Universitatea “Petre Andrei” Iaşi Facultatea de Economie Secţia Finanţe-Contabilitate Forma de învăţământ: zi

“FIRMELE MULTINATIONALE SI INVESTITIILE STRAINE DIRECTE”

CUPRINS Lista de abrevieri…………………………………………………………………………………..3 INTRODUCERE…………………………………………………..………………………………4 1. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………………...5 1.1. Ce sunt firmele multinaţionale (FMN)?………………………………………………...5 Definiţia FMN…………………………..…………………………………...…5 1.1.2. Investiţiile străine directe (ISD) ………………………...…..…………………6 1.1.3.Forme ale firmelor multinaţionale…………………………..……………..……8 1.2. Motive şi factori determinanţi pentru investiţiile străine directe…………………..….10 2. TEORII ALE INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ŞI ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………………..………………………19 2.1. Teoria mobilităţii internaţionale a factorilor de producţie. ……………..…….…..…. 19 2.2. Teoriile neoclasice privind FMN şi ISD…………………………………………....…22 2.2.1. O privire asupra perioadei dinaintea anilor ’60…………………………....…22 2.2.2. Contribuţia lui Stephen Hymer…………………………………….……..……22 2.2.3. Raymon Vernon şi ciclul produsului………………………….……………..…23 2.2.4. Alte abordări apărute în anii ’70 …………………………………….…..……24 2.3. Teoria internalizării şi locaţiei…………………………………………..…………..…24 2.4. Investiţiile străine şi avantajul competitiv…………………………………………..…26 2.5. Paradigma eclectică……………………………………………………………..…..…29 3. IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………..…31 3.1. Politici ale ţărilor gazdă şi de origine privind FMN…………………….…………..…31 3.1.1. Politici de stimulare şi atragere a ISD……………………….…………..……31 3.1.2. FMN şi transferul de tehnologie…………………………………...……..……34 3.2. Alte influenţe ale activităţii FMN…………………………………………………..…36 3.2.1. FMN şi managementul resurselor umane…………………………………..…36 3.2.2 FMN: balanţa de plăţi şi structura comerţului………………………..……..…37 3.2.3. FMN şi structura de piaţă…………………………………………………...…38 4. STRATEGII ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE………………………………...…..…40 4.1. Strategia globală şi relaţiile intra-firmă……………………………………………..…40 4.1.1. Strategii de intrare şi expansiune………………………………….……..……40 4.1.2. Structura organizaţională a FMN…………………………………………..…41 4.1.3.Luarea deciziei…………………………..…………………………………..…45 4.1.4.Relaţiile filială – societatea mamă………………………………………..……46 4.2. Relaţiile inter-firmă…………………………………………………………..……..…48 4.3. Preţurile de transfer şi distribuţia valorii adăugate…………………..……………..…50 4.3.1. Preţul de transfer…………………………………………………..………..…50 4.3.2. Distribuţia valorii adăugate create de FMN……………………………..……53 4.4. Studiu de caz: UNILEVER………………………………………………………...….55 INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI PROCESUL DE TRANZIŢIE AL ŢĂRILOR EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST……………………………………...…..…66 5.1. Efectele ISD asupra tranziţiei ECE la economia de piaţă………………………..……66 5.2. România versus ISD………………………………………………………………...…69 CONCLUZII……………………………..……………………………..………………………...81 ANEXA……………………………..…………………………..……………………………..…83 BIBLIOGRAFIE…………………………..……………………………..…………………….…88

2

Lista de abrevieri

ASEAN BERD C&D CEE CEO ECE F&A FMN FTN ISD NAFTA OCDE OIM OMC ONU PNB UNCTAD UE UNCTC FMI ARD

– Asociaţia ţărilor din Asia de Sud – Est – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - cercetare şi dezvoltare – Comunitatea Economică Europeană – chief executive officer – Europa Centrală şi de Est – fuziune şi achiziţie – firmă multinaţională – firmă transnaţională – investiţiile străine directe – Acordul Nord - American de comerţ liber – Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică – Organizaţia internaţională a muncii – Organizaţia mondială de comerţ – Organizaţia Naţiunilor Unite – Produsul Naţional Brut – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare – Uniunea Europeană – Centrul Naţiunilor Unite pentru Corporaţiile Transnaţionale – Fondul Monetar Internaţional – Agenţia Română de Dezvoltare

3

INTRODUCERE
Una dintre cele mai mari forţe de presiune cu care se confruntă evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este reprezentată de puterea şi influenţa firmelor multinaţionale (FMN) ca parte a răspunsului acestora la globalizare. Combinarea creşterii investiţiilor străine directe, schimbărilor tehnologice, pieţelor financiare internaţionale şi a unei game largi de măsuri de dereglementare şi privatizare au făcut posibil pentru firmele multinaţionale să fie printre conducătorii economiei globale. Provocarea pentru evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este să se asigure că aceste companii respectă drepturile angajaţilor în fiecare loc din lume în care influenţa lor se face simţită şi să se stabilească un dialog global între acestea şi firmele multinaţionale. Firmele multinaţionale joacă acum un rol important în economiile tuturor ţărilor şi în relaţiile economice internaţionale, devenind un subiect din ce în ce mai important pentru guverne. Prin investiţiile străine directe, asemenea firme pot aduce beneficii substanţiale atât ţărilor de origine cât şi ţărilor gazdă prin contribuţii la utilizarea eficientă a capitalului, tehnologiei şi resurselor umane între ţări şi pot astfel să îndeplinească un rol important în promovarea bunăstării economice şi sociale. Dar firmele multinaţionale, organizându-şi operaţii dincolo de cadrul lor naţional, pot conduce la abuzuri prin concentrarea puterii economice şi la conflicte cu obiectivele de politică naţională. Mai mult, complexitatea acestor firme multinaţionale şi dificultatea unei percepţii clare privind structurile lor diverse, operaţiile şi politicile conduce uneori la îngrijorare. Astfel, ţinta comună a tuturor statelor este de a încuraja contribuţiile pozitive prin care firmele multinaţionale pot realiza progresul economic şi social şi să minimizeze sau să rezolve dificultăţile care pot să apară din derularea operaţiilor lor. De când operaţiile firmelor multinaţionale s-au extins în întreaga lume, trebuie depuse toate eforturile de a se coopera între toate statele, mai ales între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, având ca obiectiv îmbunătăţirea standardelor de bunăstare şi de viaţă, prin încurajarea contribuţiilor pozitive ale FMN şi prin minimizarea sau rezolvarea problemelor ce sunt în legătură cu activităţile lor. Firmele multinaţionale, şi mai ales firmele globale foarte mari, au ca structuri de rezistenţă următoarele trei caracteristici: 1. controlul activităţilor economice în mai multe ţări 2. abilitatea de a obţine avantaje din diferenţele geografice dintre ţări şi regiuni în dotarea cu factori şi în politici guvernamentale 3. flexibilitatea geografică, abilitatea de a dispune de resurse şi operaţii între localităţi la scară globală Astfel, un procent majoritar din configuraţia schimbării a sistemului economic global este realizat de firmele multinaţionale prin deciziile lor de a investi sau nu în anumite zone geografice. Firmele multinaţionale, prin rolul lor devin în aceste condiţii cele mai puternice forţe de presiune pentru adâncirea globalizării activităţii lor economice care au loc într-un cadru dinamic, turbulent chiar în anumite perioade sau zone, în economia mondială.

4

1. – “Global Entreprises and the World Economy: Ford. termenul de “transnaţional” este folosit pentru a desemna “o corporaţie multinaţională care practică o strategie de integrare deplină şi organizare multi-dimensională”1. 7 5 . În general se folosesc termenii de “transnaţional” şi “multinaţional” ca având aceeaşi semnificaţie. p. Al doilea termen este preferat de către ţările dezvoltate. Totuşi. În concepţia altora. Gorland Press. o multitudine de linii de producţie (fiecare orientată spre piaţa naţională sau regională) şi multe divizii de muncă suprapuse cu activităţi superflux deoarece fiecare unitate operează independent faţă de celelalte.1. Astfel. care folosesc termenii ca având acelaşi înţeles şi crezând că se referă la acelaşi fenomen. Cu trecerea timpului. iar FMN este un termen folosit înainte de 1980.1. o FTN se mişcă spre crearea unei singure întreprinderi cu o singură divizie de muncă prin eliminarea activităţilor superflue şi concentrarea activităţilor în acele ţări (regiuni. Sunt şi academicieni care susţin că există o diferenţă majoră între cei doi termeni. 1988. Ea se caracterizează printr-o administrare descentralizată (unităţi naţionale sau regionale care sunt în cea mai mare parte autonome de centrul de decizie principal).1. Definiţia FMN O FMN sau FTN este o companie care se angajează în investiţii străine directe (ISD) şi care deţine şi controlează activităţile generatoare de valoare adăugată în mai mult decât o ţară.H. De exemplu. Pe de altă parte. astfel că acum ambii termeni desemnează acelaşi lucru.3 •  Dassbach. diferenţele metodologice au dispărut. Printre aceştia este şi Carl Dassbach care dă definiţii distincte pentru cei doi termeni. 1981. la nivel de analiză. New York. sau cel puţin spre o piaţă externă care acoperă câteva ţări sau regiuni. faţă de acelea care-şi au originea în afara regiunii. Primul termen a fost adoptat de Centrul Naţiunilor Unite pentru Corporaţiile Transnaţionale (UNCTC) în 1974 la cererea câtorva ţări din America Latină care au dorit să facă deosebirea între companiile domiciliate într-o ţară din America Latină care ar putea investi în altă ţară. de oamenii de afaceri şi comunitatea academică. Londra. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FIRMELOR MULTINAŢIONALE 1. J. Ce sunt firmele multinaţionale (FMN)? 1. GM and IBM.A. Carl H. Mai mult. George Allen and Unwin. Administrarea este de departe mai centralizată decât în cazul FMN. o FMN este o întreprindere orientată în mod primar către diferite pieţe naţionale sau regiuni diferite. – “International Production and the Multinational Enterprise”. 1 Dunning. în mediul academic. The Emerge of the Transnational Entreprises”. singura diferenţă este că FTN este un termen folosit după 1980. o FTN este orientată spre o piaţă mondială. office-ul principal având un control direct mai mare asupra unităţilor. pieţe) care • oferă cele mai mari avantaje în desfăşurarea activităţii . există deosebiri între cei doi termeni. p.

de tipul licensing-ului sau alianţelor strategice. “societate” sau “companie” tind să fie sinonimi. tehnologia şi capitalul migrează. termenii de “antrepriză”. Pentru aprecierea gradului şi mărimii unei FMN se iau în considerare următoarele criterii: − numărul şi mărimea filialelor străine sau companiilor asociate pe care le are în proprietate sau le controlează. se absorb. “firmă”. proprietăţii şi al activităţilor cu valoare ridicată (cum ar fi cercetarea-dezvoltarea = C&D). naţional controlată şi internaţional deţinută şi condusă (Ford. sau internaţional deţinută şi controlată (Agfa. Nici o altă instituţie nu îmbină cele 2 activităţi: producţia în străinătate şi tranzacţionarea. nu se poate spune că există tipuri ideale – 100% FMN sau FTN – ele tinzând spre aceste direcţii. FMN au căpătat o serie de caracteristici specifice: − cifra de afaceri a multor FMN depăşesc chiar PNB-ul unor ţări dezvoltate precum Portugalia sau Grecia. Samsung). dar trebuie ţinut cont şi de faptul că pe lângă activitatea lucrativă o FMN se angaează într-o varietate de legături cooperative. − vitalitate şi dinamism: cresc. vom folosi termenul de FMN. Sony. deşi este recunoscut că fiecare are o conotaţie legală specifică. iar în această lucrare. iar o variantă a FMN cu mai puţine unităţi naţionale ar putea fi cea mai eficientă formă. un produs al organizaţiei clasice FORD dar care nu mai este viabilă în condiţiile actuale ale competiţiei. poate proveni dintr-o ţară socialistă sau cu economie de piaţă. în părerea sa. proprietatea poate fi deţinută şi controlată de persoane/instituţii dintr-o singură ţară (Mars. îşi lărgesc continuu aria de activitate. “corporaţie”. − combină avantajele de scară cu diversificarea. iar termenul de “global” are un înţeles mai specific. Bineînţeles. − numărul ţărilor în care se angajează cu activităţi lucrative. − proporţia bunurilor şi veniturilor la nivel global sau numărul angajaţilor pentru filialele străine. obiectul de activitate se diversifică. Definiţia dată la început este una generală şi larg acceptată. poate avea o reţea mare de activităţi în numeroase ţări sau un singur produs într-o singură ţară străină. O FMN poate fi proprietate privată sau publică. − au o “producţie modulară”. adesea neechitabile. De asemenea. Royal Dutch Shell). − internalizarea pieţelor externe pentru producţia intermediară care apare în urma acestor activităţi. − pot obţine împrumuturi în condiţii mai avantajoase decât multe guverne. ca termen generic. − gradul de internaţionalizare al managementului. strategie numită “gestiune integrală”.FTN a fost. componentele tipizate fiind asamblate în produse finite diferenţiate funcţie de caracteristicile fiecărei pieţe-ţintă. poate fi motivată de obiective private sau sociale. referindu-se la o companie care se angajează în activităţi lucrative în fiecare din regiunile majore ale lumii şi care urmăreşte o strategie de integrare a acestor activităţi. care le poate da un grad de control şi influenţă asupra producţiei străine. Funcţiile distinctive ale FMN sunt: − organizarea şi coordonarea numeroaselor activităţi lucrative dincolo de graniţele naţionale. se extind. 6 . Tateng). − adoptă o conducere centralizată a problemelor vitale şi o descentralizare a celorlalte activităţi. Ajungând la o fază de maturitate. se multiplică.

Prin prisma raportului ce se stabileşte între agentul economic emitent şi cel receptor se pot distinge investiţiile străine directe (ISD) şi cele de portofoliu. 1995. ele fiind definite de FMI astfel: ”investiţiile care implică o relaţie pe termen lung care reflectă interesul unei entităţi rezidente într-o entitate rezidentă în altă ţară decât cea a investitorului. timpul – ca dimensiune a procesului de valorificare. riscul – ca expresie a deciziei • economice şi caracterul de extraunitate al tranzacţiilor internaţionale . instrumente”.) şi a unei creşteri de capital. Investiţiile străine directe (ISD) Investiţiile internaţionale au avut un puternic impact în ultimile trei decenii asupra creşterii economice. controlul asupra resurselor transferate revine investitorului. ISD presupune: transferarea către agentul emitent al fluxului investiţional a posibilităţii de control şi decizia asupra activităţii receptorului.H. Investiţia internaţională are patru elemente caracteristice: profitul – ca scop al investiţiei. Dar şi invers. Cum activele sunt reale sau financiare. investiţiile la rândul lor. J. 57 Dunning. 20% Franţa şi Marea Britanie. Recif.1. 1992. Addison-Wesley Publishing Company.1. Concret. tehnologie.) sau financiare (în titluri de valoare). − acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară. Astfel. Modalităţile concrete prin care un agent economic realizează o investiţie internaţională pot fi: − construirea pe “loc gol” a unei societăţi comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente într-o altă ţară. FMN sunt adesea un vehicul pentru ISD. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. ISD. prin intermediul ISD s-a asigurat expansiunea FMN. a comerţului exterior şi structurilor productive din aproape toate ţările.5 •• Manualul Balanţei de Plăţi a FMI • 7 . Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici. − achiziţionarea unei firme străine sau fuziunea cu o astfel de firmă. dividend. Ed. investiţia este făcută în afara ţării de origine a investitorului dar în interiorul companiei investitoare şi constă într-un “pachet” format din produse finite şi • intermediare. capital. − cumpărarea de acţiuni/obligaţiuni de pe o piaţă străină. p. Bucureşti. bunuri de capital etc. investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital. scopul investitorului direct este de a exercita un grad important de influenţă asupra managementului • întreprinderii rezidente în altă economie” . pot fi reale (în proprietăţi. este vorba de investiţia de portofoliu care reprezintă un plasament pur financiar. acces pe pieţe . tehnici. acţiuni. management. ca o parte importantă a mişcărilor internaţionale de capital (procesul împrumuturilor internaţionale) reprezintă fluxurile internaţionale de capital în care o firmă dintr-o ţară creează sau măreşte o  Popa. obligaţiuni sau depunerea de bani la instituţii financiare în scopul asigurării unui venit (dobândă. deci pentru obţinerea unui profit. Procentul minim al controlului acceptat de majoritatea ţărilor este de 10-25% (10% SUA. În general. 25% Germania). p. Londra.2. controlul resurselor fiind transferat de emitent receptorului. − încheierea de contracte internaţionale de leasing sau franchising. − crearea unor societăţi mixte. Când nu se presupune existenţa unui astfel de raport. investiţia reprezintă cumpărarea de proprietăţi. chirie etc. În mod tradiţional.

Maurice – “International Economics – Thecry and Policy”. Mai mult. H. Boston. joint-venture.. Acest model reprezentat schematic este de fapt imaginea procesului de internaţionalizare a activităţii unei firme. 1991. Din analiza acestui model se poate observa că pe măsură ce o firmă acumulează experienţă şi încredere în afacerile internaţionale. depozit. Forme ale firmelor multinaţionale Dacă se urmăreşte să se investească. trebuie puse câteva întrebări privitoare la: scara investiţiei (oficiu de vânzări. şi având un obiectiv identic. p. Richard D. Lecraw. Paul R. Aici trebuie făcută precizarea că existenţa FMN nu reflectă în mod necesar un flux de capital net dintr-o ţară în alta.3. dar rămâne deschisă întrebarea de ce ISD sunt preferate altor moduri de transferare a fondurilor.. Y. aceasta reprezentând obţinerea controlului. majoritar. gradul de • proprietate (total. există un drum în două sensuri în ţările industrializate: firmele din SUA îşi extind filialele din Europa în acelaşi timp în care firmele din Europa îşi extind filialele din SUA. 165  Beamish. 5 8 . 1. Ea încheie contracte pe bază de împuternicire. minoritar) şi tipul de partener .1. Modelul arată că. ea va dori să-şi crească scara investiţiilor lor.P.. Ea este organizată. Harper Collins Publishers Inc. filială. înregistrată şi funcţionează potrivit legislaţiei locale. care este un scop esenţial. Sucursala este un serviciu al unei FMN implantată în străinătate şi depinde în totalitate. ISD reprezintă un mod alternativ de a realiza aceleaşi obiective ca împrumuturile internaţionale. operaţiile internaţionale ale unei firme vor evolua spre modelul filialei în proprietate deplină care are încă un risc mai ridicat. egal. filiala. Killing. . Cele mai importante forme sunt sucursala. care implică o evoluţie: analiza competiţiei externe. iar cheltuielile sunt suportate de bugetul societăţii-mamă. Un răspuns ferm la preferinţa pentru ISD în cadrul împrumuturilor internaţionale este de a permite formarea organizaţiilor multinaţionale. ambalare şi asamblare sau producţie completă). Este de notat faptul că în timp ce producţia completă combinată cu filiala în proprietate 100% este forma cea mai studiată a ISD realizate de o FMN..filială în altă ţară . – “International Management – Text and Cases”. Paul W. p. dar soldul bugetului reflectă rezultatele economico-financiare ale societăţii-mamă. licensing-ul şi joint-venture. în timp. • 1. unde se observă că există numeroase variante şi tipuri posibile ale ISD. Crookell. Acestea sunt ilustrate în Fig.. licenţiere. second edition.1. Irwin Inc.Y. Compania-mamă asigură adesea filialele ei din străinătate cu capital în speranţa unor eventuale returnări. financiar şi administrativ. ea este o parte componentă a aceleiaşi structuri organizaţionale. ea reprezintă doar una din 80 variante posibile. FMN strâng câteodată bani pentru expansiunea filialelor lor în ţara unde filiala funcţionează mai bine decât în ţara de origine. 1991. Obstfeld.  Krugman. În măsura în care FMN asigură financiar filialele lor din străinătate. de societatea-mamă. Filiala nu are doar o obligaţie financiară către compania-mamă. D. şi există numeroase motive pentru alegerea uneia din aceste modalităţi. raport. dar dispune de autogestiune financiară.

realizarea unui răspuns strategic la competiţia tot mai intensă. sistemul taxelor şi impozitelor sunt conform legislaţiei ţării gazdă.Fig. New York. cit. Organizaţiile joint-venture internaţionale sunt alianţe formate de organizaţii din două sau mai multe ţări..  Barren’s Dictionary of Finance and Investment Terms. realizarea economiilor de scară. înregistrarea.39) Filiala este o entitate care se caracterizează prin: sunt firme cu capital propriu constituite de societatea-mamă în străinătate. structura organizatorică şi activitatea sunt determinate de condiţiile ţării gazdă. cum ar fi cazul companiilor petroliere pentru a suporta costurile căutării de noi câmpuri petroliere.. Modele de internaţionalizare a unei FMN Scara investiţiei oficiu de vânzări depozit ambalare şi asamblare Tipul de partener producţie completă Proprietate totală (fără partener) Majoritate Proprietate FMN Un privat local Un guvern local O întrepr publică locală Egalitate Minoritate (Vezi: Beamish. cum ar fi cazul alianţei Toyota – General Motors pentru realizarea unui cost mai mic de producţie) şi reducerea riscurilor financiare. Ele se formează din mai multe motive: punerea în comun a know-how-urilor complementare (se ştie că “2+2=5”). Ed. 1. 3.1.W. obţinerea accesului la tehnologie performantă (pe lângă eforturile proprii şi licenţe. tipul societăţii. asigurarea accesului pe diferite pieţe.P. implică relaţii durabile cu parteneri de prim rang şi dispune • de premise favorabile evoluţiei progresive . 1991 9 .op. p.

format din 3 firme europene de computere Toyota şi General Motors în California Marketing şi distribuţie. FIAT – PEUGEUT în Argentina Furnizare divizională deoarece ambele firme aveau o activitate săracă în Argentina. inclusiv ceea ce revine din reinvestirea profitului câştigat în primii 2 ani.TABELUL 1. (ECRC) în Munchen. îşi licenţiază tehnologia. Pentru cel ce primeşte o licenţă există două avantaje majore: achiziţionarea de tehnologie mai ieftin decât prin dezvoltare prin forţe proprii şi permite realizarea unei diversificări prin combinarea tehnologiei achiziţionate cu know-how-ul deja existent. ceea ce înseamnă maximizarea acestor profituri în relaţie cu capitalul investit. European Computer Research Centre Cercetare şi dezvoltare. pe pieţe care restricţionează importurile sau ISD. Pentru licenser este astfel o şansă de a intra pe o piaţă care este prea mică pentru a justifica investiţii mai mari. în tradiţia economiei neoclasice se spune că orice supraprofit din câştigurile realizate de o firmă mai mare decât costul de oportunitate al participanţilor direcţi va fi returnat proprietarilor afacerii în forma profiturilor. Motive şi factori determinanţi pentru investiţiile străine directe Se observă că FMN sunt afaceri private în cea mai mare măsură. Joint-venture în scopul realizării economilor de scară EXEMPLE RENAULT – VOLVO . încă de obicei este licenţiată tehnologia periferică şi nu cea centrală pentru a nu crea un competitor viitor. 1. dintre aceştia făcând parte angajaţii. deci un motiv ar fi interesul participanţilor direcţi mai mult decât marea comunitate din care face parte. o firmă va ţinti să-şi maximizeze venitul total. toţi cei care ar putea fi recompensaţi odată cu creşterea activităţii. Acest lucru poate fi evidenţiat de ecuaţia: r= CA − CT k r – rata de returnare k – capital investit al proprietarului CA – cifra de afaceri CT – costuri totale Presupunând o perioadă de 3 ani. manipularea preţului de transfer. sau ca mijloc de testare a unei pieţe. iar formula este: ∑r = r (1 +v) 1 2 + r2 (1 + v ) + r3 10 .2.PEUGEUT MOTIVE Aprovizionarea cu materii prime şi materiale. de asemenea. mărcile sau alte avantaje în scopul realizării de profituri suplimentare. care este forţa conducătoare a unei afaceri moderne. De asemenea. Firmele. managerii şi acţionarii.

5. perspectiva de recuperare rapidă a investiţiilor şi repatrierea profiturilor şi avantaje fiscale (de aici problema preţului de transfer şi a paradiselor fiscale ilustrată în Capitolul 5. 1994. creşterea încasărilor valutare din export etc. b) Din punctul de vedere al ţării gazdă. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. J. − există de multe ori interese divergente în cadrul unei filiale între participanţii direcţi (manageri şi angajaţi de exemplu).2. împărţirea riscurilor şi responsabilităţilor. 1995.v – venitul maxim câştigat prin reinvestirea profiturilor Formula de realizare a obiectivelor unei firme de a-şi maximiza profiturile în 3 ani este: VPN = Y1 Y2 + + Y3 2 (1 + c) (1 + c) VPN – valoarea prezentă netă a venitului aşteptat în anul 3. Addison-Wesley Publishing Company. creşterea părţii de piaţă. 55 • Ignat Ion. crearea de noi locuri de muncă şi formarea de cadre superior calificate. Iaşi. În afara necesităţii de a se câştiga peste costul de oportunitate. Ed. se pot stabili şi alte obiective: maximizarea vânzărilor.H. pe lângă sublinierea faptului că o serie de ţări în curs de dezvoltare privesc cu o oarecare teamă de pierdere a controlului. c – costul de oportunitate al capitalului investit pentru veniturile aşteptate. Y – venitul aşteptat în anii 1. Şi pentru a realiza condiţii apropiate de maximizarea profitului pentru a se evita atragerea de noi concurenţi sau atenţia guvernului. Londra. atenuarea decalajului tehnologic. Dacă luăm în considerare tipul de activitate al FMN. facilitarea accesului pe piaţa externă.). firmele vor urmări profituri “satisfăcătoare” şi nu “maximizarea profitului”. J. 190  Dunning. sunt destule avantaje şi efecte pozitive urmărite: compensarea insuficienţei disponibilităţilor interne de capital financiar pentru investiţii. 56 11 .H. Symposion. O primă clasificare a factorilor explicativi se poate face în funcţie de poziţia în care se • află ţara cu care FMN are legături : a) Din punctul de vedere al ţării de origine. Dar: − nu întotdeauna ţinta este profitul. cum ar fi cazul FMN publice sau controlate de stat. Londra. creşterea gradului de satisfacere a cererii interne cu produse de calitate. Addison-Wesley Publishing Company. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. fluxul veniturilor. reducerea investiţiilor riscante.3. se urmăreşte asigurarea şi controlul surselor de aprovizionare cu materii prime. Pralea Spiridon – “Economie Mondială”. evitarea taxelor vamale care grevează exporturile. p. • scoaterea competitorilor din afacere. atragerea şi integrarea statelor gazdă în reţeaua de relaţii şi instituţii internaţionale. p. conflicte izvorâte din modul de distribuire a surplusului de profit. 1995. avem :  • Dunning. Teoriile post neoclasice arată că unde output-ul este furnizat pe o piaţă cu condiţii imperfecte de competitivitate. preţul tranzacţiilor intrafirmă. nivelul scăzut al salariilor din ţara gazdă. cantitatea producţiei avută în sarcină. proprietarii FMN nu trebuie să fie constrânşi în mod neapărat de maximizarea ratei de returnare a capitalului lor. p. decizii privind structura capitalului. sursa inputurilor. tipul pieţelor servite.

Taiwan) şi capacitate tehnologică sau abilităţi manageriale. din cauza boicotului mişcării “verzi”. După tipul ISD urmărite putem identifica: − investiţii de evadare. şi cele din UE sau SUA). astfel încât să devină mai competitivă. Aceste întreprinderi investesc în străinătate pentru a se asigura cu resurse specifice la un cost real mai mic decât ar putea obţine în ţara de origine . punându-se accentul mai puţin pe elementul cost în câmpul concurenţial şi mai mult pe lărgirea portofoliului de activităţi care să asigure o forţă competitivă superioară. În majoritatea cazurilor.1. pe de o parte. atunci când. iar output-ul filialelor este exportat în ţări industrializate. de marketing sau organizaţionale (alianţele de colaborare dintre firmele din Coreea. 4. o companie de produse alimentare şi lanţ de fast-food. şi-a mutat cercetarea în domeniul cancerului şi sistemului imunitar în • SUA . În general. − investiţii de sprijin. 3. ideea este de a se produce într-un număr limitat de locaţii care să asigure un număr cât mai mare de pieţe. Activităţi orientate spre eficienţă. Putem da ca exemplu vânzarea de către Grand Metropolitan a hotelurilor de tip Inter Continental către un conglomerat japonez cu 3. cu ar fi cazul firmei BASF din Germania care. Ele acţionează în acest sens deoarece trebuie să urmeze calea furnizorilor sau clienţilor care duce spre extern. muncă necalificată sau de calificare medie ieftină şi motivată (Mexic. o parte a acestor pieţe fuseseră deservite prin exporturi făcute de compania investitoare. Este vorba de faptul că FMN urmăresc o strategie de integrare globală sau regională şi să-şi asigure o putere competitivă într-un mediu nefamiliar. implicarea managerială este pasivă. Activităţi orientate spre resurse. Activităţi orientate spre piaţă Aceste FMN investesc într-o anume ţară sau regiune pentru a furniza bunuri şi servicii pieţelor din aceste ţări sau cele adiacente. acesta fiind repartizat restului societăţii. 2. Motivaţia eficienţei ISD este de a raţionaliza structura resurselor şi a investiţiilor în măsura în care compania investitoare să poată câştiga printr-o conducere comună a activităţilor dispersate geografic în scopul realizării economiilor de scară şi reducerea riscului prin diversificare. Activităţi cu orientare strategică. resursele ţintite sunt: resursele fizice (care necesită mult capital investit pentru obţinerea mineralelor sau produselor agricole). iar în acest fel costul de producţie şi de tranzacţionare este mai mic decât în cazul furnizărilor de la distanţă. de a susţine restul activităţilor. Taiwan sau India. să se adapteze la nevoile şi gusturile locale şi la capacităţile şi resursele indigene. de a scăpa de legislaţia restrictivă sau politicile macroorganizaţionale ale ţării de origine. chiar dacă se urmăreşte obţinerea unor câştiguri financiar. iar astfel de filiale nu sunt organizate ca centre autonome de profit. • Business Week Magazine. − investiţii pasive. cu 5.8 mld$.3 mld$ şi cumpărarea în acelaşi an de către aceeaşi companie a companiei Pillsburg Mills. 1991 12 .

Arthur Martin. • acces la pieţe şi factori de producţie. Electrolux a fost nevoită să investească în străinătate pentru a realiza economii de scară în fabricare. nici o barieră în calea comerţului. În general. Electrolux are câteva “avantaje specifice de firmă”. tehnici. Studiu de caz 1. Londra. – “International Production and the Multinational Enterprise”. reducerea riscurilor bazate pe incertitudine. multinaţionalizare anterioară.). Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici. compania de aluminiu materiale plastice şi aramă Granges ilustrează investiţia verticală. protecţia dreptului de proprietate intelectuală. 1992. compania a avut producţie şi know-how de marketing. ar fi cel mai bine dacă ar putea să şi le exploateze singură. p. reputaţie. George Allen and Unwin. demonstrează de asemenea investiţiile verticale. Tappan şi White – au fost investiţii orizontale. Cu o piaţă mică acasă. Cumpărările altor companii – Zanussi. organizare). capitaluri. management. toate informaţiile disponibile în mod liber). 1981 •• Popa. Cazul Electrolux ilustrează ISD orizontale şi verticale. fără costuri de transport. controlul asupra debuşeelor. Cumpărarea unui furnizor. Dar de ce avantajele specifice de firmă împing la ISD? O firmă nu doreşte să-şi împartă avantajele specifice de firmă. termenul “avantajele specifice ale firmei” este folosit pentru a descrie avantajele competitive ale firmelor. 2. ca şi stabilirea reţelei de distribuţie. instrumente”. servicii de cleaning comercial mai mărunte. Internalizarea Avantajele internalizării sunt: obţinerea cursurilor de schimb mai avantajoase.  o piaţă perfectă se caracterizează prin competiţie perfectă (număr mare de firme. şi de aceea numele acestora au fost reţinute după achiziţie Existenţa avantajelor specifice de firmă este o formă a imperfecţiunii pieţei. priviţi în complexitatea lor. o firmă care are cunoştinţe exclusive de tehnologie va dori să le exploateze în producţia sa proprie mai degrabă decât să licenţieze tehnologia. Ele includ economii de scară (studiu de caz 1. taxe etc. 59 13 . factorii determinanţi ai apariţiei şi dezvoltării FMN • (şi ISD) apar datorită “imperfecţiunilor pieţei” şi pot fi grupate astfel: 1. Astfel. J.  Analizele empirice au pus în evidenţă faptul că o intensitate ridicată a componentei cercetare-dezvoltare în activitatea de producţie reprezintă o variabilă importantă în determinarea unei firme de a investi în străinătate. Recif. Bucureşti. posibilităţi de extindere. Therma. După cât se pare. se poate afirma că firmele cu un grad ridicat de intensivitate a activităţii de cercetare-dezvoltare. Ed. tehnologie. inexistenţa pieţelor la termen. tind să aibă un nivel mai ridicat de ISD decât • firmele cu un grad mai scăzut al intensivităţii de cercetare-dezvoltare . know-how. • Dunning. dotări deosebite (forţă de muncă. Ca Electrolux. Cumpărările de clienţi. mărimea cifrei de afaceri.Dar. internalizarea factorilor externi.H. controlul cantitativ şi calitativ al ofertei. de exemplu. metode de marketing. bunuri standardizate. Avantajele specifice firmei Spre deosebire de teoria comerţului unde termenul de “avantaje specifice” a fost utilizat pentru a descrie avantajul competitiv al ţărilor. diferenţieri specifice. Avantajele specifice de firmă apar datorită produselor nestandardizate şi faptului că informaţia nu este disponibilă în mod liber şi astfel ele creează bariere de intrare pentru competitori. companiile pe care Electrolux le-a achiziţionat aveau o recunoaştere solidă de marcă.

Bridgestone a urmat de asemenea şi pe clienţii săi. În mod similar. Când ISD sunt motivate de acţiunile în curs sau cele probabile ale competitorilor. Factorii locaţionali Un avantaj locaţional este un factor care “atrage” o firmă să investească într-o locaţie particulară. în care există un număr aşa de mare de firme încât nici o firmă nu poate afecta piaţa şi nu este nici o nevoie să acorde atenţie deciziilor competitorilor.Unele investiţii sunt motivate de dorinţa de a minimiza incertitudinea prin punerea a 2 firme sub control comun. o firmă ar putea să caute să investească în străinătate deoarece competitorii săi investesc în străinătate. accesul la capital şi relaţiile stabilite cu clienţii. Studiu de caz 2. fabricanţii auto (Japonia). o firmă care investeşte într-un client se îndepărtează de incertitudinea asupra cererii pentru produsele sale. “Avantajul specific de firmă” pentru Bridgestone include know-how. acesta este un comportament oligopolistic. Alternativ. 14 . De exemplu. Cumpărarea de către Bridgestone a firmei Firestone este un exemplu de “ISD orizontale”. O firmă care capătă controlul asupra unui furnizor (exemplu: un fabricant de computere care cumpără un producător de semiconductori) elimină într-o mare măsură incertitudinea asupra disponibilităţilor şi preţurilor materiilor prime. 4. Trăsătura cheie este că numărul este aşa de mic încât fiecare firmă îşi bazează deciziile pe ceea ce competitorii săi fac sau se aşteaptă să facă. Aceasta este cel mai uşor de văzut prin luarea în considerare a ISD verticale. Există un puternic aspect al “comportamentului oligopolistic” în ISD ale Bridgestone. Mulţi fabricanţi de automobile din Japonia şi-au deschis fabrici în SUA pentru a evita barierele comerciale ale SUA şi au ameninţat barierele comerciale (“motivul locaţiei de luare a deciziei politice”).) Un “oligopol” este o structură de piaţă cu un număr mic de firme. 3. Ea a urmat drumul câtorva competitori care au făcut achiziţii străine. De fapt. spre deosebire de factorii precedenţi care “împing” firma la ISD (nu trebuie confundat termenul de “locational” cu cel de “localizare” fiind două concepte diferite deoarece localizarea ar putea fi motiv pentru avantajul locaţional). cum ar fi minimizarea costurilor de transport şi abilitatea de a implementa controlul de inventar just-in-time. Piaţa de acasă a firmei Bridgestone a fost saturată. “Avantajele specifice de firmă” a firmei Firestone includ recunoaşterea mărcii şi cunoştinţelor de piaţă. “Avantajele de locaţie înnăscute”. unii comentatori/critici sugerează că Bridgestone a plătit mai multă atenţie competitorilor săi decât problemelor potenţiale cu achiziţionarea Firestone. Comportamentul oligopolistic (Studiu de caz 2. limitând abilităţile sale întro exploatare viitoare a economiilor de scară. firma ar putea privi investiţiile străine ca un mijloc pentru a preîntâmpina mişcările competitorilor într-o piaţă străină. a dictat ca Bridgestone să aibă capacitate productivă în SUA. spre deosebire de structura pieţei perfecte. tehnici de management.

afinităţi de cultură. în mare măsură. World Bank. Există o mică îndoială că mărimea pieţei Chinei explică. A. De exemplu. Bangladesh.  Dunning. Determinanţii locaţionali ai ISD se referă în principal la examinarea factorilor ce influenţează destinaţia ISD. 1720. facilităţi C&D.5 miliarde $ în 1995) au primit o proporţie mai mare de fluxuri FDI în 1995 decât Nigeria. material nepublicat. cheltuieli de transport şi comunicaţii. Sharma. PNB pe provincii. accesul la resurse cuprinde un alt set de factori locaţionali: cost de muncă scăzut. ca un indicator al potenţialului pieţei. cu o anume rezervă. deoarece vânzările pe pieţe mari de desfacere permit o mai rapidă recuperare a investiţiilor efectuate. Doar 3 ţări din Africa Sub-Sahariană se află printre cele 9 primitoare importante în ultimii ani. indicând că o piaţă mică nu trebuie să fie o constrângere în cazul celor cu înzestrate cu resurse şi economii orientate spre export. P. Integrarea regională este percepută adesea ca un mijloc pozitiv de compensare pentru pieţele naţionale mici. reflectând dezvoltarea economică şi • cererea potenţială. Angola şi Ghana (cu PNB-uri de 8.G. energie ieftină. Pakistan şi. Fiind aproape de consumator ar putea de asemenea să faciliteze adaptarea producţiei sau serviciului condiţiilor locale de piaţă şi preferinţelor consumatorilor. Londra •• Breadman. industriile extractive în ţările în curs de dezvoltare continuă să atragă investitorii străini aşa cum au făcut întotdeauna. Pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. 1996 15 . Marii investitori tind să favorizeze localizări ale producţiei în cadrul unor pieţe interne de mari dimensiuni. 3 septembrie 1997. Pentru Africa Sub-Sahariană. Avantajele locaţionale ar putea fi sintetizate astfel: diferenţe de preţ al input-urilor. În interiorul Chinei. ca un întreg. X – “The Distribution of Foreign Direct Investment in China” – Policy Research Working Paper No. – “Private Capital Flows to Sub-Saharian Africa: An Overview of Trends and Determinants”. Studiile econometrice indică o corelaţie între ISD şi mărimea pieţei (dată de mărimea PNB) ca şi o serie din caracteristicile sale (de exemplu. se identifică creşterea PNB ca un factor • major . Londra. calitatea input-urilor. proporţional vorbind. S. De fapt. destul de puţin (sub 1%) fluxuri de FDI în 1986-1995. Sun. investiţiile străine ar putea fi motivate de o dorinţă de a minimiza costurile de transport sau o dorinţă de a fi mai aproape de clienţi aşa încât să minimizeze costurile de distribuţie şi service. FDI au fost concentrate (peste 90%) în zonele costale...9 miliarde $ şi respectiv 5. Y. nivelul mediu al venitului şi ratele de creştere). deci determinanţii ţărilor gazdă care sunt diferiţi din punct de vedere • structural:  a) Mărimea pieţei locale este cel mai important factor determinant locaţional al ISD. alţii că constrângerile vor restrânge accesul investiţiilor străine în aceste ţări. J. H. muncă calificată. iar dintre acestea doar Nigeria poate fi clarificată ca o piaţă mare (conform datelor UNCTAD de 36 miliarde $ PNB). George Allen and Unwin. 1981 • raport Overseas Development Institute. În contrast. limbă şi • civilizaţie. Mentiel. fluxurile de FDI masive pe care le-a atras de la începutul anilor 80. 1997 ••• Bhattacharya. India. Washington. apare ca un determinant major al acestei dezvoltări . pieţele lor naţionale mici sunt o piedică deoarece mulţi investitori privesc îndoielnic valoarea instalării unei fabrici dacă ei nu pot realiza o “oră critică” pentru produsele lor. resurse minerale etc. Washington. Unele studii au găsit rata de creştere a PNB ca o variabilă explicativă importantă. Unii analişti au interpretat aceasta ca o dovadă a potenţialului ridicat pentru creşterea fluxurilor FDI în viitor. distribuţia în spaţiu a input-urilor şi pieţelor . au pieţe mari dar primesc.H. World Bank.. – “International Production and the Multinational Enterprise”. în timp ce PNB are o mare importanţă. dar nu există încă o dovadă clară a acestei influenţe asupra fluxurilor FDI.Un factor locational se referă la câteva trăsături naturale ale locaţiei străine şi ar putea fi înrudit şi cu geografia.

servicii publice etc. Decizia de a investi în China. – “Some New Evidence on Determinants of Foreign Direct Investment in Developing Countries” – Policy Research Working Paper No. iar aceasta se aşteaptă a se redresa prin a aduce muncitori străini. K. când costul muncii este puţin important (când rata salariului variază puţin de la ţară la ţară. pornind de la drumuri. Un indicator al gradului de deschidere este mărimea • relativă a exportului. deseori împiedicaţi datorită restricţiilor şi întârzierilor în obţinerea permiselor de muncă. d) Infrastructura Infrastructura acoperă multe dimensiuni. Nivelurile de productivitate sunt mai scăzute în ţările subsahariene decât ţările în curs de dezvoltare din Asia. Studiile în China relevă că extinderea facilităţilor de transport şi proximitatea preţurilor importante ca un efect pozitiv important asupra localizării FDI dintr-o ţară. totuşi. Studiile lui Singh şi Jun din 1995 indică faptul că exporturile – exporturile de manufacturate în special – reprezintă un determinant important al fluxurilor de FDI. de exemplu. În Bangladesh. Evidenţa recentă pare să indice că. Totuşi. progresul este încă scăzut în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. ţările subsahariene au rămas mai mult orientate spre interior. e) Privatizarea Deşi privatizarea a atras un flux mare de investiţii străine în anii recenţi (Nigeria în 1993 şi Ghana în 1995). căi ferate şi sistemele de telecomunicaţii până la gradul de dezvoltare instituţională (contabilitate. a atras multe investiţii străine în sectorul exportului. O parte a studiilor sugerează o percepţie larg răspândită că “economiile deschise” încurajează mai multe investiţii străine. La un nivel regional. de exemplu. 1531. mai ales în sectoarele productive. c) Costurile muncii şi productivitatea Cercetarea empirică a găsit costurile relative ale muncii ca fiind importante din punct de vedere statistic. În contrast. W. investitorii străini au fost atraşi către sectorul manufacturier datorită lipsei unei cote de exporturi de textile şi îmbrăcăminte spre pieţele UE şi SUA. În contrast.. În India. a fost foarte influenţată de rata scăzută a salariilor. rigiditatea pieţei muncii şi salariile relativ mari au împiedicat inflow-urile importante din exporturi. factorii pieţei naţionale sunt mai puţin relevanţi pentru firmele străine orientate pe export. World Bank. în parte datorită problemelor politice ridicate. ca şi un obstacol dar şi ca o oportunitate pentru investiţiile străine. gradul de calificare a forţei de muncă se aşteaptă a avea un impact asupra deciziei de localizare a FDI. Jun. în aceste ţări împiedică FDI. alte infrastructuri de bază cum ar fi construirea de drumuri rămân neatractive. Washington. Infrastructura săracă poate fi văzută. munca organizată a împiedicat drastic privatizarea sau alte mişcări care ameninţă locurile de muncă existente şi drepturile muncitorilor. în particular. 1995 16 . pe de altă parte. reflectând că rezultatele scăzute şi riscurile politice înalte ale acestor investiţii. Creşterea rapidă de FDI în Vietnam a fost atribuită de asemenea în primul rând existenţei unui cost scăzut al muncii. deşi telecomunicaţiile şi liniile aeriene au atras fluxuri FDI (exemplu: India şi Pakistan). mai ales pentru investiţiile străine în industriile intensive în muncă şi pentru filiale orientate spre export. H. Dar investitorii străini punctează de asemenea potenţialul pentru atragere de importante FDI dacă guvernele gazdă permit o participare străină mai substanţială în infrastructură.b) Gradul de deschidere În timp ce accesul pe pieţe specifice – judecată după mărime sau creştere – este important. China.). porturi. Pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare este adesea citată ca una dintre constrângerile majore. anul 1994 arată că 15% din fluxurile FDI către America  Singh.

Multe din investiţiile Japoniei în SUA pot fi explicate de restrângerea voluntară a exporturilor şi ameninţarea legii remediate a exportului a SUA. precum şi industria petrolului. Guvernul indian şi-a relaxat recent majoritatea legislaţiei privind investiţiile străine. 5. Totuşi. Prin urmare un raport ISD/PNB relativ scăzut. Totuşi. Bangladesh şi Pakistan au implementat reforme ce permit investitorilor străini să opereze cu 100% proprietate străină dar totuşi au eşuat în atragerea fluxurilor importante (raportat la PNB) datorită instabilităţii politice şi birocraţiei. Multe guverne oferă stimulente cum ar fi stimulentele fiscale. lipsa profunzimii şi transparenţei şi absenţa procedurilor regulatorii. În 1994. dar doar 8. barierele actuale înalte (sau potenţiale) de export fac atractiv pentru o firmă să producă într-o piaţă. au fost considerate ca factori importanţi în încurajarea fluxurilor ISD în anii recenţi. În acelaşi timp.Latină au derivat din privatizare. Nigeria continuă să atragă investiţiile străine ca o ţară exportatoare de petrol în ciuda dezorganizării sale şi politicilor sale relativ inospitaliere. comerţul cu amănuntul etc.). în aspecte concret – operaţionale. Avantajele locale de conducere a politicii guvernamentale Acestea ori împing ori atrag firmele în a se angaja investiţiile străine. Barierele comerciale pot fi un factor de restricţie puternic. fapt ce poate conduce la costuri mai scăzute atât pentru ţările gazdă. Ele continuă să fie dominate de activitatea guvernului şi sunt adesea protejate de competiţie. În contrast. Aceasta pare ca o contribuţie la creşterea fluxurilor ISD în ultimii ani. ele se caracterizează prin ineficienţă. restricţiile schimbătoare şi furnizarea de condiţii bune de operare a afacerilor sunt considerate în general a avea un efect pozitiv. Unele ţări în curs de dezvoltare gazdă au instituit procedurile “o singură oprire”. Alte stimulente. şi astfel să evite barierele comerciale. în practică. să neutralizeze efectele negative potenţiale ale unor astfel de factori adverşi. cât şi pentru investitori. În China. Astfel. cu acordarea tratamentului pentru investitorii străini în relaţie cu partenerii locali şi deschiderea de pieţe noi (transportul aerian. majoritatea evidenţelor empirice arată ideea că stimulentele specifice cum ar fi fiscalitatea redusă nu au un impact major asupra ISD. Pieţele financiare în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare se îndreaptă prea uşor spre a deveni competitive. Un exemplu este dat de “Agenţia Investiţiilor Străine – Sri Lanka” sau “Programul de investiţii străine Japonia – India” cu accent particular asupra transferului de tehnologie. încă. Guvernele servesc de asemenea ca furnizori de informaţii. bănci. f) Accesibilitatea resurselor naturale. se dovedeşte faptul că existenţa unui climat politic instabil nu acţionează ca un factor determinant important al ISD. Stimulentele guvernamentale pentru investitorii străini creează un factor de atragere. un mare număr de ţări au întreprins deja paşi în direcţia simplificării întregii proceduri prin care ISD sunt selectate şi aprobate. firmele investitoare au în vedere reglementările administrative din ţările gazdă. investiţii în infrastructură. Pe de altă parte. prin care investitorii pot 17 .1% în Asia de Sud. element important mai ales pentru industriile puternic dependente de resurse naturale. poate datorită faptului că guvernele ţărilor gazdă şi investitorii au reuşit. în luarea deciziei de efectuare a investiţiei. politica “uşii deschise” şi stimulentele acordate pentru investirea în zonele economice speciale au contribuit la influxul iniţial de ISD. teritoriu subvenţionat şi costuri de utilitate într-un efort de a atrage investitorii străini. Un număr din problemele structurale restrâng procesul de privatizare. Se argumentează deseori că stabilitatea politică reprezintă o precondiţie importantă pentru efectuarea de ISD. lipsa transparenţei în procedurile de aprobare a investiţiilor şi sistemul birocratic extins i-a împiedicat pe investitorii străini.8% în Africa Sub-Sahariană şi 1.

cu excepţia celor în mod expres menţionate pe listă. Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă adoptarea sistemului “listelor negative”. 2. prin care toate sectoarele economice gazdă sunt deschise ISD.obţine toate aprobările necesare legate de demararea unei investiţii într-un singur loc şi cu un minim de “formalităţi” administrative. TEORII ALE INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ŞI ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE 18 .

O ţară abundentă în muncă poate.1. Paul R. totuşi. Pământul prin definiţie nu se poate mişca: deci există un model a integrării datorită mobilităţii internaţionale a muncii. Relaţia dintre proviziile de factori pe de o parte şi output-ul economiei pe de altă parte se referă la o funcţie de producţie a economiei. care reprezintă o altă formă a integrării pe lângă mişcarea bunurilor şi serviciilor (export – import). Investiţiile făcute de corporaţiile multinaţionale cu bază în străinătate este privită cu suspiciune. restricţiile asupra fluxului muncii sunt legitime – aproape fiecare ţară impune restricţii de imigrare. ea poate cere capital prin împrumuturi din afară. Mobilitatea internaţională a muncii Discuţia va începe cu o analiză a efectelor mobilităţii muncii. 152 19 . În fiecare caz. în anumite circumstanţe să importe bunuri intensive în capital. output-ul fiecărei ţări va depinde. în alte circumstanţe.). know-how etc. dar să difere radical în acceptabilitatea lor politică. marketing. câteva ţări europene. alte condiţii fiind asemănătoare. grad de control. Astfel. Deşi există o circularitate economică fundamentată în comerţ şi mobilitatea factorilor. Mobilitatea factorilor include migraţia muncii. cum ar fi Franţa. Astfel nu există nici o ocazie pentru comerţul obişnuit. • Modelul static Cel mai bun mod de a înţelege MF este de a începe cu o lume care nu este integrată economic. 1991.. Restricţiile de emigrare sunt aproape universale. să analizăm nivelul de output din fiecare ţară..2. Pământul (T) şi munca (L) sunt singurele resurse rare. În lumea modernă.  Krugman. Să presupunem că avem o lume cu 2 ţări ce compun o Origine şi o Gazdă fiecare cu 2 factori de producţie. Obstfeld. O ţară abundentă în capital importă bunuri intensive în muncă ori să înceapă să angajeze muncitori emigranţi. există diferenţe majore în contextul politic. Astfel MF este subiectul mai multor restricţii decât comerţul cu bunuri. în această lume. şi-a menţinut controlul asupra mişcărilor de capital deşi ele aveau un virtual comerţ liber cu bunuri cu vecinii lor. firmele mari au un avantaj sau să permită acelor bunuri să fie produse local de filiale. Înainte de a introduce MF. transferul de capital ori împrumuturile internaţionale şi transferul unor abilităţi specifice (management. pe care o notăm cu Q (T. Maurice – “International Economics – Theary and Policy”. second edition.L). Împrumuturile internaţionale şi migraţia internaţională a muncii pot fi gândite ca avantaje în cauze şi efecte mobilităţii bunurilor. p. pământ şi muncă. strategiile alternative pot fi similare în consecinţele lor pur economice. MF tinde să ridice mai multe dificultăţi politice decât comerţul internaţional. Harper Collins Publishers Inc. toate formând un lanţ internaţional implicat în formarea • corporaţiilor multinaţionale. apoi vom examina ce se întâmplă când tranzacţiile internaţionale sunt permise. Singurul mod pentru aceste economii să devină integrate (una cu cealaltă) este printr-o mişcare ori a pământului ori a muncii. Teoria mobilităţii internaţionale a factorilor de producţie Pentru a asigura o bază a teoriei ISD trebuie să pornim de la teoria mobilităţii internaţionale a factorilor. este de asemenea mai simplu în unele cazuri să se analizeze mişcările de capital. Până recent. O ţară care este prea mică să suporte firme de o mărime eficientă poate importa bunuri. totuşi. Principiile mobilităţii internaţionale a factorilor nu diferă esenţial de acel comerţ internaţional cu bunuri. schimbul diferitelor bunuri. de cantitatea disponibilă din aceşti factori.

menţinând cantitatea din celălalt factor neschimbată.L) Muncă. în timp ce pământul din Origine câştigă mai mult decât în Gazdă. 2. Panta funcţiei de producţiei măsoară creşterea în output care ar trebui câştigată prin folosirea unei unităţi de muncă în plus şi astfel se referă la produsul marginal al muncii. Fig. şi deci egalează suprafaţa indicată pe figură. Produsul marginal al muncii Produsul marginal al muncii (MPL) Rente Salariul real salarii Muncă. arată de asemenea.1. produsul marginal al muncii scade pe măsură ce sunt angajaţi mai mulţi muncitori. Ceea ce rămâne. L Fig. Presupunem că Originea şi Gazda au aceeaşi tehnologie.Un mijloc folositor de a privi la funcţia de producţie este să întrebăm cum output-ul depinde de furnizarea unui FDP. proprietarii de pământuri ar dori de asemenea să-şi mute pământul lor 20 . − suprafaţa de sub curba produsului marginal egalează output-ul total. totuşi. cu atât mai mare este output-ul. Aceasta creează în mod evident un stimulent pentru ca FDP să se mişte. Dar despre venitul adus de pământ? Output-ul total al economiei poate fi măsurat prin suprafaţa de sub curba produsului marginal. Aceasta este arătat în Fig. 2. muncitorii din Origine vor câştiga mai puţin decât aceia din Gazdă. 1. L Caracteristicile produsului marginal: − produsul marginal al muncii scade odată cu angajarea. Dacă Originea este o ţară abundentă în muncă. Muncitorii din Origine ar dori să se mute în Gazdă. Cu cât mai mare este furnizarea de pământ.2.Funcţia de producţie a economiei Output Q Q( T. câştigurile muncitorilor egalează rata câştigului real odată cu angajarea muncitorilor. dar diferite raporturi pământmuncă. rente câştigate de proprietarii de pământuri. 2.

iar cei din Gazdă de la dreapta. Axa orizontală reprezintă forţa de muncă totală a lumii. • Mişcarea Internaţională a Muncii Acum presupunem că muncitorii sunt în stare să se mişte între cele două ţări. Fig. 2. . C). Pe axa verticală este arătat produsul marginal al muncii din fiecare ţară. vedem din 21 .el conduce la o convergenţă a ratelor câştigurilor reale. ilustrează cauzele şi efectele mobilităţii internaţionale a muncii. Distribuirea eventuală a forţei de muncă din lume va aceea cu muncitorii OL2 în Origine şi L2O” în Gazdă (pct. Următorul nostru pas este să permitem muncitorilor să se deplaseze şi să vedem ce se întâmplă. Iniţial. B). . Muncitorii se vor deplasa din Origine în Gazdă. Cauze şi efecte a mobilităţii internaţionale a muncii MPL MPL” Produsul marginal al muncii B A MPL” C MPL L2 L1 O” Migraţia muncii de acasă în străinătate O Grad de ocupare Grad de ocupare − Iniţial muncitorii OL1 sunt angajaţi Acasă. L1O” în Gazdă.el creşte output-ul mondial ca un întreg.în Origine.3. câştigurile reale cresc Acasă şi scad în Străinătate. noi presupunem că există muncitoriiOL1 în Origine. Această mişcare va reduce forţa de muncă din Origine şi astfel va creşte câştigul real din Origine. câştigul real ar fi mai scăzut în Origine (pct. dar presupunem că acest lucru este imposibil. în tip ce căderea de acasă corespunde suprafeţei de sub curba produsului său marginal. ei se vor mişca din Origine în Gazdă până ce rata câştigului real devine egală. în timp ce muncitorii L1O” sunt angajaţi în străinătate.3. 2. Dacă nu există nici un obstacol în calea mişcării muncii. Muncitorii angajaţi în Origine sunt măsuraţi de la stânga. Trei puncte ar trebui menţionate despre această redistribuire a forţei de muncă din lume: 1. acest proces va continua până când produsul marginal al muncii este egal în cele două ţări. Dacă muncitorii se pot mişca în mod liber către acea ţară care oferă un câştig real mai mare. decât în Gazdă (pct. A). Fig. 2. munca migrează de Acasă în Străinătate până ce muncitorii OL2 sunt angajaţi acasă. L2O” în Străinătate şi câştigurile sunt egale. output-ul din Străinătate creşte în suprafaţa de sub curba produsului său marginal de la L1 la L2. Fiind dată aceeaşi alocaţie. în timp ce va creşte forţa de muncă şi va scădea câştigul real în Gazdă.

Addison-Wesley Publishing Company. Dar în anii ’60 au apărut două contribuţii importante şi deschizătoare de drumuri la teoria FMN. iar trăsăturile principale ale acestora vor fi descrise în următoarele două paragrafe. – în ciuda acestui câştig. odată tranzacţionate pe piaţă. Fiecare a apărut independent una de cealaltă şi au fost privite din perspective diferite. Teoriile neoclasice privind FMN şi ISD 2.2. − explicarea activităţilor externe ca integrare verticală sau orizontală.) şi nu doar capital financiar aşa cum teoreticienii portofoliului au încercat să explice. dar acei care la început lucrau în străinătate primesc câştiguri reale mai scăzute. 69 22 .H. multe din previziuni şi concluzii au devenit nule. proprietarii de pământ din Străinătate beneficiază de o ofertă de muncă sporită. p. 1995. printr-o cantitate egală cu suprafaţa colorată ABC din figură. − el susţine că ISD implică transferul unui pachet de resurse (tehnologie. − apelul unor economişti de a modifica teoria neoclasică a comerţului odată cu internaţionalizarea unor industrii. Se observă deci că Hymer a fost interesat doar de explicarea ISD prin mijloacele prin care firmele erau capabile să controleze uzul drepturilor de proprietate transferate filialelor lor din străinătate. El identifică astfel 3 motive : − odată ce riscul şi nesiguranţa. pe când cei de Acasă o duc din ce în ce mai greu. în anii 1960 şi 1968. 2. Contribuţia lui Stephen Hymer Prima contribuţie a fost cea a lui Stephen Hymer. − o serie de studii empirice despre influenţa locaţiei asupra ISD. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”.1. necesită un schimb de proprietate. − caracteristica cea mai importantă a ISD este că nu are loc nici o schimbare a proprietăţii asupra resurselor şi drepturilor transferate. aceia care la început lucrau Acasă primesc câştiguri reale mai ridicate. care şi-a exprimat dezacordul privind teoria transferurilor indirecte de capital ca explicaţie a activităţilor • lucrative străine ale unei firme. 3.2.figură că câştigul din Străinătate este mai mare decât pierderea de Acasă.2. Încercările de a explica activităţile firmelor dincolo de graniţele naţionale reprezintă un amestec de: − o teorie formală a mişcărilor de capital (de portofoliu). J.2. spre deosebire de investiţiile indirecte care. câţiva oameni suferă din cauza schimbării. aptitudini manageriale etc. O privire asupra perioadei dinaintea anilor ’60 Înaintea anilor ’60 nu era fundamentată o teorie a FMN sau a ISD. ratele de schimb volatile şi costul tranzacţiilor şi obţinerii informaţiilor au fost încorporate teoriei clasice a portofoliului.  Dunning. Londra. 2.

scenariul este următorul: firmele care vor să deţină şi să controleze activităţi externe creatoare de valoare adăugată trebuie să posede o serie de avantaje inovatoare. în viziunea lui Vernon.H. J. Addison-Wesley Publishing Company. pe care Hymer le găseşte în analiza clasică asupra barierelor în calea competiţiei locale şi pe care le extinde la nivel internaţional. pe măsură ce produsul devine standardizat şi matur. el a susţinut că eficienţa firmelor în organizarea acestor mijloace umane şi fizice este un avantaj specific ţării de origine. Astfel. produsul este exportat în alte ţări aproape similare cu ţara de origine din punct de vedere al cererii şi capacităţilor de aprovizionare. Raymon Vernon şi ciclul produsului Dacă Hymer s-a folosit de economia industrială şi organizaţională. 1995. presiunile de a asigura eficienţa costului sporesc. munca lui Hymer este cel mai bine cunoscută prin aplicativitatea abordării organizaţiei industriale. apare astfel : − iniţial. dar.Afirmaţia lui Hymer conform căreia “o firmă internaţională este o firmă care-şi internalizează piaţa” apare ca un prolog la teoria internalizării şi explică motivele pentru transferul de cunoştinţe. aşa încât imitatorii îşi fac loc pe piaţă. apar ca urmare a imperfecţiunii pieţei. pe măsură ce munca devine un element mai important al costurilor şi pe măsură ce  Dunning. El a fost de asemenea interesat şi de expansiunea teritorială a firmelor ca mijloc de exploatare a puterii lor de monopol. p. financiare sau de marketing (devenite avantaje specifice) care să contracareze dezavantajele cu care se confruntă în competiţia cu firmele indigene din ţările în care produc. 70 23 . Vernon a folosit un concept micro-economic (ciclul produsului) pentru a-l ajuta să explice un fenomen macro-economic. Londra.2. tendinţa ţărilor de a se angaja în comerţ depinde de asemenea de capacitatea de a îmbunătăţi aceste mijloace sau de a crea altele noi. a fost un punct de plecare pentru o analiză mai riguroasă a teoriei internalizării. − la următorul stadiu. Raymon Vernon şi colegii săi de la Harward au ţinut cont de cele mai noi teorii ale comerţului din anii ’50 şi ’60 pentru a explica acest fenomen. • Ciclul produsului. care se presupun a fi exclusive firmelor ce le deţin.3. datorită unei combinaţii favorabile a avantajelor de inovare şi de producţie oferite de ţara de origine. Totuşi. Iar aceste avantaje. În 1966. pe lângă înzestrările naturale şi resursele umane. − gradual. Hymer a ţinut să demonstreze că FMN ar putea să ajute la îmbunătăţirea alocării internaţionale a resurselor pe o piaţă imperfectă. pe măsură ce cererea devine mai elastică din punct de vedere al preţului. acesta nu este un lucru negativ să reprezinte o pierdere socială dacă profiturile în creştere apărute dintr-o eficienţă superioară a firmelor străine dacă preţurile produselor finale nu sunt mai mari decât în alte condiţii. cel al activităţii externe a FMN americane în perioada postbelică. produsul (sau mai corect. avantajul competitiv al firmelor producătoare se schimbă de la unicitatea produsului la abilitatea lor de a minimiza costurile. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. personal calificat şi tehnici manageriale. activităţile lucrative bazate pe mijloace din proprietatea firmei) este produs pentru piaţa din ţara de origine şi aproape de aceasta şi de inovaţie. în special capacitate tehnologică. − în acelaşi timp. ca o concluzie. iar contribuţia lui. Ipoteza de lucru folosită de Vernon este că. tot ca ipoteză. de cost. susţine el. 2.

pieţele străine se extind, cresc atracţiile spre activităţile lucrative localizate în străinătate mai degrabă decât spre acelea locale; − acestea pot fi grăbite de existenţa unor bariere comerciale sau de anticiparea instaurării unei competiţii pe aceste pieţe străine; − Vernon susţine că, dacă condiţiile din ţara gazdă sunt prielnice, filiala ar putea să înlocuiască exporturile companiei mamă şi chiar să exporte ea către aceasta. De asemenea, Vernon identifică explicit reducerea riscului organizaţional ca motiv pentru, şi ca urmare a, ISD. Modelul lui Vernon a fost introdus pentru a explica producţia orientată spre piaţă, dar nu şi-a propus să explice şi orientarea spre resurse, eficienţă sau strategie a ISD. Ca şi Hymer, Vernon nu s-a referit decât la o parte din problemele care înconjoară FMN.

