TOMA DE AQUINO

A fost poreclit ³Boul taciturn³, datorit stilului s u t cut èi greoi. Totuèi, èi-a obìinut doctoratul în cadrul Universit ìii din Paris, a predat timp de zece ani la Roma, a scris mai mult de opt milioane de cuvinte publicate, a avut o atât de mare influenì încât în 1879 Papa Leo al XIII-lea a declarat sistemul s u ca fiind filozofia catolic oficial , èi este predat pân în ziua de ast zi drept baza intelectualismului creètin. Toma de Aquino (1225-1274) a r sturnat tradiìia început de Augustin, a interpret rii creètinismului prin intermediul filozofiei lui Platon. În schimb, Aquino a reuèit s fac din abordarea filozofic èi metodele lui Aristotel baza filozofiei creètine. Din numeroasele sale lucr ri scrise, Summa Theologiae este cea mai bun èi mai citit în zilele noastre. Acesta a început vasta lucrare în anul 1265 èi a murit (nou ani mai târziu) înainte s-o termine. Cinci capitole, cu 119 secìiuni, fiecare constând din mai multe articole. Pentru a avea o idee despre dimensiunile acestea lucr ri, dedesubt urmeaz un sumar al celui mai scurt capitol. Summa Theologiae Tratat asupra Creaìiei Partea a II-a Quaestio 44. Procesiunea creaturilor Domnului èi Prima Cauz a tuturor lucrurilor (1) Dac Dumnezeu este cauza primar a tuturor fiinìelor? (2) Dac materia primar este creat de Dumnezeu sau este un principiu independent egal cu El? (3) Dac Dumnezeu este cauza model a fiinìelor sau dac exist alte cauze model? (4) Dac El este cauza final a creaturilor? Quaestio 45. Felul eman rii lucrurilor din Primul Principiu (1) Ce este creaìia? (2) Dac Dumnezeu poate crea orice? (3) Dac creaìia reprezint ceva în îns èi natura creaturilor? (4) Cui aparìin creaturile create? (5) Dac ìine numai de Dumnezeu creaìia? (6) Dac creaìia este comun întregii Trinit ìi sau numai unei anumite Persoane? (7) Dac se g seète vreo urm a Trinit ìii în creaturile create? (8) Dac munca creaìiei este amestecat cu lucrarea naturii èi a liberului arbitru? Quaestio 46. Despre începutul èi durata creaturilor

Page

1

(1) Dac creaturile au existat dintotdeauna? (2) Dac acestea au început s existe într-un articol de credinì ? (3) Cum se spune c Dumnezeu a creat cerul èi p mântul la început? Quaestio 47. Despre deosebirea creaturilor în general (1) Multitudinea sau deosebirea creaturilor. (2) Inegalitatea acestora. (3) Unitatea lumii. Quaestio 48. Deosebirea creaturilor în particular (1) Dac r ul este o tr s tur ? (2) Dac r ul se g seète în creaturi? (3) Dac binele este substanìa r ului? (4) Dac r ul corupe complet binele? (5) Împ rìirea r ului în suferinì èi greèeal . (6) Dac suferinìa sau greèeala au mai mult de natura r ului? Quaestio 49. Cauza R ului (1) Dac binele poate constitui cauza r ului? (2) Dac binele suprem, Dumnezeu, este cauza r ului? (3) Dac poate exista un r u suprem, care constituie prima cauz a tuturor relelor? Fiecare dintre articolele de mai sus constituie o examinare intensiv a întreb rii filozofice, a r spunsurilor posibile, cu argumente pentru èi împotriva posibilelor r spunsuri. În partea a doua, vor fi prezentate metodele de argumentare ale lui Aquino. Marii filozofi nu produc numai idei puternice, aceètia creeaz noi moduri de gândire èi comunicare. Dialogurile scrise ale lui Platon au schimbat filozofia, silogismele lui Aristotel înc mai constituie baza pentru multe concepìii, iar metodele lui Aquino din Summa Theologiae constituie un format fundamental pentru dezbateri. Puteìi înv ìa s scrieìi folosind metodele lui Aquino. Dac veìi face asta, veìi ad uga o unealt puternic în repertoriul dumneavoastr de comunicare. Fiecare dintre articolele din Summa Theologiae se concentreaz pe r spunsul la o întrebare specific . Aquino observa c întreb rile clare pot fi soluìionate în dou feluri ± la modul afirmativ (da) èi la modul negativ (nu). Un r spuns la o întrebare nu este complet pân nu sunt luate în considerare ambele variante (da èi nu). Aquino ètia foarte bine poziìiile pe care dorea s le promoveze. Totuèi, acesta a oferit întotdeauna suficient atenìie poziìiilor èi argumentelor viziunilor opuse. A f cut asta prin metoda tezei èi antitezei.

