You are on page 1of 41

PSIHOLOGIA PE “ALTARUL CUNOASTERII” ( 1 ) Ebbinghaus spunea despre psihologie ca este: “Stiinta cu trecut îndepartat dar cu istorie scurta” Nasterea

obiectului psihologiei - Termenul de psihologie dateaza din secolul al XVI-lea - înainte se vorbea doar de o asa-zisa “stiinta a sufletului”, era folosit grecescul “anima” cu acelasi continut. Aristotel, considerat parintele psihologiei, ca naturalist, nu s-a preocupat de un termen specific pentru aceasta stiinta, folosind doar un termen ce indica „obiectul” de cercetare: de anima. Se crede ca pentru definirea psihologiei, Aristotel a fost nevoit sa inventeze un termen esoteric – entelehia – pentru a exprima functia sufletului si relatia sa cu corpul: „potenta în act” a unui corp cu organe, capabil sa se hraneasca, sa simta si sa rationeze. Acceptarea termenului a fost facilitata de cultul genialitatii lui Aristotel, care, în De anima, a tratat functional, structural, conexionist, naturalist si antropologic atât sufletul, cât si spiritul. Istoricii au cautat sa defineasca data si autorul care a folosit pentru prima data termenul de psihologie: unii cred ca prioritatea o are Marco Marulik, umanist croat, care l-a folosit în 1506; în 1524 tot el a publicat o carte – Psihologia gândirii umane. Altii recunosc pe Christian von Wolf, care în 1732 a publicat un tratat de psihologie empirica si, în 1734, altul de psihologie rationala. Dupa Mihai Ralea si C.I.Botez, termenul de psihologie apare pentru prima data într-o lucrare despre morala a lui Rudolf Goclenius, în 1590 (Psycologia, de hominis perfectione, Marpurgi, 1590). Conceptul este consacrat de Christian von Wolf, în Psycologia empirica (1732) si Psychologie rationalis (1734). Dupa cum am vazut, Aristotel folosea termenul de anima, care desemna de fapt „obiectul” de cercetare al asa-zisei „stiinta a sufletului”. Ulterior apare conceptual de constiinta: omul din acel moment are nu numai simtire si gândire, dar si putere de întelegere si valorificare a ceea ce reflecta; stie în ce masura lucrurile depind de el, în ce masura el însusi devine “masura” a lucrurilor reflectate; reflectarea constienta o include si pe cea religioasa, exprimata în forma diverselor credinte. Data fiind multitudinea de forme în care se manifesta psihicul – starile, actele, interactiunile, modificarile, dezvoltarea si alienarile vietii sufletesti – precum si diversitatea functiilor sale, obiectul psihologiei a fost redefinit adesea, acesta fiind chiar un element diferentiator al paradigmelor si scolilor: - „stiinta vietii mentale, a conditiilor si manifestarilor ei” (W. James, 1890); - „stiinta faptelor de experienta” (O. Kulpe, 1893); - „experienta cognitiva, reactiva si volitiva manifesta în introspectie” (W. Wundt); - „stiinta proceselor mentale” (E.B. Titchener); - „stiinta comportamentului manifest sau ascuns” (J.B. Watson); - „mecanismele de orientare în sarcina” (P.J. Galperin). Definirea obiectului psihologiei nu este doar o problema teoretica, orice investigatie psihologica, si cu precadere cea experimentala, presupune o conceptie mai mult sau mai putin explicita a „faptului psihic”, în contextul amplu al celorlalte aspecte ale situatiei: etice, estetice, biologice, fiziologice, sociale etc. Este evident faptul ca scopul gândirii psihologice, la începuturi, în antichitatea Orientului departat si în cea greceasca, era filosofic, cautându-se argumente pentru definirea ontologica si epistemica a sufletului în sistemul universului. Odata cu înmultirea ramurilor psihologiei, scopurile se multiplica, devenind tot mai specifice „domeniilor de competenta”. Se urmaresc, deci, legitatile reglajului psihic în domenii desemnate de titulaturi ca: psihologia animala, ecologica, medicala, a muncii, a jocului, cognitiva, sociala, a artei etc. Actul de nastere al psihologiei moderne este semnat de W. Wundt în 1879 la Leipzig, care înfinteaza primul Laborator de psihologie. El devine parintele acestei stiinte, iar Lepzig-ul o metropola a acesteia. În evolutia ei, psihologia, ca orice stiinta, a stabilit sisteme de relatii între evenimente ale vietii sufletesti si expresii verbale. Procedeele majore în aceasta initiativa au fost: analiza, testarea ipotezelor, controlul,, definirile operationale, structurale, functionale si genetice; la fiecare etapa, concluziile au avut o validitate relativa, chiar daca în ultimul veac, au fost formulate în termeni cantitativi. Scrutarea adevarului despre viata sufleteasca atât de complexa si dinamica, este un tarâm al chemarilor, surprizelor si fagaduintelor. Cunoscând izvoarele acestui fluviu tumultuos si grabit, pe care Cerul îl rabda si Pamântul îl sprijina, vom putea înota în vadurile lui mai adânci si-i vom putea folosi energia.

1

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE ÎN ANTICHITATEA ORIENTULUI ÎNDEPARTAT ( 2 ) Cele mai vechi izvoare de gândire psihologica au fost identificate în carti aparute cu mii de ani î.H. în zonele de civilizatie ale Indiei, Chinei, Japoniei si Egiptului. Desi ideologia dominanta în statele sclavagiste respective era cea religioasa, axata pe mitul nemuririi si transmigratiei sufletului, au ajuns pâna la noi si idei stiintifice mai elaborate, referindu-se la trei arii problematice. Psihofiziologie În „Memorialul teologiei memfiste”, papirus elaborat în Egipt la sfârsitul sec. al IV-lea î.H, se evidentia faptul ca mecanismul fiziologic mediaza actiunea divinitatii asupra sufletului. Se mai arata importanta cuvântului, „o dublura magica a obiectului”, posibila datorita unificarii organelor periferice cu centrul. Acesta face ca prin vorbire sa se repete ce „gândeste inima”. Prejudecatile religioase ale timpului interziceau studiile viscerale, de aceea reprezentarile despre fluidul sanguin si despre „suflare” (circuitul aerului) erau produse ale imaginatiei sau ale analogiei anatomice cu organismele animale. Mult mai târziu, în sec. al VIII-lea î.H., într-un tratat chinezesc de medicina (Tratat despre lumea interioara), organul principal, „guvernatorul corpului” este considerat tot inima, iar ca mecanism de functionare era considerat „principiul respirator”, denumit Tzi. Printre altele, interactionând cu mecanismele fiziologice, acesta realizeaza si functii sufletesti: mobilizeaza gândurile localizate în inima, nu însa si sintamintele , localizate în ficat. Medicii din vechea Indie promovau, de asemenea, o conceptie cardio-centrista si doar treptat s-a dezvoltat, în paralel, schema cortico-centrista. Dintre manifestarile psihice, trasaturile temperamentale erau, fireste, cele mai relevante si provocatoare. Medicii chinezi si indieni le explicau prin predominarea unuia sau altuia dintre elementele componente ale organismului: - dominanta limfei: încetineala, tip de mobilitate redusa; - dominanta elementelor Tzi: persoana este neechilibrata, foarte mobila, trecând frecvent de la râs la plâns, în stilul comportamental antropoid; - dominanta sângelui (în unele teorii, a bilei): dârzenie, cutezanta, comportament de tigru. Se observa o deschidere spre explicarea rationala de factura psihologica: aerul, conditie esentiala a vietii de relatie, ideea dependentei sufletului de viata organismului, corelarea trasaturilor corpului cu elementele naturale componente. Omul este vazut ca o fiinta înradacinata deopotriva în lumea însufletita si în angrenajul relatiilor sociale, supus legilor naturii si legilor convietuirii. Interpretarea etica a psihicului Este o abordare logica, rationala a existentei umane pe fondul unei problematici generate de luptele social-politice de la mijlocul mileniului I î.H., în India si China. Probleme ideologice si morale , fusesera amplu dezbatute în celebrele Vede elaborate în mil. al IIlea î.H. si Upanisade (cca. 1000 î.H.). conform acestor scrieri, comportamentul moral, perfectiunea personalitatii, smerenia erau caile izbavirii. Pe acest suport dogmatic se vor impune, în sec. al VI-lea învataturile religioase: jainismul si budismul. Jainismul, referindu-se la raportul corp-suflet, condamna corpul ca obstacol al libertatii sufletului, iar budismul, facând referire la acelasi raport, nega sufletul ca real, descriindu-l ca un flux de clipe irepetabile sau stari succesive. Scolile filosofice din China, de la jumatatea mileniului I î. H., fondate de Lao-tzi, Confucius si Motzi, prin problematica lor etica, abordeaza starile psihice si modificarea lor. Daca daoismul orienta morala dupa coordonatele unei ordini cosmice, confucianismul construia spiritul religios din obiceiuri, norme morale sau alte traditii. Aici calea („Dao”) era forta data de comunicarea morala a oamenilor, deci de comportamentul social-istoric al aparatului social-statal. Confucius (551- 479 î.H.) a fondat principiile sale pe o conceptie despre raportul înnascutdobândit, atribuind primului termen functiile psihice si epistemice. Derivând din sfera divinitatii, acestea sunt la început bune, morale, frumoase; sufletul devine erodat si alienat sub efectul împrejurarilor ce îl gasesc nedesavârsit în viata interioara, superficial. Atitudinea activa fata de viata este o alternativa umanista cu efecte majore asupra conditiei omului în lume si societate, a imaginii de sine, aspiratiilor, patosului autoreglarii prin initiativa si efort. 2

Psihocognitia Activitatea mentala are drept obiect produsele contactelor sau interactiunilor organelor de simt cu lucrurile reale din mediul de viata. O atentie deosebita în epistemologia indiana a fost acordata celor trei forme genetice de contact subiectobiect: 1. contemplarea – cunoasterea generalului („comunicarea cu toate obiectele individuale dintr-o clasa data”); 2. asociatia sau „comunicarea” cu obiectul prin intermediul imaginii sale, actualizate în memorie; 3. perceperea yoghina, „comunicarea” cu obiectele cele mai fine, prin rationament aprofundat. Actul cognitiv apare ca o expresie a unitatii subiect-obiect. Astfel, receptarea realitatii se realizeaza în doua forme: - senzoriala, nemijlocita si „nedeterminata” (nirvikalna)- masa haotica de impresii, în care individualul si generalul nu sunt diferentiate; - verbala, diferentiata sau „determinata” (savikalna)- este o cunoastere conceptuala, arhetipala, ce ofera cadre sau modele dupa care este „copiata” lumea senzoriala. Atentia acordata de traditia filosofica indiana imaginilor traite nemijlocit explica interesul precumpanitor pentru vise, iluzii, halucinatii si perceptia extrasenzoriala (studiata cu predilectie de scolile yoghine). Este de retinut tendinta spre explicatia cauzala a acestui „real psihic”, complementar planului ontologic; iluziile apar datorita tulburarii, denaturarii (periferice sau centrale) a raportului dintre organul de simt si obiectul fizic. Halucinatiile apar atunci când urmele, imaginile din memorie sunt proiectate în afara; în vis sunt reactivate impresii subconstiente, depozitate în memorie. Conceptul sinelui epistemic si spiritual-metafizic a fost o tema centrala pentru gânditorii indieni, anticipând cu doua milenii si jumatate psihanaliza lui Freud, ce a debutat în anul 1900 prin Interpretarea viselor. Se poate afirma ca în îndelungatul proces al devenirii psihologiei ca stiinta, obiectul ei a avut cel mai înalt statut în teozofia din Orient si Grecia. Pentru ei sufletul era unica realitate divina, cheia universului. JAINISM: Jainismul a început în jur de 2 500 de ani în urma, în India. Fondatorul ei a fost Nataputta Vardhamana, cunoscut ca Mahavira, “marele erou”. Scripturile importante sunt Jain Agamas si Sidddhantas. Exista aproximativ sase milioane de aderenti, majoritatea în India Centrala si de Sud, în special în Bombay. Jainismul tinde spre realizarea perfectiunii cele mai înalte a statutului uman, pentru ca în puritatea noastra originara, noi eram eliberati de toate durerile si dependenta de nastere si moarte. Termenul Jain deriva din cuvântul sanscrit jina, “învingatorul”. Jainistii cred în sacralitatea întregii vieti, ca nimeni nu trebuie sa lezeze nici o creatura constienta, ca sufletul fiecarei persoane este etern si ca fiecare trebuie sa se cucereasca pe sine, prin propriile sale eforturi. Ultimul lor scop este eliberarea eterna din ciclul nasterii si al mortii, acordul atingerii cunoasterii Supreme si devenirii unui suflet perfect. Budismul este o religie si o filozofie orientala care îşi are origiea în India în secolul al VI-lea î.Hr. si s-a raspândit ulterior într-o mare parte a Asiei. Se bazeaza pe învataturile lui Gautama Siddhartha ( Buddha Shakyamuni ) care a trait între 563 î.Hr. si 483 î.Hr. Religia budista considera ca omul trebuie sa depaseasca iluzia lumii în care traim si sa încerce sa obtina iluminarea, accesul la nirvana. Marile scoli (traditii) Budiste sunt Theravada (invatatura batrânilor / înteleptilor), Mahayana (marele vehicul) si Vajrayana (Calea de Diamant-Budism Tibetan). Scoli reprezentative pentru Mahayana sunt Zen (Ch'an), Shin (Jodo - Tarâmul Pur), Tendai (T'ien T'ai), Nichiren, Hua-yen. Principalele scoli ale Budismului Vajrayana Tibetan sunt: Nyingma, Kagyu, Sakya si Geluk. Cea mai mare scoala Vajrayana netibetana este Shinghon. La baza Budismului stau cele 4 Adevaruri Nobile: 1) Dukkha - Existenta suferintei - Intreaga viata lumeasca este lipsita de satisfactii reale si contine suferinta. Satisfactiile lumesti sunt impermanente producând astfel suferinta. 2) Samudaya - Cauza suferintei - Exista o cauza a suferintei care este atasamentul, dorinta, pofta, agatarea si care are radacini în ignoranta. 3

3) Nirodha - Încetarea suferintei - Exista o încetare a suferintei numita Nirvana. 4) Marga - Exista un drum ce duce la incetarea suferintei numit Nobilul Drum cu 8 brate: 1. Intelegere corecta2. Gândire corecta3. Vorbire corecta4. Actiune corecta5. Mod de viata corect 6. Efort corect7. Atentie corecta8. Concentrare corecta. Aceasta cale cu opt brate este clasificata în urmatorul mod: întelegerea corect si gândirea corecta constituie întelepciunea, vorbirea corecta, actiunea corecta si modul de viata corect reprezinta etica, iar efortul corect, atentia corecta si concentrarea corecta reprezinta practica spirituala. Comportamentul moral (etic) conduce la o practica corecta, care genereaza intelepciune, care duce la o mai buna întelegere a normelor etice, care genereaza o practica corecta, etc. ajungânduse în acest mod la iluminare (trezire). Budistii cauta refugiu in Tripla Nestemata alcatuita din Buddha, Dharma (invatatura Budista) si Sangha (comunitatea Budista). Exista 5 norme urmate de toti Budistii si anume abtinerea de la: a ucide, a fura, comportament sexual gresit, vorbire incorecta si intoxicanti. Budismul priveste existenta ca având trei caracteristici fundamentale: absenta egoului (anatta), impermanenta (anicca) si suferinta(dukkha). Budismul este o religie ateista, Buddha fiind considerat om, nu zeu. Buddha înseamna "cel ce s-a trezit". Taoismul Diversi filozofi chinezi din secolele 5 si 4 î.C. au expus o suma de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte por fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior întiparite sau reproduse în cele din piatra si lemn si, mai târziu, în multe dintre formele artei. Dupa cum vedem, taoismul este un mod de viata - nimic ocult pâna acum - inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar cum se poate inspira un mod de viata omenesc din natura ? Exemplul cel mai bun ni-l ofera artele martiale, care au împrumutat la origina elemente esentiale atac, aparare, eschiva etc - din miscarile corespunzatoate ale animalelor salbatice. Avem astfel scoli de arte martiale care poarta nume pitoresti ca scoala tigrului, scoala maimutei etc. La fel si în viata domestica de fiecare zi exista posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Sursele principale ale acestui mod de viata numit taoism sunt lucrarile clasice ale corifeilor taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang Tzu, Lao-tze. Temele care abunda în aceste carti se pot grupa în jurul câtorva idei de baza: tao, vidul, nonactiunea (wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. In Scriptura Vidului perfect, autorul, Lao-tze, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viata, a prejudecatilor care se doresc absolute. Nu exista în aceasta lume un principiu care sa fie valabil în toate împrejurarile. Activitatea noastra trebuie sa tina cont mereu de conditiile temporale. Nu exista nimic impus dinainte, nimic prestabilit, peren, si de aici nevoia de suplete. Cuvântul "tao" are mai multe întelesuri în China antica. Pentru Confucius si confucianisti el indica arta de a cârmui a vechilor suverani. Aceasta iscusinta era laudata de Confucius si evocata pentru a redeveni un izvor de inspiratie pentru contemporanii sai. Tao semnifica idea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de îndemânare, nu numai în relatie cu anticii suverani. Si omul de rând poate dovedi ceva iesit din comun. In zilele noastre aceasta înclinatie deosebita nu este absenta: sunt oameni foarte priceputi la afaceri, la arta, muzica, sportivi de performanta pe care lumea îi aclama, politicieni iscusiti etc. Toti acestia au un tao al lor, adica o aptitudine esita din comun. Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, în general pe toti cei care se remarcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranului, pusi la încercare, si omeniti cum se cuvine, atunci când îsi aratau dibacia. Un alt sens al cuvântului tao este de metoda, în sensul de tehnica de învatare, de aplicare a ceva etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adica: nu exista o metoda absoluta de a proceda în toate împrejurarile, un cod de purtare universal valabil etc). Intr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare. 4

A te adapta la aceasta miscare.C. La nivelul întelegerii populare. de polaritate. de extreme opuse. Confucianismul este una din cele mai influente traditii filozofice din lume. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5 feluri de relatii fundamentale. al carui nume chinezesc era Kung Fu Tzu. Spre deosebire de ceilalti. Era unul din acei filozofi.Tao-ul este o miscare de du-te-vino.000. dar a aspirat la o pozitie guvernamentala. Capacitatea receptiva a totalitatii noastre psihice care permite anifestarilor psihosomatice. ci sa interpreteze si sa renasca religia dinastiei Zhou. yin si yang confirma opiniile noastre legate de complementaritate. In confucianism. care aspirau la salvarea unei tari. dar primind o educatie sanatoasa. In tinerete a fost profesor. omul este centrul universului. Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua. activ si pasiv. o filozofie care se preocupa de fiintele umane. intelepciunea practica si relatiile sociale. Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii. Scopul vietii este atingerea fericirii individuale. fara insa a-l venera ca pe un zeu. în care alterneaza tendintele yang si yin. daca fiecare din cei implicati si-ar aduce contributia: conducator supus. Exista un moment însa cînd lumina si întunericul se intersecteaza: clarobscurul. pastrate de discipolii lui. Savantii chinezi l-au onorat pe Confucius ca pe un mare intelept. adeseori conflictuale. si sunt înlocuiti cu luminosul si obscurul. adaptarea la miscarea cerului. Analectele reprezinta o colectie de invataturi ale lui Confucius.). Desi confucianismul a devenit ideologia oficiala a statului chinez. traind in saracie.C. Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal. Confucius s-a inspirat din trecut. Japonia). sot-sotie. reprezintând una din însusirile Cerului care alterneaza constant secventele de Plin si Gol. dând sfaturi conducatorilor. ei nu apar. sa coexiste si sa se exprime fara nici o rezistenta în actele noastre. intro familie aristocrata. Confucius. care a murit când Confucius avea 3 ani. de a se descompune în elementele constituente. care se preocupa de principiile bunei conduite. care se poate obtine prin pace. pe care incerca sa-l transforme in realitate. prin sfaturile pe care le dadea. ci un iubitor al vechiului. cu aproximativ 6. în care însasi notiunea de ordine a suferit malformatii. Celalalt pol al Plinului. cu introspectii profunde in natura umana. adunate de-a lungul mai multor generatii. s-a nascut in statul Lu. Confucius nu a pretins niciodata a fi o divinitate. Vietnam. fondata de filozoful chinez Confucius (551-479 î. 2. Acestea insemnau pentru Confucius sâmburele societatii chineze. intuitie etc). vidul desemneaza perioadele de haos sau entropie sociala. cu biserici si preoti. pentru a primi iertarea de la zei. 3. masculin si feminin. unde s-a dedicat in totalitate propovaduirii invataturilor sale. in anul 551 î. pe care el le-a interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni. cu ritualurile sale. de interesele si realizarile lor. cu tarele si moalele. Notiunea de vid desemneaza în literatura taoista mai multe lucruri: 1. înseamna a deveni una cu tao. asa cum lumina zilei nu coexista cu întunericul notii. Despre tatal lui. ci reprezinta doar un punct de trecere. Am putea folosi pentru aceste adjective multe altele ca. cald si rece. care ar putea fi imbunatatite. Yin si yang sunt termeni esentiali în filozofia taoista clasica. se spune ca fusese un razboinic puternic. Confucianismul este pur umanism. frate-frate. considerate singurele care i se pot atribui lui Confucius cu siguranta. parinte-fiu. întrupând modele de comportament civilizat. El se declara un traditionalist. nu un creator de nou. de progres si declin. expresii care evoca o polaritate la nivel fenomenal. Starea fara dorinte de care pomeneste întreaga literatura taoista. El şi-a petrecut mult din viata calatorind prin China. mai degraba decât de 5 .000 de adepti (majoritatea în China. ci alterneaza. In viata sociala. bazate pe dragoste si datorie. In "Cartea Schimbarilor" (I-Ching). de pilda. el nu poate trai in izolare. La rândul lui. Coreea. prieten-prieten. De aici rezulta ca Yin si Yang nu pot coexista. Un moment care nu dureaza. intrucât avea o deplina incredere in capacitatea lui de a reorganiza societatea. care-si pierduse averea si pozitia. poate fi considerata un tao în sine (talent. ci in comunitate. n-a existat niciodata ca religie instaurata. ci ca niste ceremonii ale oamenilor. care si-au gasit calea in cunoastere. existente în sânul unitatii. Vidul este tendinta lucrurilor de a reveni la obârsia lor. Confucianismul Confucianismul este o religie.

a renascut recent). cunoscut si sub numele de Sakyamuni (numele de clan) sau Buddha. Buddha insusi a incurajat oamenii sa cerceteze ei insisi adevarul invataturilor sale. De asemenea. animale si umane. apelând din când in când la amintirile din vietile sale anterioare. indiferent de rasa sau religie. mai este inca posibila reconstituirea marilor etape ale vietii celui care. desi in ultimul secol au suferit mari modificari. Buddhismul Cu o traditie veche de peste doua milenii. Buddha nu a vrut niciodata ca oamenii sa practice invataturile sale din credinta oarba sau din superstitie. apoi impartite intre mai multe regate. ca ei au avut câteva dialoguri. potrivit tarilor in care s-a dezvoltat si deseori greu accesibil pentru occidentali. din radacina sanscrita "Budh" (a se destepta. Mongolia si Japan. buddhismul recunoaste toate fiintele ca fiind egale. cât un cod moral. primeste numele personal de Siddharta. Oamenii ar trebui sa puna in aplicare numai ceea ce cred ei ca le este benefic fizic si psihic. copilul. in ultimul secol. cu forme diverse. fondatorul Taoismului.abstractiuni sau probleme de teologie. bunatatea si 6 . opteaza pentru Calea de mijloc. Forme ale buddhismului mai sunt practicate in aceste tari. intrarea in comunitate si a calugaritelor. studii. Tineretea lui a fost cea obisnuita pentru un tânar nobil din epoca sa: viata indestulata. Rezistând ispitei de a accede imediat la o eliberare personala egoista. inainte de a le accepta. Ajuns la o vârsta avansata si considerându-si misiunea implinita. Imediat dupa moarte. mânat de compasiune fata de fapturile aflate in suferinta pe tarâmul Indiei. Confucius si Lao Tze. in care s-a dedicate practicarii virtutilor si acumularii unor fapte meritorii. acceptând chiar. de iluzii aducatoare de suferinta. datorie fata de familie. in sânul unei familii bogate. dupa 547 de existenta anterioare. explicându-si doctrina. S-a extins la sud. China. va calatori prin Valea Gangelui. Terai. moartea. relicvele sale vor fi vehement disputate. apoi o cale spre speranta unei eliberari. intr-un mic regat nepalez. Buddha se hotaraste sa raspândeasca invatatura sa. el alege sihastria si dupa multi ani de cautari felurite. trecatoare si sa descopere o metoda ce poate elibera definitiv fiinta de patimi. casatorie. ci un titlu. Astazi. care il va face sa inteleaga lucrurile asa cum sunt: iluzorii. care a influentat foarte mult gândirea si modul de viata al chinezilor. spre sfârsitul vietii. se spune. inaltându-se in Parinirvana.C. Amândoua credintele au radacina in gândirea a doi filozofi chinezi. intelegând viata cât mai adanc posibil. societate. când. efecte ale comunismului. unde o forma a buddhismului continua sa infloreasca. In jurul vârstei de 30 de ani. Dezgustat de existenta sa de placeri desarte. confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. loialitate fate de prieteni. care nu este un nume. pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc. umilinta. insemnând Cel iluminat. si este stiut in ambele traditii. cer si univers. de a intreba este o trasatura importanta a buddhismului. Este foarte greu de distins intre ce e element taoist si ce apartine confucianismului. El nu este atât o religie. El a fost o fiinta omeneasca care a atins un nivel ridicat de cunoastere. a se ilumina). intrucât amândoua au idei asemanatoare despre om. conducatori. descopera prin intermediul a patru intâlniri. buddhismul nu poate fi separat de mediul in care a aparut: India secolelor 6 si 5 î. el dispare pentru totdeauna. adunând in jurul lui calugari si adepti laici. si nici n-a fost privit ca atare de buddhisti. Nascut print. buddhismul are peste 370 milioane de adepti si a fost fondat de Siddharta Gautama. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamântesc. prin imaginea senina a unui calugar care traieste in sihastrie. au fost contemporani. Aceasta este Desteptarea si din acest moment merita pe deplin titulatura de Buddha ("Cel iluminat"). buddhismul s-a stins in India acum 1000 de ani (desi. care a transformat biografia lui Buddha intr-o adevarata legenda. Timp de 40 ani. predica iubirea universala. boala. buddhismul a ajuns si in Vest. urma sa devina tata. invatând oamenii sa traisca in armonie unii cu altii. Spiritul liber de a cerceta. si la nord. in Tibet. Principiile fundamentale ale acestei gândiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti. in Sri Lanka si sud-estul Asiei. care se pare ca manifestate calitati iesite din comun. mai intâi suferintele care-i apasa pe oameni: batrânetea. Buddha nu a pretins niciodata ca ar fi Dumnezeu. unde sute de mii de oameni au devenit adepti. este o religie toleranta fata de celelalte religii. In pofida zelului unor naratori ulteriori. sinceritate si politete. hotaraste sa se manifeste pentru ultima data. la insistentele discipolului sau Ananda. Deoarece buddhismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur.

numarând peste 200 milioane de adepti. concentrare dreapta. desi nici el nu învata masele despre zei. Buddhismul vede viata ca un proces de schimbare continua. fapta dreapta. Foarte importanta este meditatia. datorita curentelor si riturilor populare. de desteptare. efort drept. indiferent de imbogatirile si transformarile sale. prin anihilarea totala a dorintei. care inseamna: intelegere dreapta.2. de pura contemplare filozofica. dând nastere unei noi religii. care era brahmanismul. Intemeietorul acestei religii. în fond. care au fost adoptate de hinduism. dar fiecare ramâne liber s-o urmeze sau nu. Sa nu omori. 7 . denumite hinduism sau neobrahmanism. cum ar fi prietenia. Sa nu consumi droguri sau bauturi alcoolice. Viata este suferinta. de-a lungul istoriei sale.5. deveni calugar muni. a ajuns prin meditatie un întelept (Buddha). gândire dreapta. Deci. înlocuind peste tot aproape complet brahmanismul anterior. practicile si ceremoniile lor sunt asa de bizare – se merge chiar pâna la sacrificiii umane oferite zeitei Kali – încât neobrahmanismul (hinduismul) pare a reprezenta un posibil regres spiritual. Acesta i-a asigurat succesul. Prin organizarea pe care si-a dat-o. dupa ce. ci si fata de toate creaturile. si care este astazi religia cea mai raspândita în India. a adoptat atât ideea de treime. iar scopul celor ce practica aceasta religie este sa profite de acest fapt. parasind familia. din familia princiara Sakya. caracterizate de calm. Conform pricipiului cauza-efect. denumit Nobila Carare Octupla. factorul decisiv in aceasta schimbare il detine mintea omeneasca. fiecare gest. ceruta de sufletul popular. omul este subiectul mai multor vieti. Caracteristic e faptul ca neobrahmanismul (hinduismul) a împrumutat foarte multe elemente crestinismului si o directie a lui.compasiunea nu numai fata de semeni. fara temple si zei. e ca. altfel spus. care numara peste 150 de milioane de credinciosi. depinzând de karma fiecaruia.2. vorba sau fapta facute constient si intentionat. ca si de vishnuism. Karma este definita ca actiunea intentionata.3. Buddha este un mântuitor. buddhismul. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte: 1. Daca oamenii doresc sa traiasca fericiti in lumea aceasta. trebuie sa stii sa te eliberezi de ea. Sa nu minti. Intelepciunea descoperita de el era ca. In India. sub care mai e cunoscut. chiar fata de brahmanismul clasic anterior. care nu putea concepe religia austera si rece. cuvânt drept. Sa nu fi imoral. Sa nu furi. unele dintre ele bune. care este o cale de inducere a unor stari pozitive. buddhismul nu va lepada nici cea mai mica parte din aceasta invatatura initiala. Setea de placere este originea suferintei. buddhismul ne invata ca prin meditatie si printr-un comportament moral. cât si pe cea de întrupare si rascumparare. Cele cinci percepte sunt: 1. trebuie urmat drumul cu opt ramuri. 4.4. altele rele. desi a prins. Asta inseamna ca. buddhismul a izbutit sa se raspândeasca foarte rapid. vishnuismul. mijloace de existenta drepte. constienta si emotii. dar mai ales prin admirabilele ordine calugaresti pe care le-a organizat. Pentru a indeparta dorinta. adeptii lui Buddha l-au facut pe el semizeu si i-au instituit un cult. si drumul este lung si solitar. de aici si denumirea de Sakyamuni. iar buddhismul a dezvoltat multe metode de antrenare a mintii. care impreuna cu oamnii impart acelasi mediu. desi Buddha însusi propaga aceleasi invataminte: agnosticismul religios. o stare de iluminare. ei trebuie sa aiba grija si sa contribuie la bunastarea celorlalte fiinte. s-a amestecat în curând cu alte religii populare. in opinia lor. Tibet. karma dintr-o viata anterioara determina natura vietii prezente. fata de rigiditatea abstracta a brahmanismului. Karma inseamna intentie buna sau rea. care a si asigurat succesul buddhismului. în care s-a contopit si brahmanismul. pentru a domina viata. eliberarea de viata. Ducând o viata plina de placeri în cadrul familiei. omul se poate schimba in bine. Cele patru adevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata de Buddha. si niciodata. buddhismul a venit ca o religie noua. concentrare. mai ales în afara granitelor Indiei: China. acelasi principiu ca si brahmanismul. in sensul ca arata o cale. nu impusa. Japonia. metempsihoza dupa moarte si trecerea în nirvana. tinzând catre nirvana. este înteleptul Buddha (nume de nastere: Siddharta). Linia de conduita este propusa. 3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete. Cu toate acestea. desi inainte de a ajunge aici. Deosebirea. se poate atinge Nirvana.

si monismul panteist. pentru ca. care reprezinta o sinteza a invataturilor vedantice. 3. care subliniaza unitatea filozofica a universului. Aceste scripturi sunt cunoscute sub numele de Veda (care inseamna. 2. care sunt devotati inchinarii (in multe forme diverse) zeului Vishnu (manifestat in forme diverse). este totuna cu Vishnu. Adeptii Shivei. Religia hindusa a evoluat in acesti ani. iar prin purificare si spiritualizare. care neaga existenta lui Dumnezeu. brahmanismul face sa se nasca totul. si considerat forma suprema de divinitate. Brahma. cea mai superioara manifestare a divinitatii. e vorba de un singur Dumnezeu. care nu este altceva decât rugaciunea zeificata. Principalele invataturi ale scrierilor Upanishads includ crezul in panteism. Expertul in religiile lumii Ninan Smart remarca problemele diverselor sisteme contemporane de crezuri hinduse: In concluzie ar trebui sa se puna intrebarea. care este personal si nu parte a creatiei sale). cum se numesc cartile sacre ale brahmanismului.Brahmanismul Este vechea religie care stapâneste si astazi în India. insasi termenul hindu nu este originar din India. In forma aceasta abstracta. bineinteles. culturale si tribale. intelepciune/cunoastere). care este esenta Hinduismului ? Este o intrebare grea. Monistii abstracti. sustine ca Krishna." Scrieri sacre Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani. in locul ideii religioase sau teiste. se incadreaza in clasa monista. cu accentul ei filozofic. Hinduismul (Neobrahmanismul) Hinduismul zilelor noastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani. El este denumirea persana a fluviului Indu. in timp ce Societatea Internationala pentru Constiinta Krishna. prin reincarnarea sufletelor dupa moarte în alte trupuri. o incarnare deghizata a zeului hindus Vishnu. incepând cu scrierea traditiilor orale existente in ultima jumatate de mileniu inainte de Cristos. pe numele de Arjuna si a conducatorului sau de car Krishna. 8 . Dumnezeul descris de catre Gita este personal si adeseori pare monoteist (adica. De aici caracterul de austeritate si asprime ascetica al brahmanismului.C. Sensul si rostul vietii fiind neantul-nimicul. în el. astfel ei fiind identificati cu adeptii Vishnuismului. in realitate se considera a nu fi decat diferite secte si diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei. Religia Vedelor. Hinduismul contemporan Exista trei clasificari de baza. Cu toate acestea atunci când cineva citeste scriptura vedica timpurie. fiecare considerându-se pe sine ca fiind cea mai buna si mai favorizata exprimare si interpretare a ei. O ilustratie a pluralismului si a naturii Hinduismului se gaseste in compararea Dumnezeului legendei Bhagavad-Gita cu Dumnezeul literaturii vedice timpurii. In fond. in care sutele de secte hinduse se impart în: 1. in ispasirea karmica si in reincarnare. In schimb. adica în neant. desi practic par sa fie religii diferite. Pazitorii si cititorii Vedelor – preotii brahmani – au cautat sa spiritualizeze acest naturalism si au creat un zeu unic. anterioara brahmanismului. va descoperi ca Dumnezeu este prezentat ca fiind panteist (adica. toata creatia este una. Este in amestec între politeismul naturalist al Vedelor. si 200 d. Din acest neant. un neant. sa se reîntoarca tot la el. iesit din meditatiile religioase ale preotilor brahmani. brahmanii-preoti au facut din religie mai mult un motiv de meditatie filozofica. sa se poata face purificarea si reintoarcerea lor în Brahma. t Brahma nu este decât o abstractie. suprema fericire este sa parasesti aceasta viata. Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads. fie ca este divina sau nu). Adeptii lui Vishnu. Meditatia Transcedentala. De fapt. brahmanismul nu a fost accesibil maselor populare. Acum ea cauta sa fie o sinteza a diverselor idei si influente ce strabat intreg subcontinentul indian si care reprezinta sute de grupuri sociale. Yoghi Ramacharaka face aceasta observatie: "Diferitele secte hinduse. care se devoteaza inchinarii zeului Shiva. era prea naturalista si prea senzualista. Poate cea mai bine-cunoscuta parte a Vede-lor este legenda hindusa a lui Bhagavad-Gita. De aici principiul metempsihozei sustinut de brahmanism. Bhagavad-Gita a fost scrisa si ulterior modificata intre anii 200 î.C. Dumnezeul suprem. care este povestea unui print razboinic. Exista hindusi ortodocsi.

cum ar fi copacii. Legea karmei se aplica atât oamenilor cât si animalelor. Când cineva obtine aceasta eliberare. cei mai buni si mai sfinti oameni. Din mâinile lui Manu au iesit Kshatriyas. Bhakti marga obtine realizarea de sine prin jertfe rituale si disciplina. respectivul se crede ca intra intr-o stare de desavârsire. Jnana marga obtine realizarea de sine prin constienta intuitiva si revelatie mistica.Brahman. Vishnu (ca si Pastrator) si Shiva (ca Nimicitor). pentru un hindus. traiesc/salasluiesc in creatiile sale. Moksha: Concept cunoscut si sub numele de mukti. ce ramâne necesar crezului hindus? Cu certitudine. de reincarnari (in care sufletul locuieste in trupuri omenesti succesive). animale. hindusii au venerat 9 . dupa Josh McDowell. Karma se refera la datoria creata de faptele rele ale unui om pentru care trebuie sa se ispaseasca (prin diferitele sisteme hinduse). sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat. Karma si Samsara: Fundamentala pentru gandirea hindusa este idea ca toate sufletele sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele lor din timp. . Ca adaugire. animismul (Dumnezeu.Dharma. fiindca gaseste o asemanare la fiecare si cauta sa le asimileze. Sistemul de caste: Este o trasatura unica a religiei hinduse. (renastere ca membru al unei caste superioare) sau coborînd pe scara sociala. De aceea. sau Dumnezeu trei-in-unul (trinitar): Brahma (ca si Creator). . Mântuire: Cele trei cai principale hinduse de mântuire includ karma marga (adica metoda). telul suprem al existentei sale este sa fie eliberat din samsara (ciclul obligatoriu al vietii) si din legea karmei cu sirul ei lung de nasteri. Hinduismul nu este doar una dintre cele mai vechi religii ale lumii.Altii. Prin urmare. Restul oamenilor au iesit din picioarele lui Manu si sunt cunoscuti sub numele de Sudras. renasterea poate lua o forma superioara sau inferioara. De aceea. conducatorii si razboinicii. . De aceea. Meseriasii au iesit din coapsele lui si au fost numiti Vaisyas. . disciplina care-l face in stare ppe individ sa-si controleze trupul si emotiile. in Hinduism se mai gasesc urmatoarele concepte comune: . considerându-l o faza iluzorie a Absolutului. . urcând prin ea in sus pe scara sociala. de vreme ce omul nu eeste in afara. Din Manu s-au nascut patru feluri de oameni.Nirvana. sau de transmigrare (in care sufletul locuieste in trupuri successive . de perfectiune. panenteismul (Dumnezeu se afla in creatie ca si sufletul in corp). este termenul hindus folosit pentru scaparea. Din vremurile cele mai timpurii. animalele etc). pietrele. starea finala atinsa la emanciiparea sufletului din lantul de nasteri si renasteri. doctrinele reincarnarii si a eternitatii sufletului. sau chiar de plante si alte obiecte fara viata). apologet crestin. ci parte a lui Brahma. Intr-o asemenea varietate de opinii teologice. Legea Ordinii Morale. Crezuri hinduse Dumnezeu: Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. pe care ffiecare individ trebuie sa o gaseasca si sa o urmeze pentru a atinge Nirvana. eternul Trimutri. henoteismul (exista mai multi Dumnezei dar ne inchinam unuia singur). care este calea actiunii dezinteresate. monoteism (exista doar un singur Dumnezeu). pentru ca el sa scape din ciclul de Samsara. politeismul (exista multi Dumnezei). dupa cum a hotarît creatorul Brahma. Conceptele hinduse despre divinitate includ oricare dintre urmatoarele: monismul (toata creatia/existenta este una). Relatarea originilor castelor este interesanta.omenesti. Din capul lui Manu au iesit Brahmanii. Aceasta complexitate manifestata prin unghiurile diferite din care se determina realitatea finala este cea care atrage si ii fascineaza pe multi intelectuali. (renastere intr-o casta mai inferioara sau ca animal). primul om.Supunerea Soartei. chiar daca a fost scoasa in afara legii de catre guvernul indian. Hinduismul este foarte tolerant fata de celelalte religii. panteismul (toata creatia/tot ce exista este divin). Acesta constituie inca parte integrala a ordinii sociale a Indiei. Odata cu trecerea timpului. morti si renasteri. un complex sistem social a dat forma religiei actuale a subcontinetului intr-o indelungata perioada de timp.Sistemul Castelor. Desi foarte variat. Imaginea lumii ca un loc in care spiritul nemuritor al omului este la nesfârsit implicat in ciclul reincarnarii domina imaginatia indiana de aproape trei milenii. eliberarea sufletului din ciclul karmei. determinate de legille lui Manu.Yoga. ci si una dintre cele mai complexe. Se spune ca Brahma l-a creat pe Manu. ii acorda un loc secundar. sau mai multi Dumnezei. desi nu-l neaga pe Dumnezeu. bhakti marga (calea devotarii) si jnana marga (calea cunoasterii si a descoperirii mistice). ajungând astazi sa existe mii de subcaste.

Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma. Gurul monist.vaca si au considerat-o posesoarea unei mari puteri. Deja esti una cu Dumnezeu. transcenderea acestei constiinte personale si finite si prin contopirea cu Constiinta Infinita si Impersonala (sau cunoasterea ei). care crede ca Dumnezeu. ci metafizica. Absolutul filozofic. Dumnezeu. insa. Atâta vreme cât ramâne in aceasta stare. Cum putem sa ne modificam constiinta ? Prin manipularea sistemului nostrum nervos. Mântuirea in Crestinism este scapare de la potentiala separare eterna de Dumnezeu si ea nu se poate obtine prin fapte bune. Hinduismul considera lumea materiala ca fiind trecatoare si de importanta secundara fata de descoperirea Brahmanului. Crestinismul. in timp ce Crestinismul considera lumea ca având o realitate obiectiva ce isi are sursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu. de a depasi. Acum trebuie sa-si restabileasca legatura cu Krishna si sa dobândeasca Constiinta Krishna. Dumnezeul crestin este iubitor si deosebit de interesat si implicat in treburile umanitatii. de adevaratul lui Eu. invata ca omul a fost facut in imaginea lui Dumnezeu având personalitate si capacitatea de a primi si de a oferi dragoste. Faptele nelegiuite nu sunt savârsite impotriva vreunui Dumnezeu. Aceasta realizare are loc atunci când putem sa ne modificam constiinta noastra si sa ajungem la o stare superioara de constiinta. Mântuirea este o chestiune de perceptie sau de realizare. care este Dumnezeu si adevaratul sine. Desi imaginea lui Dumnezeu din om a fost corupta la caderea acestuia in pacat. iar adevarata lui natura este de a fi un slujitor iubitor al lui Krishna. Hindusii privesc lumea ca fiind doar o extensie. Omul nu este vinovat ca a incalcat legea morala a lui Dumnezeu ci pentru ca si-a uitat adevarata lui natura. Pe deasupra. A percepe. Crestinismul afirma ca exista o singura fiinta suprema care este infinitul Creator personal. Pur si simplu el este ingorant fata de sine. In mileniul care s-a scurs. deoarece constiinta este dependenta de el. Dar omul a uitat acest lucru si a devenit captivul acestei lumi materiale. sau devine vreodata. omul si universul sunt de fapt un tot unitar. omul ar fi inca nespus de pretuit de catre Dumnezeu. se va naste de nenumarate ori in aceasta lume de suferinta. Gurul panteist nu sustine ca omul este. vede pacatul ca fiind un act real de rebeliune impotriva unui Dumnezeu perfect si sfânt. rationala si personala. aceasta cunoastere rationala si constienta si de a experimenta o stare superioara de constiinta sporita. Aceste rele pot fi biruite urmând principiile si doctrina mântuirii castei din care face parte. ci este oferita fara plata de Dumnezeu tuturor celor ce vor sa o primeasca. Adevarata natura a omului sau constiinta lui originala este definita in moduri diferite de guru monisti sau panteisti. nu-ti ramâne decât sa percepi sau sa realizezi acest fapt. ci mai degraba de a transcende. nu este o activitate a mintii. Omul nu este un pacatos. mântuirea consta in depasirea. Crestinismul. ci sunt in principal rezultatul ignorantei. Toate pacatele sunt acte de razvratire impotriva legii lui Dumnezeu. fiindca a cunoaste reprezinta parte a fundamentalului Brahma si nu o entitate separata. perceperea sau experimentarea naturii noastre adevarate. in puternic contrast cu distanta divinitate a Hinduismului. o parte a Absolutului. De aceea. In privinta notiunii de Dumnezeu. fiinta suprema a Hinduismului este indefinita. Aceste contradictii reprezinta diferentele majore intre cele doua religii. In Hinduism mântuirea consta deci in descoperirea. morti si renasteri. care inseamna dragoste si ascultare fata de o anume zeitate. Aceasta mântuire este necesara din lungul ciclu de nasteri. in timp ce crestinii o privesc ca fiind o entitate cu totul diferita in natura ei de Dumnezeu si care nu este parte a unui sistem universal sau monist. In Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfânt. o prelungirea a lui Brahma. Nu se pune problema de a cunoaste din punct de vedere intelectual sau de a deduce logic ca noi suntem Dumnezeu. dar care s-a implicat intr-o constiinta finita. Dumnezeu ar fi o fiinta personala pe numele de Krishna. prin devotament. in acest context. in felul acesta scapând din ciclul de nasteri si morti. adica cer. afirma ca Omul este Constiinta Infinita sau Dumnezeu. sau prin fapte savârsite conform ritualurilor. Conform Hinduismului problema fundamentala a omului nu este morala. este impersonalul Brahma. Mântuirea lui consta in atingerea acelei stari originale de constiinta pe care a pierdut-o. Starea originala a omului este constiinta Krishna. s-au pus la punct numeroase tehnici care sa 10 . Problema se afla in constiinta lui. lipsit de valoare individuala sau personala. iar acum se recunoaste ca fiind altceva. Doar atunci omul va iesi din ciclul de nasteri si morti si va trai pentru totdeauna impreuna cu Krishna in Goloka. In Hinduism mântuirea se poate dobândi in trei feluri: prin cunoastere.

o stare de atentie odihnitoare. In felul acesta se ajunge la realizarea lui Stai nemiscat si afla ca Eu sunt Dumnezeu. pentru a percepe constiinta interioara. Perceptia exterioara este rezultatul cresterii progresive a activitatii sistemului nervos. Dupa câtva timp. cel ce mediteaza atinge o stare superioara de constiinta. Aing. Ca omul este constient de constiinta. In acelasi fel.. primele 20 de minute. Ram. Discipolului ii este cerut sa seada intr-o pozitie confortabila. pentru ca astfel numele. numita Constiinta Cosmica. sau o mantra al carei inteles initiatul discipol nu-l cunoaste. Problema pe care o creaza Hatha Yoga este faptul ca ea necesita un proces indelungat si anevoios. Japa Yoga inseamna repetarea sau invocarea unei mantre (de regula. Crezul ca omul poate dobândi mântuirea prin exercitii fizice se bazeaza pe faptul ca mântuirea se presupune a fi o chestiune de perceptie. o batista alba. devenind constient de constiinta. Una dintre aceste tehnici este hatha yoga (mântuirea prin exercitiul fizic). Gurul de orientare monista prefera sa folosesca un nume simbolic al lui Dumnezeu cum ar fi Om. Aceasta este considerata eliberarea. in mintea lui gânduri sau imagini.Ram. multi crestini o considera misterioasa. Intrebarea frecvent pusa este daca un crestin poate sa practice Hatha Yoga. 11 . Hatha Yoga.. cu animalele.. cu plantele. prin asociere. ea este simpla... Mahesh Yoghi numeste aceasta metoda.manipuleze sistemul nervos al omului pentru a putea obtine modificarea constiintei lui. Se spune ca aceasta este constienta constiintei. Hrim. sa nu creeze. Om. aceasta persoana se deschide filozofiei hinduse. va uita si de mantra si va transcende toate gândurile si simtamintele. In timpul ceremoniei instructorul se inchina unei fotografii a guru-lui lui si apoi ii cere initiatului sa se plece inaintea pozei acestuia. Dupa ce au trecut mai multi ani de meditatie.Ram. iar vederea obiectului vine automat fara folosirea intelectului sau a emotiilor. Perceptia launtrica este rezultatul diminuarii activitatii. pâna ce intreg sistemul nervos inceteaza sa mai functioneze si atinge o stare de liniste. Pentru a percepe obiectele externe nu trebuie decât sa ne deschidem ochii. care cere multa disciplina si un profesor competent. vom ajunge sa o percepem. dulciuri. Sring. care consta din exercitii fizice si de respiratie. Aceasta este starea transcedentala de constiinta. de exemplu. Aceste tehnici sunt in general cunoscute sub numele de tehnici yoga. stare in care el este constient atât de lume cât si de Constiinta Pura.. nu trebuie decât ca noi sa ne indreptam atentia inspre interior si. sau mantra respectiva. metoda mecanica de realizare a Dumnezeirii. in care el ajunge sa perceapa nivelurile mai subtile ale lumii obiective. respectivul poate atinge Constiinta Divina. Fiindca initierea in Meditatia Transcedentala este o chestiune privata. Se spune ca in aceasta stare omul poate chiar comunica cu pasarile. camfor etc. Apoi. cu pietrele.. De fapt. Celui ce este interesat in initiere i cere sa aduca flori. cât si automatic. Dupa aceasta se ajunge la starea finala de Unitate a Constiintei. sistemul nervos poate fi imbunatatit iar constiinta modificata/schimbata. Prin manipularea psihologica a trupului omenesc. concentrând astfel mintea asupra lui si in cele din urma sunetul devine un non-stimul. in mod automat. nume al unei divinitati cum ar fi Ram. El spune ca este posibil sa-l descoperi pe Dumnezeu pe aceasta cale. Odata ce o persoana cunoaste modificarea de constiinta si are o viziune a posibilitatilor. sa-si inchida ochii si sa repete mantra cu voce joasa. mantra este un cuvânt scurt. este o metoda foarte veche. O alta metoda de transformare a constiintei este japa yoga (metoda mecanica de mântuire). Faptul acesta induce o stare in care mintea este constienta sau treaza. dar nu este constienta sau treaza fata de ceva anume sau de vreo idee. in care omul se percepe in unitate/contopire cu universul. ce depinde de starea sistemului nervos al omului. De obicei. I se spune ca mai intâi va uita de restul lumii si ca va deveni constient doar de mantra. Invatatorul sau instructorul cere binecuvantarea diversilor zei si diferitelor zeite apoi ii transmite initatului o mantra. Ea este numita Constiinta Pura sau Constiinta Transcedentala. fiindca Realizarea Dumnezeirii este o chestiune de perceptie iar procesul de perceptie este atât mecanic. Repetarea constanta a unui sunet elimina toti ceilalti stimuli. este o formula care contine numele unui Dumnezeu sau al un spirit rau). care la rândul lui depinde de conditia lui fizica.

foc. sufletul era esenta si principiul vietii. fiind principiul unei miscari spontane si eterne. sufletul este muritor. În consecinta. sufletul este de natura materiala. senzatiile sunt rezultatul interactiunilor dintre emanatii ale obiectelor si porii organismelor. o prima viziune monista a identitatii între trup si suflet. aerul (pentru Anaximene). „Materia este una si e constituita din atomi în miscare spre varietate infinita” – este ideea fundamentala a teoriei lui Democrit. apa. nasterea si conservarea. moartea cu viata). Forma atomilor emanati determina modalitatea senzatiilor. masura întelepciunii). Continuator al cosmologiei „fizicienilor” din Milet. Cum o diferenta calitativa între senzatie si gândire nu a fost remarcata. miscarea sângelui realizeaza gândirea si cunoasterea în general. Ideile „psihologiei naturale” ce explica viata sufleteasca printr-un principiu material. Sufletul uman este o parcela din sufletul universal si miscarea universala. astfel. imperisabil si vesnic. al VI-lea trecerea de la ideatia cosmogonica. Desi nu se refera la textele originale. Scoala din Milet marcheaza în sec. Desi nu foloseste termenul ca atare de „suflet”. usoara si uscata. acesta fiind originea tuturor lucrurilor. derivata dintr-un element fundamental. În privinta senzorialitatii. Datorita celei de-a doua facultati omul poate „descoperi” adevaratele nume ale lucrurilor. apare ca o emanatie universala.IDEATIA PSIHOLOGICA ÎN ANTICHITATEA GREACA PREARISTOTELICA ( 3 ) Ideile despre suflet în Grecia antica sunt continute în corpul unitar de cunostinte stiintifice si filosofice. vara cu iarna. compus din atomi sferici foarte subtili si mobili (un fel de foc. în Muzele (intitulata si Despre natura) îmbina cunoscutul materialism ionian (regula fundamentala este focul) cu principiul contrariilor sau metoda dialectica. Pentru cunoastere omul are doua facultati: simturile si ratiunea (care da si criteriul adevarului. reunite si divizate de cele doua forte primordiale. „locuitorul” dispare o data cu „cortul” ce l-a gazduit. Fie ca era înteles ca materie subtila. fie ca idee sau forma. Socrate (469-399) a marcat o reorientare hotarâtoare a gândirii psihologice. Heraclit din Efes.apeiron (pentru Anaximandru). din confruntarea mai multor texte se presupune ca Democrit a dat întâietate gândirii în privinta adevarului si autenticitatii. infinitul . s-au pastrat pâna în timpul lui Socrate. respectiv apa (pentru Thales). defineste senzatiile si gândirea (tot o senzatie) în unitate cu fiziologicul. viata si dezvoltarea se datoresc echilibrului contrariilor (ziua cu noaptea. Pitagora substituie principiul lui Thales. dar incorporala si înzestrat cu miscare. ceva cald si mobil. Anaximandru (610-545) si Anaximene (585-525) au formulat o conceptie a unitatii naturii. fiind chiar functiuni ale elementelor materiale. Sufletul este un gen de suflare calda. are atributul imortalitatii. La originea tuturor lucrurilor se afla lupta contrariilor. pamântul si apa – radacinile lucrurilor – sunt supuse actiunii a doua „principii motorii”: iubirea (forta unificatoare a lucrurilor materiale) si discordia (forta separatoare). Democrit împartaseste ideea lui Heraclit si Empedocle. ce antreneaza întreg corpul). a emanatiilor atomilor de la lucruri spre organism si invers (aerul interpus faciliteaza transmisia). sensibilitatea fiind comuna tuturor fiintelor. Empedocle (490-430) renumit orator si poet (Despre natura si Purificarile) afirma ca „focul. miscare a atomilor – la calitati 12 . Aristotel reproduce definirea sufletului data de catre Thales – sufletul este similar fortei magnetice. disparând o data cu corpul. cu numarul. Reprezentantii Scolii din Milet: Thales (624-547). fiind focul sau principiul vietii. antropomorfica si mistica la reprezentari naturalist-logice despre cauzalitate si cunoastere. Numele lui Democrit din Abdera (460-370) este legat de determinismul materialist în raportul suflet-corp si cognitie. Sufletul este de natura materiala. la Democrit. de la explicare în termeni de elemente ale mediului – aer. Avem astfel. aerul.

distingând dimensiunea divina si organica. se prezinta în termeni metafizici. Opera binelui. Scopul vietii este a cunoaste si anume a cunoaste virtutea”. decadere morala. disolutii ale institutiilor statale). virtutii morale. VII) gasim abordari ale cognitiei.interne ale omului. Platon afirma ca „existenta” este identificata cu Unitatea si Binele. Viziunea psihologica a lui Socrate este într-un înalt grad provocatoare: dupa Xenofon. este interesanta sub mai multe aspecte: . 3) energia sau vointa rezultate din sinteza primelor doua functii. conceptul. dispersata în numeroase lucrari. o viziune asupra afectivitatii o gasim în Fileb si Banchetul. simtul fericirii si ideea divinitatii sunt trei piloni ai vietii demne. 2) ratiunea sau functia întelegerii inteligente si a stabilirii adevarului. 13 . aspiratia. pentru aceasta cutezanta. Socrate a fost convingator în a centra gândirea filosofica pe problematica umana a experientei. prin cadrele problematice formulate avem elementele unui sistem: în privinta raportului suflet-corp. utopic si psihologizant. Platon concepe un model functionalist al sufletului pe care îl si transfera cu deplina convingere la macrosistemul social: 1) apetitul sau motivatiile organice. corespunzator celor trei functii: clasa agricultorilor. Socrate afirma ca sufletul este nemuritor si ca starea sa de nondependenta (când nu are nici o trebuinta) este de ordin divin. simtul si reprezentarea fericirii. discipol eminent a lui Socrate. pe care orice fiinta umana se înalta ca un templu al continuitatii si nezadarniciei.postuleaza o identitate între cunoastere si existenta. cu functii distincte la nivelurile capului. rationalizarile propuse de el au un caracter conservator. în Fedon se afirma întâietatea sufletului. în Timen si Republica sunt definite trei suflete. Socrate a devenit din ce în ce mai respectat prin veacuri. V. Noua viziune este sintetic exprimata în imperativul „Cunoaste-te pe tine însuti!” si larg elaborata în problematica eticii rationale. Platon a fost etichetat drept deschizator al traiectului idealist în filosofie. moralei. deoarece el a proiectat asupra omului o lumina a credintei în esenta sa pozitiva: „Nimeni nu greseste cu vointa. pieptului si abdomenului. cum sunt intelectul. Gândirea psihologica a lui Platon Gândirea lui Platon este centrata pe problematica psihologica. împartasita de altfel sub alte forme de „cognitivistii” umanisti de astazi. Desi nu a lasat opere scrise. tratând ideile ca un real primordial. . în Republica (IV. Desi gândirea psihologica a lui Platon. Conceptia despre suflet a lui Platon.a trait într-o perioada de acutizare excesiva a problematicii social-umane (conflicte sociale. raportului cu sine.. . a guvernantilor filosofi si a militarilor. pe autocunoastere si „adâncuri ale spiritului”. razboaie devastatoare. cognitiei. iar acestea împreuna genereaza Frumosul. ci din ignoranta.fara a recunoaste psihologia ca un domeniu distinct de cunoastere.. Statul rational este conceput de Platon stratificat. Continuând abordarea etica a lui Socrate.

Opera aristotelica marcheaza o departare majora de traditiile etico-religioase. Pella. Aristotel ne apare astazi ca pionier al paradigmei functionaliste (opus deci dualismului suflet-viata biologica. cunoscute sub titlul generic Parva naturalia. Aristotel însusi defineste principala functie sau facultate a psihicului: discernamântul prin simtire si gândire. senzitiva si rationala. sustinator al miscarii politice promacedoniene de unificare a micilor state grecesti sub forta ofensiva a lui Alexandru. Aceasta latura a vietii marelui enciclopedist avea sa-i aduca amaraciunea sfârsitului în exil. al dezvoltarii în trepte). unde va ramâne 20 de ani. teoria despre suflet avea deja o istorie. „forma a trupului natural”). principiul actualizarii. însusire. Conceptul „entelehie” a fost o inventie a lui Aristotel utilizata în definirea concisa a principiului activitatii. Valoarea istorica. a stiintei aristotelice despre suflet. astfel ca Aristotel se întoarce la Atena. calitate de a realiza ceva. de fapt pâna la moartea maestrului. promovat de Platon). când avea 17 ani. numita Lyceu (dupa numele templului din apropiere dedicat lui Apollon Lykeios). începând chiar cu formularea obiectului psihologiei: statusul ontologic al individului uman ca entitate psiho-fizica vie.H. iar opera sa ca „primul act minutios de experimentare a capacitatii spiritului filosofic de a razbate catre straturile cele mai profunde ale existentului natural si poetic”. sintagmele „potenta în act” si „entitate individuala umana” se înteleg astazi ca functionalitate. Dupa decesul tatalui.spune Aristotel.sunt într-o relatie functionala de tipul ochi vedere. astfel ca pregatirea cursantilor are elemente de studiu. activa si cugetatoare (entelehia trupului = suflet individual. Filosofii moderni ni-l prezinta pe Aristotel ca „o emblema a certitudinii” în perspectiva istorica.. în apropiere de vechea capitala a Macedoniei. Amintas al II-lea. Dupa moartea regelui Filip. în conditii excelent asigurate în anii ascensiunii lui Alexandru Macedon. cercetare si creatie. În acest cadru mentoral se elaboreaza treptat opera uriasa a lui Aristotel. purtând o puternica amprenta a cercetarii directe a naturii. adica al generarii diferentelor calitative (sau cum se spune astazi în psihologia umanista. rezida în afirmarea unitatii functiilor spirituale si vitale: sufletul este acea forma (calitate. Este un fel de universitate cu institut de cercetare.H. la numai un an dupa moartea lui Alexandru Macedon. cu preocupari pentru cercetarea empirica a fiintelor. Dedicându-se creatiei stiintifice. Sufletul si corpul. tronul este ocupat de Alexandru. proprietate) a substantei (corpului) care îndeplineste trei functii necesare vietii: nutritiva. Aristotel devine si personalitate publica. din sudul Traciei. îndelung validata. ca educator al tânarului Alexandru. cercetându-i principiile si cauzele (scopul suprem al cunoasterii). în orasul Malcis din Eubeea. Elaborarile sale originale apar dupa moartea lui Platon. Aristotel a fost angajat la curtea regelui Filip al Macedoniei. fara însa a slabi respectul pentru filosoful-dascal („Îmi este prieten Platon. traind si studiind într-un cadru mistic. 14 . dar si mai prieten îmi este adevarul”). în anul 322 î. Plasând psyche-ul omenesc în cadrul larg al naturii. într-o familie elevata. în orasul Stagira.CONCEPTIA ARISTOTELICA DESPRE SUFLET ( 4 ) Când Aristotel a conceput De anima si lucrarile ulterioare. tatal sau fusese medic la curtea regelui Macedoniei. Viata si opera lui Aristotel Aristotel s-a nascut în anul 384 î. Aristotel apare la Atena ca elev al Academiei lui Platon. iar peste doi ani deschide aici o scoala proprie.

miscare. suprapuneri. De anima. deci functii de hranire. argumente. Metafizica. Dupa ce defineste patru tipuri de miscare (deplasare. simtirea presupune placere si durere. El spune ca pentru o percepere comuna.o unealta cum ar fi securea. are o elaborare arhitecturala. Cartea I este dedicata analizei critice a doctrinelor înaintasilor. Cartea a II-a – dupa laborioasa problematizare si preluare critica din cartea I. vietate si om. vazul propriu-zis ar fi sufletul lui. nazuinta spre un scop. cu calitatea (forma) de a taia. Identificam aici o viziune functionalista clara si aceasta nu întâmplatoare. se revine acum cu alta forta intelectiva la definirea sufletului. pe baza lor. nume de gânditori remarcabili si opere. Ordinea este dictata de întelegerea cauzala si sistemica: simtirea nu poate exista fara hranire. 15 . simtire. contrarietati. sustine unitatea suflet-corp. De mare utilitate pentru psihologie este distinctia potential-actual. Pentru Aristotel. Aristotel face de fapt un gen de psihologie comparata si diferentiala la trei niveluri: planta. asa si corpul alcatuit din organe are suflet. cu atributele miscarii. trebuie sa se sprijine pe senzatii si reprezentari. Psihologie si Gnoseologie. producându-se simultan cu actiunea obiectelor asupra organelor de simt. structural-compozitionale. simultan cu receptarea obiectelor specifice. la Leucip („figurile sferice sunt suflet. are loc o operatie psihica de unire a senzatiilor într-o perceptie. nu mai trebuie demonstrata: de aici. „Simtul comun” este în fapt o operatie de sinteza care. În maniera fireasca a unui dascal constiincios.daca ochiul ar fi o vietate. învatare-instruire. cu trei module.Opera scrisa a lui Aristotel contine doua genuri de lucrari: exoterice. Se refera cu respect academic la Democrit („sufletul este un fel de foc si caldura”). în care se realizeaza o asociatie de senzatii. Abordând „puterile sufletesti” sau „facultatile sufletului”. alterare. este un corp natural. a conchis ca gândirea. Cartea a III-a – în aceasta carte Aristotel respinge ideea lui Democrit si anume ca ar exista un al saselea simt. Politica. referindu-se la corpuri. zise acroamatice. cu intermitente de secole. necizelari. Constructia si ideatia primului tratat de suflet – De anima Lucrarea lui Aristotel. identitatea aristotelica începe sa se remarce prin lucrarile de Logica. cu puternica tenta a magistrului Platon. Numai cele din urma au ajuns pâna la noi. modificari. învataredezvoltare. la consensul filosofilor antici asupra faptului ca sufletul este „factorul cel mai capabil de miscare”. Etica si Estetica. Dupa operele de tinerete. Aristotel preia conceptia predecesorilor despre „însufletit”. deoarece va fi întregita cu explicatii cauzale. nu este nevoie de un simt special. simtirii si necorporalitatii. micsorare si crestere). Se prezinta idei. pentru uzul intern din Lyceu. Dintre multiplele analogii invocate pentru trecerea la o definire a sufletului. doua ne clarifica distinctia dintre substanta si forma: . având capacitatea de a se misca pe sine”). actualizeaza omul ca Subiect. existenta obiectiva a lumii corporale este o certitudine. . Stiintele naturii. intitulate „carti”. Cartea I – cu o pondere de 4/5 din lucrare. erau adresate auditoriului selectat) si esoterice. destinate publicului (unele. atributive si genetice.

în 354 e. filosofia greaca asociase perfectiunea cu „forma” si „limitarea”. omul este responsabil pentru actele sale. Aurelius Augustinus. Creatorii dogmaticii crestine valorifica în „marturisirile” lor ideile lui Platon. O conciliere între stoici. De foarte tânar. încearca Plotin (nascut în 205 e. Augustinus concepe sufletul ca o substanta necorporala (neavând dimensiuni spatiale. alt ideal în viata constienta. Mobilul conceptual la Plotin a fost interpretarea mistica a teoriei platoniciene a ideilor. marturisirea devine un complement al logicii. al unei existente independente de corpul material. eruditie si conciliere a rationalismului grec cu religiile orientale. primeste botezul crestin si dezvolta un sistem filosofic axat pe teologie si psihologie (cunoasterea lui Dumnezeu si cunoasterea omului fiind probleme fundamentale). înseamna ca este superior corpului. Extazul era tocmai procedeul de a suprima senzorialitatea. atât prin vehicularea cu trecutul si viitorul.n. Se poate spune ca niciodata omul nu s-a simtit si conceput mai sigur în centrul lumii si mai stapân asupra timpului ca în exercitiul extatic de tip Plotin. Functia sa este receptarea lumii. 16 . aceasta însemnând resemnare si comuniunea cu sfintenia concretizata în viata. De acum. este un actor însufletit de divinitate si cu responsabilitatea pe masura. Plotin are acest insight al potentei supreme sufletesti prin ruperea limitarilor. deci este spiritual si apropiat de esenta divina. Platon si Aristotel. la 19 ani deschide la Roma o scoala de filosofie ce capata repede o mare faima. omul are sansa de a trai în lumea creata de el însusi. într-o familie de europeni crestini. abandonarea imperfectiunilor si zborul spre infinit. aceasta din urma este o calitate a sufletului care-l uimeste pe Augustinus. la halucinatii si extaz). epicurieni. Sufletul capata astfel creditul unei activitati proprii. Realitatea nu era dispretuita. Aristotel si Plotin. Gânditor profund în fata operei lui Platon.inclusiv a simturilor si controlul functiilor vitale.DE LA ANTICHITATE LA PARADIGMELE GÂNDIRII PSIHOLOGICE MODERNE Curs 5 Crestinismul apare pe un sol de eclectism. se instituie alte criterii ale adevarului. ba chiar i se recunoaste natura divina. frecventata de însusi împaratul Gallien. Viata (animala si umana) este efectul fuziunii dintre suflet si corp. spre adevar si absolut si-au gasit originea în capacitatea reflectorie a sufletului de a se elibera de corp. Aristotel si ale stoicilor.n. ajungând la definirea extazului ca singura cale lipsita de limitari si blocaje. apare pentru Plotin criteriul existentei plenare. Acesta este începutul dualismului. Acesta este un contrast memorabil pentru evolutia mentalitatilor: „infinitul” care la Aristotel era un non-real. care va culmina cu Descartes si nu va înceta sa dea de gândit filosofilor pâna azi si mai departe. În peste 50 de tratate ale sale. Dupa descoperirea conceptului de catre Socrate si elaborarea Logicii de catre Aristotel (cu dezvoltarile ulterioare). în sudul Egiptului). la Licopolis. intrând în starea contemplarii fara criterii si conditii. dar sufletul capata statutul de „a doua lume”. ca opera a impactului dintre corp si lumea reala. dirijarea miscarilor corpului. dupa participarea la o expeditie în Persia. Caile spre divinitate. Specificul sufletului a fost definit de Augustinus si prin metoda de cunoastere: introspectia (observatia interioara). se preocupa de cunoasterea Absolutului. memoria (constiinta trecutului) si asteptarea (constiinta viitorului). starea de extaz. ridicat la rangul de „mod de existenta” si valoare spirituala. ci doar temporale).. patimile si mesajul lui Iisus Hristos. nascut la Numidia. Care este imaginea omului în aceasta viziune crestin-psihologica? – Omul are atributul vointei si deci al libertatii. este de retinut faptul ca opera fundamentala a patristicii (stiinta dogmaticii si cultului crestin) ofera învataturii despre suflet un asemenea loc central. baza a întregii vieti spirituale. dupa o tinerete în rataciri mirene pâna la vârsta de 33 de ani. cât si prin facilitarea imaginatiei (de la normal-productiv. daca este incorporal. Africa.

sufletele vegetal.). Experienta este cartea deschisa a stiintelor. animal si rational exista din ratiuni teologice: cel inferior este necesar celui superior. demonstratia logica a scolasticii devine slab productiva fata de metoda stiintifica a provocarii experimentale. ci doar se expune ceva cunoscut. falsificatoare. Este. Francis Bacon. Lucrarea Opus majus (1267) este dedicata acestui proiect. Metoda inductiei fusese folosita si de Galilei. Aristotel avea în vedere în De anima relatia organism– obiect. Primul teoretician al noii stiinte a fost Francis Bacon (1561 – 1626). Sanctificat de biserica catolica. Individualismul. ce poate fi „lecturata” direct daca învingem prejudecati si neajunsuri specifice mintii noastre. antropomorfismul etc. nu putea s-o lase în afara comuniunii cu divinitatea. Deformarile generatoare de erori tin de individ si de socius. teolog remarcabil (Summa Theologie) valorifica în folosul teologiei distinctia aristotelica dintre suflet si spirit (sau suflet vital si suflet rational). ci cu divinitatea. trândav. Prin mijloacele logicii formale nu se descopera adevaruri.„Ultimul gânditor al lumii vechi” este un autor de psihologie de talia lui Aristotel. dar si pentru Renastere si epoca moderna un cadru de referinta. de extindere fara control a ceea ce stim si vrem la ceea ce nu stim (superstitii. venerându-l pe Augustin. Bacon le defineste si sistematizeaza în patru clase: – idola tribus: tendinta de generalizare pripita si comoda. alcatuirea si functionarea sistemelor complexe. Constiinta de sine a fost absolutizata. Augustinus ramâne nu numai pentru feudalismul de 1000 de ani. Ca naturalist (si functionalist). stiinta opereaza generativ: identifica unitati elementare si descopera legi cauzale ce explica geneza. Renasterea înseamna o viziune laica asupra existentei si a umanului. intentia instrumentând întreaga viata interioara. ascetismul clerical din epoca feudala este depasit de prestanta omului. dar Bacon o trateaza drept un Novum Organum si îi stabileste regulile. o „experienta interna” fundamentala si. Nota cea mai generala a civilizatiei Renasterii este caracterul laic: omul cu nevoile si aspiratiile sale apare ca o valoare fundamentala. rational si îndreptatit la fericire în existenta sa peremptorie. Extinde însa sfera spiritualului si la senzatii. generarii de fenomene si masurarii parametrilor. cu drept natural la fericire. îndepartata de natura. mai ales ca lumina constiintei se extindea asupra tuturor trairilor omenesti. acestea n-au ramas în schema evolutiva a lui Aristotel. trei secole mai târziu. Gândirea filosofica antica este respinsa organic. psihicul nu mai deservea viata de relatie cu lumea obiectiva. frenatoare a dezvoltarii stiintei. – idola fori sau „fantomele pietii”: desemnarea prin cuvinte conventionale a unor realitati doar presupuse (exemplu: „destinul”. magia. evident. înzestrat cu ratiune de putere nelimitata. teoriile lor sunt preluate ca baza în explicarea naturii. Începând cu Renasterea. ci ca în ierarhia feudala. si le explica prin transferul de corpusculi materiali de la obiecte la organele de simt. Thomas d’Aquino o înlocuieste cu cea dintre „constiinta (subiect) si obiect”. Sintagma „organism care gândeste” a fost înlocuita cu „subiect care gândeste”. – idola specus: fixitatea propriilor deprinderi si obiceiuri ne îngusteaza posibilitatea de receptare si abordare a noului. Sursa tuturor fortelor sociale este individul: nu ascet si abstinent. daca a delimitat niveluri sau module ale psihismului. desi sunt saturate de teologie si superstitii. ca speculatie desarta. obedient si pedant. cazul unor filosofi antici greci este edificator. pe care Aristotel le lua drept baza a functiei simtirii. 17 . concurenta. – idola theatri: prestigiul istoric al unor teorii. alchimia. Roger Bacon (1210 – 1294 sau 1214 – 1292). De la Socrate. profesor la Oxford. celalalt pe Dumnezeu. „sfera cereasca”). Thoma d’Aquino (1227 – 1274). orientând-o spre observarea naturii. o emanatie de forte si talent va da omului liber statutul de faurar al existentei. descoperirile geografice si stiintifice. unul deservind corpul. inventica multiplicatoare a fortei de productie sunt factorii ce imprima omului Renasterii acea noua identitate pe care am numi-o astazi Subiectul virtuos (ce practica forta si talentul). stiinta a evoluat ca exercitiuasupra conceptelor si ideilor generale. urmareste sa reformeze stiinta. Platon si Aristotel. anticipare fericita a ceea ce va înfaptui filosoful si omul de stat cu acelasi nume.

viza în prima parte studiul luminii. Metoda îl conduce la generalizari: utilitatea biologica a afectelor. Regulile pentru conducerea spiritului au fost gândite înainte de stabilirea în Olanda (1629). principalul argument a fost însa mecanismul circulatiei sângelui. În lipsa conceptului de influx nervos. si autorul le-a probat personal în propriul demers stiintific. onestitatii tin de forta cu care intelectul controleaza pasiunile. decât partial. dar n-au fost publicate decât postum. Descartes foloseste termenii antici „suflu vital” si „spirit animal”. un nou continut: corp înseamna un sistem automat organizat structural si functional dupa legile mecanicii. o lucrare în latina a fost publicata la Frankfurt. influentând gândirea si pasiunile. René Descartes a ramas un catolic mai putin smerit. operabile în toate domeniile. Descartes se ocupa de existenta lui Dumnezeu. reprezentarea despre însusirile si raporturile obiectelor) a devenit criteriu al psihismului. Enric al IV-lea decretase libertatea religioasa. Conceptia carteziana despre reflex si pasiuni conduce în principal la clarificari hotarâtoare pentru evolutia psihologiei: – distinctia comportament–cunostinte. pe care o recunoaste alaturi sau complementar cu natura si cu gânditorul. a interactiunii organismului cu mediul. adica nesupusa organizarii obiective a unui act real. afecte. consideratii asupra efectelor vârstei. în1701. dar si senzatii. sângele ajuns în inima se supune unor schimbari. liceul la Rennes si licenta în filosofie la Poitiers. începând cu Descartes. Începe lucrul la un Tratat despre lume. în care. când are viziunea „stiintei minunate”. În 1637 a aparut Discursul despre metoda. sa dea omului marea putere a gândirii în spiritul vointei libere. daca la Plotin si Augustinus obiectul introspectiei persoanei era comunicarea cu divinitatea. iar în 1641 Meditationes de prima philosophia. în 1628). Prezentarea fiziologica a reflexului a legat-o chiar de mecanismul medicului englez: dupa ce umple arterele si venele. gânditorul. „practic”. mai mult decât secole de largire a cunoasterii.RENÉ DESCARTES (1596 – 1650) Familia (de medici si înalti functionari) i-a dat o educatie de vârf: colegiul iezuit La Flèche. cum zicem astazi. – sufletul în conceptia lui Descartes este definit dupa un singur criteriu: constientizarea nemijlocita a manifestarilor sale (gândire. 18 . rationalista). dar a reusit. si corelatul sau. la Descartes obiectul este „tehnic”. iar în a doua studiul omului. prin aceasta ea devine si transcendenta. astfel ca partile sale cele mai fine se ridica la creier. de acum. Descoperirea reflexului de catre Descartes este un moment major în istoria psihologiei deoarece înseamna conturarea conceptiei despre comportament ca expresie a vietii de relatie. comportamentul corpului poate fi explicat si fara interventia sufletului: impulsurile externe si constructia materiala sunt suficiente. bazate pe reguli ale evidentei rationale. la sfârsitul secolului al XIX-lea. Avem la Descartes o fiziologie a râsului si plânsului. Este vorba de algoritmi euristici. vointa. este „Subiectul” cert. (Mult mai târziu. orientarea spre om a intentiilor si faptelor. Introspectia a capatat de acum statutul unei metode serioase. cunostinta (informatia. descoperit de Harvey (1608. care. criteriile libertatii de gândire si vointa. „teoria periferica a emotiilor” formulata simultan de James si Lange promoveaza aceeasi idee a medierii viscerale). obiectul acesta fiind cert. Condamnarea lui Galilei l-a uluit pe Descartes si n-a mai cutezat sa tipareasca tratatul. ale generozitatii. Desi prin Edictul de la Nantes (1598). dar si mare maiestrie accepta si explicatia teologica în metafizica si gnoseologie: interventia divina este acceptata ca „primul mobil” si garant al corectitudinii sensibilitatii si ratiunii. – functia cognitiva a constiintei devine singura esenta data nemijlocit Subiectului în introspectie. cunostinta despre obiect exista numai în masura în care este receptata si traita subiectiv. reprezentari). o teorie asupra moralei (în esenta. – dualismul „corp – suflet” are. Daca Thoma d’Aquino a facut un mare serviciu Bisericii conciliind pe Platon cu Aristotel si cu Biblia. dispozitivele mecanice si hidraulice ale timpului au servit drept modele pentru analogii. tânarul Descartes a dorit si s-a preocupat intens de libertate Avea 23 de ani. concret”: chiar propria gândire. actele reflexe nu presupun asemenea cunostinte sau reprezentari. cu ezitare. surprinzatoare contingenta. supraîncarcând fiinta umana cu responsabilitatea propriului act de vointa. Numai dupa stabilirea acestor „identitati”.

derivarii si compunerii. Fiind un real. ulterior însa acestea abia daca s-au pastrat cordiale. conceptia liber exprimata i-a adus excomunicarea si exilul. Analiza afectivitatii la Spinoza este meticuloasa. daca initial raporturile au fost de respect.compatibile cu…matematica. Dar aici a avut sansa de a fi avut parte de cursurile rasunatoare ale lui Helmholtz. de programul investigativ si organizatoric a lui Wilhelm Wundt (1832-1920). În cadrul ei determinismul este universal (miracolul este doar expresia neputintei sesizarii cauzelor). omul poate cunoaste doar doua. demonstratia sa urmareste relevarea determinismului universal si în aceasta sfera a vietii sufletesti Nasterea psihologiei ca stiinta Dintre multiplele încercari temerare doctrinare si experimentale de a da nastere unei stiinte distincte a psihologiei pâna la urma una s-a dovedit a avea reusita. Spinoza preia aceasta problema cardinala pentru întelegerea omului. dar derivata din constiinta. dar si temperamente total diferite: în gândirea lui Wundt problemele metafizice ale reflectarii psihice se vor concretiza cu o 19 . Ca si ideile. cumpatarea. vointa ca forta autonoma dispare. sobrietatea etc. S-a nascut la Amsterdam. saturata de precepte morale). Sa vedem la Descartes locul sufletului în cadrul sistemului comportamental. formeaza cu prima grupul celor trei afecte fundamentale. Substanta unica este denumita de Spinoza „Natura” sau „Dumnezeu”. într-o familie de negustori bogati. sunt alternative ale fermitatii. Din infinitatea de atribute. când este exagerata. nu renunta la libertate pentru vreo cariera universitara. cu mare opera si ample relatii cu remarcabili gânditori europeni ai epocii. Dupa cum s-a vazut. cu licenta dobândita al Universitatea din Heidelberg. geometrie si filosofie. tot afecte sunt si ideile despre aceste stari. Wundt ? Prin pregatirea s-a profesionala de baza a fost medic. Ca si Descartes. dupa regulile matematice ale descompunerii. Numai necunoasterea cauzelor unei actiuni ne creaza iluzia ca ea este voluntara. Spinoza (1632-1677) Operele de referinta ale lui Spinoza sunt: Etica dupa metoda geometriei (publicata postum). fizica. substanta are o infinitate de atribute. Esenta omului este pasiunea si aceasta deoarece este fenomen psihofiziologic. dar si rea. A primit educatie pentru o cariera ecleziastica. Tratatul teologico – politic (1670). Diversitatea porneste de aici: prezenta de spirit. evrei refugiati din Spania catolica. si afectele (pasiunile) apar la fel. unde traieste din meseria de slefuitor de lentile. al carui asistent ulterior va deveni. La Spinoza. din care deriva celelalte. preferând amicitia si speculatia. Principala tema a psihologiei lui Spinoza este cea a afectelor (cartile III – V din Etica). aceasta poate fi buna. respinge dualismul cartezian si admite existenta substantei unice „existenta în sine”. modestia.Le defineste ca stari ale corpului. Satisfactia (bucuria) si insatisfactia (tristetea). Dorinta este atractie constientizata. cardinalitatea etc. Dar si aceste trei afecte au o baza generica: „puterea sufletului”. sunt moduri ale generozitatii. iar acestea în diferite „moduri” (modificari temporare). curajul. Dar cine a fost W. ascet si întelept. – Ideea analogiei dintre comportamentul fiintelor vii si dispozitiile mecanice este considerata geniala în comentariile istoricilor. Dublul raport cu lumea obiectiva si cu subiectul fiziologic confera lui Descartes statutul de metodolog al stiintei moderne. deci absoluta (nu are nevoie de definire printr-un alt concept). La 24 de ani avea deja o gândire formata. clementa. Asa cum ideile fusesera considerate lucruri. Aceasta se leaga de viata si personalitatea. Se stabileste la Haga. naturalista. afectele se asociaza. prin excelenta antiscolastica si antireligioasa (critica Biblia ca lipsita de adevaruri stiintifice. existente cu necesitate. constând în fermitate (nazuinta spre mentinerea existentei conform normelor ratiunii) si generozitate (nazuinta de a ajuta pe altii si de a se unii prin prietenie). Bucuria ce tine si de suflet si de corp se numeste voluptate. care amplifica sau diminueaza capacitatea de actiune a organismului. întinderea (si în sensul de cantitate) si gândirea. Ori între el si seful sau. dar a învatat si medicina. Descartes însusi a sesizat dificultatea definirii interactiunii dintre cele doua „substante” opuse în esenta lor (apelul la glanda epifizara ca instanta de contact a ramas o ipoteza hazardata). o favorizeaza sau limiteaza. ea confundânduse cu intelectul. Aveau nu numai conceptii.

Trebuie subliniat ca alaturi de senzatii. cum sunt actele determinate de folosirea limbii. în anul 1879 va initia organizarea si înfintarea unui laborator de psihologie. aparuta în 1874 si a doua în cartea “Psihologia poparelor”. Initial acestea au fost considerate stari de natura fiziologica. cuprinse în lucrarea “Psihologia din punct de vedere al stiintelor naturii” aparut în 1863. Scrierile lui Wundt i-au creionat gândirea si conceptia sa psihologica. care au dus la explicarea modului cum se realiza depozitarea “substantei experientei“. De aceea. în ea se arata ca obiectul psihologiei o reprezinta asa-zisele procese psihice superioare. destinata cu deosebire pentru publicarea lucrarilor cu profil psihologic. ca proprii psihologiei. descoperirea determinismului reflectarii constiente. Nu dupa multa vreme Wundt se va desparti de Helmholtz pentru a deveni în 1875 profesor de filozofie la Leipzig. care erau ceva mai mult decât simpla stare placuta sau neplacuta. Într-un spirit întreprinzator care-i va deveni caracteristic. pe care însa Wundt le-a asimilat în programul sau de cercetare. cele dictate de mituri. a carei prima editie a aparut în anul 1900. Ambele directii au fost abordate si sustinute de Wundt cu aceeasi tarie: prima în doua lucrari distincte: “Elementele de baza ale psihologiei fiziologice”. creatiile artistice. de starile sale de traire subiectiva. Aici pe lânga preocuparile sale imediat didactice. Era vorba de dimensiunea subiectiva profunda a senzatiilor. În ceea ce priveste aceasta din urma lucrare. linistirea sau agitatia. au fost puse si emotiile. fidela liniei fizicaliste a vremii. cea de a doua “spirituala” este determinata cutural-istoric si i se mai spune “psihologia popoarelor”. pentru a deveni ulterior un veritabil institut specializat de cercetare psihologica. de natura cultural-istorica. Acestea au fost precedate de prelegerile pe care Wundt le-a tinut la Leipzig.viziune de ansamblu mai larga si articulata. ca elemente ale reflectarii constiente. laboratorului îi va întari destinatia. Emotiile tradau în mod egal relaxarea sau tensionarea. cea a lui Helmholtz s-a rezumat sa ramâna credincioasa. Si pentru a consfinti definitiv acest început. evocarea diferitelor sale stari. tot acolo înfinteaza o revista cu titlul “Cercetari filozofice”. care pot fi investigate cu ajutorul introspecţiei. În acceptiunea lui Wundt materia si substanta de baza a psihologiei a fost si a ramas constiinta. 20 . În acord cu gândirea wundtiana psihologia trebuie sa fie compusa din doua parti distincte: prima sa fie elaborata din perspectiva stiintelor naturii. investigatiile sale n-au pierdut nici un moment din vedere problemele de constiinta. Bazele proiectelor sale sunt cuprinse în lucrarea “Expuneri despre sufletul omului si a animalelor” aparuta în 1892. obiceiurile.

conexionism. în general. complementar lumii exterioare. Thomas Hobbes considera ca gândirea si actiunea sunt efect al asocierii prin contiguitate (vecinatate) a ideilor. spatiul si timpul nu sunt atribute ale realitatii. în sensul ca recunoaste prioritatea senzatiilor. Asociationismul mai este denumit reflexologie sau. „A fi înseamna a fi perceput” (dictonul latin-esse est percipi) – rezuma conceptia subiectiv-idealista a lui Berkeley. timp. reprezentantii empirismului englez. în orice exercitiu mental. prima scoala de psihologie este structuralismul. conexiunea (în forma cea mai simpla fiind numita „legatura nervoasa temporara”) devine criteriu al aparitiei psihismului.ASOCIATIONISMUL Curs 6 Înainte de reflexologie Desi. George Berkeley. independent si virtuos. util. cauzalitate. Datele experientei constiente le-a luat drept realitate primordiala. ci constructii subiective. pot fi considerati promotorii unei psihologii a învatarii conexioniste: Thomas Hobbes (1588-1679). în acceptiunea americana. episcop. psihice. Hume defineste relatia cauzaefect ca un gen nou de 21 . La fel. a modelului omului practic. În sprijinul conceptiei sale filosofice. Grija lui Locke pentru o educatie fundamentata pe psihologie deriva din teama sa fata de forta spontana a asociatiei necontrolate. Împotriva ineismului (doctrina filosofica fundata pe acceptarea ideilor înnascute). numite reflectie. a asociatiilor de idei si sentimente. În epistemologie. orientarii si productivitatii psihice. Hobbes este empirist subiectiv. a fost continuatorul empirist-conexionist al lui Locke. a abordat „calitatile primare” pentru a demonstra ca depind tot de experiente personala. prin cuvinte se realizeaza transferul interpersonal de experienta si afectivitate. care au excelat în tratarea filosofica a cognitiei. Conceptul de experienta apare aici mai elaborat. psihogenetice si psihopatologice. Evident. inclusiv emotii estetice si mesaje persuasive. ci specificului organelor de simt. O noua calitate a educatiei este definita pe baza organizarii experientei. dar calitatile sensibile nu sunt atribuite lucrurilor care le-au produs. formal. operându-se o distinctie între „impresii mai vii” (senzatii si perceptii) si „idei mai putin vii” (imagini sau amintiri). în practica instruirii si. raportându-se sceptic fata de valoarea cognitiva a reflectiei. filosof si teoretician în domeniul educatiei. imagini si simturi este obiect al experientei si avem astfel un al doilea izvor de cunostinte. Locke aduce pentru întâia data argumente psihologice. dictate de obisnuinta. declara drept unic obiect al cunoasterii propria experienta. al trecerii de la reglajele biologice si fiziologice la cele anticipative. Exemplifica aceste aspecte prin notiunile de spatiu. George Berkeley (1685-1753) si David Hume (1711-1776). finalitate (copiii mici percep luna ca pe un obiect din jur si întind mâna sa o apuce). noteaza si înregistreaza ideile. ca si cele secundare (ex: perceperea vizuala a adâncimii depinde tot de experienta: obiectele apropiate si cele departate sunt receptate prin senzatiile tactile si kinestezice în asociere cu miscarile oculare). necesitate. David Hume. Reinterpretata în ultima jumatate a veacului trecut ca mecanism al semnalizarii. Discursul mental sau gândirea consta din înlantuiri de idei potrivit relatiilor cauzale dintre ele. lumea interna a propriilor idei. John Locke (1632-1704). Contributia empiristilor englezi este remarcabila în istoria psihologiei prin accentul pus pe determinismul riguros în functionarea planului rational al comportamentului. El a considerat esentiala întrebarea „Cum spiritul genereaza materie?”. Instrumentarea acestui proces este asigurata de limbaj: cuvintele denumesc. asociationismul merita tratat ca prima paradigma datorita vechimii sale sub raportul formularii si al utilizarii de catre alte orientari psihologice. John Locke a ramas în istorie ca „fondator al asociationismului englez” si datorita aplicatiilor pe care le-a întreprins în domeniul educatiei. Deoarece asociationismul a fost creat de problematica epistemologica (teorie a cunoasterii stiintifice).

profesor la Breslau si apoi la Berlin. De constiinta în acesti termeni putem vorbi doar când depasim nivelul de reflectare realizat pe baza a ceea ce suntem dotati natural si ne raportam la lumea obiectiva materiala din jur. Este vorba de silabe fara sens. în trecutul experiential. a evitat cuvintele vocabularului obisnuit care.asociatie prin contiguitate. Actul psihic în sine este un produs de interactiune dintre conditiile stimulative interne si cele obiective de raspuns externe. în care recunoscându-se actelor psihice caracterul reflex. compuse din doua consoane si o vocala (wop. receptând excitatiile externe si semnale despre starea functionala a organelor. a publicat în 1885 prima investigatie de laborator asupra memoriei. Actele constiente si cele voluntare sunt „în sens strict. Ceea ce se întâmpla la nivelul nervilor este de natura corporala. inovator german. a acelor acte ce au ca suport activitatea nervoasa. Asociationismul centrat pe reflexul conditionat În tratatele de istoria psihologiei. occidentalii atribuie procesul asociationismului centrat pe reflexul conditionat lui Ebbinghaus. O conceptie fara de precedent în istoria cunoasterii psihologice. contiguitate si cauza-efect. se valorifica organic si se raporteaza bipolar în mediu: prin cauza si prin efectele sale. Inovatia metodica a lui Ebbinghaus a deschis calea abordarii functiilor psihice superioare pe baza principiului simplu al asociatiei.Secenov (1829-1905). fenomen ce a fost reconfirmat ulterior. cu însemnatate obiectiva si vitala în mediul înconjurator. El ajunge la concluzia ca sistemul nervos este un regulator automat al organismului. Berlin si Viena. Faza de început consta în efectele pe care diversi agenti stimulatori o exercita asupra organelor de simt. Contributia lui Secenov la nasterea si dezvoltarea psihologiei de fapt este una foarte simpla: aceea ca actul gâdirii este un produs de dezvoltare. În 1863 publica Reflexele creierului. care pe calea reflectarii senzoriale determina cursul evolutiei proceselor. ar fi avut conexiuni deja retinute. care asemenea actului neuronal are un început. Pentru prima data activitatea cerebrala si activitatea psihica aveau aceeasi unitate elementara constitutiva – actul reflex. dar analistii de mai târziu identifica la el trei modalitati de asociere: asemanare. A obtinut într-adevar o curba pentru intervalul imediat de timp. cu studii la Moscova. În acord cu aceste secvente obiectul de cunoastere al psihologiei se afla în procesele reprezentând raporturile cu mediul înconjurator unde ele se finalizeaza. Rezultatele sale sunt revendicate de asociationisti pentru inovatia de a studia învatarea unui material ce exclude experienta precedenta. În raport cu aceste evenimente se cladeste actul psihic. experimentator.M. 22 . Sistemul nervos asigura integritatea anatomo-fiziologica a organismului. profesor de fiziologie la Academia medico-chirurgicala din Petersburg a studiat cu succes de rasunet functia inhibitorie a unor centri cerebrali. pe când psihologii rusi pun în prim plan reflexologia lui Secenov. ajungându-se chiar la exprimari exacte. titlu impus de cenzura la o lucrare ce avea în titlu „provenienta fenomenelor psihice pe baza fiziologica”. declansând reactii motorii si glandulare de raspuns. o secventa desfasurata de dezvoltare si o finalitate cognitiva de deschidere spre lumea înconjuratoare. cir etc). aceasta reflectare sa fie raportata obiectiv la lumea înconjuratoare. ca în final sa se concretizeze în secventele de acte de miscare. reflexe”. Medicul rus. I. Herman Ebbinghaus (1850-1909). xam. intentionând sa obtina o curba a evolutiei în timp a retentiei.

vizuale etc. dar sunt si functiuni. cel care a socotit structuralismul wundtian incomplet a fost Oswald Külpe (1862-1915). într-un sens modern. Important este ca prin structuralism psihologia a devenit experimentala si . în timp ce stiitele naturii studiaza fenomene. Dintre colaboratorii europeni ai lui Wundt. medic si fizician. capata o afinitate pentru problemele psihofizicii. Orice act are un continut (un obiect) si un mod de actiune cu respectivul continut. fizician si fiziolog. În acest timp. distinctia act-stari-procese. facuta de Brentano.’30 la Leipzig. El a vazut unitatea stiintelor pe 23 . corpurile ceresti fiind însufletite.descoperirea modurilor în care aceste elemente se leaga unele cu altele în formatiuni complexe. Totusi. Aceasta regularitate a verificat-o pe mai multe modalitati senzoriale: musculare.B.Weber adescoperit un fapt capital: diferentierea a doi stimuli depinde nu de marimea absoluta a fiecaruia. provocatoare. În aceasta viziune.B. ce nu se preteaza la constientizare si analiza. totusi fenomenal. face o cariera stralucita la Cornell. psihologia are de-a face cu acte. doua începuturi: al psihologiei ca stiinta si al psihologiei ca stiita experimentala. Gustav Fechner (1801-1887). Desi medic. ajungând la conceptul de „prag diferential”. precum si conceptul de „experienta” au fost repere conceptuale pentru „Scoala de la Würtzburg”. Tehnica sa de masurare a vitezei influxului nervos a fost o inovatie. Kantian. viziunea filosofica nu l-a împiedicat sa introduca masuratori ale perceptiei vizuale si auditive. faurar care are nevoi. Autorii americani numesc structuralismul „psihologie introspectiva” si-i atribuie lui E. E. Prieten si colaborator un timp cu americanul E. Psihologia este definita ca stiinta a actelor psihice.determinarea mecanismelor fiziologice ale conexiunilor. . profesor de fizica în anii ’20 .. Edward Bradford Titchener (1867-1927). El a înteles si a spus lumii ca. ci de relatia dintre excitatia data si cea initiala. Fechner si Helmholtz. devenind astfel întemeietorul psihometriei. în sensul ca Subiectul vede obiectul din perspectiva abordarii lui.H. iar ca mentalitate filosofica. Külpe a sesizat ca în planul mental sunt elemente identificabile drept „obiecte”. la 24 de ani a publicat cartea Psihologia lui Aristotel. iar materia nu este decât o umbra a psihismului. iar în 1874 Psihologia din punct de vedere empiric. Sunt într-adevar. interese.STRUCTURALISMUL Curs 7 În tratatele de istoria psihologiei. actiuni care pornesc de la Subiect. scopuri. a ceea ce face cu el. Programul de cercetari al lui W. Franz Brentano (1838-1917). „Obiectul” si „actiunea” sunt de nedespartit într-un act psihic.analiza procesele constiente ca elemente. . student la Leipzig si wundtian ca formatie. Gândirea psihologica a lui Wilhelm Wundt (1832-1920) Wilhelm Wundt a înteles ca studiul sufletului înseamna o stiinta a experientei si ca instrumentul ei principal este experimentul. Structuralismul a fost pregatit de Brentano.Titchener. englez de origine. Wundt avea trei obiective: .Titchener botezul celor doua alternative: structuralism (german) si functionalism (american). stiinta raporturilor dintre marimile fizice ale excitantilor si intensitatile senzatiilor. numarul cel mai mare de trimiteri vizeaza pe Aristotel si Wundt. initiata de Külpe. tulburat grav de probleme medicale de vedere. Helmholtz a ramas în istoria psihologiei ca o personalitate cu contributii deosebite. El afirma despre constiinta ca este peste tot în Univers. Aparea un nou domeniu al cunoasterii – psihofizica. preot catolic si filosof austriac. independent de ea. Constiinta are ca obiect ceva real. Herman Helmholtz (1821-1894) este un remarcabil reconstructor al gândirii fiziologice din secolul al XIX-lea. Obiectul psihologiei este experienta imediata si metoda adecvata este observatia controlata a continuturilor în conditii experimentale. intentii.

„vointa” sunt capacitati de interventie activa a omului în raportul Subiect – lume exterioara.„spiritul” si „corpul” sunt sisteme paralele. totusi conceptul de experienta exprima un monism. dependente de persoana. sunt definitae de Titchener sobru si clar: primul concept ca suma a experientelor individului la un moment dat. ca suma a experientelor persoanei. Unitatile elementare de analiza a vietii psihice s-au dovedit a fi (la structuralisti) senzatiile. în care intensitatea si calitatea experientei. 24 . . în felul în care este orientata experienta: în afara. ca atare. asupra obiectelor si a relatiilor dintre ele. Structuralismul ca paradigma „Platforma” structuralistilor a fost clar definita sub raportul obiectului psihologiei: „studiul analitic al psihicului omului adult normal prin metoda introspectiei”. .gândirea si constiinta sunt concepte bazale si domeniu de studiu experimental. structuralismul înseamna o noutate în materie de atitudine. desemnat comod prin termenul mind. optiune. capacitatea cea mai prezent activa pentru subiect. alternativa esentiala la asociationismul mecanic. în acceptiunea lui Titchener este principalul mijloc prin care psihologia se desprinde de filosofie. afectele. Constiinta si personalitatea – realuri pregnante ale psihologiei. Titchener a mai adaugat – attensity (însemnând claritatea) si protensity (durata imaginii). Atributele acestor elemente sunt: intensitatea si calitatea. impulsuri). Dupa acest criteriu a vazut diferenta dintre fizica si psihologie. Astfel. . în special noutatea. o unitate a celor doua roluri. sunt factori de selectie. imaginile. Experimentele au aratat ca subiectul nu-si da seama de relativitatea cognitiei unui stimul.introspectia este o metoda valida de studiu. iar legile psihologice trebuie sa remarce aceasta distinctie. deci partial involuntara.fundament psihologic: universul experientei umane. Conceptul lui Titchener stimulus error a marcat distinctia dintre stimulul fizic. totalizate între nastere si moarte (idei. asupra elementelor experientei. Postulatele structuralismului n-au avut o formulare controlabila logic. identitate si „combustie” de date experimentale. În sistemul psihic el pune la vârf vointa. Pentru psihologia contemporana. . ci una ce poate fi doar abstrasa: .adevarurile sale sunt de ordin empiric. astfel ca ceea ce stim despre el este atribuit existentei obiective si nu raportului nostru cu el. dar are grade diferite de elaborare si învatare. Experimentul. al doilea. Titchener distingea trei forme: 1) nativa sau involuntara. aperceptia înseamna alegerea libera. afectivitate si vointa – este o viziune care-l plaseaza pe Wundt în actualitate (desi la batrânete a cunoscut marginalizarea fortata). 2) voluntara sau secundara 3) atentia ca deprindere. „Sinteza creatoare”. afecte. se decanteaza într-o lupta de motive. si cel cunoscut de subiect ca urmare a experientei ce a avut-o relativ la acel stimul. „atentia”. porneste dintr-un impuls.psihologia se sprijina pe experiment pentru a se elibera de metafizica. unitatea cognitie. sau a starilor de constiinta. Conceptul-cheie în explicarea selectiei datelor si experientelor este atentia. înauntru.

Paradigma functionalista vizeaza trei întrebari relative la comportamentul uman si animal: Ce?. Pentru a descoperi modul în care organismul se adapteaza la mediul sau. asa cum era el impus de bransa structuralistilor. artificial. unde a si ramas ca preparator la anatomie. fiind un proces neîntrerupt. punctiform. Întrucât James investiga rolul functional al constiintei (mai ales în procesul de adaptare). un talent în a fi practic. luându-si licenta în medicina la Harvard. aspectele utilitare si relationale). reductionist („reduce grandoarea psihicului uman la scale numerice”). 25 . desfasurarii si caracterului lor personal. . inclusiv studiul comportamentului animal si dezvoltarea comportamentului (psihologia dezvoltarii). în care datele sa fie validate în termeni de consecinte. William James a început studii superioare medicale. respectat. Dar exista si o opozitie foarte puternica fata de caracterul analitic al structuralismului. Primele preocupari pentru psihologie dateaza din 1875. Interesul sau personal era centrat pe studierea modului de functionare a psihicului. astfel ca un organism sa se poata adapta la mediul înconjurator. Originar dintr-o familie cunoscuta din New England. Titchener a introdus termenul de structuralism pentru a descrie aceasta ramura a psihologiei. pe care le-a întrerupt din motive medicale. în 1879.FUNCTIONALISMUL Curs 8 O data cu stabilirea scopului psihologiei de a specifica structurile mentale.se afla în continua schimbare. functia comportamentului organismelor. Cea mai provocatoare distantare de structuralismul wundtian a fost definirea constiintei prin 5-6 caracteristici: . Lucrarile lui James cu privire la obiceiuri ca mod de adaptare au ajutat la configurarea unei etape a psihologiei care a inclus procesul de învatare ca subiect central de studiu. dar si constiinta. William James – un distins psiholog de la Universitatea Harvard – era îngrijorat de caracterul restrictiv al cercetarii psihologice. valori. prezentam pe cei mai importanti autori. Cum?. îl vedea îngust. Comportamentul este determinat de conditii interne (ce tin de sistemul nervos) si de conditii externe. a început elaborarea Principiilor. experimental. în sensul ca apartine unui individ. utilitati. iar introspectia principala metoda de investigatie. inclusive a constiintei. interesant. popular. functionalistii argumenteaza ca datele derivate din introspectie ar trebui suplimentate de observatiile comportamentului manifest. James a avut o contributie majora la dezvoltarea psihologiei americane si mondiale printr-un stil atractiv de redare a sintezelor cercetarilor facute de altii. în acel timp a fost framântat de unele contradictii în propria-i mentalitate stiintifica si religioasa. Ca si structuralistii. diferentele individuale. lizibil. James credea ca se poate pune mai putin accent pe investigarea elementelor de constiinta si mai mult accent pe întelegerea fluiditatii. functionalistii au considerat psihologia ca fiind stiinta experientei constiente. practic. Critica era doar un instrument conceptual pentru un nou program de cercetare psihologica. William James (1842-1910) – frate cu cunoscutul romancier Henry James. deci cu 4 ani înainte de înfiintarea laboratorului lui Wundt. în adaptarea lor la mediu.este întotdeauna „personala”. principiile abilitatilor intelectuale si ale dinamicii emotiilor. a principiilor si extrapolarilor intuitive. Obiectul de studiu trebuie sa ramâna comportamentul. Pentru a conferi relevanta cuvenita originalitatii si productivitatii functionalismului. în speta pragmatic. Primele manifestari în câmpul psihologiei au avut o tenta critica la adresa structuralismului wundtian. si-a reluat studiile. demersul sau în cadrul psihologiei a fost denumit functionalism. De ce? (deci. de mediul fizic si social. a lucrarii pe care va începe sa o publice peste 12 ani. W.

Psihologia studiaza fazele esentiale ale unui act adaptativ: .functia majora a constiintei este de supravietuire. .formularea unei teorii asupra emotiilor. deplasarea într-un anumit loc).instrumentarea conceptuala a etologiei. El s-a declarat nemultumit de contributia sa cristalizata în Principiile Psihologiei. obiectivism. ca circulatia. instruirea trebuie centrata pe elevi. identitatea individuala se mentine întotdeauna.s-a dovedit un sistem deschis la experimentalism. Dupa publicarea lucrarii-manifest Psychology and Social Practice (1900). conservarea vietii. digestia. . elementarism si la raportul endogen-exogen.. Ideile sale s-au dezvoltat însa în secolul urmator. Prin publicarea. Dewey devine pentru toata viata. toate necesare în mentinerea integritatii structurale a organismului. metabolismul. Din punctul de vedere a functionalismului. 1890. o aplicare de succes a pragmatismului în domeniul învatamântului. astfel încât sa satisfaca conditiile motivationale. afirmând ca nu se reusise înca sa se edifice o stiinta psihologica. ce nu surprinde coordonarea globala a comportamentului în vederea adaptarii organismului la o situatie. Tezele majore ale acesteia sunt: educatia este viata. ceea ce constituie dovada înaltimii gândirii sale. în 1896. procesarea nervoasa. Psihologia studiaza procesele direct implicate în adaptarea organismului la mediu. A fost autorul primului tratat american de psihologie (Psychology. Dewey devine fondatorul miscarii functionaliste: respinge analiza comportamentului în unitati SR.promovarea unei metodologii a studiului variabilelor empirice. . .judicioasa. cât si „stabile”. . a studiului The Reflex Arc Concept in Psychology. de mai buna adaptare. A studiat la Universitatea Hopkins. .selectiva: alege în continuu relevante. Contributiile functionalismului la dezvoltarea psihologiei: . intervenind atunci când problemele sunt noi (în comparatie cu deprinderile si obisnuintele). nu pe obiectul de învatamânt.stimularea motivationala. 26 .raspunsul (rezolvarea) ce modifica situatia.stimularea psihologiei ca stiinta experimentala relativa la om si animale. John Dewey (1859-1952) – a fost o personalitate ce a marcat o epoca în cultura americana: a fost eminent filosof. decurge atât în forme tranzitive . fortele directive. . pedagog si psiholog. continua: în ciuda hiatusurilor. În urma acestor precizari. apoi la Minnesota si Michigan. determinante.situatia senzoriala. . conceptul cheie în studiul acesteia este „actul adaptativ”. a învata înseamna a face. în definirea psihologiei se foloseste termenul generic de „activitate mentala”. în 1886). dupa Dewey. ci teleologice. conducatorul miscarii „educatiei progresive”. James redefineste obiectul psihologiei: studiul conditiilor constientizarii. nu sunt entitati existentiale. cu considerentul atingerii unui rezultat (reproducerea speciei. „Stimulul” si „Raspunsul”. pe când fiziologia se ocupa de activitatile vitale subiacente.

Cel care a dat denumirea de „behaviorism” noii paradigme a fost John B. acordând un rol hotarâtor mediului socioeducational. si-a încercat vocatia stiintifica în promovarea unei stiinte obiective. pur experimentala. în a doua perioada a carierei sale de cercetator. John Watson a fost primul psiholog american care a înteles importanta descoperirilor rusului Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936) în domeniul fiziologiei activitatii nervoase superioare si asimileaza metodele si rezultatele sale în cadrul unei psihologii obiective care înlocuieste introspectia ca metoda de cercetare cu studii de laborator asupra conditionarii ca mod de învatare (la om si animal). Vizitând mai multe universitati americane. asociind un zgomot puternic cu un anumit fapt. Conceptul de comportament a devenit un fundament epistemologic care a permis calificarea psihologiei ca „stiinta a comportamentului”. Conceptia sa behaviorista . Raportul ereditate-mediu este una dintre problemele abordate de Watson. sub îndrumarea neurologilor H. se pune problema responsabilitatii personale pentru faptele antisociale comise de o persoana.H. Într-o lucrare a lui Watson (The Battle of Behaviorism). dar un nefericit în cariera si viata personala. în articolul-manifest publicat în 1913 a dat urmatoarea definitie: „Comportamentul este ansamblul de reactii obiectiv observabile pe care un organism echipat cu un sistem nervos le executa ca raspuns la stimularile mediului. 27 . si-a luat licenta în anul 1900 la Universitatea Furman si doctoratul în 1903 la Universitatea din Chicago. Behavioristii accentueaza rolul mediului înconjurator în formarea naturii umane si acorda un rol minor trasaturilor ereditare. ca. Watson (1878-1958). unde colaboreaza cu Yerkes si Jennings în studiul perceptiei vizuale la animale. copiii au potentialitati similare. a identificat un „repertoriu comportamental la nastere”. În acest context. Evident. a continuat sa cerceteze si sa publice în domeniul psihologiei: si-a extins cercetarile asupra copiilor si s-a angajat în domeniul aplicativ al reclamei. obiectiv observabile”. obiect sau animal). furiei si dragostei la copii. deci. raspunzatoare pentru dezvoltarea sanatoasa a cetatenilor. normali fiind. Prin studii longitudinale a demonstrat si conditionarea fricii. În esenta comportamentalismul recurge la abordarea comportamentala a activitatilor psihice fondat pe principiul economiei explicative al schemei S-R respingând interventia variabilelor intermediare între „intrare” (stimul ) si „iesire” (raspuns). Originar din Carolina de Sud. Analistii îl considera un om fericit în claritatea promovarii ideilor stiintifice. când în „Psychological Review” i-a aparut lucrarea „Psihologia vazuta de un behaviorist” („Psychology as the Behaviorist Wiews it”). afirmând. În 1908 devine profesor de psihologie la Universitatea Hopkins. a devenit categoric în a absolve persoana de responsabilitate deplina pentru propriile actiuni. cât si neînvatat”. Loeb. a comportamentului. cu ce face si ce stie. iar prin altele a înlaturat-o (prin asociere cu stimuli pozitivi). mecanismul conditionarii este baza acestui determinism bidimensional. Obiectivele unei asemenea stiinte. Prin observatii zilnice asupra a peste 100 de copii.BEHAVIORISMUL Curs 9 Behaviorismul este unul din cele mai importante curente din istoria psihologiei care apare în SUA ca o reactie împotriva psihologiei subiective a introspectionismului german. O concluzie a acestor investigatii a fost lipsa unei diferentieri a abilitatilor manuale si câstigarea acesteia pe masura conditionarii sociale. Watson o prezinta pe larg în volumul „Behaviorism” (New York. Watson. Desi în 1920 si-a schimbat statutul familial si profesional (în urma unei „contingente” amoroase). unde apare preocupat de ambient si de perfectionarea fiintei umane. Aici defineste psihologia ca o stiinta naturala. Societatea apare. Prin situatii stimulative speciale a educat frica (de exemplu. publicata în anul 1929 se înregistreaza urmatoarea definitie a behaviorismului: „Acel domeniu al stiintelor naturii ce se ocupa cu comportamentul uman. Succesul a aparut însa în 1913. Donaldson si J. respingând astfel conceptia traditionala a predeterminarii ereditare. principalul vector prin care stiinta despre suflet a influentat societatea moderna. atât învatat. Studiul comportamentului copiilor în prima luna de viata si conditionarea emotionala au devenit cercetari curente. care a trait personal drama excluderii sociale definitive din sistemul universitar pe motive de imoralitate familiala (în 1920 s-a recasatorit cu o tânara colaboratoare). ce urmareste predictia si controlul comportamentului. 1925). se rezuma la doua genuri de predictii: stiind stimulul sa prezici raspunsul si invers. Behaviorismul vine de la cuvântul englez „behavior” care înseamna comportament. Watson.

Claritatea conceptuala si experimentala a contribuit mult la aceasta.. 1958)a acordat mare importanta lucrarilor lui Pavlov si stimulat de acestea a realizat. managementul. orice comportament. oricât de complex. Aceasta metoda se remarca prin formularea precisa a definitiilor si a postulatelor. a relevant un nou tip de conditionare deosebita de cea pavloviana. Nu exista legi generale S-R. manipularea) a însemnat un larg diapazon de acceptari ale principiilor conditionarii (arbitrare) a comportamentului uman. Skinner deschide un curent behaviorist autonom numit „Analiza experimentala a comportamentului” care are ca baza teoretica un behaviorism radical. în care se tine seama de starile/evenimentele interne ale organismului (O). daca exista. 4. Tolman a elaborat conceptul de „map-making”: sobolanii au învatat sa-si gaseasca hrana în labirint prin construirea unei harti mentale a ambientului. învârtire) si astfel subiectul obtine recompensa („cutia lui Skinner” în care un sobolan primeste hrana daca apasa pe o maneta care deschide cutia). A pornit de la conditionarea reflexa a lui Pavlov – proces de formare a unui nou reflex sau a unei legaturi temporare prin asocierea repetata a unui stimul neconditionat cu un stimul indiferent – dar. deci musculare si glandulare. care îi permite unui animal sa atinga un obiectiv-scop prin alegere. 2. în sfera comportamentului animal si uman exista un strict determinism. 1949) a realizat lucrari în domeniul comportamentului animal („Animal Intelligence”) si al învatarii care au contribuit la dezvoltarea psihologiei experimentale („An Introduction to the Theory of Mental and Social Measurements”).Din ampla literatura behaviorista pot fi relevate patru postulate: 1. administratia. Studiaza comportamentul în labirint si introduce conceptul de intentionalitate (purposiveness). axata pe întelegerea comportamentelor manifeste (reclama. Carolina de Sud. NEOBEHAVIORISMUL TEORIA VARIABILEI INTERMEDIARE CLARCK LEONARD HULL (1884-1952) a elaborat o teorie sistematica asupra comportamentului centrata pe fenomenul de învatare. 1878 – New York. Universitatea din Indiana (1945-1948). Aceasta implica interpunerea variabilelor intermediare între S-R. împreuna cu sotia sa R. Rayner (1920) cercetari experimentale referitoare la conditionari emotionale (a studiat frica unui copil Albert. REPREZENTANTI SI ORIENTARI Behaviorismul clasic: John Broadus Watson (Greenville. Pennsylvania. Universitatea Harvard (1948-1957). El a avut o contributie remarcabila în domeniul metodologiei experimentale: dupa observatie si elaborarea ipotezelor a recurs la metoda ipotetica deductiva. legitatea exista numai pe tripletul S-O-R. Profesor de psihologia învatarii la Universitatea Columbia el a influentat pedagogia americana. EDWARD CHACE TOLMAN (1866-1959) s-a specializat în psihologia învatarii la animale. Analiza experimentala a comportamentului Burrhus Frederic Skinner (Susquehanna. 3. respectând aceleasi conditii. Neobehavioristii propun o psihologie S-O-R. apreciat si promovat în toate ariile societatii moderne. În conceptia lui Watson emotiile sunt comportamente. deprindere) conceputa ca o repetare a unei reactii întarite în prealabil. Mass. 1990) se consacra cercetarii si învatamântului superior: Universitatea din Minnesota (1937-1945). În plus. Edward Lee Thorndike (Williamsburg. Hull a introdus notiunile de Drive (impuls) ca nume pentru motivatiile primare si de Habitude (obicei. comertul.1874 – Montrose. procesul constiintei. tragere. Skinner a studiat conditionarea operanta ca o modalitate speciala de învatare. jurisdictia. Pentru Tolman comportamentul este un fenomen molar. numind-o conditionare operanta: se asociaza cu stimulul întaritor o miscare sau operatie (de apasare. 28 . Un autentic „set al modernismului metodologic obiectivist” face ca behaviorismul sa fie acceptat. este analizabil în elemente de raspuns. comportamentul se reduce la procese psihomecanice. 1904 – Cambridge. Mass. în vârsta de 11 luni). variabile de tip motivational si cognitiv.. dezvoltarea fara precedent a „economiei serviciilor”. El demonstreaza rolul acestor variabile intermediare în comportament. nu poate fi studiat stiintific. ceea ce permite sa se deduca teorii care apoi pot fi supuse verificarilor experimentale. New York.

ca metoda terapeutica. c) disciplina noua în domeniul psihologiei. la insistenta parintilor. apoi pe cel de psihoanaliza (deci fara cratima). chiar daca initial Freud îl foloseste pe cel de psiho–analiza. la 9 ani intra la liceu si timp de 7 ani este premiant. Era dotat pentru învatarea limbilor straine: franceza. Marta Barney. împreuna cu discipolii sai Jung. Anna O. În 1885. b) metoda terapeutica a tulburarilor nevrotice. psihanaliza vine cu pretentia de a studia omul în totalitatea sa. În urma ocupatiei naziste a Austriei. nu însa. E pasionant de lectura si studiu. pe 4 iunie 1938. Jones si Bill. când Sigmund avea patru ani.. ramasa neterminata. Jean Martin Charcot (1825-1893). ce a marcat începutul psihanalizei. care pe atunci se numea Freiberg. cum s-a spus. în profunzime. în familia unui mic comerciant. el a fost primul copil al lui Jacob Freud cu cea de-a doua sotie Amalia Nathanson. accentul cade pe secventa de analiza. mai tânara cu 20 de ani. practicata de Bernheim. În cazul primei variante. Dupa o scurta sedere în acel orasel. familia s-a stabilit la Viena. O pacienta. Semnificatia conceptului de psihanaliza comporta 3 acceptiuni: a) procedeu de investigatie specifica a formatiunilor de gânduri inconstiente (continut latent ). SUA. pentru a cunoaste sugestia nonhipnotica. iar în 1895 a publicat. În anul urmator s-a stabilit ca medic la Viena si s-a casatorit « cu fata care mai bine de patru ani m-a asteptat într-un oras îndepartat » (Autobiografie). zona de interes migreaza catre cel de psihic. dar nu “dezumanizat”. spaniola. Remarcat devreme ca elev performant. Breuer a experimentat de mai multe ori o „cura a dialogului”: crizele erau atenuate daca se 29 . fumator înveterat pe fondul unei nervozitati sarcastice. împreuna cu Joseph Breuer (1842-1925) Studii asupra isteriei. ferenczi. Termenul de psihanaliza apare în martie 1896. Confruntat cu discipoli centrifugali care i-au clatinat edificiul conceptual. a ambasadorului american în Franta si a altor prieteni. din 1923 devine un pacient dificil al serviciilor medicale oncologice. manifesta mai multe tulburari: contracturi. terminând facultatea s-a simtit atras mai mult spre investigatie stiintifica. tratata în 1882. pe care a început s-o exerseze în anatomia sistemului nervos si psihiatrie. suportând 20 de interventii chirurgicale în cavitatea bucala. În urmatorii zece ani a pierdut interesul pentru anatomie. Moare dupa un an de exil. latina si greaca (cunostea din familie germana si ebraica). Heine cu care va avea sase copii. Edificiul faptic si teoretic al psihanalizei Apropierea de medicul psihiatru Joseph Breuer s-a datorat interesului pentru hipnotism. carte ce l-a consacrat ca psihanalist.PSIHANALIZA Curs 10 Nascuta pe terenul psihopatologiei mentale. In anii urmatori s-a manifestat ca o fire independenta si dificila în colaborari. cu ajutorul lui Ernest Jones. lucrând în ultimul an de viata la doua lucrari capitale: Omul Moise si moartea religiei monoteiste si o sinteza asupra psihanalizei. Freud evita conditia de detinut. iar în cea de-a doua ipostaza. La viena au venit studenti din Anglia si America sa învete teoria si practica psihanalizei. ci dupa ce a audiat o conferinta despre « frumosul studiu al lui Goethe. în 1909 fiind invitat la Clark University. Renumele sau a început sa se extinda în lume. Libertatea îi întareste spiritul. publicând în 1900 Interpretarea viselor. In 1889 a facut o vizita de studii de câteva saptamâni la Nancy. emigrând la Paris si apoi în Anglia. la 23 septembrie 1939. engleza. s-a îndreptat spre cariera medicala. Viata lui Sigmund Freud Sigmund Freud s-a nascut la 6 mai 1856 în localitatea Pribor din Cehoslovacia. ci anume “ în ceea ce are el specific uman “. ruda cu poetul H. tendinte spre dedublarea personalitatii. Natura ». Freud a obtinut o bursa la Paris. rapus de recidiva unui cancer inoperabil. având astfel ocazia sa studieze cu celebrul specialist în hipnoza si istrerie. Dintre cei opt frati. paralizii functionale. Curentul psihanalitic a fost fondat de medicul vienez Sigmund Freud (1856–1939). absolvind cu distinctia summa cum laude.

pe Bernheim. Fiind la început intim legat de Freud. 30 . Freud a renuntat la electroterapie. Freud era atras de „cura dialogului” ce realiza o „descarcare” a istoriei pulsional-nevrotice a pacientului. Se înainta spre ideea importantei proceselor inconstiente în etiologia nevrozelor: simptomele erau expresii ale unor evenimente pe care pacientul nu si le amintea. anima. ALFRED ADLER (1870-1937). Asa cum despre Freud se spune ca a descoperit “complexul lui Oedip” pentru ca el însusi a avut o mama cu doua decenii mai tânara decât tatal sau. în combinatie cu sedinte de hipnoza . Se separa de acesta în 1911 cu mare vâlva. C. de la instinctele si energiile biologice . Psihanalisti dizidenti CARL GUSTAV JUNG ( 1875 – 1961 ) . a vizitat pentru cateva saptamâni un alt centru francez. Conflictele esentiale sunt mai curând între individ si mediu. dar substantial perturbatoare.G. devenita din ce în ce mai populara. Impulsul interzis se manifesta mai târziu într-o forma simbolica. Primul punct în care Jung este de acord cu Freud se refera la rolul sexualitatii: “libido” devine energia si forta generalizata a personalitatii. animus. Jung a supravietuit lui Freud 22 de ani. bolnavicios). Dupa ce a cunoscut tehnica terapeutica a lui Charcot prin hipnoza. decât în interiorul individului. respingând viziunea exagerat sexualista a freudienilor “ortodocsi”. Mai târziu acest procedeu s-a numit chatarsis. In timp ce la Freud omul era prizonier si victima a trecutului. Referitor la continutul „bagajului” de pulsiuni ce tulburau personalitatea pacientului. dupa Adler. reîntors la Viena. cazul a evoluat pozitiv. cât si de viitorul sau. Lui freud. alternativa a lui Charcot. rahitic. dar entuziaste si compatibile cu religia. I-a fost discipol lui Freud între anii 1902 .intervenea cu întrebari despre istoria pacientei. Jung releva doua niveluri ale inconstientului: unul personal si altul colectiv (“spiritul stramosilor nostri”). mai ales în cadrul propriei familii). Procedeul sugestiilor prin care se învingea amnezia posthipnotica aparea promitatoare pentru Freud. trei: viata în societate. simbolurile si sentimentele ancestrale cunoscute sub numele de arhetipuri (persona. dar atentia i-a fost atrasa de doua fenomene: dificultatea de a hipnotiza pe unii pacienti si amnezia posthipnotica. A doua diferenta se refera la directia fortelor care influenteaza persoana. la relatiile sociale instituite în familia în care creste copilul. Jung exploreaza mai adânc în inconstient si îi adauga noi dimensiuni structurii sale. timp în care a finalizat o opera de 18 volume. Prin repetare. Speculative. reliefându-i unicitatea. Pentru a se edifica. care practica si sugestia non-hipnotica. umbra). tot asa “sentimentul de inferioritate” al lui Adler a fost pus pe seama deficientelor organice ale autorului (Adler a fost un copil firav. munca si iubirea. psihiatrul elvetian a devenit cu timpul un disident al psihanalizei freudiene si si-a construit propriul sau sistem de psihologie analitica care abordeaza personalitatea în întreaga sa complexitate. Jung a demonstrat ca omul este modelat atât de trecutul. lucrarile sale au scos psihicul din umbra psihanalizei freudiene. Stilul de viata este o constructie psihica determinata de acest raport. la Nancy. Inconstientul contine forte psihice care sunt identice la toti indivizii: imaginile. In 1912 creaza “Societatea de psihologie individuala”. fenomenul i s-a parut deosebit de interesant si a insistat sa fie prezentat lumii medicale (ceea ce s-a realizat doar dupa 13 ani). Breuer nu s-a putut convinge daca sexualitatea este atât de importanta încât sa impuna o demarcatie între normal si patologic si nu s-a angrenat în promovarea psihanalizei freudiene. Conceptia lui Adler a fost calificata ca parapsihanalitica. Punctul principal al diferentei dintre cei doi rezida în problema inconstientului. nestatistice. Accentul în explicarea psihismului se muta. Marile probleme ale vietii omului sunt. Freud considera inconstientul ca forta atotputernica care domina perpetuu constiinta si personalitatea.1908. Freud s-a convins treptat ca sexul are un rol dominant (majoritatea pacientilor relatau experiente sexuale traumatice în copailarie.

le corespund altele. marime etc. Cei care considerau ca între diferitii centrii nervosi exista doar o legatura mecanica directa. structura. fizilogice si cele psihice exista o întrepatrundere si interactiune izomorfica. Aceasta perspectiva de gândire a gasit un adversar declarat în conceptia dupa care organismul functioneaza asemenea unui agregat fizic sau mecanic. la un interval de cca. „Gestalt” înseamna configuratie. Un câmp perceptiv. Dar forma noua gestalt-psihologica a conceptiei izomorfiste era o alternativa larg acceptata a paralelismului psihofizic. Curentul gestaltist afirma prioritatea întregului asupra partilor si opereaza globalist. fizice. Wolfgang Köhler (1887-1967) si Kurt Koffka (1886-1941) de la Universitatea din Frankfurt au publicat un studio asupra miscarii aparente. Cum se face ca succesiunea unor stimuli luminosi la fante distantate. fiziologice.GESTALTISMUL Curs 11 Gestaltismul este o teorie psihologica ce a stimulat si a initiat metoda structurala si conceptia structuralista în stiinta si arta. El postuleaza existenta unui izomorfism de natura topologica între trei feluri de câmp: a. cu care la acea vreme se explica interrelatia dintre constiinta si substratul sau fizilogic. la nivelul sistemului nervos. era respinsa de fenomenul însusi. Köhler defineste câmpul ca distributie dinamica de energie între partile sale. Izomorfismul acestor trei câmpuri se explica prin aceea ca obiectul perceput seamana cu obiectul fizic si nu cu proiectia sa retiniana. era o caracteristica a organizarii lor în câmpul perceptiv. maniera wundtiana de analiza se dovedea inacceptabila. forma. configuratii integrale. ireductibile la partile care sunt subordonate întregului. relatii de vecinatate. psihice (constiente si inconstiente) existente la un moment dat si care determina comportamentul unui individ 31 . ca si cei pentru care tuturor manifestarilor psihice le trebuia indicat corspondentul direct neuro-fiziologic. Kurt Lewin. deoarece miscarea aparenta nu putea fi explicata prin analiza si relevare de componente. introduce în 1933 conceptul de câmp psihologic pentru a desemna un ansamblu de fapte interdependente fizice. nu puteau sa împartaseasca o asemenea solutie. împreuna cu structuralismul lingvistic. Un câmp cerebral creat prin sosirea pe zonele de proiectie corticala a excitatiilor senzoriale provenite din câmpul fizic. Gestaltisii considera ca între sistemele fizice. iar acestora altele la nivel mental. biologice. deoarece el era un fapt primar . da observatorului impresia ca lumina se misca de la o fanta la alta? Lucrarea lui M. Conform acestei teorii toate fenomenele psihice sunt structuri. 60 msec. b. Gestaltelor externe. Gestalt-ul este un mod de organizare al câmpului. XX ca o reactie împotriva asociationismului. ea exista datorita unor relatii dintre componente (o anumita distanta dintre fante si un interval de timp între cele doua aparitii luminoase). Perceperea unei schimbari în mediu determina automat o schimbare în câmpul cerebral. Gestalttheorie sau teoria formei a pus în valoare elementele configuratiei si prioritatea totalitatii asupra partilor în domeniul perceptiei. sociale. Un câmp fizic în care echilibrul este functie de dimensiunile relative (pozitie. organizari în câmp). Wertheimer din 1912 lansa o noua paradigma. W. Este cunoscuta precis data când s-a lansat aceasta paradigma si de catre cine: în 1912. cei trei fondatori. introducând în stiintele umane conceptele de câmp si de organizare. Max Wetheimer (1880-1943). c. ce a dat de gândit psihologilor si a dus la paradigma gestaltista si-a gasit aplicatia majora în cinematografie.) ale obiectelor care-l compun (topologia este geometria preocupata de structuri. Teoria gestaltista se naste în Germania la începutul sec. structurile sunt realitati primordiale. iar nu unul dintre elemente. Însemnatatea izomorfismului consta în postularea faptului ca un element si relatiile dintr-un sistem are corelatele sale si relatiile sale corespondente în celalalt sistem. Fenomenul miscarii aparente.

diminuam caracterul artificial al analizei fenomenelor complexe. a relevat într-un mod memorabil fondul tensionaldinamic. În acest cadru s-a înteles ca actul intelectiv (rezolvarea inteligenta) este corelatul psihic al structurii situatiei. conditiile. oprindu-se la cazul actiunii întrerupte. în orice caz. definind o structura a grupului si o ecologie a sa si dând posibilitatea locomotiei în interiorul câmpului. În sens restrâns. inspirata din fizica galileana si relativista. Conceptul de câmp va fi dezvoltat de Henry Ey în psihologia constiintei (1963): constiinta este un câmp. Kurt se ataseaza scolii gestaltiste si îsi formeaza propriul sau sistem pornind de la aceasta scoala. pornind de la efectul Zeigarnik (informatiile privind sarcinile neduse la capat se retin mai bine decât cele privind sarcinile rezolvate) care consta în persistenta tensiunilor si este luat ca baza în explicarea genezei intentiei. În anul 1947 K. organizat si viu. ca exista un gen de învatare prin iluminare si ca situatiile problematice sunt sau apar rezolvitorului în ipostazele de „suma” sau de „gestalt”. subgrupurile. Nici o alta scoala de gândire psihologica nu a dat un semnal atât de credibil ca. o caracteristica fundamentala a câmpului social este pozitia relativa a entitatilor care îl compun. faurar. Prin conceptele de „totalitati dinamice” si „câmp social”. canalele de comunicatie etc. evitam sau. El considera ca fenomenul fundamental al psihismului uman este intentionalitatea a carei sursa o constituie trebuintele. adica un ansamblu dinamic. dar retine destul de vag pe cele care au fost deja achitate. 32 . câmpul social este constituit de reteaua de relatii de dependenta si de cooperare dintre membrii care-i caracterizeaza structura si dinamica organizarii. barierele. K. elementele sarcinii. Kurt Lewin a efectuat un vast ciclu de experimente care i-au permis sa formuleze sistemul sau de psihologie dinamica. Lewin se ocupa de relatiile comutative dintre motiv si scop. un chelner reda întocmai o multime de detalii privind comenzile date de mesenii localului. actiunii sunt mult mai bine retinute si reproduse. orientându-se spre organizarea molara. Zeigarnik. De exemplu. B. colega în acei ani cu Dunker si Zapan. Înca din 1917 Lewin afirma ca legile asociatiei (mostenite de la Aristotel) nu pot avea decât o valabilitate restrânsa în cercetarea activitatii psihice. Psihologia dinamica lewiniana sustine ca energiile si tensiunile psihice se organizeaza în sisteme dinamice.sau grup. Ce este efectul Zeigarnik? O doctoranda a lui Lewin. membrii. Lewin introduce conceptul de câmp social care reprezinta un ansamblu de entitati sociale coexistente ca: grupurile. orice câmp al constiintei se organizeaza în raport cu vectorul experientei. în functie de sistemul interdependentelor dintre membrii grupului si de ansamblul raporturilor acestuia cu mediul în care este situat. W. sub aspectele cognitiv si dinamic. nefinalizate: în asemenea situatie. Psihologia gestaltista a însemnat o „atmosfera” de fenomene surprinzatoare si spectaculoase în care „respira” si azi o stiinta a psihicului organizator. arhitect nativ în toate planurile vietii de relatie. gestaltismul a contribuit la o întelegere mai adecvata a semnificatiei si pozitiei unei persoane într-un grup.

Iata „clestele”. ci de procesul schimbarii personalitatii. Terapeutul intervine când acest potential a fost blocat sau inhibat de catre forte familiale sau sociale. pe care se axeaza teoria lui Rogers asupra personalitatii releva o unitate între doua procese: tendinta nativa spre crestere si împlinire si conceptualizarea realitatii într-o maniera personala. În veacul al XIX-lea a fost descoperita asimilatia clorofiliala. sufletul este presat dinauntrul sau de forte instinctuale gata sa-l desfiinteze. Similar unui design experimental. Practica psihologica i-a oferit date asupra conditiilor externe si interne ale schimbarilor esentiale. fara sa-l întrebe pe Subiect daca-i convine „imaginea”. în al doilea caz. cealalta care este apucata. folosind modele ale sufletului sau ca „telescop” spre formele cele mai departate de viata sufleteasca. În veacul de care ne-am despartit. Este stiut ca Rogers nu s-a preocupat de o teorie a personalitatii. tatal – inginer. inventie oarecum comica ce-si câstiga forta datorita punctului central în care sunt fixate cele doua perechi de brate. cea mai mare rezonanta în psihologia contemporana au urmatoarele idei: 33 . desi autorul a preferat dupa un timp cuvântul „persoana”: în terapia conceputa de Rogers. deci nu e vorba de a da un sfat sau de „a-l pune pe client pe linie”. Termenul „client” folosit la început a fost potrivit conceptiei. ca o bomba de kamikadze.Rogers (1902 – 1987) S-a nascut în Oak Park. ca mecanism al vietii si cresterii plantelor. terapia centrata pe client a fost inventata de Carl Rogers pentru verificarea ipotezelor si validarea teoriei. antreprenor de lucrari civile. a fost comod. Cât de numeroase si variate ar fi acestea. Carl R. cine apeleaza la ajutor nu apare ca individ bolnav sau Subiect de experiment.PSIHOLOGIA UMANISTA (paradigma celei de-a treia forte) Curs 12 Toate paradigmele psihologice au vizat omul. Atractia sa pentru gradinarit era o continua mirare în fata similitudinilor dintre plante si persoane: toate cresc bine si „înfloresc” când conditiile sunt favorabile. „al mortii” sau „regimul de întariri”: „aspiratia persoanei de a creste”. s-a petrecut însa o asemenea ciocnire între Skinner si Freud: în primul caz. iar din aceasta a inferat si o serie de enunturi asupra naturii personalitatii. ci ca o persoanaparticipant activ. Fiecare si-a urmat traictoria de modelator. unita si credincioasa. o suburbie a orasului Chicago. doua forte le organizeaza: nevoia bazala de împlinire personala si raporturile interpersonale apropiate. voluntar si responsabil la un exercitiu de stapânire a propriei experiente si dezvoltare a unor moduri de viata mai pline de semnificatii si satisfactii. una care apuca. Ce a descoperit Rogers similar acesteia? Conceptul de „fenomenologie umanista”. de acceptare pentru ca acesta sa se exprime deschis referitor la trairile interne proprii si la influentele de mediu care-l afecteaza. nu s-au ciocnit atât de dur între ele încât sa formeze un cleste nimicitor (culmea imprudentei: punctul „zero” al fixarii celor doua pârghii fiind chiar sufletul!). de aceea a fost acceptat rapid si este folosit si astazi de practicieni. practica. Dintre acestea. iar realitatea exterioara devine fapt psihic chiar prin apasarea întâmplatoare pe o bara sau prin expresia unui suspin. s-a putut si sta de vorba (ce alta stiinta mai are acest privilegiu sa întrebe si sa primeasca raspunsuri de la propriul obiect de studiu?). au fost sase frati. misiunea sa fiind aceea de a repune „potenta în act” (cum spunea Aristotel). Multiplele viziuni. apropiat. într-o familie „asezata”. Rogers. Rogers a descoperit în sufletul omului o forta mai tare decât „instinctul vietii”. Cel care a salvat sufletul de la acest chin epistemologic a fost Carl R. Mijloacele îndeplinirii acestei misiuni: realizarea în relatiile (dialogurile) cu clientul a unei atmosfere calde. între care cinci baieti. Cu ce „material” opereaza psihoterapeutul? – Cu ceea ce are mai valoros „clientul”: dubla capacitate de a descoperi ce-l nelinisteste si-l face nefericit si cea de a favoriza schimbari în viata proprie. unele sistematizate ca paradigme. sufletul uman s-a ecologizat în asa masura încât s-a estompat diferenta fata de cel animal. intime.

„asistând” directia pozitiva a dezvoltarii organismului. altele mai bogate.– Tendinta de „actualizare” este singurul motiv bazal în psihicul uman De la nastere suntem dispusi de „a ne dezvolta productiv” spre împlinire. respectiv. fara judecati si precepte. statului imprima o rigiditate si. substantial si clar: preferintele si disgratiile sunt evidente. – „da” sau „nu”. „eu însumi”. Intram în viata stiind ce ne place si ce nu. „Acesta este al meu”. un diapazon de dezvoltare. acest contact natural se pierde. zgomotele stridente. Astfel. disociatiile între ceea ce Subiectul crede despre sine si ceea ce cred altii pot duce la tensiune si neliniste. dupa cum persoanele cele mai importante din anturajul copilului îi permit. flexibil. unele mai sarace. la vârsta adulta. un gen de alienare a asistarii evaluative a comportamentului. Caldura. prin înmultirea interactiunilor cu persoane importante pentru el. Ele sunt totusi asimilate pentru ca sunt privite pozitiv de catre persoanele importante. procesul evaluativ este operativ. armonie si. Tendinta de self-actualizare se prezinta ca un subsistem al tendintei fundamentale de actualizare. Unele self-uri sunt mai expansive. „mie”. Exemple de precepte: „supunerea neconditionata fata de autoritate este un lucru bun”. în momentul în care clientii simt ca sunt acceptati asa cum sunt.. securitatea. Internalizarea valorilor din cadrul familiei. care rezerva un loc special self-ului în cadrul general experiential). noutatea – sunt valori pozitive. Dezvoltarea self-ului presupune acceptare si dragoste. care-l înconjoara. Rogers explica acest fenomen prin conceptul urmator. Tendinta spre actualizare impulsioneaza copilul (care la început era o totalitate nediferentiata de senzatii si perceptii) spre mentinerea si îmbogatirea potentialitatilor experientiale. Ca urmare a acestor asimilari. în special rolul parintilor. Consideratia pozitiva neconditionata este un remediu al alienarii: persoana vede ca propriile-i gânduri si simtaminte sunt pozitiv privite de catre ceilalti. adica spre dezvoltarea la maximum a potentialitatilor. la un moment dat anumite proprietati pot fi cel putin partial masurate (una din metode fiind „Q-sort”. ce face si cât se dezvolta fiecare poarta o amprenta strict personala. are grade de intensitate si de extindere. mângâierea. ca el este cineva în raport cu ceilalti. În copilarie procesul este foarte eficient. fiind pentru aceasta o forma de expresie sau o investitie. corespunzând experientelor favorizante. Este un ghid intern ce functioneaza în copilarie fara blocaje. ce este „bine” si ce este „rau”. scolii. „erotismul este un lucru rau”. dar mai ales spontan. bun sau rau. Rogers este convins ca aceasta nevoie de afectiune din partea celorlalti este înnascuta. evaluarea nu mai deserveste pe deplin autorealizarea. – Self-ul si self-actualizarea. – Consideratia pozitiva neconditionata. respectiv. bisericii. frica. „a câstiga bani este foarte important”. În acest cadru se produce o discriminare a senzatiilor si perceptiilor ca „eu”. „a învata la scoala este bine”. „a învata neorganizat. ce este. bulversata de grija de aparare si. „este nepotrivit pentru un barbat sa plânga” etc. Acest „înalt edificiu” al protectiei lasa însa o umbra cu efecte profunde: cum adultii încep sa determine ce este „corect” si ce este „gresit”. „Lasa-ma sa fac…”. Pentru aceasta. fara scop. generate de „aprecierile conditionate” la care au fost supusi în experienta anterioara. discrepanta sau dizarmonie dintre imaginea de sine si trairile 34 . – Procesul autoevaluarii suplimenteaza tendinta de actualizare. Practic. unul din rezultatele sale majore. în general. în general. Experienta concreta de socializare îl conduce pe copil la constiinta de sine. celor dezavantajante actualizarii. firesc. Conceptul ca atare nu se refera la o realitate cu doua stari. „Ma simt…”. într-o unitate organica cu sinele. produsele amare – sunt evaluate negativ. astfel apar experientele sinelui (în engl. Sinonimele „consideratiei pozitive neconditionate” sunt „acceptarea” si „lauda”. evident. Desi procesul este continuu si fluent. mediul trebuie sa ofere conditii. de anxietate. potentialul evaluativ al copilului devine din ce în ce mai frânat. nonconfortabila. Rogers pentru a desemna relatiile de concordanta. dar nu a altora. încep sa renunte la „dispozitivele interne” de aparare si negare. – Congruenta si incongruenta – termeni folositi de C. altii în cel personal. nesigura. În practica psihoterapeutica. Copilul se bucura de acceptarea unor fapte ale sale. Astfel începe sa faca enunturi de felul: „Vreau…”. este o pierdere de timp”. se schimba si procesul realizarii imaginii de sine. evaluarea devine inflexibila. altele mai stoice. De aici deriva importanta hotarâtoare a persoanelor care se ocupa de viata copilului. si mai ales de cei care-i sunt deosebit de apropiati. self-experiences). unii aleg si exceleaza în domeniul familial. se folosesc repere de împrumut. rolul sau de decizie în materie de experienta interna este diminuat.

. autentic. fiu de emigrant evreu. chiar si la cursurile de management si în practica inginerilor se fac trimiteri la „piramida motivelor”. sex etc. în scopulsprijinirii lui sa-si gaseasca perspective clare (diminuarea temerilor de a se exprima. o asemenea persoana se caracterizeaza prin congruenta. Nu numai verbal.). axat pe efectul optimizator al conceptului în raporturile cu sinele si cu ambientul. intrând si ramânând în lumea lui subiectiva. testeaza efectiv realitatea pentru a-si maximiza satisfactiile. functionalitatea poate fi descrisa doar în termeni relativi. dragoste. Terapia centrata pe client Retinem de la C. Astazi. 221). mai ales în primii ani de viata. În viata reala. cognitive. o constituie „nevoile fiziologice” (foame. autorealizarea sau actualizarea. De aceea „functionalitatea totala” trebuie privita ca proces. Rogers o definitie a psihoterapiei. urmeaza nevoia de securitate (adapost. este o persoana cu „functionalitate completa”. de armonie între ceea ce simte si ceea ce-i transmite clientului. el priveste omul ca o unitate functionala emergenta compusa din intelect si traire afectiva. Abraham Maslow (1908 – 1970) s-a nascut la New York. în Brooklyn. reactionând consistent la stimuli si situatii provocatoare. acceptare. Eficienta terapiei este determinata de trei „conditii atitudinale”: – Terapeutul sa fie în starea de congruenta. dimpotriva. 1942): „psihoterapia este punerea în functiune a unei capacitati deja existente într-un individ potential competent” (p. elaborând o conceptie a multimotivatiei: motivatia pentru valori mai înalte. fluent si cu o bogatie de diferentieri în reactii. Este o intuire si împartasire a experientei clientului. estetice. iar nu ca o conditie statica: un organism ce functioneaza bine. de stima si apreciere. confuziile si alte emotii pe care acesta le traieste. ceea ce înseamna o recentrare a potentialitatilor lui pe „aici si acum”. Opera lui A. deci la doua decenii de la prima sa carte (Counseling and Psychotherapy. fara a se împotmoli în temerile. într-un raport real. a lui Maslow.intime (organismic experiencing).Maslow este o dezvoltare a ideii de „crestere psihologica” si „afirmare a sinelui”. sa devina mobil. justitie. Factorul favorizant al acestei coalescente este raportarea (consideratia) pozitiva a altor persoane semnificative. Starea-tel în procesul de terapie este atingerea „starii de congruenta”. Umanismul lui Rogers nu este unul rationalist. cât si respondent.). însemnând integrare. practica relatii interpersonale armonioase. o accepta fara s-o nege sau distorsioneze. baza (dimensiunea cea mai întinsa pe care se sprijina celelalte). firesc. – Terapeutul practica în raport cu clientul o apreciere pozitiva: acesta este „premiat” pentru tot ceea ce este si ceea ce poate deveni. neînstrainare. transcendenta. intrarea într-un contact mai apropiat cu propria experienta intima – „organismica”). atât de mobil si flexibil încât sa întâlneasca situatiile noi în modul cel mai eficient si sa aspire spre niveluri mai înalte de actualizare. sete. ton. perfectiune. Evident. ordine. în mai multe rânduri a subliniat ca omul este mai cuminte decât intelectul sau si ca functionarea optima este atunci când organismul unitar opereaza atât deschis. dorinta de a crea. când suntem cel mai vulnerabili. – Persoana cu functionalitate completa – individ ipotetic ce reprezinta actualizarea maxima a unei fiinte umane. aparare de pericole etc. actioneaza „nondirectiv” asupra clientului pentru ca acesta sa-si accepte trairile profunde. armonie între sine si trairea experientiala: de aceasta este constient. 35 . apoi. Coalescenta acestora este favorizata de nevoia de autoîmplinire sau autorealizare.nevoia de proprietate. formulata în 1959. dar si prin mimica. Având sapte niveluri. este vorba deci de o miscare constructiva în directia dezvoltarii si împlinirii continue. deci o armonie între tendinta generala de actualizare si autorealizarea sinelui. – Întelegerea empatica a clientului: terapeutul simte experienta interna a clientului. dar el a imaginat si experimentat si alte procedee de „schimbare a personalitatii”.frumusete. Vârful piramidei a dat mai mult de gândit lui Maslow. prin initiative si alegeri. Tehnica de relaxare rogersiana este foarte cunoscuta si aplicata. adaptativ. Prin faptul ca terapeutul se simte confortabil si atras de ceea ce face. pauze. autenticitate. palierele trebuintelor psihologice: .

caracter sacru. deschidere spre infinit. – Întelegem ca psihologia umanista si-a delimitat obiectul la sfera umanului. în „apararea” omului concret. – Multe concepte ale lui Rogers sunt vagi. verbalizarea este dificila si produce distorsiuni ale realitatii. uimire si veneratie. este comportamentul de vârf (peak experience). mai ales când vizeaza lumea interioara. definit prin intensitate. conceptiei lui Carl Rogers i se aduc urmatoarele critici: – Practica o fenomenologie naiva. ca semn al „decentrarii” si „dialogului”. au tratat problemele interpersonale ca factori de crestere si corectare a organizarii interne a personalitatii. dar este greu de acceptat eliminarea fara comentarii a psihicului animal din aria meditatiei despre suflet. Alte critici la adresa viziunii „umaniste” în psihologie pot fi formulate din perspectiva psihologiei vârstelor si activitatilor fundamentale: – „congruenta”. manipularile. – Cum poate fi conceputa si evaluata starea Self-ului fara considerarea valorilor culturale? Care-i demarcatia între înnascut si învatat? – Proceselor inconstiente li se atribuie o prea redusa atentie. – Behavioristii critica faptul metodologic al culegerii datelor în conditii necontrolate. de experienta interioara si imagine de sine. cât si prin încarcarea tendintelor inconstiente cu un continut rational. se aduce în discutie viata contradictorie a adultului. Cartile aparute si ecourile în societatea contemporana înseamna repere în timp. Reprezentantii psihologiei umaniste au dat o replica îndelung elaborata reductionismului fiziologic si comportamental. trairea si perspectiva într-un anumit moment. Fromm argumenteaza si functia creativ-formativa a societatii în raport cu personalitatea. creativ si pozitiv-afectiv (iubire. trebuie mai întâi sa-l crezi”. se stie. altruism. se automatizeaza activitatile si se formeaza set-urile. referirile la psihicul animal au oferit multe sugestii pentru întelegerea 36 . sub acest aspect si valoarea testului „Q-sort” este îndoielnica. ia fiinta Asociatia americana de psihologie umanista. capacitati intelectuale complexe. alaturi de care mai consemnam: – 1962. Unii comentatori încheie pe un ton „umanist”: „Ca sa-l întelegi pe Rogers. – În lucrarile de psihologie umanista nu se gaseste o tratare a problemei structurii activitatii si nici o taxonomie a activitatilor fundamentale. un fel de fuziune dintre Sine si Univers. din aceasta cauza lipseste o reprezentare asupra relatiei dintre actiunea concreta (desemnata prin sintagma „prezentismul constiintei umane”) si câmpurile de semnificatii si probleme la care sa se poata raporta efortul punctual. este recunoscut. au relevat evolutia continua a Sine-lui si factorii favorizanti ai acestui proces. – La postulatul despre originea naturala a bunatatii sufletesti. dar numai în anumite conditii si momente. „curiozitatea” si „flexibilitatea” copilului sunt termeni de comparatie interesanti. disfunctionalitatile. Replici critice la adresa psihologiei umaniste În mod special. în istoria psihologiei. „adevar”. acceptând ceea ce spun clientii. ponderea lor în conduita umana este însemnata si fondul lor se alimenteaza continuu. Depasindu-l pe Freud de pe pozitii marxiste. când de fapt. Exemplu: „experienta organismica” (intima). începe sa apara „Journal of Humanistic Psychology”. cu mobilurile sale rationale si aspirative. când. efecte emergente asupra personalitatii si destinului. au scos în prim plan conceptul de Sine. este o transcendere. primele doua congrese le tine la Amsterdam (1970) si Würtzburg (1972). Erich Fromm (1900 – 1980). „frumusete”. esecurile educatiei etc. a promovat o completare a marxismului cu conceptele freudiene relative la functia represiva a socius-ului. extaz.Corespunzator trebuintelor de acest ordin. acest gen de experiente au momente de revelatie si inspiratie. Fara a fi interpretate mistic. De aici pâna la constiinta cosmica. aceleasi calitati le poate avea si adultul dupa ce a asimilat valori sociale. armonie). slab definite. „functionalitate completa”. Fromm este un promotor al psihologiei umaniste prin apelul la capacitatile umane ca izvor al sensului vietii. real. E. psihanalist american de origine germana. Psihologia umanista are deja o istorie. superior. „self-conceptul”. – 1971. dar nu pot fi luati în valoare absoluta. „persoana”. de care este în stare orice fiinta umana. profesor de psihiatrie la Universitatea din New York. cunostinte.

Maslow). expresivitatii emotionale si intelectului (se stie ca natura problem-solving-ului inteligent a fost definita de W. „motive”. „motive”. d) „nivelul cel mai înalt al ierarhiei trebuintelor” (A. asa cum nu este cazul (demonstrat. obstacol. McClelland). 37 .Köhler în studiul comportamentului antropoidelor). – Opozitia Rogers–Skinner nu poate fi absolutizata. dar izofunctional lor. petrecerile de tot felul (inclusiv simpozioanele stiintifice!). de exemplu. c) „resortul principal al motivatiei” (D. în ciuda caracterului evident artificial. Murray). Din aceste oscilatii se întelege cât de necesara este operarea distinctiei dintre „trebuinte”. afectivitatii. chiar de Rogers) raportului Libertate–Determinism. Daca. b) „accentul pe mediu. referitor la „curiozitate” întâlnim astfel de definiri: a) „una dintre cele trei trebuinte fundamentale” (C. de altfel. De exemplu. confruntare. acestea se dovedesc utile. nu mai putem vorbi de un „dresaj” skinnerian si nici de o manifestare libera a „experientei interne”. obiectul de învatamânt este structurat din perspectiva activitatilor productiv-creative. Alderfer). „activitati”. dorinta de a exercita o putere” (H. întâlnim în literatura de profil incoerente derutante. serviciile de caritate. – Referitor la unele concepte. e) „singura motivatie bazala” (C. – Referitor la mijloacele inventate de Rogers pentru restabilirea congruentei (psihoterapia si grupul de întâlnire). artele. Rogers). „actiuni”. „teluri”.functiilor senzoriale. în evolutia vietii sociale s-au „inventat” cluburile.

Gândirea lui D. perioada 1860-1890. în prim plan Cantemir pune criteriul experientei. În literatura filosofica româneasca ideatia sa este pusa în evidenta în lucrarile lui I. Psihologia experimentala în România În tara noastra. Sava. A doua jumatate a sec. un alt manual de psihologie este publicat în 1898 de Ion Gavanescu. cu primele laboratoare si cercetari experimentale. în lucrarea sa Geneza psihologiei ca stiinta experimentala în România. cu intermitenta. punând mai presus gândirea si buna deprindere. Prima opera de rezonanta europeana în care întâlnim elemente de gândire psihologica este cea a lui Dimitrie Cantemir (1673-1723). _ a doua jumatate a sec. Dezvoltarile remarcabile în opera lui Cantemir vizeaza sfera gnoseologiei si apare ca remarcabila în veacul al XVIII-lea. . antropologice si fiziologice. Elemente de psihologie în învatamântul superior (1860-1890) Cele doua scoli superioare din Tarile Române. de catre Eduard Gruber. fiind asigurate spatiul si fondul bibliotecii. În a doua faza. A urmat cursurile facultatii de litere si filozofie a Universitatii din Iasi. Panaitescu si D. Într-un limbaj aforistic si elevat. în anii 1870-1884. Abordând problema corectitudinii cunoasterii (numita astazi validitate). În prima faza sunt delimitate doua perioade: _ pâna în anul 1860 – problemele de psihologie sunt prezente în opere filosofice. primul laborator de psihologie a fost înfiintat în anul 1893 la Iasi. ideile empirismului englez. Leonardescu si de psihologie. antropologie si medicina. primul curs de Psihologie experimentala din România. în anul 1893. intitulat Psihologia empirica si logica. dar si pe cea occidentala. având ca profesor de filozofie pe C. iar mama o românca dintr-o familie înrudita cu domnitorul Cuza. Verdes. studiaza sinesteziile. cursuri universitare si personalitati cu opere recunoscute si valorificate în Occident. El spune într-un mod plastic: în „planul cunoasterii lucrurilor” putem intra pe trei porti: receptarea prezentului (perceptia). al XVII-lea. Cursurile predate aici reflectau stiinta antica. al XIX-lea este marcata de înfiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864) si a Academiei Române (1866).emanciparea psihologiei de sub influenta metafizicii spiritualiste.P. într-o familie mixta: tatal sau a fost architect german. _ perioada de dupa Primul Razboi Mondial.constituirea psihologiei ca stiinta experimentala în România. al XIX-lea. se impun analizei istorice: _ perioada 1890-1920. Scoala cea mare domneasca de la Mânastirea Trei Ierarhi (fondata de Vasile Lupu) si Academia greceasca de la Sf. “Stil si gândire”. iluminismului francez si german. a trait la Harkov). din Bucuresti. profesor la Iasi. studii la Sorbona si Leipzig. identifica doua faze în devenirea psihologiei ca activitate stiintifica în tara noastra: . întorcându-se de la Leipzig. Cantemir se exprima ca rationalist. Beneficiaza de mentoratul lui Titu Maiorescu si face. Badarau. se opreste la Bucuresti si cere o audienta la ministrul instructiunii Take Ionescu. Psihologia aparea în capitole din tratatele de filozofie. 1920-1930. În scurt timp este elaborat devizul pentru aparatura si regulamentul de functionare. S-a nascut la Iasi în anul 1861. pedagogie si estetica pe C. 38 . perioada de rezonanta cu miscarea de idei psihologice din Occident. lucrarile lui fiind apreciate de psihologi consacrati si publicate în reviste occidentale de prestigiu. „pildele cele trecute” (memoria) si „buna socoteala a celor viitoare” (gândirea). functionau înca din sec. Gruber deschide. decât instinctul în dirijarea comportamentului uman. pe 21 octombrie 1893. Publica prima lucrare de psihoestetica. La Universitatea din Iasi. din 1711. Dimitrescu-Iasi. P. Cantemir revendicata si de istoria filosofiei ruse (deoarece dupa „ruperea de turci”.TRECUT SI ISTORIE ÎN PSIHOLOGIA ROMÂNEASCA Curs 13 Marian Bejat. Preocupat fiind de un laborator de psihologie la Universitatea din Iasi. doctor al Universitatii din Leipzig. un curs românesc de psihologie fusese tinut de Simion Barnutiu. a aparut si s-a manifestat în cadrul ideologiei teologice. savant enciclopedist al vremii sale.

lucrare ce i-a fost ulterior publicata. apreciata ca excelenta si premiata. Diagnosticul stabilit de dr. S-a nascut la Buzau. intitulat Elemente de psihologie experimentala. care audiaza cursurile psihologului francez si reuseste sa atraga atentia acestuia. unde a urmat clasele primare si gimnaziul. ziua petrecerii pe ultimul drum a lui Eminescu). Richard von Krafft. Nicolae Vaschide (1873-1907). care era ministru al Instructiunii Publice. Radulescu-Motru obtine fonduri pentru înfiintarea primului laborator de psihologie experimentala la Universitatea din Bucuresti. Constantin Radulescu-Motru (1868-1957) a fost profesor la Universitatea din Bucuresti. Înceteaza din viata pe data de 28 martie 1896. profesor la Universitatea din Viena. Dupa ce începuse si un curs de Pedagogie moderna. editeaza prima sa carte Problemele psihologiei. a fenomenelor telepatice. C. Piaget si Mihai Ralea. în 1895. boala se agraveaza. Binet avea 38 de ani si venea în România la invitatia prietenului si fostului sau coleg Take Ionescu. Sava din Bucuresti urmeaza cursurile Facultatii de litere si filozofie. cu teza Senzatiile vizuale. dar si-a sustinut teza de filozofie pe problema cauzalitatii la Kant (Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalitatii în natura . psihopatologia activitatii mentale morbide. si-a continuat studiile la Paris si apoi la Leipzig. Dimitrescu-Iasi. În aprilie-iunie 1895 ne viziteaza sara psihologul francez Alfred Binet care tine la Bucuresti un curs de psihologie experimentala. ca si Gruber. problema viselor profetice. dupa care obtine postul de conferentiar la Facultatea de filozofie si litere si ajunge astfel sa tina primul curs de Psihologie experimentala la Bucuresti. boala îl preocupa din ce în ce mai mult. La Paris. determinata de surmenaj intelectual. functioneaza pâna în 1897 ca bibliotecar la Fundatia Universitara.1893).În 1894 participa. a fost „prea înalt pentru o umbra atât de scurta”. Vaschide pleaca în toamna anului 1895 la Paris unde va ramâne pâna la sfârsitul scurtei sale vieti. 39 . psihofiziologie de la Beaunis si psihopatologie de la Charcot. În 1906. comunicând despre cercetarile sale asupra auditiei colorate. În anul urmator. având ca profesori pe Titu Maiorescu si C. valoarea semiologica a viselor. la invitatia profesorului Lombroso. membru al Academiei Române si presedinte al acesteia (1938-1941). Dupa liceul facut la Craiova si Facultatea de litere si filozofie de la Bucuresti (sustinerea licentei a avut loc pe data de 18 iunie 1889. în 1907 (decedeaza în urma unei pneumonii). Binet îi ofera posibilitatea de a lucra ca „atasat” în laboratorul sau de psihologie de la Sorbona. este de nevroza astenica. El studiaza si fenomene mai „misterioase” cum sunt: somnul si visele. la Congresul (medical) de Antropologie de la Roma. anul în care s-au nascut trei psihologi de referinta ai veacului urmator: Vâgotski. la doar 35 de ani. dupa absolvirea liceului Sf. obligând familia sa-l interneze la spitalul doctorului Sutzu din Bucuresti. Binet joaca un rol hotarâtor în viata lui Vaschide. Revine în tara. 1898. Sustine licenta la 10 iunie 1895. Radulescu-Motru si-a extins activitatile în laboratoarele de psihologie învatând psihologie de la Ribot. Domeniile mai importante care l-au pasionat pe Vaschide au fost: psihofiziologia organelor de simt. Întors în tara. În laboratorul lui Wundt a asimilat tehnica psihologiei experimentale. aparând la universitate cu intermitente.

Cursul de psihologie (ce va fi tiparit în 1923) si se preocupa de laboratorul de psihologie. Radulescu-Motru a fost determinismul si monismul. Titlul de doctor în litere l-a obtinut la Sorbona un an mai târziu (1923). ca psiholog. Stabilind o colaborare cu acesta. Este primul director al Institutului de Psihologie al Academiei (1956) si este fondatorul Asociatiei Psihologilor din România. Dupa întoarcerea sa în tara (1923) preda la Universitatea din Iasi. de introducere a unor momente intermediare între stimul si actiune. Radulescu-Motru reia din 1919. Consecvent premiselor umaniste ale gândirii sale. Piatra de încercare a vocatiei sale a fost explicarea personalitatii. unde acum era director fostul sau coleg Felix Krueger. astfel ca psihologii pot aprecia mai mult frumusetea decât robustetea teoriei personalismului energetic (a aparut în 1927 cartea cu acelasi titlu). proces ce continua aproape un deceniu. cercetare în domeniu se facuse de catre un colectiv în cadrul Institutului de istorie si filozofie. A 40 . a reintegrat psihologia româneasca în circuitul mondial. în acest scop. trecuse ca o Sectie de psihologie la Institutul de fiziologie normala si patologica al Academiei. Vede personalitatea ca o directie în care au evoluat formele de energie naturala: „…natura produce personalitatea sufleteasca asa cum produce cristalizarea mineralelor si cum se produce ereditatea formelor organice”. dar este transferat la Universitatea din Bucuresti în 1938 la catedra de estetica literara. fervent critic al „curentelor occidentale”. În 1955 a fondat „Revista de psihologie”. au favorizat dezvoltarea continua a institutului sub raport numeric (s-a pornit cu 25 de cercetatori si în 15 ani numarul lor s-a dublat).DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI ÎN ROMÂNIA DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL Curs 14 În timp ce tara îsi vindeca ranile razboiului. matematician. revine în tara si cere fonduri guvernamentale pentru dotarea si dezvoltarea laboratorului. volumul bibliotecii a ajuns la 25. C. pedagog. Mihai Ralea (1896-1964) s-a nascut la Bucuresti. Concepând psihologia ca pe o stiinta exacta. a încurajat dezvoltarea cercetarilor experimentale de laborator si a luat în consideratie actiunea factorilor sociali asupra vietii psihice. specializari prin doctorat).600 de volume în 1975. în perioada postbelica. din 1953. înzestrare. iar în 1942 la catedra de psihologie a Universitatii din Bucuresti. al potentialului de cercetare (tematica. a analizat cu rafinament rolul inconstientului punând la baza psihismului uman capacitatea de amânare. Clujul devine centru universitar. cibernetician. iar potentialul stiintific si patriotic îi confera în câtiva ani o talie europeana. iar în 1948 devine membru al Academiei. Prestigiul si titlurile publice ale profesorului Ralea. Apoi a plecat la Paris unde si-a sustinut doctoratul în stiinte economice si politice (1922). al relatiilor stiintifice si contractuale în tara si strainatate. conditionarea sociala a psihismului. filosof si jurist. comentând deseori tentatia psihologului de a face metafizica. el a relevat legatura proceselor psihice cu cele fiziologice. Mihai Ralea a stimulat si a orientat întreaga activitate psihologica din România. în 1921 viziteaza Institutul de Psihologie din Leipzig. Crezul stiintific al profesorului C. Institutul de Psihologie al Academiei Române a fost înfiintat la 1 octombrie 1956. fiind primul ei presedinte (1964). intelectualitatea trece cu un patos nou la organizarea si dezvoltarea institutiilor productive si de învatamânt. Gheorghe Zapan (1897-1976) a fost un savant de formatie multidisciplinara: psiholog. Prin cursurile de „Psihologie generala” si de „Istoria psihologiei” tinute la Universitatea din Bucuresti. a facut studii stralucite la liceul internat din Iasi si apoi la Universitatea din Iasi unde si-a luat licenta în filozofie si litere si paralel în drept (1918). aproape distrus de razboi. Ralea a subliniat. la Universitatea din Bucuresti. colectiv care.

Einstein. definite constante etc. Astfel. este profesor în Bucuresti si apoi la Galati. Este conducator de doctoranzi în specialitatea psihologie sociala. Lucreaza în acelasi timp. Florian Stefanescu-Goanga (1881-1958) s-a nascut la Curtea de Arges pe 5 aprilie 1881. Zapan a elaborate si verificat experimental o teorie a spatiului si timpului psihic (1935). în mod abuziv si nedrept. Schrödinger si W. La data de 1 octombrie se pensioneaza si este numit profesor consultant. declarat „necorespunzator” si retrogradat din functia de conferentiar în cea de laborant. În tara. Este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai psihologiei experimentale românesti. obtine titlul de doctor în filozofie. Köhler (1928-19349). cei mai multi dintre discipolii si colaboratorii sai. profesorul clujean a initiat serviciile de psihologie aplicata de la calea ferata. 1940. România îi acorda premiul „Vasile Conta” pentru lucrarea „Bazele biofizice ale legii intensitatii si generalizarea legii Weber-Fechner”. în 1958. a carei dezvoltare. Florian Stefanescu-Goanga se sfârseste din viata la un an dupa C. doctor în stiinte si filozofie la Universitatea din Berlin cu Teza de doctorat în Psihologia experimentala si a muncii cu tema: Exercitabilirea unor teme. În 1964 Academia R. pe care le-a asimilat si le-a valorificat într-un sens profund creator pentru psihologie. oferind fapte de referinta indiscutabile (Rubinstein o citeaza în tratatul Osnovi obscei psihologii. În urma concursului din 30 noiembrie 1955 este confirmat în postul de conferentiar la Facultatea de Filozofie – Catedra de Psihologie Experimentala (Universitatea Bucuresti).fost elev al lui A. În 1952. instructiva si astazi. înregistrati parametri. munca. Important de remarcat la aceasta lucrare este si aspectul metodologic: studiul este edificator pentru stadiul depasirii metodei introspectiei chiar în laboratorul lui Wundt: sunt delimitate variabile. Dupa obtinerea licentei (1904). RadulescuMotru. la Leipzig. vor intra în conul marginalizarii sociale. armata. În 1968 devine membru al Academiei de stiinte din New York. Contributii la psihologia proceselor de învatare si exercitiu. Zapan este fascinat de cursurile de fizica teoretica ale lui Albert Einstein. institutiile juridice si de reeducare. Teza se refera la efectul culorilor asupra afectivitatii. A. Lucreaza în tot acest timp în Institutul de psihologie condus de Wundt si. formati cu atata truda. educatie speciala si educatie diferentiata. Lucrarea lui Stefanescu-Goanga s-a bucurat de o recunoastere generala în lume. a facut liceul „Matei Basarab” si urmeaza Facultatea de filozofie si litere la Bucuresti. sanatate.S. similar „teoriei relativitatii spatiului si timpului fizic” a lui Einstein. în 1911. În 1934 este numit prin concurs conferentiar la Catedra de Psihologie a Universitatii Bucuresti. 41 . posta. În perioada 1940-1948 este director al Institutului Psihotehnic din Bucuresti si profesor suplinitor la Catedra de Psihologie a Facultatii de Filozofie si Litere din Bucuresti (1940-1947). În 1908 pleaca la studii în Germania. carte onorata cu premiul de stat). perfectionare si aplicare l-au preocupat toata viata. orientata spre excelenta. pentru trei ani. în urma unei analize a activitatii catedrei este.Radulescu-Motru. unde are ca profesori pe Titu Maiorescu si C. cu o jumatate de norma la Institutul de Psihologie al Academiei Române în calitate de sef al sectiei de psihologie a muncii. Raportul ereditate-învatare dezvoltare este o tratare deosebit de valoroasa.