DON QUIJOTE 1.

Miguel de Cervantes Saavedra a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol.S-a nascut la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea(1547- 1616),fiind considerat reprezentantul de seama al „Secolului de Aur” al Spaniei(renasterea spaniola)ce cuprinde a doua jumatate a secolului al XVI-lea si inceptul secolului al XVII-lea.E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. Cervantes reprezintă un spirit renascentist,un reprezentant de geniu al umanismului spaniol si universal,precursor al modernitatii ,fiind considerat parintele primului roman modern. Umaniștii Renașterii credeau în demnitatea umană, în valoarea individuală(omul se afla in centrul preocuparilor). Umaniștii doreau să scoată în evidență în primul rând geniul omului;ei au dezvoltat o noua conceptie despre om, promovand ideea demnitatii fiintei umane ca subiect liber, autonom, creator al propriului destin.

Don Quijote de la Mancha este capodopera literaturii spaniole.
Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului,iar cea de-a doua in 1615;S-a tradus în principalele limbi europene și în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume. Capodopera lui Cervantes a avut parte de interpretari variate:parodie a dragostei cavaleresti,epopee a idealismului eroic,comentariu despre alienarea autorului,precum si critica a imperialismului spaniol. Punctul de plecare al istoriei lui Don Quijote este dorinta autorului de „a trezi oroarea cititorilor pentru istoriile inchipuite si pline de insanitati din cartile cavaleresti”.Pentru Cervantes, stilul romanelor cavalerești era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său inițial la scopul de a reflecta societatea din timpul său și a medita asupra comportamentului uman.

nebunia. –realitatea este invincibila -iubirea. în care autorul renascentist punea problema nebuniei înnăscute omului.se prezinta antiteza dintre realism si idealism.devotamentul lui Don Quijote fata de Dulcineea. Cat priveste compozitia. acest avânt fiind. autorul celebrei cărţi Elogiul nebuniei (1511). aceea ca aristocratii sunt respectabili si nobili. răspândită în cultura renascentistă este practic o alegorie pentru prezentarea unor personaje înţelepte. se evidentiaza naratiunea. forţă vitală. in timp ce in a doua. Tema nebuniei. iar ca motive se evidentiaza: motivul cavalerului. practic intre realitate si iluzie.intrucat ambele depind de perceptia cititorului. de la Erasmus de Rotterdam. mereu avântat spre nou. privită ca fiind înţelegătoare şi înţeleaptă. privit drept o nebunie de către ceilalti. Astfel.motivul jocului.iubirea.isi bate joc de idealurile romantice.motivul calatoriei. urmând această linie. normalitatea omului Renaşterii. Opera prezinta o multitudine de teme: noncomformismul. pentru care nebunia însăşi se transformă în energie creatoare. desi este uneori celebrata in roman. uneori. -noncomformismul este privit ca pe o trasatura negativa.cu multa bagare de . 3.avaritia(in cazul taranului). autorul a renuntat la aceasta divizare. Nebunia lui Don Quijote provine.tinandu-i de frau. Era o bezna grea . intre real si ideal. ca temă literară. veşnic deschisă dialogului. intrucat se considera dus la extreme si astfel este asociat cu sminteala. Cervantes exprimă.se remarca gradatia si antiteza intre realitate si “realitatea” lui Don Quijote.Luna se asternuse adanc in nori. naivitatea. fiind la randul ei impartita in 4 subcapitole.de nu-ti zareai nasul si vitejii nostrii fura siliti sa descalece si sa-si poarte bidiviii la pas. descrierea care este reprezentata de tablouri ”Sa fi fost dupa cantatul cocosilor . . Ca moduri de expunere. intrucat el adora si preamareste o femeie care nici nu stie de existenta lui. -Cervantes ataca ideea conventionala. în fond. -fictiunea si adevarul se confunda de obicei. prima parte Idei: 4.motivul aventurierului. nobile. Relativ la mijloacele compozitionale . romanul se structureaza in 2 parti.2.

deodata la urechile lor ajunse un zgomot inca si mai patrunzator. si nu de portrete. ca o izbitura de ciocan urias.in spaniola se aplica de obicei substantivelor determinand lucruri sau persoane ridicole.seama . ”. Sufixul augumentativ “ote”.Acţiunea se desfăşoară pe schema „călătoriei”. Naratiunea este cronologica . . .Eroul. In secolul al XVI-lea. si face o critica ascutita relatiilor sociale din Spania sec XVI-XVII. Perspectiva este omniscienta. umplandu-le sufletul de spaima. iar focalizarea este zero. care.moravuri etc.smecher. un zgomot surd. (in sec al XVI-lea-sluga de cea mai umila conditie) Cervantes introduce in opera elemente picaresti: . care se tot repeta si se adauga mereu cu altele.lineara si se respecta principiul cronologic.Călătoria eroului este determinată din gust de aventuri sau din nostalgia pentru o viaţă mai bogată în activitate . naratorul stie totul despre personaje si nareaza la persoana a III-a.sau chiar deloc.alteori de grotesc. investigheaza cele mai diverse medii sociale. bajbaind prin intuneric si fiind in mare primejdie sa dea in cine stie ce groapa. ia nastere romanul picaresc.Din departare li se parea ca aud un vajait misterios de ape.intrigant.personaj aventurier.Personajul picaresc este în primul rând aventurier în adevăratul sens al cuvântului. eroul traversînd diferite locuri şi medii sociale.intrucat acestea sunt realizate vag. ca si cand suvoaiele ar fi cazut din inaltul unor stanci cu vuiet mare. Quijote inseamna partea din armura care acoperea piciorul.ce are uneori caracter de farsa . . acesta prezinta numele de cavaler al personajului principal.Si tot mergand intracolo.se numeste picaro. prin intermediul personajelor apartinand mediului interlop(cersetori.Dialogul are o pondere mare si ajuta la portretizarea personajelor. insa intr-un comic permanent. el trăieşte in mediul interlop şi adeseori face nedreptăţi.Decăderea generală a moravurilor se reflectă în concepţia eroului despre lume şi viaţă. Car priveste titlul. lucruri oribile care se transpun .vagabonzi.tehnica inlantuirii. in Spania.aventurieri etc).

6.un hidalgo sărac din La Mancha.se adopta forma de parodie pâna la caricaturizarea genului cavaleresc .dovedind originalitate. El este intruchiparea omului nonconformist. reprezintă.autorul ni-l prezinta de la inceput..chiar daca are o perceptie diferita si vede realitatea cu totul altfel.data de autor.Calinescu a afirmat „Quijote e dotat cu marile insusiri ale cercetatorului naturii si daca s-ar putea vindeca de delirul de perceptie.Cervantes reţine şi admiră tot ce e frumos.uscativ la fata. scutierul lui Don Quijote.cu sau fara eroare.deci negativ.fara .Don Quijote este un erou ridicol. Actiunile sunt posibile(povestire de fictiune)si se desfasoara in Spania anului 1614.ar fi azi un cuceritor al fortelor universului.Quijote are atributii eroice.se dezvăluie în mod satiric şi brutal corupţia epocii .Insa.visator.” Sancho Panza.insa prin forta creatiei.el devine in mare masura un erou pozitiv. Initial.Picaroul nu este limitat de posibilităţi.ce se ghideaza dupa propriile reguli. un om cu mintea rătăcită din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de cărţi: romanele cavalereşti-ce constituie sursa de inspiratie a autorului. vulgar şi fals în formele de degenerare ale idealului cavaleresc 5.Acesta este lacom.e indraznet”.el crede morile de vant giganti si porneste impotriva lor. nobil şi uman în cavalerism. respingând doar ceea ce este imoral. în mod simbolic. El este curajos si viteaz. Cat priveste portretul fizic. la fel si Sancho care raspunde „Nu e nebun.pastrandu-si curiozitatea si curajul. eşecurile sunt noi provocări . G.” Cat priveste portretul psiho-moral.insa este unul foarte vag: „Ani sa tot fi avut hidalgul nostru ca la vreo 50:era bine legat si vanos la trup. Un alt hidalgo il caracterizeaza in mod direct „E nebun”.fricos.se scula cu noaptea-n cap si era vanator patimas. întreaga lume pe care Don Quijote o iubeşte atât de mult şi pentru care e gata să se sacrifice la tot pasul. Don Quijote este personajul principal al romanului cu acelasi nume.interesat.De exemplu.

) În acelaşi timp. se gaseste justificarea cea mai convingătoare a măreţiei sale morale. la un moment dat. iar băiatul e bătut din nou. trăieşte numai pentru ceilalţi.sa pedepseasca insolenta: „Intentiile mele le indrept mereu catre scopuri bune. pe care el o înlocuieşte mereu cu un ideal – de aici întreaga lui neînţelegere cu lumea. De multe ori.turnandu-si inteligenta naturala in proverbe. că toţi îndrăgostiţii trebuie să plătească mai întâi preţu l nefericirii. Eroul este obsedat de ideea dreptatii sociale şi de înlăturarea asupririi: „Eu am venit pe lume să înlătur nedreptatea şi să vin în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi”. considerând că nu-i pentru el şi nici nu i se potriveşte).irealitate.Don Quijote este bine-intentionat. El se dedica binelui public. tocmai pentru ca. Don Quijote trăieşte şi strania sa dramă erotică. nici măcar duce. Ţăranul plăteşte. iar în cele din urmă el ajunge chiar să-l blesteme pe nobilul său binefăcător. Don Quijote nu urmăreşte să ajungă nici împărat. de asemenea.Însă cei doi se completează reciproc.siret.Don Quijote de la Mancha nu mai este ! Am redevenit cel ce fusesem .si rau nimanui”. el îl obligă pe un ţăran care bătea un băiat să-l plătească pe acesta după cum tânărul merită. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând relatia antagonică(opusa.Don Quijote afirma: „Dragii mei. Don Quijote are adevărate crize ale noţiunii de real. susţinând că „un cavaler ratacitor fara iubita e ca un arbore fara frunze si fructe si ca un trup fara suflet”.pe patul mortii.insa gestul lui ramane in mod fatal. si El fuge de responsabilitate(ex: guvernator al insulei Barataria-. întrucât Don Quijote este un simbol al omului ce crede in idealuri.utopic. iar Sancho simbolizează vocea realitatii. să-i dea.cu bun simt. şi mai crunt de data asta.misiunea sa fiind sa repare nedreptatile. În ultimul capitol al cartii.imaginatie.El se confrunta permanent cu cele doua lumi. Sancho rezolvă câteva probleme mărunte. dar atunci când se simulează un atac inamic lasă baltă guvernarea.tragismul confruntarii fiind rezolvat adesea de autor prin recursul la elemente comice. antonimica) realitate. cavalerul pleacă. toate drepturile băneşti care i se cuvin.fiind considerat de multi critici ca fiind cel mai frumos.anume de a face bine tuturor. El consideră. aşadar. să fie în stare să se bucure unul de celălalt şi de împlinirea iubirii. apoi.m-am desteptat acum ca dintr-un vis rau si toate nalucirile noptii si ale intunericului s-au risipit din mintea si din inima mea.(De exemplu.

Don Quijote a fost. În secolul al XVII-lea Don Quijote a fost o sursă de comic pur. fiind comparat cu alte fenomene ca hamletismul. adesea. . nu ezită chiar să afirme că „nu există doi cititori care să pară a fi citit acelaşi Don Quijote”. Timp de aproape patru secole atât scriitorii cât şi criticii literari au fost şi continuă să fie preocupaţi de întrebările „Ce este Don Quijote?” şi „Ce este quijotismul?”. În romantism. artei.unii critici au stabilit chiar legături între Don Quijote ca personaj şi Cervantes însuşi. oameni de teatru.ironie si tragic. fiecare epocă înţelegându-l în felul său. un om cumsecade. romanul Don Quijote a avut un impact enorm asupra literaturii. astfel. De-a lungul secolelor. s-a aflat ieşirea eroului din operă şi identificarea cititorilor cu Don Quijote. cedând tentaţiei imposibilului şi încercând să trăiască ficţiunea. Cervantes însuşi ar fi dorit să lase în urma sa mai mult decât o simplă parodiere.apasat de prestigiul cartilor. spunând chiar că „orice spaniol este Don Quijote şi Sancho în acelaşi timp”.acesta spunea despre Don Quijote ca „in definitiv. caruia. Don Quijote devine cartea unei înţelepciuni paradoxale. privit drept un personaj literar prin intermediul căruia autorul romanului ar fi intenţionat exclusiv să satirizeze literatura cavalerească atât de la modă în epoca respectivă.defineşte natura spaniolă prin cuplul Don Quijote – Sancho. La temelia quijotismului. el este un suflet mare.Stilul se caracterizeaza prin umor. 8. bovarismul. 7. inclusiv în literatura română.sa faca analiza justa a prezentului”. Pe de altă parte. De la publicarea romanului scriitorului spaniol şi până în prezent au fost create numeroase opere inspirate de acest personaj în diferite literaturi ale lumii. artişti plastici.cheltuindu-se intr-o directie himerica.dar a servit şi ca izvor de inspiraţie pentru mai mulţi scriitori.la inceput: Alonso Quijano. Hermann von Kyeserling . a vieţii. donjuanismul.Cat despre G. fiind considerat întruchiparea „luptei între ideal şi real”. filozoful german. În Secolul Luminilor a servit drept sursă de pedagogism îngust. Într-o altă direcţie merg unele dintre interpretările criticii europene. ii mersese vestea printre sateni de om bun si cinstit”. ca fenomen socio-cultural complex.iar Harold Bloom.Calinescu. compozitori. reuşind să devină un adevărat „arhetip”. Personajul lui Cervantes nu numai ca a starnit pe parcursul secolelor interesul unui impresionant număr de traducători.inainte sa-i intre gargaunii in cap. în general. Quijotismul este identificat ca fenomen socio-cultural. „Am fost nebun şi acum iată-mă întreg la minte”.scriitor şi critic literar american. critici şi istorici literari.pentru ca nu e capabil.

În această culegere poetul oferă multiple posibilităţi interpretative ale romanului. reprezentând atât o parodie şi înnoire a miturilor anterioare. Manifestările quijotismului în lirica românească pot fi urmărite şi în poezia lui Ion Pillat. iar cavalerul apare ca un simbol al onoarei. M.în poemul Diamantul Nordului. ca simbol. unele versuri ale poetului. Poetul se lasă influenţat de romanul cervantesc. Rezonanţa imaginii quijoteşti apare şi în poezia lui Lucian Blaga. realizat la un nivel abstract de utopie. inclusă în ciclul Visări păgâne. Quijotismul.intrucat el confera perspective moderne de înţelegere. poetul român îi va dedica o poezie de tinereţe. care uneşte trecutul cu viitorul prin relaţia profundă pe care o oferă dimensiunea sa. scrisa între anii 1910-1912. poemul său Trei viteji. în volumul Tinereţea lui Don Quijote. Impresionat adânc de figura lui Don Quijote. rămânând şi astăzi o operă deschisă. fiind semnificative în acest sens. influenţate de figura lui Don Quijote.Romanul este receptat in opera lui Ion Budai-Deleanu. întitulată Unor mori de vânt. Eminescu . căruia i-a dat ca titlu numele vestitului hidalgo. subintitulat Utopia lui Don Quijote sau chiar Viziunea lui Don Quijote. ce se imbogateste permanent în semnificaţii prin mentalitatea noilor generaţii.acesta fiind primul ecou cervantesc in literatura romana. dar şi geneza unui mit esenţial al umanităţii. Romanul lui Cervantes reprezintă o punte peste timp. . urmează un ideal. este reflectat şi în creaţia poetului român Marin Sorescu. exprimând primul contact creator al literaturii române cu literatura spaniolă.