Page

2

Pasul 1: Puneìi întrebarea (problema luat în considerare). Pasul 2: Formulaìi antiteza èi oferiìi cele mai bune argumente în favoarea acesteia. Antiteza este poziìia asupra întreb rii, opus celei pe care Aquino încearc s-o demonstreze. Acestea se numesc obiecìii. Step 3: Formulaìi teza èi oferiìi cele mai bune argumente în favoarea acesteia. Teza este poziìia asupra întreb rii pe care Aquino încearc s-o demonstreze. Step 4: Respingeìi fiecare argument în favoarea antitezei printr-un num r ridicat de contraargumente. Acestea se numesc r spunsuri la obiecìii. Iat o diagram care arat cum poate fi utilizat metoda lui Aquino. Folosiìi diagrama pentru a g si fiecare dintre paèii menìionaìi mai sus. Observaìi relaìiile dintre paèi.

Page

Aceasta este mai mult decât o metod de a aèterne pe hârtie niète idei. Este formula pentru argumentare structurat . O persoan nu trebuie numai s scrie astfel, ci trebuie s gândeasc astfel, pentru a obìine rezultate. Modul de gândire prezentat

3

aici nu presupune vreo aserìiune specific sau vreo credinì . Deèi, pentru Aquino, a scrie, a gândi èi a vorbi într-o manier raìional ermetic , reprezint o cale de a imita structura inteligent a universului èi astfel de a se deplasa cu fermitate de-a lungul c ii adev rului. Aquino: Cele Cinci C i În prima parte din Summa Theologiae, Aquino se ocup de întreb rile legate de dac èi cum putem èti c exist un Dumnezeu. În cadrul capitolul ³Existenìa lui Dumnezeu³, acesta prezint trei articole pe baza urm toarelor întreb ri: (1) Este propoziìia ³Dumnezeu exist ´ axiomatic ? (2) Este aceasta demonstrabil ? (3) Exist Dumnezeu? Folosind aceast metod de investigare, Aquino ia în considerare dou obiecìii împotriva tezei ³Dumnezeu exist ´ èi cinci argumente în favoarea acestei teze, precum èi r spunsurile sale la obiecìii. Aceast secìiune a acestei c rìi vaste este una dintre cele mai citite din opera lui Aquino. Pe scurt, argumentele de baz nu-i aparìin la origine lui Aquino, dar relaìiile pe care le stabileète între ele, prin calitatea metodei sale, precum èi claritatea expoziìiei sale, sunt distincte. Aceast parte a operei lui Aquino a ajuns s fie cunoscut drept Cele Cinci C i. Chiar dac probleme precum existenìa lui Dumnezeu nu v intereseaz , trebuie s fiìi conètienìi c , în mâinile unui mare filozof, acestea nu constituie chestiuni izolate care sunt specifice unei anumite religii. Aquino exploreaz înìelegerea uman a originilor èi posibilele structuri ale existenìei. Chestiunea primei cauze èi a designului sunt relevante pentru credincioèi èi pentru ateièti, totodat . Încercaìi s fiìi la fel de deschièi precum Aquino în investigaìia voastr . Iat o diagram care ilustreaz structura Celor Cinci C i:

Page

4

Observaìi eleganìa acestei structuri. Prin obiecìiile èi argumentele aduse în sprijinul ideilor sale Aquino acoper majoritatea variantelor acestei probleme. În cele ce urmeaz voi prezenta un fragment din Summa Theologiae, numit în mod tradiìional ³Cele Cinci C i³, investigaìia lui Aquino cu privire la întrebarea despre existenìa lui Dumnezeu. Citiìi cu atenìie èi comparaìi textul cu diagrama din partea anterioar despre Aquino.

***
Page

5

Summa Theologiae Prima parte: Doctrina Sfânt Exist Dumnezeu? Obiecìia 1. Se pare c Dumnezeu nu exist ; deoarece dac unul dintre contrarii ar fi infinit, cel lalt ar fi în întregime distrus. Dar cuvântul ³Dumnezeu´ înseamn c El este binele infinit. Dac , prin urmare, Dumnezeu ar exista, nu ar mai exista niciun fel de r u; dar exist r u în lume. Prin urmare, Dumnezeu nu exist . Obiecìia 2. Mai mult, este superfluu s presupunem c ceea ce poate fi împlinit prin mai puìine principii nu se poate îndeplini prin mai multe. Dar se pare c tot ceea ce vedem pe lume, poate fi împlinit prin alte principii, presupunând c Dumnezeu nu exist . Deoarece toate lucrurile naturale pot fi reduse la un principiu, care este natura; iar toate lucrurile voluntare pot fi reduse la un singur principiu, care este raìiunea uman sau voinìa. În concluzie, nu este necesar s presupunem existenìa lui Dumnezeu. Dimpotriv , se spune despre persoana lui Dumnezeu: ³Eu sunt cel ce sunt³.(Exodul 3:14) R spund, spunând c se poate proba existenìa lui Dumnezeu în cinci feluri. Prima cale èi cea mai evident , este argumentul mièc rii. Este sigur èi se constat prin simìuri c unele lucruri se mièc în aceast lume. Acum, orice se g seète în miècare este pus în miècare de altceva, deoarece nimic nu mièc îns dac nu este în puterea altuia de care e miècat. A mièca îns pe altul înseamn a fi în acìiune. Miècarea, îns , nu este nimic altceva decât a trece ceva de la potenìialitate la acìiune. Îns , nimic nu poate fi dus din starea de potenìialitate la acìiune decât de alt entitate în acìiune; c ldura în acìiune, precum focul, face lemnul, care este cald potenìial, s devin cald, în acìiune èi prin acest fapt este schimbat èi alterat el însuèi. Nu este posibil ca ceva s fie concomitent èi în acìiune èi în potenìialitate, ci numai într-un fel sau altul. Ce este cald în acìiune nu poate fi în acelaèi timp cald èi în potenìialitate, ci în potenìialitate este rece. În consecinì este imposibil ca ceva s fie conform èi într-un fel èi în altul, adic s fie èi cel ce mièc èi cel ce este miècat, sau care se mièc pe sine. Prin urmare, ceea ce se g seète în miècare trebuie s s fie miècat de altul. Dac îns cel de care e miècat se mièc èi el, este necesar s fie miècat la rândul lui de altul, èi acela de altul. Îns , acest lucru nu poate continua la infinit, deoarece astfel nu ar exista un prim motor (primum movens), èi în consecinì alt èi alt mièc tor, deoarece miècarea secund nu poate avea loc dac nu a existat ceva care e prim mièc tor, precum bastonul care nu

Page

6

mièc decât dac e miècat de mân . Aèadar, este deci necesar s se ajung la un prim motor, care nu e miècat de nimeni, èi toìi înìeleg c acesta este Dumnezeu. A doua cale este prin metoda cauzei eficiente. În lumea simìurilor descoperim c exist o ordine a cauzelor eficiente. Nu exist niciun caz cunoscut (èi nici nu este într-adev r posibil) în care un lucru s fie cauz eficient sieèi; deoarece ar trebui s fie anterior sieèi, ceea ce este imposibil. Nu este îns posibil ca în problema cauzelor eficiente s se ajung la infinit, c ci în toate cauzele eficiente prima este cauza celei intermediare èi intermediara este cauza ultimei, fie c intermediara este numai una sau sunt mai multe cauze intermediare. Îndep rtând cauza, se anuleaz efectul. Prin urmare, dac nu ar fi fost prima dintre cauzele eficiente, n-ar fi nici ultima, nici intermediara. Dar dac în privinìa cauzelor eficiente s-ar putea merge la infinit, atunci nu va exista nicio prim cauz eficient , deci nu va fi niciun ultim efect, nici cauz eficient intermediar ; ceea ce este în mod clar fals. Aèadar, este necesar s se stabileasc o cauz eficient prim ± pe care toìi o numesc Dumnezeu. A treia cale provine din posibilitate èi necesitate, èi decurge aèa. G sim în natur unele lucruri care sunt posibile èi altele care nu sunt, precum èi unele care sunt considerate c genereaz èi degenereaz , prin urmare posibile s fie sau s nu fie. Dar este imposibil ca toate acestea s existe întotdeauna, deoarece ceea ce e posibil s nu existe la un moment dat nu exist . Aèadar, dac toate sunt posibile a nu fi, atunci la un moment dat nimic nu ar fi fost în existenì . Acum, dac acest lucru ar fi adev rat, atunci èi acum nu ar fi fost nimic în existenì , deoarece ceea ce nu exist nu începe a exista decât prin ceva ce exist deja. Aèadar, dac la un moment dat nu era nimic în existenì , ar fi fost imposibil ca ceva s înceap s existe, iar în acest fel chiar èi acum n-ar fi nimic în existenì ± ceea ce este absurd. Prin urmare, nu toate fiinìele sunt posibile, dar trebuie s existe ceva a c rui existenì este necesar . Îns , fiecare lucru necesar fie îèi are necesitatea sa cauzat de un alt lucru, fie nu. Acum, este imposibil s mergem la infinit în privinìa lucrurilor necesare care îèi au necesitatea cauzat de un altul, aèa cum s-a demonstrat deja în privinìa cauzei eficiente. În consecinì , nu putem decât s postul m existenìa unei fiinìe care îèi are cauza necesit ìii în sine, f r s o primeasc de la alìii, ci mai degrab care s fie cauza necesit ìii altora. Aceasta este numit de toìi oamenii Dumnezeu. A patra cale provine din gradele pe care le g sim în lucruri. Printre fiinìe exist unele mai puìin sau mai mult bune, corecte, nobile èi altele de acest fel. Dar ³mai mult´ sau ³mai puìin´ se spune despre diferite lucruri în funcìie de modul diferit în care sunt privite în relaìie cu ceva care e maxim, precum se spune despre un lucru

Page

7

c este cald, în funcìie de cât de aproape este de c ldura maxim ; aèadar exist ceva care este foarte corect, foarte bun èi foarte nobil èi în consecinì este fiinìa maxim . Deoarece lucrurile ce sunt maxim adev rate sunt maxime fiinìe, aèa cum este scris în Metaph. II. Acum, exist ceva numit maxim de orice gen care este cauza a tot ce ìine de acest gen; precum focul, care este c ldura maxim , fiind cauza tuturor celor calde. Aèadar, exist ceva care este pentru toate lucrurile cauza fiinìei lor, a bun t ìii èi a oric rei perfecìiuni: acestuia îi spunem Dumnezeu. A cincea cale provine din guvernarea lucrurilor. Vedem c unele lucruri lipsite de inteligenì , precum corpurile naturale acìioneaz în vederea unui scop, iar acest lucru este evident din faptul c acìioneaz întotdeauna sau aproape întotdeauna la fel, pentru a obìine cele mai bune rezultate. De aici reiese c nu întâmpl tor, ci cu intenìie, ajung la scopul final. Acum, îns , ceea ce este lipsit de inteligenì nu tinde c tre un scop final, decât dac este direcìionat de c tre o fiinì înzestrat cu cunoaètere èi inteligenì , aèa cum s geata este tras la ìinta sa de c tre arcaè. Prin urmare, exist altcineva inteligent, prin care toate lucrurile naturale sunt conduse c tre scopul lor: acesta e Dumnezeu. R spuns la obiecìia 1. Aèa cum spunea Augustin (Enchiridion XI): ³De vreme ce Dumnezeu este binele suprem n-ar permite în nici un fel s existe ceva r u în operele sale, dac nu ar fi atât de puternic èi bun, încât s fac bine din r u³. Acest lucru aparìine îns bun t ìii lui Dumnezeu, încât s permit cele rele, din care s extrag cele bune. R spuns la obiecìia 2. De vreme ce natura acìioneaz în direcìia unui scop determinat sub conducerea unui agent superior, orice este f cut de natur trebuie s fie urm rit înapoi pân la Dumnezeu, ca la prima sa cauz . De asemenea, orice este f cut în mod voluntar trebuie urm rit înapoi pân la o cauz mai înalt , alta decât raìiunea uman sau voinìa, de vreme ce acestea se pot schimba sau eèua; pentru c toate lucrurile care sunt schimb toare èi capabile de a greèi, trebuie s fie urm rite înapoi pân la un prim principiu neclintit èi auto-necesar, aèa cum a fost ar tat mai sus.

Page

8