþei dumnezeeºti arãtatã în lege ºi prooroci. în care au preexistat unitar toate raþiunile Providenþei ºi ale lucrurilor îmbrãþiºate printr-o singurã putere. dupã trecerea peste toate dãruindu-i-se o înþelegere egalã. dupã neînþelepþii aºa ziºilor înþelepþi ai elinilor (sã nu cumva sã-i numiþi înþelepþi pe aceia care nu au putut sau nu au voit sã cunoasca pe Dumnezeu din fãpturile Lui). marele ºi adevãratul nostru Dumnezeu ºi Arhiereu. având identicã cu 23 Sf. nu alta ºi alta. liberã de orice chip ºi figurã a celor inteligibile.

dumnezeire simplã. nemicºorabilã ºi netransformabilã. ºi treime dupã raþiunea felului cum existã sau subzistã. ci numai din ºi de cãtre Dumnezeu. va fi dus totodatã spre ascunsul cel unul al Aceluia. prin ieºirea sa din toate. încât nu va mai vrea sã fie al sãu însuºi ºi nu va mai putea sã se cunoascã din sine. HARUL DUHULUI SFÂNT CARE E DE FAÞà ? Socotea aºadar fericitul bãtrân. desigur altfel ºi altfel.sine însuºi atât unitatea cât ºi treimea. fãrã nici o confuzie. Prin acestã luminã ºi sufletul. Sfânta Treime a ipostasurilor este unitate neamestecatã dupã fiinþã ºi dupã raþiunea simplã a ei. Capitolul al XXIV-lea CE TAINE LUCREAZà ªI ÎNFÃPTUIEªTE. ce prinde. nepãtatã. fãrã pãtimire ºi în chip cuvenit cu Dumnezeu. cu bunãtate. unirea lor este fãrã confuzie. întreaga frumuseþe a arhetipului binelui. iar deosebirea nedivizatã ºi fãrã pãrþi. Aceeaºi întregã este ºi aceea ºi aceasta în chip diferit. nici nu o înfãptuiesc pe aceasta prin contracþiune. PRIN CELE CE SE SÃVÂRªESC LA SFÂNTA LITURGHIE ÎN CEI CREDINCIOªI ªI ADUNAÞI CU CREDINÞÃ. În temeiul acesteia. pentru sfinþii îngeri care sunt de faþã ºi scriu de fiecare datã pe cei ce intrã ºi se înfãþiºeazã lui Dumnezeu. una ºi singurã. este dus spre înfierea dupã har prin cea mai accentuatã asemãnare. nici nu se cuprinde ºi se contemplã în ele în virtutea relaþiei. oglindã curatã. ªi atât de mult va spori în pãtimirea sau în cunoaºterea celor dumnezeeºti. de cãtre sine sau din altcineva. dar nu prin compoziþie. având pe Dumnezeu ca Tatã tainic ºi unic prin har. ºi S-a sãlãºluit întreg în întregimea lui. cu bunãtatea negrãitã a celor nepãtrunse. fiind întreagã unitate dupã fiinþã ºi întreagã treime dupã ipostasuri. cum zice preasfântul Dionisie Areopagitul. Iar sfânta unitate este treime dupã ipostasuri ºi dupã modul de existenþã. ºi învãþând sã laude împreunã cu aceia fãrã cuvinte în chip întreg dumnezeirea cea una. primind raþiunile despre dumnezeire care pot fi cunoscute de creaþiune. dacã se poate spune. care strãluceºte în el în chip dumnezeesc ºi nemicºorat precum este. unitate dupã raþiunea fiinþei sau a existenþei. nu se adunã ipostasurile într-o unitate. o singurã razã a unei lumini de întreitã strãlucire care lumineazã în chip unitar. egal în cinste cu sfinþii îngeri. Care întreg l-a primit în întregime. precum sa spus. De asemenea. dar nu prin vreo divizare sau înstrãinare sau vreo împãrþire. dumnezeire nedivizatã ºi fãrã confuzie. ºi l-a îndumnezeit întreg. va fi. Mistagogia . Maxim M\rturisitorul. Astfel. Cãci nu se divide unitatea prin ipostasuri. cã tot creºtinul trebuie sã se afle des în sfânta bisericã ºi sã nu lipseascã niciodatã de la Sfânta Liturghie sãvârºitã în ea. ºi care fac rugãciuni 24 Sf. neprihãnitã. atotstrãvezie. înþeleasã dupã altã ºi altã raþiune. neºtirbitã. sufletul devine chip ºi arãtare a luminii ascunse. ºi nu înceta sã îndemne în acest înþeles. ci aceea este identicã aceleiaºi. prin contracþiune sau prin vreo contopire.

Maxim M\rturisitorul. le face curate de idolii pãcatelor. de asemenea pentru harul Sfântului Duh. Prin intrarea sfintelor taine se indicã învãþãtura ºi cunoºtinþa mai desãvârºitã. adãugirea cunoºtinþei. identitatea ºi comuniunea asemãnãrii dupã participare cu Dumnezeu. alungarea neºtiinþei. ºi înãlþându-l spre ceea ce se indicã prin tainele ce se sãvârºesc. Prin cântarea "Unul Sfânt" ºi cele urmãtoare. precum ºi al lumii sensibile. se indicã cea mai adevãratã înfiere în harul Duhului Sfânt. închizând simþirile ca niºte uºi. identitatea aceluiaºi cuget. omul este învrednicit sã devinã din om dumnezeu. Însuºi Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos prefãcându-ne întru Sine. de care credem cã ne împãrtãºim în aceastã viaþã prin har întru credinþã. Prin ascultarea sentinþelor dumnezeeºti. ºi a fiecãruia mai întâi faþã de Dumnezeu ºi faþã de sine. conducându-l. Prin mãrturisirea Simbolului credinþei. prin care trecere sufletul. trecerea ºi mutarea cu dispoziþia sufletului de la aceastã lume stricãcioasã la lumea inteligibilã. ºi neîncetata ºi împreuna lãudare sfântã a lui Dumnezeu. adicã în credinþã. Iar prin imnul întreit sfânt. mulþumirea cuvenitã pentru chipurile minunate ale mântuirii noastre. sfârºitul cugetului pãmântesc. 25 Sf. chiar dacã acela nu simte. rezidindu-l în chip mai dumnezeesc. potrivit cu nãdejdea neclintitã a credinþei noastre ºi cu fãgãduinþa sigurã ºi nemincinoasã a Celui ce le-a fãgãduit. mai tainicã ºi nouã cu privire la iconomia lui Dumnezeu faþã de noi. harul ºi legãtura unificatoare cu Dumnezeu. Iar prin împãrtãºirea dumnezeiascã cu prea curatele ºi de viaþã fãcãtoarele taine. Prin cântãrile dumnezeeºti. Prin aceasta. care urmeazã acelora. Prin sfânta citire a Sfintei Evanghelii. Prin cea dintâi intrare se indicã lepãdarea necredinþei. cât este îngãduitã oamenilor. Mistagogia . Acesta preface ºi schimbã pe fiecare dintre cei ce se aflã de faþã. micºorarea pãcãtoºeniei. sporirea virtuþii. virtute ºi cunoºtinþã. deprinderile ºi dispoziþiile întãrite ºi neclintite în cele spuse. indicate prin simboalele sensibile de aici. dar în mod special mai ales în timpul Sfintei Liturghii. potrivit cu însuºirile lui. ºi plãcerea ºi desfãtarea mintalã ce se naºte în suflet din pricina lor. Cãci darurile Duhului Sfânt. în cazul când e încã dintre copii în cele dupã Hristos ºi nu poate vedea în adâncul celor ce se petrec. El activeazã în acela harul mântuirii. se indicã consimþãmântul de bunã voie al sufletului cu virtuþile. pe rând ºi dupã o ordine. creºterea credinþei. înlãturând atributele noastre stricãcioase ºi dãruindu-ne tainele arhetipice. Prin sãrutarea dumnezeiascã. indicat prin fiecare dintre dumnezeeºtile simboale ce se sãvârºesc. care e în chip nevãzut pururea prezent. unirea ºi deopotriva cinste cu sfinþii îngeri.pentru ei. dacã vom pãzi cu toatã puterea noastrã poruncile. Astfel vom trece de la harul întru credinþã la harul dupã vedere. de la cele mai apropiate pânã la capãtul final al tuturor. credem cã le vom primi în veacul viitor cu adevãrat în ipostasul lor. Iar prin închiderea uºilor de dupã aceea. a aceleiaºi simþiri ºi a iubirii tuturor faþã de toþi. Prin rugãciunea prin care ne învrednicim sã numim pe Dumnezeu Tatã.

mortificarea ºi sfârºitul legii ºi al cugetului trupesc în cei activi. iar în special indicã desfinþarea totalã a vechii rãtãciri în cei ce au crezut. indicã deprinderea întru contemplaþie a celor gnostici. Sfânta Evanghelie este în general simbolul sfârºitului lumii acesteia. iar podoaba pãrþii practice având-o în naos. legându-le ca un Fãcãtor în chip suprem cu Sine. între diferitele fiinþe ale celor ce sunt. Citirile de dupã aceea. întoarcerea celor ce sunt conduºi de El. Ea este ºi tip al cosmosului. cum s-a spus. Modulãrile dumnezeeºti ale cântãrilor sugereazã plãcerea ºi desfãtarea dumnezeiascã. iar în special învãþãtura ºi înaintarea în credinþã a celor ce au crezut ºi dispoziþia întãritã spre virtute a celor activi. ca ºi rãsplãtirea cea dreaptã dupã vrednicia fiecãruia. întãrindu-se tainic. culegând dupã putere sensurile duhovniceºti ale lucrurilor sensibile ºi ale Providenþei referitoare la ele. de la necredinþã la credinþã ºi de la pãcãtoºenie la virtute. desãvârºita lipsã de patimi a 26 Sf. tip ºi icoanã a lui Dumnezeu. având ca simbol al cosmosului inteligibil ierationul. de asemenea. Mistagogia . Cãci unirea neamestecatã pe care o întreþine Acela prin puterea ºi înþelepciunea Lui infinitã. prin harul ºi chemarea unicã a credinþei. stau cu bãrbãþie ºi cu neclintire împotriva meºteºugirilor diavolului ºi scapã de lucrãrile vrãjmaºe. pe care o produce Dumnezeu ºi Cuvântul coborându-Se în chip nevãzut. iar în special. iar al celui sensibil naosul. prin care. produse în sufletele tuturor. Dar este ºi tip ºi icoanã a trupului privit în el însuºi. sunt duºi fãrã rãtãcire spre adevãr. Iar în special. înseamnã în general a doua venire din cer a marelui Dumnezeu ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ºi despãrþirea pãcãtoºilor de cei sfinþi. imitând sufletul prin ieration. conformându-se legii dumnezeeºti a poruncilor. Este iarãºi tip al omului. enunþã în general voile ºi sfaturile dumnezeeºti. prin care. Maxim M\rturisitorul.Pentru uºoara þinere de minte. sfârºindu-se ºi terminându-se în ei contemplaþia naturalã amãnunþitã ºi variatã. legând în chip unitar pe credincioºi întreolaltã. aºadar. iar pe cei contemplativi ºi gnostici prin acordul nesfâºiat ºi nedivizat al cugetului. prin care. potrivit cãrora trebuie sã-ºi îndrume ºi sã-ºi poarte toþi viaþa. Coborârea arhiereului de pe tron ºi scoaterea catehumenilor afarã. sã strãbatem încã o datã pe scurt cele spuse ºi sã le recapitulãm astfel : Sfânta Bisericã este. înseamnã desãvârºita certitudine în credinþã a celor credincioºi. al celui inteligibil ºi al celui sensibil. iar trupul înfãþiºându-l prin naos. cum e cazul la catehumeni. Prima intrare a sfintei Liturghi sãvârºitã în ea indicã în general prima venire a Dumnezeului nostru. pe cei activi ºi virtuoºi prin identitatea voirii. o realizeazã ºi ea. prin care certitudine este alungat de la ei orice cuget care mai ºchioapãtã în privinþa credinþei. uitã ostenelile trecute ale virtuþii ºi se aprind de dorinþa puternicã a bunãtãþilor dumnezeeºti ºi nestricãcioase pe care nu le au încã. dacã socotiþi de bine. ca una ce manifestã slava pãrþii teoretice prin ieration. ºi concentrarea ºi referirea multelor ºi diferitelor raþiuni spre Raþiunea cea mai cuprinzãtoare în cei gnostici.

dupã toate celelalte. lucrãtori cu platã ºi fii. prin care sunt alungate toate icoanele lucrurilor materiale din suflet. al patrulea de rostirea Simbolului. prin care se desfiinþeazãã orice cuget pãtimaº ºi neluminat al sufletului. învãþarea ºi iniþierea celor credincioºi. trupul oamenilor devenind nemuritor prin înviere. prin virtute ºi cunoºtinþã. identitatea unirii în cuget ºi a iubirii. Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã. precum ºi simplitatea care cuprinde. care pot fi numiþi ºi robi. familiarizarea ºi unirea poruncilor însãºi dupã raþiunile lor cu puterile sufletului. înãlþarea lor de la chipul poruncilor la raþiunea lor. învãþãtura cea nouã a tainei referitoare la noi. care se va înfãptui în veacul viitor între puterile cereºti ºi pãmânteºti.celor activi. în sfârºit. unirea lor în cuget. al treilea de sãrutare. cântãrile ºi neîntreruptele miºcãri ale contemplativilor privitoare la Dumnezeu. ele indicã mutarea celor activi de la acþiune la contemplaþie. Maxim M\rturisitorul. ºi buna rostire a imnologiei teologice. indicã viitoarea înfiere. pe cât este cu putinþã oamenilor. dupã ce ºi-au închis simþurile ºi s-au aºezat afarã de trup ºi de lume prin lepãdarea lucrãrilor lor. strãlucirea deopotrivã cu îngerii a vieþii celor activi. ºi rostirea cuvintelor "Unul Sfânt" ºi cele urmãtoare. unitar cu mintea. indicã în general trecerea celor sensibile ºi arãtarea celor spirituale. Iar credincioºi. Prin aceasta Dumnezeu Însuºi va fi toate în toþi cei mântuiþi. înseamnã în general deopotrivã viaþã. din cauza bunãtãþii lui Dumnezeu. Robi sau credincioºi sunt cei ce împlinesc poruncile de frica ameninþãrilor stãpânului ºi lucreazã cu bunãvoinþã cele încredinþate. al doilea de ieºirea sfintelor. Tot în special. ea înseamnã întrecerea teologicã a credincioºilor cu îngerii întru credinþã. ci prin schimbarea întru nestricãciune luând putere ºi capacitate sã primeascã prezenþa lui Dumnezeu. cântatã neîncetat de sfinþii îngeri. înaintaþi ºi desãvârºiþi. de dorul bunãtãþilor fãgãduite. strãlucind ca frumuseþe originarã în cei ce strãlucesc asemenea Lui. Ele mai indicã mutarea contemplativilor de la contemplaþia naturalã la înþelegerea simplã a celor inteligibile (când nu mai urmãresc deloc prin simþuri sau prin vreun lucru vãzut raþiunea dumnezeeascã ºi negrãitã) ºi unirea puterilor sufleteºti cu sufletul. legãturã. asemãnare dumnezeiascã ºi îndumnezeire. în sfârºit. la fel. înþelegerile. ºi mulþumirea pentru chipurile în care am fost mântuiþi. de care vor avea parte toþi. Iar în special. Mistagogia . unire. ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. dupã cum e cu putinþã oamenilor. ºtiinþa cuprinzãtoare a celor cunoscute. dumnezeisca sãrutare ºi rostirea Simbolului credinþei. 27 Sf. ºi nemaiîngreunând sufletul cu stricãciunea sa ºi nici îngreunându-se. virtuoºi ºi contemplativi a numit pe începãtori. Cel dintâi lucru este arãtat de închiderea uºilor. Fericita invocare a marelui Dumnezeu ºi Tatã. raþiunea Providenþei. purtare ºi împreunã cântare a dumnezeeºtii doxologii. evlavia ºi înaintarea lor de la credinþa simplã la dogme. ºi împãrtãºirea cu sfintele ºi de viaþã fãcãtoarele taine. de asemenea. Închiderea uºilor. Iar în special. deopotrivã cu ale îngerilor. Doxologia sfinþitoare întreit sfântã. ºi deprinderea ºi aptitudinea spre mulþumirea ce creºte din cunoaºterea lui Dumnezeu. dupã har. ieºirea cu sfintele taine.

4. 3. 9). fãcându-ne bine plãcuþi lui Dumnezeu prin fapte bune. Ca sã spun pe scurt. vorbirea urâtã ºi minciuna" (Colos. Cãci fapta este dovada 28 Sf. aºadar. zgârcenia care este închinarea la idoli. 22). Aceºtia schimbã înþelepþeºte. patima. potrivit cu însuºirile sale. trebuiesc suportate pentru virtute. 10). de orice om care are lipsã de ajutorul nostru. 4. Mistagogia . "ªi întãriþi fiind cu toatã puterea. Iar fii sunt cei ce nici de teama ameninþãrilor. ºi ispitele care. 3. dacã are cineva vreo pricinã cu altul. via noastrã dispoziþie binevoitoare faþã de Dumnezeu ºi de aproapele. la care am ºi fost chemaþi într-un singur trup" (Colos. întru luminã" (Colos. nu se despart niciodatã de Dumnezeu. din ceea ce este ºi e crezut Dumnezeu dupã fire ºi cauzã. ci în temeiul unui mod statornic ºi al unei deprinderi în înclinarea ºi dispoziþia voluntarã a sufletului spre bine. ea fãcând pe fiecare din nou sã-ºi poarte viaþa dupã Hristos. 11-12). care cuprinde atâtea taine ale mântuirii noastre în sfânta rânduialã a dumnezeeºtilor simboale ce se sãvârºesc. ºi toatã mânia. scoate la arãtare darul înfierii dat prin Sfântul Botez în Duhul Sfânt. 15. ci precum zice Sfântul Apostol. a cãrui roadã stã în a ne apropia dupã putere. nici de dorul celor fãgãduite. Celui ce ne-a învrednicit pe noi sã avem parte de soarta sfinþilor. ºi a nu-l lãsa nebãgat în seamã ºi neajutat. 12-15). "îmbrãcând mila. pofta cea rea. ca de Dumnezeu. "împreunã cu faptele ºi poftele lui" (Colos. cu toatã sârguinþa cuvenitã prin fapte. iubirea ºi pacea. care se stricã prin poftele înºelãciunii" (Ef. 2) "ºi dãruindu-ne unii altora. rodind în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea duhovniceascã ºi crescând în cunoºtinþa Domnului. "omorând mãdularele cele pãmânteºti: desfrânarea. 2. Iar dovadã limpede a cestui har este dispoziþia binevoitoare ºi de bunã voie cãtre semenul nostru. 12). precum ºi Domnul S-a dãruit pe Sine nouã. 3. smerenia. de la Sfânta Bisericã a lui Dumnezeu. necurãþia. rãbdându-ne unii pe alþii în iubire" (Ef. cu bucurie sã mulþumim Tatãlui. "sã îmbrãcãm pe omul cel nou. spre toatã zidirea ºi îndelunga rãbdare. prin hotãrâre de bunã voie. 31). îndelunga îngãduire. ( Prin aceasta. ºi ale Mele ale tale sunt" (Lc. viaþã cu viaþã. ca acel fiu cãtre care s-a zis : "Fiule. arãtând. 4. Ci cu toatã puterea ºi sârguinþa sã ne înfãþiºãm pe noi vrednici de darurile dumnezeeºti. 5-8).3. care se reînnoieºte în cunoºtinþã dupã chipul Celui ce l-a fãcut pe el" (Colos. Peste toate sã pãzim legãtura desãvârºirii. tu totdeauna eºti cu Mine. bunãtatea. Celui ce ne-a chemat pe noi la împãrãþie ºi mãrire" (I Tes. întru tãria slavei Lui. 5). "sã umblãm cu vrednicie înaintea lui Dumnezeu. blândeþea. Maxim M\rturisitorul. Aceºtia prin afirmare voluntarã ºi prin îndumnezeire în har dobândesc atât cât le este îngãduit oamenilor. "lepãdând întreg omul cel vechi. 1. într-o viaþã dupã voia lui Hristos ). Sã nu umblãm "ca neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu în patima poftei" (I Tes. Sã nu lipsim. Cãci trãind astfel vom putea ajunge la þinta fãgãduinþelor dumnezeeºti ºi ne vom putea umple cu bunã nãdejde de cunoºtinþa voii Lui. furia. adicã necazul legat de viaþa aceasta din osânda protopãrintelui.greutatea ºi arºiþa zilei. ªi scurt vorbind. cea prezentã pentru cea viitoare. prin care vine urgia peste fiii neascultãrii. din cauza ei.

Cãci nimic nu alunecã mai uºor spre pãcat ca aceste simþuri când nu sunt îndrumate de raþiune. ci vom cunoaºte ca singur judecãtor înþelept ºi drept pe Dumnezeu. patimile celor ce pãtimesc din iubire faþã de oameni ºi se înfãþiºeazã ca având aceeaºi putere a dragostei ca Dumnezeu. când le comandã.este grija de sine. 25. ocolim paguba ce ne poate veni de la alþii. nu dupã chipul în care se aratã. zice dumnezeescul Apostol. Dacã Cuvântul aratã ca Dumnezeu pe cel ce bine pãtimeºte. prin care învãþând sã privim ºi sã cugetãm numai cele ce ne privesc pe noi. ca fiind cu adevãrat Dumnezeu. nici sã audã. imitând pe Dumnezeu.dispoziþiei binevoitoare. Cãci de vom învãþa sã ne privim ºi sã ne cercetãm numai pe noi înºine. când dobândirea ei este atât de uºoarã ºi cumpãrarea atât de lesnicioasã ? Iar paznicã sigurã ºi inviolabilã a acestora. Cine va fi aºadar atât de târzielnic ºi de anevoie de miºcat la virtute. iar cel ce grãieºte e Dumnezeu . ca unul ce ºi-a însuºit prin bunã imitare lucrarea ºi însuºirea binefãcãtoare a Aceluia. Maxim M\rturisitorul. De ne vom sili sã izbândim aceasta ºi ne vom îngrãdi pe noi înºine în noi. neamestecându-ne cu cele de afarã. nimic nu ajutã mai mult la mântuire ca ele. toate cele sãvârºite de oameni. cum am spus. Cãci harul. ºi scopul raþiunii sau þinta precugetatã a întregii acþiuni. Sã nu fim aºadar fãrã grijã. "este cu toþi care iubesc pe 29 Sf. dar nu cu patimã. ºi numai atâta cât va socoti cã trebuie raþiunea care înfrâneazã. dupã analogia Providenþei Lui mântuitoare. potrivit cu raþiunea dupã care s-au fãcut. iar de nu. le îndrumã ºi le conduce raþiunea spre cele ce trebuie ºi vrea ea.fãrã de care cred cã nici un bine nu-l poate pãstra neºtirbit cel ce-l are . sã audã ºi sã grãiascã spre câºtigul nostru. le vom îngãdui sã lucreze cu simpatie. cu mult mai mult îl va arãta pe cel ce poate sã facã bine ºi face. nici sã grãiascã ochiul sau urechea sau limba noastrã cele ale altora. Dumnezeu însã. pornirea nevãzutã ºi raþiunea însãºi dupã care s-a miºcat sufletul. ºi sã vadã. ªi iarãºi. dupã har ºi participare. ºi pânã la sfârºitul lumii pãtimeºte mistic pururea pentru bunãtatea Sa. Mie aþi fãcut" (Mat. prin împreunã pãtimire patimile fiecãruia. judecã cu dreptate. Mistagogia . lipsit fiind. cãci zice : "Întrucât aþi fãcut unuia din aceºtia mai mici. 40). vãdit este cã va fi pe drept cuvânt ºi mai mult Dumnezeu cel ce tãmãduieºte prin sine. ªi dacã e Dumnezeu sãracul. dupã analogie cu pãtimirea fiecãruia. nu vom nãvãli nicicând asupra faptelor altora. vãzând miºcarea ascunsã a sufletului. nu vom lãsa nici sã vadã. ca sã nu-ºi doreascã îndumnezeirea. la apropierea de Dumnezeu. oricare ar fi ele. ca mila arãtatã din adâncul sufletului ºi cu plãcere celor lipsiþi. Care judecã cu înþelepciune ºi dreptate toate cele ce se fac. Dar adevãrul nu este în ceea ce se aratã. ºi cale uºoarã spre mântuire . Nici un mijloc nu ne duce atât de uºor la dreptate sau la îndumnezeire ( ca sã zic aºa ). Pe acesta îl pot judeca ºi oamenii. ci sã ascultãm cu toatã puterea de Dumnezeu Care ne cheamã la viaþã veºnicã ºi la o þintã fericitã prin lucrarea poruncilor Lui dumnezeeºti ºi mântuitoare. Care S-a fãcut sãrac de dragul nostru ºi a luat asupra Sa. pentru coborârea lui Dumnezeu. ca sã luãm milã ºi sã aflãm har spre ajutor la timp potrivit. vãzând în chip neclar ceea ce se vede. nici în raþiunea celor ce se petrec.

adicã raþiunea cumpãtatã ºi viaþa. nici deprinderea tare a 30 Sf. sunt mici când sunt comparate de raþiunea care priveºte lucrurile teologic. Cãci toate cele omeneºti care par mari întru virtute. 14). 24). Aceasta din douã motive : întâi. Aceasta mai ales se cuvine sã o faceþi voi. dar încã nu e vrednic de însoþirea deplinã cu Dumnezeu ºi Cuvântul. Cãci El n-a respins nici pe vãduva care a adus doi bãnuþi. fãcute dintr-o cugetare ºi dintr-un grai sãrac. care a lepãdat legea cea veche ca pe un bãrbat. sau cunoºtinþa ºi virtutea corespunzãtoare. Mistagogia . aceste cugetãri ºi cuvinte mici ºi smerite. nu se pedepseºte. chiar dacã apare ca un lucru mic în asemãnare cu cele mari. ce voi pãtimi sau ce voi face odatã ce sunt slab în cuvânt ? Slãbiciunea se iartã. Dar lui Dumnezeu Îi este plãcut ce I se aduce sincer din suflet dupã putere. care v-aþi propus sã iubiþi pe oameni pentru Dumnezeu. am adus lui Dumnezeu ºi vouã. sã citeascã cele scrise despre acestea de cãtre Sfântul Dionisie Areopagitul în chip dumnezeesc ºi va afla cu adevãrat descoperirea unor taine negrãite. Dacã cineva dintre cei iubitori de învãþãturã doreºte sã le cunoascã ºi pe acelea. Iar dacã am rãmas departe de ceea ce aþi nãdãjduit. ºi primind astfel sã se vãduveascã de chipurile. Dar iarãºi chiar banii mici ºi din materie dispreþuitã ºi nu prea cinstitã poartã la fel pecetea împãrãteascã ca ºi banii de aur ( materia cea mai de preþ ) ºi sunt chiar mai de preþ prin faptul cã sunt aduºi cu toatã dragostea.Domnul nostru Iisus Hristos întru nestricãciune" (Ef. fiindcã n-am dobândit încã frica curatã ºi statornicã de Dumnezeu. dupã puterea mea ºi aºa cum am fost învãþat. voind sã se însoþeascã numai cu El. fãcând voia Lui. ºi vouã care m-aþi silit sã le spun. ieºind din ele ca ºi din toatã viaþa lui. sau (Îi aduce) altceva mai duhovnicesc decât acestea. iubiþilor. care sunt puþin superioare acelora ºi pe care avându-le sufletul le aduce lui Dumnezeu ºi Cuvântul. Dar rog sufletul vostru binecuvântat ºi sfânt sã nu-mi mai cearã vreo însemnare scrisã despre nici una din chestiunile despre care am vorbit. fiindcã aºa mi-aþi poruncit. 6. este oricând sufletul vãduvit de pãcat. ªi mai degrabã trebuie preþuit decât dispreþuit ceea ce se face dupã putinþa omului. neîndrãznind sã mã ating de lucrurile mai tainice ºi mai înalte. 1. însã Îi aduce totuºi Acestuia drept arvunã doi bãnuþi. sau credinþa ºi buna cunoºtinþã. sau raþiunile din legea naturalã ºi scrisã. muþumirea se cuvine lui Hristos. ce poate fi contemplat numai de cei curaþi la înþelegere ºi e sugerat de Scripturã prin litera care e umplutã de istorie. ca niºte bãnuþi. ºi nu vatãmã nici una din poruncile Lui. Ceea ce a fost vãduva aceea odinioarã ºi cei doi bãnuþi. Dacã nu sunt departe de dorinþa voastrã. Maxim M\rturisitorul. ca de niºte bãrbaþi. Acestea le-am înfãþiºat despre tema în chestiune pentru plata ascultãrii. Pe aceastã vãduvã imitând-o ºi eu. dãruitã neamului omenesc prin dumnezeiasca lui înþelegere ºi limbã. adicã iubesc pe Domnul întru nestricãciunea virtuþii ºi întru cuviinþa curatã ºi nefãþarnicã a vieþii. rânduielile ºi moravurile silnice ale firii ºi ale legii. sau contemplarea ºi acþiunea potrivitã cu aceasta. dãtãtorul bunãtãþilor. sau deprinderea ºi lucrarea celor bune. "pentru cei ce vor avea sã moºteneascã mântuirea" (Evr.

D. împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt în veci.G. care aþi primit harul ascultãrii. prin rugãciuni lui Hristos. Prof. PENTRU ACEASTA PROCURATIVA LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI. al doilea. Vã rog apoi pe voi. t. 91. a Cãruia este slava. 657 . Sf.angelfire.. 2000. Staniloae *************************************** Migne P.virtuþii ºi fermitatea neclintitã ºi nemiºcatã a dreptãþii adevãrate. marelui ºi singurului Mântuitor al sufletelor noastre. cinstea ºi închinarea. Maxim M\rturisitorul. fiindcã fiind învãluit încã de furtuna patimilor ca de o mare furioasã ºi aflându-mã departe de limanul nepãtimirii dumnezeeºti.com/blues2/carti/ MISTAGOGIA Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale. ºi neavãnd limpede înainte capãtul vieþii. Bucuresti. care dau mãrturie despre siguranþa cuvintelor. col. nu voiesc sã am pe lângã fapte ºi cuvântul scris drept pârâº. Amin. ************** 2003 ************** APOLOGETICUM 31 . sã mã pomeniþi pe mine nevrednicul.718 FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC APARUT IN Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. SAU DESCARCATI-O DE PE SITEUL http://www. Dr. Mistagogia SFANTUL MAXIM M|RTURISITORUL traducere de Pr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->