2.2.4. Alte abordări apărute în anii ‘70
La începutul anilor ’70 au apărut multe încercări ale economiştilor de a redefini şi testa teoriile lui Hymer şi Vernon: − Stephen Magee în 1977 care a fost interesat de motivele firmelor de a-şi internaliza piaţa variază în decursul timpului; − alţii s-au focalizat asupra variabilelor care influenţează decizia firmelor de a-şi licenţia drepturile de proprietate ca o alternativă la ISD (Teleno în 1979, Contractor – 1980); − Kuickerbocker argumentează în 1973 că, pentru a-şi minimiza riscul şi deci pentru a evita competiţia de structură, firmele vor intra pe noi pieţe străine pentru a asigura interesele comerciale proprii; − Yair Ahareni a identificat printr-un studiu micro-organizaţional factorii de influenţă a firmelor pentru a se angaja în ISD: dacă o firmă este compatibilă în a face ISD, studiul de fezabilitate necesar, procesul de luare a deciziei, termenii de negociere cu părţile din ţara gazdă, implicaţiile angajamentului extern asupra structurii organizaţionale globale şi a strategiei firmei; − ipoteze de diversificare a riscului; − teorii macro-financiare şi a ratelor de schimb.

2.3. Teoria internalizării şi locaţiei
Teoria internalizării a fost elaborată la mijlocul anilor ’70 de un grup de economişti din Suedia, Canada, Marea Britanie şi SUA care au lucrat independent unii de alţii. Ipoteza de bază a teoriei este că ierarhiile multinaţionale reprezintă un mecanism alternativ pentru organizarea activităţilor lucrative dincolo de graniţele naţionale la mecanismul pieţei, şi că firele se angajează în ISD doar dacă sunt convinse că beneficiile nete ale activităţilor locale şi străine îmbinate şi tranzacţiile ce iau naştere de aici depăşesc pe acelea oferite de relaţiile de comerţ • exterior . Presupunerea de bază a acestei teorii este că, dată fiind o anumită distribuire a factorilor, activitatea FMN va fi strâns legată de costul de organizare a pieţelor externe în produse intermediare.

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company, Londra, 1995, p. 75

24

Teoria internalizării se referă în primul rând la identificarea situaţiilor în care pieţele pentru produsele intermediare sunt potrivite a fi internalizate, deci acelea în care firmele deţin şi controlează activităţi lucrative dincolo de graniţele lor naturale. Ea caută să explice integrarea orizontală şi verticală la nivel internaţional a firmelor în termenii costurilor şi beneficiilor relative a acestei forme de organizare în comparaţie cu tranzacţiile de pe piaţă; unele tipuri de tranzacţii dintre anumiţi cumpărători şi vânzători necesită costuri mai mari decât altele. Costurile organizării ierarhice sunt de asemenea specifice industriei, ţării şi firmei. Teoria internalizării poate fi considerată o teorie generală privită ca fiind capabilă să prezică situaţiile în care firmele aleg să-şi internalizeze pieţe străine. De asemenea, s-a ajuns la necesitatea de a se integra variabilelor industrializării şi variabilele locaţiei. Elementele primare necesare acestei teorii a firmelor multinaţionale pot fi văzute cel mai bine privind la un exemplu. Să considerăm industria auto din Mexic. În termenii producţiei, Mexic-ul este în mare măsură auto-suficient în automobile, asamblând aproape toate maşinile vândute aici şi producând de asemenea majoritatea componentelor pentru aceste maşini. Totuşi, firmele care produc automobilele sunt filiale ale principalilor fabricanţi de automobile din SUA. Acest aranjament este obişnuit, dar ar trebui să ne dăm seama că există 2 alternative evidente. Pe de altă parte, în loc de a produce în Mexic, firmele din SUA ar putea produce în SUA şi să exporte în Mexic. Pe de altă parte, firmele deţinute şi controlate de rezidenţii din Mexic ar putea produce automobile. De ce atunci există acest aranjament particular, în care aceleaşi firme produc în ţări diferite? Teoria modernă a întreprinderilor multinaţionale începe prin a face distincţie între cele 2 întrebări. Prima, de ce este un bun produs în 2 (sau mai multe) ţări diferite mai degrabă decât în una? aceasta este cunoscută ca întrebarea locaţiei. A doua, de ce este producţia în locaţii diferite realizată de aceeaşi firmă mai degrabă decât de firme diferite? Aceasta este cunoscută ca întrebarea internalizării. Avem nevoie de o teorie a locaţiei pentru a explica de ce Mexicul nu importă automobilele sale din SUA şi avem nevoie de o teorie a internalizării pentru a explica de ce industria auto a Mexicului nu este controlată independent. Teoria locaţiei nu este dificilă în principiu. Localizarea producţiei este adesea determinată de resurse. Minele de aluminiu trebuie să fie localizate unde este bauxită. Întreprinderile de minicomputere îşi localizează cercetarea în Massachusetts sau Nordul Californiei, iar fabricarea este plasată în Irlanda sau Singapore. Alternativ, costurile de transport şi alte bariere în calea comerţului pot determina locaţia. Industria auto mexicană există în mare parte datorită cotelor de import şi a altor măsuri de protecţie care limitează importurile. Problema este că factorii care determină deciziile unei corporaţii internaţionale despre unde să producă nu sunt probabil prea diferite de acelea care determină modelul comerţului în general. Teoria internalizării este o altă problemă. De ce nu sunt companii auto independente în Mexic? Putem observa mai întâi că există întotdeauna tranzacţii importante între operaţiile multinaţionale în ţări diferite. Output-ul unei filiale este adesea un input pentru producţia alteia; sau tehnologia dezvoltată dintr-o ţară poate fi folosită în altele; sau managementul poate folosi cu succes în activităţile de implantare în câteva ţări. Aceste tranzacţii sunt ceea ce leagă firmele multinaţionale împreună şi firmele ce presupunem că există astfel încât să faciliteze aceste tranzacţii. Dar tranzacţiile internaţionale nu trebuie să se realizeze numai în interiorul unei firme. Componentele pot fi vândute pe o piaţă deschisă, iar tehnologia poate fi cedată prin licenţă altor firme. De aceea motivul MNE se referă la “internalizare”. Am definit un concept, dar nu a explicat încă ce dă strălucire internalizării. De ce unele tranzacţii sunt conduse mai profitabil în interiorul unei firme mai degrabă decât între firme? Există aici o varietate de teorii, dar cea mai fundamentală este teoria de locaţie. Putem observa 2

25

puncte de vedere influenţabile, totuşi, despre faptul de ce activităţile în diferite ţări pot fi integrate eficient într-o singură firmă. O primă privire poate accentua avantajele internalizării pentru “transferul de • tehnologie” . Tehnologia, definită ca orice tip de creşteri economice, poate fi câteodată vândută sau licenţiată. Există importante dificultăţi în a face asta, totuşi. Adesea tehnologia implicată, se spune, care sprijină o întreprindere nu a fost niciodată evidenţiată; ea este încorporată în cunoştinţele de grup sau individuale şi nu poate fi împachetată şi vândută. De asemenea, este dificil pentru un cumpărător viitor a estima cât de mult valorează tehnologia – dacă cumpărătorul are la fel de mult ca şi vânzătorul, nu va fi nici o nevoie de a cumpăra! În final, drepturile de proprietate asupra cunoştinţelor sunt adesea greu de stabilit. Dacă o firmă europeană licenţiază tehnologia unei firme americane, alte firme americane pot imita în mod legal acea tehnologie. Toate aceste probleme s-ar putea reduce dacă o firmă, în loc de a vinde tehnologia, ar putea să-şi implementeze filiale. • A doua privire accentuează avantajele internalizării pentru “integrarea verticală” . Dacă o firmă produce un bun care este folosit ca un input pentru o altă firmă, pot apărea o serie de probleme. Pentru un motiv, dacă fiecare are o poziţie de monopol, ele pot intra într-un conflict: firma din aval încearcă să menţină preţul scăzut în timp ce firma din amonte încearcă săl ridice. Ar putea exista probleme de coordonare dacă cererea şi oferta sunt nesigure. În final, un preţ fluctuant poate impune un risc excesiv asupra uneia dintre părţi. Şi, dacă firmele din amonte şi aval se combină într-o singură firmă “integrată vertical”, aceste probleme pot fi evitate sau cel puţin reduse.

2.4. Investiţiile străine şi avantajul competitiv
Factorii determinanţi ai competitivităţii Optând pentru interpretarea competitivităţii ca decurgând în mod esenţial din productivitatea cu care o naţiune îşi utilizează resursele într-un anumit domeniu, avantajul competitiv localizează acel nivel al productivităţii care permite firmelor să realizeze pe piaţa internaţională exporturi substanţiale şi susţinute către un număr semnificativ de ţări, sau să fie prezente ca generatoare importante de ISD. Nici o naţiune nu poate fi competitivă în toate tipurile de activităţi economice. Mai mult chiar, în prezent se accentuează caracterul dinamic al competitivităţii, astfel încât ea devine tot mai puţin o problemă de maximizare a rezultatelor în cadrul unor constrângeri fixe, cum ar fi dotarea cu factori, şi tot mai mult dependenţa de capacitatea statelor de a genera acel mediu şi a firmelor de a acţiona în acea manieră care să conducă la îmbunătăţirea calităţii factorilor, la creşterea productivităţii în utilizarea lor, la crearea de noi factori. În condiţiile în care cea mai mare parte a acestora sunt mobili şi nu imobili, în care dependenţa proceselor economice de anumiţi factori de producţie (resurse naturale, forţă de muncă slab calificată) scade sub presiunea schimbărilor tehnologice, în care progresele organizaţionale şi de coordonare permit firmelor să reamplaseze activităţi economice, simpla şi exclusiva dezvoltare a unor avantaje competitive bazate pe factori de producţie ar reprezenta o • eroare .

Krugman, Paul R.; Obstfeld, Maurice – “International Economics – Theary and Policy”, second edition, Harper Collins Publishers Inc., 1991, p. 167 • IBIDEM

26

Demersuri de cercetare deosebit de ample ale lui Michael E. Porter, sprijinit de echipe de colaboratori din mai multe state, au condus la numite concluzii cu privire la factorii determinanţi ai avantajului competitiv naţional într-o anumită activitate economică (denumită generic – industrie). Aceştia sunt grupaţi în patru categorii, dar la fel de important este, în viziunea lui Porter, sublinierea legăturilor biunivoce dintre respectivele categorii. Sistemul rezultat este denumit metaforic “diamantul” avantajului competitiv naţional într-un anumit domeniu economic. • Cele patru categorii de elemente determinante sunt următoarele : • dotarea cu factori de producţie: resurse umane, resurse naturale, resurse constituind cunoştinţe – tehnice, ştiinţifice, de piaţă - , capital şi infrastructură; • condiţiile cererii, respectiv, nivelul şi structura acesteia, gradul său de sofisticare, capacitatea sa de a formula nevoi cu caracter anticipativ; • industriile furnizoare şi cele adiacente, prin nivelul lor de dezvoltare şi de competitivitate; • strategiile şi structurile organizaţionale ale firmelor, climatul concurenţial. Avantajul competitiv bazat doar pe unu sau doi factori determinanţi poate fi localizat numai în industriile bazate pe resurse naturale sau care utilizează forţă de muncă slab pregătită şi tehnologii simple. Chiar şi în aceste condiţii, avantajul este nesustenabil pe termen lung, fiind deosebit de volatil, tocmai în virtutea gradului redus de diferenţiere care îi stă la bază. Nici chiar existenţa unor factori favorabili în toate cele patru categorii nu este suficientă, în afara existenţei unor legături puternice în cadrul sistemului. În afara acestor factori, consideraţi a fi determinanţi direcţi, naturali ai competitivităţii, politica guvernului influenţează, la rândul său, toate cele patru categorii, şi deci, competitivitatea şi procesul de punere în valoare, creare şi susţinere a avantajelor competitive. Opiniile cu privire la rolul politicii guvernului îmbracă aspecte diferite, chiar extreme, unele mergând până la a o include în rândul categoriilor de determinanţi. Cert este că influenţa mai mare sau mai mică a politicii economice asupra competitivităţii poate fi regăsită, intermediat, la nivelul categoriilor menţionate. Statul participă la crearea şi dezvoltarea de factori de producţie – pregătirea superioară a forţei de muncă, crearea infrastructurii, influenţarea ofertei şi a cererii de capital; la orientarea cererii şi, de dorit, la îmbunătăţirea calităţii acesteia; la dezvoltarea ramurilor adiacente, şi realizează, totodată, reglementarea cadrului concurenţial şi de afaceri în care operează firmele. Avantajul competitiv, funcţie de stadiul dezvoltării În viziunea lui Porter, procesul de creare şi dezvoltare a avantajelor concurenţiale este un proces îndelungat. El elaborează o succesiune a stadiilor dezvoltării avantajelor concurenţiale naţionale, în fapt o etapizare a procesului dezvoltării economice prin prisma surselor caracteristice ale avantajului competitiv. Modelul realizează o simplificare a realităţii, întrucât, la un moment dat, sursele avantajului competitiv la nivelul unei ţări sunt diferite pentru diferite industrii. Chiar şi naţiuni dezvoltate economic, precum Germania sau SUA continuă să aibă, în anumite ramuri, avantaje competitive decurgând aproape exclusiv din dotarea cu factori de producţie, deşi caracteristic este avantajul competitiv nuanţat, sofisticat, bazat pe inovare şi tehnologie. Italia şi-a susţinut creşterea economică puternică prin constituirea unor avantaje competitive în industrii tradiţionale şi mature, precum textilele, confecţiile şi încălţămintea.
••

Mazilu, Anda – “Efecte ale investiţiilor străine asupra procesului de tranziţie la economia de piaţă”, Tribuna Economică nr. 44, 2 noiembrie 1995, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, p. 57  Michael Porter, “The Competitive Advantaje of Nations”, The Mac Millan Press Ltd., London, 1992

27

în mod paradoxal devine necesară întoarcerea la primul stadiu. Este cazul Marii Britanii. la un anume moment. Este faza în care procesul de îmbunătăţire tehnologică şi managerială. Variabilele folosite sunt: structura pieţelor. Taiwan. derulat de firmele naţionale. fiind depăşită etapa preluării acestora din afara graniţelor. a parcurs întregul ciclu. pentru a reveni la stadiul avantajului competitiv născut din inovare. că dezvoltarea unor avantaje concurenţiale nu este cantonată exclusiv în ramuri de înaltă tehnologie. întrucât bunăstarea prin ea însăşi pare să anestezieze mobilul pentru investiţii susţinute. “The Competitive Advantaje of Nations”. 2. • stadiul economiei în care forţa motivaţională este bunăstarea. în care costul scăzut al forţei de muncă joacă.Aceasta demonstrează. este creat. conform lui Porter.. London. Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare sau al aşa-numitelor state recent industrializate din Asia şi America de Sud. Singapore. numai printr-un consens naţional vizând diminuarea consumului prezent în favoarea unor investiţii pe termen lung. pe baza unor strategii globale.  Michael Porter. în timp ce activităţile bazate pe factori tradiţionali suferă o transplantare în afara graniţelor.5. • stadiul avantajului competitiv decurgând din inovare. gândită de Y. Avantajele competitive sunt tot mai greu de susţinut. Dunning. de asemenea. Porter apreciază că majoritatea statelor în curs de dezvoltare erau în acest stadiu la nivelul anului 1990. sunt pierdute în diferite domenii. costurile de tranzacţie. Această teorie a FMN stă la intersecţia dintre teoria macro-economică a comerţului internaţional şi teoria micro-economică a firmei. Paradigma eclectică Paradigma eclectică. această fază. Majoritatea statelor dezvoltate se află. sau au parcurs. The Mac Millan Press Ltd. între altele. la fel precum şi statele cu fostă economie planificată. în acelaşi stadiu. Hong-Kong şi într-o mai mică măsură Brazilia prezentând semne de trecere spre această fază. se poate localiza o anume natură predominantă a avantajului competitiv al unei naţiuni. sub impactul pozitiv al unei cereri interne din ce în ce mai sofisticate. în prezent. astfel încât. chiar. cum ar fi Canada sau Australia se aflau. conduce la declin. Caracteristică este deci acţiunea de ameliorare a calităţii factorilor de producţie. distribuţia factorilor şi. de modernizare a facilităţilor de producţie este indigenizat. abilităţile inovatoare şi atitudinea privind riscul. • stadiul avantajului determinat de volumul şi calitatea investiţiilor. prin prisma sursei predominante a avantajului competitiv. în infrastructura competitivă. axat pe dotarea cu factori şi costul acestora. • Cele patru stadii ale dezvoltării economice astfel fundamentate sunt următoarele : • stadiul avantajului competitiv determinat de dotarea cu factori de producţie. Mai mult chiar. diferenţele dintre firme privind sistemele organizaţionale. 1992 28 . aceasta realizându-se adeseori. inovare şi perfecţionare. Italia. Firmele pot concura în segmente din ce în ce mai înguste şi mai specializate. reflectat prin ramurile şi segmentele de activitate economică în care firmele naţionale concurează cu cel mai mare succes pe piaţa internaţională. Avantajul competitiv este creat prin investiţii în tehnologii şi facilităţi moderne de producţie. H. precum în Japonia şi Coreea de Sud. caută să ofere un cadru general pentru gradul de dezvoltare şi modelul producţiei desfăşurate în străinătate de către o firmă şi ale producţiei locale deţinute de o întreprindere străină. strategii manageriale. la rândul său. numai Coreea de Sud se află într-un astfel de stadiu. ţări prospere. cu abundenţă de resurse naturale. un astfel de rol. Totuşi. Este un stadiu care.

H. surse globale). Addison-Wesley Publishing Company. Londra. şi pot reflecta o eficienţă organizaţională mai mare a ierarhiilor sau o abilitate de a-şi exercita puterea de monopol. când  Dunning. abilitatea companiei-mamă de a realiza relaţii inter-firmă cooperative. de locaţie şi de internalizare pentru o anumită firmă. accesul la resurse şi obţinerea acestora în mod favorizat. abilitatea de a învăţa din diferenţele sociale şi de a răspunde la resursele şi cererea specifice ţărilor. schimbările privind fluxurile investiţiilor directe pot fi explicate în termeni de schimbare a elementelor din configuraţia dată mai sus. capacitatea în care firmele cred că producţia străină este compatibilă cu strategia ei managerială pe termen lung. experienţa câştigată.H. diversitatea producţiei. 4. − din multinaţionalitate: flexibilitatea operaţională (arbitraj. J. George Allen and Unwin. deţinerea lor de către anumite ţări le oferă acestora avantaje locaţionale faţă de cele care nu le posedă. protejarea reputaţiei. ca şi acelea care rezultă din guvernarea comună a activităţilor lucrative multinaţionale.Implicarea economică a unei întreprinderi dintr-o ţară în altele poate avea ca scop aprovizionarea pieţelor străine şi locale. pe piaţa străină. acces favorizat la pieţele internaţionale. producţie. unele din ele explicând actul de iniţiere a ISD. nesiguranţa cumpărătorului. 79 • Dunning. similar. aceste avantaje sunt numite avantaje de internalizare a pieţei. abilitatea de a-şi însuşi avantaje din diferenţele geografice ale înzestrării cu factori şi ale politicii guvernelor. În continuare vom prezenta o serie din cele mai importante avantaje ale configuraţiei. sistemul organizaţional şi de marketing. Londra. – “International Production and the Multinational Enterprise”. într-o a treia ţară sau într-o combinaţie a acestora. capacitatea de a deţine avantaje specifice susţinute faţă de firmele de alte naţionalităţi de pe anumite pieţe. iar altele actele secvenţiale ale producţiei • străine : • Avantaje specifice: − ale firmei: drepturi de proprietate. managementul. ţinând cont de faptul că resursele şi capacităţile sunt distribuite inegal. inovaţia. know-how. 1981 29 . 3. • Avantajele internalizării: evitarea costurilor de căutare şi negociere. Astfel. finanţe. abilitatea de reducere sau diversificare a riscurilor. J. fiind dată configuraţia avantajelor specifice. − ale guvernării comun: − din capacităţile filialei: mărie. sinergia. presupunând satisfăcute primele două condiţii. acces exclusiv sau favorizat la pieţe. Ipoteza principală a paradigmei eclectice a producţiei internaţionale se bazează pe • patru condiţii : 1. producţia pentru o anumită piaţă străină poate fi localizată în întregime sau în parte în ţara de origine. organizarea muncii. 1995. aceste avantaje iau forma unei deţineri privilegiate de mijloace intangibile. structura resurselor. evitarea costurilor contractelor eşuate şi a litigiilor. abilitatea de a reduce costul tranzacţiilor intra şi interfirme. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. presupunând satisfăcută prima condiţie. p. experienţa capitalului uman. bunuri intangibile. capacitate în care firma înţelege că este în interesul ei de a adăuga valoare avantajelor sale specifice decât să le vândă (sau dreptul de folosire) altor firme străine. 2. capacitatea în care interesele globale ale firmei sunt servite de crearea sau utilizarea avantajelor specifice într-o locaţie străină. producţia pentru ţara de origine poate fi asigurată local sau din străinătate. folosirea acestor avantaje vor duce la creşterea capacităţii creatoare a firmei şi a valorii acestor mijloace.

diferenţe de ideologie. îmbinarea activităţilor interdependente. sistemul economic şi strategiile guvernamentale. controlul asupra aprovizionărilor şi condiţiilor de aprovizionare. nevoia unui vânzător care să asigure calitatea produselor intermediare şi finale. barierele artificiale în calea comerţului cu bunuri şi servicii. previzionează consecinţele economice ale ţărilor naţionale în care FN operează şi modul în care politicile ţărilor gazdă şi de origine pot afecta această activitate. 3. capacitatea de a se angaja în jocuri de piaţă (preţuri “de pradă”.piaţa nu permite discriminarea preţurilor. Paradigma eclectică oferă un cadru conceptual global pentru explicarea nu doar a nivelului. costurile transportului internaţional şi comunicaţiile. controlul pieţei en-detail. stimulente şi obstacole investiţionale. cultură şi politică. IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR FIRMELOR MULTINAŢIONALE 3. calitatea. preţurile de intrare. conducere şi urmărire.1.). preţuri de transfer etc. productivitatea. • Avantaje locaţionale: distribuţia spaţială a resurselor (naturale şi create) şi a pieţelor. infrastructura unei societăţi. oferă un instrument robust pentru analizarea rolului ISD ca motor de creştere şi dezvoltare. Politici ale ţărilor gazdă şi de origine privind FMN 30 . dar şi modul în care această activitate este organizată. formei sau creşterii activităţii FMN. evitarea intervenţiei guvernamentale. limbă.

• În general.). măsurile specifice de stimulare a ISD nu pot fi strict delimitate de stimulentele macroeconomice cu caracter temporal (exemplu: măsurile adoptate de unele guverne pentru a spori cererea de bunuri de echipament. combinând măsuri de stimulare cu cele de descurajare sau de îngrădire a penetrării capitalului străin.3. Recif. metode manageriale eficiente etc. Uneori. tehnici. statele dezvoltate au fost cele dintâi care au instrumentat politici de atragere direcţionată  Popa. furnizarea unor servicii. politica cursului de schimb valutar. − dinamizarea exportului. Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici. tehnologie. ele compensează chiar o serie de influenţe nefavorabile generate de factorii socio-politici sau instituţionali. Atitudinea ţărilor ca primitoare de ISD poate fi văzută separat de ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. 1992. limitând-o sau excluzând-o de la anumite activităţi sau sectoare. p. măsuri financiare (împrumuturi preferenţiale. scutiri de impozite. Principalele scopuri urmărite prin adoptarea acestor măsuri sunt următoarele: − îmbunătăţirea performanţei industriale (stimularea C&D. concesiuni. impozite preferenţiale. Descurajarea ISD se realizează pe calea unor măsuri guvernamentale destinate a reduce profitul investiţiei sau a spori riscurile aferente ei. atitudinea faţă de ISD este nuanţată. Măsurile de stimulare a investiţiilor cuprind toate acţiunile guvernamentale ce duc la creşterea profitului investiţiei potenţiale sau reduc riscurile pe care aceasta le presupune. 67-68 31 . cota de asigurări sociale şi de creare a rezervei de investiţii). − Măsuri ale ţărilor de origine: măsuri comerciale cu efect de descurajare. infuzie de tehnologii noi. − reducerea şomajului şi optimizarea utilizării forţei de muncă. Politici de stimulare şi atragere a ISD Deşi nevoia de capital. instrumente”. programe de pregătire a forţei de muncă şi utilizarea acesteia peste o limită considerată minimă. donaţii. iar receptarea acestor surse şi din străinătate este un fenomen pregnant al ultimelor decenii. − corectarea dezechilibrelor regionale (ţări dezvoltate ca Norvegia sau Italia urmăresc în mod explicit acest obiectiv). obligativitatea reinvestirii unei cote de profit. sporirea procentului de componente autohtone în realizarea produsului finit. astfel se pun o serie de condiţii FMN. experienţă managerială este prezentă în orice economie naţională indiferent de gradul de dezvoltare şi complexitate. condiţionări ale acordării unor facilităţi pentru investiţia străină sau neacordarea lor. anumite restricţii de transfer etc. subvenţionarea importurilor de materii prime. înfiinţarea unor zone libere pentru comerţ. Ed. sau cele de echilibrare structurală – prin crearea de zone industriale cu aport de capital străin). Măsurile de descurajare a ISD urmăresc mai ales protejarea producţiei naţionale şi controlul asupra resurselor.1. contracte guvernamentale preferenţiale.1. garanţii la împrumuturi) şi alte măsuri (asistenţă legată de infrastructură. Experienţe ale ţărilor dezvoltate Dominând piaţa internaţională a ISD şi resimţind din plin concurenţa chiar în cadrul grupului. Bucureşti. măsurile de stimulare a ISD pot fi grupate astfel : − Măsuri întreprinse de ţările gazdă: măsuri fiscale (amortizări accelerate. întreprinderi şi tehnologii).

s-au urmărit şi beneficii de ordin social. respectiv atât prin prisma sursei. acceptat şi promovat ca atare de economii în curs de dezvoltare în acest proces. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. în termeni generali. 64 • Michael Porter. pe de o parte pentru a-şi crea în această formă avantaje competitive. în anumite cazuri. Irlanda şi Spania care. sector economic şi chiar proiect. rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice. Pentru analiza cifrică a situaţiei firmelor multinaţionale în ţările în curs de dezvoltare. s-a amplificat şi perfecţionat pe fondul eliminării obstacolelor în calea • ISD. Bucureşti. Ed. Tribuna Economică nr. gradul de elaborare şi eficienţă întâlnit în statele dezvoltate. Impactul efectiv diferă de la o ţară la alta. Tribuna Economică. Tribuna Economică nr. Experienţe ale ţărilor în curs de dezvoltare La nivelul statelor în curs de dezvoltare. 1995. 46. Nu întâmplător. 47. demersurile de influenţare directă a fluxurilor de ISD printr-o abordare pro-activă a pieţei (promovarea de către instituţii specializate a anumitor proiecte investiţionale proprii) nu ating. precum şi al urmăririi unei integrări corecte a acestora în economia locală . sau. gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu bunuri şi servicii de pe piaţa locală etc. s-a produs o corelare cu. Este cazul Marii Britanii care. este în pierdere de capacitate concurenţială şi a revenit în faza stadiului bazat pe factori de producţie. accesul s-au acordat pe baza unor criterii precum: crearea de noi locuri de muncă. totuşi. după ce a parcurs un ciclu complet al avantajului competitiv. statele care au elaborat astfel de politici. dacă nu chiar o integrare a măsurilor vizând ISD în politicile de dezvoltare sectorială sau regională. În măsura în care procese ample de privatizare s-au desfăşurat cu participarea substanţială a capitalului investiţional extern (18. 44. În paralel. operându-se cu măsuri de stimulare condiţionată şi selectivă a ISD. 49. London. TD/B/WG.. The Mac Millan Press Ltd. în funcţie de o multitudine de factori. 1995. p. Pentru a se avea o imagine globală privind firmele multinaţionale şi investiţiile străine directe. de asemenea. firmei generatoare a fluxului investiţional. “The Competitive Advantaje of Nations”. Mai mult chiar. a se vedea tabelul din Anexa 8. în ramurile şi activităţile considerate prioritare. sunt prezentate tabelele din Anexa 6 şi Anexa 9. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”.5 miliarde dolari dintr-un total de 60 miliarde dolari rezultate din vânzarea de active ale statului în perioada 1988-1992). 1992 •• Mazilu. cât şi prin prisma destinaţiei. 64  UNCTAD. inclusiv în funcţie de rolul ce se atribuie ISD  Mazilu. De remarcat că activitatea de atragere direcţionată în dublu sens. p. Bucureşti. 1/10/1993 – “Consideration of Host and Home Country Policies to Promote Foreign Direct Investment” 32 . prin dezvoltarea • selectivă a unor activităţi economice . larg împărtăşită ideea conform căreia ISD pot să aibă o contribuţie • efectivă la eforturile de dezvoltare ale statelor din această categorie . Ed. se află şi ele în primele două stadii ale avantajului competitiv. Cu alte cuvinte. se poate afirma că ISD au constituit un important instrument. tendinţa de deschidere economică şi liberalizare a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformă economică. vizându-se stimularea ISD în anumite regiuni. Tribuna Economică. Dincolo de aceasta. sunt state aflate în acele stadii ale generării avantajelor competitive în care prezenţa capitalului străin poate fi benefică. Este. faptul că SUA au devenit principalul receptor de ISD în cadrul “triadei” SUA – Uniunea Europeană – Japonia pare să reflecte parcurgerea de către SUA a unei perioade de declin în competitivitate. În acest ultim sens. au atras puternic ISD. facilităţile. generarea de exporturi.a ISD. premisa în cele mai multe cazuri a creării de noi avantaje • concurenţiale .

1995. farmaceutică. în aceste ţări în curs de dezvoltare. − preluarea unei părţi din riscurile (comerciale. politice) investitorilor prin participarea la investiţie a instituţiilor financiare bilaterale sau internaţionale. reuşindu-se creşterea exporturilor de produse manufacturate. 3. ISD contribuind. − acordarea de asistenţă tehnică pentru sporirea fezabilităţii proiectului pe tot parcursul realizării lui.  aport în cadrul procesului de transformare industrială. Transferul de tehnologie constituie. 46. una din componentele cele mai importante. FMN şi transferul de tehnologie Aşa cum s-a văzut din subcapitolul precedent problema majoră în jurul căreia oscilează relaţiile FMN şi ţările gazdă şi de origine este reprezentată de transferul de tehnologie (cu sensul de cunoştinţe tehnologice şi capacităţi tehnologice). Ed. se pot distinge două ipostaze ale contribuţiei ISD:  contribuţie la procesul de industrializare. Creşterea exporturilor braziliene de produse cu înalt nivel tehnologic s-a datorat.1. p. asigurând în 1990 aproximativ o treime din vânzările industriei prelucrătoare. Singapore. Tribuna Economică. piaţa locală. spre exemplu. Firmele străine implantate în economia braziliană erau dominante în ramuri precum industria tutunului. cum ar fi Coreea de Sud. la dezvoltarea bazei tehnologice şi la orientarea schimburilor externe în Brazilia. de altfel. Bucureşti. în virtutea momentului şi sensului intervenţiei ISD în dezvoltarea industrială a respectivelor state. dacă nu chiar cea mai importantă a ISD. Taiwan. în principal. finanţare preferenţială şi swap-ul datoriilor externe  practicat de ţările din America Latină). ISD au contribuit la creşterea exporturilor atât în statele Asiei de Sud – Est.în cadrul strategiei generale de dezvoltare. prin diversificarea structurii şi introducerea ramurilor axate pe tehnologii moderne. activităţii firmelor cu capital străin. cât şi în ţări ale Americii Latine. Anda –Tribuna Economică nr. în care rolul jucat anterior de ISD constase în participarea substanţială la crearea unor structuri industriale vizând. Deşi nu se poate stabili în ce măsură ISD realizate în ţări în curs de dezvoltare s-au datorat politicii de stimulare a acestora practicate de guverne. deci de creare a unor structuri industriale: ţări ale Americii Latine au cunoscut o astfel de realitate. de transfer.2. a echipamentelor de transport şi a cauciucului. s-au experimentat cu succes o serie de tehnici ce măresc atractivitatea pieţei receptoare: − stimulente acordate investitorilor care măresc rentabilitatea proiectului de investiţii • (stimulente fiscale. • Mazilu. în mare parte. pe fondul renunţării la politicile de substituire a importurilor în majoritatea statelor în curs de dezvoltare în deceniile şase şi şapte. Expresii ale unei atari contribuţii ale acestor fluxuri pot fi regăsite în economiile dinamice ale Asiei. proces înlesnit de existenţa anterioară a unei astfel de orientări a investitorilor străini în regiune. În ultimii ani. S-a urmărit stimularea competitivităţii cu ajutorul ISD. 64 33 .

p. diferenţe mai pronunţate în ţările cele mai slab dezvoltate.298 34 . la fel şi în cazul unui cost ridicat al materiilor prime şi energiei. Londra. operaţie determinată de patru determinanţi principali: Caracteristicile şi mărimea pieţei Din punctul de vedere al tehnologiei de fabricaţie. CocaCola etc. Diferenţele organizaţionale şi culturale Deoarece costul de învingere a rigidităţii tradiţiei şi practicilor de conducere a afacerilor este mai mare decât acela al adaptării maşinilor şi introducerii de noi produse (datorită faptului că primul cost este mai intensiv în capital uman decât al doilea şi că oamenii sunt mai rezistenţi la schimbare şi adaptare decât maşinile). J. − motive de descentralizare: necesitatea de a furniza bunuri caracteristice pieţelor locale. barierele tarifare şi netarifare şi controlul inputurilor de către guverne ar putea să le conducă spre o aprovizionare locală.H. Diferenţele de cost şi de accesibilitate la factori O FMN va încerca să-şi selecteze tehnologia şi în funcţie de costul şi accesul la resurse. în dorinţa de a obţine economii de scară (deci cu o grijă deosebită acordată costurilor şi beneficiilor proprii). experienţa acumulată în know-how de C&D şi în organizarea inovării. 1995. iar în cazul unui cost scăzut al capitalului. evitarea problemelor de coordonare a activităţilor transfrontaliere. FMN trebuie să realizeze unele modificări în design-ul produselor. tehnologia va fi una economisitoare de capital.În relaţiile cu ţara gazdă se pune problema adaptării tehnologiei transferate. Din punctul de vedere al produsului. În funcţie de aceste elemente. Accesul la materiale FMN trebuie să ţină seama în tehnologia transferată şi de diferenţele în accesul şi calitatea materialelor şi bunurilor intermediare locale. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. fie FMN vor avea ca ţinte consumatorii cu venituri ridicate şi producătorii cu tehnologie superioară. unele FMN vor subestima importanţa adaptării şi sunt cazuri în care unele dintre ele au înregistrat eşecuri pe pieţe străine din acest motiv. materiei prime şi energiei şi un cost ridicat al capitalului. Deci. accesul la resurse şi capacităţi. Principalul motiv pentru care o FMN alege să-şi adapteze tehnologia de fabricaţie în filiale este deoarece o filială produce un output mai mic. p. diferenţe privind materialele locale şi necesitatea de a testa produsele local. J. nevoia de a fi adiacentă operaţiilor din aval. nevoia de a fi în locuri cu aglomerări de activităţi de C&D.293 • Dunning. Chiar dacă filialele ar dori să importe aceste inputuri. şi mai ales când guvernele locale acordă prime pentru încurajarea angajărilor. Londra. este mai uşor pentru FMN să introducă noi • maşini şi produse decât noi metode de conducere a oamenilor . Dacă este cazul unui cost scăzut al muncii. Addison-Wesley Publishing Company.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. funcţie de piaţa pe care acţionează. De aici putem trage nişte motive ale FMN pentru a-şi centraliza sau descentraliza activitatea de C&D: − motive de centralizare: nevoia de a deţine economii de scară. Addison-Wesley Publishing Company. tehnologia va fi una economisitoare de muncă. costurile de transport. nevoia de a obţine tehnologie nouă sau talente  Dunning. 1995. activitatea unei FMN ar avea două efecte asupra ţării gazdă: unele operaţii se vor desfăşura diferit în filiale decât în firmele indigene şi FMN vor prefera să-şi standardizeze tehnologia pentru a evita costurile • adaptării . se întâlnesc două cazuri: fie produsele au caracteristici care pot trece graniţele doar cu mici ajustări (Gillette. prezenţa industriilor de sprijin.). materiilor prime şi energiei şi un cost ridicat al muncii.

În relaţiile cu ţara de origine. satisfacerea presiunilor guvernamentale locale etc. tehnologia şi capitalul erau independente una de cealaltă. Există astfel trei tipuri de laboratoare C&D aflate în conducerea filialelor: cele ce au ca funcţie primară asistarea producţiei şi punerea în funcţiune a ideilor importate de la compania mamă. asigurarea unui imbold pentru prosperitatea ţărilor în curs de dezvoltare. Iar aceasta se observă dacă se face o mutare în modul de abordare a fenomenului care nu trebuie privit ca o ameninţare la investiţiile. odată create. obţinerea de resurse şi capacităţi vitale competitivităţii ţării exportatoare de capital. iar FMN sunt principalii producători de tehnologie şi deci sunt în atenţia acestor guverne. majoritatea prin intermediul FMN. angajându-se în ISD. inclusiv sistemul patentelor. îmbunătăţesc competitivitatea internaţională a firmelor din ţara primitoare faţă de cele din ţara donatoare.specializate. dar ambele erau tranzacţionate pe piaţă. obţinerea de avantaje din diferenţele de resurse şi pieţe care sunt accesibile în străinătate. cele integrate local care au ca sarcină adaptarea la piaţa gazdă şi cele care au C&D ca parte a programului coordonat global de societatea mamă în cazul “laboratorului internaţional şi • interdependent” . impunerea unor condiţii. În modelul clasic. chiar dacă aceste griji pot fi veridice. în politicile privind exporturile de tehnologie. Atitudinea şi strategiile guvernelor din ţările gazdă privind transferul de tehnologie pot fi sintetizate astfel: a nu face nimic (ţări sau prea puternice sau prea slabe). Astfel. dar odată cu apariţia FMN. guvernele încearcă să-şi protejeze drepturile lor de proprietate. În consecinţă. încurajarea dezvoltării tehnologice indigene. exporturile tehnologice. cerinţe de performanţă specifice pentru investitorii străini. ci ca mijloace de cucerire şi de acces protejat la pieţe străine. ţările de origine (care sunt în general ţări dezvoltate) nu-şi pot permite totuşi să stopeze exportul de tehnologie spre ţările în curs de dezvoltare prin intermediul FMN. iar al doilea că. guvernele din ţările de origine trebuie să ţină cont de rolul unic şi special al FMN ca purtători internaţionali de tehnologie. pentru a încuraja producerea tehnologiei şi protejarea inovatorilor împotriva disipării folosirii ei. p. FMN trebuie să aibă în vedere că tehnologia este de o importanţă critică pentru susţinerea competitivităţii statelor naţionale moderne. comparativ cu resursele naturale. Grijile ţărilor de origine privind transferul de tehnologie privesc două motive: primul este că FMN. costul marginal al copierii şi folosirii tehnologiei este mai mic decât cel al resurselor. 310 35 . încercări de a obţine cunoştinţe prin metode alternative etc. îşi deviază energiile de la activităţile creatoare din aceste ţări. deci devine un bun public. tehnologia este mobilă în spaţiu. protejarea sau întărirea poziţiei competitive a unei ţări industrializate în raport cu alta. Astfel. locurile de muncă şi tehnologia locale. descurajarea clauzelor restrictive asupra transferului de tehnologie. pentru căutarea şi controlarea resurselor naturale şi a pieţelor. scanarea activităţilor de C&D ale firmelor străine.  IBIDEM. limitarea cantităţii de ISD. tehnologia devine un factor al avantajului competitiv iar naţiunile au căutat întotdeauna să se protejeze împotriva eroziunii ei. de când tehnologia a devenit un sector important a dezvoltării şi creşterii economice. are patru trăsături distincte: ele trebuie create cu consum de resurse. şi aceasta deoarece tehnologia. Însă. societatea a inventat o varietate de măsuri şi instrumente. exportul de tehnologie devine internalizat în măsura în care marea parte a acesteia este încorporată FMN. limitarea anumitor sectoare la proprietate locală. încurajarea colaborărilor străine privind C&D.

În al doilea rând. J. fiind identificate două cazuri: angajarea de persoane înalt calificate şi pregătite sau de personal mai tânăr şi mai puţin experimentat pentru a fi apoi “şlefuit”. Alte influenţe ale activităţii FMN 3. în funcţie de natura procesului de producţie introdus de FMN. agenţi de vânzări. managementul unei FMN are o putere şi flexibilitate mai mari în negocierea cu uniunile sindicale sau guvernele a practicilor de muncă. ingineri. Pe lângă aceste efecte pe verticală. o FMN este capabilă de a implementa cele mai bune practici de stimulare şi motivare a angajaţilor şi de creştere a productivităţii în toate filialele sale (de obicei sunt transferate în filiale metodele adoptate în ţara de origine). privind ocuparea indirectă a forţei de muncă. care depinde de mărimea output-ului produs de filiale străine.H. În ţările care acţionează. Un al treilea fapt ar fi relaţiile dintre FMN şi guvernele ţărilor gazdă.3. p. FMN şi managementul resurselor umane Este larg teoretizată ideea că. FMN duc de asemenea o politică de pregătire şi ridicare a nivelului de calificare a resurselor umane. pot fi înregistrate şi efecte pe orizontală în rândul întreprinderilor locale ca rezultat al competiţiei cu filiala FMN.351 36 . oamenii sunt totuşi şi participanţi activi la această activitate în calitate de oameni de ştiinţă. 1995. Iar activitatea FMN are efecte contradictorii privind diviziunea internaţională a muncii: duce la îmbunătăţirea resurselor umane (mai ales a celor din C&D şi administraţie) în ţara de origine.2. Este de menţionat şi efectul pe care îl are activitatea FMN ca promotori de ISD.2. administratori. ţinând cont de faptul că experienţa mare şi informaţiile pe care FMN le deţin privind compensarea angajaţilor. sunt la standarde mult mai ridicate.1. decât firmele indigene. deşi unele sunt tentate să acorde salarii asemănătoare firmelor locale. Londra. manageri. condiţiilor de angajare şi dezvoltarea resurselor umane în ţările în care deţin filiale. modurile de abordare a problemelor muncii a celor două ţări pot să fie diferite datorită metodelor şi legilor acceptate de ele. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. atunci când producţia străină înlocuieşte exportul iar output-ul filialelor este importat de ţara investitoare şi este nevoie de angajări pentru a susţine acest output importat. multe acordă un nivel asemănător firmelor internaţionale care sunt mai mari. practicile de muncă şi managementul personalului în diferite părţi ale lumii. gradul de calificare a muncii poate fi mai scăzut sau mai ridicat. duc o politică agresivă de recrutare a personalului. muncitori. condiţiile de muncă.  Dunning. Alte FMN îşi creează chiar avantaje specifice noi prin recrutarea unui număr important de muncitori necalificaţi sau slab calificaţi dintr-o ţară şi transportarea lor în vederea angajării într-o alta. • O FMN afectează de asemenea condiţiile de muncă şi salariale internaţionale: în primul rând. din punct de vedere al finalităţii. Addison-Wesley Publishing Company. Pentru ţara de origine pot exista patru consecinţe în acest plan: − efecte de reorientare a producţiei şi ocupării cu forţă de muncă. comparativ cu cele locale. iar privind din perspectiva ţării gazdă. în multe cazuri. de capacitatea acestora de a se aproviziona cu produse intermediare de la furnizorii locali şi modul de alegere a tehnologiei funcţie de menirea filialei şi caracteristicile furnizorilor. activitatea economică există pentru a promova bunăstarea umană. şi la nivel global prin cheltuielile făcute de angajaţii filialei.

marketing etc. produse finite şi servicii de la societatea mamă sau de la companii din ţara de origine. este vorba şi de un transfer mai mare spre exterior a dividendelor. caz care era real şi pentru Marea Britanie. o mare parte din exporturile şi importurile ţărilor gazdă şi de origine. iar apoi unul al activităţilor curente (furnizarea de produse intermediare.2 FMN: balanţa de plăţi şi structura comerţului FMN şi filialele lor cuprind. Astfel.2. profiturilor şi drepturilor de autor decât influxul de capital. filialele importă în aceleaşi limite. atunci când filiala se aprovizionează cu materii prime. fiind de fapt o ocupare indirectă (firme de contabilitate. pe măsură ce activitatea filialei creşte. produse intermediare. Aceasta se explică prin preferinţa filialelor de a importa input-ul necesar. vor genera noi locuri de muncă. filialele FMN au înregistrat un deficit net al tranzacţiilor lor externe. creându-se noi oportunităţi de angajare.− efecte de stimulare a exportului. filialele pot înlocui şi reduce exporturile şi importurile companiei-mamă şi efectul multiplicativ din ţara de origine.). 1991 IBIDEM. Dar. în general. − efectul de angajare în sediul companiei mamă căci. dar exporturile sunt în general mai mici. servicii privind knowhow. K – influxuri de capital. bănci etc. După această formulă. ceea ce duce la creşterea exporturilor companiei-mamă. Factori care conduc la preferinţa FMN pentru internalizarea comerţului pot fi sintetizaţi astfel:  • Raport UNCTC. 1988 37 . Dar o parte considerabilă a acestui comerţ internaţional se realizează în cadrul aceleiaşi firme. managementul şi alte activităţi colaterale care. de asemenea. în cazul • Japoniei. Ck – valoarea bunurilor de capital importate. tranzacţionarea unei activităţi în străinătate de către o FMN presupune mai întâi un output de capital iniţial. de engineering. la începutul anilor ’90. − efectul de ocupare în firmele de “sprijin” a activităţii filialelor. Cr – valoarea bunurilor repetitive importate. doar FMN japoneze erau responsabile pentru 1% din exporturi şi 57% din importuri . comparativ cu firmele locale. în funcţie de scopul ISD.). Dr – drepturi de autor şi alte taxe tehnice şi manageriale plătite ţărilor străine. situaţia balanţei de plăţi pentru o firmă ar apărea astfel: unde: B p = E + K − (C k + C r + Dr + D ) Bp – deficit sau excedent net al balanţei de plăţi. Dar este de observat că. importurile lor tind să se stabilizeze sau să scadă. astfel că aproximativ o treime din comerţul mondial cu bunuri şi servicii ia forma • unui comerţ intra-firmă . capital. datorită faptului că acţionează în sectoare intens – comerciale şi că puterea lor de ase angaja în comerţ este mai mare decât a firmelor indigene. fiind în general desfăşurate de societatea mamă. pe măsură ce exporturile angajate de companiile-mamă a FMN par să crească. pentru prelucrare de produse finite pentru revânzare. consultanţă. 3. Pentru ţara gazdă. cu excepţia celor din Kenya. de exemplu. vor creşte şi inovarea. aproximativ 45% din exporturile de mărfuri ale SUA erau ale FMN americane şi ale filialelor străine în SUA. Ca efect asupra balanţei. E – valoarea exporturilor. D – dividende şi alte dobânzi pentru ţările investitoare.

intervenţia statului pe pieţele produselor intermediare (regularizarea preţurilor). variaţia eficienţei pe stadii adiacente producţiei. controlul schimbului. − puterea de piaţă: puterea de monopol ce duce la substituire în aval. există mai multe caracteristici şi alternative: − cantitatea de bunuri şi servicii cumpărate de la ei. taxe ad-valorum. − filialele pot furniza o gamă mai redusă sau mai bogată de produse decât competitorii lor. Cea mai importantă caracteristică este concentrarea industrială. iar Jaguar. 3. pe măsură ce gradul de imperfecţiune a pieţei creşte. − fiscale: stimulente privind preţul de transfer. 1995. − efectul lor asupra gradului de concentrare.3. unde putem întâlni două situaţii: un grup mic de FMN care produc produse similare dar diferenţiate pentru pieţele locale sau internaţionale proeminente şi un număr mare de FMN ceva mai mici care furnizează produse mai specializate pentru un segment de piaţă particular. Mercedes şi Ferrari din a doua. Toyota şi Nissan fac parte din prima categorie. ceea ce duce la creşterea firmelor. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. Addison-Wesley Publishing Company.− tehnici: costuri fixe ridicate. o filială poate avea urătoarele caracteristici în raport cu • concentrarea locală: − mărimea medie a filialelor străine este mai mare decât cea a competitorilor locali. Ford. În ceea ce priveşte relaţiile filialei cu furnizorii locali.H. informaţia.  Dunning. − decizia filialei de a produce în interiorul firmei sau de a cumpăra. Porsche. bariere de intrare proprii. având produse şi strategii de marketing asemănătoare. − principalii competitori sunt reprezentaţi de alte filiale străine. poate fi de reducere (creşte numărul de competitori) sau de creştere (reducerea numărului de competitori prin instalarea unor bariere de intrare şi adoptarea unor tactici anticompetitive) a acestuia. − dinamica: veritatea produsului şi a diviziilor sale de muncă. J. managementului şi competenţei organizatorice ale furnizorilor. Pe piaţa de operare. accesul la patente şi mărci de fabrică) sau poate întări barierele de intrare. Trebuie menţionat faptul că pe o piaţă perfectă nu ar exista FMN (pentru că nu apare nevoia de internalizare a pieţei). produse intermediare perisabile. p. în funcţie de caracteristicile specifice firmei sau ţării. diferite rate de taxare a profitului. aceasta tinde spre oligopol sau monopol. Structura de piaţă este un termen generic care descrie caracteristicile rivalităţii dintre firmele angajate în activităţi lucrative asemănătoare. General Motors. − decizia filialei de a importa sau a procura inputurile de pe piaţa locală. − poate reduce imperfecţiunea pieţei (deschiderea de noi pieţe şi surse de input-uri. putere de monopol la mai multe nivele. Londra. şi că. un număr mare de investiţii nerecuperate.2. nivelul calităţii. − capacitatea furnizorilor locali de a furniza produse de calitate şi nivelul preţurilor. FMN şi structura de piaţă Ne vom referi aici în primul rând la impactul activităţii FMN asupra structurii de piaţă din ţările în care operează. Dacă luăm cazul industriei automobilelor. 433-436 38 . condiţiile de procurare şi influenţa acestora asupra tehnologiei.

Strategia globală şi relaţiile intra-firmă  Raport UNCTC. apare optarea pentru un din variantele: să vândă sau să continue ea însăşi ciclul produsului. asistenţă financiară. asistenţă privind exporturile pe alte pieţe familiare FMN. şi astfel activităţile din aval se vor concentra în ţări dezvoltate deoarece costul marginal de procesare în ţara de origine este mai mic decât cel din ţara gazdă. FMN apar pe o poziţie favorizată şi singulară de stabilire şi susţinere a unei reţele de relaţii pe plan vertical. chiar dacă luăm în considerare cheltuielile de transport. în cazurile în care calitatea şi preţul operaţiilor din aval sunt neconforme şi afectează reputaţia. ridicarea calităţii şi standardelor de performanţă. preţuri competitive. capacitatea de inovare. relaţii care deseori le integrează devenind relaţii intra-firmă. asistenţă tehnică. deşi în ţara gazdă se pot înregistra economii la costurile de transport. contractarea de licenţe de la alte firme străine. avantajele specifice şi forma de intrare pe piaţă. ele pălesc deseori în faţa lipsei de competenţă tehnologică şi facilităţi de transport.În funcţie de atitudinea filialei şi a furnizorilor locali. tehnici de marketing. La aceste relaţii trebuiesc şi cele stabilite cu competitorii. Ca o concluzie. o mai mare atenţie acordată managementului şi controlului. de muncă şi cele energetice. asistenţă privind localizarea activităţii. ei pot beneficia în mod reciproc • de următoarele efecte : acces la informaţii. asistenţă privind obţinerea inputurilor. caracteristicile outputului şi piaţa deservită. tehnici de fundamentare a preţurilor. potenţialul performanţei economice. 1981 39 . obţinerea de noi clienţi. Iar efectele pe care activitatea FMN le are asupra competitorilor locali pot fi sintetizate astfel: aprecierea mai mare a C&D. Chiar dacă FMN ar fi îndemnate în mod normal să vândă produsele finale. Iar în legătură cu clienţii se poate face observaţia că. diferenţieri şi diversificări ale produselor. nivelul de protecţie guvernamentală. Şi astfel. reţeaua de distribuţie şi forţa de vânzare. 4. sfaturi privind strategii de diversificare şi secrete de negociere etc. care sunt în funcţie de: numărul şi mărimea firmelor. STRATEGII ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE 4.1. FMN preferă să încorporeze procesul final. privind din perspectiva FMN. scheme manageriale şi organizaţionale.

1995. pasivă şi fără libertate strategică. aşa cum este definit de Porter. se creează în interiorul lor un lanţ al valorii adăugate între inputuri de o valoare cât mai mică şi outputuri de o valoare cât mai mare. de judecata strategică privind factorii probabili şi tipul care determină sensuri de acţiune şi de atitudinea în faţa riscului. şi cum aceste firme sunt în general integrate.4. Acesta poate fi reprezentat în mod grosier (pe stadii mari) astfel: proces primar N A1 proces secundar N A2 N A3 stadiul final N A4 vânzări şi marketing N A5 produs final VA unde: VA – încasări brute din vânzarea produsului final A. Odată ce este introdusă piaţa imperfectă. iar outputul şi preţurile sunt predeterminate. V A = N A1 + N A2 + N A3 + N A4 + N A5 NA1…. J. Comportamentul strategic al FMN este influenţat în primul rând de puterea participanţilor de a influenţa preţurile. vânzărilor. firma este raţională.NA5 – valorile adăugate pe stadii. însă există multe alte opţiuni strategice în comportamentul contemporan al FMN. p.1. este o reţea sub controlul comun al unei singure ierarhii. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. servicii financiare şi de transport. Londra. Majoritatea FMN au ca principală misiune producţia. sau. cum ar fi: concentrarea asupra costurilor. scăzând şi costurile de tranzacţie. 188 40 . aceste roluri vor fi în funcţie de gradul de imperfecţiune a pieţei. Procesul (fazele) internaţionalizării unei FMN pornind de la acest punct de vedere • apare astfel:  Dunning. Însă. Strategii de intrare şi expansiune Prin strategie se înţelege o alegere deliberată luată de managerii firmei privind organizarea resurselor şi capacităţilor pe care le controlează cu scopul realizării unui set de obiective în decursul unei perioade de timp specificate. şi astfel este redus acest cost organizaţional prin internalizare. care este o activitate de creare de valoare. strategiile şi managementul nu au un rol important. juridice). opţiunile de acţiune ale firmei devin mari iar managerii au roluri strategice importante. pentru o FMN. cuprinde diferite stadii ale activităţii economice care formează o succesiune a producţiei pentru un anumit bun sau serviciu de la începutul până la sfârşitul ei. Acestea apar în cazul în care firmele urmăresc maximizarea profiturilor. trebuie făcută specificaţia că multe stadii sunt interdependente şi greu de calculat valoarea adăugată a fiecăruia. managementul. “Lanţul valorii”. acestea trebuie să asigure o maximizare a profitului. de reclamă. Pentru a realiza acest lucru. deoarece unele funcţii sunt realizate în comun (şi nu secvenţial): administrarea comună. FMN se angajează în două tipuri de tranzacţii: cu proprietarii resurselor pe care le cumpără şi cu consumatorii bunurilor şi serviciilor vândute. creşterii şi dezvoltării etc.1.H. de conflictul de interese dintre manageri şi acţionari. utilităţi publice şi alte servicii profesionale (de audit. de abilitatea lor de a diferenţia produsele şi de prezenţa barierelor în calea competiţiei. În cazul competiţiei perfecte. altfel spus. rezultând profituri care pot fi distribuite acţionarilor sau pot fi reinvestite în speranţa unor profituri viitoare • mai mari sau pentru creşterea valorii firmei . Addison-Wesley Publishing Company. resursele sunt presupuse imobile şi eterogene.

factorii care determină acest comportament decisiv sunt: experienţa. în ţara de origine activitatea derulându-se de la C&D până la servicii post-vânzare. şi. 92-93 41 . D. exportând spre o filială proprie de vânzări (creată sau achiziţionată). Killing. Londra.2. 1991. Modul de organizare a unei FMN depinde de mulţi factori: structura proprietăţii şi statutul legal. Irwin Inc. fiind în căutare de eficienţă şi mijloace strategice. p. o firmă care rezolvă problema tehnologiei prin alianţe strategice va necesita o formă diferită de guvernare decât cele care se angajează în C&D proprie sau vinde / cumpără tehnologie pe piaţă. strategiile de produs şi de marketing internaţionale. O firmă diversificată din punctul de vedere al pieţei sau produsului va adopta o structură diferită de cea care furnizează un singur produs unei singure pieţe. 1995. ea îşi protejează producţia. furnizori şi clienţi). culturali şi ideologici. factori istorici. Structura organizaţională influenţează şi este influenţată de strategia FMN. filiala înglobează acum şi compartimentul de C&D pentru primul produs şi trece la realizarea completă a lanţului valorii pentru un al doilea produs care poate fi exportat în ţara de origine. Paul W. o firmă care produce produse cu valoare ridicată pentru o anumită nişă de piaţă va fi diferită organizaţional de cea care oferă bunuri standardizate de masă. – “International Management – Text and Cases”. Addison-Wesley Publishing Company.H. realizând tot lanţul valorii în ţara de origine dar exportând şi produse intermediare spre filiala care are rol de asamblare. − Faza 3: fiind în căutarea pieţei. răspândirea geografică a activităţilor.. 194-204  Beamish. O firmă care alege să exploateze avantajele guvernării comune prin centralizare va fi organizată diferit de cea care procedează la o segmentare naţională sau de piaţă.Y. − Faza 5: FMN urmăreşte integrarea regională sau globală.. bariere de import sau stimulente de export. nivelul şi forma relaţiilor cu alte firme (concurenţi. numărul şi caracterul activităţilor lucrative şi tranzacţiile generate de acestea. mediul şi cadrul ideologic şi instituţional. filiala având funcţie de producţie (realizând chiar o adaptare a produsului). (menţionez că lanţul valorii cuprinde: C&D – design – producţie – vânzări. • O FMN poate să treacă prin trei faze din perspectiva schemei organizatorice:  Dunning.1. − Faza 2: FMN investeşte în facilităţi financiare (vânzări directe şi marketing). Crookell.P. se observă că în general structurile organizatorice şi relaţiile intrafirmă sunt elemente specifice de ţară. Richard D. economii de scară. − Faza 4: lărgirea lanţului valorii din străinătate de la design la service. J. care este menţinut în ţara de origine). FMN se deplasează în aval (amonte pe lanţul valorii adăugate. H. de asemenea. p. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. Boston. dinamica capacităţilor de aprovizionare şi flexibilitatea procesului productiv.− Faza 1: intrarea iniţială a unei firme pe pieţele străine este prin export către vânzători şi agenţi de distribuţie străini. Y. Structura organizaţională a FMN Modul în care o firmă îşi organizează activităţile creatoare de valoare nu influenţează doar eficienţa ci se constituie şi într-o competenţă proprie.. distribuţie – service.. comportamentul competiţiei. Astfel. fiind acceptată ideea de “inovare organizaţională” ca factor de influenţă a creşterii unei firme. 4. costurile de transport şi de administrare internaţionale. vârsta şi mărimea. Deci. Reţeaua schemei de luare de decizie mai depinde şi de alţi factori: setul de valori al şefului – executiv şi consiliul de directori. Lecraw.

managerii naţionali şi regionali dispun de un anumit grad de autonomie privind adoptarea strategiilor de produs conform condiţiilor specifice. fiind deseori scurtcircuitate. o FMN poate apela la o structură internaţională (pe produs) care să controleze atât exporturile cât şi ISD: CEO VP – produs Piaţa locală VP – produs B Piaţa locală VP . Dacă se observă că exporturile au succes.I. multe FMN apelează la o structură organizatorică hibridă: o divizie cu responsabilitate globală a produsului şi o divizie internaţională cu responsabilitatea de a organiza strategia de vânzare a produselor. structura astfel creată este una mixtă Produs + Regională: CEO VP Produs A Global VP Produs B Global VP Produs C Global 42 . produsele fiind apreciate. pe măsură ce activitatea internaţională creşte. Dacă activitatea înregistrează succese. în cazul structurii precedente. vor apărea două seturi de probleme: managerii de produs devin interesaţi să conducă strategiile internaţionale ale produselor iar comunicaţiile dintre diviziile de produs şi cele internaţionale devin tot mai complexe.produse Piaţa locală VP Internaţional Pieţele internaţionale II. ca extindere la prima variantă: VP Internaţional Manager General Orientul Îndepărtat Manager General Europa Manager General America Latină Manager Naţional Germania Manager Naţional Franţa Manager Naţional Italia III. Ca rezultat. şi departamentul specific se dezvoltă iar structura devine una regională (localizată). Astfel că poziţia de VP Internaţional este printre puţinele din lume în care succesul poate fi auto-distructiv.

