UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Psihologia Creativităţii
(suport de curs)
Prof. Univ. Dr. MARIANA CALUSCHI

1

CUPRINS

Cap. I Cap. II Cap. III Cap. IV Cap. V Cap. VI

Prolegomene Impactul dinamicii grupului asupra creativităţii Metodele de creativitate ca metode de studiere a grupului Motivaţie şi creativitate Formele creativităţii. Creativitatea de grup Perspective de abordare a creativităţii Bibliografie

pag. 4 pag. 18 pag. 28 pag. 43 pag. 65 pag. 89 pag. 122

2

Obiective specifice cursului de Psihologia creativității în direcția formării abilităților și competențelor studentului la psihologie 1. Să argumenteze științific necesitatea pregătirii în domeniul psihologiei creativității într-o societate a cunoașterii. 2. Să contribuie la îmbogățirea și structurarea fondului informațional individual, interdisciplinar, de cultură și practică psihologică. 3. Să promoveze Modelul Brâncușian de explicare a procesului creativ și să contureze viziunea unei scoli deschise creativității/inventicii.
4.

Să furnizeze modele teoretice explicative ale creativității și să sprijine comprehensiunea paradigmelor definitorii ale procesului creativ.

5. Să faciliteze cunoașterea tehnicilor, strategiilor și metodelor specifice creativității. 6. Să sprijine constituirea grupei de studenți ca grup creativ de formare. 7. Să activeze potențialul creativ existent al studentului, reducând blocaje și factori inhibitori de natură cognitivă, emoțională, socială etc. 8. Să formeze studenților mega-abilitatea intulogică. 9. Să dezvolte studenților abilitatea de utilizare a creativităţii în toate formele de comunicare – verbală, nonverbală; directă, indirectă. 10.Să faciliteze însușirea metodelor de rezolvare creativă a problemelor și dezvoltarea competenței de aplicare a lor în soluționarea problemelor, conflictelor la nivel individual, interpersonal, social. 11.Să mentorizeze procesul de valorificare a abilităților creative însușite de către studenți în acțiuni de self-management şi marketing personal. de gândire bivergentă, gândire

3

CAPITOLUL I Prolegomene
I.1. Studiul creativităţii : factori şi condiţii ce îl impun
Studiile sistematice asupra creativităţii au ca dată de început , acceptată de specialişti , anul 1950 (Welsh G.S., 1973, p.231; Puccio G.J., 1989, p. 13), când J.P. Guilford , în calitate de preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie , a elaborat declaraţia inaugurală intitulată "Creativity", în care atrăgea atenţia asupra neglijării acestui subiect de către psihologi şi asupra sărăciei studiilor într-o arie fundamentală a comportamentului uman cu atât de largi implicaţii economice şi sociale (Guilford J.P., 1950). În deceniile şase , şapte şi opt ale secolului XX , s-a înregistrat "o explozie" de studii , cercetări , articole şi cărţi despre creativitate . Încă din 1963 , S.A. Golan a semnalat marea diversitate a motivelor , intereselor , atitudinilor şi abordărilor caracteristice cercetărilor în acest domeniu şi pentru o rapidă orientare el a propus clasificarea lor în patru categorii de bază : studii cu privire la produs , studii cu privire la proces , studii cu privire la măsurare şi studii cu privire la personalitatea creatoare . Pe aceeaşi dimensiune teoretică , în 1970 , Marie Dellas şi Eugene L. Baier au sugerat clasificarea literaturii despre creativitate tot în patru orientări largi , care au ca subiect : produsul , procesul , personalitatea creatoare şi factorii de mediu care iniţiază şi dezvoltă creativitatea. Aceste clasificări au fost aprofundate de G. Welsh , care , alături de factorii facilitatori ai creativităţii , a conturat şi importanţa locului (mediului) în stimularea

4

şi manifestarea acesteia . De altfel , rolul mediului (denumit de cercetătorii americani "Press") , nu se reduce numai la factorii externi şi interni ce facilitează sau inhibă creativitatea , ci după părerea noastră , sunt antrenate aici şi valenţele bio-psiho-socio-culturale ale acestuia , aici individul angajându-se şi creându-şi propriul parcurs existenţial . Creşterea rapidă a interesului şi a volumului de cercetări cu privire la creativitate a condus specialiştii la considerarea factorilor care au impus sau impun investigaţiile în domeniu . În 1989 , G. Puccio a publicat o listă în care a selectat 11 factori - raţiuni ce conduc la abordarea creativităţii , conturând , în concepţia autorului , tot atâţia factori motivaţionali ce impulsionează şi susţin cercetările în domeniul creativităţii . Aceştia sunt : 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. dezvoltarea potenţialului uman în jurul Q.I. (studiile dedicate acestui indicat că inteligenţa este distinctă de creativitate) ; creşterea competiţiei în afaceri şi industrie ; utilizarea eficientă a resurselor umane ; descoperirea a noi şi performante soluţii de rezolvare a problemelor ; dezvoltarea societăţii ; constituirea unei noi discipline ; dezvoltarea cunoaşterii , îmbogăţirea cunoştinţelor ; fenomenul uman natural ,aspect important al societăţii omeneşti ; creşterea interesului în problemă ; contribuţii la eficientizarea relaţiei de conducere ; intensificarea proceselor de învăţare . Într-un studiu finalizat în 1988 (Stoica Ana , Caluschi Mariana , 1988 , p.918) , noi am clasificat raţiunile ce impun studiul creativităţii în raţiuni sociale şi raţiuni individuale . Între raţiunile sociale delimitam factori de ordin general , larg umanitari , printre care includeam : explozia cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice,
5

termen au

asaltul informaţiilor , apariţia unor meserii şi dispariţia altora , crizele planetare , datoria patriotică şi de serviciu etc. , iar între raţiunile individuale includeam : trebuinţa de auto-realizare , creşterea capacităţii de adaptare şi integrare socială , întărirea mecanismului de apărare împotriva stresului şi anxietăţilor de tot felul , optimizarea umană prin satisfacţiile oferite de creaţia proprie etc. Comparând cele două clasificări , se observă cu claritate , că raţiunile principale se regăsesc atât în motivaţiile general umane cât şi în cele individuale , cu toată diferenţa de sistem politic , social , economic. Factorii principali care determină studierea fenomenului creativităţii au fost consemnaţi şi de Martina Schwartz (1992) în studiul asupra manifestării creativităţii în Japonia . În această lucrare , autoarea a conturat particularităţile social-culturale ce influenţează creativitatea în societatea japoneză , particularităţi care , în viziunea sa , au determinat principalele diferenţe de concepere şi abordare practică a creativităţii dintre modelul occidental (orientat spre creativitatea individuală) şi modelul japonez (orientat spre creativitatea de grup) . Pentru a înţelege cerinţele societăţii de tranziţie faţă de domeniul cercetării creativităţii şi a posibilităţilor de acţiune şi răspuns , trebuie să amintim succint preocupările psihologilor români în domeniu. Specialiştii români au abordat studiul creativităţii începând cu deceniul patru al acestui secol , prin cercetări în aria individului superior dotat (Al. Roşca) , în cea a creativităţii artistice (L. Rusu) , a filosofiei creaţiei (L. Blaga) sau a creativităţii tehnice (Şt.Odobleja) . După 1956 , au reînceput cercetările sistematice în acest domeniu (Al. Roşca - 1967, 1981) , evantaiul lor cuprinzând abordări ale fenomenului creativităţii din perspective variate , de la creativitatea individuală la cea de grup (Mihaela Roco - 1978) , de la creativitatea elevilor (M. Bejat , G. Nicola , Aurora Liiceanu Perju – 1979 , Stoica Ana - 1983) la creativitatea tehnică (V. Belous - 1986, 1987 ; Mihaela Roco 1983) etc. În 1978 , P. P. Neveanu elaborează conceptul de creatologie după ce ,
6

Mihaela Roco . Ulterior . Odobleja . specialiştii din diferite arii de cercetare sau domenii ale activităţii practice îşi propun să pregătească oamenii pentru societatea viitorului . dar ale cărei caracteristici încep să se contureze : o societate informaţională de nivel planetar . revine omului de ştiinţă ieşean .anterior . Din păcate . Schimbarea prin creativitate La acest început de mileniu .P. Putem spune chiar că în deceniul opt . Belous). Şcoala de Inventică de la Iaşi a contribuit la menţinerea . ce i-a avut ca promotori pe P. Grigore Nicola .2. profesorul V. Se impune ca o concluzie ideea că în România . Meritul de a fi realizat o Şcoală a creaţiei tehnice . Neveanu . studenţi) pentru creaţia tehnică . cu o diversitate a fenomenelor şi proceselor sociale . (1971) a elaborat modelul bifactorial al creativităţii . 15 serii de cursanţi (ingineri. aprofundarea şi diversificarea studiilor în domeniul larg al creativităţii/inventivităţii . s-a creat o şcoală de creatologie la Bucureşti . a constituit şi obiectivul cercetărilor efectuate la Iaşi de către autoare şi Ana Stoica Constantin . Ion Neacşu . dezvoltat în principal de Mihaela Roco la Bucureşti . V. 7 . eu am extins cercetările în domeniul psihologiei sociale a grupului creativ . economişti. desfiinţarea Institutului de Psihologie în 1982 . P. Pregătind până în 1989 . I. a curmat brutal cercetările teoretico-aplicative ale acestei şcoli.Neveanu . Studiul creativităţii grupurilor. Belous . în ale cărei programe problematica psiho-pedagogică şi sociologică a creativităţii are o pondere mare .P. care încă nu există . axându-mă pe aspectele de schimbare şi formare prin creativitate. Marian Bejat . cu o pluralitate a lumilor şi culturilor . întemeietorul primei şcoli de Inventică din România . Aurora Perju Liiceanu . cercetările în domeniul creativităţii şi inventicii au avut continuitate . în unele cazuri cu priorităţi de nivel mondial (Şt.

bloca iniţiativele . Huerta . preocuparea pentru problematica schimbării nu este nouă . factorii . pe baza unei vaste literaturi de specialitate recente . XIX prin contribuţia lui A. W. globală . este schimbarea. organizaţii. De-a lungul timpului . imprevizibilă . Comte . Aşa cum evidenţia cunoscutul psihosociolog Adrian Neculau (1996. bine conturată şi percepută de noi . Una din cauzele rezistenţei la schimbare trebuie căutată şi în formaţia iniţială a individului în dependenţă de concepţiile şi mentalităţile sale. trezind fenomenul de rezistenţă directă sau disimulată. iar în ştiinţele sociale tema schimbării s-a pus prin intermediul sociologiei încă din sec. o societate a cărei trăsătură . schimbarea provocând un şoc care poate paraliza acţiunea . p.244) . ea apare unora ca turbulentă . compact şi concomitent în economie . p. Shepard . anxietate. ea regăsindu-se şi în Biblie . W. 140-145) .S. agenţii şi strategiile schimbării . ciclică de către sociologul Osvald Spengler şi istoricul Arnold Toynbee . O primă concluzie pe care o conturăm este necesitatea schimbării sistemului formativ care trebuie să pregătească omul pentru a trăi "schimbarea ea însăşi în schimbare" (vezi şi A. Acum . etc . nu este un proces coerent . A. Implementarea schimbării . 8 .Grosu . societate . Neculau (1996. inducând performanţă creativă . dintr-o perspectivă psihologică . un studiu aprofundat asupra schimbării sociale . 223) . 1994). Sanchex-Huerta . accelerată (A. Shepard . p. Realizând .politice şi economice aflate într-o derulare accelerată . funcţională de sociologul Talcott Parsons sau conflictuală de către marxişti (N. condiţiile . deformând percepţia corectă a evenimentelor. scrie autorul citat (p. analizând totodată şi fenomenul rezistenţei la schimbare . mai mult . el se desfăşoară asincron . soldându-se cu tensiuni. 1994) şi în acelaşi timp . 1997. informaţională. 223-246) conturează . schimbarea la nivel socio-cultural a fost interpretată drept evolutivă de către Herbert Spencer şi darwiniştii sociali .

de modurile în care ei vor putea realiza pilotajul public pentru a sesiza şi corela la timp fenomenele şi problemele noi cu efecte şi implicaţii majore la nivelul socio-umanului etc.. Autorul citat pune în paralel . se întrezăresc trăsăturile viitorului . I. care i-ar oferi posibilitatea să se transforme mai rapid şi cu mai puţine probleme într-o societate mai bună . economia . 1980 . Fustier . psihologia educaţională. p. structurile sociale. psihologia managerială sau psihologia moralei şi religiei. de diversitatea posibilităţilor de trecere a unora în altele. 1997) sau la pregătirea de la vârstele mici pentru conceperea creativităţii ca mod de viaţă (Tereza Amabile .Cum îşi vor realiza formatorii obiectivul propus pentru ca viitorii actori sociali să-şi dea seama mai bine de pluralitatea dimensiunilor situaţiilor. 1997) şi până la soluţia "reinventării lumii" în ceea ce priveşte ştiinţele . p.. p.l) comportamentele societăţii iudeo-greco-latino-creştine (coloana din stânga) considerate a fi trăsături mecaniciste şi naţionaliste care au determinat menţinerea acestei lumi şi "i-au permis să conceapă economia industrială care este în mâinile sale cu o tendinţă 9 . apreciază M. 1997 . aceasta este o provocare-problemă adresată de viaţă cercetării psihosociale şi educaţionale . 13) . 1993. Belous . cum sunt psihologia socială . Într-o lume în care se mai confundă încă perfecţiunea cu imobilitatea şi care încearcă să-şi domine propria dezvoltare. de multitudinea legăturilor în care se află ele.24) : trăsături care cer transformări la nivelul comportamentului uman ce i-ar permite corpului social o anumită capacitate de primire . (vezi tabelul nr. de deschidere în faţa viitorului . 1976. inclusiv omul trebuie reinventat printr-o educaţie creativă (M. la sugerarea antrenamentelor pentru dezvoltarea skills-urilor necesare adaptării creative şi performante la schimbare (Mihaela Roco . 1978. Fustier (1993. Unele soluţii vin deja din arii diferite ale teoriei şi practicii. Moraru . morala . 1996 . toate răspunsurile ce se oferă conturează implicarea potenţialului creativ al formatorului şi viitorului actor social .. 16) . De la propunerea de identificare şi structurare a repertoarului de abilităţi şi capacităţi şi transformarea lor în competenţe de către fiecare individ (Leona Tyler. V.

5. Aptitudinea de a trece dincolo de sine însuşi (de a fi altruist) . 1993 . mai cu seamă în cele aflate în tranziţie şi restructurare economică . 6. cu transformările comportamentale cerute de noua societate . Iniţiativa şi curajul de a-şi asuma responsabilităţi . La nivel intelectual . p. 15) 10 . Fustier . aptitudinea de a stabili relaţii între obiectele lumii pentru a le perfecţiona rapid . 3. Capacitatea de a depăşi limitele pe care pare să le impună societatea (depăşirea normativului) . 2. 4. • cerinţe impuse omului contemporan în toate comunităţile . Tabelul l Tablou general al transformărilor comportamentale în noua societate (După M. Puterea analogică . Imaginaţia de a duce la capăt situaţii neprevăzute . presiune socială . • finalităţi în ştiinţele educaţiei. apropiindu-le unele de altele . Chiar dacă nu suntem întru totul de acord cu tabloul schiţat de M. Puterea de a rupe barierele afective ridicate de ceea ce există deja (tradiţie . apreciem că marea majoritate a trăsăturilor evidenţiate în partea dreaptă a tabloului constituie: • obiective ale cercetării psiho-sociale. tabu-urile şi prohibiţiile intelectuale) şi de a consimţi la reconsiderarea profundă a universului său intelectual. Lumea în schimbare promovează valori cum ar fi: 1.extraordinară de a se dezvolta". afectiv . se întrevăd şi se cer schimbări (coloana din dreapta) ce-i vor permite omului să-şi asume şi să depăşească situaţia actuală "pentru a rămâne fidel propriului său destin şi pentru a domina fenomenele planetare (crizele etc. al structurii sociale şi al relaţiilor interumane .) pe care ea le-a născut". Fustier .

resemnarea Virtutea prudenţei Vanitatea efortului Păcatul. adaptarea Acţiunea cu succes Finalitatea (scopurile) Dialectica Afectivitatea Răbdarea. perfecţiunea Morala codificată Cauzalitatea (mijloacele) Logica binară Pragmatismul Certitudinile profunde Credinţele multiple Evoluţia .Poziţiile intelectuale Acceptarea teoriei Supremaţia raţiunii Dogma Fixaţia . vinovăţia Învăţarea Răsplata în lumea cealaltă Autocontrolul Bucuria creaţiei Spiritul întreprinzător Eficienţa Dreptul la greşeală Descoperirea Realizarea personală Exprimarea sinelui 11 .

Are îndrăzneala de a abandona identicul pentru a merge către diferit . pag. aceasta presupunând mobilitate afectivă şi curaj .responsabilitatea Descentralizarea Structurile interpersonale Funcţia de îndeplinit Soluţionarea conflictelor Relaţiile cu ceilalţi Individul Independenţa Respingerea comunicării Uniformitatea Prestigiul personal Singurătatea Competiţia Persoana în grup Interdependenţa Confruntarea ideilor Diversitatea şi toleranţa Realizarea Deschiderea către ceilalţi Cooperarea (continuarea tabelului 1. Creatorul este deja înaintea celorlalţi şi îşi asumă riscurile sale . supunerea Centralizarea Ierarhia oficială Puterea.Structura socială Proprietatea bunurilor Autoritatea. categoria Negarea conflictelor Valoarea persoanei Iniţiativa.8) Aceste valori caracterizează la ora actuală comportamentul creatorului . inventatorului . descoperitorului . 12 .

acest reflex fundamental al spiritului nu se reduce doar la a gândi cu logică . Din perspectiva psihologiei sociale . economic . care afirma că descoperirile teoretice şi tehnice legate de utilizarea grupului sunt echivalente ca importanţă cu descoperirea energiei nucleare (Elena Zamfir . Guilford pentru creativitate. p. 1993.21-22) .Descoperitorul care . 151) . studiul ştiinţific asupra creativităţii şi a grupului mic . Finalitate a educaţiei creativităţii . Descoperirile ştiinţifice sunt apreciate ca modalităţi majore de schimbare atât în planul ideilor . politic . Pe această linie amintim aprecierea lui Carl Rogers . 1997. a condus la descoperiri ştiinţifice cerute de necesităţile şi marile probleme cu care s-a confruntat societatea . ci face ca subiectul să practice o logică mai amplă . Cercetările şi descoperirile din cele două 13 . studiile abundente aduc contribuţii de valoare de care au beneficiat şi beneficiază teoria şi practica la nivel social . Fustier . cât şi în descoperirile ştiinţifice ale acestui secol .58). Despre grup şi despre creaţie s-a vorbit încă din antichitate . p. În ambele domenii de cercetare . conformă nu doar cu regulile interne ale gândirii abstracte . dar studiul lor ştiinţific. O soluţie complexă la problema enunţată anterior considerăm că trebuie căutată în logica proceselor social-economice şi rezolvărilor adaptate la provocările şi întrebările secolului XX . trebuie să impună iniţierea şi practicarea tehnicilor şi metodelor de creativitate pentru ca abordarea creativă să devină "un reflex al spiritului care se manifestă în momentul necesar şi independent de circumstanţe" (M. (M.P. a culturii nonmateriale cât şi un câştig de cunoaştere în plan social . este un om solitar în sânul unei societăţi dependente de obiceiurile sale . deocamdată . Fustier. 1993. riguros se impune în deceniile 4-5 ale acestui secol prin contribuţiile lui Kurt Lewin pentru grup şi ale lui J. ci cu mişcarea însăşi a realităţii cu care spiritul va intra în rezonanţă . p. organizaţional etc.economic cu impact în planul culturii materiale.

cât şi cele ale Mihaelei Roco asupra creativităţii individuale şi de grup constituie numai câteva dintre descoperirile care structurează căi şi modele de adaptare performantă şi de rezolvare creatoare a problemelor . 14 . Un alt argument îl constituie faptul că grupurile ocupă o poziţie centrală în schema vieţii sociale. Totodată ele au deschis arii de cercetare noi care aşteaptă şi presupun noi studii experimentale. a exprimat esenţa omului" (1977. Iată câteva considerente care o susţin : recunoaşterea aproape unanimă a valorii grupului pentru individ cu sublinierea ce aparţine psihosociologicului A. cele ale lui Ion Moraru autorul modelului euremelor . omul îşi va pierde probabil principala caracteristică a naturii sale: nevoia de socializare". este o întreprindere dificilă dar totodată incitantă . ale lui Paul Popescu-Neveanu referitoare la modelul bifactorial al creativităţii . Contribuţiile Terezei Amabile cu privire la modelul componenţial al creativităţii . a psihologiei sociale a creativităţii . I. în ultimele decenii . cu atenţionarea că "atunci când nu vom mai avea nevoie de grup . Argumente orientative pentru studierea grupului creativ A încerca să reţii atenţia specialiştilor cu o problemă din vasta arie de cercetare a grupului . existând mereu unghiuri noi de investigare a grupurilor umane. după ce s-au elaborat lucrări numeroase şi s-au impus teorii ce interpretează realitatea grupală dintr-o pluralitate de perspective . încercând să intrăm şi să ieşim dintr-un grup ne obişnuim cu grupul într-atât.35) .domenii . împlinirea acestei trebuinţe se realizează corelat ca modificările aduse de evoluţia social-psihologică .3. au condus spre impunerea . Neculau: "grupul a constituit de la începuturile umanităţii cadru de afirmare şi de securitate . Trăind cea mai mare părţi din viaţa noastră în grup. a grupului şi a creativităţii . p. a exprimat nevoia asociativă a fiinţei umane .

că oamenii dau mai multă atenţie celor care fac cercetări în tehnică şi ajung la descoperiri care le sporesc confortul fizic . Considerăm că cercetarea noastră se concentrează pe o problemă puţin sau indirect studiată .R.Jung (1994.. Nu în cele din urmă . Jung şi M. Jung afirma că "nicăieri nu suntem mai aproape de tainele ultime ale tuturor începuturilor decât în cunoaşterea sinelui propriu . 1994. p. Din momentul în care ieşim din infinit şi intrăm în lume şi până în momentul când ieşim din lume şi intrăm în infinit după curba imaginată de C. decât celor care studiază şi descoperă legile sufletului (Ralea M. reamintim două observaţii făcute de doi psihologi: C. Aprecierile celor doi psihologi ne-au susţinut în aprofundarea cercetărilor cu privire la grup orientându-ne spre studiul efectelor pe care activitatea într-un grup mic .212) . dar adâncurile universului ne sunt mai cunoscute decât adâncurile sinelui nostru" (Jung C. pe care de atâtea ori ni-l închipuim deja cunoscut .Această indiferenţă faţă de studiul omului este justificată într-o anumită măsură de M. deoarece nu s-au elaborat metodologiile adecvate .C. oricât de intense şi cuprinzătoare ar fi cercetările într-un anumit domeniu tot mai rămân pete albe sau arii mai puţin cercetate . încât influenţa lui asupra comportamentului nostru devine greu de măsurat dacă nu imposibil .Ralea . Acest fapt induce ideea cercetării . Abric (1984..3) . care preciza cu amărăciune într-un studiu din 1924. 146). după un început promiţător domeniul creativităţii grupurilor a rămas interzis cercetărilor. voi. 15 . 1938. Ralea . le produce la nivelul individului participant. iar rezultatele au utilitate pentru un management creativ al resurselor umane .susţine D.G.G. p. p. atunci când constata că .Forsyth (1983 p. Antinomia pare a fi unul din semnele existenţei noastre . cum este cel creativ . obţinerii confortului psihic prin participarea la activităţile de grup . cum afirma şi J.45) . delimitării şi înregistrării principalelor efecte ale activităţii în grup ca o contribuţie utilă formatorilor pentru eficientizarea comportamentului uman şi de ce nu .G. Alt considerent de menţionat este faptul că .

deşi suntem indivizi unici şi irepetabili în dimensiunile fizico-psihice actuale . a caracterului ei singular şi irepetabil în univers şi faptul că fiecare individ este exemplar de serie al unei specii date. C. II. voi. Ca urmare. profesional . de partid până la grupul de pensionari activi sau rezidenţi ai azilelor de bătrâni . p.51) trebuie să ne adaptăm. rezolvând inteligent şi creativ probleme.III. 307 şi 1971. Cum rezolvăm aceste paradoxuri în decursul existenţei ? . şcolar . Acestor antinomii alăturăm şi paradoxul relevat de faptul că . soluţiile de rezolvare a contradicţiilor esenţiale existenţei noastre ne-ar putea fi 16 . deci individ unic şi exemplar de serie . p. Antropologul şi psihologul român Ion Biberi (1945. p. 253) enunţă că "antinomiile esenţiale ale individualităţii .a fost o întrebare la care s-a încercat şi se încearcă încă un răspuns . existenţa a două necesităţi imposibil de ocolit: adaptarea creatoare şi acţiunea grup. • opoziţia între stabilitatea individualităţii şi evoluţia ei în timp sau "durată în schimbare". a convergenţei funcţiilor vitale într-un tot organizat şi caracterul relativ al acestei unităţi . contradicţii . procesul formării si maturizării personalităţii se realizează în ontogeneză prin traversarea unor grupuri primare şi secundare . provocări . Contradicţiile esenţiale prezentate mai sus evidenţiază . de loisir .G. depăşirea ei prin ereditate . adică crearea şi "re-crearea" personalităţii primeşte influenţele formative de la grupul familial . Ion Biberi considera că personalitatea este "o realitate spirituală in permanentă creştere şi împlinire creatoare" şi numai prin creaţie putem "depăşi destinul" (1945. Jung spunea că numai prin faptele noastre creatoare ne putem cunoaşte şi depăşi . individuarea . 387) . • opoziţia între unitatea de structură a organismului . apte a ne introduce în structura autentică a personalităţii" ar fi următoarele: • coexistenţa aparent paradoxală între unicitatea individualităţii . depăşindu-ne uneori limitele . p. academic .

17 . mai bine zis de domeniul interdisciplinar de cercetare: Psihosociologia grupului creativ.oferite de creatologie şi sociologia grupului mic.

Prin efectele sale de facilitare a acţiunii sociale. sub forma impactului grupului. a divergenţei. cauzat de activitatea desfăşurată în grup şi relevat de efectele şi schimbările survenite la nivelul personalităţii şi comportamentului participanţilor. Latane a elaborat teoria impactului social care stabileşte că influenţa socială de orice fel este impactul total al altor oameni asupra unei persoane ţintă. Precizăm că în acest studiu vom înţelege prin impact un fenomen psihosocial complex. a inventivităţii. Este posibil ca rezistenţa la influenţa socială să apară când impactul social se divide între câteva forţe puternice şi apropiate sau când conformitatea la presiunea socială scade. ori de câte ori se pune problema complezenţei sau obedienţei. apropierii (proximităţii) sursei şi a numărului indivizilor (B. dinamica activităţii în grup îşi pune amprenta asupra personalităţii membrilor. 18 . în prezenţa unor surse puternice oamenii se vor conforma. Forţele sociale acţionează asupra individului în acelaşi mod în care forţele fizice acţionează asupra unui obiect şi ca urmare.CAPITOLUL II Impactul dinamicii grupului asupra creativităţii II. Cercetătorii în câmpul psihologiei sociale apreciază utilitatea teoriei impactului social pentru predicţia influenţei sociale.438). grupurile mari fiind blamate pentru fenomenele de deindividuare şi groupthink. de educare. ca rezultat al activităţii de grup. de formare şi chiar terapeutice. B. Influenţă şi impact social Interesat de procesul de influenţare socială a indivizilor de către grupuri sau de către alţi indivizi. iar cele mici de blocare a manifestării originalităţii. Acest impact este o funcţie multiplicativă a puterii sursei. în prezenţa unor persoane rebele. contribuind la realizarea ei ca un "construct social".Amprenta poate avea un caracter pozitiv sau negativ. Noi considerăm impactul într-o accepţiune mai largă. p.1.Latane şi Sharm Wolf 1981.

se întâlnesc în grupurile creative: "Când un grup nu este eficient in realizările sale. Impactul grupului asupra creativităţii. în special.2.Johnson (1983. Van Demark apreciază contribuţiile lui Lippit (1982. p.196-232). ne putem aştepta la efecte negative in creativitate". 71-73). Trebuinţa de a realiza grupuri de lucru performante a condus la realizarea unor studii comparative între grupele/echipele de lucru eficiente şi cele neeficiente. principalele condiţii ce contribuie la încurajarea individului de a se manifesta deschis şi liber. conturate din studiul grupului mic şi creaţiei în diferite domenii de-a lungul timpului. Johnson şi E. Sunt citate concluziile investigaţiilor realizate de Morgan (1968. l-3).II.puţin benefic şi nefavorabil . prin presiuni la conformare. în general şi asupra manifestării divergenţei şi originalităţii. 1994) şi argumentul că noile idei se nasc într-o singură minte. Stein M.. au contribuit la susţinerea impactului . obedienţă şi manipulare. p. 1994. cu privire la efectele presiunii la conformitate care acompaniază efortul grupului 19 . b) considerarea subiectului creator ca identificându-se cu individul solitar (Munteanu Anca. p. de a-i respecta pe ceilalţi din grup (care se comportă la fel). realizate prin compararea grupurilor după criteriul eficienţei. p. Aceste teoretizări sunt: a) susţinerea influenţei negative pe care interacţiunea în grup.pe care grupul îl are asupra potenţialului creator al individului. Comparaţia susţine punctul de vedere conform căruia.139. între facilitare socială şi presiune la conformitate Două aprecieri. o are asupra membrilor.

Van Demark (1991. într-un grup de lucru. Afirmaţiile psihosociologilor evidenţiază implicarea primelor patru niveluri ale piramidei motivaţiei (ce cuprind trebuinţe de deficienţă). idei noi. b) chiar oamenii creativi se conformează la presiunea grupului . opiniile. presiunea la conformitate face ca activitatea unui grup să fie mai puţin eficientă decât activitatea individuală. consideraţi şi surse ale presiunii la conformitate. Cumularea tensiunii lor reprezintă o parte din forţa presiunii la conformitate. 194) sintetizează şi concretizează efectele pe care dinamica grupului le are asupra creativităţii. 27-29) consideră că în funcţie de varietatea grupurilor. R. Efectele presiunii la conformitate se constată atunci când un individ emite. dar există întotdeauna ca o cerinţă a grupului faţă de cel ce participă la activitate. Aceşti factori. 20 . percepţiile. fiind o presiune ce tinde să uniformizeze membrii între ei. se traduc prin două tipuri de conformare: conformare normativă şi conformare informaţională. fiind dezaprobate. efecte ce tind să descurajeze opiniile divergente şi să supună individul la presiunea conformării. c) nivelul conformismului depinde de tolerarea sau nu a devianţei . Presiunea la conformitate şi efectele ei au fost şi sunt intens studiate de sociologi şi psihologi. acord şi trebuinţe de certitudine. informaţiile şi ideile. insolite şi i se cere să renunţe la ele.şi al echipei. care acţionează tiranic. d) opiniile experţilor tind să crească conformitatea . conturând imaginea acestui impact. Într-o cunoscută lucrare. conformismul are aspecte multiple. ca o rezistenţă a grupului. Principalii factori ce determină presiunea la conformitate sunt: trebuinţe de aprobare. p. tinzând să unifice conduitele. Conformarea la cerinţele grupului este resimţită ca o frână. originale. descurajantă pentru inovator. În anumite cazuri. p. dragoste. Mucchielli (1971. relevat de fenomene precum: a) presiunea grupului inhibă originalitatea .

pe de altă parte efecte pozitive. de asociere. moderatorii sau supervizorii grupurilor şi echipelor trebuie să prevină manifestarea fenomenelor ce blochează afirmarea creativităţii membrilor la nivel de grup şi "în primul rând" presiunea la conformitate. Impactul grupului asupra creativităţii membrilor apare ca limitând manifestarea însuşirilor gândirii creative şi a atitudinilor creative. inovatoare. trebuie luate în 21 .e) oamenii se conformează mai mult când acţiunile afectează pe alţii decât atunci când ei înşişi sunt afectaţi . h) uneori grupul aşteaptă să se realizeze consensul asupra scopurilor şi direcţiilor şi atunci conformarea este considerată a fi cerută de cele mai bune şi corecte raţiuni . adică. de facilitare socială. Concepţiile şi rezultatele cercetărilor cu privire la impactul dinamicii de grup asupra manifestării potenţialului creativ conduc spre imaginea unui impact având un consecinţe duale: pe de o parte efecte negative. originale). posibilitatea schimbului de informaţii. Liderii. Mulţi specialişti apreciază condiţiile din grupul creativ sau din echipele de cercetare ca fiind stimulatoare pentru manifestarea. combinare şi multiplicare a acestora. g) oamenii care se simt respinşi se conformează mai mult decât cei care se simt acceptaţi . descurajează opiniile deviante şi reduc eficienţa creativă a grupului de lucru . creşterea şi afirmarea creativităţii individului. f) diferenţele de statut cresc conformismul. concluzia este că trebuie să se faciliteze manifestarea unor anumiţi factori şi să se limiteze acţiunea altora. Ca urmare. Pentru ca impactul grupului asupra creativităţii să fie benefic. inhibitoare şi blocarea manifestării însuşirilor gândirii creative şi ale comportamentului creator (din cauza presiunii la conformitate şi respingerii conduitelor insolite. întrebarea care s-a pus a fost: "cum reducem efectele negative şi cum favorizăm şi creştem producerea efectelor benefice ale dinamicii de grup asupra creativităţii?" Pentru a avea un grup performant.

Cum se organizează. Al. Selye în lucrarea "De la vis la descoperire". . de cercetare. Investigând un grup de 70 de academicieni. Al. afirma şi H. la răspândirea cercetărilor colective şi complexe. cu valorificarea maximă a oportunităţilor pe care le poate oferi un bun colectiv ştiinţific. 126) că o îmbinare a muncii individuale cu activitatea de grup. regulile de desfăşurare a activităţii. O concepţie asemănătoare celei a psihologului român. relaţiile. componenţa. ne demonstrează chiar oamenii de ştiinţă. Deşi recunoştea că "munca ştiinţifică nu se realizează numai în colectiv şi că acesta nu poate înlocui munca personală". Roşca (1981. caracteristicile sarcinii de realizat. oameni de ştiinţă eminenţi. el permite compensarea calităţilor şi competenţelor.atmosfera din grup şi calităţile conducătorului facilitează munca ştiinţifică în colectiv. că activitatea de cercetare se bazează în mare 22 . conduce şi supervizează un grup al cărui obiectiv este descoperirea noului. p. p. Hans Selye (1968. Selye. p. Roşca şi H. metodele utilizate în rezolvarea lor. Doi mari psihologi. este o necesitate primordială. Roşca aprecia avantajele activităţii într-un colectiv/grup creativ/ştiinţific: . . Discutând despre munca în echipă. invenţia şi creaţia. idei.considerare principalele variabile ale dinamicii grupului: structura. cercetătorii. la activitatea în colective ştiinţifice. Al.grupul este un cadru potrivit pentru formarea tinerilor cercetători. care au organizat şi condus grupuri de cercetători şi chiar institute. conturează beneficiile activităţii în grup asupra creativităţii şi propun principiile pentru reducerea impactului negativ ilustrat de noi mai sus.grupul favorizează schimbul de informaţii.Roşca considera (1981. Academicianul Al.122) evidenţiază o caracteristică tot mai frecventă în activitatea cercetătorilor de-a lungul secolului XX: tranziţia de la munca individuală. 192-193) făcea observaţia. etc.

193). . dar argumentează în favoarea rolului benefic pe care discuţiile de grup le au pentru cercetători. Frământarea şi asocierea ideilor. H.spiritul de corp bazat pe solidaritate şi încredere reciprocă între membrii echipei. consideră în mare măsură adevărată concepţia cu privire la importanţa creativităţii individuale.măsură pe munca în echipă şi ca urmare. Roşca.Selye citată mai sus.demonstrarea posibilităţii de rczolvare a unei probleme prin exemplu personal mai degrabă decât prin argumente.crearea unei atmosfere de lucru în care fiecare contribuie eu ceva şi ştie că este judecat de colegi si superiorii săi numai pe baza meritelor pe care le dovedeşte. concepţia psihologului cu privire la aspectul negativ pe care impactul grupului îl are asupra creativităţii membrilor şi anume. dar pe care nu. aprecia H. clarificarea procesului de formulare şi delimitare a problemelor prin perspectivele diferite oferite de gândirea altora. "Cele mai valoroase idei ale mele. din lucrarea lui H. ca şi Al. miau venit în minte în timp ce încercam să explic discipolilor şi colaboratorilor mei ceva de care îmi dădeam seama.) şi prin creearea unui climat creativ pentru interacţiunea membrilor. Selye. p.l înţelegeam pe deplin". . la 23 . în care recunoaştem norme ale grupului creativ (nn. constituie forţa echipei de cercetare. ideea că acesta poate fi redus prin organizarea şi conducerea echipei respectând principiile enunţate. .stabilirea unei structuri organizatorice care să permită coordonarea şi supravegherea perfectă a tuturor activităţilor. deoarece îi interesează activitatea pe care aceasta o depune. "ne izbim în esenţă de aceleaşi probleme şi putem porni de la aceleaşi principii care dirijează relaţiile dintre membrii oricărui alt grup". .alegerea unor persoane care doresc să se alăture echipei. Reiese.Selye ( 1968. Selye enumera ca principii fundamentale ale reuşitei într-un grup de cercetare: .

fapt ce favorizează fluxul asociaţiilor ce pot duce la apariţia unor produse noi. Poziţia oamenilor de ştiinţă care. p.cit. doar dacă este bine organizată şi condusă cu competenţă de lider. (1991. creativitatea de grup o include pe cea individuală pe care o valorifică (op. cât şi pentru performanţa grupului. cunoscut cercetător al fenomenului stres. Cei doi psihologi descriu avantajele muncii într-un colectiv de cercetare care lucrează ca un grup creator: a) colectivul ştiinţific deschide circuitele individuale ale creaţiei. 24 . avansează recent M. fapt util şi optimizator al procesului de creaţie. b) în colectivul ştiinţific se vehiculează o cantitate de informaţii ştiinţifice mai mari decât a unui individ singular. H. După opinia lor. în consecinţă. a apreciat că viaţa în echipă de cercetare are efecte benefice atât pentru individ. imixtiunilor membrilor echipei. Selye. organizând. Concepţii asemănătoare lui Al. iar grupul va fî întotdeauna superior individului numai dacă asigură valorificarea maximă a potenţialului tuturor membrilor. Miclea şi I.în realizarea sarcinilor grupului. susţine astfel necesitatea organizării acestora ca echipe creatoare ce îmbină activitatea individuală cu cea de grup. oferind satisfacţii. ceea ce oferă procesului de creaţie potenţialităţi specifice. 10). Radu. cap. au condus sau conduc colective de cercetare. 194). soluţiile avansate şi de a primi feedback-ul acţiunilor lor. El a delimitat impactul grupului asupra creativităţii şi performanţei.care liderul va participa activ -prin exemplu personal . d) colectivul creativ oferă oamenilor de ştiinţă şansa de a-şi pre-testa ideile. c) asocierea şi impactul ideilor proprii cu cele ale celorlalţi membri ai grupului "disipa fixităţile funcţionale" ale cercetătorului. echipa de cercetare după normele unui grup creator. Roşca şi H. originale. Selye.

comunicării etc. de 25 . logicieni. au condus la apariţia şi funcţionarea grupurilor creatoare de tipul grupului brainstorming. II. psihologi. Trebuie sublimat că impactul negativ al activităţii în grup asupra creativităţii a fost depăşit iniţial de creatologi. metodologice şi practice . filosofi. cu privire la dinamica grupului. acesta din urmă. a normelor specifice muncii de creaţie. preluate şi în colectivele creatoare..3.teoretice. sociologi. grupului sinectic etc. deci manipularea dinamicii de grup în vederea reducerii efectelor negative ale presiunii la conformitate.. pedagogi. economişti) a lucrat după normele creaţiei ajungând la performanţe în multe domenii. Concluzii Literatura şi studiile de specialitate. a realizat şi un experiment unic până la el. Ca urmare. prin organizarea şi conducerea Institutului Naţional de Inventică ca institut de cercetare al cărui colectiv multidisciplinar (format din ingineri de diferite specialităţi. inventatori. 131-138).cu privire la organizarea şi susţinerea activităţii. Osborn prin manipularea dinamicii de grup sub aspect metodologic. Alături de contribuţia sa teoretică privind organizarea unor colective sau organizaţii creative (1995. au adus: creatologul român Mihaela Roco (1979. diversificarea metodelor ce au antrenat schimburi la nivelul normelor.Organizarea echipei de cercetare ca grup creator presupune adaptarea între normele grupului. 1985) şi inventologul / inventatorul V. supervizarea şi managementul unor grupuri şi colective ştiinţifice creatoare. sunt vaste şi în continuă îmbogăţire. p. lucrările şi cercetările întreprinse în ultimii ani. Belous. Contribuţii de valoare . începând cu Al. climatului.

Caluschi Mariana. Ne asociem părerii exprimate de psihosociologul J. Anca Munteanu. Stoica Ana. relaţii între grupuri. W. 2) datele de cercetare au pus în evidenţă caracterul dual al impactului grupului asupra creativităţii membrilor pe de-o parte negativ.. 4) organizarea echipelor de lucru ca grupuri creatoare a dus la manifestarea creativităţii membrilor şi creşterea performanţei (Roco Mihaela. 5) a fost studiat foarte puţin impactul activităţii în grup asupra altor caracteristici ale personalităţii participanţilor. Imaginea sintetică delimitată de noi cu privire la dinamica grupului şi a impactului său asupra participanţilor.se reduce efectul negativ al impactului grupului asupra creativităţii. marcând noi contribuţii de valoare şi arii de cercetare (reprezentările sociale. P. p. ne pare că trebuie să devină în anii următori. 1985.Abric (1984.psihosociologi renumiţi ca S. 3) prin manipularea dinamicii grupului la nivelul normelor . schimbare socială. aceea a obţinerii performanţei . identitate socială şi identitate personală. 1989). în special ne-a condus la următoarele constatări: 1) delimitarea impactului grupului asupra creativităţii a fost realizată de cercetători din domenii diferite dar cu aceeaşi perspectivă şi anume. Mugny. datorită presiunii la conformitate. Moscovici. G. memoria socială. S. Neculau. în general. Mihaela Roco. Pentru o psihologie socială a creativităţii argumentează în ultimul timp tot mai mulţi oameni de ştiinţă: Tereza Amabile. Chelcea etc. facilitator al combinatoricii imaginaţiei şi asociaţiilor gândirii.212) în încheierea unui studiu amplu consacrat creativităţii grupului: "Studiul creativităţii grupurilor.în special în sensul organizării grupului ca grup creator ce activează după normele creaţiei . Doise.C. Ana 26 . pe de altă parte pozitiv. comportament prosocial etc. una din temele de cercetare dominante în disciplina noastră". Wisscher.). A. şi a creativităţii.

Luminiţa lacob etc. Grigore Nicola.Stoica. studiile asupra grupului creativ ar putea oferi date utile atât pentru practica socială cât şi pentru fundamentarea teoretico-ştiinţifică a noii ramuri a ştiinţei psihologiei. 27 . În cadrul unei psihologii sociale a creativităţii.

Metode Mirabilis de stimulare a creativităţii După ce. de supunere.1. 28 . exersarea şi manifestarea creativităţii sau pentru activarea grupurilor (Zlate M. ca metode de stimulare a gândirii creatoare. capacitate empatică. în 1953. flexibilitate. Alex Osborn a propus brainstormingul. Gordon a propus sinectica.. Datele oferite de protocolul unei şedinţe de sinectică sau a unei reuniuni panel abundă în informaţii privind anumite trăsături de personalitate şi caracter cum ar fi: sociabilitate. fluenţă. pentru stimularea creativităţii şi inventivităţii. Toate sunt folosite pentru stimularea. comunicativitate. de testele de personalitate şi interpersonalitate etc. pentru antrenarea şi manifestarea potenţialului creativ în toate domeniile de activitate. "Tehnica panel" etc. tendinţă de dominare. iar în 1961 W. capacitate de asociere a imaginilor.CAPITOLUL III Metodele de creativitate ca metode de studiere a grupului III. de testele de creativitate. originalitate. acestea au fost şi sunt intens folosite pentru rezolvarea în mod creativ a problemelor. perseverenţă. S-au mai elaborat şi alte tehnici cum sunt "6-3-5". În funcţie de obiectivele urmărite prin cercetare. 1982). Grupurile care rezolvă probleme cu aceste metode se numeau şi se mai numesc "grup brainstorming" sau "grup sinectic". stil apreciativ etc.aspect intens studiat de altfel . Zlate Camelia. aceste date se pot sistematiza în unităţi şi categorii de informaţii care pot fi comparate şi corelate cu datele generate de metoda observaţiei. tenacitate.cât sub aspectul informaţiilor oferite despre personalitatea membrilor grupului. "Philips 6-6". nu atât sub aspectul informaţiilor privind performanţa individuală sau de grup . de cooperare. Aceste metode au fost utilizate de noi şi ca metode de producere a datelor (s-au dovedit a fi izvoare generoase de date de cercetare).

2. Liderul solicită 2-4 apărători a ideilor şi 2-4 atacatori a acestora. pentru a stimula gândirea creativă şi a uşura drumul spre experimentarea sinecticii. 29 . Desfăşurarea bătăliei metaforelor: Câmpul de luptă.În perioada anilor 1990 – 2000. de fiecare dată adresând-o apărătorului ideii atacate. în jurul căreia stau liderul şi membrii grupului creativ. câmpul de bătaie. am elaborat metoda denumită "Bătălia Metaforelor" sau „Confruntarea Metaforică”. denumit „Mirabilis”. Protocoalele realizate cu prilejul derulării acestei tehnici cât şi mărturiile (aprecierile) participanţilor pun în lumină unele calităţi de tehnică proiectivă generatoare de date pentru cunoaşterea personalităţii participanţilor. urmărind să incite implicarea apărătorului . am organizat un grup creativ de formare. Confruntarea Metaforică (Bătălia Metaforelor) În timpul antrenamentului în grup creativ. • • Se aleg 2-4 idei. • Liderul citeşte lista cu ideile emise în timpul unui brainstorming anterior şi solicită membrilor grupului să decidă care dintre ideile emise doresc să le dezvolte în continuare. • Se alege secretarul reuniunii care va nota în protocol tot ce se discută pe • Liderul aminteşte membrilor câteva norme: 1) fiecare atacator emite o singură metaforă (care va semnaliza un defect sau o calitate a ideii atacate) . împreună cu care am elaborat şi experimentat câteva metode de stimulare şi manifestare a creativităţii. în cursul acestui gen de bătălie. III. îl constituie masa rotundă.

încrucişarea metaforelor provocând activări ale circuitelor memoriei. eventual soluţiile care i-au apărut în timpul atacului. urmărind să sesizeze ce defect sau calitate îi sugerează metafora. climatul grupului devine destins. epitete. poate avea mai multe variante: a) O variantă în care se stabileşte câte un singur apărător şi câte un singur atacator pentru fiecare idee. Cu cât metaforele sunt mai originale cu atât confruntarea este mai elevată. În cazul Bătăliei Metaforelor. creşte eficienţa acestei tehnici. Abilitatea liderului care trebuie să perceapă starea grupului în orice moment şi în funcţie de aceasta să continue sau să oprească confruntarea. să intuiască deschiderile operate de atac. Bătălia Metaforelor. sau o deschidere spre o soluţie. ţintind ideea şi nu persoana care o apără. schimburi foarte rapide în planul cognitiv etc. analogii. concisă directă. Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate . Se mai poate folosi şi varianta cu mai mulţi apărători ai aceleeaşi idei. 30 . tiruri de metafore încrucişate sau concentrate pe o singură idee. Ca orice bătălie şi Confruntarea Metaforică atrage şi dezlănţuie energii. stimulator-dezinhibitor. liderul va cere încă o metaforă pentru fiecare idee. b) c) O variantă în care toţi cei care atacă îşi concentrează tirul pe o singură idee. răspuns să cuprindă şi o soluţie. mai elegantă şi atmosfera. pe cât posibil.2) apărătorul îşi notează metafora şi îşi elaborează răspunsul. fiecare apărător completează protocolul confruntării metaforice cu deschiderile. elegantă. asociaţii afectiv-cognitive de un nivel ridicat. În final. apoi protocolul Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. De fiecare dată când îi vine rândul. bazându-se pe vizualizarea metaforei-atac şi empatie cu ideea atacată. atacatorul îndreaptă metafora către aceeaşi idee. toate integrate într-o exprimare În derularea sa. 3) 4) apărătorul trebuie să răspundă metaforic urmărind ca semnificaţia metaforei se admit comparaţii.

experimentat şi dezvoltat împreună cu grupul creativ Mirabilis. 1994). Maratonul Creativ se înscrie ca o metodologie complexă de rezolvare creatoare a problemelor şi implicit de formare şi psihoterapie prin creativitate. 1971) şi grupul creativ (Rocco Mihaela. Cojocariu Lorica. se introduce o stare de dezinhibare şi antrenare în activitate. Maratonul creativ a fost elaborat teoretic de Caluschi Mariana. Butunoi Luminiţa.va fi evaluat de ceilalţi membri ai grupului care au asistat şi nu au participat direct la confruntare sau de ceilalţi desemnaţi de către lider sau grup să evalueze. Cotelea Oana. 31 . În afară de soluţiile propriu-zise înregistrate în urma Bătăliei Metaforelor s-au impus şi alte efecte imediate ale acestei tehnici: l) subliniem efectul direct asupra climatului grupului. Brănişteanu Adriana. Ovidiu Gavrilovici. Gârleanu Crina. III.Seghedin Elena. Măgurianu Liviu. ca într-un zbor în care cu fiecare metaforă emisă (ca atac sau apărare) se urcă mai sus creându-se în •grup o atmosferă inedită ca într-o piesă de teatru în care replicile se creează ad-hoc. Ticu Constantin. Mulţumesc pe această cale membrilor grupului Mirabilis . El a luat naştere prin sinteza creativă a normelor de organizare şi activitate a două tipuri de grupuri mici: grupul maraton (ca formă a grupului de întâlnire şi sensibilizare umană Bach. Bogdan Bălan. 1979. a sensibilităţii la probleme (sesizarea defectelor şi evidenţierea lor metaforic) a capacităţii de identificare.3. Caluschi Mariana. 2) s-a constatat manifestarea mai pregnant a capacităţii de elaborare (construirea şi elaborarea metaforelor). Plenovici Florin. vizualizare şi imaginare substitutivă (empatică). Anuşca Anişoara. Măgurianu Corina. Popescu Loredana. Maratonul Creativ În tehnologia creativităţii.

doritoare de schimbare. • Activitatea se centrează pe antrenament creativ. pot participa una două persoane noi. Comunicare se face de la individ spre grup. cu pauze rare . cu exersarea unor tehnici şi metode de creativitate care se activează şi se corelează în funcţie lui) şi cele speciale (obiectivele proprii fiecărei reuniuni maraton). atunci când se formează grupuri noi pot participa cei care doresc să lucreze într-un grup creativ. care în anumite momente să preia conducerea reuniunii maraton. se acceptă împărţirea în subgrupuri numai atunci când se activează metode de creativitate cum ar fi "6-3-5" sau "Philips 6-6" etc. Timpul de desfăşurare: noaptea (prin înlăturarea orelor de somn ca la maraton) pe o durată de 12 ore (de preferinţă de la orele 17-18 până la orele 6-7 ziua următoare). ca urmare se recomandă existenţa unui co-lider. Bătălia Metaforelor şi a altor tehnici de creativitate.Măgurianu Olivier . de obiectivele generale (dezvoltarea potenţialului creativ şi manifestarea • Normele grupului creativ de formare se reamintesc la începutul fiecărei reuniuni sau atunci când liderul observă o tendinţă de încălcare a lor. 32 . • • Liderul participă alături de ceilalţi la activitatea grupului fără să se odihnească. • La reuniuni participă membrii grupului creativ şi în funcţie de tipul de maraton creativ. Norme în activitatea de maraton creativ Organizarea activităţii în grupul maraton se realizează după următoarele norme: • • Desfăşurarea reuniunilor într-un loc retras. dezvoltare a potenţialului lor creativ sau psihoterapie prin creativitate.pentru efortul depus în experimentarea şi dezvoltarea metodelor: Maratonul Creativ.

în general. stabilirea obiectivelor maratonului şi a unei structuri (dacă aceasta nu a fost elaborată de către lider anterior). • Faza activităţii de îndeplinire a obiectivelor propuse prin antrenament creativ (are loc între orele 19 şi 4 dimineaţa). un exerciţiu nou pentru grup. prezentarea oaspeţilor. a meditaţiei şi programării pozitive (are loc 33 . Considerăm Maratonul Creativ. Faze în activitatea de maraton creativ În timpul maratonului creativ activitatea se derulează cunoscând următoarele faze: • Faza de reîntâlnire (între orele 17-18) când are loc revederea membrilor. liderul propune tehnica relansării concentrative sau vine cu o tehnică. El este integrat în tehnologia creativităţii utilizată de şcoala Mirabilis. înlănţuirea metodelor de redefinire a problemelor. exprimarea greutăţilor şi problemelor ivite în viaţa fiecăruia. o metodologie complexă de antrenament creativ intensiv. grupul decide ce metodă va utiliza chiar dacă. După maxim 30 de minute se trece la abordarea obiectivelor propuse.• În momentele în care se sesizează o tendinţă de agresivitate. liderul este cel care orientează mersul reuniunii. metode şi demersuri euristice diferite în funcţie de situaţie şi problemă. care se realizează cu un grup creativ pe parcursul unei reuniuni extinse în timp. dacă există. Această fază începe cu exerciţii creative şi de gimnastică intelectuală propuse de lideri sau de unul din participanţi. • Faza relaxării concentrative. ostilitate sau plictiseală. de generare de soluţii şi aprofundare a ideilor originale apărute urmăreşte atât abordarea şi rezolvarea problematicii propuse cât şi antrenarea în utilizarea metodelor şi strategiilor creativităţii. se caută soluţii la problemele pe care grupul şi-a propus să le rezolve utilizându-se tehnici.

între orele 4-5 dimineaţa, aproximativ 30-45 min.) în grupul creativ de formare şi deci şi în maratonul creativ utilizăm relaxarea concentrativă adaptată (inducerea meditaţiei şi relaxării prin poezie şi muzică apoi relaxarea propriu-zisă şi în final programarea pozitivă prin muzică, poezie şi fraze inductoare specifice pentru stimularea creativităţii);

Faza discuţiilor conclusive (se desfăşoară de regulă între orele 5-6 dimineaţa), când se stabilesc grupurile care vor evalua ce s-a lucrat în timpul maratonului; se proiectează o nouă reuniune de grup sau un viitor maraton creativ; sunt ascultaţi "musafirii" care până atunci au fost trataţi ca şi ceilalţi membri ai grupului.

Tipuri de Maraton Creativ În experimentarea maratonului creativ, am delimitat următoarele tipuri: 1. Maratonul creativ de reîntâlnire-susţinere Are loc după o perioadă de întrerupere a activităţii grupului creativ de formare (vacanţe, concedii) şi are ca scop reactualizarea activităţii grupului, reluarea antrenamentelor. Obiectivele principale în acest tip de maraton sunt: crearea stării de spirit specifice antrenamentului creativ, eliminarea posibilelor blocaje apărute pe parcurs, resincronizarea gândirii critice cu elementele creative-stimulative, experimentarea unor variante ale metodelor de creativitate sau jocuri creative.

Pentru atingerea acestor obiective se utilizează la început strategiile primare ale creativităţii realizându-se cu membrii familiarizaţi deja cu tehnicile şi metodele creative, exerciţii creative pentru facilitarea autodezvăluirii fiecărui
34

participant şi eliberarea de blocaje. Se trece treptat spre prezentarea succeselor şi a realizării fiecărui participant dar şi a eşecurilor sau problemelor. Se folosesc metodele de creativitate (recomandându-se activarea a cât mai multe metode şi tehnici ce au ca efecte eliberarea gândirii de rutinele muncii de zi cu zi). 2. Maratonul creativ de antrenament Acest tip de maraton creativ are drept scop, antrenarea grupului prin exersarea fiecărui participant în tehnicile şi metodele de creativitate cunoscute, precum şi însuşirea sau/şi exersarea unor tehnici, metode şi strategii noi. Tema fiecărui maraton creativ de antrenament este stabilită de la începutul reuniunii, pentru desfăşurarea acesteia fiind conturată o anumită strategie cu succesiunea etapelor ce trebuie parcurse (exemplu: gimnastică intelectuală, eliminarea blocajelor, reactualizarea principalelor metode cunoscute şi a listei de exerciţii creative, prezentarea teoretică a noii tehnici, exersarea ei, concluzii şi îmbunătăţiri posibile). Liderul, co-liderul sau unul din membrii grupului urmăresc atingerea unui anumit obiectiv şi intervin direcţionând mersul maratonul creativ doar atunci când o cere situaţia creată sau strategia propusă. În restul reuniunii, membrii grupului, în acord cu normele, axiomele şi obiectivele anunţate se implică în activitate, punându-şi în joc potenţialul creativ. Alături de folosirea tehnicilor şi metodelor de creativitate cunoscute şi însuşirea şi exersarea lor se urmăreşte şi perfecţionarea acestor metode, punerea în discuţie a unor particularităţi ale acestora, adaptarea lor la specifiul activităţii grupului sau la specificul diferitelor activităţi şi domenii întâlnite în practică, precum şi elaborarea de noi metode, tehnici şi strategii creative. Deşi sunt acceptate şi recomandate: gluma, jocul creativ şi metafora, maratonul de antrenament se centrează pe activitatea de însuşire şi stăpânire de către participanţi a metodelor de creativitate şi dezvoltarea abilităţilor creative.
35

3. Maratonul creativ de iniţiere şi formare de noi membri ai grupuri creative Maratonul creativ de iniţiere urmăreşte introducerea unor persoane noi în activitatea grupului creativ de formare sau formarea de noi grupuri creative. Experienţa ne-a dovedit că un astfel de maraton desfăşurându-se pe parcursul mai multor ore (12) şi într-o manieră particulară, este receptat ca o "petrecere a minţilor creative, trezind motivaţia şi interesul pentru maniera creativă de abordare a realităţii pentru antrenarea într-un grup creativ. Pentru acest tip de maraton este necesar atât o strategie precisă (cu o flexibilitate caracteristică oricărei activităţi creative) cât şi un grup creativ de formare stabil, stăpân pe metodele de creativitate având experienţa mai multor reuniuni de maraton anterioare. Persoana (sau persoanele novice) este introdusă în grup printr-un exerciţiu de autoprezentare (fiecare participant se autoprezintă metaforic invitând apoi şi persoanele noi să facă acealaşi exerciţiu). Activitatea se desfăşoară într-o manieră asemănătoare maratonului de întâlnire dar, spre deosebire de acesta, strategia este mai bine precizată, iar membrii grupului conştientizează rolul lor de factor inductor. Fiecare membru al grupului propune, demonstrează şi exersează o metodă, un exerciţiu de creativitate, este lider de moment. Aşa se procedează când se formează un grup nou (exemplu grupul "Ideea" din Bălţi, Republica Moldova, grupul "Atlanţii' de la Universitatea Tibiscus-Timişoara, grupul "Hibrid 16+" de la C.C.D. Suceava etc.). Acest tip de maraton se poate utiliza şi pentru atragerea în activitatea creativă a specialiştilor care lucrează în producţie. Reuniunile de maraton creativ de iniţiere pot servi şi la sondarea atitudinilor creative a persoanelor invitate, a posibilităţilor de adaptare a acestora la munca în echipă şi a receptivităţii lor la problemele care presupun rezolvare creativă. Aceste reuniuni sunt şi un prilej de exersare a rolului de lider de către membrii stabili ai grupului creativ. În acest tip de maraton se
36

aceasta este abordată dintr-o pluralitate de perspective cu ajutorul tehnicilor şi cxerciţiilor de creativitate. de eliminare a blocajelor şi de reactualizare a metodelor principale ce vor fi folosite. Astfel că aceeaşi problemă poate fi iniţial "deschisă" printr-un "brainstorming" alegându-se de aici idei pentru "confruntarea metaforică". care sunt din nou supuse unor metode pentru obţinerea de noi soluţii. pot continua în mod fericit abordarea creativă a problemelor. trec la rezolvarea concretă a unor probleme. Acestea pot fi probleme teoretice sau probleme tehnice (concrete) care cer soluţii practice. Analogiile simbolice personale sau fanteziste. 4. "matricea de îndepărtare creativă" sau poate fi abordată dintr-o altă perspectivă prin sinectică sau printr-un "6-3-5" etc. Problema este pusă în discuţia grupului şi după momentul de "purjare" a ideilor şi de clarificare a aspectelor neînţelese. membrii grupului. asociaţii forţate.îmbină atât elemente caracteristice maratonului de susţinere cât şi maratonului de antrenament. După listarea ideilor apărute în urma folosirii metodelor amintite mai sus se pot alege idei ce par a se apropia mai mult de esenţa problemei. de creare a climatului. într-o nouă etapă a maratonului de antrenament sau ca o strategie de lucru distinctă a unui grup stăpân pe tehnicile şi metodele creativităţii (grup creator). lista interogativă şi chiar simplele tehnici de îmbunătăţire. Se recomandă invitarea în cadrul unor astfel de şedinţe a unor specialişti care pot sugera pe ce idei ar fi bine să se insiste. după o perioadă de odihnă într-un grup de evaluare desemnat iniţial şi 37 . după ce trec de momentele de încălzire. În cadrul acestui tip de maraton. Maratonul creativ pentru rezolvare de probleme Acest tip de maraton este considerat ca o continuare. Etapa de evaluare (analiza critică a ideilor şi soluţiilor emise) se recomandă să aibă loc la 24 de ore.

dar şi ale empatiei. 5. rezolvare de conflicte etc). structura de bază a maratonului creativ terapeutic cuprinde următoarele faze: • Faza de "încălzire" a grupului şi reintrare în atmosfera specifică grupului creativ. Maratonul creativ terapeutic Acest tip de maraton urmăreşte întărirea efectelor terapeutice ale activităţii în grupul creativ în planul personalităţii participanţilor. respectând normele maratonului. Aspectul terapeutic este prezent şi în celelalte tipuri de maraton concretizându-se în destindere psihică. afective ce inhibă sau diminuează manifestarea potenţialului creativ. Ca orice tip de maraton creativ. stimularea comunicării empatice etc. analizei şi rezolvării creative a blocajelor creativităţii. 38 .la care să participe atât membrii grupului creativ cât şi specialişti din domeniul de activitate care se confruntă cu problema. În toate aceste cazuri. se urmăreşte reducerea lor şi formarea unor abilităţi individuale de prevenire a blocajelor. Strategiile de desfăşurare a maratonului terapeutic sunt nuanţate diferit în funcţie de persoana care înaintează problema (din domeniul motivaţional. comunicării. relaţionării. întărirea încrederii în sine şi a individuării prin contactul cu ceilalţi membri ai grupului. Specificul maratonului terapeutic constă în urmărirea ca obiectiv principal a identificării. solicitare de strategii şi soluţii concrete. intelectual. căderea cenzurilor şi facilitarea exprimării propriei personalităţi. diminuarea sau eliminarea unor blocaje. emoţional etc) sau de maniera în care se doreşte rezolvarea problemei (consiliere cu focalizarea asupra individului. maratonul terapeutic se desfăşoară pe parcursul a 12 ore nonstop. Prin activitatea în grup focalizată asupra anumitor blocaje cognitive. motivaţionale.

prin discuţii şi emiterea unor opinii. Problema formulată . într-o atmosferă optimistă. în care se urmăreşte identificarea factorilor a căror influenţă unică sau conjugată determină blocajul de bază. conflictului.incapacitate de concentrare a atenţiei şi memoriei Problema reală . analiza ei teoretică. Acum se urmăreşte încheierea reuniunii.• Faza de "purjare" a problemei. 2. Când este în cauză un conflict se realizează genograma şi harta conflictului. Concluziile şi soluţiile de acţiune conturate în cadrul fiecărei subprobleme. subansamblu. • Faza reasamblării problemei purificate (analizate trecute prin diferite tehnici de creativitate). Exemple: 1. • Faza destructurării problemei. Trebuie menţionat faptul că de-a lungul celor cinci faze. în care.neîncredere în sine. se abordează fiecare element al problemei oferindu-se soluţii creative. • Faza abordării subansamblelor (elementelor) problemei dintr-o pluralitate de perspective. atitudini de reducere sau eliminare a blocajului. care să conducă în final la formularea unui set de tehnici. perfecţionism . element.incapacitate de elaborare . care presupune formularea şi reformularea problemei. Problema reală .insuficienţa unor strategii de organizare a informaţiei . • Faza de programare pozitivă. în timp ce celelalte etape presupun realizarea sintezei creative şi 39 . Problema formulată . Primele trei faze sunt preponderent analitice. persoana care a ridicat problema este antrenată continuu în soluţionarea ei. Folosind metodele şi tehnicile creativităţii. sunt reunite conducând la realizarea unei imagini unitare a problemei şi soluţiilor oferite de activitatea în grup. dintr-o pluralitate de perspective se ajunge la identificarea problemei reale. inducând subiectului starea de "deja rezolvat" şi întărindu-i încrederea în forţele proprii.

efectul activităţii în maratonul creativ. b. ci de creştere a tonusului general al fiecăruia dintre participanţi. în ciuda solicitării complexe (intelectuale. identificarea şi eliminarea unor blocaje. nu este unul de epuizare psiho-fizică. au fost remarcate efecte specifice maratonului creativ: tendinţa de centrare a motivaţiei pe susţinerea comportamentului creativ. din autobiografiile grupului şi a scalei de efecte ne permit să facem următoarele observaţii şi aprecieri: a. reinterpretarea lui în raport cu strategiile ce le va aplica acesta în viitor şi asumarea lui ca o problemă clarificată sau "deja rezolvată". afective. de inţiere şi formare a altor grupuri creative şi de reîntâlnire) cât şi din analiza foilor de observaţie. dezvoltarea gândirii creative. creşterea rezistenţei la solicitări şi efort intelectual susţinut. dezvoltarea şi întreţinerea unei atmosfere care să favorizeze "dezamorsarea" blocajului. Avantaje şi limite ale maratonului creativ Datele de cercetare desprinse din înregistrarea pe casete video şi audio a activităţilor petrecute în cele peste 250 de ore reprezentând 20 de reuniuni de maraton creativ (preponderent de antrenament.rezolvarea problemei. pentru cel puţin 48 de ore. de evaluare. dorinţa participanţilor de a contribui la crearea şi menţinerea unui climat de intimitate psihologică şi la reducerea manifestărilor de agresivitate şi ostilitate care pot să apară 40 . fizice) pe timp îndelungat. voliţionale. maratonul terapeutic este mai dificil de realizat. pe lângă unele dintre efectele specifice grupului maraton (deschidere spre comunicare autentică şi intimitate psihologică) şi cele ale grupului creativ. Trebuie precizat faptul că subiectului nu îi este foarte utilă o anumită interpretare şi clasificare teoretică a problemei lui cât mai degrabă declanşarea. a fişelor de autoapreciere. Comparativ cu celelalte tipuri de maraton. paradoxal.

recunoaşterea şi actualizarea unor calităţi. înregistrarea scrisă nu poate reda caracteristicile atmosferei din maraton.). gradul de activism al membrilor grupului. creşterea calităţilor gândirii creative. c. c. inedite.în anumite momente ale maratonului. exerciţiile şi tehnicile utilizate. modificările tensiunii emoţionale la nivelul grupului (explozii de bucurie când apar idei originale. 41 constitui factori inhibitori al derulării . se constată şi preocuparea acestuia de a îmbunătăţi şi de a varia structura maratonului creativ. un protocol al unei activităţi de maraton creativ va cuprinde problemele abordate. concomitent cu participarea sporită de la o reuniune maraton la alta a fiecărui membru al grupului. apariţia trebuinţei de exprimare şi realizare prin creaţie personală. c. Ca urmare. însuşiri necunoscute. d. Alături de avantaje ale utilizării maratonului creativ întâlnim şi unele limite ale acestei metode de grup: a. b. necesitatea unui spaţiu adecvat desfăşurării reuniunii pe timpul orelor de noapte. aşa cum apar ele după lista de efecte elaborată de noi se centrează în. şi mai puţin vizibile stările psihice trăite de grup aşa cum sunt ele surprinse pe casete audio şi video. Efectele activităţii din timpul maratonului creativ. soluţii nebănuite sau tendinţe spre agresivitate şi ostilitate ce pot interveni mai ales după ora l noaptea etc. înregistrarea audio şi video a activităţii de maraton este foarte necesară dar prezenţa aparatelor poate activităţii. de a experimenta exerciţii şi tehnici de creativitate noi. schimbările ce se produc la nivelul stării sufleteşti a fiecărui participant.jurul următoarelor categorii: a. b. descoperirea eu-lui ca o sursă de puteri creative. recunoaşterea şi actualizarea unor resurse interioare nebănuite.

pentru studiu grupului şi al personalităţii participanţilor. etc constituie note definitorii ale procesului individuării. informaţii. Ca urmare. 42 . apreciem că maratonul creativ este o metodologie de individuare prin creativitate şi în acelaşi timp un izvor bogat de date. trebuinţa de realizare de sine prin creaţie. creşterea şi manifestarea potenţialului creativ.Aceste categorii: descoperirea. recunoaştere şi actualizarea de sine.

CAPITOLUL IV Motivaţie şi creativitate
IV.1. Modele explicative ale creativităţii, ce surprind rolul motivaţiei
Interesul psihologilor pentru studiul creativităţii a condus la elaborarea unor modele explicative, mai mult sau mai puţin acceptate. Dacă iniţial ele au pus accentul pe rolul factorilor cognitivi în explicarea creativităţii (cunoscutul model faclorial, tridimensional al gândirii elaborat de J.P. Guilford), în ultimele decenii a fost recunoscut rolul deosebit al factorilor nonintelectuali de personalitate: motivaţie, voinţă. afectivitate, atitudini, temperament, caracter (modelele şcolii americane de la Buffalo, între care se remarcă modelul comportamental elaborat de Tereza Amabile; modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu sau modelele şcolii ruse de inventică). Prin dezvoltarea psihologiei cognitive se constată, în ultimii ani, o tendinţă de reimpunere a modelului cognitivist, de pe alte fundamente ştiinţifice (M.IRadu, 1991, p. 181-199), fără însă a nega total rolul motivaţiei în manifestarea creativităţii.

IV.2. Modelul bifactorial al creativităţii (Modelul Neveanu)
În psihologia românească a fost acceptat iniţial, ca model explicativ al creativităţii, modelul Guilford, încercându-se totodată şi elaborarea unor modele proprii, între care s-a impus modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu (1971) şi modelul euremelor propus de I. Moraru (1973). În conceperea modelului bifactorial al creativităţii, P.P. Neveanu ia ca axiome următoarele afirmaţii :

43

1) La nivelul personalităţii, creativitatea emerge din interacţiunea optimă dintre aptitudini şi atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele ci, devin astfel dacă sunt activate de motive si atitudini creative (P.P. Neveanu, 1971; 1978) ; 2) La creativitate contribuie toate procesele psihice, începând cu senzaţiile şi percepţiile şi terminând cu afectivitatea şi voinţa ; 3) Creativitatea este o proprietate a întregului sistem psihic uman, care, precum un laborator, strânge şi prelucrează informaţiile şi elaborează noi modele cognitive imagistice (P.P. Neveanu, 1971) ; Se conturează două categorii de factori ai modelului explicativ a creativităţii:

Vectorii (prima categorie de factori) - termen ce reuneşte toate dispozitivele energetice incitatoare şi susţinătoare a subiectului în acţiune: trebuinţe, motive, scopuri, aspiraţii, constrângeri şi atitudini. Vectorii se împart în: vectori creativi şi vectori necreativi. Vectorii creativi (între care P.P. Neveanu include: trebuinţele de creştere, de realizare, de performanţă şi atitudinile nonconformiste) sunt cei care declanşează şi susţin ciclurile operatorii până la atingerea noului, originalului .

Operaţiile generative (a doua categorie de factori) - cuprind sistemele de operaţii şi aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu . În modelul bifactorial al creativităţii, P.P. Neveanu acordă un loc şi un rol

deosebit, între vectorii creativi, motivaţiei şi atitudinilor creative. Printre cele din urmă, autorul enumeră: încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică către realizarea de sine: atitudinea antirutinieră, interesele cognitive, curajul în adoptarea de noi scopuri şi obiective neobişnuite (perseverenţa în căutarea soluţiilor noi, originale), simţul valorii, atitudini direct creative (receptivitatea faţă de tot ce este nou, respectul faţă de originalitate şi cultivarea consecventă a ei). Din perspectiva cercetărilor aplicative în domeniul inventicii, a proiectării,

44

elaborării şi realizării unor programe de formare a creatologilor şi inventatorilor, considerăm modelul bifactorial ca fiind un model explicativ deschis, general dar simplu, operaţional, care oferă posibilitatea studierii componentelor din perspectiva celor patru P (potenţial, proces, produs, preajmă) a nivelurilor de manifestare a creativităţii, fiind util în elaborarea programelor de antrenament pentru pregătirea stimulării şi exersării corelate a vectorilor şi operaţiilor. Este şi un model explicativ teoretico-practic pentru o psihologie socială a creativităţii. Pentru lucrarea noastră am reţinut, ca fundamentală, abordarea motivaţiei ca vector al personalităţii creative.

IV.3. Modelul epistemologic-psihologic al creativităţii (Modelul euremelor - I. Moraru)
Un alt model românesc explicativ al creativităţii, original si foarte cunoscut şi apreciat de inventatori şi invenlologi (V. Belous , 1990, 1994, 1996; Slătineanu 1996) este modelul euremelor elaborat de I. Moraru (l995, p. 104-105). Autorul consideră că la realizarca fenomenului creativităţii conlucrează şase eureme care prin analogic cu pătratul logic pot configura pătratul euremelor. "Numim eureme, spune I.Moraru, structurile care conlucrează la realizarea creativităţii, participă într-un fel sau altul la invenţii şi descoperiri". Părţile funcţionale pot fi concepute ca un fel de "atomi de creativitate", iar grupările de părţi în relaţie (structurile), ca "molecule de creativitate" . Elaborat în 1973 şi perfecţionat pe parcurs (1984) modelul lui I. Moraru denumit şi model epistemiologic-psihologic al creativităţii tehnice, cuprinde următoarele eureme:

45

forţa proceselor nervoase (exprimată în tipul de activitate nervoasă superioară).realizată de inteligenţă. efortul intens şi de lungă durată. etc. Eurema energetică stimulatorie (motivaţională) (3) . ambiţia. I. • • • Eurema critică (4) . inconştient. de funcţia critică a inteligenţei şi conştiinţei. limbaj. interesul. Eurema asociativ-combinatorie (2) . nevoia . 1995) 46 .realizată de memorie.la care participă componente ideative şi perceptive. fantezie. memorie.în cadrul căreia conlucrează pasiunea.realizată de gândirea analitică. sentimentele. voinţa. interese. plăcerea de a face invenţii şi descoperiri. Pătratul euremelor (cf. gândire.• Eurema de acumulare şi comprehensiune a informaţiei (1). temperamentul. Moraru. curiozitatea. Eurema de obiectualizare a imaginilor (6) . curajul.la care conlucrează elemente ideativ-perceptive şi motorii. Eurema ideativ-perceptivă (5). • • Figura 1.

Th.. 1995.. Pentru obiectivele tezei specificăm legătura şi coacţiunea dintre toate structurile (euremele) implicate în modelul explicativ al creativităţii. propus de Tereza Amabile (1983. Modelul epistemiologic.În modelul pătratic al euremelor.4. p. psihologic al creativităţii tehnice este o contribuţie românească originală şi de utilitate explicativ teoretică şi pragmatică. Al. interdependenţa şi interinfluenţarea dintre ele în procesul creaţiei/invenţiei. Eurema energetică stimulatorie mai este numită şi eurema motivaţională (Moraru I. autorul aşează pe laturi euremele implicate în producerea ideilor noi. Edison. A. însuşi autorul punând-u-i în valoare calităţile pentru teoria şi practica managerială (I. originale. privind trebuinţele pasiunile şi aspiraţiile care i-au motivat în realizarea creaţiilor lor. 1995). imagini şi obiecte materiale (tehnice. p. IV. iar pe diagonale dispune euremele prin care se realizează întruchiparea ideilor. Moraru. model ce evidenţiază pregnant rolul motivaţiei în manifestarea creativităţii. explică performanţa creativă prin conlucrarea dintre trei dimensiuni relevante: • abilităţi relevante pentru domeniul de activitate . Russel. • abilităţi şi calităţi relevante pentru creativitate . • motivaţia la sarcină . 119).. apelând la mărturisirile unor mari creatori în ştiinţă şi tehnică (Darwin Ch. artistice). rezultatul actului creator fiind invenţia. B. 47 . dar şi efectul procesului la nivelul personalităţii inventatorului.362). produsul creativ. Modelul componenţial al creativităţii (modelul Amabile) Un alt model este cel elaborat de Tereza Amabile (creatolog american). locul şi rolul acesteia în model fiind atribuit de autor. din perspectiva psihologiei sociale a creativităţii.). Osborn etc. Modelul componenţial al creativităţii.

Tabelul 2. ea fiind cea care a demonstrat atât rolul motivaţiei intrinseci cât şi pe cel al motivaţiei extrinseci. Concluzia ei este că motivaţia intrinsecă are rolul definitoriu în creativitate. Tereza Amabile analizează rolul motivaţiei în realizarea sarcinilor creative şi pune în balanţă motivaţia extrinsecă şi motivaţia intrinsecă. Modelul componenţial al creativităţii prezintă componentele necesare pentru creativitatea individuală şi descrie modurile în care fiecare componentă intervine în etapele procesului creativ : 48 . Ca şi Mihaela Roco (1974). Modelul componenţial al creativităţii Adecvarea capacităţii potrivite domeniului Adecvarea capacităţii potrivite creativităţii Motivaţia la sarcină INCLUDE : • Cunoştinţe despre domeniu • Abilităţi tehnice necesare • Talent special. potrivit domeniului • Stil cognitiv adecvat • Cunoaştere implicită sau explicită a euristicii pentru generarea noilor idei • Stil de muncă determinat • Atitudini faţă de sarcină • Percepţiile propriei motivaţii de abordare a temei DEPINDE DE : • Abilităţi cognitive înnăscute • Îndemânări motorii şi perceptuale înnăscute • Educaţia formală şi informală • Antrenament • Experienţă în generarea de idei • Caracteristici de personalitate • Nivelul iniţial al motivaţiei intrinseci pentru sarcină • Prezenţa sau absenţa constrângerilor izbitoare extrinseci din mediu • Capacitatea individului de a reduce cognitiv constrângerile extrinseci Tereza Amabile a cercetat intens implicarea motivaţiei în creativitate.

1989. oferind posibilitatea unor noi combinaţii. toleranţă la ambiguitate. spune autoarea modelului: „componenta antrenamentul abilităţi relevante pentru creativitate depinde de prin care individul în învăţământ îşi poate dezvolta propriile strategii pentru o gândire creativă”. Această componentă. perseverent în urmărirea propriilor idei. favorabil pentru asumarea unor perspective noi în problemă. autodisciplina. cât şi informaţiile după care noul răspuns (soluţie) va fi evaluat.• Abilităţile relevante pentru domeniul de activitate sunt baza pentru orice performanţă. p. poate fi concepută ca un set de căi cognitive ce pot fi urmate pentru rezolvarea unei probleme. de însuşiri de personalitate în legătură cu independenţa. Cu cât acest set este mai bogat. cele două componente interacţionează cu motivaţia intrinsecă la sarcină. sarcini. o înclinaţie de a folosi metodele euristice pentru a explora noi căi cognitive şi un stil de muncă persistent. Stilul cognitiv perceptual poate fi caracterizat ca o facilitate în înţelegerea complexităţii şi a abilităţii în depăşirea barierelor cognitive în timpul rezolvării problemei.3). îndemânare tehnică şi talente speciale pentru domeniul în problemă. cuprinzând atât setul individual de posibilităţi de răspuns.6). p. perceptuale şi motorii) cât şi de educaţia formală şi informală în domeniu. Ca urmare. orientarea către asumarea riscului. cu atât alternativele pentru producerea noului sunt mai numeroase. Componenta abilităţi relevante domeniului apare ca fiind dependentă. atât de însuşirile interne (cognitive. • Componenta motivaţională include două elemente: atitudinea de bază a 49 . Ele includ abilităţi ale memoriei pentru reţinerea de cunoştinţe. În rezolvarea sarcinii. Abilităţile relevante creativităţii depind. • Abilităţile şi calităţile relevante pentru creativitate includ un set cognitiv. afirmă Tereza Amabile (1989. perseverenţă în faţa frustrărilor şi o relativă indiferenţă fată de aprobarea socială (Tereza Amabile. din care se vor sintetiza noile soluţii. într-o anumită măsură.

) scade nivelul performanţei. motivaţia extrinsecă (adică. satisfăcătoare .individului faţă de sarcină şi percepţiile asupra motivaţiei proprii pentru îndeplinirea sarcinii. Un alt aspect foarte important.7) – însă. a obţine aprecierea favorabilă a şefilor. 96-100).deoarece însăşi activitatea este interesantă. ca fiind cea mai importantă dintre componentele modelului. Astfel. dacă nu are abilităţi într-un domeniu. nici un nivel oricât de crescut al abilităţilor în domeniu sau al abilităţilor creatoare nu poate compensa lipsa completă a motivaţiei intrinseci”. Ca urmare. aratând că la sarcinile creative.apreciază autoarea (1989. într-o situaţie particulară. sau va depune efort pentru a-şi forma abilităţi creative şi a acumula cunoştinţe în domeniul ţintă. care te satisface prin însăşi activitatea desfăşurată) favorizează performanţa creatoare. dorinţa de a face ceva în primul rând pentru a atinge un scop exterior cum ar fi: a câştiga un premiu. p. de Tereza Amabile. constrângerile externe vor scădea în anumite situaţii motivaţia intrinsecă la rezolvarea sarcinii. p. pentru a rezolva sarcina . 50 . Tereza Amabile este unul dintre puţinii creatologi care au studiat şi efectele motivaţiei extrinseci în creativitate. etc. este legătura şi intercondiţionarea dintre motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă în procesul creator. Motivaţia intrinsecă (adică: impulsul intern de a face ceva pentru propria satisfacţie . variază la nivelul motivaţiei intrinseci în funcţie de „constrângerile externe prezente în situaţia respectivă şi strategiile individuale de lucru cu aceste constrângeri” (1989. nivelul final al motivaţiei în sarcină. va compensa această situaţie prin abilităţile pe care le are în alte domenii. deoarece ea determină diferenţele dintre ceea ce o persoană poate să facă şi ceea ce va face. sau altfel spus: trebuinţa de a lucra ceva deosebit. Motivaţia la sarcină este considerată. pe care îl subliniază autoarea (şi reiese şi din modelul său). iar abilitatea cognitivă a individului de a minimaliza pericolul constrângerilor externe va scădea influenţa motivaţiei extrinseci. „Un om motivat intrinsec.

5. de a domina sau chiar manipula motivaţia extrinsecă şi însuşirea strategiilor creative. cu privire la relaţia dinamică dintre motivaţia intrinsecă şi extrinsecă. Acest obiectiv poate fi măsurat prin elaborarea unor probe de abilităţi şi de comportament. fenomene sau procese. un proces care oferă infinite posibilităţi de a decoperi şi de a o inventa”. Metaformarea este. în descoperirea şi inventarea de lucruri noi. nu numai cognitive dar şi afectivvoliţionale. IV. transformarea şi experimentarea. este “un proces de investigaţie. Ca urmare. (Siler T. 1. procesul metaformării are următorii paşi (coordonate): conexiunea. Modelul metaformării (a lui Todd Siler) Psiholog cu formaţie interdisciplinară. Procesul mental. în rezolvarea problemelor şi găsirea soluţiilor. prin care poţi învăţa să gândeşti ca un geniu. pag. analizarea. este numit de autor metaformare. Formarea abilităţii. individuale. de acţiune cu constrângerile externe pot deveni obiectiv al antrenamentului creativ. 1996.. în acelaşi timp. Prin conexiune între două obiecte. un mod de formare a gândirii. relaţionarea. 51 .Considerăm că observaţiile şi aprecierile Terezei Amabile. acest proces serveşte ca instrument în stimularea creativităţii. Autorul apreciază că: “metaformarea este acţiunea de a transforma ceva conferindu-i o nouă structură şi un nou înţeles. 13). Acest proces începe cu transferul de noi înţelesuri şi asociaţii de la un obiect la altul sau la o idee la alta”. explorarea. pornind de la convingerea sa că orice om poate învăţa să-şi cultive genialitatea apelând la puterile sale creatoare. În concepţia autorului. Todd Siller construieşte un model pentru atingerea creativităţii emergente sau a genialităţii. sunt de o deosebită valoare teoretică şi practică. apar idei şi probleme noi. CONEXIUNEA.

Exemplu: Ce conexiuni putem stabili între manager şi floarea soarelui ? În ce sens managerul (activitatea managerială) se poate asemăna cu o floarea soarelui? În ce fel sunt legate: dimensiunile. Pălăria de floarea soarelui. gânduri şi sentimente au membrii echipei manageriale sau subordonaţii ? În această etapă pot fi elaborate ipoteze. În exemplul nostru: Se ştie că într-un lan cu plante. Prin relaţionarea unor lucruri aparent diferite se observă unele trăsături comune. care conţine în final seminţe este asemănătoare cu echipa managerială care rodeşte ideile de progres. forma.floarea soarelui către soare şi managerul către atingerea idealului. Care sunt “buruienile” din echipa managerială. care ar împiedica activitatea armonioasă. 52 . punct cu punct. TRANSFORMAREA. În exemplul nostru: Şi planta şi managerul tind să se înalţe spre „un soare” şi să „urmărească mersul unui astru”. ANALIZAREA. 3. însuşirile. culorile. gânduri şi sentimente au seminţele ce cresc în inflorescenţă ? . ideilor şi ipotezelor emise anterior. În exemplul nostru: Ce idei. care se pot învârti pentru ca participanţii să comunice în orice moment. EXPLORAREA. soluţia pentru a inventa unul cu totul nou. ne putem imagina o sală de conferinţe cu scaune concentrice. Legăturile stabilite prin conexiune şi relaţionare trebuie explorate prin întrebări care să ofere răspunsuri deschise. 5. eficientă a echipei manageriale ? 4. RELAŢIONAREA. mirosul şi materia din care este făcută floarea soarelui. pentru a ajunge să se delimiteze o soluţie sau un model nou. cu cine doresc. Este următorul pas. În această etapă se transformă modelul. a legăturilor. ideea. care presupune o analiză. În exemplul nostru: Pe baza analizei relaţiilor dintre echipa managerială şi inflorescenţa floarii soarelui. cu: calităţile. explorate. funcţiile şi statutul managerului? 2.Ce idei. buruienile pot invada şi pot stingheri sau încetini creşterea acestora. care trebuie cercetate.

un proces de autoregenerare. Prin acesta omul descoperă probleme ce necesită rezolvări creatoare şi presupune asociaţii. pag. Siller consideră că. procesul metaformării are 4 niveluri: • Nivelul 1 – CONEXIUNEA. Orice final al procesului este un alt început. formulare de întrebări. (Siller T. că modelul metaformării evidenţiază pe de o parte fazele procesului creativ şi pe de altă parte. „Spre deosebire de invenţie. dacă individul va folosi toţi cei şase paşi ai procesului metaformării. EXPERIMENTAREA. • Nivelul 3 – INVENŢIA. pentru rezolvarea problemelor firmei 6. metaformarea fiind mai presus de toate. impactul activităţii creative asupra dezvoltării potenţialului creativ. 32) • Nivelul 4 – APLICAŢIA. la baza căruia se află o corelaţie originală”. În final. al managerului” – realizarea unui cort (minisală de reuniuni) pentru manageri şi echipa de conducere. originale la problemele delimitate în faza anterioară. posibil de transportat oriunde. relaţionări. descoperirea . Presupune realizarea în practică a invenţiei şi utilizarea ei în moduri şi contexte noi. metaformarea presupune experimentarea modelului. Se observă cu uşurinţă.. Se evidenţiază prin 53 . În general invenţiile apar din trebuinţa de a îmbunătăţi ceva existent. După acelaşi autor. eforturile fiindu-i pe deplin compensate. să inventeze şi să creeze. că nivelurile procesului de metaformare coincid cu etapele procesului creativ. ea fiind un produs al unui act de creaţie original. „Considerăm deasemenea. portativ. atunci când va explora “grădina minţii” sale va avea toate şansele să găsescă sensuri noi. • Nivelul 2 – DESCOPERIREA. Pe baza explorării şi analizei omul ajunge să descopere soluţii noi.De exemplu: „Cortul galben.spune Siller . 1996.constă în observarea a ceva ce există şi până în acel moment dar care nu fusese înţeles. invenţiei.

6.Simplexitatea – vezi simplu în complex. deschiderea spre infinitatea problemelor cu care se poate confrunta omul.Modifică-ţi sistemul solar social. 2001. .Deschide-ţi mintea şi înlătură zidurile minţii. 54 .Găseşte idei noi în paradox. . IV.Desprinde-te de rutină pentru a fi original. Pentru cel antrenat în procesul conducerii unei firme sau al managerierii de sine. . Se observă cu uşurinţă că în vârful coloanei avem divergenţa. (Caluschi Mariana. a-b) Autorul delimitează şi 31 de metaforme care pot fi considerate ca axiome ale procesului de metaformare. o fază de divergenţă şi apoi una de convergenţă. poate oferi o cale pentru dezvoltarea potenţialului său creativ şi a atingerii nivelului creativităţii emergente specific managerului inventator.Multiplică sau repartizează-ţi resursele. Fiecare modul al coloanei are un punct de plecare ce poate fi considerat problema de rezolvat. fiecare dintre modelele creativităţii . Modelul Brâncuşian al creativităţii Noi propunem modelul “gândirii brâncuşiene” evidenţiat de Coloana Infinitului. . . .acest model ideea susţinută şi experimentată de noi cu privire la formarea continuă prin creativitate”. iar la baza coloanei diversitatea resurselor şi a energiilor susţinătoare ale procesului creativ. etc.prezentate şi discutate mai sus.Priveşte ansamblul creativităţii tale. Dintre acestea amintim: . considerată de noi ca model al rezolvării creatoare a oricărei probleme.

Observaţii şi propuneri pentru cercetare şi antrenamente „Înţelegerea actului creator . 149) .nu se poate dezvălui decât din contextul şi dinamica motivaţională a personalităţii”. 55 . Modelul Brâncuşian de rezolvare creatoare a problemelor IV. p.sublinia V.Figura 2. Pavelcu (1972.7.

Atât sinteza teoriilor cu privire la creativitate cât şi studiul referitor la motivaţia creativă arată că. adică nu acţionează după legea reducerii de tensiune.Subscriind la această idee. individul acţionând din plăcerea resimţită în activitatea de căutare a noului. aşa cum acţionează. c) în general. menţin starea de încordare necesară continuării (în vederea găsirii soluţiilor noi. directă. 1). motivele fiziologice. Am încercat să delimităm caracteristicile motivaţiei ca vector al personalităţii creatoare. am realizat un studiu asupra motivaţiei în general şi asupra rolului motivaţiei în raport cu creativitatea. dacă la un nivel general nu există încă o teorie unificatoare a zecilor de concepţii asupra motivaţiei. în sensul că un individ înalt creativ se manifestă în cât mai multe domenii de acţiune . originale) . 2). ci după legea creşterii (cu cât o persoană obţine rezultate în procesul de creaţie şi în manifestarea inventivităţii sale. de depăşire a problemelor dificile. iar Modelul Amabile. e) are un caracter extensional. de exemplu. b) au caracter neperiodic. cu atât interesul şi dorinţa de manifestare creativă cresc) . caracterul indispensabil şi de neînlocuit al motivaţiei în manifestarea creativităţii individului. Structurile psihice care iniţiază. care explică această relaţie din perspectiva creativităţii. după cum studiile şi cercetările de psihologia personalităţii sau de createlogie le conturează. 56 . motivaţia creatoare este intrinsecă. d) motivaţia creatoare orientează spre obţinerea unor rezultate superioare. de soluţionare inedită a lor . la nivelul relaţiei motivaţie creativitate s-au Neveanu şi conturat cel puţin două modele foarte apreciate: Modelul Modelul Amabile. organizează şi susţin activitatea creatoare şi comportamentul creator (sau motivaţia creatoare) au următoarele caracteristici: a) sunt "ofensive"(de creştere şi dezvoltare). Modelul Neveanu fixează dimensiunea vectorială a motivaţiei în creativitate. spre performantă .

f) se dezvoltă şi poate fi stimulată şi antrenată. Chiar dacă privim relaţia motivaţie .creativitate prin prisma modelelor motivaţionale. p. fie că aspectul motivaţional al creativităţii nu poate fi dezvoltat într-un grup de antrenament . sau o privim din perspectiva modelelor creativităţii. 6). 1985 apud Necka. fie la intersecţia dintre vectorii creativi (motivaţia fiind un vector de prim rang al creativităţii) şi operaţiile generative. fie la intersecţia dintre motivaţia intrinsecă. fie prin acţiunea la nivelul trebuinţelor (crearea de noi trebuinţe extrinseci ce se pot interioriza). reliefăndu-se faptul că fără motivaţie creativitatea nu se poate manifesta. În ceea ce priveşte posibilitatea antrenării motivaţiei creativităţii. studierii rolului pe care îl are manifestarea în activitate a potenţialului creativ asupra motivaţiei. 1992.deoarece creativitatea este motivată de mai mulţi factori simultan (cf. 7). Tereza Amabile. 4). 41). 3). creativitatea apărând. explicative ale creativităţii. cît din perspectiva actualizării de sine a individului în timpul manifestării potenţialului creativ. nu atât din perspectiva obţinerii performanţei în activitate. 5). 1975. se impune înţelegerea ei ca o relaţie de interdependenţă şi intercondiţionare. a activităţilor creatoare în timpul antrenamentului creativ). părerile sunt împărţite: se susţine. fie prin acţiunea la nivelul valenţelor (creşterea pe diferite căi a valorii de semnificaţie. 57 . 1992. 1998). Mai puţină atenţie s-a acordat. Tokarz. deprinderile relevante (specifice) unui domeniu şi deprinderile de gândire creativă. Relaţia motivaţie-creativitate a fost mai intens studiată din perspectiva rolului şi impactului pe care motivaţia intrinsecă şi extrinsecă îl au asupra creativităţii. poate şi datorită lipsei unei probe de testare a factorilor motivaţionali bine puse la punct. Necka. fie că există motive implicate în grade diferite în creativitate care pot fi întărite prin antrenamentul creativ (Jaqui H. Interesul nostru este de a studia relaţia creativitate – motivaţie.

58 . unii psihologi şi formatori au avansat programe de formare a abilităţilor pentru viaţă (Larson D. Egan.. definită ca o structură de afinităţi care permite unui individ să realizeze o activitate la nivel performant. stimularea şi dezvoltarea competenţelor umane a intrat în ultimii ani în atenţia specialiştilor din mai multe cîmpuri ale cercetării psiho-socile şi se constituie ca răspuns la problema adaptării individului la cerinţele tot mai complexe ale vieţii individuale. indivizii îşi pun mai pregnant problema actualizării şi realizării de sine pentru a atinge fericirea personală.. Autorii consideră că dezvoltarea acestor abilităţi şi competenţe (life skills) trebuie să fie parte componentă a programului de automanagement al fiecărui om. W.. 2000).8).8. Gazda. B.M.avem nevoie unii de alţii. Fiecare om ar trebui să-şi actualizeze şi să-şi identifice propriul repertoar de abilităţi şi competenţe. reflectă şi capacitatea cuiva de a exercita anumite atribuţii. În ultimele decenii. dar şi comunitare. Adkins. Orientarea psihologilor spre domeniul competenţelor umane relevă valoarea acestora pentru obţinerea performanţei şi excelenţei. Modelele creativităţii şi motivaţiei . În acelaşi timp.).fundament pentru antrenarea competenţelor umane Formarea. cerinţe din ce în ce mai prezente în toate sectoarele de activitate.R. Competenţa.dat fiind că într-o singură viaţă este imposibil ca individul să-şi dezvolte toate competenţele dorite . Noi utilizăm antrenamente în stimularea şi dezvoltarea motivaţiei în cadrul abilitatorului (Mariana Caluschi. oamenii au nevoie să-şi dezvolte abilităţile şi competenţele cît mai devreme şi în acelaşi timp . IV. G. Pentru a-şi realiza scopurile şi obiectivele propuse.

Cercetările noastre.a. s. 1998) şi a valenţelor explicative a unor modele ale creativităţii. formarea atitudinilor creative. în general şi pentru competenţele sociale în special. Caluschi Mariana. 104105). proiectînd antrenamentul după un model complex. a ocupaţiilor de timp liber şi a rolului lor în formarea unor structuri de personalitate relativ stabile (Cosmovici A.pentru a ne completa reciproc. În procesul formării şi dezvoltării competenţelor. strategii multiple de abordare a problemelor. în raport cu teoriile psihologice elaborate. este esenţial pentru funcţionarea complexă a societăţii ca indivizii să-şi dezvolte repertoarii diferite de competenţe. cele din domeniul creatologiei şi inventicii (Caluschi Mariana. care vor facilita variabilitalea necesară pentru adaptarea superioară a întregii specii. 59 . de la potenţiale virtuale de aptitudini şi pînă la abilităţi şi competenţe. Noi am experimentat dezvoltarea unor competenţe umane. p. Întrebarea care s-a pus practicienilor a fost: „Cum să dezvoltăm competenţele ? Prin ce antrenamente ?” Specialişti ai domeniului au delimitai fundamente teoretico-practice diferite pentru dezvoltarea competenţelor umane. dezvoltarea şi manifestarea potenţialului creativ individual.. efectuate în domeniul motivaţiei umane. 1994) sau cele privind impactul dezvoltării abilităţilor şi competenţelor umane. structurat pe modelele explicative ale creativităţii. aşa cum sublinia Leona Tyler (1978. alături de modelele creativităţii am stucturat şi cîteva modele ale motivaţiei. Manifestarea unui comportament creativ conferă individului libertate de exprimare şi decizie. În antrenamentele noastre. dintre care consemnăm: 1) Activitatea se va desfăşura prin: stimulare iniţială a abilităţilor creative. dar şi de evaluare creativă . un rol deosebit îl are învăţarea şi antrenamentul. Pe baza lor. capacitate de generare de soluţii multiple. ne-au orientat spre evidenţierea valorii teoretice a grupului asupra formării abilităţilor creative (Mariana Caluschi . 1985). sau la care au aderat. Deci. ca bază teoretico-practică. am elaborat principiile de susţinere şi dezvoltare a antrenamentului competenţelor.

ne-au oferit date experimentale. devin capacităţi şi competenţe umane . 3) Stimularea corelată. Astfel. generatoare de nou. 4) Antrenamentul va fi proiectat. Exersarea lor corelată. proporţiile schimbîndu-se pe parcursul experimentului în favoarea euremei combinatorice. este în funcţie de dezvoltarea 60 • • . vor sta mereu vectorii şi operaţiile generative. pe parcursul antrenamentului. cresc. a motivaţiei intrinseci pentru formarea competenţelor. repertoarul de abilităţi şi competenţe al unui individ poate contura o imagine asupra stadiului actualizării şi realizării de sine . măiestria şi performanţa (excelenţa) atinse de subiect în activitatea sa. se împlinesc.2) În atenţia antrenorului. a cărui originalitate constă în modul de structurare în antrenament a modelelor explicative ale creativităţii corelate cu unele modele ale motivaţiei. În concluzie. El constituie fundamentul abilitalorului multicriterial de dezvoltare a competenţelor umane. ca o activitate creativă. va oferi certitudinea apariţiei lor în manifestarea competenţelor antrenate . în stilul de viată manifestat la o vîrstă mai tîrzie. care validează la nivel statistic semnificativ şi susţin valenţele formative si efectele pozitive pe care le oferă utilizarea modelelor creativităţii ca fundament teoretico-practic al antrenării competenţelor umane. cu dezvoltarea abilităţilor pentru domeniul respectiv.practic pentru dezvoltarea competentelor umane. noi afirmăm că am elaborat un fundament teoretico . emergentă. Cercetările noastre. continuă. structura antrenamentului va urma modelul euremelor. privind procesul individuării. 5) Antrenamentele. realizate de noi atît în cadrul Şcolii Mirabilis cât şi în abilitatorul multicriterial de dezvoltare a competenţelor. în reuniunile de antrenament. ne-au condus la conturarea unor relaţii între aceasta şi manifestarea competenţelor umane: • individuarea este procesul prin care virtuţile potenţiale ale subiectului se actualizează. acordîndu-se timp suficient pentru fiecare euremă în parte. de obiectualizare a imaginii şi de evaluare în final a competenţei dobîndite .

profil de ocupaţii. potenţialul de abilităţi si modurile • să pregătească individul pentru recunoaşterea şi prevenirea blocajelor individuării . manageriale. Este un abilitator multicriterial deoarece programele de stimulare şi dezvoltare a competentelor se pot elabora pentru diferite vîrste. • să faciliteze dezvoltarea stilurilor de viaţă a participanţilor . • să formeze abilităţi şi competenţe de manageriere a propriei persoane (submanagement ) în condiţiile socio-culturale în care trăieşte individul. Abilitatorul este un tip de laborator de psihologie aplicată1 care îşi derulează activitatea pe baza unui modul de program autoformare şi interformare. etc. • să conştientizeze. Scopul abilitatorului : accelerarea şi amplificarea procesului individuării în condiţiile vieţii sociale prin actualizare de sine şi îmbogăţirea repertoarului individual de abilităţi şi competenţe. se pot forma atît competenţe profesionale. ce vor forma pattern-uri ale viitoarelor competenţe. la nivel individual. O psihologie a individuării ar trebui să-şi propună susţinerea oamenilor în dezvoltarea propiului repertoar de abilităţi şi competenţe. Principii : Alături de susţinerea afirmaţiei că repertoarul de abilităţi şi competenţe reflectă progresul realizat în procesul individuării (sau stagnarea acestui proces). posibile de stimulare şi dezvoltare a competenţelor . Obiectivele abilitatorului : • să conducă individul la actualizare de sine . noi am proiectat un abilitator multicriterial de dezvoltare a repertoarului de abilităţi şi competenţe. cît şi competenţe sociale.şi achiziţionarea timpurie a abilităţilor simple. 61 . Pentru realizarea acestui ultim punct.

determinat autoevaluare iniţială (teste şi chestionare de diagnontic .de proiectare a altei programe de dezvoltare a unor competenţe mai puţin manifeste în repertoarul propriu. Activitatea în abilitator este o şcoală interactivă de formare la nivel individual şi în acelaşi timp de formare a formatorilor pentru dezvoltarea competenţelor. coeficientului de inteligenţă şi coeficientului de emoţionalitate al individului. normele şi valorile creativităţii.considerăm că stimularea creativităţii individului este un prim pas în atingerea scopului şi obiectivelor propuse. de a se antrena într-un grup creativ de formare. După ce subiectul a învăţat teoretic şi practic principiile. Etapa a Il-a . într-un cuvânt şi-a dezvoltat potenţialul creativ prin manifestarea abilităţilor creative şi a comportamentul creativ. pentru toţi participanţii. Etapa a V-a .este perioada obligatorie.de evaluare a repertoarului individual de competenţe şi de evaluare a programei experimentate.de aplicare şi experimentare a propriului program de dezvoltare a competentelor. în dezvoltarea competenţelor. autodezvăluire şi autocunoaştere de sine. În timpul activităţii în abilitator. a înţeles cum se abordează şi se rezolvă problemele. Etapa a III-a . trece în etapa a Il-a.de descoperire a potenţialului de abilităţi şi competenţe personale prin antrenament în autocunoaştere. 62 repertoar de abilităţi şi competenţe. pornind de la propriul formativ). fiecare praticipant este atât formator pentru anumite abilităţi şi competenţe cât şi format (participant) în programele colegilor săi. Etapa a IV-a . Etapa a Vl-a . O atenţie deosebită se acordă corelării.de cercetare şi proiectare a unui program propriu de dezvoltare a unor competenţe. Etape : Abilitatorul îşi desfăşoară activitatea pe etape : Etapa I .

sau individual programe pentru dezvoltarea unor abilităţi şi competenţe umane.Republica Moldova. Chişinău). care şi-a început activitatea în 1993 la Iaşi . educatori sau profesori. activitatea în abilitator este desfăşurată de membrii grupului creativ "Discovery" de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Tot ca un abilitator multicriterial de dezvoltare a performanţelor umane. Timişoara. 63 . Liderii grupurilor au elaborat în colaborare cu noi.de educaţie si psihoterapie prin creativitate. pe baza cărora au fost formaţi şi antrenate câteva sute de participanţi din România (Iaşi. Braşov) şi din Republica Moldova (Bălţi. În cadrul şcolii s-au elaborat programe pentru primele două stagii (etape). în documentele şcolare (dacă este student) sau într-o diplomă.În prezent. BistriţaNăsăud. În loc de concluzii : Şcoala Mirabilis . a Universităţii „Petre Andrei”din Iaşi. funcţionează şi Laboratorul de Psihologie Managerială Aplicată organizat la Universitatea de Stat " Alecu Russo" din Bălţi . Majoritatea participanţilor: studenţi. nivelul repertoarului de competenţe individuale al fiecărui participant.poate fi considerată un model de abilitator pentru dezvoltarea competenţelor umane. în special competenţe sociale. Suceava. au devenit la rândul lor formatori şi antrenori pentru grupuri creative de formare.La sfârşitul stagiului de activitate în abilitator s-ar putea trece. care i-ar deschide accesul la anumite posturi şi funcţii.

a normelor şi proceselor de grup” (Vlăsceanu Mihaela. şi adoptă decizii şi programe de acţiuni”. 1989. 1969. La întrebarea: „Ce este grupul mic ?”. Roco Mihaela. 1977. 1971.. 1978). dezbat activ. Creativitatea de grup V. care comunică direct şi personal unul cu altul si care interacţionează pe baza unor norme şi a unor metode în vederea atingerii unui scop. în literatura de specialitate găsim răspunsuri care. de socializare şi integrare. interacţiune care este baza pentru emergenţa relaţiilor emoţionale.1. de îmbinare a intimităţii interpersonale cu procesele de participare la viaţa organizaţiilor sociale” (Golu. 1974) cât şi definiţiile date de creatologi şi inventologi (Osborn A. • unitate socială de un fel deosebit. care poate să dezvolte o forţă. Neculau A. Parnes S.CAPITOLUL V Formele cretivităţii.. p. de conducere şi recompensare a membrilor. 137) .. 1975. P.. 269) • „Cadrul în care nu doar două ci mai multe persoane se întâlnesc.. 64 . 1998. un efect.. îl definesc ca: • „Unitate socială cu număr restrâns de membri (de la 3-4 până Ia 11-14) între care există relaţii directe (de tip faţă în faţă). Stein M. Conceptul de grup creativ În definirea grupului creativ am ţinut seama atât de criteriile stabilite de psihologi şi sociologi pentru clasificarea grupurilor umane în general şi a grupurilor mici în special (Anzieu D. în majoritate. • „Spaţiul în care se rezolvă numeroase tipuri de probleme: de modelare şi structurare a personalităţii. p. discută frecvent.

. Influenţa pe care el o exercită asupra personalităţii şi comportării prezente şi viitoare a membrilor (McGrath J. Acest aspect bucurat de o mare atenţie din partea specialiştilor fiind intens studiat .un potenţial mai mare decât acela al indivizilor luaţi separat (Mihu A. 1989. 223-225). p. c). • ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi (Neculau A. afectiv-apreciative. p. care desemnează realităţi consubstanţiale faptelor de interacţiune şi influenţă poate da răspunsuri la întrebările legate de factorul energizant şi suportul dinamicii proceselor de grup” (Golu P. Brill M. p. au ajuns implicit la concluzii cu privire la rolul motivaţiei în dinamica grupului. p. Dinamica grupului ia în considerare două mari aspecte: • ansamblul fenomenelor psihosociale ce se produc în grupurile mici şi legile ce le reglementează .. Existenţa şi dezvoltarea lui ca un organism de sine stătător . 101). a fost recoltată în contextul studierii omului în situaţia de muncă şi în grupul de lucru. 1981. 1964. de influenţă).. care s-au axat pe studiul proceselor fundamentale de grup (de realizare a sarcinii de comunicaţie. Numeroasele cercetări teoretice şi experimentale de dinamica grupului. să facem o precizare din perspectiva problemelor urmărite în această lucrare (anunţate în titlu).I. Efectele grupului mic pot fi constatate în câteva planuri esenţiale: a). 65 . Îndeplinirea sarcinilor (eficienţa grupului) . 1977..76). b). p. Seamen L. 2-6. arată autorul citat mai sus. 1970. ca variabilă psihosocială.. p. Cea mai mare parte a fondului informaţional cu privire la motivaţie. 102-106. P. 59). Este locul aici. 1985. Golu consideră motivaţia ca fiind un concept cheie în psihologia socială şi apreciază că : „motivaţia.

P. scopul activităţii este unul de stimulare şi dezvoltare a potenţialului creativ al membrilor. care a dedicat mulţi ani cercetării colectivelor de creaţie din şcoală. „Grupul creativ . p. Grupul creativ.J. 1979. Gordon W..nu este unul şi acelaşi lucru cu colectivul (grupul) creator. susţinem noi.).. 106). 1979. reprezintă o modalitate de stimulare a creativităţii fapt pentru care este constituit şi organizat după principii şi regimuri de lucru specifice creaţiei” (Roco Mihaela. o diferenţiere netă şi precisă a rolurilor. ca fiind o echipă.) şi grupul creator.2.106). Grupul creativ şi grupul creator Creatologii descriu grupul creativ. Aceasta ar fi una din raţiunile care ne-au orientat spre studierea motivaţiei şi empatiei în grupul creativ. în primul rând după performanţele activităţii (rezultate originale. înaltă productivitate. p.spune autoarea .. între care există o interdependenţă foarte strânsă şi se stabilesc relaţii de comunicare directă. Pames S.. un colectiv format dintr-un număr restrâns de membri. V. Mihaela Roco. grupul sinectic – Gordon . În cazul grupului creativ. este singura care face distincţia dintre grupul creator şi grupul creativ. în timp ce colectivul creator "are în vedere orice micro-colectivitate sau echipă de muncă reală care. scopul urmărit este bine conştientizat de fiecare. Deci. între membri există relaţii umane foarte bogate.J.Facheux C. 66 . la nivelul grupului există un înalt grad de organizare-stucturare. Sol J. sociale şi intelectuale (Osborn Alex. şi Moscovici S.Osborn Alex . scopul grupului creator realizarea de invenţii / creaţii. Roşca Al. afinităţi profesionale.Deşi grupul creativ este privit ca grup de lucru de mare eficienţă şi performanţă el a fost mai puţin studiat din această perspectivă.J.. Autorii citaţi nu fac deosebire între grupul creativ (asimilat de ei cu grupul brainstonning . cercetare sau industrie. în genere. grupul de producere a informaţiilor noi . utilizarea soluţiilor noi obţinute) se dovedeşte a fi înalt creatoare (Roco M.

un grup deformare.sau un grup spontan .cazul echipelor de creaţie. • • Motivaţia participării la grup – care. Din acest punct de vedere. Parte din norme . în primul rând.un grup de sarcină organizat . realizarea invenţiei .amândouă formele de grup numără între 6-12 membri. relativ stabile. Grupul creativ este orientat spre dezinhibarea. Dintre deosebiri menţionăm : Deosebirile decurg. din obiectivele pe care le au de îndeplinit cele două tipuri de grup: • În grupul creator se urmăreşte. neimpusă . Dintre asemănări evidenţiem: • • Mărimea . Între grupul creativ şi grupul creator. a grupelor de inventică din întreprinderi sau institute de cercetare .care de obicei este o structură flexibilă. care pe baza preocupărilor comune. stimularea şi dezvoltarea potenţialului creator al membrilor. 67 . • Efectul sinergic. Grupul creativ îl considerăm a fi. în special. este constituită din dorinţa şi trebuinţa de a crea .rezolvarea creatoare a problemelor abordate şi chiar implementarea lor. colaborează şi inventează împreună . există asemănări şi deosebiri care au fost mai puţin studiate şi descrise. în care alternează structura centralizată cu structura descentralizată. este o motivaţie liberă. în ambele cazuri. obţinerea soluţiei originale.(cele legate de modul de desfăşurare a reuniunilor de grup). o formă de psihogrup.grupurile de specialişti. în funcţie de metodele de creativitate activate şi de natura obiectivelor de realizat. grupul creator este: • . Structura comunicării . rezolvarea creatoare a sarcinii. .

găsirea faptului. grupul CPS urmează un număr de 12 principii de bază.. Conform modelului şcolii americane de rezolvare a problemelor (individual sau în grup) pentru fiecare etapă a procesului de rezolvare corespunde o fază divergentă şi una convergentă . ale Institutului pentru Rezolvarea Creatoare de Probleme din Buffalo .. 2) caută cât mai multe idei . găsirea (generarea) ideilor.J. Treflinger B. p. 68 . găsirea soluţiei. 17-20) : delimitarea dezordinii.Din această deosebire apreciem că decurg altele. şase sunt reguli pentru fazele divergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor şi şase sunt reguli pentru fazele convergente. 3) acceptă toate ideile . se promovează rezolvarea creatoare de probleme (CPS). comunicare. pe care dorim să le evidenţiem prin studiul experimental. empatie.3. delimitarea problemei. 1985.A. Reguli pentru fazele divergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor : 1) înlătură critica . delimitarea planului specific pentru implementare . V.. Aceste principii sunt reguli de bază. asumarea rolurilor etc. conducere.S. Deşi principiile de bază în organizarea activităţii unui astfel de grup mic (format din 5-7 persoane) emerg din principiile şi normele grupului brainstonning şi grupului sinectic. legate de motivaţie. Grupul CPS (Creative Problem Solving) În programele pentru educaţia creativităţii.U. Dintre cele 12 principii de bază. respectate în rezolvarea creatoare a problemelor (Isaksen S. ale aceluiaşi proces .

în grup.. 2) fii explicit . Creatologul Scott Isaksen. pozitiv .4) măreşte-ţi (susţine-ţi) singur efortul în timpul procesului de căutare a soluţiilor . schiţând într-un studiu (Isaksen S. AVANTAJE : • • Posibilităţi crescute de utilizare a cunoaşterii informaţiei . 18) atât avantajele cât şi riscurile utilizării grupului. Mai multe oportunităţi pentru interdisciplinaritate. 4) asumă-ţi riscul în sarcinile dificile . deoarece obiectivul său este atingerea eficienţei şi performanţei . 6) combină ideile în cât mai multe forme posibile.prezintă lucrurile în mod deschis pentru ca oricine să le înţeleagă sau să le evalueze . generează o formă de grup creator. 69 . 3) ocoleşte închiderea prematură . a fost interesat de resursele grupului în rezolvarea creatoare de probleme. Regulile pentru fazele convergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor : 1) deliberează şi dezvoltă utilizând logica . 6) ai în vedere tot timpul obiectivele urmărite . • Arie largă de experienţe şiperspective pentru extragerea soluţiilor . reprezentant de marcă al şcolii americane de creatologie din Buffalo. 5) dezvoltă un raţionament afirmativ. 1991. 5) lasă timp ideilor să "dospească" (să stea la incubat) . Creşterea probabilităţii construirii şi improvizării pe ideile altora . • Participarea şi implicarea în rezolvarea de probleme creşte înţelegerea. Rezolvarea creatoare de probleme. p.

de la faza de constituire şi până la faza de performanţă. • Indivizii sunt mai puţin responsabili în grup. 70 . atenţie mai redusă la calitate . S. • Indivizii dominatori influenţează şi produc un impact mai mare asupra produsului final . p. Discutând avantajele şi riscurile delimitate în cazul utilizării grupului CPS. 10) . • Oportunităţi mai mari pentru dezvoltarea grupului. Nu apare specificul grupului creativ. comunicării şi relaţiilor de prietenie . • Înclinaţia indivizilor spre conflicte poate cauza niveluri neproductive ale competiţiei sau să conducă la învingători şi învinşi. creşterea coeziunii. echilibrând balanţa între fazele divergente şi convergente. permiţând grupului să ia decizii riscante. RISCURI : • Presiune socială către uniformizarea gândirii : limitează atribuţiile individuale şi creşte conformismul .spune Isaksen (1991. Liderul trebuie să demonstreze creativitate în susţinerea activităţii grupului. scopul său fiind creşterea aspectelor pozitive şi minimizarea riscurilor. se constată că ele nu diferă prea mult de avantajele şi dezavantajele semnalate de alţi cercetători în raport cu impactul grupului asupra creativităţii (amintite de noi într-un capitol anterior). între necesităţile membrilor şi cele impuse de rezolvarea creatoare de probleme. Isaksen consideră că liderul trebuie să evalueze existenţa avantajelor şi riscurilor. Luând în considerare cele cinci avantaje şi cele cinci riscuri. de la învăţarea utilizării efective a modului de rezolvare creatoare de probleme la angajarea competentă în procesul de rezolvare creatoare din grup”. • Gândire de grup : grupul converge spre opţiuni care par să fie mai adecvate.acceptarea şi responsabilitatea.trebuie să conducă tranziţia membrilor. „Facilitatorul . spiritul de proprietate asupra realizărilor .

Procedura de constituire a grupului creativ adaptat ( urmează cinci etape): 1) selectarea persoanelor care doresc să facă parte dintr-un grup creativ . grupul CPS se conturează ca o formă de grup mic cu sarcină de rezolvarea creativă a problemelor.grupul creativ adaptat. 3) reunirea participanţilor în grupuri de câte 6-7 persoane . a selectării metodelor de activare a potenţialului creativ precum şi a condiţiilor de organizare şi funcţionare a grupului creativ care prezintă eficienţa cea mai mare. urmărind eficienţa şi performanţa.208). p.4. asistenţa de specialitate pentru oficiul de invenţii şi inovaţii din întreprindere. Grupul creativ adaptat În urma unor cercetări experimentale. cu privire la particularităţile persoanelor şi colectivelor de muncă înalt creatoare comparativ cu particularităţile persoanelor şi colectivelor de muncă slab creatoare.Din datele expuse mai sus. „Acest tip de grup reprezintă după afirmaţia autoarei . După autoare. • punerea în funcţiune a unor noi grupe de creaţie . 71 . 1981. Mihaela Roco elaborează o nouă formă de grup creativ . a experimentării modelelor de grup creativ (brainstonning. depistarea factorilor care împiedică dezvoltarea creativităţii la nivel de întreprindere . deci ca un grup creator.o modalitate complexă şi relativ permanentă de cultivare şi stimulare a creativităţii la nivel de întreprindere” (Roco Mihaela. • • • identificarea şi sprijinirea viitorilor inventatori . 2) determinarea potenţialului lor creativ . sinectică). atribuţiile grupului creativ adaptat sunt : • organizarea unor acţiuni de răspândire şi popularizare a rezultatelor cunoaşterii ştiinţifice şi a fenomenului de creaţie . V.

din cele 5 grupuri constituite. atenţia specialiştilor se îndreaptă spre studiul condiţiilor ce cresc performanţa de grup.etapă în care se predă un curs de creativitate cu durata de 6-8 luni. Concluziile noastre au fost că eficienţa antrenamentului. Cu acest grup s-a continuat antrenamentul şi după finalizarea cursului. Autoarea a dorit să realizeze un continuum între activitatea de stimulare a potenţialului creativ (specifică grupului creativ) şi cea de creaţie. în cazul grupului creativ adaptat. Noi ne-am concentrat atenţia pe însuşirile formative ale grupului creativ. invenţie şi rezolvare creatoare a sarcinilor (specifică grupului creator). unul singur a fost stabil în timp. 5) evaluarea progresului înregistrat de grupul creativ. cu membrii grupului. După părerea noastră. strategia colaborării predictive (adică antrenarea lor conştientă în propria formare atât pe parcursul cursului cât şi după curs. cu şedinţe de două ore săptămânal . Şi în cazul grupului creativ adaptat. Organizând în perioada 1987-1989 grupuri creative adaptate după metoda Roco la o întreprindere din Iaşi. V. Ni s-a părut interesant să delimităm care este influenţa activităţii într-un grup creativ asupra participanţilor. grupul creativ adaptat doreşte să menţină calităţile şi efectele pozitive atât ale grupului creator cât şi ale grupului creativ. creşte dacă înaintea începerii antrenamentului în creativitate se realizează. Experienţa în organizarea şi susţinerea activităţii unor grupuri creative ne-a evidenţiat câteva fenomene care arată că nu în toate cazurile aceste grupuri sunt eficiente. denumind această formă de grup: grup creativ de formare .5. în activităţile de grup). Totuşi. rezultatele bune obţinute la sfârşitul antrenamentului ne indicau o posibilă stabilitate în timp a grupelor. Grupul creativ de formare 72 .4) antrenamentul creativ .

am reţinut acele obiective întâlnite la grupul creativ adaptat. dezinhibarea. 121-188). prin însuşirea metodologiei creativităţii în timpul activităţii de grup. Totodată. p. 1982.. • Apartenenţa la grup nu este impusă . 1971). grupurile de formare şi întâlnire (Argyris Chris.În conceperea acestei forme de grup.. Prin grup creativ de formare înţelegem un grup mic. 84-158. Corey D... 1989. Caracteristici ale grupului creativ de formare : • Grupul îşi desfăşoară activitatea după un program în care obiectivele sale sunt clare şi definite. 1975. 1971. Este un grup mic. specifice formării prin grup a capacităţilor creative. pe cât posibil. 1971. Zlate Camelia. Jaqui H. în care formarea se face prin creativitate. 1971) . în termeni comportamentali şi prin adeziunea membrilor . în sensul că îşi propune stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ al participanţilor. Siroka R. am considerat util să studiem grupurile de evoluţie (Levy A. format din 6-12 persoane.. creşterea şi manifestarea potenţialului creativ. Neculau A.cu formele lor aşa cum au fost descrise în literatura de specialitate ... 1971. Chatel Marie-Madeleine. 1982. 73 . Palamade Guy. dar este o formare prin creativitate în care 80% din timp este consacrat antrenamentelor în tehnicile de creativitate şi maxim 20% din timp este acordat îmbogăţirii fondului informaţional interdisciplinar. p.şi recomandările pentru activarea şi adaptarea lor la populaţia românească (Zlate M. El se aseamănă cu grupul creativ descris de Mihaela Roco. 1982. Mechielli R. care este în primul rând un grup de asimilare prin curs a unor cunoştinţe de creativitate . care are ca scop stimularea. de creştere şi evoluţie umană. Corey Marianne. spre deosebire de grupul creativ descris de creatologi.

• Relaţiile dintre membrii grupului sunt bogate şi neformale. în anumite condiţii . c) faza de transformare . libera . care stimulează şi manifestarea empatiei membrilor .în care grupul se transformă: fie într-un grup creator cu statul propriu acceptat într-o instituţie.• Motivele intrării în grup sunt exprimate sub fonna dorinţelor de perfecţionare a propriului stil de gândire şi acţiune. între care se acordă atenţie tehnicilor de învăţare empatică . trebuinţa de afinităţi şi cunoaştere socială. fie 74 . desfăşurându-se într-un climat de destindere. • • Evoluţia în grupul creativ se face de la asimilarea tehnicilor şi metodelor de stimulare a creativităţii. studenţi. la dezvoltarea şi manifestarea potenţialului sub forma unor creaţii concrete în diverse domenii . dorinţa de autocunoaştere şi participare la propria formare . b) faza de creştere şi dezvoltare u activităţii de grup. Activitatea desfăşurată în grupul creativ este o fonnă de învăţare socială creativă . uneori se lucrează şi cu un colider . fie evoluează ca grup de formare şi creştere uma (fără să mai pună accent pe dezvoltarea potenţialului creator). • Conducerea este de tip nondirectiv. tineri specialişti şi cu pensionari . • Grupul creativ de formare se poate organiza cu adolescenţi. • Viaţa unui astfel de grup creativ cunoaşte mai multe faze: a) faza de organizare. • Comunicarea în acest grup este o comunicare creativă. manifestare spontană. liderul având rol de moderator şi facilitator al activităţii de grup sau mentor. • Metodologia de stimulare a creativităţii se îmbină cu tehnicile de învăţare socială şi cu cele de formare prin grup.

Modul de aranjare a participanţilor : membrii grupului creativ iau loc la o masă rotundă cu diametrul de circa 1. dezvoltarea şi manifestarea potenţialului creativ al participanţilor. manifestarea comportamentului empatic . Locul liderului este între participanţi. la nivel individual şi reducerea lor .5 m. fiecare putând să privească pe fiecare şi să fie privit. de către toţi membrii grupului. în general şi stimularea motivaţiei pentru realizarea de sine prin creaţie în special . 3) Constituirea grupului şi prezentarea normelor şi programului de lucru . • Însuşirea. • Formarea şi exersarea membrilor ca lideri de grup creativ. • Cultivarea motivaţiei pentru creaţie. Procedura de constituire a grupului creativ de formare : 1) Anunţarea intenţiei de a organiza un grup creativ şi invitarea celor interesaţi de a se înscrie .îşi încetează activitatea (fiecare membru devenind lider şi formator al altui grup creativ deformare). la fiecare întâlnire atât participanţii cât şi liderul având posibilitatea să-şi schimbe locul . 2) Investigarea psihologică complexă a celor care s-au înscris . 75 . Obiective ale grupului creativ de formare : • Stimularea. • Stimularea şi dezvoltarea capacităţii empatice. a tehnicilor şi metodelor de creativitate şi formarea capacităţii de utilizare şi transfer a acestora în cât mai multe domeni . • Identificarea blocajelor subiective ale creativităţii.

facilitatorul sau mentorul. metoda matricială). • metafora este binevenită. nu criticaţi ideile altora (critica ideilor. care sunt de regulă normele brainstormingului şi unele norme ale grupurilor de formare . Normele grupului creativ de formare : După realizarea procedurii de formare a grupului creativ. evaluarea creativă. metoda "6-3-5". care se desfăşoară sub formă de antrenament. Principalele metode de creativitate utilizate în grupul creativ sunt : metode de delimitare a problemelor (tehnica "De ce ?". primul pas pe care îl face liderul. este să emită normele grupului. depăşirea graniţelor.). învăluirea. • daţi frâu liber imaginaţiei. 76 . etc. cercetări analogice. ţinând cont de pregătirea participanţilor şi fondul lor informaţional ca şi de experienţa acestora.). metode de generare de soluţii (brainstromingul şi unele din variantele sale. metode de evaluare (confruntarea selectivă. Sinectica.4) Începerea activităţii în grup. • eşecul este o provocare la creativitate şi schimbare. • preluaţi ideile altora şi le dezvoltaţi. metoda "Philips 6-6". metoda "celor 5 w şi h". Aceastea sunt : • acceptaţi. opiniilor care se exprimă în grup este interzisă). • bun venit gândului pozitiv. Se utilizează şi strategiile primare ale creativităţii : capturarea. metoda "examinării graniţelor". vizualizarea creativă. De exemplu sinectica se va exersa după ce membrii grupului s-au antrenat în realizarea de analogii de diferite tipuri şi în emiterea de metafore. în însuşirea metodelor şi tehnicilor de creativitate. Liderul sau facilitatorul îmbină metodele în programul de antrenament. • aici şi acum începe schimbarea. etc. provocarea.

non-agresivă .) • "Un om seamănă un gând şi culege o idee. • comunicare creativă. • opriţi autocenzura gândurilor şi ideilor. • • • • • • • ascultare activă . seamănă o idee şi culege o acţiune. dezvoltarea. Specificul normelor grupului creativ de formare constă în faptul că înlătură. Axiome : • "Nu există sursă mai mare de satisfacţii decât aceea de a te şti opera propriei personalităţi si sculptor al propriei tale fiinţe" (Pavelcu V. seamănă un caracter şi culege un destin " (Shivananda S. evaluare.) • "Numai prin faptele noastre creatoare ieşim în evidenţă pe deplin şi devenim cognoscibili nouă înşine" (Jung C. preluarea perspectivei celuilalt . seamănă o deprindere şi culege un caracter.) • "Personalitatea nu creste din economii.) Normele cer şi induc: • acceptarea ideilor şi opiniilor altor .critii . îndepărtarea autocenzurii.G. gândire metaforică . pe timpul activităţii în grup.• emiteţi un număr cât mai mare de idei. transformarea ideilor . blamare a ideilor. activarea imaginaţiei ." (Botezatu P. seamănă o acţiune şi culege o deprindere. teama de critică. 77 . toleranţă la ambiguitate . Ea se înalţă cheltuindu-se. empatică.

Normele grupului creativ sunt cele care generează instalarea în reuniunile grupului a unui climat permisiv. ci şi de a încuraja comunicarea dintre indivizi. pentru a uşura circulaţia ideilor.6) consideră că în grupurile creative.părerilor.. Stein (1975. Reamintim că cercetătorii care au studiat grupul mic au arătat că atunci când problemele sunt simple. pentru a-şi dezvolta unii altora ideile şi sugestiile. dar dacă dorim să rezolvăm ceva cu aceste informaţii atunci reţelele centralizate sunt mai bune. p. prevenind tendinţa de critică şi evaluare care se face simţită la participanţi la începutul antrenamentului. reţeaua de comunicare trebuie să fie flexibilă. relaţiile de comunicare descentralizate produc mai rapid soluţii. favorizând exprimarea liberă.8) acceptă ca valabilă şi pentru grupurile creative concluzia lui Shaw conform căreia reţelele descentralizate sunt bune pentru a colecta informaţii. problema comunicării nu este numai de a ţine deschise toate canalele de comunicare cu membrii grupului. Stein (1975. în grupurile creative. Caracterizarea comunicării ce se desfăşoară în grupul creativ a stat mai puţin în atenţia creatologilor considerându-se de la sine înţeles că este o comunicare noncomformistă. de normative şi o atmosferă de libertate şi bucurie a comunicării. opiniilor. De aceea. reţelele centralizate produc mai rapid soluţii (Shaw. 1975) iar când problemele (sarcinile) sunt mai complexe. noncomformismul si ascultarea activă a celorlalţi. reţeaua centralizată putând fi schimbată uşor cu cea în cerc. 78 . apud Stein M. El urmăreşte respectarea normelor grupului creativ. p. Comunicarea în grupul creativ de formare : M. 1964. Grupul creativ de formare este condus de un lider care propune programul de antrenament şi are sarcina de îmbogăţire a fondului informaţional interdisciplinar. M. liber de critică.

1989. p. realizarea punţilor intermediare de trecere între idei. • de depistarea factorilor care blochează creativitatea. este o comunicare incitantă .Noi considerăm că în grupul creativ se realizează o comunicare care posedă următoarele însuşiri: • • este o comunicare nonagresivă şi nonviolentă . Funcţiile grupului creativ de formare : Funcţiile grupului creativ au fost mai puţin abordate de specialişti şi ca urmare mai rar delimitate şi argumentate ştiinţific. • de facilitare a dezinhibării. comunicarea în grupul creativ se deosebeşte de comunicarea ce are loc în alte forme de psihogrup şi este opusă celei din grupul de atac "Synanon". metaforele care creează situaţii de ambiguitate şi insolit . comparaţiile. grupul creativ înlesneşte o comunicare verbală dar şi nonverbală . în conţinutul comunicării sunt abundente analogiile. H. p. este o comunicare nonevaluativă care facilitează asocierea ideilor. • de sprijinire a persoanelor. creative în finalizarea ideilor (vezi şi Roco Mihaela. 153). 180-181) identifică următoarele funcţii: 79 . fiind o comunicare creativă. este o comunicare de suport . dezvoltării şi manifestării potenţialului creativ. În raport cu scopul şi obiectivele grupului. Jaqui (1975. • • • • este o comunicare empatică . Datorită poziţiei faţă în faţă şi acţiunii variabilei "contactul privirilor". principalele funcţii recunoscute grupului creativ sunt: • de creştere a eficienţei si productivităţii grupului. Prin aceste însuşiri. opinii divergente .

considerăm noi. Chiar dacă grupul creativ îndeplineşte astfel de funcţii. • de exprimare liberă a dorinţelor si revendicărilor. definit şi susţinut prin date experimentale. desprinse de autor mai mult din informaţii teoretice. dezvoltarea potenţialului creativ. • de destructurare şi restructurare a problemelor. susţinute de dorinţa de sublimare în creaţie. este aceea de formare complexă a abilităţilor şi competenţelor participanţilor. se poate sintetiza un impact specific al acestui grup asupra participanţilor. • de compensare. dar care trebuie denumit. dezinhibarea. dezvăluind latura terapeutică a grupului.• de percepere din mai multe puncte de vedere a problemei. evidenţiază. specificul grupului creativ faţă de celelalte forme de psihogrup. 80 . pentru realizarea obiectivelor propuse: stimularea. • de susţinere a ideilor originale care presupun asumarea unui risc. • funcţia ludică sau chiar erotică. alături de celelalte funcţii ale grupului creativ prezentate mai sus. • de stimulare a producţiei creatoare. Antrenamentul în grupul creativ de formare : În grupul creativ de formare. Considerăm că principala funcţie a grupului creativ de formare. se desfăşoară o activitate complexă (80% din timpul afectat) de antrenament. pe lângă cele ale unui grup mic. • de explicitare dintr-o perspectivă pluridisciplinară. Jaqui avansează cu opiniile în direcţia conturării efectelor funcţionării grupului creativ asupra participanţilor. Aceste funcţii. formarea abilităţilor creatoare şi de transfer a metodologiilor exersate în diferite domenii de activitate în ultimă instanţă.

Antrenamentul creativ este un proces sistematic (metodic. p. practic si teoretic. c) variabila îmbogăţire si structurare a fondului informaţional interdisciplinar . b) variabila antrenare şi transfer individual şi în grup . inventivitate. un principiu desprins din concepţia lui Odobleja Şt. utilizând : metodele şi tehnicile de creativitate. d) variabila stimularea vectorilor creativi (motivaţie. empatie predictivă. exemple) – exersare . urmărind fazele principale ale elaborării deprinderilor şi dezvoltării abilităţilor şi priceperilor. dar şi exerciţii de relaţionare prin combinarea exerciţiilor creative cu exerciţiul empatie cu model evocat şi determinarea stilului apreciativ al persoanei). De exemplu în antrenamentul empatiei utilizăm exerciţii ca: alte denumiri pentru empatie. Grupul creativ de formare se poate utiliza şi pentru dezvoltarea unor competenţe sociale ca: empatia. până la însuşirea lor ca pe nişte obişnuinţe". antrenamentul se va derula pe baza unei triangulaţii metodologice. metode de creativitate. rezolvarea de conflicte sau pentru constituirea unor echipe de lucru etc. gradat). comunicarea. exerciţiul empatie "Noapte banală" pentru identificare cu model evocat. 575) "nu este suficient a cunoaşte principiile artei de a crea ceva. În grupul creativ de formare. trebuie în plus ca ele să fie exersate până la automatizare. Transpunem. În antrenamentul specific grupului creativ de formare sunt activate următoarele variabile: a) variabila demonstrare (oferire de modele. vârstă) . în activitatea grupului creativ de formare. afectivitate. asertivitate. ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu ar putea empatiza. apoi exerciţii pentru empatie afectivă. el este proiectat ca o înlănţuire dinamică de strategii. tehnici specifice competenţei antrenate. relaţionarea. tehnici. (1982. tehnici şi procedee specifice psihologiei sociale aplicate (joc de rol. Pentru începerea activităţii şi antrenamentului într-un grup creativ de formare sunt necesare câteva precondiţii: • existenţa unor persoane (de orice vârstă sau pregătire profesională) 81 . În aceste cazuri. grup "focus".

elaborarea de tehnici si exerciţii individuale sau de grup pentru stabilizarea unui comportament specifice creatorului. Antrenamentul creativ solicită efort psihic şi timp. Avantaje şi limite ale metodelor de creativitate utilizate în grupul creativ : Descrierea principalelor metode de stimulare a potenţialului creativ este realizată în lucrări de referinţă începând cu "Imaginaţia constructivă" (Osbom Alex. materiale de suport pentru antrenament (postere şi schiţe făcute de antrenor sau realizate de cursanţi) etc. • condiţii materiale minime: sală pentru antrenament. persoană formata să organizeze. Anca Munteanu (1994). pentru a fi antrenor de creativitate. transferul lor în alte domenii.. perseverenţa şi toleranţa la ambiguitate si insolit sunt alte calităţi necesare pentru a participa la activitatea unui grup creativ de formare. 1971). Antrenamentul creativ presupune: exersarea în grup si individual.J. demonstrarea abilităţilor formate. "The Basic Course in Sinectics" (Gordon W. Multe lucrări de referinţă ale psihologilor.. 82 . cu mobilier uşor manevrabil (mese şi scaune ce se pot grupa diferit) aparatură de înregistrare-redare a activităţilor pentru evaluarea amânată. pe modele prezentate.doritoare (motivate intrinsec sau extrinsec) să-şi dezinhibe. • existenţa unui antrenor. A te antrena o reuniune sau două într-un grup creativ nu este suficient pentru a-ţi dezinhiba şi dezvolta creativitatea chiar dacă ai un fond informaţional bogat în domeniul psihologiei creativităţii şi creaţiei. V. dezvolte şi să-şi manifeste creativitatea lucrând într-un grup mic . 1981). 1957). să conducă şi să mentorizeze un grup creativ de formare (nu este suficient. 1975). Răbdarea.J. Belous (1990. "Stimulating Creativity" (Stein M. atât din partea antrenorului cât şi a celor antrenaţi.. inventologilor români cum sunt: Ana Stoica (1983). creatologilor. să cunoşti câteva exerciţii şi metode). "Techniques of Structural Problem Solving" (VanGundy. "Brainstorming" (Clark Ch. 1990) etc.

din cele prezentate anterior. sinectica. cu aşezare în spaţiu în poziţia faţă în faţă. dar şi cu posibilitatea de mişcare..1994). Punctăm în continuare câteva concluzii : Norme pentru un grup performant : a) Mărimea grupului: 5-12 persoane. 1975. Puţini autori se opresc însă asupra efectelor pe care metodele de rezolvare creatoare a problemelor le induc.6. schimbare a poziţiei în timpul activităţii. V. au impus şi considerarea avantajelor si dezavantajelor implicate de utilizarea lor.. Atracţia suscitată de metodele clasice de stimulare a creativităţii: brainstorming. Mare parte din cei care au scris despre aceste metode şi tehnici de stimulare a creativităţii apreciază uneori (Stein M. delimitând avantajele şi dezavantajele utilizării lor. câteva principii şi norme pentru organizarea unor grupuri creatoare atât de necesare la ora actuală pentru realizarea unor activităţi performante. formarorul va putea opta pentru o împărţire a lor în grupuri mici cu asigurarea canalelor de comunicare între grupuri . Sugestii pentru organizarea unui grup creator performant Se pot delimita. tehnica panel ş. 1988. 1994) eficienţa metodelor comparativ cu performanţa grupului. Radu L. Pentru grupurile mai mari.a. b) Structura grupului : să asigure un minim de satisfacţii sociometrice (afinităţi între membri) şi un nivel supramediu al inteligenţei şi competenţei 83 . Argyle M. prezintă detaliat metodele clasice de creativitate şi exemplifică posibilitatea de utilizare a lor.

similaritate şi asumare a rolurilor în activitatea de grup. cum îl vede organizatorul. Importante sunt acum : cunoaşterea expectanţelor fiecărui membru faţă de activitatea grupului şi facilitarea procesului de intercunoaştere. cu rezultate deosebite ce vor fi obţinute prin activitatea unor oameni cu calităţi şi însuşiri ce se pot manifesta la nivel performant prin utilizarea unor metode şi tehnici speciale de atingerea performanţei. Un bun antrenor va trebui să cunoască însuşirile psihice şi de personalitate ale membrilor grupului.complementaritate . în prima reuniune de grup: o imagine a unui grup de excepţie.membrilor pentru atingerea obiectivelor propuse. 84 . c) În faza de organizare şi intrare în acţiune a grupului este necesar să se dea atenţie fenomenului de facilitare socială care acţionează în fazele incipiente. Constatările vor contribui la adaptarea comportamentului liderului şi proiectarea în continuare a activităţii grupului pentru a menţine o reprezentare a unui grup performant. de o deosebită valoare pentru organizarea unui grup performant. este reprezentarea pe care o va induce organizatorul (formatorul. posibil de atins. Pe parcursul activităţii de grup. cât şi tendinţele de realizare a sinelui (individuare) pentru ca asumarea şi jocul rolurilor să constituie o modalitate de activare a structurilor de personalitate favorabile individuării fiecărui participant dar şi realizării sarcinii. vizualizările vor fi analizate de antrenor pentru că ele redau atât expectanţele membrilor cât şi eventualele nemulţumiri şi insatisfacţii ale unor membri faţă de activitatea grupului. antrenorul) membrilor grupului prin comunicarea scopului cu care se crează grupul şi a sugerării imaginii globale asupra grupului. d) Considerăm că. formatorul va "activa" reprezentarea solicitând fiecărui membru al grupului să vizualizeze grupul şi să-1 descrie aşa cum îl vede. care vor asigura din start posibilitatea intrării în interacţiune şi comunicare (verbală sau nonverbală) prin activitatea mecanismelor de atracţie . deoarece grupul seamănă cu situaţia de coacţiune sau complezenţă. Imaginile..

I. f) Normele grupului creator performant trebuie acordate cu tipul şi natura sarcinii de rezolvat ţinându-se cont că: • • sarcină creativă presupune acţiunea după norme specifice creaţiei (grupului Orice activitate poate fi încadrată în demersul gcneral al procesului creator brainstorming). g) Pentru a se feri de efectul de deindividuare ce poate apărea în grup datorită conformării la norme sau de capcanele sociale. formatorul va induce câteva norme (formale) urmărind stabilirea informală a celorlalte ca venind din derularea activităţilor de grup pentru care membrii grupului vor avea o adeziune crescută. în care se pot antrena membrii în timpul activităţilor de grup. antrenorul va opta pentru angajarea fiecărui participant în actualizarea de sine prin activitatea grupului.e) Formatorul trebuie să acţioneze pentru scăderea efectului lenei. de nivel superior) şi al nivelului cel puţin mediu al competenţelor pentru sarcinile ce le are 85 . în sensul că în succesiunea fazelor de realizare a sarcinii şi atingerii scopului se îmbină faze care presupun calităţi ale gândirii convergente cu faze care presupun însuşiri ale gândirii divergente-creative. de la nivelul mediu în sus din care cel puţin 1/3 din participanţi să posede Q.I. trândăviei sociale posibil să apară în anumite situaţii: confruntări sau influenţe exterioare exercitate asupra grupului. grupului performant având în vedere că normelc care încurajează productivitatea înaltă influenţcază pozitiv creşterea coeziunii grupului şi a performanţei. aceste norme acţionând ca motivator intrinsec. compoziţia grupului va trebui să beneficieze iniţial de o omogenitate a nivelului potenţialului intelectual (Q. • • Performanţa optimă se obţine atunci când tipul de sarcină este favorabil De asemenea normele trebuie să coreleze cu reprezentarea iniţială asupra unui climat suportiv şi când reprezentarea sarcinii este adecvată naturii sarcinii. h) În cazul grupului performant. • Într-un grup performant.

În faza de relativă stabilitate şi afirmare a grupului se poate trece şi la autoevaluarea performanţei individuale nu atât în sensul contribuţiei fiecăruia la performanţa de grup cât şi în sensul contribuţiei fiecăruia la performanţa de grup şi în sensul manifestării performanţei în raport cu sine însuşi. pentru a facilita performanţa. Programe. care îşi va asocia liderul informal drept co-lider sau facilitator al activităţii de grup. k) La un grup performant trebuie şi un antrenor performant. l) Formatorul sau un creatolog. se va realiza o evaluare amânată a activităţii. abilităţile competenţelor psihosociale. mentor şi formator pentru grup şi pentru fiecare membru în parte. deoarece el va fi model. Din jurnalul unui grup creativ” sau Mariana Caluschi „Grupul creativ de formare Experimente. 86 .S. dar după normele de evaluare a performanţei pentru fiecare domeniu de activitate. maratonul creativ. O anumită eterogenitate este de preferat în ce priveşte potentialul creativ specific.grupul de rezolvat. i) Conducerea grupului va fi asigurată iniţial de formator. sau metoda M. pentru conştientizarea creşterii personale înregistrată de fiecare ca urmare a activitaţii îngrupul performant.E. sinectica. Proiecte”.A. Pentru aprofundarea problemelor legate de formarea şi conducerea unor grupuri creative se pot consulta Anca Munteanu (2001). în acest mod reuşind să instaleze o relaţie de conducere uşor de schimbat şi adaptat la tipul de sarcină şi fazei de realizare a ei. j) În prima fază. „Experienţa Atlantis. antrenor în creativitate va exersa grupul în metodele de creativitate până la dezvoltarea abilităţilor de a utiliza cele mai eficiente metode şi strategii. făcută chiar de experţi din grup.

acceptat ca util. ca produs şi ca mediu (press). În ultimul timp.CAPITOLUL VI Perspective de abordare a creativităţii VI. cunoștințe etc. starea energetică se exprimă ca o stare de 87 . original. Anca Munteanu (1994). Pluralitatea perspectivelor. 1984) sau „ca o funcţie inventivă a imaginaţiei creatoare” (Pieron H. în cercetarea creativităţii. 1968). a condus la elaborarea unei diversităţi de definiţii ce conturează creativitatea ca: “un proces din care rezultă un lucru nou. 2001b) atât ca psihoterapie. 364) ”În esență creativitatea nu este o aptitudine (care. În lipsa unor aptitudini. de către un grup semnificativ de oameni într-o perioadă oarecare de timp” (Stein M.. Creativitatea. susţine Harold Anderson (creatolog american). noi am abordat creativitatea (Caluschi Mariana. psihologici. cât şi ca dezvoltare personală şi transpersonală .. evidenţiind impactul psihoterapeutic al metodelor de creativitate promovate în activitatea individuală şi de grup. în principiu se cere alimentată) ci o stare energetică de mare potențialitate ciclică ce activează aptitudini. bun de ceva sau satisfăcător.1. Şase perspective de abordare a creativităţii Conceptul de creativitate apare abordat în literatura de specialitate din patru perspective : ca potenţial. validat social”. „este însăşi esenţa vieţii” Creativitatea în concepția psihologului român Ursula Șchiopu (1979 p. ca proces. Putem vorbi de cei „6 P” ai creativităţii . Noi am adăugat pe baza cercetării practice încă două perspective : ca psihoterapie şi ca dezvoltare personală şi transpersonală. sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat o idee sau un produs nou. concepe creativitatea ca pe “un proces prin care se socializează într-o sinergie de factori (biologici.

analogii. murătura. Fluiditate verbală – cantitatea de cuvinte produse într-o unitate de timp. flexibilitatea. cuvinte terminate cu sufixul – ura: prăjitura. Ea poate fi : Fluiditate ideaţională – cantitatea de idei. active în viața culturală. Aceste dimensiuni apar în modelul tridimensional al gândirii. cuvinte.” Delimitând între creativitatea potențială și manifestă sunt de părere că ultima este o mega-abilitate ce integrează într-o combinație sinergetică o pluralitate de procese și forțe psihice care produc noul. combinaţii cu cât mai multe figuri . titluri. completarea unei propoziţii cu cât mai multe metafore). enumerarea de obiecte). Torrance • FLUIDITATEA . P. (teste de tipul : cuvinte care au aceleaşi sufixe sau prefixe . (test de tipul : găsirea de sinonime.constă în bogăţia. relaţii.de exemplu. expresional. debit verbal. (testul cercului. calităţile gândirii creative: fluiditatea. Fluiditate asociativă – cantitatea de asocieri. 1. film. (test de tipul : alcătuirea mai multor propoziţii respectând anumite reguli. idei care să se potrivească într-un sistem. prezente. carte. sinonime . utilul. Fluiditate figurală – cantitatea de desene pe o anumită temă. specialiştii evidenţiază. propoziţii.creativitate nespecifică generală care este implicată în numeroase abilități. similaritate. originalitatea. P. uşurinţa sau rapiditatea stabilirii de asociaţii. o combinare a figurilor geometrice. originalul. o viață bogată activă. elaborat de J. în primul rând. de exemplu ordinea literelor în cuvântul UMOR . antonime la un cuvânt dat. ideaţional. științifică. întrebări . Potenţialul creativ : Atunci când este adus în discuţie potenţialul creativ. etc). fraze sau răspunsuri. tehnici etc. Fluiditate expresională – cantitatea de noi expresii. mici inovații. Guilford şi au fost măsurate de E. elaborarea şi sensibilitatea la probleme .Unii Manageri Onorează Termenele). (test de tipul : cât mai multe titluri şi cât mai ingenioase la o povestire.trei 88 . elaborate de individ .

• FLEXIBILITATEA . 89 . ca şi celelalte competenţe intelectuale ale potenţialului creativ. Se cere să se privească atent şi să se dea mai multe titluri care să surprindă pe cât posibil esenţa faptului prezentat. abilitatea de redefinire. Nu toate titlurile pot fi transformate. se forța. revizuire a punctelor de vedere. necunoscut şi se măsoară prin raritate statistică. Trebuie să cunoaştem etapele procesului creator. în ce fel. atât în procesul de self-management cât şi în cel de rezolvare creatoare a problemelor . metode la alta . restructurarea mersului gândirii.triunghiuri – vezi testul desenului din bateria Caluschi – Stoica Constantin. originalitatea. Cota de originalitate este dată de distanţa dintre ceea ce este vechi şi ceea ce este nou. se citesc titlurile date. de a delimita probleme creative în mediul cunoscut. După trei minute. se poate dezvolta prin antrenament. în ce mod. • ORIGINALITATEA .constă în modificarea.este abilitatea de a descoperi noul în ceea ce este vechi. rare statistic în cadrul comunităţii în care au fost emise (ingeniozitatea este originalitatea de metodă de rezolvare).constă în producerea unor soluţii noi. • ELABORAREA . Exercițiul nostru original este denumit “Intitulări pentru fotografii”: se dă o fotografie ce reprezintă momente din viaţa obişnuită. fără a se Putem stimula şi dezvolta potenţialul creativ prin antrenament individual sau de grup. capacitatea de a trece de la o categorie de obiecte. flexibilitatea. punând întrebările: cum. cere transformarea titlurilor în probleme creative. fenomene. metodele şi strategiile creativităţii pentru a ne forma abilităţile şi competenţele creative. ca raritate statistică a tilului în grupul de lucru sau frumusețea metaforei utilizate în titlurile date. • SENSIBILITATEA LA PROBLEME .constă în luarea în considerare a cât mai multor implicaţii şi consecinţe. se notează fluența. 2005). Această abilitate.

delimitării problemei. provocarea. de sinteză creativă şi de primă încercare de delimitare a soluţiei. Noi exersăm aceasta în grup. • Stadiul incubaţiei este intervalul în care. procesul de creaţie continuă să se desfăşoare în inconştient. ”Este un proces de desfășurare fluentă și interschimbabilă a ambelor tipare de gândire pentru abordarea diferitelor elemente informaționale ale unei situații problemă și de a alege între ele pentru a ajunge la o decizie. cât şi abilitatea de a utiliza strategiile primare ale creativităţii: pluralitatea perspectivelor. 2008. În această etapă un rol important îl are sensibilitatea la probleme a subiectului. au permis constatarea că stadiile (etapele) procesului creator sunt aproximativ aceleaşi în toate domeniile : • Stadiul pregătitor este cel şal apariţiei. sesizării.Pentru transformarea abilităților cretive în competențe și capabilități trebuie realizată o structură sinergică a componentelor potențialului. Atunci se manifestă gândirea bivergentă care este un proces de gândire care integrează acele tipare de ideație atât pe cel convergent cât și pe cel divergent într-o combinație sinergică. Trimiterea la incubare a problemei. consacrate creativităţii manifeste. p. contrafactualitatea. Procesul creator : Sinteza lucrărilor de specialitate. bogăţia fondului său informaţional interdisciplinar. învăluirea. de acumulare de informaţii şi o fază de convergenţă. 381). identificării obiectului. chiar dacă subiectul nu mai este fixat conştient asupra obiectivului său. depăşirea graniţelor şi limitelor. înseamnă o 90 . capacitatea de mobilizare a subiectului pentru antrenarea şi menţinerea în procesul creator. Albrecht. soluție sau plan de acțiune eficient” (K. Acest stadiu cuprinde o fază de divergenţă. 2. fenomenului ce poate fi obiect al produsului creator.

până sub bolţile conştiinţei. găsire a soluţiei. cu undele şi cu conţinuturile sale. un model al circulaţiei personanţei. se produce fenomenul de “Evrika” sau “Aha”. în general şi în rezolvarea problemelor. prin care circulă informaţia de la nivelul inconştientului colectiv spre cel ereditar. Informaţia este supusă prelucrării mecanismelor inconştientului multidimensionl. filosof şi psiholog Lucian Blaga (1969. prelucrate în inconştient. existente. În momentul în care apare congruienţa între frecvenţa informaţiilor din conştient şi frecvenţa informaţiilor personanţei.. Am surprins în figură. în special. mai ales a celei artistice”. fenomenul personanţei se manifestă în chipul cel mai accentuat şi mai închegat în procesul creaţiei spirituale.recunoaştere a rolului pe care inconştientul îl are în viaţa psihică. cel personal şi subconştient. E vorba aici despre o însuşire graţie căreia inconştientul răzbate cu structurile. p. Noi considerăm că inconştientul are mai multe niveluri.. cum îl considera Lucian Blaga Tot marele poet... 91 . cosmotic. 31) afirma: “Atribuim inconştientului o particularitate pe care o vom denumi personanţă (de la latinescul per-sonare). Considerăm că Lucian Blaga a intuit în mod genial rolul personanţei în fluxul creaţiei. Personanţele atenţionează asupra informaţiei disponibile.

Modelul Brâncuşian explicativ al comunicării dintre conştient şi inconştient 92 .Figura 3.

• Stadiul verificării sau elaborării finale în care soluţia identificată este verificată în practică şi apoi implementată . utilitate . În literatura consacrată creativităţii. stadiul delimitării problemei. pag. Produsul creativ : Orice proces creativ se finalizează cu un produs care . Vizualizarea creativă joacă un rol important în acest stadiu. Şcoala americană de creatologie propune un model mai detaliat al procesului rezolvării creative a problemelor în care nu se mai precizează stadiul incubaţiei şi iluminării. Modelul american cuprinde următoarele faze: stadiul găsirii faptului. Preajma sau mediul din care ne vin problemele : Poate fi vorba de mediul intern sau de mediul extern . Aici trebuie să reamintim modelul “gândirii brâncuşiene”. În toate stadiile există o fază divergentă în care sunt luate în discuţie sau avute în vedere cât mai multe probleme şi idei şi o fază convergentă în care se evaluează şi se selectează ideile. soluţiile. pentru a fi considerat creator. trebuie să posede următoarele calităţi: noutate. al vizualizării obiectului nou creat. care evidenţiază în mod original stadiile rezolvării creative de probleme (vezi Modelul Brâncuşian de rezolvare creativă a problemelor.52). stadiul generării de idei. originalitate. stadiul acceptării soluţiei şi evaluării ei. Pentru viitorul psiholog este foarte important antrenamentul în formarea abilităților de vizualizare creativă a soluțiilor sau oportunităților și conturarea viziunii. 4. mediul este perspectiva ce accentuează asupra locului de unde apar problemele şi provocările: press (în limba engleză) – mediu sau preajmă. stadiul delimitării soluţiei. momentul intuiţiei acesteia.• Stadiul iluminării sau al apariţiei soluţiei. 93 . 3. stadiul verificării în practică a soluţiei. problemele.

cât și în terapia prin grup creativ de formare (M. 1999).” ” Cine privește în exterior. 6.G. Psihoterapia prin creativitate noi o realizăm prin activarea cubului creativ terapeutic elaborat de autoare. 2001b). Psihoterapia prin creativitate : În ultimii ani. Metode şi strategii ale creativităţii 94 . prefacere provocările mediului solicită la maxim sensibilitatea la probleme și oportunități ale populației. şi metodologia creativităţii şi le practică în activitatea de profesională. strategiile.G.2. Jung scria: “Numai în faptele noastre creatoare ieşim în evidenţă pe deplin şi devenim cognoscibili nouă înşine. Creativitatea ca dezvoltare personală şi transpersonală : Noi am abordat creativitatea şi din perspectiva dezvoltării personale şi transpersonale. C. 2001) Cei care îşi însuşesc modelele. experenţială (Iolanda Mitrofan. sunt puse în valoare de psihoterapiile de esenţă umanistă. 5. activitatea într-un grup creativ/creator având ca efect specific reducerea barierelor interne ale creativităţii – efectul Redbloc şi creşterea motivaţiei pentru realizarea de sine prin creaţie – efectul Mirabilis Aceste valenţe terapeutice.Într-o societate a cunoașterii în care informațiile sunt abundente și mereu în schimbare. Caluschi. visează. cine privește în interior se trezește” C. vor simţi la nivelul propriei personalităţi binefacerile realizării de sine prin creativitate. care le utilizează în şedinţele cu clienţii.Jung VI. vor beneficia şi de efectul terapeutic. Caluschi. studiile asupra creativităţii individuale şi de grup au relevat valenţele curative ale metodelor de creativitate (M. ale strategiilor şi metodelor de creativitate.

Sinectica. 3) Metode şi tehnici pentru evaluarea şi selectarea ideilor (confruntarea selectivă. prin elaborarea soluţiilor originale neuzuale. 4) Metode şi tehnici pentru implementarea ideilor. etc). a abilităţilor individului şi a 95 . Van Gundy (1990) clasifică metodele şi tehnicile de creativitate în patru categorii: 1) Metode şi tehnici pentru redefinirea. prin cantitatea mare de informaţii generate cu privire la problema în cauză şi a pluralităţii perspectivelor de investigare . A. • creşte alternativele de generare a soluţiilor şi posibilităţile de a o alege pe cea mai bună . Metode ale creativităţii : Într-o lucrare cu privire la tehnicile de rezolvare creatoare a problemelor. 2) Metode şi tehnici pentru generarea ideilor (Brainstorming. etc). viitori profesioniști învață cum să inițieze și dirijeze procesul dezvoltării și creșeterii personale de-a lungul vieții și cum să-i învețe pe viitorii clienți cheile deschiderii conștiinței pentru dezvoltare personală și self-management. 6-3-5. are următoarele avantaje: • reduce incertitudinile cu privire la la alegerea problemei de soluţionat. etc). soluţiilor Utilizarea tehnicilor de rezolvare creativă a problemelor. • sporeşte utilizarea eficientă a resurselor umane. “5 W şi H”. • creşte avantajele în competiţie. Philips 6-6.La școala de pshilogie de la Universitatea ”Petre Andrei” din Iași noi am elaborat un program de dezvoltare personală prin creativitate prin care studenții. reformularea şi analiza problemelor (tehnica „De ce” . de către formator.

Prin îndepărtarea de percepţia iniţială a problemei. cum este prelucrată şi eventual cum se rezolvă problema în sine. Principalii paşi în utilizarea examinării graniţelor sînt: • • Stabiliţi şi scrieţi formularea iniţială a problemei . Arthur Van Gundy indică patru metode de redefinire. care îl duce la soluţii unice ale problemei. Principiul de bază al tehnicilor de reformulare este acela al dezvoltării unui grad de îndepărtare faţă de afîrmaţia problemei originale. astfel încât să se obţină noi modalităţi de abordare a acesteia. o are problematizarea sau formularea şi reformularea problemelor. 96 . Subliniaţi cuvintele-cheie şi expresiile şi examinaţi alte ipoteze ascunse . Rezultatele obţinute în această etapă influenţează natura şi calitatea rezultatelor obţinute în etapele următoare. în procesul rezolvării creatoare de probleme. Limitele determină cum este organizată informaţia.valenţelor şi factorilor de grup ce induc performanţa . cel care rezolvă problema este forţat să utilizeze gândirea divergentă. Obiectivul principal al acestei metodei este de a restructura ipotezele problemei. Etapa de reformulare joacă un rol deosebit în cadrul procesului de rezolvare creativă a problemelor. • strategiile primare ale creativităţii asigură o tratare interdisciplinară a problemelor ce necesită rezolvare creatoare. de generare a ideilor şi evaluare.Metode şi tehnici pentru redefinirea. a) Metoda „Examinarea graniţelor” Reformularea problemelor implică anumite ipoteze în ceea ce priveşte graniţele problemei. 1. deoarece o definire neadecvată a problemei poate fi un obstacol major în soluţionarea sa. reformularea şi analiza problemelor : O mare importaţă.

pe care încercaţi să o rezolvaţi. • clarificarea limitelor neclare ale problemei. • demonstrarea importanţei formulării unor definiţii flexibile ale problemei. identificaţi orice implicaţie Notaţi orice noi definiţii ale problemei sugerate de implicaţii avantaje ale metodei „Examinarea graniţelor” sunt importantă pe care o sugerează . Unde?.• Fără a aprecia validitatea acestor ipoteze. Când?. b) Tehnica celor “5 W şi H” Este o metodă de redefinire foarte larg utilizată. Exemplu pentru tehnica celor „5 W şi H”: Problema: „Angajaţii manifestă motivaţie scăzută faţă de activitatea în firmă”. • Examinaţi răspunsurile la fiecare întrebare şi utilizaţi-le ca stimuli pentru generarea unor reformulări ale problemei. Ce?. Scrieţi separat liste cu: Cine?. Cînd?. • Principalele reprezentate de potenţialul lor pentru: • producerea unor definiţii mai incitante ale problemei. Unde?. Dezavantajul acestei tehnici constă în lipsa unei structuri care să indice modul de precizare a graniţelor problemei. • Selectati o reformulare care exprimă cel mai bine problema. Ce?. • Notaţi orice reformulări sugerate. 1. Este o variaţie a întrebărilor: Cine?. De ce? şi Cum? Principalii paşi ai metodei sunt: • • Exprimaţi problema utilizând această formulă: ”În ce mod …?”.Cine? Cine sunt angajaţii? Cine nu este motivat? 97 . De ce? şi Cum? întrebări relevante pentru problema generală.

Cine poate contribui la motivarea angajaţilor? Cine poate sponsoriza? Cine are puterea de a motiva? Cine are motivaţii de actualizare şi realizare? 2.De ce? De ce sunt motivaţi angajaţii? De ce este necesară creşterea motivaţiei pentru muncă? De ce banul motivează mai puternic tinerii decât trebuinţa de autorealizare? De ce trebuie să fie interesat managerul de motivaţia în muncă a angajaţilor? 6.Când? Când se pot manipula resursele de motivare? Când se poate influenţa creşterea motivaţiei intrinseci? Când se manifestă angajaţii puţin motivaţi? Când atingem un optim motivaţional la angajaţii firmei? 5. în ce sector al firmei se constată motivaţia ea mai scăzută pentru muncă? 4. banul. valorile? Ce surse noi de motivare se pot descoperi? Ce rol are comunicarea în motivarea angajaţilor? Ce simptome are slaba motivare? 3.Cum? Cum se poate influenţa creşterea motivaţiei întrinseci? 98 . munca. fenomene au puterea de a motiva? Ce motivaţii au angajaţii? Ce predomină în motivare.Ce? Ce procese.Unde? Unde se pot găsi resurse de motivare? Unde se pot organiza antrenamente pentru creşterea motivaţiei angajaţilor? Unde poate să înveţe managerul cum să crească motivaţia angajaţilor? Unde.

d) Tehnica „De ce ?” 99 .”Cum poate managerul să atingă un optim motivaţional al angajaţilor?” Această tehnică. Avantajul major al acestei abordări este gradul de structură. amândouă bazându-se pe identificarea legăturilor dintre diferite elemente ale problemei. în comparaţie cu metodele de reformulare mai puţin structurate. De exemplu: „Cum poate managerul controla nivelul motivaţiei?”. care sunt formulate creativ. Metoda abstractizării progresive este în principiu similară cu metoda „De ce ?”. Totuşi. acesta este consumarea timpului şi o uşoară imprecizie la utilizare. Totuşi.Cum se poate creşte ataşamentul oamenilor faţă de firmă? Cum mă pot ajuta coleii în creşterea motivaţiei oamenilor faţă de muncă? Cum corelează motivaţia cu productivitatea muncii în firma noastră? Se analizează toate întrebările şi se aleg cele interesante. De aici poate rezulta o varietate de perspective ale problemei. fiecare dintre acestea putând rezolva problema iniţială. În ceea ce priveşte cel mai mare dezavantaj al abordării celor 5 W şi H. Metoda abstractizării progresive are dezavantajul că cere o decizie atunci când a fost atins nivelul corespunzător de abstracţie. c) Tehnica abstractizării progresive Această tehnică generează diferite alternative ale problemei trecând spre niveluri progresiv mai înalte de abstractizare ale acesteia. care-l ajută pe cel ce rezolvă să examineze sistematic conexiunile. până cînd se ajunge la o finiţie satisfăcătoare. cum ar fi examinarea graniţelor. probabil. această metodă prezintă o pierdere a spontaneităţii şi diversităţii. este cea mai utilă dintre toate tehnicile de reformulare deoarece furnizează un mod sistematic de a colecta şi a analiza informaţiile relevante ale problemei. efortul investit va fi util într-o nouă perspectivă a problemei.

cum sunt: . O metodă relativ uşor de aplicat este metoda „De ce?” Principalele etape ale acestei metode sunt: • Formularea problemei conform definiţiei iniţiale. . prin elaborarea soluţiilor originale. (Vezi şi modelul de la finalul capitolului) Această metodă este asemănătoare cu examinarea graniţelor şi are avantajul de a da posibilitatea obţinerii unei varietăţi de noi perspective asupra problemei. .cresc avantajele în competiţii. problema.Problemele iniţial sunt diferite la nivel de abstracţie. • Transformaţi răspunsul într-o nouă întrebare a problemei. dar această definire poate fi puţin productivă pentru generarea ideilor.conturează perspective multiple din care poate fi abordată în rezolvare. • Puneţi întrebarea: "De ce doriţi să faceţi acel lucru afirmat în problemă?".favorizează utilizarea eficientă a resurselor umane. • Răspundeţi la întrebările puse la punctul doi. De aceea.reduce incertitudinile cu privire la alegerea problemei. Principalul dezavantaj al problemei constă în aceea că anumite răspunsuri nu pot fi utilizate pentru redefinirea problemei. Din prezentarea acestor metode de reformulare a problemelor rezultă că utilizarea lor în procesul de rezolvare creativă a problemelor prezintă avantaje. a abilităţilor individului şi a valenţelor factorilor de grup ce conduc la obţinerea performanţei. • Repetaţi paşii 2 şi 3 până când este atins cel mai înalt nivel de abstractizare al problemei. 100 . este utilă uneori explorarea unei varietăţi de grade de abstractizare. - crează posibilitatea de generare a soluţiilor din aceste perspective şi unghiuri de vedere .

temei de ridicol şi de critica altora. • daţi frâu liber imaginaţiei .2. • preluaţi ideile altora şi le îmbunătăţiţi . Termenul de brainstorming se poate traduce ca: furtună în creier. Apelul la oprirea autocenzurii şi la eliberarea imaginaţiei conduc la depăşirea limitelor autoimpuse. • emiteţi un număr cât mai mare de idei . A accepta pe moment şi a nu critica ideile altora deschide perspectiva ascultării active. marele Da. asalt de idei. precum şi în căutarea unui număr cât mai mare de soluţii pentru rezolvarea unei probleme. a preluării şi dezvoltării ideilor emise dintr-o perspectivă nouă. a)Tehnica brainstorming Brainstormingul face parte din categoria metodelor de generare de idei şi soluţii. • nu vă autocenzuraţi propriile idei . atac cerebral. Genialitatea lui Alex Osborn a constat în realizarea evaluării amânate . Apar efecte curative şi terapeutice la nivelul indivizilor participanţi. Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai utilizate metode de generare de soluţii utile în rezolvarea problemelor . 101 . Metode şi tehnici pentru generarea ideilor Metodele pentru generarea de soluţii la probleme ce necesită rezolvare creativă sunt numeroase (peste 100) şi unele.adică separarea ideaţiei de evaluarea critică. considerând că în final cantitatea generează calitatea. cum sunt brainstormingul şi sinectica au mai multe variante. a înţelegerii mai bine a gândirii celuilalt. la descoperirea şi afirmerea propriilor calităţi. Ea a fost elaborată de Alex Osborn şi cunoaşte mai multe variante. Brainstormingul se bazează pe următoarele norme: • nu criticaţi ideile altora .

norme: • exprimarea metaforică este bine venită . de încredere. antrenamentele cuprinse în programele de crativitate ale şcolii Mirabilis – Dicovery. iar secretarul pregăteşte sala şi condiţiile de desfăşurare a acesteia. Etapele metodei „Brainstorming” : Brainstorming Etapele Luminii verzi Luminii roşii 102 . reduc blocajele interne. locul şi ora când organizează reuniunea. • bun venit gândului pozitiv .Organizarea reuniunilor brainstorming : O reuniune de brainstorming se organizează la cerere. se pune accent pe următoarele trei principii. • atacul la persoană este interzis . Se preferă o masă rotundă sau în formă de „U” . un secretar şi până la 18. Liderul anunţă problema. pentru rezolvarea unei probleme. sau când un membru al unui colectiv doreşte să abordeze o problemă prin acestă metodă. În grupul creativ de formare. prin modul de deschidere a reuniunii de brainstorming trebuie să realizeze o atmosferă relaxantă. Acesta. maxim 20 de membri. de educaţie şi psihoterapie prin creativitate. Un grup brainstorming are un lider. cresc motivaţia pentru manifestarea creativităţii induse de normele grupului creativ. pentru ca toţi participanţii să se poată privi între ei şi să poată comunica cu liderul. aceste principii întăresc efectele de dezinhibare.

Secretarul (unul dintre participanţi) consemnează. liderul organizează o comisie de evaluare. cu solicitarea anunţării secretarului în legătură cu alte idei ce vor veni membrilor timp de 24 de ore. Evaluarea o va face după un timp. întocmind o listă pe trei categorii : • idei care în mod evident pot fi puse în practică imediat . toate ideile ce-i vin în minte în legătură cu problema pusă. urmărind să nu se emită fraze inhibitorii. singur sau împreună cu un expert. critici. emitere de idei sau soluţii. 103 . fiecare om poate să realizeze un brainstorming individual. apoi notează pe hârtie. • • b) Brainstormingul individual Respectînd normele. idei ce necesită un studiu prelungit sau complicat . Întîi delimitează şi defineşte problema de rezolvat. liderul solicită secretarului să citească soluţiile emise pentru a stimula asocierile şi mai cere un număr de soluţii. Liderul. alcătuită din experţi care evaluează soluţiile după criteriile impuse. etc. După fiecare luare de cuvânt. bine”. fără nominalizarea autorilor. a gândirii laterale. va acorda cuvântul prin rotaţie.Etapa luminii verzi (etapa divergenţei. liderul spune: „Da. fără a evalua. Când au trecut două ore. care trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii. euristice): Liderul prezintă problema şi solicită soluţii. fiecărui participant.Când generarea de soluţii se opreşte. idei ce se dovedesc totuşi inutilizabile . într-un timp cât mai alert. membrilor. a gândirii verticale): După 24 – 48 de ore. reuniunea de brainstorming se încheie. Etapa luminii roşii (etapa convergenţei. cu maximă fidelitate şi fără nici o restricţie ideile formulate de participanţi.

în timpul brainstormingului fiecare rnembru soluţii din acestă perspectivă . încercînd s-o imite în limbaj şi să propună soluţii din perspectiva personajului interpretat. d) Metoda Philips 6 . plecând de la ipoteza că unii oameni se simt inhibaţi de brainstormingul tradiţional. completări mai mult de un minut. 104 . Fiecare membru emite soluții timp de un minut. încep discuţiile. Acest tip de brainstorming este preferat de elevi şi presupune abilităţi empatice şi obişnuinţă de a asuma şi juca un rol.6 A fost elaborată de J. După formarea grupelor de şase persoane pe principiul eterogenităţii şi alegerea liderilor acestora. In realitate ședința de Philips 6-6 durează mai mult de 6 minute deoarece unii participanți doresc să exprime idei. în opinia Ancăi Munteanu. soluții ce sunt înregistrate de un secretar. fiecare îşi asumă altă identitate. la care numărul de participanţi este şase. implicată de această variantă. În discuţia dintre participanţi se pot obţine şi informaţii suplimentare de la membrii fiecărui grup. se face prin prezentarea subiectului discuţiei. iar durata discuţiilor se limitează la şase minute. Donald Philips de la Universitatea din Michigan şi reprezintă de fapt un brainstorming. pe care o imită asumându-şi rolul ei şi generează • realizarea unui brainstorming obişnuit pentru culegere de soluţii. În bătălia de roluri. cunoscută şi de ceilalţi. selectează o persoană. soluții. tuturor participanţilor. de către lider. • evaluarea amânată ca şi la brainstormingul clasic. Începerea dezbaterii. Tehnica comportă următorii paşi: • • formularea problemei .c) Brainstormingul cu roluri Această variantă a fost dezvoltată de Greggs.

dar şi pentru a dezvolta posibile soluţii. a face stăinul familiar . soluții care necesită încă discutare. fie sunt de neînțeles). ea apelează la două mecanisme operaţionale: • • într-un ansamblu. În acest sens.În aplicarea acestei tehnici de creativitate. Obiectivul acestor mecanisme este acela de a induce cinci stări psihologice: implicare şi detaşare. După Ana Stoica (1983) obiectivele principale ale metodei constau în: abordarea mai multor aspecte ale unei probleme într-un timp limitat. În final se face evaluarea când liderul sau expertul (clientul) care a adus problema spre rezolvare grupează soluțiile în funcție de criteriile stabilite în: a) b) c) • • • • soluții imediat aplicabile (de verificat).necesare în obţinerea de răspunsuri creative. autonomia obiectului. se urmăreşte ca în final să se elaboreze soluţii de care iau cunoştinţă toţi participanţii. facilitarea comunicării şi exprimării în grupe mari (peste 30 persoane).a înţelege problema dintr-un nou punct de vedere. 105 . Sinectica se foloseşte de analogii şi metafore pentru a analiza o problemă. amânare. în grup. posibilitatea colectării deciziilor. a face familiarul străin . într-un timp foarte scurt. care reprezintă diverse tendinţe conturate favorizarea confruntării percepţiilor şi a creativităţii individuale cu munca Metoda Philips 6-6 poate fi utilizată de manager cu echipa managerială în rezolvarea problemelor curente. soluții premature (fie nu se pot aplica. dezvoltare. răspunsul hedonic .variante Termenul de sinectică provine din grecescul „synecticos” (reunire) şi semnifică "strângerea laolaltă a unor elemente aparent irelevante şi diferite între ele”. e) Metoda sinectică .îndepărtarea de problemă în scopul de a atrage soluţii creative. speculare.

liderul ghidează discuţiile de-a lungul întregii excursii sinectice. 6-8 persoane. Rolurile repartizate pe membrii grupului presupun conformarea la anumite cerinţe: conştientizarea individualităţii fiecărui membru.În ceea ce priveşte aspectele caracteristice sinecticii. originală şi constructivă şi 2) importanţa efectelor procesului sinectic asupra membrilor grupului. Liderul este orientat spre ceilalţi. urmărind controlarea comportamentelor membrilor grupului. fie de către cineva din afară (clientul expert). apoi la "experimentarea" acestuia şi la "prospectarea pieţei". Prin excepţie. Scurta analiză a PAG . noi ne propunem să surprindem şi să detaliem două dintre acestea: 1) necesitatea considerării sinecticii drept o modalitate de soluţionare a problemelor de factură economică şi psihosocială într-o manieră creativă.problem as given). o tehnică nouă. precum este prezentată grupului. respectarea ideilor celorlalţi. Grupul are o structură stabilă şi este eterogen din punct de vedere profesional. Rezultatul este un concept. fie de cineva din grup. dezinhibarea. stimulează şi implicarea expertului. să nu critice. să fie deschis. El are mai mult un rol de moderator: atrage toţi membrii în discuţie. un model nou. de regulă. fiind o călăuză. După îtrunire. el nu depăşeşte. El trebuie să abordeze un comportament adecvat: să coopereze.face ca ceea ce este străin să devină familiar prin 106 . Clientul expert este cel responsabil pentru soluţionarea problemei. Etapele procesului sinectic: Etapa 1: Problema aşa cum este dată (PAG . observarea aspectelor pozitive ale unei idei etc. O şedinţă sinectică durează între 2 şi 3 ore. membrii grupului trec la elaborarea amănunţită a unui "model". însă fară a avea în minte un scop anume. să fie realist în a sublinia avantajele şi dezavantajele fiecărei idei. Într-un grup sinectic tipic există trei roluri principale: liderul. membrii grupului şi clientul expert. sinectica este o metodă de grup ce presupune o experienţă îndelungată a acestuia.

etapele acestei metode vor fi mult mai bine formulare poetică. care se împart în patru categorii: • Analogia personală . Etapa 3: Zborul sinectic. Deşi par extrem de sintetice. • Analogia simbolică . Conceptul oferă o nouă perspectivă asupra problemei. liderul notează fiecare punct de vedere.identificarea cu obiectul sau fenomenul aflat în Presupune capacitate empatică. discuţie. de obicei un concept nou. 107 . Purjarea este procesul de eliminare a soluţiilor superficiale ce apar în urma analizării problemei din etapele anterioare. În această etapă se folosesc.cea mai importantă. îndrăzneţe. • Analogia directă . însă doar una singură va fi pusă în practică.reprezintă o condensare a sugestiilor emise într-o Analogia fantastică .intermediul metaforelor şi analogiilor. Membrii se îndepărtează de problemă în scopul de a face familiarul străin. metafore şi analogii. Principalele instrumente folosite de sinectică sunt analogiile . La finalul şedinţei pot apărea mai multe soluţii. Etapa 4: Potrivirea forţată (FF . de asemenea. chiar paradoxală.se înaintează soluţii năstruşnice.force fît). Etapa 2: Problema aşa cum a fost înţeleasă (PAU . încercînd stabilirea unei relaţii directe între enunţul probleniei şi alte procese asemânătoare (în general din natură).problem as understood): fiecare participant descrie problema aşa cum a înţeles-o el. fiecare participant trebuind să exprime ceea ce a simţit în momentul modificării. • receptate dacă vom oferi un exemplu care să ilustreze traiectoria procesului sinectic. Extragerea soluţiei din multitudinea de variante propuse şi transformarea ei într-un rezultat aplicativ.

• problema a fost formulată astfel: „În ce mod putem reduce fumatul ?” (PAG). Cu trompa pot face foarte multe: mă pot hrăni. atât din punct de vdere al sănătăţii. • • purjarea a avut ca efect eliminarea soluţiilor anterioare: diferite aparate • introduse în ureche care stimulează diverşi centri cerebrali. scumpirea tigărilor etc . cât şi în ceea ce priveşte conotaţiile psihice şi sociale dar şi asupra productivităţii firmei. s-au emis două analogii: asemănarea cu un elefant şi asemănarea cu un horn. • • acum se face familiarul străin. mă pot juca în nisip şi chiar în apă” (pentru elefant). anumite metode complementare. (PAU) . referitor la buna dispoziţie pe care i-o oferă o ţigară respectivului participant. cum ar fi mestecatul gumei. „Fară mine oamenii 108 .problema a fost privită prin prisma fiecărui membru al grupului întrebarea fiind: „Cum se simte un fumător atunci când fumează ?” S-au formulat diverse răspunsuri din care s-a ales numai unul. Liderul cere membrilor să facă o analogie directă între o persoană care fumează şi un aspect din natură. S-a trecut apoi la elaborarea unor analogii personale. în care s-a încercat pe rând identificarea atât cu elefantul. scurta analiză a problemei constă în punctarea efectelor negative pe care le are fumatul asupra persoanelor. pot bea apa. Problema managerului : „Numărul mare de fumători înrăiţi dintr-o secţie a firmei”.În unele cazuri managerii apelează la un grup sinectic constituit şi pregătit să rezolve probleme creativ sau organizează şi antrenează în firma lor un grup sinectic cu care lucrează. Exemplu de sinectică : Prezentăm succint o problemă a unui manager rezolvată prin sinectică. cât şi cu hornul care fumează obţinându-se următoarele: „Trompa este semnul meu distinctiv. Trompa este vitală pentru mine. Astfel.

Pe mine şi-a făcut cuibul o barză. această metodă poate fi folosită ca o metoda de generare a ideilor şi este potrivită pentru uz atât de către indivizi cât şi de către grupuri. Urmează analogia simbolică. prin care liderul a cerut formulări paradoxale sub forma unor titluri de cărţi. Deşi a fost iniţial construită ca un ajutor pentru sugerarea analogiilor în timpul întâlnirilor de sinectică. Aceste idei sunt: construirea unui dispozitiv care să ajute la eliminarea fumului de ţigară. în momentul fumatului. Alte două soluţii apreciate de experţi au fost transmise unui grup de inventatori pentru realizarea unor invenţii.din casă s-ar sufoca. referindu-se în primul rând la identificarea cu hornul: „utilitate nefolositoare”. Administrarea unor pilule speciale care. fiecare fiind argumentată. care. Schlicksupp la institutul Battelle în Frankfurt. 109 . • prin (FF) s-a încercat stabilirea legăturii dintre analogiile date şi problema în cauză: „Poate fî utilizată o substanţă care să împiedice inhalarea completă a fumului de ţigară?” sau „Există posibilitatea ca o substanţă să creeze o reacţie adversă faţă de fumat?” • soluţiile emise: Impregnarea filtrului ţigării cu o anumită substanţă să provoace o tuse puternică. în contact cu fumul de ţigară. mă sufoc” (pentru horn). în valoare apreciabilă. puse la dispoziţie de conducerea firmei. Mă simt folositor. Germania. g) Sinectica vizuală (după Van Gundy) Sinectica vizuală a fost dezvoltată de Geschka. În urma evaluării soluţiilor emise. inventarea unor ţigări care nu se pot aprinde. Mă simt murdar. Dacă nimeni nu mă curăţă. fiecărui lucrător din secţie pe măsura renunţării la fumat (reducerea pauzelor pentru fumat şi a numărului de ţigări). managerul a optat pentru aplicarea imediată a următoarei soluţii: acordarea unui tichet pentru produse alimentare. Schaude. să producă senzaţia de sufocare prin strangularea esofagului. „murdărie curată”.

sunetul cascadei. • Folosind un poster mare sau un proiector. Aceste descrieri sunt scrise pe o tablă şi se încearcă relaţionarea fiecărui element cu problema. constă în utilizarea imaginilor (de ex: postere. • Grupul incearcă să găseasca relaţii între elementele descrierii imaginii şi problemă. • Când grupul rămane fără soluţii li se arată o altă imagine şi se repetă procesul. Unui grup i s-a arătat o imagine cu o cascadă din Norvegia. Atunci când se aleg persoanele. cascada.Mecanismul de bază. De obicei sunt arătate 10 imagini într-o sesiune. • Descrierile imaginii sunt scrise pe tablă. Eficienţa sinecticii vizuale va fi determinată de tipul imaginii selectate şi de caracteristicile persoanelor care o utilizează. ca exemplu de utilizare a sinecticii vizuale. compus din 5-7 persoane. Alte imagini arătate mai târziu vor sugera idei care vor fi scrise şi evaluate mai târziu. o vale care se îngustează în depărtare. Pentru sesiunile de grup se foloseşte următoarea procedură: • Se scrie enunţul problemei pe o tablă. pagini de almanah) pentru a stimula soluţiile problemei. oi şi pietre. o problemă de dezvoltare a unui mecanism de avertizare pentru a trezi minerii care au adormit pe o curea de transmisie. diapozitive. El a descris următoarele elemente: pietre. o imagine care nu are legătură cu problema. diferenţele de greutate dintre oi şi pietre ar putea stimula dezvoltarea unui senzor care scanează diferenţele de greutate dintre corpul uman şi cărbune. ar 110 . atât alegerea imaginilor căt şi a persoanelor trebuie făcută cu precauţie. se arată grupului. • Fiecare membru al grupului descrie verbal ceea ce vede în imagine. De aceea. implicat. Exemplu pentru sinectica vizuală : Schaude descrie. De exemplu cascada ar putea sugera să se sufle aer rece şi umed de-a lungul curelei de transmisie sau.

locurile de parcare pentru navetişti au furnizat o soluţie mai puţin costisitoare. Trebuie evitate imaginile care pot provoca emoţii negative. se poate crea un punct de vedere mult mai productiv. folosind metoda inversării. ar fi rezultat o soluţie nesatisfăcătoare. cele mai bune imagini sunt cele care arată sau implică mişcare. sau care sunt foarte similare problemei. Construcţia unui garaj ar fi fost o alternativă costisitoare. o universitate a putut să rezolve o problemă de parcare pentru studenţii care făceau naveta. O asemenea inversare ar trebui să conducă la o soluţie mai inovativă. fără a accentua figurile umane. În particular. Această definiţie a dus la soluţia de a dezvolta locuri de parcare pe marginile exterioare ale orasului. pot fi generate perspective noi prin inversarea direcţiei problemei. Alt exemplu pentru metoda inversării 111 . Problema era : “Cum să ofere spaţii de parcare pentru studenţii navetişti într-un spaţiu care era deja supraaglomerat”.trebui selectat un grup cu medii de provenienţă diferite. dacă se fac schimbări simple. În acest caz fericit. h) Inversarea (după Van Gundy) Pentru multe situaţii problematice. Dacă proiectanţii parcării ar fi încercat să rezolve problema aşa cum era iniţial formulată. Inversarea problemei : a dus la o noua definiţie: “Cum să furnizăm studenţi navetişti pentru locurile de parcare”. Studenţii vor veni cu maşina până la aceste locuri de parcare şi apoi vor lua autobuze până la campus. care sunt prea abstracte şi dificil de inţeles. Sensul cuvintelor folosite sau ordinea lor pot să nu fie suficient de stimulatoare pentru a provoca idei unice. În plus. definiţia iniţială a problemei ne limitează abilitatea de a genera idei. Totuşi. Exemplu pentru metoda inversării : De exemplu.

Tipul inversării problemei nu este aşa de important ca rearanjarea informaţiei despre situaţia – problemă . Este posibil. • Dacă nu e probabil să se producă soluţii practice inversaţi problema într-o modalitate diferită. • Continuaţi să inversaţi problema până când se produce o soluţie satisfăcătoare. • Enunţaţi noua definiţie a problemei şi examinaţi implicaţiile ei practice. • Inversaţi direcţia problemei în orice mod posibil. Atunci când “musafirii” care nu suspectează nimic apar. sunt prinşi fără măcar să creadă că au fost păcăliţi. ca întoarcerea problemei cu susul în jos să fie 112 . fără a se ţine seama de statusul în universitate. În exemplul problemei referitoare la locurile de parcare o altă direcţie ar fi putut fi realizată redefinind problema în felul următor: “cum să eliminăm spaţiile de parcare pentru studenţii navetişti?” Această definiţie ar fi putut sugera alocarea alternativă a tuturor spaţiilor din campus. Ei o definesc în următorii termeni: cum să facă criminalii să vina la ei . desigur. În această situaţie. poliţia inversează problema prinderii criminalilor.o frumoasă schimbare de perspectivă. Paşi în metoda inversării : • Enunţaţi problema aşa cum este definită original.Un exemplu bine cunoscut este legat de operaţiunile “înţepătura (ţeapa)” folosite pentru prinderea criminalilor. ca au câstigat un premiu şi că sunt invitaţi să participe la o petrecere la care va avea loc tragerea la sorţi a unui mare premiu. Poliţia anunţa criminalii selectaţi. Evaluare: Una dintre problemele metodei inversării este aceea că nu toate inversările vor produce soluţii practice. Când o inversare particulară nu este judecată ca fiind utilă ar trebui să se încerce o altă direcţie.

4 apărători ai ideilor şi 2-4 atacatori. epitete. ea merită încercată. • apărătorul îşi notează metafora şi îşi elaborează răspunsul urmând să sesizeze ce defect sau calitate îi sugerează metafora. În continuare liderul solicită 2 . Liderul cieşte lista cu ideile emise în timpul unui brainstormmg anterior şi solicită membrilor grupului să decidă care dintre ideile emise doresc ei să le dezvolte. urmărind să incite implicarea apărătorului. Se aleg 2 . • şi apărătorul trebuie să răspundă metaforic urmărind ca semnificaţia metaforei – răspuns să cuprindă şi o soluţie. • se admit comparaţii. analogii. sau o deschidere spre o soluţie. 3. Datorită costurilor reduse implicate în utilizarea acestei metode. Metode şi tehnici pentru evaluarea şi selectarea ideilor Bătălia metaforelor Bătălia metaforelor este o metodă de evaluare creativă a soluţiilor. pe cât posibil. Liderul aminteşte membrilor câteva norme: • fiecare atacator emite o singură metaforă.4 idei. să intuiască deschiderile operate de atac bazându-se pe vizualizarea metaforei – atac şi empatie cu ideea atacată. pentru că câştigurile potenţiale justifică folosirea sa. se alege secretarul reuniunii care va nota în protocol tot ce se discută pe câmpul de bătălie. toate integrate într-o exprimare 113 . de fiecare dată adresînd-o • apărătorului ideii atacate. Câmpul de luptă în cursul acestui gen de bătălie îl constituie masa rotundă în jurul căreia stau liderul şi membrii grupului creativ sau a echipei manageriale. elaborată de Mariana Caluschi și grupul creativ Mirabilis și dezvoltată ulterior de alte grupuri creative de formare. metafora va semnaliza un defect sau o calitate a ideii atacate.un exerciţiu neroditor. Totodată.

În derularea sa bătălia metaforelor poate avea mai multe variante: a) o variantă în care se stabileşte câte un singur apărător şi căte un singur atacator pentru fiecare idee. b) o variantă în care toţi cei care atacă îşi concentrează tirul pe o singură idee. concisă directă.cognitive de un nivel ridicat. liderul va cere încă o metaforă pentru fiecare idee. În final. tiruri de metafore încrucişate sau concentrare pe o singură idee. cănd îi vine rândul. eventual soluţiile. asociaţii afectiv . Răspunsul poate fî dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. care trebuie să perceapă starea grupului în orice moment şi în funcţie de aceasta să continue sau să oprească confruntarea. ţintind ideea şi persoana care o apără. climatul grupului devine deschis. Strategii creative primare de abordare a problemelor 114 . Tassoul.elegantă. cu atât confruntarea este mai elevată. În cazul bătăliei metaforelor. Ca orice bătălie. Managerul poate utiliza această metodă în evaluarea creativă a unor soluţii combinată cu tehnica confruntării selective a lui M. mai elegantă şi atmosfera. fiecare apărător completează protocolul confruntării metaforice cu deschiderile. stimulator – dezinhibitor . care i-au apărut în timpul atacului. apoi protocolul va fi evaluat de ceilalţi membri ai grupului care au asistat şi nu au participat direct la confruntare sau de ceilalţi desemnaţi de către lider sau grup să evalueze. Este necesar ca echipa managerială sau grupul să fie antrenaţi în aceste tehnici. încrucişarea metaforelor provocând activări ale circuitelor memoriei. creşte eficienţa acestei tehnici. schimburi foarte rapide în planul cognitiv etc. şi confruntarea metaforică atrage şi dezlănţuie energii. c) se mai poate folosi şi varianta cu mai mulţi apărători ai aceleiaşi idei. Abilitatea liderului. Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. atacatorul îndreaptă metafora către aceeaşi idee. De fîecare dată. Cu cât metaforele sunt mai originale. B.

de a ataca provocând uimirea. să se procedeze prin învăluire. (M. 2007. atrăgând atenţia. reale. 118). de a aborda înaintea celorlalţi problemele spinoase. p. Caluschi. de conducere a firmelor.cere. • Sensibilitatea la probleme – este o însușire a gândirii creatoare prezența ei în comportamentul consumatorului fiind cerută ca varietatea de servicii. rupând inerţia şi rutina. creșterea abilității de elaborare etc. detectarea unor noi soluții. zidurilor. sens invers mersului factual al derulării obișnuite a acestora. Imaginea și ideile contrafactuale au ca efecte flexibilitatea gândirii. utile tinerilor profesionişti în abordarea problemelor ridicate în procesul de educaţie. aşa cum procedează militarii în învăluirea şi încercuirea trupelor duşmane. încercuire. dărâmarea limitelor. de învăţământ. neîmplinirile să fie abordate ca o provocare ce solicită creativitatea managerului şi angajaţilor săi.Între strategiile primare ale creativităţii. În abilitatea de a vedea faptele. • Strategia contrafactualității procesele etc. sau îndepărtarea de problemă sau “curtarea ei” cu armele şi tehnicile folosite de îndrăgostit. reclame ce se constituie ca stimuli pentru satisfacerea nevoilor sau 115 . această strategie cere ca eşecurile. oferte. ea este utilă în situaţiile de criză. contrar imaginii familiare. ca în anumite situaţii. pentru a surprinde fenomenele autentice. • Strategia învăluirii . Regula este: învăluie. • Strategia depăşirii graniţelor .presupune abordarea interdiscplinară şi dintr-o multitudine de perspective a problemelor. adoarme suspiciunile. Regula este ca formatorul să se întrebe mereu ce este dincolo de …”zidul” problemei. obstacolelor. sursele de conflict. fenomenele.Totodată. întreprinderilor noi înscriem: • Strategia provocării – este tehnica utilizată de a avea iniţiativă.

Ca urmare liderul trebuie să cunoască ce factori şi feneomene obstrucţionează manifestarea creativităţii. deoarece ele evidenţiază modalităţi de abordare curentă a evenimentelor.pentru crearea de noi trebuințe. (M.). că în manifestarea sa. gnoseologic. Bariere şi obstacole ale creativităţii Un lider creativ cunoaşte. activităţile. educaţional şi tehnico – organizatorice care obstrucţionează procesul de creaţie spontană sau stimulată. • Strategia capturării . V Belous). V.119). creator de şcoală de inventică. fenomenelor. conferinţele şi reuniunile la care participă promovâd ascultarea activă. insistă. curaj. Reţine atenţia faptul că toate sunt denumite prin termeni militari ceea ce implică acţiune. Belous. că aceste strategii ale creativităţii se numesc “primare”. asupra obstacolelor de ordin psihologic. creativitatea poate fi obstrucţionată de bariere. El consideră obstacolele de ordin psihologic (între care enumeră: lipsa flexibilităţii. ce comportă tehnici diferite. cere persoanei. să captureze informaţii utile pentru activitatea sa. Roco. Se înţelege. de pe dubla poziţie de inventator şi inventolog. fluenţa 116 .3. obstacole de natură internă ( ţin de subiect) sau de natură externă ( ţin de mediu. Vitalie Belous) au adus contribuţii de valoare la realizarea unor clasificări ale blocajelor creativităţii în general (Ana Stoica) şi ale creativităţii tehnice ( M. VI. în numeroasele sale lucrări ce prezintă ştiinţa şi arta creaţiei în tehnică sau delimitează bazele performanţei umane. Ana Stoica. ca din toate întâlnirile.această strategie. anturaj. Caluschi. iniţiativă. p. proceselor de la vârstele mici şi până la vârsta senectuţii. 2007. Cercetătorii români ai domeniului (Mihaela Roco.

Astfel. ne apare şi problema identificării lor de către subiect. Din analiza vastei literaturi cu privire la obstacolele şi barierele ce pot apărea în calea manifestării crearivităţii se desprind căteva idei: • Un blocaj.scăzută. In această direcţie. pentru reducerea barierelor strategice (gradul în care un individ utilizează efectiv un stil preferat de abordare a problemelor). ca şi clasificarea blocajelor. pot deveni zăvoare sau obstacole ale creativităţii în anumite condiţii. bariere de valori. lista blocajelor poate fi foarte mare şi este necesară identificarea lor sau a condiţiilor în care fenomenele pot deveni blocaje. bariere ale imaginii de sine şi bariere perceptuale. înţelese şi depăşite prin antrenament. motivaţionale şi conative. afective. timiditatea. • Orice însuşire a proceselor psihice cognitive. care a elaborat un inventar al barierelor psihologice ce apar în procesul rezolvării creatoare de probleme. Autorul nu se opreşte la identificarea şi descrierea obstacolelor. Pe baza inventarului. Ca urmare. susţin specialiştii. o însuşire sau orice condiţionare. ci propune strategii diferenţiate de depăşire a lor prin antrenament. frica de critică. care obstrucţionează manifestarea potenţialului creativ. • Tot atât de importantă. descurajarea şi auto descurajarea) ca fiind cele mai importante obstacole în calea creativităţii şi performanţei umane. frica de ridicol. teoreticieni sau practicieni. ne apare ca o contribuţie de valoare. Un blocaj. el delimitează patru tipuri de bariere ale rezolvării creatoare de probleme: bariere strategice. ca şi anumite trăsături temperamentale sau caracteriale. "o barieră psihologică poate fi orice fenomen care interferează sau împiedică abilităţile cuiva în rezolvarea creatoare a problemelor". rigiditatea funcţională. • Blocajele pot fi recunoscute. el propune 117 . efortul lui L. internă sau extemă. o barieră este un fenomen. Jones.

Caluschi. sociodrama. rezultatele validând şi propunerile autorului. pentru barierele perceptuale (gradul în care indivizii percep lucrurile într-un mod rigid. (M. pentru reducerea barierelor de valori (gradul în care atitudinile. de antrenare în relaţii. gândirea pozitivă. prin flexibilitate redusă. Activitatea într-un grup creativ conduce implicit la reducerea blocajelor de natură psihologică internă cât şi la formarea abilităţii de a preveni formarea lor. 2001b) Stilul de comunicare. acuitatea senzuală şi de percepere a mediului) se propune: sinectica. căutarea combinaţiilor diferite. ascultarea activă. de evaluare. privirea în oglindă. valorile personale şi credinţele. se constituie ca blocaje ale creativităţii) propune: jocul de rol. sociodrama. 118 . simularea. vizualizarea iar pentru reducerea barierelor imaginii de sine (modul în care indivizii se autoevaluează şi îşi utilizează resursele disponibile) se propune: solilocviul. Din concepţia cu privire la barierele creativităţii a lui Lee Jones şi a strategiilor prin care ele pot fi depăşite am conturat ideea ca printr-o înlănţuire a metodelor de creativitate într-un antrenament de grup s-ar putea obţine reducerea unor blocaje sau depăşirea lor. de apreciere.brainstormingul. asocierile forţate. vizualizarea etc. sociodrama. de rezolvare a conflictelor stilul de conducere promovat de manager pot induce obstacole şi bariere în calea manifestării creativităţii angajaţilor după cum pot facilita formarea prin creativitate a acestora şi angajarea într-o activitate eficientă în cadrul firmei.

7. Comportamentul consumatorului. Mariana (1988). 3. Buffalo.. Bearly Limited Buffalo. no. A Componential Conceptualization . Amabile. Editura Cantes.M. Teresa (1989). Caluschi. Belous. Biondi. The tests & Measured Changes. Editura Performantica. Caluschi. Bazele performanţei umane – Ingineria performanţei umane. Grupul creativ de formare. Șerban.45. Iași. D. Parnes S. Caluschi. (1995).(1976). 4. Editura Performantica. (2001). A. 2. Oana. New York. (2007).. Amabile.Cuza”. Programe . Experimente. 6. Gavril. Iaşi. 5.I. Mariana. Traits specifiques a la diagnose de la creativite.2. The social psychology of Creativity. Jitaru. in Journal of Personality and Social Psychology. 119 . C.J. V.. How Work Environments Affects Creativity . Mariana. New York.BIBLIOGRAFIE: 1. în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. Iaşi. Mihaela. Urmă. Teresa (1983). New York. Nechifor. Iaşi. Assesssing Creative Growth. vol. De la tradiții la integrare europeană. Proiecte.

Paul Chapman Publishing Ltd. Fryer Marlyn (1996). Iaşi. Porpoise Books. 10. Mihaela (2001). Teste de creativitate. (1981). Iaşi. Evaluarea creativităţii. (1991).J. Gordon W. Creativity games for Trainers. Vun Gundy. I. Creative Teaching and Learning.D. Buffalo. Iaşi. 17. Iaşi. Mariana (2005). Tratat de creatologie. Massachussetts. București. Stănciulescu. Creativitate şi arhitectură cognitivă. Cambridge. London. New York 120 . 14. T. Moraru I.. M. Hyperion XXI. U.J. Editura Cantes. Psihologia Muncii. Editua Sincron. Ursula. Bucureşti. Cluj. 13. 9. (1996). Stoica. (1979).S. Editura Academiei R. (1993). Miclea. & Poze T. Editura Polirom. Roco. 15.A. Editura Paideia. (1990). 11. Editura. Cambridge. Ana. Șchiopu. Belous V. Editura Performantica. Dincă. Mariana.. Caluschi. Margareta (2001).8. 19. Ghid practic. Bucureşti. (2001).. Grupul mic şi creativitatea. Creativitatea potențială și virtuală. Editura Performantica. Revista de Psihologie Tom 25. Epstein R. McGraw – Hill Companies. (2000). 18. Techniques of StructuredProblem Solving. Psihologia creativităţii. Creativitate şi inteligenţă emoţională.R. 12. Moraru. The Basic Course on Synectics. Caluschi. 16.S. J. New York.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful