You are on page 1of 6

TEMA

Menţionaţi cât mai multe asemănări şi deosebiri între senzaţii şi percepţii şi de asemenea, realizaţi acelaşi proces comparativ şi între percepţii şi reprezentări. .

Senzatii-perceptii Senzaţiile- sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează,separat,in forma

imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor,în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra organelor de simţ(analizatori).

Percepţiile – sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare, conţinând
totalitatea înformaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Compararea senzatiei cu perceptia Raportarea senzaţiei la percepţie reprezintă,cea mai răspândită modalitate de definire şi individualizare a senzaţiei. Punere faţă in faţă a două mecanisme cognitive reuşeşte să conducă la surprinderea notelor distinctive a fiecăruia dintre ele. Primul demers în acest sens a fost întreprins încă din sec. XIX,când Thomas Reid concepea senzaţiile ca fiind unităţi psihice elementare şi primitive care,combinându-se şi asociindu-se între ele,duc la percepţii. Reid observă caracterul primitiv al senzaţiilor elementare,comparativ cu caracterul complex şi structural al percepţiilor. Compararea senzaţiei cu percepţia reuşeşte sa conducă la surprinderea notelor distinctive a fiecăruia dintre ele. Chiar din aceste definiri apare un mod implicativ de relaţie in sensul că dacă nu există senzaţii nu poate apărea percepţia. Teorii precum cele asociaţioniste au redus percepţia la o suma de senzaţii sau altele, cum ar fi cele gestaltiste reduc percepţiile la proprietăţile de ansamblu, negând apariţia distinctă a senzaţiilor. Deosebiri: Senzaţiile sunt unităţi psihice elementare si primitive care, combinându-se si asociindu-se intre ele, duc la percepţii. Senzaţiile reflecta doar însuşiri separate, in schimb percepţia se refera la obiecte in totalitatea însuşirilor date de unitar si integral.

. de detaliu. compunere. în absenţa acţiunii acestora asupra analizatorilor. măsurare etc. de detaliu. Imaginea perceptivă este considerată primară deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative.o simplă experienţă conştientă asociată stimulilor”. mult mai mare decât durata acţiunii stimulului. deopotrivă. iar percepţia derivă din senzaţie. Desfăşurarea percepţiei este susţinută şi mediată de acţiunile pe care le efectuăm asupra obiectelor percepute: deplasare. depind de particularităţile stimulului şi de cele ale subiectului. Senzaţia este . Caracteristicile. percepţia se referă la obiecte în totalitatea însuşirilor date unitar si integral. iar percepţia este direct legată de semnificaţia obiectelor şi de interpretarea informaţiilor senzoriale. însuşirile unei senzaţii. cât şi pe cele mai puţin importante. deoarece reflectă doar însuşirile mai puţin importante ale obiectelor şi fenomenelor. în mod normal.descompunere. de detaliu. Senzaţia este o imagine primară deoarece se produce numai în condiţiile acţiunii directe a stimulului asupra unui analizator. Senzaţiile reflectă însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor. ordonare. Spre deosebire de senzaţii care reflectă doar însuşiri separate... spre deosebire de percepţie care este procesul mintal al organizării şi interpretării senzaţiilor. Durata percepţiei este. cât şi pe cele mai puţin importante. independent de semnificaţia lor. pe când percepţia o . Nivelul de cultură generală este un factor care poate influenţa calitatea imaginii perceptive. de regulă.experienţă conştientă asupra obiectelor şi a relaţiilor obiectelor. Durata unei senzaţii este. aşezare.” Senzaţia este procesul cu ajutorul căruia stimulii sunt detectaţi si codaţi. Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind. pe când imaginea perceptivă este bogată în conţinut. deoarece cuprinde atât însuşirile semnificative. iar imaginea perceptivă este săracă în conţinut. Senzaţia este o imagine bogată în conţinut deoarece reflectă separat însuşirile concrete ale unui obiect. cât şi pe cele mai puţin importante.Senzaţiile au un caracter primitiv comparativ cu caracterul complex şi structural al percepţiilor. deoarece reflectă atât însuşirile semnificative ale obiectelor şi fenomenelor. mult mai mare decât durata acţiunii stimulului. Senzaţiile sunt experienţe mintale pur subiective pe cand percepţiile permit o priza de conştiinţă directă a obiectelor fizice care există independent de cel ce le percepe. Imaginea perceptivă este considerată bogată în conţinut. de particularităţile stimulului şi de cele ale mediului. omiţându-le pe cele semnificative . Senzaţia se refera la tratarea senzorială a informaţiilor fizice.

Percepţia are atât o natură intuitiv-figurativă. Calităţile imaginii perceptive nu depind de condiţiile în care are loc perceperea obiectului. Interesele stabile pentru o categorie de stimuli îngreunează procesul de percepere a acestora. în absenţa acestora. . Atât senzaţiile. Imaginea perceptivă are un anumit grad de generalitate. O experienţă plăcută provocată de un stimul va determina asocierea imaginii perceptive a acestuia cu o tonalitate afectivă pozitivă. Caracteristicile/însuşirile unei senzaţii depind. într-o formă unitară. Reactualizarea unei scheme perceptive face totdeauna mai dificilă perceperea unui obiect actual. dar schematică. de aceea. de particularităţile stimulului şi de cele ale persoanelor din jurul nostru. senzaţiile sunt imagini mintale secundare. ea face trecerea la procesele cognitive superioare.intuitive au ca produs imagini primare. percepţiile reflectă însuşiri abstracte ale acestora. Prin percepţii se realizează cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în mod integral. cât şi percepţiile redau însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor.în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. deopotrivă.Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă a persoanei cu obiectul. Prin senzaţii sunt semnalizate însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor. deoarece nu se produc prin contactul direct dintre stimuli şi analizatori. Senzaţiile sunt procese psihice de cunoaştere primară. Pentru că reflectă însuşiri concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. cât şi una operaţional-intelectivă şi. pentru că ele reprezintă rezultatul imediat al acţiunii stimulului asupra analizatorilor (apar numai in relatia directă cu obiectul). Percepţiile se pot produce în absenţa acţiunii stimulilor asupra analizatorilor. fapt ce nu ar fi posibil fără participarea operaţiilor intelectuale. Superioritatea percepţiei faţă de senzaţie este dată de faptul că percepţia redă însuşirile caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor cu care analizatorul intră în contact Asemanari: Ambele semnalează însuşiri concrete. Spre deosebire de senzaţii care reflectă însuşiri concrete ale obiectelor şi fenomenelor.

Ca şi senzaţia.Percepţia este rezultatul însumării senzaţiilor produse de acţiunea directă a unui obiect sau fenomen asupra unui singur analizator. în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Atât senzaţiile. a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor în abşenţa acţiunii directe ale acestora asupra analizatorilor. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. Tonalitatea afectivă a unei senzaţii este independentă de natura stimulului şi de experienţa anterioară a subiectului sau de atitudinile acestuia. imaginea perceptivă îndeplineşte o funcţie informaţională specifică. Cu cât suntem stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât imaginea va fi mai clară. cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor. în absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. le dau un contur mai clar. .dar schematice. percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi volitive ale omului. Atât senzaţiile. percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi afective ale omului. Ca şi percepţiile. Perceptii – reprezentari Reprezentarea-este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare. cât şi percepţiile redau însuşiri abstracte ale obiectelor şi fenomenelor. Asemănări. percepţia reprezintă o bază necesară pentru dezvoltarea celorlalte capacităţi cognitive ale omului. Ca şi senzaţia. Ca şi senzaţia. mai complexă ca a senzaţiei şi are un rol reglator deosebit pentru activitate. iar reprezentarea se produce în prezenţa acestuia. Prin toate calităţile sale. Reprezentările îmbogăţesc percepţiile. Intre percepţii şi reprezentări exista o relaţie de interdependenta. reprezentările sunt imagini unitare şi schematice. Calitatea imaginii perceptive depinde în mare măsură de relaţia activă cu obiectul. Percepţiile influenţează calitatea reprezentării prin claritate si intensitate. Imaginea perceptivă este obiectuală deoarece este totdeauna imaginea unui obiect anume. Interesul subiectului pentru o anumită categorie de stimuli poate facilita procesul de percepere a acestora. Imaginea perceptivă este considerată primară pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul. Percepţia se produce în absenţa obiectului.

Chiar dacă reprezentarea este posibilă numai după ce în prealabil a existat percepţia. Intre percepţii şi reprezentări există o relaţie de interdependenţă. judecăţilor şi raţionamentelor. au considerat că reprezentarea este o simplă urmă a percepţiei. ea este primul proces de cunoaştere în care subiectul cunoscător nu mai este dependent de obiect. în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. sunt cu alte cuvinte. numărul reprezentărilor este mai mic decât cel al percepţiilor. Percepţiile succesive ale aceluiaşi subiect sunt sintetizate într-o singură reprezentare. Deosebiri Dar între percepţie şi reprezentare sunt şi deosebiri marcante.vederea duşmanului). mai fragmentară şi mai instabilă.reprezentările îmbogăţesc percepţiile. există o libertate şi faţă de schema structurală a obiectului. In primul rând reprezentarea are loc în absenţa obiectului. O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării. Ne oferă imagini concrete asupra realităţii. mai mult. putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial şi. Cele două procese psihice au un înţeles. Calitatea reprezentării depinde de calitatea percepţiei şi de contextul în care a avut loc receptarea obiectului. Reprezentarea pregăteşte generalizarea care se realizează la nivelul gândirii prin intermediul noţiunilor. Astfel. Deşi obiectul nu este înfăţişat în totalitatea însuşirilor lui de detaliu. reprezentarea poate fi considerată ca situându-se la un prim nivel de generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere. Prin intermediul reprezentărilor. De aceea. Este adevărat că percepţiile sunt mult mai bogate în detalii şi mai complete. lămâia închipuită. caracteristice. însă reprezentările au avantajul de a semnaliza în principal însuşirile caracteristice ale unui obiect sau fenomen. Aceste asemănări sunt determinate de natura senzorială comună a celor două procese de cunoaştere.le dau un contur mai clar. o semnificaţie. (putem roti sau modifica o reprezentare în minte). imagini concrete ale unor obiecte sau fenomene. adică de cunoaştere prin intermediul organelor de simţ.Atât percepţia cât şi reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale. reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii. Ambele sunt legate intim de mişcare şi pot produce efecte fiziologice şi chiar emoţii(antrenamentul aviatorilor. prin procesul de reprezentare facem un prim pas spre cunoaşterea esenţialului. Prin faptul că re-prezintă obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale esenţiale. Unii psihologi. . . ce pot conduce uneori la tulburări fiziologice.

în timp ce reprezentarea are un caracter abstract.pe când percepţia nu se poate modifica.în procesul reflectării. Prin intermediul reprezentărilor. .deci reflectarea este mijlocită şi selectivă.le poate revoca.Ele sunt mai palide în raport cu percepţiile. Percepţia este un proces psihic.Percepţia are un caracter figural. In concluzie.putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial. Selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie. .iar reprezentarea este un peoces cognitiv.în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. Reprezentările depind de voinţa onului. . intuitiv. .care le poate alunga. .reprezentarea realizează o selecţie de însuşiri intuitive din masa de experienţe peceptive.