H..T. Tabelul 4. Lecraw. pe termen scurt local.1.Y. Crookell. pe măsură ce compania creşte şi se implică tot mai mult pe pieţele străine.. Prentice – Hall.. şi structura organizatorică creşte. CEE. 34-37  Beamish. – “International Management – Text and Cases”. Y. Raymond. Boston. pe termen lung Deoarece de aici pot fi trase câteva slăbiciuni (creşterea dependenţei filialei de societatea mamă în primul caz şi dificultatea societăţii-mamă de a implementa o strategie globală şi în activitatea filialei în al doilea). D. apare opţiunea schemei mixte Produs – Piaţă. Trebuiesc prezentate şi previziunile care conduc spre una din cele trei variante: − Presiuni pentru internaţionalizare•: eliminarea tarifelor şi efectul blocurilor comerciale regionale care facilitează comerţul mondial (acordurile GATT. 5th edition.Manager Naţional Franţa Manager Produs A Franţa Manager Produs B Franţa Manager Produs C Franţa Deci. Wells. succesul japonezilor privind strategia globală. comunicaţiile internaţionale care duc la formarea unor gusturi ale consumatorilor comune. p. NAFTA). • Caracteristicile acestor scheme organizatorice pot fi sintetizate astfel: Structura pe produs Structura de piaţă (internaţională) (regională) Produsul specializat duplicat Piaţa internaţională naţională Transferuri produse tehnologie şi know-how Mod de evaluare centre de cost centre de profit Rolul filialei implementarea strategiei dezvoltarea şi implementarea strategiei Autonomia filialei scăzută ridicată Managementul filialei străin. Irwin Inc. 101 43 .  Vernon. Paul W.P. L. Killing. diferenţele culturale care conduc la preferinţe specifice pentru consumatori. − Presiuni spre localizare: comerţul mondial este încă ţinta unor bariere netarifare. noua tehnologie care reduce beneficiile economiilor de scară. – “Manager in the International Economy”. − Presiuni spre un mixt: nevoia de a se realiza o variantă intermediară.. New York. p. tehnologia care uşurează coordonarea internaţională. Richard D. 1991. problemele schimburilor străine menţin multe ţări în izolare. 1986.

. Tabelul 4. Addison-Wesley Publishing Company.1. de la responsabilii funcţionali până la specialiştii de produs. 1995. responsabilitatea deciziilor revine antreprenorului. Pentru o firmă mică. • Pe domenii.A. Ghoshal. care depinde în primul rând de numărul şi caracteristicile deciziilor ce trebuie luate. S. un flux în două direcţii de idei şi resurse. C. structurile organizatorice ale FMN nu se încadrează exact într-o tipologie anume. responsabilitatea pentru o parte dintre decizii va fi delegată spre persoane numite de proprietar.proprietar. 225 44 .3. • Printre factorii care influenţează locul de luare a deciziei putem identifica: • Bortlett.1. Harvard Business School Press. împărţirea responsabilităţii strategice între diviziile pe produs şi cele regionale prin crearea unui dialog creativ. preferinţa pentru una din cele trei variante apare astfel:  ridicate aeronautică telecomunicaţii computere aerospaţiale electronice farmaceutice Structura globală Presiuni spre globalizare automobile fibre sintetice oţel Structură localizată îmbrăcăminte Structura mixtă ciment scăzute scăzute alimente ridicate Presiuni spre localizare În practică. 4. p. reţeaua de persoane ce iau decizii creşte. dacă firma devine multinaţională. – “Managing Across Borders – The Transnational Solutions”. mişcări frecvente ale personalului între unităţi.Aceasta are următoarele caracteristici: o repartizare optimă între eficienţa globală şi caracteristicile locale. J. 1989  Dunning.Luarea deciziei Structura organizatorică identifică. existând un amalgam de tipuri care se pot schimba în decursul tipului pentru o FMN particulară. Boston.H. este o organizare matură. Londra. în parte. filiala dispune de autonomie dar este integrată strategiei globale şi legături interfiliale puternice. o perspectivă globală şi iniţiativă a societăţii mamă cât şi a filialei. locul de luare a deciziei. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. pe măsură ce firma creşte.

4.filialele mari sunt mai autonome decât cele mici .proporţia de deţinere a stocurilor deţinute . mecanică) sunt mai centralizate decât în altele (alimente) . nevoia de a încuraja participarea locală la luarea deciziei. când viteza de luare a deciziei este crucială. costul mare al centralizării.metoda implantării . şi aceasta în scopul realizării unui alt obiectiv: nu a produce unde este mai ieftin. − presiuni spre descentralizare: proprietate fragmentată.performanţa filialei .data implantării în ţara gazdă . dorinţa filialei pentru independenţă. importanţa mare a cunoştinţelor locale. cu autonomie mare a filialelor. experienţa mică a filialelor.gradul integrării inter-filiale . necesitatea unei producţii raţionalizate.performanţa scăzută reduce autonomia .filialele în proprietate deplină sunt mai de societatea mamă centralizate decât cele parţiale . se vor forma anumite tipologii de oameni care vor munci pe termen lung şi care vor influenţa activitatea de 45 .structura organizatorică .centralizarea descreşte în timp .firmele SUA sunt mai centralizate decât cele de alte naţionalităţi . În acest context.factorii industriali . presiuni din partea guvernelor locale.1. 4.Factori . Aceasta face ca filiala să fie greu de condus şi de aceea trebuie ca rolul ei să fie clar explicit pentru a se evita confuziile. puterea managerului filialei se reduce şi este integrată modului de gândire global al FMN.Relaţiile filială – societatea mamă În procesul contemporan. Dacă structura organizatorică şi alocarea luării deciziei sunt improprii. se poate observa gradul în care cei ce iau deciziile sunt în acord mai mult cu interesele ţărilor gazdă sau cu cele ale FMN ca un întreg. şi firma şi ţara în care acţionează vor pierde.centralizarea creşte cu nivelul comerţului intra-firmă . pe când alţii nu. calităţii şi costului.filialele nou create sunt mai centralizate decât achiziţiile .organizarea geografică este mai puţin centralizată decât celelalte Se observă că problema care se pune în cazul FMN este gradul de centralizare/descentralizare a luării de decizie. Sub globalizare. însă unii manageri naţionali acceptă o astfel de tranziţie. În alte cuvinte. mărimea şi experienţa filialelor. ci acolo unde se poate realiza cea mai bună combinaţie a tehnologiei. în funcţie de modul în care sursa luării deciziei influenţează calitatea deciziei luate.mărimea filialelor . filialei I se mandatează un rol global privind unele produse şi un rol local în relaţie cu altele: produce unele produse doar pentru piaţa locală sau regională. importă unele produse de la alte filiale şi produce alte produse pentru alte pieţe. şi aici putem identifica următoarele presiuni: − presiuni spre centralizare: nevoia unei viziuni globale a resurselor şi de a monitoriza date globale. în funcţie de mandatul filialei. ceea ce înseamnă reducerea independenţei strategice a filialelor. conflictele de interese filială – societate mamă.naţionalitatea proprietarilor Grad de influenţă . cu o structură globală sau mixtă. economiile de scară. O altă problemă care se pune este că.filialele din anumite industrii (chimică. domeniile sensibil strategice. FMN tind să înlocuiască structura regională.

producând aceleaşi produse dar într-un volum mai mic pentru o piaţă mai mică: produse Piaţa de origine Societatea mamă Management • bariere tarifare Tehnologie Piaţa filialei aceleaşi produse Filiala autonomie mare centru de profit Filiala internaţională. atunci când ceea ce este produs în filială se schimbă cu ceea ce este produs în societatea mamă (o raţionalizare a producţiei): Piaţa de origine Societatea mamă Tehnologie Produse Produse noi Produs Piaţa filialei Filială . dar nu la fel se întâmplă cu cei ce au familii şi copii. care este o replică în miniatură a societăţii mamă. Richard D. Paul W.Y. există câte un statut/rol specific al filialei: 1.producţie funcţie de cost  Beamish. dacă ea are competenţe în domeniul tehnologie şi managerial şi I se transferă doar un rol productiv. – “International Management – Text and Cases”. managerii văd oportunităţile externe. Boston. Lecraw. astfel încât corporaţia să beneficieze de manageri din toată lumea în poziţiile care li se potrivesc cel mai bine. Astfel trebuie avut grijă ce misiuni sunt acordate filialelor căci. şi se implementează o cultură a corporaţiei privind modul de acţiune şi misiunea... Pentru a se obţine o viziune globală a managerilor naţionali. De asemenea. Când sunt la început de carieră.. D. 1991. Irwin Inc. p. managerii filialei sunt activi la multiple nivele ale companiei. noul “tip” de filială are următoarele caracteristici: puternice consilii de conducere locale cu reprezentanţi de la nivel central şi individualităţi puternice din afară.autonomie mică .viitor .P. În concluzie. 107 46 . primele competenţe acumulate se vor pierde. H. există oportunităţi de a prelua iniţiativa ca participare activă la politica FN. Killing. Y. legături puternice cu managerii din alte ţări. Filiala regională. aceştia sunt rotiţi frecvent în diferite regiuni. În funcţie de tipul structurii organizatorice. Crookell. iar managerii expatriaţi primesc de obicei un premiu de stabilire şi acomodare în străinătate. rotaţia costă scump..

grupărilor sau firmelor sunt mobile.criterii de profitabilitate O problemă importantă este iniţiativa strategică a filialei funcţie de competenţa ei şi de presiunile organizaţionale. tehnici de pătrundere pe pieţe străine. Limitele unei filiale Competenţă scăzută Formarea de alianţe şi realizarea de achiziţii Acceptarea instrucţiunilor Presiuni spre globalizare societăţii mamă Competenţă ridicată Luarea de iniţiative Strategice Influenţează strategia societăţii mamă Presiuni spre localizare 4. Strategiile de cooperare devin astfel. filiala are urătoarele limite: Tabelul 4. producţiei.2. sau integrarea în producţie a mai multor produse cu circuit complet. o firmă se poate angaja într-o varietate de relaţii organizaţionale. ce reprezintă. Asemenea curse strategice pot fi observate în domeniul C&D. Între aceste două extreme de organizare. asumarea riscului şi luarea deciziei. Posibilitatea de descompunere a produselor în componente a condus la creşterea activităţilor de cooperare.autonomie integrată . trebuie analizate şi opţiunile strategice privind relaţiile FMN cu alte firme. 47 . de fapt. Se ştie că o firmă poate opta fie pentru producerea unui singur produs într-un anumit stadiu al lanţului valorii (implicată apoi într-o multitudine de relaţii de afaceri cu alţi agenţi economici). adevărate curse între diferiţi concurenţi. fiecare implicând combinaţii diferite de resurse şi capacităţi. care produce o serie de produse pentru piaţa globală dar este şi specializată pentru piaţa regională: Piaţa de origine Societatea mamă Produse Produs Piaţa filialei Filiala . marketingului etc.2. într-un mediu economic în care frontierele sectoarelor. Astfel că FMN trebuie să delibereze pentru ce este mai bine pentru ea: să intre în competiţie sau să coopereze cu alte firme în scopul realizării obiectivelor sale. Logica acestei descompuneri internaţionale este motivată în primul rând de capacitatea unor ţări sau firme subproducătoare de a realiza produsele respective la costul cel mai mic.- filiala globală. Relaţiile inter-firmă Pe lângă gama complexă de acţiuni intra-firmă.

aici trebuie reţinut faptul că asemenea “alianţe”. creşterea semnificativă a numărului acordurilor de cooperare între FMN. pot fi determinate de • piaţă sau nu. Aceste metode reprezintă de fapt noile forme de ISD caracteristice ţărilor dezvoltate şi sunt concentrate în industriile de vârf (informatică. nu împiedică FMN să intre în competiţie în ceea ce priveşte desfacerea produselor. 1988  Contractor – “Cooperative Alliances and International Business”. ca definiţie. deoarece tendinţa firmelor din ţările dezvoltate este aceea de a abandona tot mai mult sectoarele prelucrătoare pentru cele ale serviciilor care necesită un grad crescând de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice. costuri unitare mai mici prin folosirea avantajelor comparative ale părţilor. proces ce are loc atât în cazul ţărilor în curs de dezvoltare. cu participarea firmelor locale. chimie automobile. alianţele sunt folosite şi ca instrument de promovare a produsului şi a strategiilor de marketing globale. luând perioada 1970-1982. cu atât pieţele sunt mai eficiente. Rawbinson. în cazul variabilei “sistem”. Harvard Business School Press. în ultimii ani. identificăm următoarele: − realizarea sinergiei. cât şi al celor dezvoltate. George Allen and Unwin. în proporţie de 55%. caz în care caracteristice sunt organizaţiile joint-venture. participărilor reciproce şi filialelor comune.  Dunning. Astfel. care se încheie în general în scopul partajării cheltuielilor de C&D. variabila “mediu economic” creşte dacă PNB/locuitor creşte. dispersia sau reducerea costurilor fixe. UNO. 1981 • Porter. De asemenea. forma principală de cooperare a fost varietatea joint-venture. Printre cele mai importante motive. Motivele pentru care alianţele iau naştere pot fi agresive sau defensive. licenţe – 16%. acest tip de noi structuri care pot lua naştere a fost descris în Capitolul 1. 1986 •• Transnational Corporation in World Development: Trends and Prospects. principala formă fiind alianţele strategice şi asupra cărora ne vom opri în continuare. alianţele strategice s-au multiplicat iar firmele tehnologicofinanciare sunt firmele viitorului. − scăderea cantităţii de capital investit. Londra. Alianţa strategică. exploatare mai bună a economiilor de scară.H. telecomunicaţii. subproducţia – 12%. FMN se angajează în două tipuri de relaţii cu alte firme: − relaţii privind conducerea comună. 1988 48 . aerospaţiale) sau în industrii ajunse la maturitate care necesită retehnologizări (industria de automobile). care au o deosebită amploare în ultimii ani. Boston. J. iar variabila “politică economică” evoluează atunci când guvernul încurajează proiectele multinaţionale. făcându-şi apariţia în acest context şi băncile multinaţionale. acces mai rapid la noile tehnologii. pot fi generate de firme care se află în faze diferite ale lanţului valorii sau în lanţuri diferite. − relaţii de tranzacţionare. iar preferinţa pentru tranzacţii internaţionale creşte.Expansiunea acestei noi forme de ISD este explicată de Dunning prin evoluţia • variabilelor macroeconomice din diferite ţări . şi • altele – 31% ). iar motivul a fost legat de transferuri şi complementarităţi de tehnologii în electrotehnică. care erau predominante în anii ‘70-’80 (dintre toate acordurile încheiate pe termen lung în decursul anului 1980. Astfel că. Începând cu anul 1980. reprezintă alianţa realizată în mod deliberat pentru dezvoltarea avantajului competitiv durabil al firelor participante.1. electronică. formele de cooperare preferate au fost joint-venture – 41%. Ghemawat – “Competition in Global Industries”. dispersia costurilor de C&D. ca evoluţie. dacă într-o primă etapă a existat tendinţa unor implantări totale în străinătate • sau cel puţin a unei participări majoritare. New York. care se modifică în timp.3. – “International Production and the Multinational Enterprise”. studiile ONU  scot în evidenţă. − convergenţa tehnologiilor şi interdependenţa procesului de inovare. cu cât ţara este mai dezvoltată.

schimbul de patente şi teritorii. 1998 Dunning. F&A este încurajată şi de boom-ul economic din ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare. care sunt mai degrabă primitori de investiţii F&A decât furnizori. − ca strategie iniţială de intrare pe pieţe nefamiliare.H. tehnică. companiile japoneze tind să investească prin stabilirea de noi implantări. dispersia costurilor de marketing şi distribuţie. − promovarea eforturilor comune de C&D şi design cu furnizorii/clienţii. instituindu-se cote de output sau export. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”.) De asemenea. Nu putem încă termina discuţia despre strategiile inter-firmă fără a aduce în discuţie şi statutul cartelurilor. J. Exemple de cooperare sub forma alianţelor strategice realizate în ultimii ani sunt numeroase (exemple: Mitsubishi – Daimler – Benz. care sunt mai reticente. Chiar dacă deţin recorduri privind investiţiile pe piaţa SUA. Această mare deschidere a Europei în faţa F&A este explicată prin faptul că F&A este acceptată ca o metodă de management eficientă pentru economiile de piaţă dezvoltate. Cartelurile există de la apariţia FMN. acestea fiind impuse de conducerea acestui sindicat membrilor săi. 256 49 . − asistarea firmelor mici în procesul de intrare în noile sectoare tehnologice. 1995. în timp ce ISD ale companiilor germane. înţelegeri mai bune cu furnizorii şi uniunile sindicale. şi companiile japoneze. sau prin care se realizează schimb de patente. urmată de Germania şi Franţa.  Este normal ca pe măsură ce liberalizarea pieţei progresează. Alte ţări. ca strategie defensivă de a reduce concurenţa. Ca definiţie. Akai – Mitsubishi. Încă există un puternic contrast între companiile occidentale care apelează frecvent la F&A ca mijloace de a investi în străinătate. nivelul preţurilor etc. Fanuc – General electric. focusul ISD se mută din realizarea companiilor noi spre achiziţionarea companiilor existente. la fel şi în cazul ţărilor Europei. know-how. Addison-Wesley Publishing Company. − preîntâmpinarea sau neutralizarea strategiilor concurenţilor sau dobândirea unei puteri monopoliste. În Europa. prevederi privind realizarea de contracte. deci reprezintă colaborări între firme producătoare de aceleaşi produse pentru realizarea unui scop comun. dar între ele există unele diferenţe: dacă FMN au o activitate •  UNCTAD – “World Investment Report”. franceze sau canadiene în SUA au o tendinţă puternică de a lua forma participării capitalului şi F&A.− răspuns la creşterea competiţiei. rată mai rapidă a înnoirii tehnologice. ţări care sunt şi mari investitori în acelaşi timp. − câştigarea de noi cunoştinţe despre piaţă. p. cel mai mare primitor de investiţii în forma F&A este Marea Britanie. ca Italia şi Spania. − depăşirea barierelor guvernamentale în calea comerţului şi investiţiilor. Londra. Uneori. informaţii. formă în cadrul căreia SUA conduce (aproximativ 80% din ISD ale corporaţiilor străine în SUA sunt în forma F&A). unde mai mult • de 60% din investiţiile companiilor străine în ţările avansate sunt F&A.. reducerea ciclului producţiei. − reducerea riscului politic. Nissan – Mazela etc. cartelul este un sindicat sau un trust internaţional format special • pentru a controla preţurile şi outputul din anumite câmpuri de activitate. o altă formă dominantă a ISD în ultimii ani a fost şi cea a fuziunii şi achiziţiei (F&A). realizarea unui acces mai rapid pe piaţă. care pot fi FMN sau alte firme mai mici. aceste tipuri de colaborare pot fi restrictive (ca în cazul cartelurilor maritime). − o securitate sporită împotriva guvernelor care favorizează firmele locale. Cartelurile iau naştere în general pe piaţa de oligopol a produselor primare. Chrysler Corp – Renault. − obţinerea de beneficii reciproce din folosirea combinată a mijloacelor complementare. Peugeut – Citröen – Suzuki.

Preţurile de transfer şi distribuţia valorii adăugate 4. − perspectivele de repatriere a profiturilor. a termenilor de comerţ în favoarea ţărilor exportatoare sau de a controla exploatarea resurselor neregenerabile. în scopul de a obţine avantaje din utilizarea condiţiilor locale şi de a crea centre de profit în ţara în care fiscalitatea este mai favorabilă. P. Preţul de transfer Preţurile de transfer se practică între filialele care aparţin unei FMN şi situate în diferite ţări. La amplasarea filialelor în străinătate se ţine cont şi de o serie de motive/caracteristici legate de preţurile de transfer: − perspectivele de recuperare rapidă a investiţiilor de creare a filialelor (apreciate în general la 5-6 ani). ele sunt coordonate de “statul major” al societăţii-mamă. − aprecierea cotei de participare în acţiunea de cooperare. consecinţa asupra comerţului internaţional constituind-o creşterea ponderii fluxurilor comerciale intrasocietate. estimate la o treime din totalul exporturilor şi importurilor mediale.pronunţată în sectoare dinamice şi cu produse diferenţiate. În ultimii ani. în scopul evaziunii fiscale. − strategia expansiunii “inspirată” de avantajul fiscal. Totuşi. − nivelul de taxe şi tarife. cartelurile au fost sprijinite de o serie de guverne în tentativa de stabilizare a preţurilor materiilor prime. adică trebuie să plătească taxe mai multor ţări. În general. devenind de notorietate publică amplasarea de filiale în aşa-numitele “parodie fiscală” şi având ca obiect de activitate nedeclarat concentrarea.3. Particularitatea lor constă în aceea că ele nu depind decât indirect de cererea care se • manifestă pe piaţă.1. Sistemele naţionale de impozitare sunt extrem de complicate şi diferă de la o ţară la alta.R. 4. prin intermediul “preţurilor de transfer”. 1998 50 . − integrarea pe verticală.3. chiar dacă au o istorie marcantă. care îşi desfăşoară astfel activitatea pe propria sa piaţă internaţională. a unei părţi cât mai mari din profitul întregii societăţi. schimburile intrasocietate cuprind 3 categorii de fluxuri: exporturile filialelor către societatea-mamă. Criteriile uzuale în fixarea preţurilor de transfer internaţionale pot fi: − evaluarea volumului contribuţiei active (de una sau alta dintre pieţe). tehnologie relativ statică. − negocierea unui contract care să prevadă o formulă specifică pentru calcularea preţurilor de transfer. în climatul economic contemporan. Ca urmare. cu economii de scară reduse. ele sunt răspunsuri rapide la nevoile de auto-aprovizionare şi la interesele de maximizare a profitului ale societăţii respective. cartelurile au tendinţa. FMN sunt supuse mai multor jurisdicţii de impozitare. Acţionând în mai multe ţări. cartelurile au fost şi sunt caracteristice sectoarelor cu produse omogene. – “Cooperative Alliances and International Business”. de a fi înlocuite de alianţele strategice internaţionale sau consorţii de FMN care se bazează mai puţin pe acorduri privind împărţirea pieţei sau controlul preţurilor. exporturile societăţii-mamă către filiale şi schimburile interfiliale. Diferenţele dintre sistemele naţionale de impozitare a veniturilor afectează deciziile managerilor FMN în ceea ce priveşte implantarea filialelor sau  Cateora.

astfel încât taxele şi bazele lor de determinare sunt reduse. plus un procent standard determinat în funcţie de cheltuielile generale sau randamentul investiţiei. facilitarea controlului companiei-mamă. preţurile de transfer sunt cele folosite pentru transportul produselor în cadrul companiei care are filiale în mai multe ţări. atât unităţilor vânzătoare. plus un procent standard. Preţurile la filiale pot fi mai mici sau mai mari decât cele cerute cumpărătorilor independenţi. a diferitelor reglementări legale sau obţinerea de avantaje datorită ratelor de schimb favorabile. Atunci când repatrierea dividendelor este împiedicată prin politica guvernamentală. controlul schimbului în ţara gazdă. − vânzări la costul celui mai eficient producător din companie. prin transportul bunurilor în ţările cu tarife ridicate la preţuri minime de transfer. oferirea conducerii de la toate nivelurile (atât din diviziile de producţie. − vânzări la preţuri negociate. finanţarea şi “preţurile de transfer” (preţurile produselor şi activelor transferate între diferite unităţi ale FMN). firele folosesc următoarele orientări generale: −toate unităţile interne şi externe sunt centre de profit şi transferurile trebuiesc realizate la niveluri care aduc un profit rezonabil. cât şi din cele internaţionale) unei baze adecvate pentru menţinerea. −marjele brute (diferenţa dintre costurile de producţie şi distribuţie şi vânzările la un cumpărător oarecare) sunt împărţite (mai mult sau mai puţin regulat) între producătorii interni şi unităţile externe de marketing. taxele vamale şi/sau tarifele din ţara gazdă. în funcţie de obiectivele firmei. de asemenea. potrivit locului unde sunt amplasate filialele. 51 . − vânzări la preţuri declarate înaintea începerii negocierilor. poate fi luat un venit impozabil sub forma unor preţuri ridicate pentru produsele sau componentele transportate spre unităţile din acea ţară. restricţii de repatriere în ţara gazdă. prin creşterea profiturilor raportate în ţări în care sunt întreprinse împrumuturi şi alte finanţări. sistemul de cote din ţara de origine. cât şi celor cumpărătoare. Importanţa acestor factori variază de la o ţară la alta. dezvoltarea şi primirea creditului pentru propria lor profitabilitate. − reducerea impozitelor pe venituri în ţările cu taxe ridicate prin supraevaluarea bunurilor transferate din unităţile din astfel de ţări. situaţia creditului societăţii mamă şi a filialelor sale străine. folosind aceleaşi preţuri ca şi cele cotate consumatorilor individuali. Avantajele folosirii acestor preţuri sunt: − micşorarea taxelor vamale. În stabilirea preţurilor de transfer. Un asemenea transfer al preţurilor poate fi utilizat. pentru aranjarea situaţiilor financiare. Transferul intrafirmă se poate realiza pe baza a 4 acorduri de determinare a preţurilor bunurilor: − vânzări la costul de prelucrare local.sucursalelor. Aşadar. restricţiile privind societăţile mixte în ţara gazdă. − facilitarea repatrierii dividendelor. profiturile sunt eliminate şi transferate spre ţările cu taxe reduse. Obiectivele principale ale stabilii preţurilor de transfer (intrafirmă) sunt: maximizarea profiturilor corporaţiei ca un întreg. Deciziile privind preţurile de transfer sunt influenţate de următorii factori: obligaţiile privind impozitul pe venit în ţara-gazdă şi de origine. Cea mai mare parte din aceste transporturi se realizează între societatea-mamă şi filiale. Preţurile de transfer pot fi folosite pentru reducerea sau evitarea tarifelor vamale. −profitul este împărţit potrivit funcţiilor realizate în producerea şi marketingul-ul bunurilor la oricare cumpărător.

Serviciul Veniturilor Interne (IRS) din SUA susţine că Toyota Inc. FMN sunt obligate să fixeze preţurile ca şi cum nu ar exista nici o legătură între ele. Orice FMN încearcă să-şi reducă povara impozitelor.impozit pe profit: I’p = i” * Pr = 0USD Ip = i’*P’b = 150USD .cost de achiziţie: C’a = 5000USD Cp = 4000USD Ca = 4000USD .impozitul: I = i*Pb = 0USD . Hong-Kong şi SUA. rezultând astfel un impozit mai mic. Datorită preţurilor de transfer.preţ vânzare: P’v = 5000USD Pv = 5000USD . companiile trebuie să dea explicaţii asupra modului de calcul al acestor preţuri.profit net: Pn = P’b-Ip = 850USD Impozit total: It = I + Ip + I’p = 150 USD Astfel.. Houghton-Mihlin Co. Scopul îl reprezintă manipularea preţurilor între societatea mamă şi filiale pentru ca profiturile să devină mai mari în ţara cu impozite mai mici. însă baza de transfer depinde de natura filialelor şi condiţiile pieţei. să plătească • IRS-ului suma de 1000000000 USD. din Japonia a supraîncărcat sistematic (timp de ani de zile) filiala sa din SUA pentru majoritatea camioanelor. impozitul total al unei FMN poate fi plătit la rata minimă a tuturor impozitelor din ţările în care acţionează. Model de calcul al impozitului pe profitul FMN Germania (i=50%) Hong-Kong (i’=15%) SUA (i”=34%) .profit brut: Pr = C’a – P’v =0USD P’b = Ca – Pv = 1000USD .cost de producţie: . O FMN îşi raportează majoritatea profiturilor într-o ţară cu impozite mici. Pentru a nu fi amendate că practică preţuri de transfer ce nu sunt în concordanţă cu principiile pieţei libere. automobilelor şi componentelor vândute în SUA. Ca exemplu. Toyota a acceptat. 1998 52 .2.luăm cazul unei FMN care are unităţi în Germania. strategia ei va fi următoarea (în funcţie de rata impozitelor pe profit): Tabelul 4. profiturile impozabile au fost transferate în Japonia. Abuzurile evaluării FMN sunt ilegale (dacă pot fi dovedite).3.profit: Pb = Cp – P = 0USD . 4. Preţurile de transfer trebuiesc stabilite astfel încât să nu afecteze profiturile unor unităţi în detrimentul altora şi a nu se ajunge astfel la conflicte între unităţile aceleiaşi companii. – “International Marketing Management”. de curând. Dacă io>ig atunci se subevaluează exporturile către filiala din ţara gazdă şi se supraevaluează importurile de la filială.preţul: P = 4000USD . P.R.D. Distribuţia valorii adăugate create de FMN  Jeannet.Dintre cele 4 variante. chiar dacă profiturile efective sunt obţinute într-o ţară cu taxe mari. Boston.profit brut: . Fie i ‫ .ﻩ‬rata impozitului pe profit în ţara de origine şi ig – rata impozitului în ţara gazdă. cea mai acceptată de către diviziile şi autorităţile străine este ultima. Hennessey. Exemplu: . H.3.

Addison-Wesley Publishing Company. convenţii internaţionale • Dunning. − impunerea metodei profiturilor comparate (într-o anumită industrie). P – profituri nete ale FMN. 1995. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. VAN – valoarea adăugată naţională. p. Multe ţări sunt interesate de atragerea ISD. − descurajarea exporturilor subevaluate prin taxe de export şi a importurilor supraevaluate prin taxe de import. S – subvenţii de la stat. valoarea adăugată naţională pentru o ţară. Această valoare adăugată care revine unei ţări depinde de doi factori: manipularea preţurilor de transfer şi politicile guvernamentale de taxare.H. acorduri guvernamentale bilaterale. − realizarea unor acorduri de preţ prealabile. problema principală care se pune totuşi. T – taxe către stat.) sau de interesele părţilor implicate (acţionari. codul GATT. − instituirea de controale neprevăzute. este distribuţia valorii adăugate create de FMN între aceste companii şi ţările în care operează. armonizarea sistemelor de taxare. − adoptarea unor metode de alocare a profiturilor în funcţie de distribuţia geografică a vânzărilor. − obligarea FMN de a calcula preţurile pe baza unor formule prestabilite. standardizarea invoice-ului internaţional şi a celorlalte proceduri. I – importuri de bunuri şi servicii. deoarece acestea pot influenţa în mod pozitiv PNB-ul ţării respective. ne vom opri acum asupra acţiunilor statelor gazdă de a limita procedurile de “eschivare” ale FMN de • la regimul impozitelor prin manipularea preţurilor de transfer.Dacă distribuţia profiturilor nete ale FMN depinde de strategia firmei (de expansiune. rezultată în urma activităţii FMN. Astfel. 522 53 . manageri etc. J. − spargerea legăturilor dintre societatea mamă şi filiale prin introducerea unor agenţii independente.). poate fi exprimată astfel: V – I = VAL VAL = F + T – S VAN = VAL – P unde: V – venituri din outputul generat. Dacă preţurile de transfer au fost tratate în capitolul precedent prin prisma FMN. F – plata factorilor de producţie. − restricţii locale privind aportul de capital străin/local. De asemenea. şi care apare ca determinant al acţiunii operaţiei precedente. de restrângere etc. − obligarea FMN de a practica preţuri de piaţă naţională sau internaţionale. Printre acestea putem enumera:  − obligarea FN şi a filialelor de a furniza mai multe informaţii privind practicile preţurilor de transfer. sunt instituite şi o serie de acţiuni supranaţionale privind aceste practici: ghidul OCDE. − taxarea profiturilor având ca bază de referinţă costurile şi preţurile interne. Londra. VAL – valoarea adăugată locală.

Unilever este astăzi una dintre cele mai mari afaceri din lume în domeniul bunurilor de larg de consum. dar în dorinţa ţării gazdă de a mări partea de valoare adăugată reţinută de la FMN trebuie să ţină cont de abilitatea acesteia de a contracara aceste tentative. Dar.4. Reacţia FMN la sistemul fiscal impus de ţara gazdă este diferită de cea a firmelor locale. 1995. în dorinţa de a-şi micşora obligaţiile fiscale la nivel naţional şi la nivelul întregii companii. colaborarea între diferite autorităţi de resort sau introducerea unor proceduri de arbitrare. apar două probleme: pierderea veniturilor taxabile din exterior (care ar fi putu să fie culese dacă investiţiile erau realizate în ţara de origine) şi modul în care sistemul fiscal al ţării de origine afectează veniturile globale ale FMN. influenţează vieţile a peste jumătate din familiile din întreaga lume. aceasta fiind o problemă majoră a perioadei contemporane. În acest mod politica guvernamentală poate influenţa în mod decisiv nivelul profiturilor FMN. din Taiwan în New York.privind publicarea de către FMN a metodelor folosite. dacă se pune problema oportunităţilor de ocupare. Londra. preţuri de transfer şi avantaje specifice pentru a reduce fiscalitatea. deoarece FMN răspund la ele prin modul de organizare. Se ştie că FMN au o abilitate deosebită de a se strecura printre aceste situaţii. FMN vor prefera anumite ţări. Celălalt factor. aşa că ţările trebuie să fie atente la modul de atragere a ISD. acestea căutând deseori să neutralizez taxele impuse asupra veniturilor străine în ţările gazdă. şi aceasta din trei motive: FMN acţionează în mai multe locaţii ceea ce-i permite o flexibilitate mai mare de alegere. 507 54 . există atracţii pentru FMN de a înregistra vânzări mai mari şi costuri mai mici în ţări cu regim fiscal scăzut. Studiu de caz: UNILEVER Având origini anglo-olandeze. dar sunt şi descurajate. 4. De asemenea. dar de efectele adverse care ar putea să le aibă pe termen lung asupra profitabilităţii şi investiţiilor. Produsele Unilever – de la detergenţi şi cosmetice la îngheţată şi ceai – au devenit nume cunoscute în toate familiile din Bucureşti la Bali. p. cu vânzări anuale de peste 49 miliarde GBP. Investiţiile străine ale FMN sunt acceptate de ţările de origine dacă beneficiile returnate (profituri repatriate sau cele rezultate din capacitatea de inovare) sunt mai mari decât cele care ar fi putu fi realizate în ţara de origine. J. Cu toate că există multe acorduri bilaterale privind aceste aspecte legate de realitatea veniturilor declarate de FMN încă rămâne. ele au aceiaşi directori iar acordurile implică toţi acţionarii. Din primul punct de vedere.H. Addison-Wesley Publishing Company. multe dintre ele lideri de piaţă. poate fi privit din perspectiva ţării gazdă şi din cea a ţării de origine. În  Dunning. Şi deşi ţările gazdă au prioritate la impozitare. Astfel. Din perspectiva ţării de origine. ce au entităţi legale separate şi liste separate de cotare a acţiunilor. cu peste 250000 de angajaţi. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. Mii de „brand”-uri Unilever. ele îşi internalizează produsele intermediare şi finale ceea ce-i permite să manipuleze costurile şi veniturile transfrontaliere. politicile guvernamentale privind sistemul fiscal. Companiile mamă gemene ale Grupului Unilever sunt NV şi PLC. Ea are operaţii în peste 90 de ţări. cele care stabilesc nivelul final al beneficiilor nete este fiscalitatea ţării de origine. Totuşi. veniturile realizate din taxarea valorii adăugate create de • FMN reprezintă un câştig pentru valoarea adăugată naţională. şi avantajele specifice de care dispun care-i permit să exploateze diferitele sisteme fiscale şi chiar să le influenţeze. ele acţionează ca o singură entitate şi cu un singur obiectiv. şi de a supraestima importurile intra-firmă în ţările cu fiscalitate dură.

La un an de la aplicarea acestui program. Am ales această firmă ca studiu de caz deoarece Unilever. 55 . Atenţia este îndreptată spre agricultură şi administrarea apelor. şi este fundamentată pe conceptul „o adevărată FMN multi-locală” (de la cunoştinţele şi expertiza internaţională la servicii către consumatorii locali). iar la începutul anului 2001. de a anticipa aspiraţiile consumatorilor şi a răspunde creativ cu produse şi servicii care să contribuie la ridicarea standardului de viaţă. În plus. Costurile de restructurare în 2000 au fost de 1. filialele sunt deţinute ori de NV ori de PLC. Progres important s-a realizat şi în adoptarea unui lanţ de distribuţie care să servească brand-urilor lider pe care compania se focalizează prin acest program. în contextul aceluiaşi program. fiind factori cheie ce asigură echilibru între aceste două tendinţe. Cele două divizii. una dintre cele mai mari şi puternice firme multinaţionale din lume. la care se adaugă profitul excepţional şi amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale) de 16% până în anul 2004.5 miliarde EURO. se aşteaptă şi economisiri de 1.8%. Aceasta reprezintă abordarea Unilever privind responsabilitatea socială a corporaţiilor şi este un document ce însoţeşte Raportul de Mediu care demonstrează progresul continuu în impactul companiei global asupra mediului.6 miliarde din îndreptarea atenţiei spre cumpărăturile globale. în august 2000 s-a anunţat o nouă structură organizaţională bazată pe două divizii. Se prevede o reducere de aproximativ 100 de activităţi de producţie până în 2004. procese de afaceri simple şi restructurarea sau renunţarea la afacerile subperformante. Aceasta se va realiza prin concentrarea asupra brand-urilor lidere pe pieţe şi sprijinirea acestora cu o inovare puternică. În 2000 s-au închis sau redus 23 de activităţi de producţie. Unilever aplică o nouă strategie pentru a-şi asigura creşterea în noul context mondial caracterizat de tendinţele de integrare regională şi de globalizare. un lanţ de distribuţie cu aproximativ 150 de poziţii cheie. Această nouă strategie este denumită „Calea spre creştere”.1% iar câştigurile pe acţiune au crescut cu 10. având economisiri anuale de 1. s-au realizat şi achiziţii a următoarelor companii: Bestfoods. Aceste noi companii au adus de asemenea un management puternic şi experimentat care va contribui la aplicarea acestui program. Unilever. pentru a se focaliza mai puternic asupra domeniilor Alimentar şi Îngrijire Casnică şi Personală.8 miliarde EURO. excepţie făcând companiile din SUA care sunt deţinute în procent de 75% de NV şi de 25% de PLC. Pe lângă obţinerea ratei operaţionale menţionate. Amora Maille. alături de celelalte firme multinaţionale. s-a publicat pentru prima dată Analiza Socială.5%. Scopul Unilever este de a satisface trebuinţele de zi cu zi ale oamenilor din toată lumea. adoptă o nouă strategie pentru a-şi maximiza poziţia în noul context mondial. se poate raporta progresul şi executarea acestuia în linii mari. Ratele operaţionale au ajuns la un record de 12. Dezvoltarea susţinută este şi ea luată în vedere în aplicarea programului.general. În „Calea spre creştere”. Costul total al programului „Calea spre creştere” a fost estimat la 5 miliarde EURO în decurs de 5 ani. Primul an al aplicării acestei noi strategii (anul 2000) a fost anunţat ca unul de succes. sunt operaţionale începând cu 1 ianuarie 2001. De asemenea. A fost un moment de continuă creştere a vânzărilor a brand-urilor lider cu 3. adăugându-se astfel noi nume în portofoliul de brand-uri. managementul firmei se angajează să furnizeze o creştere anuală de top de 5-6% şi rate operaţionale (profit operaţional. Slim-Fast şi Ben/Jerry. Începând cu anul 2000. sprijin de marketing mai accentuat. inclusiv integrarea afacerii Bestfoods. înscriindu-se în liniile generale ale programului.

4. Totuşi.venit operaţional .venit din joint-venture Costuri operaţionale Profit operaţional.Accent se pune şi pe echipa Unilever.profit operaţional . S-au făcut schimbări importante în structura echipei de top management şi a modului în care lucrează împreună. De remarcat faptul că raportul financiar este în EURO.profit din joint-venture Alte venituri din investiţii fixe Anul 2000 48066 47582 -484 -44764 3359 3302 57 -4 Anul 1999 41262 40977 -285 -36959 4345 4303 42 10 56 . Contul de profit şi pierdere (în milioane EURO) Cifra de afaceri. din care: . Unilever a adoptat EURO ca monedă de raportare. în aceste vremuri intensitatea şi viteza schimbării sunt făra precedent. Tabelul 4. De-a lungul existenţei. Structura de management a Grupului este următoarea: Adunarea Generală a Acţionarilor 2 Preşedinţi Comitetul Executiv Directori Consilieri Director Financiar Director Divizia Alimente Director Divizia Îngrijire Casnică & Personală Director de Personal Director de Dezvoltare Pentru exemplificarea aplicării programului „Calea spre creştere”. În ultimul an s-a făcut mult pentru a se îmbunătăţi calitatea echipei manageriale. vom prezenta analiza financiară Unilever. S-a ajusta radical modul de remunerare a managerilor care este acum direct legat de rezultatele privind creşterea valorii pentru acţionari. din care: . Unilever s-a adaptat continuu la schimbare. deoarece începând cu 1 ianuarie 2000.

6.dividende Rezultatul exerciţiului -632 2723 -1618 1105 -1458 -353 -14 4341 -1570 2771 -1265 1506 Pentru rata operaţională.investiţii curente -28364 -12134 .debitori.debitori. se ia în calcul profitul calculat ca sumă între profitul operaţional curent. Consolidarea cash-flow-ului (în milioane EURO) Cash flow din activităţi operaţionale Returnări investiţii şi servicii financiare Taxe Costuri de capital şi investiţii financiare Achiziţii 1996 4530 -312 -852 -1279 -1032 1997 5558 -340 -1886 -1259 6239 1998 4514 91 -1261 -1399 338 1999 5654 -128 -1443 -1501 -362 2000 6738 -760 -1734 -1061 -27373 57 . respectiv 23 în 1999).imobilizări corporale şi necorporale 10996 8963 . din care: 5421 5124 .stocuri 7254 5742 .creditori în curs de 1 an Total PASIV 29276 15754 Creditori mai mult de 1 an 14085 2832 Provizioane 6404 4582 Dobânzi 618 579 Rezerve 8169 7761 Aceste rezultate apar într-o evoluţie a unui record de 5 ani: Tabelul 4. raportat la cifra de afaceri a grupului (venit operaţional). respectiv 269 în 1999) şi amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale (435 milioane EURO în 2000. Tabelul 4.Dobânzi Profit brut Taxe asupra profit Profit net. din care: 37463 9606 26467 643 .alte mijloace fixe -8187 6148 Mijloace circulante. profitul excepţional (1992 milioane EURO în 2000. mai mult de 1 an 1666 .5. mai puţin de 1 an 2563 1943 . din care: .afaceri achiziţionate pentru revânzare 3273 5473 . Bilanţul (în milioane EURO) Anul 2000 Anul 1999 Total ACTIV 29276 15754 Mijloace fixe.

Rezultate pe zone geografice (milioane EURO) Venit operaţional Europa America de Nord Africa şi Orientul Mijlociu Asia şi Pacific America Latină Profit operaţional Europa America de Nord Africa şi Orientul Mijlociu Asia şi Pacific America Latină 1996 39840 19967 8317 1914 5713 3929 3412 1630 739 198 469 376 1997 42926 20344 8900 2190 6631 4861 3432 1755 505 204 557 411 1998 40437 18971 8417 2228 5803 5018 4410 2299 942 223 457 489 1999 40977 18790 8838 2298 6723 4328 4303 2167 847 266 642 381 2000 47582 19816 11631 2447 8038 5650 3302 1774 165 244 776 343 Tabelul 4. Rezultate pe operaţiuni (milioane EURO) Venit operaţional Alimente Îngrijire Casnică şi Personală Alte operaţiuni Chimicale speciale Profit operaţional Alimente Îngrijire Casnică şi Personală 1996 39840 19825 15693 1157 3165 3412 1417 1457 1997 42926 21332 18674 1106 1814 3432 1242 1849 1998 40437 20919 18783 735 4410 1801 2093 1999 40977 20339 19781 857 4303 1788 2361 2000 47582 23898 22825 859 3302 1735 1536 58 .3 1999 6.7. Rata profitului net (la venitul operaţional) Rata profitului net (%) 1996 4.Dividende ordinare Dividende speciale Cash flow înainte de alocarea resurselor Resurse lichide Resurse financiare Creşteri/descreşteri în cash ale perioadei -810 245 -348 349 246 -936 7376 -6408 -688 280 -1073 1210 -2003 42 -751 -1266 -6093 -5139 5675 -146 390 -1365 -25555 2464 22902 -189 Tabelul 4.9.8 1997 11.8.6 1998 7.8 2000 2.3 Tabelul 4.

2.8 2.3.1. Evoluţia profitului operaţional Unilever 5000 4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 anul 1996 anul 1997 3412 3432 3302 4410 4303 59 anul 1998 anul 1999 anul 2000 . Evoluţia ratei profitului Unilever 14 12 10 8 6 4 2 0 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 4. Evoluţia venitului operaţional Unilever 50000 48000 46000 44000 42000 40000 38000 36000 34000 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 39840 42926 40437 47582 40977 Figura 4.3 7.Alte operaţiuni Chimicale speciale Evoluţia în grafice: 89 449 108 233 516 - 154 - 31 - Figura 4.8 Figura 4.3 11.6 6.

Evoluţia profitului operaţional pe zone geografice anul 1996 Europa Asia si Pacific anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 America de Nord 60 America Latina Africa si Orientul Mijlociu .5.4. Evoluţia venitului operaţional pe operaţiuni Unilever 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 Alim ente Îngrijire Casnica si Personala Alte operatiuni Chim icale speciale Figura 2500 2000 1500 1000 500 0 4. Figura 4..6. Evoluţia venitului operaţional pe zone geografice Unilever 25000 20000 15000 10000 5000 0 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 Europa Asia si Pacific America de Nord America Latina Africa si Orientul Mijlociu Figura 4.

care include cifra de afaceri operaţională a grupului Unilever şi veniturile din acţiunile deţinute de Unilever în joint-venture. a crescut cu 16% la 48066 milioane EURO. vin din impactul achiziţiilor din 2000. reprezentând 7% din această creştere. Veniturile operaţionale au crescut de asemenea cu 16% la 47582 milioane EURO.7. în principal a afacerilor de panificaţie din Europa. Evoluţia profitului operaţional pe operaţiuni 2500 2000 1500 1000 500 0 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 Alim ente Îngrijire Casnica si Personala Alte operatiuni Chim icale speciale Comentarii privind analiza financiară: Rezultate comparative ale anului 2000 cu cele ale anului 1999: Cifra de afaceri totală. impactul renunţărilor. Având ca bază rezultatele din 1999.Figura 4. 2945 milioane EURO. a determinat o reducere a cifrei de afaceri cu aproximativ 61 . în principal Bestfoods.

1. Creşterea a fost ca rezultat al amortizării pentru imobilizările Bestfoods. s-a renunţat la 27 de afaceri. Iar cheltuieli excepţionale de aproximativ 100 milioane EURO sunt legate de restructurarea ce a privit integrarea Bestfoods.500 milioane EURO. din care 280 milioane EURO sunt legate de Bestfoods. care a dus la o pierdere în 2000 de 859 milioane EURO. înainte de cel excepţional şi amortizări. în principal renunţări la anumite afaceri. Tot în decursul anului 2000. Dacă nu am lua în considerare amortizarea pentru Bestfoods. Cash-flow-ul din operaţiuni a crescut cu 1084 milioane EURO la 6738 milioane EURO. ca rezultat al economisirilor din restructurare şi achiziţionări. profitul operaţional a scăzut cu 23% la 3302 milioane EURO. a crescut cu 25% până la 5729 milioane EURO. rata impozitării pentru operaţiunile normale a fost de 34%. din care cea mai importantă a fost afacerile de panificaţie din Europa. comparativ cu anul 1999. Iar 416 milioane EURO din totalul creşterilor s-au datorat scăderii ratei de schimb medii de la un an la altul.5% în 1999. 62 . împreună cu reduceri în capitalul de lucru. 1. Creşterea cea mai importantă reflectă o creştere de 27 miliarde în debite în timpul anului ce a urmat achiziţionării Bestfoods în octombrie 2000 şi altor achiziţii în timpul anului. Profitul excepţional a crescut la 1992 milioane EURO faţă de 269 milioane EURO în 1999. Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale a fost de 435 milioane EURO. reflectând impactul achiziţiilor. Din această sumă. Profitul net a scăzut cu 60% ca rezultat al nivelului ridicat al cheltuielilor excepţionale şi amortizărilor. în principal SlimFast. ceea ce a însemnat 626 milioane EURO.9 miliarde EURO din cheltuielile excepţionale au avut legătură cu acest program. Iar creşterea de aproximativ 9% a fost determinată de scăderea ratei de schimb medii pentru EURO în raport cu coşul monedelor Unilever. Programul total este estimat la un cost de 5 miliarde EURO. Amora Maille şi Bestfoods. comparativ cu 14 milioane EURO în 1999. şi reorganizarea sau renunţarea la afacerile neperformante.5% faţă de 31. şi vânzarea afacerii Elizabeth Arden (încheiată în ianuarie 2001). creşterii costurilor cu dobânzile şi a ne-deductibilităţii unor taxe. Rata impozitării efective a grupului s-a ridicat la 51. iar rata specifică crescând cu 8 procente la 12%. care nu reprezintă taxe deductibile. Achiziţiile realizate în 2000 au fost de 415 milioane EURO. Cressida. Ben-Jerry’s. Veniturile din acţiunile deţinute în joint-venture au crescut cu 70% la 484 milioane EURO. Costul dobânzii nete a fost de 632 milioane EURO. Profitul operaţional. în special în stocuri. Ca rezultat al amortizării şi cheltuielilor excepţionale. Renunţările cheie sunt reprezentate de afacerile de panificaţie din Europa care aduceau un profit de 143 milioane EURO. raţionalizarea activităţile productive. ca rezultat al achiziţionării firmelor joint-venture Bestfoods în Africa / Orientul Mijlociu şi Asia / Pacific. eficientizarea lanţului de distribuţie şi reducerea costurilor. împreună cu plata dividendelor speciale pentru 1999. din care 23623 milioane EURO pentru Bestfoods. Amortizarea imobilizărilor corporale la Bestfoods în 2000 a fost de 301 milioane EURO. În timpul anului au fost achiziţionate 20 de afaceri în valoare de 27777 milioane EURO. din care majoritatea să fie reprezentat de cheltuieli excepţionale. condus de impactul achiziţiilor şi de îmbunătăţirea rezultatelor înainte de excepţionale şi amortizare.1 miliarde EURO sunt în legătură cu restructurarea iar 0. Majoritatea cheltuielilor excepţionale s-au datorat programului „Calea spre creştere”. Alte achiziţii importante sunt cele deja menţionate.8 miliarde EURO sunt în legătură cu alte capitole. În anul 2000. comparativ cu 23 milioane EURO în 1999. Această iniţiativă a constat în concentrarea resurselor pe brand-urile lider.

Datoriile nete la sfârşitul anului au fost de 26468 milioane EURO. care se derulează în principal prin Unilever Capital Corporation. dobânzi pe termen scurt şi datorii nete • fonduri din operaţiuni după dobânzi şi taxe şi înainte de cheltuieli excepţionale: profitul activităţilor operaţionale raportat ca procent la datoria netă Politica grupului este de a-şi finanţa filialele printr-un mix de câştiguri reţinute şi împrumuturi de la compania mamă şi companii financiare care sunt cele mai aproape de ţara specifică. Unilever a luat câteva iniţiative pentru a lucra cu clienţii săi pentru a accelera dezvoltarea categoriilor de produse şi pentru a optimiza fluxul mărfurilor. amortizări şi cheltuieli excepţionale • datoria netă. Controlul riscurilor de piaţă Unilever este expus unei varietăţi de riscuri de piaţă. de exemplu riscurile de ţară. Politica de trezorerie are ca obiectiv să menţină puterea şi flexibilitatea financiară a Unilever în contextul strategiei financiare pe termen lung. ca procent din total capital şi rezerve. Performanţa este strict urmărită. realizându-se în acelaşi timp un audit intern al corporaţiei. iar în fiecare ţară afacerile sunt subiectul unor grade variate de risc şi incertitudini în legătură cu reglementările. Strategia financiară a Unilever cuprinde următoarele elemente fundamentale: • accesibilitate la capital • flexibilitate suficientă pentru achiziţii tactice • rezistenţă la turbulenţele economice • cost optim al capitalului Pentru a asigura această strategie.Unilever operează în mai mult de 90 de ţări. deprecieri. Liniile generale sunt formate dintr-un sistem de autorităţi şi de rapoarte independente ce acoperă majoritatea ariilor de acţiune. comparativ cu 684 milioane EURO la sfârşitul lui 1999. sunt folosiţi următorii indicatori cheie: • acoperirea dobânzii nete bazată pe câştigurile înainte de dobânzi. taxe. ratele dobânzilor şi propagarea creditelor. Aceasta include un răspuns eficient al clientului pentru a realiza stocul optim şi distribuţia just-in-time prin coordonarea electronică a stocului de bunuri Unilever în depozite şi magazine. detailişti. Unilever menţine accesul la pieţele financiare globale printr-o infrastructură de programe financiare pe termen scurt şi lung pe pieţele SUA şi UE.Abilitatea Unilever de a continua să realizeze costuri mai mici şi creşteri în utilizarea capacităţilor . Operaţiunile de trezorerie ale Unilever se derulează ca centre de cost şi sunt guvernate de politici şi planuri ale echipei manageriale. posibilităţile de finanţare Unilever sunt concentrate în companiile mamă şi în companii financiare.Unilever poate să nu fie capabilă să îmbunătăţească veniturile şi profitabilitatea în lumina accentuării competiţiei . climatul social şi politic şi alţi factori locali . instituţii şi alţi distribuitori. Produsele Unilever sunt în general vândute prin forţa proprie de vânzare şi prin agenţi şi distribuitori independenţi către en-gross-uri.Abilitatea Unilever de a-şi menţine relaţiile cu clienţii cheie 63 . Aceasta se datorează împrumuturilor făcute pentru finanţarea achiziţiilor afacerilor menţionate. Pentru a asigura flexibilitate maximă în întâmpinarea nevoilor în schimbare a afacerilor. incluzând efectele schimbărilor în ratele de schimb ale monedelor. grupul se confruntă şi cu riscuri care sunt ne-financiare sau ne-cuantificabile. Factorii de risc: . În cursul normal al afacerilor.

Maroc – 1. Congo – 2. Tunisia – 1. pentru a înlocui sistemul pasiv de en-gross-işti şi distribuitori. Coreea de Sud – 1. Brand-urile consacrate sunt: Omo. Grecia – 2. Impulse. Mexic. Venezuela – 2 Principalele joint-venture: Europa – 1. Marea Britanie – 13 America de Nord: Canada – 2. Olanda – 9. Japonia – 1. Ghana – 1. Italia – 5.6 În România există Unilever România ca filială a Unilever. Antilele Olandeze – 1. Algida. Brazilia – 2. În mai 1995 Unilever şi-a mărit semnificativ implicarea în România prin achiziţionarea de la Fondul Proprietăţii de Stat a companiei DERO. Bolivia – 1. Peru – 1. Denim. Panama – 1. Nicaragua – 1. Mexic – 2. Irlanda – 3. Dubai – 1. Chile – 2. O realizare necesară a fost şi creşterea capacităţii de producţie. cum ar fi China şi restul Asiei de SE. Rama. Belgia – 2. Organics. Unilever a exportat spre România câţiva ani la rând relativ pe o scară redusă. Rusia – 1. Finlanda – 2. eficienţa şi impactul de mediu. Kenya – 2. Columbia – 3. Coccolino. Germania – 5. Aceasta a cerut o serie de acţiuni: reformularea produsului la standarde internaţionale de performanţă şi relansarea lui. Indonesia – 2. SUA – 16 Africa şi Orientul Mijlociu: Coasta de Fildeş – 1. Malaysia – 2. Pakistan – 2. Rexona. crearea şi coordonarea unei reţele naţionale de distribuitori. În 1994 şi 1995. Elveţia – 9. Danemarca – 2. Africa de Sud – 1. China – 8. Brazilia şi restul Americii Latine şi ţările din Europa Centrală şi de Est Abilitatea Unilever de a controla problemele legale şi cele legate de taxe Abilitatea Unilever de a continua să inoveze Abilitatea Unilever de a îndeplini programul „Calea spre creştere” Abilitatea Unilever de a integra afacerile achiziţionate Abilitatea Unilever de a implementa schimbările organizaţionale anunţate prin programul „Calea spre creştere” Investiţii fixe şi companii principale ale grupului Unilever: Europa: Austria – 3. Turcia – 4. Suedia – 4. Franţa – 11. Tranzacţia. Bona. Vietnam – 1 America Latină: Argentina – 2. Guatemala – 1. Uruguay – 1. India – 1.- • • • • • • Continuarea Unilever pe o creştere susţinută pe pieţele aflate în curs de dezvoltare. Lux. pentru a realiza standarde înalte privind calitatea produsului. inclusiv angajamente pentru investiţii post achiziţionare privind modernizarea. Norvegia – 1. a pavat calea consolidării poziţiei Unilever ca unul din cei mai importanţi investitori internaţionali în România. Thailanda – 1. Honduras – 1. Close-Up. Asia şi Pacific . El Salvador – 1. Axe. Arabia Saudită – 4. Pond’s. Ungaria – 2. Singapore – 1. România – 1. 64 . Nigeria – 1. Noua Zeelendă – 1. Costa Rica – 1. Filipine – 1. Tanzania – 1. Republica Dominicană – 1. cu un puternic suport promoţional. Africa şi Orientul Mijlociu – 4. Taiwan – 1. Republica Cehă – 1. Zambia – 1. cota de piaţă a companiei DERO pe piaţa detergenţilor a fost în declin sever datorită presiunilor din partea brand-urilor importate. Paraguay – 1. Polonia – 2. Spania – 3. producătorul naţional lider al pieţei detergenţilor. Timotei. Bangladesh – 1. Uganda – 1. O prioritate urgentă pentru noua echipă de management a fost să întoarcă situaţia. Zimbabwe – 1 Asia şi Pacific: Australia – 1. Domestos. Malwi – 1. Trinidad & Tobago – 1. Egipt – 2. Israel – 2. Slovacia – 1. Ecuador – 1. Portugalia – 3. Sri Lanka – 1. inclusiv înlocuirea completă a stadiilor importanţi în procesul de producţie. America de Nord – 1.

un viitor sigur pentru cel mai mare producător local de detergenţi şi peste toate. recrutarea de specialişti naţionali şi training intensiv al capitalului uman naţional. iar celelalte brand-uri au de asemenea poziţii de piaţă puternice: Omo. Derosept. printr-un transfer iniţial de expatriaţi. beneficii pentru consumatori printr-o înaltă calitate a produselor reprezintă priorităţile pentru Unilever România. Dero Activ. vânzări. INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI PROCESUL DE TRANZIŢIE AL ŢĂRILOR EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST 65 . distribuţie şi administraţie. În acest mod. Unilever a asigurat succesul continuu şi profitabilitatea afacerii prin oferirea de beneficii comunităţii în care operează. în principal la categoria Alimentare. a furnizat o platformă pentru dezvoltarea celorlalte activităţi ale Unilever. Rezultatul tuturor acestor activităţi a fost reconstruirea fabricii DERO (care a fost redenumită DERO LEVER). Bona Prima este detergentul lider pe piaţa naţională în România. Creşterea puternică a vânzărilor. în particular în marketing. Toate activităţile Unilever în România sunt acum grupate sub umbrela Unilever România. Vânzările de produse iniţial ca exporturi din Europa de Vest au crescut şi au fost introduse şi noi produse. Infrastructura sprijină expansiunea viitoare. Infrastructura creată pentru a sprijini expansiunea DERO LEVER.Introducând noi metode şi sistem în toate domeniile. în particular în vânzări şi marketing.

cel mai eficient subsector din economia ungară în perioada menţionată. ambele aparţinând unor corporaţii transnaţionale: Electrolux şi General Electric. la nivel naţional. Prin aceasta. în prezent. ele pot. În acelaşi sens. facilitarea procesului de ajustare structurală. firmele producătoare de automobile care au investit în Est. Aceeaşi strategie. în contextul • strategiilor regionale pe care le promovează . Integrarea sa a fost condiţionată şi deci însoţită de ridicarea standardelor de calitate. 44 66 .1. ponderea în exporturi a firmelor cu capital străin a atins niveluri de 0% în Polonia. sau de concernul Asea Brown Boveri. Transferul de tehnologie.  Integrarea în reţelele producţiei internaţionale şi stimularea exporturilor Corporaţiile transnaţionale sunt. Efectele ISD asupra tranziţiei ECE la economia de piaţă Necesitatea de a crea politici coerente de atragere a investiţiilor străine directe în ţările din Europa Centrală şi de Est în procesul de tranziţie către o economie de piaţă competitivă apare în primul rând din efectele acestora asupra acestui proces:  Impulsionarea creşterii economice Atragerea unor investitori strategici în anumite ramuri ale industriei a condus în unele ţări din zonă la stimularea creşterii puternice a producţiei în respectivele ramuri şi la transformarea lor în factor de antrenare a dezvoltării activităţii economice în ansamblul său. este derulată şi de grupul Wolkswagen în urma investiţiei realizate în firma cehă Skoda. funcţionează în cea mai mare parte cu capital străin – 5 din cele 7 întreprinderi existente.5. producerea berii. reprezintă un input calitativ preţios pentru economiile gazdă. Se pot constata deja semne ale unei tendinţe în acest sens: componentele electrice ale firmei Ford provin. din 19 grupuri producătoare de bunuri electrotehnice. al obţinerii unei performanţe economice superioare în urma implicării capitalului antreprenorial străin. de integrare simplă. În general. Tribuna Economică. Astfel de aprecieri au fost emise de către specialişti cu privire la investiţiile firmelor Fiat şi General Motors în producţia de automobile din Polonia. devenită parte integrantă a operaţiunilor firmei în Europa. conform majorităţii opiniilor. ele se pot constitui în pârghii de articulare a ţărilor din Europa Centrală şi de Est la economiile occidentale. Bucureşti. principalul factor locaţional de atragere a investitorilor străini în ţările cu economie în tranziţie. principalul motor al adâncirii integrării economice la nivelul structurilor productive pe plan mondial. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. precum şi de întărirea sistemelor de control. Tribuna Economică nr. deşi dimensiunile pieţei locale constituie. pe anumite segmente să devină baze de export inclusiv pentru piaţa vestică. producţie care a contribuit decisiv la reluarea creşterii economice în această ţară. se poate arăta că în Ungaria. prin filiala sa poloneză care furnizează motoare electrice pentru produsele firmei pe o bază globală. în prezent. aceasta dovedeşte că. p. sau de 7% în Ungaria. De asemenea. 44.  Generarea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea resurselor umane  Mazilu. inclusiv pentru producţia de noi modele. au realizat transfer de tehnologie. antrenarea creşterii economice. de la filiala sa din Ungaria. în virtutea căreia unităţi producătoare amplasate în Europa de Est devin baze de export pentru Europa Occidentală. Ca urmare a unor astfel de strategii. 1994. doar două au înregistrat creşteri ale producţiei fizice în perioada 1989-1992. implicit în astfel de strategii. cu toate beneficiile decurgând din aceasta: venituri valutare. Ed.

p. Belarus. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. Tribuna Economică nr. de dorinţa reală a guvernelor ţărilor gazdă de a stimula efectiv concurenţa. cum ar fi falimentul. acelaşi pentru investitorii locali şi cei străini. sunt adeseori însoţite de reduceri de personal. 44 67 . 1994.5% şi 2. Anual. Citibank cheltuieşte în Polonia 400000 dolari pentru trainingul personalului său. stimulând. în societăţile mixte constituite sau în întreprinderile cumpărate în procesul de privatizare. Bucureşti. concurenţa. Este cazul Ungariei.  Stimularea concurenţei Prezenţa firmelor străine în ţările central şi est-europene tinde să introducă elemente de comportament specific economiei de piaţă. caracteristică devenind abordarea prin acte normative specifice a instituţiilor economiei de piaţă. iar pe de altă parte de dorinţa transnaţionalelor înseşi de a concura liber pe aceste pieţe. şi de integrare în cultura organizaţională a firmei.  Construcţie instituţională Instituirea mecanismelor de piaţă în ţările cu fostă economie de comandă presupune • demersuri susţinute de constituire a cadrului legislativ şi a celui instituţional specific . normele promulgate conturând cadrul economic şi de afaceri. Tungsram. concurenţa. între altele. Nevoia acută de capital a determinat în respectivele ţări adoptarea timpurie.  Mazilu. 44. a fost marcat şi uneori anihilat de măsurile de restructurare impuse de investitorii străini. Maturizarea procesului de tranziţie este însoţită de maturizarea cadrului legislativ. în multe cazuri astfel de reglementări reprezentând chiar primul pas în adoptarea legislaţiei specifice economiei de piaţă. efect urmărit cu precădere de guvernele statelor dezvoltate. Poloniei care au operat instituirea egalităţii de tratament pentru toţi actorii economici. Cehiei. Kazahstan. Ucraina – reglementarea regimului investiţiilor străine constituie încă baza juridică pentru tranzacţii şi investiţii. Aportul corporaţiilor transnaţionale în această direcţie este însă condiţionat de două categorii de factori: pe de o parte. Astfel de măsuri de restructurare. efectul de creare de noi locuri de muncă. Tribuna Economică. care vizează rentabilizarea prestaţiei economice a întreprinderilor respective. nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat ulterior aceasta. în ţările cu investiţii mai substanţiale. cu prioritate a reglementărilor vizând regimul investiţiilor străine. indirectă.. În condiţiile economiilor în tranziţie. precum Ungaria sau Polonia. personală etc. un astfel de exemplu îl constituie cel al firmei General Motors. sistemul de impozitare directă. În state în care procesul de modificare a legislaţiei este mai puţin avansat – Albania. chiar în condiţiile restructurării activităţii. ponderea estimată a firmelor cu participare de capital străin în totalul forţei de muncă ocupate este sub 0. Ed. care a redus la aproape jumătate numărul salariaţilor la filiala sa din Ungaria. Nu este mai puţin adevărat că un studiu anchetă efectuat în România cu sprijinul celor mai mari societăţi comerciale cu capital străin a relevat efectul de creare de noi locuri de muncă.3%. Organizarea de cursuri de pregătire şi de perfecţionare profesională pentru angajaţi constituie pentru investitorul străin o condiţie şi o pârghie de asigurare a alinierii calităţii produselor noii filiale la standardele firmei-mamă.5%.Dacă pe ansamblul regiunii. respectiva pondere este de 4.

se afirmă că ISD au un rol important în procesul de privatizare din Europa Centrală şi de Est. Între 1988-1992. şi furnizează acces la pieţele internaţionale. la rândul lor. şi. ISD au un rol marginal în mica privatizare a magazinelor. după ce. ceea ce indică faptul că achiziţionarea de active sau de întreprinderi a constituit principala formă pe care au îmbrăcat-o • investiţiile străine. care ţin inclusiv de asigurarea sau chiar de sporirea nivelului de protecţie. Federaţia Rusă. aduce management şi tehnologie moderne. condiţionează adeseori realizarea investiţiei de dobândire a unor avantaje. care exclud. a firmei Wolskwagen în realizarea investiţiei sale în firma Skoda din Cehia. Ed. Ucraina). Bucureşti. România versus ISD Investiţiile străine au fost considerate un factor economic cheie din 1990. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. Este cazul investitorilor japonezi în industria de automobile a Ungariei. Este. Implicarea în procesul de privatizare a investitorilor străini diferă atât în funcţie de obiectul privatizării. în detrimentul “investiţiilor pe loc gol” . Tribuna Economică. în afara unor facilităţi care să conducă la distorsionarea fluxurilor investiţionale şi comerciale. în general. în cazul căreia angajaţii beneficiază de tratament preferenţial.Stimularea fără rezerve a concurenţei de către autorităţile naţionale se dovedeşte o decizie greu de adoptat. restaurantelor etc. Prezenţa investitorilor străini în marea privatizare a fost mai susţinută în cazurile în care a fost adoptată metoda de privatizare prin vânzare.  Implicarea în procesul de privatizare În termeni generali. 67% din fluxurile de ISD în zonă au fost legate de procesul de privatizare. a se vedea tabelele din Anexa 1. în general tarifară a pieţei locale. 44. desigur. Anexa 4.  Mazilu. de posibilitatea de armonizare a respectivelor interese etc.2. participarea străinilor în respectivul proces (Cehia. mai puţin susţinută în situaţiile în care s-au aplicat scheme de privatizare de masă. cât şi de metodele de privatizare. Anexa 5 şi Anexa 7. dată fiind vulnerabilitatea multora dintre firmele locale în faţa regulilor economiei de piaţă. 5. cel puţin în primele teape. când economia României a pornit schimbarea spre o economie de piaţă deoarece aceasta dezvoltă capitalul local.. de dorit ca decizia investiţională a firmelor străine să fie adoptată pe bază de criterii exclusiv economice. Anexa 2. de urgenţa acestora. Anexa 3. respectiv în Ungaria. 1994. Iar pentru o analiză statistică a situaţiei firmelor multinaţionale şi a investiţiilor străine directe în ţările Europei Centrale şi de Est. deşi cu intensităţi diferite de la ţară la ţară. 44 68 . Tribuna Economică nr. Corporaţiile transnaţionale. se concretizează în funcţie de interesele părţilor. în condiţiile economiei de comandă au operat fără restricţii bugetare. în general a firmelor producătoare de automobile care au solicitat autorităţilor majorări ale taxelor vamale impuse la importurile de automobile. pe care teoreticienii le resping. p. Negocierile pe marginea unor astfel de stimulente.

cele de pe Dunăre (Galaţi.contribuţie în bunuri mobile sau imobile . Marea Neagră şi Europa de Vest. bine pregătită (în particular) în tehnologie şi inginerie. reactivă faţă de piaţa ISD. .aeroporturi internaţionale în Bucureşti. CHEMICAL Bank.reţele de telecomunicaţii mobile în sistem GSM şi NMT/LEMS. o instituţie specializată în atragerea investiţiilor străine directe.prezenţa reprezentanţelor diferitelor bănci internaţionale binecunoscute: City Bank. bazată pe accesul liber şi nediscriminatoriu la pieţe şi sectoare economice. cadrul legal (Legea nr.facilităţi disponibile în România pentru repararea şi construirea navelor de orice tip şi capacitate. . în România a operat Agenţia Română de Dezvoltare (ARD). . Participarea în crearea sau dezvoltarea unei companii sub una din formele legale stabilite de legea românească. căutând parteneri străini şi având rol de interfaţă între investitorii străini şi instituţiile româneşti.o excelentă localizare la răscrucea rutelor comerciale tradiţionale. Arad.Main-Dunăre oferă un acces neîntrerupt pe apă de la Marea Neagră la Marea Nordului). .. Timişoara. la o atitudine bazată pe iniţiativa potenţialului receptor a fost luată în considerare în România încă din cursul 69 . 241/1998) pentru investiţii furnizează acelaşi tratament (tratamentul naţional) pentru investitorii români şi străini. Giurgiu) şi cea nouă de la Arad-Curtici. etc.) Începând cu 1998. achiziţionarea de acţiuni (exceptând achiziţiile de portofoliu). ARD a furnizat servicii de consultanţă pentru investitorii potenţiali români şi străini. etc.o gamă largă de resurse naturale. a doua ca mărime în Europa Centrală. incluzând sol fertil.Cele mai importante avantaje comparative ale României din punctul de vedere al unui investitor străin potenţial includ: . permiţând accesul la peste 200 milioane consumatori pe o rază de 1000 kilometri.o forţă de muncă calificată şi cu un relativ cost scăzut. . Constanţa. Sulina. Credit Anstalt.o reţea naţională de telecomunicaţii bazată pe fibre optice şi un echipament digital de mare capacitate integrat în reţeaua europeană atât prin cablu optic cât şi prin sateliţi. . .contribuţie financiară în monedă locală sau străină . Suceava.facilităţi de navigare fluviale şi maritime extensive (Constanţa este cel mai mare port la Marea Neagră şi terminarea Canalului Rin. Brăila. ING Bank. . şi crearea sau dezvoltarea unei filiale a unei companii străine prin una din următoarele alternative: .contribuţie pentru creşterea activelor firmei prin orice modalitate financiară legală Din 1991 până în 2000.localizate ideal pentru a oferi preţuri competitive pentru bunuri ce tranzitează între Marea Caspică.facilităţi disponibile oferite de Zonele Libere din Constanţa-Basarab Sud. .membru ONU şi al numeroaselor organizaţii internaţionale (membru asociat în UE. . . ABNAMRO. CEFTA.relaţii diplomatice cu 176 de ţări. Limitele Agenţiei Române de Dezvoltare: Necesitatea trecerii de la o atitudine pasivă. petrol şi gaz şi un important potenţial turistic. . . . .o piaţă locală mare (aproape 23 milioane consumatori). incluzând petrol şi petrochimice.o legislaţie liberală a investiţiilor.o infrastructură industrială înalt dezvoltată. Comunitatea Economică a Mării Negre.

veriga obligatorie pentru acestea. instituţie din subordinea guvernului abilitată să promoveze investiţiile străine în România şi. p. de confecţii şi tricotaje. ea fiind. Între sectoarele prioritare ale ARD se numărau: industria textilă. Tribuna Economică. respectivele domenii au fost stabilite de către agenţie pe baza unor criterii multiple. în bună măsură. între care existenţa unor avantaje competitive concretizate într-un anume volum al exporturilor pe piaţa internaţională. în calitate de gestionar al proprietăţii statului şi. un experiment eşuat. Bucureşti. producţia de îngrăşăminte chimice. 44. abilităţile sale în inducerea unui anumit tip de ISD s-au rezumat la posibilitatea de a propune guvernului acordarea de facilităţi suplimentare faţă de cele stipulate de lege. • Premisele instituţionale iniţiale ale ARD nu I-au permis acesteia derularea unui astfel de program. de proprietari ai activelor societăţilor comerciale. totodată. acel unic partener de dialog al investitorilor străini în România. Agenţia Naţionala de Dezvoltare Regională a fost reorganizată ca o instituţie publică. mijloace de transport. în primul rând prin intrarea în stare de operaţionalitate a fondurilor proprietăţii de stat şi private. industria agroalimentară. • Pe de altă parte. Noua instituţie. industria mobilei. a tehnicilor de • atragere direcţionată în anumite industrii selectate . Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Agenţia Naţionala de Dezvoltare Regionala au fuzionat. producţia de echipamente pentru tehnica de calcul şu birotică. Realitatea a dovedit că este necesară maturizarea procesului de transformare sistemică. au îngustat şi mai mult sfera şi capacitatea de incidenţă a ARD. În mai 2000. coordonată de Primul Ministru. În lipsa unor priorităţi formulate la nivel naţional. ea fiind gândită ca o instituţie de autorizare şi înregistrare a investiţiilor străine. care. care să permită atribuirea de răspunderi şi competenţe în plan instituţional şi să • permită structurarea unei politici de atragere direcţionată a investiţiilor străine . ea nu a devenit. 1994. fără însă a elimina sau a se substitui intervenţiei tuturor celorlalte verigi instituţionale implicate în procesul de constituire a societăţilor comerciale cu capital indigen. să confirme şi să înregistreze proiectele investiţionale. Ed. sunt. 66 • IBIDEM 70 . • Evoluţiile cadrului legislativ şi instituţional din ultimii trei ani. Strategia pe care ARD şi-o propunea cu titlu de experiment în septembrie 1992 viza grefarea pe suportul promovării generale a României ca localizare investiţională. Agenţia Română de Dezvoltare (ARD). Sunt premise teoretice corecte ale utilizării investiţiilor străine ca impuls iniţial pentru ameliorarea unor factori şi crearea de noi avantaje competitive. ARD. însă. maşini agricole şi echipamente pentru industria agroalimentară. principalii decidenţi în contextul negocierilor vizând constituirea unor societăţi mixte sau achiziţionarea de acţiuni de către investitorii străini. alături de acestea. bunurile electronice şi electrotehnice de uz casnic. precum şi capacitatea de generare a unor efecte de antrenare asupra industriilor adiacente. respectiv. consistenţă. inclusiv prin dezvoltarea “aglomerărilor” de industrii interrelaţionale. deci.anului 1992. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. industria de pielărie şi încălţăminte. ţările central şi esteuropene. Tribuna Economică nr. cu deosebire cele din domeniul privatizării. stabilirea unor raporturi de proprietate clare şi transparente. turismul. avea în vedere transformarea activităţii de atragere profesională a ISD într-un avantaj competitiv faţă de principalii concurenţi ai României în această cursă. Un experiment eşuat: Strategia ARD de atragere direcţionată a investiţiilor străine nu a dobândit. având  Mazilu. fără ca agenţia să aibă capacitatea de a dispune liber de un “portofoliu” de facilităţi.

Schimbarea este o operaţie liberă. există 2 situaţii: 1. doar după procedurile legale şi cu compensare echitabilă care trebuie să fie promptă. acordul BNR nefiind cerut. 2. *Garanţii şi drepturi pentru investitorii străini: Toate investiţiile în Romănia nu pot fi subiectul naţionalizării. repatrierea este o operaţie de cont curent. Repatrierea dividendelor Repatrierea dividendelor. Legislaţia este pe principiul tratamentului naţional pentru investitorii străini şi de aceea nu este nici o limită asupra participării străine în companii. banca va transfera la ordin dividendele în ţara de origine a investitorului. exproprierii. singura restricţie fiind cele 180 zile. chiar aşa. iar aceasta la rândul ei a devenit. după ce este încheiat un an financiar.responsabilităţile celor 3 instituţii de mai sus. România a semnat un număr de tratate bilaterale asupra garantării reciproce şi încurajării investiţiilor. În cazul în care România a intrat în acorduri bilaterale de promovare şi protecţie a investiţiilor cu ţări ai căror cetăţeni sunt investitori în România. de asemenea. repatrierea dividendelor reprezintă o operaţie de cont al capitalului.bilanţul . În cazul în care dividendele sunt obţinute în valută. În ambele cazuri (investiţii străine directe şi de portofoliu). Repatrierea capitalului în caz de lichidare a investiţiei (închiderea unei companii sau vinderea investiţiei de portofoliu) 71 . iar aceste acorduri sunt mai favorabile decât legislaţia românească. Din contul personal.documente ce atestă plata dividendelor Investitorul străin va ordona transferul fondurilor în contul curent personal. Consiliul de Administraţie va decide asupra alocării profiturilor (pentru reinvestire sau dividende). astfel că un investitor străin poate deţine în proprietate 100% o companie în România. atunci investitorii vor beneficia de aceste acorduri care nu pot fi tratate ca discriminatorii. În cele mai frecvente cazuri. Investitorii indirecţi (investiţiile de portofoliu pe piaţa de capital) îşi pot repatria investiţiile iniţiale şi câştigurile pe baza documentelor ce atestă că sumele transferate în afară vin din vinderea / cumpărarea de acţiuni. este o operaţie liberă privind moneda străină. confiscării sau unei alte măsuri cu efect similar. Investitorii direcţi pot transfera în afară toate profiturile realizate în România după plata tuturor taxelor. odată cu noile alegeri generale din 2000. După schimbarea sumelor în valută. şi. *Repatrierea profitului Repatrierea investiţiei iniţiale şi a profiturilor depinde de tipul investiţiei realizate. în 1992 România a devenit membră a Agenţiei Multilaterale de Garantare a Investiţiilor. În România. adecvată şi efectivă. 3/1997 „Reglementări privind moneda străină”. când dividendele sunt în ROL.raportul Consiliului de Administraţie . Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. Investitorului străin i se cere să furnizeze următoarele documente pentru suma ce reprezintă dividendele: . sumele pot fi schimbate în valută la cererea clientului în maximum 180 zile de la data documentu8lui de plată. repatrierea profiturilor este liberă şi este stipulată prin Regulamentul BNR nr. tratate ce prevăd evitarea dublei impuneri. După pregătire bilanţului şi a declaraţiilor financiare. cu excepţia când acest lucru este în interes public.

exceptare completă de la taxe vamale şi TVA pentru maşini. sucursalele urmăresc aceeaşi paşi de înregistrare ca şi companiile comerciale. În contrast.companii comerciale – ca entităţi distincte. au nume propriu. în practică. . mijloace de transport. fiind răspunzătoare pentru activităţile sale. îmbrăcând formele cunoscute. un subiect al legii româneşti. persoana juridică română. incluzând monedă străină. know-how şi expertiză de management şi bunuri şi profituri din alte afaceri din România.joint-venture – nu sunt reperate de legea românească. 20/1999 modificată prin OU nr. care este subiectul legii naţionale a companiei mamă.rambursarea completă a taxelor vamale pentru materiile prime şi părţilor componente necesare producţiei proprii . echipament. 32/1997) şi pregătirea Raportului de Lichidare ce confirmă declararea tuturor debitelor şi capitalului rămas. unelte.Conform procedurilor de lichidare (OU nr. know-how. sau prin creşterea de capital a unei asemenea companii direct sau indirect prin una din filialele companiei • investirea dividendelor în ROL în creşterea capitalului afacerii sau pornire a unei noi afaceri • cumpărarea de acţiuni ale unei companii ce acţionează pe piaţa de capital sau de la Autoritatea de Privatizare • investirea sumelor în ROL obţinute din comerţul cu bunuri importate • convertirea câştigurilor rezultate din exporturile în România sau din credite în acţiuni deţinute la debitori Capitalul unui investitor străin poate lua multe forme. alte active importate sau din România pentru realizarea investiţiei . deci. .exceptarea de la taxa impozitului pe profit pe durata existenţei zonelor defavorizate 72 . investitorul va cere schimbarea acestei sume în moneda investiţiei iniţiale. servicii. cooperare). cod sub legea nr. mijloace de transport. instalaţii. acest termen este unul comun pentru a descrie una din numărul de forme ale cooperării economice cu investiţii străine (acţionarii români şi internaţionali la o companie. *Forme de investiţii în România În România există 2 forme de investiţii: -investiţii directe -investiţii de portofoliu Legislaţia românească permite investitorilor străini să se angajeze în activităţi de afaceri în una dintre următoarele forme: • contribuţie de capital în valută sau active pentru înfiinţarea unei companii. 75/2000) Facilităţi: . 31/1990. procedurile de înregistrare pentru filiale şi sucursale nu sunt regularizate în mod expres de legislaţia comercială. drepturi de proprietate intelectuală. parteneriat între două sau mai multe companii/indivizi inclusiv investitorii internaţionali. Banca va transfera aceste fonduri la ordin în ţara de origine a investitorului străin. echipamente. *Facilităţi pentru investiţii: • Zone defavorizate (Legea nr.filiala a unei companii străine. management. operând în nume propriu şi sunt distincte faţă de acţionari şi manageri. Consiliu de Conducere şi plasamente. Pot apărea următoarele forme principale de investiţii: . Această cerere trebuie făcută în termen de 180 zile de la data Raportului de Lichidare. componente şi alte bunuri. sucursala este o entitate legală românească şi.

notificare de la Oficiul de Supervizare a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare din cadrul Ministerului Finanţelor pentru înfiinţarea de companii în domeniul asigurărilor .în caz de lichidare a activităţii. Galaţi. iar acestea sunt: .agricultură şi creşterea animalelor .servicii şi turism. *Procedurile de înregistrare a investiţiilor străine Documentele necesare pentru înfiinţarea unei companii cu participare străină trebuiesc înaintate la Oficiul Registrul Comerţului. Giurgiu şi Curtici-Arad.producţie. 84/1992) Aceste zone funcţionează ca Regii Autonome şi sunt coordonate de Agenţia Zonelor de Comerţ Liber. Oficiul Registrul Comerţului: obţinerea dovezii pentru unicitatea numelui de companie şi rezervarea lui pentru o anumită perioadă de timp 2. pe o perioada maximă de 50 ani . semnarea memorandumului de intenţie cu compania cu capital de stat.Sectoarele pentru investiţii eligibile pentru aceste facilităţi: . este necesară o cere minimă care să fie aprobată de Autoritatea pentru Privatizare.pentru activităţile desfăşurate în aceste zone. există 6 zone de comerţ liber deja stabilite: Sulina. Oficiul Registrul Comerţului: • cererea de înscriere • obţinerea licenţei 73 . Facilităţi: . sunt necesare uneori şi autorizaţii preliminare: . accize şi impozitul pe profit pe întreaga durată a activităţii . care să cuprindă: scrisoare de intenţie. capitalul şi profitul pot fi transferate în străinătate după plata tuturor obligaţiilor către statul român şi partenerii contractuali . agenţii economici sunt exceptaţi de la plata TVA.declaraţia pe proprie răspundere că s-a luat cunoştinţă de toate aspectele legale . În funcţie de specificul investiţiei. evidenţă pentru plata taxelor legale şi certificat al valorii de creditor Pentru încurajarea implicării investiţiilor străine directe în procesul de privatizare a firmelor cu capital de stat.autorizaţie prealabilă din partea BNR pentru înfiinţarea unei bănci Paşii de realizare a formalităţilor: 1.dovada capitalului înregistrat (depozit în bancă sau act de proprietate) .pământul şi clădirile pot fi închiriate persoanelor fizice sau juridice române sau străine.în prezent. cu excepţia comerţului cu bunuri ce nu sunt realizate în zonă .bunurile pot fi transferate de la o zonă liberă la alta fără plata taxelor vamale . cu excepţia producerii de băuturi alcoolice . Notar: certificarea documentelor de înfiinţare a companiei 3.certificarea legală a companiei . Constanţa.mediu • Zonele de comerţ liber (Legea nr. cu excepţia alimentaţiei publice .mijloacele de transport şi bunurile din străinătate sunt exceptate de la plata taxelor vamale . rezultatele negocierilor cu partenerul român şi decizia AGA a acestei companii.companiile străine ce înfiinţează companii sau filiale în România trebuie de asemenea să înainteze: copii traduse şi autentificate a certificării legale. Bancă Comercială: deschiderea unui cont bancar al companiei şi realizarea plăţii de capital 4. Brăila.comerţ.

Elf-Acquitaine (industria petrolieră). Koyo (cuzineţi. Printre acestea: ROMTELECOM (compania de telecomunicaţii naţională. Japonia). SUA). etc.). Explicarea nivelului relativ scăzut al investiţiilor străine în România poate fi găsită în ritmul scăzut de privatizare comparativ cu alte ţari din regiune. Acordurile semnate de România cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional sunt menite să întărească procesul de privatizare. Băncile mari. de aproximativ 74025. Un număr de monopoluri. Banca Română de Dezvoltare (privatizată cu Societe Generale). Cele mai mari (şi în general cele mai profitabile) companii sunt vândute prin negocieri directe cu investitorii potenţiali. România şi-a mărit viteza procesului de restructurare şi. Companiile mai mici sunt vândute normal prin licitaţie. chiar dacă în prezent nivelul investiţiilor străine directe este sub capacitatea potenţialului economiei româneşti. componente electrice. Poşta Română. În acelaşi timp. sisteme de suspensie. Shell. utilităţile publice şi marile companii au început să fie oferite spre vânzare abia în 1997-98.• • • înscrierea publicarea în Monitorul Oficial obţinerea codului fiscal *Implicarea investiţiilor străine directe în procesul de privatizare: Companiile străine pot cumpăra acţiuni în companiile deţinute de stat în mod direct sau indirect. Totuşi. Unilever (detergenţi) • industria cimentului: cel mai mare producător din România (Romcim) este acum parte a Lafarge Group (Franţa) 74 . Începând cu ultimele luni din 1998. pe piaţa de capital. Majoritatea companiilor de stat sunt la vânzare prin negociere directă sau licitaţie. nu reflectă potenţialul economic al ţării şi nu acoperă necesarul pentru reforma economică. Timken (cuzineţi. etc. a investit în România • industria constructoare de maşini: Daewoo Heavy Industries (construcţie de nave). acestea au deja un impact important în câteva ramuri industriale: • industria de automobile: Daewoo (Republica Coreea) şi Renault (Franţa) ce au investiti în cele mai mari fabrici de maşini din România. ce erau înainte organizate ca administraţii autonome. compania Continental. Volumul investiţiilor străine directe înregistrate în România între Decembrie 1990 şi Aprilie 2000. al patrulea mare producător mondial de anvelope.6 miliarde USD. compania naţională de petrol PETROM. arată că numeroşi investitori străini de mărime mică şi medie au descoperit potenţialul economic al pieţei româneşti şi au decis să investească aici. compania naţională TAROM. compania naţională de energie electrică CONEL. privatizată cu compania grecească OTE). de asemenea. prin urmare. câteva operaţii de privatizare la scară mare s-au realizat. dacă ele apar pe listele de privatizare publicate regulat de Autoritatea pentru Privatizare. numărul mare de companii româneşti cu investiţii străine. de aproximativ 4. ABB Asea Brown Bovery (echipament energetic) • industria petrochimică: Lukoil. au fost transformate în companii naţionale care sunt acum pregătite pentru privatizare: compania naţională de tutun SN Tutunul Românesc. Dacia Piteşti (cu Renault). BANCPOST (privatizată cu General Electric Capital Corporation şi Banco Portugues de Investimento). Alţi investitori sunt prezenţi în industria de componente pentru autovehicule (pompe.

• telecomunicaţii şi electronice: OTE a participat la privatizarea Romtelecom. Deutsche Telecom şi Sprint • băuturi răcoritoare şi apă minerală: o cotă importantă de piaţă este reprezentată de Coca Cola. reabilitarea porturilor la Marea Neagră şi Dunăre. Parmalat. Global One. turistice. Italia. este un joint venture între Romtelecom. sunt clare tendinţele spre creşterea rolului investiţiilor străine în economia românească ca parte procesului de reformă economică. Structura capitalului străin înregistrat în România în perioada decembrie 1990 – aprilie 2000 turism 16% 8% 2% 3% 1% 2% transporturi 23% servicii industria grea industria usoara industria alimentara agricultura 14% 4% 27% constructii comert en detail comert en gross Tabelul 5. Siemens şi Alcatel au investit în producţia de echipament electronic şi producţie software. dar şi ca parte a procesului mult mai mare de globalizare. turism şi centre de afaceri sunt realizate cu investitori străini din Franţa.1. Turcia. Japonia.1. Kraft Jacobs Souchard • infrastructură şi construcţii: proiecte de reabilitare a drumurilor. Principalele companii cu investiţii străine directe înfiinţate în România în perioada Ianuarie – Iunie 2000 75 . France Telecom. etc. umane) ca şi integrarea gradată a României în UE. Pepsi Cola. iar Solectron în hardware • telefonie mobilă GSM: cei doi operatori Mobifon şi Mobilrom reprezintă importante investiţii străine • furnizori de servicii internet: unul din cei mai mari operatori. Fiind dată baza industrială mare a României şi diversitatea resurselor (resurse minerale. • industria alimentară: Danone. Figura 5.

2. Numele companiei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 Volksbank Romania SA Perrier Vittel Ape Minerale Romania SRL Mega Dolphin SA Super Dolphin SA Germanos Telecom Romania SA LVD Napomar SA Carsteff SA Vegal Minuterie SRL Galeria Mall SA IT Investments Romania SA Euro 2000 Dorohoi SRL Carbid Acetilena SRL Molini Italiani SA Romstilex SA Bardi Industry SRL Breitenburger Romania SRL Siemens Automotive SRL Lafarge Procema Mortare SRL Time Show SRL Makita Romania SRL GVM Romania SA Treppendau Bocsa SRL AG Petzetakis Romania SRL Marinopoulus Fiba Romania SA Bi-Al Aluminiu SRL Italfer SA Toyota SE Europe Romania SRL Maconde Romania SRL Fabricom Sisteme şi Servicii SRL Lorasan Prodimpex SRL BTR Asset Management SA Arteferro Romania SRL Romfilms SRL Atirom SRL Immobilmoda SRL Due Esse Eastern Europe SRL Tepro Romania SA Rompas Company SRL Microsim SA Josef Seibel SRL Locul înfiinţării Bucureşti Harghita Bucureşti Bucureşti Bucharest Cluj Alba Bucureşti Constanţa Bucureşti Botoşani Bucureşti Călăraşi Vâlcea Satu Mare Bucureşti Timiş Bucureşti Ilfov Ilfov Bucureşti Caraş Severin Bucureşti Bucureşti Ilfov Arad Bucureşti Bucureşti Cluj Ilfov Bucureşti Alba Arad Sibiu Bihor Bihor Bucureşti Bucureşti Hunedoara Bihor Ţara de origine Austria Franţa Olanda Olanda Grecia Belgia Germania Italia Turcia Grecia Italia Franţa Italia Italia Italia Germania Germania Franţa Turcia Austria Italia Germania Grecia Grecia Turcia Italia Grecia Portugalia Belgia Turcia Turcia Italia Marea Britanie Italia Marea Britanie Italia Grecia Turcia Ungaria Ungaria Capital în USD 7300328 6291855 4133150 2902440 2645000 2298479 1976917 1300000 1000000 1000000 709046 670000 610924 562193 508532 500000 482240 438275 405805 350000 318960 310733 300000 300000 294054 279023 250000 246980 240396 216715 200000 182796 182357 165668 150482 148373 147778 125440 125000 103041 (sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) Tabelul 5.Nr. Evoluţia înfiinţării de companii cu investiţii străine directe de capital înregistrate în perioada Decembrie 1990 – Iunie 2000 76 .

4 16.4 (sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) Figura 5.4 6.9 15.7 10.1 7 1.8 519573.7 719728.2 914274. ROL 54348211.9 5022191.7 5892192 1248980.4 7.2 14.4 % 100 26.8 19.6 2777633.3 15.1 14 12.3 5 5.4 7.4 5.6 5.7 8.1 14170517.8 6775199.4 3089259.7 363615 414386.8 2.8 5833174.Evoluţia capitalului investit de FMN în România anul 1991 anul 1992 anul 1993 anul 1994 anul 1995 77 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 Capital total în mil ROL din care în valută mii USD .3 11 7.6 12 10.3.3 726233.1 63937.9 1943104.3 Din care în valută Mii USD 4716491.2 10.Anul TOTAL 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 companii cu ISD număr 75506 6322 12199 10798 11541 3794 4042 5757 9122 7850 4081 % 100 8.8 335251.7 5.1 3.5 7595956.2. Numărul de companii cu ISD în România 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 anul 1991 16000000 14000000 12000000 10000000 8000000 6000000 4000000 2000000 0 anul 1992 anul 1993 anul 1994 anul 1995 anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000 număr companii cu ISD Figura 5.6 % 100 15.9 334202.5 9.5 325287.4 Capital total înregistrat Mil.

4.Tabelul 5.4 372.A.3 12.6 7.5 596.2 7 5.U.6 398.7 253.8 354 343.6 251.3 % din capitalul total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Olanda Germania Cipru Franţa Italia S.2 5.1 7.8 3. Ţara Valoarea capitalului înregistrat în milioane USD 600.9 234 193. Marea Britanie Austria Coreea de Sud Turcia 12. 78 .9 Tabelul 5.1 4.3.2 8. Topul ţările de origine ale FMN care au investit în România Nr.

multe firme americane au găsit România ca fiind o piaţă ce oferă rezultate bune datorate. România rămâne un mediu de afaceri dificil.  “OCDE Guide an Multinational Enterprise”. în parte. − lipsa pieţelor de capital dezvoltate: ratelor dobânzilor comerciale rămân destul de mari în România. Totuşi. − corupţia este o problemă majoră care poate afecta afacerile. absenţei continue a unei competiţii locale serioase în multe domenii. Constituţia României interzice persoanelor străine (inclusiv companiile străine) să deţină în proprietate pământ. Companiile trebuie să fie atente că deficienţele există. În ciuda dificultăţilor. 1991 79 . anexa 1 la “The Declaration open International Investment and Multinational Enterprise”. Unele companii străine au rezolvat această restricţie intrând în joint-venture cu parteneri locali sau preluarea terenului prin leasing. iar o piaţă de capital bine dezvoltată încă nu există. minerale. Iată o listă de probleme care pot să-i afecteze pe investitorii străini: − absenţa transparenţei – există o lipsă de transparenţă în maniera în care se negociază şi în care se încheie contractele (în special acelea privind firmele proprietate de stat) şi o percepţie că sistemul legal românesc nu trebuie să trateze companiile în mod legal. aceste • probleme por fi deseori depăşite . Totuşi. cu tenacitate şi efort. − proprietatea pământului. Aceasta este adevărat în special pentru companiile americane care au puţină experienţă în ţările foste comuniste în curs de dezvoltare.Top 10 al ISD în România FMN Industria Milioane USD investiţi în capitalul companiei 156 140 92 83 79 79 77 53 43 40 Daewoo Automobile Romania SA Mobifon SA Coca-Cola Romania Shell Romania SA LeverCom Serv & Unilever Romania SA MobilRom SA Romtelecom SA Daewoo-Mangalia Heavy Industries SA McDonalds's Romania SRL Metro ROM Invest SRL Construcţia de maşini Telecomunicaţii GSM Băuturi răcoritoare Combustibil. − birocraţia şi “panglica roşie a Guvernului” sunt extinse. − sistemul comercial nu este încă pus la punct. chimice Detergenţi şi bunuri de îngrijire Telecomunicaţii GSM Telecomunicaţii GSM Construcţia de nave Restaurante Comerţ en-gross În ciuda existenţei unui cadru legislativ. experienţa a arătat că problemele pot fi depăşite printr-un efort persistent şi un angajament pe termen lung în ţară. şi că pot amâna o implementare deplină a unui program investiţional. O recomandare pentru orice companie ce-şi planifică să vină în România este să trimită reprezentanţii cei mai buni şi cei mai reprezentativi (în special cei ce au experienţă în mediile de operare dificile).

situează ţara noastră sub nivelurile din alte ţări în tranziţie. practic. şi deseori lipsa precedentă a oricărei competiţii. românii. Ele au fost urmate de Pizza Hut în ianuarie 1995 şi de McDonalds în iunie 1995. Cunoştinţele despre cultura locală de afaceri (piaţa şi administraţia) sunt critice. Având un partener corect se poate mări considerabil viteza şi uşurinţa procesului de creare şi dezvoltare optimă a afacerii locale. un anumit grad de instabilitate socială şi politică etc. − legislaţia comercială şi fiscală confuză. maxim 3 ani. contractele de leasing au fost pe durată scurtă. de aceea este necesară o pregătire pentru angajaţi. de transfer tehnic şi informaţional. lipsa unei legislaţii complete şi stabile. dar sunt polarizate între complexele mari de stat şi antreprenorii privaţi mici. − dificultatea obţinerii informaţiilor de pe piaţă datorită lipsei informaţiilor − programul de leasing pentru magazine şi hoteluri a avut rezultate dezamăgitoare. în special oficialii. Totuşi. reflectând lipsa companiilor locale de mărime medie. În acelaşi timp. în cazul ţării noastre gradul de “internaţionalizare” este încă nesemnificativ (intensitate redusă a schimburilor comerciale) iar “transnaţionalizarea” nu a condus la creşterea gradului de integrare economică (investiţiile străine neasigurând ţării noastre sporirea substanţială a exporturilor în ultimii zece ani). − câteodată “piaţa liberă” apare să fie confundată cu “piaţa fără reguli” unde afacerile îndoielnice se pot dezvolta. Aceste avantaje fiscale sunt însă legate cu aducerea capitalului străin în România. Multe din companiile străine au activitate în industria locală şi. depinzând mult de personalitatea persoanei publice. Motivele lipsei de atractivitate pentru capitalul străin sunt multiple. şi-au deschis centre în 1993 şi 1994. − relaţia cu administraţia publică locală şi alte autorităţi nu este întotdeauna clară. partenerii potenţiali din România nu reprezintă o continuitate de mărime şi tip. Avantajele pe termen scurt ale joint-venture (acces rapid la piaţă prin preluarea instalaţiilor existente) vor fi depăşite pe termen lung în termeni de eficienţă managerială şi libertate. private sau publice. în principal având o influenţă negativă următoarele: întârzierea reformei economice. Franchising-ul se dezvoltă rapid în România. În concluzie. De asemenea. fluxurile. Aceasta se datorează faptului că joint-venture rezultă dintr-un proces de negociere cu entităţi statale mari. McDonalds s-a extins foarte rapid. − legislaţia se schimbă frecvent. sunt adesea convinşi de propriile metode în ciuda lipsei de experienţă şi cunoştinţe. 80 . Avantajele fiscale pentru joint-venture reprezintă o altă aşteptare frecventă pentru managerii occidentali. − standardele şi procedurile occidentale de ţinere a contabilităţii sunt dificil de implementat.publicate. De atunci. toate asociaţiile cu marile companii sunt organizate sub forma joint-venture. − nivelul de repunere a practicilor vestice este în general scăzut. prăbuşirea economiei naţionale în ultimii ani. Companii cum ar fi Computerland şi Israeli. joint-venture furnizează anumite avantaje. Se estimează că în următorii ani frachisingul se va dezvolta foarte mult în România.

se poate considera că o firmă multinaţională este o firmă care are capacitate productivă într-un anumit număr de ţări. acolo unde au avantaje de cost. • firmele multinaţionale vor crea venituri din taxe pentru guverne. Iar răspunsul corect este cu siguranţă la mijloc. Mulţi analişti economici globali sunt îngrijoraţi privind rolul firmelor multinaţionale în ţările cu venituri scăzute şi au identificat un număr de probleme asociate cu investiţiile străine directe. iar aceste noi aptitudini pot fi transferate către alte domenii din ţara gazdă. Vom face o prezentare rezumativă a argumentelor celor două teorii. În mod egal. aptitudinile manageriale şi antrepreneuriale învăţate de la firmele multinaţionale sunt o importantă sursă de capital uman. ea poate crea noi locuri de muncă direct sau prin creşterea afacerilor adiacente locale cum ar fi bănci sau asigurări. firmele străine caută să-şi localizeze părţi din procesul de producţie în alte ţări. iar un punct de atracţie pentru firmele multinaţionale este reprezentat de 81 . dar şi alte venituri dacă ele achiziţionează bunuri naţionale existente în principal prin procese de privatizare. alţi economişti şi politicieni argumentează că activitatea firmelor multinaţionale conduce la creştere şi dezvoltare. În primul rând vom ilustra importanţa investiţiilor străine directe ca parte a motorului necesar pentru asigurarea creşterii: • investiţia unei firme multinaţionale într-un anumit domeniu aduce ca rezultat o importantă injecţie în economia locală. Pe măsură ce ţările adoptă abordări mai deschise orientate spre creştere şi dezvoltare economică. rolul firmelor multinaţionale devine din ce în ce mai important. acestea pot fi sintetizate astfel: • firmele multinaţionale angajează în mare măsură manageri expatriaţi pentru a se asigura că veniturile generate sunt menţinute în cadrul unui grup relativ redus de persoane. O ţintă interesantă pentru firmele multinaţionale sunt ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare unde. • firmele multinaţionale furnizează training şi educaţie pentru angajaţi. ele reprezintă un potenţial pentru nivele ridicate ale profitului. Multe ţări slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare cu economii şi venituri în creştere pot furniza pieţe mature în viitor. ea iniţiază un proces multiplicator care generează mai multe venituri în măsura în care noii angajaţi îşi cheltuiesc salariile pe consum. creând în acest fel o forţă de muncă înalt calificată. Aceste avantaje de cost pot fi surse mai ieftine de forţă de muncă.CONCLUZII Într-un mod simplist. Fluxurile de profituri şi venituri pe care ele le generează reprezintă componenta principală a fluxurilor de capital străin care se mişcă între ţări. deşi acestea prezintă nivele ridicate de risc. În ceea ce priveşte problemele create de firmele multinaţionale. amândouă teorii fiind aplicabile în anumite ţări cu anumite firme multinaţionale şi în anumite perioade. deseori. Pe măsură ce pieţele din întreaga lume devin dereglementate ş liberalizate. materii prime şi componente sau au reglementări guvernamentale preferenţiale.

la ezitările anterioare privind ISD şi FMN. subvenţii şi concesii. − Realinierea strategiilor FMN la a căuta şi a rămâne inovatoare şi competitive într-o economie globală şi a strategiilor macro ale ţărilor de a căuta să încurajeze firmele locale sau străine să rentabilizeze resursele avute. Astfel. dacă acest lucru va conduce la o supra . ceea ce se reflectă în nivele scăzute ale salariilor. investiţiile străine directe derulate prin activitatea firmelor multinaţionale sunt esenţiale. • investiţiile firmelor multinaţionale în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare implică adesea folosirea metodelor de producţie intensive în capital. Astfel. Prin investiţii în domeniile şi utilizarea factorilor de producţie acolo unde ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare au un avantaj absolut şi comparativ. în multe ţări în curs de dezvoltare. la receptivitatea lor la sistemele instituţionale şi pieţelor ţărilor în care operează. atunci ţările gazdă vor fi vulnerabile în special dacă firmele multinaţionale vor decide din motive comerciale să părăsească ţara în viitor. În acest context putem puncta câteva caracteristici globale majore: − Schimbări majore în economia mondială şi în scenariul politic.posibilităţile de a beneficia de forţă de muncă ieftină. Totuşi. prin aceste operaţiuni. grija guvernelor de a accelera industrializarea şi progresul economic pentru a combate şomajul şi a minimiza neliniştea socială le-a condus la renunţarea. În situaţia unei competiţii interne de a atrage capitalul străin. know-how şi tehnologie. ele pot minimiza povara de taxe şi impozite din partea guvernelor. • cum multe firme multinaţionale sunt foarte mari şi au o putere considerabilă.specializare şi la o supra – dependenţă în anumite sectoare ale economiei. problema principală a statelor lumii este de a se asigura că economia globală funcţionează astfel încât să asigure o optimizare a contribuţiei FMN şi a altor actori transfrontalieri la capacităţile şi competitivitatea statelor naţionale. multe guverne adoptă comportamente de acordare de stimulente şi concesii pentru a atrage investitorii. În perioada actuală. • firmele multinaţionale se angajează în preţuri de transfer schimbând producţia între diferite ţări astfel încât să beneficieze de taxe mai scăzute în diferite ţări. ele pot exercita influenţe asupra guvernelor pentru a obţine regimuri preferenţiale privind concesiuni la taxe. Astfel că “provocarea majoră este de a structura o abordare internaţională colectivă pentru a controla costurile şi beneficiile unei economii globale conduse de corporaţii de afaceri transnaţionale” Globalizarea continuă şi rapidă a economiei mondiale este influenţată într-o foarte mare măsură de ISD şi activităţile FMN. acesta lucruri pot conduce la o adâncire a distribuţiei veniturilor şi nici la un transfer al aptitudinilor manageriale. toate ducând la orientarea FMN spre condiţiile locale de furnizare. Economiştii orientaţi spre globalizare susţin că ciclul sărăciei nu va fi spart cu din interiorul economiilor locale. introducerea unei game de metode organizaţionale inedite. o nouă generaţie a informaticii. ANEXA 82 . firmele multinaţionale vor conduce spre o alocare mai eficientă a resurselor mondiale. Nivelul investiţiilor necesare pentru a creşte productivitatea şi veniturile nu este posibil prin resurse proprii.

Gorenje Group Slovenia 5. Hrvatska Elekroprivreda d. în ordinea activelor deţinute. baza de data FDI/TNC) Anexa 2. baza de data FDI/TNC) 18 16 12 11 7 13 6 6 4 4 3 Anexa 3. activele. Podravka Group Croaţia 4. Croaţia 3. Slovenia 10. Atlantska Plovidba d.2 119 642 260 47 334 151 98 203 Vânzări 1.d.Anexa 1.631 N/A 501 607 576 N/A 1 616 1 073 N/A 628 Electrocasnic Comerţ Transporturi Farmaceutic Diversificată Transporturi Petrol şi Gaze 83 . Latvian Shipping Co. (milioane USD) Ţara Total ECE Polonia Republica Cehă Federaţia Rusă Ungaria Croaţia România Bulgaria Ucraina Lituania Letonia 1998 21 149 6 365 2 720 2 761 2 036 893 2 031 537 743 926 357 1999 22 923 7 500 5 108 2 861 1 944 1 382 961 770 496 486 366 (Sursa: UNCTAD.) Industria Transporturi Utilităţi Alimentară/farmaceutică Active 493 363 286 256 164 152 142 139 129 128 214 0. Motokov a. nespecificate Austria Altele din UE Franţa Marea Britanie Italia Cipru Ţări ECE (Sursa: UNCTAD. în 1999 (active şi vânzări în milioane USD. Croaţia 7.s.d. Republica Cehă 6. vânzările şi angajaţii sunt raportaţi doar la operaţiunile derulate în străinătate) FMN Ţara Angajaţi 1. Pliva Group Croaţia 8. Adria Airways d. Skoda Group Plzen Republica Cehă 9.d. Lituania 2. Intrările de ISD în primele 10 ţări gazdă din Europa Centrală şi de Est în anii 1998 şi 1999.MOL Plc. Sursele geografice pentru intrările de ISD în ţările ECE în 1999 (procente) Germania SUA Olanda Altele. Topul FMN ce au ţara de origine în ţările ECE. Ungaria (Sursa: UNCTAD/Erasmus University database.

p.8 18.9 74.2 5.6 23.13. Ţările de origine ale primelor 25 de FMN cu ţări de origine în ECE Ţara Slovenia Croaţia Ungaria Republica Cehă Polonia Slovacia România Republica Moldova Lituania Letonia Total 1998 4 4 6 3 3 2 1 1 1 25 1999 5 4 4 3 3 2 1 1 1 1 25 (Sursa: studiul UNCTAD asupra celor mai importante FMN din ECE) Anexa 5.4 10.0 27.Anexa 4.0 31. 2 462 1 886 637 17 433 209 245 1 761 1 716 151 5 503 5 706 1 165 23 605 865 800 4 772 4 759 720 13 564 17 680 3 167 40 536 19861990 24.4 11.0 8.4 16.5 15..6 Rata de creştere anuală 199119961998 1995 1999 20.4 17.4 1999 27.5 26.5 21.6 13.8 5.8 19.0 45.9 (Sursa: UNCTAD.0 13.1 10.2 20.3 46.6 9.) 84 .5 16.7 13. Industriile în care operează cele mai mari 25 de FMN din ECE (număr de firme) Industria Transporturi Chimică şi farmaceutică Minerit şi petrol Alimentară Metalurgică Maşini şi ecipamente Altă producţie Comerţ Construcţii Servicii Total 1998 5 3 4 2 2 2 3 3 1 1 25 2 2 2 2 2 1 1 25 1999 5 5 4 (Sursa: studiul UNCTAD asupra celor mai importante FMN din ECE) Anexa 6.6 18.7 16.3 11.2 20.7 14.9 11.8 17.8 17.2 13.1 35.7 27.9 43.5 17.5 21.4 18.4 15. Indicatori pentru ISD şi pentru producţia internaţională (miliarde USD şi procente) Valoare în miliarde USD 1982 1990 1999 Intrări de ISD Ieşiri de ISD Stocul intrărilor de ISD Stocul ieşirilor de ISD Fuziuni şi achiziţii Vânzări ale filialelor străine Activele totale ale filialelor străine Exporturile filialelor străine Angajaţi în filialele străine (mii) 58 37 594 567 . World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development. figura I.9 12. 27.

5 97.2 349. Atlantska Plovidba.0 93.1 47.6 262.4 694.0 28.1 51. TVK Ltd. p.2 876.4 143.0 25.0 50. Matador j.0 1 445.6 634.0 334.0 70.8d 316.0 142. d.s.1 855.6 72.9 34.0 253.1 256.0 21.0 214.A. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 FMN Latvian Shipping Co.15.s.0 9. 35.2 64.9 335.0 92. a. d.4 129.4 Vânzări străin total 201.4 21.2 42.9 163. Pilsner Urquell.4 706.0 27.5 148. d.0 1.3 2 881.1 139.s.9 477. Lifosa j.7 128.9 34.4 128.3 260. d.8 33.0 1 228.4 645.5 314.0 82.d.) .2 1 143. KGHM Polska Miedz S.3 1 047.0 13. Iskraemeco.7 1 419.b.s.0 203.8 121.2 12. Cele mai mari 25 de firme multinaţionale din Europa Centrală şi de Est.0 251. Kosice Petrol. World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development.0 15.1 100.9 17.0 3 790. Ţara Lituania Croaţia Slovenia Republica Cehă Croaţia Croaţia Republica Cehă Slovenia Ungaria Slovacia Slovenia Ungaria Slovacia Polonia Ungaria Ungaria Croaţia Polonia Republica Cehă Republica Moldova Polonia România Slovenia Lituania Slovenia Industria Transporturi Alimentară / farmaceutică Electrocasnică Comerţ Transporturi Farmaceutică Diversificată Transporturi Petrol şi gaze naturale Metalurgică Petrol şi gaze naturale Transport Plastică Minerit Chimică IT Transport Comerţ şi diverse Alimentară Metalurgică Construcţii Petrol şi gaze naturale Maşini electrice Chimică Farmaceutică Capital străin total 399.0 20.d.c. Moldova Steel Works Budimex Capital Group Petrom SA National Oil Co. Krka. Malev Hungarian Airlines Ltd.2 55.0 114. VSZ a.1 973.d.5 490.3 Angajaţi străin total 1 631 2 275 501 6 898 607 6 717 576 1 000 528 1 616 6 680 1 073 19 830 585 628 20 140 58 26 719 10 3 349 48 3 396 5 3 878 20 19 968 181 6 099 188 188 40 846 62 26 475 356 2 918 5 4 562 644 1 095 140 88 350 150 2 300 1 339 375 3 253 (Sursa: UNCTAD.1 300.0 167.9 17.8 133.0 19.5 152.9 304.0 112.6 55.d.0 119.2 642.7 97. Podravka Group Gorenje Group Motokov a. ordonate după activele deţinute (milioane USD şi număr de angajaţi) Nr.7 1 244.0 401.0 236.0 150.0 505.7 203.c.3 463.0 25.6 211.A.0 2 700.0 543.4 390.0 285.d.Anexa 7.0 15. Graphisoft Croatia Airlines Elektrim S. Pliva Group Skoda Group Plzen Adria Airways d. figura I. MOL Hungarian Oil & Gas Plc.8 153.4 2 958.0d 47.0 16.1 0.0 874.

China Hong Kong. 1 040 1 230 . 0 800 0 676 0 912 . 15 080 8 262 . 1 600 1 578 . Limited Guangdong Investment Limited Citic Pacific Limited PETRONAS . 2 060 1 898 1 834 .A. S. Jardine Matheson Holdings Limited c First Pacific Company Limited Cemex. 6 792 8 905 80 370 10 002 41 173 32 169 30 981 14 840 16 500 11 800 13 000 218 158 13 131 57 817 13 258 42 456 14 366 12 342 (Sursa: UNCTAD. 41. New World Development Co. ordonate după activele deţinute (milioane USD şi număr de angajaţi) Nr. China Mexic Hong Kong. Limited Sappi Limited China State Construction Engineering Corporation China National Chemicals Import and Export Corporation LG Electronics Incorporated YPF Sociedad Anonima Petroleo Brasileiro S. 11 461 . Limited Singapore Airlines Limited Companhia Vale do Rio Doce Enersis S. 1 546 1 509 . p. 1 376 5 810 15 431 12 761 34 233 24 572 8 063 14 030 3 053 8 733 20 990 6 640 4 273 16 301 9 111 14 332 14 281 2 946 Vânzări străin total 7 295 18 802 32 502 34 801 7 983 11 522 7 416 8 308 2 235 3 788 1 899 5 754 2 419 3 557 1 530 5 420 11 240 5 175 0 911 . . . Acer Incorporated Ţara Republica Coreea Venezuela Hong Kong. 9 960 . 3 204 17 880 17 640 6 144 27 946 31 692 5 405 2 580 0 924 2 154 10 055 4 390 1 912 13 050 4 727 4 744 0 890 4 217 Angajaţi străin total 11 403 14 471 11 849 56 592 . 2 957 7 432 . 175 000 40 400 51 270 10 690 19 174 17 013 37 100 9 492 23 458 5 496 258 195 0 625 32 532 1 908 . 2 561 . China Hong Kong.Anexa 8.Petrobras Sunkyong Group Hyundai Engineering & Construction Co. World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development. Cele mai mari 25 de firme multinaţionale din ţările în curs de dezvoltare.A.A. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 FMN Daewoo Corporation Petroleos de Venezuela S..18.A. Hutchison Whampoa. figura I.) 86 . China Hong Kong. 3 454 3 320 . 2 600 . China Africa de Sud China China Republica Coreea Argentina Brazilia Republica Coreea Republica Coreea Hong Kong. China Malaezia China Singapore Republica Coreea Singapore Brazilia Chile Taiwan Industria Diversificată Petrol Diversificată Diversificată Construcţii Diversificată Diversificată Construcţii Diversificată Electronice şi electrice Petrol Petrol Diversificată Construcţii Construcţii Diversificată Diversificată Petrol Diversificată Alimentară Electronice şi electrice Transporturi Transporturi Servicii electrice Diversificată Capital străin total 10 532 22 946 9 007 47 148 6 652 11 970 6 295 11 386 5 627 10 231 4 978 15 086 3 830 4 953 3 730 7 230 3 460 3 158 3 061 .Petroliam Nasional Berhad Shougang Corporation Fraser & Neave Limited Samsung Electronics Co. .

8 153. 200 574 . Ltd.0 54. 2 600 2 068 276 000 363 892 105 000 608 000 80 000 159 035 269 465 279 892 225 808 300 068 42 700 242 322 137 374 213 057 144 600 83 700 137 201 269 315 386 000 51 643 173 000 8 401 31 000 109 400 117 624 189 549 252 268 28 220 152 000 55 650 121 900 54 391 141 315 46 550 10 994 68 377 95 561 104 979 8 878 6 398 (Sursa: UNCTAD.9 51.6 27. p.4 25..6 55.8 20..3 20.9 21.6 11. 262 840 201 141 41 832 ..6 . Unileverd Siemens AG Roche Holding AG Sony Corporation Mitsubishi Corporation Seagram Company Honda Motor Co..5 65..1 36.1 71..0 37..0 12..2 67.3 11.1 37.5 26.5 23.4 31.3 total 90.. Cele mai mari 40 de firme multinaţionale din lume. News Corporation Philip Morris British Petroleum (BP) * Hewlett-Packard Total SA Renault SA Cable and Wireless Plc Mitsui & Co.8 39.6 31.4 9...1 20..9 17.5 30. BMW AG Alcatel Alsthom Cie Philips Electronics N.7 26.8 52.6 304. 134 815 133 906 219 442 74 802 22 200 94 877 .5 132.3 42.7 76.8 41.3 30..7 46..6 15.3 .3 32.4 30. .6 30.. .2 34.0 57.Anexa 9..3 41.5 32.2 36.5 31..3 50.9 .0 0..9 31.4 19.5 9..0 29.3 20.7 16.5 15. 52 149 . 25.6 128.9 35.8 17.6 48..7 47.7 75.5 Angajaţi străin total 111 000 174 105 65 000 ..0 31.0 27...1 36.9 48. ordonate după activele deţinute (miliarde USD şi număr de angajaţi) Nr.8 40.9 96.0 178.9 42..4 60.0 33.9 21. 17.0 9.4 ..8 40.1 120. . 16. .1 105.0 64.19...0 51.9 25. 206 236 .8 21..5 .8 44. .5 32.2 43.8 30. 18.0 228..0 48..6 12..6 30.8 67.2 24.6 32.9 33.0 19..8 50.3 42.8 23. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 FMN General Electric Ford Motor Company Royal Dutch/Shell Groupc General Motors Exxon Corporation Toyota IBM Volkswagen Group Nestlé SA Daimler-Benz AG * Mobil Corporation FIAT Spa Hoechst AG Asea Brown Boveri (ABB) Bayer AG Elf Aquitaine SA Nissan Motor Co.0 42.5 10.7 40.5 70.2 117...1 22.5 48.4 48. 21. World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development.4 72.... .0 .9 30.0 69. .7 32.1 34.4 35.4 18. figura I.7 55. 26..... ...6 69..4 Vânzări străin 24.3 88.8 56. ...5 78..9 31.0 81. Ltd.4 115.9 23....0 275.7 45.7 56. 45 860 33 740 . .) 87 .4 ..3 49..6 41.7 25.5 25...6 25.. .5 20.V. 43. Rhone-Poulenc SA Viag AG BASF AG Itochu Corporation Nissho Iwai Corporation Ţara SUA SUA Olanda/Marea Britanie SUA SUA Japonia SUA Germania Elveţia Germania SUA Italia Germania Elveţia Germania Franţa Japonia Olanda/Marea Britanie Germania Elveţia Japonia Japonia Canada Japonia Germania Franţa Olanda Australia SUA Marea Britanie SUA Franţa Franţa Marea Britanie Japonia Franţa Germania Germania Japonia Japonia Industria Electronice Auto Petrol Auto Petrol Auto Computere Auto Alimentară Auto Petrol Auto Chimică Electrică Chimică Petro Auto Alimentară Electronice Farmaceutică Electronice Diversificată Alimetară Auto Auto Electronice Electronice Media Alimetară Petrol Electronice Petrol Auto Telecomunicaţii Diversificată Chimică Diversificată Chimică Comerţ Comerţ Capital străin total 97..0 104.5 27..6 30.2 18. .6 46. 37 600 .9 32. 40500 .5 7.3 69. Ltd...0 29.2 120.7 26.5 57. 31.

.. Tribuna Economică. Y.H.R. – “Cooperative Alliances and International Business”. H. Tribuna Economică nr. Boston. 1998 Contractor – “Cooperative Alliances and International Business”. second edition.. New York.. Killing. 1991 Manualul Balanţei de Plăţi a FMI Mazilu. Pralea Spiridon – “Economie Mondială”. 3. Ed. George Allen and Unwin. H.. New York. S. Sharma. Casson Mark – “The Economic Theory of the Multinational Enterprise”. Y. Martin’s Press. P. Hennessey. Maurice – “International Economics – Theory and Policy”. 1994 ILO/UNCTC – “The Economic and Social Effects of Multinational Enterprises in the Export Processing Zones”. 1981 Dunning. – “Managing Across Borders – The Transnational Solutions”. Monitorul Oficial. A.BIBLIOGRAFIE • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Barron’s Dictionary of Finance and Investment Terms.G... Londra. Irwin Inc. Richard D. Harper Collins Publishers Inc. Londra.H.. Addison-Wesley Publishing Company. Gorland Press. Bucureşti. Lecraw. H. 1985 Business Week Magazine.D. World Bank. Obstfeld. . Ed. Iaşi. – “International Marketing Management”. 1991 Bhattacharya. 44. J. St. 1995 Ignat Ion.P. Harvard Business School Press. material nepublicat. 1998 Krugman. P. 1996 INTERNET Jeannet. J. Paul W. P. Y. Houghton-Mihlin Co. 1997 Buckley. ed. Carl H. – “Private Capital Flows to Sub-Saharian Africa: An Overview of Trends and Determinants”. D. Anda – “Efecte ale investiţiilor străine asupra procesului de tranziţie la economia de piaţă”. 1991 Cateora. Johannesburg. Boston. Ghoshal. Boston. Mentiel. – “International Management – Text and Cases”.R. 1989 • Breadman. C. World Bank. Paul R. 1988 Dassbach.. 1991 Beamish. 1988 Dunning. Symposion.A.. GM and IBM. – “Global Entreprises and the World Economy: Ford.. Washington. Sun. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”. . S. New York.A. 2 noiembrie 1995. P.Y. 1991 Legea 35/1991 privind Regimul Investiţiilor Străine în România. X – “The Distribution of Foreign Direct Investment in China” – Policy Research Working Paper No. – “International Production and the Multinational Enterprise”. Washington. Crookell. The Emerge of the Transnational Entreprises”. 1720. 1996 Bortlett.

– “Managing International Political Risk: Strategies and Techniques”. 1998 “OECD Guide on Multinational Enterprise”. K. 1995 UNCTAD – “World Investment Report”. Ed. Ghemawat – “Competition in Global Industries”. 1991 OCDE – “Recent Trends in International Direct Investment”. Wells.Transnational Corporation in World Development: Trends and Prospects. 1996 raport Overseas Development Institute.A. Washington.• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Mazilu. 2000 Raport ARD. Martins Press. 2000 UNCTAD. New York. Tribuna Economică. Tribuna Economică nr. anexa 1 la “The Declaration open International Investment and Multinational Enterprise”. Boston. 1991 Oficiul Naţional al Registrului Comerţului OIL . 1983 OCDE – “International Direct Investment and the New Economic Environment”. New York. 1998 Popa. 1999. Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”. 44. 49. World Bank. 1992 Porter.“The Tripartite Declaration of Principles upon Multinational Enterprises and the Social Policy”. London. 5th edition. 1986 89 . Raymon. Bucureşti. tehnici. Michael . L. – “Some New Evidence on Determinants of Foreign Direct Investment in Developing Countries” – Policy Research Working Paper No. 1985 Rapoarte UNCTC. Georgetown University. 1992 Porter. 1998 UNCTAD – “World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development” UNCTAD – “Studiul asupra celor mai importante FMN din Europa Centrală şi de Est”. 3 septembrie 1997. Theodore H. New York. Washington. The Mac Millan Press Ltd. instrumente”. Prentice – Hall. Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici.T. W. 1/10/1995 – “Consideration of Host and Home Country Policies to Promote Foreign Direct Investment” Vernon. 1995 Moran. T. 1998. Bucureşti. Ed.. 1531. – “Multinational Enterprises and Government Intervention”. Jun. Paris. Recif. 46. Rawbinson.“The Competitive Advantage of Nations”. Paris. 1991. TD/B/WG. – “Manager in the International Economy”.. Harvard Business School Press. 1986 Poynter. H. Londra Singh. 1996 ONU . St.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful