Arta narativă Structura analizei operei epice

1. Introducere: încadrarea scriitorului în contextul epocii (curentul, perioada) 2. Tipuri de povestire/nuvelă/roman: - trăsături definitorii - tema - rema 3. Naratorul: - subiectiv - obiectiv 4. Structuri narative: - perspectiva narativă/viziunea/focalizarea - stilul direct/indirect/discontinuu (indirect liber) - planuri narative - părţi/capitole - semnificaţia titlului - simetrie - raportul incipit-final - modalităţi narative 5. Moduri de expunere: - naraţiunea - descrierea - dialogul - monologul 6. Planul temporal: - cronotop - analepsă/prolepsă - elipsă - cronologie lineară 7. Personajele: - tipologie - moduri de caracterizare 8. Stilul: - lexic - figuri de stil - oralitate - umor 9. Concluzii: - locul operei în cadrul literaturii - elemente de noutate

Basmul cult Povestea lui Harap-Alb Ion Creangă
Etimologie: <lb.slavă basni = născoccire, scornire, apărând în literatura română veche (sec.XVII) cu forma basnă/basne. A fost pus în circulaţie de scriitori precum: Nicolae Filimon, Petre Ispirescu, Hasdeu, Ion Creangă etc. Definiţie: Basmul este o specie a genului epic în proză în care personajele atât personajele supranaturale, cât şi cele reale trec prin întâmplări fabuloase pentru a susţien ordinea valorică a binelui. G.Călinescu, Estetica basmului: un gen vast, depăşind cu mult romanului, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc. Trăsăturile basmului: 1. tema- lupta dintre bine şi rău 2. personajele fantastice 3. tiparul narativ 4. triplicarea (fenomenul de a înmulţi cu trei) 5. formulele specifice: iniţiale, mediane, finale 6. elemente fabuloase 7. motive literare: obiecte, cifre magice 8. expresii specifice Taxonomie: a. Basmul popular: - autor anonim - transmis pe cale orală, prin viu grai de la o generaţie la alta b. Basmul cult: - autor cunoscut - caracter inovator Titlul: compus în care termenul poveste e utilizat cu sensul de relatare a unor întâmplări imaginare, iar antroponimul Harap-Alb fiind un oximoron face referire la însăşi tema basmului. Tema: lupta dintre forţele benefice şi cele malefice Viziunea despre lume: propune dualitatea binelui şi a răului în existenţa umană Rema (modul în care e alcătuită opera): jocul dintre ascultate şi îndrăzneală Tiparul narativ: 1. situaţia de echilibru- craiul care avea trei feciori 2. perturbarea echilibrului- cartea trimisă de Împăratul Verde, fratele craiului, prin care îi cere un nepot la tron 3. încercarea de restabilire a echilibrului- plecarea mezinului craiului şi treptele iniţierii 4. restabilirea echilibrului- nunta lui Harap-Alb cu fata împăratului Roş

Construcţia subiectului: 1. expoziţiunea pune în evidenţă existenţa timpului şi spaţiului încadrate în mit: amu cică era odată un crai ce avea trei feciori şi un singur frate la capătul celălalt al lumii 2. intriga este axată în jurul cărţii primite de la împăratul Verde 3. desfăşurarea acţiunii vizează motivul celor trei probe: vegetală constând în salăţile din Grădina Ursului despre care Vasile Lovinescu opina că ursul reprezintă simbolul clasei războinice, păzitor al pragului comorilor; minerală implică obţinerea trofeului mineral, nestematele de pe coroana cerbului, Mircea Eliade afirmând că urmărirea unui cerbideu determină o schimbare esenţială în personalitatea vânătorului; umană se adresează obţinerii trofeului uman, afta împăratului Roş 4. punctul culminant: moartea şi învierea protagonistului 5. deznodământul: nunta Incipitul Este de tip capatatio benevolentiae creionând atemporalitatea şi aspaţialitatea, adverbul odată are rolul de a introduce lectorul într-un illo tempore, timp mitic, îndepărtat, irepetabil. Tehnici narative: - triplicarea, construită pe principiul trei: trei apariţii ale Spânului, trei probe ale peţitului (casa de aramă, ospăţul pantagruelic, separarea nisipului de mac) - tricotajul, înlănţuirea faptelor presupunând o succesiune a secvenţelor Formulele (expresii stereotipe ce par deseori lipsite de sens): 1. iniţiale au rolul de a introduce naratarul (lectorul) în universul ficţional: amu cică era odată. Amu= forma arhaică a adverbului de timp acum, cică= sugerează faptul că naratorul nu a fost martor la evenimente aruncând totodată o umbră de îndoială, era= valoare descriptivă, odată= atemporalitate, illo tempore. 2. mediane întreţin atenţia cititorului: Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din poveste înainte mult mai este… 3. finale, părăsirea universului ficţiunii: Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă. Perspectiva narativă: obiectivă dată de prezenţa naratorului heterodiegetic, omniscient, extradiegetic, obiectiv, necreditabil, neimplicat, având o înclinaţie ludică. La început se declară trăitor în alte timpuri: Pe vremurile acelea era războaie grozave…Ce-mi pasă mie, eu sunt dator să vă spun povestea şi vă rog să m-ascultaţi…, urmând ca în final să participe el însuşi la nuntă: un păcat de povestariu fără ban în buzunariu…(naratorul este unul implicat, martor, homodiegetic). Stilul: sentenţios, naratorul fiind bazat pe înţelepciunea populară, dă sentinţe.

Apa moartă. loc de trecere spre un alt tărâm. - . G. oralitatea.metamorfoza Fabulos vs fantastic Fabulosul = mod de reflectare a lumii prin folosirea de elemente supranaturale.probele: caritabilă. simbolul vindecării ţesuturilor . prezenţa înţelepciunii populare.apa moartă . Izvorul comun al acestora ar fi un basm din zona Pipirigului. Povestea lui Harap-Alb = bildungsroman = romanul formării unui tânăr.Fântâna are o dublă conotaţie: capcană. spaţiu al regăsirii cu sinele.Apa vie.Podul. fără corespondent cu realitatea. Este manifestat între Spân şi Harap-Alb. iar vestiţii năzdrăvani sunt flăcăi şugubeţi ca cei din Amintiri… Fabulosul este dat de: .călătoria .cifrele . topos sacru.apa vie . generat de opoziţii morale: Bine şi Rău. Setilă. Păsărilă. labirintic.Mărul. intitulat Nic-a câmpului.obiectele magice .împăratul fără urmaşi . un loc de întâlnire a mai multor mituri. menţionând că asocierile lui Creangă cu povestitorul anonim ar fi: jovialitatea (bună dispoziţie). dintre cal şi turturică. ospăţul. Conflictul: de tip exterior. alegerea nisipului de mac . armele din tinereţe reprezintă talismane ce sugerează că o civilizaţie nouă se bazează pe cea veche . un alt mod de viaţă . Este antropomorfizat în sensul că personajele fantastice se comportă asemenea oamenilor. Flămânzilă Fantasticul = mod de reflectare a lumii prin folosirea de elemente neverosimile care au totuşi legătură cu realitatea. treptele iniţierii feciorului de crai până în momentul devenirii sale împărat. Relaţii temporale şi spaţiale: subliniază atemporalitatea şi aspaţialitatea. simbol erotic→prin iubire poţi depăşi pragul morţii Motive narative: . ritual al iniţierii .Simboluri: Hainele. simbolul învierii ţesuturilor .antroponime: Ochilă.interdicţiei . Povestea lui Harap-Alb = basm heteroclit = amestec de mai multe basme. dar după cea a lui Creangă.Ibrăileanu: Poveştile lui Creangă sunt bucăţi rupte din viaţa poporului moldovenesc.învierea eroului . au existat alte 16 variante. Totuşi. al vieţii şi al morţii .Pădurea.

adresare directă: ce-i de făcut? Vă rog să m-ascultaţi . Oralitatea = calitatea stilului de a părea fi spus în faţa unui auditoriu şi nu scris.exclamaţii şi interogaţii: Ce să vezi? Mare-i Dumnezeu! .(auto)ironie: Să trăieşti împărate trei zile cu cea de-alaltăieri…Tare-mi eşti drag. happy-end. malefice (negative) . Donatorul (Sfânta Duminică) .dativul etic: calul mi ţi-l ridică pe Spân….regionalisme lexicale şi fonetice: amu. trântindu-mi-l . obrăzar .situaţii comice: cearta tovarăşilor din casa de aramă . simbolul uitării Artă narativă: Prezenţa şi-ului narativ constituie un element de nextură între episoadele narative. a bleşti din gură. dar nu-ncapi de urechi… . Păsări-Lăţi-Lungilă.interjecţii: eeh! Ah! . Ecouri din mitologie: a.Relaţii de opoziţie şi de simetrie: a. Ochilă. sfâşiet. băuturică . b. răpede. fântâna = apa Lethe. Gerilă .verbe imitative: a fornăi. erou.expresii paremiologice: La plăcinte înainte. majoritatea frazelor încep cu pe dată. vadră.cei cinci tovarăşi. la război înapoi…Lac să fie că broaşte sunt destule…Deal cu deal s-ajunge. stăpân al lumii de jos (Ivan Evseev. strămoş totemic. dintr-o dată.dialog . Flămânzilă.actanţi (tipul de personaj): benefice (pozitive). te-aş vârî în sân. cerbul = mesagerul divin c. cetind. ursul = păzitorul pragului comorilor.adjuvanţi Vladimir Propp în Morfologia basmului distinge şapte mari tipuri specificând totuşi că nu este obligatoriu ca într-un basm să întâlnim toţi actanţii. a trage butucul . Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale) b. erou şi Spân. a hornăi . Personajele: . un actor poate însuma doua sau chiar trei roluri: 1.nume: Setilă. odată ce indică declanşarea unei acţiuni bruşte. Cuprinde oralitatea şi umorul. darămite om cu om… . Astfel. fătaţi în tindă Umorul este realizat prin: .expresii paremiologice Excipitul (finalul): închis.expresii şi fraze ritmate: Feciori de ghindă.diminutive cu sens augmentativ: buzişoare. la fel cum intonaţia cunoaşte în timpul povestirii suişuri şi coborâşuri. simetrie: Harap-Alb.expresii populare: a umbla frunza frăsinelului.Sfânta Duminică. samă. opoziţie între forţele malefice şi cele benefice. Este realizată prin: . Răufăcătorul (Spânul) 2.

îi induce ideea de corectitudine d.3. împăratul Roş→străinul ce-i oferă cea mai dură lecţie de viaţă: să nu aştepte milă de la nimeni . antagonistul). de a fi el însuşi împărat. prin cunoaşterea suferinţei umane şi prin deosebirea esenţei de aparenţă. îl ajută necontenit e.inteligenţă. ocroteşte albinele şi furnicile . fiind păcălit cu destulă uşurinţă de Spân . Sfânta Duminică→pedagogul bun. răspunzându-i tatălui la întrebarea Dar aista cal ţi l. mult mai slab de înger decât o femeie.tipologie: personaj principal. face referire la timpul robiei ţiganilor + alb reprezintă culoarea purităţii. cât şi cele benefice → Harap înseamnă negru. Sfânta Duminică îl prezintă ca fiind găină plouată. rotund. De asemenea. prin încălcarea poruncilor tatălui Harap-Alb poate fi considerat un antierou prin faptul că nu realizează nicio acţiune eroică. 5. tridimensional. se plânge tot timpul calului. atribut al stăpânului . 4. respectând jurământul pe paloş Defecte: .caracterizare directă: naratorul îl numeşte fiul craiului boboc în felul său. Emilia Boghiu şi Lăcrămioara Mutoiu în Hermeneutică şi naratologie aplicată asimilează călătoria protagonistului cu o veritabilă lecţie de viaţă în care celelalte personaje se află în ipostaza pedagogului. după cum urmează: a. nu-ţi mai fă voie rea .ai ales? că merge printre necunoscuţi şi vrea să nu fie recunoscut . dar şi erou prin exerciţiul umilinţei şi al răbdării de care dă dovadă. iar calul nu ezită să-l încurajeze de fiecare dată: fii bărbat. eroul fiind un Ying-Yang autohton. Craiul→cel dintâi pedagog. 6. nu reuşeşte să treacă proba labirintului . format din două nonculori unind atât forţele malefice. intervine şi îl ajută numai la nevoie c.înţelepciune prin răspunsurile oferite calului . treaptă cu treaptă. în vârful societăţii. Vasile Lovinescu în Creangă şi creanga de aur consideră basmul cult Povestea lui Harap-Alb un pelerinaj spre Unitate.fidelitate. Calul→pedagogul rezervat. Calităţi: .slăbiciunea.nesupunere.naivitate. cunoaşte existenţa ca slugă ce-l va ajuta să ajungă.caracterizarea indirectă relevă calităţi şi defectele protagonistului. pozitiv. eponim. protagonist (vizând raportul cu Spânul. Spânul→pedagogul rău punând personajul mereu în primejdie. Ajutătorul (calul) Fata de împărat şi tatăl ei (fata împăratului Roş) Trimiţătorul (Craiul şi Spânul) Eroul (Harap-Alb) Falsul erou (Spânul) Harap-Alb . neiertător (Calul spune despre Spân următoarele: unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată pentru că fac pe oameni să prindă la minte b. atipic ( are calităţi şi defecte) . 7. combinaţia contrariilor.numele: oximoron.bunătatea (calitatea esenţială). se lasă înşelat de Spân.

XII în opera lui Boccaccio. şi tot voiu merg. titlu anticipativ ce punctează fie numele unei fiinţe de hârtie. şi de nu mă iubăscu. având o construcţie riguroasă. acţiunea centrată în jurul protagonistului Taxonomie: a. neimplicat. perspectivă obiectivă 9. personaje numeroase 6. fantastică Încadrarea în context: Este prima nuvelă romantică de inspiraţie istorică. primul număr al revistei „Dacia literară“. Miron Costin preluând scena linşării lui Batişte Veveli . Letopiseţul Ţării Moldovei. publicată în perioada paşoptistă. 30 ghenarie1840. precum De nu mă vor. naturalistă e. fapte verosimile 10. concizia intrigii 8. nuvelă clasică b. fie a unui loc 2. narator obiectiv. impersonal. realistă d. o acţiune mai dezvoltată decât a schiţei şi a povestirii. socială g. ştire. conflict puternic 7. 2. Grigore Ureche de unde a preluat: ultimii cinci ani din cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. psihologică h. termenul este întâlnit încă din sec. eu îi iubăscu pre dânşii. extradiegetic. eu îi voiu pe ei. Decameronul. Trăsăturile nuvelei: 1. romantică c. preluarea anumitor replici. istorică f. ori cu voie. întindere variabilă 3.Nuvela Alexandru Lăpuşneanul Costache Negruzzi Etimologie: <lb. ori fără voie.fr nouvelle = noutate. o intrigă complexă şu un conflict puternic la care participă un număr relativ mare de personaje. Definiţie: Nuvela este o specie literară a genului epic în proză. cronotopul bine determinat 4. Surse de inspiraţie: 1. rareori cel subiectiv 5. Letopiseţul Ţării Moldovei.

d. face referire la stilul cronicăresc: Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul care lasă o pată de sânge în istoria Moldaviei.Titlul: simplu evidenţiind antroponimul protagonistului. capitolul IV coincide deznodământului prin sfârşitul tragic al protagonistului. Ai să dai samă. Doamnă! este replica ameninţătoare a unei jupânese cu cinci copii care o consideră pe domniţa Ruxanda complice la crimele domnitorului. De mă voi scula pre mulţi am să popesc şi eu! e replica domnitorului pedepsitor în agonia morţii. sec. Dacă voi nu mă vreţi. 4. vârful căria se închia prin capul unui logofăt mare. 3. eu vă vreu… constituie replica lui Alexandru Lăpuşneanul creionând în acelaşi timp preluarea puterii şi pedepsirea ulterioară a boierilor trădători. Capul lui Moţoc vrem! reprezintă vocea poporului după uciderea celor patruzeci şi şapte de boieri. Relaţia realitate-ficţiune: sursele de inspiraţie adăugându-se faptul că ficţiunea propune o viziune romantică a istoriei influenţată de paşoptism prin: climax şi construcţia personajelor cu menţiunea că nu trebuie confundate persoanele istorice consemnate în cronici cu personajele literare. puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt şi pe a celor mai mari deasupra. instaurarea ordinii. intriga şi desfăşurarea acţiunii care vizează cruda domnie a lui Lăpuşneanul prin pedepsirea boierilor trădători. după cum urmează: 1. capitolul III constituie punctul culminant: piramida celor 47 de capete: luând capetele. Construcţia subiectului: a. îi ameninţă pe toţi cei care deveniseră complici la întoarcerea sa la credinţă (fusese călugărit sub numele de Paisie). primul capitol-expoziţiunea (revenirea lui Alexandru Lăpuşneanul la tron înlăturându-l pe Ştefan vodă Tomşa) b. fiecare având un moto sugestiv. după neam şi după ranguri până ce făcu o piramidă de patruzeci şi şapte de căpăţâne. Alexandru Lăpuşneanul profită de acest incident şi i-l dă pe Moţoc mulţimii. evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (15641569) Viziunea despre lume: reînvierea unei pagini din trecutul istoric al Moldovei. Într-un moment de luciditate. leacul de frică mult promis soţiei. Incipitul Este de tip capatatio benevolentiae ce are rolul de a introduce lectorul în universul ficţiunii. Excipitul: închis. . capitolul II însumează următoarele momente ale subiectului.XVI Rema: 4 capitole. le aşază în mijlocul mesii pe încet şi cu rânduială. c. 2. Tema: istorică.

antiteza dintre cruzimea domnitorului şi blândeţea domniţei.XVI. Tipuri de conflict: exterior (lupta pentru putere. Tehnici narative: punerea în adâncime (mise en abîme) şi tricotajului (înlănţuirea faptelor ochi cu ochi).regionalisme: clipală. heterodiegetic. Perspectiva narativă: obiectivă (prezentare detaşată a faptelor) Naratorul: omniscient. Alexandru Lăpuşneanul. . G. dialogul fiind principalul mod de expunere întrebuinţat.inspiraţia din istoria naţională . Limbajul: este presărat cu: . vestimentaţie. Viziunea narativă: auctorială în sensul că autorul corespunde naratorului.limbaj sentenţios. dar naratorul nu corespunde personajului.relaţii sociale -obiceiuri. debutează şi se sfârşeşte cu motoul domnitorului . obiectiv. inadvertenţe fiind aici: moartea lui Moţoc prin decapitare imediat dupa reinstaurarea domnitorului la tron. Stroici şi Spancioc nu existau în sec. nenorocitul domn Stilul narativ: concis.Călinescu afirmând: ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă limba română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. mentalităţi Alexandru Lăpuşneanul. Alexandru Lăpuşneanul. Relaţii temporale şi spaţiale: sec. Moldova. pre .simetrie.valoare.Moţoc prin dorinţa de răzbunare).concizie. boieri trădători-boieri patrioţi .nuvelă clasică prin: . XVI. patru tablouri .personaje .prezenţa conflictului .inspiraţia din cronicile moldoveneşti (Gr. extradiegetic. Alexandru Lăpuşneanul-boieri).naraţiune liniară (vezi momentele subiectului) .replici memorabile: Dacă voi nu mă vreţi… .personajul excepţional în întâmplări excepţionale .arhaisme: vornicul. secundar (Alexandru Lăpuşneanul. Hotin. găsând . . Trebuie menţionată funcţia simbolică a descrierii în prezentarea cetăţii Hotin mută şi pustie ca un mormânt de urieşi. sobru.nuvelă romantică prin: .Ureche şi Miron Costin).personaje din înalta societate .neologisme: tiranul. stilul indirect alternează cu cel direct Rolul modurilor de expunere: naraţiunea şi descrierea sunt întâlnite pe alocuri.prezenţa motourilor .temă . spătarul. douăzeci de pagini .Conflictul: centrat pe întreaga personalitate a eroului. conduite. social (boieri-popor).echilibrul.nuvelă istorică prin: . neimplicat.

dionisiac. după neam şi după ranguri până ce făcu o piramidă de patruzeci şi şapte de căpăţâne. Alexandru Lăpuşneanul. ulcioarele se sparseră şi vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă pe lespezile salei. sure şi goale. .descrierea cetăţii Hotinului: mută şi pustie ca un mormânt de urieş. mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare.Alexandru Lăpuşneanul Tipologie: personaj principal.abundenţa detaliului . eponim. excepţional. impersonal .scena uciderii celor 47 de boieri: Cei mai bătrâni mureau făcându-şi cruce.perspectivă obiectivă . Caracterizarea directă: . s-a aplecat cu mare smerenie şi a sărutat moaştele sfântului.verosimilitatea faptelor . se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor şi. romantic. se îngălbeneşte sărutând moaştele Sfântului Ioan cel Nou Caracterizarea indirectă: .viziune auctorială . . Spun că în minutul acela el era foarte galben la faţa şi că racla sfântului ar fi tresărit.piramida de capete: luând capetele. masculin. deşi răniţi.. în ziua aceea.nuvelă realistă prin: . era îmbrăcat cu toată pompa domnească…purta Coroana Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea roşie. .scena din biserică. negativ. scaunele. rotund/tridimensional.limbaj şi atitudine: ochii scânteiară ca un fulger . avea cabaniţa turcească…sărută sfintele moaşte cu mare smerenie. talgerele. Nu se auzea decât murmura valurilor Nistrului. masa se răsturnase.realizată de narator: Lăpuşneanul. era foarte galben la faţă. tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor.sursa de inspiraţie . le aşază în mijlocul mesii pe încet şi cu rânduială.inserarea arhaismelor care conferă textului culoarea locală: pre.stilul sobru. Personajele: Particularităţile de construcţie a unui personaj. unii. vreu etc. moment în care domnitorul îşi cere iertare boierilor invitându-i la ospăţ şi închinându-se cu pioşenie la icoane: După ce a ascultat sfânta Slujbă.pedepsirea răului în nuvelă . scânteiră. vârful căria se închia prin capul unui logofăt mare.fapte: acţiunile punitive ale boierilor la cea mai mică greşeală dregătorească ori la cea mai mică plângere . puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt şi pe a celor mai mari deasupra. s-a coborât din strană. nesocotind ranele ce primeau. samă. s-a închinat pe la icoane. îi strângeau pân-îi năduşeau…patruzeci şi şapte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta şi trânta aceasta. ce izbea regulat stâncoasele ei coaste.tragismul deznodământului: moartea prin otrăvire .gestul teatral.narator obiectiv .

tot femeie.demnitatea în faţa morţii cerând să fie înjunghiat . sensibilitate. era închisă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftalme de matostat. romantic.luciditatea de care a dat dovadă . împregiurate cu petre scumpe.bun cunoscător al psihologiei mulţimii manipulându-i pe toţi ceilalţi cu uşurinţă . pozitiv. . după moda de atunci se împărţea despletit pe umerii şi pe spatele sale… . ea se sperie… Caracterizare indirectă:.apogeul pedepselor sale este reprezentat de piramida celor 47 de capete aşezate în funcţie de rang constituind în acelaşi timp şi leacul de frică mult promis domniţei Ruxanda .caracterizată în antiteză cu domnitorul . apolinic.dorinţa de putere reprezintă trăsătura sa de caracter dominantă: Dacă voi nu mă vreţi… . iar pe grumanjii ei atârna o salbă cu multe şiruri de mărgăritar. la finalul nuvelei ameninţându-l pe mitropolit: Boaită făţarnică.dialog.cruzimea incomensurabilă.G. extremist. refuzând împăcarea cu Dumnezeu .Călinescu: un damnat. selenar.de narator: fiica bunului Petru Rareş. ţara e liniştită şi supusă.blândeţe.se căsătoreşte cu domniţa Ruxanda ca să tragă inimile norodului .mamă iubitoare şi soţie devotată .conduita rebarbativă . uciderea soţului .. blănit cu samur a cărei mânece atârnau dinapoi.capacitatea de anticipare a evenimentelor . feminin. Părul ei. eroul lui W. peste zobonul de stofă aurită purta un benişel de felendraş albastru. dilematic. Judecă că după viaţa este şi moarte şi că măria-ta eşti muritor şi ai să dai samă! . inteligent Domniţa Ruxanda Tipologie: personaj secundar. pus cam într-o parte.Schakespeare. meditativ.împătimit.replicile memorabile . te voi cruţa căci îmi eşti trebuitor. Silicul de samur.fire diabolică . Caracterizare directă: . . osândit de providenţă să verse sânge~Macbeth. setea de a ucide .redarea rangului boierului trădător Moţoc pentru a se folosi de el în cele din urmă: Îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji în sângele tău.scene semnificative: leacul de frică.trăsături definitorii. bolnav.scena sosirii domnitorului la liturghie creionează portretul său dinamic prin forţa de disimulare a intenţiilor reale . iertarea ( Ce-ţi lipseşte măriei tale? N-ai cu nime război. .ateismul. tacă-ţi gura…că eu care te-am mitropolit. ca să mă uşurezi de blăstămurile poporului.cinic .tiran . eu te desmitropolesc. era împodobit cu un surguci alb şi sprijinit cu o floare mare de smaragde.de erou: Femeia. în loc să se bucure.

vei vinde şi pre Tomşa Caracterizarea indirectă: . masculin.de protagonist: învechit în zile rele.laş Mulţimea: personaj colectiv apărut pentru prima dată în literatura română Spancioc şi Stroici: perseverenţa. tenacitate.Moţoc Tipologie: personaj secundar. desprins a te ciocoi la toţi domnii. ai vândut pre Despot.de narator: îi săruta mâna asemenea câinelui care linge mâna care-l bate . m-ai vândut şi pre mine. negativ. plat/bidimensional Caracterizare directă: . .lipsit de personalitate . trădare.

Titlul: compus. întreg.procesul dezumanizării lui Ghiţă cauzat de tovărăşia cu Lică d.cap.cap. uciderea lui Ghiţă de către Răuţ.III.cap. Tema: procesul dezumanizării ca rezultat al dorinţei de îmbogăţire. Cronotopul: a doua jumătate a secolului XIX. punctul culminant.XVII: Apoi ea (bătrâna) luă copiii şi plecă mai departe… Incipitul: ex-abrupto prin spusele bătrânei care anunţă teza nuvelei având rolul de prolepsă. . Excipitul: închis.XVI. deznodământul.sosirea lui Lică Sămădăul la han c.I-II.Nuvela Moara cu noroc Ioan Slavici Încadrarea în context: Ioan Slavici este creatorul realismului de tip clasic. . nu bogăţia. sinuciderea Sămădăului. dacă e vorba. desfăşurarea acţiunii. Constituie numele unui han construit pe locul unei mori. rotunjit. e. Viziunea despre lume: se referă la raportul dintre bogăţie şi sărăcie enunţat încă din incipit: omul să fie mulţumit cu sărăcia sa.cap.luarea în arendă a morii cu noroc b. căci. desăvârşit. Novele din popor. Sintagma moara cu noroc este utilizată în sens contrar adevăratului înţeles. Este inclusă în volumul apărut în 1881. Trama: momentele subiectului: a. perfect. la răscruce de drumuri. Ineu. Trebuie subliniat că norocul este un apanaj al maleficului nicidecum al binelui. Prezintă monografia satului ardelean în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. creează simetria: Aşa le-a fost data…→intenţie moralizatoare Raportul incipit-final: ilustrează concepţia lui Slavici privind modalitatea de construcţie a textului afirmând: frumos e numai ceea ce e pe deplin format.cap. de la Sfântul Gheorghe la Paşti. expoziţiunea.IV-XV. sugestiv conţinând o antifrază.înjunghierea Anei. ci liniştea colibei tale te face fericit. intriga. Rema: 17 capitole.

viziune auctorială .latent: mentalitatea bătrânei şi cea a lui Ghiţă.nuvelă realistă prin: . a oralităţii. . extradiegetic. cât şi de anticipare a excipitului. sugerat de epitetul pădure arsă) . astfel: Buză. cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc…porcar. neimplicat.perspectivă obiectivă .structură . . Viziunea narativă: auctorială Perspectiva narativă: obiectivă (prezentare detaşată a faptelor) Naratorul: omniscient. Lică se sinucide.descrierea cadrului natural prin alternativa la dreapta (simbol al binelui. Lică Sămădăul-Ghiţă . tridimensionale): Ana.pedepsirea răului în nuvelă . însă dintre cei ce poartă cămaşa subţire şi albă ca floricelele . Ghiţă. obiectiv. ucigaşul soţiei. Moara cu noroc.finalul justiţiar.valorile morale conţinute: Ioan Slavici. iar naraţiunea deţine funcţia de interpretare a realităţii.valoare.Conflictul: tipuri: . Ghiţă. e ucis de Răuţ.simetrie.verosimilitate .Călinescu: nuvelă solidă cu subiect de roman. heterodiegetic.nuvelă clasică prin: . reprezentat de sintagma pădure verde) şi la stânga (simbol al răului.Ruptă şi Săilă Boarul sunt osândiţi pe viaţă.adeptul lui Confucius. Stilul narativ: concis.stil sobru. cel care aminteşte de virtuţi morale precum: cinstea. G. Lică Sămădăul este descris astfel: om ca de 36 de ani.prezenţa antitezei: Ghiţă-Ana. Moara cu noroc.descriere de tip balzacian. sobru. răul fiind pedepsit→ Pompiliu Marcea subliniază: Sancţionarea drastică a protagoniştilor e pe măsura faptelor. concis .cronotopul bine evidenţiat .nuvelă romantică prin: . adoptarea unui limbaj specific popular şi a expresiilor paremiologice. Tehnici narative: tricotajului (înlănţuirea faptelor). fără artificii stilistice. spusele bătrânei . Registre stilistice: conferă impresia de veridicitate prin utilizarea regionalismelor.personaje dinamice (rotunde.interior: Ghiţă . Ana e vinovată de infidelitate.scene în care predomină cruzimea. .narator obiectiv . înţelepciunea Moara cu noroc.exterior: Ghiţă-Lică . Rolul modurilor de expunere: descrierea are atât rol de fixare a cronotopului. sinceritatea.

.dezumanizarea protagonistului Personajele: Particularităţile de construcţie a unui personaj. uscăţiv şi supt la faţă. voi fi făcut ce voi fi făcut. iar Ghiţă nu e decât p muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti. însă cei ce poartă cămaşa subţire şi albă cu floricele.nu se pune accent pe acţiune. cu mustaţă lungă. vârstă a maturităţii şi puterii.monologul: interior: Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? interior adresat: Ar fi dorit să-i grăiască un cuvânt. îmbrăcat totuşi contrar ocupaţiei sale. însă nimeni nu ştie nimic. pieptar cu bumbi de argint şi bici cu codurişcă de os împodobit cu flori→ descriere de tip balzacian în care fiecare detaliu este semnificativ: 36 de ani. dar am făcut aşa că oricine poate să creadă ce-i place.nuvelă psihologică prin: .Ghiţă: Lică e un diavol.trecerea abia perceptibilă de la vorbirea naratorului la cea a personajului): Adeseori Ana ar fi dorit să-l întrebe: Ghiţă ce-i cu tine? . se ducea încolo ca să nu vadă nimic fiindcă îl durea inima…) şi actorială (Tu le fierbi toate în tine şi mie nu-mi spui nimic!cap... omul care dă socoteală pentru tot ceea ce se întâmplă. .nume: antroponimul Sămădău derivă din lexemul maghiar Szamodas însemnând socoteală. . iar sprâncenele împreunate sunt un atribut al răutăţii. bidimensional dionisiac.psihologia personajelor se stabileşte în funcţie de relaţiile stabilite cu celelalte fiinţe de hârtie . excepţional. . Spre final. .utilizarea celor două perspective: auctorială (Ghiţă nu râdea când îl vedea pe Lică învârtindu-se pe lângă Ana.bătrâna: Lică e om rău din fire. om lăsat pe chezăşie.IV) . romantic.Ana: om rău şi primejdios observând că are o căutătură înfricoşătoare (la începutul nuvelei). Lică era porcar. Personajul este denumit direct: Lică era porcar marcând o categorie periferică.Moara cu noroc. numai un cuvânt: Ano! sunt om bănuit. masculin.IX) .de către celelalte personaje.autocaracterizare: Eu sunt Lică Sămădăul… Multe se zic despre mine… Tu vezi un lucru că umblu ziua-n amiaza mare şi nimeni nu mă opreşte-n cale să mă duc în oraş şi stau de vorbă cu domnii.realizată de narator: om ca de 36 de ani. în timp ce ochii mici şi verzi scot la iveală viclenia. ci pe sondarea universului interior al personajelor . dar tu nu te mâhni…(cap.Lică Sămădăul Tipologie: personaj secundar. înalt. adjectivele uscăţiv şi supt la faţă traduc răutatea personajului. acelaşi personaj afirmă despre Lică următoarele: Lică tu eşti om bun. Caracterizarea directă: . Caracterizarea indirectă: . negativ.prezenţa stilului indirect liber (discontinuu. . cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele împreunate la mijloc. plat..

ucigând şi luându-şi propria viaţă .de către celelalte personaje . tânără şi frumoasă.realizată de narator: om harnic şi sârguitor .săvârşeşte hybris-ul văzut ca acţiunea unui om ajuns în pragul disperării Relaţia dintre două personaje: Ana-Ghiţă .săvârşeşte hybris-ul. .slăbiciunea: banii .stăpânul absolut .refugiul Anei în braţele Sămădăului .Ana: Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti. sprintenă şi mlădioasă → spiritualul: Ana: înţeleaptă. Caracterizarea directă: .sfârşitul tragic al celor două personaje. ci umblu să intru la învoială cu tine… .vizează două laturi distincte:→ afectivul: Ana: răsfăţată.singura sa slăbiciune:femeia.naratorul îl descrie doar ca gestică exterioară şi nu ne prezintă frământările sale interioare .bun cunoscător al slăbiciunii umane . . dar se putea controla .simbolul răului Ghiţă Tipologie: personaj principal.fapte: crimele comise: sângele cald e un fel de boală care mă apucă din când în când… . observabilă fiind autoritatea soţului şi supunerea soţiei .protejarea celuilalt prin iubire .dominat în relaţia dominator-dominat .orbit de patima banului . trădează prietenia cu Pintea jandarmul . .relaţie tradiţională din cadrul familiei de tip patriarhal.supus în ciuda voinţei lui .autocaracterizare: Voi nu mai aveţi un tată om cinstit… Caracterizarea indirectă: . complex. aşezată.dezumanizarea personajului odată cu tovărăşia cu Sămădăul ..om fără onoare.la început menţine un raport de egalitate cu Lică Sămădăul spunându-i: nu vreau să crezi că mă ţii de frică. fragedă şi subţirică. masculin.

respectarea tradiţiei. g. topos conservator al esenţelor . perspectiva narativă 9. c. se bazează pe evenimente reale. roman de dragoste roman social roman tradiţional roman mitic roman psihologic roman modern roman obiectiv roman subiectiv roman realist Roman tradiţional: . b. cronologic . lume a cărei exponentă este personajul feminin. intriga este încordată 5. e. lb. prezenţa naratorului 8.lat. de mare amploare şi diversitate. romanicus. roman Definiţie: Romanul este o specie literară a genului epic în proză. acţiunea este dominantă 2.evocarea unei lumi axate pe valorile tradiţionale. conflict puternic 7. h.acţiunea urmează un curs logic. Trăsăturile romanului: 1. înhumarea soţului .conţinutul actualizează o lume patriarhală . având o intrigă complexă şi un număr mare de personaje.satul. atestate documentar Taxonomie: a.fr. a cărei acţiune se desfăşoară pe mai multe planuri. i.Romanul Baltagul Mihail Sadoveanu Etimologie: <lb. f. cronotopul bine determinat 4. spaţiu al obiceiurilor şi al tradiţiei bazate pe legile nescrise. existenţa mai multor planuri narative 3. Vitoria Lipan . personaje numeroase 6. d.faptele şi acţiunile sunt elemente ce punctează traseul Vitoriei şi al lui Gheorghiţă .

cei doi sunt conduşi de Lupu. ce-i sfânt şi ce-i bun de când îţi umblă gărgăuni prin cap şi te cheamă domnişoară! Încadrarea în context: Este o lucrare epică în proză de mare întindere însumând 16 capitole. căsătoria e privită semeni unei repetări a apariţiei primei perechi pe lume. . este soluţionat. Construcţia subiectului: a. Acţiunea: se desfăşoară pe mai multe planuri: .echilibru. împlineşte destinul ciobanului privind reiterarea în marele Cosmos. baltagul iniţierii lui Gheorghiţă în tainele vieţii. ucigaşii fiind pedepsiţi. capătă valenţe multiple: face referire la baltagul ucigaşului. Excipitul: închis.drumul Vitoriei în căutarea osemintelor soţului . Vitoria a dat de nuntă. iar Ghiorghiţă porneşte împreună cu mama sa în căutarea tatălui →dosarul crimei d.. pedepsirea răufăcătorilor. cetera. Minodora este dusă la mănăstire. deţine autonomie asupra perspectivei. ajutorul cerut preotului Dănilă şi al babei Maranda privind visele prevestitoare. Titlul: simplu. Bogza e lovit cu baltagul. drama Vitoriei Lipan din Măgura Tarcăului cauzată de plecarea soţului. întârzierea îngrijorătoare a lui Nechifor.monografia satului de munte. muntenii păstrează cu stricteţe calendarul cel vechi de la începutul lumii pe care Domnul Dumnezeu l-a dat lui Adam. cele 73 de zile (intriga) c. Viziunea despre lume: respectarea tradiţiei. Nechifor Lipan. Incipitul Este de tip capatatio benevolentiae constând în legenda istorisită de Nechifor la la nunţi şi cumătrii privind rânduielile pe care le-a lăsat Dumnezeu pentru toate neamurile omeneşti. . bocitoarele. circularitate . → ritualul înmormântării: carul cu boi.păstrarea cu sfinţenie a unui mod de viaţă ancestral: N-ai mai învăţat rânduiala? Nu mai ştii ce-i curat.narator omniscient.structură bine organizată . aminteşte de sentinţa biblică pe care Dumnezeu i-a sortit-o lui Adam. narând la persoana a III-a .riturile de trecere: nunta şi înmormântarea → la Cruci. buciumaşii. Nechifor Lipan (expoziţiunea) b.personajul este reprezentantul unei categorii de oameni (muntenii) . simetrie.perspectiva narativă obiectivă . dosarul crimei personajului in absentia. Tema: obiceiurile păstoreşti. câinele regăsit la Sabasa spre prăpastia unde se afla soţul ucis e.

Anubis).Bogza şi Cuţui. iar Cuţui. reînviindu-l. Vitoria = victorie. Mitul crengii de aur.face referire la iniţierea lui Gheorghiţă 5. . intrând în destinul uman 3. extradiegetic.Conflictul: exterior (Vitoria Lipan-Ilie Bogza şi Cuţui).romanul continuă acţiunea baladei Mioriţa. obiectiv. Mitul mioritic. Vitoria). feminin. Mitul marii călătorii. 2. Personajele: Particularităţile de construcţie a unui personaj. în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului. complicele şi rezolvarea acestuia . dârzenie. disimulare . Borca. Vitoria oferindu-i răposatului soţ binecuvântarea din urmă şi rugăciunile de care n-a avut parte.Vitoria Lipan Tipologie: personaj principal. omniscient. biruinţă→ G. se poate observa că naratorul extradiegetic se ascunde în umbra personajului Vitoria exprimând lectorului pe alocuri. tipul soţiei credincioase. interior (frământările interioare ale personajului feminin. Caracterizarea directă: .conferă o aură de sacralitate. Neamţ Relaţii de simetrie: Vitoria-Nechifor Lipan.prenume. spirit justiţiar. cum ar fi: bătaia vântului ori schimbarea vremii→ Perpessicius o compară pe Vitoria cu Antigona. punctul acesteia de vedere prin intermediul focalizării interne. Perspectiva narativă: obiectivă (prezentare detaşată a faptelor) Naratorul: auctorial. Criminnalul este pedepsit de fiul său. Isis îi adună bucăţelele în care îi fusese fragmentat corpul. singular.fapte: refacerea dosarului crimei în care criminalul este Bogza.Călinescu: un Hamlet feminin . Mitul soarelul. Caracterizarea indirectă: . Relaţii temporale şi spaţiale: de la Sânmedru (26 octombrie) la Sângiorz (23 aprilie).Gheorghiţă şi minodora.respectă tradiţia cu sfinţenie crezând în visele premonitorii (L-am visat trecând călare o apă neagră) şi în semnele naturii. relatează detaşat faptele la persoana a III-a. erau duşi departe…Acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute→ motivul privirii care atestă comuniunea omului cu natura şi totodată frământările interioare ale Vitoriei. ucis de propriu-i frate care-i risipeşte rămăşitele trupeşti. Adoptând o privire in extenso asupra textului.realizată de narator: stând singură pe prispă şi torcând… ochii ei căprii. Cruci. începutul secolului XX. Mitul lui Isis şi Osiris (Osiris. dar naratorul nu corespunde personajului.trăsături definitorii: tenacitate. inteligenţă.vizează drumul Vitoriei în căutarea soţului 4. Tehnici narative: punerea în adâncime (mise en abîme) utilizată în momentul reconstituirii crimei.preotul Dănilă Relaţii de opoziţie: Vitoria. cel care guverna Egiptul. Vatra Dornei. Substratul mitic: 1. exponenţial (întruneşte trăsăturile oamenilor din Munţii Moldovei). Viziunea narativă: auctorială în sensul că autorul corespunde naratorului.

obrazul întors către apus sugerează moartea: Încerca să-l oprească pe Lipan şi să-i întoarcă spre ea obrazul.părtaşă la riturile de trecere: la Borca a căzut într-o cumătrie. Atâta a strigat: Măi slăbănogilor. De oameni răi spunea că nu-i pasă. învecinat cu spaţiul sacru . are pentru dânşii pistoale încărcate în desagi. Vitoria se uita ascuţit şi cu îndârjire.reface ordinea cosmică. El era tot mai în fund.se purifică prin post şi rugăciune şi capătă atribuţiile omului paradiziac. .vesel. Aceia au ferit pe după nişte ciritei(tufiş) şi s-au dus. ca să i-l citească. hotărât: Dar omul acela zicea că se duce noaptea. căci era dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani… Caracterizare indirectă: . Peste el se revărsau ape de primăvară. Nechifor Lipan Tipologie: personaj in absentia. eu pe voi vă pălesc în numele tatălui şi vă pălesc cu piciorul în râpă.omul căruia nu-i putea sta nimeni împotrivă→ imagine hiperbolică în lupta purtată cu hoţii: Numai şi-a lepădat din cap căciula. Caracterizare directă: . că se bucură să umble pe lună. şi-a scuturat pletele ş-a înhăţat baltagul.prenume sugestive: Nechifor = purtătorul de victorie= Gheorghe (botezul cobzăriţei din pruncie. cea care i-a schimbat numele) . .. la Cruci a dat de nuntă.narator: la mustaţa aceea neagră şi la ochii aceia cu sprâncene aplecate şi la toată înfăţişarea lui îndesată. neînfricat. urmând ca în ce din urmă să-i facă ea însăşi înmormântarea lui Nechifor . .

cele două părţi → imaginea drumului care deschide şi închide universul ficţiunii (la început înaintează vesel.personaje construite din lumini şi umbre . Tema: prezentarea monografiei satului ardelenesc având în centru imaginea ţăranului dominat de dorinţa de a avea pământ.obiectivitatea şi impersonalitatea naraţiunii . Lovinescu a considerat romanul Ion cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii române. îmbătrânit.Romanul Ion Liviu Rebreanu Roman realist-obiectiv: . pierzându-se în şoseaua cea mare). Titlul: simplu. antroponimul protagonistului în jurul căruia este construit întregul fir epic.literatura e văzută ca imitaţie a realităţii .elemente de simetrie: → structura romanului.stil anticalofil .motivarea realistă (Boris Tomaşevski) prin multitudinea toponimelor. → imaginea crucii strâmbe pe care se vede un Hristos cu faţa spălăcită de ploi ce-şi tremură jalnic trupul. naratorul dirijând acţiunile personajelor din umbră .atitudine detaşată în descriere . Naratorul demiurg vede şi ştie tot despre fiinţele sale de hârtie. drumul să fie prezentat la o altă vârstă.intelectualitatea satului.nararea faptelor la persoana a III-a . Rema: două părţi având titluri sugestive: Glasul pământului şi Glasul iubirii Acţiunea: se desfăşoară pe mai multe planuri: .tipul de narator omniscient şi omniprezent . urmând ca în final.viziunea din spate. credibil .specificul relaţiei personaj-narator . Liviu Rebreanu este cel care confirmă ideea că romanul trebuie să se îndrepte spre un realism al esenţelor. Încadrarea în context: E. o dată istorică în procesul de obiectivare a epicii.aspect veridic. Jidoviţa etc. .universul agrest . precum: Armadia. asemenea unui ghid ce va prezenta lectorului principalele obiective. . Viziunea despre lume: propune un peisaj romanesc ce devine oglindă a vieţii cotidiene. Cluj.

fată săracă. Hoinărind pe coastele din jurul satului. romanul Ion) → Răfuiala. a casei învăţătorului Zaharia Herdelea comparativ cu cea a lui Ion Pop Glanetaşu.nuvelele publicate anterior constituie puncte de plecare în crearea romanului: → Ofilire.bătaia Ion-George Bulbuc. chiar dacă îl iubea pe Boroiu (~ Ion). s-a aplecat şi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică. bogat care-şi bătuse crunt unica fiică.descrierea de ansamblu a satului.Glasul pământului 1. Ileana (~ Ana.imaginea ţăranului văduv. Zvârcolirea:. Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. dintre cei mai bogaţi.bătaia primită de Ana de la Vasile Baciu . idee sugerată de Titu Herdelea 5. ţăran sărac. fruntaş.feciorul voinic. Era o zi de început de primăvară. Rodovica. harnic şi extrem de sărac. Biata Rodovica de altfel mânca destul de des bătaie în ultimul timp. în ziua cu bătaia cea groaznică. flăcău înstărit. şi-a bătut unica fată într-un hal îngrozitor…Pe fată o chema Rodovica. Noaptea: . Iubirea:. romanul Ion).imaginea ţăranului care sărută pătimaş pământul: Ei bine. ţăranul nu ştiu de la cine se zicea că ar fi aflat Rodovica lui şi-a dăruit fecioria celui mai becisnic flăcău din tot satul…Afară de greşeala fetei.confruntarea lui Ion cu Simion Lungu căruia îi fură jumătate de delniţă de pământ 4. Ieşisem cu o puşcă la porumbei sălbatici. În sfârşit. Ruşinea: . personajul feminin Saveta se sinucide nefiind iubită de nimeni (~ Ana. am zărit un ţăran. parcă ar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. cu pleava satului şi să dea o zestre bună unui prăpădit de flăcău care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-l muncească cum se cuvine. În final. . lipicios.nepăsarea lui Ion faţă de suferinţele Anei .seducerea Anei. este obligată de acesta să se căsătorească cu Haramu (~ George Bulbuc). Pământul jilav.satul natal: Prislop. Ion Pop al Glanetaşului care pronunţa cuvântul pământ cu atâta sete. fecior sărac. 2.capitolul întâi este evocarea copilăriei scriitorului: Descrierea drumului până în Pripas şi chiar a satului şi a împrejurimilor corespunde în mare parte cu realitatea. Elemente de compoziţie: Vol.incidentul Ion-Vasile Baciu . ce-l iubea pe Tănase (~ Ion). . Toma Lotru îl va ucide pe Tănase → Hora morţii. Începutul: . trebuia să se încuscrească. . Toma Lotru (~ George Bulbuc). se căsătoreşte cu Rafila (~ Florica). fiindcă i se întâmplase să greşească şi să rămână însărcinată.I. fiica lui Grigore Bulbuc (~ Vasile Baciu). cu atâta lăcomie şi pasiune. el. .prezentarea unei zile de muncă agrestă în care iese în evidenţă portretul protagonistului 3. din cauză că rămăsese însărcinată cu cel mai becisnic fecior din sat: La vreo săptămână…în satul nostru: un ţăran văduv.Momentele genetice: Liviu Rebreanu afirmase că: realitatea este pentru mine doar un pretext. . . trece în ficţiune sub numele de Pripas . îmbrăcat în straie de sărbătoare…Deodată.

relatează detaşat faptele la persoana a III-a. Excipitul: închis.după căsătoria cu Ana.sinuciderea Anei din cauza suferinţei exacerbate 11. bătătorit. secundar (Herdelea-Belciug). cele două voci ale protagosnitului). interior (prin structura romanului.scena sinuciderii cârciumarului Avrum din cauză că fusese înşelat de un ovrei.pedepsirea protagonistului. singular. Sibiu.satisfacerea glasului pământului. Geoge Bulbuc-Ion). toamna.II. 10. coboară.Ion sărută pământul: Se lăsă în genunchi. Ion o loveşte greu peste obrazul drept G. omniscient. spre seară. obiectiv. fiecare scenă e dominată de figura unui personaj Relaţii temporale şi spaţiale: într-o joi. Pripas. Perspectiva narativă: obiectivă (prezentare detaşată a faptelor) Naratorul: auctorial. Jidoviţa. Conflictul: central (lupta pentru pământ în satul tradiţional). Sfârşitul: . Sărutarea: . două săptămâni după nuntă. Putea să trăiască o sută de ani! Incipitul Este de tip capatatio benevolentiae prin metafora drumului care aleargă. ameţitor. Copilul: .apropierea lui Ion de George care pretindea că vine să-i ceară sfaturi urmărindu-şi scopurile în continuare 13. Ştreangul: . Armadia. Arca lui Noe). Blestemul:. Vol. Nunta: . 9. îmbătrânit de toate faptele. dar naratorul nu corespunde personajului. Petrişor .moartea copilaşului 12. dă buzna ce face legătura între lumea reală şi universul cărţii asemenea unei porţi (Nicolae Manolescu. femeia reprezenta două braţe de lucru. prin intermediul căruia lectorul părăseşte ficţiunea. Viziunea narativă: auctorială în sensul că autorul corespunde naratorului. exterior (Ion-Vasile Baciu. spintecă. Şi-n sărutarea aceea grăbită simţi un fior rece. Cluj.6. Tehnici narative: tehnica tricotajului prin înlănţuirea faptelor tehnica planurilor paralele trecându-se alternativ de la planul vieţii ţărăneşti la cel al intelectualităţii satului tehnica contrapunctului. Relaţii de simetrie: Ion-familia Herdelea .Călinescu: în societatea ţărănească. îşi coborî fruntea şi îşi lipi buzele cu voluptate de pământul ud. extradiegetic. o zestre şi o producătoare de copii.replica sugestivă a doctorului: A fost un om ca oţelul. ucis de George Bulbuc . 8.Glasul iubirii 7.naşterea copilului.rolul căsătoriei în universul agrest . imaginea drumului.întâlnirea lui Ion cu Florica lângă mărul pădureţ unde născuse biata Ana cu un an în urmă unde îi declară iubirea .Vasile: . George: .

Caracterizarea indirectă: . inteligenţă. .prin limbaj: e respectuos cu învăţătorul Zaharia Herdelea şi preotul Belciug. planul seducerii Anei presupune inteligenţă) .N. tenacitate . rotund. . parcă naş fi în stare să mă scutur de calicie. (argumente: ideea seducerii Anei aparţine lui Titu. să fie veşnic însoţit cu pământul. o voinţă imensă.vestimentaţia îi reflectă condiţia socială . . Florică! . Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului pentru nişte vorbe.al intelectualilor Personajele: Particularităţile de construcţie a unui personaj .trăsături definitorii: hărnicie.) .Ion Tipologie: personaj principal. delniţă. să cosească. hat.Călinescu: o brută căreia pretenţia îi ţine loc de deşteptăciune…nu din inteligenţă a venit ideea seducerii Anei. nu pentru expresivitate. Pot fi totuşi observate anumite procedee artistice utilizate. o inteligenţă ascuţită. e muncitor. o cazuistică strânsă şi mai presus de toate. ci din viclenia instinctuală caracteristică oricărei fiinţe reduse. văzut din două perspective: înainte de a avea pământ când se simţea asemenea unui vierme sau unei frunze pe care vântul o vâltoreşte după bunul lui plac şi după ce intră în posesia pământului când se simte asemenea unui uriaş din basmecare a învins în luptă balaurii îngrozitori.preotul Belciug: Eşti un stricat şi-un bătăuş şi-un om de nimic.Manolescu: A vedea în Ion viclenia ambiţioasă sau brutalitatea condamnabilă e greşit. ci pentru plasticizarea ideilor: brazda culcată îl privea neputincioasă. ştie.G. lipsit de scrupule .E.al ţăranilor impregnat cu regionalisme: fâneaţă. Ion cuprinse tot locul cîntărindu-l . renunţă la şcoală: De ce să-şi sfărâme capul cu atâta şcoală? Cât îi trebuie lui. i-e mai drag să păzească vacile pe câmpul pleşuv. lipsit de procedee artistice.profund îndrăgostit: Numai tu-mi eşti dragă pe lume. Şi apoi. . Ion-George Bulbuc.Relaţii de opoziţie: Ion-Vasile Baciu.ambiţios . biruită. . (argumente: cel mai bun elev al învăţătorului Herdelea.George Bulbuc: Ion e arţăgos ca un lup nemâncat . adoptă un limbaj ironic cu Vasile Baciu şi invective pentru Ana. viclenie. clăi de fân . să ţie coarnele plugului. Ion trăieşte în preistoria moralei fiind o brută ingenuă. eponim.autocaracterizare: Mă moleşesc ca o babă neroadă.de către narator.egoist. porumbişte. tridimensional.Lovinescu: înzestrat cu o viclenie procedurală. masculin. Stilul: Tudor Vianu vorbeşte despre stilul cenuşiu. Caracterizarea directă: .Vasile Baciu: sărăntocule .auctorial impersonal .dominat de instinctul de posesiune: cu o privire setoasă. umplându-i inima deodată de o mândrie de stăpân. infatuare. Registrele stilistice utilizate: .doamna Herdelea: Ion e băiat cumsecade. e harnic şi isteţ.

nu. o zestre şi o producătoare de copii. Odată criza erotică trecută.narator: Tare-i slăbuţă şi urâţică. feminin.Ion: afurisită muiere Caracterizare indirectă: .naivă . săraca de ea! .inocentă .G.Ana Tipologie: personaj secundar. Soarta Anei e mai rea. Caracterizare directă: . femeia reprezenta două braţe de lucru.dar deosebită cu mult de a oricărei femei. . ea încetează de a mai reprezenta ceva pentru feminitate.Călinescu: în societatea ţărănească.

debutând cu poezii. respinge proustianismul. însă.Călinescu a fost un scriitor total.fresca Bucureştiului dinaintea Războiului Mondial .între mediu şi caracter există o relaţie strânsă ca cea dintre melc şi cochilie (ex. strada Antim…→12 capitole din 20 debutează cu precizări temporale . casa în ruină→ personajul în ruină.Romanul Enigma Otiliei G.ancorarea acţiunii în timp şi spaţiu .narator obiectiv şi omniscient Încadrarea în context: G. a tatălui său. camera Otiliei→importanţa exacerbată pe care o acordă personajul aspectului fizic) .minuţiozitatea portretului.Otilia a existat cu adevărat. obiectiv. existenţa lui de viaţă: moartea mătuşii Tinca.XX . Tache Căpitănescu. Metoda balzaciană: .Călinescu Roman realist: . iar unchiul Bică Simion va trece în personajul Stănică Raţiu .precizarea încă din incipit a timpului şi a spaţiului: Într-o seară. cuprinzând elemente de modernitate.naraţiune la persoana a III-a . propune un roman cu evidente implicaţii moderne. un mod de a crea durabil şi esenţial.Antim→ casele → casa lui moş Costache Giurgiuveanu → uşa → interiorul → camera Otiliei) . degradarea sa) . orice detaliu este semnificativ (ex. lumea reală se reflectă ca într-o oglindă . cu puţin înainte de orele 10…. Aglae: buzele subţiri→ răutate ochi bulbucaţi→ atenţie.zugrăvirea unor caractere bine individualizate . Pornind de la metoda balzaciană. dar remarcându-se prin lucrările sale de istorie literară şi prin romane. afirmă scriitorul…nimic de ordin afectiv nu s-a stabilit între noi .crearea unui univers verosimil.tema mosştenirii . un balzacianism fără Balzac (N. Ca formulă de roman.critica societăţii bucureştene de la începutul sec. clasice şi romantice.personajele fac concurenţă stării civile .Manolescu).viziunea în formă de pâlnie (descrierea de la general al particular: str. de formaţie enciclopedică. considerând tipul balzacian.foloseşte ca sursă de inspiraţie.Daţi-mi o mănuşă şi vă voi reconstitui personajul (Balzac)→ limbajul obiectelor (ex.minuţiozitatea detaliului .atenta observaţie a socialului . frica de a nu fi furată bluză neagră cu cerculeţe albe→ răceală afectivă coafură japoneză→ severitate) .

introducerea unor secvenţe dramatice pe structură narativă (cap. făcând referire la ideea paternităţii(fiecare personaj putând fi considerat un părinte al Otiliei. Acţiunea: are loc în Bucureşti de-a lungul unei perioade temporale. prin iubirea sa. enigmatică va fi întotdeauna fata care va da dovezi de iubire unui tânăr şi totodată îl va respinge. vorbele lui moş Costache: Aici nu stă nimeni… . Se desfăşoară pe două planuri: . romanul s-a numit Părinţii Otiliei. Elemente clasice: . Aglae Tulea. după cum urmează: moş Costache pentru grija neasemuită. fresca burgheziei bucureştene aflate la începutul sec. XX.tehnici moderne de caracterizare: comportamentismul (cititorul receptează numai date obiective de comportament: acţiuni.cuplul Felix-Otilia .personaje grupate antitetic . Otilia: nu are o enigmă de ordin poliţienesc. Elemente moderne: . subliniind feminitatea însăşi.analiza sentimentului de iubire .amfiteatre universitare .citadinismul . boli psihice . prin criticile aduse).ambiguitatea unor personaje (ex.interesul pentru involuţii. XVIII. Titlu compus. Autorul schimbă titlul din motive editoriale deplasând accentul spre misterul feminin.simetria.echilibru. fără a cunoaşte cu exactitatea gândurile personajului) şi reflectarea poliedrică.) . gesturi.conflictul principal desfăşurat în jurul averii lui moş Costache .martie 1911.studiul consecinţelor eredităţii prin personajul Titi Tulea . 20 capitole Elemente romantice: . conflictul mutându-se treptat din casa lui Giurgiuveanu la conacul lui Pascalopol ori în locuinţa familiei Tulea sau în apartamentul Georgetei. Mediile sociale sunt diferite: ..curtezane . O scurtă secvenţă epică e aşezată în timp după un deceniu jumătate fiind asemenea unui epilog.descrierea Bărăganului Titlul: iniţial. Felix. arivistul etc. .tipologiile personajelor: avarul.conflictul secundar ce pune în evidenţă personajul Simion care va refuza să-i dea Olimpiei partea cuvenită de avere. Tema: familia. după primul atac apoplectic al bătrânului) . structură şi realizarea personajelor.naratorul omniscient ce mânuieşte personajele ca pe nişte marionete . Spaţiul epic e extins. Viziunea despre lume: se reflectă în temă.prezentarea critică a unor aspecte ale societăţii bucureştene de la începutul sec. fapte. iulie 1909.XX.

dosarele de existenţă ţinute de Felix care se exprimă pe sine prin amintiri. Bucureşti.focalizarea: se porneşte dinspre exterior spre interior . arivist şi demagog al ideii de paternitate. Titi este copia tatălui. Conflictul: . Aceeaşi situaţie este regăsită şi în cazul excipitului prin: 1. tânărul de 18 ani care încearcă să găsească în Bucureşti casa unchiului său. Stănică e şi hoţ şi sentimental.ambiguitatea personajelor: Moş Costache apare şi în ipostaza avarului şi în cea a tatălui. al degradării morale reflectate şi în plan fizic. digresiuni etc. Romanul debutează cu prezentarea lui Felix Sima. . Tehnici narative: .interior: frământările lăuntrice ale protagonistului. motivate prin ereditate şi mediu: alienarea şi senilitatea (Simion aparţine categoriei estetice a urâtului.liberi profesionişti .clanul Tulea . fiul retardat). Moduri de expunere: secvenţele narative sunt îmbinate cu descrierea şi dialogul.exterior: între cele două familii: C.negustori. cât şi de replica bătrânului: nu-nu stă nimeni aici… Poate plasa romanul în avangarda postmodernismului prin faptul că există mai multe secvenţe ce pot fi considerate incipit: 1. Final: închis prin rezolvarea conflictului ce e urmat de epilog. descrierea străzii Antim 2.caracterul polifonic: fiecare personaj îşi dă cu părerea despre celălalt (vezi caracterizarea Otiliei) .imbecil) . a casei lui Costache Giurgiuveanu. prin reflectare inversată (Felix – inteligent. Lumea lor stă sub semnul bolii. Incipit: captatio benevolentiae ce fixează cronotopul: într-o seară de la începutul lui iulie 1909. întâlnirea lui Felix Sima cu unchiul său urmată de replica: nu stă nimeni aici 3.tehnica jurnalului.tehnica detaliului: apare descrierea-portret şi descrierea exterioarelor (vezi incipitul) . prezentarea personajelor existente în salonul bătrânului.Giurgiuveanu.Antim.reflectarea poliedrică: personajele sunt dispuse în planuri antitetice. Titi . Ajunge pe strada Antim (vezi . Elemente de compoziţie: 1.succesoral: averea avarului şi destrămarea familiei Tulea din cauza lui Stănică Raţiu ..interesul pentru procesele psihice deviante. Relaţia incipit-final: este dată atât de descrierea străzii Antim. sfârşitul diegezei 2. str.erotic: rivalitatea iscată între Felix Sima şi Leonida Pascalopol . . epilogul. Otilia este un amestec de maturitate şi inocenţă.

apare acasă împreună cu Stănică. Spre seară. acesta neînţelegând despre cine este vorba. îi obţinea de la Otilia. Tânărul Felix urma facultatea de medicină. pentru un timp. Este însoţită. Olimpia. 4. revenind acasă numai după două săptămâni. cuprins de febra dragostei. îi va face avansuri Otiliei care se va certa cu Aglae. Marina. Pereţii casei erau decorate cu picturi în ulei. iar banii de care avea nevoie. apare un bătrân care însă nu-l recunoscu fiind nevoit să analizeze încă o data casele. Merge în vizită la Pascalopol. cărţi. Lectorul află detalii privind părinţii săi: mama murise cu mult timp în urmă. Primeşte drept cină două prăjituri şi este condus în camera Otiliei pentru a se odihni. îl părăsise de curând lăsându-i moştenirea cumnatului său. Felix este recunoscut de Otilia ce-l învită în casă unde se juca. este înduplecat de Stănică pe motiv că nu mai are mult de trăit. Personajul îi cunoaşte aici pe: Aurica. Otilia îi relatează lui Felix trecutul lui Simion. Este rugat de Aglae să-l mediteze pe Titi. la masa rotundă. cel care îi oferea tot luxul de care avea nevoie. cel mai mare copil al Aglaei. rămas corigent la numai 22 de ani. 2. Între timp. De asemenea. moş Costache. Felix se trezeşte în acorduri de pian.descrierea străzii). Otilia rămăsese orfană de mică şi a fost crescută de tatăl său vitreg. Leonida Pascalopol. Simion nu-şi recunoaşte fiica. Aglaie Tulea. aici descoperă o curăţenie uluitoare. Aglae îl acuză pe Felix că a făcut-o pe Aurica să spere că o va lua de soţie. intră în curtea unei case cu cat superior. El este invitat de către Aurica la familia Tulea. de Felix. sfătuindu-l să realizeze o carieră strălucită. 7. Sunând la un clopoţel. 3. Aceasta se plimba pe Calea Victoriei în încercarea de a-şi găsi un băiat care s-o placă. Aurica găsind un moment propice de a se ataşa de Felix. bărbatul cu care avea un copil. 8. La cea de-a doua încercare. 5. moare Aurel Raţiu. o rudă îndepărtată a bătrânului se ocupa de curăţenia casei şi de mâncare. refuzând să-i dea partea de avere cuvenită. Stănică se preface preocupat de boala lui moş Costache aducându-i-l pe doctorul Vasiliade pentru a-l examina. . doctorul Sima. iar Stănică publică decesul în ziar amintindu-i toate rudele în speranţa obţinerii unui sprijin financiar considerabil. O descoperă pe Otilia la pian care-l va invita apoi în grădină. Totuşi. unchiul dovedindu-se prea zgârcit. Simion Tulea. copilul Olimpiei. factorul poştal îi dă lui Felix o scrisoare pe numele Otiliei Mărculescu. Felix şi Otilia merg la moşia lui Leonida într-un veritabil spaţiu rustic. Felix îi mărturiseşte dragostea Otiliei care va privi totul în mod copilăresc. Dimineaţa. Acesta ajunge student la belle-arte. Descoperă enigma numelui Mărculescu. acesta îşi dedică tot timpul studiului. 6. el descoepră rolul de părinte adoptiv al lui Pascalopol pentru Otilia. Refuzat în iubire. Spre deosebire de casa lui moş Costache. iar tatăl. Giurgiuveanu deoarece fusese fructul primei căsătoriii al mamei sale. Bătrânul este avertizat de Pascalopol de adevăratele intenţii ale lui Stănică. Titi.

Felix devine doctor şi apoi profesor universitar intrând în cercuri înalte. Felix are ocazia de a-l cunoaşte pe Weissmann. Lili. Titi fuge de acasă. Georgeta. La rândul său. Acesta moare în urma celor văzute. Stănică o îndeamnă pe Otilia să-l convingă pe Felix să se căsătorească cu Lili. urmând tratamentul. Otilia îi trimite lui Felix o carte poştală de la Paris.000 lei. Stănică îi face cunoştinţă lui Felix cu nepoata sa. iar Otilia se căsătoreşte cu Pascalopol plecând la Paris. un coleg de facultate cu Titi. . ce-i trezeşte pasiuni nebănuite pentru poezie.000 lei. 9. Discuţiile privind adopţia Otiliei de către Costache duc la un nou scandal din partea Aglaei. doctorul Vasiliad simţindu-se periclitat de prezenţa unui nou rival. de numai 16 nai îşi manifestă dorinţa de a se căsători. înaintând astfel în carieră. atras de frumuseţea acesteia. 15. îl atrage în familia sa căsătorindu-l cu sora sa. Nepoata sa. îi scrie o scrisoare. Dezamăgit. 10. însă nu-i depune decât 100. 16. Este de acord cu Leonida să-i deschidă Otiliei un cont în bancă cu suma de 300. Otilia şi Pascalopol se întorc de la Paris. Otilia pleacă împreună cu Pascalopol la moşie. Aceasta voia să-l însoare pe Titi. Agripina. Moş Costache are un nou atac de cord. cheamă preoţii să-i sfinţească şi casa. iar Stănică redevine preocupat de sănătatea lui bătrânului. Felix merge într-un ospiciu pentru unele cercetări. Anca. Atacul apoplectic al lui Costache nu va stârni decât interesul familiei Tulea pentru furtul averii maladivului. Revăzându-se. 20. Pascalopol îi aduce un nou medic. Publică un articol în limba franceză. 17. spre dezamăgirea lui Titi. îi promite Aglaei c-o va lua de soţie. 13. Este prezentat trecutul lui Stănică şi familia sa numeroasă prin prisma unei vizite la mătuşa sa. Aglae transportă tot ce e de valoare în casa sa. Aurica se spovedeşte preotului Şuică mărturisindu-i dorinţa de a se căsători cu Weissmann. 12. un coleg de facultate. consultă cât mai mulţi medici. Stănică intenţionează să divorţeze de Olimpia.Sohaţchi. 14. Moş Costache doreşte să le construiască celor doi o casă unde urmau să locuiască după moartea sa. Stănică îl jefuieşte pe bătrân sub pretext că are grijă de el. pe care o cunoscuse la un restaurant prin intermediul lui Stănică. 19. Renunţând la adopţie. 11. Moş Costache îşi revine. Moş Costache îi acorda lui Felix bani doar printr-un împrumut din propriul cont. Anca va divorţa pe baza ne potrivirii de caracter. Simion este dus de Aglae la sanatoriu. Familia Tulea trimite Otiliei o cartea poştală unde Simion se va semna Isus Cristos. 18. Giurgiuveanu devine din ce în ce mai speriat de moarte. Felix şi Otilia vor povesti îndelung. Stănică o prezintă pe Georgeta lui Titi care. Stănică i-l recomandă pe Felix. Nu după mult timp. iar Felix îl descoperă la Georgeta pe generalul Păsărescu. Raţiu divorţează de Olimpia căsătorindu-se cu Georgeta. Vinde anumite imobile şi aduce o menajeră pe nume Paulina pe care o va alunga la scurt timp descoperindu-i interesul faţă de averea sa. alungându-i pe toţi cei aparţinând clanului Tulea din casă. Felix se refugiază în braţele unei curtezane.

feminin. extradiegetic. tridimensional. obiectiv. fie te cucereşte. arăta şi mai copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă. omniscient. Fotogarfia pe care i-o arată nu mai aduce nimic cu ceea ce era odinioară Otilia.autocaracterizare: eu sunt zăpăcită. Însă în trupul subţiratic…era o mare libertate de mişcări. o enigmă. ea nu a avut niciodată ideea că e curtezană . Relaţii temporale şi spaţiale: într-o seară. Se întâlneşte după ani cu Pascalopol în tren şi află că acesta a divorţat de Otilia. spre seară. acum căsătorită cu un conte din Buenos Aires.este figura centrală. eponim. Caracterizarea indirectă: . Bărăganul. Amintirile acelei idile se risipesc în cuvintele lui moş Costache: Aici nu stă nimeni… Perspectiva narativă: extradiegetică (prezentare detaşată a faptelor) Naratorul: auctorial. atipic (fata frumoasă şi liberă în comportare fără a deveni).Aurica: e şireată .Costache Giurgiuveanu: fe-fetiţa mea .caracterul său se defineşte prin prezenţa unor elemente contradictorii: . relatează detaşat faptele la persoana a III-a. o stăpânire desăvârşită de femeie.de către narator: faţa măslinie.Aglae Tulea: femeie uşoară care se agaţă de gâtul bărbaţilor . Bucureşti. cu o conduită care. ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie luminoasă.Stănică Raţiu observă o asemănare cu el crezând că tot ce face ea e din interes.Felix Sima: e foarte frumoasă. rotund. Paris.căsătorindu-se apoi. nu ştiu ce vreau… . Domnişoara Otilia trebuie să fie o fată foarte inteligentă. singular. . frumuseţea şi inteligenţa sa: Orice femeie care iubeşte un bărbat fuge de el. frivolă numai în aparenţă. în fond e inteligentăşi profundă .Weissman o preţuieşte pentru eleganţa.Otilia Tipologie: personaj principal. Caracterizarea directă (utilizează tehnica oglinzilor paralele. cu nasul mic şi ochii foarte albaştri. . Relaţii de simetrie: Felix-Otilia Otilia-moş Costache Stănică Raţiu-Georgeta Relaţii de opoziţie: Otilia-clanul Tulea Personajele: Particularităţile de construcţie a unui personaj . numită şi tehnica reflectării poliedrice unde pot fi observate elemente care o dezvălui pe Otilia şi altele care mai mult o ascund): . fie te revoltă ori te intrigă . mobil. dimineaţa. cultă şi talentată.Leonida Pascalopol: o femeie frumoasă.

amestecul de iubire şi raţiune.amestecul de inocenţă şi maturitate. şase ani.George Călinescu: Flaubertizând. Singura noastră formă de inteligenţă. forţată însă de răutatea Aglaei să lupte cu vicisitudinile ei.ambiguitatea sa e determinată de comportament .detaşarea de planul material al existenţei. lăsând totul baltă pentru a se plimba desculţă prin iarbă. . . Atunci Pascalopol ar rămâne pierdut în urma noastră. trăsură etc. în înţelesul adevărat al cuvântului? Cinci. mai mult din instinct. nu ţine cont de nicio regulă exterioară: pleacă la Paris cu Pascalopol. se apucă de curăţenie.îl iubeşte pe Felix.urcată cu Felix pe un stog de fân. Cât crezi tu că mai am de trăit. . . îi replică: Ce-ai zice dac-am cădea deodată în cer? Nu ne-am mai opri. Otilia. aş putea spune că Otilia sunt eu… . în epilog realizează comparaţia acesteia cu o actriţă ce face trimitere tot la ideea de mască. vreo zece ani cel mult.inteligentă. e să nu pierdem cei câţiva ani de existenţă. .. dar se căsătoreşte cu Pascalopol. . .o bună cunoscătoare a vieţii.opinia despre femeie îi justifică în general acţiunile: o femeie ignorată e bărbat e un monstru. . dar dispreţuieşte inteligenţa feminină.se comportă ca un om liber.uneori. după care îşi reia viaţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. . . fiinţă profund filosofică. ai început să devii o enigmă. dar râvnind haine de lux.faptele o îi scot la iveală altruismul şi grija faţă de cei apropiaţi .poartă o mască dincolo de care nu trece nimeni (deşi Felix recunoaşte la început: pentru mine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful